Cronicarii Sint Stilpii Literaturii Noastre Umaniste [PDF]

Zitiervorschau

Cronicarii sint stilpii literaturii noastre umaniste Cronicarii romini:Miron Costin,Grigore Ureche,Ion Neculce,Dimitrie Cantemir au pus baza literaturii noastre umaniste.Letopisetele scrise de acesti cronicari sunt istoria noastra,sunt niste date valoroase despre poporul nostru. Umanismul este poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste. Grigore Ureche a scris "Cartea ce se cheama Letopisat" In aceasta opera autorul a prezentat evenimentele istorice de la descalecatul lui Alex Voda si pana la a doua domnie a lui Aron Voda. Autorul prezinta personalitati politico-istorice precum : Dragos Voda, Stefan ce Mare, Radu Voda, Petru Rares, Ilias Voda si Arron Voda. Lucrarea este precedata de o "predoslovie" in care autorul juustifica necesitatea scrierii operei sale :"ca sa putem afla adevarul ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte.... ci precum am aflat asa am aratat ". Cronicarii atribuie istoriei o inalta valoare educativa.De aceea Grigore Ureche motiveaza necesitatea scrierii, astfel: ca sa nu se inece anii trecuti si sa nu sa stie ce s-aun lucrat ca sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura. El denunta lacomia si abuzurile turcilor aratand ca acestia ameninta libertatea tuturor popoarelor. Ureche il da drept exemplu pe Stefan cel Mare care a luptat nu doar pentru sine, pentru tara sa, ci pentru toata civilizatia europeana. Originea romana si unitatea poporului roman ca si continuitatea elementului roman in Dacia, toate acestea sunt sustinute printr-un adevarate argumente valabile sia satazi:"rumanii cati se afla locuitori in Tara Ungureasca si kla Ardeal si la Maromurasul de un loc santu cu moldovenii si toti de la rand se trag. Grigore Ureche este cunoscut drept primul biograf, el vazand in Stefan cel Mare prototipul gloriei vechi. In „ De neamul Moldovenilor” Miron Costin afirma responsabilitatea scrisului : „eu voi da seama de ale mele toate cate scriu”.Marturiseste ca a scris indemnat de nestiinta si de lipsa de informatii despre istoria noastra veche :” indemantu-m-au mai multu lipsa de stiinta inceputului acestii tari,de descalicatul ei cel din-tii,toate alte tari stiindu inceputurile sale.Laud osirdia raposatului Urechie-vornicul,carile au facut de dragostea tarii letopisetul sau insa acela de la Dragos-Voda,de discalecatul cel de al doilea al tarii acestiia din Maramorosu scrie.”Cronicarul deasemenea recunoaste ca s-a temut de povara unei astfel de munci :”se sparie gandul”.

In "De neamul moldovenilor", autorul considera ca "A lasa iarasi nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori ieste inimii durere. Biruit-am gindul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie sint lacuitorii tarii noastre..." Ca mai apoi sa sustina cu inflacarare dar si cu argumente bineintemeate ca "Cea mai stralucita dovada a acestui popor,de unde se trage ,este limba lui care este adevarata latina… Numele cel mai adevarat, autentic… este ruman sau rumanus, care nume acest popor l-a pastrat intotdeauna…"Miron Costin face aceasta afirmatie in rezultatul studiilor si a cunostintilor istorice si lingvistice,Cronicarii au avut o valoroasa contributie cu deosebire in domeniul istoric. Ei au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei(“sa ramane feciorilor si nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa se socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze”-preciza Grigore Ureche). Miron Costin afirma, cu convingerea omului integrat pe deplin constiintei de neam:”Letopisetele nu santu numai sa le citeasca omul, sa stie ce iaste rau si de ce sa se fereasca si ce va urma hie cine…” Dimitrie Cantemir a scris despre neamul rominesc cu multa mindrie,cea mai cunoscuta lucrare a sa ramine a fi ‘’Descrierea Moldovei’’in care a descris Moldova ,obiceiurile ei,peisajele. vechimei…” este ultima sa scriere si cea mai erudita, in care, trateaza critic si stematic, istoria romanilor de la originile sale, privind cronologic evenimentele si dispunand informatia in jurul temei centrale, aceea a continuitatii existentei poporului nostru. Cantemir este un spirit continuator, preluand afirmatiile cronicarilor moldoveni, dar exagerand in sustinerea origiini pur latine a neamului romanesc, idee regasita si in operele istoriciilor Scolii Ardelene. Dimitrie Cantemir a sustinut originea romantica a natiuni si a limbii noastre in spiritul ideilor umaniste, pledand in favoarea afirmatiei sintetice ca “suntem urmasii unui popor care a creat o civilizatie si o cultura clasica. Cronica lui Neculce, "Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat" (evenimentele dintre anii 1661-1743), precedata de cele 42 de legende, intitulate "O sama de cuvinte", se intemeiaza pe fapte traite de aceea are un caracter memorialistic. La realizarea letopisetelor, cronicarii si-au cules informatii din izvoare scrise, romanesti sau straine, dar pentru personaje istorice mai apropiate, au folosit si stirile provenite din traditia populara sau din propria amintire. Dintre ei, cel mai preocupat de traditiile populare a fost Neculce care scrie si "o sama de cuvinte" despre voievozi, boieri sau tarani, "ce sintu audzite din om in om, de oameni vechi si batrani, si in letopisetu nu sintu scrise". Cronicarul lasa la latitudinea cititorului stabilirea veridicitatii legendelor sale. Legenda despre Nicolaie Milescu Spatarul este povestea unui mare boier si carturar roman, care, complotand impotriva lui Stefanita-Voda, prin mai multe tari ale lumii. Cronicarul se opreste in treacat asipra unor amanunte care il individualizeaza si-i dau identitate eroului, completate printr-o insiruire de episoade anecdotice. Cronicarii sunt cei care au scris actele oficiale ale nasterii limbii noastre si a poporului nostru, fara de care literatura romana ar fi apucat un drum pe care nici nu ni-l putem descrie in minte. Operele lor sunt integrate in tezaurul culturii nationale, putand mereu sa ne intoarcem la ele si sa gasim ceva ajutator vremurilor noastre, caci sunt ca niste

reflectari in oglinda a spiritului romanesc, intr-o continua schimbare, dar, totusi, mereu aceleasi, strajuind de-a lungul veacurilor.