Costea Florea Repertoriul Arheologic Al Judeţului Braşov Editura C2design 2004 [PDF]

Zitiervorschau

FLOREA COSTEA

FLOREA COSTEA

REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI BRAŞOV

Editura C2design 2004

REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI BRAŞOV

Tehnoredactare şi corectură: ing. Claudiu Costea Procesare imagini şi coperta: ing. Paul Pavel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale Repertoriul arheologic al judeţului Braşov / Florea Costea Braşov, Editura C2design, 2004 Tipar executat la tipografia BRASTAR Prinţ 260 p; il; 24 cm. ISBN 973-8424-29-1

Florea Costea. Toate drepturile rezervate.

Florea Costea · Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

REPER T0R1UL ARHEOLOGIC A L JUDEŢUL UI BRAŞO V Prezenta lucrare este rodul unui efort susţinut pe durata a mai mult de două decenii care a avut două obiective majore\ ambele împlinite. Primul viza verificarea pe teren, prin cercetări de suprafaţă însoţite de sondaje de mica anvergură, a tuturor informaţiilor din literatura de specialitate şi de altă natură referitoare la siturile arheologice. Al doilea\ dar nu ca importanţă, a urmărit depistarea, înregistrarea şi cartarea noilor descoperirifăcute printro sistematică cercetare a teritoriului judeţului Braşov Numărul extrem de mare al noilor situri arheologice este edificator pentru temeinicia cu care s-au întreprins investigaţiile de teren. Din realizarea ambelor obiective a rezultat această lucrare practic exhaustivă la nivelul cunoştinţelor anului 1989. Economia internă a lucrării este aceea sistematic solicitată de arheologi şi istorici dar abia acum realizată. Anume catalogarea descoperirilor pe epoci, ceea ce permite utilizarea lesnicioasă şi tematică a catalogului, precum şi conturarea privirii de ansamblu asupra epocilor respective. Iar introducerile care preced capitolele-epoci sunt menite să faciliteza nespecialistului tocmai crearea imaginii de ansamblu a fiecărei epoci, lărgind considerabil sfera de cititori. .... .. Despre utilitatea lucrării este inutilă orice discuţie câtă vreme ea reprezintă singurul instrument indispensabil de lucru pentru arheologi şi istorici. Din această pricină am sugerat autorului ca în măsura posibilităţilor de care dispune să ilustreze piesele arheologice şi monumentele de importanţă deosebită . · Toate aceste considerente, ca şi altele neam inti te acum, mă îndeamnă să recomand publicarea ei cât mai grabnică şi într-un tiraj masiv, capabil să acopere nu numai cerinţele celor aplecaţi spre cercetarea istoriei vechi şi medievale, ci şi acelea rezultate din firescul, să-l numesc, patriotism local al celor ce-şi vor vedea localitatea de obârşie sau aceea în care-şi desfăşoară activitatea înregistrată în repertoriu . Cluj-Napoca, 20 iunie 1990 Dr. loan Glodariu (Directorul Institutului de Arheologie Cluj-Napoca)

3

LX LOC DE INTRODUCERE

Prezentul REPERTORIU îşi propune să ofere cercetătotului în domeniul istoriei informaţia adunată de autor timp de aproape trei decenii Pe de o parte el readuce in discuţie strădaniile mai multor generaţii de pasionaţi ai trecutului, profesionişti sau amatori, iar pe de altă parte introduce pentru prima oară în circuit ştiinţific descoperiri personale. Cele din urmă sunt rezultatul unor verificări de teren ale informaţiilor din texte, dar şi al reorientării cercetării de teren spre acele zone care, în mod straniu, lipseau din literatura de specialitate şi erau considerate nelocuite. Nu este cazul să se insiste aici asupra cauzelor care au generat predilecţia precedesorilor spre anumite arii geografice şi temporale. Trebuie totuşi spus că o atare optică a creat un fals decalaj între argumentul istoric românesc şi cel al populaţiilor alogene, ceea ce a atras după sine o imagine eronată a rolului jucat de români in desjaşurarea procesului istoric din propria vatră de etnogeneză şi continuitate Tocmai reparareaţ fie şi parţială, a acestei nedreptăţi pe seama românilor constituie unul dintre motivele care ne-au determinat să întocmim această lucrare. Judecată în ansamblu, întreprinderea nu este deloc uşoară: o bună parte din atribuirile culturale vechi s-au dovedit a fi eronate, corectarea neputându-se face în limitele unui repertoriu care a mai fost şi obligatoriu să fie... concis. Multe dintre rezultatele cercetărilor sistematice din ultimii 25-30 de ani nu au văzut lumina tiparului sau aufost publicate subforma unor note lipsite de relevanţă şi de concluzii de ordin istoric\ nefiind deci în măsură să permită concluzii imuabile, ci doar încadrări culturale mai apropiate de realitate. Potfi invocate şi alte greutăţi de documentare. In general însă acestea nu sunt obstacole de netrecut în parcurgerea şi atingerea scopului propus. Facem doar precizarea că alta arfifost amploarea şi altele dimensiunilefizice şi informaţionale ale prezentului volum dacă arheologia românească ar fi fost considerată izvor de istorie proprie şi reazem în susţinerea originii şi continuităţii românilor de către chiar cei chemaţi sau nechemaţi dar ajunşi să-i decidă destinele. Nu putem încheia aceste rânduri introductivefără a aduce mulţumiri colegilor I. Glodariu, I. Ciupea, L. Munthiu, I. Frătean, C. Predescu (dintre colaboratorii mai vechi ai muzeului braşovean), precum şi domnilor R. Ştejanescu, St. Coşuleţ, I. Baumcm, M. Mudure (dintre colaboratorii recenţi ai aceleiaşi instituţii). Mulţumiri cu totul speciale aducem domnului dr. Ioan I. Pop, căruia îi aparţin numeroase informaţii privitoare la epoca romană, precum şi o mare parte din cele referitoare la paleolitic şi la epoca nouă a pietrei. Braşov, 19 iunie 1990 Dr. Florea Costea

Florea Costea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

ANSTELLE DER EINLEITUNG Unser Repertoir setzt sich zum Ziel, dem Geschichtsforscher die Informationen zuzustellen Welche der Autor infast dre iss ig Jahren gesammelt hat. Einerseits ist die Rede von Forschungen mehrere Generationen von Geschichteliebhahern anderer seits werden zum ersten Mal persönliche Entdeckungen vorgestellt. Letztere sind die Folge der Verifizierung der Ort und Stelle der Informationen aus schriftlichen Quellen, ebenso eine Orientierung auf deienjenigen Zonen welche bischer nicht erforscht wurden. && Er ist hier nicht der Fall die Ursachen welche dazu jiihrten zu analysieren. Man muss aber hinzufügen dass es dadurch zu einem Missverständnis, die geschichtliche Entwicklung des rumänischen Volkes betreffend kam, vor allem im Zusammenhang mit der geschichtlichen Entwicklung der anderen Nationalitäten. Der Zweck dieser Arbeit ist also diese Ungerichtigkeiten richtigzustellen, selbst wenn das bei der Kürze des Textes sehr schwer zu machen ist. Ausserdem sind die Informationen aus dem Publikationen der letzten 25-30 Jahre sehr ungenau. Ebenso sind viele wichtige Arbeiten nicht gedruckt worden. Anders wäre es gekommen wenn in der letzten Zeitspanne die Archäologie von eigenen Fachleuten direktioniert worden wäre. Wir können nicht achliessen ohne unseren Kollegen Dr. Ioan Glodariu, Ioan Ciupea, Liviu Munthiu, Ioan Frätean, Constantin Predescu zu danken, wie auch den Hern Radu Stefänescu, Stelian Coşuleţ, Ionel Bauman, Marin Mudure. >*m Wir danken vor allem Herrn Dr. Ioan I. Pop, obwohl durch Ihn viele Informationen die Römerzeit betreffend, stammten, ebenso dienjenigen des Palaolitikums und der Neuen Steinzeit. || -ăl Braşov, 19. 06. 1990

Dr. Florea Costea

5

CUVÂNT î n a i n t e l a e d i ţ i a a d o u a

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov vede acum lumina tiparului pentru a doua oara. Necesitatea republicării lui are o motivaţie bine argumentată, după cum urmează: L In ediţia trecută cartea a avut un tiraj departe de a fi satisfăcător, urmarea fireascăfiind nu numai epuizarea in scurt timp, ci şi neajungerea ei in posesia tuturor specialiştilor şi a amatorilor dornici de a o utiliza in scop ştiinţific sau numai de a cunoaşte antichităţilejudeţului Braşov. 2. Din cauze obiective, la prima ediţie autorul a fost obligat să împartă informaţia in două volume, neajuns înlăturai in forma actuală prin unificarea lor. în felul acesta cititorul va putea găsi şi parcurge mai lesnicios informaţia căutată. 3. Tot la prima ediţie in cuprins s-au strecurat unele inexactităţi, în sensul că o parte din descoperiri erau inserate altei epoci, inexactităţi corectate în noua forma. 4. Ilustraţia cunoaşte şi ea modificări de substanţă, acum cuprinzând mai mult descoperiri inedite, utile în primul rând specialiştilor în istorie veche şi arheologie, dar şi corpului profesoral în ilustrarea lecţiilor de Istoria României. Convins că noua ediţie a Repertoriului arheologic al judeţului Braşov înregistrează îmbunătăţiri care sunt mai aproape de exigenţele cititorilor, autorul aduce mulţumiri tuturor instituţiilor şi persoanelor care au contribuit la retipărirea hiL Dr. Florea Coştea

6

Florea Costea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

ABREVIERI AAC

ACTA Archaeologica Carpatica, Cracovia.

ActaArch.

Acta Archaeologica Scientiarum Hungarie, Budapest.

ACMIT,

Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Cluj.

ActaMN,

Acta Musei Napocensis, Cluj.

ActaMP,

/\cia Musijai Porolissensis, Zalău.

AISC,

Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj.

/\K,

Archaeologiai Közlemenyek, Budapest.

>4E,

Archaeologiai Ertesitö, Budapest.

>4EM

Archaeologisch-epigraphische Mitteilungen aus ÖsterreichUngarnj Wien, 1877 (1) 1 1896 (20).

Aluta,

Aluta, anuarul Muzeului din Sf. Gheorghe.

Angustia

Angustia, anuarul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, Sf. Gheorghe.

Apulum,

Apulum, anuarul Muzeului din Alba lulia.

ArhMold,

Arheologia Moldovei, laşi.

Autohtonii,

D. Protase, Autohtonii în Dacia\ Bucureşti, 1980.

>A\/SL,

Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, Braşov.

p il

Archiv für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu.

BBSM,

Bericht des Burzenländer Säcsische Museums, Braşov.

Beninger

E. Beninger, Der Westgotisch-alanische Zug nach Mitteleuropa, Leipzig, 1931.

BRKG, Bronzkor

Bericht der römisch-germanischen Kommission Frankfurt a. Main. ..· - ^ .· ; J. Hampel, i bronzkor emlekei Magyarhonban, Budapest.

BSNR,

Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti.

Bulletin,

Bulletin d’archaeologie sud-est europeene, Bucureşti.

Burzenland, Das Burzenland, Braşov, din 1925. Ceramica,

I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, cu specială privire la Transilvania, Bucureşti, 1969.

Chronik,

C. Gooss, Chronik der Archäologischen Funde Siebenbürgens\ Hermanstadt, 1876. 7

Civilizaţie

FI. Saivan, FI. Costea, Civilizaţie şi continuitate românească în Ţara Bârsei, Braşov, 1999.

Comana de Jos,

I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj, 1980.

Contribuţii,

K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IVX///, Bucureşti, 1958.

CulturaMat,

FI. Costea, Cultura materială a dacilor din Bazinul Oltului transilvan în Latene şi în timpul stăpânirii romane în Dacia, teză de doctorat. 1979.

Cumidava,

Cumidava, anuarul Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov

Dacia,

Dacia. Recherche et découvertes archéologiques en Roumanie, Bucureşti.

Dacien,

J. F. Neugebaur, Dacien aus den Überreste des Klassischen Alterthums, Braşov, 1851.

Dacii,

FI. Costea, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în timpul stăpânirii romane, Braşov, 2002.

Depozitele,

M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Bucureşti, 1977.

DissPann,

Dissertationes Pannonicae, Budapest.

DIVR,

Dicţionar de istorie veche a României, 1976

Do/g,

Dolgozâtok az Êrdéely Muzeum érem és Régisegtârâbol, Cluj.

DoIgSz,

Dolgozâtok, Szeged.

EDR,

Ephemeris Dacoromana, Roma.

Fasten,

J. Jung, Fasten der Provinz Dacien, Innsbruck, 1894.

Festschrift,

J. Gross, Das sächsische Burzenland einst und jetzt, Festschrift, Braşov, 1925.

FolArch,

|

Folia Archaeologica, Budapest.

Forschungen, Deutsche Forschungen im Südosten, Hermanstadt, 19421944. F\ZL,

Forschungen zur Volks und Landeskunde, Bucureşti.

Gef/ca

V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1926.

/DR,

Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti.

IstMilit,

V. Christescu, /sfor/a militară a Daciei romane, 1937.

IstRom,

/stor/a României, Bucureşti, 1960.

8

Florea Costea

·

RepertoriuI arheologic al judeţului Braşov

IMCD,

In memoriam Constantini Daicoviciu, 1974.

JBSM,

Jahrbuch des Burzenländer Sächsiche Museum, Braşov.

JRGZM,

Jahrbuch des Römisch-germanischen Zentralmuzeum Meinz, 1, 1888. Korrespondenzblatt des Arbeitskreises für Siebenbürgische Landeskunde, Koln-Wien. Közleemenyek az Erdely Nemzeti Muzeum Erm-es Reegisegtârâbol, Cluj.

/ C A S ,

Köz/, KVSL,

Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu.

Materiale,

Materiale şi cercetări arheologice, Bucureşti.

MBBM,

Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen Museum, Sibiu.

MfîS/W,

Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums, Braşov.

M

C

C

M

G

,

Mitteilungen der K und K Central Commission, Wien.

,

Mitteilungen Geselschaft, Wien.

Monografia,

Monografia judeţului Târnava Mare, 1943

MPCKA W,

Mitteilungen des Prähistorischen Commission der Kais. Akad. der Wiessenschaften, Wien.

A / E H ,

Nouvelles études d’histoire. Bucureşti.

OItRom,

D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1968.

OmCD,

Omagiu lui Constantin Daicoviciu la împlinirea a 60 de ani, Cluj.

PB,

Prähistorische Bronzfunde, München.

Pontica,

Pontica, anuarul Muzeului de Istorie din Constanta.

Problcont.

D. Protase, Problema continuităţii în lumina arheologiei şi numismaticii, 1966.

PZ,

Prähistorische Zeitschrift, Berlin-Leipzg.

Relaţii,

I. Glodariu, Relaţiile comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974.

RFDDR,

D. Protase, Rituri funerare la daci şi daco romani, Bucureşti, 1971.

v

e s

t

J

v

RepArhTrans, Repertoriul arheologic al Transilvaniei. RIR, Revista Istorică Română, Bucureşti. 9

RLV,

Reallexikon der Vorgeschichte, Berlin-Leipzig.

Saroeîia.

Sargeţia, anuarul Muzeului din Deva.

Schneckenbergkuttur,

A. Prox, Die Schneckenbergkuttur, Braşov. 1941.

Safir.

V. Vasiliev. Sciţii agatârşi pe teritoriul României, Cluj, 1980

Scurîăistorie, M. P. Dâmboviţa, Scurtă istorie a Dadei preromane, laşi. 1978. SCN,

Studii şi cercetări numismatice. Bucureşti.

Stein,

H. Schroller. Die Stein-und Kupferzeit in Siebenbürgen, în Zeitschrift für Ethnologie, 62,1930.

SCIV(A),

Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie). Bucureşti.

Skizzen.

C. Gooss, Skizzen zur vorrömischen Kulturgeschichte der mitleren Donaugegenden, în AVSL, 3,1877.

SRI,

Studii. Revista de Istorie. Bucureşti.

Studdac

Studii dacice. Cluj, 1981.

Stand,

| Nestor. Der Stand der Vorgeschichte-forschung in Rumänien, 23, Ber.RKG, 1932, Frankfurt am Main.

Studien,

Studien aus Alteuropa, Köln, Graz.

Soporu,

D. Protase. Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de Câmpie. Contribuţii la problema continuităţii în Dacia, 1976.

Tocilescu,

Gr. Tocilescu, Dacia înainte de romani, 1880

Dicţionarul

Mioara Turcu, Dicţionarul cetăţilor şi aşezărilor fortificate geto dacice. Bucureşti, 2002

Urme.

I. Marţian, Urme din războaiele romanilor cu dacii. Cluj. 1941.

Untersusch,

Untersuschungen zur Frühgeschichte Siebenbürgens, Bucureşti, 1958.

VDR,

M. Macrea, Viaţa în Dacia romană. Bucureşti, 1969

Viaţaec,

V. Christescu, Viaţa economică a Daciei romane. Piteşti, 1929.

Vierteljahr,

Siebenbürgische Vierteljahrschrift (continuarea din anul 1931 a KVSL), Sibiu.

WPZ,

Wiener Prähistorische Zeitschrift, Wien.

Zeitschrift,

Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Koln-Wien.

10

Fîorca Cos/ea

·

Repertoriu! arheologic aI judeţului Braşov

PALEOLITICUL Epocă veche a pietrei, ce corespunde primei perioade a erei cuaternare (pleistocen). Cunoscută în literatură şi ca epoca pietrei cioplite. Denumirea de paleolitic a fost folosită pentru prima oară în anul 1865. Perioada paleoliticului în general şi a celui european în special a fost făcută de către arheologii francezi. Ca urmare a numeroaselor cercetări efectuate atât în Europa, cât şi pe celelalte continente, sunt admise trei etape sau perioade de dezvoltare a paleoliticului: perioada veche (inferioară), mijlocie şi superioară. Paleoliticul inferior (cultura de prund, abbevillian, acheulean şi clactonian) acoperă cea mai mare parte a acestei epoci, începând cu glaciaţiunea Günz şi sfârşind cu interglaciarul Riss-Würm (peste 1.000.000 de ani). în paleoliticul inferior apar primele unelte lucrate de om pe galete de râu (cultura de prund). Perfecţionarea tehnicii de cioplire (a cioplitoarelor pe galete) a dus în această vreme la realizarea utilajului bifacial (abbevillian) care a evoluat către sfârşitul interglaciarului G(jnz-Mindel şi în glaciarul Mindel (între circa 600.000-300.000 ani) şi acheulean (apărut în interglaciarul Mindel-Riss şi care a continuat până spre începutul interglaciarului Riss-Würm, între circa 300.000-100.000 ani). Paralel cu aceste unelte bifaciale s-a dezvoltat şi un alt facies cultural cu unelte lucrate pe aşchii, denumit clactonian. în timpul acheuleanului apare o nouă tehnică de cioplire (a aşchiilor), numită tehnica lavallois Ia începutul glaciarului Riss. Paleoliticul mijlociu-musterianul (împreună cu unele faciesuri premusteriene) cuprinde o perioadă mult mai scurtă în comparaţie cu cele precedente (între circa 100.000-35.000 ani) evoluând spre sfârşitul interglaciarului Riss-Würm până în prima parte a glaciarului Würm. Este perioada în care apar şi se dezvoltă pe mari spaţii geografice diferite grupe ale marelui complex musterian. Uneltele sunt lucrate în special pe aşchii (vârfuri, racloare etc.) întro tehnică lavallois sau nonlavallois. Unele grupe musteriene au folosit tehnica bifacială. Paleoliticul superior (aurignacian, gravetian, solutrean magdalenian) reprezintă o perioadă şi mai scurtă decât paleoliticul mijlociu (între circa 35.000-10.000 ani), dezvoltată în cea de a doua parte a ultimului glaciar Würm. Sfârşitul paleoliticului superior coincide astfel cu sfârşitul glaciaţiei (circa 10.000 de ani î. Chr.). în această vreme apar noi culturi, cu un inventar litic lamelar, cu tipuri variate de unelte şi cu foarte multe unelte din os. Odată cu începuturile paleoliticului superior apar în Europa şi primele manifestări artistice. Arta (pictura, gravura, sculptura) se va dezvolta de-a lungul întregului paleolitic superior în Franţa de SV şi în Spania cantabrică. Tot în aceste regiuni au apărut şi evoluat o serie de culturi ca chatelperronianul, aurignacianul, gravetianul (perigordianul superior), solutreanul şi magdalenianul. Pe teritoriul României, paleoliticul superior este reprezentat doar prin două culturi, aurignaciană şi gravetian orientală, 11

fiecare cu mai multe trepte de dezvoltare. Cercetările de până acum par a dovedi cel puţin pentru ţara noastră că nu se poate vorbi de o cultură solutreană sau magdaleniană de tip vest-european. Diversele culturi ale paleoliticului superior, care de altfel au cunoscut o evoluţie destul de rapidă, sunt opera Neanthropului, adică a lui Homo sapiens. Economia paleoliticului era bazată pe vânătoare, pescuit şi cules1. Comparând această definiţie a paleoliticului luat în întregime cu părerile mai vechi2 sau mai noi3 despre această epocă vom constata că specialiştii sunt încă departe de a ajunge la un consens, în special în ceea ce priveşte periodizarea. Problema fiind prea vastă şi încă fără argumente tranşante în multe dintre intimităţile ei, ne mulţumim, referindu-ne la judeţul Braşov, să spunem că acesta este prezent în cadrul culturilor primei epoci a pietrei în special în perioada mijlocie şi superioară a acesteia, aşa cum va rezulta din inventarul siturilor. Crizbav 1. Ipotetică aşezare paleolitică de terasă, situată în hotarul satului, pe locul numit de săteni Bajos. Este atestată prin material litic care, tipologic, se înscrie în aurignacianul mijlociu (paleoliticul superior). Cercetare de teren loan l. Pop, 1957.

Moeciu de Jos 2. Profusiune de materiale litice şi de altă natură din paleoliticul târziu şi final. Urme de locuire aparţinând paleoliticului mijlociu şi superior. C. S. Nicolăescu-Plopşor, în SCIV, 11, 1960. p. 182; idem, în Dacia, N. S., 4, p. 577, nr. 1; D. Popescu, în SCIV, 11,1960,1, p. 182.

Peştera

-;··

v'·-'..

.·.·.·*.

·

3. Peştera Mare, situată într-un masiv de calcar de pe teritoriul satului, la o altitudine de aproximativ 1050 m. Au fost descoperite trei niveluri de locuire paleolitică. Cel mai vechi aparţine musterianului final din paleoliticul mijlociu. Al doilea şi al treilea nivel cultural aparţin paleoliticului superior (aurignacianul mijlociu şi, respectiv, gravetianului). Locuirea paleolitică este atestată prin piese caracteristice, mai ales din silex. în ceea ce 1Alexandru Păunescu, în Dicţionar de istorie veche a României, Bucureşti, 1976, pp. 449-450. 2 Istoria României, I, Bucureşti, 1960, pp. 3-25; C. S. Nicolăescu-Plopşor, Le paléolithique en Roumanie, în Dacia, V-VI, 1938, pp. 41-107; N. Moroşanu, Le pleistocene et le paléolithique de la Roumanie de Nord-Est, în Anuarul Institutului Geologic al României, XIX, 1938, pp. 1-160; Le paleolitique dans la Republique Populaire Roumaine a la lumière des dernières recherches, în Dada, N.S., 1,1057, pp. 42-60 etc. 3 Lista lucrărilor privind această epocă, generate sau speciale, fiind foarte lungă, ne rezumăm a trimite !a periodicele binecunoscute: Materiale, SCIV(A), Dacia, precum şi la majoritatea anuarelor muzeelor din România. în ceea ce priveşte judeţul Braşov, lucrările cele mai importante privind paleoliticul se vor regăsi în catalog. 12

Florea Costea

·

Repertoriu! arheologic al judeţului Braşov

priveşte materialul faunistic, este de relevat preponderenţa rozătoarelor, a insectivorelor şi a chiropterelor. Vestigiile enumerate au fost scoase la lumină în principal prin cercetările sistematice efectuate în anii 1957 şi 1958 de către Muzeul Regional Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureşti. Acelaşi Institut a făcut o serie de sondaje de verificare în anii 1984, 1985 şi 1988. C. S. Nicolăescu-Plopşor, I. Pop, în Materiale, 6, 1959, pp. 25-31; C. S. Nicolăescu Plopşor şi colaboratorii, în Materiale, 7, 1961, pp. 15-17, 19; Alexandru Păunescu, în SCIV, 17, 1966, 2, pp. 319, 322; idem, în S C /M , 40,1989, 3, p. 305.

4. Peştera Mică, situată nu departe de Peştera Mare din acelaşi masiv de calcar. In strat geologic cuaternar nederanjat s-a descoperit un rest fosil uman, fragment de femur al unui Homo sapiens fossilis, o ramură paleoantropologică în cercetările paleolitice de paşteră. Vestigiile au ieşit la lumină prin sondajele efectuate de Muzeul Regional Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureşti şi cu Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române. C. S. Nicolăescu-Plopşor şi colaboratorii, în Materiale, 7 ,1961, pp. 17,19.

Râşnov 5. Peştera Gura Cheii, situată la circa 8 km E-SE de oraş, într-un masiv de calcar străbătut de pârâul Cheia, la 200 m de la intrarea în chei, pe malul drept al pârâului, la o înălţime de 5 m faţă de firul apei. Materialele descoperite atestă prezenţa a trei niveluri de cultură paleolitice (musterian întârziat, aurignacian mijlociu, gravetian final), reprezentate prin obiecte litice caracteristice. Este de subliniat că în al treilea nivel cultural au apărut şi două obiecte de podoabă: canin de vulpe şi incisiv de cerb, ambele cu rădăcina perforată, piese care constituie o raritate în descoperirile paleolitice în general. în peşteră au ieşit la iveală urme de locuire post-paleolitică, aparţinând mai multor epoci, care vor fi menţionate acolo. Materialele au fost scoase la lumină prin sondajele şi săpăturile arheologice sistematice efectuate de către Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei în anii 19341935 şi de Muzeul Regional Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureşti (1959). Sondaje de verificare a săpăturilor vechi s-au făcut de către Institutul de Arheologie din Bucureşti în anii 1983-1985. C. S. Nicolăescu-Plopşor, Al. Păunescu, I. Pop, în Materiale, 8,1962, pp. 113-121; Dacia, N. S.. 4, p. 577, nr. 1; Al. Păunescu, în SCIV, 17,1966, 2, pp. 319, 322; idem, în SCIVA, 40, 1989, 3, p. 306. Pentru rezultatele analizei sporopolinice şi granulometrice a sedimentelor din peşteră vezi M. Cârciumaru şi V. Glăvan, în SCIVA, 25,1975,1, pp. 9-15.

Rupea 6. Aşezare paleolitică pe teritoriul localităţii, fără precizări. Nu au fost efectuate cercetări sistematice. RepArhTrans.

13

Şîmea 7. Peştera din Valea Coacăzii, situată în hotarul satului. Descoperirile constau din material litic redus cantitativ dar caracteristic, care aparţine la două niveluri de locuire: musterian final (paleolitic mijlociu) şi aurignacian mijlociu (paleolitic superior). Inventarul faunistic cuprinde îndeosebi rozătoare. Sondajele şi cercetările sistematice au fost efectuate de Muzeul Ţării Bârsei în al patrulea deceniu al secolului XX şi de Muzeul Regional Braşov în colaborare cu Institutul de Arheologie din Bucureşti (1958). Alfred Prox, în MBSM, 3.1938.1-2. pp. 73-76: C. S. Nicolăeseu-Plopşor şi colaboratorii, în Materiale, 7 ,1961, pp. 17-19; A!. Păunescu, în SC/V, 17.1966,2, p. 319.

Sita Buzăului 8. Primele cercetări în punctele din care au rezultat materialele paleolitice datează de la începutul secolului al XX-lea (1911), iar ultimele din anul 196a. în cursul celor din urmă s-a reuşit a se face precizări asupra mai multor faze de locuire: primele dovezi în acest sens datează din aurignacian, căruia îi urmează solutreanul inferior şi mijlociu, aurignacianul mijlociu de terasă (sau aurignacianul mijlociu de sfârşit), ultima locuire fiind cea epipaleolitică, definită ca tardenoisiană. Vezi bibliografia la Bela Jungbert, în ActaMN, 22-23,1985-1986, pp. 391-392.

Bărcut, Felmer, Hălmeag, Hoghiz, Racoşul de Jos. 9-13. Toate aceste localităţi sunt incluse hărţii cuprinzând descoperirile din prima epocă a pietrei din fostul judeţ Târnava Mare, fără a se da lămuriri privitoare la natura vestigiilor în temeiul cărora ele au fost considerate ca atare de către Şt. Poenaru în anul 1943. Cronologie valabilă pentru paleoliticul din Ţara Bârsei Paleolitic mijlociu-musterian final cca 30.000 ani Paleolitic superior-aurignacian mijlociu cca 25.000 ani Paleolitic superior-gravetian final cca 10.000 ani

14

Florea Costea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

NEOLITIC-ENEOLITIC, TRECERE LA EPOCA BRONZULUI Cea de a treia epocă a comunei primitive, care succede epipaleoliticului, neoliticul, încheie seria perioadelor mari de timp în care diferite roci au constituit materia primă pentru confecţionarea uneltelor. Acum se şlefuiesc şi încep să se perforeze unelte, se inventează ceramica. începe cultivarea plantelor, precum şi domesticirea animalelor, ceea ce permite adoptarea din ce în ce mai accentuată a modului de viată « sedentar,* care la rândul lui va obliga omul să-şi construiască locuinţe şi să treacă la organizarea de aşezări. Sfârşitul epocii coincide cu începerea folosirii metalelor, în special a cuprului şi a aurului. Pe teritoriul ţării noastre neolitizarea vechilor triburi s-a făcut în principal din două direcţii: dinspre sud-vest spre est şi dinspre est spre vest. Primul curent a avut ca rezultat naşterea culturii Criş care, cu excepţia Maramureşului, a Dobrogei şi a sudului Moldovei a cuprins teritoriul ţării noastre. El are ia bază populaţii mediteranoide. Cel de al doilea grup de populaţii, care vin din zona Bugului şi a Nistrului, iau contact cu purtătorii culturii Criş mai întâi în Moldova. Din contopirea celor două elemente (cel mediteranean cultivator de plante şi crescător de animale domestice, cu o ceramică în care predomină castroanele cu decor adâncit şi pictat, iar cel bugo-nistrian predilect vânători şi pescari, cu o ceramică în care abundă vasele cu „fundul ascuţit”) a luat naştere o serie de culturi materiale în care se întrevăd transformări importante în domeniul economico-social. Conform acestor transformări, epoca este împărţită în neolitic (6.0003.700) şi eneolitic (3.700-2.500/2.700 î.e.n.), deşi există păreri după care ea ar trebui împărţită în neolitic inferior, mijlociu şi superior. în cursul neoliticului îşi derulează existenţa culturile Criş, ceramica lineară, Dudeşti, Ciumeşti, Vinca-Turdaş, Boian, Vădastra, Hamangia şi Precucuteni. Aşezările vremii (în care locuinţele sunt aproape exclusiv bordeie ovale sau circulare, cu vatra spre una din extremităţi) erau de regulă lipsite de apărare, rareori observându-se câte un şanţ ce le înconjura, ceea ce ilustreaza caracterul paşnic al comunităţilor şi preocuparea lor pentru procurarea celor necesare traiului. în eneolitic, ansamblul transformărilor sociai-economice cunoaşte o dinamică mai mare, comunităţile omeneşti devenind aproape în totalitate sedentare, ceea ce a şi permis dezvoltarea unor culturi înfloritoare, unele dintre acestea faze superioare ale creaţiilor precedente: Boian, Hamangia, Vădastra, Vinca târzie, Turdaş, Tisa, Ciumeşti, Cucuteni-Ariuşd, Gumelniţa, Sălcuţa, Petreşti, Cernavoda I şi Cernavoda II, Folteşti, Sălcuţa IV şi altele. Spre deosebire de etapa anterioară, când aşezările se găseau în luncile apelor sau pe terasele joase, acum predomină aşezările de pe ridicături, apărate cu şanţuri, deşi în continuare există aşezări fără sistem defensiv, deschise. Locuinţele, cu plan rectangular, unele de dimensiuni 15

impresionante, se construiesc aproape in totalitate pe suprafaţa solului, cu acoperişul în două ape, iar elevaţia din paiantă, lutul aplicat pe acest schelet fiind făţuit şi (probabil în cultura Petreşti) vopsit. în interior existau vetre sau cuptoare boltite. în această perioadă apar noi tipuri de unelte şi arme, uneltele din piatră perforată înmulţindu-se considerabil, ca şi piesele diverse din aramă (ace, străpungători, topoare). Nu rare sunt obiectele din aur, material din care se realizează şi figurine. în ceramică se trece de la o decoraţie iniţial obţinută prin excizare, la una realizată prin pictură roşie, albă, neagră sau grafitată. în economie, în special în „agricultură”, se înregistrează prefaceri de seamă, unii arheologi exprimând convingerea că de pe acum se începe folosirea plugului cu tracţiune animală, utilaj care crează posibilitatea sporirii suprafeţelor cultivate şi, implicit, a recoltelor. Concomitent, sporeşte şi numărul animalelor domestice (inclusiv porcul, specific traiului sedentar), preponderente fiind bovinele, urmate de ovicaprine. Urmare acestor preocupări, care accentuează siguranţa traiului, vânătoarea devine treptat o ocupaţie secundară, spre deosebire de pescuit, care continuă. Antropologic se impune tipul mediteranoid, dolicocran, doar spre est înregistrându-se sporadic amestecuri ale acestuia cu elemente protoeuropoide. Treptat bărbatul, datorită rolului dominant în viaţa economică, câştigă întâietatea socială. Acum are loc trecerea la descendenţa patriarhală şi la înjghebarea familiei patriarhale devenită la sfârşitul epocii celula de bază în angrenajul economico-social. în plan cultic se trece de la adorarea unor divinătăţi preponderent vânătoreşti la altele ce ocroteau vitele şi „permiteau” obţinerea de recolte bogate. Ca şi în perioada precedentă, ritul de înmormântare este exclusiv înhumarea, deobicei în poziţie adunată, deşi în unele culturi (Hamangia faza Bolintineanu) se constată şi depunerea scheletelor în poziţie întinsă, pe spate. în gropi (de regulă adânci de peste 1 m) s-au descoperit unelte, vase de lut, figurine apotropaice, hrană, materiale ce permit conturarea unei imagini asupra credinţelor „religioase” ale epocilor*.

Araci 1. Fără a se face precizări asupra vestigiilor şi a locului în care acestea se păstrează, localitatea figurează pe harta descoperirilor Ariuşd. De asemenea, aici sunt semnalate fragmente ceramice Coţofeni, iar în punctul în Hater un topor de aramă de la finele neoliticului, de tip Ariuşd. Materiale din alte epoci (vezi Bronz şi Latâne). E. Comşa, în Aluta, 1973, p. 55, nr. 10; RepArhTrans; M. Roska, Rep. p. 30, nr. 9; Z. Szekely, în SCIV, 18.1967,2, p. 328 şi urm. * Eugen Comşa, în DIVR, 1976, pp. 424-429.

16

Florea Costea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

A ugustin 2. De pe raza localităţii » se cunosc o serie de materiale care atestă existenţa f unei însemnate aşezări aparţnând culturii Ariuşd, precum şi fragmente ceramice din perioada de trecere la epoca bronzului. G. Ferenczi, Şt. Ferenczi, în ActaMN, 1,1964, p. 39; RepArhTrans.

3. De pe raza localităţii se cunosc mai multe materiale zise „preistorice” . Prima menţiune se referă la „urme neolitice” , singura precizare privind „o secure de serpentin” . De asemenea, în anul 1872 a fost făcută o descoperire întâmplătoare cu care ocazie au fost scoase la lumină „cioburi de vase, cenuşă, cărbune” . Se pare că descoperirea este foarte importantă deoarece autorul îşi pune problema dacă nu are de-a face cu o „fabrică de olărie”, respectiv cu un cuptor de ars oale. Fără precizări este menţionată o „staţiune preistorică”. Prin comparaţie cu situaţiile de la Feldioara etc., credem că este vorba tot despre cultura Ariuşd. C. Gooss, Chronik, p. 213; I. Marţian, Rep, p. 8, nr. 47; RepARhTrans.

Beclean 4. Cu ocazia sondajului efectuat în anul 1987 în punctul La Canton au fost recoltate fragmente ceramice atribuibile sigur culturii Petreşti şi culturii Coţofeni. FI. Costea, Gh. Dragotă, I. Frâtean, în Cumidava, 20,1996, p. 7.

Beia 5. Pe raza localităţii este menţionată o „staţiune preistorică”, probabil din epoca nouă a pietrei. I.Marţian, Rep., p. 8, nr. 53.

Bod 6. De pe Dealul Popilor (PriesterhQgel), precum şi de pe terasa dintre această movilă aluvionară şi localitate, s-au recoltat numeroase fragmente de ceramică databilă în mai multe perioade ale neoliticului. Cele mai multe dintre acestea aparţin culturii Ariuşd. Ele erau cunoscute cu mult timp înainte, în special datorită cercetărilor efectuate de Muzeul Ţării Bârsei înainte de cel de al doilea război mondial din secolul trecut. Recent s-au făcut noi săpături de către Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a României, ale căror rezultate sunt în curs de publicare. 7. Din punctul Lunca Braşovului provin numeroase materiale (ceramică) databile în perioada de trecere de la neolitic la bronz (cultura Coţofeni). Deşi în ultimii ani localitatea a beneficiat de multe cercetări de suprafaţă, cercetări sistematice în această zonă nu s-au făcut. Cu toate acestea există suficiente dovezi că şi acest punct, ca şi Dealul Popilor, a fost populat de către purtătorii culturilor ceramicii liniare şi Boian. Cercetări de teren FI. Costea, 1980; RepArhTrans-, H. Schroller, Die Stein. p. 77. nr. 102-103; idem,

17

in Kosannafestschrift. 1928, pp. 232-235 (prima trimitere la H. Schrotier este necesară în principal pentru a se vedea legăturile şi, implicit, contemporaneitatea culturii Ariuşd cu comunităţile gumelniţene); idem, în Uannus, 6. Ergăuzungsband, 1928 (pentru idoli). Pentru descoperirile de aici, în general, dar în special pentru resturile faunistice din alte staţiuni neolitice târzii din Ţara Bârsei vezi J. Teutsch în Mitteillungen des Prăhistorischen Commissktn, der Kais. Akad. dre Wissenscheften, Bd. 1, 1903, nr. 3, pp. 370-380 şi passim; Georg Wilke, Brendorf, în M. Ebert, Reallexicon der Vorgeschichte, Berlin, 2, 1925, p. 129 şi urm. şi p l. 67; Dada, N. SM6, p. 79 (pentru Coţofeni); M. Roska, Rep., p. 47, nr. 185; I. Marţian, Rep., p.9. nr. 73.

Boholt 8. în tânăra colecţie de arheologie a Muzeului Ţării Făgăraşului se păstrează toate vestigiile aparţinând culturii Petreşti descoperite la Hălmeag în punctul Valea Mâţii. în afara acestora, întâmplător, în aceeaşi colecţie au fost găsite 16 fragmente neinventariate, depuse într-o cutie cu inscripţia BOHOLŢ, passim. Este vorba de 7 părţi superioare de vase cu toartă (4 în unghi frânt), unul cu un buton mare, semisferic, două funduri, o buză rotunjită şi alta trasă spre interior, un perete de vas cu un profil unghiular etc. Pasta lor este în general fină, cu degresant de nisip foarte mărunt şi mică. Suprafaţa exterioară este şi ea fină, culoarea dominantă fiind roşul, nelipsind cenuşiul cu diferite nuanţe. Pe nici-un fragment nu se păstrează urme de pictură bl· sau tricromă. Credem că este vorba de o aşezare Petreşti de început, nesemnalată încă în literatura de specialitate. Nu este menţionat locul descoperirii. în lipsa oricăror menţiuni este prematur a se face afirmaţii despre extinderea şi durata acesteia, pentru moment dară fiind doar analogia ceramicii de aici cu aceea de la Hălmeag Valea Mâţii. 9

Ş

Despre aşezarea Petreşti de la Hălmeag, în afara bibliografiei menţionată de noi la acest sit vezi luliu Paul, Cultura Petreşti în Transilvania, Bucureşti, 1992, p. 40, nr. 24.

Braşov 9. Cea mai importantă aşezare, în prezent practic distrusă de lucrările edilitare din ultimele decenii, s-a dezvoltat pe pantele joase ale Văii Cetăţii. Locuirea începe cu purtătorii culturii Criş şi se încheie cu o aşezare de tip Ariuşd. 10. Din punctul Lutărie, aproape de Stejeriş, provin mai multe fragmente ceramice şi un vas aparţinând culturii ceramicii liniare. 11. De la Pietrele lui Solomon se cunoşteau mai multe materiale databile în perioada de trecere da la neolitic la bronz (cultura Coţofeni). 12. Tot din cercetări mai vechi, din Piaţa Sfatului sunt cunoscute materiale aparţinând aceleiaşi culturi (Linsenkeramîk). Pentru toate cele 4 puncte informaţia poate fi redusă la H. Schroller, O/e Stein, p. 77. nr 111 şi A. D. Alexandrescu. în Cumidava. 5, p. 13 şi nota 10. Din păcate, atât materialele, cât şi jurnalele de săpătură din an« 60 ai secolului trecut s-au pierdut, punctul Pietrele lui Solomon nebeneficiind de o bibliografie mulţumitoare. Fragmente Coţofeni au fost descoperite şi în cursul cercetărilor noastre. FI. Costea, în Cumidava, 20. p. 73. *

_

_ _

13. In anul 1937 J. Teutsch publica un mormânt cu ocru descoperit în 18

Florea Costea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

plin centru al Braşovului. Deoarece atât descoperirea, cât şi locul ei sunt puţin cunoscute din cauza deselor schimbări de nume ale străzii respective (Breiter, Bach, Hartenek, Alexei Tolstoi, Argeş, Valea Largă, Paul Richter iar în prezent Curtea Johannes Honterus), precizăm că locul descoperirii se află la numai câţiva metri depărtare de intrarea principală (Vest) în Biserica Neagră. Julius Teutsch, Ein Ockergmb in Kronstadt, în Mitteilungen..., an 2, caietul 14, p. 88 şi urm., Braşov, 1937. Vezi textul integral la FI. Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, II, Braşov, 1996, p. 8 şi urm.

13a. Şi pe traseul „ocolitoarei” oraşului, pe terasa inferioară a pârâului Timiş, din arătură au fost adunate fragmente ceramice cultura Boian, faza Giuleşti. > . Cercetări de teren S t Coşuleţ. I. Bauman, F. Moţei (2004)

Buneşti 14. Cu mulţi ani în urmă în Şesul Cremenilor s-au făcut recunoaşteri în teren cu care ocazie au fost semnalate vestigii ce atestă existenţa unei importante aşezări de tip Petreşti. Se pare că ea este menţionată şi în unele monografii mai vechi. 15. Din loc neprecizat, descoperirea având loc în anul 1868, mai provin trei topoare de piatră, o daltă şi un topor de bronz (celt). Primele piese au intrat în colecţia Muzeului Transilvaniei din Cluj, celelalte în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara. 16. Din punctul Lacul Mic provin de asemenea mai multe fragmente ceramice databile în neolitic, pentru care precizările cronologice lipsesc. O aşezare de tip Petreşti este posibil să fi existat şi în punctul Adăpătoare. Şt. Poenaru, în Monografia Judeţului Târnava Mare. (harta); K. Horedt, în Materiale, 1, p. 798; Ş t Ferenczi, K. Horedt, V. Liu, V. Mirea, M. Rusu, în SCIV, 1,1950, p. 124. In toate aceste puncte, la care se adaugă cel numit La Guruieţi. s-au făcut mici sondaje şi cercetări de teren în anul 1989 (FI.. Costea).

C albor 17. De pe Dealul Calborului, unde s-au descoperit vestigii din mai multe epoci, provin şi fragmente ceramice şi unelte din piatră ce par să dateze din partea finală a epocii noi a pietrei şi să aparţină culturii Petreşti. M. Macrea şi colab., în Materiale, 4, p. 143. Cercetări de teren FI. Costea şi I. Frătean, 1988.

18. Tot în colecţia de arheologie a Muzeului Ţării Făgăraşului, în cutia în care s-au găsit materialele dacice, se aflau şi câteva fragmente ceramice Coţofeni, din pastă roşie având ca degresant nisip nu prea bine ales. Trei dintre ele au număr de inventar (344-346), altele nu, ceea ce poate să însemne că respectivele numere pot fi de şantier. încadrarea culturală s-a făcut şi după decorul incizat binecunoscut. Nu este exclus ca fragmentele în discuţie să provină din punctul Pepinieră şi să fi fost descoperite în campania din anul 1958. M. Macrea. E. Dobroiu. N. Lupu, în Materiale, 5.1959, p. 404 şi urm.

19

Cata 19. Din mai multe tocuri neprecizate de pe raza acestei localităţi sunt semnalate o serie de materiale care certifică existenţa aici a unei aşezări de tip Petreşti. Din aceeaşi arie se cunoaşte şi o secure de serpentin. C Gooss, In Chmnik, p. 229: Istvan Teglas, FnAR, 1877, p. 428; I. Marţian, Rep., p. 12, nr. 23; M. Roska. Rep., p. 116, nr. 2.

Cincşor 20. Cu ocazia cercetărilor arheologice de salvare efectuate de Muzeul Judeţean de Istorie în anii 1988-1989, din punctul vestic al platoului pe care este aşezat castrul roman a rezultat şi ceramică specifică acestei epoci. Cronologic, cete mai vechi mărturii asupra vieţuirii omului aparţin culturii Criş. Este vorba de mai mufte cioburi atipice, dar şi de funduri de oale din pastă caracteristică. Pe locul descoperirii s-a profilat un bordei de dimensiuni apreciabile (6,30 x 4,50 m) care nu a putut fi cercetat în întregime. Vasele sunt confecţionate din pastă cu ingredient din pietricele, nisip, mică şi cioburi mărunţite, neglijent netezită pe ambele feţe. Culoarea este roşie la exterior, spre deosebire de miez, la care predomină cenuşiul. Diametrele bazelor vaselor oscilează între 18 şi 20 cm. Unele informaţii despre locuiri neolitice pe raza localităţii Cincşor sunt cunoscute mai dem ult M Roska, Rep., p. 129; FI. Costea, în Cumidava, 14,1969. p. 491 şi urm.

Cincu 21, Din descoperiri fortuite mai vechi sunt cunoscute mai multe materiale databile in epoca nouă a pietrei. Majoritatea acestora aparţin perioadei de trecere la epoca bronzului (cultura Coţofeni). RepAftiTrans', M Roska, Rep.. p. 196, nr. 75; E A Bielz, fn JSKV, 19,1899, p. 10, nr. 273.

Cobor 22. Fără precizări topografice, pe raza localităţii sunt menţionate urmele unei aşezări neolitice. 22a. Din punctul Noatiihgraben provin câteva piese databile in aceeaşi epocă: 5 topoare din serpentin şi tuf trahitic (unul cu perforaţia neterminată) şi alte piese. De asemenea, unei epoci preistorice par să-i aparţină şi şanţurile şi valurile „dintr-o epocă nedeterminabilă". Materiale similare se pare că au mai apărut şi în alte puncte. RepAftiTrans: i. Marţian. Rep., p. 15, nr. 187; C. Gooss. Chronik. pp. 230-231; Gr. Tocilescu, Dacia, p 895. Toate materialele menţionate, precum şi 3 celturi şi o sabie se aflau înainte de cel de al doilea fâzboti mondial in colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara (I. Marţian, loc. cit.). j

Comana de Sus 23. în bibliografia mai veche sunt menţionate mai multe descoperiri consemnate ca .urme neolitice' sau „urme eneolitice”. 1 20

Florea Cos tea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

24. Tot pe teritoriul satului şi tot din puncte neprecizate provin un toporaşcalapod, altul trapezoidal, toporaşe miniaturale din piatră, un alt topor-ciocan perforat, toate databile în neolitic sau eneolitic. în ceea ce ne priveşte credem că multe dintre aceste materiale pot proveni sau de pe terasele din dreapta Văii Comănei sau din zona peşterilor din amonte de localitate. Pentru ambele vezi M. Roska, Rep., p. 88, nr. 51; RepArhTrans.

Copăcel 25. Cu ocazia cercetărilor arheologice din punctul La Gheorgheşti au fost descoperite şi câteva lame de silex, toate în apropierea aşezării dacice, în punctul Moara Satului (cea hidraulică, veche). 26. în colecţia arheologică a şcolii din sat se aflau în anii 80 ai secolului trecut mai multe topoare din piatră, toate perforate. 27. La mai multe gospodării din sat de ciutura fântânilor sunt legate şi în prezent topoare similare celor de la punctul precedent, despre care proprietarii ne-au informat că au fost găsite la mare adâncime cu ocazia forării fântânilor. Ele au nu numai rolul de a înclina ciutura în momentul impactului cu apa, ci şi un rol protector pentru cei din gospodărie. Cercetări sistematice şi de teren în anii 1980-1984. FI. Costea, în ActaMP, 1981, p. 169 şi urm.

Cristian 28. Din vatra satului, fără precizări, se cunosc câteva fragmente ceramice de tip Turdaş. Tot în sat, în curtea localnicului Gh. Hergetz, pe fosta stradă 7 Noiembrie, au fost semnalate mai multe materiale Criş. 29. Tot în perimetrul localităţii, sub nivelul locuirii post-romane din secolele III-IV se află o aşezare Coţofeni. Sub stratul de cultură Coţofeni au apărut, deranjate, o serie de materiale (în special fragmente ceramice) neolitice. 30. Pe măgura Bachel, între cele două războaie mondiale din secolul trecut a fost identificată o suprafaţă locuită de purtătorii culturii Ariuşd şi alta din perioada de trecere la epoca bronzului (cultura Coţofeni). RepArhTrans’, D. Popescu, în SCIV, 21,1970, 3. p. 497, nr. 33. Cercetări relativ recente M. Marcu.

Crit» 31. Pe raza localităţii, fortuit, înainte de cel de al doilea război mondial din secolul XX au fost semnalate mai multe fragmente ceramice neolitice, fără precizări privitoare la loc sau la încadrarea culturală. 32. în unele hărţi monografice localitatea figurează cu descoperiri neolitice. Este foarte posibil ca temeiul să-l constituie bordeiul şi fragmentele ceramice descoperite în vatra satului în anul 1942, cu ocazia unor sondaje care au pus în evidenţă şi o vatră, pentru care nu există însă certitudinea că ar aparţine aceleiaşi epoci. Doar probabilă este provenienţa de aici a unui topor din aramă, eneolitic. Şt. Pascu, în Monografia, p. 166; RepArhTrans. 21

Crizbav 33. în incinta cetăţii dacice de pe Dealul Eroilor (Heldenburg), în cursul cercetărilor arheologice sistematice din anul 1980, în amestec cu materialele dacice au fost descoperite şi fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni. ■ 34. în locul între Văi, pe o terasă joasă, situată pe malul stâng al pârâului Valea Mare s-au descoperit fusaiole, o greutate pentru plasa de pescuit şi o dăltiţă de gresie cenuşiu-verzuie, toate încadrându-se culturii Criş. 35. Pe una dintre terasele dealului La Stejari, scăldată la sud de pârâul Crizbăşel au fost descoperite materiale care atestă o locuire aparţinând culturii Ariuşd: un bol roşu, câteva fragmente de cozi de linguri de diferite mărimi, numeroase vase fragmentare, fără pictură, ceea ce ar conduce la presupunerea că se încadrează în Precucuteni. împreună cu acestea s-au găsit şi două figurine din lut ars, 11 săgeţi din silex, o dăltiţă, o răzuitoare, mai multe topoare din gresie silicoasă. Se pare că toate erau confecţionate pe loc. Nu este exclus ca de aici să provină un alt topor, de tip calapod. Toate materialele menţionate la punctul 35 se află la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, ca şi cele de la punctul 34, în timp ce acelea provenite de pe Dealul Eroilor se găsesc la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov. RepArhTrans\ V. Vasiliev, A. Seres. în ActaMN, 4, 1967, pp. 423-429 şi fig. 1/1-8; FI. Costea, în Sargeţia, 1992-1994, p. 49 şi urm; idem, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în timpul stăpânirii romane, Braşov. 2002, p. 179 şi passim; Emil Micu, Două piese preistorice găsite în comuna Crisbav (jud. Braşov), în Revista Istorică Română, VIII, 1938, p. 251 şi urm.

Cuciulata 36. în apropierea Stogului lui Coţofan, probabil provenit de pe acest promontoriu, a fost descoperit un topor de aramă, probabil cu braţele în cruce deoarece este numit „topor-târnăcop". încadrarea culturală şi cronologică ar putea fi în eneolitic. Gh. Blchlr, in StudComSibiu, 14, 1969, p. 130 şi fig. 4/2; Alex. Vulpe. O/e Ăxle..., p. 46 şi Taf. 28/

210.

Cutuş 37. Ca şi alte vestigii neolitice din Ţara Bârsei, în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov se păstrează un Krummesser descoperit în vatra satului. Nu este însă sigur dacă acesta nu se datează în epoca bronzului, aşa cum ar fi firesc. A. Prox, Die Schneckenbergkultur, passim.

Drumul Carului 38. Cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate în mica fortificaţie romană de pământ de la Drumul Carului (com. Moeciu), în „zidul” de brazde de pământ au fost descoperite şi câteva piese ce se datează în eneolitic. Este vorba de un vârf de lance din silex, de un fragment ceramic şi, în mod 22

F lo re a Costea · R ep erto riu l arheologic a l ju d e ţu lu i Braşov

deosebit, de un topor de aramă cu braţele în cruce. Toate se aflau în poziţie secundară, amănunt ce împiedică vreo afirmaţie în sensul existenţei sau nu pe loc a unei aşezări din vremea respectivă, deşi în ediţia precedentă a acestui Repertoriu am susţinut acest lucru. Având în vedere inexistenţa la o depărtare de circa 30 km de Drumul Carului a vreunei aşezări Ariuşd (cultură căreia îi aparţine toporul în discuţie), credem mai degrabă că aceste vestigii, poate împreună cu altele nedescoperite, erau vehiculate spre sudul Carpaţilor pe acest drum. FI. Costea, St. Coşuleţ, în Cumidava, 14, p. 5 şi urm. şi fig.

Făgăraş 39. De pe raza municipiului, fără certitudinea locului şi a încadrării culturale sunt menţionate „urme din epoca neolitică sau a bronzului”. RepArh Trans.

Feldioara (Braşov) De pe raza comunei se cunoşteau mai demult materiale aparţinând neoliticului şi perioadei de trecere la epoca bronzuuli. Ele provin din locurile: 40. Dealul Cetăţii. Au fost puse în evidenţă mai multe niveluri de locuire, corespunzătoare tot atâtor culturi. Cea mai veche dintre acestea este cultura Criş, căreia îi urmează cultura Boian, cultura ceramicii liniare şi CucuteniAriuşd. în anul 1970 au fost descoperite şi vase cu torţi pastilate. Şi de data aceasta au fost confirmate cunoştinţele mai vechi despre cultura Coţofeni. 41. Şi în zona fostei Şcoli de Agricultură din vatra satului au fost scoase la lumină vestigii (în special ceramică) aparţinând purtătorilor culturii Ariuşd, deşi ele sunt în cantitate mai redusă. 42. Unele materiale, sporadice şi necartate, în special Ariuşd, au fost descoperite în partea sudică a comunei, de unde se poate trage concluzia că şi în această zonă a existat o aşezare eneolitică.

H. Schroller, Die Stein, p. 35 şi urm. şi pl. 25/2, 31/1,9; M. Roska, în Kdzl., 1, Cluj, pp.44-94; A. Prox Die Schneckenbergkultur, pp. 78-81; E. Comşa, în Cumidava, 4, pp. 3-16; FI. Costea, în Cumidava, 4, p. 636; idem, în Cumidava, 5, pp. 25-30; D. Popescu, în SCIV, 17,1964,4, p. 711, nr. 13; E. Comşa, în SCIV, 16, 1965, 4, p. 629; idem, în A4C, 8, 1966, Krakow 1967, p. 257 şi urm.

Feldioara-(Făgăraş) 42a. în punctul La Baltă a fost descoperit nu demult un topor din gresie neagră, şlefuit şi perforat. Este posibul ca el să aparţină culturii Petreşti, prezentă în zonă şi în stânga Oltului. FI. Costea, Gh. Dragotă, I. Frătean, în Cumidava, 20,1996, p. 8 şi fig. 7/3.

Felmer 43. Din această epocă semnalăm mai întâi aşezarea din punctul numit 23

de localnici Dealul Morii, la nord-est de sat. Intre sat şi culmea dealului, aproximativ la jumătatea distanţei, au fost observate numeroase pete de pământ de culoare închisă, indice ale unor locuinţe. De pe suprafaţa acestora, ca şi din vecinătatea lor au fost adunate fragmente ceramice care în bună parte provin de la vase mici şi mijlocii, din pastă cu multe ingrediente, grosieră, arsă inegal şi slab, cu un colorit în care predomină brunul-cenuşiu şi negricios. Majoritară este însă ceramica din pastă fină, arsă oxidant şi vopsită roşu. Aşezarea aparţine culturii Petreşti. Din acelaşi punct au fost adunate fragmente Coţofeni. 44. Puţine fragmente ceramice Petreşti au fost recoltate şi din punctul Chiscul lui Andrieş, în dreapta pârâului Felmer, cărora li se adaugă cioburi de la vase din mai multe culturi neolitice şi un sceptru din piatră în formă de semidisc (piesa este spartă). Din păcate, cea mai mare parte a materialelor s-au pierdut din cauza insistenţei autorităţilor de a le expune liber în incinta şcolii generale din sat (1981). Afirmaţiile şi încadrările culturale abia făcute sunt susţinute de materialele ajunse în colecţia muzeului făgărăşan. De pe Chiscul lui Andrieş a rezultat şi ceramică Coţofeni. 45.0 altă aşezare Coţofeni a fost identificată în punctul Calea ai Strâmbă, în dreapta pârâului Felmer, de unde s-au recoltat destul de multe fragmente ceramice cu decorul incizat cunoscut. Cercetări de teren şi sondaje FI. Costea împreună cu un colectiv de la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov şi altul de la Muzeul Ţării Făgăraşului, la care s-au adăugat persoane din sat, nominalizate la epocile următoare. FI. Costea, în Cumidava, 1979-1980, p 17 şi urm; idem, în Cumidava, 15-19, 1994, p. 316 şi urm.

Hălchiu 46. în colecţia veche a actualului Muzeu de Istorie din Braşov se păstrează mai multe fragmente ceramice neolitice provenite din împrejurimile satului, cele mai numeroase aparţinând fazei Boian a culturii Giuleşti. 47. Tot de la Hălchiu, de data aceasta din vatra satului, este cunoscută ceramică pictată de tip Ariuşd-Cucuteni, precum şi ceramică din perioada de trecere la epoca bronzului - cultura Coţofeni. E. Comşa, în SCIV, 16,1965,4, p. 632.

Hălmeag 48. Din punctul Valea Mâţii, situat la aproximativ 4 km nord-vest de sat, între drumul comunal ce leagă această localitate de Felmer (pe valea pârâului cu acelaşi nume), din arătură au fost adunate fragmente ceramice de culoare roşie. Un sondaj efectuat acolo a dus la descoperirea unei importante aşezări Petreşti. Au fost săpate două secţiuni. în prima, ce începe de la drumul amintit spre valea Felmerului au fost descoperite construcţii impozante, toate cu pereţii prăbuşiţi. Este vorba de „ziduri” groase de 1520 cm, cu ambele feţe netezite şi (parţial) vopsite cu roşu, dacă nu cumva această culoare se datoreşte unei arderi deosebit de puternice. Unele 24

F lo re a Cos tea · R ep erto riu l arheologic a l ju d e ţu lu i Braşov

segmente din „zid" fac impresia că au fost construite din calupi de dimensiuni apreciabile (100x80x20 cm); este posibil ca aceştia să fi fost aşezaţi pe cant între stâlpii verticali ai construcţiei, concluzie desprinsă din constatarea că pe aceste „cărămizi” uriaşe nu se observă urme de nuiele sau de pari. Credem că scheletul peretelui era susţinut de o lemnărie cu stâlpi verticali şi, la anumite distanţe, bârne orizontale, carourile rezultate fiind umplute cu calupii amintiţi. Din observarea atentă a pereţilor s-a putut remarca fineţea feţei lor dinspre interior. Ei au căzut peste vase, vetre şi diferite alte obiecte uzuale. Sub acestea se afla podeaua, de asemenea făţuită. Ceramica prinsă între pereţii căzuţi şi pardoseală era în proporţie de 90% roşie sau vopsită în această culoare. Există doar un vas întregibil, un bol cenuşiu-roşcat, foarte asemănător cu o piesă din acelaşi tip de vas descoperită la Feldioara-Braşov şi încadrată culturii Ariuşd. Pe lângă olăria comună, barbotinată, există o categorie extrem de fină, tot roşie, care lasă a se înţelege că nu putea fi lucrată decât la roată, ceea ce nu ni se pare imposibil, multe dintre piese depăşind calitativ şi prin rigurozitatea geometriei olăria dacică sau romană din perioadele lor de înflorire maximă. Uneltele din piatră (răzuitoare) sunt puţine, nefiind găsite nici obiecte din aramă sau din aur. în cea de a doua secţiune, plasată în apropierea pârâiaşului ce vine dinspre culmea dinspre nord-est s-a descoperit podeaua unui bordei cu laturile de circa 4 m x 4,30 m. Este posibil ca aici să fie vorba de o fază mai veche a aşezării, toată ceramica făcând parte din categoria celei comune, barbotinate. în partea superioară a arăturii ceramica Petreşti era amestecată cu fragmente de oale aparţinând civilizaţiei vechi româneşti (secolele VIII-XI). Acest amestec se datorează scarificărilor repetate la care a fost supusă respectiva suprafaţă pentru a i se schimba destinaţia de păşune în aceea de teren arabil. Cercetări de teren FI. Costea şi L. Munthiu (1975) şi sondaje FI. Costea, I. Glodariu. I. Ciupea (1976). Toate materialele se află în colecţia Muzeului Ţării Făgăraşului.

Hărman 49. Efectuate în anii 60 ai secolului trecut, cercetările sistematice de la Hărman au dus la descoperirea mai multor aşezări databile în epoca nouă a pietrei. Una dintre cele mai interesante se află la nord-vest de sat, în punctul Groapa Banului. 50. Altă aşezare neolitică se află pe pantele sudice ale dealului Lempeş. Vestigiile din ambele puncte (preponderentă fiind ceramica) aparţin mai multor culturi: Criş, ceramica liniară, Faza Boian a culturii Ciuleşti, AriuşdCucuteni. în nici unul dintre locurile menţionate nu s-au descoperit complexe închise. Uneltele litice nu sunt uşor de încadrat uneia sau alteia dintre culturile 25

amintite. în peretele unui vas s-au văzut clar urmele boabelor de grâu. 51. A treia aşezare a fost identificată în locul numit de saşi Kâssberg (Dealul Căşâriei) şi aparţine creatorilor culturii Cucuteni-Ariuşd. în punctele 49 şi 50 sunt pomenite şi fragmente ceramice Bolintineanu. E. Comşa, în Aluta, 1970, pp. 35-44; A. D. Alexandrescu, în Cumidava, 5, 1971, p. 11 şi urm; A. D. Alexandrescu, 1.1. Pop. M. Marcu, în Materiale, 10, p. 234 şi urm; E. Comşa, în SCIV, 16,1965,4, p. 630 şi urm; V. Teodorescu, în SCIV, 17,1966, p. 223 I urm; D. Popescu, în SCIV, 15, 1964, 4, p. 555, nr. 32; Dada, N. S., 6. 1 -%>

Hoghiz 52. Repertoriile mai vechi menţionează o serie de piese descoperite pe raza localităţii. Dintre acestea enumerăm o secure de amfibol, un topor de serpentin, precum şi alte materiale provenind dintr-o „staţiune preistorică”. C. Gooss, Chronik, p. 251 şi urm; I. Marţian, Rep., M. Roska, Rep., p. 312, nr. 4. Pentru cercetările din zona castrului roman vezi K. Horedt, în Materiale, 1,1953, p. 798.

Homorod 53. în colecţia Şcolii generale din localitate se află mai multe fragmente ceramice aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd. Deoarece ele proveneau din descoperiri fortuite, mai vechi, în primăvara anului 1989 s-a făcut o cercetare de tern cu care ocazie s-a constatat că unul din locurile de provenienţă a acestora se află în apropierea Băilor Homorod, la nord de ele şi pe ambele părţi ale drumului de câmp ce trece în aval de liziera pădurii venind dinspre Caţa. Probabil despre această descoperire este vorba şi în relatările mai vechi despre neoliticul de la Homorod. 54. Nu este exclus să avem de-a face cu o a doua aşezare din această epocă, repertoriile vechi pomenind şi aici o „staţiune preistorică" sau o „aşezare neolitică" în vestul dealului Sandberg. în aceleaşi repertorii se face precizarea că aşezarea „poate data şi de la finele bronzului”. Cercetări de teren FI. Costea, R. Ştefânescu, St. Coşuleţ, H. Schmidt, 1988. I. Marţian, Rep., p. 22. nr. 334; M. Roska, Rep., p. 108, nr. 47; Teglas Istvan, în AE, 1887, p. 268; AE, 1891, pp. 170-171; Monografia Judeţului Târnava Mare, harta.

Jibert 55. Unul dintre punctele de pe care au fost recoltate fragmente ceramice Boian (?) se află la nord-vest de sat, în punctul numit de localnici Pe Faţă. 56. Alt punct din care provin fragmente ceramice databile în aceeaşi epocă (intrate în colecţia scolii din localitate) se află în stânga şoselei DaciaJibert, înainte de intrarea în cea de a doua localitate. Neputând lua informaţii asupra denumirii lui, datorită existenţei aici a unor saivane, l-am numit şi noi La Saivane. Din ambele puncte mai provin fragmente ceramice Criş. Perieghezâ FI. Costea, 1980.

Jimbor 57. De pe teritoriul satului Jimbor se cunosc „topoare de piatră, o seceră 26

F I ore a Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

de cupru de tip Baniabic, precum şi materiale Coţofeni". RepArfiTrans.

Lovnic 58. Este posibil ca descoperirea cartată cu peste 3 decenii în urmă să se afle pe pantele sudice din stânga Văii Mari, la ieşirea din sat spre vest, de unde s-au adunat cioburi atipice, cu multe pietricele şi nisip în pastă. Nu este exclus ca acesta să fie „satul preistoric” pomenit de I. Marţian. I. Marţian, Rep., p. 25, nr. 399; M. Roska. Rep., p. 146, nr. 19. Cercetări de teren FI. Costea. 1980.

Măieruş 59. Fără precizări, de pe raza comunei sunt menţionate „urme neolitice" sau „preistorice”. M. Roska, Rep., p. 259, nr. 77; RepArfiTrans.

Mercheaşa 60. Tot menţiuni lipsite de precizări se întâlnesc şi în cazul acestei localităţi, păstrate fiind chiar expresiile de la Măieruş. M. Roska, Rep., p. 184, nr. 246.

Meşendorf 61. Din loc neprecizat, dar ajuns sigur în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara este cunoscut un topor din piatră. Deoarece preciziunile lipsesc, este posibil ca el să aparţină şi epocii bronzului sau Hallstatt-ului, aşa cum par să sugereze alte obiecte (deşi nu se ştie dacă ele au fost găsite împreună): o seceră din bronz, un vârf de lance, un celt tot din bronz şi un mâner de sabie. C. Gooss, Chronik, p. 236; Gh. Cernea, Monografia satului Meşendorf.

Peştera 62. Din Peştera Mare, odată cu materialele paleolitice sau mai târzii au fost scoase la lumină şi vestigii neolitice, îndeosebi ceramică. C. S. Nlcolăescu-Plopşor, I. Pop, în Materiale, 6, p. 25 şi urm; Materiale, 7, pp. 15-17.

Prejmer 63. Cu IB ocazia cercetărilor mai vechi, de pe teritoriul satului au fost adunate vestigii neolitice aparţinând mai multor culturi şi perioade, cele mai importante fiind fragmentele ceramice Coţofeni, RepArhTrans.

Racoş 64. La circa 4,5 km sud de sat, pe malul stâng al Oltului se află punctul Durduia. 27

Cu ocazia sondajelor începute după anul 1980, dar mai ales prin cercetările sistematice din ultimii 10 ani întreprinse în fortificaţie sau pe păşunile din jur au ieşit la iveală, în afara unor fragmente ceramice nesemnificative, percutoare, răzuitoare şi străpungătoare din cremene şi din piatră albă, semitransparentă şi vârfuri de săgeţi cu muchia crestată din neolitic pentru a căror încadrare culturală se impune extinderea săpăturilor. Datorită mulţimii de percutoare şi de lame rezultate din lovire este de presupus existenţa pe deal a unui atelier de pietrar. Sondaje I. Glodariu, FI. Costea, începând din anul 1980, cercetări sistematice FI. Costea, A. Bâlos, după anul 1995. Inedite. J

Râşnov 65. în Peştera Gura Cheii, împreună cu alte materiale, inclusiv paleolitice, sunt semnalate şi „urme neolitice" fără detalii, precizări făcându-se doar asupra ceramicii Coţofeni. Reluarea recentă a cercetărilor a dus la precizarea că este vorba de materiale aparţinând culturilor Criş şi Ariuşd. A. Prox, Die Schneckenbergkultur, p. 78 şi urm; A. Prox, Teikultur, în MBSM, 1-4, p. 92 şi urm; C. S. Nicdăescu-Plopşor, în Materiale, 7,1961, pp. 15-21; Materiale, 8,1962. Locuirea în această peşteră a fost semnalată de către Frantz Podec, primele cercetări fiind făcute de A. Prox în anii 1934-1935.

66. în punctul Puntea Dilicii a fost descoperit un topor din gresie neagrăcenuşie, sigur din epoca nouă a pietrei. Locul descoperirii se află la sud de oraş, aproape de toponimul Cheişoara. Piesa face parte din colecţia Bisericii Ortodoxe române vechi, ctitorită în vremea lui Mircea cel Bătrân, descoperitorul ei fiind actualul preot-paroh Nicolae Puchianu. 67. în campania de săpături arheologice din anul 2.000, premergătoare lucrărilor de restaurare a cetăţii feudale, sub valul mic, exterior al fortificaţiei dacice s-a găsit un topor aproape plat din bronz, cu tăişul arcuit şi profilat lateral şi nervuri longitudinale pe margini, precum şi 2 umeri la partea opusă tăişului, pentru fixarea în coadă. Dimensiuni: L=113 mm; lmax.=65 mm; grosime muchie=7 mm; grosime piesă (în centru)=7 mm. Săpături FI. Costea, A. A. Rusu, Dan Dana, 198#.

3S

Rodbav 68. în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara au intrat mai demult câteva piese neolitice, dintre care mai des amintite sunt două seceri de serpentin. Fără precizări sunt amintite şi „diferite descoperiri preistorice”. Cu siguranţă acesta este temeiul prezenţei acestei localităţi în harta descoperirilor neolitice din fostul judeţ Târnava Mare sau în repertorii. C. Gooss, Chronik, p. 249; I. Marţian, Rep., p. 32, nr. 554; M. Roska, Rep., p. 199, nr. 96; St. Poenaru, Monografia Judeţului Târnava Mare.

Rotbav 69. Deşi mai sărace în comparaţie cu vestigiile din alte epoci, la Rotbav sunt menţionate „urme neolitice” şi materiale din perioada de trecere la 28

Florea Coslea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

epoca bronzului - cultura Coţofeni. RepArhTrans; M. Babeş, în Dacia, N. S., 15,1971, p. 386, nr. 151

Rupea 70. Din raza oraşului se cunoşteau mai demult numeroase fragmente ceramice şi vase întregi, precum şi oseminte care ulterior au fost transportate la Budapesta. Ele au ieşit la iveală la poalele Dealului Cohălmel, la marginea de sud a oraşului, unde VI. Dumitrescu a efectuat cercetări de teren găsind alte fragmente ceramice. Toate au intrat în colecţia Muzeului Rupea, împreună cu acelea descoperite de către Ion losif, directorul de atunci al instituţiei. Materialele aparţin culturilor Criş, ceramica liniară şi cu capete de note muzicale, cele din urmă două categorii ceramice reprezentând faze diferite, cele cu capete de note muzicale fiind încadrate fazeia a lll-a sau cel mult a IV-a. Alte menţiuni privitoare la vestigiile neolitice de la Rupea-Cohălmel pomenesc „topoare de piatră şi serpentin” (intrate în colecţia Gimnaziului din Sighişoara) şi „urme preistorice”, fără precizări şi încadrări culturale. 71. în literatura de specialitate este menţionat şi punctul Grădina Calului (sau în Spatele Românilor), de unde provin materiale aflate în mai multe straturi, databile „între neolitic şi epoca romană”.

C. Gooss, Chronik, p. 248; M. Roska, Rep., p. 138, nr. 269 şi nr. 267; VI. Dumitrescu, în Dacia, N. S 2 1958, p. 401 şi urm şi fig. 1 de la p. 403; OmD, pp. 161-165; SCIV, 2 ,1960, p. 224; Dacia, N. S., 6, p. 63; N. Vlassa, în ActaMN, 3, p. 17; V. Teodorescu, în SCIV, 17, 1966, p. 223 şi urm; E. Comşa, în SCIV, 11,1960,2, p. 224, nr. 5.

Satulung 72. în repertoriile mai vechi sunt menţionate atât „urme neolitice”, cât şi, precizate, vestigii Coţofeni. M. Roska vorbeşte despre „urme preistorice”. M. Roska, Rep., p. 109, nr. 65; RepArhTrans.

Satu Nou 73. Cronologic, cele mai vechi urme neolitice din Satu Nou aparţin culturii Cucuteni-Ariuşd iar cele mai noi se încadrează în perioada de trecere la epoca bronzului. RepArhTrans.

Şinca Nouă 74. De pe raza localităţii este cunoscut un topor de piatră care nu este însă sigur că se datează în epoca nouă a pietrei, el putând să aparţină şi începutului epocii bronzului, probabil culturii Schneckenberg. RepArhTrans.

29

Şercaia 75. în afara materialelor deja cunoscute descoperite pe raza comunei, la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov se află un topor de piatră cu ceafa arcuită. M.Roska. Rep., p. 242, nr. 24. Teliu 76. între materialele din alte epoci istorice, descoperite în cetăţuia dacică sau în apropierea dealului pe care este situată aceasta, se află şi fragmente ceramice neolitice, inclusiv „un văscior întregibil”. Toate provin din straturi deranjate şi se păstrează în colecţia muzeului braşovean. A.D. Alexandrescu, 1.1. Pop, în Cumidava, 14, passim şi fig. 8.

Toarcla 77. De pe întinderea acestei localităţi sunt cunoscute urme „probabil neolitice", „urme neolitice” şi „urme eneolitice”, fără a se face precizările de rigoare asupra lor. Nu este exclus ca acestea să se fi descoperit în punctul între Şanţuri, de unde provin şi materiale din epoca bronzului (cultura Wietenberg). RepArf) Trans.

Ungra 78. Din descoperiri mai vechi, la Ungra se cunosc unele materiale neolitice. Presupunem că aşezarea poate fi pe pantele sudice ale Dealului Cetăţii şi aproape de biserica feudală timpurie (săsească), începând de la intrarea în sat dinspre gara Rupea spre vest. Repertoriile consemnează topoare din jaspis şi din silex, dintre care unul se află în colecţiile muzeului braşovean de istorie. Periegheze repetate FI. Costea începând cu anul 1978. M. Roska, Rep., p. 261, nr. 93; I. Marţian, Rep., p. 40, nr. 713 (vezi şi harta Monografiei Judeţului Târnava Mare, făcută după consemnările celor doi autori de Repertorii).

Viscri 79. Este posibil ca în raza localităţii să existe mai multe aşezări preistorice, între care şi neolitice, în punctele La Gorgani (între Dacia şi Viscri), La Poiană (unde s-a supat un tunel de către soldaţii germani fără a se descoperi materiale), Heivăz, căruia saşii îi spun Heivez iar românii Pârâul Morilor. 80. Acelaşi lucru se poate spune şi despre observaţiile de pe Pârâul Volburii (numit şi Dealul Ţiganilor), dacă nu cumva puţinele fragmente ceramice descoperite aici, rulate şi atipice, aparţin epocii bronzului. Cercetări de teren FI. Costea şi I. Bauman, 1989.

30

Florea Cos tea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Vama Buzăului 81. „Probabile urme neolitice”. RepArhTrans.

Vulcan 82. în colecţiile muzeului braşovean se află un topor din piatră de tip Coţofeni, descoperit în amestec cu alte materiale, unele sigur din epoca bronzului. RepArhTrans.

Zărneşti 83. Cu aproape 3 decenii în urmă, pe una dintre terasele situate în amonte de localitate, pe dreapta râului Bârsa, au fost descoperite câteva unelte considerate de descoperitori ca făcând parte din „cultura de prund”, împreună cu acestea la muzeul braşovean a fost adus şi un topor şlefuit şi perforat, din piatră neagră, sigur neolitic. Zizin 84. Pe teritoriul satului a fost descoperit un topor din piatră, şlefuit. Nu este însă sigura datarea lui în neolitic, el putând fi încadrat şi la începutul epocii următoare. M. Roska, Rep., p. 309, nr. 4; ReprhTrans.

31

EPOCA BRONZULUI Multă vreme prin epoca bronzului s-a înţeles acea perioadă în care uneltele şi armele se confecţionau din aliajul dintre aramă şi cositor. Potrivit acestei concepţii ea ar începe odată cu dezvoltarea metalurgiei bronzului. Pe măsura dezvoltării cercetării preistoriei când, în afara factorului socialeconomic, cel etnografic şi istoric au câştigat în importanţă, concepţia anterioară nu a mai fost satisfăcătoare. | Unii cercetători înţeleg prin epoca bronzului perioada ce urmează nemijlocit sfârşitului culturilor eneolitice (la noi Cucuteni, Gumelniţa etc.), paralelizând începutul acestei epoci în spaţiul carpato-balcanic cu situaţia din jurul Mării Egee şi din Mediterana. Ea începe odată cu transformările de structură în domeniul social şi etnic, care rezultă din descompunerea civilizaţiei neolitice şi care vădesc încă de la început elemente caracterizante pentru noua epocă: dezvoltarea societăţii patriarhale în care luptătorii devin treptat conducători, intensificarea creşterii vitelor în paralel cu agricultura, dezvoltarea unor tipuri de unelte (plugul) şi arme (pumnalul, sabia, toporul de luptă ş. a.). în paralel se înregistrează modificări în domeniul reprezentărilor religioase cum ar fi apariţia cultului soarelui, răspândirea ritului incineraţiei în paralel cu cel vechi al inhumaţiei. Este admisă şi părerea că încă de pe la începutul epocii (2.500 î.e.n.) pe teritoriul de astăzi al ţării noastre se cristalizează grupul lingvistic indoeuropean al tracilor. în ceea ce priveşte cronologia absolută a epocii bronzului au existat şi încă se mai poartă discuţii. într-o primă accepţiune, pentru sud-estul Europei s-a acceptat multă vreme etapizarea lui P. Reineke întemeiată pe asocierea diferitelor tipuri de arme, unelte şi podoabe descoperite în depozite sau în morminte. Folosită şi azi, această periodizare ar cuprinde patru faze (A-D), caracterizată fiecare de arme şi podoabe specifice. Ulterior acestui sistem i s-au făcut îmbunătăţiri, adăugându-i-se subfaze. Mulţi cercetători consideră faza D, respectiv vremea depozitelor mari, drept etapa finală sau recentă a epocii, în timp ce alţii văd în aceeaşi fază începutul epocii fierului (respectiv Ha A-B, vezi infra). Există şi alte scheme cronologice, bazate pe alte criterii. Nu le vom aminti aici pe toate ci vom sublinia doar că recentele cercetări în zona în discuţie permit fixarea unor limite cronologice: fără perioada de tranziţie de la eneolitic (2.800/2.500-2.000 î. e. n.), bronzul timpuriu ar începe odată cu intrarea în mileniul II î. e. n.) şi ar dura destul de puţin, până cândva îm secolul XIX, când începe bronzul mijlociu care are o existenţă mai îndelungată, respectiv până către 1.300 î. e. n.). Bronzul târziu se datează în întreg veacul XIII î. e. n. Acum (pe la 1.200 î. e. n.) are loc căderea oraşului Micene pe care unii cercetători o apreciază drept criteriu de diviziune între epoca bronzului şi Hallstatt. Bronzul final s-ar extinde între 1.200 şi 700 î. e. n. Tot cu privire la periodizare se cuvine să amintim că o serie de arheologi 32

Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

consideră perioada timpurie a epocii bronzului ca o perioadă de tranziţie de la eneolitic la bronz. Potrivit acestei păreri, bazaţi pe o concepţie fenomenologică, această perioadă reprezintă etapa între sfârşitul culturilor eneolitice (Cucuteni-Ariuşd, Petreşti, Gumelniţa-Sălcuţa, Cernavodă I). Pe parcursul acestei perioade de tranziţie pe teritoriul României se dezvoltă culturile Sălcuţa IV, Herculane-Cheile Turzii, Celei, Cernavoda II şi Cernavodă III, Coţofeni, cultura amforelor sferice, ultima apărând ca urmare a pătrunderii unor populaţii estice, celelalte dezvoltându-se organic din fondul eneolitic local. Pătrunderea noilor populaţii a îmbogăţit conţinutul cultural local prin aporturi tehnice, cum ar fi metalurgia aramei, apoi aceea a bronzului, răspândirea carului, aceasta din urmă conjugată cu domesticirea calului pentru tracţiune. Aceleaşi populaţii au contribuit la indoeuropenizarea sud-estului Europei, fiind asimilaţi sau asimilând în măsură diferită, în funcţie de zone, culturile autohtone. Acum se desăvârşeşte procesul de trecere de la matriarhat la patriarhat. Primei perioade, respectiv bronzului timpuriu îi sunt caracteristice culturile Glina lll-Schneckenberg, faza Câlnic a culturii Coţofeni, începutul culturii Periam-Pecica şi faza I a culturii Otomani. Acum apar primele topoare de luptă, în paralel cu răspândirea ritului incineraţiei, care însă nu se generalizează şi se practică în paralel cu acela al înhumaţiei, uneori întâlnite în asociere chiar în acelaşi monument funerar. De regulă, aşezările se situează pe locuri apărate natural. Există şi aşezări sezoniere. în perioada următoare, aceea a bronzului mijlociu, trăsăturile culturilor (Monteoru, Costişa, Tei, Verbicioara, Vatina, Periam-Pecica, Otomani, Wietenberg, unele cu mai multe faze) se caracterizează printr-o stabilitate relativă. Bine individualizate, aceste culturi au însă multe elemente comune: aşezările fortificate, practicarea în măsură egală a agriculturii şi creşterea vitelor, înmormântarea în morminte plane atât de incineraţie cât şi de A înhumaţie, îngroparea, probabil cu scop votiv şi ritual a tezaurelor de arme. In repertoriul acestora din urmă apare sabia cu mâner plat, topoarele de luptă de diverse tipuri (între care şi cele cu disc, lăncile, apărătoarele de braţ). Dintre noile podoabe sunt de amintit acele, brăţările, inelele de tâmplă etc. Pe la începutul acestei perioade se înmulţesc obiectele de bronz, în detrimentul celor de aramă. Tot acum (în secolele XVI-XV) se manifestă primele influenţe ale culturii miceniene, respectiv elementele decorative ce reprezintă spirala înlănţuită şi săbiile de tip rapieră. Este de presupus că registrul acestei influenţe a fost mai bogat, el putându-se identifica în construcţia de locuinţe şi sanctuare (implicit în credinţele religioase), port etc., iar pe plan social în accelerarea procesului de diferenţiere pe bază de avere, diferenţiere care va genera apariţia, în cadrul democraţiei militare a unor şefi cu autoritate sporită. încă de pe acum se poate urmări şi pătrunderea dinspre est a unor populaţii ce ar putea reprezenta primele elemente ale culturii Noua şi 33

ale grupului Coslogeni, pătrundere urmată de o deplasare N-S a altor populaţii, deplasare ce ar putea reprezenta preliminariile migraţiei egeice (secolele XIII-XII). Conform unor păreri (neacceptate în totalitate sau chiar respinse), aceste populaţii ar fi purtătoarele culturii materiale cu morminte tumulare atestate şi în vestul României. Neacreditând această concepţie, alţi cercetători consideră că dezvoltarea culturilor de aici a decurs fără întrerupere din perioada mijlocie a epocii bronzului până în prima epocă a fierului. Perioada bronzului târziu se caracterizează prin dezvoltarea accentuată a metalurgiei bronzului şi intensificarea schimburilor intertribale, ceea ce a dus la fenomene de sincretism cultural. Ca rezultat al acestei situaţii se conturează două arii culturale. Cea răsăriteană cuprinde elemente nordpontice şi este cunoscută sub numele de cultura Noua-Sabadinovka. Purtătorii ei preferă creşterea vitelor, agricultura, ceea ce presupune şi un anumit grad de nomadism. în aria central-vestică se constată fenomenul invers, ocupaţia principală rămânând agricultura, aşa cum demonstrează numărul mare de seceri. O caracteristică a culturilor din Transilvania, Banat şi Crişana o constituie apariţia ceramicii cu decor canelat care se va generaliza în Hallstatt-ul A-B, subliniind încă o dată existenţa în geneza culturală a acestuia a unor componente bronz-târzii. Acum apar primele săbii cu limba la mâner, iar pe o arie restrânsă se dezvoltă considerabil topoarele de luptă cu disc. Tot de acum intră în repertoriul descoperirilor topoarele cu aripioare şi celturile. Cu excepţia toporului cu disc, toate celelalte vor înregistra o dezvoltare apreciabilă în Ha, constituind o parte din argumentele cu care unii cercetători susţin încorporarea acestei perioade (Ha timpuriu) bronzului finaP.

Apaţa 1. La est de unitatea militară, de o parte şi de alta a şoselei modernizate ce duce la Ormeniş. De pe arătură, în amestec cu ceramică post-romană, provin şi fragmente ceramice Wietenberg. 2. La ieşirea din sat spre Măieruş, pe pantele terasate ale dealului (foste loturi private înainte de colectivizare), în locul unde drumul forestier se apropie de pârâiaş. Se pare că puţinele fragmente ceramice recoltate de aici aparţin aceleiaşi culturi, ele fiind în general rulate, atribuirea făcându-se în primul rând după pastă. 3. între Măieruş şi Apaţa, în stânga drumului modern există două terase bine profilate, limitate de două pârâiaşe care în anotimpurile secetoase seacă. Cea mai joasă dintre acestea şi mai apropiată de şosea este „apărată" dinspre est de un şanţ care în prezent mai are circa 2 m lăţime şi 50-75 cm 1 . S. Morintz. A. Vulpe, în DIVR, pp. 103-110. 34

Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

adâncime. De pe terasă provine ceramica neagră, lucioasă, dar şi fragmente cu mult nisip şi pietricele în pastă, databile spre finele epocii (după aspect ele pot fi tot Wietenberg). în aceeaşi suprafaţă plugul a răvăşit şi câteva vetre. Credem că şanţul şi aceste vetre aparţin mai degrabă La Tâne-ului şi nu epocii bronzului, atribuirea făcându-se ipotetic după cele câteva fragmente de oale-borcan descoperite aici. Cercetări de teren FI. Costea, 1979.

Araci 4. De pe teritoriul satului se cunoaşte o cistă de piatră, datată în epoca bronzului. Nu se fac precizări. Nu s-au făcut sondaje sau cercetări sistematice. M. Roska, Rep., p. 30, nr. 9; RepArhTrans.

Augustin 5. Pe Tipia Ormenişului, destul de puţine şi în amestec cu materialele dacice sau hallstattiene s-au găsit şi fragmente ceramice Wietenberg. Puţinătatea lor nu este în măsură să probeze existenţa aici a unei aşezări compacte şi de durată ci, mai degrabă, a unui punct de observaţie asupra Văii Oltului, dealul având vedere perfectă spre celelalte aşezări (fortificate sau nu) din zonă. Cercetări sistematice I. Glodariu, FI. Costea, A. Bâlos, inedite.

Bărcut 6. în incinta sediului, dar mai ales a gospodăriilor anexă ale fostului CAP Bărcut, până la drumul pietruit situat în aval, au fost descoperite fragmente ceramice Schneckenberg. Nu este exclus ca acelaşi loc să fi adăpostit şi o aşezare din prima epocă a fierului (care din prudenţă nu va fi menţionată acolo). Cercetări de teren FI. Costea şi Liviu Moldovan. 1986.

Beclean 7. La nord-est de sat, în dreapta pârâului Beclean ce traversează satul şi se varsă în Olt, începând de pe direcţia fostei mori de apă a localităţii şi buza terasei din stânga Oltului au fost recoltate fragmente ceramice cu brâu alveolar şi perforaţii ce pot fi atribuite culturii Schneckenberg, alături de cioburi negre, lucioase, care par Wietenberg târzii sau hallstattiene timpurii (A-B). Nu s-au făcut sondaje. MB 8. Este sigur că în punctul La Şosea, în dreapta drumului Braşov-Sibiu, la mai puţin de 2 km de localitate există o aşezare de la mijlocul şi finele epocii bronzului, foarte probabil din cultura Wietenberg. 9. în punctul numit de localnici La Canton (unde până nu demult a existat un canton CFR), după o serie de periegheze s-a afectuat un sondaj în vara 35

anului 1987. Locul se află în partea de nord-vest a satului, pe ambele părţi ale căii ferate Braşov-Sibiu. Prin trasarea a 3 secţiuni s-a reuşit identificarea unei locuinţe semibordei şi a câtorva gropi de forme şi dimensiuni diferite, cele mai multe conţinând fragmente ceramice, chirpic înroşit şi o fusaiolă. Definitorie pentru încadrarea culturală este ceramica Schneckenberg. Din afara complexelor au fost adunate şi fragmente ceramice Wietenberg şi Noua. Cercetări de teren FI. Costea şi I. Ciupea (1976), FI. Costea (1987). FI. Costea. Gh. Dragotâ, I. Frătean, în Cumidava, 20,1996, p. 5 şi urm. In anul 1988 s-a efectuat un alt sondaj de către Muzeul de Istorie a României în colaborare cu muzeul făgărăşan, ale cărui rezultate nu au fost încă publicate.

Bod 10. Pe terasa din stânga Oltului, în aval de depozitul militar, în dreapta pârâiaşului (în prezent canalizat) ce traversează şoseaua Bod-Hărman şi se varsă în Olt s-a descoperit ceramică fragmentară, rulată de plug, în mare parte atipică dar suficient reprezentativă pentru încadrarea în cultura Wietenberg. J Cercetări de teren FI. Costea, 1980. 11. Dealul Popilor şi împrejurimi, posibile aşezări şi morminte Schneckenberg. A. Prox, D/e Schneckenbergkultur, 1941, passim: Die Teikultur im Burzenland, în MBSM, 4, 1940.

Bogata (Olteană) 12. La intrarea în sat dinspre Dopca (est), în stânga drumului (pe partea stângă a Oltului) au fost descoperite sporadice fragmente ceramice care par să aparţină culturii Schneckenberg. Nu s-au făcut cercetări sistematice sau sondaje. Cercetări de teren FI. Costea, 1973.

Braşov

13. în vatra oraşului, în anul 1934 a fost descoperit un tezaur de obiecte din bronz. Din inventar făceau parte o brăţară şi mai multe inele de buclă din aur. O parte dintre inele au intrat într-o colecţie particulară din Bucureşti, altele au ajuns în colecţia Muzeului de Preistorie din Berlin. Brăţara este formată din două spire de sârmă groasă, subţiate la capete unde se îndoiesc în formă de ochi, având şi câte un inel în apropierea îndoiturii. 14. în cartierul Noua, la sud de Braşov, a fost scos la lumină încă în secolul 19 un mormânt databil spre finele epocii bronzului şi la începutul epocii fierului. Ceramica (vase în formă de sac, ceşti cu torţi sau butoni etc.), precum şi o parte dintre ustensilele descoperite au constituit arhetipuri pentru vasta arie a culturii Noua, cultură intrată cu acest nume în literatura arheologică de la noi şi internaţională. 15. La Pietrele lui Solomon, cu ocazia săpăturilor de salvare la un turn dacic au ieşit la iveală din strat deranjat fragmente ceramice aparţinând

Florea Cos tea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

culturii Wietenberg, materiale similare apărând, tot în strat deranjat, în apropierea zidurilor dacice situate în partea opusă a fortificaţiei. Puţine au fost şi fragmentele Noua. 16. Locuirile din epoca bronzului de pe Dealul Sprenghi au intrat mai demult în literatura de specialitate. Ele sunt argumente în conturarea culturilor bronzului timpuriu, mijlociu şi final din zona Braşovului. 17. Dealul Melcilor (Schneckenberg). Precizăm de ia început că descoperirea de pe Dealul Melcilor a dat numele universal al acestei culturi de la începutul epocii bronzului, cartea lui Alfrad Prox (şi el braşovean şi aproape centenar în Germania) rămânând punctul de plecare al tuturor interpretărilor privitoare la începutul şi conţinutul etnic şi cultural al epocii. Fiind în general cunoscute, deşi nu unanim acceptate, nu vom menţiona individual nici descoperirile, nici discuţiile care au urmat în mod firesc cunoscutei monografii. Vom spune doar că vestigiile de pe Dealul Sprenghi confirmă tipologic şi cronologic descoperirile de pe Dealul Melcilor, împreună conturând o imagine de ansamblu asupra acestui aspect cultural. 18. Cu ocazia unor săpături de salvare care au premers turnarea fundaţiilor unor blocuri de locuinţe de pe Calea Bucureştilor, în plan şi în profil s-au observat contururile mai multor locuinţe adâncite şi gropi de provizii şi menajere în care s-au găsit numeroase fragmente ceramice Wietenberg. 19-21. Ceramică Wietenberg s-a descoperit mai demult şi în punctele Valea Cetăţii, fosta Fabrică de ţigle Schmidt şi pe Tâmpa. K. Horedt, în Materiale, 1,1953; M. P. Dămboviţa, în SCIV, 4,1953, 3-4, p. 443 şi urm; H. Schroller, Die Stein, pl. 77/110, 114; M. Roska, Kdz/., pl. 22/46; K. Horedt, în Dacia, N. S.. 4. p. 112, nr 99-101; A. D. Alexandrescu, N. Constantinescu, în Materiale, 6,1959; VI. Dumitrescu, D. Popescu, în SCIV, 8,1957, 1-4, p. 358, nr. 62; Alfred Prox, Die Schneckenbergkultur, Braşov, 1941; FI. Costea, în Cumidava, 20, p. 71 şi urm. (efectuate împreună cu R. Ştefănescu, 1983). Săpăturile de salvare de pe Calea Bucureştilor au fost efectuate de către M. Marcu, 1977; Z. Szekely, în Angustia, 5, 2000, p. 177.

Pe terasa inferioară a pârâului Timiş, tronsonul „ocolitoare" care începe la Dârste au fost identificate, prin ceramică, o aşezare de tip Noua şi alta aparţinând culturii Wietenberg. Cercetări de teren St. Coşuleţ, I. Bauman, FI. Moţei (2004)

Buneşti 22. în a doua noastră cercetare de teren în localitatea din care provine cunoscutul depozit de spade din bronz, la punctul în Şes, au fost adunate de la suprafaţă fragmente ceramice roşii şi negre, cu decor incizat sau în relief, majoritatea aparţinând culturii Wietenberg. Câteva fragmente găsite tot acolo par să aparţină culturii Noua. Periegheze FI. Costea, 1977,1989.

Cincşor 23. Cu ocazia săpăturilor de salvare din anii 1987-1988, în două din punctele de pe raza localităţii au fost identificate locuiri din această vreme. 37

Prima se află în aval de Viile Saşilor, pe ultimele terase ale Dealului Cerului, la nord de barajul hidrocentralei zisă total greşit de la Voila. Locuinţele cercetate parţial (două la număr) evidenţiază o vieţuire din prima perioadă a epocii (Schneckenberg). Este vorba de fragmente ceramice cu peretele subţire, cu butoni mid şi perforaţii în apropierea buzei vasului, care însă nu este exclus să definească un facies local al sus-numitei culturi, dacă nu cumva este vorba de un grup cultural necunoscut din perioada de trecere la epoca bronzului. Locuinţele sunt de dimensiuni apreciabile şi adâncite cu peste 1 m (în vremea respectivă, acum, datorită pantei foarte accentuate, ele nu mai au această adâncime). ^ -s k w m tO 9 24. în perimetrul castrului roman, ca şi pe dâmbul de la vest de acesta au fost descoperite câteva fragmente ceramice cu brâu alveolar, încadrate culturii Schneckenberg. Există însă şi fragmente Wietenberg, ca şi la poalele Dealului Cerului. FI. Costea, în Cumidava. 14, p. 493 şi fig. respective epocii bronzului. Cercetări de teren anterioare FI Costea I. Frătean.

Cincu 25. în baza contractelor de cercetare multiplă (monografică) a satelor, încheiate între Muzeul de Istorie din Braşov şi lEELIF-Braşov au fost efectuate cercetări de teren şi în comuna Cincu. Cu această ocazie, în mai multe locuri din livada IAS, în alunecărilede teren şi în arătura dintre şirurile de pomi au fost descoperite fragmente ceramice care dovedesc o intensă locuire din fazele mijlocie-finală ale epocii bronzului. Nu este exclus ca din această zonă să provină cunoscutele piese ceramice sau metalice descoperite mai demult şi pomenite în literatura de specialitate ca făcând parte din „Colecţia Cincu" (păstrate o vreme chiar la şcoala din sat). K. Horedt. în Dada, N. S. 4. 1960, p111, nr 36, cu bibliografia mai veche. Cercetări de teren FI. Costea fi St Coşuleţ, 1988.

Codlea 26. între localităţile cu aşezări stabile databile la începutul epocii bronzului este menţionat şi oraşul Codlea. Luăm în considerare vestigiile descoperite în mai multe locuri din intra- şi extravilan, la care adăugăm puţinele fragmente descoperite pe Măgura Codlei, în incinta cetăţii feudale (fără ca aceasta să fie considerată locuire permanentă). 27. în anul 1909 pe teritoriul oraşului a fost descoperită o cistă de piatră databilă la începutul epocii bronzului, mormântul aparţinând creatorilor culturii Schneckenberg. Trei morminte similare de înhumaţie au fost descoperite 3 decenii mai târziu (1940), databile în acelaşi timp şi atribuite aceleiaşi populaţii şi culturi. Pentru toate descopenrile din epoca bronzului vezi în special A. Prox, Die Schneckenbergkultur, Braşov, 1941. sub voce Zetden (-Codlea). Cercetările ulterioare de pe Măgura Codlei au fost începute de către 1.1. Pop şi continuate de către FI. Costea. Rezultatele lor parţiale la FI. Costea, în Cumidava, 2, 3.

38

Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Comana de Jos 28. în cursul cercetărilor sistematice de pe Gruiul Văcarului (vezi Latene), în stratul de cultură s-au descoperit şi materiale anterioare epocii dacice, toate aflate în poziţie secundară. „Cele mai numeroase şi constând exclusiv din fragmente ceramice aparţin culturii Glina lll-Schenckenberg, de la începutul epocii bronzului. Ele au fost descoperite fie în stratul de cultură, fie în pământul prăbuşit din pereţii locuinţelor şi gropilor din epoca dacică şi prefeudală. Toate fragmentele ceramice provin de la vase cu pereţii puţin arcuiţi, cu buza retezată drept şi ornamentate cu brâuri alveolare, butoni dreptunghiulari, mai rar cu brîuri crestate, toate dispuse la mică distanţă sub buza vaselor. Pasta acestora din urmă conţine mult nisip şi pietricele (fig. 24/1-4, 6-8, 11) şi este arsă inegal. Se adaugă un topor fragmentar de piatră (fig. 24/5). Descoperirea tuturor materialelor de tip Glina lll-Schneckenberg în poziţie secundară conduce spre concluzia potrivit căreia purtătorii acestei culturi au avut numai locuinţe de suprafaţă. Este greu de crezut ca în cazul în care ar fi existat şi locuinţe adâncite în pământ, toate să fi fost deranjate de locuirile anterioare”. în acelaşi timp, lipsa oricărui complex închis, precum şi apariţia sporadică a materialelor conduc spre ipoteza unei locuiri de scurtă durată, firească pentru o fază în care nou veniţii dinspre est încă nu se acomodaseră cu viaţa sedentară şi se mai aflau în căutare de terenuri prielnice. I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Cluj, 1980. p. 33.

29. între Poduri, în dreapta Văii Comănei, înainte de vărsarea acestui pârâiaş în Olt, în cursul campaniei de săpături de salvare din toamna anului 1989 au fost adunate fragmente ceramice negre şi cenuşii, unele cu brâu alveolat sub buză, ce pot fi atribuite fazei mijlociu-finală a epocii bronzului, respectiv culturii Wietenberg. Alte fragmente ceramice fac plauzibilă locuirea punctului şi la începutul epocii bronzului şi al primei epoci a fierului. Locul fiind inundabil în cazul creşterii nivelului apelor Oltului cu 2-2,5 m (cum sa întâmplat în anii 1970 şi 1975) este surprinzătoare alegerea acestui loc. Având însă în vedere caracterul fluctuant al celor nou veniţi la începutul sau la finele epocii bronzului, precum şi preocuparea în mod egal pentru agricultură dar şi pentru păstorit a celor de la mijlocul epocii (ca să nu mai vorbim de cauzele şi înclinaţiile războinice ale timpului), considerăm că aşezarea a avut un caracter sezonier şi este de pus în legătura cu ramura crescătorilor de animale. Nu ar fi lipsită de interes investigarea medio-climatului de atunci, concluzia acesteia fiind în măsură să ofere explicaţii privind alegerea, fie şi pentru scurt timp, a unor asemenea locuri pentru aşezări. 30. în punctul După Şuri, în stânga Oltului, imediat în dreapta Văii Comănei dar puţin în amonte de punctul precedent, există o foarte întinsă suprafaţă în care materialele descoperite sunt similare celor abia menţionate. Nu 39

este exclus ca aşezarea propriu-zisă să fi fost aici, punctul între Poduri reprezentând un caz de locuire sezonieră a păstorilor acesteia. 31. în drepta drumului modem ce duce la Comana de Sus, la mai puţin de 1 km sud-sud-est de sat, pe terasa mai înaltă, în locul numit Pe Ghinişoare, în imediata apropiere a virogii largi în a cărei deschidere spre Olt există numeroase izbucuri ce se unesc într-un pârâiaş ce nu seacă nici în sezoanele excesiv secetoase, în prezent regularizat s-au descoperit mai multe fragmente ceramice databile în epoca bronzului. Cu multă probabilitate pot fi încadrate culturii Wietenberg. Petele de pământ închis la culoare, precum şi „aglomerarea" ceramicii în zona acestora presupun existenţa unor locuinţe adâncite. 32. Pe a treia terasă din stânga şoselei Comana de Jos - Veneţia de Jos au fost descoperite fragmente ceramice din partea superioară a unor vase ce pot fi încadrate culturii Schneckenberg. Terenul este propice atât pentru agricultură, cât şi pentru păstorit, în apropiere existând numeroase surse de apă, dintre care unele sărate, ceea ce credem că explică profusiunea de aşezări omeneşti în zonă în diferite epoci istorice. 33. O locuire similară a fost identificată în punctul Lazuri, în felul acesta putându-se vorbi despre 6 aşezări databile în epoca bronzului. I. Giodariu, FI. Costea. I. Ciupea. COMANA DE JOS. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală. Cluj. 1980; sondaje şi săpături de salvare în anul 1989 FI. Costea, I. Bauman; cercetări de teren 1987, 1989. R. Costea, Marin Mudure, Gabnel Costea.

Comana de Sus 34. Vorbind despre descoperirile de pe Dealul Cetăţii de aici, Victor Eskenasy afirma: „La limita inferioară a depunerii de var a fost găsit, într-una din secţiuni, un fragment ceramic cu brâu alveolat, de tip Schneckenberg”. Din cele cunoscute de noi la faţa locului, chiar în timpul cercetărilor de acolo, credem că este vorba de o omisiune intentionată, y 9 similară celei referitoare la ceramica de tip Coţofeni care nici nu este amintită, ambele culturi fiind mult mai bine reprezentate prin ceramică. Victor Eskenasy. O nouă cetate românească în Ţara Făgăraşului. Cetatea Comănei (secolele XIIIX/V). în BMI, 1.1981.

Cristian 35. O aşezare care poate fi datată cu certitudine în faza finală a epocii bronzului şi la începutul celei a fierului se află la vest de Fabrica de Şamotă din localitate. Menţionăm totuşi că după fragmentele ceramice descoperite în zonă (din păcate majoritatea atipice, doar pasta fiind un indiciu), credem că aici au existat locuiri pe toată durata epocii. 36. Cu ocazia sondajelor efectuate de Muzeul Judeţean Braşov începând cu anul 1969 au ieşit la iveală şi fragmente ceramice databile în epoca bronzului, împreună cu acelea menţionate la epoca anterioară şi încadrate culturii Coţofeni. /V M. Marcu, In Cumidava, 2,1968, p. 43 şi urm. cu bibliografia.

40

Florea Cos tea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

Crit 37. Din această localitate, nu întotdeauna cu precizări topografice şi cu detalii conjuncturale, provin mai multe materiale databile în această epocă: greutăţi şi suluri cilindrice din lut, datând probabil de la începutul epocii bronzului; (din puncte neprecizate) un pumnal de aramă (posibil eneolitic) şi o unealtă ascuţită din bronz, servind la decorarea obiectelor turnate din acelaşi aliaj; un topor din bronz cu disc, fără spin şi fără tubul de înmănuşare, datând de la începutul epocii bronzului; un celt din bronz de la sfârşitul aceleiaşi epoci; ceramică fragmentară, descoperită în vara anului 1989, în dreapta şoselei Braşov - Sighişoara, în punctul numit de noi La Fermă deoarece acesteia îi aparţineau singurele construcţii din zonă, între şosea şi viroaga cu vegetaţie de baltă de la V-NV de amintitele construcţii. Cel puţin aici se pare că este vorba de o aşezare Wietenberg. 9

RepArhTrans; Şt. Pascu, în Monografia Judeţului Târnava Mare, passim; Cercetări de teren FI. Costea şi I. Bauman, iunie 1989.

Crizbav 38. Pe dealul La Stejari, în marginea estică a pădurii Stejeriş a fost descoperită o cană cu o toartă, de culoare roşu-cărămiziu care, după formă şi ornament aparţine fazei a IIl-a a culturii Tei. 39. La circa 300 m sud-vest de punctul menţionat mai sus au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând culturii Wietenberg. în acelaşi loc, în anii 1954 şi 1965 lucrările agricole au deranjat „două morminte cu plăci de gresie” în care se aflau vase de lut. Este foarte probabil să avem de-a face cu o necropolă Schneckenberg. 40. Pe Valea Mare, pe o terasă din dreapta pârâului cu acelaşi nume, la ieşirea din sat spre pădure (ceea ce ne face să credem că şi în perimetrul ultimelor gospodării) au fost descoperite fragmente ceramice cu brâu simplu sau alveolat, pereţi de vase cu torţi, precum şi lame de silex. Nu este exclusă o altă aşezare aparţinând aceleiaşi culturi - Schneckenberg. 41. Dealul Eroilor (Heldenburg), înalt de 1002 m şi pe care ulterior s-au construit o cetate dacică şi una feudală timpurie. Cea mai veche locuire datează de la începutul epocii bronzului şi aparţine culturii Schneckenberg. Este vorba în primul rând de o cantitate însemnată de ceramică, aflată atât în incinta cetăţii dacice şi a celei feudale, cât şi pe pantele terasate de la nordvest de cetate. Dintre tipurile de vase, cele mai numeroase sunt străchinile şi cănile, primele având umărul bine marcat şi gura uşor sau accentuat evazată. Prezente sunt şi strecurătorile, toate cu pereţii subţiri, situaţie întâlnită şi la Râşnov-Cetate. Nu ştim dacă unele oase semiprelucrate aparţin acestei culturi, ca şi câteva fragmente de unelte din piatră (ascuţitori), ele putând data foarte bine şi din altă epocă. Toate aceste materiale au fost găsite în secţiunile practicate în anul 1981 în incintă, atât în straturile de nivelare făcute de daci, cât şi sub acestea pe stâncă. Din cele de mai sus rezultă 41

că primii locuitori de la începutul epocii bronzului de pe Dealul Eroilor sunt chiar aceia care procedează la prima amenajare a pintenului de deal. După I ceramică se poate conchide că înflorirea maximă a aşezării a avut loc în faza A a culturii Schneckenberg, sfârşitul ei petrecându-se cândva pe parcursul fazei B propusă de Alfred Prox. '7 jj Nu este imposibil ca abandonarea Dealului Eroilor de câtre purtătorii culturii Schneckenberg să aibă drept cauză instalarea aici şi în apropiere a unei comunităţi Wietenberg, deşi vestigiile rămase de la aceasta (tot ceramică) sunt mai puţine. Este vorba de fragmente de la vase de culoare neagră, cu peretele lustruit şi cu decor incizat, precum şi de oale din pastă grosieră, cu mult nisip şi pietricele. Deşi săpătura noastră a fost restrânsă, prima impresie este aceea că purtătorii acestei culturi nu au rămas timp îndelungat pe Dealul Eroilor, iar în cazul în care au făcut-o şi încă nu deţinem dovezile, punctul a fost folosit ca unul de maximă importanţă strategică V. Vasiliev, în ActaMN, 4,1967, pp. 427-428; FI. Costea, Fortificaţia dacică de la Crizbav „Dealul Eroilor0(Heldenburg), jud. Braşov, în Sargeţia, 25,1992-1994, p. 49-51, unde este menţionată cea mai mare parte a bogatei bibliografii săseşti asupra antichităţilor de la Crizbav. Cercetări de teren FI. Costea, 1981. Cercetări sistematice FI. Costea şi Radu Ştefănescu, 1981. Toate materialele se află în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov. B

Cuciulata

42. Stogul lui Coţofan. Este vorba de un bot de deal terasat, aflat practic în perimetrul satului, unde s-au surprins două nivele de locuire aparţinând cuturii Glina lll-Schneckenberg, groase împreună de circa 60 cm. S-au cercetat şi complexe de locuit, dintre care este de semnalat o locuinţă dreptunghiulară, cu laturile de 4,05 x 3,65 m. Podeaua acesteia a fost amenajată din plăci de calcar legate cu lut galben, aşezate direct pe stâncă, după ce aceasta a fost netezită. In centrul locuinţei era amplasată vatra de formă aproape rotundă (D=0,90 m) amenajată pe un pat de pietre mici. In afara ceramicii obişnuite s-au mai descoperit două topoare-ciocan fragmentare, un împungător din os, vase de lut miniaturale. Locuirea datează din fazele A şi B ale culturii Schneckenberg. I 43. Pleşiţa Pietroasă. Este vorba de un deal în mare parte fără vegetaţie bogată, din care străbat ta suprafaţă stâncile calcaroase, deal situat în dreapta drumului asfaltat Comana de Jos - Cuciulata, imediat după trecerea văii ce se deschide spre Gruiul Văcarului (valea este numită de localnicii din ambele sate Pârâul Hotarului). Pleşiţa nu trebuie confundată cu aceea a Comânei, situată peste valea amintită. Şi aici s-a cercetat o aşezare cu două nivele de locuire din care au provenit două topoare din piatră întregi şi neperforate, un topor fragmentar perforat şi căteva străpungătoare din os. Dintre complexe este de menţionat o vatră de foc. Şi această aşezare aparţine culturii Schneckenberg şi este contemporană celei de pe Stogul lui Coţofan. De subliniat că in aşezarea de pe Pleşiţa Pietroasă a fost descoperit celebrul car miniatural. 42

Florea Costea

·

Repertoriu! arheologic a! judeţului Braşov

44. Tot în drepta drumului Comana de Jos - Cuciulata, în punctul numit de localnici Fântâna Legionarilor (deoare aici se adunau fâgârâşenii care luptau împotriva instaurârii comunismului), înainte cu 600-700 m de casele de sub Pleşiţâ, din arâturâ au fost recoltate fragmente ceramice cu degresant de nisip şi pietricele, castanii, negricioase sau roşcate. După toate probabilităţile această aşezare aparţine culturii Wietenberg. Gh. Bichir, în Materiale, 7 şi 8; idem, în StudComSIblu, 14,1969, p. 123 şi urm. cu toată bibliografia anterioară; Dacia, N. S., 6,1962; D. Popescu, Tn Dacia, N. S., 3,1959, p. 589; Dacia, N. S.. 4, p. 579. nr 21; Dacia, N. S., 6,1962, p. 87 şi urm; Dacia, N. S., 8, p. 67 şi urm. unde este publicat şi carul miniatural, în punctul 44 periegheza a fost efectuată de către FI. Costea şi I. Bauman, august 1989.

Dopca 45. La dreapta şoselei pietruite Bogata Olt-Dopca, chiar în dreptul indicatorului de localitate (circa 300 m spre sud, până la şosea) au fost descoperite materiale ceramice şi unelte din două epoci. Prima este aceea a bronzului, dovedită prin fragmente cu decor alveolar, brâuri simple muchiate, butoni. Nu este însă exclus ca unele dintre acestea să aparţină primei epoci a flerului, mărturie stând un buton alungit şi o toartă cu buton supraînălţat. Tot acolo, câteva aşchii de silex neprelucrate, mai corect spus rezultate în urma lovirii materiei prime cu percutorul (descoperirea din acest punct nu va mai fi menţionată la epoca fierului). 46. Dificil de încadrat cultural este şi o a doua descoperire din extravilanul Dopca. Este vorba de o suprafaţă de circa 300 x 400 m extinsă pe două terase a căror diferenţă de cotă este bine vizibilă, la vest de sat, mai precis între localitate şi pepiniera existentă în anul 1980. Pe terasa superioară, sudică, fragmentele sunt sporadice, înmulţindu-se considerabil pe cea inferioară. Din păcate, cioburile sunt foarte rulate (ceea ce poate să însemne că sunt venite mai de sus) şi lipsite de decor, doar calitatea pastei fiind un indiciu pentru includerea locuirii de aici, cu probabilitate, în cultura Wietenberg. Cercetări de teren FI. Costea, Liviu Munthiu, 1980.

Feidioara (Braşov) 47. în perimetrul cetăţii feudale, în amestec cu materiale din alte epoci (în special cu cele dacice, deci în poziţie secundară) s-au descoperit şi fragmente ceramice databile la începutul epocii bronzului. Cantitativ cele mai multe provin de la o adâncime ce oscilează între 0,80 şi 1,45 m. Pasta şi decorul sunt caracteristice olăriei din fazele A-C stabilite de Alfred Prox, deşi există şi un fragment care se distinge prin fineţe. Nu se poate spune care dintre uneltele din piatră aflate în amestec şi cu piese neolitice aparţin acestei epoci sau culturii Schneckenberg. 48. între drumul ce duce din sat spre fosta fermă de porcine şi pârâul Vulcâniţa, înainte de a se ajunge la fermă şi în stânga drumului este o suprafaţă de aproximativ 2 ha de pe care au fost adunate numeroase fragmente ceramice (ceea ce nu înseamnă că aceasta este şi întinderea 43

aşezării). Pentru recunoaştere precizăm că suprafaţa este „tăiată” aproximativ la jumătate (pe direcţia nord-sud) de o viroagă ce colectează apele pluviale şi le conduce spre Vulcăniţa. Ceramica este de culoare neagră, cenuşie roşcată, unele cioburi fiind decorate cu brâuri şi butoni plasaţi aproape de gura vasului. Deşi foarte rulate şi amestecate de plug, fragmentele ceramice sunt indicii clare pentru existenţa aici a unei aşezări Wietenberg suprapusă de una de tip Noua. Culturii Noua îi aparţine şi un cuptor de ars ceramică, în care au fost găsite mai multe oale cu toarte supraînălţate. 9 FI. Costea, în Cumidava, 5,1971, p. 30 şi fig. 1/1,5-9; 2/1, 6, 7, 9. Cercetări de teren în mai multe rânduri FI. Costea, I. Mailat şi A. Neagu, profesori la Liceul din localitate. Nu ştim dacă literatura mai veche face referire la aceste puncte, aceasta şi din cauză că nu întotdeauna am reuşit să aflăm cu exactitate denumirea locului, română sau germană. Vezi H. Schroller, D/e Stein., Berlin, 1933, pl. 77/116; M. Roska, în Kdz/., 4,1944, pl. 25/26; K. Horedt, în Dacia, N. S., 4,1960, p. 111, nr. 52 etc; Z. Szekely, în Angustia, 5,2000, p. 177. M

Felmer 49. Menţionate sumar, uneori doar sub forma de „monumente antice", alteori cu unele detalii, ca provenind de la Felmer sunt semnalate mai demult descoperiri databile în epoca bronzului. Cea mai interesantă dintre acestea este o cistă scoasă la iveală în anul 1867, cu ocazia construirii unei mori de vânt pe un deal situat la câteva sute de m la nord de sat şi care ulterior va primi numele de Dealul Morii. Cista era formată din 4 lespezi de piatră ce serveau de pereţi şi acoperită cu o altă lespede (nu este exclus ca în apropierea cistei să fi existat şi un mormânt dacic, indiciul constituindu-l precizarea că s-a săpat şi o groapă în care erau doar oase calcinate şi cenuşă). Nu se dau dimensiunile cistei. în anii 30 ai secolului trecut s-au săpat fundaţiile unei construcţii anexă a morii de vânt, cu care ocazie s-au descoperit două schelete în cutii de piatră, ambele aşezate pe o parte în poziţie chircită. Din nefericire, scheletele au fost atunci aruncate de către „descoperitori”, situaţie în care detaliile sunt doar de presupus. Sondajul nostru, de dimensiuni foarte reduse, nu a dus la descoperirea altor morminte, ceea ce nu exclude existenţa aici a unei necropole din epoca bronzului. Atât din perimetrul apropiat celor două morminte, cât şi de pe pantele sudice ale Dealului Morii au fost adunate numeroase fragmente ceramice aparţinând culturilor Schneckenberg şi Wietenberg. Credem că mormintele în cistă aparţin culturii Schneckenberg. 50. La intersecţia şoselei Făgăraş-Rupea cu drumul ce duce în Felmer există un bot de deal parţial împădurit (spre Şoarş) şi tot parţial terasat şi cultivat în partea dinspre Făgăraş. Din această ultimă zonă au fost recoltate fragmente ceramice lipsite de decor dar care prin pastă pot fi atribuite unei culturi din epoca bronzului, probabil Wietenberg. 51. Pe Calea ai Strâmbă au fost descoperite numeroase fragmente ceramice şi unelte din lut ars sau din piatră databile cu certitudine la începutul şi în partea mijlocie-finală a epocii, cele mai multe aparţinând 44

Florea Costea

·

Repertoriul arheologic al judeţului Braşov

culturii Wietenberg. în aceleaşi locuri s-au găsit şi fragmente Noua. 52. Se pare că o locuire întinsă a existat pe pantele dinspre sat (nord-est) ale dealului Sub Mesteceni. Aici lucrările agricole au distrus dar au şi pus în evidenţă o serie de locuinţe adâncite în perimetrul cărora se aflau bucăţi mari de lipitură de perete arsă la roşu şi ceramică databilă la finele epocii bronzului şi la începutul celei următoare. 53. Sfârşitului epocii bronzului şi începutului primei epoci a fierului le aparţine o aşezare Noua, pusă în evidenţă de fragmentele de vase cu butoni supraînălţaţi, ca şi de cioburile de la vase de uz comun descoperite în punctul Chiscul lui Andrieş, situat la câteva sute de metri sud-vest de Calea ai Strâmbă. Cari Gooss, în Chronik, p. 20; AVSL, 1876, p. 220; I. Marţian, Rep. p. 70 etc. Cercetări de teren şi mici sondaje FI. Costea, 1980-1981, la care au participat V. Babeţ, I. Frătean, C. Predescu, L. Moldovan, S. Bărcuţan din sat sau din partea Muzeului Ţării Făgăraşului, şi permanent Liviu Munthiu din partea Muzeului de Istorie din Braşov.

Ghimbav 54. în stânga şoselei Braşov - Codlea, înainte de intersecţia acesteia cu râul Bârsa, în punctul numit din această cauză Podul Bârsei se află o întinsă aşezare hallstattiană suprapusă de una dacică, cea mai mare parte din suprafaţa ei situându-se în stânga drumului. în amestec cu fragmentele ceramice din cele două epoci, întoarse de plug, s-au găsit şi vase fragmentare din cultura Glina lll-Schneckenberg. 55. La două date diferite (1905 şi 1929) pe teritoriul localităţii au fost descoperite ciste de piatră databile în cultura Schneckenberg B. In ambele ciste erau vase caracteristice acestei culturi, cu precizarea că în cea găsită în 1905 ele erau mai multe. A.Prox, Die Schneckenbergkultur, Braşov, 1941, passim şi sub voce Weidenbach (=Ghimbav), dar în special p. 73, nr. 10; RepArhTrans. (după A. Prox. op. cit.); Sondaje FI. Costea, 1978, materialele rămânând la Şcoala generală din localitate.

Hălchiu 56. în anul 1938 pe teritoriul comunei, într-o groapă din cuprinsul unei aşezări databilă în bronzul final s-au descoperit 5 tipare din piatră care fuseseră utilizate la turnarea de topoare, pumnale, ace cu nodozităţi etc. Tot de pe raza comunei, fără a se putea preciza dacă din acelaşi loc este cunoscut un celt din bronz. 57. La circa 1 km de la ieşirea din sat spre Codlea, la dreapta şoselei, de pe arătură au fost adunate foarte multe fragmente ceramice, fusaiole, lipitură de perete arsă care, împreună, fac dovada unei intense locuiri de la mijlocul şi dinspre finalul epocii bronzului. Ceramica, având ca degresant nisip şi pietricele, este de culoare cenuşie, roşcată, castanie şi decorată cu alveole sau cu crestături plasate în apropierea gurii, dar şi cu butoni alungiţi şi cu brâuri plasate în aceeaşi parte a vaselor. Lipitura de perete şi petele 45

de pământ de culoare închisă din arătură sugerează existenţa locuinţelor de ambele tipuri, de suprafaţă sau adâncite în pământ. A. Prox, în Germania, 32, 1939, pp. 225-226; idem, în MBSM, 4, 1940, pp. 87-92; D. Popescu, Bronzezeit, p. 83; I. Nestor, în R/R, 10, 1940, p. 422; K. Horedt, în WPZ, 28, 1941, p. 94; B. Hänsel, Beiträge, pp. 92, 206, 237. Fără a preciza ce anume s-a găsit, I. Marţian (Rep., p. 70) vorbeşte de o descoperire pe malul stâng al Bârsei, caz în care s-ar putea vorbi de o a treia aşezare. Cercetări de teren Fl, Costea. L. Munthiu (1977) şi FI. Costea, Stelian Coşuleţ (1989).

Hălmeag 58. Sătenii ne-au relatat despre descoperirea unor morminte chircite, dezvelite cu ocazia săpării unor fundaţii în zona fostelor grajduri CAP, imediat aruncate. Nimeni nu ne-a declarat unde au ajuns scheletele, nici dacă erau în cistă şi ce inventar aveau. Nu ştim nici dacă „vârful de săgeată din bronz” cunoscut mai demult şi intrat în colecţia Muzeului Brukenthal provine tot de aici. 59. Puţine fragmente ceramice care ar putea aparţine culturii Schneckenberg au fost descoperite pe Dealul Cătanelor. Fiind aflate pe o pantă foarte înclinată este posibil ca ele să fi fost antrenate spre vale cu ocazia lucrărilor agricole. C.Gooss, Chronik, p. 25; I. Marţian, Rep., p. 70. Cercetări de teren şi informaţii de la săteni FI. Costea, 1974.

Hărman 60. în cursul cercetărilor sistematice întreprinse la începutul anilor 60 ai secolului trecut pe Dealul Lempeş (în special în 1962 şi 1963, prin colaborarea Muzeului de Istorie din Braşov cu Institutul de Arheologie Bucureşti) au fost descoperite materiale (ceramică) prin care este atestată o locuire datând de la începutul epocii bronzului (cultura Schneckenberg). După aprecierea cercetătorilor, aceasta nu a avut un caracter prea intens. 61. în campaniile de săpături din anii 1972-1973, în perimetrul aşezării post-romane de pe raza grădinilor satului s-au cercetat şi câteva gropi menajere în care erau aruncate fragmente ceramice aparţinând culturii Wietenberg. D. Popescu, în Dacia, N. S., 7,1963, p. 172; idem, în SCIV, 4,1964, p. 555, nr. 32; M. Marcu, în Cumidava, 6,1973, p. 39 şi urm; A. D. Alexandrescu, în Materiale, 10,1973, p. 231 şi urm; Dacia, N. S., 17,1973, p. 378, nr. 75.

Hoghiz 62. în punctul Pe Măgurice, imediat în stânga curbei şoselei după ce aceasta iese din Pădurea Bogăţii au fost recoltate din arătură fragmente ceramice care pot aparţine culturii Wietenberg 63-64. Pe ambele părţi ale şoselei Braşov-Sighişoara, înainte de desprinderea ramificaţiei Fântâna-Făgăraş au fost semnalate fragmente ceramice aparţinând culturii Schneckenberg. Nu este exclus să avem de-a face cu o singură aşezare de dimensiuni mari. Perieghezâ Radu Ştefănescu (1978) şi sondaje FI. Costea j R. Ştefănescu (1979).

46 Hw

Florea Costea * Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Homorod 65. In colecţia Muzeului şcolii din localitate se păstrează, în afara materialelor din alte epoci, fragmente ceramice databile de la mijloc spre finele epocii bronzului. După descrierile sătenilor, dar mai ales după detaliile oferite de cadrele profesorale se pare că ele provin de pe Sandberg, adică de pe panta vestică a dealului cu acest nume. Nu este exclusă o altă aşezare pe terenurile arabile ale comunei, altă parte din materialele aceleiaşi colecţii neprovenind de pe Sandberg. I. Marţian, Rep., p. 70; periegheze şi verificări în teren FI. Costea, R. Ştefănescu, St. Coşuleţ, I. Bauman şi H. Schmidt, la sugestia acestuia din urmă, profesor de istorie la şcoale din comună în anul 1988.

Homorod (Valea Homorod) 66. în partea dreaptă a şoselei Braşov-Sibiu, la circa 500 m spre vest (Sibiu) de haltă, pe a doua terasă din stânga pârâului Amaradia, mai exact între actuala pădure şi şosea, au fost descoperite puţine fragmente ceramice fără decor, din pastă neagră, sfărâmicioasă. După compoziţia şi culoarea pastei ele pot să dateze de la sfârşitul epocii bronzului sau de la începutul Hallstatt- ului. Cercetări de teren FI. Costea, M. Mudure şi I. Frătean, 1988. Atragem arenţia că nu este vorba despre halta CFR din Homorod-Rupea, ci de halta CFR Homorod pe relaţia Braşov-Sibiu.

Jibert Deoarece majoritatea cercetătorilor insistă cu precădere asupra depozitului de bronzuri, în cazul căruia nu se poate vorbi despre siguranţa localizării descoperirii, consideram utilă reluarea izvoarelor care se referă şi la alte categorii de obiecte: 67. în punctul Groapa Eroilor, la sud de sat, există o aşezare ale cărei vetre erau fie lipite cu pământ, fie pavate cu pietre plate. Pe aceste pietre sau găsit renumiţii „căţei de vatră” din pământ iar la marginea aşezării o sabie lungă de 60 cm şi un cercel de aur în tehnică „barbară”. Ambele se găsesc la fostul Muzeu al Gumnaziul din Sighişoara. 68. Pe creasta dealului, lângă această aşezare se ridică o înălţime (sic!), un tumul a cărui secţiune arată că a fost construit artificial până la baza lui. La o adâncime de 1,5 picioare s-a descoperit un vârf de cremene iar la adâncimea de 8 picioare s-au aflat bucăţi de plăci de piatră, cioburi rudimentare, resturi de oase omeneşti (calcinate) şi măsele. (Nu avem certitudinea că oasele aparţineau omului, informaţia nefiind susţinută de argumentaţie în acest sens). 69. Pe creasta dealurilor care se întind în estul şi în nord-estul Jibertului (cunoscut în repertoriile vechi sub numele săsesc Seiburg) se găsesc multe movile şi cratere care sunt în parte construite artificial... în zona de hotar dintre satul Dacia (germ. Stein) şi Jibert (Seiberg) aceste movile au servit 47

ca .pietre de hotar" (în ceea ce ne priveşte ne îndoim serios de acest lucru· dacă ar fi aşa cum se susţine, ele ar trebui să fie toate artificiale. Pentru aceasta este suficient ca ele să fie observate cu atenţie în anotimpurile în care sunt lipsite de vegetaţie). Cu toate acestea (cercetări sistematice nu sau întreprins), din sondajele făcute în aceşti tumuli rezultă că s-au descoperit materiale interesante. Astfel, în una dintre movile s-a găsit un vas maro cu o masă (=Pastâ) gri, nisip şi cenuşă. In altă movilă s-a dezvelit o podea din pământ netezit, o umă spartă şi fragmentul unui inel din bronz (de aici şi precauţiunea cercetătorilor de mai târziu în a considera bronzurile de la Jibert ca un depozit unitar). în pământul din interiorul movilei se aflau bucăţi de chirpic, cioburi şi aşchii de oase calcinate. 70. Deasupra văii Noatleh, care duce spre Cobor (drumul dintre cele două localităţi fiind numit de către saşi Dakische Weg!=Drumul Dacilor, n.n.), într-o moviliţă s-au descoperit: cenuşă, bucăţi de bronz (!) şi o aşchie de cremene, într-o altă movilă, învecinată, s-a descoperit o Jădiţă" (subl. FI. C.) de piatră cu patru părţi (pereţi, Seiten) şi o placă de acoperiş. înăuntru se afla un vas mare şi o unealtă de cremene. în altă moviliţă s-au descoperit: cenuşă, un maxilar inferior de om şi câteva măsele (nu se fac precizări dacă acestea sunt tot de om). în vecinătatea acestei movile, sub cenuşă, se aflau cioburi şi cremene. în Rothen Hebes (nu am aflat denumirea românească a locului), într-o groapă (în germană într-un mormânt) s-a descoperit o cutie de piatră cu cenuşă, cioburi şi lipitură de vatră în care se văd amprente de degete şi urmele nuielelor din chirpic, aşa încât se poate presupune că este vorba de o altă aşezare. Descrierea ni se pare foarte interesantă, mai deschisă spre posibilitatea ca mormintele descrise sumar de către descoperitori să nu fie deloc din epoca bronzului, ci să aparţină epocilor următoare, cel mai probabil celei a fierului, serioase semne de întrebare ridicând de fiecare dată prezenţa .uneltelor" din cremene. J în fosta colecţie M. V. Steinberg din Rupea, precum şi în muzeele din Cluj şi din Bucureşti au ajuns o serie de obiecte (dintre care o sabie cu cupă la mâner - Muzeul de Istorie a României plus un celt, sabia amintită la nr. 67 şi alte circa 10 celturi). Nu este sigur dacă topoarele în discuţie provin de pe Dealul Eroilor, de unde este sabia. 71. Este foarte posibil ca noi să facem o confuzie între locul numit Pe Faţă şi alt punct cu vestigii din sat. Dată fiind profusiunea de materiale Schneckenberg şi Wietenberg recoltate de noi de pe acest loc credem că numărul aşezărilor de epoca bronzului de pe raza Jibertului este de minimum 4. a C.Gooss. Chronik, p. 251 şi urm; idem. In AVSL, 13, p. 467 şi pl.2/3; AE, 1, 1877, p. 54; Gabof Tâgtâs, în 0771-, 12, 1877, pp. 186-187 şi nr. 173; Gr. Todlescu, Dada înainte de romani, p. 434; JHampel. Trouvailles. p. 31; idem, în Brozkor, 2, pp. 133-134; 1. Marţian, Rep., nr. 754, nr. 377; M. Roska, fiep., p.312. nr. 4; Mircea Rusu. în Dada. N. S., 7,1963, p. 208, nr. 18; A. D. Alexandrescu. în Dada. N. S.. 10.1966. p. 173, nr. 54; M. P. Dâmboviţa, Depozitele, pp. 130-131 şi pl. 308/7,8, celtul şi sabia. Pentru lucrările în limba germană a se vedea voce Seiburg. Cercetări de teren şi mici gropi de sondaj în toate punctele din repertorii, FI. Costea, 1980. Materialele recoltate (ceramică, fusaiole, căţei de vatră, răşniţe

48

F lo rea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

fragmentare din piatrd sau din tuf vulcanic - acestea din urmă trimiţând din nou la o locuire dacicâ. au fost depuse fn colecţia Şcolii generale din comună).

Jim bor 72. De pe raza localităţii dar din punct neprecizat sunt cunoscute mai multe topoare de bronz de tip Dumbrăvioara, dintre care unul se păstrează la Muzeul din Miercurea Ciuc. „Piesa are gaura de prindere în coada transversală, corpul masiv, ceafa rotunjită şi face parte dintr-o primă variantă a toporului cu un singur tăiş şi manşon. Tipologic el se înscrie în cele de tip Dumbrăvioara, strat Glina 11l-Schneckenberg A, epoca timpurie a bronzului. Se încadrează în grupul Gorodsk-Usatovo. Nr. inv 41" (Viorica Crişan). Se subînţelege că toate topoarele de la Jimbor se înscriu tipului Dumbrăvioara şi se datează similar celui păstrat la Miercurea Ciuc. M. Roska, Rep., p. 271, nr. 191; Al Vulpe, E. Tudor, în SCIV, 21, 1970, 3, p. 420, nota 8; Al. Vulpe, în PBE, IX, 2, 1970, p. 21, pl. 4/53. Pentru toporul păstrat la M. Ciuc şi pentru discuţiile cele mai recente asupra depozitului vezi Viorica Crişan, în ActaMN, 26-30,1/1, p. 240, capitolul Bronz timpuriu şi mijlociu şi pl.1/2.

Lovnic 73. La ieşirea din sat spre est, la circa 500 m depărtare de ultimele case, în marginea pădurii (către vale şi şosea) există câteva terase în pantă domoală, dintre care una se profilează deosebit. De pe arătură au fost adunate fragmente ceramice negre, castanii şi roşietice, unele cu angobă lustruită, altele aspre la pipăit. Cele mai multe dintre ele aparţin sigur culturii Wietenberg. 74. Nu excludem posibilitatea existenţei unei locuiri Wietenberg în punctul Grădinile Lovnicului, situat la circa 4 km est de localitate, unde au fost găsite în arătură câteve cioburi care pot fi încadrate acestei culturi. Descoperirea de la punctul 73 a fost făcută de către Virgil Muntiu din Făgăraş, care a şi păstrat o vreme cioburile. Aşezările din Grădina Lovnicului (mai multe epoci) au fost identificate prin periegheză FI. Costea, I. Bauman, 8 mai 1990.

Măieruş 75. Este posibil ca atât în stânga văii ce vine dinspre Crizbav, înainte ca pârâiaşul să ajungă la ultima terasă de pe stânga Oltului, cât şi pe terasele din vechea livadă de meri a satului, aflate cu faţa spre Olt, să fi existat importante aşezări din diferite epoci, printre care şi aceea a bronzului, aşa cum sugerează prin pastă unele fragmente ceramice recoltate de pe actuala păşune. Nu s-au făcut sondaje, o locuire bronz în Livezi fiind doar probabilă. Cercetări de teren FI. Costea, 1974.

Mateiaş 76. în stânga Oltului, imediat după traversarea acestuia spre Mateiaş (vest) există câteva terase în trepte cu „faţa" spre Olt, foarte favorabile agriculturii, deşi sunt brăzdate de cîteva virogi. Cei din Mateiaş numesc 49

locul in Şipot sau Şipot datorită unui izbuc care nu scade în intensitate decât în anii foarte secetoşi. Terasele adăpostesc aşezări din mai multe epoci (vezi în continuare), cea mai veche fiind aceea a bronzului, fragmentele ceramice adunate de aici fiind definitorii pentru cultura Wietenberg. Facem precizarea că aşezarea nu suprapune exact locuirile Hallstatt, Latâne şi veche românească, ceramica grupându-se în principal în dreapta virogii Cercetări de teren FI. Costea, 1979. Ulterior aici s-au făcut sondaje de către acelaşi şi I. Glodariu.

Meşendorf § 77. Din locuri neprecizate, în colecţia Muzeului de Istorie din Sighişoara au intrat o serie de materiale databile în epoca bronzului. Dintre acestea sunt de semnalat o seceră din bronz de tip neprecizat, un celt din acelaşi aliaj, de asemenea de tip neprecizat. Probabil în aceeaşi epocă trebuie datat şi vârful de lance menţionat deseori în repertorii. -"m 78. Intr-o colecţie particulară din Transilvania erau menţionate mai multe piese din bronz databile în această epocă. Este vorba despre o seceră, un mâner de sabie, un celt şi un vârf de lance. A.J. Ackner, în JCC, 2, 1857, p. 94; F. Müller. în AVSL, 1858, pp. 336-338; J. F. Neigebaur, In Daden, pp. 798. 804, 824; I. Marţian, Rep., 1, nr. 465, 2 nr. 449; M. Roska, Rep., p. 173, nr. 170; A. 0. Alexandrescu, în Dada, N. S., 10,1966, p. 173, nr. 45; M. P. Dâmboviţa, Depozitele, p. 131 şi pi. 310/6; C. Gooss, Chronik, p. 236.

Mândra 79. Cu ocazia unor periegheze relativ recente, pe pantele nord-vestice ale culmii domoale ce desparte Mândra de extravilanul localităţilor Şinca Veche şi Hârseni s-au descoperit mai multe fragmente ceramice databile spre mijlocul epocii bronzului. Materialele au fost şi pe arătură, dar în special în locuinţe adâncite în pământ şi gropi care se profilau în taluzul unui şanţ în care în anul 1987 s-a instalat o conductă de aducţiune a apei spre o cisternă-adăpătoare a animalelor, amănunt care ne-a determinat să numim locul La Stâne, fără să ştim cum îi spun localnicii. în zonă sunt izvoare cu debit constant şi chiar în verile secetoase se păstrează pe păşune ochiuri de apă. Fragmentele negre, lustruite şi canelate fac plauzibilă şi existenţa unei locuiri la începutul primei epoci a fierului. 80-81. Fragmente ceramice descoperite în punctele Gura Urăşei şi Urăşa, în ambele cazuri în stânga acestui pârâu şi cu puţin înainte de vărsarea lui în Olt, majoritatea de culoare închisă şi cu mult nisip în pastă fac plauzibilă existenţa a două aşezări din epoca bronzului Schneckenberg cea din amonte de şoseaua Braşov-Sibiu, Wietenberg cea de la Gura Urăşei. Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu, M. Mudure (1987) şi FI. Costea, R. Ştefănescu, I. Bauman, L. Munthiu (1990). Ulterior, în punctul Gura Urăşei s-au efectuat săpături de salvare, ale căror rezultate au rămas inedite dar nu contrazic concluziile de mai sus.

Florea Costea · Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov

Ormeniş 82. Din descoperiri fortuite, ca provenind de la Ormeniş se cunosc câteva fragmente ceramice „de la finele epocii bronzului”. RepArhTrans.

Pârău 83. Din punctul numit de localnici Pe Vinişoare, de fapt cea mai joasă terasă a Munţilor Perşani spre Olt (şi spre vest), de pe arătură s-au recoltat suficiente fragmente ceramice pentru a se confirma existenţa unei aşezări din epoca bronzului, deranjată în mare parte de locuirea din prima epocă a fierului. I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos, p. 60. La cercetările de teren şi la sondaje au participat şi studenţii Silvia Codreanu şi Martin Rill.

Perşani 84. De pe terenul din stânga pârâului cu acelaşi nume ce străbate satul, înainte ca acesta să pătrundă în localitate, au fost recoltate câteva fragmente ceramice cara fac probabilă o aşezare Schnecknberg. Nu este exclus ca o locuire din aceeaşi epocă să fi existat şi pe malul opus al pârâiaşului, în apropierea actualelor Băi Perşani, cu saline şi cu izvoare permanente de apă sărată, ambele la fel de necesare crescătorilor de animale, predilecţie a purtătorilor culturii Schneckenberg. Cercetări de teren FI. Costea, 1986.

Poiana Mărului 85. De pe teritoriul comunei se cunoaşte ceramică fragmentară aparţinând culturii Monteoru. Alte repertorii menţionează vag, „urme din epoca bronzului”. M. Roska, Rep. p. 15, nr. 26; RepArhTrans', E. Dunăreanu-Vulpe. în Dacia, 5-6, p. 159, nr. 10.

Prejmer 86. Din apropierea localităţii sunt cunoscute morminte în cistă databile la începutul epocii, cultura Schneckenberg. A. Prox, Die Dchnekenbergkultur, p. 72 (pentru morminte) şi passim pentru aşezări şi materialele provenite din ambele categorii de complexe.

Racoş 87. înainte de începerea cercetărilor arheologice sitematice de la Racoşul de Jos, în literatura arheologică erau cunoscute „vârfuri de săgeţi din bronz” şi „securi din acelaşi aliaj”. M. Roska. Rep., p. 20, nr. 70.

88. Din punctul numit Câmpul Caprei (Kecskes) au fost recoltate câteva fragmente ceramice databile la mijlocul epocii. Printre ele, puţine la număr 51

Ir mi îl In

fjlfia î

a ou Şlpftf dnfnrlfA unul l/h u o OAf© nu if t o d · tn In fontii tuta r|-

fn nnll fonffn ftnf.nfnşl fnrnoolo ndfipOftfnijf, ri^n/Afl (lin mul uiulln ^1 (vo/l In f.ontlnuow), rnn mol voi.ho fllrul ncnon h brori/ulul, frA(jm#nt ^ 1 nînmli n odunnfo do olf.l fiind dofloltofll ponlfU OUlIUfO WlolHfihGfQ J pnx l/nfnn OA ngo/nmn MU taupfnpuno nxw I Ini.ujflJn / Ihllhtrţtt, IntAfii, vorho fornAnootX'A, * nrumlf ii (jnipĂnilu-M* In prlfiftlpftl fn dmopln virr^J

prlnolpnlo

=Mfl«t|n il« f*A l(*

ţ | | * Deaa N S . 10.1966 p. 172. nr 40.; FI Costea. in AngusUa. 5. 2000. p. 221.

Comana de Jos 22. Dea . Slătmiî. Se află la circa 1 km nord-est de kx^litate. In stânga şoselei ce duce la Rupea. Panta dinspre Olt a terasei este foarte abruptă, ce*e‘'a*e Oomoate. Sondajele făcute acolo au avut ca rezultat descoperirea fe fragmente cerarnce haftstatbene. lipitură de perete arsă. cărbune, în copierea buze«terasei spre Or* a fost descoperită şi o figurină antropomorfă

I I

I I

I I I I I

F/orea Cos tea

·

Repertoriul arheologic aI judeţului Braşov

reprezentând un individ de sex bărbătesc. Răspândirea fragmentelor scoase la iveală de arăturile adânci dovedeşte întinderea mare a aşezărilor de acolo, atracţia oamenilor pentru loc fiind determinată şi de sărăturile care izvorăsc din diferite puncte ale terasei (de unde şi numele „dealului"). Toate acestea (mai corect spus cele mai multe dintre ele) se constituie într-un pârâiaş cu un debit redus dar constant ce desparte Dealul Slătinii de Dealul Heleşteului. La marginea de nord-vest a terasei este o vegetaţie ce indică vechiul curs al Oltului (spre Fântâna Turcului şi Valea Hotarului, aceasta din urmă limită între posesiunile Comanei de Jos şi cele ale Cuciulatei). în afara fragmentelor ceramice şi a figurinei antropomorfe este de subliniat cantitatea mare de lipitură de perete, care poate să sugereze unele indicii asupra materialelor şi a modului de construire a locuinţelor. Limita nord-esticâ a aşezării nu depăşeşte şoseau Comana-Cuciulata. 23. Dealul Heleşteului. Este de fapt tot o terasă, în apropierea celei precedente. Locul a primit această denumire în urma captării şi folosirii judicioase cu decenii în urmă, înainte de colectivizare, a bogatelor surse de apă ce îşi au obârşia în partea mai înaltă a „dealului". în afara ceramicii şi a lipiturii de perete arsă, aici au mai fost semnalate şi oase de bovină. Ambele terase au fost intens locuite în Hallstatt A-B în primul rând datorită condiţiilor foarte prielnice pentru creşterea animalelor (sare, păşuni), cultivarea plantelor, pescuitul, la care se adaugă multiplele surse de trai oferite de pădurile învecinate. 24. Puţine şi în poziţie secundară au fost obiectele descoperite pe Gruiul Văcarului, databile în prima epocă a fierului. Este cazul unei ceşti negre cu buton în partea superioară şi părţii terminale a unei seceri din bronz cu cârlig, datată în Ha A1. Cum alte vestigii nu au mai fost descoperite, în ciuda săpăturilor extinse de pe Gruiul Văcarului, prezenţa celor amintite este de pus în legătură cu aşezările de pe Dealul Slătinii şi Dealul Heleşteului, de care le desparte albia moartă a Oltului. 25. O aşezare databilâ în aceeaşi epocă, probabil mai recentă (Ha C?) este posibil să fi existat în punctul între Poduri, mult avansat în lunca Oltului şi la numai 300-350 m de sat, pe un teren nu prea întins şi sigur inundabil chiar în cazul unor pluviaţii mai reduse decât cele din anii 1970 şi 1975. Credem că este vorba de o aşezare cu caracter sezonier, dacă nu cumva sunt „stâne” ale comunităţilor învecinate I.G Iodariu, FI. C ostea, I. C iupea. CO M ANA D E JO S, passim , dar în special paginile 21.33; 34.60 şi fig. 24/9-10. C ercetări de teren şi un m ic sondaj u lte rio r (1989) FI. Costea şi I. Bauman,

Cristian 26. în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie din Braşov au intrat o serie de obiecte din fosta colecţie Julius Teutsch. Dintre acestea, V. Pârvan menţionează ceramică scitică (ceaşcă zisă „scitică"). Nu este exclus ca materialele să provină din punctul Măgurele. ~ 67

27. Cu ocazia cercetărilor din aşezarea din secolul al IV-lea de |a o ' pe terenul fostului CAP şi al Institutului de Pajişti Măgurele au fost S evidenţă două niveluri de locuire, dintre care cel mai vechi de la înPu** îi primei epoci a fierului, ambele deranjate de construcţii moderne*0^ autoarea cercetărilor nu face precizări asupra eventualelor locuim construcţii anexe ale acestora, se pare că locuirea a fost intensă, datâ ^ nu numai cantitatea mare de ceramică neagră şi roşie canelată, ci şj |jD!S de perete arsă. Ura 28. Pe teritoriul satului, în anul 1905, la arat, au fost descoperite 12 s© din bronz, pentru ca 6 ani după aceea să se mai descopere şi alte p ,·^ Primele erau legate la un loc cu o sârmă de aramă (pierdute fiind, probabil?' timpul transportării). Dintre acestea, 6 au intrat în colecţia Muzeului SăseJ! al Ţârii Bârsei (tot în anul 1905). Două seceri au cârlig, celelalte (Pent^ care nu există menţiuni asupra dimensiunilor şi a tipologiei) fiind între tinw pierdute. Informaţie amabild M. Marcu. atorul săpăturilor. Este vorba de circa 500 fragm ente ceram ice tipj^ toate din Hallstatt-u\ începător (Cumidava. 2, 1968, p. 43 şi urm); J. Teutsch, în M PK, 1, 6 , p. 39^; ErdMuzVand., 4,1908. p. 89; Burzenland, pp. 12-13; I. Marţian. Rep., 1, 306; I. Nestor. D e r Stand, p. 138; M. Roska. Rep., p. 121, nr. 85; M. Rusu, în Dacia, N. S., 7,1963, p. 205, nr. 20; D. P opescu, în Dacia, ^ S., 14, p. 435. nr. 33; SCIV, 21.1970.3. p. 497. nr. 33. A. Mozsolics, Bronze u n d G oldfunde, p. 145 ; M P. Dâmboviţa. Depozitele, pp. 56-57 şi pl. 40/6*7.

Criţ1

29. Pe terenul numit de români Lunca Mare iar de saşi Grossen au fost descoperite câteva „monede-inele” din aur şi datate cu probabilitate în prima epocă a fierului. RepArhTrans; Şt. Pascu, în Monografia judeţului Târnava Mare, p. 166 şi harta.

.11

Crizbav

30. Vorbind de o lance de bronz găsită aici, V. Pârvan afirma că aceasta „ar putea fi încă în legătură cu ultimele licăriri de fier scitic” 31. In Muzeul din Aiud se păstrează patru piese databile în Ha B3 de tipul Şomartin descoperite sub formă de depozit pe raza localităţii: un vas, un celt cu tăişul concav, unul cu gura dreaptă (decorat) şi un al treilea cu lama tăişului accentuat lăţită şi separată de corp 32. La circa 300 m sud-vest de dealul La Stejari, fără alte detalii, au fost descoperite fragmente ceramice hallstattiene şi o râşniţă din tuf vulcanic (care poate fi dacică sau din altă epocă următoare). Ceramica este din Hallstatt-u\ timpuriu. 33. O locuire din această epocă şi pe Dealul Eroilor, dovedită tot prin ceramică. V. Pârvan. Getica, p. 512; M. Roska. Rep., p. 143, nr. 328; M. Rusu, în Dacia, N. S, 7, 1963, p. 209. nr. 5. V. Vasil.ev. înActaMN, 4. pp. 425.429 şi fig. 1/14; FI. Costea, în Sargetia, 25, Deva 19921994 p. 51 şi urm; Angustia. 5. 2000. p. 222; Cercetările din anul 1981 au fost făcute împreună cu R.

FZorea C oştea · Repertoriul a r h e o lo g ic a I judeţului Braşo\

Dacia 34. La ieşirea din sat câtre Jibert (vest). începând de la ultimele case din stânga drumului s-au descoperit pe arătură numeroase fragmente ceramice de la recipiente negre, lucioase, canelate aparţinînd Hallstatt-u\u\ A-B Împreună cu acestea o cantitate apreciabilă de lipitură de perete arsă. ceea ce poate să însemne că măcar o parte dintre locuinţe erau de suprafaţă sau aveau deasupra solului cea mai mare parte din pereţi. Nu s-au făcut cercetări sistematice. Materialele adunate au fost cedate şcolii din Jibert. Nu ştim dacă depozitul descoperit mai demult are vreo legătură ca loc de descoperire cu acest punct (vezi nr. 35). 35. în literatura de specialitate sunt menţionate ca provenind de la Dacia (în momentul descoperirii aflate sub formă de depozit) următoarele piese: două celturi masive, decorate, un topor cu aripioare, un cuţit cu verigă la mâner, două fragmente de sabie, un celt cu gura concavă şi altul cu decor unghiular. La acestea unii cercetători adaugă un vârf de lance şi altul de săgeată (pe care însă Mircea Rusu îl consideră de la Rupea). Toate piesele au intrat în colecţia Muzeului Brukenthal. Descoperirea a avut loc în anul 1834. C ercetări de teren FI. C ostea. 1980. M. J. Ackner, în Transilvania. 2. 1834, p. 275 şi urm. şi pl. 1/45; 2/1-3, 5. 6; JCC. 1856. p. 31; F. M uller. în AVSL. 3. 1858. p. 336 şi urm; C. Gooss. Chronik. p. 55; Gr. Tocilescu. Dacia. pp. 798. 823; G. T6glăs. în OTTE. 12. 1887. p. 187 cu nr. 176; J. Hampel. Bronzkor. 11, p. 43 şi pl. 16/7; I. M arţian. R ep., 1. nr. 214; 2. nr. 635; M. Roska. Rep., p. 43. nr. 11; K. Horedt. în MBBM, 9-10. 1944. pp. 98. 108; M. Rusu. în Dacia. N. S. 7. 1963. p. 208. nr. 5; M. R Dâm boviţa. Depozitele, p. 122, pl. 288/7-10. în literatura mai veche şi în lim bi străine localitatea figurează la Stein. FI. Costea. în Angustia. 5. 2000, p. 222.

Dăişoara 36. De pe raza localităţii este cunoscut „un celt de tip transilvănean”, păstrat în colecţia Muzeului Brukenthal, cu nr. inv. 9.712. M. Rusu, în S argeţia, 4, p. 36, nr. 49.

D răuşeni 37. Din vatra satului se cunosc mai multe descoperiri, între care „un vas antic din bronz”. El nu are legătură cu depozitele de bronzuri ieşite la iveală în anii 1910 şi 1812, întâm plătoare, făcute de notarul satului (Matei) în grădina casei sale. Este vorba de 30 de celturi dispuse circular faţă de o sabie mare, un coif şi două opaiţe, toate aflate împreună. în ceea ce ne priveşte credem că o aşezare ce ar putea data din epoca bronzului, fără precizări cronologice nuanţate, se află la S-SV de sat, pe terasele ce continuă în aceeaşi direcţie faţă de casele din această parte a satului, unde s-au descoperit şi câteva

fragmente ceramice. 38. începând din centrul satului şi depăşind grădinile ultimelor gospodării din partea de N-NV a satului au fost descoperite foarte multe fragmente ceramice de la vase de dimensiuni mari, canelate, databile în H a A-B. 69

27. Cuocazia corcotârilordin aşozaroa dln soGollil al INZ-loa pe terenul fostulUlICAP şi all Institutului! do Pajişti'Măgurele au fost evidenţă două niveluri de locuire, dintre care cell mai vechii db ia W primei epoci a fierului; ambele deranjate de construcţii! modernJr^liiJ autoarea cercetărilor nu face precizări' asupra eventualolbr locuim 1 1 1 construcţii anexe ale acestora, se pare că locuirea a fost intensă^d&t* nu numai cantitatea mare de ceramică neagră şi roşie canelată;Vci şliuJN l de perete arsă. SQ 28. Pe teritoriul satului, îhi anuM905, la arat, au fost descoperit© 12 din bronz, pentru ca 6 ani dUpă aceea să se mai descopere şti altop. ^ Primele erau legate la un loc cu o sârmă de aramă (pierdute fNndlprobabii*0· timpul transportării))!Dintre acestea, 6 au intrat În colecţia MuzeulUliSă$ ** a ^ ^ ril· Bârsejitot în anul 1905). Două seceri aui cârlig, celfclalte (pJ*.*° care nui există menţiuni asupra dimensiunilor şi a tipologiei) fiind între t|j$I pierdute. Informaţie amabilă M Marcu. alorul sâpAturilor. Este vorba de circa 500 fragm ente ceramice iuJ S toate din Hallstatt-ui începător (Cumidava. 2. 1968. p. 43 |ş\ urm): j l Tbutsch, In i M PKt 1[, ittjpp. 12-13:1. Marţian. Rop., 1 .3 0 6:1. Nestor. D o r S ta n d ]*. *SBI i « ErdMuzVand.. 4.1906. p. 89: Burzenland, M. Roska. Rep.. p. 121. nr. 85: M. Ruso. In Dada. N. S.. 7.1963. p. 205. nr. 20: D. Popescul în Deci* ’1 S.. 14. p. 435. nr. 33: SC/V. 21.1970.3. p. 497. nr. 33. A. Mozsokcs. Bronza und Gotdfundo. pj i jS jj/'* P. Dâmboviţa. Depozitele, pp. 55-57 şi pJ 40*6-7. * rs «

Gritfl* 29. Pe terenul numit de români Lunca Mare iar de saşi Grossen a i|fS | descoperite câteva „monede-inele” din aur şi datate cu probabilitate în prifrvjif epocă a fierului. .9 H H RepAstiTrans; ŞL Pascu. in Monografia Judeţului Târnava Mare. p. 166 şi harta.

I

Crizbav 30. Vorbind de o lance de bronz găsită aici. V. Pârvan afirma că aceasta .ar putea fi încă în legătură cu ultimele licăriri de fier scitic" 'Wm 31. In Muzeul din Aiud se păstrează patru piese databile în Ha B3 do tipul· Şomartin descoperite sub formă de depozit pe raza localităţii: un vas, un ce* cu tăişul concav, unul cu gura dreaptă (decorat) şi un al treilea cu lama tăişului accentuat lăţită şi separată de corp 32 La circa 300 m sud-vest de dealul La Stejari, fără alte detalii, au fost desooperile fragmente ceramice hallstattiene şi o râşniţâ din tuf vulcanic (care poate fi dacică sau din altă epocă următoare). Ceramica este din HaHfaflHjl timpuriu. 4J O kxxMe cfcn această epocă f i pe Dealul Eroilor, dovedită tot fwamrra I

v

d a ă C B .

p

S42LMMU

R

â

p

.

p

U), ir

1 2

1

. U fti

m

t .

In

O

o

u

tp

,

M. 9« 7. 1901, p;

2J» «r 1 V V H iM . ftt AtUUH. A. yp 42V 42* y *«3 l/U » T ttIH In 2&. Dftva ^ Vs— S 2MO p. 222. C » o i» H » # · omâ t f i l m i Io n fv> /'«· lrr< » M n | ou R

)MrMCb

F I o re a C o s te a

·

R e p e rto riu l a rh e o lo g ic a ! j ude f ului B raşov

Dacia 34. La ie şire a d in sa t câ tre Jib e rt (vest), începând de la ultim ele case din stânga d ru m u lu i s-au d e s c o p e rit pe arătură num eroase fragm ente ceram ice de la re cip ie n te negre, lu cioase, canelate aparţinînd H allstatt-ului A-B. îm preună cu a ce ste a o ca n tita te a p re cia b ilă de lipitură de perete arsă, ceea ce poate să în se m n e că m ă ca r o parte dintre locuinţe erau de suprafaţă sau aveau d e a s u p ra so lu lu i cea m ai m are parte din pereţi. Nu s-au făcut cercetări s is te m a tic e . M a te ria le le a d u n a te au fo st cedate şcolii din Jibert. Nu ştim d a că d e p o z itu l d e s c o p e rit m ai d e m u lt are vreo legătură ca loc de d e sco p e rire cu a c e s t p u n ct (vezi nr. 35). 35. în lite ra tu ra d e s p e cia lita te su n t m e nţio na te ca provenind de la Dacia (în m o m e n tu l d e s c o p e ririi a fla te su b fo rm ă de d e p o zit) urm ătoarele piese: două ce ltu ri m a sive , d e co ra te , un to p o r cu aripioare, un cuţit cu verigă la m âner, d o u ă fra g m e n te de sabie, un celt cu gura concavă şi altul cu decor unghiular. La a ce ste a unii ce rce tă to ri a d au gă un v â rf de lance şi altul de săgeată (pe ca re în să M ircea R usu îl co n sid e ră de la R upea). Toate piesele au in tra t în c o le c ţia M u ze u lu i B rukenthal. D

e s c o p e r i r e a

a

a v u t

l o c

î n

a n u l

1834.

Cercetdri de teren FI. Costea, 1980. M. J. Ackner, în Transilvania, 2. 1834, p. 275 şi urm. şi pl. 1/45; 2/1-3. 5. 6; JCC, 1856, p. 31; F. MOIIer, In AVSL. 3. 1858, p. 336 şi urm; C. Gooss, Chronik. p. 55; Gr. Todlescu. Dacia. pp. 798, 823; G. T6glâs, în OTTE, 12. 1887. p. 187 cu nr. 176; J. Hampel, Bronzkor, 11. p. 43 şi pl. 16/7; I. M arţian. Rep., 1. nr. 214; 2. nr. 635; M. Roska. Rep.. p. 43. nr. 11; K. Horedt. în MBBM. 9-10. 1944. pp. 98. 108; M. Rusu. în Dacia. N. S. 7. 1963. p. 208. nr. 5; M. P. Dămboviţa. Depozitele, p. 122. pl. 288/7-10. In literatura mai veche şi în lim bi strâine localitatea figurează la Stein. FI. Costea. în Angustia. 5. 2000. p. 222.

D ăişoara 36. De p e raza lo c a lită ţii e ste cu n o sc u t „un celt d e tip transilvănean", păstrat în c o le c ţia M u ze u lu i B ru ke n th a l, cu nr. inv. 9.712. M. Rusu. in Sargeţia, 4. p. 36. nr. 49.

D răuşeni 37. Din va tra s a tu lu i se c u n o s c m a i m ulte d e sco p e riri, între care .un vas antic d in b ro n z". El nu are le g ă tu ră cu d e p o zite le d e bronzuri ieşite la iveală în anii 1910 şi 1812, în tâ m p lă to a re , fă c u te de notarul satului (M atei) în grădina casei sale. E ste v o rb a d e 30 d e ce ltu ri d isp u se circu la r faţă de o sabie mare. un c o if şi d o u ă o p a iţe , to a te a fla te îm p reu nă . în ceea ce ne priveşte credem că o a şe za re ce a r p u te a d a ta d in e p o ca bron zului, fără precizări cronologice nuanţate, se a flă la S -S V de sat, pe te ra se le ce continuă în aceeaşi direcţie faţă de ca se le d in a ce a stă p a rte a satu lui, unde s-au descoperit şi câteva fragm ente ce ra m ice . 38. în ce p â n d d in ce n tru l sa tu lu i şi de pă şin d grădinile ultim elor gospodării din partea d e N -N V a satului au fo st d e sco p e rite foarte m ulte fragm ente ceram ice de la va se de d im e n siu n i m ari. canelate. databile în Ha A-B.

I I

■

împreună cu acestea au fost recoltate şi bucăţi de lipitură de perete a nu ştim dacă provin de la locuinţe din această epocă, aici fiind vestM^’ Î^i epoca bronzului. Ca atare nu putem face precizări asupra tipului de |q % doar elevaţia fiind clar din paiantă. Oricum, judecând după a b u ^ '^ materialelor, se poate spune că este vorba de o densitate apreciabilă vieţuire îndelungată. ^ C.Gooss, Chronik, p. 19; idem, în AVSL, 14,1876, p. 219; J. Hampel, Trouvailles, p. 68; ero p. 23 şi p. 186, nr. 172; I. Marţian. Rep.. 1, nr. 142,2, nr. 240; M. Roska. Rep., p. 65, nr. 7; M. p. Depozitele, p. 148 şi harta 8/9 (cu greşit Drăguşeni). Cercetări de teren FI. Costea, 1979. 1982.

4 j vik

Făgăraş 39. La Muzeul Brukenthal din Sibiu, ca provenite de la Făgăraş păstrează o serie de obiecte hallstattiene datate în Ha B2, de tipul F j* ^ Gherlei-Sângeorgiul de Pădure. Este posibil ca acestea să provină din dintre noul viaduct peste calea ferată Braşov-Sibiu şi combinatul Chimjr suprafaţă din care la o cercetare de teren au rezultat puţine fragment ceramice databile în prima epocă a fierului. M. Rusu, în Dada, N. S., 7,1963, p. 209; cercetări de teren FI. Costea, 1978.

Feldioara (Braşov) 40. De aici sunt cunoscute în literatura arheologică 3 seceri de bronz. 41. în timpul sondajelor din incinta şi din afara cetăţii feudale (deci fârâ precizări), în ordinea straturilor s-au identificat „materiale de tip Boian. Giuleşti, deasupra urmează alte straturi cu urme de locuire şi ceramică de tip Ariuşd, precum şi de la începutul epocii bronzului, din prima şi a doua epocă a fierului”. 42. în grădinile din partea sudică a localităţii, către pârâul Vulcăniţa, în special în perimetrul gospodăriei Elisabetei Cociş, în amestec cu fragmente ceramice din secolele lll-IV se aflau şi cioburi hallstattiene, cele mai multe negre şi cu caneluri, databile în Ha A-B.

H. Schroller, Die Stein, Berlin, 1933, pl. 77/116; M. Roska, în Kozl., 4, 944, pl. 25/26; K. Horedt, în Dacia, N. S.t 4.1960, p. 111, nr. 52; M. P. Dâmboviţa, Depozitele, p.115 şi pl. 372/6-8; D. Popescu, în SCIV, 15,1964,4, p. 554, nr. 17; Cercetări de teren FI. Costea, L. Munthiu, 1975.

Felmer 43. în punctul Sub Mesteceni, tot în arătură, cât şi în păşunea dintre pădure şi şosea au fost descoperite fragmente ceramice din Hallstatt A-B, majoritatea grupate pe locuinţe adâncite deranjate de plug. Este vorba de fragmente de oale mari negre la exterior şi castanii-rosietice şi lucioase interior, unelte din piatră şi de prâsnele din lut ars. Aşezarea are mai multe hectare şi este situată în stânga drumului Şoarş-Felmer, înainte de intrarea în ultima localitate. 44. Materiale similare au ieşit la iveală în punctul Calea ai Strâmbă, şi acestea în poziţie secundară. . T

F lo re a Cos tea · R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i Braşov

45. Deşi nu sunt prea numeroase şi provin numai din stratul arabil, fragmentele ceramice descoperite pe Chiscul lui Andrieş (o continuare de fapt a Căii ai Strâmbe) demonstrează prezenţa unei comunităţi hallstattiene B. De subliniat că de pe aceeaşi suprafaţă au fost adunate şi fragmente ceramice Basarabi. Toate materialele, ca şi cele din alte epoci au rămas la şcoala din sat. . l- J ,2 | H ^ Cercetâri de teren şi sondaje FI. Costea. 1980-1983; FI. Costea. tn Cumidava. 15-19. p. 319

Fişer A 46. In afară de „zidurile antice", aici mai este consemnat „un celt de bronz". I.M arţian. Rep., p. 70.

Ghim bav 47. Aşezarea a fost identificată prin cercetări de teren în anul 1977, când s-au făcut verificări în punctul din care la muzeul braşovean fusese adus un catillus din tuf vulcanic. Fragmentele hallstattiene se aflau răspândite pe o suprafaţă de mai multe hectare, mai ales în stânga drumului Braşov-Codlea, înainte cu circa 150-200 m de a se ajunge la podul peste Bârsa (punct numit de localnici: La Bârsă sau Podul Bârsei). Sondajele au confirmat o locuire intensă în Ha A-B, complexele fiind însă practic toate deranjate prin scarificările efectuate imediat după anul 1962. Din cele constatate pe teren se paree că aceasta nu era singura aşezare hallstattiană de la Ghimbav, fragmente ceramice similare şi la circa 500 m mai spre est, tot pe malul drept al Bârsei, unde se pot observa uşor două terase aluvionare mai înalte cu circa 1 m decât restul terenului arabil. Cercetări de teren şi sondaje FI. Costea, 1977, 1979. M aterialele Ha au rămas la şcoale din localitate. ·11'

Grânari 48. Ca descoperite în această localitate sunt pomenite „vârfuri de săgeţi din bronz, de tip scitic”, databile în prima epocă a fierului. I. H. Crişan, Din activitatea ştiinţifică a M uzeului Raional Mediaş, 3. 1955-1956. p. 66. nr. 15.

Halchiu 49. în anul 1938 pe teritoriul comunei, într-o groapă din cuprinsul unei aşezări databilă în bronzul final s-au descoperit 5 tipare de piatră care fuseseră utilizate la turnarea de topoare, pumnale, ace cu nodozităţi etc. Tot de pe raza comunei, fără a se preciza dacă din acelaşi loc, este cunoscut un celt din bronz. 50. între sat şi podul peste Bârsa (la est de localitate), în special în stânga drumului au fost descoperite numeroase fragmente ceramice provenind de la vase mari, negre la exterior şi roşii interior, unele canelate; aria pe care ele 71

erau mai dense corespunde primilor 3 stâlpi de înaltă tensiune. Nu ^ .11 cercetări sistematice sau sondaje. 8H 51. Din loc nepredzat dar sigur de la vest de localitate, u braşovean au fost aduse fragmente ceramice care provin de la o a u !^ bitronconice, câni, strâchini (negre, cenuşii sau cârâmizii). Decoraţi ^ din bufoni crestaţi sau alveolafl. brâuri alveolare, striuri şi şiruri de adâncite. Tot de acolo o fusaiold, precum şi multă lipitură de perete a iS ll A Pro*, tn O m ninli. 32.1039. p. 225 şi urm; MBBM. 4, 1940, pp. 87*92; O. Pop—^ p «3; I. Netlor. tn RIR, 10.1940. p. 422; K. Horedt. In WPZ. 28. 1941. p. 94; P. Hansel, 206.237; M P Oâmbov^t. Depozitele, p. 60 şi p(. 49/1-5. Cercetări de teren FI. Costea. L. MunS* Î ? 1977 şl Improunfl cu St Coşulo|. 1989 Materialele au fost aduse de Marius Oprea. îjS

H âlm eag

52. Din locuri neprecizate, de pe raza localităţii se cunosc mai demult a J săgeţi de bronz cu câte 3 aripioare considerate „scitice". 9 M. Roska. Rep.. pp. 103-104. nr. 4 (vezi şi harta de la p. 181); V. Pârvan. Getica, p. 357

H ârm an

H

'

53. În colecţia muzeului braşovean se păstrează un to p o r cu ||§ 9 prelungită în dreptul găurii pentru mâner, un alt topor cu gaura transversali altul decorat, cu tub pentru mâner şi ceafa evantai. Locul lor de descope^ este dat cu probabilitate pe raza localităţii Hărman. P S IH 54. Numeroasele campanii de săpături sistematice prin care s-a urrti&l cercetarea aşezărilor post-romane şi a celor româneşti vechi de la Hârmaî au permis şi cercetarea câtorva gropi hallstattiene, iniţial gropi de provii dar devenite gropi menajere, în care se afla ceramică de la începutul prir^j j FI. Costea. In Cumidava, 4. p. 640. după informaţie M. Marcu; A. D. Alexandrescu, I. |. ppp . Marcu. In Cumidava. 10. p. 231 şi urm. D. Berciu, însemnări arheologice. 1941, p. 25; I. Berciu · Apulum, 1.1939-1942. p. 37; Alex. Vulpe. în PFB, 9, 2.1970. p. 44, nr. 116, p. 45, 51, nr. 236, p. 66 & 292; M. P. Dâmboviţa. Depozitele, p. 49 şi pl. 19/2-4. |Î8 lH H

De pe raza localităţii sunt cunoscute mai demult câteva m ateriale pentru care se propune datarea şi în prima epocă a fierului: 55. O listă de materiale (ulterior pierdute), din loc neprecizat. 56. Tot fără precizări asupra locului sunt pomenite mai m ulte săgeţi din bronz, probabil tot .scitice”. ^ rel 57. în punctul Dealul Cerului, situat în stânga drumului naţional, cu circa 1 km înainte de intrarea în sat dinspre Braşov, cu ocazia unui sondaj de verificare a unei posibile locuiri din epoca romană a fost dezvelită parţial o locuinţă uşor adâncită, cu plan neregulat (de fapt distrus de lucrările agricole), în unul din colţurile păstrate (putea fi rectangulară) se observa o groapă de stâlp. Din perimetrul ei a rezultat numai ceramică foarte deteriorată şi în cea 72

ma. maro pane ai»p»câ P i u n il t fragm enteexistă but001 alungiţi. t n c x rtwdiM· In tim p ce pe altele predom ină butonii m ia. rotunjiţi r n Qmoni r t i provin i3i vase de toate dim ensiui l i e . Fără a avea certitudine, înclinăm să datăm aceste materiale ta Anele epocii bronzului sau la începutul prim ei epoci a fierului E

Sondai« FI C ostea. 1979.

r--’

-

■.& * ,*s a 4 r% '*«»·* / *' » *< (jud. Mufltf

|

Florca Costea

·

Repertoriul arheologic a / jude fulul Braşov

ic între cele două, de Beia, ambele în judeţul Braşov. 81. La sud de Burgberg, pe Valea Scroafei, la circa 600 m de fortificaţie, prin mici casete de sondaj a fost identificată o aşezare civilă contemporană, pe o terasă de pe malul stâng al văii. De aici au fost recoltate fragmente ceramice negre, specifice olăriri canelate. Pentru o orientare mai corectă precizăm că acestea se află pe ambele părţi ale drumului ce duce la Beia şi la numai 500-600 m de la ieşirea din Roadeş. Adăugăm că ni se pare stranie descrierea celorlalte descoperiri de la Beia şi de la Archita ca fiind „foarte aproape de această fortificaţie", în realitate între ele fiind cel puţin 3-4 km, în alte cazuri chiar mai mult (ne gândim în primul rând la descoperirea făcută cu ocazia construirii căii ferate). Tradiţia orală din sat şi monografia săsească vorbesc de o „cetate" în interiorul acestei fortificaţii, cetate din ziduri de piatră nelegată cu mortar, despre care se spune că au fost demantelate în două rânduri: prima dată la venirea saşilor, piatra fiind folosită la construirea primelor case şi a bisericii (situaţie perfect asemănătoare la Ungra, unde saşii au folosit piatra din castrul roman), a doua oară între cele două războaie mondiale din secolul trecut când s-au organizat adevărate „caravane de căruţe”, piatra fiind utilizată la ridicarea multor case din actualul cartier de la ieşirea spre Archita. Urmele acestor demantelări se văd foarte bine şi astăzi sub forma unor „cariere" de piatră. Nu este exclus ca tocmai fortificaţia din epoca următoare să fi stat în „atenţia" localnicilor. Fortificaţia hallstattianâ intră în categoria celor sigure. I. M arţian, R ep., p. 107 etc. C e rce tă ri d e te re n FI. C ostea şi I. Baum an. S ăpături de salvare FI. Costea, 1995. FI. C ostea, S ondajul a rh e o lo g ic de la R oadeş. com . B uneşti, com unicare la S esiunea anuală de rapoarte a rh e o lo g ice . B ră ila , 3-5 m ai 1996; idem , în A n g u stia , 5, 2000. p. 223.

R o d b av 82. Publicate pentru prima dată de către P. Reinecke, de la Rodbav se cunosc o serie de materiale considerate „scitice". Este vorba de un coif, de brăţări din bronz (cu ornamente geometrice) şi de mai multe pandantive din argint în formă de pâlnie databile între 800 şi 600. Tot de aici şi tot din descoperiri vechi provin câteva mărgele de sticlă verzui-albâstrii, cochilii Kauri, mărgele cilindrice cu protuberanţe etc. 83. în anul 1885, pe malul pârâului Rodbav a fost descoperit, tot întâmplător, un mormânt de înhumaţie. P R einecke. în A E , 17, 1897. p. 17: K. H oredt. în A IS C . 4. 1941-1943; V. Vasiliev. Scit» agată ^ passim . P entru unele d in tre m a te ria le vezi V. P ârvan. G etica, pp. 355. 385. 388. 762. C ercetări de teren FI. C ostea. L. M oldo van. 1984.

Rotbav 84. In punctul Unghiul Gardului, în afara vestigiilor din alte epoci au fost scoase la lumină şi fragmente ceramice hallstattiene. 85. în punctul Pârâuţ au fost identificate şi cercetate peste 37 de gropi cu I

matenale din epoca bronzului şi hallstattiene.

H

86. In punctul Căldăruşe au fost cercetate o locuinţă şi o groapă din prim» epocă a fierului. |g

Cof° etAri sistematice şi informaţii amabile Alex. Vulpe. M. Marcu. Vezi şi M. Babeş, Dacia. N. Q,t * p. 386, nr. 151. Unele informaţii le-am cules de la regretatul dascăl al satului. N. C roitoru, re a liz a at primului muzeu de antichităţi din localitate. P f jM

Rupea 87. Pe pantele dinspre oraş ale dealului Cohălmel au fost descoperite fragmente ceramice din trei epoci istorice: Hallstatt, stăpânirea romană în Dacia şi secolele lll-IV. Cele mai numeroase aparţin primei vârste a fierului ş/ constau din pereţi de vase negre sau cafenii-roşcate (la interior), prim ele cu caneluri, precum şi funduri de vase. 88. La circa 4,5-5 km de la ieşirea din oraş spre Fişer (Sighişoara), Pe terasa din stânga şoselei au fost descoperite câteva cioburi hallstattiene. Credem că acestea au ajuns aici din amonte de drum sau chiar de pe firul acestuia cu ocazia construirii. între fragmentele descoperite este şi unul cu buton pe care, cu un instrument cilindric, a fost imprimat un cerc perfect (singura analogie apărând la Augustin-Tîpia Ormenişului). Nu ne putem pronunţa dacă acesta este locul din care provin cele două săgeţi de bronz despre care singura manţiune este aceea că au fost găsite „între Rupea şi Fişer, din loc nepredzat, incidental’ . 89. Din locul Blumenthal se cunoaşte o săgeată de bronz cu trei aripioare. Descoperirea este vag circumscrisă topografic. , K. Horedt. în MBBM. 9-10, 1944. p. 16. nr. 54; M. Roska, Rep.. p. 138n nr. 267b; V. Vasiliev, SciţH agaiărşi, pp. 149.181. Cercetări de teren R. Costea. 1.1. Pop (1978.1983).

Ş ercaia

90. Bâluş-Vest. în capătul apusean al dealului Băluş (care de fapt este prima terasă din stânga Oltului), la aproximativ 500 m de m alul stâng al acestuia, deasupra .Fântânii” (aici sunt 2 fântâni cu ghizd din piatră care au debit foarte puternic şi constant, inclusiv în verile secetoase), au fost descoperite şi fragmente ceramice hallstattiene. Nu credem că între acestea şi materialele din stânga râului Şinca este vreo legătură areală, mai ales câ depărtarea între ele este de peste 2 km. 91. Băluş-Est. Este vorba de terasa din stânga râului Şinca, în perimetrul aşezării dacice şi în al celei post-romane. în stratul arabil s-a aflat, în poziţie secundară, fragmentul unui pumnal din bronz prevăzut cu o nervură scurtă spre mâner şi cu 3 perforaţii, două la baza lamei şi una pe limba m ânerului. Pe baza analogiilor piesa poate fi datată în Bronz D (sau Hallstatt A 1), ceea ce justifică menţionarea punctului Bâluş-Fântâna lui Vlad în lista descoperirilor dtn prima epocă a fierului. * s' ^ 92. Aşezare situată peste râul Şinca de aceea de pe Băluş. Cu ocazia cercetărftor din arm 1973 şi 1974, în secţiunile practicate, dar şi în m alul drept

I

F lo re a Costea · R epertoriu! arheologic a ! judeţului Braşov

al râului au apărut com plexe databile In prima epocă a fierului. Locuirea s~a dovedit mai intensă pe malul drept al apei şi a fost suprapusă, ca şi cele de pe Băluş de o aşezare post-romană. Localnicii numesc suprafaţa respectivă Gura Văii. 6 v îţîi.,} | p 'u §p C ercetări de teren fn dreapta Ş incâi I. C iupea, I. I. Pop. M. Marcu. ia r In stânga FI. Costea. M. Mudure, G. C ostea, 1987. I. G lodariu. FI. C ostea. In Cum idava. 13/2, p. 10; I. Glodartu. FI. Costea. I. Ciupea, CO M ANA D E JO S, p. 61. C ercetările de la Gura V ăii au fost efectuate de către M. Marcu şi R. Ştefănescu. ~ v I * Ş' é

Şoarş 93. în stânga drum ului modernizat ce duce de la Şoarş la Bărcut există, de o parte şi de alta a văii, mai multe terase propice locuirii. Pe cele orientate spre sud, care încep de la liziera pădurii spre Şoarş, în anii 1980-1981 au fost descoperite întâm plător fragm ente ceramice care făceau probabilă existenţa unei aşezări din prima epocă a fierului. în colaborare cu Şcoala generală din comună, în anul 1985 s-a efectuat un sondaj ale cărui rezultate au confirmat presupunerea. Din stratul arabil, dar şi din cel inferior, neafectat de lucrările agricole, a rezultat o cantitate apreciabilă de ceramică fragmentară databilă în H allstatt A-B. Nu au fost reperate locuinţe sau anexe gospodăreşti. Având însă în vedere că sondajele noastre s-au practicat pe partea de jos a pantei, practic pe ultim a terasă, este de presupus ca materialele găsite să fi ajuns aici de pe terasele superioare, mai înalte, unde credem că erau amplasate locuinţele şi anexele lor. ;-n- : , ■:# -v-M Unii dintre localnici îi spun locului La Livezi. Este vorba de foste grădini abandonate după colectivizare, când au fost transformate parţial în terenuri arabile.' Pe partea dreaptă a văii, vizavi de sondaje, au fost descoperite fragmente ceramice asem ănătoare şi contemporane. Nu credem că este vorba de o altă aşezare, ci de faptul că aceea cercetată se extindea şi aici. 94. Revenim succint asupra bronzurilor de aici doar pentru a oferi cercetătorilor inform aţia din care singuri pot să desprindă dacă este vorba de unu sau de două depozite. Pornim de la afirmaţia quasi-sigurâ a lui C. Gooss, sublinierile fiind ale noastre („Diesen letzten Funde erfuhr Emanuel Graffenried aus sicherer Qwelle") şi de la semnele de întrebare pe care şi le pune J. Hampel („Des trosors fort courieuz ont ètè déterrés d’après toute vraissemblance, à deux reprises par des „tsiganes”, d a n s la foret de ce village", ceea ce altfel lasă să se înţeleagă şi C. Gooss. Tn schimb, cel mai recent învăţat care reia vestigiile de la Şoarş, M. P. Dâmboviţa. nu afirmă că avem de-a face cu două descoperiri sau cu două depozite. C. Gooss: „in dem W alde fanden Zigeuner—wie es scheint bei verschiedner Gelegenheit —zwei Helme aus Bronze von altertuskischen, konischen Form, welche absichtlich vergraben und mit diversen Bronzegegenständenange füllt waren. Davon ist ein Helm nebst zwei Lanzenspitzen, ein Streitkolben und Sicheln aus Ackner's Sammlungin Besitz des Hermanstädter natur 81

issenschaftlichen Vereins gekommen, ein anderer Helm rw M zugleich 30 Kelte gefunden worden waren kam in Privatbesitz n weiCK Diesen lätztem Fund Emanuel Graffenried aus sichrer Quelle a° h Drei kelte, das Fragment einer Fibel und andere Bronzegeqen 'r Saros besitzt das Brukenthalische Museum.”. J. Hampel: „Des trésors...à deux reprises...pentru ca apoi a ^ că de fiecare dată respectivele obiecte s-au găsit într-un coif de h Chaque fois les objets du trésor ont rempli uns casque en bronze°n*: *1 des deux casques, une tête de lance, une tête de massue et des f sont parvenus à la collection Ackner, qui se trouve au musée de iaau.ci,|e$ des naturalistes de Nagy-Szeben. b) L’gJitrçJrésor, sur lequel M. Graffo0'^ a obtenu des reinsegnements surs, contenait, outre le casque, 30 c e lt^ douille, le trésor a été exporté au Hanovre et s’y trouve comme pron^ * privée, c) Trois haches à douille, le fragment d’une fibule et d’autres ot y* trouvés en ce lieu, sont au musée Brukenthal à Nagy-Szeben. M. P. Dâmboviţa: depozit, care conţinea peste 30 de celturi, două vârfuri lance şi două seceri, toate depuse în două coifuri de bronz de tip italic. rve acest depozit se află în acest muzeu următoare obiecte: cinci celturi (p| ’ 3^ 1-5 ), despre care în catalogul muzeului se menţionează că au fost gâslt împreună cu alte 16 celturi, într-un coif (pl. 324/8), descoperit în 1833 şi intra» în muzeu în 1876, precum şi o seceră cu limba la mâner (pl. 324/6) şi un v%f de lance (pl. 324/9). Este posibil ca aceste obiecte să fi fost descoperite în 1833, fiind apoi achiziţionate de muzeu la date diferite, de exemplu în 1835 (nr. 1616-1617), 1836 (nr. 1614-16-150) şi 1876 (nr. 11992). J Fosta colecţie Ackner: pl. 32/7. O seceră cu limba la mâner, un coif fragmentar (pl. 324/7) şi alte obiecte au ajuns apoi în colecţia de istorie naturală din Sibiu, de unde au trecut la Muzeul Brukenthal. Colecţie particulară. Hanovra.

Un coif şi trei topoare din bronz. Depozitul (?) este datat în Hallstatt B1 şi se încadrează tipului MoigradTăuteni. C. Gooss. Archäologischen Funde Siebenbürgens, Hermanstadt, 1878. p. 50, sub voce Schorsch; Skizzen, in ASL. 13. p. 522; Chronik, p. 250; V. Pârvan. Getica, pp. 384, 399. 762; M. R usu, în Dacia, N. S.. 7.1963. p. 209. nr. 31; J. Hampel. Trouvailles de l'age du bronze en Hongrie, B udapest. 1886, p. 96, sub voce Saros; M. P. Dâmboviţa, Depozitele. 1977. p. 135 şi planşele enum erate m ai sus. Cercetări de teren şi sondaje FI. Costea, M. Patrichi şi V. Muntiu (sondajele în anul 1985).

T e liu

95. Cu ocazia prezentării materialelor rezultate din cercetările sistematice din incinta şi din împrejurimile cetăţii dacice de la Teliu, autorii pomenesc şi câteve fragmente ceramice databile în prima epocă fierului, după cât se pare toate aflate în poziţie secundară. Este foarte posibil ca locuirea hallstattiană să fi avut o oarecare amploare, compromisă în epoca următoare. P osibilitatea

F lo r e a C o s te a

·

R e p e r to r iu l a r h e o lo g ic a ! ju d e fit lui B ra şo v

ca la Teliu să fi existat un punct Tntârit (fortificaţie ?) este doar probabilă. A O. Alexandrescu. I. I. Pop. In Cumtdmvm. 14. p. 16 şi ftfl 21/10: 22/1-2. pm nen Fi Costea In Angustia. 5 .2 0 0 0 . p. 223-224. " ^

Ungra 96. în afara unor cioburi atipice, care nu dau certitudinea încadrării în prima epocă a fierului, de aici era cunoscută anterior o săgeată de bronz cu trei aripioare. * j ^ 4^ ^ F. Neigebauer. D azien. p. 278. Aceeaşi săgeată la M Roska. Rop.. p. 166. nr. 119.

Văleni 97. în anul 1979 ne-au fost aduse câteva fragmente ceramice hallstattiene însoţite de inform aţia că ele ar proveni de pe Dealul Cetăţii de la Văleni. Verificările noastre pe teren, lipsite de sondaje, nu au confirmat, deşi valurile şi şanţul de acolo nu diferă prin nimic de o fortificaţie din prima epocă a fierului. Punctul se află chiar în vatra satului. Cercetări de teren FI. Costea (1979) şi FI. Costea, I. Bauman. 1990 ; FI. Costea. în Angustia, 5, 2000, p. 224. Veneţia de Jo s 98. La ieşirea din localitate, în dreapta şoselei ce duce la Şercaia, pe terasa înaltă din stânga Oltului, cunoscută sub numele de Podul Fântânilor datorită izvoarelor bogate şi constante ca debit, a căror sursă se află la contactul terasei cu lunca a fost sondată o aşezare hallstattiană. Culturile agricole din tim pul sondajelor (1975) au împiedicat extinderea după dorinţă a cercetărilor. Cu toate acestea, datele obţinute atunci permit afirmaţia că aşezarea de pe Podul Fântânilor nu este mai modestă decât cele de la Comana de Jos de pe Dealul Slătinii sau Dealul Heleşteului. loan G lodariu, FI. C ostea, I. C iupea, COMANA DE JO S. p. 60. M aterialele rezultate se află la muzeele din Braşov şi din Făgăraş.

V iscri 99. De pe raza satului provine un depozit de bronzuri compus dintr-un celt şi unsprezece seceri, toate intrate mai demult în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara. C. Gooss, în AVSL, 1876, p. 262. Toată bibliografia la M. P. Dâmbovita. D epozitele, p. 152 şi pl. 366/2. "?

Voi la 100. Din localitate este cunoscut un celt de tip transilvănean, aflat în colecţia Muzeului Brukenthal din Sibiu. M. Rusu, în Sargeţia, 4, p. 38, nr. 152.

n d e p o z it d e

Zămeşti

M

«s jjă S f S S

unelte din bron*

. se cunoaŞte u 1

< w S I« M n

I 1

F lo r e a C o s te a · R e p e r to r iu I a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B r a ş o v

LA TENE

Problem ele specifice Daciei preromane, de o mare diversitate şi complexitate, sunt din ce în ce mai aproape de a-şi găsi răspunsurile şi rezolvările fireşti în prim ul rând datorită ştiinţei arheologiei. Arhivă autentică, imună la interesul politic şi niciodată pretabilâ la mai multe interpretări, arheologia este tem elia pe care se poate reconstitui lumea reală a dacogeţilor. Datorită arheologiei astăzi sunt mai bine cunoscute întinderea teritoriilor locuite de daco-geţi, civilizaţia (cu organizarea politică şi socială, cu viaţa spirituală şi cultura materială) şi devenirea lor prin timp. în sensul general, acela al difuziunii maxime a dacilor, se poate spune în prezent că ştirile istoricilor şi geografilor antici se confirmă pe zi ce trece, fie că este vorba de teritoriul de azi al ţării noastre, fie de acela care o înconjoară. Prima im presie care se degajă dintr-o hartă întocmită pe baza izvoarelor arheologice este aceea a uniformităţii răspândirii lor pe toate formele de relief: muntos, deluros, de câmpie. Un asemenea tablou este mai nuanţat dacă se ia în considerare ţinutul sud-est transilvan şi în special acela al judeţului Braşov din care nu lipseşte nici o formă de relief dintre cele am intite. Pornind de pe firul pâraielor sau al râurilor mai mari, unde aşezările se aştern ca într-o salbă continuă, acestea urcă pe terasele joase, pe prom ontorii şi pe piemonturi, pe dealuri ce ating înălţimi medii sau se apropie de acelea ale munţilor, unele depăşind chiar 1.000 de m (Crizbav, de exemplu). Nu sunt evitate peşterile. Se poate spune deci că nu este formă de relief care să nu fi fost locuită de daci, predilecţia pentru una dintre ele datorându-se m ultor factori, în principal celor asiguratori de cele necesare traiului şi siguranţei vieţii şi bunurilor proprii. în unele locuri traiul nu a încetat nici un moment. Urmărite sub acest aspect vom constata cu uşurinţă că întâlnim aşezări dacice populate numai în Latâne, dar şi aşezări care îşi au începuturile în neolitic şi continuă până în epoca romană, unele chiar până în evul mediu. Cele mai multe sunt însă creaţii ale ultim elor secole ce au premers cuceririi romane şi reprezintă mărturii directe asupra creşterii în timp a numărului dacilor. Cum este firesc, numărul cel mai mare revine satelor mici sau mari, aşezărilor lipsite de sisteme defensive, cu alte cuvinte aşezărilor civile, deschise. Nou întem eiate sau dezvoltate pe vetre hallstattiene, aşezările civile din sud-estul Transilvaniei depăşesc (în urma publicării repertoriilor arheologice ale judeţelor Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu) cifra de 400. Deosebirile dintre ele constau mai întâi în suprafeţele pe care se extind şi prin numărul de locuitori. Se cunosc sate în care (cu toate distrugerile din epocile următoare) nu se poate demonstra că numărul familiilor a fost mai mare de 15-20. Există şi aşezări, chiar dacă mai concentrate pe un teritoriu restrâns în care puteau trăi la un moment dat câte 55-60 familii. 85

De o dispunem anume a locuinţelor Itţ cadrul aşezărilor nui c i^ jk ^ v poşte fi vorba ta stadiul actual al cunoştinţelor decât fii cazuri extrem dfcr^l CeJ mult acolo unde asemenea ln\prosii se pot crea, trebuie spus câ o l® '* fortuite şi se explică prin configuraţia terenului sau prin tendinja'voltâ do ^ fi departe de un elen>ent natural favorabil (surse de apă, protec|le nat^^' «ta). . ^ Spaţiul dintre locuinţe este destul de diferite unele sunt practic lipite suprapun (In acest caz putând sâ fie vorba de o refacere sau de suceey^S aîte&e la depărtare de câteva zeci de matri Se cunosc şl sate de tip coil/jJ* în care distanţa Intre oase este şi mai mane, dispunerea lor trebuind sâ ^ pjsâ In legătură cu cel puţin doi factori: ocupaţia şi posibilitatea indlvidu^ţi, şi oolectvvâ mai mare de apărare şi de refugiu. 1/ m | H H | Diferit este şi modul de amplasare a anexelor faţâ de locuinţă. Dacă referim la x^etre observăm că acestea sunt în cea mai mare parte în a f^ spaţiului destinat odihnei, nelipsind Insă nigî cele plasate în interior, în tr^ ooiţ sau aproape central. Aceeaşi este situaţia gropilor de provizii: cele m$j multe suni săpate în spaţiul din jur, mar rare fiind cazurile în care ele se sub acelaşi acoperiş cu ocupanţii încăperi, in aceste cazuri trebuie spusţ^ întotdeauna se demonstrează şi funcţionarea lor concom itent cu locuinţa sunt căpăcuite, uneori păstrăndu*se şi resturi de lemn putrefiat provenit la platforma ce se aşeza pe gura lor. : Permanent sau numai In anumite perioade de tim p viaţa localnicilor se derulează şi In aşezările întărite, fortificate. Na gândim nu atât la 0$ ce îşi căutau refugiul temporar in ele sau desfăşurau o diversă activitate productivă, cat ş la cei care făceau parte din armată. O prim ă observaţie, prin comparaţie cu râspăndrea aşezărilor deschise, este aceea a locului c ferii de amptasare. lnîransivania încă nu se cunoaşte o fortificaţie dacică sifcială In şes sau într-un loc cât de căi expus, aşa cum se petrec lucrurile In afara Carpaţtor. De regulă ele au măcar una, dar sunt fortificaţii sa u aşezări fertfcaie cu două sau chiar trei laturi Întărite. Locul fiind astfel ales este expiicabi de ce fertfape dacice se ‘mtăAnesc pe elemente geom orf ologice G'ntre cete ma variate dar care întotdeauna trebuiau sâ ofere. In afara fireşti proftec£ referate o posfciftate cât mar mare de observare şl supraveghere, cdi tesnoaase de sâute a poc*Aa)ei âvie. dar mal ales posibilităţi de a ş M a t^ p c b ’ cartonate In ele. Mu In primul rftnd looul locul e ra ales In -e ţi matena*e locale de oonsoUdaro artificială a defe*w 6* rtrjrwşa ci* ai mAora d ^ e aoe*te atribuie face ca locul de -sc-isr jc „ ca * de reaieare a 1 1 f»e dtforito« do unde * * * > — * * u m e m sau cetăţi p r o p ti NpOQTNC d t t t sAA D t *··**> x.?· e :«m« # *- m._* - - ■ , _ . fiu * £ % ^ ^ cwcmo-nUMl «pr· pe pfittfeflf a» rte lu ri te Cuntdava 22-24. p. 43 şi urm. _

Eran

26. .Prin 1911 (sau înaintea acestui an), pe drumul dintre Bran şj Câmpulung, pe ogorul unui ţăran a fost descopent un tezaur de denari roman republicani de argint oferit la cumpărare Cabinetului Numismatic ie câcre anticarul A Resch*. Au fost achiziţionate, cu această ocazie, 19 piese drt tezaur (Cab num 54-1911 şi jurnal achiz. 242-1911). Tezaurul se compunea d r 63 p«se. dintre care 53 au fost determinate, celelalte 4 având legenda totvâ Pe baza cetor determinate s-a tras concluzia că eşalonarea 'Tionedeior începe in 172/151 î Chr. (Spurius Afronius) şi se încheie la and 381 Q k (P- Qauâus Tumnus). II M fc ih M K Oaaeapaaa d» na— d» mWca > B w M b U l m SC*· 2 . t9S8. p 401 fi urra. V

6mz> ■ 29 Daafcrf iwa Cu ocazia cerceCârior sistematice efectuate la cetatea feuâalâ t r p n h ii i v s q t t şi mete vestei dacice, intre care şi resturi de zid. Dr sAcafee. o m ctaacâ « fott aproape vaagnl dstrusâ de o m medievală. Sskttj d A n p r dade pofeM · reafczat a v a n u l dfc» câte un val de păminfll» a S v a d S r M A i ^ 9 · ! şi M Esse »gur câ · ensM şl o cetate dacică sau ■ to ^ to afli contând io daacopsnm onor btocun mah de p«atrâ ot trebuiau i i te®·

/·

C cM tea · R e p e rto riu l arheologic a l judeţului Braşov

Cf»l© două param ente alo zidurilor, blocurile fiind refolosite la construcţiile feudale. în titara a ce sto r blocuri au m al ieşit la ivealâ ţigle dacice de tipul celor greceşti, ceea ce susţine e x is te n ţa m ă ca r a unui turn similar celor de la Câpâlna, Tilişca sau din alte cetâţt d in zona capitalei statului dac. Data construirii cetâţii nu poate fi precizată, dar pentru tu rn se opineazâ apartenenţa la domnia lui Burebista sau, mai probabil, tn s e c o lu l I n. ^

Cetatea şi-a în ce ta t existenţa prim tr-un incendiu puternic şi, probabil, prin dem antelarea parţială . % V \ V 30. La poalele aceluiaşi deal a existat şi o aşezare civilâ. cu certitudine în strânse legături cu fortificaţia. Ea s-a dezvoltat pe un platou dreptunghiular (do fapt o terasă piem ontanâ). scăldat pe două laturi (ca şi Dealul Cetâţuia) de păraiele P ojorta şi Brescioara. Sondajele efectuate în aşezarea civilâ în acelaşi tim p cu cercetările din cetate au confirmat existenţa aici a construcţiilor de locuit şi a unei cantităţi apreciabile de vestigii, în special ceram ică m odelată cu m âna sau la roată, precum şi lipitură de perete arsă şi cărbune de lem n, toate aflate în poziţie secundară, semn al existenţei locuinţelor de suprafaţă. V erificările efectuate ulterior (1977) au surprins cu totul altă situ a ţie , anum e lipsa totală a complexelor de locuit şi a inventarului mobil. E xp lica ţia constă în distrugerea aproape totală a aşezării dacice civile de la B reaza de către Direcţia Agricolă a judeţului Braşov care şi-a construit pe locul ei cabane şi a plantat o livadă de meri. operaţiune care a „im pus“ cu ră ţa re a terenului de păm ântul „vechi” şi aducerea altuia .nou", mai p ro d u c tiv .

31. Cu câ te ve decenii în urmă localnicul Gh. Nimereală şi fiica sa Maria Hasu au d esco pe rit. întâm plător, în marginea aşezării civile, un interesant tezaur de d en ari rom ani în cadrul căruia există (prin raportare la alte tezaure) o cantitate m are de im itaţii dacice. Nu este însă sigur dacă la Breaza-Făgăraş s-a descoperit num ai un tezaur monetar. Lăsând la o parte afirmaţia luditei W inkler d esp re „o m onedă dacică schifatâ (Num ism aticki sbornic. 5,1958. p. 26. nr. 23). în cele ce urm ează revenim la câteva însemnări ale numismaţilor care au p u b lica t m onedele. în scopul de a facilita cititorului posibilitatea form ării unei o p in ii personale. în esenţă discuţia se reduce la întrebarea dacă 10 dintre m onedele de la Breaza fac parte din acelaşi tezaur cu acelea achiziţionate de M uzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti. Nicolae Lupu: „La 29 iunie 1967, în punctul, « Capul Turnului » au fost descoperiţi 10 denari rom ani republicani. Descoperitori Maria Hasu şi Gh. Nim ereală, ta tă l ei. Piesele au fost oferite Muzeului Brukenthal, în acelaşi an. Sunt puţin uzate, diferenţele dintre denari nefiind semnificative. Eşalonarea începe cu anul 129 î.e.n. şi se încheie cu anul 38 î.e.n.*. Autorul susţine că piesele făceau parte dintr-un tezaur mai mare. Tezaurizarea se face im ediat după moartea lui Burebista. când Dada se dezm em brează în patru state mai mici. Descoperirea trebuie pusă în legătură cu cetatea dacică din apropiere, ca şi cu alte descoperiri din zonă. 95

Bucur Mitrea: .Un nr. de zece denari romani din timpul reouh.i descoperit la 29 iunie anul 1967, în localitate, punctul Capul Tu ® f ^ apropierea unei importante aşezări şi a unei cetăţi dacice. Cronoloo U|·T zece monede se eşalonează după cum urmează (şi le prezintă « « i % acestora fiind 119/11 - 42 î. Chr.). ’ r'ai*i Aceste zece exemplare vin să se adauge (s. n.) la tezaurul aflat to localitate, din care 122 de exemplare se păstrează la Muzeul de |s* îr> ■ H ■ , 21, 1970, 2, p. 336, nr. 26. Gh pno bon al IOraşului Bucureşti (cf. SC/V 0rie er,aru Bordea şi Constanţa Ştirbu, in SCN, 5, 1971, p. 265 şi urm; N.' Lupjj i StudComSibiu, 14,1969, p. 261 şi urm.”). ’ La rândul lor, Gh. Poenaru Bordea şi Constanţa Ştirbu afirmă: „Te*a descoperit întâmplător, în urma unei ploi, în punctul La Turn. O parte $ monede au fost descoperite la suprafaţă; altele până la 20 cm adâncile Zece monede au fost achiziţionate de Muzeul Brukenthal. Nu este siaur că piesele de la Sibiu fac parte din acelaşi tezaur cu cele 122 prezenţ ^ sore achiziţionare la Expoziţia numismatică a Muzeului Municip jj^ Bucureşti (s. n.). Neconcordanţa rezultă şi din faptul că descoperirea $q susţine că a avut loc în anul 1969, iar oferta de achiziţionare este făcută în anul 1967. Incertitudine planează şi asupra totalului monedelor, existând informaţii conform cărora măcar încă 4 piese s-ar afla în posesia sătenilor din Breaza. Noi credem că este vorba de tezaure şi de descoperiri diferite, unul fiind cel publicat de Gh. Poenaru Bordea şi Constanţa Ştirbu, altul cel publicat de N. Lupu şi reluat de Bucur Mitrea. Primul tezaur, respectiv cele 122 de monede aflate la Bucureşti se eşalonează între 155/120 şi 8/6 î. e. n. după cronologia lui E. A. Sydenham şi h. Mattingly. Unele monede sunt considerate exemplare rare, care nu apar în cataloagele de specialitate, amănuntul abia subliniat fiind o contribuţie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre tipurile şi variantele lor. emise între anii 90/89 - 68/66 î. e. n. Cele mai puţine exemplare (1) se datează în deceniul 119-110, iar cele mai multe (35) în deceniul 50-41 î. e. n. Multe piese sunt contramarcate, altele sunt absolut identice, ceea ce denotă utilizarea aceleiaşi ştanţe. Nu lipsesc monedele contrafăcute, datate între anii 84-41 î.e.n., locul acestei practici putând fi chiar Dacia (dar nu poate fi exdusâ Asia), în timp ce originalele sunt bătute în mai multe oraşe sau în mai multe provincii romane. Tezaurele se încadrează în grupa celor îngropate în timpul domniei lui Augustus .în legătură cu evenimentele care tulbură liniştea în regiunea norddunâreanâ. începând cu campania lui M. Vinicius, 11-9 î.e.n. şi care continuă şi în primul deceniu al secolului următor cu un moment culminant, expediţia lui Sextus Aeiius CatusV ţ? j*er' to S* ^ omS^ ^ 1^ 196®·p 91 f* 'jrrr Gh Poenaru Bordea. Constanta Ştirbu în SCN 5 1971· p 265ş urm * " SfccComS**/. 13.1967. Cercetânle sistematice dm cetateL feudalA au fost N y. a ^ r e a cMH (1977, de căfre I. “ ciupea Vea ţ Moara Tmu Ocţonani ce tito r f i afSzMorfcrMcate geto-dacice. Bucureşti, 2.002 p ^ î8 şU irrn^

F lo r e a C o s te a

·

R e p e r to r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B r a ş o v

B uneşti 32. C ea m a i v e c h e d e s c o p e rire d e v e s tig ii d a ta b ile în L a te n e a a v u t lo c în an ul 1876 în g o s p o d ă ria p re o tu lu i e v e n g h e lic d in B u n e şti, cu o c a z ia u n o r lucrări e d ilita re , m a te ria le le c o n s tâ n d n u m a i d in c e ra m ic ă . F a ce m p re ciza re a că re s p e c tiv a g o s p o d ă rie se a flă p e a c e e a ş i te ra s ă cu B ise ric a E va n g h e lică din s a t în c u rte a şi în ju ru l c ă re ia în a n ii d in u rm ă au m a i fo s t d e s c o p e rite m a te ria le s im ila re , a ş e z a re a p u tâ n d să d e p ă ş e a s c ă în s u p ra fa ţă 1 ha. 33. E s te p o s ib il ca v a lu l d e p ă m â n t d e pe d e a lu l d e la sud d e s a t (D e a lu l C e tă ţii) să re p re z in te e le m e n t a l u n u i s is te m d e fe n s iv d a c ic , d a c ă nu cu m va el d a te a ză d in e p o c a a n te rio a ră şi a fo s t d o a r re fo lo s it d e c ă tre d a ci. D in su p ra fa ţa d e lim ita tă d e v a l s -a u re c o lta t d e a s e m e n e a fra g m e n te c e ra m ic e dacice. 34. în p u n c tu l V a le a L a c u lu i în tre a lte m a te ria le a u fo s t d e s c o p e rite şi fra g m e n te d e v a s e d a c ic e m o d e la te cu m â n a , un p e re te d e v a s c o n fe c ţio n a t în a ce e a şi te h n ic ă , ro ş u -c a s ta n iu , un fu n d d e v a s c e n u ş iu lu c ra t la ro a tă şi cu inel de s p rijin , u n „c ă ţe l d e v a tră ” şi m u ltă z g u ră d e fie r. S ig u r c e a m ai m are parte din a c e s te m a te ria le fa c p o s ib ilă e x is te n ţa u n e i a ş e z ă ri d a c ic e c iv ile în acest p u n c t, d a r s e im p u n v e rific ă ri p rin s o n d a je . M a te ria le le d in p e rie g h e z e a u ră m a s la ş c o a la d in sat. RepArhTrans', Ş t. P a s c u , M onografia, p. 1 2 5 ; FI. C o s te a , Dacii. pp. 1 6 4 . 1 7 7 . C ercetări d e teren repetate FI. C o s te a , R . Ş te fă n e s c u , L. M u n th iu , în c e p â n d cu a n u l 1 9 8 2 ..

C a lb o r 35. Cu o c a z ia v e rific ă rii u n o r m a te ria le p ro v e n ite d in c e rc e tă ri m a i ve ch i dar in e d ite , a fla te în c o le c ţia d e a rh e o lo g ie a M u z e u lu i Ţ ă rii F ă g ă ra ş u lu i, a fost g ă sită o c u tie in s c rip ţio n a tă , ca şi b ile tu l c a re în s o ţe a p ie se le , pe ca re era tre cu tă lo c a lita te a C A L B O R , fă ră ca lo c u l d e d e s c o p e rire să fie sp e c ifica t. Cutia c o n ţin e a n u m a i c e ra m ic ă d a c ic ă m o d e la tă cu m â n a , v a s e le fiin d co n fe cţio n a te d in tr-o p a s tă c a re în g e n e ra l e s te a s e m ă n ă to a re , d e g re s a n tu l folosit fiin d n is ip u l cu b o b u l m ic s a u m a i m a re şi m ica , c io b u rile m ă ru n ţite o b se rvâ n d u -se la p u ţin e e x e m p la re . C u lo a re a d e fo n d e s te c a s ta n iu -c e n u ş ie , unele c io b u ri fiin d ro ş ie tic e la e x te rio r şi m a i în c h is e la in te rio r. M a jo rita te a provin d e la b o rc a n e d e d im e n s iu n i m ic i şi m ijlo c ii, un s in g u r fra g m e n t provenind d e la o c e a ş c ă -o p a iţ. D e c o ru l e s te c e l c a ra c te ris tic o lă rie i d a cice m odelată cu m â n a , c u p re c iz a re a că p re d o m in ă in c iz iile . A rd e re a e ste în general b u n ă d a r in e g a lă . C redem că m a te ria le le d e la C a lb o r p o t fi d a ta te în s e c o lu l ai ll-le a î. Chr. şi în prim a ju m ă ta te a c e lu i u rm ă to r. N e fe rim să fa c e m v re o le g ă tu ră în tre aşezarea d in c a re p ro v in e a c e a s tă c e ra m ic ă şi c e a c o n te m p o ra n ă n e cro p o le i de epocă ro m a n ă , la fe l c u m n e fe rim să a firm ă m că e a a c o n tin u a t şi pe timpul s tă p â n irii ro m a n e . M ateriale se a fla în c o le c ţia m u z e u lu i fă g ă ră ş a n , n u m e re le de in v e n ta r putând fi d o a r d e ş a n tie r, c a z în c a re a r p u te a fi v o rb a d e ce le e fe ctu a te 97

£

in anii 50 ai secolului trecut de colectivul condus de profesorul clm Macrea. UJar> i\^

Codlea

36. Probabilă cetate de refugiu sau măcar un punct de supraveqh pe locul viitoarei cetăţie feudale (Cetatea Neagră, Schwarzburg) pe prj ers mamelon de la vest de Măgura Codlei, de fapt o prelungire descen ^ ^ 1 spre apus a crestei Măgurii. în zidurile feudale s-au observat câte^ blocuri de piatră de talie care nu este exclus să provină din constru dacice similare celor de la Breaza-Făgăraş. în aceeaşi măsură atra°^ atenţia existenţa la intrarea dinspre est (unde coama este barată de un vH transversal, Schildmauer) a unor trepte din lespezi de tuf spongios, ab$elf în toate celelalte părţi şi construcţii ale cetăţii feudale. Şi acestea este posib* să provină din edificii anterioare. j| Menţionăm că înainte de cercetările sistematice din anii .1966-1968 d aici se cunoşteau fragmente ceramice dacice de la recipiente modelate Cu mâna, datate în faza „clasică". Cercetările din anii 60 ai secolului trecut nu au relevat un nivel dacic nederanjat, dar au dus la recoltarea altor fragmente ceramice dacice, între care şi un vas cenuşiu lucrat la roată, datat similar celorlalte. 37. Pe versantul sudic al coamei de dealuri paralelă cu Măgura Codle spre vest, într-un punct situat mai aproape de Vulcan decât de Codlea prin anii 30 ai secolului trecut, cu ocazia amenajării unei stâne, au f0s| descoperite fragmente ceramice dacice modelate cu mâna care au intrat în colecţia muzeului braşovean. Locul se numea La Stâna Sasului. Din relatările localnicilor (din Vulcan) am reţinut că „stâna nu a putut fi făcută iniţial pe locul dorit deoarece s-a dat peste un zid gros, fără var sau ciment” Din păcate, nimeni nu a putut să ne indice locul nici măcar cu aproximaţie plecarea masivă a saşilor din localitate fiind o pierdere inestimabilă şi din acest punct de vedere. Nici cercetările noastre de teren nu au fost mai fructuoase. Oricum, o locuire dacică, indiferent de tipul de aşezare a existat, cercetările viitoare trebuind să exploreze zona apropiată pădurii (dealului) Frăsinet. 38. Din puncte izolate şi neprecizate, în apropierea şoselei Codlea-Vulcan (către aşezarea sau fortificaţia de la punctul precedent) au fost descoperite „monede de aur, 4 monede Alexandru Macedon, precum şi o brăţară dacică’’. Se pare că descoperirea brăţării a avut loc în anul 1859. Este din argint şi are capetele în formă de protomă de şarpe. M. Roska, Rep.. p. 85, nr. 14; B. Mitrea. In ED. 10, p. 50; I. Winkler. în SCCIuj, 6, 1955, 1-2, p. 69, nr. 6: FI. Costea. Dacii. p. 178. Ceretâri de teren repetate şi sistematice în cetatea feudală 1.1. Pop şi FI. Costea.

Cincşor 39. în cursul cercetărilor arheologice de salvare efectuate de Muzeul de

Florea Costea · RepertoriuI arheologic a I judeţului Braşov

Istorie din Braşov în anii 1987-1988, în punctul La Baraj, chiar în capătul nord-vestic al acestuia, pe o mică terasă a fost cercetat parţial un bordei dacic din care a rezultat numai ceramică modelată cu mâna (pereţi de oaleborcan brun-castanii). 40. în perimetrul castrului roman au fost descoperite prin cercetări de teren şi prin săpături câteva fragmente ceramice dacice, şi acestea modelate cu mâna, dintre care unele decorate cu binecunoscutul brâu alveolat. Neexistând descoperiri de complexe închise nederanjate (situaţie practic jmposibilă din cauza locuirii romane), nu ne putem pronunţa dacă locuirea dacică în perim etrul fortului roman precede construirea acestuia sau îi este contemporană şi probează încă o dată persistenţa elementului autohton în vremea Provinciei. „ ^ Cercetări de teren FI.. C ostea, I. Frătean, jar cercetări sistem atice sau de salvare FI. Costea cu participare periodică R. Ş tefănescu, St. C oşuleţ, L. M unthiu, M. Mudure, Gh. Dragotă, I. Frătean. FI. Costea, în C um idava, 14, p. 493 şi urm . 1

Cincu 41. Pe teritoriul comunei au fost descoperite mai multe drahme emise de oraşul Dyrrhachium de pe coasta Mării Adriatice (unii cercetători susţin că ar fi vorba de un tezaur, cu alte cuvinte că drahmele erau laolaltă). Dintre acestea 4 piese au intrat în colecţia Muzeului din Agnita „ca dar din partea Dr. Antoni Erhard”. * * B.M itrea, în S C IV , 10, 1959, 1, p. 157, nr. 1; idem , în Dacia, N. S., 3 ,1 9 5 9 , p. 603.

Comana de Jos 42. Gruiul Văcarului. Punctul se află la circa 1.600 m de Comana de Jos, în stânga drumului ce duce la Rupea, în plină luncă a Oltului (circa 500 m de la şosea). Aceeaşi depărtare există şi faţă de actualul curs al Oltului. Abia vizibil din împrejurimi datorită cotei sale reduse, gruiul (sau grâul, după unii localnici) este o „movilă” ovală, aluvionară, cu semiaxele de circa 300 x 180 m. înălţimea maximă faţă de lunca râului nu depăşeşte 5 m. Infrastructura constă din straturi nisipoase, peste care s-a aşternut o cuvertură de sol brun, ambele foarte permeabile, ceea ce demonstrează din plin geneza aluvionară a gruiului. ^ în campaniile de cercetări sistematice din anii 1974-1976 au fost săpate peste 20 de secţiuni, dezvelindu-se numeroase construcţii obţinându-se şi vestigii databile în diverse epoci istorice. Prima locuire mai intensă din perimetrul gruiului datează de la finele Lafene-ului. Deoarece majoritatea locuinţelor din această epocă au fost deranjate sau chiar distruse integral de construcţiile din secolele VIII-IX, numărul lor exact nu se cunoaşte (la aceasta adăugându-se şi faptul că nu întreg gruiul a fost cercetat, intenţionat lăsându-se o suprafaţă neatinsă). Cu toate acestea, parţial sau integral au fost investigate 5 locuinţe dacice. Acestea erau departe de a avea acelaşi plan 99

«i ai m*» ! ciuda sistemului oarecum unitar de constructiv Ş enalelor utilizate. Astfel, semibordeiul 4 (numerotarea cuprinde 1 complexele din alte epoci) are forma unui „trapez" cu laturile scurte arcuit şi cu colţurile rotunjite; semibordeiul 6 are forma unui patrulater cu laturile de asemenea arcuite; semibordeiul 17 este cvasicircular; bordeiul 8 pare s â f fost oval, în timp ce semibordeiul 30 este dificil de reconstituit în plan datorită distrugerii lui aproape integrală de bordeiul 29, prefeudal. Toate locuinţeie fac parte din categoria celor adâncite în pământ, bordeie sau semibordeie cu obişnuitul sistem de construcţie (schelet de pari cu împletitură de nuiele lipită cu lut şi acoperişul - dată fiind zona în care se află aşezarea 1 stuf), întâlnit aproape peste tot în zonele de şes. Suprafaţa locuită osci|a între 10 şi 15 mp. în nici una dintre locuinţe nu s-au găsit vetre sau cuptoare, ceea ce presupune existenţa unui alt sistem de încălzire. Nu s-a observat o preocupare în sensul „sistematizării" locuinţelor, ci doar o plasare a lor spre cotele cele ridicate. ■·v' Dintre anexele gospodăreşti se cuvine a sublinia în primul rând numărul foarte mare al gropilor în raport cu locuinţele. Cele aproape 120 de gropj (majoritatea iniţial depozite de cereale, devenite apoi menajere) se împart în două tipuri principale: în formă de pâlnie şi în formă de căldare. Cifra lor foarte ridicată ar părea să probeze la prima vedere o agricultură foarte intensă şi | cantitate de cereale în consecinţă. în realitate credem că explicaţia constă în calitatea solului, care nu permitea o durabilitate mai mare de 2-3 ani. în una din case (semibordeiul 4) a fost descoperită o groapă cu chepeng, singura în care bucatele erau ţinute în spaţiul locuibil. Fiecare din tipurile principale aveau mici variante. ^ Materialul arheologic provine în primul rând din locuinţe şi din gropi, dar şi din interspatiile locuinţelor. Cantitativ, pe primul loc se situează ceramica, modelată cu mâna sau lucrată la roată. Prima categorie este confecţionată dintr-o pastă de regulă plină de impurităţi, nisipul nefiind cernut cu atente. Arderea, deşi bună, este neuniformă, de unde şi culorile sau nuanţele diferite nu numai de la vas la vas, ci şi pe acelaşi vas. Predomină culoarea brună, bmn-gălbuie, brun-cărămizie, rare fiind cele brun-negricioase sau negricioase. Incidental, în repertoriul vaselor modelate cu mâna se întâlnesc şi câteva exemplare din pastă fină, la care însă arderea este tot inegală. Forma cea mai des-întâlnită este vasul-borcan, apoi fructierele şi ceştile. Puţine sunt în schimb vasele bitronconice (de fapt un singur exemplar cu angobă neagră) şi vasele miniaturale. ·,’ . ' :.-S§f§M| Decorul vaselor modelate cu mâna încadrează această categorie în creaţia analoagă din toată aria locuită de daci.

vase de import (cete mai multe fiind cupele *+

oc

r iu r v u p o s te a

-

n e p e r i o r i u i a r neologic a I judeţului Braşov

de tip kantharos, străchinile, capacele, castroaneie şi amforele). Pasta tuturor acestor vase este bine aleasă şi frământată, iar degresantul (nisip) foarte bine cernut. Arderea este de această dată uniformă, indiferent dacă este sau nu oxidantă. Ustensilele gospodăreşti sunt destul de puţine: o ascuţitoare de gresie, un calapod-lustrultor, o râşniţâ din tuf vulcanic şi mai multe prâsnele din lut ars, aproape toate bitronconice. Şi piesele din metal sunt rare: o verigă de coasă, lama unui cuţit şi un fragm ent din altul, o daltă ruptă în vechime şi o piesă ce poate reprezenta coada unei unelte. Din categoria armelor pomenim două vârfuri de lance, am bele întregi şi cu câte patru muchii, amănunt caracteristic acestei categorii de arme din secolul I d. Chr. Oasele, aproape fără excepţie provenite din gropi sau din locuinţe şi rarissim din spaţiile dintre case, sunt de la comute mari, ovicaprine şi porcine, ordinea enum erării fiind şi cea a cantităţii, amănunt relevant pentru componenţa hranei dacilor de pe grui. Datarea locuirii poate fi eşalonată între mijlocul secolului I î. Chr. (probabil puţin mai înainte) şi începutul secolului II d. Chr., probabil în legătură cu ultimul război dacic al lui Traian. Din inventarul materialelor, precum şi din profusiunea gropilor de bucate, la care se adaugă resturile osteologice, se poate deduce că ocupaţia principală a localnicilor era agricultura, urmată de creşterea anim alelor şi de pescuit, toate având condiţii optime de desfăşurare în zonă. Este de peresupus că aşezarea de pe Gruiul Văcarului se afla în legături strânse cu altele învecinate, în primul rând cu aceea de pe Pleşiţa Pietroasă, care-i putea servi şi ca loc de refugiu (vezi Cuciulata). Lipsa urm elor de incendiu, precum şi sărăcia vestigiilor din complexe îndreptăţesc părerea că aşezarea a fost abandonată în mod paşnic, dirijat şi supravegheat, inventarul fiind necesar reluării traiului într-o vatră nouă, care este de presupus că a fost numai în graniţele provinciei romane, în dreapta Oltului (Pe Ardeal). , u V it , 43. Dealul Slătinii. Cu ocazia cercetărilor de pe Gruiul Văcarului au fost efectuate şi gropi de sondaj pe Dealul Slătinii (1974-1976), fără a se semnala locuinţe sau vestigii dacice. O săpătură de control (şi de salvare, zona presupunându-se a intra în perimetrul unei viitoare hidrocentrale) practicată în toam na anului 1989 a dus la descoperirea de materiale dacice contemporane celor de pe grui, dintre care amintim caracteristicile ceştiopaiţ şi fructierele lucrate la roată, ca şi pereţi de la alte forme şi tipuri de vase. Cantitatea lor redusă nu este în măsură să ofere concluzii clare asupra întinderii în suprafaţă şi a densităţii locuirii pe acest loc, care oricum nu poate fi decât relativă în condiţiile în care se ştie că aici s-au petrecut repetate scarificări ale terenului. ίβΜΐιίάΜ s tM : Sigur aşezarea de pe Dealul Slătinii avea legături permanente cu aceea de pe grui, de care o despart doar câteva sute de metri, dacă nu cumva «

·

3

§

ί

;

t 01

S u \ !V ă S m î i “

,OC de refU9iere din faţa apek>r 0,tlJ,Ui pentru dacii d J 6

44. Dupâ Şuri. Sondajele efectuate aici în luna septembrie a anului i« ^ au dus la descoperirea câtorva fragmente ceramice dacice decorate cu ^ & alveolar şi cu butoni, majoritatea deteriorate de o rulare intensă. Se ir» verificări. 45. Deşi în punctul numit de localnici Lazuri (terasă în dreapta şosalu asfaltate ce duce la Comana de Sus) au fost descoperite doar câte*** fragmente ceramice, între care şi un picior de cupă sau de fructieră modei HI cu mâna, fac foarte probabilă existenţa aid a unei aşezări dacice, locuită : ;· ; 1 Glodariu. R Costea. I. Ciupea. COMANA D E JOS. AşezArito de epocă d a cică ş i Cluj 1980. Cercetări de teren anterioare sau posterioare cercetărilor de pe G ruiul V ă ca ru lu i |. C Predescu. R Costea. I. Bauman. M Mudure. G. Costea. Săpăturile de salvare ş l so ndajele d ln S ^ 1989 R . Costea şi L Bauman. ·· •

Com ana

46. Prezentând rezultatele cercetărilor arheologice din cetatea româneasca din secolele XIII-XIV de la Comana de Sus, cu referire directă la perioadei mai vechi, autorul acestora spune că: „fragmentul ceramic... se alătură celor câteva fragmente de ceramică dacică, din specia cenuşie, de bună calitate (sic!), lucrate la roată şi datate în perioada clasică a statului dac (fig. gy M nota 11 în care precizează că atribuirea şi datarea acestita a fost făcută de către Gh. Bichir (p. 37). .Inexistenţa unui nivel constatabil stratigrafie în spaţiul cercetat, şi care să corespundă acestei perioade, sugerează mai curând posibilitatea ca aşezările din epoca bronzului timpuriu sau dacice (unde este cultura Coţofeni?, n. n. ) să fie situate pe una din culmile învecinate, poate pe cea amintită a Dabişului. Prezenţa ceramicii dacice atestă oricum locuirea în această zonă de pădure montană, în fond într-o poziţie geografică similară altor complexe descoperite în Transilvania se «Tipune, parţial, o reconsiderare a relaţiilor între aşezările dacice cunoscute in zona Comanei de Jos”, cu nota 13 de la p. 37, în care trimite la observaţiile Propri din Rlt 33, 1980, p. 2409 şi la cele ale lui Gh. Bichir din MCA, VIII p. 285, care exclude ipoteza localizării unei cetăţi dacice pe Pleşiţa de *a hotarul satelor Comana de Jos şi Cudulata (p. 37). jjl| f*u- Problemei, cu alte cuvinte ceea ce trebuie reţinut, este cd pe Dealul oe *a Comana de Sus se înregistrează o prezenţă dacică data bilă secole premergătoare cuceririi romane, contemporană cetei de ta Ic a re '^os 'G ruijî Văcarului ele.), dea posterioarâ celei de la Cudulata |S & B j*o n d sunt foarte apropiate, între 1 şi 3 km ). Rezerve avem însă faţă ^ P© care le încearcă autorul, mai ales prin nota 13: 1. w ~ 3 ,e a o jm să se pronunţe asupra unei păreri a noastră (I. Glodariu. * Ckjpea) In anul 1 962 pentru simplul motiv că volumul la care se ~ a apânM în anul 1980, la O uj şi nu la Braşov; 2. D e s c o p e ririle în

G

h

F lo r e a C o f t e a

·

R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i B raşo *

jm a i n o i* n u a u r o iu l d e a re c o n s titu i, c i m a i d e g ra b â d e a a d ă u g a , e v e n tu a l a în tre g i (s a u a c o m p le ta ) o im a g in e d e ru la tă In tim p . a ş a cu m d e fa p t d e m o n s tre a z ă ş i d a ta r e a d ife r ită a a ş e z ă r ilo r d a c ic e d n z o n a la c a re s e fao e re fe rire ; 3 . E s te g r e u d e în ţe le s ro s tu l u n e i a ş e z ă ri c iv ile în tr-u n v â rf d e d e a l, in tr-o z o n ă fo a r te r e tr a s ă d e la ş e s (p e s te 1 4 k m .). C re d e m * m a i d e g ra b ă , c ă p u n c tu l c ă ta t d e ta C o m a n a d e S u s a e x is ta t u n p o s t d e o b s e rv a re care a re le g ă tu r i d e v e d e r e c u c e tă ţile d e ta R a c o ş (T ip ia R a c o ş u lu i şi T ip ia O rm e n tş u lu i), c a ş i c u c e le d e ta C riz b a v , M ă g u ra C o d e i e tc . d in Ţ a ra B ârsei D a c ă p e u n u l d in d e a lu r ile în v e c in a te (In c a z u l d e fa ţă D a b tş u l) s e v a co n stata o p r e z e n ţă d a c ic ă , a c e a s ta n u p o a te fi d e c â t u n a lt p u n c t d e s u p ra v e g h e re m a i p u ţin p r o b a b il u n u l d e re fu g iu d a tă fiin d d e p ă rta re a c o n s id e ra b ilă fa ţă de a ş e z ă r ile c iv ile d in z o n a . V ic to r E sfcan a s y . in B M T. 1 . 1 9 8 1 . p . 3 4 y i u rm .

47. A ş e z a r e a s e a f lă p e o te r a s ă fo a rte jo a s ă (u n e o ri la c o ta pârâuftm d n v e c in ă ta te , C o p â c e o a s a ), la v e s t d e s a t ş i în a v a l d e m o a ra ve ch e d e a p ă a s a tu lu i. In p u n c tu l n u m it d e lo c a ln ic i L a G h e o rg h e ş tL C e rc e tă rie sistem atice e fe c tu a te d e M u z e u l J u d e ţe a n d e Is to rie d n B ra ş o v tim p d e 5 a n i (1 9 8 0 -1 9 6 4 ) a u s c o s la lu m in ă p e s te 2 0 d e c o n s tr u c ţi, m a jo rita te a lo c u in ţe . F ă ră e x c e p ţie , a c e s te a a u fie fu n d a ţia p e r e ţilo r d n p ia tră d e râ u (e x is te n tă dm b elşu g c ftia r în s tra tu rile in fe r io a r e a le a ş e z ă r ii, c e e a c e în s e a m n ă c ă a ş e z a re a s e ^ * « 7 ^

intr-o a lb ie m o a r tă a C o p â c e o a s e i), f ie în tre a g a s u p ra fa ţă P ia n u rite lo r sunt c irc u la re s a u d r e p tu n g h iu la r e , c u o s u p ra fa ţă In g e n e ra l m a i m a re d e c â t a lo c u in ţe lo r d in a ş e z ă r ile In c a r e a c e s te a e ra u a d â n c ile . S -a d e s c o p e rit şi o p a rte d in tr -o c o n s tr u c ţie d e d im e n s iu n i fo a rte m a ri In c o m p a ra ţie c u c e ie ia fte . c o m p a r tim e n ta tă , c e p o a te fi în c a d r a tă .p a la te lo r* d in u n e le a ş e z a i d n Dada p re ro m a n ă . A b s e n ţa ( in a n u m ite z o n e a le s itu fe i) lip itu ri d e p e re te , precum şi c a n tita te a m a r e d e c ă r b u n e În tâ ln ită in d e s e c a z u ri la a c e s te co n stru cţii n e fa c e s ă p r e s u p u n e m c ă e le a v e a u p e r e ţi d n le m n c ă p tu ş i c u s tu f (c a re s e g ă s e a d in b e lş u g în îm p r e ju r im i), c e e a c e p re s u p u n e ş i c a ra c te ru l s e zo n ie r a I lo c u ir i. A c e s t lu c r u n u e s te im p o s fc i d â r ă a v e m in v e d e re c ă irr~ tig a r d e s c o p e rite în p e r im e tr u l a ş e z ă r i p ro b e a z ă c a ra c te ru l s p e c ia l a l a r « * « « a n u m e o s p e c s a fiz a r e m e ş te ş u g ă r e a s c ă . E s te v o rb a d e p e re ţi a rş i d e c u p lo a re d e r e d u s m in e re u l d e fie r . m a te rie p rim ă ş i m a te ria le c a re a u tă c u t c a mulţi s p e c s a & ş ti s ă a fir m e c ă n u e s te e x c lu s ă n ic i p ro d u c e re a paste» d e sa d ă . p r e lu c r a r e a m e ta le lo r (fie r u l ş i b ro n z u l). S ig u r p ro d u s e le e ra u c ă u ta te In r e s tu l D a c ie i (p o a le n u m a i in ve c in ă ta te ). rir» ra riă m o n ed ele d e argint d e s c o p e r ite in a ş e z a r e : o te tra d ra h m ă ş i d o u ă d ra h m e M aced o raa P rim a (te tr a d r a h m a d e te r io r a tă p e m a rg in i d n p re v a lă ri In a n b c N a te a argintului p e n tr u o b ţin e r e a d e o b ie c te d e p o d o a b ă ) U n e lte le s u n t d e s tu l d e nu m ero a s e , a tâ t c e le d n lu t a rs (fc js a o le . c a ia p o a d e -tu s & ru fto a re e tc ), d n p ia tră (a s c u ţito ri, râ ş re fe ), d a r In s p ec ia l

«OS

din fier (cuţite, burghie, verigi de coasâ şi de seceră, foarfece). Dintr obiectele de port amintim fibulele din fier databile în secolele I î. Chr. - [j d. Chr. Surprinde bogăţia inventarului existent în unele locuinţe, în contra« cu sărăcia din altele, aspect care poate fi pus în legătură şi cu caracterul sezonier (anual) al locuirii, şi cu încetarea vieţuirii aici a dacilor. Aşezarea de la Copăcel este una dintre puţinele locuiri dacice din stânga Oltului. Populaţia ei este mutată în dreapta acestui râu la cucerirea romană asemenea celei de la Şercaia sau din alte localităţi. Surprinde num ărul relativ mare al vaselor şi al uneltelor râmase pe loc la încetarea aşezării. FI. Costea. în ActaMP, 1981. p. 169 şi urm; idem, ActaM N, 24-25, 1 9 8 7 -1 9 8 8 , p . 9 7 ş i urm ., d , bibliografia mai veche; Dac//', p. 165.

48. în Muzeul Brukenthal se păstrează o oinochoe din bronz descoperită mai demult, produs campanian cu analogii la Pompei. Ea poate proveni dintr-o aşezare civilă (eventual cea din zona Fabricii de Şam otă), care nu a fost însă cercetată sistematic sau din apropiere de punctul M ăgurele, locuit şi după retragerea aureliană. De pe raza localităţii sunt cunoscute două ceşti cu toarta supraînălţată şi fragmente din alte vase databile în secolele IIM|. 49. Posibile aşezări dacice din perioada „clasică” în punctele menţionate mai sus, sub rezerva verificării prin sondaje, fragmentele ceram ice adunate de pe sol sugerând doar această posibilitate. ' ■ ' l. H. Chşan. Ceramica, p. 136 şi fig. 61. care datează piesa în secolul III î. C h r, I. G lo d a riu . R elaţii care calează aceeaşi piesă ne în prima jumătate a secolului I d. C hr.. fie p e to a tâ d u ra ta acestuia! Cercetări de teren repetate R. Costea. St. Coşuleţ

Crizbav 50. Fortificaţie dacică pe Dealul Eroilor (Heldenburg), la o altitudine de peste 1.000 m. Cercetările din anul 1981, deşi restrânse, au relevat următoarele aspecte: pe Dealul Eroilor, cândva în secuiul I î. Chr. a fost construită o cetate dacică ale cărei componente defensive constau dintr-un zki simplu pe părţile de nord, vest şi sud. în partea estică nu mai era nevoie de rrtărituri. panta fiind foarte abruptă. în partea de N-NE a fo st tă ia t un pat onzontal pe care s-a aşezat zidul de bolovani din piatră locală de calcar, zazs fasonat şi legat cu pământ. O amenajare similară există şi pe partea opusă acestuia fără ca stânca să mai fi fost aplatizată. Zidul este gros de circa ' .70 m. ca şi în partea de N-NV. unde era plasată intrarea. (în prezent r aces* loc se văd încă ruinele unui turn dreptunghiular ridicat în feudalismul wnxAjtxi), In exîenonji acestei ronte pe creasta ram ificaţiei m untelui, dacii r°că un şan| lung la bază de peste 7 m (4,50 m la p a rte a de ° adâname de 5 m. sigur reiolosit şi In evul mediu. Este posibil f 3 a* e tre şartur mai rrid să fi reprezentat tot atâtea o b s ta c o le 3**cataHor lăpaie find la circa 250 m NV de cetate, to t pe culmea

______________ F /o

rea

C o s te a

*

R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a Iju d e ţu lu i B raşov _______________________

dealului, aşa cum lasâ să se înţeleagă tot atâtea adâncituri care traversează respectiva creastă. · ■· .. >- -·, Incinta (de form a unei inim i) a fost aplatizată în mare parte artificial, materialul dizlocat fiind aşezat în straturi succesive în alternanţă cu pământ în partea cu o cotă mai joasă. Funcţionarea cetăţii încetează foarte probabil la cucerirea romană. L o c u ire a dacilor începe însă înainte de ridicarea zidurilor (după ceramică p o a te chiar în secolul al IV-lea î. Chr) şi este precedată de altele din epoca b ro n z u lu i şi din Hallstatt. Cetate clasică din tipul pinten barat, de dimensiuni re d u s e (circa 0,5 ha). Loc de veghe deosebit de important, de pe Dealul E ro ilo r fiin d vizibilă toată Ţara Bârsei, inclusiv căile de acces pe văile pâraielor T u rc u (Bran), Tim iş (Predeal) şi Buzău (spre cetatea de la Teliu). Un punct de v e g h e p e culm ea învecinată (N-V) ar fi făcut posibilă supravegherea unei b u n e p ă rţi din actuala Vale a Bogăţii. Dimensiunile foarte reduse, precum şi căile de acces foarte dificile nu numai pentru om ul zilelor noastre par să o excludă din rândul cetăţilor de refugiu. O studiere mai atentă a topografiei muntelui se opune presupunerii, pe anumite serpentine şi curbe de nivel existând chiar drumuri de care. I. H. C riş a n , C e ra m ic a , p. 2 6 0 , nr. 94 cu (g re ş it) C risb a v; FI. C ostea, în S argeţia. 1992-1994, p. 49 şi urm . O p rim ă p re z e n ta re a ru in e lo r d e p e D e a lu l E ro ilo r, in clu siv planul fo lo sit de noi, o face W alter Horwath în B u rz e n la n d , 4 , p p . 6 8 -7 2 ş i p l. 6 0 -6 2 ; FI. C o ste a, D acii. p. 179; M ioara Turcu, D icţionarul.,

C u c iu la ta

51. „Pe lângă denarul roman republican menţionat în SCIV, 21, 1970, 2, p. 388, nr. 31 (fig. 3/12) ni se semnalează acum un altul emis de magistratul C. Vibius Pansa. Este de tip Grueber, Roma, 2244, anul 87. Sydenham, 684, anii 89-88 (fig. 2/13). Se păstrează în colecţia şcolii din localitate. Informaţie Trofin Târnăvoi, com. Hoghiz”. Credem că pe raza localităţii s-au mai găsit şi alte monede, după cum ne-au relatat localnicii. Ele se păstrau în urmă cu trei decenii la preotul din sat (O. Moraru), fără ca noi să le putem vedea. Este posibil ca tocm ai preotul Moraru să fi dat informaţiile necesare numismatului B. Mitrea despre denarul roman republican de la C. Marius Capito, anul 79 î. Chr., păstrat o vrem e de autorităţile din sat pentru muzeul local dar pe care noi nu l-am putut expune în Muzeul Aron Pumnul în urmă cu 5 ani pentru că el nu mai făcea parte din nici o colecţie din Cuciulata. 52. Stogul lui Coţofan. Punct situat practic în vatra satului, înfăţişându-se ca un pinten calcaros avansat, aplatizat. Cercetările sistematice efectuate a ic i au dus la concluzia că ne aflăm în faţa unei aşezări deschise, de terasă, d a ta b ilă în perioada statului dac. în afara ceramicii întâlnită în toate aşezările autohtone, au fost sem nalate şi materiale romane de import. Deşi autorul cercetărilor exclude fortificarea aşezării, noi considerăm că aceasta era apărată (dinspre sud) de cel puţin un şanţ (eventual şi o palisadă). ' ' *· * ' v g |p | |§ i||| W:· fel " = ' :4 I 105

53. Pleşiţa Pietroasă. Se află la dres 2 km s p re C o m ana de J o s , p e d»n culmile de deal observabile de pe şoseaua Şercaia-Rupea, cu vizibili}!?* asupra unei lungimi apreciabile din Valea Oltului. Pentru o lo c a liz a re exacte spunem că locul se află chiar în dreapta Văii (Pârâul) H o ta ru lu i. Suprapusă unei locuiri din epoca bronzului (cultura S chne c k e n b e rq \ datatâ n\ai devreme decât aceea de pe Stogul lui Coţofan ( s e c o le le aşezarea de pe Pleşiţa Pietroasă a fost fn mare parte spălată de a p e , strat ^ de depunere fiind foarte subţire şi datorită faptului că stânca este a p ro » ^ total lipsita de vegetaţie (de unde şi denumirea dealului). în a c e a s tâ situ a « majoritatea vestigiilor au fost găsite la poalele dealului, în poziţie s e c u n d a r i ta^m estec cu materialele din epoca bronzului, · k Tot pe teritoriul satului, mai exact sub şi în apropierea grajdurilor f o s tu y ( P p a fost identificata o alta locuire din Latene, fragmentele ceram ice d r ^ 1 »Ce afîându-se Fn amestec tot cu cioburi din epoca bronzului. 55 Cu ocazia organizării recente a muzeului lo c a l „ A r o n P u m n u l” ? a .te a acestuia şi pe terasele învecinate (spre p â râ u l c a re s t r ă b a te s a tu l) Ibst oescoperite. în arâturâ. cioburi dacice în a m e s te c c u m a te r ia le d in epocg brmzuiui şi cin perioada modemâ. ■?·« | 5 U c s s îr D oce V S-, U 1 9 7 a p. 474. nr. 31: idem, în N . S .. 1 5 , 1 9 7 1 ; idem. în · -r X GT. 3 c f» . in Maienate. 7. p. 352 şi urm: Materiale. 8 . p. 286 şi urm; S tu d C o m S ib h D

a

d

a

,

r (x-îsaaft.» CXoea ir Ctr*iota»e. 1979-1980. p 16 şi urm. cu fig. 3 pentru brâţara de bronz de nJ Sfcoj u CoiAr R. Costea. Dac*, p 166. Ceroetân de teren repetate FI. Costea. I. Ciupea, iar în **

anui

Dacia fost Stein, fo st Stena)

5c V es:e excfejs ca în punctul menţionat pentru p rim a e p o c ă a fierului sâ se f peîreait ş* o locuire sporadică în Latene. C ele c â te v a fra g m e n te oerance sune nsâ sufiente pentru o asemenea concluzie, im p u n â n d u -s e « o ic a r

r Coana 499C

5* De De *az2 bea se cunosc mai mutte piese d şar iscă zr aoeieaş b a r pe care s-au descoperit m epoa C -«HB5 ir 2 ·» \ S. 17.; 1QO - x ^ : . 1r O n . 7-6. p 196 Fe o o jra a n ş c m

1963 pe Dealul Cetăţi au fo s t descoperite f ‘n o r & l t 'f r a n c e iaoce 'nodeiafte cu mâna sau la ro a tă ş i datate *f o x a .J ttr i oi ^aienale dn ale epod C e rc e tâ rile n o astre Jr aru ' - ccmmial o kocure rten&â pertoi partea fin a lă a c e le i de a X l i Q rtj Sâc*âc_rtar dn

5 e r jij

* * * J*K&4ţ3Wl^ '08

lijftrc a

a

o h tM V A tii t t r a t ia r a f ic e . Im itata

efle w dm ca sariul de dim cntfiinl a preciaböe

F lo re a C ostea · R e p e rto riu ! arheologic a ! ju d e ţu lu i Brasov

dintre u ltim e le c a s e a le lo c a lită ţii şi c e ta te să d a te z e to t d e a tu n ci (d in pă cate j fn a c e s t c a z d ir ig u ito r ii c o m u n e i a u lu a t d e c iz ia d e a -l a s tu p a , n e co n su ltâ n d o© nimeni şi n e ş tiin d c e v a lo a r e d o c u m e n ta r-is to ric â a re a ce sta ). Vieţuirea c o n tin u ă p e lo c şi în e p o c ile u rm ă to a re , in c lu s iv în ce e a ce îi p rive şte p e d a c i. . 59 . în v a tra s a tu lu i, p rin m ic i s o n d a je e fe c tu a te în m a i m u lte g ră d in i, precum şi în c u r te a c a s e i p a ro h ia le e v e n g h e lic e , a fo s t id e n tific a tă o a şe za re din aceeaşi v r e m e . N u e s te e x c lu s c a d a c ii d e a ic i să fi fo lo s it ca lo c de refugiu p u n c tu l în v e c in a t, a p ă r a t d e ş a n ţ. E. Comşa. în SCIV, 14, 1964, 4, p. 564, nr. 57; idem, în SCIV, 17, 1966. p. 711 şi urm; Bulletin ri'archâologie sud-est europăene, 1, 1969, p. 87, nr. 11; FI. Costea, în Cumidava, 4, p. 634 şi urm; Cumidava, 5. pl. 4/1 şi 5/2-5; Dacii, pp. 166 şi 179.

Felmer 60. în a n ii 5 0 a i s e c o lu lu i tr e c u t în c o le c ţia m u z e u lu i fă g ă ră ş a n a in tra t un ulcior n e g r u - c e n u ş iu , lu c r a t la ro a tă şi d e c o ra t p rin lu s tru ire şi g ra fita re , d a ta t de I. H. C riş a n în fa z a a IV -a a c e ra m ic ii d a c o -g e tic e . C a lo c d e d e s c o p e rire era d a t V ia P o p ii, in fo r m a ţie c e s -a d o v e d it a nu fi a x a c tă , p ie sa d e s c o p rin d u se pe C a le a a i S tr â m b ă , p u n c t d in c a re , p rin c e rc e tă rile în c e p u te în a n u l 1980 s-a c o n fir m a t e x is te n ţa u n e i a ş e z ă ri L a tâ n e , d o v e d ită p rin ce ra m ică . V ieţuire a c o n tin u ă p e lo c în e p o c a ro m a n ă . 61. P e te r a s e le d in tr e p â râ ia ş u l c e d e s p a rte C a le a a i S trâ m b ă d e Tabla C iuţii, p rin c e r c e tă r i d e te r e n ş i p rin m ic i g ro p i d e s o n d a j au ie ş it la ive a lă fra g m e n te c e r a m ic e d a c ic e d e a m b e le c a te g o rii, p re c u m şi s p ă rtu ri din râ şn iţe d in t u f v u lc a n ic . C e r a m ic a lu c ra tă la ro a tă e s te n u m a i c e n u ş ie , u n e le e x e m p la re lu s tr u ite ; b u z e le d e fr u c tie r e s u n t a rc u ite s a u fa ţe ta te . M ai n u m e r o a s ă ş i t o t d e a m b e le c a te g o rii e s te c e ra m ic a d a c ic ă d e s c o p e rită în a p ro p ie re d e T u fa M o rii: to r ţi d e c e ş ti, fra g m e n te d e b o rc a n e şi b u z e de fru c tie re c e n u ş ii, u n e le lu s tr u ite . P ro v e n in d şi e le d in c e rc e tă ri d e s u p ra fa ţă nu ne p u te m p r o n u n ţa d a c ă a p a r ţin în to ta lita te L a fe n e -u lu i sa u a c e s tu ia şi s tă p â n irii r o m a n e ( c e le m o d e la te c u m â n a , în s p e c ia l), p e C h is c u l lui A n d rie ş c o n tin u a re a v ie ţu ir ii d a c ilo r fiin d în a fa ra o ric ă re i în d o ie li. D a tă fiin d a p r o p ie r e a d in tr e c e le d o u ă p u n c te , în tre e le e x is tâ n d o viro a g ă , este p o s ib il s â f ie v o r b a d e a c e e a ş i a ş e z a re . 62. A c e e a ş i s itu a ţie s e în r e g is tr e a z ă p e o s u p ra fa ţă m a re d in p u n ctu l S ub M e s te c e n i, c u p r e c iz a r e a c ă şi a ic i v ie ţu ire a d a c ilo r c o n tin u ă în e p o ca ro m a n â .

· .|H

■

' ·»; *9

B* ·

I. H. Crişan, Ceramica, p. 262, nr. 124; FI. Costea, I. Ciupea. în Cumidava, 1979-1980, p. 19, nr. 4a, b; FI. Costea. Dacii. p. 166; idem, în Cumidava, 15-19, p. 318. Cercetări de teren şl săpături de salvare începând cu anul 1980 FI. Costea. S. Bârcuţan, I. Ciupea. V. Babeţ, I. Frâtean. C Predescu. L. Munthiu, V. Muntiu. L. Moldovan, I. Comici.

Ghimbav 63. D in p u n c tu l m e n ţio n a t p e n tru p rim a e p o c ă a fie ru lu i (La B â rs ă sau

107

Podul Bârsei) provine un catil/us din tu f vu lca n ic d e s c o p e rit î n t â m p l a ^ anul 1977. Nici cercetările de teren din anul urm ător, nici s o n d a je le d in a 1979 nu au confirmat o locuire dacică pe loc, d a r e a e s te fo a r te p r o b a b il şi cea mai bună dovadă răm âne chiar am intita p a rte s u p e r io a r ă d e r â ş ^ J ^ Facem precizarea că şi aici s-au efectuat repetate s c arificări ale s o lu lu i, Ce'â ce poate să şi explice situaţia dată. a Cercetări de teren FI. Costea (materialele Ha au rămas la şcoala generală din localitate).

Hălchfu 64. De pe raza localităţii se cunoaşte, din d e s c o p e rire iz o la tă , u n dena roman republican de la familia Remia. 65. In colecţia veche a muzeului braşovean se p ă s tr e a z ă m a i m uite fragmente ceramice şi două vase în form ă de c lo p o t (u n u l d in t r e acestea din urmă a ajuns la Muzeul Brukenthal), toate d a ta te d e I. H . C r iş a n în fa^a I a ceramicii daco-getice. Cercetările noastre d e te re n d in a n ii 1 978 - 1 97g au confirmat existenţa a două aşezări dacice la H ă lch iu . P rim a s e a flă î ntre podul de peste Bârsa şi casele din m arginea e stică a s a tu lu i. 66. Cealaltă aşezare dacică (dacă nu cum va m ai e x is tă ş i a lte le , te ra se le de lângă râu fiind foarte prielnice vieţuirii) se află la v e s t d e s a t, s p r e C o d le a la mai puţin de 1 km de la ultimele gospodării de pe d re a p ta ş o s e le i c e duce în oraşul amintit. în afara unor fragm ente ce ra m ice d e la v a s e m o d e la te cu mâna, de pe arătură au mai fost adunate p râ sn e le b itr o n c o n ic e ş i multa lipitură de perete arsă. Şi aici se văd foarte bine p e te le d e p ă m â n t d e culoare mai închisă, semn al locuinţelor adâncite (dar şi al c e lo r d e s u p r a fa ţă , dovadă tocmai lipitura de perete arsă). I. H. Crişan. Ceramica, p. 265, nr. 147; I. Glodariu, Relaţii, p. 2 8 4 . nr. 1 4 6 . C e r c e t ă r i d e te re n F| Costea. L Munthiu (1978.1979) şi FI. Costea, St. Coşuleţ (1 9 89 ).

Hălmeag 67. în cursul perieghezelor ce au precedat s ă p ă tu rile s is te m a tic e înce pu te în vara anului 1974, la două gospodării din sat au fo s t v ă z u te ş i re c u p e ra te două râşniţe dacice despre al căror loc de d e sco p e rire n u s -a u o b ţ in u t relaţii mulţumitoare (nu au declarat două persoane acelaşi lu c ru ), s ig u r ă ră m â n â n d doar provenienţa lor de pe teritoriul satului. 68. Din punctul menţionat pentru cultura P e tre şti (V a le a M â ţii) provin fragmente ceramice dacice de ambele categorii, c e ra m ic a lu c r a tă la roată fiind cenuşie. Din cauzele amintite atunci (sca rifică rile fo a rte a d â n c i) n u s-au înregistrat complexe nederanjate. Cercetări de teren i. Ciupea. FI. Costea, L. Munthiu (1 97 6 ). I. 13/2, p. 9 şi urm; FL Costea. Dacă, p. 167.

Glodariu,

F I.

Costea, în Cumidava,

Hărman 69. Amintite descoperite, p r o b 108

pentru prima oară de către Marton R oska, aici a u fost sub formă de tezaur, mai mult de 100 d e te tra d ra h m e

a b il

Florea Costea

·

RepertoriuI arheologic al judeţului Braşov

Ţhasos. D e s c o p e r ir e a a a v u t lo c în a n u l 18 77 , în râ n d u l p ie se lo r în re g istrân d u se şj c â te v a im ita ţii lo c a le . 70. D in d e s c o p e r ir i m a i v e c h i, u n e le în tâ m p lă to a re şi ca atare lipsite de precizări to p o g r a fic e , p ro v in m a i m u lte m a te ria le d a c ic e , în sp e cia l ceram ică m odelată c u m â n a . C e le m a i im p o rta n te v a s e d e a c e s t fel su n t două um e cinerare (d o u ă o a le tr o n c o n ic e , fie c a re cu c a p a c d in o stra ch in ă ), cenuşii, cu b u to n i a lu n g iţi p la s a ţi s u b d ia m e tru l m a x im . L o r li se cu n o a şte locul de d e s c o p e rire , a n u m e p e d e a lu l T a lin e n b e rg c a re , d u p ă un e le tra diţii, precum şi după d e c la r a ţiile u n o r lo c u ito ri d in S â n p e tru , a r fi a p a rţin u t d e această din urmă lo c a lita te . 7 1 -7 2 . în d e lu n g a te le c e rc e tă ri s is te m a tic e e fe c tu a te d e m u ze u l braşovean, în c o la b o ra re c u In s titu tu l d e A rh e o lo g ie d in B u c u re ş ti în livada C A P -ului şi la G roapa B a n u lu i a u c o n tr ib u it la d e s c o p e rire a a to t a tâ te a a şe ză ri dacice, cu n u m e ro a se v e s tig ii d a ta te în a in te a c u c e ririi D a c ie i d e c ă tre rom ani. în afara ceram icii şi a u n e lte lo r d in lu t a rs , p ia tră , o s şi m e ta l în tâ ln ite în m od obişnuit în a ş e z ă rile c o n te m p o r a n e , a ic i a u fo s t g ă s ite şi o b ie c te d e podoabă sau im itaţii c e r a m ic e g r e c o - r o m a n e c a re fa c d o v a d a u n e i le g ă tu ri strâ n se între dacii din Ţ a ra B â rs e i şi c e i e x tra c a rp a tic i, p rin P a s u l B u ză u lu i. Deşi vestigiile sunt d e o s e b it d e b o g a te şi d iv e rs ific a te , e le nu p ro vin în nici unul dintre cazuri d in lo c u in ţe , c i d o a r d in s tra t şi d in c â te v a g ro p i. în c e e a c e n e p r iv e ş te , c o n s id e ră m că e ra fire s c ca m a te ria le le să se gă sea scă în p a rte a s u p e r io a r ă a s o lu lu i a tâ ta v re m e c â t lo cu in ţe le erau de suprafaţă, d o v a d ă s tâ n d c h ia r lip itu ra d e p e re te a rs ă (c h irp ic u l) pom enită de autorii c e rc e tă rilo r. /\ M. R o s k a , R e p ., p . 2 5 8 , nr. 6 9 ; M . C h iţe s c u , M . M a rc u , G h . P o e n aru B ordea. op. cit., p. 13, nr. 5; I. H. Crişan, în A c ta M N , 1 , 1 9 6 4 , p . 1 0 2 şi u rm . şi fig. 8; id e m . Ceram ica, p. 2 6 5 , nr. 149; A. D. Alexandrescu, I. Pop, în S C IV , 1 5 , 1 9 6 4 , 4 , p . 5 5 6 , nr. 3 2 ; S C IV , 1 6 , 1 9 6 5 , 3 , p. 5 8 9 , nr. 11; Cumidava, 8, p. 9 şi urm; Materiale, 1 0 , p . 2 4 4 şi u rm ; F I. C o s te a , Dacii. p . 1 6 7 şi urm .

H o g h iz 73. în c o le c ţia d e a rh e o lo g ie a M u z e u lu i Ţ ă rii F ă g ă raşu lu i se păstrează un num ăr nu p re a m a re d e fra g m e n te c e ra m ic e d a c ic e lu cra te la roată, toate din pastă fin ă , c e n u ş ie , d e s p re c a re s e fa c e m e n ţiu n e a că au fo st descoperite la H o gh iz, fă ră c a lo c u l s ă fie p re c iz a t. U n e le au n u m ă r de inventar (54, 59, 60), c e e a c e d e n o tă c ă n u s u n t d e m u lt în co le cţie ; m ajoritatea nu sunt însă în re g istra te . C u e x c e p ţia u n u i fra g m e n t, c a re p o a te fi de la un vas de provizii, celelalte s u n t fă ră e x c e p ţie d e la fru c tie re , a n u m e părţi superioare de la e xe m p la re d ife rite ş i m a i m u lte c io b u ri d e p icio a re . D im ensiunile şi diferenţele între c u lo a re şi c a lita te a p a s te i, c a şi d e c o ru l, ne fa c să cre de m că fragm entele provin d in 4 -5 v a s e . U n s in g u r fra g m e n t d e p ic io r are un de co r circular lustruit iar altul o n e rv u ră , to t c irc u la ră , p ro fila tă , re stul fiin d neornam entate. D upă fo rm a b u z e lo r şi a c o rp u lu i e le p o t fi d a ta te în se co lu l I d. Chr.

Homorod 74 In anul 1876 C. Gooss face cunoscută descoperirea la Homorod a M l wtr»drahme ttvasîene şi a 16 denari romani republicani din argint. 15 | | | | aoeş*·· dh unnă #nd prinşi Ih două brâţâri. · . C G o w s -O w ^ p S lU Rc* bl l l in a >~ rrr-------r - ţ ~ ' ‘— —— “

1 « r* 58.M C t^ n n i.M Marcu. Oh Poeruuu m * * · * — 1 Bmţov. 1978.p. 13. nr. 4 . “

J ib e rt

-u

7S

In punctul numi de localnici Pe Faţă, precedate şi urm ate d e vestinj ^ 3^ epoci, au fost descoperite numeroase fragm ente ceram ice d a c ic e de *nbde cstogore. databie tn penoada .dastci*. 76. La ieşirea din sat spre Lovnic (vest) se află o suprafaţă cu m a i multe tvase în cve adesea au toc alunecări de teren. In profilul acestora au fo$ţ iim. hj~t câteva gropi din care au rezultat fragm ente ceram ice sim ilare o jg rd n pendul Pe Faţă. , sjs post ii ca şi fn pundul La Sarvane să existe o aşezare d a c ic ă (a -2 3 ge M r U ssrjVjil fragmente*; ceramice m odelate cu m âna nelipsind lijg s s de borcane rwron·). H a t a rc R. Casau 1980 U m M » an tu to puncte»« au rt rn m la ) i ^ | B

7 î D r pjTccj Grădina Lovnăcubi (vezi Hallstatt) au p ro ve n it şi câteva Tagrere cetarace care pot fi datate anterior cuceririi rom ane. Este vorba de perss (nedecoraţ) de oate-borcan cărămizii-roşietice. în lipsa unor R fi

fS

r P f 13·1 Ş e a -'sa-

Ş g a . m edot după tre c e re a O ltu lu i p e podul r - f ii r ţ t ensd r H e n icrasctary. toarte prieln ice p e n tru agricultură,

^

r.

3 8 c»*ăc orapă scafei d n r» sat ş râu Prin penegpiezale e fe c tu a te !^ « «1 to a d a cccenft r , artajră ţ tragmerae ceram ice d a c ic e . U lte rio r locul a

ţfe scrise Y- 'J^a cărora »-a pulut trage oonduzia cA este vorba I W I ® · * · ® tocun^t adănoie fi de suprafaţă (dacâ ar fl să ne tpaxa » care poala a · ap arfn ft în s ă şi a lte i epodjj Şl ju r e is r i r c a n d rie s % to v t da taren s-a constatat c # ta '> u p raM * * * * * * * A o o r t o f t to v a b itd a c a ra m câ (m u M c h iu p u ri r o f l) I

'* * ***** răşnn dn \jff n it arac car· aurit adunai·»· y y e a ti quricr ^ dagceaMe pa daor aau ta capela!» prop

l·*-* uaaMM k ______________>

m

~~

/

j r

o t L

î

ir «««»a ircrazA*!. aieiar— dadcâ^H

* Vm m ^ V

*

?

- »

f l « * ; :?

1

m

-j * - ,

. j j ^ *

v

’ y u *

‘

' " ·

**

^

»

#

*

· »

- ·

u

*

* · » « *

4

Flot v a C ostco

·

Repertoriul arheologic al Judeţului Braşov

M âleru ş 80. Din desco periri m ai vechi, întâm plătoare, se cunoaşte *0 cantitate apreciabilă d e d en ari rom ani republicani”, ca loc de descoperire fiind m enţionat punctul Turnul R oşu. Precizăm câ între localitate şi Rotbav există mai multe denum iri c a re au în com ponenţă atributul „roşu", acelaşi nume purtăndu-l şl h alta C F R (Vadul R oşu). E ste le s n e d e o b servat că tezaurul de la M ăieruş nu este departe de cel de la A ugustin şi s e în s c rie pe acelaşi drum al Oltului utilizat în antichitate. I. Marţian, R*p., p. 70.

V

y

Î Nj wi r ^

Mândra 81. în punctul G u ra Urăşei, Tn afara m aterialelor din alte epoci au apărut şi câteva frag m en te ceram ice care fac probabilă o locuire Tn Latine. Se impun verificări, m ai a le s pentru câ aici au apărut şi fragm ente de la vase negre, lucioase, c a re fa c la fel d e probabilă o aşezare dacică mai veche, eventual din secolele IV -III. Cercetâri de teren FI. Coste a, R. Ştefânescu, I. Bauman, L. Munthiu, 1990.

P re jm e r 82. tn an u l 1 8 8 7 , Tn punctul num it de români Cărâm idărie iar de saşi MOhlenfeld a fo st d esco p erit un m are tezau r de monede romane din argint. Deşi puţin d ife rite , d e s c rie rile asupra lui ajung Tn cele din urmă la consens, tn m om entul d esco p eririi se p are câ teazaurul era compus din cel puţin 200 de m onede, din c a re cu g reu tate au fost salvate şi inventariate 159 piese. Cea m ai m a re p a rte d in tre e le (in iţial îm părţite Intre mai multe persoane) erau destul d e b in e co n servate. O m onedă este fncusă, iar alte 8 sunt imitaţii (.e m is iu n i b a rb a re ’ ). D upă descrierea muncitorilor care au descoperit tezaurul se p a re câ e l e ra depus Tntr-un vas de lut, care însă nu s-a păstrat. Tezaurizarea e s te fo a rte în d elu n g ată, seria pieselor începând cândva ih secolul al IIM e a T. C hr. şi Tnchelndu-se la anul 43, tot înainte de Christos. Cele 8 im itaţii au to h to n e c o p ia ză denari rom ani republicani. Dintre cercetători, I. M arţian vo rb eşte d e .9 1 d en ari rom ani consulari*. 83. P. R e in e c k e , p relu at d e V. Pârvan şi de alţi savanţi prezintă un car de luptă L a t& n e d esco p erit la P rejrrier. Facem precizarea câ introducerea acestei descoperiri Tn lite ra tu ra d e specialitate este greşită, eroarea datorându-se grafiei şi rostirii d estu l d e asem ăn ăto are între Tartiau (denum irea germană a P rejm erului) şi T o a rd a (d e asem enea sat cu populaţie săsească: vezi Toarda, g erm an ă Tarta In ). 84. Pe te re n u l agricol situat Ih dreapta şoselei Braşov-TMu. imediat după ieşirea d in sat. ou ocazia cercetărilor întreprinse de muzeul braşovean In a ş e za re a poet-fomană au fost dezvelite ş» complexe dadee de locuft Dintre acestea se cuvine a sublinia semibordeieie fi gropie. primele cu plan rectangular; dintre gropi, unele sunt considerare de cult m atare ceramic· de

ambele categorii, din complexele amintite au rezultat şi unelte şl podoabUneltele din piatră sunt reprezentate de cute şi râşniţe, cele din lut 8§j prâsnele şi greutăţi iar cele din fier de cuţitaşe. Accesoriile de îmbrăcâmim6 sunt reprezentate de fibule. 85. In curtea Fabricii de covoare, cu ocazia unor lucrâri de introducere apei au fost deranjate un bordei şi o groapă. Excavarea acestora a condu« la recuperarea unor oale-borcan fragmentare (unul întregibil) şi a unei pieSe de podoabă din sticlă colorată (mărgea). Toate au intrat atunci în colecţja Muzeului de Istorie din Braşov. c. Gooss. în KVSL. 14, 1891, pp. 9-19; I. Marţian, Rep.. p. '07; B. M itrea, fn A lu ta . 2. 1971 B 97 şi urm; P. Reinecke, în Festschrift zur Feier des 50 Jahr. Bestehens d e s rvm ische-gem anis&L Centralmuseums zu Meinz, Meinz, 1902, p. 61; M. Marcu. în Studii dacice, p. 196 şi urm. cu bibliograf? proprie mai veche FI. Costea, Dacii, p. 167 şi urm.. Cercetări de salvare la Fabrica de covoare FI. Costea R. Ştefănescu, 1982. , /.?

86. Cu ocazia unei c e rc e tă ri d e te re n e fe c tu a tă în f e b r u a r ie 1 9 9 0 în punctul

numit Valea Lungă, în tre fra g m e n te le h a lls ta ttie n e s - a u de la vase modelate cu m â n a . S e im p u n v e r ific ă r i.

a f la t ş i c â t e v a dacice, * I 87. Tipia R acoşului. D e a l a fla t în d re a p ta O ltu lu i, la n o r d d e R acoşul de

Jos şi la circa 6 0 0 m d e p ă rta re d e c a rie ra d e p ia tr ă d e c a lc a r . S e prezintâ sub forma unei cre ste a c ă re i p a rte s u d -e s tic ă e s te a p r o a p e v e r t ic a lă şi total inaccesibilă, ce le la lte părţi a v â n d p a n te m a i d o m o a le , v u ln e r a b ile . Dealul a fost „înconjurat" d e daci cu un z id lu n g d e 8 0 m p e p a n t a v e s t ic ă , zid care m erge paralel cu direcţia c o a m e i (a p ro x im a tiv s u d - n o r d ) ş i c u u n a l t segment lung de num ai 5 m în capătul n o rd ic, u n g h iu l fo r m a t d e z id u r i f iin d a p ro ap e de 90 de grade. A m be le se g m e n te s u n t c o n s tru ite d in b o lo v a n i m a r i d e calcar, unii cu lungim i de peste 1 m , ce a m a i m a re p a rte a lo r f iin d f a ţ e t a t â destul de bine la exterior. Liantul fo lo sit e ste p ă m â n tu l u m e z it. Z id u r ile a u g ro sim ea de 1,80-2 m şi constau d in tr-u n s in g u r p a ra m e n t (c a la C r iz b a v ) . în p re ze n t ele s e m ai p ă stre a ză pe o în ă lţim e ce nu d e p ă ş e ş te 2 ,1 0 m . L a c a p ă t u l dinspre O ft z id u l lung p le ca d ire c t din a b ru p tu l p a n te i, d e a s e m e n e a in a c c e s ib il, ceea c e n e fa c e să c re d e m că aici nu a e x is ta t în v e c h im e u n s e g m e n t similar c e lu i d in c a p ă tu l o p u s (a firm a ţia a b ia fă c u tă n u m a i p o a t e fi v e rific a tă acum d e o a re c e o p a rte d in ca p ă tu l d in sp re O lt a l z id u lu i lu n g n u s e m a i păstrează). L ă ţim e a in c in te i a p ă ra tă d e zid u ri o s c ile a z ă în tre 5 ş i 2 2 m . Gropile de sondaj practicate în cetate au sco s la lum ind c e r a m ic ă dacică lucrată la roată sau modelată cu mâna. co ntem porană c e le i d e p e Tipia

Ormenişului sau de pe Piatra Detunată. Datorita faptului că Tipia Racoşului e ste dealul cel m ai înalt d e pe partea dreaptă a defileului între Augustin şi M ateiaş. a v â n d vedere ap roape com pletă asupra cursului râului pe cei 17 km d e defileu, credem câ principalul rost al cetăţii era unul strategic, d e o b s e rv a re şi num ai în cazuri extrem e şi d e refugiu pentru un număr mic d e p e rs o a n e . S igur aid

j

I

F lo r e a C o s tea

R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a l j u d e ţu lu i B r a ş o v

·

fu n c ţio n a t o g a r n iz o a n ă p e rm a n e n tă . D e a ic i s e v ă d p e rfe c t D e a lu l C etăţii de la C o m an a d e S u s î n Ţ a r a F ă g ă ra ş u lu i, D e p re s iu n e a B a ra o ltu lu i şi parţial cea a B r a ş o v u lu i, P o d iş u l H o m o ro a d e lo r, p e n tru a n u m a i v o rb i d e le gă tu ra la ved ere” c u f o r t if ic a ţ iile d e p e T ip ia O rm e n iş u lu i, P ia tra D e tu n a tă , D ealul Cornului (V ă ră rie i) ş i p o s ib ilu l tu r n s a u fo rtific a ţie d e la A u g u s tin . E s te f o a r t e p o s ib il c a fo r tific a ţia d e p e T ip ia R a c o ş u lu i să fi fo s t construită doar în a in te a u ltim e lo r r ă z b o a ie c u ro m a n ii, la c e l d in a n u l 106 g ă sin d u i sfârşitul. E a a d e v e n it m u lt m a i tâ rz iu o c e ta te d e g ra n iţă a regalităţii m aghiare, a ş a c u m s u g e r e a z ă fr a g m e n te le d e c e ra m ic ă fe u d a lă tim p u rie descoperite prin a c e le a ş i s o n d a je în in c in tă . P re c iz ă m că zid u rile nu sunt le g a te c u m o r ta r , a ş a c u m s u s ţin e O rb a n B a la z s şi cu m s e scrie în

m onografia satu lu i.

" '' - f f 1

88 .

D u r d u ia ( P ia tr a D e tu n a tă ) . P u n c tu l s e a flă în s tâ n g a O ltu lu i (ale cărui ape spală u n u l d in p e r e ţii v e r tic a li a i d e a lu lu i v iz ib il d in tre n şi d e pe drum ul forestier c e le a g ă lo c a lit a t e a d e R a c o ş u l d e S u s, ju d . C o v a s n a ). E ste v is â vis de T ip ia R a c o ş u lu i ( c ir c a 1 k m în lin ie d re a p tă ) şi la 8 5 0 -9 0 0 m de Tipia O rm enişului. L o c u it s p o r a d ic în e p o c ile p ie tre i, d a r fo a rte in te n s în epoca bronzului (în p r in c ip a l d e c ă tr e p u rtă to rii c u ltu rii W ie te n b e rg ) şi în prim a epocă a f ie r u lu i, d e a lu l a f o s t p r e v ă z u t c u u n p u te rn ic s is te m d e fe n siv în H allstatt : un v a l in t e r io r î n a lt d e 6 - 7 m , d u b la t cu u n v a l m a i m ic şi un şanţ între a c e s te a . P e v a lu l m a r e d a c ii c o n s tru ie s c u n z id g ro s d e a p ro a p e 4 m (dim ensiunile e x a c t e nu s - a u p u tu t m ă s u ra d e o a re c e p a rte a e xte rio a ră a lui este p răb u şită, c o lm a t â n d ş a n ţu l) . N ic i s is te m u l d e c o n s tru ire a zid u lu i nu este pe deplin lă m u r it , c u c e r titu d in e p u tâ n d u -s e s p u n e d o a r că a ve m de-a face cu un „zid” d in p ia tr ă lo c a lă d e c a lc a r a m e s te c a tă cu m u lt p ă m â n t şi având o ţe s ă tu ră d e b â r n e ş i d e lo a z b e p e to a tă lu n g im e a . Nu e ste e x d u s ca zidul s ă fi f o s t p e s t e t o t ( s a u în c e l m a i ră u c a z pe fa ţa e x te rio a ră ) .p la c a t’ cu lut, d u p ă c u m r e z u ltă d in c a lu p ii m a ri în ro ş iţi d e fo c şi cu u rm e d a re de

loazbe).

-

I | ' * ·I

·

I

--

' -

L u n g im e a v a lu lu i m a r e ş i a .z id u lu i” d a c ic s u n t v iz ib ile p e rfe c t p e 118 m . în v e c h im e î n s ă , p e n t r u c a a p ă r a r e a s ă fie e fid e n tă , a c e a s ta tre b u ia să fie de a p r o x im a tiv 1 8 0 m . D is p u n e r e a lo r e s te în a rc d e c e rc , p e p ă rţile d e e s t sud, v e s t. T e r a s e n a t u r a le a d a p t a t e ş i lo c u ite d e d a d la in te rio r şi în afară, ca şi în e p o d le a n t e r io a r e d a r la o s c a r ă m a i re d u s ă . D e ş i s u f ic ie n t e f r a g m e n t e c e r a m ic e d e s c o p e rite în p o z iţie secundară d e m o n s tr e a z ă î n c e p u t u r ile lo c u ir ii d a c ilo r în s e c o le le V -IV î. C h r , .zid u l" d a d e n u e s te m a i v e c h i d e s e c o lu l I î. C h r., p o a te c h ia r m a i re ce n t. C ete m a i muie v e s tig ii L a t â n e s e d a t e a z d în p r a g u l ş i m a i ales la m o m e n tu l c u c e riri rom ane, c e r a m ic a d e a ic i ( ş i n u n u m a i ea) p u tâ n d f i lu a tă d re p t etalon tipologic ai o lă rie i d a c ic e d in a c e l moment. Nu lipsesc uneltele s p e c ific e vieţi productive (c u ţit d e p lu g , b u lg ă r i de zgură de fle r şi de b ro n z , râşmţe şi a s c u ţito ri dm tu f s a u d in p ia tr ă , fu sa id e , sule. ace. cuţite etc.)» aproape to a te descoperi i in s /tu în lo c u in ţ e le incendiate la cucerirea romană, amplasate in spaMa

zidului amintit şi în şaua dintre cele două m a m e lo a n e a le d e a lu lu i o. atelier de fâurârie şi, probabil, de orfevrerie. N u lip s e s c im p o rtu r ile , im it»^* şi unele piese luate trofeu de la trupele ro m a n e în u n a d in tr e c o n f r u n t 1* anterioare. % în literatura arheologică se vorbeşte şi d e s p re u n tu r n ro m a n , ale o urme încă nu s-au descoperit. In schimb, se p o a te s p u n e c u c e rtitu d in e c* Ui a existat cel puţin unul dacic. Credem că fortificaţia de pe Durduia, în a fa ra ro lu lu i d e re fu g iu pen. locuitorii din aşezările civile apropiate (în p rim u l râ n d a a c e lo r a d e pe Vai? 1 lui Mihai), a fost principalul bastion avansat a l T ip ie i O r m e n iş u lu i. ea 89. Tipia Ormenişului. Deal cu înălţimea d e 7 5 5 ,9 m , s itu a t în s tâ g a Oltulyj aproximativ la jumătatea defileului A u g u s tin -M a te ia ş . In iţia l d e fo rm a unei creste naturale, dealul a fost aplatizat, o p e ra ţiu n e p rin c a r e p ia tr a disloca^ din partea mai înaltă (nordică) a fost aşezată în s tra tu ri s u c c e s iv e în partea mai joasă (sudică), în alternanţă cu păm ânt a d u s. A s tfe l a r e z u lta t un platou lung de 100 m şi lat între 15 şi 31 m. în afara la tu rii n o r d ic e , c e le la lte sunt înconjurate de mai multe terase antropice. Pe la tu ra n o r d ic ă a p la to u lu i creat lipseşte zidul, suplinit fiind de o bordură înaltă d e a p r o a p e 1 m în p u n c tu l ce| mai ridicat, lăsată intenţionat („cruţată”) odată cu p r e v a la r e a p ie tr e i. Măsura reprezintă mai degrabă precauţiuni pentru cei d in in c in tă , a ltfe l cetatea neputând fi în nici-un fel atacată din această p a rte , p e r e te le d e a lu lu i fiind vertical sau chiar cu subplombe. Celelalte părţi s u n t a p ă r a te d e z id gros de aproape 3 m. Intrarea în cetate se făcea dinpre T e ra s a I ( s u d ) . Exceptând sporadica locuire din epoca b ro n zu lu i ( c u ltu r a W ie te n b e rg ) ş\ pe cea bogată din prima epocă a fierului, când a a v u t lo c p r im a am enajare a unei părţi din platou şi a unora dintre terase, T ip ia O r m a n iş u lu i a cunoscut transformări constructive permanente, în special în u ltim e le d o u ă s e c o le ce au premers cuceririi romane, deşi locuirea d a cilo r a ic i î n c e p e m a i devreme decât urcarea pe tron a lui Burebista. Construcţiile importante se află fie pe terase, fie în in c in tă . în afara locuinţelor, pe terase există şi un sanctuar. Este un e d ific iu d in tr e i construcţii „concentrice": 1. Construcţia exterioară, poligonală, a re u n „ d ia m e tr u ” de 19,20-19,30 m şi este realizată dintr-un şir de p ie tre d e c a lc a r şi ofiolit. Acolo unde şirul este dublu, pietrele au dim ensiuni m a i m ic i. A b s e n ţa lor în sectoarele de est şi, parţial, de nord şi nord-vest se e x p lic ă p r in suplinirea rolului lor de stânca de calcar, ajustată cu dalta în a r c d e c e r c . în rest, lespezile au fost aşezate direct pe o nivelare din p ia tră lo c a lă m ă ru n ţită şi lut. Lungimea modulilor acestui poligon oscila în ju ru l a 3 ,5 0 m . D e p ă rta re a între acest poligon şi construcţia intermediară o s c ile a z ă în tr e 0 ,8 0 şi 1,20 m, diferenţa explicându-se prin alunecarea fire a scă în d e c u r s u l tim pului; 2. Construcţia intermediară este un cerc perfect re a liz a t d in b lo c u r i d e tuf vulcanic moale, cerc al cărui diametru este de 15,50-15,60 c m . Fasonarea îngrijită s-a făcut pe partea superioară şi pe laturi, c e le i in fe r io a r e dând-i-se 114

.

F I o r ea C o s te a ·

R e p e rto riu l a rh e o lo g ic a I ju d e ţu lu i B raşo v

m ai m ic ă a te n ţie p e n tr u c ă n u e ra v iz ib ilă . A m b e le fe ţe la te ra le a u în p a rte a de s u s o b o r d u r ă ( u m ă r ) la t d e c ir c a 2 c m ., b o rd u ră c a re n u e s te e x c lu s să m a rc h e z e n iv e lu l d e c ă lc a r e (c e l p â n ă la c a r e e ra în g ro p a tă p ia tra ), a firm a ţie în d re p tă ţită ş i d e a m ă n u n tu l c ă d e a ic i în jo s b lo c u rile s u n t d o a r c io p lite . L ă ţim e a b lo c u r ilo r o s c ile a z ă în tr e 0 ,2 0 şi 0 ,2 3 m , lu n g im e a în tre 0 .4 5 şi 0 ,9 0 m, ia r în ă lţim e a în tr e 0 ,1 3 ş i 0 ,1 6 m . B lo c u rile n u a u s is te m d e îm b in a re şi su n t p u s e c a p la c a p p e n tr u a s e în s c r ie u n u i c e rc . P a rte a s u p e rio a ră e s te p la n ă . P a r te a c e a m a i b in e p ă s tr a tă d in c o n s tr u c ţia in te rm e d ia ră e s te c e a din a m o n te , p e s te c a r e s -a u p r ă b u ş it m a te ria le d e p e te r a s e le s u p e rio a re (s a n c tu a ru l fiin d p e T e ra s a IV ); 3. C o n s tr u c ţia in te rio a ră e s te a m p la s a tă , d e s c e n tra t, în in te r io r u l p r e c e d e n te i ş i a r e d o u ă în c ă p e ri d in tr e c a re u n a d re p tu n g h iu la ră c u la tu r ile d e 7 x 6 ,5 0 m şi a lta a b s id a tă , c u p e re te le (c o a rd a ) a b s id e i la 2 ,3 0 m d e p e re te le d e s p ă rţito r. T a lp a c o n s tru c ţie i e s te d in le s p e z i d e c a lc a r ş i o fio lit a ş e z a te d ir e c t p e s tra tu l s u p e r io r d e lu t a l p o d in e i. p e re ţii e ra u d in s c h e le t d e b ra d lip it c u lu t fă ţu it, fă ţu ia lă c a re s -a p ă s tra t p a rţia l n u m a i p e p a r te a in te r io a r ă a în c ă p e r ii re c ta n g u la re . P o d in a e ra to t d in lut fă ţu it. P e la tu r a lu n g ă , în c o lţu r ile d e e s t şi d e s u d e x is ta u d o u ă in tră ri a c ă ro r d e s c h id e r e n u s - a p u tu t m ă s u r a c u e x a c tita te , u n a lt s p a ţiu d e tre c e re fiind la ju m ă ta te a p e r e te lu i d e s p ă r ţito r u n d e s -a g ă s it u n p ra g d in tr-o b â rn ă fra g m e n ta ră , lâ n g ă c a r e e r a o a ltă b â rn ă c a r b o n iz a tă în c a re fu s e s e ră b ă tu te p iro a n e în fo r m ă d e c a p d e le b ă d ă . C a n tita te a a p re c ia b ilă d e c ă rb u n e şi de lip itu ră d e p e r e te a r s ă s u g e r e a z ă n u n u m a i d im e n s iu n ile a n s a m b lu lu i, ci şi p o s ib ilita te a c a to a te tr e i s ă fi b e n e fic ia t d e u n a c o p e riş c o m u n d in le m n p la c a t cu ş in d r ilă . P o d in e le c o n s tr u c ţiilo r s u n t în tre p te d e s c e n d e n te p o rn in d de la c e a c e n tr a lă , d ife r e n ţa d e c o tă n e d e p ă ş in d 12 c m . în g e n e re , v e s tig iile d e s c o p e r ite p e s u p r a fa ţa s a n c tu a ru lu i s u n t fo a rte p u ţin e în c o m p a r a ţie c u a c e le a d in c o n s tr u c ţiile c iv ile şi d ife rite d e a c e s te a , cu e x c e p ţia c e lo r d o u ă fib u le d e s c h e m ă L a te n e tâ rz iu c a re a rg u m e n te a z ă a firm a ţia c o n fo r m c ă r e ia s a n c tu a r u l a p u tu t fu n c ţio n a în u ltim e le d o u ă s e c o le p re m e rg ă to a re c u c e r ir ii ro m a n e . D is tr u g e r e a lu i, c a a m a jo rită ţii c o n s tru c ţiilo r de p e T ip ia O r m e n iş u lu i, a s o c ia tă c u m a rte la re a s is te m a tic ă a b lo c u rilo r d in tu f c a re n u a u f o s t a c o p e r ite d e m a te r ia le le v e n ite d e p e te ra s e le s u p e rio a re , fac m a i m u lt d e c â t p r o b a b ilă în c e ta r e a fu n c ţio n ă r ii lu i la c u c e rire a ro m a n ă . Tot p e te r a s e , d u p ă o a m e n a ja r e a te n tă şi o a s ig u ra re a lo r c u z id u ri d e s u s ţin e re , s -a u id e n tific a t n u m e r o a s e c o n s tr u c tii cu c a ra c te r la ic. în c e ta te , în p a rte a d e s u d - e s t a fo s t d e z v e lită o c o n s tru c ţie s im ila ră ca p la n şi fo a rte a p r o p ia tă c a d im e n s iu n i d e „s e d iu l p lă ie ş ilo r” d e la L u n c a n i-P ia tra R oşie, c u a lte c u v in te c a z a r m a c e tă ţii, în c a re e ra c a n to n a tă g a rn iz o a n a p e rm a n e n tă . C o n s tr u c ţia a r e d o u ă în c ă p e ri, d in tre c a re u n a cu v a tră . în afara c a z ă rm ii, s p r e n o r d - v e s t, u n tu rn d in c a re s e m a i p ă s tre a z ă fu n d a ţia de p ia tră ._______ în c a p ă tu l o p u s a l p la to u lu i, s p re n o rd -v e s t, a u fo s t d e z v e lite fu n d a ţiile din p ia tră a le u n e i c o n s tr u c ţii c ir c u la r e c u d ia m e tru l d o a r c u 1 ,5 0 m m a i m ic 9

9

*

decât acela al sanctuarului de pe Terasa IV, o c o n s tru c ţie dre p tu n a h cu două colţuri „circumscrise" celei anterioare, fie c a re e d ific iu a v â n d ^ în centru. Deocamdată destinaţia lor nu ne e s te fo a rte c la ră , d e ş î° suficiente indicii pentru încadrarea lor în râ n d u l c e lo r la ic e s a u d e cult între aceste două construcţii şi Terasa I s-a u d e s c o p e rit ră m ă ş iţe|e sanctuar cu aliniamente, cu baze de coloane d in tu f v u lc a n ic . Identifi ^ lui s-a făcut după resturile de plinte sparte p e lo c, c e rc u rile -s u p 0rtar^ acestor plinte, o plintă întreagă aflată in situ şi a lta p a rţia l d e te rio ra ta şj D deplasată de pe locul ei. Sanctuarul face p a rte d in c a te g o ria celor putând să aibă 10 sau 6 plinte pe şirul lung şi 4 s a u 3 p e c e l s c u rt. între construcţiile din această parte a incintei c e tă ţii ş i c a z a rm a din cap*t opus, mai aproape de aceasta din urmă, au fo s t d e s c o p e rite ru in e le unuj sanctuar cu aliniamente, de data aceasta cu b a z e le d e c o lo a n ă din pjgţ9? locală de calcar. Monumentul fiind încă în fa ză d e c e r c e ta r e n u deţirw / detalii asupra suprafeţei pe care o ocupă, a o rie n tă rii ş i a n u m ă ru lu i de ba* de coloană. Presupunem doar că el a funcţionat a n te rio r c e lu i c u plinte ,

Bod 3. In literatura arheologică figurează ca probabilă o a ş e za re daco-rorna anterioară părăsirii provinciei Dacia de către romani. S e află pe Dea?** Fopâor (Priesterhugel), la 3 km est de localitate, în lunca din stânga Oltului' De acolo provin mai multe fragmente de olane roşii, a fla te în prezent î colecţiile Muzeului de Istorie a Transilvaniei. Descoperirea lor nu provine din n ...v,« .w. care vizau alto 1 cercetări sistematice, d se datoreşte peneghe Facem precizarea că fragmente ceramice roşi dintre Dealul Popilor şi sat mai aproape de cai ioate provin de la vase de provizii ce nu pot fi confui secolele post-romane. feofcfiTrans: 7TR L 35. p. 27; cercetări de teren FI. Costea

Braşov 4. Dealul Sprenghi. Cercetările de salvare întreprinse de Institutul de Arheologie Bucureşti în colaborare cu Muzeul Judeţean de Istorie Braşov în anul 1956 au scos la iveală mai multe obiecte din fier (unele nedeterm inabile) ceramică romană provincială, stidă, obiecte de os şi din bronz etc., toate intrate în coiecpa muzeului braşovean. Este foarte posibil ca acestea să fie materialele la care se referă D. Popescu: „ceramică rom ană provindalâ, probabi din sec. III e. n.f cu ocazia cercetărilor de d eg ajare a incintei ce subzistă in partea vesbcâ a fortăreţe« (1956)". *5 4a Tezaur \ f ^ cercetat intermitent între anii 1976 şi 1982. E s te v o rb a în r e a lit a t e d e „zid u rjî în tehnica murus caespiticius, a căror g ro sim e nu d e p ă ş e ş te în p r e z e n t 5 ^ înălţimea în antichitate (la exterior) n e d e p ă şin d 3 ,5 *4 m . în „ z id " , s tr u c tu r ă cj ’ rezistenţă din lemn, întâlnită şi la alte ca stre d in D a c ia s a u d in a lt e p ro v in c ii Şanţ (şanţuri ?) pe una din laturile lungi şi, p ro b a b il, p e c e a s c u r t ă d in sp re actuala şosea Braşov-Câmpulung (dacă a u e x is ta t, a c e s te a a u f o s t d is tru s e sau de drumul medieval care avea acelaşi tra s e u c u d r u m u l r o m a n - p u«n probabil - sau de cel modem). P resupunem că a fo s t c o n s t r u it s a u î n v re m e a primului război dacic al lui Traian, sau o d a tă c u o r g a n iz a r e a lim e s u lu i de pe Olt de către Hadrian. Sfârşitul existe nţe i s-a p e tr e c u t p r in t r - u n in c e n d iu puternic, ceea ce ar putea sugera că e v e n im e n tu l a a v u t lo c c â n d v a dup§ jumătatea secolului al lll-lea d. Chr. în campaniile de cercetări sistem atice au ie ş it la lu m in ă m a t e r ia le c o v â rş ito r romane: ceramică provincială, unelte, fib u le (fo a rte fr a g m e n t a r e , c o ro d a te practic de nereconstituit), m onede de a ra m ă d ific il d e id e n tific a t , o m a triţă pentru turnat bijuterii, opaiţe, o placă de lu t a rs r e p r e z e n tâ n d u n s ile n , un vas de libaţii cu reprezentări dionisiace, o m a rcă d e o la r e tc . în a f a r a a c e s to r materiale, în incinta barăcilor de lemn (nu s-a u g ă s it n ic i c ă r ă m iz i, n ic i o la n e ; sunt în schimb mulţi bolovani şi m ult lem n ars, a m b e le m a t e r ia le p ro v e n in d de la aceste construcţii) s-a găsit şi ce ra m ică d a c ic ă , n u m a i d in c a te g o ria modelată cu mâna, între care şi fragm ente cu b râ u a lv e o la r . C u m lo c u l a fost răzuit (mai corect spus aplatizat) tocm ai p e n tru a s e c o n s t r u i fo rtific a ţia romană, este sigur că olăria dacică a aju n s a ic i u lte r io r a c e s te i o p e r a ţiu n i, oricând pe durata Provinciei. Nu elim inăm d in d is c u ţie n ic i p o s ib ilit a te a ca vasele să fi ajuns aici ca urmare a unei in v a z ii c a r p ic e s a u a c a r p ilo r în alianţă cu goţii, deşi lipsa ceramicii g e rm a n ice şi a c e le i d a c ic e lu c r a tă la roată (sau carpice) face puţin probabilă a ce a stă v a ria n tă . Cercetări R. Costea S t Coşuleţ, în mare parte inedite. FI. C o s te a , în C u m id a v a , 1 5 - 1 9 , p . 3 9 ; FI. Costea, in Ephemeris Napocensis,3,1993, pentru piesele cu re p re z e n tă ri d e z e ită ţi; id e m , D a c ii, p . 2 3 8 .

Felmer 29. Una dintre aşezările databile în această v re m e a f o s t id e n tific a tă în punctul Sub Mesteceni, chiar în m arginea su d ică a p ă d u rii. D e a ic i a u fo s t adunate fragmente ceramice de la vase p ro v in c ia le ro m a n e , n e g r e sau cenuşii, zgrunţuroase, precum şi partea superio ară a u n u i v a s te rra s ig illa ta ce poate avea ca atelier de fabricaţie un centru g a llic (d e te rm in a re N . G u d e a ). 140

F lo re a C o s te a ·

R e p e rto riu I a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i Brasov

30. D e d im e n s iu n i m u lt m a i m a ri (p e s te 4 h a e s te s u p ra fa ţa pe care s-au găsit v e s tig ii) e s te a ş e z a r e a d e la s u d , e s t şi n o rd d e C h iscu l lui A ndrieş, unde a b u n d ă c e r a m ic a r o m a n ă p ro v in c ia lă , c e n u ş ie sa u roşie. Au fost descoperite fr a g m e n te d e d o lia , s tră c h in i, to rţi d e c ă n i şi u lcio a re etc. Pe suprafaţa a m in tită , în to a r s e ş i r ă v ă ş ite d e p lu g a u fo s t se m n a la te m ai multe m onum ente d e p ia tr ă s p a r te şi im p o s ib il d e re c o n s titu it. C h ia r cu acest neajuns, a ş e z a r e a d a c o - r o m a n ă d e a ic i n u p a re a fi fo s t una oarecare, ea vădind a v a n s a te e le m e n te d e u r b a n iz a r e . U n a rg u m e n t în plus, în afara m o n u m e n te lo r litic e , îl r e p r e z in tă lo c u in ţe le cu p o d e a şi scări d e acces din lespezi d e p ia tră lo c a lă ( g r e s ie m o a le , s fă râ m ic io a s ă ). N u e s te exclu s ca în perim etrul s a tu lu i s ă fi f o s t ş i o n e c r o p o lă c o n te m p o ra n ă (ve zi în continuare), dovadă fiin d u n f r a g m e n t d in tr - o s te lă fu n e ra ră a fla t în p ra e fu rn iu m ·ul unui cuptor d e a rs o a le . D in a c e e a ş i p e r io a d ă e s te şi m o n e d a d e la C rispina, soţia lu iC o m m o d u s ( 1 7 7 - 1 8 2 ) , g ă s ită d e a s u p r a c u p to ru lu i. 31 . N u e x c lu d e m p o s ib ilita te a e x is te n ţe i u n e i a ş e z ă ri d e e p o că rom ană în punctul V ia P o p ii, c ă tr e H ă lm e a g , p e s tâ n g a p â râ u lu i F elm er, drum pe care s-a g ă s it a n te r io r c u n o s c u tu l c o if d in a rg in t a p a rţin â n d unei că p e te n ii m ilitare romane. D e ş i c e r c e tă r ile n o a s tr e d e te re n n u a u c o n firm a t (p o a te din cauză câ nu s -a u f ă c u t s o n d a je , te r e n u l fiin d a tu n c i p ă ş u n e ), cu acea ocazie s-a obţinut in fo r m a ţia p r e c is ă a s u p r a lo c u lu i d e p ro v e n ie n ţă al m ult-discutatului ulcior, d a ta t d e c ă tr e I. H . C r iş a n d u p ă a n u l 1 0 6 d. C hr.: el a fo s t descoperit tot pe C a le a a i S tr â m b ă ş i n u p e V ia P o p ii (in fo rm a ţie d e la G h. Babeţ, prim ar al co m u n e i în a c e a v r e m e ) . *.* * 32. D in p u n c tu l T u fa M o r ii p r o v in şi c â te v a fra g m e n te ce ra m ice rom ane provinciale d e c u lo a r e r o ş ie (a z i p ie r d u te , e le fiin d in iţia l p re d a te şcolii din sat pentru a o r g a n iz a o e x p o z iţie c u o c a z ia a n iv e rs ă rii a 7 7 5 d e ani de la prim a atestare d o c u m e n ta r ă — 1 9 8 1 ) a fla te p e a ră tu ră în a m e s te c cu vase dacice m odelate cu m â n a s a u la r o a tă . D e a ic i a u fo s t a d u n a te şi va se fragm entare din epoca b r o n z u lu i ş i d in p r im a a fie ru lu i. 33. S e p r e s u p u n e c ă în p u n c tu l L a M o rm in te (La M o rm in ţi) există o necropolă s im ila r ă c e lo r d e la C a ş o lţ ş i d e la C a lb o r. S o n d a ju l nostru din anul 1982 (la c a re a p a r t ic ip a t ş i I. F r ă te a n d e la M u z e u l Ţ ă rii F ă gă raşu lu i) fiind foarte lim ita t n u a c o n f ir m a t d e o a r e c e m ic a m o v iliţă in ve stig a tă s-a dovedit a fi una m o d e rn ă . E s e n ţia l d e r e ţin u t e s te în s ă că tu m u lii există şi confirm ă denum irea, c o n s e m n ă r ile ş i c o m e n ta r iile a s u p ra lo r fiind destul de vechi. D escoperirea lo r a a v u t lo c în a n u l 1 8 6 7 c â n d în u n a d in tre m ovile s-au găsit oase c a lc in a te ş i c e n u ş ă ia r în a lta c e n u ş ă d e p u s ă în tr-o cu tie de piatră (s. n.). P ă re re a n o a s tr ă e s te c ă n u p o a te fi v o rb a în n ic i-u n ca z de înm orm ântări preistorice (c a p e D e a lu l M o rii). în s c h im b , se p o a te presupune, pe baza analogiilor d e la C a ş o lţ ş i d e la C a lb o r (a m b e le în a p ro p ie re ) că avem de-a face cu o n e c r o p o lă d e e p o c ă ro m a n ă , d e fu n c ţii p u tâ n d fi din oricare dintre aşezările c o n te m p o r a n e m e n ţio n a te a n te r io r (c e l m ai p ro b a b il din punctul cu nr. 30). A m p u te a c h ia r p r e s u p u n e , d a t fiin d ritu l in cin e ra ţie i şi sim ilitudinea

141

modului de depunere a resturilor cinerare cu m o rm in te a n te r io a r e cur» romane, că defuncţii provin numai dintre a u to h to n i. fyj Densitatea demografici în epoca rom ană la F e lm e r e s te e x p ii^ L comunicaţiile pe valea apei cu acelaşi nume în tre Ţ a ra F ă g ă r a ş u lu i şi Transilvaniei fiind mult mai lesnicioase decât s u rm o n ta re a D e a lu lu i Gala« i de exemplu. Un argument serios în acest s e n s e s te ş i în te m e ie re a aceeaşi vale, la circa 4 km spre sud, a unei a lte a ş e z ă ri d in v r e m e a Provin ^ (actualmente aparţinătoare de Hâlmeag). Pe d e s -a m in tita C a le a i î n t o a * prin cercetări de suprafaţă şi prin mici sondaje a u fo s t d e s c o p e r ite m ai m ^ complexe databile îh această perioadă, din p ă c a te m a jo r ita te a distruse lucrările agricole, lucrări care au bulversat n ive lu rile şi a u a m e s te c a t vestio· diferitelor epoci. Este vorba de locuinţe de s u p ra fa ţă s a u p u ţin a d â n cite i vetre, cuptoare (toate cu calota tăiată de p lu g ) ş i ( p u ţin e ) g r o p i d e bucat Cel mai interesant dintre monumente, încă în s u s p e n s ie c a d a ta r e , este i j P dintre cuptoarele de ars ceramică (cel mai bine p ă s tra t ş i r e c o n s titu it în Muze Ţârii Făgăraşului). De tipul cu perete m edian, cu d o u ă c a m e r e d e a rd e re (h* care una mai păstra la data descoperirii g ră ta ru l c u p e r fo r a ţii, c e a la ltă fijnţJ afectată de plug), cuptorul are numeroase a n a lo g ii a tâ t în D a c ia ro m a n ă , c * şi după aceea. Descoperirea deasupra lui a m o n e d e i d e la C r is p in a (1 77-l82\ precum şi aşezarea unei lespezi dintr-un m o n u m e n t r o m a n în p ra e fu rn iu m pa| dovezi suficiente pentru încadrarea lui în e p o c a p o s t- r o m a n ă , e p o c ă în care se datează şi alte vetre ori gropi de provizii sau m e n a je re , în p r in c ip a l pe baza ceramicii descoperită pe ele sau în jurul lor. M a jo rita te a o lă r ie i p ă s tre a z ă încă o vreme caracteristicile vaselor provinciale ro m a n (p a s tă , a r d e r e , d e c o r). 0 problemă pe care o ridică aşezările de aici e s te a c e e a a s o a r t e i localnicilor după anul 106. Găsirea din abundenţă a c e ra m ic ii d a c ic e m o d e la t ă cu mâna (dar şi la roată, din faza anterioară cuceririi) n e î n d r e p tă ţe ş te s ă s u s ţin e m ca noua administraţie nu numai că nu a in te n ţio n a t s tr ă m u ta r e a lo r, d a r a aşezat aid colonişti aduşi din Imperiu (nu ştim de u n d e p r o v e n e a u a c e ş t ia , absenţa străchinii cu trei picioare neputând exclude v a ria n ta n o r ic o - p a n n o n ic ă ) . Monumentul fragmentar se păstrează la m u z e u l f ă g ă r ă ş a n , ia r m o n e d a de la Crispina la urmaşii lui losif Bărcuţan, în F ă g ă ra ş .

Gooss. in A V S L 13.1876. p. 220; A V S L 1 4 .1 8 7 7 . p. 1 5 7 ; G . T e g lâ s . O n / o s Temeszettudomany Ertesăo, BudapesL 12.1887. p 186; I. M arţan. Rep.. p. 8 6 . nr. 2 8 ; R e p A r h T r a n s ; 1. H . C r iş a n . Ceramica, p. 262, nr 124 R. Costea. I. Ciupea. în Cumidava, 1 2 /1 . 1 9 7 9 -1 9 8 0 ; F I. C o s t e a . î n C u m id a v a , 15-19. 1990-1994. p. 318 şi urm; idem. Daci. p. 244 şi urni. H C.

La cercetârie de teren şi sondaje au participat toate p e rs o a n e le m e n ţ io n a t e p e n t r u L a tâ n e . Atenţia asupra aracriiascr sse^h ne-a fost atrasă de către regretatul lo s if B ă r c u ţa n . M u lt e m a te r ia le au fost adurace ce pe arâiurâ de câre tractoristul toan Com ici.

Fântâna 34 în perimetrul satului se presupune a fi n e c ro p o la c a s t r u lu i d e la Hoghiz, precum şi o aşezare civilă dependentă d e a c e la ş i c a s t r u . D e a ic i provin cărămizi, fragmente ceramice şi câteva m o n e d e r o m a n e d in a r g in t . î n ultima

F lo r e a C o s te a

·

R e p e r to r iu I a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B r a ş o v

prin cercetări de teren, în vatra satului s-au descoperit fragmente de amfore rom ane roşii. E ste posibil ca tot de aici să provină şi alte materiale, nerecuperate dar d escrise de săteni ca atare şi scoase la lumină cu ocazia s ă p ă r ii fundaţiilor d e construcţii. 1 35. In afara m onedelor din argint amintite anterior, de la Fântâna se cunosc un se ste rţ din bronz de la M arcus Aurelius şi o monedă din argint de la Trax.

v re m e ,

M

a x i m

i n u s

c.

G o o s s , în A V S L . 1 3 . 1 8 7 6 . p . 2 7 5 ; R e p A rh Tra n s ; T IR , L 3 5 . p. 4 2 ; I. W inkler. A.. H opârteanu, în Cercet.Num .. 1 , 1 9 7 8 , p . 1 8 şl u rm ; F I. C o s te a . Dacii, p . 2 4 4 .

F lş e r 36. P ro b a b ilă a ş e z a r e ro m a n ă ru ra lă s itu a tă în p e rim e tru l lo ca lită ţii, s e m n a la tă p rin s u b s tr u c ţii d e p ia tră şi c e ra m ic ă p ro v in c ia lă , fra g m e n ta ră . Nu s-au fă c u t c e r c e tă r i s is te m a tic e . M . J. A c k n e r. în J C C , 1 . 1 8 5 6 . p. 3 2 ; C . G o o s s . în A V S L , 1 3 . 1 8 7 6 . p . 3 0 9 ; E . A . B ieltz. în J S K V , 19. 1899. p. 11. nr. 2 8 4 ; I. M a r ţia n . R e p ., p . 1 9 , nr. 2 6 5 ; T IR . L 3 5 . p . 4 1 -4 2 ; FI. C o s te a . Dacii, p. 2 4 5 .

H ă lm e a g 37. U m b o d e s c u t ro m a n c u in s c rip ţie (a fla t în p re z e n t la M u z e u l N a ţio n a l de Is to rie a R o m â n ie i) , d e s c o p e r it în a n u l 1 8 5 5 p e te rito riu l lo c a lită ţii, fă ră alte p re c iz ă ri. E s te p u s d e re g u lă în le g ă tu ră c u u n e v e n im e n t p e tre c u t în tim p u l d e p la s ă rii tr u p e lo r r o m a n e p e v a le a p â râ u lu i F e lm e r, în v re m e a ră z b o a ie lo r lui T ra ia n c u d a c ii. . rf^ H %#*§*>?* 38. A ş e z a r e c iv ilă , s itu a tă la c irc a 4 k m n o rd -v e s t d e sa t, a te s ta tă iniţial prin fr a g m e n te c e r a m ic e ro ş ii şi c e n u ş ii şi lip itu ră d e p e re te a rs ă . M a te ria le le au ie ş it la iv e a lă p rin c e r c e tă r i d e te re n în s tâ n g a p â râ u lu i F elm er, to t la circa 4 k m d e p ă r ta r e d e a c e s t s a t. S o n d a ju l n o s tru a s c o s la lu m in ă b u z e şi p e re ţi d e la v a s e în g e n e r a l m ic i ş i m ijlo c ii (în s p e c ia l s tră c h in i), d e c u lo a re roşie s a u c e n u ş ie în c h is , u n e le d in p a s tă fin ă , a lte le z g ru n ţu ro a s e . N u s-au id e n tific a t c o m p le x e d e lo c u it, d a r a m in tita lip itu ră d e p e re te e s te s u fic ie n tă p e n tru c o n fir m a r e a lo r, p o a te c u p re c iz a re a c ă lip itu ra a a ju n s pe a ce l lo c cu o c a z ia a m e n a jă r ii d r u m u lu i d in tr e c e le d o u ă lo c a lită ţi. J. F. N e u g e b a u e r , D a c ie n , p . 2 7 8 , nr. 3 8 (g re ş it lo c a k iz a t la H o g h iz); C . G o o s , în A V S L , 1 3 ,1 8 7 6 , p. 2 8 0 (şi la a c e s ta lo c a liz a t e r o n a t la H o g h iz ); E . H ü b n e r, A rchäologisch-Epigraphische Mitteilungen aus Ö ste rre ich -U n ga rn , V ie n a . 2 , 1 8 7 8 , p p . 1 0 5 - 1 0 9 ; B . K u zs in s ky , în Jahrbuch des Röm isch-Germ anischen Zentralm useum s M e in z , M e in z , 1 , 1 8 8 8 , p p . 2 4 6 - 2 4 7 ; J . J u n g , Fasten, Innsbruck, 1 8 9 4 , p. 1 3 9 , nota 1; H. K lu m b ech . în R G Z M , 1 3 , 1 8 6 6 , p p . 1 7 9 - 1 8 3 ; D . T u d o r, O e a ş e , p. 2 8 2 ; TIR , L 3 5 , p. 4 5 ; Edith B. T h o m as, în A E , 9 7 , 1 9 7 0 , p p . 4 2 , 4 3 , 4 8 şi fig. 1 5 ; Fl. C o s te a , în Sargeţia, 1 1 -1 2 , 1 9 7 4 -1 9 7 5 ; Fl. C o s te a . Dacii, pp. 2 4 5 -2 4 6 . C e r c e tă r i d e t e r e n F l. C o s te a L. M u n th iu . s o n d a je I. C iu p e a . I. G lodariu, Fl. C o stea.

H ärm an ·.

1f;'~;y *■;r' r-

39. în M u z e u l d e Is to rie a T ra n s ilv a n ie i s e p ă s tre a z ă că te va o b ie cte ro m a n e d in b r o n z d e s c o p e r ite p e ra z a c o m u n e i, în b a z a c ă ro ra se su sţin e e x is te n ţa a ic i a u n e i a ş e z ă r i c iv ile d in v re m e a P ro v in c ie i. 143

m o r*** de depunere a resturiîor d n e rare cu m orm inte a n te rio a re c u c e ^ romane, câ defuncţi« provin numai dintre autohtoni. Oe^statea demografică in epoca rom ană la Feâm er e s te e x p ic a f^ ju m a z a ţfe pe valea apei cu aceiaşi num e între Ţ a ra F ă g ă ra ş u lu i f i Pod^J T r y t s ^ w find m ut mai lesnicioase decât surm ontarea D e alu lu i G a l a ţ ^ de exerr^Ai. Un argument serios în acest sens e s te şi în te m e ie re a ^ y a o a c /a?€ fca circa 4 km spre sud. a unei alte a ş e ză ri d i n v re m e a P ro v in ^ ' aparţinătoare de Hălm eag). P e d es-am in tita C a le a i Intoar&$ pnn cercetări de suprafaţă şi prin m b sondaje au fost d e s c o p e rite m ai mufe. corrplexe databie in această perioadă, din p ăcate m a jo rita te a distruse o* lu o ^ ie agricole. lucrări care au bulversat nivelurile şi au a m e s te c a t v e s tig ii dfentetor epoci. Este vorba de lo c u in ţe de suprafaţă sau puţin ad ân cite, d* vetre cuploare (ţoale cu calota tăiată de plug) şi (p u ţin e) gropi d e bucate Cei mai interesant drntre monumente. încă în suspensie c a d a ta re , este unuţ c rrtre cuptoarele de ars ceramică (cel mai bine păstrat şi reconstituit In M uzeu Ţâr» Făgăraşuluij. De tipul cu perete m edian, cu două c a m e re d e ard e re (dîr care una mai păstra la data descopenri grătarul cu perfo raţii, c e a la ltă fiing afectată de plug), cuptorul are numeroase analogii a tâ t în D a c ia ro m an ă, cât şi după aceea Descoperirea deasupra iui a m onedei de la C risp in a (177-182>f precum şi aşezarea unei lespezi dintr-un m onum ent rom an în p ra e fu rn iu m par dovezi suficiente pentru încadrarea lui în epoca p o st-ro m an ă, e p o c ă în care se d ş i a&e vetre ori gropi de provizii sau m en ajere, în pnnctpal pe baza ceramoi descoperită pe ele sau în jurul lor. M ajoritatea o lan ei p ă s tre a ză încă o vreme caracteristicile vaselor provinciale rom an (pastă, a rd e re , d eco r). O problemă pe care o ridică aşezările de aici este a c e e a a s o a rte i localnicilor după anul 106. Găsirea din abundenţă a ceram icii d a c ic e m o d e la tă cu mâna (dar şi ia roată, din faza anterioară cucerini) ne în d re p tă ţe ş te s a susţinem câ noua administraţie nu numai că nu a intenţionat străm u tarea lor, d a r a aşezat a c coiorRşt] aduşi cin Imperiu (nu ştim de unde p ro ven eau a c e ş tia , absenţa străchimi cu trei picioare neputând exclude varianta n o rico -p an n o n icâ). Monumentul fragmentar se păstrează la m uzeul fă g â ră ş a n , ia r m oneda de la Crispina la urmaşii tui losif Bărcuţan, In Făgăraş. C G o o m .1 t A /S L , 1 3 .1 8 7 6 . p 220. A / S L . 1 4 .1 8 7 7 . p . 1 5 7 ; G . T e g ia s , O rv o e Tem eszettu d o m an y) f l> — r EkjOapesL 12.1867. p. '8 6 ; I. U a rta r fte p .. p 8 6 . nr. 2 8 . R e p A rh T ra n sr. I. H . C riş a n , C e ra m ica , p. 262. nr 12* R C o te a . I. C iupea In C u m to v » 12M 1 9 7 ^ 1 9 8 0 ; R . C o l e a . In C u m td a v a . 15-19. 1W 0 * 9 ·* . p fi id n . O v e i. p . 244 ş* urm . La ceroetârie oe ie re r y t o roape a u par to p al lo a le p e rs o a n e le m e n ţjo n a le p e n tru L a tin e. A te n ţii v M H b r M b h « ne-e to e t aferasâ d e c iire reg reta tu l lo e if B â rc u ţa n . M u ie m a te ria le a u fo st Oe pe y n < i| d e d » n d o rta u i lo a n Cge4c*.

Fântâna 34 în penmetrul satului se presupune a fi necropola castrul ui d e la Hoghiz, precum $i o aşezare dvitâ dependentă de acelaşi castru. D e aici provin c™ nc*· fragmente ceramice şi câteva m onede rom ane din argint. In ultima 142

F î o r e a C o m ic a

* R e p e r t o r iu l a r h e r,

PC w

w ^ M tţtâ h u

Bramrr*

**** 9 caiuz3 t la Hoghaz) C Goos in AVSL· 13.1876. p. 200 (şi la acesta localizat eronat la Hoghiz), E. HGtoner, Are h tok>giach-€f*yraphaacîm M flB A r y i aus Omerratch-Ungam Vierra. 2. 1878. pp 105-109: B Ku a n a ty. in Jmhrbucft daa ROnwectt-GaimamiacMan Zertratmuseums Memz. M w nz. 1, 1888. pp. 246-247; J. Jung. Fassen Innabruck. 1894. p. 139. nda 1; H. Kkimbech. In RGZU. 13. 1866. pp. 179-183 O. Tudor. Oaape. p. 282. 77/?. L 35. p. 45; BOm B Thomas. •r A£ 97. 1970, pp. 4 2 .4 3 . 4 8 f i fig 15; R . Cosiea In Sargapm. 11-12.1974-1975: F I Codea. Oacft PP 245-246. Cercetâri da teren Fl. Costea L . Murduu. sondaje I. Oupea L Gtodariu. R Coada.

H ărm an

7

* K -» ·

39. In Muzeul de Istorie a Transilvaniei se păstrează câteva obiecte romane din bronz descoperite pe raza comunei. în baza cărora se susţine existenţa aici a unei aşezări civile din vremea Provinciei.

în ceea ce ne priveşte credem că locul poate fi una dintre vetrele dacice sau daco-romane cunoscute la Hârman. RepArhTfans

Hogniz 40. Castru şi aşezare civilă, aceasta din urmă neidentificatâ cu certitudin Castrul este situat la 3 km sud-vest de localitate, peste O lt de Ungra ?' stânga râului. La circa 450-500 m de acesta se află ruinele podului care fâc |n trecerea „Pe Ardeal". Sondajele de la finele secolului al X lX -le a , precum ^ săpăturile sistematice începute în anul 1949, la care se adaugă cele c caracter didactic efectuate de Universitatea din Cluj în a nii 1975-1979 ** demonstrat că există două faze de construcţie: a) cu val de păm ânt; b) Cu zid dublu din piatră, cu plan rectangular dar colţurile rotunjite, fără turnuri de colţ, cu porţi patrulatere ieşite din linia zidurilor. Din d e sco p e ririle fortuite şj din cercetările sistematice a rezultat un bogat m aterial arheologic, epigrafjc şi numismatic: ceramică provincială (inclusiv terra sigi/lata ), unelte, arme din fier şi din bronz, obiecte diverse din bronz, os, sticlă, piese sculpturale monede consulare şi imperiale (de la Traian la Filip A rabul), inscripţii etc* Inscripţiile litice şi ştampilele tegulare atestă prezenţa în castru a următoarelor unităţi militare: Leg. XIII Gemina, ala Asturum, Coh. III Gallorum, numerus lllyricorum. Datarea castrului este incertă: se presupune că faza de pământ datează din vremea lui Traian până în timpul lui Hadrian. D upă această datâ începe faza de piatră a fortificaţiei, cu zid de incintă dublu. 41. în afara numeralului cunoscut mai demult, în cam pania de cercetări 1989 pe teritoriul castrului au fost descoperiţi denari din se co lu l II d. Chr., un antoninian de la Gordian III, precum şi o m onedă din bronz emisă la Viminadum de către Filip Arabul în anii 246-247, ultim a a fla tă într-un strat de arsură. Materialele despre care s-a vorbit până acum se află la m uzeele din Cluj, Sibiu, Sighişoara, Braşov, Făgăraş. ■ 42. Sondajul din punctul Câmpul Soarelui (num it astfel p ro b a b il din cauză că este cel mai înalt din zonă şi are vizibilitate în toate d ire c ţiile ) nu a dus la descoperirea de vestigii romane sub nivelul arăturii, ca a ta re nu au fost identificate complexe de locuit din perioada stăpânirii rom ane. In schimb, de pe arătură au fost recoltate numeroase fragm ente de la vase romane provinciale (străchini, castroane, câni cu o toartă sau cu două torţi, amfore ele.). 43. In apropierea punctului precedent, în locul numit P e M âgurice, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice de olârie rom anâ provincială, de la mai multe tipuri de recipiente. Majoritatea lor sunt arse la roşu sau au angobâ roşie. Punctele fund foarte aproape, practic lipite (la intersecţia şoselei BraşovSighişoara cu ramificaţia spra Făgăraş, puţin mai spre H oghiz de drumul

F lo rea C o s te a · R e p e rto riu l arheologic aI Judeţului Braşov_______________

către Bogata O lte a n ă ), e ste posibil să fie vorba numai de o aşezare. Surprinde s u p ra fa ţa m are pe care s-au găsit vestigiile dacă se are în vedere că lo cu l e ste lip s it de surse de apă (deşi noi suntem departe de a cunoaşte s itu a ţia d in a n tic h ita te ). Punctul este departe şi de castru (circa 4 kni) dar pe d ru m u l c ă tre Fântâna-C uciulata-C om ana de Jos-Şercaia. J.F. Neugebaur, D a c le n , pp. 2 7 5 -2 7 9 ; Transilvanie. 1 ,p . 21; M. J. A ckner,în JCC, 1,1856, pp.29-31; Erdely, PP· 117-118; M . J. A ckner, Fr. M üller, D ie röm ischen Inschriften in Dacien, Vien, 1865, pp. 167168 ; Orban B alazs, A s z ö k e ly fö ld le lrâ s a , Pesta, 1868, pp. 198-199; C. Gooss, în AVSL, 13, 1876, pp. 275, 279-280, 330; G . T â g lâ s , A E , 10, 1890, pp. 359-360; Farben, pp. 138-139, E: A. Bieltz, în JSKV, 19, 1899, pp- 11-12; J. H am p el, A E , 2 3 , 1 9 0 3 , p. 3 37, n3. 77; p. 339, fig. 37; G .T 6 glăs,în AE, 26,1906, p. 36; j. Teutsch, în B B S M , 1 9 0 8 -1 9 1 0 , p. 11; I. M arţian, R ep., p. 22, nr. 333; idem, Urme, p. 37; V. Christescu. Viaţa ec., pp. 39, 4 5 , 103; V ia ţa m ilit., pp. 121, 131, 182; C. Daicoviciu, în AISC, 2, 1936, pp. 248. 252; Dacia, 7-8, 1941, pp. 3 1 5 -3 1 6 ; W . W agner, D ie D islokation der römischen Auxiliarformationen in den Provinzen N o ricu m , P a n n o n ie n M o e s ie n u n d D a kie n von A ugustus bis Gailienus, Berlin, 1938, p. 139; J. Szilägyl. Tn D ls s .P a n n ., 2 , 1 9 4 6 , 2 1 , p. 20; K. Horedt, Tn SCIV, 1 ,1 9 5 0 ,1 , pp. 123-125; idem, Tn Materiale, 1 , 1953, pp. 7 8 5 -7 9 8 ; M . M a c re a , Tn SC IV, 2, 1951, 1, p. 306; idem, Tn Is t Rom., 1, 1960, p. 377; Viaţa DR, PP· 151. 2 2 6 , 4 7 2 , 4 8 1 ; I. H . C rişan. în D acia, N. S., 3, 1959, pp. 361, 366; D. Protase, Probl.cont, p. 94; idem, Tn S a rg e ţia , 13, 1 9 7 7 , pp. 196-200; D. Tudor, Oraşe, pp. 280-281; I. Bogdan-Cătaniciu, Tn ActaMN, 6 , 1969, p. 4 7 8 cu nota 11 şi p. 4 79; TIR, L 35, p. 46; I. Glodariu, A. Zrinyi, P. Gyulai, în Dacia. N. S., 14, 1970, p. 2 2 1 , nota 4; I. I. R ussu, Tn A IIA , 18, 1975, pp. 48-54; M. Zahariade, în SCIVA, 27,1976, 4 , p. 492; N. G u d ea, Tn A cta M P , 1, 1 9 7 7 , p. 111, nr. 43; C. Pop, Tn ActaMN, 15,1978, pp. 112,165; M. J. Ackner, op. cit., pp. 4 7 , 6 8 , 7 4 , 102, 117, 157, 24 8 şi fig. 25, p. 252 şi fig. 29, 56; Cr. Vlădescu, Armata, p. 116; R epA rhT rans; E rn est O b erlän d er, V. Niţulescu, E. Safta, Comunicare la Sesiunea anuală de rapoarte arheologice de la A rad , 1 9 9 0 (cf. D a c ia , N. S ., 35, 1991); FI. Costea. Dacii, p. 239. Cercetări d e teren şi sondaje FI. C ostea (începând cu anul 1978), apoi cercetări de teren împreună cu R. Ştefănescu. D esco p erirea d e la intersecţia şoselelor Braşov-Sighişoara şi Hoghiz-Făgăraş a fost făcută de către R. Ş te fă n e s c u . O p arte din m ateriale se află la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov.

H o m o ro d

44. Din lo c n e p re c iz a t, pe te rito riu l comunei s-au descoperit două chei romane din b ro n z. Nu s-a u fă cu t cercetări sistematice. Este totuşi de presupus că a ş e z a re a re sp e ctivă se află în apropierea Băilor Homorod, la nord de a ce ste a , d e u n d e în vara anului 1988 au fost adunate şi fragmente de ceram ică ro m a n ă p ro vin cia lă . Anterior, în aceeaşi zonă fuseseră găsite materiale s im ila re , d e p o z ita te în colecţia Scolii generale din sat, unde se află şi în prezent. ^ -m & '' "V4· TIR, L 35, p. 4 6 ; R e p A rh T ra n s . şi cercetări de teren FI. Costea (1975) şi împreună cu R. Ştefănescu. St. Coşuleţ, (1 9 8 8 ). ' ^ 5 /--v,

lo n e ş ti

45. C arieră d e p ia tră e xp lo a ta tă intens în epoca romană, mai bine-zis începând din a c e a s tă vre m e , situată pe Dealul Pietros. Aid s-au găsit capiteluri şi fra g m e n te d e co lo an e, precum şi un sarcofag. Pe un perete al craterului c a rie re i e x is ta un re lie f cu trei figuri umane dintre care una a fost identificată cu un g e n iu s cu bonetă frigiană. Personajul ţine în mână o torţă a cărei flacără se în d re a p tă spre păm ânt. Figurile umane erau vizibile la finele secolului al X lX -le a , d e sp re ele, ca şi despre altele cunoscute tot din cariere, susţinându-se că a r fi z e ită ţi o cro tito a re ale acestei mund istovitoare. c . Gooss, fn A E M , 1, 1 8 7 7 , p. 33; O . T tg lă s , în A E. 6 , 1886. pp. 21-28; I Marţian,

p 23 nr

145

316; V. Chrislescu. Viafa Ec., pp. 43-44; D. Tudor, Oraşe. p. 277; V. W olm an, fn S a rg e ţ/a , 10, idem, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră fn D acia ro m a n ă (cu traducere germanA: Der Erzbergbau, die Salzgewinnung und die SteinbrVche in rö m is c h e n D a klen, Clu? 1996. p. 283; I. Winkler, în SCIVA. 25.1974. 4. p. 507; RepArti Trans.

Iu

Jlbert

46. Aşezare rurală, identificată prin ceram ică, u n fie r d e p lu g ©j unelte agricole, obiecte aflate în prezent în co lecţiile m u z e e l o r din CluT^ din Sighişoara. Toate au fost descoperite la nord d e s a t , în p u n c tu l num i/ i români Pe Deal iar de saşi Am Berg. Jff 47. Din descoperiri fortuite (şi locuri n e p re c iz a te ) p ro v in d o i d e n a r i rom imperiali, unul de la Antoninus Pius, celălalt d e la C a r a c a lla . A v â n d în vede^' locuirea intensă, în mai multe epoci dar şi în c e a r o m a n ă în p u n c tu l p e pat>e este plauzibil ca acestea să provină de acolo. ** 48. Din alt loc, şi el fără precizări topografice (d e ş i p o a t e u n u l d in tre cel de mai sus), în Muzeul de Istorie a Transilvaniei din C luj s e p ă s t r e a z ă o fibuis .cu genunchi", din bronz. Nu excludem ca loc d e p r o v e n ie n ţă a u n o ra dintre piesele în discuţie terasele de la începutul Drum ului D acilo r, c a l e a c e duce spre Cobor. ·. TIR L 35. p. 18; C. Gooss. în AVSL, 13. 1876. p. 310; I. Glodariu, A. Zrinyi, P. Gyulai, în Dacia N S., 14.1970. p. 221. nota 1; E. Chirilâ. N. Gudea. Gh. Moldovan, M ü n ze n a u s d e r Sam m lung de Museums der Stadt Sighişoara. Sighişoara. 1972; I. H. Crişan. în A ctaM P , 3, 1979, p. 2 8 7 , pl. Vl/11 şj J XVHI/11 Şi p. 308. R. Costea. Dadi, p. 246. Periegheze Fl. Costea în anii 1978, 1979 şl 1989, majoritatea materialelor rămânând la şcoala din sat

Lovnic 49. Fără a se cunoaşte locul de descoperire, d e p e r a z a lo calităţii provine o râşniţă romană completă, atât metat cât şi catillus -ul in tr â n d d em u lt în colecţia Muzeului Gimnaziului din Sighişoara. Nici la d a t a descoperirii (1870), nici ulterior, pe locul respectiv nu s-au fă c u t c e r c e tă r i s is te m a tic e . în ceea ce ne priveşte presupunem că o a şe z a re din c a r e a r p u t e a s ă provină piesa în discuţie se află la ieşirea din localitate s p r e V ă le n i (V alen d o rf), pe una dintre terasele orientate cu faţa spre sud, în a in te d e c u m p ă n a a p e lo r ce desparte cele două localităţi. 77/?. L 35. p. 49; C. Gooss. in AVSL. 13. 1876, p. 290; R epArhTrans; FI. C ostea. D acii, p. 247. Cercetări de teren FI Costea. mai 1960.

Măieruş 50. Tot pe baza unei râşniţe romane aici s e p r e s u p u n e e x is te n ţa unei aşezări civile din vremea Provinciei. Deşi nu s-a u fă c u t c e r c e tă r i sistem atice, noi presupunem că aceasta se afla între v ech ea livadă şi s a t , d e u n d e provin materiale şi din alte epoci. J G*om. Da» Sächsische Burzentand e in t und jetzt. Festschrift. Braşov, 1925; RepArhTrans. Pene&ezB repetase R. Costea. începând dm anul 1980. ^

ue

-J 1

F lo r e a C o s te a

· R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B raşov

M eşend o rf 5 1 . P r o b a b ilă a ş e z a r e r u r a lă r o m a n ă , a te s ta tă p rin m a i m u lte o b ie c te m ă ru n te d in b r o n z ş i d a t a b ile c e r t î n a c e a v r e m e . T o a te s u n t d in ra z a l o c a l i t ă ţ i i d a r d in lo c u r i n e p r e c iz a t e . M. Macrea, în A IS C , 3, 1941, p. 300.

. r ·-

O rm eniş 52. D e ş i n u e s t e e x c l u s c a la O r m e n iş s ă fi e x is ta t o a ş e z a r e ro m a n ă , în ceea c e n e p r iv e ş t e c r e d e m c ă a s e r ţ iu n ile c e lo r c e s e re fe ră la lo c a lita te s u n t o p r e lu a re e r o n a t ă a a f ir m a ţ i e i lu i O r b a n B a la z s în le g ă tu r ă c u a n tic h ită ţile de p e T ip ia O r m e n i ş u l u i , u n d e a c e s t a a v ă z u t „ z id u r i c ic lo p ic e şi c e ra m ic ă r o m a n ă ” . î n r e a lit a t e , s it u a ţ ia d e a c o lo e s t e a lta ş i v iz e a z ă e p o c a d a c ic ă (v e z i

Racoş). C. Gooss, în AVSL, 13, 1876, p. 317; E. A. Bieltz, în JSKV, 19, 1899, p. 12, nr. 288; M. Erdely, Cluj, 1942, p. 2 92, nr. 4 . /-■.■sd.*'-

Roska,

Racoşul de Jo s 5 3 . P e t e r it o r i u l R a c o ş u l u i d e J o s s u n t m e n ţio n a te tre i p u n c te d a te ca sig u re , p r e c u m ş i u n u l n e p r e c iz a t , d in c a r e p r o v in v e s tig ii o ri în c a re s -a u s e m n a la t c o n s t r u c ţ ii r o m a n e c u u n s e c o l ş i ju m ă t a t e în u rm ă . D in tre a c e s te a , s ig u re s u n t „ u n b r o n z m a r e d in t im p u l I m p e r iu lu i ş i u n s e s te r ţ to t d in b ro n z de la A n t o n in u s P iu s , î n g r e u t a t e d e 2 2 , 5 1 9 g r a m e ş i c u D d e 31 m m , d e s c o p e rit î n a n u l 1 9 6 8 ş i in t r a t î n c o le c ţ ia a c tu a lu lu i M u z e u S e c u ie s c (tip C o h e n 3 , 1 5 0 ) . î n c e l e l a l t e lo c u r i: 5 4 . C â m p u l A m a n e t a t ( Z â lo g M e z o — t u r n u r i d e p ia tră ); 5 5 . T e p e iu l R a c o ş u l u i — c e t a t e ( c a s t r u ) c u z id u r i d e p ia tră şi, 5 6 . T e p e iu l O r m e n i ş u l u i , u n d e s it u a ţ ia e s te to ta l d ife rită d e a c e e a p re z e n ta tă d e l i t e r a t u r a a r h e o l o g ic ă a n t e r io a r ă . T u rn u rile r o m a n e d in C â m p u l A m a n e t a t n u ( m a i) e z is tă , d e ş i e le s u n t d e p re s u p u s d a t ă f iin d p o z iţ ia f o a r t e b u n ă d in p u n c t d e v e d e r e s tra te g ic fa ţă d e fo rtific a ţiile d a c ic e d in d e f ile u , lo c u l a f lâ n d u - s e p e s te O lt d e D u rd u ia şi T ip ia O rm e n iş u lu i. î n c e e a c e p r iv e ş t e c o n s t r u c ţ iile d e p e T ip ia R a c o ş u lu i, a c e s te a (zid u ri fă r ă m o r t a r ) s u n t d a c ic e ş i a u f o s t r e fo lo s ite d e c ă tr e s e c u i. P e T ip ia O rm e n iş u lu i s - a d o v e d i t c ă d e f a p t p r in s o n d a ju l d in a n u l 1 8 6 3 O . B a la z s d e z v e lis e s e g m e n t e d in z id u l c e t ă ţ ii d a c ic e , a c o lo n e fiin d v o rb a d e c a s tru ro m a n , c o n f u z ia d a t o r â n d u - s e c e r a m ic ii d a c ic e lu c r a tă la ro a tă , d e c u lo a re roşie ( a r s ă s e c u n d a r ) , c a r e e s t e d in a b u n d e n ţ ă p e p la to u . 57. C a lo c u it î n e p o c a r o m a n ă t r e b u ie în s c h im b lu a t în c o n s id e ra re lo cu l n u m it C â m p u l C a p r e i ( K e c s k e s ) , a f la t î n t r e c a le a fe r a tă B ra ş o v -S ig h iş o a ra şi d ru m u l d e a c c e s d in s a t la c a r ie r a d e p ia tr ă d e v a r d e la p o a le le Tipiei R a c o ş u lu i. D e a ic i a u f o s t a d u n a t e d e p e a r ă tu r ă fr g a m e n te c e ra m ic e d e la vase p r o v in c ia le r o m a n e , î n t r e c a r e ş i u n u l c u d e c o r în relief re p re z e n tâ n d un ş a rp e .

147

în

Toate p u n c te le m e n ţio n a te m a i s u s a u b e n e f ic ia t d e s o n d a je , d u p â c u rm e a ză : în a n u l 1 9 7 8 s -a u fă c u t o p e r ie g h e z â ş i m ic i g r o p i d e c ă tr e fc C o ste a şi 1.1. P op, c ă lă u z e fiin d lo c a ln ic ii N . B u c u r ş i A . B a n d i; î n a n u l 197 *· p e rie g h e zâ şi s o n d a je FI. C o s te a , I. G lo d a r iu ( p e T ip ia O r m e n i ş u l u i , C â rn n C a p re i şi îm p re ju rim ile C e tă ţii lu i M ih a i). D in a n u l 1 9 8 0 a u î n c e p u t c e r c e t ă r ii s is te m a tic e d e c ă tre I. G lo d a riu şi FI. C o s te a , la c a m p a n i a d in a n u l 19 ^ p a rticip â n d şi V. V a s ilie v şi L A ld e a . M a te r ia le le r e z u lt a t e î n a n ii 1 978-1 9>q au fo s t a p ro a p e în to ta lita te lă s a te Ş c o lii g e n e r a le d in c o m u n ă ( a z i p ie rd u te i ce le din c a m p a n iile d e s ă p ă tu ri s is te m a tic e in t r â n d î n c o l e c ţ i a M u z e u lu i Ju d e ţe a n d e Isto rie d in B raşo v. B. Mitrea. în Dada. N. S.. 13. 1969 p. 548. nr. 53; idem. în D acia, N. S ., 14. 1970. p. 480. nr (ambele după informaţii Z. Szekely); idem, în SCIV, 21. 1970, 2, p. 344, nr. 77; O . Balazs, SzekelyfQfa 1 1868. pp. 203- 206; E. A. Bieltz, în JSKV, 19. 1899. pp. 12. nr. 288. 289; I. M arţian, R ep, p. 3 2 , nr - l] · Urme, p. 37; K. Horedt şi colab.. în SCIV, 1, 1950. 1, p. 124; TIR, L 35. p. 60; R ep A rh Trans. * e·

R âşnov 58. C a stru şi a ş e z a re c iv ilă . C a s tru l e s te s it u a t la c ir c a 3 k m n o r d - v e s t de oraşul R â şn o v şi la a p ro x im a tiv 4 5 0 m în d r e a p ta r â u lu i B â r s a , p e o terasă nu prea în a ltă fa ţă d e te re n u l d in ju r. L o c u l e s te n u m it d e r o m â n i G r ă d iş t e , iar de saşi E rd e n b u rg , E u le n b u rg , O rle n b u rg . A ş e z a r e a c iv i lă a f o s t id e n tific a tă între castru şi B ârsa, pe p rim a te ra s ă a a c e s te i a p e . C e rce tă ri s iste m a tice în fo rt s -a u e fe c tu a t în a n ii 1 9 0 4 - 1 9 0 5 , 1 9 0 8 , 1929, 1930, 1932 d e către M u ze u l Ţ ă rii B â rs e i, a p o i, î n a n u l 1 9 3 9 ( c â n d a fost descoperită cun oscu ta in s c rip ţie ) d e In s titu tu l d e I s t o r ie ş i A r h e o lo g ie din Cluj, reluate fiind în anii 1 9 6 9 -1 9 7 4 d e a c e e a ş i in s t it u ţ ie î n c o la b o r a r e cu M uzeul Judeţean de Istorie d in B ra şo v. M aterialele din săpături au in tra t în c o le c ţiile m u z e e lo r d in B r a ş o v , C lu j şi Sf. G heorghe. C ercetările au e v id e n ţia t d o u ă fa z e d e c o n s t r u c ţ ie a l e c a s t r u lu i: a ) Cu val de p ă m â n t din fa za im e d ia tă c u c e ririi D a c ie i d e c ă t r e T r a ia n ; b ) c u zid de piatră, cu p robab ilitate d e p e la m ijlo c u l s e c o lu lu i a l l l - l e a d . C h r . P e la jum ătatea secolului u rm ă to r se c o n s ta tă o r e fa c e r e ş i o c o n s o l i d a r e . C astrul are o fo rm ă d re p tu n g h iu la ră c u c o lţ u r ile r o t u n j i t e . A n s a m b lu l defensiv este co m p u s din 1-3 ş a n ţu ri, tu r n u r i d e c o l ţ t r a p e z o id a l e , porţi p a tru la te re fla n ca te d e b a s tio a n e ie ş ite d in lin ia z id u lu i. D i n t r e c o n s tru c ţiile in te rio a re au fo s t d e z v e lite c lă d ire a c o m a n d a m e n tu lu i, b a ia ş i a lt e le . In ve n ta ru l m o b il e s te d e o s e b it d e b o g a t ş i c o n s t ă , î n e s e n ţ ă , d in u n e lte şi a rm e d in fier, o b ie c te d e p o rt (p e n tru c iv ili d a r m a i a le s p e n t r u m ilit a r i) şi de p o d o a b ă , u n e lte d in o s , p ia tră ş i lu t a rs , m o n e d e e t c . ( a c e s t e a d in u r m ă mai n u m e ro a s e în tre d o m n iile lu i G a lb a şi A le x a n d e r S e v e r u s ) . ij

De sem nalat în mod deosebit prezenţa în c a n tita te f o a r te m are în com paraţie cu situaţiile din alte castre a ceram icii d a c ic e , în a m e s te c cu vestignie romane în aceiaşi strat de cultură (în a p re c ie rile c e rc e tă to rilo r ea reprezintă circa 8% din olăria de acolo). C a n tita te a e s t e im p o rta n tă dacă 146 119I

F lo r e a C o s t e a

·

R e p e r t o r i u l a r h e o lo g ic a l ju d e ţ u lu i B ra ş o v

se ia în c o n s id e r a r e f a p t u l c ă p e lo c u l c a s tr u lu i n u s e c u n o a ş te o a ş e z a re dacică a n t e r io a r ă a n u lu i 1 0 6 . M a i t r e b u ie a d ă u g a t c ă e s te u n a d in tre ra re le îm p re ju ră ri î n c a r e e s t e î n t â l n i t ă ş i c e r a m ic ă d a c ic ă lu c ra tă la ro a tă . In s c rip ţia d e s c o p e r it ă d e c ă t r e M . M a c r e a în p e re ţii u n e i c lă d iri d in c a s tru a p e rm is lo c a liz a r e a d a v a e - i p o m e n it ă d e c ă tr e C I. P to le m e u s u b n u m e le de C u m id a v a , p e n t r u c a r e s - a p r o p u s id e n t if ic a r e a c u fo r tific a ţia d a c ic ă d e pe p e a lu l C e tă ţii d e la R â ş n o v . 59. V e s t ig iile d e s c o p e r i t e p e a c e la ş i D e a l a l C e tă ţii c o n firm ă re lu a re a vieţuirii în in c in t a f o r t i f i c a ţ i e i d a c ic e la s c u r t ă v r e m e d u p ă c u c e rire a ro m a n ă . Este fo a r te p o s ib il s ă n e a f lă m î n f a ţ a u n e i tr u p e ro m a n e ro m a s â p e loc, fe n o m e n p e t r e c u t ş i î n a l t e p ă r ţ i a le D a c ie i. 60. O a ş e z a r e r u r a l ă r o m a n ă e s t e f o a r t e p r o b a b ilă în p u n c tu l L a B lo c u ri, între R â ş n o v ş i C r is t ia n , lâ n g ă u n it a t e a m ilita r ă , p e p a rte a s tâ n g ă a p â râ ia ş u lu i I s t e r n e . D a t a r e a s - a f ă c u t a t â t p e b a z a u n e i fib u le d in fie r cu ca p e te d e c e a p ă î n c e p ă t o a r e , c â t ş i p r in c e r a m ic a lu c ra tă la ro a tă , c a re e s te practic id e n t ic ă a c e l e i a d in c a s t r u . S ig u r s a tu l d e a ic i e r a d e p e n d e n t d e fo rtu l din lu n c a B â r s e i. 61. D e p e t e r i t o r i u l o r a ş u l u i R â ş n o v s u n t c u n o s c u ţi d o i a u re i, u n u l d e la Traian, c e lă la lt d e la H a d r ia n . A m â n d o u ă m o n e d e le a u in tra t în c o le c ţia M u z e u lu i d e I s t o r ie a T r a n s i lv a n i e i . M. Macrea, în A IS C , 4, 1944, pp, 234-261; TIR, L 35, p. 34; N. Gudea, I. I. Pop, în Cumidava, 7, 1973, pp. 13-24 şi fig. 1-21; N. G udea, I. I. Pop, C astrul rom an de la Râşnov-CVMIDAVA. Contribuţii la cercetarea lim esului de s u d -e s t a l D a c ie i rom ane. Braşov, 1971; N. Gudea, în Cumidava. 6. 1973, p. 23 şi urm. în special pentru ceram ica dacicâ; C um idava. 8, 1974-1975, pp. 55-64; Armata, pp. 124-125; FI. Costea, în C um idava, 4, 1970, pp. 17-26, 637-638; idem, în Cumidava. 5. 1971, pp. 737, 859-860; idem. în Cumidava, 7, 1973,pp. 279-280; idem. în Aluta, 6-7, 1974-1975, pp. 18-19; idem. în Sargeţia. 11-12, 1974-1975, pp. 278-280; idem . Dacii, p. 240 şi urm; D. Protase. Autohtonii, 1, Bucureşti, 1980, p. 65; Radu Ardevan, în S C N , 10, 1993 (1 996), p. 18, nr. 30; BSNR. 77-79, 1983-1985, p. 234, nr. 37 şi nr. 40.

etc.

Rodbav

62. I p o te tic ă a ş e z a r e r u r a lă r o m a n ă , a c ă r e i e x is te n ţă e s te s u g e ra tă d e o râ ş n iţă d e la c a r e s e p ă s t r e a z ă a m b e le p ă r ţi ş i c a r e a a ju n s im e d ia t d u p â d e s c o p e rire î n c o l e c ţ i i l e M u z e u lu i G im n a z iu lu i d in S ig h iş o a r a . N u s -a u fă c u t v e rific ă ri s a u c e r c e t ă r i s i s t e m a t i c e la f a ţ a lo c u lu i. C. Gooss. în AVSL, 13, 1876, p. 303; G. D. Teutsch, în KVSL. 2, 1879, p. 95; Fasten, p. 155; TIR. L 35, pp. 61-62,

. C

m

Rotbav 63. D e a s e m e n e a a ş e z a r e ip o t e t ic ă , p r e s u p u s ă p e b a z a c â to rv a m o n e d e din v re m e a I m p e r iu lu i, d e s c o p e r it e p e r a z a lo c a lită ţii. C e rc e tă rile re p e ta te d e teren e f e c tu a t e î n u l t i m e l e d o u ă d e c e n ii n u a u a d u s a m ă n u n te în plus. G. O. Teutsch, în A V S L, 1, 1878, p. 85; Fasten, p. 155; RepArhTrans.

149

w Rupea 64. Pe dealul După Cetate, situat la est de c e ta te a m e d ie v a lă , cu unor lucrări agricole, s-a găsit o serie de o b ie cte s ig u r d e p r o v e n i© ^ de epocă romană: o statuetă de bronz a ze u lu i M a rte (in tra tă în ţi Muzeului Brukenthal), o cheie din fier, fibule, un in e l, m o n e d e consul imperiale (dintre care o parte la Muzeul G im naziului d in S ig h iş o a ra ), Şi dintr-o râşniţă etc. 65. Aşezare rurală romană în cuprinsul o ra ş u lu i R u p e a , fă ră prece­ de unde provin următoarele piese descoperite fo rtu it: u n fie r d e plug (tot ^ Muzeul Brukenthal), o fibulă, o farfurie din bronz, o s ta tu ie a lu lie i Mama ^ (de asemenea din bronz, intrată în colecţiile C a b in e tu lu i N um ism atic Academiei Române). 66. Urme de saline romane, semnalate în Valea F lo rilo r (s a ş ii Blumenthah de unde provin materiale databile şi în alte e p o ci. L o c u l e ra foarte bin cunoscut de saşi. Din păcate, varianta nouă a d ru m u lu i n a ţio n a l nu a rr^ lăsat speranţe pentru o cercetare a acestor saline, fie e a c â t d e redusa...) 67. Din perimetrul oraşului provin câteva m one de ro m a n e a că ro r serie începe cu Traian şi se sfârşeşte cu G allienus, to a te in tra te m a i demult în colecţiile Muzeului Gimnaziului din Sighişoara. ^ 68. Din alte puncte, despre care se spune d o a r că s ig u r e le se află pe teritoriul localităţii, s-au descoperit un as de la A n to n in u s P iu s şi un antoninian de la Aurelianus, intrate într-o colecţie particulară din T u rd a . 69. Cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate d e D M I în a n u l 1956, în zona răsăriteană a cetăţii au ieşit la iveală şi fra g m e n te c e ra m ic e „probabil din secolul III era noastră, de factură provincială ro m a n ă ” . 70. Ipotetică aşezare daco-romană şi la sud de lo c a lita te , în p u n ctu l numit Grădina Calului (saşii îi spuneau Lokert sau H e n g s t-G a rte n ), a p e la t şi în Spatele Românilor, la poalele dealului Cohălmel (saşii K â s s b e rg ) unde, între obiecte din alte epoci au fost găsite şi fragm ente c e ra m ic e c a re sugerează o locuire în apoca romană. M. J. Ackner, în JCC, 1,1856, pp. 30-31; C. Gooss, în AVSL, 13. 1876, p. 3 0 2 ; F a s te n . p. 154; E.A. Biete, în JSKV, 19,1899, p. 11, nr. 285; I. Marţian, R e p p. 15, nr. 189; TIR , L 3 5 , p. 62; V. Pârvan, Getica, p. 495; V. Canarache. în SC/V, 1,1950,2, p. 99; M. Roska, Rep., p. 138, nr. 189 şi p a s s im ; V. Chnstescu. ViaţaEc., p. 50; I. Wirikler, A. Hopâitean, M Milea, în ActaMN, 9, 1972, p. 383; D . P opescu. în Dada, N. S., 2,1958, p. 487, nr. 58 etc. Repetate cercetări de teren FI. Costea, 1.1. P op, începând din anul 1978.

Şinca Nouă 71. O posibilă aşezare daco-romană, atestată prin p a tru p ie s e monetare rezultate din descoperiri fortuite: câte un denar de la A n to n in u s Pius, Faustina Junior, Plautilla şi Alexander Severus (tate a fla te în colecţiile Muzeului Brukenthal). MOnzen, p. 20.

150

•

B

F lorea C o ste a

*

R ep erto riu l arheologic a l judeţului Brasov

Ş in c a V e c h e .

72. P resupusă a şe za re ru ra lă rom ană, neidentificată pe teren. Din locuri neprecizate se c u n o s c câ te va m onede: doi denari republicani, cîte o piesă din aceeaşi c a te g o rie d e la T itu s şi de la Domitianus, dar şi un bronz de la Traianus, un s e s te rtiu s d e la Lucida, precum şi un denar de la Caracalla, toate intrate în c o le c ţiile M u ze u lu i G im naziului din Sighişoara. Cercetările de te re n d in a n u l 1976 şi săpăturile sistematice din anul 1977 nu au con firm a t e x is te n ţa v re u n e i locuiri de epocă romană. în schimb, a fost descoperită o in te re s a n tă a şe za re dacică anterioară cuceririi, din care a rezultat şi un d e n a r d e la T ib e riu s . ' ' ,-4-· Munzen,pp. 11. 20; FI. C ostea, A şe za re a dacică de la Şinca Veche. In Cumkfava, 22-24, pp. 7-22.

Şoarş 7 3 . în lite ra tu ra d e s p e c ia lita te este presupusă existenţa unei aşezări civile de epoca rom ană, p re z u m ţie ce are la bază descoperirea unui candelabru roman din b ro n z şi d o u ă m one de im periale. Cercetările de teren efectuate de autor, precum şi s o n d a je le în părţile vestice ale localităţii au confirmat existenţa u n o r v e s tig ii d in a c e s t tim p, descoperite fiind numeroase fragmente ceramice de la va se d e d im e n siu n i m ari (probabil vase de provizii) între intersecţia d ru m u lu i F ă g ă ra ş-R u p e a cu acela care se desprinde de aici spre Şoarş şi m argin ea s u d -e s tic ă a acestei localităţi, respectiv pe suprafaţa arabilă şi în pantă u şo a ră d in aval de pepiniera Şoarş. D aden,p. 275; M . J. Ackner, în JC C , 1, 1856, p. 29; Erdety., p. 153; TIR, L 35, p. 70; RepArfiTrans (pentru monede); R . C ostea, D acii, p. 250. Cercetări de teren FI. Costea, M. Patrichi, V. Muntou

Toarcla 74. în M uzeul B ru ke n th a l se păstrează un pinten din bronz, cu butoni, descoperit în tâ m p lă to r în loc neprecizat, datat în secolul al IIMea d. Chr. K. Horedt, în A IS C . 4 , RepArfiTrans.

1944, pp. 164-165 şi pl. 1/2; idem. Untersuschungen, pp. 37-38;

Ungra 75. în perim etrul lo c a lită ţii se presupune a fi existat o importantă aşezare civilă din vrem ea P ro vin cie i, aflată în relaţie directă cu castrul din stânga Oltului, la H oghiz. A şe za re a încă nu a fost identificată dar este prezumatâ pe baza u rm ă to a re lo r m a te ria le : pe Dealul Viilor (Weinberg) de pe malul drept al râului, în sp a te le b ise ricii evanghelice sunt semnalate fundaţiile unei construcţii de 100 x 60 paşi pusă în legătură cu podul roman ce traversa Oltul spre amintitul castru. Tot în vatra satului au mai fost descoperite »obiecte mici din bronz” (intrate în c o le cţiile M uzeului de Istorie a Transilvaniei) şi monede romane im periale (cele m ai m ulte de la Traianus şi una de la Antoninus Pius). ^ 5 * ' B ||i| | 76. Fier de plug de tip rom an (în Muzeul Brukenthal); 151

77. Inscripţii litice şi luceme ştampilate; 78. Monede imperiale: un denar de la Vespasian, d o u ă p ie s e de la Ţ r . şi trei de la Hadrian (aflate în Muzeul G im naziului din S ig h iş o a ra ). a'a,i 79. Urme de drum roman, care nu este altul d e câ t ce l c a re d u c e a la cast de peste Olt, la Hoghiz. s-:Jî! 80. în zona centrală a localităţii s-au d e sco p e rit m a te ria le ca re atest locuiri din mai multe epoci, inclusiv din cea rom ană, c o n firm a te de cercefâriu sistematice din anii 1979-1980: „Stratul de cultură a p a rţin â n d a c e s te i aşeza fortificate (feudală, n. n .) se caracterizează prin a p a riţia a n u m e ro a s e granw de mortar dar, pe temeiul observaţiilor făcute până în p re z e n t se pare ta mortarul provine de la spoliile romane aduse din ca stru l d e la H o g h iz. Pietrei de mărime mijlocie folosite la temelia caselor de lem n a v e a u p e e le urme mortar. Nu este exclus ca cercetările viitoare să s ta b ile a s c ă existenţa î acest foc a unei fortificaţii romane de dim ensiuni m ici, cu c a ra c te r de fort împins la nord de Olt al castrului roman. în acest se n s a r p u te a pleda două fragmente de ceramică romană apărute în săpă turile e fe c tu a te în aşezarea fortificată medievală de pe dealul cim itirului e van ghelic d e la U n g ra . In cazul în care această ipoteză nu se va verifica, răm âne să a c c e p tă m că toate materialele romane descoperite în acest loc provin de la c a s tru l rom an, care se află la distanţă de numai cca 1 km, dincolo de O lt, în tim p c e carierele de piatră, accesibile la poalele Munţilor Perşani se află la o d is ta n ţă d e 3-4 km Adăugăm constatarea că pe malul de nord al O ltului, în z o n a U n g re i, nu se găseşte piatră de construcţie’ . Credem că ipoteza celor doi cercetători are to a te ş a n s e le d e confirmare prin cercetări viitoare, mai cu seamă că de pe dealul în v e c in a t, spre nord, putea fi supravegheată în bună măsură zona P odişului H o m o ro a d e lo r, spre Rupea. Celălalt aspect subliniat de autori, anum e d e m a n te la re a castrului pentru construcţiile civile din fortificaţie este şi el real, p ia tra m a re d in castru fiind folosită de-a lungul timpului nu numai la ridicarea c e tă ţii fe u d a le timpurii, d şi la construirea actualei biserici evanghelice şi la c a s e le p rim ilo r saşi stabiliţi la Ungra. SateMtt. bei Siebenbürgischer Wochenblattes.Braşov, nr. 12 din 9 febr. 1845, pp. 50-51; Dacien, pp. 275-279; M. J. Ackner, in JCC. 1.1856, pp. 29-30; Erdely, pp.117-118; O . B alazs, S ze ke lyfö ld , 1, p. 199; C. Gooss, in AVSL. 13.1876. p. 275; E. A. Bieltz, în JSKV, 19. 1899, p. 11. nr. 286; I. M arţian. Rep., p. 40. nr 713; K. Horedt în Materiale. 1953, pp. 785-786; TIR. L 35. p. 76; G . Bakö. în S C IV A . 26. 1975. 1. p -141; SCIVA, 28.1977. 2. p. 196; I. H. Crişan, In SCIV, 11. 1960. 2. p. 292; M ü n ze n , p. 20; CIL, III. 551=7720, 954=7722; 1634.1 1 ; 1634. 5a; R. Popa. R. Ştefânescu. In M a teriale , Tulcea, 1980, pp. 496497.500; RepArtiTrans; R. Costea. Dacă, p. 251.

Veneţia de Jos 82. Descoperire monetară întâmplătoare petrecută în a n u l 1965 pe teritoriul satului, fără alte precizări: o monedă rom ană im p e ria lă din bronz, bătută la Tomts. datând cu multă probabilitate de la fin e le s e c o lu lu i al ll-lea V la începutul celui de al II Mea d. Chr. aflată In co le cţia M uzeului Ţării 152

!

F lorea C os tea

·

R epertoriu l arheologic al judeţului Braşov

Făgăraşului. In fo rm a ţie a m a b ilă I. C iupea.

Viscri 83 . M orm ânt de in c in e ra ţie în tum ul, descoperit întâm plător în anul 1898 ţn apropiere de lo c a lita te , cu o ca zia unor lucrări de nivelare a terenului. Inventarul fu n e ra r c o n ţin e o g ă le a tă din fie r în care erau depuse două săbii din acelaşi m etal (u n a d re a p tă , a lta îndoită), două inele din bronz. în jurul găleţii erau d e p u se p a tru va se de lut, cenuşii, lucrate la roată (materiale intrate în co le cţiile M u z e u lu i B ru ke n th a l). Nu s-au făcut cercetări sistematice. După rit, m o rm â n tu l a p a rţin e unui autohton, datarea lui fiind nu numai controversată, ci şi s e n s ib il d ife rită : num ai secolul I î. Chr (D. Protase), în secolele l-ll (K . H o re d t), d u p ă a n u l 106 d. Chr. (I. H. Crişan). H. Müller, în K V S L, 2 1 , 1898 , pp. 144-145; K. Horedt, Untersuschungen, pp. 14-16; D. Protase, Dada, N. S.. 6, 1952, pp. 177-178; idem , în R evue R oum aine d'H istoire, Bucureşti, 3, 1964, 2, p. 206 şi nota 86; idem. P ro b i.co n t., p. 7 5 şi nota 122, pp. 70, 80; idem. Ceramica, p. 279, nr. 334; idem. Riturile, pp 54-55; idem. A u to h to n ii, 1, pp. 8 7 -8 9 .

Voila 84. Nu e xclu d e m p o s ib ilita te a ca m orm ântul în groapă descoperit în vara anului 1989 în p u n c tu l în U nghi să aparţină unul localnic din vremea Provinciei, lipsa a p ro a p e co m p le tă de inventar (doar fragmente ceramice şi cenuşă) îm piedicâ nd a trib u ire a . La acesta se adaugă câteva cioburi databile în epoca rom ană d e s c o p e rite în punctul Tabla lui Mereşug. FI. Costea, în C um idava, 14, fig. 6, pl. 7/2, 4.

153

EPOCA POST-ROMANÂ încetarea dominaţiei romane asupra Daciei a deschis în istoria R0rhâ o nouă etapă în desfăşurarea procesului de formare a poporului ro Informaţiile scrise asupra realităţilor nord-dunârene sunt extrem de să ^ cronicile bizantine sau cele occidentale lim itându-se la menţion 9c®· evenimentelor militare şi a elementului etnic hegemon şi acestea doa^9 măsura în care ele aveau legătură directă cu istoria Imperiului rom» ^ bizantin sau cu a statelor occidentale. Sigur este că Dacia rămâne n°' departe înglobată în sfera de influenţă politică, econom ică şi c u ltu ra li Imperiului romano-bozantin. Timp de peste trei secole acesta nu va pâra9 ideea recuceririi provinciei abandonate. întregul caracter al restaura»·8' imperiale la Dunăre nu poate fi înţeles decât în funcţie de permanenf romanităţii orientale în această regiune. Până la începutul secolului VIHea. populaţia daco-romanâ de la nordul Dunării a menţinut reia«! permanente cu provinciile latinofone, relaţii dom inate nu în ultimul rând de interesele economice, politice şi culturale reciproce. Complexitatea »· trăinicia acestor relaţii au făcut superfluă o frontieră naturală - Dunăre» - niciodată separatoare în fapt a romanităţii estice până la venirea slavilor Păstrarea flintei etnice, ca entitate aparte în .m ijlocul" unor populaţii de origine nu numai variată, dar şi total diferită de a daco-rom anilor, conservarea vechilor tradiţii culturale provinciale romane, am intitele relaţii neîntrerupte cu lumea romano-bizantînă, au permis continuarea şi încheierea procesului de romanizare in mai largi teritorii (comparativ cu provincia D acia) carpatodunărene. Aceasta şi permite romanităţii locale să constituie fundamentul tuturor proceselor istorice ce se derulează la nordul Istrului, în special al celui cufturai. superior şi. prin aceasta dizolvant al celui reprezentat de populaţiile migratoare, chiar dacă acestea au constituit secole d e-a rândul pericole dintre cete mai mari pentru însăşi fiinţa etno-culturală a daco-romanilor şi, mai apoi. ai românflor. O dovadă a neputinţei acestor populaţii de a modifica ceva e mondiale din secolul XX a fost d e sco p e rit d e c ă tre colaboratori

ai Ita e iA » Ţâri Bârsei un pandantiv în fotmâ de câldâruşâ, confecţionat din ^*eaa a

datată ie Intre 242-251, f*e după în frâ n g e re a romanilor la

F lo r e a C o s te a

Abrittus.

·

R e p e r t o r i u I a rh e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B ra j ov

g;

33. Id e n tific a tă n u m a i p rin cercetări de teren, o altă aşezare post-romanâ §e aflâ la n o rd -v e s t d e F abrica de Ş am otă, între calea ferată şi unitatea militară. M. M arcu. în C u m id e va , 2 , p. 4 3 şi urm; eadem, în Studii Dacice. C luj. 1981, p. 196 şi urm; eadem, ţn Z eitschrift fü r S ie b e n b ü rg is c h e Landeskunde. Köln-Wien, 1988. p.160 şi urm; B. Mitrea. în Dacia, N. S ..15· 1971 · p · 3 6 9 , nr* 5 3 , dupâ inform aţie M. Marcu şi A. D. Alexandrescu. 1.1. Pop. în SC/V. 17.1966. 1 , p. 175 şi urm . C ercetări d e teren Fl. Costea. St. Coşuleţ. L. Munthiu.

C riţ 3 4 . D in lo c n e p re c iz a t se cunosc două inele de cataramă (?), câteva m ărgele d e a m b ră şi o p la că ornam entală de piatră pe care este sculptată o scenă de lu p tă . P e n tru p la că se propune daterea în vremea lui Theodosius, în tim p ce p e n tru c e le la lte piese părerile sunt împărţite între secolele IV şi V-VI.

35. D in lo c u l n u m it d e noi convenţional La Fermă (lângă şoseaua spre S ighişoara) p ro v in c â te v a fragm ente de vase modelate cu mâna, sigur databile în s e c o le le lll-IV . 35a. Tot la C riţ, d o u ă p e rle de chihlimbar. K. Horedt. în G e rm a n ia , 2 5 , 1941, p. 124 şi pl. 21/5, 6; idem. Unter., p. 90. nr. 14; AISC. 4. pp. 176. 178 şi fig. 3 /2 ; D . C sallăny, A rchäologische Denkmäler der Gepiden in Mitteldonaubechen, în A rch.H ungarica, 3 8 , B udapest. 1961 , p. 198, nr. 113 şi pl. 239/5. 6; Şt. Ferenczi, K. Horedt N. Uu. M. Rusu, în S C IV , 1, 1 9 5 0 , 1, p. 124. M enţiune asupra unora dintre piese se face şi în Monografia judeţului Târnava M a re , p. 166 (şi h arta). C ercetări de teren FI. Costea. St. Coşuleţ, I. Bauman (1989). K. Horedt. în AISC , 4 . 1 9 4 1 -1 9 4 3 . pp. 176. 178 şi fig. 3/2.

D opca

36. în d re a p ta d ru m u lu i a ctu a l ce duce de la Bogata Olteană la Mateiaş, pe stânga O ltu lu i e x is tă o te ra să în form ă de triunghi foarte deschis delimitatâ de alte d o u ă te ra s e s e n s ib il m ai înalte. Localnicii denumesc punctul Podul Luncii. D e p e a ră tu ră au fo s t recoltate numeroase fragmente de la vase m odelate cu m â n a sau la roată databile cert în secolele lll-IV. Tot de aici provin şi m u lte s p ă rtu ri de râşniţe din tuf vulcanic şi lipitură de perete arsâ, semn că lo c u in ţe le e ra u m ă car în parte de suprafaţă. Tot pe arătură erau multe p ie tre d e râ u sa u d e carieră înroşite puternic de foc, mai mult ca sigur de la c u p to a re cu p ie tra r din aceeaşi epocă sau mai târzii. 37. Tot pe o te ra s ă din stânga Oltului, de data aceasta mult mai înaltă (sub a ctu a la lin ie d e în a ltă tensiune, la data perieghezei noastre unul dintre stâlpii de s u s ţin e re a vâ n d num ărul 71), prin mici gropi de sondaj în păşune au re zu lta t c â te v a fra g m e n te ceram ice databile cu multă probabilitate îh secolele V II-IX , a ş e z a re contem porană celei de la Mateiaş. Cercetări de teren F I. C ostea. Prim a aşezare a fost identificata în anul 1962. când m u luat Şi informaţii de la sătenii aflaţi pe câm p; cea de a doua a fost identificata m anul 1984.

Drăuşeni

38. Ca provenit de pe raza localităţii în re p e rto rii ş i în lu c ră ri de specia·· se ia un vârf de lance al cărui tip este în genere a trib u it a v a rilo r, părere cu H K. Horedt nu este de acord (p. 69). De asem enea, v o rb in d d esp re m o rrr^ descoperit aici, deşi autorul nu crede că se în c a d re a z ă în perioada ava^ (mai precis în prima jumătate a secolului al V ll-le a ), a firm ă că el este i * altă factură*, fără a preciza care este aceasta (p. 8 8 ). | în ceea ce ne priveşte, în cazul în care m o rm â n tu l în discuţie descoperit pe colina de la „Cisternă" sau „A d ă p ă to a re ” , u n d e în timpul C/u® ului a fost realizată o instalaţie pentru adăparea v ite lo r d in saivanele din * afirmăm că el face parte dintr-o necropolă ale c ă re i d im e n s iu n i nu par redJ; (precizăm că în momentul săpării cavităţii pentru în g ro p a re a rezervorului h apă muncitorii au tăiat cu uneltele mai m ulte s c h e le te , a ru n c â n d apoi oaseu şi inventarul găsit. Cu toate .rezervele" păstrate d e u n ii d in tre ei am reuşit« aflăm că mai multe persoane din localitate d e ţin v a s e ş i o b ie c te din metal indusiv o lance din fier). Nu este exdus ca şi ceramica m enţionată de C. G o o s s şi datată de k Horedt în secolul VII să provină tot de aici. C. Gooss,în AVSL 13,1876, pp. 331-332; K. Horedt, Contribupi.p. 107, nr. 4 şi 5; idem, în Materia 1,1953, p. 786. Trecute la «ALTE DESCOPERIRI’. în afară de Drâuşeni, mai sunt pomenite Jibertui^ Rupea, lot cu descoperiri din perioada avară (vezi C. Gooss, loc. cit. dar şi P. Reinecke, în German/a, 1928. p. 96 etc.). Cercetări de teren repetate R. Costea. ;/*

Dumbrăv'iţa (fost Ţânţari) 39. La începutul anilor 70 ai secolului trecut pe ra za lo c a lită ţii, în apropierea actualului lac piscicol şi pe terasele pârâului ca re îl a lim e n te a z ă (Amaradia) a fost cercetată o aşezare veche românească d e s p re c a re nu ştim decât ca se datează în ultimele secole ale mileniului I d. C hr. ' Cercetări II. Marcu

^

Făgăraş 40. Pornind de la informaţia lui R. Brechner d in S ib iu , K. H oredt publică parţial monedele bizantine descoperite aici „la arat**. D in c e le 60 de piese 17 au ajuns la Muzeul Brukenthal. înşiruite de la 1081 la 1143 (5 monede nu au putut fi determinate), piesele sunt din aram ă sa u d in b illo n şi provin de la împăraţii Alexios (1088=1118), C onstantin P o rfiro g e n e tu l (înainte de anul 1097) şi de la loan II (1113=1143). K. H o re d t p u n e p re ze n ţa acestui tezaur în Ţara Făgăraşului pe seama influenţei b iz a n tin e în zo n ă înainte de pătrunderea aci a feudalităţii maghiare, influenţă v iz ib ilă şi în descoperirile din cetatea de la Breaza. Autorul nu crede că a n ii m e n ţio n a ţi sunt şi anii fimitâ ai tezaurului, ambele putând fi depăşite de m o n e d e le nedeterminate. K. HoredL C o M iâ , p. 126. noia 3.

"

F lo r e a C o s te a

·

R e p e r to r iu l a rh e o lo g ic a ! ju d e ţu lu i B rasov

F e ld io a r a (B raşov)

41.

partea sud-estică a com unei (spre râul Vulcâniţa), în vatra satului, din grădinile localnicilor au fost adunate mai multe fragmente ceramice la roată (pereţi de chiupuri şi de oale de dimensiuni medii, probabil castroanea), toate cenuşii, databile îm ediat după abandonerea Daciei de către adm inistraţia rom ană. ' 42. Fragmente sim ilare (cu deosebirea că aici este mai multă olărie arsă oxidant) şi databile în secolul IV d. Chr. au fost recoltate din casei parohiale evanghelice şi din gospodăriile din partea nordică a satului. Nu ştim dacă este vorba de aceeaşi aşezare cu aceea din punctul m

I n

o d e l a t e

r o ş i e ,

g r ă d i n a

p r e c e d e n t .

.

■

^

't r

-*

43 . în cursul m icilor sondaje de pe terasele din stânga Vulcăniţei, în

afara gospodăriilor, dar şi din rupturile recente ale promontoriul din această au fost adunate num eroase fragm ente ceramice databile după anul 271 (274). Este vorba de vase brun-cenuşii, care atestă tradiţia romană în (roata rapidă), cărora, din cauza deteriorării avansate nu le putem întotdeauna form a şi tipul, deşi m ajoritatea provin de la străchini farfurii, unele cu buza răsfrântă exterior. Cu aceeaşi ocazie s-au găsit şi cioburi databile în secolele VIII-IX, insuficiente pentru a se susţine unei aşezări vechi rom âneşti, deşi ea este foarte probabilă. 44. Din descoperiri mai vechi ca provenind de pe raza localităţii sunt cunoscute: o bară de a u r ştam pilată, turnată în monetăria din Thessalonica, cu imaginea a trei îm păraţi bizantini, databilă pe la 379-380 d. Chr. Patru bare, tot din aur (una distrusă ulterior descoperirii) dintre care trei au ştampilele de garanţie de la îm păraţii Graţianus (375-383), Valentinianus (375-392) şi T heodosius (379-395). ^ Este posibil ca toate piesele m enţionate să fi făcut parte iniţial din acelaşi tezaur. - -; j j | 45. în anul 1990 la Feldioara au fost reluate cercetările în fortificaţiile (s. n.) din intravilanul localităţii; totodată s-au început săpături de amploare în imediata apropiere a bisericii evanghelice şi în necropola medievală timpurie. De o atenţie deosebită s-a bucurat necropola care „Ocupa piaţeta de formă aproxim ativ trapezoidală la est de biserica evanghelică. în total s-au descoperit 109 m orm inte conţinând 119 indivizi (2 triple şi 6 duble). Suprafaţa totală excavată: 566 mp dintre care 36,5 mp cu 3 morminte, în campania 1995. S tratigrafie întâlnim nivelele: neolitic, bronz, Ha/lstatt, La Tene, roman, m edieval... ■' ' Decedaţii sunt înveliţi probabil într-un giulgiu şi depuşi în decubit dorsal, braţele întinse pe lângă corp, picioarele întinse, orientarea V-E. Inventarul necropolei constă în 18 m onede (12 romane şi 6 medievale) şi un inel de buclă cu capătul întors în form ă de S. Cele 6 monede medievale sunt din categoria denarilor m aghiari anonim i, emişi în a doua jumătate a sec. al XIIlea şi pot fi atribuiţi ipotetic regilor Geza II şi Ştefan III. Din punct de vedere p a r t e ,

t e h n i c ă

r e c o n s t i t u i ş i

c â t e v a

e x i s t e n ţ a

171

cronologic, necropola se întinde din ultima parte a d o m n ie i lui Geza li şj la sosirea cavalerilor teutoni la Feldioara. D atorită p u te rn ic e lo r analon·?^ care le are acest ritual în mediul săsesc transilvănean p re cu m şi în Occta ^ atribuim necropola primului val de colonizare germ ană în Transilvania ^ cuprinde încă din sec. al XIMea şi Ţara Bârsei. ’ CQre O. Iliescu. în Rev.Muz., 2. 1965. pp. 9-14 şi p. 11 cu nota 5; id e m , în R e v u e d e s ătudes *b europeenes. 3, 1965. 1-2, pp. 269-281; idem, în R ESEE. 26, 1988, 1, p p . 5 5 -7 3 ; Jochen Berhard Overbeek, Spätantike zwischen H eidentum u n d C h ris te n tu m , în A u s te llu n g s k a ta lo g ^ . Prähistorischen Staatsammlung herausgegeben von H erm an D a n n h e im e r, B a n d 17, M ünchen, iggt ‘V 44. 46; Numismatic Fine Arts, 14. 1984. New York. nr. 593; A drian lo n iţă . C ro n ic a c e rc e tă rilo r arheofa} & campania 1995. Brăila 2-5 mai 1996, p. 43, nr. 52. P entru c a m p a n iile a n te rio a re vezi volume?** rezumate pe anii 1993, 1994 la Feldioara (M arienburg). ju d B raşov. P e n tru fo rtific a ţie , Dan Câ^Jl· 1^ aceeaşi localitate, punctul B. Cercetări repetate de teren FI. C o ste a , L iv iu M u n th iu . ^

Felmer 46. Cea mai întinsă şi mai interesantă dintre a ş e z ă rile post-romane Cercetări de teren FI. C ostea, L. Munthiu (1974) şi FI. Costea, St. Coşuleţ (1990).

173

Hălmeag

52. Aproximativ la jumătatea drum ului d in tre H âlm eag ş i Felrrier

pe o terasă din stânda pârâului Felmer a fost id e n tifica tă o aşe2a \ nu este exclus să-şi aibă începutul în timpul stăpânirii rom ane. Ea ce* cu certitudine şi în secolele următoare, dovadă ca n tita te a a p r e c ia b il ceramică roşie sau cenuşie (în special străchini şi capace). Sond ·^ efectuate aici, foarte reduse, nu au dus la descoperirea de complex© în vedere configuraţia terenului şi faptul că drum ul su fe rise re c tific *!^ traseu recente faţă de data cercetărilor (acesta este de fa p t drumul ro* ^ pe această vale fiind găsită piesa din argint m enţionată la epoca ro r r ^ n este de presupus că partea cea mai însemnată a aşezării se afla pe terasă mai înalte, parţial împădurite în 1976. ^ Nu ştim cum se numea locul mai înainte, dar după în fiin ţa re a CAP-ulu,· fi­ şat şi după cultivarea intensivă a inului, localnicii i-au spus în Inişte. ^ 53. Pe aceeaşi Vale a Felmerului, în punctul V a le a M â ţii, în amestec olăria Petreşti au fost descoperite şi fra gm e n te c e ra m ic e s im ila re celor ? la Comana de Jos. Şi ele erau în poziţie s e c u n d a ră d in ca u za acelei»! operaţiuni de scarificare a terenului. S ondajul n o s tru fiin d d e s tu l de restrân! (o secţiune cu dimensiunile de 20 x 1,5 m) nu a o fe rit a lte d e ta lii decât cete desprinse din certitudinea existenţei a şeză rii v e c h i ro m â n e ş ti, atribuire făcută pe seama fragmentelor ceramice. 54. Tot de pe raza satului Hălmeag, fără lo c d e d e s c o p e rire , provine o fibulă cu capete de ceapă şi cu piciorul lung, de fa c tu ră ro m a n ă d a r databilâ în secolele lll-IV. .. 55. Nu excludem o altă locuire, poate m odestă, la poalele Dealului

Cătanelor, de unde de asemenea au fost adunate câteva fragmente ceramice lucrate la roată. . Cercetări de teren I. Ciupea. FI. Costea. L. Munthiu şi sondaje I. Glodariu. FI. Costea I. Ciupea Cercetări de teren ulterioare (1978) FI. Costea. RepArhTrans.

Hăiman 56-57. în urma unor laborioase cercetări siste m a tice c a re a u re u n it eforturile Muzeului Judeţean Braşov şi ale institutului de A rh e o lo g ie d in Bucureşti, la Hărman au fost descoperite trei aşezări autohtone p o s te rio a re abandonării Dadei de către armata şi administraţia rom ană. B a za tă p e v e s tig iile ieşite la lumină, autoarea cercetărilor denumeşte a şe ză rile re s p e c tiv e Hărm an I, II, şi III (situate pe terenul livezii satului şi în punctul G ro a p a B a n u lu i). Au fost cercetate mai multe locuinţe de tip bordei sau s e m ib o rd e i, g ro p i de bucate şi gropi menajere, vetre şi cuptoare. Inventarul a c e sto ra c o n s tă în ceramică, unelte din lut ars, metal, piatră şi os (din acest m a te ria l p ie p te n i cu mânerul In formă de clopot), fibule cu pictorul întors pe d e d e s u b t sa u cu placă-disc ele. Este de presupus că măcar Intr-o mied m ăsură în tre c e le tre i aşezări să 174

F lo r e a C o s ie a

·

R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B raso \

fi existat o legătură geneticâ (im plicit de continuitate), datorată în primul dfcnd creşterii dem ografice fireşti. Concluzia aceasta poate fi desprinsă din afirmaţia autoarei ce rce tărilo r care consideră unele vestigii „mai avansate, altele în faza de început". M aterialele, comune dar caracteristice epocii post· romane imediate, la care se adugă unele preocupări care stau la baza multor activităţi econom ico-productive (ne gândim în primul rând la reducerea minereului de fie r şi la confecţionarea pe loc a uneltelor din acest metal) fac din aşezările de la H ârm an unul dintre cele mai importante centre ale continuităţii populaţiei autohtone în Dacia după retragerea aureliană. 58. în aceeaşi zonă, din secolele VII 1-IX au fost cercetate mai multe semibordeie şi gropi, toate aparţinând populaţiei vechi româneşti, afirmaţie făcută în principal pe baza ceram icii. 1 59. Dealul Lem peş. C ea m ai im portantă dintre descoperirile de la Hârman, pusă în lumină de cercetările sistem atice efectuate între anii 1961 şi 1970 este o fortificaţie m edievală tim purie descrisă de colectivul de cercetători astfel: „Pe platoul ce constituie partea cea mai înaltă a Dealului Lempeş (pl. IV, 1), care separă (constituie, n. n.) hotarul comunelor Hărman şi Sânpetru, s-a urmărit cercetarea cetăţii m edievale (pl. I). Cetatea de formă aproximativ ovală este înconjurată de un şanţ cu val în faţă. Spre est, de unde este accesibilă dinspre H ărm an, culm ea este tăiată de încă două şanţuri. Spre sud, apărarea este asigura tă de şanţ şi val, panta fiind abruptă (pl. IV, 4). Spre vest şi sud, pe unde accesul este mai uşor. se mai păstrează urmele unui al doilea şanţ de apărare. Locuirea în cetate a lăsat puţine urme, constând mai ales din fragm ente ceram ice. Faptul se explică prin lipsa apei care trebuia adusă din şes. O a lb ie re în partea de sus a platoului a putut eventual servi ca cisternă. M aterialele s-au descoperit până la o adâncime de 0,40 m, mai numeroase fiind în partea de est a platoului. Spre vest, stânca apare în mai multe locuri la suprafaţă. t i· ' p în afară de săparea şanţului circular (pl. IV, 2) şi a şanţurilor ce barau căile de acces nu s-au constatat decât puţine amenajări la cetate: în partea de nord-est, pe o lungim e de 1,50 m, panta platoului era întărită de două rânduri de bolovani (p. IV, 3, 5), iar în capătul sudic... o mică porţiune este pavată cu bolovani m ici şi m ijlocii... Ceramica descoperită este lucrată în cetate şi se poate îm părţi în două categorii mari. în prim a intră fragmentele aparţinând unor oale cu pereţii în general subţiri din pastă relativ bună, cu mult nisip şi pietricele, suprafaţa este netezită şi de culoare ce variază de la cenuşie—brună la neagră şi de la brunâ-deschisâ spre cărămizie. Cele mai multe fragm ente provin de la oale cu pereţii relativ bombaţi şi cu buze de profiluri diferite (pl. V, 1-12). Un număr mic de fragmente au suprafaţa vălurită sau cu rare şănţuleţe orizontale (fig. 1). Valul apare numai pe două fragmente, o dată în bandă dezorganizată (pl V, 17), altă dată ca val simplu pe trei rânduri, pe gâtul şi pe um ărul unei oale fragmentare. în mai multe cazuri apare decorul de m ici striuri oblice de împunsături fine executate cu 175

pieptenele (pl. V, 13, 15). Un singur fragm ent e ste d e c o ra t cu si impresiuni mai grosolane făcute de asem enea cu p ie p te n e le . Tot dT categorie ceramică mai fac parte o serie de fu n d u ri şta m p ila te ^ cercuri concentrice cu raze, cerc cu cruce etc. (pl. V I). Tot a lcj 2 lL v^ k prezenţa unui vas ceramic decorat cu două şiruri d e im p re s iu n i t r i u fTin^ realizat dintr-o pastă cu un conţinut foarte bogat în p a ie te d e mică f | \ în cea de a doua categorie intră un num ăr m ic de fra g m e n te d in pasul 1< cu mult nisip, de culoare brună-deschisă, ce p ro vin d e la vase cu^6^ groşi, având suprafaţa cu uşoare văluiri late sau cu ş ă n ţu le ţe rare foi Din această categorie s-a putut întregi un vas (fig. 2 ). V, ^ Mai semnalăm un vas fragmentar din pastă bună cu m u lt nisip, de r, cenuşie, având forma cilindrică (pl. V, 19), precum şi d o u ă fragm ente ^ o tigaie cu marginea puţin înaltă, decorată cu alveole (fig. 3 ). fn afa* nfc ceramică s-a descoperit doar un vârf de săgeată d in fie r (fig . 4 ). r ^ Ceramica dscoperită pe Dealul Lempeş se p re zin tă a fi m a i evoluată d cea obişnuită din regiune, datată în secolul al X l-le a , c e e a ce ne face ca°^ atribuim cetatea secolului al Xll-lea. Ea a dăinuit p ro b a b il şi la începutul rJ * următor". ^ A. D. Alexandrescu. I. Pop. M.Marcu, in M ateriale, 10. p. 231 şi u rm ; M . M a rc u . în Cumidava I 42 şi urm; Cumidava, 6 . p. 39 şi urm; Studii dacice, p. 196 şi urm ; D. P o p e s c u , în SC/V, în cadrul a o r^ iÎ anuale începând cu anul 1964. Materialele se află la M uzeul J u d e ţe a n d e Is to rie d in B raşov.

Hoghiz 60. De pe teritoriul localităţii se cunosc 23 de m onede d in bronz, dintre care una localizată „între Hoghiz şi Ungra” şi provine de la M a u riciu s (597-598) Celelalte se înseriază începând cu Probus (2 7 6 -2 8 2 şi se te rm in ă la Arcadius (395-408). Este posibil ca monedele să fi fost co n stitu ite în tr-u n tazaur. K. Horedt. în SCIV, 1,1950,1. p. 124; idem, C ontribuţii, p. 32 şi 1 0 6 şi nr. 2 ş i 2 1 ; S C IV , 7 , 1956,34 p. 398; Untersuschungen, p. 94, nr. 51; Materiale, 1, p. 786; M. A c k n e r, în M itt. d. C e n tr. Comm , , 1353* p. 155; I. Pop, în Cumidava, 1. p. 108.

Jibert 61. Din punctul Pe Faţă au rezultat abundente fra g m e n te ceram ice de la vase modelate cu mâna sau lucrate la roată. A ce ste a d in u rm ă , deosebit de caracteristice (în special cele de la vasele de p ro vizii şi d e la o a le le cenuşiinegricioase, de dimensiuni medii), dem onstrează e x is te n ţa aici a unei aşezări post-romane deosebit de extinsă, precum şi in te n s ita te a locuirii. Nu lipseşte lipitura de peret arsă (sau neagră). ■-. f llţ 62. Altă aşezare identificată pe teritoriul lo c a lită ţii se a flă pe terasele din dreapta pârâiaşului care vine dinspre sud-sud-e st şi se v a rs ă în Valea Mare, loc pe care persoanele întâlnite cu ocazia p e rie g h e z e lo r îl numeau La Saivane. Suprafaţa de pe care au fost adunate fra g m e n te le ceramice (de fapt singurele materiale databile în secolele lll-IV ) se în tin d e de la liziera pădurii până la drumul Dacia-Jibert, la est de lo ca lita te . P re d o m in a n te sunt 176

Fhtrea Costea ·

RepertoriuI arheologic a/ judeţului Braşox

cioburile de la oale m o d e la te cu m âna, am ănunt pe care nu -4 considerăm esenţial. toate fiin d cu le se num ai de la suprafaţa terenului. 63. La poalele în ă lţim ii ce co n tin u ă spre sud, partea cea mai ridicată a marginii dinspre ve st a sa tu lu i, to t în arătură dar şi In unele taluzuri provocate de alunecările de te re n au fo s t descoperite căteva fragm ente de la vase lucrate la roată ş i d a ta b ile în se co le le lll-IV . C e rc e tă ri d e te re n F I. C o s te a . 1 9 7 9 . 1 9 8 0 . V ezi In sp e cia l C . G ooss. In A V S L. 13. 1876. p. 310. P.

H— «rtm In G erm ania. 12.1928. p. 96.

Lovnic 64. Din punctul G ră d in a L o vn icu lu i (vezi H a lls ta tt şi Latene) provin şi d a ta b ile în s e c o le le lll-IV . E ste vorba în special de ceramică la roată, ro şie sau ce n u şie , recipiente de dim ensiuni medii sau (castroane, u lc io a re , că n i d a r m ai cu seam ă vase de provizii). Dintre fragmente se d e ta ş e a z ă p a rte a su p e rio a ră a unui K raussengefăss cenuşiugâlbui, cu d e co r de lin ii în va l la exterior, im ediat sub buză. Pe arătură se aflau multe p ie tre în ro ş ite d e fo c şi ră vă şite de plug, care puteau foarte firesc provină de la c u p to a re cu pie trar. Nu lip se sc bucăţile de răşniţe din tuf vulcanic (care în s ă p o t fi şi d a cice ). m

a t e r i a l e

lu c r a t ă m

a r i

$ ă

Cercetări d e te re n FI. C o s te a , I. B a u m a n , 8 m a i 1990.

Mateiaş 65. în punctul p re z e n ta t p e n tru epoca dacică (în Şi pot), cu ocazia cercetărilor de teren şi a so n d a ju lu i din a n u l 1980 s-a constatat că o locuinţă dacică adâncită fusese secţionată şi p a rţia l su p ra p u să de o locuinţă databilă în ultimele veacuri ale mileniului I d. C hr, fo a rte probabil în secolele VIII-IX . Din perimetrul celei din urmă ca şi de pe o m a re su p ra fa ţă de arătură, a fost adunată o cantitate însemnată de fra g m e n te ce ra m ice sp e cifice culturii m ateriale româneşti vechi (nu este exclusă d ă in u ire a ei şi în se colul al X -lea). în mare măsură ceramica de aici îşi are a n a lo g ii p e rfe c te la C om ana de Jos. Tot pe arătură au fo s t d e s c o p e rite m u lte bucăţi de râşniţe din tu f vulcanic din zona R a co şulu i, c a re p o t fi şi d e e p o că dacică (ele sunt atât de numeroase şi unele aproape în tre g i, m o tiv p e n tru ca re p roprieta rii terenurilor le adună la capătul locului sau p e ră z o a re p e n tru a nu-i îm piedica la m uncile agricole). Cercetări d e te re n FI. C o s te a , L. M u n th iu (1 9 7 9 ) şi s o n d a je FI. C o ste a . I. G lodariu (1980).

Măieruş 66. Intre halta V a d u l R o şu , ş o s e a u a B raşov-S ighişoara şi micul pârâiaş ce o traversează v e n in d d e la C rizb a v, pe o te ra să care se aliniază pe ambele părţi ale şoselei a m in tite a fo s t d e s c o p e rită o cantitate m are de fragm ente de la vase lucrate la ro a tă (p e re ţi, b uze , fra g m e n te decorate cu bandă incizată vălurită sau lin ie s im p lă şi ea c irc u la ră - o rizo n ta lă - etc.) sau vălurită, părţi din vase m o d e la te cu m â n a , to a te d a ta b ile după părăsirea Daciei de către 177

armata şi administraţia romană. Pe arătură e x is ta şi o cantitate m*. lipitură de perete arsă, precum şi pietre de râu şi d e c a rie ră întoarse d ^ ^ unele înroşite de foc, indicii asupra locuirii în ca se s u p ra te ra n e şi a f de către localnici a cuptoarelor cu pietrar. Facem precizarea că înglobarea aşezării lo c a lită ţii M ă ie ru ş este probabilă, terenul putând să aparţină şi de R otbav. P e n tru o mai k * orientare şi „repartizare” a ei uneia dintre lo ca lită ţi a d ă u g ă m că lo c u ir ^ discuţie este exact la km 27 al şoselei B ra şo v-S ig h işo a ra . A lt indfay ^ acela că respectiva terasă este prima după halta C F R V adu R oşu în dre^* acesteia în sensul de mers spre Braşov. ^ Cercetări de teren R. Costea. 1977.1979.

Mândra 67. Aproximativ la jumătatea distanţei d in tre s a t şi F ăgăra ş, pe terasă din stânga Oltului înainte de vărsarea în el a p â râ u lu i Urâşa s-au descoperite fragmente de la vase m odelate cu m âna sau la roată, probata din secolele lll-V. Distruse aproape total de lu c ră rile a g ric o le erau căteva cuptoare cu pietrar şi unul din pământ „clădit” în a fa ra lo cu in ţe i. Aşezarea va beneficia de o cercetare amplă deoarece peste ea va tre c e autostrada Braşov-Borş. Cercetări de teren FI. Costea. L. Munthiu. 1984. Săpături de salvare F I. C ostea. I. Bauman, a. Dimutete. Gh. Dragotâ. I. Frâtean (inedite). -£ ‘ ;

Mercheaşa 68. Este vorba de .un opaiţ de lut din secolele lll-IV d e caracter creştin nesigur. Pe fund are o cruce înscrisă într-un c e rc ” . P u b lic a t mai întâi de către K. Horedt, opaiţul a dat naştere unor discuţii p ro şi co n tra referitor la caracterul său creştin, ca şi asupra datării. în tim p ce K. H o re d t afirma câ el este .probabul creştin din sec. IV", I. Bamea şi C. D a ic o v ic iu sunt categoric de această părere. M. Macrea respinge la fel de c a te g o ric p ă re re a celor doi, spre deosebire de 1.1. Russu care este mai a p ro p ia t d e o p in ia lui K. Horedt, considerând opaiţul .creştin nesigur*. J U tvn a pubbcare a opaiţului, cu toată biblio ga fia a n te rio a ră , a p a rţin e lu i D . P ro ta s e . P ro b i.c o n t, p. 153 9i fig . 58 (vezi K_ Horedt. in AiSC. 4 .1 9 4 1 -1 9 4 3 . p. 167 ş i p l. 4 /2 a -2 b ). , _:

Meşendorf 69. Din locuri nepredzate dar sigur de pe raza lo c a lită ţii su n t cunoscute mai demult câteva obiecte pentru care se p ro p u n e o datare post· aureitanâ. Este vorba de un solidus de la T heodosius I (379-395) sau de la Theodosius II (408-450) şi de o piatră „cu in scrip ţie rom ană". Dacă în ceea ce priveşte datarea monedei nu există alte p o s ib ilită ţi de datare în afara contemporaneităţii cu împăraţii amintiţi, despre în ca d ra re a temporală a „pietrei cu inscripţie romană" în vremea celui de al d o ile a îm părat avem 178

F lo r e a C o s re a

·

R e p e r t o r iu l a r h e o lo g ic a l ju d e ţu lu i B raşov

0 oarecare rezervă, piesa putând data şi de mai înainte, anume din timpul stăpânirii rom ane. C. Gooss. Chronik. p. 134; AVSL, 13. 1876. p. 134; K. Horedt. In SC/V. 1.1950.1. p. 124; Contribupi. 33 pr. 26; Mitt. B ruk M us.. 11-12. 1944. p. 111, nota 93; D. Protase. Prob!.cont. p. 166.

Peştera

70. în cursul ce rce tă rilo r sistem atice din Peştera Mare, satul Peştera. în arT,estec cu vestigii din alte epoci au fost descoperite şi fragmente ceramice din secolele IIl-IV. Nu deţinem prea m ulte informaţii despre ele în afara faptului că au in tra t în co le cţiile M uzeului Judeţean de Istorie din Braşov. Aflarea lor într-o peşteră este de pus pe seama unor condiţii naturale sau de natură om enească de m are risc. S igur este vorba de un refugiu temporar. Aceasta nu exclude, ba dim potrivă, presupune existenţa unei aşezări deschise undeva în apropiere. C. S. N ic o lă e s c u -P lo p ş o r. I. P o p . în M ateriale. 6. 1959, p. 29.

Prejmer 7 1 . La ieşirea din sat, spre est, cu peste două decenii în urmă a fost cercetată sistem atic o im portantă aşezare post-romană, suprapusă parţial celei dacice din perioada clasică. Au fost descoperite mai multe locuinţe adâncite şi sem iadâncite, gropi de provizii şi gropi menajere, toate cu un bogat inventar. în afara ceram icii caracteristice au mai fost recoltate unelte din piatră, lut ars şi m etal. De o deosebită importanţă se presupune a fi reducerea m inereului de fie r şi prelucrarea lui în cadrul comunităţii, ceea ce subliniază şi ca ra cteru l m eşteşugăresc al aşezării. Nu este mai puţin adevărat că m eşterii fă u ra ri puteau fi dacii, nepublicarea încă a rezultatelor unor cercetări care vizau două epoci istorice fiind un serios impediment în formularea co n clu ziilo r despre fiacare dintre aşezări. O parte din materiale se află la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov, cele mai valoroase însoţind-o, probabil, pe autoarea cercetărilor. , * M. Marcu. în S tu d ii dacice, p. 195 şi urm. cu referire la prelucrarea metalelor.

Racoşul de Jos 72. Câmpul C aprei. D eşi reduse numeric, fragmentele ceramice descoperite aici sunt su ficie n te pentru a proba existenţa unei locuiri postromane în acest punct. \ J : 1, 73. Podul M are. Terasă în dreapta pârâiaşului ce se varsă în Olt în apropiere de halta C FR M ateiaş. Şi aici puţine fragmente ceramice din secolele HMV. A

4

III

In nici unul dintre puncte nu s-au făcut sondaje sau cercetări sistematice.

Cercetări de teren F I. Costea I. I. Pop (1 9 7 9 ) şi FI. Costea, I. Bauman (1990). în cam pania din 2000 participând şi Attila Adrian Tohotan. ' *; * Af-

179

Raşnov-Blocuri 74. Identificată în anul 1972 în urma unor a m p le ce rce tă ri efectuate în mai multe localităţi din Ţara Bârsei, a şe za re a în în stânga şoselei Braşov-Câmpulung şi se e xtin d e d e la aceast * marginea pădurii pe unde curge pârâiaşul S te m e (sau Isterne) q9 de calea ferată Braşov-Zâmeşti nu este mai m are d e 4 0 0 m iar r h t o h > n l,

J

f l l n

l

0

LftndwtrttohAft und dt·» •o n n «· änt)