Curtius - Literatura Europeana Si Evul Mediu Latin [PDF]

Zitiervorschau

Curtius – Literatura europeana si Evul Mediu latin Evul Mediu latin  Cand Dante intra in limb, se ridica un cerc luminos in care se afla poetii Antichitatii. Patru poeti (Homer, Horatiu, Ovidiu, Lucan) se afla acolo, Vergiliu fiind al 5-lea.  Ultimul indrumator al lui Dante in calatoria sa prin lumea de apoi va fi Bernard de Clairvaux. RUGA ACESTUIA CATRE FECIOARA MARIA INGADUIE POETULUI CONTEMPLAREA DIVINITATII, CU CARE SE INCHEIE PARADISUL.  Dante are nevoie de intalnirea initiala cu poetii antici si de primirea in randul lor, pentru ca cei 6 poeti (inclusiv Statius) sunt o comunitate ideala, alesi din Parnasul antic.  Homer nu era pentru Evul Mediu decat un nume glorios, pentru ca, pentru Evul Mediu, Antichitatea era cea latina. Numele lui trebuia evocat, pentru ca fara Homer nu ar fi existat Eneida.  Horatiu este alaturat ca reprezentant al satirei romane, avand in Evul Mediu reputatia unei predici sanatoase de morala.  Ovidiu era un ghid cu care trebuia sa te familiarizezi, ca sa poti intelege poetii latini, acesta avand un repertoriu mitologic cu sens alegoric. => Opera lui Ovidiu era un tezaur moral (DANTE IMPODOBESTE UNELE EPISOADE DIN INFERN CU METAMORFOZE PRIN CARE INCEARCA SA IL INTREACA PE OVIDIU)  Lucan era virtuozul patosului de groaza, cunoscator al lumii infernale. Era istoricul razboiului civil roman si apologetul lui Cato, asezat de Dante de veghe la poalele Purgatoriului.  Intalnirea lui Dante cu LA BELLA SCUOLA pecetluieste receptarea epocii latine in poemul cosmic crestin. Acesta cuprinde un spatiu ideal, cu o firida rezervata lui Homer, dar in care se gasesc adunate la un loc marile figuri ale Occidentului din Evul Mediu latin. In el isi are originile Divina Comedie. Acesta e drumul roman, care duce din lumea antica spre cea moderna. Lumea antica si cea moderna  Lumea antica inseamna Antichitatea in ansamblul ei, de la Homer la migratia popoarelor.  Evul Mediu a receptat si a transformat valorile pastrate de Antichitatea latina tarzie. Notiunea e valabila pentru arta si pentru literatura, modul de existenta al Antichitatii in Evul Mediu fiind totodata receptare si transformare.  Sunt reprezentate toate formele insusirii. Ele culmineaza spre sfarsitul secolului al XII-lea intr-o libera intrecere cu exemplele venerate.  Raportul dintre lumea antica si cea moderna nu mai poate fi inteles astazi ca „mostenire” sau „continuare” a Antichitatii.  Carol cel Mare este primul reprezentant al lumii moderne, opera sa reprezentand doar incununarea unei evolutii care incepe de pe la 650 cu destramarea puterii france.  Inceputul lumii moderne trebuie fixat in jurul lui 675. Ea este profund despartita de lumea antica, desi e impletita cu ea printr-o amintire si continuitate istorica constienta.  Cultura occidentala se afla intr-un raport de afiliere fata decea elina, fiind asadar o cultura-fiica a acesteia.  SUBSTANTA CULTURII ANTICE NU A PIERIT NICIODATA. Evul Mediu  Impartirea in Antichitate, Ev Mediu, Epoca Moderna este superficiala. Asupra problemei periodizarii s-a discutat foarte mult.  Pentru inceputul Evului Mediu (sfarsitul Antichitatii) au fost propuse date diferite  intre sec. III si sec VII.  Opera de restaurare iustiniana s-a sfarsit cu o catastrofa. Imperiul de Apus era pierdut, iar cel de Rasarit, in criza.  Incepe patrunderea arabilor.  Regresul comertului loveste in special Neustria, unde se aflau orasele negustoresti. 1

 Cu”carolingienii” Europa paseste definitiv pe o cale noua, pana la ei, Evul Mediu hranindu-se din spiritul Antichitatii.  Islamul a rasturnat raporturile traditionale.  Consecintele economice si politice ale expansiunii arabilor = linia de despartire dintre Antichitate si Evul Mediu (~ 675)  La TOYNBEE, descompunerea fazei finale a Antichitatii incepe de pe la 375.  Domnia lui Teodosie reprezinta o incheiere, pentru ca duce pana la capat politica religioasa a lui Constantin, prin ridicarea crestinismului la rangul de religie de stat.  PERIOADA DINTRE TEODOSIE SI CAROL CEL MARE ESTE DE CEA MAI MARE IMPORTANTA PENTRU TRADITIA EUROPEANA, AUTORII ACESTEI EPOCI FIIND „INTEMEIETORII EVULUI MEDIU” – viata lui Ieronim, lui Augustin si a celui mai mare poet crestin, Prudentius, a lui Boethius (traduce unele din scrierile de logica ale lui Artistotel), a Sf. Benedict (intemeierea vietii monahale), Venantius (ultimul mare poet roman), papa Grigorie cel Mare (cu scrierile sale didactice si morale).

    

CAND IA SFARSIT EVUL MEDIU? CAND A INCEPUT EPOCA MODERNA? In functie de ISTORIA POLITICA vs In functie de ISTORIA SPIRITUALA In Italia  Renasterea In Germania  Reforma Epoca moderna de pana la 1914 ar reprezenta realizarea unui progres: catre iluminism si democratie (Anglia & Franta), catre statul national (Germania & Italia) Industria si tehnica sunt considerate progrese, dar se manifesta ca forte ale distrugerii. Epoca noastra va fi numita probabil „epoca tehnicii”, inceputurile ei coborand pana in secolul al XVIII-lea. M. Trevelyan sustine ca Evul Mediu s-a sfarsit abia in secolul al XVIII-lea.

Evul Mediu latin  Germanii si arabii patrund in lumea antica tarzie – germanii se asimileaza, arabii nu.  Germanii nu aveau nimic de opus crestinismului din Imperiul roman, insa arabii sunt inflacarati de o credinta noua.  Arabii isi insusesc cultura celor subjugati, mergand la scoala vechilor greci.  Vor sa aduca popoarele sub ascultarea unicului Dumnezeu, Allah.  Germanul, la intrarea sa in Romania, e romanizat. Romanul devine arab imediat ce e cucerit de arabi.  Germanii au pus sa li se redacteze legile, diplomele si scrisorile in latina. Latina cea de toate zilele e corupta, dar e latina.  Inchiderea Mediteranei occidentale de catre Islam a aruncat cultura carolingiana inapoi pe o treapta taraneasca. Cultii sunt numai printre clerici, in Evul Mediu aparand un grup de preoti care subordoneaza statul influentei sale. => Latina devina o limba a eruditilor, RAMANAND ASA IN TOT CURSUL EPOCII.  „RENASTEREA CAROLINGIANA” ESTE TOTODATA O RELUARE A TRADITIEI ANTICE SI O RUPTURA CU DISTRUSA CULTURA ROMANA.  Contributiile germanilor: feudalismul, organizarea oraselor nordice.  Cel mai puternic factor german: vikingii, asezati si civilizati in Franta. Ei duc peste mari cultura franceza.  Inflorirea literaturilor in limbile vernaculare, incepand cu sec. XII & XIII nu inseamna o distrugere a literaturii latine, ci o culme a poeziei si a stiintei latine.  Atat oamenii culti, cat si cei simpli stiu ca exista doua limbi: cea a poporului si cea a invatatilor.  Limba culta (LATINA) se numeste si GRAMMATICA si reprezinta pentru DANTE o LIMBA CULTA INVARIABILA, INVENTATA DE OAMENI INTELEPTI.  Latina ramane inca vie ca limba a stiindei, a scolii, a admin, a justitiei, a diplomatiei. 2

 Ca limba literara, latina a supravietuit mult sfarsitul Evului Mediu.  DANTE, PETRARCA, BOCACCIO au scris proza si versuri atat in latina, cat si in italiana  Se face o deosebire intre poezia umanista „neolatina” si cea scrisa in latina medievala. Pentru sec. XIV si Xvnu se poate face aceasta despartire, pentru ca mostenirea Evului Mediu latin se resimte inca la Petrarca si Bocaccio.  Literatura latina a Evului Mediu si-a exercitat influenta asupra miscarilor de la inceputurile Epocii Moderne – Umanismul, Renasterea, Reforma, Contrareforma. Evul Mediu timpuriu  Carol cel Mare a constituit definitiv formatiunea istorica pe care CURTIUS o numeste „Evul Mediu latin”.  Roma, prin ideea sa de stat, biserica si cultura a dus la formarea intregului Ev Mediu.  Roma ajunsese sa-si inteleaga existenta statala ca o misiune universala  idee exprimata de VERGILIU intrun pasaj CELEBRU din ENEIDA.  De la Ovidiu se cristalizeaza egalitatea dintre ORBIS (pamantul intreg) si URBS (Roma), supravietuind apoi ca urbi et orbi a catolicismului.  PRIN RIDICAREA CRESTINISMULUI LA RANGUL DE RELIGIE DE STAT, UNIVERSALISMUL ROMEI A CAPATAT UN ASPECT DUBLU: STATULUI I SE ALATURA PRETENTIA DE HEGEMONIE A BISERICII.  Evul Mediu s-a considerat continuatorul Romei si datorita filozofiei lui Augustin.  Succesiunea istoriei omenirii se armonizeaza cu cele sase zile ale creatiei biblice si cu cele sase varste ale vietii.  Impartirea in cele patru imparatii  una este Imperiul roman, care corespunde epocii de batranete si dureaza pana la sfarsitul temporalului. IN FELUL ACESTA SE INTEGRA IN GANDIREA MEDIEVALA VIZIUNEA CRESTINA PRIMITIVA DESPRE SFARSITUL TIMPULUI  „lumea e la varsta batranetii adanci” = aluzia augustiniana la paralelismul dintre faza finala (romana) a istoriei universale si varsta batranetii. DANTE AFLA DIN VIZIUNEA SA A PARADISULUI CA MAI SUNT LIBERE DOAR PUTINE LOCURI DIN CUPRINSUL CERESC, IAR EL TRAIESTE IN ASTEPTAREA SFARSITULUI TIMPURILOR.  Biblie – motivarea teologica a inlocuirii unei imparatii prin alta  din cauzasilniciei si nedreptatii, sceptrul domniei a fost trecut de la un popor la altul.  Imperiul medieval a preluat de la Roma ideea imperiului universal, avand deci un caracter supranational.  Evul Mediu latin nu se identifica cu ideea romana, in sensul unei preamariri a Romei sau a unei nazuinte de a o reinnoi. IDEEA TRANSLATIEI EXPRIMA CLAR CA TRECEREA STAPANIRII DE LA UN IMPERIU ASUPRA ALTUIA ESTE CONSECINTA UNOR ABUZURI CRIMINALE ALE ACESTEI STAPANIRI.  Augustin spune ca laudatele virtuti ale Romei sunt niste lipsuri, dpdv crestin. Privirea crestinismului trebuie sa se indrepte de la Roma terestra (care apartine cetatii pamantesti - civitas terrena) catre cetatea lui Dumnezeu – civitas Dei. DANTE A COMBATUT TACIT ACESTE CONCEPTII ALE LUI AUGUSTIN. El leaga impreuna Roma lui Virgiliu si a lui August cu cea a Sf. Petru si a urmasilor acestuia.  Evul Mediu latin = elemente pagane si bisericesti, gandire istorica augustiniana & dantesca, formulate si raspandite in limba Romei, care era si limba Bibliei. Romania  Romania = totalitatea tarilor in care se vorbesc limbi romanice  Inrudirea limbilor este cunoscuta inca din Evul Mediu, marturie fiind tratatul lui Dante, De vulgari eloquentia.  Eruditii sec. XVI-XVIII cred ca toate celelalte limbi romanice s-ar trage din vechea provensala. 3

 Raynouard i-a combatut, spunand ca toate limbile romanice reprezinta evolutii ulterioare independente ale LATINEI.  ROMANIA > romanus > Roma  Romani erau numiti doar cei din patura stapanitoare, invinsii pastrandu-si denumirile etnice.  Abia in 212 toti locuitorii Imperiului erau cetateni romani.  Autohtonii si barbarii devin ROMANIA, incepand cu Constantin.  Dinastia ottonilor => schimbarea sensului cuvantului, desemnand partea romana a Imperiului = Italia  Cand limba vorbita (latina populara/ vulgara) se departase atat de mult de limba scrisa, reapare vechea polaritate Roma-Latium. Se face deosebire intre lingua latina si lingua romana, alaturandu-se acestora o a treia limba, lingua barbara, adica germana.  Numele de romanic (acea acelasi sens ca italienescul VOLGARE) este acela dat in Evul Mediu timpuriu limbilor populare neolatine PENTRU A LE DEOSEBI DE LIMBA CULTA (LATINA).  In franceza si in italiana se naste asadar din ROMANICE numele unei specii literare. => romance inseamna mai intai „limba populara” si apoi opera scrisa in aceasta limba.  Numerosi italieni scriu poezie in limba provensala. DASCALUL LUI DANTE, BRUNETTO LATINI, isi scrie capodopera in frantuzeste.  Incepand cu 1300, Romania se diferentiaza din ce in ce mai mult ca limba si cultura.  Cel mai vechi monument lingvistic romanic il constituie juramintele de la Strassburg.  Sunt doua lumi lingvistice complet diferite.Romanicul se putea descurca mult timp cu o latina mai mult sau mai putin barbarizata, gasind apoi calea spre o latinitate corecta.  Germanicul, dimpotriva, era nevoit sa invete latina de la inceput ca pe o limba straina – si de aceea o invata bine.  Imprumuturile din latina nu apar in limbile romanice ca „neologisme”, asa cum se intampla cu limba germana. Latina ramane tezaurul comun si nesecat al tuturor limbilor romanice.  Cu puterile literare universale ale Romaniei, Germania nu a putut concura niciodata, ceasul ei venind aia in epoca lui Goethe.  Anglia a facut parte din Imperiu timp de aproape 4 secole, cultura engleza devenind o anexa a celei franceze. Franceza devine limba literaturii si a vietii de stat, latina cea a culturii superioare. PARISUL E CAPITALA LITERARA A ANGLIEI.  Abia in sec. XIV se contopesc cele doua rase si limbi intr-o unitate.  Limba engleza e ca un dialect germanic plin de elemente romanice si latine.  T.S.Eliot  daca am inlatura influentele istorice ale Romei nu ar mai ramane decat cateva invelisuri teutone. Anglia e o tara latina.

Eroi si suverani Eroismul  „Eroul” constituie un ideal omenesc, la fel ca sfantul sau inteleptul.  Scheler stabileste in Etica sa cinci valori de baza: sacru, spiritual, noblete sufleteasca, util, placut. Acestor valori le corespund cinci tipuri umane: sfant, geniu, erou, spirit conducator al civilizatiei, artistul creator de desfatare.  Ideea de erou se raporteaza la valoarea vitala de noblete sufleteasca.  Virtutea fundamentala a eroului este nobletea fireasca, atat a sufletului, cat si a trupului.  Eroul = plus de vointa spirituala + concentrare fata de viata instinctuala  Virtutea specifica eroului este stapanirea de sine.  Vointa eroului tinde la depasirea acestor limite, spre putere, raspundere, temeritate. 4

 Epopeea veche eroica cu viziunea tragica a existentei se afla doar la greci, iar in forme tarzii si la persi, germani, celti si in era cruciadelor francezi.  Poezia eroica greaca si cea germanica se deosebesc:  Ca forma  la greci, ca epopee, recitarea necesitand mai multe zile  Triburile germanice creeaza in epoca migratiei popoarelor cantece eroice, insa neconsemnate in scris. Creatorii cantecului eroic ar fi ostrogotii. Sufletul vechiului cantec germanic este cel mai eroic: o notiune ce nu se suprapune cu cea de razboinic.  Acolo unde Evul Mediu ajunge la romanul eroic calca pe urmele lui Homer. Epica medievala e secundara, iar CEA GRECEASCA, PRIMARA.  Cantecul eroic nu a fost legat de o conceptie istorica.  O alta deosebire fata de Homer: poezia eroica germanica e ARELIGIOASA, nu e legata de lumea zeilor.  Filologii apropie cuvantul „Held” (erou) de cuvinte celte cu sensiul aspru (hart). INSA HELD-ul german si HEROS-ul grec sunt diferite.  Heros-ul cunoaste doua variante distincte in poezia arhaica greaca: cea coloniala a ionienilor din Asia Mica (Homer) si cea continentala (Hesiod).  Hesiod vorbeste despre mitul celor patru varste ale lumii, ierarhizate dupa scara metalelor: aur, argint, arama si fier. Intre varsta de arama si fier s-ar fi intercalat o „varsta eroica”  aceea a neamului divin al oamenilor eroici, care sunt numiti SEMIZEI.  La Hesiod, cultul eroilor apare modificat prin idei mitologice. Conceptia religioasa mai veche  HEROS-ul actioneaza si din mormant, puterea fiind legata de oseminte, care sunt transportate, din aceasta cauza, in alte locuri. (EXEMPLU: OEDIP LA COLONOS)  Poemele homerice au fost create de emigranti ionieni, care trebuiau sa renunte la cultul mormantului pentru ca nu puteau duce cu ei mormintele parintilor.  Inclinarea grecilor spre idependenta si rationalism a capatat frau liber => slabirea credintei in suflet.  Ahile zice in Odiseea ca ar fi preferat sa fie argat la tara, sarac, dar in viata, decat sa aiba un statut important in iad. Aici reiese clar antiteza fata de Hesiod, dar VECHEA CONCEPTIE CONFORM CAREIA OAMENII EMINENTI S-AR BUCURA DUPA MOARTEA LOR DE O NEMURIRE FERICITA NU A DISPARUT NICIODATA SI A REINVIAT LA SFARSITUL ANTICHITATII.  Estomparea credintei la Homer are drept consecinta interventia mai eficienta a zeilor in viata oamenilor, nu interventia mortilor. Eroii homerici  Subiectul epic al Iliadei are ca punct de plecare mania lui Ahile. FARA EROUL MANIOS SAU ZEUL FURIOS nu exista epopee. Ahile e manios pe Agamemnon, pentru ca trebuie sa ii predea o sclava. Ahile pleaca in cortul sau si refuza sa participe la lupta, este neinduplecat. Abia durerea provocata de moartea lui Patrocle il aduce pe erou pe campul de lupta, ucigandu-l pe Hector. Pieirea Troiei va fi incheierea unei inlantuiri de actiuni inceputa cu rapirea unei femei. Inlantuirea e motivata de caracterul lui Ahile, care nu este numai manios, ci si nesabuit, asa ca Ulise intervine ca sa nu ia masuri militare pripite, iar Patrocle, ca sa il indrume cu sfaturi intelepte.  Ahile este lupatorul cel mai puternic al aheilor, iar soarta lui e TRAGICA, pentru ca ii e menita o moarte timpurie, despre care STIE.  Profanarea cadavrului lui Hector de catre Ahile e condamnata de Homer. Ahile a primit darul fortei fizice, dar PE ADEVARATUL EROU IL CARACTERIZEAZA SI INTELEPCIUNEA, A CAREI INTRUCHIPARE E NESTOR. Desi slabit de batranete, acesta e de neinlocuit dpdv militar, pentru ca da sfaturi importante comandantilor de osti si pentru ca isi dispune ostirea dupa metode vechi si verificate.  SFATUL INTELEPT E LA FEL DE NECESAR CA FAPTA CUTEZATOARE. 5

 Vicleanul Ulise e mai in varsta decat Ahile si se poate compara ca intelepciune cu Zeus. El il opreste pe Ahile de la fapte necugetate, fiindu-i superior si lui Menelaos.  Ahile devine erou epic si victima tragica prin HOTAREA SOARTEI, dar si prin VIOLENTA NESTAPANITA A SENTIMENTELOR. Parerea lui Homer este aceea ca VIRTUTEA MILITARA ISI ATINGE DESAVARSIREA IN ECHILIBRUL DINTRE FORTA SI RATIUNE.  Si simplii ostasi trebuie sa aiba cunostinte de tactica, iar comandantii trebuie sa aiba vitejie si intelepciune pe o treapta mult superioara.  DOAR LA ULISE, EROISMUL, DESTOINICIA RAZBOINICA SI INTELEPCIUNEA PAR SA FIE IN ECHILIBRU PERFECT.  Hector e bun la razboi, dar nu si la sfat.  In toata Iliada razbate opozitia dintre INTELEPCIUNEA BATRANETII si ELANUL TINERESC. NU este o reflectie psihologica asupra deosebirii dintre varste, ci UN ECOU AL RELIGIEI PREISTORICE INDOEUROPENE  sistemele erau organizate pe functii: stapanire, razboi, rodnicie.  Polaritatii Varuna-Mitra (India) ii corespunde la romani opozitia Romulus-Num, adica tinerete avantata (iuniores) vs batranete chibzuita (seniores).  La greci, aceasta e mult transformata.  Actiunea epica a Iliadei izvoraste din antinomia amandurora, tragicul ei putand fi inteles pe deplindoar ca o deviere de la o norma ideala, pe care am numi-o IMBINAREA DE VITEJIE SI DE INTELEPCIUNE.  EROUL, CA INTELEPT SI RAZBOINIC, ESTE UN TIP FUNDAMENTAL AL ANTROPOLOGIEI HOMERICE.  Imbinarea de intelepciune si vitejie apare sub doua forme principale:  VIRTUTEA eroului 1. Intelepciunea experientei ca atribut al varstei inaintate (Nestor) 2. Inteligenta (viclenia) barbatului matur (ULISE) 3. Elocinta (Nestor + Ulise) 4. Capacitatea de a fi elocvent in vorbe si priceput in fapte  VIRTUTEA soldatului: 1. Stiinta luptei sau a bataliilor 2. Iscusinta in lupta si in consiliul de razboi 3. Priceperea in manuirea unei arme speciale  Idealul homeric imbina in mod fericit elocinta si intelepciunea  In discursurile lui Nestor, Ulise ori Menelau, Homer a dat modele pentru cele trei stiluri ale retoricii. Virgiliu  Epopeea lui Virgiliu e legata in multe privinte de Homer, dar exprima idealurile unei epoci complet diferite.  Virgiliu e adanc patruns de spiritul erei de pace a lui August si de idealurile ei morale. Terminarea razboiului civil de 100 de ani de catre August este proclamata de insusi Jupiter in Eneida.  Virgiliu a intrupat in Enea un ideal eroic nou, intemeiat pe forta morala. El stie sa faca fata si conditiilor de razboi („Bland si nu-i nimeni mai drept, mai tare-n razboaie”).  Virtutea morala (IUSTITA, PIETAS) se substituie la Enea „intelepciunii”, formand impreuna cu destoinicia razboinica un echilibru lipsit aparent de conflicte.  Datorita pietatii, Enea ii e superior si lui Hector. ENEA NU DORESTE NICIODATA RAZBOIUL.  Virgiliu descrie razboiul mai intai prin prisma invinsilor: in atmosfera de spaima a caderii Troiei.  TURNUS este SINGURUL erou „homeric” al intregii opere, fiind opus in mod constient, ca reprezentant al VECHIULUI ideal, celui NOU (Enea).

6

 Si printre latini sunt cateva personaje care inclina mai mult catre SAPIENTIA decat spre idealul razboinic. Drances (ii zice lui Turnus ca nu-i niciun bine un razboi); regele Latinus e SAPIENTIA, asa cum Turnus e FORTITUDO.  Nici Enea nu e un caracter fara cusur chiar de la inceput. Virgiliu il lasa sa treaca printr-o purificare in sensul invataturii stoice. La caderea Troiei, eroul se comporta ca un om orbit de manie, punand mana pe arme ca un turbat. Ajuns in Creta, zeii trebuie sa il indemne sa continue calatoria, fiind luat de Mercur de la Didona, de Nautes si de Anchises din Sicilia, ajungand transformat si matur inaintea Sibilei, la Cume.  MAREA TEMA A ENEIDEI NU E ENEA, CI SOARTA ROMEI.  Calatoria in lumea cealalta constituie frumusetea cea mai mare a epopeii, acesteia ii datoram Divina comedie a lui Dante. Antichitatea tarzie si Evul Mediu Latin  Dupa Virgiliu, polaritatea sapientia & fortitudo decade la rangul de topos.  Statius ofera o schema foarte populara, construind un erou cu o forta fizica uriasa si un erou care da sfaturi intelepte.  INSA conceptia Evului Mediu despre EROISMUL EPIC a fost determinata intr-o masura mult mai mare de formele tarzii ale istoriilor legate de razboiul troian, in special de romanele Troiei ale lui Dictys si Dares.  Dares si Dictys aduc o inovatie: epopeea a devenit un roman in proza. Romanele troiene ale acestora sunt transpuneri ale unor romane grecesti.  Una din caracteristicile lor de baza este asigurarea ca totul ar fi literalmente adevarat si ca s-ar intemeia pe insemnarile unor martori oculari.  Pentru topos-ul fortitudo et sapientia, Dictys si Dares au oferit indrumari Evului Mediu.  Dictys spune despre Ahile ca ii intrecea pe toti in spirit razboinic, dar ca energia sa era necugetata, iar puterile sale, crude. EL PIERE DIN CAUZA TEMERITATII SALE NECHIBZUITE  Agamemnon ii intrece pe toti prin „forta fizica si spirituala”.  Deifob e un luptator viteaz, Helenus, un ghicitor intelept.  Ulise este VICLEAN, ELOCVENT, INTELEPT.  Fulgentius spune ca introducerea Eneidei contine un sens mai adanc:  Arma = vitejie  Virum = intelepciune  Eroi se numesc acei barbati care, datorita vitejiei si intelepciunii lor, sunt vrednici sa ajunga in cer.  Primirea eroilor in cer e o idee aparuta inca din Antichitatea greaca.  Sapientia et fortitudo e preluata de Evul Mediu si utilizata pentru elogii funebre ale stapanilor, dar si pentru odele consacrate eventimentelor publice si epopeilor.  Sapientia et fortitudo = destoinic in sfat si in manuirea armelor  FORTITUDO SI SAPIENTIA APAR UNEORI SEPARAT, IMPARTITE INTRE DOUA PERSONAJE DEOSEBITE (Ahile & Nestor) Elogiul suveranilor  O alta ramificare a topos-ului duce la elogiul suveranilor.  Dupa era razboaielor civile a urmat inflorirea artelor pacii in perioada cunoscuta sub denumirea de PAX AUGUSTA.  Polaritatea arhaica „intelepciune-vitejie” capata in cursul prefacerilor culturale o noua intruchipare, in locul INTELEPCIUNII aparand CULTURA, POEZIA, ELOCINTA (alianta dintre Marte si Muze).  Pliniu cel Tanara ii socoteste „fericiti pe cei care savarsesc fapte vrednice a fi cantate sau scriu opere vrednice a fi citite”. 7

 Imperatorul e comandant de osti, suveran si poet in una si aceeasi persoana.  Incepand cu Constantin, e pretuita din nou cultura imparatilor ca insusirea lui cea mai inalta.  Idealul unui monarh inzestrat de muze domina in egala masura cultura islamico-spaniola, cea a abasizilor si cea imperiala romana. Idealul imparatului luminat se manifesta insa si sub forma suveranului erudit, purtand „inteleptul”. Armele si stiintele  Topos-ul sapientia et fortitudo s-a transmis Renasterii sub forma preceptelor despre idealurile cavaleresti. Tema are ecouri si la Rabelais, Cervantes.  Moliere ironizeaza femeile savante, dar si pe marchizii „bel esprit” si pe burghezul ce ia lectii de filozofie.  Imbinarea vietii artistice cu cea militara este neegalata in epoca de inflorire a Spaniei.  Don Quijote recunoaste in discursul sau intaietatea profesiunii armelor asupra stiintelor  In loc de „arme si stiinte” apare si formula „condeiul si sabia”, Vigny spunand ca nobletea adevarata este cea a spiritului, si nu cea a sangelui sau a armelor.  TOPOS-UL „NOBLETE SPIRITUALA” & „NOBLETE SUFLETEASCA” Nobletea sufleteasca  Originea nobila nu ofera garantia unei mentalitati nobile, nobletea este mai ales o chestiune de proprietate baneasca, dar exista „o noblete de mentalitate a omului de bine, independenta de originea lui”.  Oricine are o buna inclinatie pentru virtute este tocmai prin aceasta si nobil din nastere (Anaximene).  In literatura medievala latina, acest topos se poate intalni de nenumarate ori. Tema este reluata si in poezia in limbile vulgare, in special in cea a Trandafirului.  Guinizelli crede ca Amor locuieste numai in inimile „nobile”  William of Wykeham anticipeaza idealul de gentleman. Frumusetea  Inca din epoca elenistica se elaborasera scheme constante pentru slavirea suveranilor, folosindu-se „serii de bunuri” ca FRUMUSETEA, NOBLETEA, VIRTUTEA EROICA (FORMA, GENUS, VIRTUS).  O schema mai bogata asociaza cele patru calitati naturale (nobletea, puterea, frumusetea, bogatia) cu patru virtuti.  Frumusetea fizica nu poate lipsi niciodata, ea e preluata si in Evul Mediu.  Naturaare menirea de a crea locuri si persoane frumoase.  Topos-ul retoric „natura ca plasmuitoare a oamenilor frumosi” este lipsit de momentul patetico-entuziast, caracteristic zeitei fertilitatii.  Romanul are cea mai mare cerinta de eroi frumosi si eroine frumoase.  In romanul de curte incepe sa apara cliseul „Natura a creat o fiinta frumoasa ca o icoana”.  Chretien de Troyes vorbeste despre o frumusete atat de necuprinsa, ca nu a putut-o crea Natura.

DANTE Dante ca poet clasic  Dante, Shakespeare si Goethe sunt considerati cele trei culmi ale poeziei mai noi.  Atitudinea lui Goethe fata de Dante e ambigua.  Goethe critica grandoarea dezgustatoare a lui Dante.  Rezistenta a fost si mai inversunata in Franta, traducerea Infernului de catre Rivarol si aprecierea lui pentru Dante nefiind decat actiunea izolata a unei minti geniale.  Italia l-a uitat mult timp pe Dante.  Dupa Stendhal, Dante era dispretuit in Italia pe la 1800. 8

 El a fost redescoperit de Risorgimento in Italia, de romantism in Germania si de prerafaeliti inAnglia. Fundalul comun l-a constituit redescoperirea Evului Mediu.  Ca cel mai de seama reprezentant spiritual al natiunii sale, dar si ca cel mai important poet al Evului Mediu crestin a intrat Dante in sec. XIX in panteonul clasicitatii universale. Dante si latinitatea  De Sanctis  Poemul lui Dante ar fi o sinteza a literaturii italiene de dinaintea lui Dante, insa aceasta teza este nesatisfacatoare dpdv filozofic, istoric si cognitiv.  Gaspary  Dante reunea doua curente care ramasesera separate in literatura italiana de pana la el: curentul popular din poezia religioasa + curentul literar din lirica culta  teorie ce nu poate fi dovedita  Opiniageneral admisa sustine ca studiul Antichitatii, dar mai ales al lui Virgiliu, ar fi insemnat pentru Dante o PURIFICARE A GUSTULUI, o INTREBARE CATRE CLASICITATE  teorie respinsa  Alaturi de lirica provensala si cea italiana, Evul Mediu latin constituie elementul principal la care trebuie apelat pentru a lamuri geneza Divinei comedii.  Fecundarea limbilor si a literaturilor romanice de catre latinitate este una din trasaturile de baza ale Romaniei. Procesul e usurat in Italia datorita apropierii mai mari fata de latina, si ca fonetica, si ca lexic.  Apropierea limbii italiene de latina e o piedica pentru poetul italian, pentru ca asimileaza latina limbii vulgare, pentru a facilita limba => incordare limba populara – latina => experimente tehnice  Dante a preluat de la poetii provensali idealul stilistic al unei tehnici dificile, dorind pentru infern „rime aspre si ragusite”  Dante e un tehnician si un artist al vorbirii.  La niciun poet romanic raportul dintre limba populara si latina nu e mai incarcat cu problematica decat la Dante.  Dante a studiat la Paris, fiind la inaltimea culturii latine a timpului sau.  Era familiarizat inca din 1295 cu retorica si poetica latina.  Latinismul lui Dante e comun tuturor fazelor creatiei sale, fiind medieval, nu umanist.  Dante marturiseste ca dupa moartea Beatricei s-a apucat sa citeasca Boethius si Cicero.  In Vita Nuova se observa dorinta lui Dante de a-si demonstra cultura retorica.Amor e infatisat ca o persoana fizica, ceea ce nu ar fi in realitate, insa Dante putea face asta, pentru ca in vechime nu erau fauritori de versuri de iubire in limba vulgara.  Dante se simte obligat inca de la primul sau proiect de poetica vulgara sa imprumute din teoria si practica latina.  DANTE AVEA PREOCUPARI FILOZOFICO-TEOLOGICE.  Dante scrie un tratat in care reglementeaza in limba latina poezia scrisa in limba vulgara.  Dante vrea sa glorifice limba vulgara si alege exemple din poezia italiana si provensala.  Dante considera ca poetul trebuie sa se sileasca la munca, pentru ca nu poate scrie fara incordarea mintii si perseverenta in arta si cunoasterea de aproape a stiintelor.  Trebuie condamnata nebunia acelora care nu au cunostinte artistice si stiintifice si se bazeaza doar pe „duhul lor”, incercand sa faca literatura inalta.  Dante cere 4 feluri de construire a frazei.  Dante cere glorificarea limbii vulgare, insa in cursul expunerii, limba latina razbate tot mai mult.  De vulgari eloquentia este un grup de elemente foarte diverse: teorie lingvistica generala, revendicarea unei limbi artistice italiene unitare, teoria tehnicista a cantonei. Totusi, e foarte importanta PREOCUPAREA DE BAZA A LUI DANTE: LEGAREA POEZIEI VULGARE DE STUDIEREA POEZIEI SI PROZEI LATINE, A RETORICII SI POETICII LATINE DE PROVENIENTA ANTICA SAU MEDIEVALA.  Latina e superioara limbii vulgare ca noblete, ca frumusete si expresivitate. 9

 Inceputul adresarii lui Dante catre Virgiliu in Divina comedie, fiume este un latinism stilistic. Virgiliu este deci pentru Dante maestrul retoricii, retorica anticului fiind apreciata in paradis.  Dante a invatat arta sa retorica de la Virgiliu, fiindu-i cel mai apropiat dintre „auctores”, toti autoritati si intelepti.  Virgiliu este pentru Dante summa enciclopedica a cunostintelor omenesti. Commedia si genurile literare  Dante vorbeste despre 3 stiluri ale vorbirii: tragic, comic, elegiac. Stilul tragic e cel inalt, stilul comic e inferior, iar stilul elegiac e al nefericitilor.  Comedia si tragedia sunt genuri ale naratiei poetice, care se deosebesc dpdv tematic si stilistic.  Tragedia este la inceput „admirabila”, dar devine „duhnind si ingrozitoare”.  Comedia incepe aspru si se termina fericit.  Dante nu e consecvent in denumirea fgenurilor.  Daca Eneida e „tragedie sublina”, Dante vorbeste doar despre stil, caci mersul actiunii o transf. In comedie.  Conceptia Commediei se bazeaza pe un contact spiritual cu Virgiliu.  Dpdv istoric, ea inseamna pecetluirea aliantei pe care Evul Mediu a realizat-o intre Antichitate si lumea moderna.  Virgiliu al lui Dante este cel medieval, vestitorul Romei seculare si eterne, cunoscatorul imparatiilor de apoi.  Cartea a6-a a Eneidei, situata in mijlocul poemului, este modelul sublim al Commediei. Enea si apostolul Pavel sunt singurii muritori a caror calatorie in lumea cealalta este dovedita pentru Dante. Amandoi sunt figuri proeminente din istoria lumii: unul este stramosul Romei, celalalt, apostolul popoarelor. Daca Dante li se alatura ca al 3-lea, inseamna ca revendica o misiune istorica, deci Dante s-a nascut reformator si profet. CUM S-A REPARTIZAT VIZIUNEA LUMII DE DINCOLO VIRGILIANA ASUPRA CELOR TREI IMPARATII ALE LUI DANTE?  Elizeul a fost transformat de Dante in limb  Paradisul este reprezentat de ascensiunea prin cele NOUA sfere ceresti, cuprinse la randul lor de empireul aspatial ca de o a 10-a sfera. Se inspira din Cicero – Visul lui Scipio, in care personajul este purtat in vis pe Calea Lactee.  Dante era familiarizat cu lumea spirituala a Evului Mediu latin. L-a cunoscut pe Alain, care a intocmit programul unui nou gen poetic care sa trateze ascensiunea ratiunii spre imparatia realitatii transcendentale. Dante a fost PRIMUL si SINGURUL care a reluat-o pentru a o topi intr-o noua experienta de viata.  Obscuritatea voita a lui Dante produce efecte ezoterice, sibiline sau profetice, mistificare. Intre Alain si Dante exista puncte de contact evidente. Cand Phronesis (spiritul uman) o intalneste in calatoria ei prin ceruri pe Theologia, trebuie sa o lase in urma pe Ratio. Ea patrunde apoi intr-o regiune in care stiinta e neputincioasa. LA FEL, VIRGILIU ESTE NEVOIT SA RAMANA IN URMA INDATA CE BEATRICE PREIA CALAUZIREA. La Alain, Trinitatea = izvor, parau si fluviu, in acelasi timp apa si lumina => la Dante, fluviul de lumina care se transforma apoi intr-o mare lumina si in trandafirul ceresc  Commedia = epopeea lui Virgiliu (istorie + transcendenta) + epopeea filozofico-teologica intemeiata de Alain Si alte genuri au contribuit  ratacirea in padure = motiv al romanului cavaleresc francez  Diavolii – apartin viziunilor legendare ale lumii de apoi Dante se incadreaza in traditia savanta a Evului Mediu, sfatuind nestiutorii sa renunte la lectura. Figuri exemplare din Commedia  Paralelizarea figurilor biblice si antice se trage din sistemul de concordante al lui Ieronim 10

 Cartile paganilor nu contin numai exemple imorale, ci si exemple de virtuti: castitatea Dianei, muncile lui Hercule.  Teoria paralelismului figurilor exemplare trebuie sa-i fi fost cunoscuta lui Dante, pentru ca a incorporat-o in Purgatoriu.El a figurat aici cu o arta desavarsita o schema stilistica a traditiei medievale, insa cu alta forma de expunere.  6 variatii mestesugite ale aceleiasi scheme  Printre figurile exemplare intr-un sens mai larg se pot incadra Traian (smerenia in fata vaduvei – Purgatoriu), evreica Maria (si-a muscat fiul in timpul asediului Ierusalimului in Purgatoriu), curtezana Tais (Infern). Personajele din Commedia  Multe nume ale figurilor exemplare sunt necunoscute cititorilor de azi.  Pentru Evul Mediu, autorii acestia erau recunoscuti ca autoritati. Traditia antica era un tezaur de nume, fapte, maxime si invataturi dupa care se orienta intelegerea lumii si a istoriei.  Dante conta pe cultura de oameni invatati a cititorilor sai. Aceasta e una din cauzele dificultatii de a-i intelege opera.  Sunt mai bine de 500 de personaje, nicio alta opera medievala necunoscand o asemenea bogatie.  Bogatia de personaje seexplica prin inovatia cea mai grandioasa pe care geniul lui Dante a incorporat-o mostenirii antice si medievale. El a chemat la judecata papi, imparati, regi, oameni de stat, tirani, barbati si femei nobile, artisti, poeti, sfinti etc.  POEZIA LUI DANTE SE DESFASOARA TOATA IN TRANSCENDENTA, DAR E PATRUNSA IN ORICE PUNCT SI MOMENT AL EI DE SUFLUL ISTORIEI, DE PASIUNEA PREZENTULUI.  Invazia exploziva a istoriei traite in lumea epica&mitologica&filozofica&retorica a culturii Evului Mediu latin a creat constelatia din care a iesit Commedia.  Lumea iesie din randuieli, iar Dante o pune la loc.  Opera desfasoara intregul cosmos istoric, impartit in cosmos astrofizic si in cosmos metafizic.  Geniul lui Dante se incadreaza corporatismului medieval. O corporatie sacra (la bella scuola) o formeaza poetii antici din limb, iar alta corporatie sfanta incheie poemul, formata din 8 preafericiti din VT si 7 din NT. Canonul din VT (Adam, Moise, Eva, Rahila, Sara, Rebeca, Iudita, Rut, Ana) surprinde prin predominarea femeilor si prin absenta profetilor.  Singurele figuri feminine ale elitei crestine sunt Lucia si Beatrice  Repartizarea personajelor pe grupe poate aminti de formele corporative de organizare sociala ale Evului Mediu in acele domenii care corespund ordinii firesti a sufletelor. In Infern criteriul e altul  in functie de pacate si pacatosi.  Dante adauga ceva propriu: atribuie fiecarei clase un numar preferential, cu caracter simbolic, de pacatosi.  Prima zona infern  cei vinovati de pacatul trupesc, din care desprinde 7 suflete aratate pe nume.Semiramis se afla in frunte, pentru ca Imperiul asirienilor apartine unei ere universale anterioara razboiului troian. Didona e eroina lui Virgiliu si nu lipseste; Cleopatra a avut relatia cu Cezar; Elena, Ahile si Paris. Lor li se adauga si Tristan.  Apoi Dante mai afla alte doua, Francesca si Paolo. Aparitia lor ilustreaza invazia exploziva a istoriei traite in opera.  Regasim folosirea unui numar perfect ca principiu de compozitie in infern. 10 „violenti impotriva aproapelui”, septet de sodomiti.  In Purgatroiu  paralelismul figurilor exemplare ca principiu de compozitie  Paradis  principiul corporativ, combinat cu compozitia numerica (cerc solar: 12 grupuri de 12 figuri – filosofi si teologi de cel mai inalt rand, ganditori independenti, reprezentanti ai artelor liberare, ai istoriei, ai 11

jurisprudentei). CEI ZECE TEOLOGI SI FILOZOFI O REPREZINTA PE SAPIENTIA, CEI SAPTE OAMENI DE STIINTA PE SCIENTIA.  Un al treilea grup distinc de fericiti se afla sub Crucea spiritelor luminoase din cerul lui Marte.  In Paradis, Dante a unit grupurile spiritelor inrudite nu numai prin numere simbolice, ci si prin figuri luminoase. O cruce se succeda cercurilor concentrice. Mit si profetie  Dante revendica pentru poezia sa o functie de cunoastere, intrand in opozitie cu filozofia scolastica.  Calauzele lui Dante in calatoria sa in lumea de dincolo sunt Virgiliu, apoi Beatrice care il inlocuieste si care este la randul ei inlocuita de Sf. Bernard.  Virgiliu = personificarea ratiunii  Beatrice = personificarea credintei  Bernard = personificarea dragostei  Beatrice este posibil sa fie acea florentina moarta la 25 de ani. Dante isi ridica iubita la rangul de inger paradisiac, fapt ce devenise deja un topos al liricii italiene. Dante trece mai departe si o face pe Beatrice parte a procesului obiectiv al mantuirii. Ea nu il mantuieste numai pe el, ci toti credinciosii. EL INTRODUCE UN ELEMENT CARE SPARGE SISTEMUL DOCTRINAL BISERICESC, FIIND ORI EREZIE, ORI MIT  Nu se cunoaste persoana biografica a Beatricei, ci ipoteza a aparut abia la 80 de ani dupa moartea ei ipotetica, prin intermediul lui Bocaccio, care o identifica cu Beatrice Portinari, ruda cu el.  Beatrice era un 9 (s-au intalnit la 9 si la 18 ani, in ceasul al 9-lea). Plus ca ea murise in 1290.  Pentru studiul lui Dante ar fi suficienta certitudineaca Beatrice a fost o figura reala.  Dante a omagiat o florentina pe care o numeste Beatrice, apoi a stilizat chipul ei, ajungand la mitul „Doamne Noua”.Oasemenea metamorfozare a unei femei reale intr-un mit, un simbol sau o alegorie o mai intreprinsese Dante. La fel face si cu Lucia.  Numai datorita Beatricei omenirea se ridica deasupra tuturor lucrurilor pamantene. Beatrice poseda in ochii tuturor oamenilor o demnitate metafizica.  Beatrice e trimisa din cer de Lucia, trimisa la randul ei de Fecioara Maria. De ce Sf. Lucia? Pentru ca Dante isi obosise vremelnic ochii studiind, iar aceasta sfanta vindeca bolile ochilor.  Lucia = gratia divina care lumineaza sufletele ^ personificarea sperantei  Beatrice nu poate fi inteleasa decat ca o functie inauntrul unui sistem teologic. Acestuia ii apartin cele trei fiare care inchid drumul lui Dante si care au fost interpretate mereu ca reprezentand 3 vicii capitale.  Sistemul teologic devine profetic => o profetie se va implini in viitorul nemijlocit. Spiritul lui Dante credea ca poate porunci viitorului.  Sistemul lui Dante se construieste in primele doua canturi ale Infernului. Beatrice a venit cu o potenta cosmica, emanata de alte potente supraordonate ei. O ierarhie de potente ceresti care intervin in procesul istoric.  Beatrice e un mit creat de Dante  Mijlocitoarea metacosmosului (cosmos istoric + cosmos astral + cosmos al mantuirii) este potenta feminina datatoare de fericire. Beatrice nu e dragostea regasita a tinereii, ci salvarea suprema in persoana unei femei – emanatie a lui Dumnezeu. Dante si Evul Mediu  Dante este cosmosul culturii Evului Mediu latin si al Antichitatii privita medieval.  Ciocnirea dintre ideea imperiala, transformata filozofic de Dante si orasul-stat capitalist si rationalizat la extrem al Florentei, iata sorgintea pasiunii politice a lui Dante. 12

 Misiunea trebuie sa priveasca in mod egal biserica si statul: ambele puteri erau, atat pentru Dante, cat si pentru Evul Mediu, de esenta divina. DAR ERAU CORUPTE SI AVEAU NEVOIE DE O REFORMA. BISERICA TREBUIA SA REFUZE LA PUTERE SI SA DEVINA BISERICA PUR SPIRITUALA  Cainele de vanatoare trebuia sa izgoneasca lupoaica, fugarind-o inapoi in infern (profetia aceasta e spusa de Virgiliu la inceput si reluata de Beatrice la finalul Purgatoriului).  Spiritul lui Dante si sufletul sau, gandirea sa constructia si inima, tensiunea vointei => fortele care au dat chip celor „zece veacuri mute”.  Dragostea, Ordinea si Mantuirea sunt focarele viziunii launtrice dantesti. Trebuie dezvaluite in chipuri, coruri, siruri de spirite, legi, profetii.  Teatrul universal al Evului Mediu latin ni-l prezinta pentru ultima oara in Commedia, dar transpus intr-o limba modera.  Evul Mediu este depasit.

13