Conditia umana [PDF]

Zitiervorschau

COLECTIA ,

PANOPTICON

1lllIllr� Idea Design & Print

Editură

Casa Cărţi i de

Ştiinţă

Cl uj, 2007

HANNAH ARENDT ....,

CONDITIA UMANA ,

Traducere de

CLAUDIU VEREŞ şi GABRIEL CHINDEA

Idea Design & Print Editură

Casa Cărtii de Stiintă , , , Cluj,2007

Hannah Arendt

The Human Condition © The University of Chicago,

© Idea Design & Print,

1958

Editură,

2007,

www.ideaeditura.ro

REDACTORI DE COLECŢIE

Alex . Cistelecan

Ciprian Mihali Ovidiu Ţichindeleanu

REDACTOR

George State CORECTOR

Vasi Ciubotariu

TEHNOREOACTOR

Le n ke Janitsek COPERTĂ, CONCEI'ŢlE

GRAFICĂ ŞI

11 PAR

Idea Design & Pri nt , Cluj

ISBN (13)

978-973-7913-53-1

pentru această ediţie.

NOTA TRADUCĂTORI LOR

Ediţia englezească folosită la traducerea Arendt,

The Human Condition,

Condiţiei umane

a fost Hannah

The Universiry of Chicago Press, Chicago &

London, 1958.

În cuprinsul acestei ediţii există numeroase citate sau expresii În alte limbi

decît engleza, dintre care o parte Însoţite de traducerea autoarei Înse�i. Drept urmare, ne-am abţinut de la traducerea originalului grecesc, latinesc, franţuzesc sau german al acestor fragmente, preferînd să ne folosim de traducerea deja existentă, pentru a rămîne cît mai aproape de intenţiile, de limbajul şi de conceptele autoarei. În schimb, În cazul expresiilor sau al citatelor străine lăsate netraduse În ediţia englezească, am tradus în româneşte direct origi­ nalul, marcînd intervenţia noastră cu paranteze drepte. (Citatele din limba ger­ mană au fost traduse de George State, căruia îi mulţumim.) Tot Între paranteze

drepte am trecut explicaţiile sau completările pe care le-am adăugat ori de cîte ori am crezut că este nevoie de o lămurire sau de o Întregire a textului. Cît priveşte traducerea cărţii propriu-zise, există o alegere care trebuie sem­ nalată şi explicată ca atare: e vorba de felul În care am hotărît să ÎI redăm pe

labor (muncă) şi action (acţiune) reprezintă un con­ Condiţiei umane. Dificultatea traducerii a venit din sem­ nificaţia complexă pe care Hannah Arendt i-o conferă lui work: distins de labor,

work,

care împreună cu

cept fundamental al

termenul este, pe deasupra, polisemic, desemnÎnd, pe de o parte, activitatea de producere a unui obiect, iar, pe de altă parte, rezultatul unui asemenea proces, adică obiectul Însuşi. Din păcate, nu am reuşit să găsim În româneşte un echivalent unic şi lipsit de echivoc, care să cuprindă în sine amîndouă înţe­ lesurile. Astfel, pentru work luat ca activitate, cuvîntul românesc cel mai potri­ vit ni s-a părut a fi lucru. Într-adevăr, lucrul (work.) se deosebeşte de muncă (Iabor), fiind, de asemenea, corespondentul grecescului ergazesthai, allatinescu­ lui facere sau fabricari, al franţuzescului ouvrer, sau al germanului werken, de care Hannah Arendt aminteşte explicit. Totuşi, produsul lucrului, care În en­ glezeşte poate fi desemnat tot prin work şi care este echivalentul grecescului

ergon,

al latinescului opus, al franţuzescului muvre, sau al germanului Werk, nu

poate fi exprimat în româneşte prin lucru fără un anume echivoc. În plus, este cu neputinţă a mai folosi lucru atunci cînd e vorba de

work ofart,

care, pen­

tru Hannah Arendt, reprezintă Însă forma eminentă În care se poate Întru­ pa rezultatul activităţii productive. În schimb, varianta cea mai convenabilă În ultimul caz ar fi Mai mult,

operă. Dar, etimologic, operă nu are nicio legătură cu lucru. operă ni s-a părut prea pretenţios pentru a desemna produsul meş­

teşugarului şi cu totul nepotrivit pentru a numi rezultatul activităţii gîndirii divine, respectiv actualitatea pură, pe care Hannah Arendt îl are de aseme­ nea În vedere atunci cînd vorbeşte despre work. Iată de ce am hotărît ca pen­ tru produsul lui work să ne oprim la românescul/ucrare, rămînînd ca lucru, cu care este atît de înrudit, să se refere la

work

ca proces şi activitate.

Claudiu Vereş şi Gabriel Chindea

5

PROLOG

În 1957, un obiect născut pe Pămînt şi făcut de mîna omului a fost lansat În Univers, unde s-a Învîrtit timp de cîteva săptămîni În jurul Pămîntului, după aceleaşi legi ale gravitaţiei care fac să se rotească, ţinînd În mişcare, corpurile cereşti - Soarele, Luna şi stelele. Fireşte, satelitul produs de om nu era lună sau stea, nici vreun corp ceresc care să Îşi urmeze traiectoria circulară un răs­ timp care pentru noi, muritorii legaţi de timpul pămîntesc, dăinuie o veşni­ cie. EI a reuşit totuşi să rămînă pentru o vreme pe bolta cerească, găsindu-şi locul şi mişcîndu-se În vecinătatea corpurilor cereşti ca şi cînd ar fi fost acceptat, cu titlu de Încercare, În sublima lor companie. Evenimentul, neÎntrecutÎn importanţă de niciun altul, nici chiar de fisiu­ nea nucleară, ar

fi

fost

întîmpinat

cu

neştirbită bucurie, dacă nu ar fi exis­

tat stînjenitoarele împrejurări militare şi politice care l-au Însoţit. Dar, oricît

de curios ar părea, bucuria nu a fost triumfală; nu mîndria sau uimirea În faţa formidabilei puteri şi măiestrii om eneşti au umplut inimile oamenilor, care, ridicîndu-şi acum priviri le spre ceruri, puteau zări acolo un obiect pro­ dus de ei Înşişi. Reacţia imediată, de moment, a fost de uşurare la vederea primului "pas făcut către evadarea omului din starea de prizonierat de pe Pămînt". Iar această ciudată declaraţie, departe de a fi fost scăparea Întîm­ plătoare a unui reporter american, repeta fără să ştie cuvintele extraordi­ nare care, cu mai bine de douăzeci de ani În urmă, fuseseră gravate pe piatra funerară a unuia din marii savanţi ai Rusiei: "Omenirea nu va rămîne pentru totdeauna legată de Pămînt". Asemenea sentimente sînt de.la o vreme locuri comune. Ele ne arată că omul nu este niciodată prea Încet pentru a prelua şi pentru a se adapta la descoperirile ştiinţifice şi la progresele tehnice, ci că, dimpotrivă; le-a devansat cu decenii Întregi. În această privinţă, ca

şi În altele, ştiinţa a Înfăptuit şi a

confirmat ceea ce omul anticipase În vise care nu erau nici nebuneşti, nici deşarte. Nou e doar faptul că unul din ziarele americane cele mai respec­ tabile a publicat în sfîrşit pe prim a pagină ceea ce fusese pînă atunci Îngropat În deloc respectabila literatură ştiinţifico-fantastică (căreia, din păcate, nimeni nu i-a acordat Încă atenţia pe care o merita ca vehicul al sentimen­ tel or şi al aspiraţiilor de masă). Banalitatea declaraţiei nu trebuie să ne facă să trecem cu vederea caracterul ei excepţional; căci, deşi creştinii au vorbit despre Pămînt ca despre

o

vale a plîngerii, iar filosofii şi-au privit trupul ca

pe o temniţă a minţii sau a sufletului, nimeni În istoria omenirii nu s-a gîn­ dit vreodată la Pămînt ca la o Închisoare a trupurilor omeneşti şi nici nu s-a străduit atît de mult pentru a pleca cu adevărat pe Lună. Oare emancipa­ rea şi secularizarea epocii moderne, Începute nu neapărat cu o respingere a lui Dumnezeu, cît a unui dumnezeu care era Tatăl din ceruri al oamenilor,

7

se

vor incheia printr-o chiar mai fatală repudiere a unui Pămînt care a fost

Mama tuturor făpturilor vii de sub soare? Pămîntul este tocmai chintesenţa condiţiei umane şi, după cîte ştim, natu­ ra terestră este poate unica din univers care le asigură fiinţelor omeneşti un mediu de locuit În Gre se pot mişca şi pot respira fără efort şi fără a se folosi de mijloace artificiale. Artificialul lumii create de om separă existenţa umană de orice mediu pur animal, Însă viaţa ca atare se află În afara acestei lumi artificiale şi, prin intermediul vieţii, omul rămîne legat de toate celelalte or­ ganisme vii. De ceva vreme, o bună parte din strădaniile ştiinţifice sînt îndreptate spre transformarea vieţii Înseşi În ceva "artificial", spre retezarea ultimei legături prin care pînă şi omul se numără printre copiii naturii. Ace­ eaşi dorinţă de a evada din prizonieratul terestru se vede În Încercarea de a crea viaţă În eprubetă, În tendinţa de a combina la microscop "plasmă embrionară congelată, provenită de la persoane cu aptitudini dovedite, pentru a produce fiinţe umane superioare" şi "pentru a (le) modifi ca mări­

şi funcţia"; iar năzuinţa de a scăpa de condiţia umană, bănui­ stă de asemenea În spatele speranţei de a prelungi durata de viaţă

mea, forma esc eu,

a omului cu m ult peste limita de o sută de ani. Acest om al viitorului, pe care savanţii ne spun că ÎI vor produce În nu mai mult de o sută de ani, pare stăpînit de un sentiment de revoltă Împotri­ va existenţei umane aşa cum a fost ea dată, un cadou gratuit venit (în lim­ baj secularizat) de nicăieri, pe care doreşte să o schimbe, ca să zicem aşa, cu ceva făcut de mîna lui. Nu avem niciun motiv să ne Îndoim de capacita­ tea noastră de a realiza un astfel de schimb, la fel cum nu avem niciun mo­ tiv să ne îndoim de capacitatea noastră actuală de a distruge orice formă de viaţă organică de pe pămînt. Problema este Îhsă dacă dorim să ne folosim În felul acesta de noile cunoştinţe ştiinţifi ce şi tehnice, şi ea nu poate fi tran­ şată prin mijloace ştiinţifice; este o problemă politică de prim rang şi, de aceea, nu poate fi cîruşi de pUţin lăsată pe seama hotărîrii oamenilor de ştiinţă profesionişti sau a politicienilor de profesie. Chiar dacă asemenea posibilităţi ţin Încă de un viitor Îndepărtat, primele efecte de bumerang ale marilor succese ştiinţifi ce s-au făcut simţite Într-o criză apărută În chiar sînul ştiinţelor naturii. Dificultatea vine din faptul că "adevărurile" concepţiei ştiinţifice modeme despre lume, deşi pot fi demons­ trate prin formule matematice şi pot fi probate tehnologic, nu mai sînt po­ trivite pentru o exprimare normală În vorbire şi În gîndire. În momentul În care asemenea "adevăruri" sînt rostite cu coerenţă conceptuală, rezultă enunţuri care "nu sînt poate la fel de lipsite de sens ca termenul de «cerc triunghiular», dar sînt cu mult mai lipsite de sens decît cel de «Ieu Înaripat»" (Ervvin Schrbdinger). Nu ştim Încă dacă o atare situaţie este definitivă. S-ar putea Însă ca noi, făpturi tel"estre care am început să acţionăm ca şi cînd am fi 10ClJitorii universului, să nu mai fim niciodată capabili să înţelegem adică să gîndim şi să vorbim despre -lucrurile pe care sîntem totuşi În stare să le facem.

În cazul acesta, totul s-ar petrece ca şi cînd mintea noastră, materială, fizică a gîndurilor noastre, ar fi neputincioasă

care este condiţia 8

să urmărească ceea ce facem, ÎnCÎt de acum Înainte să avem Într-adevăr nevoie de maşini artificiale care să gîndească şi să vorbească În locul nostru. Dacă s-ar dovedi adevărat că gîndirea şi cunoaşterea (În sensul modern de pricepe. re practică) s-au separat definitiv, am deveni Într-adevăr robii neputincioşi nu atît ai r:naşinilor noastre, CÎt ai priceperii noastre practice, făpturi nechib­ zuite aflate la bunul plac al tuturor dispozitivelor şi posibilităţilor tehnice, oricît ar

fi

ele de criminale.

Totuşi, chiar dacă lăsăm la o parte aceste ultime şi Încă nesigure conse­ cinţe, situaţia creată de ştiinţe este de o m are Însemnătate politică. Oriunde este În joc importanţa vorbirii, chestiunile devin prin definiţie politice, Întrucît vorbirea este ceea ce face din om o fiinţă politică. Dacă am urma sfatul, pe care ÎI primim atît de des, de a ne adapta atitudinile culturale la starea ac­ tuală a realizărilor ştiinţifice, ne-am Însuşi cu toată seriozitatea un mod de viaţă În care vorbirea nu ar mai avea Înţeles. Căci astăzi ştiinţele au fost con­ strînse să folosească un "limbaj" de simboluri matematice care, deşi inven­ tat la Început doar pentru prescurtarea afirmaţiilor rostite, cuprinde acum expresii care nu mai pot fi nicicum retraduse În vorbire. Motivul pentru care ar fi Înţelept să nu avem Încredere În judecata politică a oamenilor de ştiinţă

qua oameni de ştiinţă nu este În primul rînd lipsa lor de "caracter", Întrucît nu au refuzat să fabrice arme atomice, sau naivitatea lor, ÎntruCÎt nu au Înţeles că, odată fabricate aceste arme, ei urmau ,să fie ultimii consultaţi În legă­ tură cu folosirea lor, ci tocmai faptul că ei se mişcă Într-o lume În care vor­ birea şi-a pierdut puterea. Or, tot ce ea ce oamenii fac, cunosc sau experimentează poate avea sens doar În m ăsura În care este ceva despre care se poate vorbi. Pot exista adevăruri mai presus de cuvinte, de o Însemnăta­ te considerabilă pentru om la singular, adică pentru om În măsura În care nu este o fi inţă politică, indiferent ce altceva poate el fi. Oamenii la plural, adică oamenii În măsura În care trăiesc, se mişcă şi acţionează În această lume, pot avea experienţa deplinei inteligibilităţi doar dacă pot vorbi şi se pot Înţelege unii cu alţii şi cu ei Înşişi. Mai apropiat şi poate la fel de hotărîtor este un alt eveniment, nu mai puţin ameninţător. E vorba de apariţia automatizării, care, În cîteva decenii, va goli probabil fabricile şi va elibera om enirea de povara ei cea mai veche şi cea mai naturală, povara muncii şi constrîngerea necesităţii. În joc este

şi aici un aspect fundamental al condiţiei umane, Însă revolta Împotriva lui, dorinţa de eliberare de "truda şi necazul" muncii nu sînt moderne, ci tot atît de vechi ca istoria consemnată. A fi scutit de muncă nu este ceva nou; o asemenea libertate fi gura odinioară printre privilegiile cele mai ferm stabili­ te ale celor puţini. În cazul acesta, s-ar părea doar că s-a profitat de progre­ sul ştiinţific şi de dezvoltările tehnice pentru a se Înfăptui ceva la care toate epocile trecute au visat, dar pe care niciuna nu a fost În stare să ÎI realizeze. Totuşi, lucrurile stau aşa doarÎn aparenţă. Epoca modernă a fost Însoţită de o giorifi care teoretică a muncii, ceea ce a avut drept rezultat transforma­ rea efectivă a Întregii societăţi Într-o societate a muncii. Împlinirea dorinţei, la fel ca Împlinirea dorinţelor din basme, vine Într-un moment cînd ea nu

9

mai poate decît să se contrazică singură. Avem de a face cu o societate de muncitori gata să fie eli berată de lanţurile muncii, i ar această societate nu mai are cunosti ntă de celelalte activităti mai Înalte si mai Însemnate de dra,

,

)

,

gul cărora ar merita cîştigată o asemenea li bertate. În interiorul acestei so­ cietăţi, egalitară deoarece egalitarismul reprezintă modul În care munca Îi face pe oameni să trăi ască Împreună, nu a mai rămas nicio clasă, nici o aris­ tocraţie, fie de natură politică, fie de natură spiri tuală, de la care să poată porni din nou o restaurare a celorlalte facultăţi ale omului. Pînă şi preşedinţii, regii sau prim-miniştrii Îşi privesc funcţia ca pe o slujbă necesară pentru via­ ţa societăţii, iar, printre i ntelectuali, cei care văd În ceea ce fac o lucrare, şi nu un mod de a Îşi cîştiga existenţa, au rămas doar indivi zi solitari . Ne con­ fruntăm cu perspectiva unei societăţi de muncitori fără muncă, adi că li p­ siţi de si ngura activitate care le-a mai rămas. Fără Îndoial ă, ni mic nu poate fi mai rău. Cartea de faţă nu oferă răspuns la asemenea griji şi dileme. Astfel de răspunsuri se dau În fiecare zi

şi

sînt chestiuni ce ţin de poli tica practi că,

supusă consensului celor mulţi; ele nu se pot regăsi niciodată În consideraţiile teoretice sau În opini a unei singure persoane, ca şi cum ne-am ocupa aici de probleme pentru care nu ar exista decît o singură soluţie. În cele ce ur­ mează, propun Însă o reconsiderare a condiţiei umane din punctul de vedere al experienţelor noastre celor mai noi şi al spaimelor noastre celor mai re­ cente. Ceea ce reclamă, cu siguranţă, reflecţie, pe cînd lipsa de reflecţie nesăbuinţa oarbă, confuzi a iremediabilă sau repetarea complezentă a unor "adevăruri" devenite banale şi goale - pare să se numere pri ntre caracteri s­ ticile de seamă ale vremii noastre. Propunerea mea este, aşadar, foarte sim­ plă: ni mic mai mult decît să gîndim ceea ce facem. "Ceea ce facem" alcătuieşte Într-adevăr tema centrală a acestei cărţi. În ea este vorba doar despre structura şi părţile cele mai elementare ale condiţiei umane, despre acele activităţi considerate, atît În mod tradiţional, cît şi potri­ vit opiniei obi şnuite, ca aflÎndu-se la Îndemîna fiecărei fiinţe omeneşti. Din acest motiv, ca şi di n altele, cea mai Înaltă şi poate cea mai pură activitate de care oamenii sînt capabili, activitatea gîndi ri i , este lăsată În afara conside­ raţiilor de faţă. Prin urmare, cartea se limitează sistematic la o discuţie des­ pre muncă, lucru şi acţiune, care alcătuiesc cele trei capitole centrale ale ei. Din punct de vedere i stori c, În ulti mul capitol mă ocup de epoca modernă şi, pe parcursul Întregii cărţi, de diversele configuraţi i din interiorul ierarhiei activităţilor, aşa cum le cunoaştem din i storia Occidentului. Epoca modernă nu se confundă totuşi cu lumea modernă. Di n punct de vedere ştii nţific, epoca modernă, care a Început În secolul al XVII-lea, s-a Încheiat la Începutul secolului al XX-lea; din punct de vedere politic, lumea modernă, În care trăim astăzi, s-a născut odată cu primele explozi i atomi ­ ce. Eu nu discut despre această lume modernă, pe fundalul cărei a a fost scrisă cartea de faţă. Mă li mi tez; pe de o parte, la o analiză a acelor facul­ tăţi omeneşti generale care decurg din condiţia umană şi sînt permanente, adică nu pot fi definitiv pierdute cît timp condiţia umană nu se modi fică 10

ea însăşi. Pe de altă parte, scopul analizei istorice este să urmărească pînă la origini Înstrăi narea lumii moderne, dubla ei fugă de pe Pămînt spre Uni­ vers şi din l ume spre sinele individual, pentru a înţelege natura societăţii, asa cum s-a dezvoltat si s-a înratisat ea În chiar momentul cînd a fost ,

)

)

copleşită de sosirea unei epoci noi

,

şi Încă necunoscute.

11

CAPITOLUL I CONDITIA UMANĂ ,

11/7:4

ACTIVA ŞI CONDIŢIA UMANĂ

P rin termen u l de vita activa Î m i propun să desemnez trei activităţi omeneşti fu n d amentale: m u n ca, l ucrul şi a cţi u n ea . Ele sînt fundamentale pentru că fiecare corespunde u n e i a dintre con d i ţi i l e de bază În ca re i-a fost dată omu­ l u i vi aţa pe pămînt. M unca este activitatea care corespunde p ro ce su l ui bi ologic al co rp u l u i omenesc, a l e cărui fu n cţi i spontane d e c reş te re, metabo l ism ş i declin final sîn t legate de necesităţile vitale pe care m u nca le p rod u ce şi le introd uce În p ro ce su l vieţii. Condiţia u m a n ă a m u ncii este viaţa În săşi. Lu cru l este activitatea ce co re s p un d e caracterului nenatu ral al existenţei u m ane , care nu este î n ti p ări tă În şi a cărei moarte n u este compensată de ci cl ul perpetu u al vieţi i speciei. Lucrul asigu ră o l u m e "artificială" de obiecte, cu totul dife ri tă de orice me di u natural. În interioru l graniţelor acestei l u m i artificiale, fiecare vi aţă ind ivi d u ală găseşte adăpost, în ti mp ce lumea Însăşi este menită să d u reze mai mult şi să d e păşea s că toate vieţi le indivi duale. Condiţia u m ană a l u cru l u i este apa rtenen ţ a- la-l u me. A cţiu n e a , singura activitate care se petrece d e- a d reptu l în tre oameni , fără m ijl oc i re a obiectelor sau a materiei, co re s p u n de cond iţi ei u m ane a p l u ralităţi i, faptu l u i că oamenii , nu Omul, trăi e sc pe pămînt şi popu lează l u mea. Deşi to ate as p e cte l e condiţiei u mane sînt, Într- u n fel sau altu l , legate de politică, pl u ralitatea este în mod p a rti cu l ar condiţia - nu n u mai o condi­ tia sine qua non, ci şi o conditia per quam - ori cărei vi eţi po l i ti ce . Astfel, l i mba romanilor, pesemne p o p orul cel mai po liti c pe care îl cunoaştem, folosea ca s i n onime exp resi i le "a trăi" şi "a fi p ri n tre oameni" (inter homines esse) sau "a muri" şi "a înceta de a fi printre oameni" (inter homines esse desinere). Dar, în forma ei cea mai elementară, condiţia umană a acţi u n ii este presupusă ch i ar şi d e GeneZă ( " parte bărbătească şi parte femeiască i-a Tacut"), dacă acce p tă m că această istorisire a facerii omului este în c h i p esenţi al d i fe ri t ă d e cea d u p ă care la î n ce p u t Dumnezeu l-a facut pe Om (adam), pe "el", nu pe "ei " , mulţi mea fiinţelor omeneşti reprezentînd rez u l tat u l m u lti pl icării. 1 1. Analizînd gîndirea politică postclasică, �ste adesea CÎt se poate de grăitor să se obselve la care din cele două versiuni biblice ale creaţiei se face trimitere. Astfel, diferenţa dintre învăţătura lui Isus din Nazaret şi învăţătura lui Pavel se vede foarte bine pentru că Isus, discutînd d e s p re relaţia dintre soţ şi SOţie, trimite la Geneza, 1,27: "Oare n-aţi citit că Ziditorul i-a

13

Acţiunea ar fi un lux i nuti l , o i n geri nţă cap rici oasă În l egil e gene rale de com­ p ortame n t, dacă oam e n i i n u ar fi d ecît rei terări l e reproducti bile l a nesflrşi t a l e acelui aşi mo d e l , a cărui n atură sau ese nţă ar fi aceeaşi pentru toţi şi tot atît de previ zi bilă ca natura sau esenţa o ricăru i alt l u cru. Plural i tatea este co n d iţia acţi unii u mane fi i n dcă n o i sînte m toţi la fe l, adică um a n i , fără ca ci n eva să fie vreod ată ide n tic

cu

altci n eva care a trăit, trăieşte sau va trăi

cîn dva. Toate cele tre i activi tăţi şi cond iţi i l e corespu nzătoare lor sînt i n ti m legate de con d i ţia cea mai generală a existenţei umane: naşterea şi m oartea, natali­ tatea şi m ortal i tatea. Munca nu asigură n u m ai sup ravi eţu irea i n d ividua l ă, ci şi vi aţa sp ecie i. Lucrul şi produsu I său, artificialul uman, co nferă un grad de perm an e n ţă şi de durabil i tate zăd ărn i ciei vieţi i murito are şi caracte ru lui efe m er al t i m pului om e n esc. Acţi unea, În măsura În care se an gaje ază În În­ te m eierea de organisme poli ti ce şi În conservarea lor, creează cond i ţia reme­ morări i, adică a i storie i. Mu n ca şi lucrul, la fel ca acţi u n e a, se În răd ăci n ează şi În n atali tate, În m ăsura În care au sarci na de a asi gura şi de a p ăstra l u mea p e n tru valul co nstant de n ou-ven i ţi care se nasc În lume ca stră i n i , pe care trebuie să ÎI p revad ă şi să ÎI ia În consi derare. Totu şi, d i n tre cele trei, acţi unea are l egătura cea mai strînsă cu co nd iţia umană a natalităţi i; n ou l În ceput i n ere n t naşteri i se poate face simţi t În lume d oar fi i ndcă noul-ve n i t posedă capaci tatea de a Începe ceva d i n nou, adică de a acţi o n a. Î n acest se ns, al i n iţiative i , un e l e m e n t de acţiune şi d eci d e nata l itate este i n e re n t tutu ror activi tăţilor umane. Î n p l us, dat fii n d că acţi u n ea este activi tatea politi că p ri n excel e nţă, natalitatea, şi nu m ortali tatea, ar putea fi catego ri a cen tra l ă a gîndiri i p o l i ti ce ca gîn d i re deosebi tă d e gîn direa m etafizică. Co n d i ţi a umană cup ri n d e m ai mult decît co n d i ţi i le În care viaţa i - a fost d ată om ului. Oa m e n i i sîn t fiinţe con d i ţionate fi i n dcă toate lucruri le cu care vi n În con tact se transform ă i m ediat În condiţie a exi stenţei lo r. Lu mea În care se petrece vita activa co n stă d i n obi ecte prod use pri n activi tăţi omen eşti; Însă obiecte l e , deşi Îşi dato rează num ai oamen i lor exi ste nţa, Îşi condiţio­ nează totuşi În mod co nstant creatorii. Pe lîngă con diţi i l e În care viaţa Îi este dată omului pe pămînt şi În parte porn i n d de la ele, oam e n i i îşi creează În perman e n ţă propri i l e con di ţi i, făcu te ch iar de ei, care, În ciud a origi n i i lor

făcut d e l a în ceput parte bărbătească ş i parte femeiască"

(Matei, 1 9,4), î n timp c e

Pavel,

Într-o împrejurare asemănătoare, susţin e că femeia a fost făcută "din bărbat" şi deci "pen­ tru bărbat", chiar dacă slăbeşte apoi Întrucîtva dependenţa femeii de bărbat: "nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie"

(1 Corinteni,

1 1 ,8-12). Deosebirea scoate la

iveală cu mult mai mult decît o atitudin e diferită cu privire la rolul fe meii. Pentru Isus, cre­ dinţa era strîns legată de acţiun e (cf. În continuare

§ 33);

pentru Pavel, credinţa era În pri­

mul rînd legată de mîntuire. Foarte interesant În această privin ţă este Augustin

(De civitate Geneza, 1, 27, ci vede totodată deose­ birea dintre om şi animal În aceea că omul a fost creat unum ac singulum, pe cînd tuturor ani­ malelor li s-a poruncit "să ia tiinţă mai multe deodată" (plurasimul iussit exsistere). Lui Augustin,

Oei,

XII, 21), care nu numai că ignoră cu desăvîrşire

istorisirea creaţiei Îi oferă un binevenit prilej de a stărui asupra caracterului de specie al vieţii .animale, spre deosebire de singularitatea existenţei umane.

14

umane şi a variabilităţi i lo r, posedă aceeaşi forţă de cond iţionare ca lu cru ri le natu rale. Tot ce ati nge sau intră Într-o rel aţie de d urată cu viaţa u mană dobîn­ deşte i m ed i at caracteru l de con d i ţie a existenţei u m ane. I ată de ce, indife­ rent de ceea ce fac, oameni i sînt Înto tdeau na fiinţe co nd iţionate . Tot ceea ce pătrunde În lumea u mană, de b ună voie sau tras În interioru l ei prin efor­ tul omenesc, devine parte a condiţi ei umane. I m p actu l real ităţi i l u m i i asupra existenţei u m ane este resi m ţit şi re ceptat ca o fo rţă de co n d i ţi onare. Obiectivitatea l u m i i - caracterul ei de obiect sau de a fi ceva su bzistent - şi con d iţi a u m ană se Întregesc reci proc; pentru că este co nd iţi o n ată, existenţa u m ană ar fi i m posi b i l ă În lipsa obiecte lor, iar ob iectele, dacă nu ar fi elemen­ te de cond iţionare a existenţei umane, ar fi o grămad ă de arti cole d i sparate, o n e- l u me. Să evităm ori ce neînţel egere: con diţia u m ană nu este totuna cu natu ra u m ană, iar s u m a activităţi lor şi a facultăţi l o r omeneşti co res punzătoare con d i ţiei u m ane nu consti tuie ni m i c de fel u l unei natu ri u m ane. Căci n ici activităţile şi facultăţi l e pe care le l u ăm ai ci În d iscu ţie, nici cel e pe care le lăsăm de o parte, precum gînd i rea şi raţiu nea, şi nici chiar cea mai meticu­ loasă enumerare exh austivă a lor nu constitu ie caracteristi ci esenţi ale ale exi stenţei u m ane, În sensul că fără ele aceasta ar Înceta să mai fie u m ană. Sch i m b area cea mai radicală pe care ne-o putem i magina În privinţa condiţiei u m ane ar fi m igrarea oamenilor de pe Pămînt pe o altă p l anetă. U n aseme­ nea even i m ent, care nu mai este cu totu l i m posibil, ar Însemna că o m u l ar trebui să trăi ască În condiţi i prod use de el, fundamental diferite d e cele pe care i le oferă Pămîntul. N i ci m unca, nici l ucru l , nici aCţi unea şi nici chiar gîn d i rea aşa cu m o şti m nu ar mai avea atunci sens . Însă ch i ar şi aceşti pre­ zu mtivi rătăcito ri pl ecaţi de pe Pămînt ar fi Încă u m ani; iar singu ra afi rm aţi e pe care am putea-o face cu privi re la "natu ra" l o r ar fi că ei sînt În contin u a­ re fiinţe condiţi onate, c h i ar dacă condiţi a l o r este acu m , Într-o măsură con­ siderabilă, prod usă de ei Înşişi . Pro b l e m a natu ri i u m ane, augustin iana quaestio mihi factum sum ( " am aj uns o Întrebare pen tru m i n e Însu m i " ) , pare inso l u b i l ă atît În sensu l ei psi­ hologic ind ivi d u al , cît şi În sensu l ei fi losofic general. Este foarte puţin proba­ bil ca noi , cei care putem cunoaşte, dete rm i n a şi defini esenţa natu ral ă a tutu ror lu cru rilo r ce ne Înconj oară şi care sînt diferi te de noi Înşine, să fi m vreod ată În stare s ă procedăm l a fe l c u noi Înşine - a r fi c a ş i cu m a m sări peste propria u m b ră. Pe deas u p ra, n i m i c nu ne Înd reptăţeşte să ad mitem că omul are o natu ră sau o esenţă În acelaşi sens ca celel alte lucrur i . Altfe l spus, d acă n o i avem o natu ră sau o esenţă, atunci cu sigu ranţă nu mai un zeu ar putea-o cu n oaşte şi defin i , i ar prima cerinţă ar fi ca zeu l să poată vorbi despre un "cine" ca şi cînd ar fi un "ce" .2 D i l e m a vine d in faptul că 2.

Augustin, socotit de obicei a fi primul care a pus În filosofie aşa-numita problemă antropo­ logică, ştia foarte bine acest lucru. EI face deosebirea Între Întrebările "Cine sînt eu?" şi "Ce sînt eu?", prima, pe care omul şi-o adresează sieşi ("Şi m-am Întors spre mine Însumi şi mi-am zis: Tu, cine eşti? şi am răspuns: Un om " - tu, quis es? (Confessiones, X, 6)), iar a doua, pe

1S

mod u ri l e cunoaşterii omeneşti aplicabi l e obi ectelor cu cali tăţi " n atu rale", incl usiv nouă Înşine, În măsura limitată În care sîntem ihd ivizii celei mai evolua­ te speci i d e vi aţă organică, n u ne mai sînt de nici u n folos cîn d p u n e m Între­ barea: şi noi cine sîntem ? Iată de ce Încercările de a defi n i n atu ra u m ană sfîrşesc aproape i nvari ab i l cu fabricarea oarecu m a u n ei divi nităţi , adică a d umnezeu l u i filosofi lor, care, Începînd de la Platon, s-a dovedit, l a o cerceta­ re mai atentă, a fi un fel de Ide e platoniciană a om ului. Fi reşte, a demasca În asemenea con cepte fi losofice ale divi n u l u i conceptu alizări ale facultăţilor şi ale cal ităţi lor omeneşti nu Înseamn ă a demonstra i nexistenţa l u i Dumnezeu şi nici măcar a ad uce u n argument În favoarea ei; dar faptu l că Încercările de a defi n i n atu ra o m u l u i condu c atît de lesne la o idee care ne izbeşte cate­ goric ca "supraomenească", fiind de aceea i dentificată cu d ivi n u l , poate arun­ ca o u m bră de suspici u n e asu pra con ceptu l u i însuşi de " n atu ră u m ană" . Pe de altă parte, cond iţi ile exi stenţei u mane - vi aţa însăşi, natalitatea şi mortal itatea, apartenenţa-la-lu me, p l u ralitatea şi Pămîntu l - n u pot n icio­ dată "explica" ceea c e sintem, nici n u pot răspu nde la în trebarea "ci n e sîn­ tem" pentru simplul motiv că n iciodată nu ne condiţionează în mod absolut. Aceasta a fost Întotdeau na o p i n i a filosofiei, spre deoseb i re de şti i n ţele - an­ tropologi e, psi h o l ogie, biologie etc. - care se ocupă de ase menea de o m . Astăzi Î n s ă putem ap roape spune c ă a m demonstrat c h i a r şi şti i nţific că, deşi trăi m acu m şi probab i l vom trăi mereu în con d i ţi i l e Pămîntu l u i , nu sîn­ tem si m p l e faptu ri te restre. Şti i n ţa modernă a natu ri i Îşi d atorează marile sale su ccese faptulu i de a fi privit şi tratat natu ra terestră d i ntr- u n pu nct de vedere cu adevărat un iversal, adică d i ntr- u n pu nct arh i med i c de sprij in, sta­ b i l it, În mod intenţi o n at şi expl icit, În afara Pămîntu l u i.

2 TERMENUL

VITA ACTIVA

Term e n u l vita activa este Încărcat şi supraîncărcat d e trad iţie. Este l a fel de vech i ( d ar nu mai vechi ) ca trad iţi a gîn d i rii noastre p o l i tice. Iar această trad iţie, departe de a cup rinde şi de a co nceptual iza toate experienţe le

care i-o adres e ază lui

Dumnezeu ("Atunci ce sînt eu, Dumnezeul meu? Care este natura mea?" Quid ergo sum, Deus meus? Quae natura sum? (X, 17)). C ăci, În " ma rea taină", grande pro{UI1' dum, care este omul (iV, 14), exi stă "un ceva al omului (a/iquid hominis), pe care duhul omu­ l u i care este În el nu Îi cunoaşte. DarTu, Doamne, ca re l-ai Tacut ({ecisti eum),!e ştii pe toate ce ţin d e el (eius amnia)" (X, 5). Astfel, cea mai cunoscută dintre frazele c i tate În text, quaes­ tia mihi fact�/s sum, este o Î n t re bare ridicată În p rez en ţa lui Dumnezeu, "În ochii căruia am ajuns pentru m i n e Însumi o Întrebare" (X, 33). Pe sc u rt, răspunsul la Întrebarea "Cine sînt eu?" este simplu: "Eşti un om - orice va fi Însemnînd lucru l acesta"; iar răspunsul la Între­ barea "Ce sînt eu?" poate fi dat n u mai de Dumnezeu care l-a Tacut pe om. Întrebarea refer­ itoare la n atura omului nu este mal pu ţi n teologică decît între bare a referitoare la natura lui Dumnezeu; ambele putînd f, lăm urite doar- p rintr-u,n răspu ns revelat În chi p divin. -

16

po l i tice ale u m an i tăţi i occidentale, s-a ivit dintr-o configuraţie istori că parti culară: p roces u l l u i Socrate şi confl i ctu l d i ntre fi l osof şi polis. Ea a Înlă­ turat n e n u mărate experienţe ale u n u i trecut mai ti m p u ri u , care nu aveau Înse m n ătate pentru obi ectivele sale politice i med i ate, şi, pîn ă l a sfirşitu l ei, petrecut În opera lui Karl M arx, a conti nuat În tr-o fonmă cît se poate de selec­ tivă. Expresia ca atare, rep reze ntînd În filosofi a m ed i eval ă trad u cerea stan­ d ard a term e n u l u i aristote l i c bios politikos, se Întîln eşte d ej a la Augusti n, u n de, ca vita negotiosa sau actuosa, refl ectă În că Înţelesu l său p ri m i tiv: o vi aţă dedi cată ch esti u n ilor p u b l i co-po l i tice.3 Aristotel deosebea Între tre i moduri de vi aţă (bioi) pe care oamenii le-ar putea a le ge În l i bertate, adi că Într-o dep l i n ă i n dependenţă de necesităţil e vieţii şi de rel aţi ile pe care acestea l e generează. Premisa l i bertăţi i excludea toate moduri le de vi aţă consacrate În p rim u l rînd s u p ravieţu i ri i i n divi d u l u i - n u n u m ai m u n ca, mod u l de viaţă al sclavu l u i , su pus atît necesităţi i d e a rămîne În vi aţă, cît şi d o m i n aţiei stăpînu l u i său, ci şi vi aţa l abori oasă a meş­ teşugarului l i ber şi cea mercanti lă a negustorului. Pe scu rt, ea Îi excludea pe toţi cei care, de b u n ă voi e sau n u , pentru Întreaga vi aţă sau doar te m po­ rar, Îşi pierduseră l i bertatea de mi şcare şi libertatea de a-şi alege activităţil e.4 Cele trei m od u ri de vi aţă răm ase ave au În com u n preocuparea pentru "fru­ mos", ad ică pentru ceea ce nu este n i ci necesar, n i ci pur şi si m p l u uti l: viaţa care se b u cu ră de pl ăceri le fizice, În care fru mosu l se co nsu m ă aşa cum este dat; vi aţa dedi cată tre b u ri l o r polis-u l u i , În care excelenţa prod u ce fapte fru­ moase; şi vi aţa filosofu l u i , consacrată cercetării şi contem p l ări i lucruri l or eterne, a căror fru m u seţe nepieritoare n u poate fi rod u l i ntervenţiei produc­ tive a o m u l u i şi n i c i n u poate fi alterată de consu m u l omenesc. 5 Deoseb i rea pri nci pală d i ntre accepţi u n ea aristotelică a te rmenu l u i şi fo­ losirea lui ulterioară În Evul Mediu con stă În aceea că bios politikos desem­ na În mod exp l i cit d oar domeni u l tre b u ri l o r o m e n eşti, stăru i n d asu pra acţi u n i i , praxis, necesare pentru a- I Întemeia şi a-I SUSţi ne. N i ci m u nca, nici De civitate Oei, XIX, 2, 1 9.

3.

Vezi A ugustin ,

4.

William L. Westermann

( "Betwe e n Slavery and Fre ed om " , American Historical Review, vo I. L ( 1 945» susţine că "afirmaţi a l u i Aristotel ... d u pă care meşteşugarii trăi es c într-o sta re d e relativă sclavie însemna că, atu nci cînd încheia un co n tract de muncă, artizanul re n un ţa la două d i n cele patru el eme n te ale statutului s ău de om l iber (şi anume la l ib e rta te a de a desfă­ şura a cti vi tăţi economice şi la d reptul de l iberă m i ş c a re ), Însă O fă cea de bună vo i e şi pen­ tru o p e rio ad ă p rovizo rie" ; dovezile citate de Weste rm a n n arată că, potrivi t co n cepţie i din vremea r esp e cti vă, libertatea era înţeleasă ca "statut, inviolabilitate perso n ală , li bertate de a de sfăş ura ac tivi tăţ i economice, dreptde liberă mişcare" şi că, drept u rm ar e , sclavia Însem­ na "lipsa ace s to r patru atribu te ". În enum erarea "modurilor de viaţă " d in Etica Nicomahică (1,5) şi din Etica Eudemică (121 5 a 35 şi urm .), Ari stotel n i ci măcar nu menţion ează modul de viaţ ă al meşteşugarului; pentru el era eyi d en t că u n banausos nu este l i b e r e cf. Politica, 1 337 b 5). EI a m i n teş te to tuşi "cîştigul de b a n i " ca pe un mod de viaţ ă şi îl res pi n ge pentru că şi el este " î nt re p rin s sub co n s t rî n ge re " ( Etica Nicomahică, 1096 a 5). Faptul că libe rt atea es te cri te ri u l s e arată exp l i cit În Etica Eudemică: A ri sto te l enumeră d o a r acele moduri de viaţă care sînt alese ep' exousian.

5. Despre rrumos În co ntrast cu necesarul şi cu util u l, vezi Politica, 1 333 a 30 şi

urm.,

1 33 2 b 32. 17

l u cru l n u erau co nsiderate ca avînd suficientă demn itate pentru a constitu i u n bias, u n mod d e vi aţă autonom şi cu ad evărat omenesc; ÎntruCÎt slujeau şi p roduc e au ceea ce era necesar şi uti l cele două activi tăţi nu puteau fi l i bere i n d epend ente de nevo i l e şi de ceri nţele omeneşti 6 Dacă mod u l politic de viaţă a s căpat de u n asemenea verd i ct a fost pentru că grecii înţelegeau vi aţa palis u l u i d rept o form ă de organ i za re politică foarte particul ară, l i be r aleasă, şi în n i ci u n caz d rept o fo rm ă oarecare de acţi u n e n ecesară m e nţi n erii ordo­ nate a oamen i lor l ao l altă Fi re şte, greci i sau Ari stote l şti au foarte bine că vi aţa omen ească are Întotdeau na nevo ie de o an umită formă de organizare pol i tică şi că a dom n i asu p ra u n o r su puşi poate constitu i u n mo d de vi aţă d i sti nct; însă modul de vi aţă al de s potu l u i , pentru că era "doar" o nec e sita­ te, nu putea fi socotit l i ber şi n u avea n i ci o legătu ră cu bias palitikas.7 Odată cu d i s pariţia o raşu l u i stat anti c Augus t i n pare să fi fost u l ti m u l care şti a c e l pu ţi n ce Înse m n a al tăd ată a fi cetăţean - termenul vita activa şi-a p ie rd u t se nsul politic pa rticul ar, aj u n gînd să desemneze toate ti pu rile de an g aj are activă în trebu ri l e acestei l u m i . Desigu r de ai ci n u rezu ltă că l ucrul şi m u nca arfi urcat În ierarhia activităţi lor omeneşti , dobîndind o de m ni tate egal ă cu a vieţ i i consacrate pol itici i. 8 Lu cru rile s-au petrecut mai c u rînd invers: şi acţi u n ea era acu m socoti tă d rept u n a d i n necesităţi le vieţii pămîn­ teşti , aşa înCÎt contemplaţi a (bias theâretikas, trad usă ca vita contemplativa) a rămas si ngu ru l mod de vi aţă cu adevărat l i ber 9 Cu toate acestea, uriaşa su periori tate a contemplaţi ei În raport cu orice fel de activitate in cl usiv În raport cu acţi unea nu este de o rigi ne creşti nă O g ăsi m În filo sofi a politică a l u i Platon, unde Întreaga reorga n izare u to p i că a vi eţi i palis-ului nu n u m ai că este gh i d ată de înţel egerea superioară a fi loso­ fu l u i , dar n i ci nu are alt sco p decît să facă posibil mod u l de vi aţă fi losofi c La A ri s totel , Însăşi o rd on area d i feritelo r modu ri de viaţă Între care viaţa înch i­ nată pl ăceri lor joacă u n ro l secu n d ar, este în mod l i m pede orien t ată d u p ă ideal u l co ntempla ţiei (theâria). La m ai vechea e l i berare de necesităţi l e vi eţi i şi de constrîngerea ven ită d i n partea celorlalţi, filosofii au adăugat elibera­ rea de activi tatea pol i tică ş i suspend area ei (schafe)10, as tfel că cererea de ,

,

.

-

.

-

-

,

­

.

,

,

.

.

,

6. Despre libertate

În contrast cu necesarul şi cu u ti l u l

,

vezi i bid.,

1332 b 2.

7. Vezi ibid., 1277 b 8, pentru distincţia dintre conducerea despotică şi cea politică. Pentru argumen tu l potri vi t căruia viaţa despo tu lui nu este egală cu vi aţa unui om liber pentru că pri mul se ocupă de "lucruri n ecesare", vezi ibid., 1325 a 24. 8. Despre opinia larg

răspîndită potrivit căreia aprecierea modernă a muncii este de ori gine § 44.

creştin ă, vezi În con ti n ua re

9.

Theolo�ca, 11, 2, 179, În special articolul 2, u nde vita activa decurge necessitas vitae praesentis, şi Expositio in Psal mos, 45,3, unde organismului politic Îi este atribuită sarcina de a găsi tot ceea ce e necesar pentru viaţă: in civitate oportet invenire omnia necessaria ad vitam.

Vezi Toma d'Aquino, Summa din

10. Cuvîntul grecesc schole, ca şi l ati ne scu l otium Înseam n ă În primul rînd scutire de activitatea

şi nu pur si simplu ti mp liber, chiar dacă ambele cuvi nte sînt folosite şi pen tru a i ndica scutirea de :n u n că şi de necesităţile vieţii. În orice caz, ele indică Întotdeauna o stare scutită de fră mîntări şi de griji O excelentă descriere a vieţii de fiecare zi a unui cetăţean

pol iti că

.

18

mai tîrziu a creştinilor de a fi eliberaţi de treburile lumeşti, de toate proble­ mele lumii acesteia, a fost precedată de - şi şi-a avut originea În

-

apo/itia

filosofică a Antichităţii tîrzii. Ceea ce fusese revendicat doar de cei puţini era acum considerat un drept al tuturor. Termenul

vita activa,

cuprinzînd toate activităţile omeneşti şi definit din

punctul de vedere al repausului absolut al contemplaţiei, corespunde, aşa­ dar, mai degrabă grecescului ascho/ia ("lipsă-de-repaus")l1, prin care Aristotel desemna orice fel de activitate, decît grecescului

bios po/itikos.

Încă de la

Aristotel, distincţia dintre repaus şi lipsă de repaus, dintre abţinerea aproa­ pe Încremenită de la mişcarea fizică exterioară şi activitatea de orice tip, este mai importantă decît diferenţa dintre modul politic şi cel teoretic de viaţă, căci, În cele din urmă, ea se poate regăsi în interiorul fiecăruia dintre cele trei moduri de viaţă. Este aidoma deosebirii dintre război şi pace: aşa cum războiul are loc În vederea păcii, tot astfel fiecare tip de activitate, chiar şi procesele gîndirii pure, trebuie să culmineze În repausul absolut al contem­ plaţiei.12 Fiecare mişcare, mişcările corpului şi ale sufletului, ca şi cele ale vorbirii şi ale raţiunii, trebuie să înceteze În faţa adevărului. Adevărul, fie el adevărul antic al Fiinţei sau adevărul creştin al Dumnezeului celui viu, se poate dezvălui doar În liniştea umană desăvîrşită.13 În mod tradiţional şi pînă la Începutul epocii moderne, termenul vita activa nu şi-a pierdut niciodată conotaţia negativă de "lipsă-de-repaus", neco­ tium, a-scho/ia. Ca atare, el a rămas intim legat de distincţia grecească chiar mai importantă dintre lucrurile care sînt prin ele Însele ceea ce sînt şi lucrurile care Îşi datorează existenţa omului, dintre lucrurile care sÎntphysei şi lucrurile care sînt

nomâ.

Primatul contemplaţiei asupra activităţii se Întemeiază pe

convingerea că niciun produs al mîinilor omeneşti nu poate egala În frumu­ seţe şi În adevăr kosmos-ul fizic, care se mişcă În sine Însuşi Într-o eternitate neschimbătoare, fără niciun amestec sau sprijin venite din afară, din partea omului sau a zeului. Această eternitate se descoperă ochilor muritori abia atunci cînd toate mişcările şi activităţile omeneşti sînt Într-un repaus de­ săvÎrsit. În comparatie cu această atitudine de repaus, toate părtile si disJ

"

tincţiile din

vita activa

,

dispar. Privind lucrurile din punctul de vedere al

atenian obişnuit, care se bucură de libertate de plin ă faţă de muncă şi faţă de lucru, poate fi găsită În Fustel de Coulanges, The Ancient (iţy (ed. Anchor, 1956), pp. 334-336; ea va co nvin ge pe oricine de felul cum activitatea politică, care cerea mult timp, se desfăşura în co n di ţiile oraşului-stat. Putem ghici cu uşurinţă cît de plină de griji era această via�ă po liti c ă obişnuită, dacă ne amintim că legea ate n i a n ă nu îngăduia neutralitatea şi Îi pedepsea cu pie rd er ea cetă ţen iei pe cei ce refuzau să se declare de partea cu iva În disputele dimre facţiun i . 1 1. Ascho/ia p o a te fi t radus mai exact prin ocup aţi e sau chiar agitaţie. (N. tr.) 12. Vezi Aristo tel, Politica, 1333 a 30-33. Toma d'Aquino defin eşte co ntemplaţi a drept quies ab exterioribus motibus [o Încetare a mişcărilor exte ri oar e 1 (Summa The%gica, II, 2, 179, 1).

13. Toma d'Aquino pune accentul pe liniştea sufletului şi recomandă vita activa, deoarece ea epuizează şi astfel "potoleşte pasiunile lăuntrice" şi pregăteşte pentru co n temp laţie (Summa Theologica, 11,2,182,3). 19

conte m p l aţiei , n u contează ce anume tu l b u ră rep au sul necesar, CÎtă vreme el este tu l b u rat. Î n mod trad iţional, aşad ar, termen u l vita activa Îşi p ri meşte Înţelesu l de l a vita contemplativa; demnitatea prea p u ţin i mportantă d e care se bucură Îi vi ne din faptu l că vi aţa activă slujeşte nevoilor şi ceri n ţelor conte m p l aţi ei Într- u n co rp vi u . 1 4 Creşti n i s m u l , cu cred inţa sa Într-o vi aţă de apoi ale cărei b u cu ri i se an unţă În desfatări le conte m p l aţiei 1 S, a sancţionat rel i gios decă­ derea suferită de vita activa, aj u nsă Într-o poziţi e derivată şi sec u n d ară; Însă ordon area Ca atare a coi ncis tocm ai cu descoperi rea contemplaţi ei (the6ria) cafacu ltate omenească Întru totul diferită de gîndire şi de raţiune, descoperire facută În şcoal a socratică şi care, de atu nci Înainte, a dom i n at gîn d i rea metafizică şi politică de-a l u ngu l întregi i noastre trad iţi i . 1 6 Pentru scop u l meu de acu m , n u pare necesar să discut raţi u n i l e acestei trad iţi i . Ele sînt evi dent mai profu nde deCÎt Împrej u rarea istorică În u rma căreia a izbucnit co nflic­ tu l d i n tre polis şi fi l osof şi care, astfel, a co ndus totod ată, apro ape acciden­ tal , l a descoperi rea contemplaţiei ca mod fi losofi c de vi aţă. Aceste raţi u n i trebuie s ă ţi nă d e u n as pect c u totu l d iferit al co ndiţiei umane, a cărei diver­ sitate nu se epuizează În fel u ritele părţi existente În vita activa şi, putem băn u i , n u s-ar epu iza n i c i d acă gînd i rea şi mişcarea raţi u n i i a r fi i n cluse Î n ea. Î n con seci nţă, dacă folosirea term e n u l u i vita activa, aşa cu m o propun eu aici, se găseşte Într-o contradicţi e manifestă cu trad iţi a este pentru că eu n u p u n l a Îndoială adevărul experienţei care stă l a baza d i sti ncţiei, ci mai curînd ord i nea ierarh ică i n erentă ei Încă de la Început. Ceea ce n u Înseam­ nă că Îmi doresc să co ntest sau , la d rept vorb i n d , să i au măcar În d iscuţie co nceptu l trad iţi o n al de ad evăr ca revel aţie şi deci ca ceva esenţialmente d ăru i t o m u l u i , sau că prefer aserţi u n ea pragm atică a epocii mod erne, d u pă · care o m u l poate cunoaşte n u mai ceea ce prod u ce el În suşi. Eu SU Sţi n do ar că greu tatea u ri aşă a conte m p l aţiei În ierarh i a trad iţională a estom pat disti ncţi i l e şi structu ra exi stente În În săşi vita activa şi că, În pofi d a apa­ renţel or, această situ aţi e nu s-a sch i m bat În mod esenţi al pri n ru ptu ra mo­ dern ă de trad iţie şi pri n răstu rn area u lterioară a ord i n i i ei ierarh i ce la M arx şi la Nietzsche. Ţi ne de Însăşi n atu ra faimoasei "răstu rn ări " a s istemelor

1 4. Toma d'Aq uino este dt se poate de exp licit Î n privinţa legătu rii dintre vito activa şi cerinţele ş i nevoile corpului omenesc, comune oamenilor ş i animalelor (Summa Theolo�ca, 11, 2, 1 82, 1 ) . 1 5 . Augustin vorbeşte despre "povara" (sarcina) vieţii active impuse de datoria iu birii, care ar fi insuporrabilă fără "dulceaţa" (suavitos) şi "desfătarea adevărului" dăruite În contempl aţie (De civitote Oei, XIX, 1 9 ). 1 6.

20

Resentimen tul consacrat al fi losofului faţă de condiţia umană a corporalităţii nu este totu­ na cu disp reţul an tic faţă de necesi tăţile vieţii; a fi supus necesităţii era doar unul din as­ pectele existenţei corporale, iar corpul, odată eli berat de această necesitate, era capabi l d e acea apariţie pură p e care grecii o numeau frumuseţe. Î ncepÎnd d e l a Platon, filosofii au adăugat la resentimentul faţă de constringerile impuse de ceri nţele corporale şi resen­ timentu l faţă de mişcarea de orice fel. Dat fiind că filosoful trăieşte Într-un repaus desăVÎrşit, numai corpul său, potrivit lui Platon, locuieşte În cetate. Aici se găseşte şi originea primelor reproşuri de agitaţie (polypragmosyne) Îndreptate Împotriva celor ce îşi petrec viaţa În politică.

filosofice sau a valori l o r acceptate în mod obişn uit, adică de natu ra operaţiei înseşi, să l ase cad ru l conceptu al mai m u lt sau mai puţin nesch i m bat. Răstu rn area m o dern ă şi i erarh ia tradiţională îm părtăşesc presupu nerea că în toate activităţi le oamen i l o r trebu ie să preval eze aceeaşi preocupare u mană cen trală, de vreme ce fără un pri n ci piu cupri nzăto r u n i c n u se poate stabi l i n i c i o o rd i n e . O ase menea p res u p u ne re nu este ceva de la sine înţel es, iar fel u l în care eu fol osesc termenul vita activa presu p u n e că preocu parea care stă la baza tutu ror activităţi l o r acestei vieţi nu coi ncide cu preocupa­ rea cen trală a u n e i vita contemplativa, ne fi i n d n i ci su perioară, nici inferioară u n ei ase menea preocupări .

3

ETERN ITATE

VERSUS N E M U RI RE

Faptu l că d iversele moduri de angaj are activă în trebu rile l u m i i acesteia ş i gînd i rea pură care c u l m i nează în contem plaţi e ar putea corespunde la

două preocup ări omeneşti centrale cu totu l d i feri te una de alta s-a văzut, într-un fel sau altu l , încă de cînd "oamenii gîndirii şi oamenii acţiunii au Început să o apuce pe căi diferite"17, ad ică de la apariţi a în şcoala socratică a gîn d i ri i politice. Totu şi, cîn d a u descoperit - şi se poate băn u i , deşi nu se poate d ove­ d i , că descoperi rea a fost făcută de Socrate în suşi - că domen i u l pol itic nu se îngrijea, cu m e ra de aşteptat, d e toate activităţi le m ai înalte ale o m u l u i , fi l osofii a u socotit d e înd ată c ă desco periseră nu ceva î n p l u s p e lîngă ceea ce se şti a dej a ci un principiu su perior care să în l ocuiască pri n ci p i u l care guvern a polis- u l . Calea cea m ai scu rtă, deşi întrucîtva superficială, de a i n d i ­ c a cel e d o u ă pri n cipii diferite şi , pîn ă la u n punct, chiar opuse, este s ă rea­ m i nti m deosebirea d i n tre nem u ri re şi etern i tate. N e m u ri rea înseam nă persistenţă În ti m p, viaţă fără-de-moarte pe acest pămînt şi în această l u m e, aşa cum li s-a d at, p otrivit co ncepţi ei greceşti , natu rii şi zeilor olim pieni. În faţa acestu i fund al al veşnicei reîntoarceri a natu ri i şi al vieţi i fără-de-mo arte şi fără-de-vÎrstă a zeilor stăteau oamenii m u ritori , singu rii muritori Într-un u n ivers nemu ritor, însă nu etern, confruntaţi c u vieţi le nemu rito are ale ze i lor lor, d ar fără a se afl a su b stăpîni rea u n u i D u m n ezeu etem. Dacă e să îi dăm crezare l u i H erod � t, deosebirea d i n tre cele două pare să îi fi u i m i t pe greci chiar şi înaintea form u l ări i co nceptuale în trepri n se de filosofi şi deci înai nte d e experie nţele specific greceşti privi n d etern u l , afl ate la baza acestei forlT1 u l ări . Di scutînd despre fo rmele de în chin are şi despre cred i nţel e asi atice într-un Dumnezeu i nvizibil, Herodot sp u n e exp l icit că, În ,

1 7 . Vezi F. M.

Comford, "Plaro's Commonwealth", in Unwritten PhiJosophy ( 1 950), p. '54: " Moartea

lui Pericle şi războiul peloponesiac marchează momentul clnd oamenii gîndirii şi oamenii acţiunii au început să o apuce pe căi diferite, menite să se îndepărteze tot mai mult una de alta, pînă ce inţeleptul stoic a incetat să mai fie cetăţean al ţării lui şi a devenit cetăţean al un iverşu lui".

21

comparaţie cu acest D u m n ezeu transcendent (cu m am spune n oi astăzi ) , care este d i ncolo de timp, de vi aţă şi de u n ivers, zeii greceşti sÎnt anthrâpophyeis) au aceeaşi natu ră, nu d oar aceeaşi formă cu o m u l . l a Preocup area grecilor pen tru nem u ri re s-a născut d i n experienţa l o r l egată de natu ra nemu ritoare şi de zei i nemuritori care, Împreună, Încad rau vieţi le i n d ivid u ale ale oamen i ­ l or m u ritori . Î nti părit Într-un cosmos unde totu l era nemuritor, caracteru l muritor a devenit m arca existenţei umane. Oamenii sînt "muritorii", singu rele real ităţi m u ritoare existente, căci, spre deosebire de ani m ale, ei nu există nu mai ca membri ai u nei specii a cărei vi aţă nemu ritoare este garantată pri n procreaţie. 1 9 Caracteru l m u ritor al oamen i l o r vine d i n faptu l că vi aţa i n d ivi­ d u al ă, avînd de l a naşte re şi pîn ă la m oarte o poveste-a-vieţi i recognosci bi­ l ă, se desprinde de vi aţa biologi că. Viaţa i n d ivid uală se deosebeşte de toate celelalte realităţi prin cu rsul ei recti l i n i u , care, ca să spunem aşa, Îşi taie dru m pri n mişcarea ci rculară a vieţii biologice. Iată ce este caracteru l muritor: m işca­ rea În l i n i e d reaptă Într-un u n ivers u n d e totu l , dacă cu mva se m i şcă, o face Într-o ord i ne cici ică. Sarci n a şi potenţi al a m ăreţi e a m u ritori l o r stau În capacitatea lor de a pro d u ce a n u m i te realităţi - lucrări , fapte ş i cuvi nte20 - care ar merita să fie şi , Într-o măsu ră cel puţi n , sînt facute să dăinuiască veşnic, astfel că, d ato rită lo r, m u ritori i şi-ar putea găsi locu l Într-un cosmos u n de, cu excepţi a lor, totu l este n e m u ritor. Pri n capacitatea de a face fapte nemuritoare, pri n ab i l itatea de a l ăsa u rme nepieritoare, oamen i i , În ci u d a i n d ividual ităţi i lor m u ritoare, ati ng o n em u ri re proprie şi se d ovedesc a fi d e n atu ră "d ivi n ă". Disti ncţi a d i n tre om şi an i m al străb ate ca o l i nie de dem arcaţie Însăşi specia u m ană: doar cei m ai b u n i (aristoi) cei ce arată neco ntenit că sînt cei m ai b u n i (aris­ teuein) verb pentru care nu există ech ivalent În nicio altă l i m bă) şi "p referă faima nemu ritoare lucrurilor muritoare" sînt cu adevărat u mani; cei lalţi , satis­ facu ţi cu ind iferent ce pl ăceri le va oferi n atu ra, trăiesc şi mor ca nişte an i m a­ le. Aceasta era Încă şi o p i n i a l u i Heracl it2l ) opinie al cărei ech ivalent cu greu mai poate fi găsit l a vreu n u l d i n fi losofii de după Socrate. 1 8 . H erodot ( 1, 1 3 1 ) povesteşte că perşii nu au "chipuri de zei, nici temple, nici altare, ci socotesc drept nesăbuite astfel de fapte", ceea ce, explică el În conti n u are, arată că perşii "nu cred, precum grecii, că zei i sînt anthropophyeis, de natură umană", sau, am putea noi adăuga, că zei i şi oamenii au aceeaşi natu ră. Vezi şi Pindar, Carmina Nemaea, VI. 1 9 . Vezi Ps. Aristotel , Economice, 1 343 b 24: Natura le asigură speciilor dăinuirea prin reîntoarcere (periodos), dar nu i-o poate asigura tot aşa şi i ndivi d u l u i . Acel aşi gînd: " Pentru cele vii , viaţa Înseamnă fii n ţa" - apare şi În Despre su{let, 41 5 b 1 3 .

2 0 . U m ba greacă nu distinge între "lucrări" şi "fapte", ci le numeşte pe amîndouă erga, d acă sînt Îndeaj u ns de d u rabile să d ăi n u i ască şi îndeajuns de măreţe să fie păstrate În amintire. Abia cînd filosofi i, sau mai exact sofiştii , au Început să-şi fo rm u leze "nesfîrşitele d i sti ncţi i" şi să deosebească Între a prod uce şi a acţiona (poiein şi prattein), substantivele poiemata şi pragmata au cunoscut o mai l argă răspînd i re (vezi Platon, Charmides, 1 63 ) . Homer n u cu­ noaşte Încă cuvîntul pragmata, care la Pl aton (ta ton anthropon pragmata) poate fi red at cel mai b i n e prin "treburi omeneşti" şi are conotaţi ile de necaz şi de zădărn i cie. La H erodot, pragmata poate avea aceeaşi conotaţie (cf. , bu n ăoară, 1, 1 55). 2 1 . Heraclit, frag. 22

B

29 ( Diels, Fragmente der Vorsokratiker, (ed .

a 4-a,

1 922)).

Î n co ntextu l n ostru , contează p re a puţi n d a că socrate însuşi sau Pl ato n a fost cel ce a d escoperit etern u l d rept ad evăratul centru al gîn d i ri i p ro­ pri u -zis m etafizice. Î n favoarea l u i Soc rate cîn tăreşte greu faptu l că, d i ntre m ari i gîn d i tori , nu mai el u n i c în această privi nţă, ca şi În m u lte altele n u s- a sinchisit n iciodată să Îşi consemneze gînd u rile; căc i , i n d iferent de i n tere­ s u l pen tru etern i tate arătat de u n gîn d i tor este l i m pede că, În momentul cînd se aşază să îşi scrie gînd u ri le, el În cetează să mai fie preocu pat În pri m u l rînd de etern i tate şi Îşi Îndreaptă atenţi a spre fel u l î n care a r putea s ă l ase o u rmă a l o r. EI intră În vita activa, alegînd mod u l ei de a dăi n u i şi de nemuri re potenţi ală. Un l u cru e sigu r: n u m ai l a Platon, preocu parea pentru etern şi pentru vi aţa fi losofu l u i sî nt văzute ca fi i nd p ri n ele Însele În contrad icţie cu aspi raţia l a n em u ri re şi În co n fl i ct cu o asemenea asp i raţi e, cu acel bios poli­ tikos, mod u l de viaţă al cetăţean u l u i . Experi e nţa fi l osofică a etern u l u i , care pen tru Plato n era arrheton ( " i nex­ p ri mabiIă"), iar pen tru Aristote l aneu logou ( "fără cuvînt") şi care a fost con­ ceptualizată mai tîrziu În paradoxala formulă nunc stans ("acum-ul staţionar"), poate avea loc nu mai În afara domeni u l u i treb urilor omen eşti şi În afara p l u ralităţi i oamen i lor, aşa c u m şti m d i n m i tu l peşteri i i storisit În Republica l u i Plato n , unde fi losofu l , d u pă ce s-a el i berat d e l anţu ri l e care ÎI ţi neau legat de seme n i i săi, părăseşte peştera În tr-o depl i n ă "singu l aritate", c � să zicem aşa, n ici Însoţit, n i ci u rm at de alţi i . D acă, d i n p u n ct d e vedere pol i ti c, a m u ri este acelaşi l u cru cu " a Înceta de a m ai fi pri ntre oamen i " , ex perienţa eter­ n u l u i este u n fel de m oarte, i ar singuru l l ucru care o separă de mo artea ad e­ vărată e faptu l că n u este definitivă, p e n tru că n i cio făptu ră vie nu o poate Înd u ra u n ti mp nedefi nit. Este tocm ai ceea ce separă vita contemplativa de vita activa În gî n d i rea med ievală22. Ceea ce rămîne totuşi h otărîtor e că expe­ rienţa etern u l u i spre deosebire de experi enţa nemuri ri i , nu coresp unde n ici­ u nei activi tăţi şi nu poate fi transfo rm ată În activitate, de vreme ce pîn ă şi activitatea gînd i ri i , care se desfăşoară cu aj u toru l cuvi ntelor În sinea o m u ­ l u i , nu este n u m ai, Î n mod l i m pede, nepotrivită pentru a o reda, d ar a r Între­ ru pe şi ar d istruge experienţa Însăşi . Theâria sau "conte m p l aţi a" dese m n ează experienţa etern u l u i ca d iferită de toate ce lel alte atitu d i n i care pot avea cel m u l t o l egătu ră n u m ai cu ne­ m u ri rea S-ar putea ca descoperirea ete rn u l u i de către fi l osofi să fi fost În­ lesnită de Îndoiala lor înd reptăţită cu privi re l a ş ansele de n e m u ri re sau chiar de d u rab i l i tate ale polis- u l u i şi s-ar putea ca şocu l u n ei asemenea des­ coperi ri să fi fost atît de co p l eşitor, Încît fi l osofii nu au mai putut face al tce­ va decît să desco nsidere orice năzu i nţă l a nemuri re şi să o trateze d rept d eşertăci une şi slavă d eşartă, plasÎn d u -se astfel, fără Îndoi ală, În tr-o opoziţi e faţişă cu o raşu l-stat antic şi cu rel igi a care l-a i nsp i rat Cu toate acestea, bi­ ru i nţa fi n al ă a preocup ări i pentru eternitate asupra oricăror aspi raţi i l a -

-

,

,

.

.

2 2 . In vita activa fixi permanere possumus; in contemplativa autem intenta mente manere nul/o modo vale­ mus [În vi a�a activă ne putem menţine mere u , pe cînd în cea contem plativă nu putem n ici­ cum rămîne cu mintea încord ată] (Toma d'Aq u i no, Summa Theologica, 1 1 , 2 , 1 8 1 , 4). 23

n e m u ri re nu i se d ato rează gîn d i rii fi l osofice. Căd erea I m peri u l u i roman a demonstrat l ăm u rit că n i c i u n pro d u s al mîi n i lo r mu ritoare nu poate fi nemu­

ritor şi a fost însoţi tă de ri d i carea evangheliei creşti ne, propovăd u i nd o vi a­

ţă i n d ivid u a l ă veşn i că, la p oziţia de rel igie u n i că a u manităţi i occi d e ntal e .

fm pre u n ă, c e l e d o u ă eve n i mente a u tran sform at o ri ce năzui nţă l a n e m u ri rea

pămîntească în ceva zad arn i c şi d e p risos. Şi au reuşit atît de b i n e să facă

din

vita activa

şi d i n

bios politikos sluj n i c e l e

co nte m p l aţi e i , înCÎt n i c i c h i ar as­

censi u n e a sec u l arizări i în epoca m odernă şi, si m u l tan, răstu rn area ierarh i e i

trad iţi o n a l e d i n tre acţi u n e şi conte m p l aţi e nu au fost de aj u n s pentru a sal­

va d e la u i tare n ăzu i nţa la n e m u ri re, care constitu ise l a înce p u t izvoru l şi ce n tru l u nei

24

vita activa.

CAP ITO LU L I I D O M EN I U L PU B LI C S I C E L PRIVAT ,

4

O M U L: ANI MAL SOCIAL SAU ANIMAL PO LITIC

Vita activa, vi aţa omenească În

măs u ra În care este angaj ată activ in a face

ceva, se În răd ăci nează Întotdeau na Într-o l u m e de oameni şi de o b i ecte p ro­ d use d e o m , pe care n u o părăseşte n i c i o d ată şi nici nu o d e p ăşeşte cu totu l .

Obi ectele ş i oamenii formează med i u l am biant a l fiecăreia d i n activităţi le omu­ l u i , care, fără o asemenea situ are, ar fi l i psite d e sens; acest m e d i u , l u mea În

care ne naştem, nu ar exista totuşi În l i psa activităţi i u m ane care l-a produs

(de pildă, o b i ecte l e fab ricate ) , care îl îngrij eşte ( d e p i l d ă, pămîntu l cul tivat),

sau care l-a Întemei at, o rganizî n d u - I (de p i l d ă, ord i nea pol itică). N i c i o vi aţă

omen ească, nici măcar vi aţa s i h astru l u i d i n p u sti u l n atu ri i , nu este posi b i l ă

fără o l u me care, d i rect s a u i n d i rect, atestă p reze n ţa altor fi i nţe u m ane.

Toate activităţi l e o m e n eşti sînt co n d i ţion ate de faptu l că oamen i i tră­

iesc Îm pre u n ă, Însă acţi u n e a este s i n g u ra care nu p oate fi ni ci m ăcar i m a­

g i n ată În afara soci etăţi i oamen i l o r. Activitatea m u n cii n u are n evo i e de

p reze nţa cel orl alţi , cu to ate că o fi i nţă m u n c i n d În dep l i n ă izol are nu ar m ai

fi o fi i n ţă u mană, ci u n

animal laborans În Înţe l e s u l

cel mai pro p ri u al cuvîntu­

l u i . O m u l care l u c rează, fabrică şi constru i eşte o l u me locu ită n u m ai d e e l

ar rămîn e cu to ate aceste a u n creato r, c h i a r d acă n u u n

homo {aber:

el şi-ar

pierde cal itatea specific u mană şi ar deven i , m ai curînd, un zeu - nu Creato ru l ,

fi reşte, ci u n dem i u rg d ivi n , aşa cum P l aton l - a Înfăţi şat într- u n u l d i n mi tu ri le sale. N u mai acţi unea este pre rogativa exc l u s ivă a o m u l u i ; n i c i an i m al u l , n i ci zeu l n u sîn t capab i l i d e acţi u ne' , ş i n u m ai acţi unea d e p i n d e î n întregi me

d e p reze nţa co nstantă a cel o rl al ţi .

Re l aţi a speci ală d i n tre acţi u n e ş i exi sten ţa-în-co m u n p a re s ă î n d reptă­

ţească În tru totu l trad u cerea i n i ţi a l ă a te rm e n u l u i aristote l i c

1. E

de-a d reptul izb itor c u m ze i i h o m e rici acţi o n ează doar În r a port cu

zoon politikon

oamenii, conducîn­

du-i de departe sau amesteCÎ n d u - se În tre b u ri l e l o r. D i s p u tele şi vraj b a d i n tre zei par şi e l e

să se n ască mai a l e s d atorită rol u l u i j u cat de z e i În trebu rile omeneşti s a u d ato rită u n o r atitu­ d i n i părti n i toare faţă de m u ritori. Rezu ltă, aşadar, o poveste În care oamenii şi zeii acţionează

Împreună, d ar În care sce n a este pregătită de m u ri tori, c h i ar şi atu nci cînd h otări rea este l u ată În ad u n area zei l o r d i n O l i m p . Cred că la o asemenea "co-operare" tri m i te vers u l homeric eri andrân

te theon te [ faptel e zei lor şi a l e oamenilor] ( Odiseea, 1 , 338 ) : bard u l cîntă şi istorii ale oame n i l or. La fel , Teogonia

fa pte l e zei l o r şi ale oam e n i lor, iar nu i sto ri i ale zei l o r

l u i H es i o d nu se ocu p ă de fapte l e zei l or, ci de n aşterea l u m i i ( 1 1 6 ) ; ea povesteşte de aceea cum au l u at fi i nţă l u cru ri l e prin zăm i s l i re şi prin n aştere ( m ereu re petate). Rapsod u l , s l uj i ­ to r a l M uzelor, CÎntă "glori oas ele isp răvi a l e oamen i l o r d i n vec h i m e şi pe b i n ecuvîntaţii zei " ( 9 7 şi u rm . ) , Î n s ă n i căieri , d u p ă cît Îmi d a u searna, nu CÎntă glorioasele fa pte a l e zei lor.

2S

cu

animal socialis, întîl nită deja l a Sen eca şi deven ită apoi, pri n Toma d'Aq u i no, homo est naturaliter politicus, id est, socialis ( " o m u l este

trad uce re a consacrată:

p ri n n atu ră p o l i tic, ad ică social " ) 2 . M ai m u l t decît orice te orie e l aborată,

î n l ocu i rea i nconşti entă a pol i ticu l u i cu soci al u l trăd ează grad u l în care înţe­ l egere a grecească i n i ţi a l ă a p o l i ti c i i fu sese p i e rd u tă . Este sem n i fi cativ În

această p rivi nţă, fără a

fi Însă

hotărîto r, că term e n u l "soci al " este de o rigi­

n e rom ană, neavînd ech ival ent în l i m b a sau în gîn d i rea greacă. Totuşi fo losi­

rea lati nă a cuvîntu l u i societas avea la Început şi un cl ar, chiar dacă ci rcum scris,

Înţe l e s p o l itic; cuvîntu l i n d ica o ali anţă, î n c h e i ată cu un scop p rec i s, ca atu nci cîn d oamen i i se o rga n izează pentru a d o m n i asu p ra alto ra sau p e n ­

tru

a

săvîrşi o nelegi u i re.� Ab ia od ată cu conceptu l mai recent de societas gene­

ris humani,

de "soci etat� ' a neam u l u i o m e n esc"4, te rmen u l " soci a l " începe

să dobînd ească înţe l e s u l ge neral de co n d iţie u m an ă fu nd amentală; Ceea ce n u Însea m n ă că Pl ato n sau Aristotel ar fi ignorat sau nu ar fi fost p reocu­ p aţi de faptu l că o m u l n u po ate trăi În afara tovărăşiei oam e n i l o r, ci n u m ai

că nu au socotit o ase m e n e a co ndiţie ca figu rînd prin tre caracteri sti ci l e spe­

cific u m an e ; d i m potrivă, ea era pen tru ei o Î n s u ş i re pe care vi aţa o m e n e ască o are În co m u n cu cea an i m a l ă ş i , d i n acest m otiv, ea nu Îi putea aparţi ne

o m u l u i În ch i p esenţi a l . 'A socierea natu ral ă, pur social ă a speciei u m ane e ra

socotită d rept o l i m itare i m p u s ă de nevo i l e vieţi i b i o l ogice, care sînt ace­ l eaşi p e ntru an i m a l u l u m an ca şi pen tru alte fo rme de vi aţă an i ma l ă . .

'.

Pentru gîn d i rea greacă, capacitatea u m ană de o rgan izare pol itică nu este

d o ar d i ferită d e , ci se şi afl ă În o p oziţie d i rectă cu acea asociere n atu rală În centru l căre i a stau casa

(oikia)

şi fam i l i a .. Apari ţi a o raş u l u i-stat a Înse m n at

că, " p e lîngă vi aţa sa p rivată", o m u l p ri m ea " u n fel de a d o u a vi aţă, u n

politikos

bios

al său . Fi ecare cetăţe an ţi nea acu m de d o u ă ord i n e de exi ste nţă; i ar

În vi aţa l u i se făcea o d i sti ncţie cl ară În tre ceea ce era al său ce e ra co m u n

(koinon)" .s

(idion)

Nu este n u m a i o p i n i a sau teo ri a l u i

şi ceea

Aristcrte.l , ci

este un fa pt i stori c că Înte m e i e rea polis- u l u i a fost p reced ată de d i stru gerea

tutu ro r fo rm e l o r de o rganizare b azate pe l egătu ri de ru d e n i e, aşa cum erau

phratria 2.

sau

phyJe6.

D i n tre toate activi tăţi l e n ecesare, preze nte În co m u n ităţi l e

Citatu l este p re l u at d i n

Index Rerum l a ediţi a tau n n iană a operei l u i Tom a d'Aq u i no ( 1 9 2 2 ) . Indexul rezu m ă corect ideea l u i To ma, d u p ă c u m s e poate vedea d i n Sum ma Theologica, 1 , 96, 4; I I , 2 , 1 09 , 3. Cuvîn tul " p o li ticus" n u figu rează Î n text, Î n s ă

3. SoC/etas regni l a Livi us, societas sceleris l a Comelius Ne pos. O asemenea alianţă putea fi Încheiată şi În sco p u ri co m e rci ale, i a r To m a d ' Aq u i n o mai susţi ne că o "adevărată societas" Între negu sto ri nu există d ecît aco l o " u n d e i nvesti to ru l ia parte el Însuşi la ri sc", ad ică aco l o u n de parteneri atul este cu adevărat o alianţă (vezi W. J. Ash ley,

History and Theory ( 1 93 1 ),

p.

An Introduction to English Economic

41 9).

4. În ce le c e u rmează voi folosi cuvîntu l " u m a n i tate" [man-kindJ pentru a dese m n a specia u m a­ nă, În co n trast cu term e n u l " o m e n i re" [mankind], care i n d ică ansam b l u l fi i n ţe l o r u m an e . 5 . Werner J aeger, Pa ideia

( 1 945 ), I I I , 1 1 1 .

6 . Deşi , potrivit I n trod uceri i l a

The Ancient City ( e d . Anchor; 1 9 5 6 ) , teza pri nci p a l ă a l u i Fustel

de C o u l anges u rmăreşte să demo n s treze că l a baza stru cturii fam i l iei antice ş i a o raş u l u i stat antic stă " aceeaşi religie", autoru l face n u m e roase referi ri l a fa ptul c ă regi m u l lui

26

gens,

o m e n e?ti , n u m a i d o u ă erau socoti te a

Ari stotel n u mea bios politikos,

şi

fi p o l i tice şi a consti t u i ceea ce

an u m e acţi unea (praxis) ş i vorb i rea

care s e n aşte d o m e n i u l tre b u ri l or o m e n eşti

(Iexis), d i n ( ta ton anthropon pragmata, c u m

î l nu mea Plato n ) , d o m e n i u care exc l u d e categori c t o t ceea ce este d o a r n e cesar s a u uti L '

. : Cu toate că, n eîn d o i e l nic, ab i a întem ei e rea o raşu l u i -stat l e-a perm i s

oamen i l o r să îşi petreacă în treaga vi aţă în d o m e n i u l p o l i tic, Î n acţi u n e ş i în

vo rbi re, co nvi ngerea că cele două fac u l tăţi fo rm ează un tot şi că sînt cele mai înalte facu l tăţi u m an e pare totuş i s ă

fi p recedat ap ariţi a polis-u l u i , exis­

tînd dej a în gîn d i rea presocratică,) Prestigi u l h o m e ri c u l u i Ah i l e poate fi înţe l es

doar d acă ero u l este p rivit ca "faptu i torul u n o r fapte m a ri şi rosti to ru l u n o r

vorbe măreţe"? Spre deose b i re d e ceea c e a r putea înţelege modern i i , aseme­

nea cu vi nte nu erau socoti te m ari pentru că exp ri m a u gîn d u ri măreţe; d i m ­ potrivă, aşa c u m şti m d i n u ltimele ve rs u ri d i n Antigona, capaci tatea d e

"vo rbe m ari "

(megaloi logoi)

a

rosti

ca răs p u n s la l ovitu ri l e nenoro c i ri i este p o ate cea

care, în cele d i n u rm ă, la bătrîn eţe, va da n aştere gÎn d i ri i .8 Gîn d i rea e ra

bazat pe religi a fami l i e i , şi regi m u l ce tăţi i "erau În real itate două fo rm e de guvern are antago­ nice . . . Cetatea trebuia fie să disp ară, fie, În t i mp , să d ezi ntegreze fam i l i a" (p. 252). I m p resia m ea este că m o tivu l con tra d i cţ iei existen te În această m a re carte stă În Încercarea l u i Cou l anges de a trata Îm p re u n ă Roma şi o r aş el e- stat grece ş ti ; În ce priveşte dovezi le şi cate­ . go riile la care recurge, el se bazează În pri ncipal pe sensi bilitatea i ns ti t u ţio n ală ş i p oli ti că romană, chiar dacă recunoaşte că, "În Greci a", cu ltul Vestei "slăbise la o dată fo arte ti m p u rie . . . fără a fi sl ăb i t Însă vreodată la Ro ma" ( p . 146). Nu numai că prăpasti a d intre locui nţa domestică şi cetate era cu m u l t mai adîncă în Grecia decît l a Roma, ci, pe deasupra, doar În Grecia religia olim piană, religia l u i Homer şi a o raş u l u i - stat, era separată de mai vechea rel i gi e a fam iliei şi a locuinţei domestice şi su perioară ei. În ti mp ce Vesta, zeiţa vetrei, a devenit, după unificarea şi a doua Întemei ere a Rom e i , protectoarea "vetrei o raş u l u i " şi parte a cul­ tu lui po l i tic,oficial, colega ei greacă, H esti a, este menţion ată pentru prima oară d e Hesiod, si ngu ru l poet grec care, op unîndu- i-se conştient lui Homer, prosl ăveşte viaţa căm in ului şi a l o cui n ţei d o m esti ce ; În religia oficială a polis- u l u i , H es ti a a trebuit să îi cedeze l u i D i o n ys o s locul pe care îl ocupase în adunarea celor do i sp reze ce zei olimpieni (vezi M o m m s e n , Rămische Geschich te (ed . a 5-a), cartea 1 , cap. 1 2 , ş i Robert Graves, The Greek Myths ( 1 955), 27, k). 7. Pasaj u l apare În discursul l u i Fen i x , lIiada, IX, 443, şi se referă În chi p văd it l a educaţia pen­ tru război ş i pentru agora, ad u n area publ ică, unde oa m en i i se p ot d i stinge. Trad ucerea l ite­ rală este u rmătoarea: " (părintele tău ) m-a Însărci n at să te Învă ţ toate astea, să fii u n rostitor de vorbe şi u n făptu itor de fapte" (mythân te rheter ' emenai prektera te ergân) [de-asta şi el mă trimise, ca eu să te-nvăţ cum se cade meşter la vorbă să fii şi vrednic la fapte, t ra d . G. M u rn u , Jliada, IX, 437-438] . 8. Trad ucerea literal ă a u ltim elor versuri din Antigona ( 1 350-54) este unmătoarea: "Vorbele măreţe, zădărn icind (sau răzbunîn d ) însă grel ele lovi turi ale cel u i sem eţ, Înţelegerea o î nv aţă la VÎr­ sta senectuţii". Conţi n u tu l acestor rî n d u ri este atît de deconcertant pentru înţelegerea modernă, în cît cu greu se găseşte un traducător care să în d răznească să le redea sensul pro­ pri u -z i s . O exce pţ i e este trad ucerea lui Holderl i n : "G rosse B l i c ke aber,/ G rosse St,eiche d er hohen Sch u l tem/ Vergeltend,/ S i e h aben im Alter gel ehrt, zu d e n k e n " [Măreţe pri viri însă,! Măreţe-nfăptui ri ale bărbaţi lor de seamă/ Ră sp lăti n d,/ Ei au depri ns gînd i rea la vîrstă- n a i n ­ tată] . O anecd otă povesti tă de Plutarh p oa te înfăţişa cu mult mai simplu legătura dintre ac­ ţi une şi vorbire. Un om ve ni odată la Demostene istorisind u-i cît de crunt fusese bătut. "Ţu Însă", îi zise Demostene, " n-ai suferit n i m i c d i n cele ce-mi s p u i " . La auzul acestor cuvi nte, celălalt îşi ri d ică g l as u l şi stri gă: "N-am su fe ri t n i m i c ? " . "Acu m", zis� Demostene, "aud glasul cu i ­ vacare a fost lovi t şi care a suferit" ( Vieţi paralele, Demostene). O ulti m ă rămăşiţă a legătu ri i 27

sec u n d ară În raport cu

vo rbi rea, Însă vo rb i re a

şi a cţi u n e a

erau considerate c e , l a În c e pu t, nu Însem n a n u m ai c ă acţi un e a pol itică, În măsura În care se m e nţ i n e În afara sferei vi o l e n ţ e i , se re al i z eză Într-ad evăr, de c e l e m ai m u lte o ri , pri n c uvi n te , ci , m ai mult decît atît, că a găs i cuvi ntele p o tri vi te la m o m e n tu l potrivit, lăsînd cu totu l d e o p a rte i n fo rm a ţ i a sa u mes aj u l p e care l e-ar p u tea t ra n sm i te , În­ seam n ă ac ţ i u n e . N u m ai vi o l e n ţa p u ră este m u tă şi, din acest m o ti v, vi ol enţa În si ne nu poate fi n ici cî n d m ăreaţă. Chiar şi atu nci cî n d , relativ tîrzi u În Antichi­ tate , arta război u l u i şi arta vo rb i ri i (retorica) au d eve n i t ce l e două s u b i ecte p o l i t i c e p r i n c ipa l e ale e d u c a ţiei , asta s-a înti"m p l at Încă sub i n fl u enţa aces­ tei m ai vec h i ex p e ri e n ţ e şi t ra d i ţ i i , ante ri o are polis- u l u i , căre i a i - a ră m a s sub­ ordon ată. În ex pe ri e n ţ a polis- u l u i - n u m i t, nu fără înd re ptăţi re , cel m ai l i m but d i n ­ t re toate sistemele p o l iti ce - ş i , Î n tr-o ch i a r şi mai mare m ă s u ră , În fi lo so fi a po l i tică ce a izvo rît d i n ea, ac ţi u n e a şi vo rb i rea s-au s e p a ra t şi au de ve n i t activităţi tot m ai i n d e p e n d e n te . Acce n t u l s - a m u tat d e p e acţi u n e pe vorb i­ re, şi pe vo rb i re m ai c u rî n d ca m ij loc de a c o n vi n ge decît ca m a n i e ră pro­ prie omu l u i de a ră s p u nd e , d e a re p l i ca şi d e a se m ă s u ra cu to t ceea ce se Întîm p l ă ori se face .9 A fi p o l i ti c, a trăi Î n tr- u n polis Î n s em n a că totu l se ho­ tăra p ri n cuvi n te şi convi ngere, şi n u p ri n fo rţă şi viol en ţ ă . În concepţia gre­ s i m u l t an e şi egal e,

de

ace l aşi rang şi de aceeaşi natu ră; ceea

c i l o r, a con strînge p ri n vi o l e n ţă, a p o r u n c i mai cu rînd de cît a co nvi nge erau

m o d a l i t ăţ i p re pol i t i c e de a- i trata pe oa m e n i , speci fi ce vieţi i d i n afara po­ lis- u l u i , vi e ţi i că m i n u l u i ş i fa m i l i e i , u n de ca p u l fa m i l i e i co nducea cu pu t e ri d es p o ti ce , n econ testate, sau vi eţi i d i n i m p e ri i le barbare d i n Asia, al căror despoti sm e ra a d es e a ase m ă n at cu o rganizarea u n ei l o c u i n ţe d o m esti ce.

Defi n i ţ i a aristote l i c ă a o m u l u i ca zoon politikon n u e ra n u m ai l i psită d e

cu as o c ie re a n atu ral ă experimen tată În vi a ţa nu poate fi pe d e p l i n Î n ţe l easă d acă nu i se ad augă o a d o u a d efi n i ţ i e aristote l i că, n u m ai p u ţ i n celebră, d u p ă care o m u l este u n zoon logon echon ( " o fi i n ţă vi e capab i l ă d e vorbire"). Tr ad u c e re a l ati n ă a aces­ tu i te r m e n pri n animal rationale vi ne d i n t r-o n eînţel ege re nu mai p u ţi n i m p o r­ tantă decît În cazu l te rmen u l u i " a n i m al soci a l " . A rist o t e l n u şi-a propus n ici să dea o defi n i ţi e a o m u l u i În general , n i ci să i nd i c e facultatea u ma n ă c e a m ai Î n a l tă, care p e n t ru el n u e ra logos- u l , ad i că vmbi rea sau raţi unea, ci nous- u l , fa c u l tat e a conte m p l aţi e i , al căru i c o n ţ i n u t - şi asta e c a ra c te ri s ­ tica l u i p ri n c i p a l ă - este cu n e p u ti n ţ ă să fie tra n s p u s În vorbi re. i O În aceste legătu ră

ş i c h i a r Î n d ezaco rd

d o m esti c ă , d a r n ici

antice d i n tre vorbire şi gîn di re , străi nă concepţiei noastre d u p ă care cuvintele sînt expre­ sia gin d i ri i , se po ate În tîl n i În sintagma cice ro n i a n ă re l u ată adesea de ratia et aratia.

9. Tipic pentru această evoluţie este faptul că fiecare pol itician era numit "retor" şi că retorica, arca vorbiri i În public, spre deosebire de di alectică, arta discu rsivităţi i filosofice, este definită de Aristotel ca al1:ă a convi nge ri i (vezi Retorica, 1 3 54 a 1 2 şi u rm" 1 3 5 5 b 26 şi unn.). ( D istinc­ ţi a p rovi n e ea însăşi de la Platon, Gorgias, 448.) În acest sens trebuie Înţeleasă opinia greceas­ că despre decl i n u l Te bei, pus pe seama neglij ării de către te bani a retori cii În favoarea exerciţii lor m i l i tare (vezi Jacob Burckh ardt, Griechische Kulturgeschichte. ed . Kroener, I I I , 1 90). 1 0 . Etica Nicomahicii, 1 1 4 2 a 25 şi 1 1 78 a 6 şi u rm . 28

d o u ă, ce l e mai fai m o ase, d efi n iţi i ale sale, Aristotel n u a Tac ut decît să fo r­

m u l eze o p i n i a o b i ş n u i tă în

po/is cu p rivi re l a om şi l a m od u l p o l i ti c de vi aţă , po/is u l u i - s c l avi i şi barbari i - erau

o p i n i e p otrivi t căre i a toţi cei d i n afara

aneu /ogou,

-

l i psiţi nu de facu l tatea vo rb i ri i , fi reşte, ci de un m o d de vi aţă în

care vo rb i rea, ş i n u m ai vo rb i rea, avea sens şi u n de p reocu parea centra l ă a

tuturo r cetăţe n i l o r era de a vo rb i u n i i cu alţi i .

Neînţel egerea profu n d ă expri m ată d e tradu cerea lati n ă a "pol iticu l u i " p ri n "soci a l " n u ap are

poate n i căieri m a i l i m pede decît într-o d i scuţie Î n care

To m a d 'Aq u i n o c o m pară n atu ra c o n d u ce ri i d o m esti ce cu co n d u ce rea p o l i tică: c o n d u căto ru l casei , constată e l , se ase am ănă în a n u m i te p rivi nţe

cu cond u cătoru l u n u i regat, Însă, adaugă e l , p u terea l u i nu este l a fe l de " perfectă" ca aceea a regel u i l 1 . N u doar în G recia şi În cad ru l po/is- u l u i , c i

În toată Antichitatea occidental ă ar fi fost, În sch i m b , cît s e po ate de l i m pede că n i ci c h i ar puterea tiran u l u i n u e ra atît de m are , rea cu care

atît de " p e rfectă" ca pute­ pater {ami/ios, acel dominus, stăpîn ea as u p ra casei sale alcătu ite

d i n sclavi şi d i n fam i l i e . Şi asta n u se întî m p l a pentru că puterea cîrm u i to ru ­

l u i cetăţi i era egal ată şi l i m itată de p u teri l e conj ugate a l e cap i l o r de fam i ­

l ie, c i pentru c ă d o m n i a neco ntestată, abso l ută ş i domen i u l po l itic p ro p ri u -zis

se excl u d eau reci proc . 1 2

5

POLlS-UL ŞI LOCUINŢA DOM ESTiCĂ . Deşi înţe l egerea greşi tă a d o m e n i u l u i p o l iti c , ech ival area l u i cu d o m e­

n i u l soci a l , este

tot atît de veche ca tradu cerea term e n i l o r greceşti În l ati n ă

şi ad aptarea l o r l a gîn d i rea ro m a n o-creşti nă, confuzi a n u a fa c u t d ecît s ă

s e adîncească d acă n e uităm l a fel u l Î n care modemii folosesc ş i înţeleg co ncep­ tu l de soci etate. Distin cţia di ntre sfera p rivată şi cea p u b l ică a vieţi i cores p u n ­ de d o m e n i i l o r d o m estic şi pol iti c , care a u exi stat ca entităţi s e p a rate şi

d i sti ncte cel p u ţ i n de l a ap ariţi a o ra ş u l u i-stat anti c;�ivi rea, Însă, a d o m e n i u ­

l u i soci a l , care, l a d rept vo rb i n d , nu este n i c i p riv�i:, n i ci p u b l ic, consti tu i e

u n fe n o m e n rel ativ n o u , a căru i origi ne a coi ncis cu

a p ari ţia e p o c i i mod er­

ne şi care şi-a găsi t exp res i a p o l itică în statu l-naţi u n e .

/ 1 1.

Toma d 'Aq uino, op. cit., I I , 2, 5 0 , 3 .

1 2 . Termen i i dominus ş i pater fami/ias erau , pri n u rmare, sinon i m i , c a ş i te rmenii servus ş i famil­ iaris: Dominum patrem familiae appellaverunt; servos . . . familiares [pe tatăl famil iei l-au n u m i t domn; pe sclavi . . . de-ai fam i l i ei] (Seneca, Scrisori, 4 7 , 1 2 ) . Vechea l i be rtate romană a cetăţean u l u i a dispărut atu nci cînd î mp ă raţi i ro mani şi-au luat titl u l de dominus [do m n ] . "ce n o m , q u 'Auguste et que Ti bere encore, repoussaient co m m e u n e maled i ction et une i nj u re" [ acest nume, pe care Augustus şi Tiberi u , încă, îl respingeau ca pe u n bl estem şi ca pe o i nj u rie] (H. Wal l o n , Histoire de I'esclavage dans I'antiquite ( 1 847 ), I I I , 2 1 ).

29

Ceea ce ne i n teresează În contextu l de faţă este greu tatea extraordin ară cu care, d i n pri ci n a acestei evo l u ţi i , aj u ngem să înţelegem d ivizi unea fu nda­ mental ă între dome n i i l e p u b l i c şi privat, între sfera polis- u l u i şi sfera casei şi a fam i l iei şi, în fi n e, în tre activi tăţi le legate de o lume com u n ă şi cele legate de întreţi nerea vi eţi i , d ivizi une pe care s-a întemei at, considerînd-o drept evi­ dentă şi axi omatică, toată gînd i rea pol itică antică. Î n concepţia noastră, li­ n i a de despărţi re s-a şters cu totu l , deoarece noi ne re preze ntăm popoarel e şi com u n i tăţi le politice d u pă ch i p u l u n e i fami l i i de a l e cărei treburi zi l n ice trebuie să se îngrij ească o giganti că ad m i n istraţi e naţională de ti p d omes­ ti c. Gîn d i rea şti i nţi fică ce răspunde acestei evol uţii nu mai este şti i n ţa politi­ că, ci "eco n o m i a n aţional ă" , "eco n o m i a socială" sau Volkswirtschaft, care, toate, i n dică un ti p de "gospod ări re colectivă"1 3 ; ansam b l u l de fam i l i i orga­ n izate economic într-o form ă asemăn ătoare unei si ngu re familii su p rau mane este ceea ce n u m i m "societate", iar fo rm a ei de o rgan izare politi că se nu­ meşte " n aţi u n e " . 1 4 N e vi ne de aceea greu să înţelegem că, d u pă fel u l în care antici i înţelegeau aceste ch esti u n i , în săşi exp resia de "economie po l i tică" ar fi fost o contradicţie în te rmen i : orice era "economic" , asoci at cu viaţa i n d i ­ vid u l u i şi cu su pravieţu i rea speci ei, rep reze nta p ri n defi n i ţie o ch esti une de n atu ră d omestică, nepolitică. 1 s D i n p u n ct d e vedere istoric, este foarte probab i l c a apariţia oraşului -stat şi a domen i u l u i p u b l i c să se fi petrecut în detri mentu l dome n i u l u i privat al fam i l iei şi al locui nţei domesti ce . 1 6 Totu şi, vechea sacrali tate a vetrei , deşi cu m u l t mai puţi n p ronunţată în Grecia clasică decît în Roma anti că, nu s-a pierd u t n i ci o d ată co m p l et. Ceea ce a împied i cat p olis- u l să încalce vi aţa 1 3 . Potrivit l u i G u n nar Myrdal ( The Political Element in the Oevelopment ofEconomic Theory ( 1 953), p . XL) , " i d ee a d e eco n o m i e soci ală s a u d e econom ie d o m estică colectivă (Vofkswirtscha{t)"

este u n u l d i n tre "cele trei fo care p rinci pale" in jurul cărora "s-a cristalizat speculaţia politică ce a i m p regnat eco n o m i a încă d e la înce p u t " .

1 4 . C e e a ce nu î n s e a m n ă că statu l - n aţi u n e şi soci etatea sa n u p rovi n d i n regatu l medi eval ş i d i n fe u d a l i s m , u n d e structu ra fam i l i a l ă ş i d o m e stică a r e o i m p o rtanţă n e egal ată Î n Antichi tatea c l asică. Deoseb i rea este to tuşi i m p o rtantă. În contextul fe u d a l , fami l i i l e şi l o ­ c u i n ţe l e d o m estice e r a u a p roape i n d e pende nte u n e l e d e altele, astfe l

Încît

casa regală,

reprezentînd o regi u n e teritorială d ată şi cond ucindu-i pe se n i o ri i fe udali ca primus interpares, n u p reti n d ea, p recum un co n d u căto r despotic, să fi e cap u l u n e i fam i l i i u n ice. "Naţi u n ea" m e d i evală era un co nglo m e rat d e fam i l i i ; m embri i ei nu socoteau că ap arţi n unei singure fam i l i i ingl obind intreaga naţi u n e .

1 5 . Dist i n cţi a este cit se poate d e clară in p ri mel e p aragrafe ale tratat u l u i pse u d o aristote l i c Economice, u n d e conducerea despotică exercitată de u n si ngu r o m (mon-archia), p ro p ri e orga­ n izări i d o mestice, este o p usă organ izări i cu toru l d i ferite a polis- u l u i .

1 6 . L a Atena, p u nctu l d e cotitu ră este vizi b i l i n l egislaţia l u i S o l o n . Co u l a nges ved e pe b u n ă d reptate În l egea ate n i ană, care facea o d atorie fi l ială d i n in treţi nerea p ări nţi l o r, dovad a p i erderi i p u teri i p aterne

(op. cit., p p . 3 1 5-3 1 6 ) . Totu ş i , puterea p aternă e ra l i m i tată doar

d acă venea in conflict cu i n terese l e cetăţi i , n i c i o d ată Însă de d ragu l m e m b ri l or i n divi d u a l i ai fam i l i e i . Astfe l , practi ca vînzării cop i i l o r şi a exp u n e ri i n o u - n ăscuţi l o r s-a p ăstrat de-a

H. Barrow, Slavery in the Roman Empire ( 1 928), p . 8: "Al te patria potestas căzuseră în d esuetu d i n e; d ar d reptul expu n e ri i n u a fost i n terzis

l u n gu l în tregii Antichităţi i (vezi R. d re ptu ri d i n pînă în

30

3 74 e . n . " ) .

p rivată a cetăţe n i l o r săi şi l-a făcut să co nsidere d rept sacre l i m itele care Îm­ prej m u i au fi ecare propri etate nu a fost respectu l faţă de propri etatea priva­ tă aşa cu m o Înţelegem noi, ci faptu l că u n om nu putea partici p a la trebu ri l e l u m i i fără a poseda o casă, ad ică fără a avea u n loc Î n l u m e care s ă fie p ro­ p ri u-zis al l u i Y Pîn ă şi Plato n , ale cărui p l an u ri pol i tice p reved eau abol i rea propri etăţi i p rivate şi exti nderea sferei p u b l i ce pîn ă la an i h i l area total ă a vi eţi i private, ÎI pune Încă l a l o c de cinste pe Ze us Herkeio s , p rotectoru l l i n i i l o r de hotar, ş i , fără a vedea vreo contrad icţie, n u m eşte d ivi n e acele horoi, gra­ niţele d i ntre o pro p rietate şi alta. 1 8 Faptu l că În i nterioru l casei oam e n i i trăi au împre u n ă, d eoarece e rau con strînşi de propri i l e lor cerinţe şi nevo i , era o trăsătură specifică a sferei dom estice. Forţa de con strîngere o rep reze nta vi aţa însăşi - penaţi i , zei i do­ mestici , fi i n d , potrivit l u i Plutarh , "zeii care ne fac să trăim şi n e h rănesc cor­ p U I " 1 9 - vi aţă care, pen tru întreţi nerea ei i n d ivi d u al ă şi pen tru supravi eţu i rea ei ca vi aţă a speci ei, avea nevoie de co m p an i a altora. Că întreţi n e rea i n di­ vi duală tre b u i e să co nsti tu i e sarci n a bărbatu l u i , iar s u p ravi eţu i rea speciei sarci na femei i , era u n fapt evi dent, iar aceste fu ncţii naturale, m u nca b ărba­ tul u i menită să asigu re hrană şi m u nca de procreaţi e a femeii , erau deopotrivă sup use aceleiaşi co nstrîngeri a vieţi i . Com u n itatea n atu ral ă d i n locui nţa dom esti că l u a n aşte re, aşad ar, d i n n ecesi tate, şi necesitatea guverna toate activităţi l e desfăşu rate În sîn u l ei. Dom e n i u l polis- u l u i , d i m potrivă, form a sfera li bertăţi i şi, d acă Între cele două sfere exista o rel aţie, con tro l u l necesităţi l o r vi eţi i în casă repreze nta, ca un l u c ru de l a si ne înţeles, con d iţi a l i bertăţii pofis-ului. Pol iti ca n u putea fi în niciun caz doar un m ij loc de p rotej are a societăţi i - o soci etate a cel or cred incioşi, ca În Evu l Med i u , o soci etate de proprietari , ca l a Locke, o socie­ tate asi d u u angaj ată într- u n proces de ach iziţie, ca la H o bbes, o soci etate de prod ucăto ri , ca la M arx, o soci etate de angaj aţi , ca În societatea noas­ tră, sau o societate de m u ncitori , ca în ţări le social iste şi comu niste. Î n toate aceste cazu ri , li bertatea, iar În unele aşa-zisa li bertate a soci etăţi i este cea care reclamă şi j u stifică restrîngerea auto rităţi i politice. Li bertatea e p l asată În domen i u l social u l u i , i ar fo rţa sau vi o lenţa d evi n monopo l u l statu l u i .

1 7.

I n te resant l a această d i sti ncţie este că Î n u n e l e cetăţi greceşti cetăţenii erau o b l i gaţi p ri n l e g e să î ş i împartă re colta ş i să o consume în co m u n , cu toate că fiecare d i n tre ei se bucu­ ' ra d e p ro p rietatea absol ută, necon testată a pămîntu l u i său. Vezi Co u l anges (op. cit., p . 6 1 ) , care n u meşte această l ege "o con trad i cţie singul ară"; n u este

vorba de n i c i o con trad i cţie ,

d eoarece, în înţel egerea antică, aceste două ti p u ri de p ro p ri etate nu ave au n i m i c în com u n .

1 8.

Vezi

1 9.

Citat d i n Co u l a nges,

Legife, 842 . op. cit.,

p.

96;

referinţa este la Pl utarh,

Quaestiones Romanae, 5 1 . Pare din rel igia greacă şi ro mană,

curios că, pu nînd u n i l ateral acce n t u l pe zeităţi le su bpămîntene

Co u l anges n u ved e că aceşti zei n u erau n i şte s i m p l i zei ai m o rţi l o r,

iar cultul l o r n u era u n

s i m p l u " c u l t al m o rţ i i " , ci că această re l igi e p r i m i tivă l egată d e p ă m î n t s l uj ea vi aţa şi mo ar­ tea, În care vedea d o u ă as pecte a l e ace l u i aşi proces. Vi aţa i ese d i n pămînt şi se întoarce în e l ; n aşterea şi mo artea nu sîn t al tceva d ecît d o u ă faze d i fe rite ale ace l e i aşi vi eţi b i o l ogi­ ce peste care sînt stăpî n i zei i s u b p ămînte n i .

31

Toţi fi l osofi i g rec i , i n diferent dt de osti l i ar fi fost faţă de vi aţa polis-u l u i , soco tea u de l a s i n e În ţe l es c ă l i bertatea se situează excl usiv Î n d o m e n i u l po li ti c , că n ecesitate a este În pri m u l rîn d u n fe n o m e n prepol i tic , caracteri stic organi­ zări i domestice p rivate, şi că fo rţa şi vio l enţa sînt justi fica te În sfera d o m est i ­ că Întrucît sînt singurele m ij l oace l a care i nd ivi d u l poate rec u rge pen tru a d o m i n a n ecesitatea - d e exe m p l u , s tă pî n i n d peste scl avi - şi a deveni l i ber. Pen tru că sîn t supuse n ec es i tăţi i , toate fi i n ţ e l e u m an e au d reptu l de a folosi vi olenţa faţă d e a lţi oam e n i ; vi olen ţ a reprezi ntă actu l prepo l itic pri n care i n di vi d u l se el i b e re az ă de nec e si tăţi l e v ieţi i pentru a accede l a l i bertatea l u ­ m i i . O asemenea l i b e rtate este c o n d i ţi a es e n ţia l ă a ceea ce g re c i i n u meau fe ricire , eudaimonia, care era u n statu t obiectiv condiţi o n at În ai n te de toate de bogăţie şi de săn ăta te . A fi săra c sau a avea o săn ătate precară În sem­ na a fi s u p u s n e c e s i tăţ i i fizice, i ar a fi sclav În sem na , în p l u s , a fi supus vi o ­ l e n ţe i u m ane. Această d u b l ă ş i Îndoită " n efe ri c i re" a scl aviei era l i psi t ă cu totu l d e l egătu ră cu b u n ăstarea subi ectivă concretă a scl avu l u i . Astfe l , u n o m l i ber sărac prefe ra n esigu ran ţ a u n ei pieţe de m u n că supuse vari aţi i lor zi ln ice lucru l u i garan tat şi regu l at ca re, pentru că îi restrîn gea l i bertatea de a acţi o n a În fi ecare zi d u p ă c u m cred ea de cuvi i nţă, era d ej a resi m ţi t d rep t servitute (dou/eia), şi ch iar m u n ca aspră, d u re ro as ă e ra p re fe rată vie ţ i i u şoare a m u l tor sclavi domesti ci .20 Fo rţa p re po l i ti că cu care c a p u l l ocui nţei do mestice îş i con d u cea fami­ l i a şi sclav i i ş i c a re era consid erată necesară întru cît, înai nte de a fi u n "ani­ m a l po l i tic", omul este u n " a n i m al social" n u are to t u ş i n i m i c în com u n cu "starea n atu rală" haotică, de a cărei v i o l enţă , p o t r i v i t gînd i ri i po l i t i ce a se­ col u l u i al XVI I - l e a, oam e n i i nu ar p u tea scăpa decît p u n î n d bazele u nei gu ve rn ă ri care, p ri n t r- u n monopol al p u te ri i şi al vio l e nţei , a r abol i " războiul t u tu ro r î m p otri v a tut u ror" , " i n s pi rîndu - I e tuturor u n senti ment de team ă" . 2 1 Din contră, orice concept de co n d u c e re şi de s u p u n ere , de guvernare şi d e putere , în sensu l î n care n o i înţe l ege m as e m e n ea noţi u n i , cît şi ord i n ea re gleme n t ată care le î ns o ţe ş te , e ra socotit a fi p rep o l i t i c şi a ap arţ i n e mai curînd s fere i p ri vate decît sferei p u b l ice. Polis-u l se deosebea de fam ilie pentl1J că nu cuno ş te a decît "egal i", în tim p c e fa m i l ia era centru l celei m ai stri cte i n egal i tăţi . A fi l i ber Înse m n a deopotrivă a n u fi s u p u s necesităţi lor vieţi i sau ord i n elor al tcu iva şi a n u te găsi tu î ns u ţi În situ aţi a de a porunci. Î n s e m n a a nu conduce ş i a nu fi co ndu s . 22 Astfel, 2 0 . Di,cuţia dintre Soc rate ş i Eutherus, conse m n ată i n lvIemorabilia l u i X e n o fo n ( I I , 8 ) , e s te cît se poate de interesantă: EutherLls e silit de nevoie să m u n ce a scă cu corp u l şi e convins despre corp u l l u i c ă nu va fi în sta re să s u p o rte acest fe l de via�ă m u l tă vre m e şi, de asemenea, că, la b ătrî n eţe, va aj unge u n nevo iaş. EI crede totu ş i că e m ai bine să m u nceşti decît să cerşeşti . D rept urmare , S o crate î i pro p u n e s ă c a u te pe cineva "care a re o si t u a ţi e bună şi ca re are nevoie de un aj uto r" , Eutherus ii răsp u n d e că n u ar p u te a îndura servitutea (douleia) , 2 1 , Trimiterea este la H o bbes, Leviatanul, partea " cap, 1 3 ,

22,

Cea m ai fai m o asă ş i

mai fr u m o a s ă

guvemare, consem n ată d e H e rodot

tăţi i gre c eşti (isonomie), d ec l a ră că 32

refe r i n ţă

este d i s c u ţ i a

d e s p re

diferitel e fo rm e d e apărătorul ega l i ­

( 1 1 1 , 80-83), i n c u rs u l căreia Otanes,

nu îşi

" d o re ş te nici să

conducă,

n i c i să fie condus", Este

libertatea nu exista În i n terioru l locu inţei domestice, căci capul acestei a, COI1d ucătoru l ei, era conside rat liber doar În m ăsura În care avea puterea de a p ă răsi l ocui nţa d omestică şi de a pătrunde În d omen i u l politic, acolo u n d e toţi erau egal i . Fără Îndoial ă, egalitatea p ro p ri e d o m en i u l u i pol i tic avea foarte pu ţi n e În com u n cu con ceptu l nostru de egal i tate : ea Însemna a trăi pri ntre egal i şi a avea de a face doar cu ei şi p resupu nea existenţa "inegal ilor" , c ei ce form au , de fapt, Întotd eau n a m aj oritate a p opu l aţiei u n ui o raş-stat. 2 3 Pri n urmare, egalitatea, departe de a fi legată de justiţie, ca În timpu ri l e moder­ ne, consti tu i a Însăşi esen ţa l i bertăţi i : a fi li ber Însem n a a fi ferit de i n egal i­ tatea prezentă În actu l de condu cere şi a te m i ş ca Într-o sferă unde n i ci cond ucerea, n ici supun erea nu exi stau. Totuşi , posi b i l i tatea de a descrie Îfl termen i de opoziţie clar contu rată if erenţ a profundă di ntre Înţelegerea modemă a pol itici i şi Înţelegerea ei antică d în cetează ai ci . Î n lu mea modernă, d o m e n i i l e social şi politi c sîn t cu m u lt mai p uţi n d i sti ncte. I d eea că politica n u e ste n i m ic al tceva d ecît o fu ncţie a societăţi i , că acţi u nea , vorb i rea şi gînd i rea sînt În p ri m u l rînd suprastru c­ tu ri ale i n teresului social n u este o descoperi re făcută d e Karl M arx, ci, d i m ­ potrivă, se n u m ără pri n tre presu poziţi ile axi o m ati ce p relu ate de Marx fără examen critic de la eco n o m işti i p o l i tici ai e p oci i m o derne. O asem enea fu n cţi o n al izare face i nsesizabi l ă existenţa vreu nei pră pasti i reale În tre cele două domenii; şi asta n u e o ch esti u n e de teori e sau de ideo l ogi e, d at fi i n d că, od ată c u ascensiu nea soci etăţi i - adică a activităţi l o r "domestice" (oilda) sau eco n o m ice - În domen i u l pu b l i c, gospod ări rea şi toate chesti u n i l e care altăd ată priveau sfera privată a fami liei au deveni t o preocupare "colectivă" .24 Î ntr-adevăr, În l u m ea modern ă, cele d o u ă d o m e n i i , asemen i u n o r val u ri , se revarsă În permanenţă u n u l În celăl alt În cu rgerea n eîn treru ptă a Însuşi p ro ­ cesu l u i vi eţi i . vorba Însă de acelaşi s p i ri t cu cel În ca re Aristotel

afirmă că vi aţa u n u i om liber este m ai bună de la sine în ţe l es (Politica, 1 3 25 a 24). Potrivit l u i Co u l anges, toate cuvintele greceşti şi lati neşti care exp ri m ă o anu­ mită formă de stăpîn ire asupra altora, p re cu m rex, parer, anax, basileus, p riveau l a Început rela�ile domestice şi erau n u m e pe care sclavi i le d ădeau stăpîn u l u i lor (op. cit., p p . 89 şi u rm . , 228). decit viaţa unui desp ot,

contestÎndu-i

des po tu l u i l i b e rtatea, l ucru

23. Pro p o rţi a vari a şi este fără Î n d o i al ă exage ra tă În cele transm ise de Xe n ofon desp re Sparta, unde u n străin n u a n u m ărat mai mult d e şaizeci de cetăţen i Între cele patru m ii de p e rs o a­ ne aflate În

piaţă ( Hel/enica,

111, 35).

op. cit.: " I d eea că societatea, p recum un cap de fam i l i e , în treţi n e casa pe ntru În răd ăci n ată În te rm i n o l o g i a econ o m i că . . . În germ an ă , Volks· wirtschaftslehre suge re ază . . . existenţa unui su b i ec t col ectiv al activităţii eco n o m i ce . . . avînd u n sco p co m u n şi val o ri c om u n e . În e ngl e ză, . . . theory ofwealth sau theory ofwelfare exprimă

24 . Vezi Myrdal,

m e m b ri i ei este adînc

idei simi lare" ( p . 1 40). "Ce se Înţelege p ri n eco nomie socială, a cărei fu n cţie este gospod ări rea socială? În pri m u l rîn d ,

ea implică

sau sugerează o an alogi e Între i n d ivid u l care îşi co n·

duce p rop ri a locuinţă dom estică sau pe cea a fa m i l i ei sale şi societate. Adam S m i th

şi J ames această analogi e. Ca urm are a c ri ti ci i lui J . S. MiII ş i od ată cu mai l arga recu n o aştere a d i sti n cţiei d i n tre eco n o m i a politi că p rac ti că şi econo m i a p oliti că teo­ retică, analogi a a fost În gene ral m ai puţi n scoasă În evi den ţă" ( p . 1 43 ) . Fap tu l că nu a mai fost fo losită i se dato rează pesemne şi unei evo l U ţi i În cu rs u l căreia so c ietate a a d ev o ­ rat stru ct u ra fam ilială, pînă ce a aj u n s să i se substitu ie În In tregime. MiII

au elaborat explicit

33

Dispariţi a prăpastiei pe care anticii erau obligaţi să o traverseze zi l n i c pentru a transcende d o m e n i u l îngust al locuinţei domestice şi "a accede" în d omen i u l pol iticii este un fe nomen esenţi al mente mod ern . Prăp asti a d i n­ tre p rivat ş i p u b l i c exi sta Încă, într- u n an u m it fel , În Evu l M e d i u , deşi semnificaţia ei se p ierduse În mare măsură, iar poziţia i se sch i mbase În total­ itate. S-a re m arcat pe b u n ă d reptate că, d u pă căderea I m peri u l u i roman, Biserica Cato l i că a fost cea care le-a oferit oamen i l or un Înlocuitor pen tru cetăţenia care consti tu ise odinioară p rerogativa guve rnări i m u n icipale.25 Te nsi u n ea med i eval ă d i ntre obscuri tatea vieţii de fi ecare zi şi splendoarea grandioasă care Însoţea tot ce era sacru şi, si m u ltan , înălţarea de la secu­ lar l a rel igios corespund în m u lte privi nţe Înălţări i de la privat la public din Antich itate . Deosebirea este, d esigu r, cît se poate de pronunţată, căci , indiferent cît de " l u mească" ar fi devenit Biserica, preocu parea pentru l u m ea cealaltă a fost Întotdeauna cea care, mai presus de toate, a ţi n ut laolaltă com u n i tatea de cred i n cioşi . Deşi domen i u l p u b l ic poate fi ech ivalat cu cel rel igios doar cu an u m i te rezerve, În fe udalism domen i u l secu lar a reprezen­ tat într-adevăr, În ansamblul l u i , ceea ce domeniul privat fusese În Antichitate . Trăsătu ra d isti nctivă a Evu l u i M ed i u a constituit-o absorbţi a tutu ro r activităţi lor În sfera dom esti că, unde ele n u aveau decît o semn ificaţie pri ­ vată şi, Î n con seci nţă, absenţa c a atare a unui dom e n i u publ ic. 26 Caracteri stic pentru această exp ansiune a domeni u l u i privat şi , În paran­ teză fie spus, pentru deosebirea dintre capul l ocui nţei domestice antice şi se nioru l feudal este că seni oru l fe udal putea face d reptate pe domen i u l stăpînit de el, În ti mp ce cap ul fam i l iei antice, deşi putea recurge la o condu­ cere mai b lîndă sau mai aspră, nu avea cu noşti nţă nici de legi , n ici de justiţie În afara domen i u l pol iticY Tendi nţa de a Îngl oba toate activităţi le umane În domen i u l privat şi de a modela toate relaţiile dintre oameni după model ul

2 5 . R. H . Barrow, The Ramans ( 1 953 ) , p . 1 94 .

26. Caracte risti ci l e pe care E. Levasse u r ( Histaire des c1asses ouvrieres et de I'industrie e n France avant 1 789 ( 1 9 0 0 » le d escoperă În o rgan izare a fe udală a m u ncii sînt valabile pen tru ansam b l u l

co m u n i tăţi l o r feu d a l e : " C h a c u n vivait c h ez s o i et vivait d e soi- m e m e , le n o b l e s u r s a seigneurie, l e vi lain s u r sa culture, l e ci tad i n dans sa vi i le" [ Fiecare trăia acasă şi d i n resu rse­ le sale, n o b i l u l pe d o m e n i u l său , ţăra n u l pe ogorul său, orăşean ul în oraşul său 1

(p. 2 2 9 ) .

2 7 . Tratamentul ech i tab i l ap l i cat sclavil o r, pe care Platon ÎI recomandă Î n Legjle (777), are prea puţi n de a face c u j u sti ţ i a ş i n u este reco m andat " d i n co nsideraţie pentru (sclavi), ci m ai m u lt d i n respect faţă de noi înşine". Despre coexistenţa a două legi , legea politi că a j u stiţi ei

şi l egea d o m estică a co n d uceri i , vezi Wal l o n , ap. cit., I I , p. 200: " La loi, pendant bien l ong­ temps, donc . . . s'abstenait de p e n et rer d ans la fam i l i e , ou el l e reco n n aissait I'em pire d ' u n e autre' l o i " [Ti m p Î n d e l u n gat, aşadar, l egea . . . s-a abţi n u t să pătru n d ă În fam i l i e , unde recu­

noştea domi n aţia altei legi J . J u risd icţia anti că, În special cea romană, referitoare la chesti u­ n i l e d o m esti c e , la tratamentul aplicat scl avi lor, l a rel aţi i l e fam i l iale etc . , e ra În esenţă men ită să restringă puterea altminteri l i psită de restricţii a cap u l u i familiei; era de n eînchipuit că ar putea exista o domnie a ju stiţiei în i nt eri o r u l societăţii În întregi me " private" a sclavi­ l o r, În trucît sclavii se găseau prin definiţie În afara dome n i u l u i legii şi erau su p uş i autorităţii stăpî n u l u i l o r. Doar stăpîn u l , În măsura în care era şi cetăţean, se s u p u nea legi l o r, care, în i n teresu l cetăţii , puteau c h i a r să î i red ucă p u terea în casă.

34

presc ri pţi i l o r

raportu ri l o r domestice s-a exti ns considerabi l , cu p ri nzînd o rgan izaţi i l e p ro­ fesionale ti pic medieval e d i n oraşe, gh i l d ele, confreri i le [confreriesJ şi corpora­ ţi i l e [compagnonsJ, şi chiar primele co m pan i i comerci ale, În care "asocierea d o mestică d e l a Început p ărea să fie dovedită de Însuşi cuvîntul «co m panie» (com-panis) . . . [şi] de expresi i p recum «oam enii care mănîncă aceeaşi pîi n e» 'sau «oamenii care Împart aceeaşi pîi n e şi acelaşi vi n »"28!(Conceptul medieval de " b u n com u n " , departe de a ind ica existenţa u n u i domeniu politic, recu­ noaşte d oar că ind ivizi i p rivaţi au În comun interese, materiale şi spirituale, că ei Îşi pot păstra vi aţa privată şi se pot ocu pa d e treburile lor proprii n u­ mai dacă u n u l d i n ei Îşi asu mă sarci n a de a veghea la acest interes com u n . ' Ceea ce d eosebeşte de real itatea modernă această ati tu d i n e esenţialmente creşti n ă faţă de politică nu este atît recunoaşterea u n u i "bun com u n " , CÎt exclusivitatea sferei private şi absenţa ace l u i curi o s domen i u h i b ri d u n de i n teresele private dobîndesc Înse (Tl n ătate publ ică şi pe care noi ÎI n u m i m "societate" . I ată de ce nu e s u rpri nzător că gîn d i rea pol itică medieval ă, preocupată excl usiv de d o m e n i u l sec u l ar, a ignorat p răpastia care sep ară vi aţa adăpos­ ti tă d i n l o c u i nţa d o m estică ·d e n eÎn d u răto area exp u n e re d i n polis şi, În conseci nţă, vi rtutea curaj u l u i ca pe u n a dintre cel e mai elementare atitudi­ ni pol itice. Ceea ce rămîn e su rpri nzător este că si nguru l teo retician pol itic postclasic care, Într-un efort extraord i n ar d e a red a politicii vech ea ei dem­ nitate, a sesizat prăpasti a şi a Înţeles ceva din cu raj u l necesar pentru a o străbate a fost M achiavel li, cel ce a Înfăţişat traversarea ei În termenii în ălţări i "condoti eru l u i de l a condiţi a u m i l ă l a u n rang Înalt", de la vi aţa privată l a pri n ci p at, ad ică d e l a ci rcumstanţe co m u ne tutu ror oamenilor l a glori a , străl ucitoare a faptelor m ăreţe29, Părăs i rea l o cu i n ţei dom estice, la Început cu scopul Îmbarcări i Într-o aventu ră şi În tr-o întrepri n dere glorioasă, iar apoi d oar În ved erea consacră­ rii vieţi i tre b u ri l o r cetăţi i, cerea cu raj , deoarece, Într-o primă instanţă, i n d ivi­ d u l se ocu pase de p ropria vi aţă şi s u p ravieţu ire n u m ai În sîn u l l ocu i n ţei domestice. Oricine intra În domen i u l pol itic treb u i a mai Întîi să fie gata să Îşi rişte viaţa, o prea mare d ragoste pen tru vi aţă fi i n d un obstacol În cal ea l i bertăţi i şi un semn sigu r de servi l itate .3o Curaj u l a devenit, d e aceea, vi rtutea 28, W. 1. Ash l ey, op, cit., p ,

41 S .

2 9 , "Înălţarea" de la u n anumit domeniu sau rang l a u n u l m a i înalt este o te m ă care tot revi ne l a M acHiavel l i (vezi în speci al Principele, cap, 6, despre H i e ron din S iracuza, şi cap, 7; şi Discursuri, cartea a I I -a, ca p , 1 3 ) , 30, "Î n timpul lui Solon, sclavia aju n sese s ă fie so coti tă mai rea d ecît m oa rtea " ( Robert Schlaifer, "Greek Theories ofSl avery /l-am H om e r to Aristotle", Harvard Studies in Classical PhilolOgJ ( 1 936), XLVI I), Î n c epîn d de atunci, phi/opsychia ("d ragostea pen tru vi aţă") şi l aşitatea s·au identifi­ cat cu se rvi l i tate a , Astfel , Pl aton credea că demonstrase servil itatea naturală a sclavi l o r, deo arece ei n u al eseseră moartea î n ro b i rii (Republica, 386 a), Un ecou tîrziu al acestei poziţii se poate Încă găsi În răspunsul lui Seneca la plîngerile s cl avi l or: "Libertatea e atît de la îndemînă, cum se face că mai există vreun sclav?" (Scrisori, 77, 1 4) sau În afirmaţia sa: vita si moriendi virtus abest, servitus est - "viaţa arfi scl avie fără vi rt utea de a şt i c u m să mo ri " (77, 1 3 ), Pentru 3S

politică pri n exce l enţă, ş i doar cei ce ÎI posed au puteau fi acceptaţi În tr-o comunitate politică prin co nţi n ut şi scop, care depăşea astfel simp l a asociere i m p us ă tuturor - scl avi , barbari şi greci deopotrivă d e c eri nţe l e u rgente ale vi eţi i .3 1 "Viaţa b u n ă", cu m a n u m i t Aristotel vi aţa c e tăţea n u l u i , nu era, aşad ar, p u r şi s i m p l u mai b u n ă, m ai l i psită d e griji sau mai nobi lă decît vi aţa obişn uită, ci era de o cal itate cu totu l diferită. Era "bună" În măsu ra În care, s tăpî n i nd n e c es it ăţ i l e e l e m e n tare ale vieţi i , î ntr u CÎt era scutită d e m u ncă şi de lucru şi domina p or n i re a înnăscută a tutu ror făptu ri l o r vii de a-şi asigu­ ra propri a supravi eţu i re, nu mai era l egată de procesul vie ţi i biologice. La rădăci n a conşti inţei poli ti c e greceşti găsim o claritate şi o precizie fără egal În fo rm u l area acestei disti ncţi i . N ici unei ac ti vităţi care n u servea altui sco p d eCÎt CÎştigări i exi s te nţ ei , î ntre ţi nerii pro c es u l u i vieţi i , nu i se î ngăd u i a să intre în domen i u l pol itic, şi asta cu riscu l serios de a abandona co m e rţu l şi prod ucţi a artizan ală În seam a hărn iciei scl avi lor şi a st răi nilor, Atena de­ ve n i n d în tr-adevăr acel "pensionopol is" cu un "pro l eta ri at de con s u m a­ to ri" , pe care Max Weber l-a descris atît de vi u32 • Adevăratu l ca racter al acestui polis este Încă cu totu l vizi bil În filosofi i l e p o l i ti c e ale l u i Pl aton şi Aristotel, ch iar d acă l i n i a de d esp ărţ i re d i ntre l o cu in ţa domestică şi polis este un eori ştearsă, Îndeosebi l a Pl aton care, u rmîndu-I probabil pe Socrate, a Început să îş i i a exemplele ş i i m ag i n i l e pe nt ru polis d i n experienţele de fi e ca re zi ale vieţii p rivate, dar ş i l a Aristotel, at u n c i CÎn d , u rmÎndu-1 pe P l aton , pres u p u n e c ă c e l p uţi n o rig i n e a isto rică a polis- u l u i trebuie l egată d e necesităţi le vieţii şi că doar co n ţi n utul polis - u l u i scopul (te/os) in ere nt l u i , t ra ns ce nd e vi aţa înspre acea "vi aţă bună". Aceste aspecte ale învăţătu ri l o r şco l i i soctq.tice, care aveau să devină curind axiom atice pînă într-atît în CÎt să se b a n al i ze ze erau a t un c i cele mai noi şi mai revol uţionare d i ntre toate şi nu proven eau din ex perie n ţa efectivă a vie­ ţi i p o l i ti ce, ci d i n dori n ţa de e l i berare de povara u n ei aseme n e a v i e ţi, d ori n­ ţă pe care, po t ri vit prop rie i lor înţelegeri , fi l osofi i o puteau j ustifica doar -

,

,

a Înţelege atitudinea antică faţă de scl avie, nu este li psit de importanţă să n e am inti m că m ajoritatea sclavilor erau inam ici Înfrînţi şi că, de regu lă, n um ai un mic n umăr de oameni se n ăşteau scl avi . Şi, În ti mp ce În Republica romană sclavii erau aduşi, În general , din afara gran iţelor guvernării romane, scl avii greci erau de obicei de aceeaşi naţionalitate cu stăpîn ii lor; ei Îşi doved iseră natu ra servilă refuzînd să se sin ucidă şi, de vreme ce curaj u l era virtu­ tea politică pri n excelenţă, Îşi arătaseră astfel nevred n icia "naturală", inaptitudinea de a fi cetăţeni. Atitudinea faţă de sclavi s-a schi mbat În I m periul roman nu numai din cauza influen­ ţei stoicismu l u i , ci şi pentru că o parte cu m u lt mai mare din pop u l aţia de sclavi era alcătu i­ tă d i n scl avi din naştere. Dar chi ar şi la Roma, labos este considerat, de către Vergi l i u , a fi strÎns legat de moartea l i psită de glorie ( Eneida, VI) .

31.

o m u l liber s e d i stinge d e scl av prin cu raj , aceasta pare să fi fost tema u n u i poem al poetu l u i cretan Hybrias: "AVUţii le-mi sÎnt lancea şi spada ş i fnu mosul scut . . . Dar cei ce Înd răzneal ă n-au să poarte lancea şi spada şi scutul cel fnu mos, ce ocroteşte tnupu l , cad toţi Înge n u n cheaţi , cu prinşi de spaimă, Domn mă numind, şi Rege preamărit" (citat d i n Ed u ard Meyer, Die Sklaverei i m Altertum ( 1 898), p. 2 2 ) .

Că

3 2 . M ax Weber, "Agrarverh altnisse i m Altertu m " , Wirtscha(tsgeschichte ( 1 924), p. 1 47. 36

Gesammelte Aufsătze zur Sozial- und

demon strînd că pînă şi acest mod d e viaţă, cel mai l i ber d i n tre toate, era încă legat de necesitate şi supus necesităţi i . Î nsă fu ndalul experienţei politice efective, cel puţin la Pl aton şi la Aristotel, a rămas atît de puternic, Încît disti ncţia d i ntre sfera vieţi i domestice şi cea a vieţi i politice n u a fost n ici­ cînd pusă la Îndoial ă. N i ci vi aţa, n i ci "vi aţa bu nă" nu sînt posi bile fără a d o m i n a necesităţi le vieţi i În l ocui nţa domestică, d ar pol itica n u se face niciodată În vederea vieţi i . Pentru membri i polis- u l u i , viaţa d omestică există în vederea "vi eţi i b u ne" d i n polis.

6 AsCENSIUNEA SOCIALU LU I

Apariţi a societăţi i - ascensi unea ad ministrări i domesti ce, a activităţi lor, p roblemelor şi a mecanismelor de organ izare care Îi sînt propri i -, ieşind din pen u m b ra spaţi u l u i domesti c l a l u m i n a sferei p u b lice, n u a şters doar vechea linie de despărţi re di ntre privat şi politic, ci a şi sch i m bat, făcîn du-le aproape de nerecu noscut, sensul cel o r doi termeni şi se m n ificaţi a lor pen­ .tru viaţa i n d ivi d u l u i şi a cetăţean u l u i . N u e vorba n u mai de faptu l că noi n u am fi de acord cu grecii , pentru care o vi aţă petrecută În sfera "a ceea ce Îi aparţi ne i n d ivi d u l u i În mod pro pri u" (idion), În afara l u m i i constitu ite de ceea ce e com u n , este "idioată" prin defi niţie, sau cu romanii, cărora pri­ vatui nu le oferea altceva decît un refu g iu temporar împotriva treburilor legate de res publica; astăzi noi n u m i m privată o sferă de i nti m i tate ale cărei Începu­ turi le-am putea descoperi În Antich itatea romană tîrzie, deşi cu greu s-ar putea găsi vreo u rmă a 10rÎn vreuna d i n perioadele Antich ităţii greceşti , dar ale cărei diversitate şi varietate unice i-au fost c u siguranţă necunoscute oricărei perioade anteri oare epocii moderne. N u este n u m ai o chesti une de schi m bare de accent. Pentru sensibilitatea antică, trăsătu ra privativă a privatu l u i , i n d icată d e cuvîntu l Însuşi, era cît se poate de i m portantă; ea semnifica l i teral mente o stare de privare de ceva, ba chiar privarea de cele mai Înalte şi mai u m ane facu ltăţi ale o m u l u i . O m u l care n u trăia decît o vi aţă privată, căru i a, la fel c a sclavu l u i , n u i s e Îngăd u­ i a să pătru ndă În do meni u l p u b l i c sau care, aidoma barbaru l u i , alesese să nu Întemeieze u n asemenea domeniu, n u era pe deplin uman. Cîn d fol osim cuvîntu l " p rivat", noi nu ne m ai gînd i m în pri m u l rînd la o stare de privare, i ar asta vi ne În parte de la enorma Îmbogăţi re a sferei private datorată i n d ivi dual ism u l u i modern. Totuşi, încă şi mai im portant pare faptu l că p ri­ vatu i modern se o p u n e domen i u l u i soci al - necu noscut anticilor, care con­ siderau co nţi n u tu l lui d rept o chestiune privată - cel p uţi n la fel de categoric pe cît i se o p u ne şi domeni u l u i politic propri u-zis. Faptu l istoric hotărîtor este că privatu l m odern, În fu ncţia l u i cea mai i m portantă;cea de a adăpos­ ti i nti mitatea, nu a fost descoperit ca opus sferei politice, ci ca opus sferei sociale, de care este, prin u rmare, m ai strîns şi mai autentic legat. a

37

Pri m u l exp l o rator si stematic şi, Într-o an u m i tă măsu ră, chiar pri m u l teoretician al intimităţi i a fostJean-Jacques Rousseau , cel care, Î n mod sem­ nificativ, este si ngu ru l mare scriitor ci tat încă adeseori d oar cu prenumele EI a aj uns să facă această descoperi re revoltînd u-se n u îm potriva opresi u­ nii statu l u i , ci împotriva intolerabi lei pervertiri la care societatea supune inima omenească, împotriva i nvad ări i de către societate a unei regi u n i cît se poate de adînci a o m u l u i , care pînă atu nci nu avusese nevoie de protecţie specială. I nti m itatea i n i m i i , spre d eosebi re de locui nţa domestică privată, nu ocu pă în l u m e u n loc tangi b i l , obiectiv, aşa cum nici societatea îm potriva căreia ea protestează şi se afi rm ă pe sine însăşi n u poate fi localizată cu aceeaşi precizie ca spaţi u l publ ic. Pentru Rousseau, inti m u l şi soci al ul erau mai cu­ rînd, atît u n u l CÎt şi cel ăl alt, mod u ri subiective de exi stenţă umană şi cu el totu l s-a petrecut ca şi cînd J ean-J acq ues s-ar fi revoltat împotriva u n u i o m n u m i t Rousseau . I ndivi d u l modern şi nesnrşitele l u i conflicte, i ncapacitatea l u i fie de a se simţi acasă În societate, fi e de a trăi cu totul în afara ei, dispoziţiile l u i mereu sch i m bătoare şi subi ectivismu l rad ical al vi eţi i l u i afecti­ ve s-au născut d i n această răzvrăti re a i n i m i i . Autenticitatea descoperi ri i lui Rousseau este mai presus de orice Îndoială, indiferent cît d e Îndoiel nică ar fi autenti citatea i ndivi d u l u i Rousseau . Ul uitoarea înflori re a poezi ei şi a mu­ zicii începînd de la mij locul secolului al XVI I I-lea pîn ă aproape În ultima treime a cel u i de-al XIX-lea, însoţită de apariţia roman u l u i , si ngu ra form ă de artă i n tegral soci ală, ce coincide cu d ecl i n u l nu mai puţi n su rpri nzător al tutu­ ror artelor publice, înd eosebi al arhitectu ri i , certifică îndeajuns rel aţi a strîn­ să d i ntre social şi i n ti m . Reacţi a d e revoltă îm potriva soci etăţii , î n cu rsul căreia Rousseau şi ro­ manticii au descoperit i nti mitatea, a fost înd reptată înai nte de toate tm potri­ va ceri nţelor nivel atoare ale soci al u l u i , împotriva a ceea ce astăzi am n u m i conformismul inerent fiecărei societăţi. Este important de ami ntit c ă această revoltă a avut l oc Înai nte ca princi p i u l egalităţii , căru ia, de l a Tocquevi l l e încoace, i s-a reproşat apariţi a conformism u l u i , s ă fi avu t ti mpul de a se i m p u n e fie în domen i u l social, fie în cel politic. Din acest punct de vedere, nu contează p rea m u l t dacă naţi u nea se compune din egal i sau din nee­ gal i , căci societatea cere întotdeau n a ca membrii ei să acţioneze ca şi cînd ar fi membri i unei si ngu re fam i l i i u ri aşe, avînd o singu ră opinie şi un si ngu r interes. Î nainte de dezi ntegrarea modernă a fam i l iei , interesul co m u n şi opi­ nia un ică erau reprezentate de capu l l ocui nţei domestice, care cond ucea pe baza lor, preîntîm pi nînd l i psa posi b i l ă de unitate d i n tre mem bri i fam i l i ei . 33 Coincidenţa izbitoare d i ntre ascensiu nea societăţi i şi decl i n u l fam i l iei i n d i că l i mpede că ceea ce s-a petrecut de fapt a fost o absorbţie a cel u l ei fam i l i a­ le în gru p u ri sociale corespunzătoare. Egali tatea di ntre membri i acestor .

3 3 . Ceea ce se vede foarte bine d i n observaţia l u i Seneca, care, discutÎnd despre fo losCJI scl avi­ lor b i n e educaţi (care cunosc toţi clasicii pe de rost) pentru un stăpÎn presu pus ignorant, face u rm ătorul comentari u : "Ce ştie casa, ştie şi stăpînul" (Scrisori, 27, 6, citat din Barrow, Slavery in the Roman Empire, p. 6 1 ).

38

gru p u ri , departe de a fi o egal itate Între persoane de acelaşi rang, nu se asea­ mănă cu n i m i c mai mult decît cu egal itatea m e m brilor fam i l iei În faţa p u te­ ri i despoti ce a cap u l u i casei, cu deoseb i rea că În societate, unde număru l Întăreşte i mens forţa n aturală a interesului com u n unic şi a opiniei unan i m e un ice, s-a putut ren u nţa În c e l e d i n u rmă l a conducerea efectivă exercitată de un si ngu r o m , care să rep rezinte interesu l com u n şi opinia justă. Fenome­ n u l conform i s m u l u i este caracteristic pentru u l tima fază a acestei evoluţi i moderne. E adevărat că În soci etate - aşa cum o cu noaştem noi astăzi , cînd vîr­ fu l ord i n i i sociale nu mai este form at d i n casa regal ă a domn itoru l u i abso­ lut - domn i a mon arhică, d o m n i a u n u i s i ngur o m , declarată de antici d rept procedeul de organizare a l ocuinţei domestice, s-a transformat Într-un fel de d o m n i e a n i măn u i . Î nsă, cu toate că şi-a p ierdut personal itatea, acest n imeni, presupusul i nteres unic pentru econ omie al societăţi i luate În ansam­ b l u , precum şi presupusa opinie unică a societăţii eleg � nte di ntr-un salon, n u Încetează să stăpînească. După c u m şti m d i n cea mai socială fo rm ă de guvern are, ad ică din b i rocraţie (care reprezi ntă u l tima fază de guvernare d i n cad rul statu lui-naţi u n e, tot aşa cum d o m n i a u n u i si ngur om Î n absolutism şi În despotism u l l u m i nat a constitu i t pri m a ei fază), d o m n i a n i mănui nu Înseam nă neapărat o l i psă de domnie; În an umite circu mstanţe, ea s-ar putea dovedi c h i ar drept u n a d i n tre cele m ai crude şi mai ti rani ce forme. , H otărîtor este faptu l că, la toate n ive l u ri le ei, societatea exclude posi bi­ l i tatea acţi u n i i , care altăd ată era exclusă din locui nţa domestică. Î n sch i m b , societatea aşteaptă din partea fiecăru i a din membrii săi un anumit ti p de com­ portament, ce i m pune reguli nenumărate şi d iverse, care, toate, ti nd să Îi "nor­ mal izeze" pe membri i ei, să îi determine să adopte cond uita cuvenită, să excl udă acţi u n i l e spontane sau realizăril e excepţionale. Od ată cu Rou sseau, descoperi m aceste pretenţii În saloanele Înaltei societăţi, ale cărei convenţii pun Întotd eau na pe picior de egalitate ind ivid u l cu rangu l pe care ÎI ocu pă În ierarh i a socială. Contează n u m ai această echivalare cu statu tu l social , fiind l i psit de i m po rtanţă dacă statutul social este un rang propri u -zis al so­ cietăţi i pe j u m ătate feudale a seco l u l u i al XVI I I -lea, un titl u în societatea de cl ase a secol u l u i al XIX-lea sau o si m pl ă funcţi e În societatea de m asă de astăzi . D i m potrivă, ascensi u nea societăţii de m asă d oved eşte nu mai că di­ versele gru puri sociale au suferit a�elaşi proces de absorbţie -Î ntr-o u n ică socie­ tate, pe care structu ri le fam i l iale ÎI suferiseră mai devreme; od ată cu apariţi a societăţii de m asă, domeniul social u l u i , d u pă m ai multe secole d e dezvol­ tare, a aj uns În sfîrşit la p u n ctu l În care Îi cupri nde ş i îi controlează În egală măsură şi cu egală tărie pe toţi membri i unei comunităţi d ate. Or, societatea eg"a lizează În ori cţ circumstanţe, i ar victo ri a egal ităţi i În l u mea m odernă nu Înseam nă altceva decît recunoaşterea politică şi j u ridică a faptu l u i că socie­ tatea a cu ceri t domen i u l public şi că distin cţia şi diferenţa au devenit ches­ ti u n i private ale i n divi d u l u i . Egal itatea modern ă, bazată p e conformism u l inerent societăţii ş i posi bi­ lă doar În trucît con d u ita a Înl ocu it acţi unea ca mod pri m o rd i al al relaţiei _

39

u m a ne, se deosebeşte În toate p rivi nţele de egalitatea din Antichitate şi , În parti cul ar, de cea d i n oraşele-stat greceşti . A aparţi ne n u m ăru l u i restrîns al celor "egal i " (homoioi) Înse m n a a avea posi bilitatea de a trăi În mij locul pro­ priilor semeni; Însă domeniul publ ic, polis-u l , era pătru ns el Însuşi de u n feroce spiri t ago n al , fiecare fiind obl igat neîncetat să se disti ngă de toţi cei l alţi , să dovedească pri n fapte sau prin real izări u n ice că este cel mai b u n d i n tre toţi (aien aristeuein) .34 Altfel spus, domen i u l p u b l i c era rezervat i n d ivid u al i tăţi i ; era si ngu ru l l o c u nde oamen i i puteau arăta ci ne sînt c u ad evărat şi c e Î i face de neîn locuit. Pentru a profita de o asemenea şansă, ca şi d i n d ragoste pen­ tru siste m u l politic care o facea cu putinţă pentru ei toţi , fiecare era dispus, Într-o mai mare sau mai mică m ăsu ră, să îşi asu me povara judecări i , a apă·· rări i şi a ad m i nistrării treb u rilor publ ice. Acel aşi conform ism , presu poziţia că oame n i i nu acţionează, ci ad optă o condu ită u n i i faţă de alţi i , stă la baza şti inţei moderne a economiei, a cărei naştere a coincis cu ascensiu nea soci etăţi i şi care, Îm preu nă cu pri n ci p al u l ei instru ment tehnic, statistica, a devenit şti inţa socială pri n excelenţă. Eco­ n o m i a - pînă În epoca modernă o parte nu foarte i m portantă a eticii şi a politici i , ce pleca de l a premisa că oamenii acţionează În activităţi l e lor eco­ nom ice la fel cum acţi onează În orice al tă privinţă35 - a putut dobîn d i un caracter şti i nţific abia cîn d oamen ii au devenit fi i nţe soci ale şi au adoptat În u n an i m i tate a n u m ite modele de condu i tă, astfel că cei ce nu respectau regu l i le puteau fi co nsideraţi d rept asocial i sau anormal i . Legi le statistici i sînt val abi le doar acolo unde este vo rb a d e n u mere mari sau de perioade l u ngi, iar acţi u n i l e sau evenimentele n u pot apărea statis­ ti c decît ca devi aţi i sau fl uctuaţi i . J u stificarea statisticii este că, În viaţa de fiecare zi şi În istorie, faptele şi evenimentele constituie fenomene rare. To­ tuşi, sensu l rel aţi ilor zi l nice nu se dezvăl uie În viaţa coti d i ană, ci În faptele rare, Întocmai după cum sem n ificaţi a unei perioade i storice se descoperă 34. Aien aristeuein kai hypeirochan emmenai al/ân ("veşnic să fii cel mai bun şi deasupra celorlalţi ") constitu i e cea mai m are grijă a eroilor l u i Homer (Iliada, VI, 208), iar Homer a fost "edu­ catorul Eladei". 3 5 . "Concepţia potrivit căreia economia politică este Înainte de toate o «şti inţă» d atează doar de la Adam Sm ith", fiindu-le necunoscută nu doar Antichităţi i şi Evu lui Med i u , ci şi doc­ trinei canonice, prima "doctrină economică completă", care "se deosebea de economia moder­ nă, În trucît era mai curînd «o artă" decît o «şti i nţă»" (W. j . Ash ley, ap. cit., pp. 379 şi u rm . ) . Economia clasică pleca de la premisa că, î n m ăsura Î n care este o fii nţă activă, omul ac­ ţionează exclusiv din i n teres propriu, nefiind mÎnat deCÎt de o si ngură dorinţă, dori nţa achi­ ziţionări i . I n troducerea de către Adam Smith a unei "mîini invizibile care conduce spre un fi n al care nu făcea parte din i ntenţia ( n i m ăn ui )" dovedeşte că pînă şi acest minimum de acţiune, cu motivaţi a ei un iformă, cuprinde Încă prea m ultă iniţi ativă ne prevăzută pentru a da n aştere u nei ştiinţe. Marx a dezvoltat În continuare economia clasică, în l ocuind intere­ sele individ uale şi personale cu interese de gru p sau de cl asă şi red ucînd interesele de clasă l a două clase majore, capital iştii şi muncitorii, astfel că, acolo unde economia clasică văzuse o m u lţi m e de conA i cte contrad ictorii, el a rămas cu unul singur. Motivul pentru care siste­ mul economic m arxist este mai consecvent şi mai coerent şi deci, În aparenţă, cu mult mai "ştiinţific" decît sistemele predecesorilor săi stă În primul rînd în conceptul d e "o m soci ali­ zat", o fi i nţă chiar mai puţin activă decît "omul economic" al economiştilor liberali .

40

d oar În cele cîteva eve n i m ente care o l u m i n ează. Apl icarea legii n u merelor mari şi a perioadelor l u ngi l a pol iti că şi l a istorie Înseam nă tocmai an u l area del i berată a Însuşi conţi n utul u i jX>liticii şi al istori e i , i ar căutarea u n u i sens În politică sau a unei sem nificaţii În isto rie este o Întreprindere zad arnică atunci cîn d tot ceea ce nu constitui e com portament zi l nic sau tend i nţe au­ tomate a fost e l i m i n at ca fără i m portanţă. C u m Însă legi le statisti ci i sînt perfect val abi l e acolo u nde avem de a face cu n u m ere mari , este evident că fiecare creştere a n u măru l u i popu l aţiei În­ seam nă o spori re a val abi l ităţii legi lor statistice şi o accentu ată scăd ere a "devi aţiei". D i n punct de ved ere politic, asta Înseamn ă că există mai m u l te şanse ca social u l , mai curînd decît pol i ticu l , să constitu ie domen i u l p u b l ic, dacă po p u l aţia u n u i sistem po l i tic dat este mai numeroasă. Grecii, al căror oraş-stat a fost cel m ai i n d ivid u al i st şi cel mai puţi n conformist sistem po­ litic cun oscut de noi, erau pe depl i n conştienţi că polis-u l , cu accentu l său pus pe acţiune şi pe vorbire, putea supravieţu i doar dacă număru l de cetăţeni rămînea l i m itat. Un n u m ăr mare de oamen i, Îngrămădiţi laolaltă, sîn t cu­ pri nşi de o Încl inaţie aproape i rezisti b i l ă spre despotism, fie că e vorba de despotism u l domniei u nei si ngu re persoane, fie de cel al domniei m ajorităţi i ; ş i , c u toate c ă statistica, ad ică tratarea matematică a realităţii , era necu nos­ cută În ai nte de epoca modernă, fe nom enele sociale care fac posi b i l ă o asemenea tratare - n u merele m ari , răspu nzătoare de conform is m u l , de be­ haviori smul şi de automati sm ul d i n tre b u ri l e o meneşti - erau tocmai acele trăsătu ri care, d upă greci, deosebeau civi lizaţia persană de aceea a l o r. Adevăru l deplorabil despre behavi orism şi d espre val abilitatea " l egilor" l u i este că, cu cît exi stă m ai m u lţi oameni, cu atît sînt mai m u lte şanse ca ei să adopte o a n u m i tă con d u ită şi m ai puţi n e şanse să tolereze n onconfor­ m i s m u l . Lucru care, d i n p u n ct d e vedere statistic, se ved e În nive l a rea fluctuaţi i lor. Î n realitate, faptele au tot mai puţi n e şanse de a stăvil i şuvo i u l comportamental , i a r even i m entele Îşi pierd d i n c e Î n c e mai m u lt sem nifica­ ţia, ad ică capacitatea de a aru nca o l u m i n ă asu p ra ti m p u l u i istoric. U n i for­ m itatea statistică nu este n icidecu m un ideal şti i nţifi c i nofensiv; este ideal ul politic, d e acu m decl arat, al unei societăţi care, scufundată pe de-a-ntre­ gul În ruti na existe nţei zi lnice, întreţi ne rel aţii paşnice cu concepţi a şti i n ţifică inerentă Înseşi existenţei e i . Comportamentul uniform, care s e potriveşte determ inării statistice şi deci pred icţi ilor corecte d i n pu nct de vedere ştii n ţific, nu poate fi cîtuşi de puţi n explicat p rin i poteza l iberal ă a unei " armo nii" naturale " a i ntereselor", fu n­ dament a l economiei "clasice"; nu Karl Marx, ci Înşişi econom iştii l iberal i au fost cei care s-au văzut nevoiţi să i ntrod ucă "ficţiu nea com u n istă" , adică să presupună că există un i nteres u n i c al societăţii l u ate În ansam b l u , care călăuzeşte cu "o mînă invizi bilă" comportamentu l oamenilor şi armonizează interesele lor divergente.36 Deosebirea dintre M arx şi pred eceso rii l u i n u a 3 6 . Că utilitarismul l i bera l , i ar nu social i s m u l este ce l "con strîns să ad opte o « fi Cţi u n e comu­ nistă» i m posibil de susţi n ut privitoare la unitatea societăţi i " şi că "ficţi unea co m u nistă (este )

41

fost decît aceea că el a tratat realitatea confl ictu l u i , aşa cum se prezenta În socie.tatea epoci i sale, cu aceeaşi seriozitate cu care a tratat şi ficţi u nea ipo-: tetică a armoniei; el a avut dreptate să conch idă că "socializarea o m u l u i " va armon iza automat toate i nteresele şi nu a făcut altceva decît să d ovedească mai mult cu raj ca Învăţătorii l u i l i berali atu nc� cînd a propus Întemeierea În realitate a "ficţi u n i i com u niste" subi acente tutu ror teoriilor econom ice. Ceea ce Marx nu a înţeles şi, în epoca lui, nici nu putea Înţelege era că germenii societăţi i comuniste erau prezenţi în realitatea ad ministrării domestice naţio­ nale şi că dezvoltarea lor deplină nu a fost stînjen ită de niciun interes-de-clasă ca atare, ci numai de structu ra monarh ică, deja perimată, a statu lu i-naţi u ne. Evident, ceea ce a îm piedicat l i na fu ncţion are a societăţii au fost doar anu­ mite reziduuri tradiţionale care interveneau în şi Încă i nfluenţau comporta­ mentu l claselor "retrograde". Din pu nctu l de vedere al societăţii , nu era vorba decît de factori pertu rb atori stînd În calea depli nei dezvo ltări a "forţel or sociale", factori care nu mai corespun deau realităţi i şi erau de aceea, într-un sens, cu m u lt mai "fi ctivi" decît "ficţi unea" ştii nţifică a interesu l u i unic. Victoria totală a soci etăţi i va produce întotdeau na un an umit ti p de "fic- . ţi une com unistă", a cărei trăsătu ră politică fu ndamentală este de a fi în­ tr-adevăr condusă de o "mînă i nvizi bilă", altfel spus de nimeni. Ceea ce numim În mod trad iţional stat şi guvernare I asă aici locul ad m i nistraţi ei p u re - sta­ re de l u cru ri pe care Marx a prezi s-o corect ca "dispariţie a statu l u i " , deşi a greşit presu p u nînd că n u m ai o revo luţie ar putea-o înfăptu i , şi a greşit În­ tr-o măs u ră încă şi mai m are atu nci cînd a crezut că victori a totală a socie­ tăţi i va însem n a apariţia, în cele din u rmă, a "domen i u l u i l i bertăţi i"37. Pentru a măsura proporţiile victoriei societăţi i în epoca modemă, Începînd de la înlocu irea acţiunii cu condu ita şi ajungînd , În cele din urmă, la În locu i rea autorităţi i personale cu birocraţi a, cu condu cerea nimănui, ar fi b i n e să ne amintim că pri m a şti i nţă a societăţi i , ştii nţa economiei, care i m pune m ode­ le de con d u ită doar în domen i u l de activitate umană, rel ativ l i m i tat, care îi e propri u , a fost urmată pînă la urm ă de prete nţi a atotcupri nzătoare a şti i nţelor sociale care, În cal itate de "şti i n ţe ale comportamentu l u i", caută implicită În m ajoritatea lucrărilor de economie", aceasta este u n a d i n tezele principale ale străl ucitei l ucrări a lui Myrdal (ap. cit., pp. 54 şi 1 50). Autorul arată În încheiere că econo­ mia po ate fi o şti inţă doar dacă se presupune că un interes unic străbate soci etatea În an­ sam b l u l ei. Î n spatele "armon izării intereselor" stă Întotd eau na " ficţiunea comunistă" a inte res u l u i u nic, ce poate fi n u mită apoi prosperitate sau bunăstare ge neral ă. Econom işti i liberali au fost, pri n urm are, căl ăuziţi Întotdeauna de un ideal "comun ist", şi anume de "interesul societăţii luate ca Întreg" ( p p . 1 94-1 95). Neajunsul argumentu l u i vine din fap­ tul că o asemenea presupoziţie "revi ne la afirmaţia după care societatea trebuie concep ută ca un singur subiect. Or, tocmai asta nu putem concepe. Dacă ne-am angaj a Într-o aseme­ nea Încercare, ar Însemna să facem abstracţie de faptu l esenţial că activitatea soci ală este rezu ltatu l intenţiilor mai multor i n d ivizi " ( p . 1 54). 37.

42

Pentru o strălucită expu nere a acestu i aspect, de obicei n eglij at, ce reflectă Însemnătatea teoriilor l u i M arx pentru societatea modernă, vezi Si egfried Landsh ut, "Die Gegenwart i m Lichte der Marxschen Le hre", Hamburger jahrbuch fUr Wirtscha(ts- und Gesellscha(tspalitik, voI . I ( 1 9 56 ).

să red ucă o m u l , l u at ca Întreg, cu toate activi tăţi le l u i , l a u n an i m al condi­ ţio nat şi cu o cond uită adecvată. Dacă economia este şti i nţa societăţi i În stad i i l e sale de Început, cînd putea să Îşi i m pună regu l i l e de comportament doar asupra unor segmente ale popul aţiei şi asu pra unor părţi ale activităţi lor lor, ascensiu nea "şti i n ţelor com portamentu l u i " i n d i că l i m pede faza fi n ală a acestei evol uţi i , cînd societatea d e m asă a devorat toate stratu ri le naţi u n ii , iar "comportamentul social" a devenit normă pentru toate sectoarele vieţi i . D i n m o mentu l ascensi u n ii soci etăţi i , a l ad m i teri i Î n domen i u l p u b l i c a activităţi l o r domestice şi de gospodări re, una d i n caracteristici le dominante al e n o u l u i domeni u a fost tend i nţa i rezisti bi l ă de a creşte, d e a devo ra atît mai vech i l e domenii ale politicu l u i şi privatu l u i , cît şi m ai de curînd consti­ tuita sferă a intimităţii. Această creştere constantă, a căre i nu mai puţin cons­ tantă accelerare poate fi observată de-a lungu l a cel pu�n trei secole, Îşi capătă forţa d i n faptul că, pri n i nterm ed i u l societăţi i, Însuşi proces u l vi eţi i este cel care, Într-o fo rmă sau alta, a fost can alizat spre domen i u l public. Domeniul privat al locu i n ţei domestice alcătuia sfera u nde erau l u ate În grij ă şi asigu­ rate necesităţile vieţii , cele legate de supravieţui rea individuală, ca şi cele legate d e perpetu area speci ei. U n a d i n caracteristici l e sferei private, Înai ntea d escoperi ri i i n ti m i tăţii , era că o m u l nu exista În sînu l ei ca o fii nţă cu ad evă­ rat u m ană, ci doar ca un i n d ivi d al speciei an i m ale formate d i n u m an i tate. Acesta era, În ch i p precis, motivu l fu ndamental pentru nem ărgi nitu l dispreţ pe care Antichitatea îl nutrea la adresa ei. Apariţia societăţii a schimbat opinia cu privi re l a această Întreagă sferă, fără a-i transforma Însă cîtuşi de puţin natu ra. Caracteru l monol iti c al fiecărui tip de soci etate, conform ism u l său , care nu ad m i te decît u n singur i n teres şi o si ngură o p i n ie, se înrădăcinează, în cele d i n urmă, În unitatea speciei u m ane. Tocmai pentru că unitatea spe­ ciei u m ane nu este o h i meră şi nici măcar o s i m p l ă i poteză şti i nţifică, p re­ c u m În "ficţiu nea com u n i stă" a econom iei clasice, societatea d e masă, În care o m u l ca animal social cond uce suveran şi unde, după cîte se pare, supra­ vi eţu i rea speciei ar p u tea fi asigu rată l a scară plan etară, poate ameni nţa În acel aşi ti m p u m anitatea cu d ispariţi a total ă. , Cel mai cl ar i n d ici u că societatea constituie organizarea p u b l i că a Însuşi procesu l u i vieţi i stă poate În faptu l că, Într-un ti mp re lativ scu rt, noul dome­ n i u social a transfo rmat toate comun ităţile moderne În societăţi de m u n ci­ to ri şi de angajaţi ; altfel spus, oamen i i s-au concentrat fără Întîrzi ere În j u rul si ngu rei activi tăţi n ecesare pentru Întreţi nerea vieţi i . ( Pentru a avea o socie­ tate de m u n citori nu este, fi reşte, necesar ca fiecare membru al soci etăţi i să fie propri u -zis m u ncitor sau l ucrător - nici chiar em anci parea clasei mun­ citoare şi enorm a forţă potenţială pe care dom n i a majori tăţi i i-o conferă n u sînt hotărîtoare aici , ci doar ca toţi me m b rii soci etăţi i să co nsidere tot ceea ce fac În pri m u l rînd d rept un m ijloc de Întreţi nere a vieţii l o r şi a vieţi i fam i l iei lor. ) Societatea este acea formă În care faptu l depend enţei reci proce d intre oamen i , În vede rea asigu rări i vieţi i ca atare, dobînd eşte Însemnătate publ ică, şi În care activităţi lor legate de supravi eţu i rea pur şi si mplu li se Îngă­ d u i e să apară În public. -

43

N u este defel i n d i fe �ent dacă o activitate este Înfăptu ită Într- u n spaţiu p rivat sau În pu b l i c. Desigu r, caracte ru l domen i u l u i p u b l i c tre b u i e să se sch i m b e d u p ă activi tăţi le ad m ise În i n terioru l l u i , Însă, Într-o m ăsu ră con­ sid erab i l ă, activitatea Însăşi Îşi sch i m b ă şi ea n atu ra. Activitatea m u n c i i , deşi asoci ată În toate împrej u rările cu procesul vieţi i În sensu l lui cel mai elementar, cel biologic, a rămas staţi on ară ti m p de m i i de an i, captivă recu re nţei perma­ nente a procesu l u i vital de care era legată. Acordarea u n u i statut public munci i, d e p arte d e a înlătu ra caracte ru l ei d e p roces - c u m se putea aşte pta, d acă ne a m i n t i m că entităţi le p o l i tice au fost Întotd eau na co n cep ute pen tru a d u ra, i ar l egi le l o r au fost mereu înţelese d rept l i m ite i m p u se m i şcări i - a eli­ be rat, d i m potrivă, acest proces d e rec u renţa lui circ u l ară, m o n o to n ă şi l-a transfo r m at într-o evo l Uţi e care p rogresează rap id şi ale cărei rez u l tate au sc h i m bat cu d esăvîrşire, în cîteva secole, în treaga lume locu ită. Î n c l i p a cînd m u nca a fost e l i berată de restri cţi i l e i m puse de exi l area ei în domen i u l privat - iar această emanci pare a m u ncii nu a fost u rmarea eman­ ci pări i cl asei m u ncito are, ci a preced at-o -, totul s-a petrecut ca şi cum ele­ mentu l d e creştere i n e rent oricărei vi eţi o rgan ice ar fi co p l eşit şi în trecut cu totu l procesele de alterare pri n care vi aţa organ ică este l i m i tată şi ech i l i b rată în eco n o m i a n atu ri i . D o me n i u l soci al , în care proces u l vieţi i şi-a înte m e i at propri u l d o m e n i u p u bl i c , a decl anşat o creştere n e n atu rală, ca să zicem aşa, a n atu ral u l u i ; şi împotriva acestei creşteri , adică n u doar împotriva soci etăţi i , ci împotriva u n u i d o m e n i u social în conti n u ă d ezvo ltare, p rivatu l şi i n ti m u l , p e de o parte, şi pol iticu l (În se nsu l cel m ai strict a l cuvîntu l u i ) , p e d e altă parte , s-au d oved i t i n capab i l e să se apere s i n gu re. Ceea ce am numit creştere n e n atu ra l ă a natu ral u l u i este d e o b i cei co nsi­ d e rat a fi mări rea con stant accelerată a prod u ctivi tăţi i m u nci i . Facto ru l ho­ tărîto r al aceste i spori ri con stante a fost, încă de l a început, o rgan izarea m u n c i i , vizi b i l ă în aşa- n u m ita d ivizi u n e a m u n ci i , care a p reced at revo l u ţi a i n d ustri a l ă ; pînă şi mecan izarea p rocese l o r m u n ci i , a l d o i l ea factor i m p o r­ tan t al pro d u ctivităţi i m u n ci i , se bazează pe ea. Dat fi i n d că pri n ci p i u l o rga­ n izări i provi ne el Însuşi, în mod evi dent, d i n dome n i u l p u b l i c mai curînd d ecît d i n ce l p rivat, d ivizi u n ea m u ncii reprezintă tocmai ceea ce se întîm plă cu activi tatea m u ncii în co n d i ţi i l e d o m e n i u l u i p u b l i c şi ceea ce n u s-ar fi putut

Întîm pla n i ci o d ată în sfera privată a l ocu i n ţei domesti ce.38 Î n nicio altă sferă 38 . Folosesc aici şi În contin u a re termen u l de " d i v i z i une a m u nci i " doar pentru condiţiile de

care o s ingu ră activitate este divizată şi atomizată În nenu mărate manevre p u n ctuale, şi nu pentru "d ivizi u n ea m u n c i i " d a tă de special izarea profesională. Cea de-a doua poate fi s o c o tit ă o di vi zi u n e doar dacă presu punem că soci etatea treb u i e co n cep ut ă ca un s u b iect unic, ale cărui n evoi sînt satisfăcute p rin re parti za re a s a rci n ilo r Î n t re mem b r i i so ci etăţii de către "o mînă invizibilă". Acelaşi l ucru este valab i l , mutatis mu­ tandis, p en tru curioasa noţiune de divizi une a m u nc i i Între sexe, socotită de u n i i autori ca fiind d iviz iu n e a cea mai o rigi n ară . Ea p resu pune drept subiect unic u man itatea, specia umană, care şi-a Î m p ă rţit m u n ci le Î nt re b ăr b aţi şi fe m ei . Acolo unde An tichitate a se foloseşte de acel aşi argu ment (vezi , de pildă, Xe n o fon , Oeconomicus, VI I , 22), accentul şi sensul sînt cu totu l diferite. D ivizi unea pri n ci p a l ă se face Între o viaţă pe trecu t ă În i n terior, În lo c u i nţ a d o m e stică , şi o viaţă p et rec ută afară , În l u m e . N u mai cea de a doua este o vi aţă În tru m u ncă mod erne, În

44

a vieţii n u părem să fi ati ns o asemenea excelenţă ca În transform area revo­ luţi o n ară a m u n cii, şi asta Într-o asemenea măsură Încît sem n ificaţi a lexica­ lă a cuvîntu l u i Însuşi ( care a fost Întotd eau n a asoci at cu abi a suportabilele "trudă şi necaz" , cu efortu l şi cu suferi nţa ş i , În consecinţă, cu defo rm area corp u l u i omenesc, astfel că sursa ei nu puteau fi decît m izeria şi sărăci a extre­ me) a Început să Îşi pi ardă pentru n oi înţelesul .39 Deşi cum pl i ta necesitate a facut m u n ca i n d ispensab i l ă pentru Întreţi nerea vieţi i, excelenţa ar fi fost ulti m u l lu cru la care să ne aşteptăm de la ea. Excelenţa Însăşi, aret€ cum ar fi n u m it-o grecii, virtu5 cu m i-ar fi spus ro­ man i i , a fost mereu atri b utu l domeniului publ ic, unde i ndivi d u l putea excela, se putea d isti nge de toţi cei lalţi. Fiecare activitate În deplin ită În p u blic poate aju nge la o excelen ţă nicicînd egal ată în spaţi u l privat; excelenţa, p rin defini­ ţie, reclamă În totd eau n a prezenţa altora, iar această prezenţă are nevoie d e u n p u b l i c ofici al alcătu it d i n egal ii i n d ivid u l u i , care n u s e poate co nfu nda cu prezenţa fam i l i ară, obişn uită a semenilor sau a i nferiorilor l u i .40 N i ci chiar domen i u l social - cu toate că a aru n cat excelenţa În ano n i m at şi a stăruit mai curînd pe progresu l omenirii decît pe reuşitele oamenilor, modificînd atît de mult conţi n utul domeni u l u i public, încît l-a facut de nerecu n oscut - n u a izbutit să an u l eze cu totu l legătu ra dintre activitatea publică şi excelenţă. Chiar dacă am devenit excelenţi În m u nca pe care o real izăm În p u blic, ca­ pacitatea noastră de acţiu n e şi de vo rbire a pierd ut m u l t din calitatea ei de altădată d i n cl i pa cînd ascens i u n ea domeni u l u i social a exi l at acţi u nea şi

totu l demnă de o m , iar noţiunea egalităţii d i n tre bărbat şi femeie, premisă necesară pen­ tru ideea diviziunii m u ncii, este desigu r cu totul absentă (cf. n . 8 1 ). Antichitatea pare să nu fi cu noscut decît specializarea profesion ală, care era pred etermi n ată, după cu m se poate presupune, de calităţi le şi d e Înzestrări le natu rale. Astfel, lucrul În minele de aur, de care se ocu pau mai m ulte mii de l ucrăto ri, era distribuit În fu ncţie de forţă şi de măies­ trie. Vezi J .-P. Vern ant, ''Travai l et natu re dans la Grece ancienne",Journal de psycholagie nor­ male et pathologique, voI . Ll I , n r. 1 ( ianu arie-martie, 1 9 55). 39. Toate cuvintele europene care desemnează " m un ca" , labor În latină şi În engleză, ponas În greacă, travai/ în franceză, Arbeit în germană, Înseam nă "suferi nţă" şi "efort" şi sîn t, de aseme­ nea, folosite pentru d u reri l e naşterii. Labar are aceeaşi rădăcină eti mologică ca labare ("a se poticni sub greutatea u n ei poveri "); panos şi Arbeit au aceleaşi rădăcin i etimologice ca "sărăcie" (penia În greacă şi Armut În genman ă). Chiar şi Hesiod , socotit Îndeobşte d rept unul din puţinii apărători ai m u ncii În An tichitate, a aşezat ponon alginaenta ("mu nca cea obositoare") pe pri m u l loc Între nenoroci rile care se abat asupra o m u l u i (Teogonia, 226). Pentru folosirea cuvîntului În greacă, vezi G . Herzog-Hauser, "Panas", În Pauly-Wissowa. În germ ană, Arbeit şi arm derivă amîndouă din cuvîntul germ an ie arbma-, ce înseam nă "sin­ gu r" şi "neglij at", "părăsit". Vezi Kl ugejGbtze, Etymalagisches Warterbuch ( 1 951 ) . Î n germa­ na m edievală, cuvîntul se folosea la tradu cerea unor termeni ca labar, tribulatia, persecutia adversitas, malum (vezi Klara Vontobel, DasArbeitsethas des deutschen Protestantismus ( Disertaţie, Berna, 1 946)). ,

40 . Gîndul l u i Homer, citat ad esea, d u pă care Zeus Îi răpeşte omului j u mătate din excelenţă (arete) cînd ÎI aj unge ziua ro biei (Odiseea, XVI I , 320 şi urm . ) , este pus În gura lui Eumeu, sclav el Însuşi, şi e rosti t ca o declaraţie obi ectivă, n u ca o critică sau ca o j u d ecată morală. Sclavul şi-a pierdut excelenţa, deoarece a pierdut accesul În domeniul public, locu l unde excelenţa se poate arăta.

45

vorb i rea În sfera inti m u l u i şi a privatu l u i . Această cu rioasă discrepanţă n u a scăp at atenţiei publ ice, care o pune de obicei pe seama u n u i presu p us decal aj Între capacităţile noastre teh n ice şi dezvoltarea noastră u man istă generală, sau Între şti i nţele natu ri i, care modifică şi stăpîn esc n atu ra, şi şti i nţe le soci ale, care încă nu şti u cum să mod ifice şi să stăpînească soci­ etatea. Lăsîn d de o parte celel alte sofisme legate de un asemenea mod d e a argu menta, sem nalate atît de d e s În CÎt nu este cazu l s ă le repetăm , p utem observa că o asemenea cri tică n u ia În seamă d ecît o posi bilă schimbare În psi hologi a fi i nţelor o m eneşti - o sch i m bare a aşa-n u m i telor lor ti p are de com portament -, iar n u o sch im bare a lumii În care ele se m işcă. I ar această i n te rp retare psihologică, pentru care absenţa sau prezenţa u n u i domen i u p u b l i c contează la fel de puţin c a orice realitate mu ndană co ncretă, pare mai cu rînd îndoielnică, avînd în vedere că nicio activitate nu po ate deveni excelentă dacă l u mea nu asigu ră un spaţi u potrivit pen tru Înde p l i n i rea ei. N ici edu caţia, n ici ingeniozitatea şi n ici tal entul nu pot În locui e lem entele constitutive ale domen i u l u i publ ic, cele care fac d i n el locu l potrivit pentru excelenţa u m ană.

7 DOM E N I U L PUBLIC CEEA CE E COMUN

tLermenul " p u b l i c" desemn ează două fe nomene strîns legate În tre ele, Însă n u Întru totu l identice: EI se referă mai Întîi la faptu l că tot ceea ce apare În public poate fi văzut şi auzit de toată l u mea, avînd parte d e cea mai largă pu blicitate cu putinţ[j Pentru noi, ceea ce se arată - ad ică este văzu t şi auzit atît de alţi i , cît şi de noi înşine - constituie realitatea. Î n comparaţie cu real itatea pe care o confe­ ră faptu l d e a fi văzut şi auzit, chiar şi cele mai mari fo rţe ale vieţi i intime pasi u n i l e i n i m i i , gîn d u ri l e mi nţi i , plăceri l e simţu ri lor - au o existenţă nesigu­ ră şi obscură, cel puţi n cîtă vreme nu au fost transformate, dep rivatizate şi d ezi n d ivi d u al izate, aşa zicîn d , spre a pri m i o formă cores punzăto are pen­ tru a apărea în p u b l ic.41 O asemenea transformare se Întîlneşte cel mai ade­ sea În actu l povesti ri i şi, În general, În transpunerea artistică a experienţelor i n d ivi d uale. N u este nevoie Însă de o expresi e artistică pen tru a asista la o atare transfigu rare: De fiecare dată cînd vorb i m despre l u cru ri care n u pot fi experi m entate decît în mod privat sau În i nti mitate, le plasăm Într-o sferă unde vor dobîn d i un ti p de real itate pe care, în pofi d a i ntensităţi i lor, n u ar fi putut-o avea înainte. Prezenţa alto ra, care văd ceea ce ved em noi şi aud ceea ce auzim noi, ne asigu ră de real i tatea l u m i i şi d e realitatea no astră şi, 4 1 . Este şi motivu l pen tru care e imposibil "de schiţat caracteru l u n u i sclav care a trăit Cîtă vreme nu ies la l u m i n a l i b e rtăţi i şi a notorietăţi i, sclavii rămîn mai curînd figu ri obscu re decît persoane" ( Barrow, Slavery in the Roman Empire, p. 1 56 ) . ...

46

cu toate că i nti m itatea unei vi eţi private pe deplin dezvoltate, necu noscută În ai nte de apariţi a epocii moderne şi de decl i n u l , În paralel, al domen i u l u i public, va intensifi c a Întotd eau na ş i va Îmbogăţi considerabil Întreaga gam ă de emoţii subi ective şi de senti mente private, o asemenea i nten sificare se va petrece mereu În detri m entu l certitud i n i i realităţi i l u m i i şi a oamen i lor. Î ntr-adevăr, senti m entu l cel mai i n tens pe care ÎI cunoaşte m , şi an ume experi enţa u n ei mari suferinţe fizice - atît d e intens Încît şterge toate cele­ lalte experienţe - este În acelaşi ti mp senti mentu l cel mai privat şi cel mai pu­ ţi n co m u n icabi l d i n tre toate . Nu n u m ai că suferi n ţa este poate singura experienţă pe care n u sîntem În stare să o transformăm, dÎndu-i o form ă co­ respunzătoare pentru a apărea În public, ci, În plus, ea ne privează Într-o aseme­ nea măsu ră de senti mentul real i tăţi i , Încît o putem uita mai repede şi mai uşor decît uităm orice altceva. De la subiectivitatea cea mai rad ical ă, În care nu mai sînt "recognosci bil", la lu mea exteri oară a vieţii nu pare să existe nÎ' erau Încă lu ate ca sinonime În secolul al XIV-lea] ( p . 564, n. 2), pe cînd " au 1 5' siecle . . . Ia maÎtrise est devenue un titre auq uel il n'est permis it tous d'aspirer" [În seco­ l u l al XV-lea . . . calitatea de stăpîn a devenit u n titlu la care nu le este penmis tuturor să aspi re] (p. 572 ) . La început, "le mot ouvrier s'appliquait d'ordin aire it qu iconque ouvrait, faisait ouvrage, m aÎtre ou val et" [cuvîntul "lucrător" I se aplica de obicei oricui l ucra, oricui Tacea o l ucrare, stăpîn sau s l ujitor] (p. 309). În ateliere şi În afara lor, În viaţa social ă, nu se Tacea prea m are deosebi re între stăpîn sau proprietar al u n u i atelier şi lucrători ( p. 3 1 3). (Vezi de asemenea Pierre Brizon, Histoire du travail et des travailleurs (ed. a 4-a; 1 926), pp. 39 şi urm.)

2 9 . Ch arles R. Wal ker şi Robert H . Guest, The Man on the Assembly Line ( 1 952), p. 1 0. Fai moasa,

descriere a acestu i princi piu, Tacută de Ad am Smith În cazu l fabricării acelor (op. cit., 1 , 4 şi u rm . ) , arată l i m pede În ce fel lucrul la maşină a fost· precedat de divizi u nea mu ncii şi cum Îşi derivă principiul d i n ea.

1 35

care au Înlocuit producţi a ostentativă şi mînd ri a ei cu "consu m u l ostenta­ tiv" şi cu van itatea acestuia. Fără Îndoial ă, oame n i i care se Întîl neau În piaţa de sch i m b n u mai era u ei Înşişi prod u cătorii şi n u se Întîl neau ca persoane, ci În cal itate d e propri­ etari de m ărfu ri şi de valori de sch i m b , aşa cu m M arx a arătat cu prisosin ţă. Într-o societate În care sch i m b u l de produse a d evenit pri ncipal a activitate p u b l ică, chiar şi m u ncitori i , pentru că sînt confru ntaţi cu " p osesori i de ban i sau de mărfu ri", devi n propri etari , "posesori ai propriei lor forţe de m u ncă" . Abia În acest m oment se i nstalează fai moasa Înstrăi nare-de-si ne teoretiza­ tă de Marx, degradarea oameni lor la rangu l de mărfuri, iar această degradare este defi n i torie pentru situ aţi a m u ncii d i n tr-o soci etate m anufactu rieră, care n u îi j udecă pe oameni ca persoane, ci ca producători , în fu ncţie de calitatea prod uselor lor. O soci etate a m u n ci i , d i m potrivă, îi judecă pe oa­ meni d u p ă fu ncţi i l e pe care le înd e p l i nesc în procesul m u n c i i ; în vreme ce În och i i l u i homo faber forţa de m u ncă n u este decît mij l ocu l d e a produce u n sco p cu necesitate m ai înalt, ad ică sau u n obi ect de Întrebuinţare , sau u n u l de sch i m b , societatea mu ncii atribuie forţei de m u ncă aceeaşi valoare de ord i n su perior pe care o rezervă m aşi n i i . Cu alte cuvi nte, această socie­ tate este d oar ap arent m ai " umană", deşi este adevărat că, în con d i ţiile sale, preţu l m u ncii u m ane creşte Într-o asemenea m ăsură, Încît mu nca u m ană poate să pară m ai preţu ită şi m ai val oroasă decît orice material sau materie d ată; de fapt, ea nu face decît să prevestească ceva chiar m ai "valoros" , şi an u m e m ai l i n a fu ncţion are a m aşi n i i , a cărei formidabil ă putere de proce­ sare mai întîi stand ard izează, iar apoi devalorizează toate realităţile, reducîn­ d u - l e la statu tu l de b u n u ri de consu m . Societatea de comercianţi, sau capital ismul î n fazel e sale i n ci piente, pe cînd era încă stăpînit de un feroce spirit com petitiv şi acaparator, conti n u ă să s e cond ucă d u p ă citeri i l e l u i homo faher. Cînd i ese d i n izol area sa, homo faber apare ca negustor şi comerci ant, iar În această cal itate organizează pi aţa de sch i m b . O asemenea piaţă trebu i e să existe înai nte de ascensi u nea u nei clase de m an ufactu ri eri , care va produce apoi exclusiv pentru pi aţă, ad ică va produce mai cu rînd obiecte de sch i m b decît obi ecte de Întrebuinţare. În proces u l trece ri i de la m ăiestri a artizanală izol ată la fabricarea pentru piaţa. de sch i m b, produsul fin al îşi sch i m bă Întru CÎtva, Însă nu Întru totu l , cal i ­ tatea. D u rabi l i tatea, singura care stabi l eşte d acă u n obiect poate exista ca obiect şi poate dăi n u i ca entitate disti nctă În l u me, rămîne criteri u l supre m , c u toate că, pentru prod usul fabricat, a fi d u rabi l nu m a i Înseamnă a fi potri­ vit pentru întrebui nţare, ci mai curînd a fi potrivit pentru "depozitare" în vederea u n u i vi itor sch i m b.30 Aceasta este sch i m barea de cal itate pe care o refl ectă d i stincţi a obişn u ­ ită d i ntre valoarea de întrebuinţare şi valoarea de sch i m b , Î n care cea de-a doua este legată de pri m a tot aşa cum negustoru l şi comerciantu l sîn t l egaţi de prod ucător şi de manufacturier. În măsura În care homo �ber fabrică obiecte 30. Adam S m ith, op. cit., I I , 24l . 1 36

de Întrebuinţare, el nu le produce n u m ai În izol are privată, ci şi pentru uti­ li zare privată, de u n d e ele ies la l u m i n ă şi se prezintă În domen i u l p u blic atunci cîn d devi n mărfu ri pe piaţa de sch i m b . S-a rem arcat adesea şi, din păcate, s-a uitat l a fel de des că valoarea, "ideea de raport Între posesia u n u i o bi ect şi posesi a altu i a Î n con cepţia om u l u i"31 , "Înseamnă Întotdeauna va­ l o are de sch i m b "32. Căci ab ia pe piaţa de sch i m b , acol o u nde totu l poate fi schim bat cu al tceva, toate obi ectele, fie că sînt produsele m u ncii sau ale lucru l u i , b u n u ri de consu m sau obi ecte d e Întrebui nţare, necesare pentru viaţa corp u l u i , pentru confortul existenţei sau pentru vi aţa spiritu l u i , devin "va lori " . Această valoare constă excl usiv În aprecierea aco rd ată În domen i u l pu blic, u n d e obiectele s e prezi ntă c a m ărfu ri , ş i nici m u nca, n i c i l u cru l , nici capital u l , n ici profitu l , nici m ate ri al u l n u conferă o asemenea val oare u n u i obiect, c i n u mai ş i n u m ai domen i u l publ ic, u nde obiectu l s e prezintă spre a fi apreci at, cerut sau negl ij at. Valoarea este cal itatea pe care u n obiect n u o poate n icicînd poseda În domen i u l privat, d ar pe care o dobînd eşte au­ tomat În cl ipa cînd apare În public. Această "valoare de piaţă", aşa cum Locke a arătat cît se poate de l i mpede, nu are n i mic d e-a face cu "valoarea n atu­ ra lă i ntri nsecă oricăru i obiect"33, care este o cal itate obiectivă a obiectu l u i Însuşi, "separată d e voinţa cumpărătoru l u i sau a vînzătoru l u i individual; ceva ataşat de obiectu l Însuşi, existînd fie că vînzătoru l u i sau c u m părătoru l u i îi place, fie că nu, şi pe care acesta trebu ie să o recunoască"34. Această va­ loare i n tri nsecă obiectu l u i nu poate fi schimbată decît pri n sch i m barea obiectu l u i Însuşi - astfel, valoarea u n e i mese poate fi d i stru să dacă i se ru pe un picior - pe cînd "valoarea de pi aţă" a mărfii se modifică pri n " m odifi­ carea raportu l u i pe care marfa respectivă ÎI Întreţi ne cu altceva"3s. Altfel spus, valorile, spre deoseb i re de obi ecte, de fapte sau de idei, n u sînt n iciodată produsele unei anu m i te activităţi omeneşti , c i s e n asc ori de 3 1 . Această defi n i ţie a fost d ată de eco nomistul ital i an Abbey Galiani. Eu citez d u p ă Han n ah R. Sewal l , The Theory o{ Value be{ore Adam Smith ( 1 90 1 ) ("Publications of the American Economic Association", seria a 3-a, voI. I I , n r. 3 ) , p. 9 2 . 32. Alfred M a rs h a l l , Princip les ofEconomics ( 1 920), 1 , 8. 3 3 . "Consid erati ons u pon t h e Loweri ng of l n terest a n d Raising t h e Value o f Money", Col/ected Works ( 1 80 1 ) , I I , 2 1 . 34. W. J . Ashl ey (op. cit., p. 1 40) observă că "diferen�a fu n d amental ă d i ntre punctu l de vedere medieval şi cel modem . . . e că, pentru noi, valoarea e ceva În întregi me subi ectiv: e ceea ce fiecare ind ivid vrea să dea În schi mbul unui obi ect. Pentru To ma d 'Aq u ino, val oarea era ceva obiectiv" . Observaţi a e adevărată doar Într-o anumită măsură, căci "pri m u l lucru asu pra căru ia insistă profesorii medieval i e că valoarea nu este determinată de excelenţa intrinsecă obiectului ca atare, fiindcă, dacă ar fi aşa, o muscă ar avea mai multă valoare decît o perlă, Întrucît grad ul ei intri nsec d e excelen� este mai mare" (George O'Brien , An Essay on Medieval Economic Teaching ( 1 920), p. 1 09). Neconcordanţa se rezolvă dacă se introduce distincţia făcută de Locke În tre valor naturalis şi pretium sau va/ar. Disti ncţia există, desigur, În toate societăţile, cu excepţia celor m ai prim itive, darÎn epoca modemă valoarea naturală dispare tot mai mult În favoarea valorii de pia�ă. ( Pentru Învăţătura medieval ă, vezi de asemenea Slater, "Value in Theology and Political Econo my", Irish Ecc/esiastical Record (septembrie, 1 90 1 ) . ) 3 5 . Locke, Second Treatise of Civil Government, secţiunea 22.

1 37

cîte o ri vre u n astfe l d e prod us este atras În rel ativitatea p u ru ri sch i m b ătoare a sch i m b u l u i d i ntre membri i societăţi i . Aşa cum susţi nea pe b u n ă d reptate M arx, privit "În izolarea sa", n i meni " n u produce valori " şi n i m ă n u i , ar fi putut el ad ăuga, n u Îi pasă În izolare de ele; obiectele, ideile sau id eal u ri le morale "devi n valori doar În rel aţi i l e lor sociale"36. Confuzi a din economia cl asică37 şi confuzi a mai gravă stÎrn ită de folosirea În fi l osofi e a termen u l u i "valoare" au fost la Început p rovocate de În locu i rea m ai vech i u l u i cuvînt " p reţ" , pe care ÎI Întî l n i m Încă la Locke, cu termenul aparent mai şti i nţifi c de "val oare de Întrebui n ţare". Marx a acceptat şi el această term i n o l ogie şi , În vi rtutea aversiu n i i sale faţă de dom e n i u l p u b l i c, a văzut, cu totu l l ogic, În trecerea de la valoarea de Între b u i nţare la val oarea de sch i m b păcatu l origi nar al capital i sm u l u i . Dar Îm potriva acestor păcate ale societăţi i de comercianţi , cea În care piaţa de sch i m b este cu ad evărat locul p u b l i c cel mai i m portant şi În care fiecare obiect devi ne, În co nseci nţă, o val oare de sch i m b, o marfă, Marx n u a i nvocat val oarea obiectivă "intrin­ secă" a o b i ectu l u i În sine. Î n locu l ei, el a pl asat fu ncţi a pe care obiectele o au pentru oameni În procesul vital al consumului, ce n u are n ici un preţ obiec­ tiv şi i ntri nsec, nici o valoare subi ectivă şi determ i n ată soci al . Î n d i stri b u i rea socialistă egal ă a tuturor b u n uri l o r Între toţi cei ce m u n cesc, fie care obiect tangi b i l se d izolvă Într-o s i m p l ă fu ncţie a proces u l u i de regenerare a vieţii ş i a forţei de m u n că. Această confuzie verbală n u ne spune totuşi decît o parte a poveşti i . Mo­ tivu l ÎncăpăţÎn ări i cu care M arx a păstrat term e n u l "val oare de Întrebuin­ ţare", ca şi al n u m eroasel o r Încercări zadarn ice de a găsi o origi n e obi ectivă cum ar fi mu nca, pămîntu l sau profitu l - pentru naşte rea valorilor - a fost acela că n i m ă n u i nu i-a ve n i t uşor să acce pte faptu l s i m p l u că nu există vreo "valoare absol u tă" pe pi aţa de sch i m b , cea care rep rezi n tă sfera de valori propri u -zisă, şi că Încercarea de a o căuta ech ival ează cu Încercarea de a-i da cercu l u i o fo rmă pătrată. Î ndel u ng deplÎnsa devalorizare a tutu ror l u cru­ ri l o r, ad ică pierderea oricărei val ori i n tri nseci, Începe od ată cu transform a­ rea acesto ra În val ori sau În mărfu ri , căci, d i n acest moment, ele exi stă doar În rel aţie cu u n alt obi ect ce poate fi obţi nut În locul lor_ Rel ativitatea u niver­ sală, faptu l că u n obiect exi stă doar În raport cu alte obi ecte, şi p i erderea val orii i ntri n seci , faptu l că n i m i c nu m ai posedă o val oare "obi ectivă" i nde­ pendent de eval u ări le mereu sch i m bătoare ale cereri i şi ale ofertei , sînt pro­ p ri i Însuşi conceptu l u i de valoare.38 M otivu l pentru care această evo l U ţi e , 3 6 . Das Kapital, 1 1 1 , 689 (Marx-Engels Gesamtausgabe, partea a I I -a ( Z u rich , 1 933» . 37. Co n fuzia se vede cel mai b i n e În teori a val ori i elaborată de Ricardo, mai cu seamă În cre­ d i nţa lui disperată"În existen ţa unei valori absolute. ( Excelente sîn t i n terpretări l e lui G u n nar Myrd a l , The Political Element in the Development of Economic TheolJ' ( 1 953), p p . 66 şi u rm . , şi Walter A. Wei ssko pf, The Psychology ofEconomics ( 1 955), cap. 3 . ) 38. Adevărul observaţiei l u i Ash ley citate mai s u s ( n . 34) stă Î n fap tul c ă Evu l Med i u n u cunoştea propri u-zis piaţa d e sch i m b . Pentru p rofesorii med i eval i , val oarea u n u i obiect era deter­ m i n ată fie de val oarea l u i n atu rală, fie de nevo i l e obiective ale oamen i l o r - ca, de exe m ­ p l u , l a B u ridan: valor rerum aestimatursecundum humanam indigentiam [valo area l ucru ri l o r este

1 38

ce p are i n evitab i l ă Într-o soci etate de comercianti , a deven it u n adînc izvo r d e n e l i n i şte, aj u ngînd În cele d i n u rm ă princi p al � p rob lemă a n o i i şti i � ţe a ec on o m i e i , n u a fost n i c i m ăcar rel ativitatea ca atare, ci m ai c u rînd faptul că homo (aber, a căru i Întreagă activitate este d ete rm i n ată de Între b u i n ţarea .co ns tantă a etaloanelor, m ăs u rărilo r, regu lilor şi criteri i lor, nu a putut su po r­ ta p ierderea criteri i l o r sau a etal oanelor " abso l ute" . Căci ban i i , care În c h i p evi dent servesc c a n u mito r com u n al d iversităţi i obiectelor, perm i ţînd sch i m ­ bu l reciproc, n u posedă cîtuşi d e puţi n existen ţa i n dependentă şi obi ectivă care să depăşească orice întrebuinţare şi să su p ravi eţu i ască oricărei man i p u ­ l ări , pe care i ard u l sau o rice altă m ăsu ră o posedă În rapo rt cu o biecte l e p e ca re s e pres u p u n e c ă l e m ăsoară şi Î n raport cu oamen i i care le mîn u i esc. Toc m ai această p i e rdere a cri teri i l o r şi a regu l i l o r u n iversal e, fără de ca re n i ci o l u m e nu ar putea fi vreod ată Înălţată d e om, fu sese d ej a sesiza­ tă de Platon În p ro p u nerea l u i Protago ras de a face d i n om creato ru l obiec­ tel or, şi d i n între b u i n ţarea pe care el l e-a dă acesto ra supre m a lor m ăsu ră. Ceea ce arată cît de strîns este legată rel ativitatea pi eţei de sch i m b de i n stru­ mental itatea care Îşi are o rigi nea În l u mea m eşteşugaru l u i şi În experienţa fabri cări i . Î ntr-adevăr, pri m a se dezvoltă coerent şi fără ru ptu ri d i n a doua. Totuşi, răs p u n s u l l u i Pl ato n - d u p ă care nu o m u l , ci u n "zeu este m ăsu ra tu tu ror lucru rilor" - n u ar fi decît un gest gol, m o ral izator, dacă ar fi realmen­ te ad evărat, aşa cum a p res u p us epoca mod ern ă, că i n stru mentalitate a deghizată s u b m asca uti l i tăţi i guvern ează d o me n i u l l u m i i fi n ite l a fe l d e strict p e cît guvernează activi tatea care d ă naştere l u m i i şi tutu ror obiectel or pe care ace asta le conţi ne.

23

PERMAN ENŢA LU M I I

ŞI

LU CRAREA ARTISTiCĂ

Pri n tre obi ectele ce Îi d au artifi cial u l u i uman stab i l itate a fără de care 'n u ar putea fi n i c i o d ată o casă de n ădej d e pe n tru oamen i exi stă u n ele care sînt cu totu l l i psite de uti l i tate şi care, în p l u s , fi i n d u n ice, nu se pot sch i m ­ b a c u altceva şi, Î n conseci nţă, sfi dează egalizarea pri ntr-un n u mi tor com u n d e fel u l ban i l o r; dacă i ntră p e pi aţa d e schi m b , e l e n u pot fi eval u ate decît arbitrar. Pe deasu pra, e l i m pede că n u "Între b u i n ţarea" este raportu l potri ­ vi t pe care ÎI putem avea cu o lucrare arti sti că; d i m potrivă, pentru a-şi găsi locul care i se cuvi ne În l u m e , l u crarea artistică trebuie scoasă cu grij ă d i n apreci ată în fu ncţie d e nevo i a u m a n ă ] - , iar " p reţu l j u st" re p rezenta d e o b i cei rezu ltatul eval uări i co m u ne, deşi, "din prici na diverse lor dori n ţe coru pte ale o m u l u i , este i n d i cat ca media s ă fie fixată ţinîndu-se seama de j u d ec at a cîtorva oameni înţelepţi" (Gerson, De can­ tractibus, 1 , 9, c it at d u p ă O'Brien, ap . cit., pp. 1 04 şi u rm . ) . În abs en ţa u nei pi eţe de sch i m b , era de n econceput ca valoarea u n u i obi ect să î i vi nă exclusiv d i n re laţi a sau d i n rap o rtu l său cu alt o b iect. Pri n urm are, p rob le m a n u este atît dacă val oarea este obi ectivă sau subiec­ tivă, cît d ac ă po ate fi abso l u tă sau nu Face decît să exprime rel aţi a d i n tre o b i ecte.

1 39

În tregu l con text al obiectelor de întrebuinţare obişnuite. Tot astfel, ea treb u­ ie Îndepărtată d i n sfera exigenţelor şi a nevo i l o r vieţii de fiecare zi , cu care are mai puţine legătu ri decît cu orice altceva. Dacă l i psa de uti l itate a ob iec­ telor de artă a privit di ntotdeau na arta sau d acă arta a servit altăd ată aşa­ n u m itelor nevoi religioase ale oamenilor, aşa cum obiectele de întrebuinţare obişn uite servesc u nor nevoi obişnu ite, o asemenea întrebare n u ne i nteresea­ ză acu m . Ch i ar dacă origi nea istorică a artei ar avea un caracter exclusiv re­ ligios sau m i tologic, este clar că arta a supravieţuit În chip glorios separării ei de rel igie, magie şi mit. Dată fi i n d remarcabi l a lor permanenţă, lucrări le artisti ce sînt, d i n tre obiectele tangi bi le, cele care aparţi n cel mai profu n d l u m i i ; d u rabi l i tatea lor rămîne aproape nealterată de efectu l coroziv al proceselor natu rale, de vre­ me ce ele n u sînt supuse Întrebui nţări i de către fii nţele vii , între b u i nţare care, Într-adevăr, dep arte de a actu aliza scopul i nerent lor - aşa cum sco­ p u l u n u i scau n este actu al izat cînd se stă pe el -, nu poate decît să le distru ­ gă. Astfel, d u rabil i tatea lor este de u n ord i n su perior d u rabi l i tăţi i de care toate obi ectele au nevoie pentru a exista; ea poate ati nge o permanenţă de veacuri . În această perm anenţă, stabilitatea Însăşi a artifici al u l u i u m an , cel care, fi i n d l ocuit şi Întreb u i n ţat de m u ritori, nu poate fi niciodată absol ut, dobîn deşte o reprezentare proprie ei. N icăieri altundeva d u rabi litatea pro­ priu-zisă a l u m i i obiectelor nu apare cu o asemenea pu ritate şi cl aritate, prin u rm are n i căieri altundeva această l u m e-obiect n u se dezvăl uie atît de spec­ tacu los d rept casa nemu ritoare a fi i n ţele m u ritoare. Totu l se petrece ca şi cum stab i l i tatea l u m i i ar fi devenit transparentă În permanenţa artei, ast­ fel că presi mţi rea nem u ri ri i , nu a nem u ri ri i sufletu l u i sau a vieţi i , ci a ceva nemuritor Tacut de mîi n i m u ritoare, a devenit prezentă În mod tangi bi l , pen tru a străluci şi a fi văzută, a răsuna şi a fi auzită, a vorbi şi a fi citită. Sursa i medi ată a l ucrări i artistice este facu l tatea umană a gînd i ri i , tot aşa cum "Înclinaţia o m u l u i spre troc şi sch i m b" este s u rsa obiectelor de sch i m b , i ar aptitu di nea l u i de a da o Întrebu i nţare stă la origi nea obiectelor de întrebuinţare. Toate acestea sînt facultăţi ale o m u l u i , şi nu simple atribute ale a n i m al u l u i u man precu m senti mentele, dori nţele şi nevoile, de care ele sînt legate şi care adesea le alcătu iesc conţi n u tu l . Acestea d i n u rmă sînt la fel de l i psite de legătu ră cu lu mea pe care o m u l o creează, spre a-i servi d rept casă pe pămînt, ca şi Însuşiri le corespu nzătoare ale altor specii an i m ale, iar dacă ele ar fi să alcătuiască u n med i u Tacut de mîna omu l u i pentru ani mal ul u m an , acesta ar fi o non-lume, prod u s u l eman aţiei mai cu rînd decît al crea­ ţiei . Gînd i rea este legată de sentiment, a căru i dezn ădejde m ută şi dezarticu­ I ată o tran sformă, tot aşa c u m sch i m b u l tran sform ă l ăco m i a n u d ă a dori n ţei, iar întrebuinţarea transformă pofta violentă stÎrn ită de nevoi, pînă ce toate sînt pregătite să intre în l u m e şi să fie transform ate în obiecte, să fie reifi cate . În fiecare caz, o facul tate omenească, care pri n Însăşi natu ra ei este com u n icativă şi desch isă-spre- l u m e, depăşeşte şi eliberează d i n capti­ vitatea sa d i n ău ntru l s i n e l ui o pasi unea putern ică pe care o răspînd eşte În l u m e. 1 40

În cazu l l ucrări lor artistice, reificarea n u e doar simplă transformare; este transfigu rare, o adevărată metamo rfoză, în care totu l se petrece ca şi cu m curs u l natu ri i , ce vrea ca fiecare foc să ardă pîn ă l a capăt, s-ar vedea răstu r­ nat, astfel că pînă şi pul berea ar putea izb u cn i în fl ăcări .39 Lu crări le artisti­ ce sînt obiecte ale gîndiri i , ceea ce nu le îm p i edică să fie Însă obiecte. În sine, procesul gîn d i ri i n u produce şi nu fabri că obi ecte tangib i l e, prec u m cărţi l e, pictu rile, scul ptu ri l e sau compoziţiile, tot aşa cu m, în sine, nici întrebuinţarea nu prod uce şi nu fabrică case şi mobil ier. Reificarea prilej u ită de scrierea unui text, de pictarea u nei i m agi n i , de modelarea unei figuri sau de compune­ rea unei melod i i are, fi reşte, l egătu ră cu gînd i rea care a p reced at-o, însă ceea ce face de fapt din gîn d i re o real itate şi fasonează obi ectele gîn dirii este aceeaşi m ăiestrie artizan al ă care, prin i ntermediul instrumentu l u i primor­ d i al al mîi n i l o r omeneşti , constru ieşte cel e l alte obi ecte d u rabile al e artifi­ cial u l u i u man. Am ami ntit mai devreme că reificarea, m aterializarea fără de care n icio gîndi re n u poate deveni obiect tangi bi l , se p l ăteşte întotdeau na, iar preţu l este vi aţa însăşi: "sp i ritu l vi u" treb uie de fiecare dată să s u p ravi eţu i ască într-o " l iteră moartă" , o moarte d i n care el poate fi salvat doar atu n ci cîn d litera m oartă rei ntră în contact cu o viaţă d i spusă să o facă să re nască, cu toate că o asemenea înviere d i n morţi păstrează ceea ce le e com u n tu tu ­ ror făputu ri l or vi i , fiind ad ică şi ea d i n nou sortită morţi i . Totuşi, această moarte, d eşi e Într- u n fel sau altu l p rezentă în întreaga artă, i n d i cînd , ca să spunem aşa, d i stanţa d i ntre sălaşul o rigi nar al gîn d i ri i , d i n i n i m a sau m i ntea o m u l u i , şi desti naţia ei fi n al ă, l u mea, ia forme vari ate În diversel e arte. În muzică şi În poezi e, artele cel e m ai puţin " m ateri al iste", întrucît "materia­ l u l " lor co nstă d i n sunete şi d i n cuvi nte, reifi carea şi măi estri a artizanal ă pe care această moarte le pretinde sînt m i n ime. Tîn ărul poet şi micul geni u muzi­ cal pot ati nge o an u mită perfecţi u n e rară p rea m u ltă pregăti re şi experienţă - fenomen prea puţi n egal at în pictură, scu l ptu ră sau arhitectu ră. Poezia, al cărei materi al este l i m baj u l , e poate cea mai u m ană şi cea mai puţin l egată de l u me dintre arte, cea în care prod usul final rămîne cel mai aproape de gîndirea care l-a inspirat. Durabi l itatea u n u i poem este prod usă pri n conden sare, ca şi cu m l i m baj u l rostit cu o densitate şi cu o concentra­ re maxi me ar fi poeti c în sine. Aici , ad ucerea ami nte, Mnemosyne, m am a m u ­ zelor, s e transformă imediat în m emorie, i ar mij locul poetu l u i de a înfăptu i 39. Textul face aluzie la un poem despre artă al l u i Ri l ke, care, s u b titl u l " M agie", d escrie această tran sfigu rare. Poemu l sună astfe l : "Aus u n besch rei blicher Verwand l ung stammen/ solche G e b i l d e -: Fu h l ! u n d gl a u b ! / Wir leidens oft: zu Asche werden Fl a m m e n ,/ doch , in der Ku nst: zur R amme wi rd d e r Stau b . / H ier i st M agie. I n das 8ereich des Zau bers/ scheint d as gem ei n e Wo rt h i n aufgestuft . . ./ u nd ist doch wirkl ich wie der Ruf des Taubers,/ der n ach des unsichtbaren Tau be ruft" [ Provin d i n ned escrisă presc h i m b are/ atari i m agini - : S i m t e ! Cred e ! / Ades o suferi m : ce nuşă s e fac fl ăcări le,! Însă-n artă: fl acără se face p rafu l . / Aici m agie-i . Î n dome n i u l vrăj i i/ pare cuvîn tul oarecare- n o b i l at/ ş i - i c h i a r p recu m chemarea poru m be l u l u i ,/ ce cheam ă nevăzuta poru m b i ţă] (În Aus Taschen·Biichern /ind Merk-B/ăttern

( 1 950)). 141

transform area este ritm u l , pri n i n termed i u l căru i a poem u l aj u nge să se fixe­ ze aproape si ngu r în ami nti re. Tocmai această apropiere de ami n ti rea vi e îi perm i te poem u l u i să dăi n u i e, să îşi păstreze d u rabi litatea, În afara pagi n i i scri se s a u tipărite, şi, chiar dacă "cal i tatea" u n u i poem poate fi sup usă u n ei d iversităţi de criteri i , d u rabi l i tatea sa, a9 ică şansa de a rămîne defi n i tiv fixat În ami n ti rea omen i ri i , va fi i n evitabil determ i n ată de " memorabi l itatea" s a . D i ntre toate obiectele gîn d i ri i , poezi a este cea mai apropiată de gîn d i re, i ar u n poem este în tr-o m ai m i că măsură obiect decît orice altă lucrare artisti­ că; cu toate acestea, chiar şi un poem, oricît de m u l t ti m p a existat ca rosti­ re vie în aminti rea bard u l u i şi a celor ce ÎI ascultă, va fi În cele din u rmă "făcut", adică scris şi transformat într-un obiect tangi bil printre alte obiecte, deoarece ad u cerea am i n te şi d aru l am i nti ri i , d i n care izvo răsc toate dori n ţele de nem u ri re, au nevoie de obi ecte tangi b i l e care să le ream i n tească, ca nu cu mva ele însele să pi ară.4o Gîn d i rea şi cunoaşterea n u sînt identice. Gîndirea, izvoru l l ucrări lor artis­ tice, se manifestă fără transform are sau transfigurare în toată marea filosofie, În timp ce pri nci pala manifestare a proceselor cunoaşteri i , pri n care dobîndim şi acu m u l ăm cu noşti n ţe, sînt şti i nţele. Cunoaşterea u rmăreşte întotdeau­ n a u n sco p precis, ce poate fi stabilit în fu n cţie de considerente p ractice sau de o "curi ozitate frivoIă"; Însă, od ată scopul ati ns, procesu l de cu noaştere i a snrşit. Gîn d i rea, d i m potrivă, n u are n ici capăt, nici scop în afara ei în seşi şi n i ci m ăcar nu prod uce rezu ltate; nu doar filosofi a u ti l itaristă a l u i homo [aher, d ar n ici oamen i i acţi u n i i şi cei ce Înd răgesc rezu ltatele d i n şti i n ţe nu au obosit niciodată să arate cît de cu totu l " nefol ositoare" este gîn d i rea tot atît de nefolositoare, într-adevăr, ca l ucrări le artistice pe care le i n spiră. Şi n ici chiar aceste produse nefolositoare nu pot fi revendicate de gîn d i re, căci nici ele, nici mari l e si steme filosofice n u pot fi socotite, la drept vorbi nd, rezu ltate ale gîn d i ri i p u re, de vreme ce tocmai procesu l gînd i ri i este cel pe care artistu l sau fi losofu l scrii tor trebu i e să îl Întreru pă şi să îl tran sforme În vederea reificări i ce îi m ateri al izează l ucrarea. Activi tatea gîn d i rii este la fel de n eîntreruptă şi de repetitivă ca vi aţa însăşi, i ar întrebarea d acă gîn d i rea are vreun sens constitu ie aceeaşi en igm ă fără răspuns ca şi întrebarea referi­ toare la sen s u l vieţii ; procesele sale străbat atît de i nti m întreaga exi stenţă u m ană, încît începutul şi snrşitu l ei coincid cu începutul şi cu sfirşitul vieţii 40.

Expresi a "a face versu ri"sau faire des vers, fo losită pentru a desem na activitatea poetu l u i ,

s e referă dej a l a această rei fi care. Ace laşi l ucru este valabil pen tru cuvîn tul germ an dichten,

care vine probabil d i n lati nescul dictare: "das ausgesonnene geistig Geschaffene niederschreiben oder zu m N i ed e rschrei ben vors agen" [a aşterne În scris produsu l n ăscocit d e m i n te sau a

d i cta pentru a n ota pe hîrtie] ( G ri m m , Wărterbuch); ace l aşi l u cru a r fi val a b i l dacă cuvîn­

tul ar d e riva, c u m sugerează acu m Etymologisches Warterbuch ( 1 95 1 ) al lui Kl uge/Gotze, d i n tichen, vechi cuvînt pen tru schaffen, care este Înru d i t poate c u lati nescu l fingere. Î n acest caz, activi tatea poetică ce prod uce poem u l Înai nte d e scrierea lui e În�el easă şi ea ca "fab ri ca­

re" . Astfel, Dem ocrit slăvea d iv i n u l gen i u al lui Hom er, cel care " d i n tot soi u l d e cuvi nte a constru i t o l u m e "

-

epeon kosmon etektenato pantoi6n ( Diels, op. cit., B 2 1 ). Aceeaşi i n sistenţă

asu p ra caracteru l u i artizan al al activităţii poeţi l o r este prezentă În exp resia grecească prin care era d e n u m ită arta poezie i : tektânes hymnân .

1 42

u m ane Înseş i . I ată d e ce, cu to ate că Îi i n s p i ră l u i

homo faher

cea m ai Înaltă

prod u ctivi tate din l u m e , gîn d i re a n u este În n i c i u n caz p re rogativa l u i ; ea ;n cepe să se afi rm e ca su rsa l u i d e i n s p i raţi e abi a aco l o u n d e el se d e p ăşeşte pe s i n e , ca să s p u n e m aşa, şi Începe să prod u c ă o b i ecte nefo l os i toare care n u au l egătu ră n i ci cu ceri nţele m ateri ale, n i ci cu cele i n tel ectu ale şi care satis­ fac n evo i l e fizice ale o m u l u i tot atît d e p U ţi n p e cît astÎm p ără sete a l u i de cu n o aşte re . Cu noaşte re a, pe de altă parte, se Întîl n eşte În toate procesele l ucru l u i , ş i n u d o ar În cele i n te l ectu ale sau arti stice; l a fe l ca fabricarea În­ săş i , c u n o aşterea este u n p roces cu Început şi cu sfirş i t, a căru i u ti l i tate poate fi testată şi care d ă greş dacă nu p ro d u ce n i c i u n rezu l tat, tot aşa c u m m ăiestri a artizanal ă a u n u i d u lgher dă greş cînd acesta fab ri c ă o m asă c u d o u ă p i c i o are. Procese l e cu n o aşteri i d i n şti i n ţe n u d i feră În ch i p fu n d a m e n ­ tal d e ro l u l pe care Î I are c u n o aşte rea În c u rsu l fab ricări i ; rezu l tate l e şti i nţifice pro d u s e p ri n i n te rm e d i u l c u n oaşte ri i sîn t ad ău gate la artifi c i al u l u m an la fe l ca to ate cel e l alte o b i ecte. Î n p l u s , atît gîn d i rea, cît şi c u n o aşte re a tre b u i e d eose b i te d e p u te rea de raţi o n are l ogică, ce se m an i festă În o p e raţi i p recu m ded u cţi i l e d i n afi rm aţi i axi o m ati ce sau evi d e n te pri n s i n e , În s u bs u m are a cazu ri l o r parti c u l are s u b reg u l i gen e ral e s a u Î n meto d e l e d e a În l ă n ţ u i con c l uzi i În tr-o m a n i e ră l ogi ­ că. Î n cazu l acesto r aptitu d i n i u m a n e , ave m d e a face de fapt cu u n fe l de pute re a m i nţi i care seamănă m ai ales, şi n u doar Într-o s i n g u ră p rivi nţă, cu fo rţa de m u ncă pe care an i mal u l u m an o p u n e În m işcare În m etab o l i s­ m u l său cu n atu ra. Procese l e m e n tal e al i m en tate de p u tere a m i nţi i sînt ceea ce n u m i m d e o bicei i n te l ige nţă, i a r ace astă i nte l ige nţă poate

fi

În tr-ad evăr

m ăs u rată pri n teste , tot aşa c u m fo rţa co rpo ral ă po ate fi m ăsu rată p ri n alte proced ee. Legi l e l o r, legi l e l ogi c i i , pot fi d esco perite ase m e n e a altor l egi a l e natu ri i d e o arece, În fo n d , e l e Îşi a u răd ăci n i l e În stru ctu ra cre i e ru l u i o m e­ nesc şi , În cazu l i n d ivizi l o r n o rmal d ezvo ltaţi , au aceeaşi fo rţă de constrîn­ gere ca şi n ecesitate a ce regl e m e ntează c e l e l alte fu n cţi i al e corp u l u i n ostru . Ţi n e de structu ra cre i e ru l u i o m e n esc să fie con strîns să ad m i tă că d o i p l us doi fac patru . Dacă ar

fi

ad evărat că o m u l este un

animal rationale În

se n s u l

Î n care epoca modernă a Înţeles te rm e n u l , ad ică o specie an i m a l ă ce s e d eose­ beşte de alte an i m al e p ri n aceea că este Înzestrată cu o p u te re a cre i e ru l u i s u p e ri o ară, atu n c i m aş i n i l e e l ectro n ice d e c u rînd i nve ntate, care, u n eori spre s p ai m a, al teori spre su rp ri n derea i nventato ri l o r l o r, sînt În c h i p sp ecta­ culos cu m u l t m ai " i ntel igente" decît fi i nţele o m e n eşti , ar fi Într-ad evăr n i ş te homunculi. Î n re al i tate, asem e n e a tutu ro r m aşi n i l o r, e l e sînt s i m p l i Î n l ocu itori ai fo rţe i u m ane d e m u ncă şi d i s p ozi tive arti fi c i a l e d e Îm b u n ătăţ i re a aces­ teia, u rmînd m ecan i s m u l trad i ţi o n al a l o ri căre i d ivizi u n i a m u n c i i ce c o n ­ stă În a d esco m p u n e fi ecare o p e raţi e În m işcări l e s a l e con stitu tive cele m ai s i m p l e , În l ocu i n d , bu n ăoară, În m u lţ i rea cu ad u n area re petată . Puterea su­ peri o a ră a m aş i n i i se ved e În viteza ei, c o n s i d e rab i l m ai m a re d e cît aceea a p uteri i c re i e ru l u i o m e n e sc; d atorită acestei vi teze s u p e ri o a re , m aşi n a se poate dispensa de Înmulţire, care este procedeu l teh n i c preelectronic de accele­ rare a ad u n ări i . Tot ceea ce d oved esc calcu l atoare l e gigantice este că epoca

143

modernă s-a Înşelat cînd a crezut, Împreun ă cu H obbes, că raţionalitatea, În sensul de "calcul al conseci nţelor", este cea mai În altă şi mai u m ană d i n ­ tre facultăţi le o m u l u i şi că fi l osofi i vieţi i şi ai m u ncii, M arx, Bergson sa u Nietzsche, au avut dreptate să vadă În acest ti p de i ntel igenţă, pe care l-au confu n d at cu raţi u nea, o simplă fu ncţie a Însuşi p rocesu l u i vieţi i sau , În ter­ menii lui H u me, o simplă "sclavă a pasiu n i lor". Fi reşte, această putere a m inţi i şi procesele logice i m perioase pe care ea le generează nu sînt capabi le să edifice o l u m e şi sînt tot atît de lipsite de l u m e ca şi procese le constrÎngă­ toare ale vieţi i , ale m u ncii şi ale consu m u l u i . Una d i n neconcord anţele izb itoare ale economiei clasice este c ă adese­ ori acei aşi teoreticieni care se mÎndreau cu coerenţa concepţiei lor uti l i ta­ riste nu au văzut cu ochi b u n i p u ra uti l itate. Ei erau , de regu l ă, pe depl i n conştienţi că produ ctivitatea specifică lucrul u i nu stă atît În uti l itatea l u i, CÎt În capacitatea l u i de a prod uce d u rab i l i tate. Prin această neconcord an­ ţă, ei recu n osc În chip tacit l i psa de realism a p ropriei lor fi losofi i uti l ita­ riste. Căci, deşi d u rabi l itatea obiectelor obişnu ite nu este decît reflectarea pal i d ă a permanenţei de care sînt capabi le obi ectele care ţi n cel mai pro­ fu nd de lu me, l ucrări le artistice, ceva d i n această cal itate - divi n ă pentru Platon, În tru cît se apropie de nem u ri re - se găseşte În fiecare obiect Ca obiect şi tocmai această cal itate sau l i psa ei străl uceşte În form a obiectu­ l u i şi ÎI face fru mos sau u rît. Desigu r, un banal obiect de Întreb u i n ţare n u este şi n u trebuie s ă fie făcut c u i ntenţi a de a fi fru mos; totu şi , tot c e are o form ă şi poate fi văzut e i nevitabi l sau fru mos, sau u rît, sau ceva În tre fru­ mos şi u rît. Tot ce este trebuie să apară, şi n i m i c nu poate să apară fără o form ă care să Îi fie p roprie; de u nde rezultă că n u exi stă de fapt n i c i u n obi ect care să nu Îşi depăşească Într-un an u m it fel Întrebuinţarea fu ncţiona­ lă, iar transcendenţa sa, fru m useţea sau u rîţenia sa, coi ncide cu apariţi a l u i Î n p u b l i c şi cu faptu l de a fi văzut. În ch i p asemăn ător, m ai exact pri n existenţa sa c e ţi ne propri u -zis de l u me, fiecare obi ect, od ată te rm i n at, depăşeşte, de asemenea, sfera p u rei i nstru mentalităţi . Criteri u l d u pă care se j udecă excelenţa u n u i obiect n u este nicicînd simpla uti l itate, ca şi cum o masă u rîtă va Îndep l i n i aceeaşi fu ncţie ca o m asă elegantă, ci este grad ul de adecvare sau de i n adecvare al obi ectu l u i la fel u l cum trebuie să arate, ceea ce, În lim baj platonician, nu Înseam nă nimic altceva deCÎt grad ul său de adec­ vare sau de inadecvare la eidos sau la idea, imaginea mental ă sau, mai curînd, i m agi nea văzută cu och i u l i n terior, cea care a preced at veni rea obiectu l u i Î n l u m e şi care supravi eţu ieşte d istrugerii l u i potenţiale. Altfel spus, n ici chiar obiectele de Întrebuinţare nu sînt j udecate doar d u pă nevoile su biec­ tive ale oamenilor, ci şi d u pă criteri i le obiective ale l u m i i În care ele Îşi vor găsi locu l spre a dăi n u i , spre a fi văzute şi Întrebuinţate. Lu mea de obiecte făcută de mîn a o m u l u i , artificial u l uman În ălţat de homo {aber, devi ne casă pentru oamenii m u ritori , o casă a cărei stabi l i tate va rezista şi va supravieţui mişcări i mereu schimbătoare a vieţii şi a acţi u n i lor oamenilor, doar În măsura În care ea depăşeşte atît pura fu ncţional itate a obiectelor prod use pentru consu m , cît şi pura utilitate a obiectelor prod use 1 44

p entru Întrebu i n ţare . Vi aţa În sens nebiologic, răsti m p u l de care fi ecare om dis p u n e Între n aştere şi m oarte , se m a n i festă În acţi u n e şi În vorb i re , amîn­ d o u ă Î m p ă rtăşi n d zăd ărn ici a esenţială a vi eţi i . " Făptu i rea de fa p te mari şi ro stirea de vorbe măreţe" nu vo r lăsa n icio u rmă, n ici u n prod us care să poată d ăi n u i d u p ă ce m o m e ntul acţi u n i i şi al cuvîntu l u i rosti t va fi trecut. Dacă

anima" aborans are n evo i e de aj u to ru l l u i homo (aher pen tru a-şi u ş u ra m u nca şi a e l i m i n a su fe ri nţa, i ar d acă m u rito rii au nevoi e de s p rij i n u l său pentru a Înăl ţa o casă pe pămînt, oam e n i i care acţi o n e ază şi vo rbesc au n evoie de aj utoru l l u i homo faher În cal i tate a s a cea m ai Înaltă, ad ică d e aj u to ru l artişti l o r, al poeţi l o r şi a l i sto ri ografi l o r, a l creato ri l o r de mon u m e nte ş i al scri ito ri l o r, deo arece, În l i psa acesto ra, singu ru l prod us al activităţi i ce l o r d i n tîi, povestea pe care o p u n În sce n ă şi o spu n , n u a r s u p ravi eţu i n i ci d e­ cu m .

Ca să fie ceea ce l u mea e Întotdeau n a m e n i tă să fie, o casă p e n tru

oame n i d e-a l u ngul vi eţi i l o r pe p ămînt, arti fi c i a l u l u m an trebu i e să fie u n l o c potrivit pen tru acţi u n e şi pen tru vo rb i re, pen tru activităţi care n u sînt numai Întru totu l nefo l ositoare pentru necesi tăţi le vieţi i , ci sînt şi d e o n atu ră cu totu l d i feri tă de n u m eroasel e activi tăţi de fabricare p ri n care l u m ea Însăşi şi toate obi ectele d i n ea sîn t p rod u s e . Nu ave m de al es aici În tre Platon şi Protago ras, ori d e hotărît d acă o m u l sau un ze u tre b u i e să fie m ăs u ra tutu­ ro r l u cru ri l o r; cert este că măsura n u poate fi nici n ecesitatea con strÎngătoa­ re a vi eţi i b i o l ogice şi a m u n c i i , n i ci i nstru m ental ism u l u ti l i tari st al fabricări i şi al uti l izări i .

1 45

CA P ITO LU L V ACTI U N EA ,

"To ate necazu ri le pot fi Înd u rate d acă le p u i Într- o poveste sau d acă sp u i o poveste despre e l e . " ( Isak D i n esen )

Nam in omni actione principaliter intenditur ab agente, sive necessitate naturae sive voluntarie agat, propriam similitudinem explicare; unde (it quod omne agens, in quantum hui!-lsmodi, delectatur, quia, cum om ne quod est appetat suum esse, ac in agendo agentis esse modammodo amplietur, sequitur de necessitate delectatio . . . Nihil igitur agit hisi tale existens quale patiens (ieri debet. ( Căci , fie că acţi o n ează mînat de n ecesitatea n atu rală, fie că o face d i n vo i n ţă l i beră, agentu l u rmăreşte În p ri m u l rînd să Îşi d ezvă l u i e

Î n fiecare acţi u n e p ro pria i m agi n e . D e aceea se Întîm p l ă că fiecare age nt se u m p l e de pl ăcere În m ăs u ra În care acţio nează; cu m tot ce există lşi d o reşte pro p ria fi i nţă şi cu m , În ac ţ i u n e , fi i nţa age ntu l u i este Într- u n fe l i nte nsifi cată, p l ăcerea decu rge În ch i p necesar . . . Astfe l , n i m i c n u acţi o­ nează d acă nu Îşi m an i festă ( p ri n ac ţ i u n e ) s i n e l e l atent. ) ( D an te )

24

D EZVĂLU I REA AGENTU LUI ÎN VORB I RE Ş I ÎN ACTI U N E Pl u ral i tatea u m an ă, cond i ţie fu n d amenta l ă deopotrivă a acţi u n i i ş i a vor­ biri i , posedă d u b l u l caracter al egal ităţi i ş i al deoseb i ri i . Dacă n u ar fi egal i , oam e n i i n u a r p u tea n i ci s ă s e Înţeleagă u n i i p e alţi i , n i c i s ă Î i Înţeleagă p e cei care a u trăi t În ai ntea l o r, n i c i s ă facă p l an u ri d e vi itor şi n i ci s ă prevad ă nevo i l e celor care vor ve n i d u p ă e i . Dacă nu ar fi diferi ţ i - fi ecare fi i nţă u m a­ nă deose b i n d u-se de o ri care alta care este, a fost sau va fi vreod ată -, oa­ men i i nu ar avea nevoie n i ci de vo rb i re, n ici de acţi u n e pentru a se face Înţeleş i . Se m n e l e ş i su n etel e a r fi d e aj u n s pen tru a co m u n i ca n evo i· şi d o ri n ţe i m e­ d i ate şi i d e n tice. Difere nţierea oamen i l o r n u este ace l aş i lu cru cu al teritatea - acea Îns uşire ciudată n u m ită alteritas, pe care o posedă tot ceea ce există şi care, de aceea, În fi l osofi a med ievală, a fost u n a d i n ce le p atru trăsătu ri fu ndamentale şi u n i ­

versale a l e Fi i nţei , fi i n d transcen dentă tu turo r cal i tăţi l o r parti c u l are . Alteri­ tatea, ce-i d rept, co nstitu ie un aspect i m p ortan t al p l u ral ităţi i , m otiv pentru care toate defi n i ţi i l e n oastre sînt d isti n cţi i şi pentru care sîntem i n capab i l i să spu n em ce este ceva fără a-I d i sti nge de al tceva. Î n form a sa cea m ai abstrac­ tă, al teritatea se Întîln eşte doar în p u ra m u lti p l i care a obiectelor anorgani ce, 1 47

în ti m p ce întreaga vi aţă organ ică prezi ntă dej a vari aţi i şi d i sti ncţi i , pînă şi în tre i n d ivizi i aparţi nînd ace l e i aşi speci i . Î nsă n u m ai o m u l po ate exp ri m a ace astă deose b i re ş i se poate deoseb i , şi n u m ai el poate să se co m u n i ce p e s i n e , iar nu p u r şi si m p l u ceva - p recu m setea sau fo amea, afecţi u n ea, os ti l i­ tatea sau te ama. Î n o m , alteri tatea, pe care el o îm p ărtăşeşte cu tot ceea c e exi stă, şi diferenţierea, pe care o împărtăşeşte cu tot ceea ce e vi u , devi n u n i ­ ci tate , i ar p l u ral i tatea u m ană este paradoxal a p l u ral itate de fi i nţe u n ice. Vo rbi rea şi acţi u n ea dezvăl u i e această d i ferenţi ere u n i că. M u lţu m ită l o r, oam e n i i se d eosebesc ei înşişi, în loc să fi e p u r

şi si m p l u deosebiţi ; el e sînt

m od u ri l e în care fi i n ţele omeneşti se înfăţişează u n ele înai ntea altora n u

ca

o b i ecte fizice, ci qua oam e n i . Această înfăţi şare, s p re deose b i re de s i m p l a existenţă corporală, se Înte m e i ază pe i n i ţi ativă, În să o i n iţi ativă de l a care n i ci o fi i nţă omenească nu se poate abţi ne dacă este să rămînă totu ş i u m an ă. Ceea ce n u este cazu l cu n i c i o al tă activi tate ce ţi ne de vita activa . Oame ni i pot foarte b i n e trăi fără să m u n cească, îi pot s i l i pe alţi i să m u n cească în locu l l o r şi pot fo arte b i n e alege să se fo l osească şi doar să se bu c u re de l u ­ mea o b i ecte l o r, fără a ad ăuga ei înşişi la ea u n si ngu r o b i ect uti l ; vi aţa u n u i exp l o atato r, vi aţa u n u i p ro p ri etar de sclavi sau cea a u n u i parazi t pot fi ne­ d repte, dar sînt neîn d o i e l n i c u m ane. Pe de al tă parte, o vi aţă l i p s i tă de vor­ b i re şi de acţi u n e - şi acesta e si ngu ru l mod de vi aţă care a re n u n ţat cu toată seri ozi tatea la orice manifestare şi la ori ce deşertăci u n e în sen s u l b i b l i c al cuvîntu l u i - este l i teral mente m o artă pentru l u me; ea a În cetat să m ai fie o vi aţă o m e n ească, pentru că nu m a i este trăită în m ij l ocu l oam e n i l or. Pri n cuvînt şi faptă ne i n trod u cem noi înşi ne în l u mea u m ană, i ar această i n trare e ca o a d o u a n aşte re , p ri n care confirmăm şi ne asu m ă m faptu l nud al apariţi e i noastre fizice i n iţiale.

O ase menea i n trare n u ne este i m pusă, pre­

c u m m u n ca, de necesitate şi nu ne este sugerată, precu m l u c ru l , de uti l i­ tate . Ea poate fi sti m u l ată de p reze nţa alto ra, în a căror tovă răşie am p u tea d o ri să ne afl ăm , Însă n u este n i cicînd co nd iţio nată de cei l alţi ; i m b o l d u l ei izvorăşte d i n începutu l care a ven it în l u m e atu nci cînd ne-am născut şi căru ia Îi răs p u n d e m Începînd din pro p ri e i n i ţi ativă ceva nou . ' A acţi o n a , în sensu l cel m ai ge neral , înseam nă a l u a i n i ţiativa, a începe ( aşa cu m i n d ică cuvîn­ tu l grecesc archein, " a începe", " a co n d u ce" şi , În fi ne, " a cîrm u i " ) , a pune ceva în m işcare ( acesta fiind sen s u l i n iţi a l al l ati nesc u l u i agere) . Pen tru că, În virtutea n aşteri i , sîn t initium, nou ve n i ţi şi i n i ţi atori , oam e n i i i au i n i ţi ati­ va, sînt înd e m n aţi să acţi oneze . (Initium) ergo ut esset, creatus est homo, ante

q uem nul/us [uit ( "ca să fie u n început a fost creat om u l , Înai n te de care n u 1 . Ace astă descriere e confirmată de descoperirile făcute re ce n t Î n psihologie şi Î n biologie, care stăruie, de asemenea, asupra Înrudi ri i intem e d intre vorbire şi acţiu n e a naturii lor spontane şi a l ips e i lor de fi nalitate practi c ă Vezi mai ales Amold Gehlen, Der Mensch: Seine Natur und seine Stellung in der Welt ( 1 955), care oferă u n excelent rezu mat al rezultatelor şi i nterpretărilor cercetării ştiinţifice actuale şi conţine o m u lţi m e de intuiţii val oro ase Nu este cazul să ne preocu­ pe acum că G e h l en , la fel ca oamenii de şti inţă pe rezultatele cărora se bazează teori i l e sale, crede că aceste facultăţi specific umane sînt şi o "necesitate biologică", adică sî n t necesare pentru organ ismul plăpîn d şi slab e ch i p at din punct de ved ere biologic care este o m u l . ,

.

.

1 48

ex i sta n i m e n i ' ) , s p u n e a Augusti n în fi l oso fi a sa pol itică.2 Acest început este a l tceva d ecît înce p utu l l u m i i3 ; n u este începu tu l a ceva, ci al cu iva, care este el în s u ş i i n i ţi ator. Od ată cu c rearea o m u l u i , pri n c i p i u l înce p u tu l u i a ve n i t în l u mea însăş i , ceea ce, desigur, n u este d ecît u n a l t m o d d e a s p u n e c ă p ri nc i p i u l l i be rtăţi i a fost creat od ată cu o m u l , i a r n u Înai nte. Stă în n atu ra începutu l u i să i şte ceva n o u , ceva ce n u p u tea fi aşte ptat

de la n i m i c d i n ceea ce s-a în tîm p l at m ai i n ai nte. Acest caracter neaştep­ tat, su rp ri nzăto r este p ro p ri u o ricăru i încep u t şi o ri cărei origi n i . Astfe l , n aş­ te rea vi eţi i d i n m ateri a anorganică re p rezi n tă o i m p robabi l i tate i n fi n i tă de p rocese anorgan i ce, aşa cu m sînt şi apari ţ i a Pămîntu l u i , privită d i n pu n c­

tu l de ved e re al procese l o r d i n u n ivers, sau d ezvo ltarea vieţi i u m an e d i n vi a­ ţa an i m a l ă . N o u l are loc întotdeau n a împotriva şanse l o r co p l eşitoare al e l eg i l q r statistice şi ale p ro b ab i l i tăţi i l o r, care, în cazu l tutu ro r sco p u r i l o r practi ce de fiecare zi , ech ivalează c u certitu d i nea; i ată de c e n o u l apare în­ totdeau n a su b m asca u n u i m i racol . Faptu l că o m u l e capab i l d e acţi u n e Îns eam n ă că d e l a el s e poate aştepta neaşte ptatu l , c ă e l e î n m ăsu ră să real i­ ze ze ceea ce este de o i n fi n i tă i m p robab i l itate . Ceea ce, i arăşi , e cu p u ti nţă do ar"în tru cît fi ecare om este u n ic, astfe l că, od ată cu fiecare n aştere, ceva no u şi u n i c vi ne În l u m e. D i n p u n ctul de ved e re al acestu i ci neva care e u n ic, se poate afirma Într-adevăr că Înai n te de e l n u m ai exista n i m e n i în l u m e . Dacă acţi u nea ca Început cores p u n d e faptu l u i n aşteri i , d acă e a este actu al i­ zarea con d i ţiei u m ane a n atal ităţi i , atu nci vo rb i rea cores p u n d e faptu l u i diferenţi e ri i ş i este actu al izarea co nd i ţi e i u m ane a p l u ral i tăţi i , care Înseam­ nă a trăi ca fi i nţă u n i că şi d eose b i tă pri ntre egal i . Acţi unea ş i vorb i rea sînt atît d e strîns legate Între ele pentru că actu l primor­ d i al şi specific u m an tre b u i e să co nţi nă În acel aşi ti m p răsp u n s u l l a Între­ bare a pus ă fiecăru i n o u ven it: "Tu c i n e eşti ? " . Dezvăl u i rea fi i n ţei u n u i o m e i m p l i cită atît î n cuvi ntel e, cît ş i Î n faptele sal e; totu ş i , afi n i tatea d i ntre vo rbi­ re şi reve l a re este În ch i p evi dent cu mult m ai strînsă decît aceea d i n tre ac­ ţi u n e şi revel are4, tot aşa cu m afi n itatea d i n tre acţi u n e şi Început este m ai strînsă decît aceea d i n tre vo rb i re şi Înce p u t, cu to ate că n u m ero ase acte, ba c h i a r m aj o ri tate a l o r sînt re alizate În m a n i era vo rb i ri i . Î n orice caz, fără aco m p an i am e n t u l vo rb i ri i , nu n u m ai că acţi u n e a şi -ar p i e rd e caracte ru l revelator, ci şi-ar pierde şi subiectu l , ca să spu nem aşa; nu ar mai exista oameni activi , ci ro boţi executanţi, ale căror acte, o m e n eşte vo rb i n d , ar rămîne de neînţeles. Acţi u nea mută n u ar mai fi acţi u ne, deoarece n u ar mai exi sta agent, 2 . De civitate Oei, XI I ,

20.

3. Pentru Augustin , cele dou ă erau atît de deosebite, Încît a folosit u n cuvînt diferit ca să indice Începutul adus de om (initium), desemnÎnd începutu l l u m i i pri n principium, care este trad u ce­ rea consacrată a pri m u l u i verset al Bibliei. Aşa cum se poate vedea În De civitate Oei, XI , 3 2 , cuvîntu l principium avea pentru Augustin u n Înţeles c u m ult m a i p u ţ i n radical; Începutu l l u m i i "nu Înseamnă că nu s - a Tacut nimic înai nte (căci existau Îngerii)", pe cînd Î n cazu l o m u l u i e l adaugă exp licit Î n fraza citată m a i s u s că n i m e n i nu era Înai nte d e e l . 4. Iată motivu l pentru care Platon spune că /exis ("vorb i rea") e legată m ai strîns d e adevăr decît

praxis.

1 49

iar agentu l , făptu itoru l faptelor, nu se poate man ifesta decît dacă este toto­ d ată rostitoru l vo rbelor. Acţi u n ea pe care el o Începe se d ezvăl u i e o m e neşte pri n cuvînt şi, cu toate că fapta l u i po ate fi sesizată În ap ariţi a ei fizică bru tă fără aco m p an i amen t ve rbal , ea d evi n e sem nifi cativă d o ar m u l ţu m i tă cuvîn ­ tu l u i rosti t pri n care agentu l se ide ntifică pe si ne ca age nt, a n u n ţîn d ce face, ce a făcut şi ce i n tenţion ează să facă. N i ci o altă activitate o menească nu reclamă vo rbi rea În aceeaş i măsu ră ca acţi u nea. Î n toate celel alte activităţi , vo rb i rea joacă u n rol secu n d a r, c a m ij l oc de co m u n icare sau ca s i m p l u acom pan iament a ceva ce s-ar put ea Înfăptu i şi În tăcere. Este adevărat că vo rbi rea e extrem de folositoare ca mij l oc de com u n i care şi de i nfo rm are , Însă, ca atare, ea ar putea fi Înlocu ită de u n l i m b aj de se m n e , care u l teri o r s-ar p u tea doved i m ai uti l şi m ai conven ab i l pen tru a transmite an u m ite s e m n ifi caţi i , c u m se Întîm p l ă În m ate m ati că şi În alte d isci p l i n e ştiinţifice sau În anumite forme de lucru În ech ipă. Este ade­ vărat totod ată că apti tu d i nea o m u l u i de a acţi o n a, şi m ai ales de a acţi o n a În com u n , e extre m de fol ositoare atu nci cînd e vorba de autoapărare ori de u rm ări rea i n terese l o r; În să, dacă singu ra m iză afl ată aici În joc ar fi folo­ si rea acţi u n i i ca m ij l oc În ved erea ati ngeri i u n u i sco p, este l i m pede că ace­ I aşi scop ar p u tea fi ati ns cu m u l t m ai uşor p ri n vi o l e nţă m u tă, astfe l că acţi u n e a nu pare un Î n l ocu ito r foarte eficient al vi olenţe i , tot aşa cu m , d i n p u n ctu l d e ved ere a r pu rei uti l i tăţi , vorb i rea pare u n Î n l o c u i tor greoi a l l i m­ baj u l u i s e m n e l o r. Acţi o nînd şi vo rb i n d , oamen i i arată c i n e sînt, Îşi dezvăl u i e În ch i p activ i d e n titatea perso nală u n ic ă şi astfel Îşi fac apariţi a În l u m ea u m ană, în vre­ me ce i d e n ti tatea l o r fizi că se arată, fără n i ci u n aport d i n p a rte a lor, În as­ pectu l u n i c al corp u l u i şi În s u n etu l u n i c al voci i . Această dezvăl u i re a l u i " c i n e sîn tem " pri n con trast c u " c e sîntem" - cal ităţi l e , daru ri l e , tal entele şi defectel e , pe care l e p u tem exp u n e sau ascu nde - este i m p l i cită În tot ceea ce s p u n e m şi face m . Acest "ci ne" poate fi ascu ns doar În tăcerea dep l i n ă şi În pasivi tatea totală, Însă dezvăl u i rea l u i n u se poate real iza aproape nicioda­ tă În mod deli berat, ca şi cu m am posed a şi am putea dispune de acest "cine" În aceeaşi m a n i eră În care avem cal i tăţi şi p u tem d i s p u n e de e l e . Din con­ tră, e cît se po ate de p ro babi I ca acest " cine", care altora l e apare atît de l i m pede şi d e desluşit, să ne rămîn ă nouă Înşi ne ascuns, asemeni ace l u i daimân d i n re l igi a greacă, ce îl Însoţeşte pe fi ecare om de-a l u ngu l vi eţi i sal e, privi nd Întotdeau n a din spatele o m u l u i şi peste u m ăru l l u i , vizi bi l astfel doar pen­ tru cei pe care o m u l Îi Întî l n eşte . Această cal i tate reve l atoare a vo rb i ri i şi a acţi u n ii se rem arcă acol o unde oam e n i i sînt Împreună cu alţi oame n i , nici de partea lor, n i ci Împotriva l o r ad i că În existenţa p u r col ectivă a oamen i l or. Cu toate că n i meni n u şti e pe cine revel ează atu nci cîn d se Înfăţi şează pe s i n e În faptă sau În cuvînt, o m u l treb u i e să fi e dispus s ă rişte dezvăl u i rea, risc pe care n u ş i - I pot asu m a n i ci cel ce face fapte bune, căci e l treb u i e să ren u nţe l a s i n e şi să păstreze un ano­ n i m at depl i n , nici crim i n al u l , care trebuie să se ascu ndă de cei l alţi . Am b i i sînt figu ri si ngu rati ce, u n u l fi i n d de partea, cel ălalt Împotriva tutu ro r oamen i l o r; 1 50

ei rămîn d e aceea În afara rel aţi i l o r u m ane şi sînt, d i n pu nct de ved e re pol i ­ ti c, figu ri m argi n al e care d e o b icei pătru nd pe sce n a i stori e i Î n vre m u ri d e coru pţi e, de d ezi ntegrare şi d e fal i m e n t p o l iti c . Di n cauza te nd i n ţei pro pri i ei d e a dezvăl u i agentu l od ată cu actu l , acţi u nea are nevoie, pentru a se Înfăţişa pe d e p l i n , de străl u c i rea rad i o asă pe care altăd ată o n u meam gl o ri e şi care este posi b i l ă n u m ai În d o m e n i u l p u b l i c. Î n l i p sa dezvăl u ri i age n tu l u i În act, acţi u n e a Îşi p i e rde caracte ru l speci­ ti c şi d evi ne o fo rm ă de activi tate p ri n tre alte l e . Ea aj u nge atu nci să fi e u n m ij l oc Î n ved erea real izări i u n u i sco p Î n acee aşi măs u ră Î n care fab ricarea .este u n m ij l oc d e p ro d u cere a u n u i obiect. Asta se Întîm plă o ri d e cîte ori exi stenţa colectivă a oamen i l or se pierde, adică atu nci cîn d oame n i i sînt d oar de partea sau doar Îm potriva altor o amen i , ca d e p i l d ă În răzb o i u l modern , -t n care oam e n i i i n tră Î n acţi u n e şi Î n tre b u i nţează m ij l oacel e vi o l enţei c a să real izeze an u m ite o b i ective În fo losul tabere i lor şi Împotriva d u ş m an u l u i . Î n ase m e n ea cazu ri , care desigu r a u existat d i n totdeau n a, vo rb i rea devi n e Într-adevăr "fl ecăreală", s i m p l u m ij l oc p ri n tre al t ele Î n vederea real izări i sco­ pu l u i , servi nd la Înşel area i n amicu l u i sau l a derutarea tutu ror pri n p ropagan­ . d ă; aici cuvi ntele nu reve lează n i m ic, d ezvăl u i rea ven i n d exclu siv d i n fapta însăşi , i ar o asemenea re al izare, ca oric are alta, nu ÎI poate dezvăl u i pe ace l "cine", i d e n titatea u n ică şi d i sti n ctă a agentu l u i . Î n aceste cazu ri , acţi u n ea Îşi p i e rd e cali tatea d atori tă căreia e a depăşeşte ' si m p l a activi tate pro d u ctivă, a cărei sem n ifi caţi e, de la u m i l a fab ri care a o b i ecte l o r de Între b u i n ţare pînă l a creaţi a i n s p i rată a l u crări l o r artistice, se revel ează i n tegral în prod u s u l fi n it şi care n u caută să prezi nte m ai m u l t decît ceea ce este vizi b i l În c h i p d e s l u ş i t la capătu l p rocesu l u i de p rod u cţie. Acţi u ­ ri e a fără u n n u me, fără u n "cine" ataşat d e e a , este l i psită d e sem n i fi caţi e, pe cîn d o l u crare artisti că Îşi p ăstrează rel evanţa fie că şti m sau n u n u m ele maestru l u i din spate l e e i . M o n u m e n tel e înch i n ate "So l d atu l u i Nec u n oscut" d u p ă Pri m u l Război M o n d i al co nfi rm ă nevo i a de glori fi care Încă exi stentă pe atu nci, nevo i a de a găsi u n " c i n e " , u n cineva i d e n tificab i l pe care p atru ani de m ăcel În m asă ar fi tre b u i t să îl dezvăl u i e . Fru strarea i scată de această dori n ţă şi refuzu l de a se rese m n a În faţa faptu l u i bru tal că agentu l războ i u ­ l u i n u a fost de fapt n i m e n i a u i n s p i rat înălţarea m o n u m ente l o r Î n c i n ste a Fe l o r " necu n oscuţi " , a tutu ro r ce l o r pe care război u l nu izbutise să îi facă cun oscuţi

şi pe care, În fel u l acesta, .îi l i psise n u de realizări l e l o r, ci d e d e m ­

n itatea l o r u m ană.5

5. A Fable ( 1 954), rom an u l l u i Wi l l i am Fau l kner, întrece în pătru ndere şi în claritate aproape întreaga l i teratură consacrată Pri m u l u i Război Mondial, pentru că eroul său este Soldatu l Necu noscut. 1 51

25

REŢEAUA RELAŢI I LOR Ş I POVESTI RILE PUS E ÎN SCENĂ Manifestarea ace l u i "cine" de neîn l ocuit al cel u i ce vo rbeşte şi acţi onează, deşi În tru totu l vizi bi l ă, păstrează o cu ri oasă i n tangi b i l i tate care n ăru i e orice efo rt de exp ri m are verbală l i psită de ech ivoc. Î n cl i p a În care vre m să s p u n em cine este c i n eva, Însuşi voca b u l aru l nostru n e ab ate pe u n d ru m greşi t, făcîn­ d u -ne să s p u n e m

ce

este acel ci n eva; n e În c u rcăm Într-o d escri e re a cal i tăţi­

lor pe care respectivu l l e Împărtăşeşte În c h i p i n evitab i l cu alţi i as emenea l u i ; Începem să descri e m u n ti p sau u n "caracter" În vech i u l Înţel es al cuvîntu­ l u i , iar rezultatu l este că u n i citatea sa parti c u l ară ne scapă. Ace astă nep uti nţă se în rud eşte În d eaproape c u b i n e-cu n oscuta i m posi­ b i l i tate fi l osofică d e a aj u n ge la o d efi n iţie a o m u l u i , toate defi n i ţi i l e nefi i n d decît dete rm i n ări sau i n te rp retări referitoare l a ceea ce este o m u l , pri n u rm are ale cal ităţi l o r pe care el le-ar putea Î m p ărtăşi cu alte fi i nţe vi i , În ti m p ce d i ­ fe re nţa l u i specifi că s-ar găsi d acă s - a r determ i n a c e fel de " c i n e " este e l . Totu ş i , l ăsînd l a o parte această d i l e m ă fi losofi că, i m posi b i l i tatea, aşa zi­ cîn d , de a coagu l a În cuvi n te esenţa vie a persoan ei , aşa cum se arată ea În fl uxu l acţi u n i i şi al vorb i ri i , priveşte Într-o m ăs u ră co nsid erab i l ă În tregu l do­ m e n i u al tre b u ri l o r o m en eşti , În care noi exi stăm În p ri m u l rînd ca fi i nţe care acţi o n ează şi vo rbesc. Ea exc l u d e În p ri n c i p i u capacitatea no astră de a ne o c u p a vre o d ată de aceste tre b u ri aşa cu m ne ocupăm de l u c ru ri l e

a

căror

n atu ră, Întru CÎt le putem n u m i , se afl ă la d i spozi ţi a no astră. I m portant este că manifestarea acestu i " c i n e " are l o c În ace l aş i fel ca şi m an i festări l e, recu­ noscute ca nesigu re , ale o raco l e l o r anti ce, care, potrivit lui He rac l i t, " n ici nu descoperă, n i ci nu asc u n d În cuvi nte, ci fac sem n e vizi bi le"6. Acesta e un factor d e bază ai ia fel de recu noscutei nesigu ranţe ce caracterizează n u doar toate chesti u n i l e p o l itice, ci ş i toate tre b u ri l e ce sînt p u se la cale d i rect În tre oam e n i , fără i n fl u enţa i ntermedi ară, stabi l izatoare şi coagu l antă a obi ectelor.? I m posi b i l i tate a de a expri m a fără ech ivoc acel "cine" al agentu l u i n u este

decît cea d i n tîi d i ntre n u m eroasele neputinţe de care sufe ră acţi u n ea ş i , În conseci nţă, existenţa col ectivă ş i rapo rtu ri l e d i n tre oamen i . Ea este pesemne cea m ai i m p o rtan tă d i ntre cele d e care ne vo m ocu pa, În sensu l În care ea nu rezu ltă d i n co m p araţi a cu activităţi mai sigure şi mai prod u ctive, p re­ c u m fabri carea, conte m p l area, c u n o aşterea sau c h i ar m u n ca, ci i n d ică ceva ce obstru cţion ează acţi u n e a din p u nctul de vedere al propri i lor sco puri . M iza p u să În j oc este caracteru l reve lato r fără de care acţi u n ea şi vo rb i rea ş i - ar p i e rde Întreaga sem n i fi caţi e u mană. 6. Oute legei oute kryptei aiia semainei ( Diels, Fragmente der Vorsokratiker (ed. a 4-a, 1 92 2 ) , frag. B 93).

7. Socrate folosea acelaşi cuvînt ca şi Heraclit, semainein (Ha arăta şi a face se mne" ) , pen tru a da seama de manifestarea acelui daimonion al său (Xenofo n , Memorabilia, 1, 1 , 2, 4). Dacă e să Îi dăm crezare l u i Xenofon, Socrate asemuia acest daimonion cu o racolele, SUSţi nînd că şi unul, şi celel alte ar trebui folosite nu mai pentru treburile omeneşti , În care n i m ic nu e sigur, i ar nu În probleme de artă şi de meşteşug, u nde totul este previzi bil (ibid., 7-9). 1 52

Acţi u n ea şi vo rb i rea, Întrucît sînt d i recţion ate sp re oamen i , au loc În tre oameni şi Îşi p ăstrează capacitatea d e dezvăl u i re-a-age ntu l u i ch i ar şi atu nci cîn d co n ţi n utul l o r este excl usiv " o b i ectiv", p reocu pat d e pro b l em e l e l u m i i o b i ecte l o r Î n care oam e n i i s e m i şcă, acea l u m e care, d i n p u n ct d e ved e re fizi c, se Înti n d e În tre ei şi d i n care p rovi n i n teresel e l o r legate de l u me, o b iecti­ ve, preci s e . Aceste i n terese co nstitu i e , În Înţe l esu l cel m ai l i teral al cuvîntu­ lui, ceva ce inter-est, ce se Înti n d e Între oamen i şi, de aceea, Îi poate l ega şi strînge l ao l al tă. Î n cea mai m are parte, acţi u n ea şi vo rb i rea au l egătu ră cu acest între- u n i i -şi-al ţi i care vari ază cu fiecare gru p de oame n i , astfel că m ajo­ ritatea cuvi nte l o r şi a fapte l or, pe lîngă faptu l că sînt o dezvăl u i re a agentu­ lu i care acţion ează ş i vo rb eşte , tri m i t la o an u m i tă real itate o b i ectivă a l u m i i . Cu m ace astă d ezvăl u i re a s u b i ectu l u i este parte i n tegrantă a oricăru i rapo rt,

ch iar şi a cel u i mai " o b iectiv" , acest Între- u n i i -şi-alţi i ce ţi ne de l u m e, fizic, este aco perit şi, ca să zicem aşa, năpăd it, Îm pre u n ă cu i n teresele sale, de un Între- u n i i-şi-alţii cu totu l diferit, care con stă În fapte şi cuvi nte şi care Îşi dato re ază o rigi nea excl usiv faptu l u i că oa m e n i i acţio n ează şi vo rbesc d i rect u n i i cu alţi i . Acest În tre- u n i i -şi-alţii secu nd ş i s u b i ectiv n u este tangi bi l , d at fi i n d că n u exi stă o b i ecte tangi b i l e În care s-ar p u tea coagu l a; p roces u l ac­ ţi u n i i şi al vorbi ri i nu po ate l ăsa În u rm a sa ase menea p rod use fi n i te şi rezu l ­ tate. Dar În ci u d a i n tangi b i l ităţi i sale, acest În tre- u n i i-şi -alţi i nu este mai puţin real decît l u m ea o b i ectelor pe care o ave m În com u n În mod vizi b i l . N u m i m această re a l i tate " reţeau a" re l aţi i l o r u m a n e , i n d i cî n d p ri n i n te rm ed i u l metafo re i cal i tate a e i Întru cîtva i n tangi b i l ă. Desigu r, această reţea n u e m ai p u ţi n legată de l u mea o b i ectivă a l u cru­ ri l o r decît e legată vo rb i rea de existen ţa u n u i corp Însufl eţit, Însă re laţia nu e ca acee a a u n e i faţad e sau , În term i n ologie marxistă, ca a unei s u p rastru c­ tu ri esen ţ i a l m e n te s u p e rfl u e ataşate la structu ra fu ncţi o n a l ă a con strucţiei Înseşi . Eroarea fu n dame n tal ă a ori căru i m ateri a l i s m În p o l i ti că - i ar acest materi al i s m nu este de origi n e marxi stă şi nici măcar modernă, ci e la fel de vechi ca istori a teoriei n oastre pol iti ceB - este că trece cu vederea fa ptul că, În mod i n evitab i l , oamen i i se dezvăl u i e ca su b i ecţi , ca persoane d i sti n cte şi

u n i ce, ch i ar şi atu nci cîn d se concen trează În întregi m e asu p ra ati ngeri i u n u i

8 . Materialismul În teoria politică este cel puţin l a fel d e vechi ca ş i ipoteza platonico-aristotel iciană după care co m u n ităţil e p o l i tice (poleis) şi n u doar vi aţa fam i l iei sau coexiste nţa u n u i n u măr de l o cu i n ţe d o m estice (oikiai) Îşi dato rează existenţa n ecesi tăţi i materiale. ( Pe n tru P l ato n , vezi Republica, 3 6 9 , u n d e origi n ea polis u l u i este d e scoperită În nevo i l e no astre şi În i n c apac­ itatea noastră de a fi autosufici enţi . Pentru Aristotel , care şi aici, ca ş i În altă parte este m ai aproape decît P l aton de op in i a greacă obişnuită, vezi Politica, 1 2 52 b 29: Polis- u l ia fi i nţă -

-

-

"

de d ragu l vieţi i , d ar rămîne să existe de d ragu l vieţii b u n e" . ) Conceptul aristotel ician de �m­

pheron, p e care ÎI reÎntî i n i m l a Cicero sub fo rma conceptu l u i de utilitas, tre b u i e Înţeles În sen­

s u l acesta. În sch i m b, amîndoi sîn t precursorii teo riei i n teres u l u i de mai tîrzi u , elaborate pe d e p l i n încă d e l a Bod i n - aşa cum regii d o m nesc peste popoare, I n teresu l d o m n eşte peste regio Î n evo l uţia modernă, M arx este remarcab i l nu d atorită m ateri al ism u l u i său, ci pentru că este si nguru l gîndito r politic Îndeaj u ns de consecvent, ÎnCÎt să Îşi bazeze teo ria i nteresu ­ l u i materi al pe o activitate u m an ă evident m ateri ală, pe m u ncă - adică pe metab o l i s m u l d i n tre corpu l omenesc şi m aterie.

1 53

o b i ectiv cu totu l m ateri al, ce aparţi n e l u m i i . A ren u n ţa la această d ezvăl u i re , p res u p u nînd că o asemen ea ren u nţare s-ar putea În tr- adevăr real iza vreoda­ ' tă, ar ech ival a cu tran sfo rm area oamen i l o r În ceva ce ei nu sînt; pe de al tă parte, a n ega real i tatea acestei d ezvăl u i ri şi a conseci nţe l o r care Îi sînt p ro ­ p ri i Înseam n ă p u r şi s i m p l u l i psă de real i s m . D o m e n i u l tre b u ri l o r o m e n eşti con stă, l a d rept vo rb i n d , Î n reţe a u a re l a­ ţi i l o r u m ane care exi stă p retu ti n d e n i u n d e o a m e n i i trăi esc Î m p re u n ă. Dez­ văl u i rea ace l u i "ci n e " p ri n vorbi re şi stabi l i rea u n u i nou Înce p u t p ri n acţi u n e ţi n Întotd e a u n a de o reţea dej a existe n tă, În care u rmări l e i m ed i ate ale aces­ to ra pot fi resi mţite. Î m pre u n ă, vorb i rea şi acţi u n ea decl anşează u n p roces n o u , care se prezi ntă, În cel e d i n u rmă, ca povestea u n i că a vieţi i n o u l u i ven i t, afectÎnd În ch i p s i ngu lar povestea vi eţi i tutu ror celor cu care el i n tră În co n­ tact. D i n cauza acestei reţele de rel aţi i u m ane dej a exi stente, cu n e n u m ăratel e e i d o ri n ţe ş i i n te n ţ i i d ive rgente, acţi u n ea n u Îşi ati nge sco p u l apro ape n i c i o­ d ată; Însă tot d i n cauza acestu i m ed i u , În care n u.m ai ea este real ă, acţi u n e a " p rod uce" p ovesti ri , i nte nţi o n at sau n u , tot atît d e n atu ral pe cît fab ri carea p rod uce o b i e cte tangi b i l e . Aceste povesti ri pot fi apoi c o n s e m n ate În docu­ m e n te şi Î� m o n u m e n te , pot fi racute vizi b i l e În o b i ecte d e Întreb u i n ţare sau În l u crări artistice, pot fi spuse şi repetate, sau gravate În tot so i u l d e m ateri a­ l e . E l e Înse l e , În real i tatea l o r vie, d i feră cu totu l de ase m e n e a re i fi cări . E l e n e s p u n n o u ă mai m u l te despre s u b i ectu l l o r, " ero u l " afl at În cen tru l fiecăre i povesti ri , decît n e s p u n e vreod ată ori care prod us al mîi n i l o r o m e n eşti despre m aestru l care l-a p rod u s , şi , cu toate acestea, ele nu sînt, la d rept vorbi n d , pro d u se . D e ş i fi ecare o m ş i - a Înce p u t vi aţa i n trînd Î n l u mea oam e n i l o r p ri n acţi u n e ş i vo rbi re, n i m e n i n u este autoru l s a u p rodu căto ru l poveşti i pro p ri e i vieţi . Cu a l te cuvinte, povesti ri l e , rez u l tate l e acţi u n i i şi ale vo rb i ri i , dezvăl u i e u n age nt, Însă acest age n t n u este u n autor sau u n p ro d u căto r. C i n eva a Î n ce p u t povesti rea şi este s u b i ectu l ei În d u b l u l sens al cuvîntu l u i , ca agen t a l ei şi ca c e l ce o s u po rtă, Însă n i m e n i n u este auto ru l e i . Că fi e care vi aţă i n d ivi d u a l ă c u p ri n să În tre n aşte re şi moarte po ate

fi

spusă, În cele d i n u rm ă, ca o poveste cu Început şi cu sfîrşit - i ată ce formează

şi po­

co n d iţia p re p o l i tică şi p rei sto ri că a i stori e i , m a rea poveste rară Înce p u t rară sffrşit. Dar motivu l pentru care fi ecare vi aţă o m e nească Îşi s p u n e vestea ş i p e n tru care i stori a devi n e În cele din u rm ă cartea de povesti ri

a

ome­

n i ri i , cu n u me roşi age nţi ş i vo rb i to ri , şi totu şi rară auto ri tangi b i l i , este ace l a c ă În a m b e l e cazu ri este vo rba de u rm ări ale acţi u n i i . Căci marea necu n oscu­ tă a istori e i , care a derutat fi l osofia istori e i În e p oca m o d ernă, nu se iveşte n u mai atu nci cînd i sto ri a este privi tă ca Întreg şi cînd se descoperă că s u b i ec­ tu l e i , o m e n i rea, este o abstracţi e care nu po ate deve n i n i ci o d ată age nt ac­ tiv; aceeaşi n ec u n oscută a derutat fi l osofi a p o l i ti că de la Încep utu ri l e e i ,

În

Anti c h i tate, şi a con tri b u i t l a d i s p reţu l gen eral cu care fi l osofi i , Începîn d d e l a Plato n , a u privit d o m e n i u l tre b u ri l o r o m en eşti . N e d u m e ri rea vi n e d i n fap­ tu l că, În o ri ce seri e de eve n i m e n te care formează Î m p reu nă o p oveste cu o sem n i fi c aţie u n i că, n o i p u te m u n eori să izo l ăm age ntu l care a p u s În m i ş­ care Întreg u l p roces; şi cu toate că acest age nt rămîne adesea s u b i ectu l ,

1 54

"ero u l " povesti rii , n u ÎI putem totu şi desem n a niciodată În c h i p neech ivoc ca fi i n d autoru l eventualei u rm ări a povesti ri i . I ată motivu l pentru care Platon socotea c ă treburi le omeneşti (ta tân an­ thrâpân pragmata), u rmarea acţi u n i i (praxis), n u ar trebui tratate cu mare se­ ri ozitate; acţi u n i l e oamen i l o r se aseam ăn ă cu gestu ri l e u n o r m ari onete manevrate d i n cul ise de o mînă i nvizi b i l ă, astfel că o m u l pare să fie u n soi de jucărie a u n u i zeu .9 Este d e m n de n otat că Plato n , care n u avea n i ci cea m ai vagă i d ee despre co ncepţia modern ă asu p ra isto riei, a fost p ri m u l care a i nventat metafora agentu l u i d i n cul ise, cel care, d i n spatele oamenilor care acţionează, trage sforile şi e răspu nzător de desTaşurarea povestirii . Zeul plato­ nician nu e altceva decît un s i m bol al faptul u i că povesti ri l e real e, spre deo­ seb i re de cele pe care Ie i nventăm , n u au n i ci u n auto r; ca atare, el este . adevăratu l precu rsor al Providenţei , al "mîi n i i nevăzu te", al Naturi i , al "sp i ri­ tu l u i l u m i i " , al interesu l u i de clasă şi al altora asemenea lor, pri n care fi losofi i creşti n i şi modern i ai i storiei au Încercat să găsească rezolvarea problemei decon ce rtante d u p ă care, deşi Îşi d atorează existenţa Qame n i l or, istori a n u este totu şi, Î n mod evid ent, " prod u să" de ei . ( De fapt, n i m i c n u d ovedeşte mai cl ar natu ra politică a istoriei - că este m ai cu rînd o poveste de fapte şi el e acţi u n e decît u n a de ten d i nţe, forţe sau idei - decît i n troducerea agentu­ lui i nvizi b i l d i n spatele scenei , pe care ÎI Întîl n i m În toate fi losofi i l e istori e i , care, fie şi d i n acest motiv, p o t fi rec u noscute ca fi losofi i pol itice deghizate. La fel , si m p l u l fapt că Ad am Smith a avut nevoie de o " mînă i nvizi b i l ă" care să ghideze tranzacţi ile eco n o m i ce d e pe piaţa de sch i m b arată l i m pede că sch i m b u l n u i m pli că n u mai s i m p l a activitate economică şi că " o m u l econo­ mic", atu nci cînd Îşi face apariţia În piaţă , este o fii nţă care acţi o nează, ne­ fiind nici exclusiv producător, nici comerciant sau agent de schi m b pri n troc.) Agentul invizi b i l d i n cu l i se este o i nvenţie ce provi ne d i n tr-o n ed u meri re mentală, dar care n u coresp u n d e n i ci u nei experienţe reale. Pri n i n termed i u l l u i , povestea c e rezu ltă d i n acţiu n e este răstăl m ăcită c a o poveste i nventată În care u n auto r propri u -zis trage sfori le şi di rijează piesa. Povestea i nventa­ tă dezvăl u i e un creator, tot aşa cum fiecare l ucrare arti stică i n d ică cl ar că a fost prod usă de ci n eva; ceea ce nu ţi n e de caracteru l povesti ri i Înseşi, ci doar de modu l În care ea a l u at fi i n ţă. Disti n cţi a d i ntre o poveste .real ă şi o poveste i nventată expri mă tocmai faptu l că cea de-a doua a fost "fabri cată" , În ti m p ce pri m a 'n u a fost constru ită cîtu şi de puţi n . Povestea reală, În care sîntem angajaţi cîtă vreme trăi m , n u are u n autor, vizi b i l sau i nvizi b i l , pe n­ tru că ea n u este fabri cată. Si ngu ru l "ci neva" pe care ea ÎI revelează este ero u l ei, şi ea este si ngu ru l med i u Î n care manifestarea la Început i n tangi b i l ă a u n u i "cine" d i sti nct şi u n i c poate deve n i tangi bilă ex post (acto p ri n acţi u n e şi vorb ire. Cine este sau a fost ci n eva p utem şti d o a r cu n os �Înd p ovestea al cărei erou este el Însuşi - altfel spus, biografi a l u i ; toate celelalte amăn u nte , pe care l e şti m despre e l , i nclusiv l u crarea pe care s-ar putea să o fi produs şi să o fi l ăsat În u rmă, ne spun doar ceea ce este sau ceea ce a fost el . Astfel, 9. Legile, 803 ş i 644 . 1 55

cu toate că despre Socrate, care nu a scris n ici măcar u n rînd şi n u a l ăsat nicio l ucrare, şti m cu mult mai puţine decît despre p laton sau Aristotel, totuşi, cun oscîn du-i povestea, şti m cu m u lt mai bine şi cu m u l t mai i nti m ci ne a fost decît şti m cine a fost Ari stotel, d espre ale cărui op i n i i sîntem i n com­ parab i l m ai bine i nformaţi . Ero u l pe care povestea ÎI dezvăl uie n u are nevoi e de Însuşiri eroice; l a Început, ad ică l a H omer, cuvîntu l "erou" n u era decît u n n u m e d at fiecărui bărbat l i ber care parti cipase la aventu ra troiană1 o şi d espre care se pute a spu n e o poveste. Ideea de cu raj , pe care noi o socoti m acu m drept o Însu şire ind ispensab i l ă a ero u l u i , este de fapt prezentă d eja În dispon i b i l itatea l u i de a acţi ona şi de a vorbi , de a-şi i ntroduce s i n e l e Î n l u m e şi de a Începe o poveste care să Îi aparţi n ă. I ar acest cu raj n u este În mod necesar, şi n i ci chiar În pri m u l rînd, legat de d ispon ibilitatea de a su porta consecinţele; cu ra­ j u l şi chiar Îndrăzneala sînt deja prezente În gestu l i n d ivi d u l u i de a-şi părăsi adăpostu l privat şi de a arăta cine este, de a-şi dezvăl ui şi expune si nele. Măsura acestu i cu raj i n iţi al , rară de care nu ar fi posi bile cîtuşi de puţin nici acţi u n ea, nici vorbirea şi, pri n urmare, potrivit greci lor, nici li bertatea, nu este mai mică, ci ar putea fi chiar mai m are, În cazul În care s-ar Întîm pla ca "ero u l " să fie u n l aş. Conţi n u tu l propri u acţi u n i i şi vorb i ri i , precu m şi sensu l lor general pot l u a d iverse forme de reificare În lucrări le artistice ce glorifică o faptă sau o realizare şi, pri n transformare şi condensare, prezi ntă, În toată Înse m n ătatea sa, un eveni ment extraord i n ar. Totuşi, cal itatea revelatoare specifică acţi unii şi vorb i ri i , manifestarea i m p l icită a agentu l u i şi a vorbitoru l u i , este atît de nemij locit legată de fluxu l viu al acţi u n i i şi al vorbirii, În cît n u poate fi rep re­ zentată şi " reificată" altfel decît pri ntr-un soi de repetiţie, i mitaţi a sau mime­ sis, care, d u p ă Aristotel, domneşte În toate artele, dar care este potrivită de fapt n u m ai pen tru drama, al cărei nume (derivat din verb u l grecesc dran, "a acţiona") arată el Însuşi că interpretarea d ramati că este de fapt o i m i tare a acţi u n i i . 1 1 Elementu l m i m etic nu se Întîl neşte Însă n u m ai În arta actoru­ l u i , ci, aşa cum Aristotel su sţi ne pe b u n ă d reptate, şi În co m p u nerea sau În scrierea piesei, cel puţin În măsura În care d rama se realizează pe depl i n doar atu nci cînd e pusă În sce n ă Într- u n teatru . N u m ai actorii şi vorbitori i care re-pun În scenă i n triga povestirii pot com u n ica Întreaga semnificaţie, n u atît a povesti ri i Înseşi, cît a "ero i lor" care se dezvăl uie pe ei Înşişi În ea. 1 2 Din 1 0. L a Hom er, cuvîntu l her6s are fără Îndoială o nu an ţă de d isti nc ţ ie Însă nu m ai aceea de care fiecare bărbat li ber era În stare. EI nu apare ni căieri cu sensul ulterior de "semizeu", p rove­ n i t poate din zeificarea vec h i l o r ero i epici . ,

1 1 . Aristo tel arată dej a cum cuvîn tu l drama a fost ales d eoarece acei drontes ("oamenii care acţionează") sînt i m i taţi ( Poe tica, 1 448 a 28). Chiar d i n tratat reiese li m pede că m odelul aristotelician de "im itare" În artă este preluat din teatru, iar generaJizarea conceptul u i , pen­ tru a-I face aplicabil l a toate artel e, pare m ai curînd fo rţată. 1 2 . De aceea Aristotel vorbeşte de obicei nu de o i m i tare a ac ţi u n i i (praxis), ci a agenţilor (prat­ tontes) (vezi Poetica, 1 448 a 1 şi u rm . , 1 448 b 2 5 , 1 449 b 24 şi urm . ) . EI nu este totuşi con­ secvent cu această fo losire a termenilor ( cf. 1 451 a 29, 1 447 a 28). Esenţialul este că traged ia 1 56

p u n ctu l de vedere al tragediei greceşti, asta ar Însemn a că sem n ificaţi a pove­ sti ri i , atît cea i mediată, cît şi cea u n iversală, este dezvălu ită de cor, care nu im ită1 3 şi ale cărui comentari i sîn t poezie pu ră, În ti mp ce identitatea i ntangi­ bi l ă a agenţi l o r povesti ri i , dat fi i n d că ei scapă oricărei general izări şi, pri n urmare, o ricărei reifi cări , n u poate fi com u n i cată decît pri ntr-o i m itare a ac­ ţi u n i i l o r. E şi m otivu l pen tru care teatru l con stitu ie arta p o l i tică pri n excelenţă; doar aici sfera politică a vieţi i umane este transpusă Î n artă. Tot aşa, teatru l este si ngu ra artă al căre i u n ic subiect ÎI constitu ie o m u l În rel aţia l u i cu cei lalţi .

26 FRAG I LITATEA TREBU RI LOR

OMEN EŞTI

Acţi u n ea, spre deoseb i re de fabricare, n u e n iciodată posi b i l ă În izol are; a fi izolat Înseam n ă a fi l i psit de capaci tatea de a acţiona. Acţi u n ea şi vorbi­ rea au nevoie de prezenţa altora tot atît de m u lt pe cît fabri carea are nevoie de prezenţa natu rii pentru a-şi p rocura materi al u l şi a unei lumi pentru a-şi instal a produsul fi n i t. Fabricarea este Înconj u rată de l u m e şi se afl ă În per­ manentă legătu ră cu ea: acţi u nea şi vorbi rea sînt Înconju rate de reţeaua fap­ tel or şi a cuvi ntelor altor oameni şi se află În permanent contact cu ea. Credinţa popu lară Într- u n "bărbat viguros" care, izolat de ceilalţi, Îşi datorea­ ză puterea singurătăţi i sale este fie pu ră superstiţie, În răd ăci n ată În i l uzia că putem "face" ceva În domen i u l treburilor o meneşti - că putem "face", de pi ldă, i nstituţi i sau legi , aşa cu m facem mese şi scau ne, sau că Îi putem face pe oameni " mai buni" sau "mai răi"14 -, fie deznădejdea conştientă legată de orice acţiu ne, politică sau nepolitică, asociată cu speranţa utopică În posi bi­ litatea de a- i trata pe oameni ca pe un " material" pri ntre altele.15 Forţa de care i n d ivid u l are nevoie În ori ce proces de prod u cţie devi ne cu totu l i n uti l ă atu nci cîn d l a m ij loc se afl ă acţi u n ea, i nd i ferent d acă această fo rţă este nu se ocupă de calităţi le oame n i l or, de acele poiotes ale l o r, ci de tot ceea ce s-a întîmplat cu ei, de acţi u n i le, de viaţa şi soarta lor b u n ă sau rea ( 1 450 a 1 5- 1 8 ) . Prin u rm are , con­ ţi nutu l tragediei nu se găseşte în ceea ce noi am numi caracter, ci în acţi une sau i n trigă. 1 3 . Faptul că un cor "imită mai puţin" este men\ionat în tratatul pseudo-aristotelician Problemata ( 9 1 8 b 28). 1 4. Deja Pl aton îi rep roşa l u i Pericle că nu l-a "făcut mai b u n pe cetăţean" şi că, l a sflrşitu l carierei sale, aten ienii erau chiar mai răi decît înainte ( Gorgias, 5 1 5 ) . 1 5. Isto ria pol itică recentă este p l i n ă de exemple c e arată c ă expresia " m aterial u m an" n u este o metaforă i nofensivă, şi acelaşi l ucru este val abil pe ntru o întreagă serie de experi mente ştiinţifice moderne din ingineria soci ală, biochimie, c h i rurgia pe creier etc., care toate tind să trateze şi să modifice materi al u l u man ca pe orice altă materie. O asemenea abordare mecanicistă este ti pică pentru epoca modernă; cînd urmărea sco p u ri asemănătoare, An­ tichi tatea era încl i n ată să se gîndească la om ca la u n animal săl batic, ce trebuie Îmb lîn­ zit şi d o mesticit. Î n ambele cazu ri si ngu ra reuşită posi b i l ă stă În uciderea o m u l u i , fireşte nu neapărat ca organism viu , ci qua om. 1 57

i n telectu al ă sau pu r fizică. Istoria este p l i nă de exemple ale neputi n ţei omu­ lui putern i c şi su perior, care nu ştie cum să Îşi asigu re sprij i n u l , co-acţiu n ea semenilor săi. Nereuşita l u i este ad esea pusă pe seam a fatalei i n feriorităţi a celor m u lţi şi a resentimen tu l u i pe care toate persoanele de seamă ÎI i ns­ piră celor med i o cri . Şi totuşi , oricît ar fi de adevărate, asemenea observaţii n u ati ng m iezu l chesti u n i i . Pentru a arăta ceea ce e pus aici În joc, ne putem ami nti c ă greaca ş i la­ ti na, spre deosebire de limbile moderne, conţi n două cuvi nte cu totu l diferi te, şi totuşi legate u n u l de celăl alt p ri n care desemnează verb u l "a acţiona". Celor două verbe greceşti archein ("a În cepe", "a mîn a" şi, În fi ne, " a domni") şi prattein ("a trece pri n " , "a duce l a bun snrşit" , "a isprăvi ") l e corespu nd verbele latin eşti agere ( cea pune În m işcare", "a mîn a") şi gerere ( al căru i sens i niţial era cel de "a purta") .1 6 S-ar părea atu nci că fiecare acţiune e Împărţită În două: Începutu l , Tacut de o singu ră persoană, şi real izarea, la care iau par­ te m ai m u l te persoane, "purtînd" şi "isprăvi nd" Întreprinderea, ducînd-o pînă l a capăt. Nu n u m ai cuvi ntele sînt legate Între ele Într-un mod asem ănă­ tor, ci şi istori a folosirii lor e aproape aceeaşi. În am bele cazu ri , cuvîntul care la Încep ut desemna doar a doua parte a acţi u n i i , Îndep l i n i rea ei prattein, respectiv gerere - a devenit cuvîntu l acceptat pen tru acţi u n e În general , În vreme ce cuvi ntele desem nÎn d Începutu l acţi u n i i au dobîndit u n sens speci a­ l izat, cel puţi n În l i m b aj u l pol itic. Archein, folosit În sens restrîns, a aju ns să Însemne În pri m u l rînd "a dom n i " şi (Ca mîna", i ar agere a aj u n s să ai bă mai cu rînd Înţelesul de "a mîna" decît de "a pune În mişcare" . Astfel, rol u l de i niţiator şi de con d u cător, care Îi revenea l u i primus inter pares (u n rege Între regi, În cazu l l u i Homer) , s-a sch i m bat În cel de domni­ tor; interdependenţa i niţială proprie acţi unii - depend enţa i niţiatorului şi a conducătoru l u i de sprij i n u l Însoţitorilor săi şi depend enţa acestora de el , ÎntruCÎt el le oferea pri l ej u l de a acţio n a - s-a scindat În două fu ncţii cu totul diferi te: fu ncţi a de a da ord i n e, devenită p rerogativă a d o m n i toru l u i , şi fu ncţia de a le executa, devenită datorie a supuşilor săi . Acest domn itor este si ngu r, izol at de ceilalţi pri n forţa sa, tot aşa cu m i n i ţiatoru l este izolat l a Încep ut d atorită i n i ţi ativei sale, Înai n te de a-i fi găsit pe cei l alţi care să i se al ătu re. Totuşi , pu tere a i niţi atoru l u i şi condu cătoru l u i se arată doar În i n i ­ ţiativa s a şi Î n riscu l pe care e l ş i - I asu m ă, nu Î n real izarea p ropriu-zisă. Cît ÎI priveşte pe d o m n itorul victorios, acesta Îşi poate aroga ceea ce, În rea i ita­ te, reprezi ntă reuşita cel or m u lţi - ceea ce l u i Agamem n o n , care era rege, i ar n u d o m nitor, n u i s-ar fi Îngăduit n i ciodată. Pri n această pretenţie, con­ d u căto ru l monopolizează, aşa zicîn d , forţa celor Tară al căror sprij i n el nu ar fi fost n i ciodată În stare să realizeze ceva. Astfel ia naştere i l uzia puteri i extraord i n are şi, od ată c u ea, mitu l bărbatu l u i vigu ros, care este putern ic pen tru că este si ngu r. -

1 6 . Pen tru archein şi prattein, vezi

în

special fo losirea lor l a H o m er

des Homeros und der Homeriden ( 1 889)).

1 58

(cf.

C. Capel le,

Wărterbuch

Deoarece se mişcă Întotdeau n a p rintre şi În rel aţie cu alte fi i n ţe care acţio nează, agentu l n u e n i ci odată u n sim p l u "agent" , ci Întotdeau na şi În a cel aşi ti m p cin eva care suportă o acţi une. A face şi a suporta sîn t ca d o u ă faţete a l e aceleiaşi m onede, i a r povestea p e care acţi u nea o Începe e compu­ să d i n faptele şi din suferi n ţele ce decu rg din ea. Aceste u rm ări sînt i n fi n i te, căci acţi u nea, deşi poate l u a n aştere, aşa zicînd , de n i căieri , acţi onează Î ntr- u n m ed i u În care toate reacţi ile devi n reacţii În lanţ şi În care toate pro­ cesele sînt cauza u nor noi p rocese. Î ntrucît acţi u nea acţionează as u p ra unor fii nţe capab i l e de acţi u n i propri i , reacţia n u este doar u n răspu ns, ci este întotdeau n a o nouă acţi u n e ce izbu cn eşte pe cont propri u şi îi afectează pe alţi i . Astfel, În mij l ocul oamen i l o r, acţi unea şi reacţi a nu se m i şcă n i ciodată Î n cerc Închis şi nu se pot l i mita n i ciodată cu precizie la d o i parteneri. O asemenea nelimitare n u caracterizează n u m ai acţi u nea pol itică, În sensu l mai strict al term e n u l u i , ca şi cum i n fi n i tatea legătu ri lor reci p roce d i n tre oa­ meni n u ar fi decît rezu ltatu l m u lţi m i i nesfirşite a oamen i l o r i m pl icaţi , d e care a m putea scăpa acceptînd s ă aCţi o n ă m într-un cad ru de circu mstanţe limitat şi i nteligi b i l ; actul cel mai m ăru n t În circu m stanţele cel e mai l i m ita­ te poartă sămînţa acel eiaşi i n fi n i tăţi , căci o si ngu ră faptă, i ar u n eori u n si n­ g ur cuvînt sînt de aj uns ca să sch i m b e orice configu raţie. Î n pl us, acţi unea, indiferent de conţi nutu l ei concret, stabileşte Întotdeau­ na rel aţi i şi are, prin u rmare, tend i n ţa i nerentă de a forţa orice l i mitări şi de a trece di ncolo de orice graniţe . 1 7 Li m i tări l e şi graniţele exi stă În domeni u l treburi lor omeneşti, Însă ele n u oferă n ici odată u n cad ru capabi l să reziste asaltu l u i pri n care fiecare nouă gen e raţie trebuie să se i ntroducă În l u me. Fragil i tatea i n stituţi i lor şi a legi lor o m eneşti şi, în general , a tu turor chesti u­ nilor care au legătură cu vieţu i rea Împreună a oamenilor decu rge d i n condiţia umană a n atalităţii şi e cu totul i ndependentă de fragilitatea n aturi i u m an e . Garduri l e care Împrej m u iesc proprietatea pri �ată, asigurînd l i m itele fiecărei locu i n ţe domestice, graniţele terito ri ale care protejează şi fac posi b i l ă iden­ titatea fizi că a unui popor, legi le care Îi ocrotesc şi Îi fac cu puti n ţă existenţa politică sînt de o atît de m are Însemnătate pentru stabi l i tatea treburilor . omeneşti tocmai pentru că În urma activităţi lor ce au loc În domeni u l trebu­ rilor omeneşti n u ies l a iveală asemenea p ri ncipii l i m i tative şi protectoare . limitările legi i n u sînt niciodată m ij loace de protecţie absolut sigu re Împotri­ va acţi u n i i ven i te d i n i n teriorul corp u l u i politic, tot aşa cu m gran i ţele teri to­ riale nu constitui e niciodată m ij l oace de p rotecţie absol ut sigu re împotriva acţi u n i i venite d i n exteri or. I n fi n i tatea acţi u n i i n u este altceva decît reversu l formidabilei sale capacităţi de a stab i l i rel aţi i , ad ică a l productivităţi i sale ·1 7. E i n teresant d e

notat că M o n tesq u i e u , care n u e r a p reocu p at d e legi , ci de acţi u n i l e pe care

spiritul lor le poate i n s p i ra, defi neşte legi le ca raporturi exi ste nte Între fi i n ţe d i fe rite

(Esprit des lois, cartea 1 , cap. 1 ; cf. cartea XXVI , cap . 1 ) . Este o d e fi n i ţi e s u rp ri nzătoare, Întrucît legi l e fuseseră Întotdeauna definite În termeni de gran iţă şi de l i m i tă. Motivu l e acela că Mo ntesquieu n u era interesat atît de ceea ce e l n u me a " n atu ra guvern ă ri i " - dacă e ra vorba, b u n ăoară, d e re pu blică sau d e monarh i e - , cît d e " p ri n c i p i u l e i . . . p ri n care e făcută să acţi o n eze , . . . de pas i u n i l e u m an e care o p u n În m i şcare" (cartea I I I , cap . 1 ) .

1 59

specifice; i ată de ce vechea vi rtute a moderaţi ei , a păstrări i m ăsuri i , este cu adevărat u n a d i n vi rtuţile politice card i nale, aşa cum isp ita politi că pri n exce­ lenţă o reprezin tă fără Îndoială hybris-u l (după cu m ştiau atît de bine greci i , dep ri nşi cu posi bilităţi le aCţi u n i i ), i ar n u voi nţa de putere, cu m sîntem noi Încl i n aţi să credem. Cu toate că fel u ritele l i m ite şi graniţe pe care le Întîl n i m În toate statel e pot oferi o an u m ită protecţie Împotriva i n fi n ităţi i proprii acţi u n i i , ele sînt Însă cu totu l neputi ncioase să contrabalanseze cea de-a doua trăsătu ră fu ndamentală a acţi u n i i : neprevăzutu l care îi este i nerent. Şi n u e vorba, d e fapt, de i n capacitatea de a prevedea toate conseci nţele logice ale u n u i act an ume, deoarece în cazu l acesta u n cal cu lator electron ic ar fi În stare să pre­ vad ă vi ito ru l , ci de o trăsătu ră care se leagă direct de povestea care, În cali­ tate de rezu ltat al acţi u n i i , Începe şi se con stitu ie de Îndată ce momentu l pasager al faptei a trecut. Neajunsul este că oricare ar fi caracterul şi con­ ţi n u tul povesti ri i ulterioare, fie că se j oacă În viaţa privată sau În cea p u b l i­ că, fie că i m p l ică un nu măr mare sau u n n u măr restrîns de agenţi , Înţelesu l ei dep l i n n u se poate dezvăl u i decît d u pă ce povestea ia sf'lrşit. Sp re deose­ b i re de fabricare, unde l u m i n a pri n care se j u decă prod usul fi n i t este asigu ­ rată de i m agi nea sau de modelul sesizat În prealabil de och iul meşteşugaru lui, lumina care elucidează p rocesele acţi u n i i şi, p rin u rmare, toate procesele istorice n u apare decît l a snrşitu l lor, adesea d u pă ce toţi partici panţi i au m u rit. Acţi u n ea nu i se dezvăl uie pe de-a-ntregu l decît povestitoru l u i , ad ică privi rii retrospective a istori cu l u i care ştie Într-adevăr întotdeau n a mai bine decît participanţii ce s-a întîm plat. Toate relatări le oferite de agenţi i Înşişi - deşi În cazu ri rare aceşti a pot da declaraţii Întru totu l demn e de crezare despre i ntenţi i le, sco p u ri l e şi motivele lor - devi n În mîi n i l e istori cu l u i sim­ ple su rse documentare uti l e şi nu se pot n iciodată com para În se m n ificaţie şi verid icitate cu povestea l u i . Ceea ce istoriseşte povestito ru l trebuie În mod necesar ascu ns de agentu l însuşi , cel puţi n cîtă vreme acesta este anga­ jat În acţi une sau În urmările ei, căci pentru el sensul acţiunii sale nu se găseşte În povestea u l teri oară. Chi ar dacă povesti ri l e sînt rezultate l e i n evitabile al e acţi u n i i , n u agentu l , ci povestitoru l e cel care observă şi "produce" povestea.

27

SOLUŢIA GREACĂ

Acest neprevăzut al u rmări lo r este strîns legat de caracteru l revel ator al acţi u n i i şi al vorb i ri i , În care i n d ivid u l Îşi dezvăl uie eu l fără a se cu noaşte pe sine şi fără a putea să calculeze În preal abi l pe ci ne dezvăl u ie. Dicto n u l an­ tic potrivit căruia n i meni nu poate fi socotit eudaimân Înainte de a m u ri poate cl arifica chesti u nea pusă În joc, presu p u nînd că, după două m i l e n i i şi ju mă­ tate de repetare şi d e toci re, am mai putea pleca u rechea la Înţelesul său i n iţial; n ici chiar trad ucerea l ati n ească, deja p roverbi al ă şi banalizată l a 1 60

Rom a nemo antem mortem bea tus esse dici potest [ n i m e n i n u poate fi n u m i t fericit Înainte d e moarte ] -, n u m ai trans m i te corect acest sens, deşi a fost poate o sursă de i nspiraţie pentru practi ca Biseri ci i Catolice de a-şi beatifi­ ca sfinţii abia după ce a trecut destu lă vreme de l a moartea lor. Căci eudaimo­ nia nu Înseam nă nici ferici re, nici beatitudine; e un termen ce nu poate fi trad us şi pese m n e n ici chiar explicat. Cuvîntu l sugerează b i necuvîntare, l i psită Însă de orice n u anţe religioase, şi sem n ifică l iteral ceva de fel u l b u n ă-stării acel u i daim6n care Însoteşte fiecare o m de-a l u ngu l vieţii , care este identitatea d i s­ tinctă a fi ecărei persoane, dar care se Înfăţişează - şi este vizi b i l - doar pri ­ vi ri i celorl alţi .1 8 Aşad ar, spre deosebi re de ferici re, care este o di spoziţie trecătoare, şi spre deoseb i re de şansă, de care cineva poate avea parte În an u m i te perioade ale vi eţii şi care Îi poate l i psi În altele, eudaimonia, l a fel ca viaţa însăşi, este o stare ce du rează, nefiind supusă sch i m bări i , n ici capabi­ lă să' prod ucă sch i m bare. După Ari stotel, a fi eudaim6n şi a fi fost eudaim6n sînt acelaşi l ucru , tot aşa d u pă cum cea trăi b i ne" (eu zen) şi ce a fi trăit b i ne" sînt acelaşi l ucru cît timp d u rează viaţa; ele nu sînt stări sau activităţi ce sch im­ bă cal i tatea unei persoane, ca faptu l de a Învăţa şi de a fi Învăţat, care i n di­ că două atribute complet diferite ale aceleiaşi persoane la momente diferi te.19 Această identi tate nesch i m b ătoare a persoanei, cu toate că se dezvăl u i e Într-un m o d intangi b i l Î n acţi une şi În vorbi re, devi ne tangi bi l ă abia Î n poves­ tea vieţi i agentu l u i şi a vorbito ru l u i ; Însă ca atare ea nu poate fi cu n oscută, adică percepută ca entitate palpabi lă, decît d u pă ce a aj uns la snrşit. Cu alte cuvi nte, esenţa u mană - n u n atura u m ană În general ( care n u există), nici su ma cal ităţil o r şi a l i psuri l o r i n d ivi d u l u i , ci esenţa acelu i "cine" al i n di­ vidului - poate Începe să existe abi a cînd viaţa dispare nel ăsÎnd În u rm ă decît o poveste . De aceea, orici ne năzu ieşte În mod con ştient să fie "esenţi al", să lase În u rmă o poveste şi o identitate ce vo r dobîn d i "glori a n e m u ri toare" nu tre b u i e n u m ai să Îşi ri şte vi aţa, ci şi să aleagă Înad i ns, p rec u m Ahile, o viaţă scu rtă şi o moarte prematură. Doar o m u l care n u supravieţui eşte ac­ . ţi u n i i sale supreme rămîn e stăpîn u l i n contestabi l al identităţi i sale şi al posibilei lui măreţii , deoarece el se retrage În moarte din faţa posibilelor conseci nţe şi a posi b i lei conti n u ări a ceea ce a Început. Ceea ce Îi conferă povestiri i l u i Ahile sem n ifi caţi a s a exe m p l ară este faptu l c ă ea arată p e scu rt că eudaimo­ nia nu p oate fi obţi nută decît cu preţu l vieţi i şi că i n d ividu l n u şi-o poate asigu ra decît ren u nţînd l a conti n u i tatea u n u i mod de vi aţă În care s-ar dezvăl u i puţi n CÎte puţi n , concentrÎnd u-şi Întreaga viaţă În tr-o si ngu ră faptă, astfel În cît povestea acţi u n i i să ia sfirşit odată cu vi aţa însăş i . Ce-i d rept, -

1 8 . Pentru această i n terpretare a sensu l u i pe care îl au daimân şi

eudaimonia, vezi Safocle , Oedip­ Rege, 1 1 8 6 şi u rm. , mai ales vers u ri l e : Tis gar, tis aner pleon/ tas eudaimonias pherei/ e tosouton hoson dokein/ kai doxant' apoklinai ( " Căci ci ne, ce o m (poate) p u rta mai m u l tă eudaimonia d ecît cea pe care i-o arată înfăţiş area şi o răsfrî nge în înfăţişare ? " ) . Î m p o tri va acestei

i n evita b i l e deform ări îşi afi nn ă coru l înţelepci u n ea: aceşti alţii văd, ei "a u " sub och i ca p i l ­ dă

daimân- ul l u i Oedip; nenoroci rea mu ri to ri l o r stă în

orb i rea faţă de

propri ul daimân.

1 9 . Aristote l , Metafizica, 1 048 a 23 şi u rm .

1 61

chiar şi Ahile depinde de povestitor, de poet sau de istoric, fără de care tot ceea ce a făcut rămîne zadarnic; el este însă singu ru l "erou" şi de aceea, eroul pri n excelenţă, care p u ne la dis poziţia narato ru l u i întreaga sem nificaţie a faptei sale, astfe l că totu l se petrece ca şi cum el nu n u m a i că şi-ar fi pus În scenă povestea vieţi i , ci în acelaşi ti mp ar fi şi " p rodus"-o. Fără îndoială, u n asemenea înţeles al acţi u n i i e cît se poate de individua­ l i st, cu m am spune noi astăzi .20 EI scoate În evidenţă ten d i nţa către dezvă­ luirea de sine în defavoarea tutu ror celorlalţi factori şi rămîne, de aceea, relativ neatins de neajunsu l neprevăzutu l u i . Ca atare, el a devenit prototi pul acţi unii pentru Antich itatea greacă şi a influenţat, sub form a aşa-zisu l u i spirit ago­ n al , fervoarea Înfăţişări i propri u l u i eu pri n măsurarea cu alţi i , fervoare ce stă la baza co nceptu l u i de politică ce domina În oraşele-stat. U n s i m pto m remarcab i l �I acestei i n fl u enţe precum pănitoare este acela că grecii , În con­ trast cu toate evol uţiile ulterioare, nu socoteau legiferarea printre activităţi le politice. Î n opinia lor, legislatorul era la fel ca şi constructoru l zid u l u i cetăţi i , ci neva care trebuia să Îş i facă şi s ă îş i în cheie l ucrarea înai nte c a activitatea politică să poată începe. De aceea, el era tratat ca orice alt meşteşugar sau arhitect, putînd fi chemat d i n afară şi angajat fără a fi cetăţean , pe cînd drep­ tu l l a politeuesthai, la angajarea În numeroasele activităţi ce se desfăşurau u lte­ ri or în polis, era rezervat În Întregi me cetăţen ilor. Pentru greci , legile, la fel ca zi d u l d i n j u ru l cetăţii , nu erau rezu ltate ale acţi u n i i , ci produse ale fabri­ cări i . Î nainte ca oameni i să înceapă să acţioneze, trebuia asigurat un s pa ţi u precis d e l i m itat şi trebuia creată o structu ră unde să poată avea loc toate acţiu nile u lterioare, spaţi u l fiind domeniul public al polis-u l u i , iar legea stru c­ tura l u i ; l egisl atoru l şi arhitectu l ap arţi neau aceleiaşi categori i . 2 1 Aceste entităţi tangibile nu form au Însă conţi n utu l pol iticii ( n u Atena, ci atenienii erau polis- u l )22 şi n u preti ndeau aceeaşi loialitate pe care o cunoaştem de l a patri otism u l de ti p roman. Deşi e adevărat că Platon şi Aristotel au ri dicat l egiferarea şi constru i­ rea cetăţilor pe treapta cea mai În altă a vi eţi i politice , asta n u înseam n ă că ei au l ărgit experienţele greceşti fu ndamentale ale acţi u n i i şi politicii pentru a include ceea ce s-a doved it ulterior a fi gen i u l pol itic al Romei : legislaţia şi fond area. D i n con tră, şcoala socrati că s-a îndreptat către aceste activi­ tăţi, care pentru greci erau prepol itice, întrucît voia să se rid ice împotriva politicii şi Îm potriva acţi u n i i . Pentru mem brii e i , legiferarea şi val i d area pri n vot a decizi i l o r constitu iau activităţile politice cele m a i legiti me, deoarece 20. Cuvîn tu l

grecesc pentru " fi ecare "

(hekastos)

i n d ice cît de adînc î n răd ăci n a t tre b u i e să

21 .

Vezi, d e exem p l u , Aristoee l ,

fi

derivă din

hekas

( " depărtat"), ceea ce pare să

fost acest " i n d ivi d u a l i s m " .

Etica Nicomahică, 1 1 41

b

25. Nu

există d i ferenţă m ai p rofundă

în tre G re c i a şi Ro m a decît în ati tu d i n e a faţă de terito ri u ş i d e lege. La Ro m a , întemeiere a cetăţi i şi stab i l i rea l egi l o r e i au ră m as actu l însem naqi hotărîtor la care trebuiau s ă fie rapor­ tate toate faptele şi real izări le u l teri oare, ca să do bînd ească val iditate şi legiti m i tate politică.

22.

Vezi

M . F.

Schac h e rm eyr, " La fo rmati o n de l a cite G recq u e " ,

Diogenes,

n r.

4 ( 1 953 ),

care

face o co mp araţie între uzan ţa grecească şi cea d i n Babi l on , u nde noţi unea de " b abilonien i " n u p u tea

1 62

fi

expri m ată d ecît spunîndu-se: o am e n i i d e p e teri tori u l o raşu l u i B a b i l o n .

în cad rul lor oamenii "acţi onează asemeni m eşteşugari lor" : rezu ltatu l acţi u n i i lor este u n prod us tangi b i l , iar p rocesul acţi u n i i are o încheiere uşo r d e re­ cu n oscut.23 Ceea ce nu mai este sau , mai cu rînd , nu este Încă, la d rept vor­ b i n d , acţi u n e (praxis), ci p rodu cere (poiesis), pe care socraticii o preferau datorită sigu ranţei ei mai mari . E ca şi cu m ar fi spus că n u m ai în cazu l în care oamenii ar renu nţa la capacitatea lor de acţiu ne, cu zădărnicia, i n fi nita­ tea şi n esiguranţa u rmări l o r ei, s-ar putea găsi un leac pentru fragilitatea treburilor ome neşti . Fel u l în care u n asemenea remediu poate d istruge su bstanţa însăşi a re­ l aţii l o r u m ane - i ată ce înfăţişează poate cel mai bine u n u l d i n rarele exem­ ple de acţi u n e pe care Aristotel le ia din sfera vieţii private, în speţă rel aţi a dintre b i n efăcător şi desti natarul binefacerii. Cu acea absenţă i ngenuă a spiri­ tu l u i moralizator care este trăsătura Antichităţi i greceşti , ch iar d acă nu şi a celei ro m ane, el afi rm ă mai Întîi că, În real itate, binefăcătoru l îi i u b eşte În­ totdeau na pe cei pe care îi aj ută m ai mult decît este i u bit d e ei. După care arată că e şi fi resc să se Întîm ple aşa, de vreme ce bine Ai cătoru l a făcut o l ucrare, u n ergon, pe cînd desti n ataru l n u a făcut altceva decît să su porte b i n efacerea cel ui di ntîi. Potrivit l u i Aristotel , b i n efăcătoru l Îşi i u beşte " l u ­ crarea" , vi aţa desti nataru l u i pe care "a prod us-o", aşa cu m poetu l Îşi iu beşte poemele; şi fi losofu l l e aminteşte cititori l o r săi că d ragostea poetu l u i pen­ tru lucrarea sa n u este cu n i mic m ai puţin apri n să decît d ragostea u nei m a­ me pentru cop i i i ei.24 Această expli caţie arată l i m pede că Aristotel gînd eşte acţiu n ea În term e n i de p rodu cere, i ar rezu ltatu l acţi.u n i i , rel aţi a d i ntre oam e n i , În termeni de "lucrare" Îndepl i nită (în pofi da Încercări l o r sa le i nsis­ tente de a disti nge Între acţi u n e şi prod ucere, Între praxis şi poiesis) .2S Î n cazu l de faţă se vede cît se poate de clar c u m o asem enea i n terpretare - deşi poa­ te servi la exp l icarea d i n pu nct de vedere psihologic a fenomenu l u i i ngrati­ tud i n i i , p resupu nînd că atît b i nefăcătoru l , cît şi desti nataru l b i nefaceri i cad de acord În p rivi nţa i nterpretării acţi un i i ca p rod u cere - com pro m ite de fapt acţi u n ea Însăşi şi ad evăratu l ei rezu l tat, rel aţi a pe care ar fi trebu i t să o sta­ bilească. Exempl u l legislatoru l u i pare pen tru noi m ai puţi n co nvi ngăto r doar fi i ndcă concepţi a grecească despre sarcina şi rol u l legislatoru l u i În do­ men i u l p u b l i c este pe de-a- ntregul străi nă de a noastră. În orice caz, o lucra­ re, precum activitatea legisl atoru lui potrivit Înţelegerii greceşti , poate deveni conţi nut al acţi u n i i doar dacă o acţi u n e u lteri oară n u m ai este n i ci dorită, nici posi b i l ă; iar acţi u n ea poate avea drept rezu ltat un p rod us fi n i t numai dacă sen s u l ei au tentic, i n tangi b i l şi Întotdeau n a absolut fragi l este abolit. Remed iul grecesc iniţial, prefil osofic, pentru această fragilitate fusese Înte­ meierea polis- u l u i . Polis-u l , aşa cu m s-a dezvoltat d i n - şi a rămas înrădăci nat 23. "Căci n u m ai ( I egis l atori i ) acţi onează precu m meşteşugari i (cheirotechnoi)" , deoarece actu l lor are un sfirşit tangi b i l , un eschaton, c a re este hotărîrea aprob ată În ad u n are (psephisma) (Etica Nicomahică, 1 1 41 b 2 9 ) .

2 4 . /bid., 1 1 6 8

a

13 ş i u r m .

. 25. /bid., 1 1 40.

1 63

în - exp e ri e n ţa şi o p i n i i l e anteri oare polis- u l u i , pe care greci i le-au avu t cu p rivi re la ceea ce face să meri te ca oame n i i să trăi ască îm pre u n ă

(syzen),

şi

a n u m e "împărtăş i rea cuvi ntelor şi a fapte l o r" 26, îndeplinea un rol d u b l u . Mai î n tîi , e ra menit să le perm i tă oam e n i l o r să facă În m o d perm a n e n t, ch i ar d acă s u b a n u m i te restri cţi i , ceea ce altm i nte ri nu fu sese cu p u ti nţă d ecît ca o î n tre p ri n d e re excepţi o n a l ă şi rară În ve derea căre i a fu seseră nevo iţi să Îş i părăsească locu i n ţele. Polis- u l trebu ia să m u l ti p l i ce p ri l ej u ri l e de a cîştiga "gl o­ ri a n e m u ritoare", ad ică să Îi s p o rească fiecăru i a şanse l e de a se d i sti nge, de a arăta p rin faptă şi p ri n cuvînt c i n e este el În i n d ivi d u a l i tate a sa s i ngu l ară. U n u l d i n motive l e - d acă nu ch i a r m otivu l p ri n c i p a l al - extrao rd i n arei Î n fl o ri ri a talentu l u i şi a ge n i u l u i l a Atena, p recu m şi al decl i n u l u i ra p i d , cu n i m i c m a i puţin s u rp ri nzăto r, al o raş u l u i-stat a fost tocmai ace l a că, de l a început pîn ă l a sfirş i t, ţe l u l p ri m o rd i al a l polis- u l u i a fost transfo rm are a ex­ cepţi o n al u l u i Într- u n eve n i m e n t o b i ş n u i t al vi eţi i de zi cu

zi . A d o i l e a rol al

polis- u l u i , d i n n o u strîns l egat de ri scuri l e acţi u n i i aşa cu m fu seseră exp e ri­ m e n tate Înai n te de n aşterea l u i , era să ofere u n re m ed i u pen tru zăd ărni c i a acţi u n i i şi a vo rb i ri i ; căci şansele ca o faptă vre d n i că d e fai m ă să n u fi e u i ­ tată, să devi n ă cu ad evărat " n e m u ritoare" n u erau fo arte mari . H o m e r n u a d at n u m ai u n stră l u c it exe m p l u pen tru ro l u l po l i tic a l poetu l u i , fi i n d d e aceea " e d u cato ru l În tregi i E l a d e " ; fa ptul Î n s u ş i că o întrepri n d e re atît de m ă reaţă precu m război u l tro i an ar fi p u tut căd ea În u itare În l i psa u n u i poet care să o i m o rtalizeze cîteva sute de an i mai tîrzi u a fost un excelent exe m­ plu pentru ceea ce se putea al ege de măreţi a omenească dacă, pentru a dăi n u i , n u s e p u tea b izu i pe n i m i c altceva d ecît pe poeţi . N o i n u ne ocupăm aici de cauze l e istorice ale ascen s i u n i i o raş u l u i -stat grecesc; ce a n u m e cred eau despre el şi despre p ro p ri a sa raison

d'etre,

grecii

a u a rătat- o ei Înşişi cît se poate d e clar. Po/is- u l - d acă e să d ă m crezare fai­ m oase l o r cuvi n te ale lui Pericle din

Discursul funebru - l e garan tează celor care

si l i t fiecare m are şi peti c de u scat să devi n ă sce n a c u tezanţe i l o r că n u

au

vor rămîn e fără m artori şi , pentru a fi slăviţi , n u vo r avea nevoie n i c i de Homer, nici de altci neva care ştie c u m să învîrtă cuvi ntele; fără sprij i n d i n partea alto­ ra , cei care au acţi o n at vo r fi În stare să stato rn i cească Î m p re u n ă a m i nti rea veş n i c ă a fapte l o r l o r b u n e şi rel e , să stîrn ească ad m i raţi a e p ocii p reze n te şi a cel o r vi i toare . 2 7 Cu alte cuvi nte , vi aţa Î m p reu n ă a oamen i l o r s u b fo rm a polis- u l u i părea să garanteze că cele m ai zadarn i ce di ntre activităţi le omeneşti , acţi u n ea şi vo rb i rea, ca şi cele m ai p u ţi n tangi b i l e şi m ai efe m e re d i n tre " p rodusele" o m u l u i , faptele şi povesti ri l e ce rezultă d i n e l e, vor deveni nepi eri­ toare . O rgan izare a polis- u l u i , p rotej ată fizi c de zi d u l d i n j u ru l cetăţi i şi asigu­ ra tă fizi o n o m i c de l egi - d e teamă ca n u cu mva generaţi i l e viitoare să

Îi

mod ifice i d e n ti tate a pîn ă la a o face d e nerec u n oscut - e un fel d e re a m i n ­ ti re o rgan izată. Ea Î I asigu ră pe agentul m u ritor că existe n ţei l u i trec ăto are

26.

Logân !" explicată mai pe larg În arti col u l meu " Ideology and Te rro r: A N o vel Fo rm of Govern ment", ";pi;;:ReviewofPolitics ( i u l i e , 1 9 53). O a n a l iz ă mai amănunţită a Revo l Uţi e i M agh iare şi a sistemu­ :�'�;'. I u i consi l i i l o r poate fi găsi tă Într- u n rece nt articol i n ti tul a t, "Total itari an I m perial i s m " , '±�» ournal ofPolitics ( fe b ru a ri e , 1 9 58) . . •. .

o

.: ,., ' .

" .: .­ " .'1"�"

1 79

n u este decît una dintre cl asele societlţi i moderne, au În registrat vi ctori e d u pă victorie, cu toate că, În acel aş i ti m p , m işca rea politi că m u ncitorească a fost Înfrîntă de fiecare dată cînd a Înd răzn it să Îşi afi rme revendicările propri i , d i s ti n cte de prog ramele d e partid şi d e reformele economice. Dacă tot ceea ce s-a o b ţi n u t pri n traged i a Revo l u ţiei M agh i are a fost să se arate l u m i i că, În ciud a tu tu ror ÎnfrÎngerilor şi a tu tu ro r apa ren ţe l o r, acest e l an politic nu a m u ri t Încă, sacrifi c i i l e sale nu au fost zad arn ice. De zacord u l aces ta , apa rent fl agra nt, d i n tre fa ptu l istori c - p rod u cti vi tatea politică a clase i m u ncitoare - şi datele fenomenale ob ţi nute pri n an ali ­ za activi tăţi i mu nci i va d i sp ă re a fără î n d o i al ă la o exa mi nare mai amă n u n ţi tă a dezvo ltării şi a su bstanţei m i şcări i m u n citoreşti . Deosebirea p ri nci pal ă d i n tre m u n ca sclavu l u i şi m u n ca l i b eră, mod ernă, nu vi ne d i n fap tu l că m u nci torul se bucu ră d e l i bertate pers on a lă - l i bertatea de m i şcare , l i berta­ tea de a desfăşura activi tăţi economice şi i nvi olabilitatea persoanei - , ci d i n fa ptu l c ă a fost acceptat în domen i u l pol i tic ş i c ă s-a emanci pat pe dep l i n c a cetăţe a n . Momentu l de răscruce d i n istori a munci i a ven i t od ată c u abo ­ l i rea restricţi i lor l egate de propri etate pentru dreptu l de vot. Pînă atu nci, statutu l m u n ci toru l u i l i ber fusese foa rte apropiat de ce l al scl avi lor emanc i ­ paţi , tot mai n u meroşi , d i n A nti c h it a te ; aceşti a erau oam e n i l i beri, as i m i l aţi cu străi n i i rezi denţi, Însă nu erau cetăţen i . În contrast cu e m an c i p area sclavi­ lor În A nti c h i tate , u n d e de regu lă scl avul În ceta să mai fie m u n c i to r atunci cînd înceta să fie s c l av şi u n d e, pri n u rm are, scl avi a rămînea condiţi a socială a muncii i ndiferent cît d e mu lţ i scl avi s-ar fi e m anci pat, emanci pare a moder­ nă a m u n c i i a u rmărit să în alţe însăşi activi tatea m u ncii , ceea ce s-a real i­ zat cu m u l t Înainte ca mu ncitoru l u i ca persoan ă să i se acorde d repturi civi l e şi perso nale. Totu şi , u n u l din efectele secund are pline de conseci nţe a l e eman cipări i efective a m u n citorilor a fost acel a că un segment în În treg i m e nou al popu­ l a ţi e i a fost ad m i s , mai m u l t sau mai puţi n pe neaşteptate, În d o m e n i u l pu­ b l i c, adică s-a În(ăţişat în public s 4 , şi as t a fără să i se permită totod ată intrarea În soci etate, rară să j oace n iciu n rol de cond ucere În activităţi l e economice extrem d e i m po rtante ale acestei so c i etăţi ş i , În con seci n ţ ă, fără să fi e absorbit d e domen i u l social ş i , aşa zicînd , î ndepărtat din public. Ro l u l deci­ siv al înfăţi şări i ca atare, al e fo rtu l u i i n d ivi d u l u i de a se d i s ti nge şi de a atra­ ge atenţi a as u pra sa în d o m en i u l treb u ri l o r omeneşti , nu s-a văzu t poate ­

54. O a n ecd o tă d i n

Rom a imperi ală, rel ata tă

de Sen eca,

ne poate arăta cît de p ri m ej d i o a să În vremea a ce e a , Senatu l u i i se făcuse propu­ ţi n u tă p u b l ică p ri n care s ă poată fi i m edi a t deosebiţi d e

era considerată a fi s i m p l a apari ţ ie 1n p u b l i c .

n e rea d e a i m p u n e s cl avi l or o

cetăţe n i i l i b eri . Propunerea a fost respinsă pe motivul c ă este p rea pericu l oasă,

deoarece

sclavii ar fi putut atu nci să se recu noască u n i i pe alţi i şi să Îşi dea seama d e p u terea lor

potenţială. Exegeţii m o d e rn i au ti ns fi reşte să conchidă d i n ace st i n cident că n u m ăru l de şi tot u ş i concluzia l o r s-a dovedit c o mple t falsă. Ceea ce i n sti nctu l po l i ti c sol id al romanilor aprecia ca peri c u l os era a pariţi a ca atare , cu totu l inde p endent de numărul oame n i l o r i mp l i c aţ i (vezi Weste rm a n n , op. cit ,

sclavi trebuie s ă fi fost foarte m a re În epoca re s p ecti vă

p.

1 80

1 000).

ni căi eri m ai b i n e ca În faptu l că muncitorii, atu nci cî nd au pătru ns pe scena istori ei, au simţi t că trebuie să ad opte un costum care să le fie p ropri u , acel sans-culotte, d i n care şi-au tras pînă şi n u mele În ti mpul Revol u ţiei Fran ceze.5s Prin acest costu m, ei au cîştigat o distincţi e proprie, iar d i sti ncţi a a fost Îndrep­ tată Împotriva tutu ror celorlalţi . Înflă c ărarea autenti că a m i scări i m u ncito resti , , d i n fazele sale de Început - care se afl ă În că l a Început În toate ţări le u n de capital i s m u l n u şi-a ati ns dezvoltarea dep l i n ă În Europa Răsăriteană, d e exe m p l u , dar şi În I tal i a sau Span i a, şi ch i a r În Franţa a izvorît d i n lupta ei Împotriva societăţi i l u ate ca Întreg. Potenţial u l u riaş de putere pe care aceste m işcări l-au cîştigat În­ tr-un ti m p relativ scu rt şi adesea În circumstanţe extrem de nepriel n i ce a venit d i n faptu l că, În pofi d a tutu ror discu ţii l o r şi teori ilor, ele co nsti tuiau pe sce­ na politi că singu ru l gru p care n u n u mai că şi-a apărat i n teresele economi­ ce, ci a şi pu rtat o bătălie p o l i tică În toată puterea cuvîntu l u i . Al tfel spus, atu nci cîn d şi-a facut apari ţi a pe sce n a publ ică, m işcarea m u ncito rească era singura organ izaţi e În care oamen i i a cţi o n au şi vo rb eau qua oameni şi nu qua m e m b ri ai soci etăţi i . Pen tru acest ro l politic ş i revoluţionar al m işcări i m u ncitoreşti , care d u pă toate p ro b abi l i tăţi le se apropie d e snrşit, a fost h otărîtor faptu l că activi ­ tatea eco n o m i că a membri l or ei a avu t o valoare secundară şi că forţa ei de atracţi e n u s-a mărgi n i t n iciod ată l a rîn d u ri l e clasei m u n citoare. Dacă, pentru o vreme, părea aproape că m işcarea va reuşi să Întemeieze, cel puţin În rîndu ri l e sale, u n spaţi u public nou, cu noi criterii politice, l a o rigi nea aces­ tor Încercări nu a s t at m u n ca - n i ci activitatea propriu-zisă a m u ncii, n i ci revo lta, mereu uto pică, Îm potriva n ecesităţi lor vi eţii ci acele ned reptăţi şi i pocri zi i care au dis părut od ată cu transformarea soci etăţi i de cl ase În­ tr-o societate de masă şi od ată cu În locu i rea plăţi i zi l n ice sau săptămînale cu u n salari u an u al garantat. Astăzi , lucrători i nu se m ai atl ă În afara societăţi i; ei sîn t mem bri ai socie­ tăţi i şi sîn t nişte angajaţi ca toată lu mea. Î nsem n ătatea poli tică a m i ş c ări i m u ncito reşti este în p rezen t aceeaşi ca a ori căru i alt gru p de presi une; a tre­ cut ti m p u l cîn d , aşa c u m s-a în tîm pl at apro ape vreme de un veac, ea putea ,

-

-

-,

5 5 . A. Soboul (" Proble mes de travai l en I'an

1 1 ",journal de psychologie normale et pathologique, vo I .

LlI, n r. 1 ( i an u arie-m artie, 1 955 » descri e fo arte b i ne c u m şi-au făcut m u n citorii pe ntru p ri m a oară apari �ia pe scena i sto ri ei: " Les travai l l e u rs ne sont pas design es p a r l e u r fonc­ tion sociale, m ais simp lement par leu r co stu me. Les ouvriers ad opterent le pantal on bou­ to n n e il l a veste, et ce costu m e d evi n t u n e caracte ristiq u e d u peu p l e : des sans-c u l ottes . . . « en parl ant des sC/ns·cuJottes, declare Peti on il la Convention, le 1 0 avri l 1 793, on n'entend pas tous les citoyens, les nob l es e t les ari stocrates exceptes, mais an entend des h o m mes q u i n ' ont pas, pour les distinguer de ceux q u i ont»" [ M u ncitorii nu se d i sti n g prin rol u l l o r soci a l , ci pur şi si m p l u pri n costu m u l l o r . Lu crăto ri i au adoptat p antalon u l l u n g cu nas­ tu ri şi haină, iar acest COStum a devenit o caracte ristică a poporu l u i : cei fără pantaloni pîn ă la ge n u n c h i (sans-culottes) . " CÎnd vo rbi m de cei fără pantalo n i pînă l a ge n unchi (sans­ culottes), declară Petion în cad ru l Convenţiei, la 1 O apri l i e 1 793, nu avem În vedere toţi cetăţenii, cu excepţia n o b i l i l o r şi a aristocraţilor, ci înţel egem oameni i care nu au [ p antal o n i pînă la gen u n c h i ] , spre a- i d i stinge de cei ce au"]. ..

181

reprezenta poporu l în întregu l l u i d acă prin le peuple înţelegem corpul po­ l iti c efectiv, disti n ct ca atare atît de popu laţi e cît şi de soci etate.56 (În Re­ vol u ţi a M agh i ară, m u n ci tori i n u s-au d i sti ns cîtu ş i de puţin de restu l poporu l u i ; ceea ce d i n 1 848 pînă în 1 9 1 8 consti tuise practi c u n m onopol al clasei m u ncitoare - noţi u nea de sistem parl amentar bazat pe consi l i i în loc de partid e - d evenise acu m reven d icarea u n an i m ă a întregu l u i popor. ) M işcarea m u n citorească, ech ivocă d e l a început î n conţi nutu l ş i î n ţel u rile sale, şi-a pi e rdut reprezentativitatea şi , pri n u rmare, rol u l pol i ti c pretuti n­ d eni u n d e clasa mu ncitoare a d evenit parte i n tegrantă a societ ă ţi i , fie ca pute re eco n o m i că şi s oci al ă particu l ară, cu m s-a întîm p l at în cele m ai d ez­ voltate eco n o m i i ale l u m i i occidentale, fie " reuşi n d " să transforme în trea­ ga pop u l aţi e într-o soci etate de m u ncitori , ca În Rusi a şi aşa cu m se poate întîm pla şi în altă parte, chiar şi În condiţi i netotal itare Î n îm p rej u rări în care pîn ă şi piaţa de sch i m b este abolită, di soluţia domen i u l u i p u b l i c, atît de vizi b i l ă de-a l u ngu l epocii moderne, îşi poate foarte bine găsi încheierea. -

.

31

ÎNLOCU I REA TRADIŢI ONALĂ A A CŢI UN I I C U

FABRI CAREA

Epoca modern ă, preocu pată la în cep ut de prod use tangi bile şi de cîşti­ gu ri pal pabile, obsed ată m ai tî rzi u de fu ncţionare l i n ă şi de sociabi l itate, nu a fost p ri m a care să d e n u n ţe i n uti l i tatea, zăd ărn i ci a acţi u n ii şi a vo rbi ri i În particul ar, iar a politicii În general Y Exasperarea provocată de întreita frus­ trare pe care o stîrn eşte acţi unea - neprevăzutu l rezu ltatelor ei, i reversi b i l i­ tatea procesului şi anon i ma tul autorilor ei - este aproape la fel de vech e ca istori a consem nată. Oamen i i acţi u n i i şi , nu într o mai m i că m ăsu ră, oame­ n i i gîn d i ri i au fost mereu isp i tiţi să găsească un Înlocuitor al aCţi u n i i , În spe­ ranţa că dome n i u l trebu ri lo r omeneşti va putea scăpa de h azard u l şi de i responsab i l i tatea morală i nerente u nei p l u ral i tăţi de agenţi. U n i form itatea extraord i n ară a soluţi i lor propuse de-a l u ngu l istoriei noastre consemn ate dovedeşte si m p l i tatea elementară a prob l emei . În general , ele sînt întotdeau­ na În căuta rea u n u i ad ăpost în faţa calam i t ăţi lor acţi u n i i , descoperi n d u-I În­ tr-o activitate În Cfl.re un singu r om, izolat de toţi ce i lalţi rămîne stăpînul faptelor sal e de l a înce p � t pînă la snrşit. Această încercare de a în locu i acţi un ea cu fab ricarea e vizi b i l ă În toată m u l ţi me a de argu mente ad u se îm potriva -

,

56.

La început, term e n u l

le peuple, care s-a în cetăţe n i t l a sfîrşitul seco l u l u i al XVI I I - lea, îi d esem­ n u aveau nicio proprietate. După cum am ami ntit mai devreme,

na p u r şi s i m pl u pe cei care

o ase m e nea clasă d e oame n i co m p l et dezmoşteniţi a fost necu no scută înai nte de epoca modernă.

57. În această p rivinţă, autoru l clasic rămîne tot Ad am Smith, pentru care si ngu rul ro l l egiti m al guvern ă ri i il constitu i e " ap ărarea cel o r bogaţi imp otriva celor săraci , sau a celor care au o an u m i tă p roprietate impotriva ce l o r care nu au citatu l dat, vezi 1 1 , 2 03 ) .

1 82

n i ci u n a (op. cit., "

I I , 1 9 8 şi u rm . ; pentru

"democraţi ei " , care, cu cît sînt m ai logic şi m ai bine Întemeiate, se vor trans­ forma În argu mente Împotriva a ceea ce este esenţial În politi că. Toate calamităţil e acţi u n i i decu rg din cond iţi a u m ană ci p l u ralităţi i , condiţi e sine qua non pentru acel spaţi u al Înfăţişări i care este d o m e n i u l p u ­ bl ic. Î ncercarea de a În lătura această p l u ral itate ech ivalează, aşad ar, Întot­ deau na cu ab o l i rea ca atare a do m e n i u l ui pu blic. Cea mai si m p l ă form ă de a evita pericolele p l u ralităţi i este mon-arhia sau d o m ni a-u n u i-si ngur-om , În n u meroasele sale vari ante, de la ti rani a făţişă a u n u i a Împotriva tutu ro r l a despoti s m u l b i n evoitor ş i l a acel e forme d e democraţie Î n care cei m u lţi for­ mează un co rp col ectiv, astfel În CÎt poporu l Înseamnă "cei m u lţi Într- u n u l si ngu r ş i s e constituie el Însuşi Î n "monarh" .58 Soluţi a 'platoniciană a fi l oso­ fu lui-rege, a cărui "înţelepciu ne" rezolvă d i lemele acţi u n i i , ca şi cînd ar fi vorba de probleme rezolvab ile p ri n cunoaştere, nu este decît una şi În n i c i u n caz cea mai puţi n ti ranică - dintre variantele dom n iei-u n u i-singur-o m . N e aj u n s u l acesto r fo rme de guvernare n u este acela că ar fi crude, căci adesea nu este cazu l , ci m ai cu rînd că fu n cţionează prea b i n e. Ti ran i i , dacă Îşi cu n osc me­ seri a, pot foarte bine să fie "binevoito ri şi blînzi În toate privi nţele", prec u m Pei sistratos, a căru i d o m n i e a fost comparată chiar şi Î n Antichitate cu "Vîrsta de Au r a l u i Cronos"59 ; m ăsu rile lor pot părea foarte p u ţi n "ti ran i­ ce" şi cît se poate de benefice unor u rechi moderne, mai cu seamă atu nci cînd auzi m că singura încercare - ch iar dacă nereuşită - de a aboli sclavi a În Antich itate i-a aparţi n u t l u i Peri andros, ti ran ul Cori n tu l u i .60 Î nsă ti ran ii­ le au toate În com u n al u ngarea cetăţenilor d i n domen i u l p u b l i c, cărora l i se cere s ă se ocu pe d e problemele lor private, În ti m p ce nu m ai "conducăto­ ru l treb u i e să se îngrij ească de trebu ri l e p u b li ce"61 . C ee a ce În se m n a, fără îndoi al ă, Înc u raj a re a activităţi i şi a p rod uctivită'ţii private, însă cetăţenii n u puteau vedea Într-o asemenea pol itică nimic altE:eva decît În cercarea men ită "

-

58. Ace as ta e i n t e rp ret a re a aristoteliciană a tira n i e i s u b form ă de d e m o c ra ţi e (Politica, 1 2 92 a 1 6 şi u rm . ) . Reg a l i ta te a nu se n u m ără totuşi p ri n t re formele de guvern are ti ra n i că, nici n u se poate defini ca d o m n ie a u n u i singu r o m s a u m o narh i e . C u to ate că termenii "tiranie" ş'i " m o n a rh i e " p o t fi folosiţi unul În 'Iocul altuia, c u vi n te l e "tiran" ş i basileus ( " rege" ) sînt fo l o s i te În anti teză (vezi , de exe m p lu , Aristotel,

Etica Nicomahică; 1 1 60 b 3 ; Platon, Republica,

576 d ) . Î n general, d o m n i a u n u i singu r o m n u e ste l ă u d ată În Anti chi tate decît În c h es t iu ­ n i l e d o m es ti ce sau În răzb o i , i a r celebrul vers d i n lIiada: ouk agathon polykoiranie; heis koira­ nos esM, hfls basileus - " d o m n i a m u ltora nu e bună; u n u l tre b u i e stăpîn să fi e , u n u l să fi e rege" ( 1 1 , 204) - este ci tat d e obicei Într-un context m i litar s a u " e con o m i c " . (Ari stotel, care În Metafizica ( 1 076 a 3 şi urm . ) fo loseşte cuvintele l u i H o m er Într- u n sens m e tafo ric pen ­ tru vi aţa com u n i tăţi i p o l i ti c e (politeuesthai), este o exce pţi e. În Politica, 1 292 a 1 3 , u n d e citează d i n nou versul h o me ri c , el i a p ozi ţie Împ o t riv a cel o r mu lţi care nu au pu te re " ca i n d ivizi , ci În mod colectiv" , şi afirmă că o asemenea putere nu este decît o formă mascată de dom­ n i e a unui s in g ur om sau d e tira n i e . ) I nvers, domnia celor m u l ţi , n u mită mai tîrziu polyarchia, este ami ntită c u d i sp reţ pentru a desem na dezordinea În c o n d uce re a războ i u l u i (vezi, d e exe m p l u , Tu c i d i d e , VI , 72, cf. Xenofon, Anabasis, VI, 1, 1 8 ) . 5 9 . A ri s to te l , Constituţia ateniană, XVI , 2, 7 . 60. Vezi Fritz H e i c h e lh e i m , Wirtschaftsgeschichte des Altertums ( 1 9 3 8 ) , 1 , 2 5 8 . 6 1 . E ceea ce ne tr an s mite Aristotel ( Constituţia ateniană, XV , 5 ) cu privi re l a Peisistratos.

1 83

să îi l ipsească de ti m p u l n ecesar pen tru participarea l a treburi l e com u n e. Avantajele i m ediat vizi bile al e ti ran iei , avantajele stabilităţii , ale secu rităţii şi ale produ ctivităţi i , sînt cel e de care i ndivi d u l trebuie să se ferească, fie şi n u mai pentru că ele netezesc calea către o i n evitabilă pierdere a puterii, chiar dacă dezastru l p ropriu-zis se va petrece într-un vi itor relativ îndepărtat. Încercarea de a scăpa de fragil itatea treburi l o r omeneşti pri n refugierea în singu rătatea cal m u l u i şi a ord i n i i pare de fapt atît de recomandabilă, încît cea mai mare parte a fi l osofiei pol itice de l a Pl aton încoace ar putea fi l esn e i n terp retată ca o serie de încercări de a descoperi tem eiuri l e teoretice şi mij ­ loacele practice pentru a evada cu totu l di n politică. Trăsătu ra distin ctă a tutu ror acestor forme de evad are o reprezi ntă conceptul de guvernare, adică ideea d u p ă care oamen i i pot trăi legal şi pol itic l aolaltă doar atu nci cînd unii au d reptu l să comande, iar cei lal ţi sînt sil iţi să se su p u nă. I deea întîl ni­ tă adesea deja l a Platon şi l a Aristotel, d u pă care toate comu n ităţile pol itice se compun d i n conducători şi din conduşi (presupoziţie pe care se întemeiază, la rînd u l l o r, defi n i ţi i l e obişnu ite ale formelor de guvernare - d o m n i a unuia singu r sau monarhia, domnia celor puţi n i sau ol igarhia, domnia cel o r mu lţi sau democraţi a), p rovine m ai curînd d i n suspici u nea faţă de acţi u n e decît d i n d ispreţu l faţă de oameni şi a apăru t mai cu rînd d i n dori nţa sinceră de a găsi un înlocuitor al acţi u n i i decît d i n vreo i responsabilă ori tiranică voi nţă de putere. Din p u n ct de ved ere teoretic, versiu nea cea m ai scu rtă şi mai fu ndamen­ tală de refuz al acţi u n i i în favoarea guvernări i se întîlneşte în Omul politic, unde Pl aton desparte pri ntr-o p răpastie cele două moduri ale acţi u n i i , archein şi pra ttein ("a începe" şi "a d u ce la bun sfîrşit" ) , care, în înţeles grecesc, erau legate între ele. Probl em a, aşa cum a văzut-o Platon, era de a se asigu ra că iniţiatorul va rămîne stăpînul absolut al l ucru l u i început, fără a avea n evoie de sprij i n u l altora pentru a-I d u ce l a capăt. În domeni u l acţi u n i i , această stăpînire izo lată se poate obţi ne doar dacă prezenţa celorlalţi , care să se alătu re iniţiativei de bună voie, cu propriile motive şi ţel u ri , nu mai este nece­ sară, ei fiind folosiţi la executarea ordinelor, şi dacă, pe de altă parte, autorul i n i ţi ativei nu se Iasă angajat el însuşi în acţiune. A începe (archein) şi a În­ depl ini (prattein) pot deveni astfel două activităţi cu totul diferite, iar iniţiatorul devi n e u n conducător (un archân În Îndoitul sens al cuvîntul u i ) , care " nu tre­ buie defel să îndep l i n ească (prattein), ci să domnească (archein) peste cei ce sînt În stare să execute". În asemenea condiţi i , esenţa pol iticii constă În "a şti cu m să începi şi cu m să cond uci în chesti u ni l e cele mai i m portante ţi nînd cont de oportu n i tate şi de l i psa de oportu nitate"; acţi u n ea ca atare este cu desăvîrşi re eliminată şi ajunge să desemneze simpla "executare a ord i n elor".62 Pl aton a fost p ri m u l care, în locul vechii structuri a acţi u n i i , împărţite în tre începere şi realizare, a introd us disti n cţia între cei care ştiu şi nu acţi onează şi cei care acţion ează şi nu ştiu, astfel că a şti ce e de făcut şi a face ce e de făcut au devenit două l u cruri cu totu l diferite. 62.

Omul politic, 305.

1 84

Avînd în vedere că Pl aton însuşi a identificat i med iat l i n i a d espărţitoare d i n tre gîn d i re şi acţiu n e cu prăpasti a ce separă conducători i d e cei pe care îi cond uc, e l i m pede că experi enţele pe care se întemeiază Împărţirea pla­ to n iciană sînt cele ale l ocu i nţei d o mestice, unde n u s-ar face n iciodată n i m i c d acă stăpîn u l nu ar şti ce este de racut şi nu ar da ord i n e sclavi lor care le execu tă rară să ştie. Aici, într-adevăr, cel ce şti e n u trebuie să facă, iar cel ce face nu are nevoie nici de gîndire, n i ci de cunoaştere. Pl aton îşi d ădea încă foarte bine seama că propu nea o transformare revoluţionară a polis- u l u i atu nci CÎnd aplica ad mi nistrări i sal e preceptele acceptate în mod obişn u i t pen tru o casă bine rÎn d u i tă.63 ( Poziţia l u i Pl ato n este adesea i n ter­ pretată, în ch ip eronat, ca dorinţă de suprimare a fami liei şi a locu inţei domes­ ti ce; el dorea, d i mpotrivă, să exti ndă ti p u l de vi aţă domesti c pîn ă ce o singu ră fam i l i e avea să îi cuprindă pe toţi cetăţeni i . Altfel spus, Platon dorea să elimine caracterul privat din com u n itatea domestică; iată de ce a recoman­ dat el d esfi i n ţarea proprietăţi i private şi a căsătoriei ind ividuale).64 Î n înţeles grecesc, rel aţi a d i n tre cei ce co n d uc şi cei ce sînt conduşi , d i n tre poru ncă şi supu nere era pri n d efi n iţie identică cu rel aţia d i n tre stăpîn şi sclav şi ex­ cludea de aceea orice posi b i l i tate de acţi u n e. Aşad ar, afi rm aţi a l u i Platon , d u pă care regu l i l e de cond u ită d i n domen i u l public trebuie d erivate d i n rel aţia stăpîn-sclav existentă Într-o casă bi n e ordon ată, Însem n a de fapt că acţi unea n u tre b u i e să joace n ici u n rol în treburi l e omeneşti. Este lim pede că schema lui Platon oferă şanse cu mult mai mari de a instau­ ra o ord i n e d u rab i l ă în trebu ri le omeneşti decît efortu ri le ti ran u l u i de a eli­ mina din domeniul public pe toată lumea În afară de el. Deşi vor păstra, fiecare În parte, o an u m ită particip are la rezolvarea trebu rilor publice, cetăţenii vor "acţiona" într-adevăr asemeni u n u i si ngu r o m , li psiţi chi ar şi de pos i b i litatea dezbinări i interne, nemaivorbind de cea a lu ptei parti nice: datorită co nduce­ rii, " cei m u l ţi devi n una În toate privi nţele", mai puţi n În privi nţa înfăţişări i corporale.65 I stori ceşte vorb i n d , conceptul d e con ducere, cu toate că îşi are origi nea în domen i u l fam i l i al şi domestic, a j u cat un rol hotărîtor În organ i­ zarea treburi l o r p u b l ice, iar pentru noi el rămîne În permanenţă asociat pol itici i . Ceea ce n u trebuie să ne facă să negl ijăm faptu l că pentru Platon el reprezenta o categorie cu mult mai generală. Pl aton vedea În el principal u l i nstru m e n t de ordon are şi d e j u d ecare s u b toate aspecte l e a treb u ri l o r omeneşti . Ceea c e reiese deja c u l i m pezi me d i n stăru i nţa c u care SUSţi nea că oraşul-stat trebuie considerat ca un " o m la d imensi u n i sporite" şi din ordinea 6 3 . Aserţiunea fund amentală a Omului politic este aceea c ă Între modul de organ iz are al unei locu i nţe domestice de mari d i m e n s i u n i şi cel al polis-ului nu există nicio deosebire (vezi 259), astfel că aceeaşi ştiinţă va trata şi despre chestiunile po l i ti ce şi d esp re cele " e co n o mic e" sau domestice. 64. După cu m se ved e l i m pede m ai a l e s d i n acele pasaj e din cartea a V-a a Republicii, În care Platon descrie modul cum teama ca nu cumva cineva să îşi atace propriul fiu, frate sau p ă ri n te va Încuraja pacea gen e ra l ă În re p ubl i c a s a u to p i că . Din ca u za co m u n i tăţii fe meilor, nimeni nu va şti cine îi sînt r ud ele de singe (vezi În special 463 c şi 465 b). 6 5 . Republica, 443 e.

185

psihologică pe care a constru it-o urmînd de fapt ordinea pu blică a cetăţi i sale utopice, dar se vede Încă şi mai bine d i n consecvenţa grand ioasă cu care a introdus principiul dominaţiei În relaţia omului cu sine Însuşi . Criteriu l suprem de califi care pentru p ostu ra de conducător este, l a Plato n şi În tra­ d i ţia aristocratică a Occi dentu l u i , capacitatea i ndivi d u l u i de a se conduce pe sine. Întocmai cum filosofu l-rege com andă cetatea, tot astfel sufletul comandă corp u l , iar raţi unea comand ă pasi uni le. La Platon Însuşi, l egiti­ m itatea acestei ti rani i În tot ceea ce se referă la om, la cond u i ta l u i faţă de si ne şi În egală măsu ră faţă de alţi i , este Încă ferm În răd ăci nată În semn ifi­ caţi a ech ivocă a cuvîntu l u i archein, care înseam nă deopotrivă a începe şi a co nduce; pentru Pl aton, d u pă cum se afi rmă expl icit la snrşitul Legilor fap­ tul hotărîtor este că numai Începutul (arch€) e Îndreptăţit să conducă (archein) . În trad iţia gîndiri i p l aton ici ene, această identitate iniţială, pred eterm i n ată li ngvi sti c, între a conduce şi a începe a avut d rept u rm are faptul că orice În ­ ceput era înţeles ca legiti mare a conduceri i , pîn ă cî n d , În cele d i n u rmă, ele­ mentul d e i n i ţi at i v ă a dispăru t cu totu l din conceptul de co nd ucere. Od ată cu el, Înţelegerea cea mai elementară şi cea mai autentică a li bertăţi i umane a dispărut din fi losofia pol itică. Separarea platoniciană Între a cunoaşte şi a face a răm as la baza tutu­ ror teori i l o r despre dominaţie care nu sînt simple justificări ale unei i reduc ­ ti bile şi iresponsabile voinţe de putere. Pri n fo rţa pură a concep tual izări i şi a cl arificării filosofice, i d entitatea platoniciană dintre cunoaştere, comandă şi co ndu cere, ca şi cea d i ntre acţiun e, supu nere şi execu tare, a an ulat toate experienţele şi structu ri le anteri oare existente în domeni ul politic, deven ind refe ri n ţa întregi i trad i ţ i i a gî n d i ri i p o l i tice, ch iar şi d u pă ce răd ăci n i l e experienţei din care Pl aton şi-a extras conceptele fu seseră demult uitate. Pe lîngă amestecul unic de profunzi me şi de fru museţe, a căru i forţă era menită să poarte gîndirea pl atoniciană d e-a l u ngul seco lelor, motivu l longevităţii acestei părţi mai precise a operei fi l osofu l u i este acela că Pl aton a consol­ i dat în l ocuirea acţi u n i i cu con ducerea cu aj utoru l u nei interp retări Încă ş i mai co nvi ngătoare, expri mată în termeni de producere şi de fabri care. E fără Înd oială adevărat - i ar Platon, care Împru m u tase cuvîntu l cheie al filosofiei sale, term enul " Idee", din experi enţele specifice do meni u l u i fabricări i , trebu­ ie să fi fost pri m u l care să fi observat - că Îm părţi rea Între a cu noaşte şi a face, atît d e străi nă domen i u l u i acţi u n i i , a cărei semnificaţie şi a cărei legi ti­ m itate sînt ani h i l ate în clipa În care gîndi rea şi acţi unea se separă, constitu­ ie experienţa de fiecare zi d i n domeniul fab ricări i , al e cărei procese se împart În mod evi dent În două părţi : mai Întîi sesizarea i m agi n i i sau a formei (eidos) vi itoru l u i prod us, i ar mai apoi o rga n i za rea mij loacelor şi începerea execuţi ei. Dorinţa de a Înl ocu i acţiu nea cu p roducerea pentru a conferi astfel do­ meniului treburilor o m en eş ti trăi nicia p ro pri e lucrării şi fab ricări i , d evine cît se poate d e cl ară acolo u n d e ea atinge miezul Însuşi al fi l osofiei pl atonicie­ n e În do ctri na I d e i lor. Cînd nu se ocu pă de filosofi a pol itică ( p recum În Banchetul sau În alte locuri ) , Pl ato n descrie I dei le d rept ceva "cît se poate de strălucitor" (ekphanestaton) şi deci ca vari ante ale frumosul u i . N u m a i În ,

,

1 86

Republica, Ideile sînt transform ate În criteri i , În etal oane d e m ăsură şi În regu l i de con d u ită, care sînt toate vari ante sau derivate ale I d ei i de "bi ne" În sen s u l grecesc al cuvîntu l u i , Însemnînd, cu alte cuvi nte, "ceea ce e b u n pentru " , caracteru l potrivi t.66 Această transformare era necesară pentru folosi rea doctrinei I d ei lor În pol itică - şi tot Într-un sco p În pri m u l rînd po­ l i tic, cel de a e l i m i n a caracteru l fragi l d i n treburile omeneşti , a socotit Platon că trebuie să proclame b i nele, iar n u fru m os u l drept Idee supremă. Însă Ideea de b i n e n u este I d eea s u p remă a fil osofu l u i , care d o reşte să contemp l e ad evărata esenţă a Fi i n ţei şi care părăseşte de aceea peştera Întu necată a tre b u ri l o r o meneşti pentru ceru l l u m i n os al I d e i l o r; ch i ar şi În Republica, filosofu l este Încă defi n it ca iubitor al frumuseţi i , n u al bun ătăţii . Bi nele este Ideea cea mai Înaltă a fi losofu l u i-rege, care d o reşte să fie cond ucătoru l tre­ burilor omeneşti, deoarece se vede nevoit să Îşi petreacă vi aţa pri ntre oameni şi n u p oate rămîne pentru totdeau n a sub ceru l Ideil or. Abia cîn d se Întoarce În peştera Întu necată a treburi l o r omen eşti , spre a trăi din nou alătu ri de seme n i i săi, fi losofu l are nevoie, pen tru a căl ăuzi , de I d e i ca de n i şte criteri i şi regu l i cu ajutoru l cărora să măsoare şi s u b care să subsu meze m u lţi mea variată a faptelor şi a cuvi ntel or o m eneşti cu aceeaşi certitu d i ne absolută, "obiectivă" , cu care meşteşugaru l se poate căl ăuzi În fabricarea - i ar n espe­ cial istu l În judecarea - patu ri lor i ndivi d uale folosi ndu-se şi u n u l , şi cel ălalt de model ul nec l i n tit, omni prezent al " I deii" de pat În generalY Din punct de ved ere teh nic, cel m ai mare avantaj al acestei transformări şi util izări a doctri nei I dei lor În dom eni u l politic stă în eli m inarea elementu­ lui perso nal d i n noţi u nea p l atonici ană de guvernare ideală. Plato n şti a foar­ te bine că an alogiile sale favori te Îm pru m utate d i n vi aţa d o m estică, prec u m rel aţia stăpîn-sclav sau păsto r-tu rm ă, a r ce re de la con d ucăto ru I oamen i l o r o cali tate aproape d ivi nă, care să ÎI deosebească de supuşii săi tot atît de clar pe cît se d eosebesc scl avi i de stăpîn sau oile de păstor. 68 D impotrivă, 66. Cuvîntul ekphan estaton se întîlneşte În Phaidros ( 2 5 0 ) ca principal ă cali tate a frumosului. În

Republica ( 5 1 8),

o c a l i tate asemănăto are Îi este atri buită I d e i i d e bine,

Ambele cuvi nte de rivă d i n phainestai ("a apărea"

şi

"

a străl uci " )

şi În

num ită phanotaton .

ambele Ca2uri este fo losit

su p erl ativu l . Fi reşte , apariţia stră l u citoare este o calitate care i se po triveşte Într-o mai mare m ăs u ră fru m osu l u i d ecît b i n e l u i .

6 7 . Wem e rJ aeger ( Paideia (1 945),

I I , n . 4 1 6 ) afi rm ă: " I d eea c ă exi stă o artă su p re m ă a măs u rări i (phronesls) Înseam n ă capaci tatea de a m ăs u ra stră­

şi că, pentru fil osof, cu noaşterea valorii

bate, pînă la sflrşit, În treaga o p eră a l u i Plato n " ; cee a ce este ad evărat doar pentru fi l osofia

politică a lui Plato n , u n d e Ideea de b i n e În l o c u i eşte Ideea d e fru mos. M i tu l peşte ri i , aşa

c u m e p ovesti t În Republica, fo rmează chiar m i ezul fi l o sofiei pol itice a lui Pl aton, iar d o ctri ­

na I d e i l o r p rezen tată aco l o trebu i e Î n ţele asă ca apl i c1nd u-se la pol i tică; ea nu rep rezintă

e l ab o rarea orig i n ară, pur fi l osofică, pe care nu o p u tem lua aici În d i sc u ţ i e . Atunci CÎn d

defin eşte " c u n o aşte rea val o ri l o r d e către fi losof" d rept phromisis, J aege r semnalează d e fapt natu ra p o l i tică şi n e fi l o sofică a aceste i cunoa ş te ri ; căci toc mai cuVÎn t u l phronesis d e fi n eşte la Pl aton ş i la Ari stotel mai c u rînd clarvizi u n e a o m u l u i pol itic d e cît viziunea fi losofu l u i .

, 68 . f n

Omul politic,

pe cineva care

unde u rm ăreşte Înd eosebi acest raţionament, Platon conchide i ro n ic: cău tînd

să fie

to t atît de pregătit să co nducă oam e n i i , pe cît este d e pregătit p ăsto­

ru l să co n d u c ă turma, am găs it "un zeu În locul u n u i m u ritor"

(275).

1 87

co n cepe rea s paţ i u l u i p u b l i c după i m agi n e a obiectu l u i fabricat n u ce rea decît o b i ş n u i ta măiestrie, o experienţă în arta p olitici i l a fel ca în toate ce l e­ lalte arte, În care factorul co n strî n gător n u este persoan a artistu l u i ori a meş­ teşugaru l u i , ci obiectu l i m pe rs o nal al artei sau al meşteşugu l u i acestui a. În Republica, fi losoful-rege a pl i c ă Ideile aşa cum meşteşugarul îşi ap l i că regu l i le şi crite ri i l e ; el îşi p rod u ce Cetatea aşa cu m s c u lpto ru l produce o statu ie69; i a r în u l ti m a lucrare plato n iciană aceleaş i I dei devi n chiar legi care n u tre­ buie d ecît executate.7° În acest context, apariţi a unui sistem pol itic utopic, pe care c i n eva care stăpîneşte tehnici l e trebu rilor o m e n eşti l-ar putea constru i În c o n fo rm it a te cu u n model , devine ceva ap roape de l a sine în ţel e s ; Platon , pri m u l c a re a conceput u n p l an de fabricare a co rpu rilor politice, a rămas sursa de inspiraţie a tutu ror uto piil o r ulterioare. Şi, cu toate că n i c i u n a din aceste uto p i i n u a aj uns vreodată să j oa ce un rol n otabil În istorie c ăc i , În cele cîteva cazu ri Î n care s-au rea l i z a t sistemele uto p i c e au cedat rapi d sub greutatea rea­ li t ăţi i nu atît de mult a realităţi i circu mstanţelor externe, cît a realităţi i rapor­ tu rilor umane c o n c re te pe care nu le-au putut controla -, ele s-au n u m ărat pri n tre cele mai eficiente mij loace de conservare şi de dezvoltare a unei tradiţii a gîn d i ri i politice în care, În mod co nştie n t sau inconştient, co ncep tu l de acţi u ne a fost i nterpretat În te rm e n i d e producere şi de fabricare. Există totu şi un l ucru d e m n de at e nţi e În evol uţi a acestei tradiţi i . Este adevărat că vi o l e n ţa , rară d e care nicio fabri care n u ar fi putut avea l oc vre­ o dată, a ju cat Întotde au n a un rol i m portant În gî n d i re a p o l i ti că şi În si ste­ mele politice Întemeiate pe o i n terp reta re a a C ţi u n i i În termeni de fa b ri c a re ; Însă, pîn ă În epoca modern ă, e l e m en tu l acesta de vi o l e n ţ ă a rămas strict i n s t ru menta l , u n m ij l oc ce avea n evoi e de un scop care să ÎI În d reptăţească şi să îl l i m i teze , astfel că gl orificarea violenţei ca atare l ipseşte cu desăvîrşire d i n trad iţi a gî n d i ri i pol itice anterioare epocii moderne. În linii m a ri , o aseme­ nea gl o ri fi care era i m p os i b i l ă cîtă vreme contemplaţia şi raţi unea erau so­ cotite d rept ce l e mai Înalte facultăţi ale omului, deoarece, În această i poteză, toate co m ponentele u n e i vita activa, fabri c a re a n u mai puţi n decît acţi u nea, nemaivorb i nd de m u ncă, rămîneau ele însel e secund are şi i n st ru me n tale În domen i ul mai restrîns al teori ei politice, rezultatu l a fo s t că n o ţi u n ea de g u verna re şi chesti u n i l e conexe ale legiti mităţii şi ale justei autorităţi au j u c at un rol cu m u l t mai hotărîto r d e cît înţel egerea şi interpretări le ac ţi u n ii înseşi . Abia convi ngerea ep o c i i m oderne că o m u l poate cunoaşte d o ar ceea "

"

·

-

,

,

.

69. Republica,

70. Ar

420.

putea fi

Republica,

interesant de

obselVat u rm ătoa rea evo l u ţi e În teo ria p o l i tică a l u i Pl aton: În

Împărţi rea În tre co nducători şi c o n d u ş i se i n s p i ră din re l aţi a d i n tre expert şi

nespecialist; În Omul politic, Platon se ori e n tează după relaţi a d i n tre a c u n o aşte şi

a

face;

iar În Leyjle, tot ce Îi m ai rămîn e o m u l u i p o l i ti c de făcut sau tot ce e n e cesar pentru fu nc ţi o n area do m e n i u l u i p u b l i c este execu tarea u n o r l egi nesch i m b ăto are.

În

a ceastă

evo l u ţie, cel m ai mult n e frap ează restrîngerea p rogresivă a facultăţi l o r cerute pentru de· pri n d erea politicii.

1 88

ce fab rică, că facu ltăţi le sale aşa-zis s u perioare depind de fabricare şi că, p ri n urmare, el este În pri m u l rî n d homo faber, iar nu animal rationale, a repus În l u m i n ă vi olen ţa inerentă de m u l tă vre m e tutu ror i nterp retări lor domeniu­ lui trebu ri lo r omeneşti ca s feră a fabricări i . Faptu l acesta a fost cu de o se ­ bi re izb itor în seria de revol uţi i , caracteri stice epoc i i mode r n e , care - cu excepţia Revol uţiei Americane - au scos cu toate la l u m i nă aceeaşi com binaţie de vechi entuziasm ro m a n pen tru în temei erea u n u i nou corp p o l iti c şi glorificare a violenţei ca u n ic m ij loc de a-I " p roduce " . Dicto n u l l u i Marx, potri vit căruia "violenţa este moaşa o ricărei s ocietăţi vechi, ce poartă În pî n ­ tece o societate nou ă", ad ică a oricărei sch i m b ări În istorie ş i Î n politică71 , nu face decît să rezu me con vingerea În tregi i epoci moderne şi să extragă con­ seci nţele din credi nţa sa cea mai ad î n c ă , d u p ă care i storia este "prod usă" de oameni aşa cum natu ra este " p rod u să " de D u m n ezeu . Cît d e persistentă ş i d e reu şită a fost transformarea acţi u n i i într- u n mod al fabricării o doved eşte lesne în treag a termi nologie a teo riei şi a gîn d i ri i pol itice; de fapt, a devenit aproape c u nep uti n ţă s ă discutăm d espre aces­ te chesti u n i fără a recurge la categori i l e de m ij loc şi de sco p şi fără a gî n d i În termen i de instrumental itate. P oa te ch i a r mai convingătoare este u n ani­ m i tate a cu care u nele proverbe p o p u l a re d i n toate l i m b i le moderne ne În­ vaţă că "cine vrea u n scop, trebuie să vre a şi mij loacele " şi că " n u poţi face omletă fără să spargi ouăle". Sîntem pesemne pri m a generaţi e care a devenit pe dep l i n conştientă de con s ecinţele cri minale i n erente u n u i mod de a gîn di care co nstrînge i n d ivi d u l să adm ită că toate m ij loacele, cu c o n d i ţia să fie eficiente, sînt perm ise şi îndreptăţite să urmărească ceva definit ca scop. Totuş i , ca să evităm aceste cărări bătătorite ale gî n d i rii , n u aju n ge să adăugăm cîte­ va amend amente, spu n înd , de exem p l u , că nu toate m ij loace le sînt perm i se sau că, în an u m ite ci rcum st anţe , m ij l oacel e pot fi mai i mpo rta n t e de cît scopu ri l e ; ase menea amendamente fie a c cep tă ca pe ceva de l a sine Înţeles u n siste m moral care, aşa cu m Înde m n u ri l e însele o d emonstrează, cu greu .poate fi acceptat ca atare, fie sînt zăd ărn icite chiar de l i m baj u l şi de analogii­ le pe care le fol osesc. Căci a vo rb i despre scopuri care n u j us ti fică toate m ij ­ loacel e î n s eamnă a vorbi în parad oxu ri , d efi n iţi a u n u i scop fi i nd tocmai justificarea m ij loacelor; iar paradoxu ri le trădează Întotd e au n a d i l e me , p e care n u le rezo l vă şi, prin u rmare, nu s î nt niciodată convi ngătoare . Cîtă vre­ me credem că în domen i u l pol i tic avem de-a face cu scopu ri şi cu m ij lo ac e , nu vom fi În stare să î mpiedi c ăm pe n i meni să folosească toate mij loacele pentru a-ş i u rm ări scopuri le decl a rate . Î n locu ire a acţi u n i i cu fabri carea, însoţită În paralel de dec ă de rea pol iticii la statutul d e m ij l oc pri n care se ati n ge u n sco p aşa-zis " m ai înalt" - î n Antichitate protejarea În general a o amen i l o r buni Îm potriva cel o r răi şi, În 71 .

Citatu l este d i n Capital (ed. M o d e m Li brary) , p. 824. Al te p asaj e d i n Marx a rată că re mar­ ca l u i nu se re st rî n ge la manifestarea fo rţel o r sociale sau e c o n o m i c e . De exemplu: " Este

b i n e cu noscu t faptu l că, În istori a re ală, cuceri ril e , aservi rea, jafu l ,

joacă ro l u l

ce l m ai i m po rtant" (ihid., 7 8 5 ) .

crima, pe s c u rt violenţa

1 89

parti c u l ar, sigu ranţa fi l osofu l u i72, În Evu l Med i u mîntu i rea sufletelor, Î n epoca modernă productivitatea şi p rogresul societăţi i - e la fel de veche ca tradiţia fi l osofiei politice. Este adevărat că n u mai epoca modern ă a defi nit omul În pri m u l rînd ca homo faber, creator de u nelte şi producător de obiecte, ş i că n u m ai ea, pri n u rmare, a putut depăşi d ispreţu l şi suspici u nea, adî nc În răd ăcin ate, cu care trad iţia a privit întreaga sferă a fabricări i . Totuşi, ace­ eaşi tradiţie, În măsura În care se întorsese şi ea împotriva acţi u n i i - mai pUţi n făţiş, fără Îndoi ală, însă n u m ai p uţi n eficient - fu sese silită să i n terpreteze acţi u n ea În termeni de fabricare, şi astfel, În ci uda dispreţu l u i şi a suspici u­ nii sale, a i n trodus În filosofi a politică an u m i te tendinţe şi modele de gînd ire În care epoca modernă putea găsi u n sprij i n . În această p rivi nţă, epoca modernă nu a răstu rnat trad iţia, ci mai curînd a eliberat-o de "prej u decăţile" care o împiedicaseră să decl are deschis că l u crarea meşteşugaru l u i trebuie p l asată pe o poziţie mai Înaltă d ecît opin i i le şi faptele "nefolositoare" care al cătu iesc domen i u l treb u ri lor omen eşti. I m portan t este că Pl aton şi, În­ tr-o mai m ică măsură, Aristotel, care n u Î i socoteau pe meşteşugari vred­ n ici n i ci chi ar de d reptu ri cetăţe neşti depl ine, au fost pri m i i care au propus tratarea chesti u n i lo r politice şi conducerea corp u rilor pol itice În maniera fabricării . Această aparentă co ntradi cţie arată l i m pede adîncimea di lemelor autentice ce decu rg cu necesitate din facultatea um ană a aCţi u n i i şi forţa ispitei d e a-i el i m i n a riscuri l e şi peri colele i ntrod ucînd În reţeaua rel aţi i l or u man e categori i l e, cu mult mai sigu re şi mai sol ide, propri i activităţi lor pri n care noi înfru ntăm natu ra şi constru i m l u mea artifici al u l u i u m an.

32

Aql UNEA CA PROCES

I nstru mentalizarea acţi unii şi decăderea poli ticii la statutu l de m ij l oc pus în s l ujba a altceva nu au reuşit fi reşte n iciodată să el i m i n e cu ad evărat ac­ ţi u nea, să o Împiedice să fie u n a d i n experienţele u mane fu ndamentale ori să d istrugă cu d esăvîrş i re domen i u l trebu rilor omeneşti . Am văzut mai de­ vreme că, în l umea noastră, aparenta eli m i n are a m u ncii , ca efort d u reros de care este legată orice viaţă u m ană, a avut înainte de toate d rept conseci n­ ţă faptu l că l ucru l se realizează acu m În mani era mu nci i şi că produsele l ucru­ l u i , obiectele de întrebuinţare, sînt consumate ca şi cu m ar fi si m p l e b u n u ri de cons u m . În chip asemănător, înce rcarea de a elimina acţiu n ea d i n prici­ na nesigu ranţei ei şi de a salva trebu ri l e omeneşti de fragi l i tatea lor, tratîn­ du-le ca ş i cîn d ar fi sau ar putea deve n i prod usele plan ificate ale fab ricării 7 2 . A se

co mp ara afi rm aţi a l u i Pl ato n , d u p ă care d o ri n ţa fi l o sofu l u i d e a d eve n i conducătoru l

oameni l o r nu po ate izvorî deCÎt d i n te am a de a

fi

co ndus de ce i răi

(Republica, 347),

cu

afi rmaţi a l u i Augu sti n , după care rol u l guvern ări i este acela de a le permite "celor b u n i "

s ă trăi ască mai l i n iştit pri n tre "cei răi"

(Epistole, 1 53, 6). ,

1 90

o meneşti , a d u s În pri m u l rînd la o rientarea capacităţi i omeneşti d e acţi une, d e i n iţi ere a unor procese noi şi spontane care, În l i psa oamen i l o r, n u s-ar p etrece n iciodată, către o atitu d i n e faţă de n atu ră care, pîn ă în u l ti m a fază a epoci i mod erne, a Însem nat explorarea l egi l o r natu rale şi fab ri carea de obiecte fo l osind materiale natu rale. Î n ce m ăsură am în ceput să acţi onăm în natu ră, în sensul l i teral al termen u l u i , se vede poate cel mai bine d i n re­ marca întîmpl ătoare racută de cu rînd de u n om de şti i nţă, care sugera cît se poate d e seri os că "cercetarea fu n d amentală are l oc atu nci cînd eu fac ceva ce nu şti u că fac"73 . Acest l u cru a început destu l d e i nofensiv od ată cu experi mentele În care oa men i i n u s-au m ai m u lţu m i t să o bserve, să În registreze şi să contemple ceea ce natu ra era d i spusă să ofere prin propri a apariţie, ci au Început să prescrie co ndiţii şi să provoace procese natu rale. TransformÎnd u -se apoi În­ tr-o abi l i tate mereu crescîndă de a descătuşa procese elemen tare, care, rară amestecul oamenilor, ar fi răm as În stare l atentă şi poate nu ar fi avut loc n iciodată, faptu l acesta a d us, În cele din u rmă, la o ad evărată artă d e a "fabri ca" natu ră, ad ică de a crea procese " n atu ral e" care, În l i psa oameni­ lor, nu ar exista defel şi pe care natu ra terestră pare neputincioasă să le real i­ zeze singură, cu toate că procese asemăn ătoare sau identice se pot Întîl n i c u u ş u ri n ţă Î n u niversul d i n j u ru l Pămîntu l u i . Prin introducerea experi mentu­ l u i , În cad ru l căru i a am prescris proceselor natu rale condiţi i concepute de om şi p ri n i ntermed i u l căruia le-am fo rţat să intre În ti pare racu te de o m , am Învăţat În cele d i n u rmă cum s ă " reprod ucem procesu l care s e desraşoa­ ră În Soare", ad ică să obţi n e m d i n procesel e natu rale de pe pămînt acele energi i care, În l i psa noastră, se d esfăşoară nu mai În un ivers. Faptu l Însuşi că şti i n ţele natu ri i au deve n i t exclu siv şti i n ţe ale procesu­ l u i şi, În u lti m a lor etapă, şti i n ţe ale " p roceselor rară Întoarcere", procese potenţial i reversibi le, i remediabile, arată l i m pede că, o ricare ar fi puterea cerebrală necesară pentru a le declanşa, ad evărata capaci tate u m ană care stă În spatele lor, si ngura care poate provoca o asemenea situaţi e, n u este o facu l tate "teoretică", conte m p l aţi a sau raţi u n ea, ci aptitu d i nea u m an ă de a acţi ona - de a decl anşa procese n o i , rară precedent, a l căro r rezu ltat rămîne nesigu r şi i m previzi b i l , i nd iferent că procesele se desraşoară În dome­ n i u l u m an sau În cel natu ral . Î n această formă a acţi u n i i - extrem de i m portantă pen tru epoca mod er­ nă, atît pentru enorma creştere a capacităţi lor u mane, cît şi pentnu concepţia şi conşti i n ţa, amîn două rară precedent, privi nd i sto ri a - sînt d ecl an şate procese al căror rezu l tat este i m p revizi bil, astfel Încît nesigu ranţa m ai curînd decît fragi litatea devi ne trăsătu ra fu ndamental ă a treburilor omeneşti . Aceas­ tă prop rietate a acţi u n i i scăpase atenţiei Antich i tăţi i , În general vo rb i n d , şi, ca să n u spu nem mai m u lt, n u găsi se defe l o exp resie potrivită În fi l osofi a antică, căreia conceptu l Însuşi de istorie, aşa cum ÎI cunoaştem noi, Îi era 7 3 . Citat di ntr-un i n terviu cu Wem e r von Brau n , publi cat în New York Times, 1 6 decembrie 1 9 5 7 .

191

cu totu l străin. Conceptul central al celor două şti i n ţe cu totu l noi ale epocii modern e, ştiinţa natu ri i şi, În egală m ăsură, şti inţa istoriei, este cel de pro­ ces, i ar experienţa umană propriu-zisă care Îi stă la bază este acţi u n ea. Doar pentru că sîntem capab i l i să acţionăm , să decianşăm propri i l e noastre pro ­ cese, putem concepe atît natu ra, cît şi istoria ca sisteme d e procese. Este adevărat că această trăsătu ră a gînd i ri i moderne s-a făcut remarcată mai Întîi În ştiinţa istoriei, care, Începînd de la Vico, a fost În mod conştient prezen­ tată ca o " ştiinţă nouă", În ti mp ce şti inţel e natu ri i au avut nevoie de cîte­ va secole pînă să fie obligate chiar de rezultatele realizări lor lor tri u mfale să sch i m be un cad ru conceptu al peri mat cu un vocabu lar care se aseam ăn ă izbitor d e m u l t cu cel folosit În şti i n ţele istorice. Oricu m ar fi, fragi l i tatea apare d rept trăsătu ra pri ncipală a treburilor omeneşti n u m ai În anum ite circumstanţe istorice. Grecii măsu rau aceste cir­ cu mstanţe p ri n con strast cu prezenţa perm anentă sau cu reîntoarcerea veşnică a tuturor realităţilor naturale, iar grija lor de căpătîi era să se măsoare cu - şi să d evi n ă demni de - o nemuri re, care Îi Înconjoară pe oamen i , Însă pe care m u ritorii n u o posed ă. Oamenilor care n u sînt stăpîn iţi d e această grij ă pentru nemuri re, domeni u l trebu rilor omeneşti le va scoate fără Îndoial ă l a iveală u n aspect cu totu l diferit, chiar Întru cîtva contrad i cto ri u , şi an u m e o extraordi n ară flexi b i l i tate, a cărei forţă de persisten ţă şi d e conti n u itate În timp este cu mult superioară d u rabilităţii stabile a lumii solide a obiectelor. Cu toate că oamenii au fost Întotdeauna capab i l i să distrugă tot ceea ce era produs de mîi n i l e omeneşti , iar astăzi au devenit capabi l i chiar de d i stru­ gerea potenţială a ceea ce nu o m u l a făcut - Pămîntu l şi natu ra terestră -, ei nu au fost şi nu vor fi n icicînd În stare să an uleze sau m ăcar să co ntroleze Într-o manieră sigu ră vreunul d i n procesele pe care le decl anşează pri n ac­ ţiune. Nici chiar uitarea şi confuzia, care pot ascu nde atît de bine origi nea şi respo n sabi litatea fiecărei fapte În parte, nu sînt În măs u ră să an u l eze o faptă ori să Îi preîntîmpine conseci nţele. Iar această neputinţă d e a anu l a ceea c e s-a făcut este însoţită de o neputi nţă aproape egal ă de a prevedea u rm ări l e o ricărei fapte sau ch iar de a-i cu noaşte temeinic m otiveleJ4 Dacă forţa procesului de producţie se absoarbe şi se consumă În Întregime În produsu l fi n i t, forţa proces u l u i acţi u n i i nu se epuizează niciodată Într-o si ngu ră faptă, ci, din contră, poate spori pe măsu ră ce conseci nţele sale se Înmulţesc; ceea ce dăinuie În domen i u l treburilor omen eşti sînt aceste proce­ se, iar d u rabi litatea lor este tot atît de nel i m i tată, de i nd ependentă de peri­ sab i l i tatea material u l u i şi de mortal i tatea oameni l o r ca şi d u rabi l i tatea u m anităţi i înseşi . Motivu l pentru care noi n u sîntem n iciod ată capab i l i să prezicem cu certitudine urm area şi sflrşitu l u n ei acţi u n i e pur şi s i m p l u acela 74. " M an weiss d i e H e rku n ft ni cht, m an weiss d i e Fo lgen n i cht. . . (der Wert d e r H and l u n g ist) u n b ekann t" [ N u ştim origi nea, nu şti m u rm ări le . . . (val oarea acţi u n i i este) necu nos·

cută] , d u pă c u m s·a exp ri m at od ată N i etzsche ( Wille zur Macht, n r. 2 9 1 ), fără să (şi dea

seama că n u făcea al tceva decit să re pete străvechea suspici u n e a fi l osofu l u i faţă de acţi u n e .

1 92

că acţi unea nu are snrşit. Procesu l unei si ngu re fapte poate l iteral men te du ra de-a l u ngu l ti m p u l u i pînă ce u m an i tatea însăşi se va fi snrşit. U riaşa capacitate de a d u ra, superioară tutu ror celorlalte produse făcute de o m , pe care faptele o posedă, ar p u tea fi un pri l ej de mîndrie, dacă oamen i i ar fi în stare să îi poarte povara, povara i reversi b i l u l u i şi a n eprevă­ zutu l u i , d i n care procesu l acţi u n i i Îşi trage întreaga forţă. Că aşa ceva e cu neputi nţă, oamen i i au ştiu t-o dintotdeau na. Ei au şti ut că cel ce acţi onează nu stie niciodată Întru totu l ce face, că se face mereu "vin ovat" de conseci nte pe � are n u l e-a dori t şi nici m ăcar nu l e-a prevăzut vreod ată, că oriCÎt d e dezastru oase şi de neaşteptate ar fi u nm ările faptei sale, el nu o poate CÎtuşi de p uţi n chem a înapo i , că procesul pe care ÎI declanşează n u se consumă niciod ată rară ech ivoc Într-o singură faptă sau Într-un singur eveniment şi că sensul Însuşi al p rocesu l u i nu i se d ezvăl u i e nicicînd agentu l u i, ci d oar privirii retrospective a istoricul u i care nu acţionează. Toate acestea reprezi n­ tă suficiente motive pentru a întoarce spatele cu deznădejde domeniu l u i tre­ burilor omeneşti şi pentru a p rivi cu dispreţ capacitatea u m ană d e a fi l i ber, care, p roducînd reţeaua de rel aţii u man e, pare să ÎI pri n d ă în m rej ele sale într-o asemenea măsu ră pe cel ce o p rod uce, ÎnCÎt acesta pare mai m u lt victi­ ma deCÎt autorul şi făptu itoru l a ceea ce a făcut. N iciunde, altfel spus, nici în m u ncă, supusă necesităţilor vi eţi i , nici În fabricare, dependentă de mate­ rialu l dat, o m u l nu pare să fie m ai puţi n l i ber decît pri ntre acele facu ltăţi a căror esenţă însăşi este l i bertatea şi decît În acel domen i u a căru i existenţă nu i se datorează decît o m u l u i . Iată, aşadar, ceva c e coresp u nde c u marea tradiţie a gînd i ri i occi den­ tale: a acuza l i bertatea că ad emeneşte o m u l în capcana n ecesităţi i , a co n­ dam n a acţiu nea, iniţi e rea spontan ă a ceva nou, pentru că efectele ei se prind într-o reţea de relaţii p redeterm i n ată, antrenÎnd u-1 de fiecare d ată împre­ ună cu ele pe agentu l care pare să îşi pi ardă l i bertatea În chiar cl i pa cînd se fol oseşte de ea. Si ngu ra formă de a scăpa de acest ti p de l i bertate pare să stea în i n acţi une, în abţi n erea de la întregul domeniu al treburilor omeneşti , ca u n i c m ij loc de ocrotire a suveranităţii şi a integrităţii i n d ivi d u l u i ca persoa­ nă. Dacă lăsăm la o parte conseci nţele dezastruoase ale unor asemenea reco­ mandări (care s-au întru pat într-un sistem coerent de con d u i tă u m an ă doar fn stoici s m ) , greşeal a lor fu ndamentală pare să stea în acea identifi care a suveranităţii cu l i bertatea, care a fost întotdeauna socotită d rept ceva de la s i n e Înţeles atît de gînd i rea politică, CÎt şi de cea filosofică. Dacă ar ti ade­ vărat că suveran i tatea şi l i bertatea coi ncid, atu nci într-adevăr n ici u n om nu ar putea fi liber, deoarece suveranitatea, ideal de autosuficienţă şi de stăpîn ire fermă, este incompati b i l ă cu însăşi co ndiţia p l u ralităţi i . N i ci u n o m n u poate fi suveran , căci pămîntu l n u e locuit de u n singur o m , ci de oam e n i - şi n u , aşa c u m susţi n e trad iţia de la Pl ato n în coace, d i n cauza vigorii l i m i tate a omu l u i , care îl face dependent de spriji n u l altora. Toate recomandări l e pe c:are trad i ţia le are de oferit pentru a depăşi cond iţia ne-suveranităţi i şi a dobîndi i n tegritatea de necl intit a persoanei u m ane ech ival ează cu o com­ pensaţie pentru "slăbici u n ea" intrinsecă p l u ral ităţi i . Totuşi, presu p unînd că 1 93

aceste recomandări ar fi urmate, iar Încercarea de a depăşi consecinţele p l u­ ral i tăţi i ar fi Încununată de succes, rezultatul nu ar consta atît d e m u l t În domi narea suverană a sinel u i , cît În dominarea arbi trară a celorlalţi, sau, precum În stoicism, În înlocu i rea l u m i i reale cu o l u me i m agi n ară, unde pur şi simplu aceşti ceil alţi n u ar mai exista. Cu alte cuvi nte, chesti u nea pusă aici în d iscuţie n u priveşte vigoarea sau slăbici u n ea în sensul autosufici enţei . În sistemele politei ste, b u n ăoară, nici ch iar un zeu, oricît de puternic, nu poate fi suveran ; doar pom ind de la i poteza existenţei u n u i si ngu r zeu ( "U n u l este u n i c şi cu desăvîrşire si ngu r şi mereu va fi aşa") , suveranitatea şi l i bertatea pot coincide. În toate cel elalte ci rcum­ stanţe, suveranitatea e posi bilă n u m ai în imagi naţie şi cu preţu l realităţi i . Aşa cum epicurism u l se Întemeiază pe i l uzia feri cirii cel u i ars de vi u În tau­ ru l faleric75, tot astfel stoicism ul se sp rij i n ă pe i l uzia l i bertăţi i sclavu l u i . Am­ bele i l uzi i atestă puterea psi hologică a imagi n aţiei, o putere ce n u se poate exercita în să decît atîta ti m p cît realitatea l u m i i şi a celor vii , În care i n d ivi­ d u l este şi apare fie fericit, fie nefericit, fie om l i ber, fie sclav, e În lătu rată Într-o asemenea m ăs u ră, Încît l u m ea şi cei vii n u m ai sînt acceptaţi nici măcar ca spectatori l a spectacolu l amăgi ri i de sine. Dacă p rivi m l i bertatea cu och i i tradiţiei, identificînd-o cu suveranitatea, prezenţa În acelaşi ti m p a l i bertăţi i şi a ne-suveranităţi i , a capacităţii de a începe ceva nou şi a incapacităţi i de a controla ori măcar de a prevedea ur­ m ări le cel o r În ce p u te pare aproape să ne con strîngă să co n c h i d em că existen ta , de , u m an ă este absu rdăJ6 Ti , nÎnd seamă de real itatea u m an ă si fenomenele ei atît de evidente, este În tr-adevăr tot atît d e fal s să se nege li bertatea u mană de a acţi ona sub pretextul că agentul n u rămîne niciodată stăpîn u l faptelor sale, pe cît este de greşit să se susţi nă că suveranitatea ome­ nească e posi b i l ă datorită faptul u i incontestabil al l ibertăţii umane. 77 Se pune atu nci întrebarea dacă concepţia noastră, după care l i bertatea şi ne-suverani­ tatea se exclud reciproc nu este cu mva contrazisă de realitate, sau, altfel spus, 75. Nume ce vine de la Phalaris, tiranul Agrigentului Între 565-549 Î.e. n . , care Îşi ardea victl' mele În tr-un tau r de cupru. (N. tr.)

76. Această concl uzie "existenţialistă" se datorează mult m ai puţin deCÎt s-ar părea u nei auten­

tice reco nsiderări a co nceptelor şi a criteri i l o r trad i ţionale; În reali tate, ea continuă să opereze În cadrul tradiţiei şi cu conceptele tradiţionale, chiar dacă cu u n an umit spirit de revoltă. Rezu ltatul cel mai logic al unei asemenea revo lte ÎI re p rezi ntă, aşad ar, o reve nire la "valorile religioase", care totuşi nu se mai Înrădăcinează defel în experienţe rel igioase autentice sau În credi nţă, ci sînt, ca toa te "valorile" spirituale moderne, valori de schimb, obţi n u te În acest caz co ntra "valorilor" rep u diate ale deznădej d i i .

77. Acolo u n d e

m î n d ri a umană este î n c ă i ntactă, tragedia m a i curînd deCÎt a b s u rd i ta te a este socotită marca existenţei u m ane. Cel mai m are reprezentant al acestui tip de gî n d i re este Kan t, pentru care spo ntaneitatea acţi unii şi facu l tăţi l e conexe ale raţi unii p racti ce , i nclu­ siv puterea de jud ecată, rămîn cal ităţile de seamă ale omului, chiar dacă acţi unea lui cade sub determ inis m u l l egilor natu rale, iar judecata sa nu poate pătru nde secretul realităţii absolute ( acel Ding an sich [ l ucru În sine J ) . Kant a avut înd răzneala de a-I achita pe om de consecin ţel e faptelor sale, i nsistînd numai asupra purităţii motivelor l ui - iar asta l-a sal­ vat de pi erderea cred in�ei În o m şi În măreţia sa pO tenţiaIă. ,

1 94

d acă nu cumva c ap ac i tatea de ac ţi u n e nu asc u n d e În s i n e an u m ite potenţia­ l i t ăţ i care Îi perm i t să s u p ravi eţ u i a s c ă n ep u ti nţe i pe care o i m p l ică ne-su­ veran itatea.

33 I REVERS I B I LUL Ş I PUTEREA D E A I ERTA

Am văzut că animal laborans n u poate fi răscu mpărat d i n s i tu aţi a d e p ri ­ zonier al cicl u l u i perpetu u a l pro ce s u l u i vieţii , supus mereu necesităţi i m u n c ii şi a co n s u m u l u i , decît p ri n m o b i l izarea u n e i al te fa c u l t ăţ i u m a n e , cea d e a c re a de a fab rica şi de a p ro d u ce a l u i homo (aber, c el care, În c al i t a te de creator d e u n e l te , n u n u mai că uş u re ază s u fe ri n ţ a şi necazu l m u nci i , ci, î n plus, edifică o lume a durabilităţi i . Răs c u m p ă rare a vie ţii în treţi nute pri n muncă vi ne d i n apartenenţa la l u m e , î n t reţ i n u tă p r i n fa b ricare . Am văzut, apo i , că homo {aber n u po ate fi e l i berat d e co n d iţi a l i psei de s en s , a " d eval o rizări i tu tu ror val ori l o r" şi a neputinţei d e a d esco peri c ri teri i legiti me în tr-o l u m e determin ată de categori ile de m ij l o c ş i d e sco p, decît prin facultăţi le co m p l e ­ m entare a l e acţi u n i i şi vorbiri i , care p rod u c p o ve st i ri p l i n e de s e m n ificaţ ie l a fel d e natural pe cît fa b ri c are a p rod u c e o b i ecte d e întrebuinţare. Dacă nu s-ar plasa În afara c o ns i d e raţi il o r de faţă, la aceste cazu ri s-ar putea adău­ ga ş i s itu aţi a gî n d i ri i ; căci gî nd i re a este şi ea in c a p a b i l ă s ă s e gî n de as c ă pe s i n e " În afara situaţi i l o r pe care ea însăşi l e generează. În fiecare d i n aceste cazu ri , o m u l - o m u l q ua animal laborans, q ua homo (a ber, q ua gî n d it o r - este salvat de ceva cu totul d i fe ri t; ceva ce vi n e din afară - fi reşte , nu d i n afara o m u l u i , ci d i n afara fiec ă rei a d i n a ct i vi tă ţ i l e res pective. Dacă este t o to d at ă o fi i nţă care c u n o aşte o l u m e şi o l o c u i e ş te - acest fapt e, d i n pu n ctu l de ve ­ d e re al l u i animal laborans, o m i n u ne; d acă s e m n ifi caţi a a re un loc În această lume - acest fa pt e , d i n punctul d e ved e re al l u i homo (aber, o m i n u n e , o reve l a­ ţie a divinităţi i . Cazu l ac ţi u n i i ş i a l neaj u ns u ri l o r sale este c u to t u l diferit. Ai c i , leacu l îm­ p o t ri va i reve rsi b i l u l u i ş i a n e p rev ăz u t u l u i proces u l u i declanşat p ri n acţi u ne nu vi n e d i n tr- o altă facu ltate, eventu al s up eri o ară , ci ţine de p o si b i lităţi le ac ţi u n i i Îns eş i Pos i b i l a e l i berare de c o nd i ţi a i reversi b i l u l u i - a nep ut i n ţe i d e a şterge ceea ce s - a făcut, cu toate c ă a u to ru l n u şt i a ş i n u ar fi p u tu t şti c e face - o ad u ce facu l t at e a i e rtări i . Le acu I p e n tru n e p re vă z u t p en t ru nesi g u ra nţa h aotică vi i to ru l u i e cu p ri n s În c ap a ci tate a de a fac e şi d e a ţi n e pro m isi u n i . Cele două pos i b i l i tăţi fo rmează un to t, în m ăs u ra În care u n a d i n tre e l e , i e rtarea, se rveşte la ştergerea fapte l or trecutul u i , a l e c ă ru i "păcate" !atÎrn ă p recum sabia l u i Da m o c le s deasupra fiecărei n o i generaţi i, i ar cealaltă, legarea pri n pro m i s i u n e , serveşte la stabi l i rea, în ocean u l d e nesiguranţă care este p rin d e fi n i ţi e vi i to ru l , a u n o r insule de ce rti tud i n e rară de care n i c i c h i ar conti n u itatea, nem aivorb i n d de d u rab i l i tatea d e ori ce fe l , n u ar fi p os i b i lă În rel aţi i l e d i n tre o a m e ni ,

­

"

.

,

.

1 95

Dacă n u am

fi

tate a n oastră de

iertaţi , e l i b eraţi de co n seci nţe le faptelor n o astre, capaci­

a

acţi o n a s-ar restrînge, aşa zicînd , l a o s i n gu ră faptă d i n

care n u ne-am putea n i ci cînd reve n i ; am rămîne pen tru totdeau n a vi cti mele u rm ări l o r ei, l a fe l ca ucen icul vrăj i tor căru i a îi l i pse a form u l a magică cu care să ru p ă vraja. Dacă nu am fi legaţi de în dep l i n i rea p ro m i s i u n i l o r, nu am fi n i ci o d ată în stare să ne p ăstrăm i d e n ti tatea; am fi con d a m n aţi să rătăci m neaj u to raţi ş i dezo rie n taţi , fiecare p ri n În tu nericu l i n i m i i sale so l i tare, p ri nşi în contrad icţi i l e şi În echivocu rile ei - u n întu neric pe care n u m ai l u m i n a revăr­ sată asu p ra dome n i u l u i p u b l i c de preze nţa alto ra, care co n fi rm ă i d e n ti ta­ tea d i ntre cel ce face prom isiunea şi cel ce o Îndeplineşte, îl poate risi p i . Ambele fac u ltăţi d e p i n d , aşad ar, de p l u ra l i tate, d e p rezenţa ş i d e acţi u n e a al tora, căci n i m e n i nu se poate ierta pe sine însuşi şi n i meni nu se poate s i m ţi l egat de o p ro m i s i u n e facu tă doar sieş i ; ie rtarea şi p ro m isiu nea puse În scenă în singurătate sau în izo l are rămîn l i psite de real i tate şi nu au altă sem nifi caţi e decît aceea de rol pe care i n d ivi d u l îl jo acă pen tru s i n e . Î ntrucît aceste facu l tăţi sînt atît de strîns legate d e co n d iţi a u mană a p l u ­ ral ităţi i , rol u l l o r în po l i tică p resu p u n e o serie de p ri n ci p i i d i recto are d i ame­ tral o p use n o rm e l o r " m o rale" care derivă d i n n o ţi u nea p l ato n iciană de guvern are. Căci , la Plato n , guvern area, a cărei l egiti m i tate se Întemeia pe stăpîn i rea s i n e l u i , Îşi extrage p ri n ci pi i l e d i recto are - ce le care, În acelaşi ti m p , j u stifică şi l i m i tează puterea asu p ra alto ra - d i n tr-o rel aţie stab i l ită în tre mine şi m i ne însu m i , astfel că binele şi rău l relaţi i l o r cu cei l alţi sînt deter­ m i n ate de atitu d i n i l e faţă de p ro p ri u l sine, pînă ce întregu l d o m e n i u p u b l i c aj u nge să fie con ceput d u p ă i m agi n ea " om u l u i în m are" , a o rd i n i i j u ste d i n tre capaci tăţi le i n d ivi d u a l e ale m i nţi i , sufletu l u i şi corp u l u i o m u l u i . Pe de altă p arte, cod u l m o ral , ded us d i n capaci tatea de a ierta şi d i n cea de a face p ro m i s i u n i , se în temeiază pe experien ţe pe care n i m en i nu le-ar p u tea avea vreodată cu s i n e însuşi şi care, d i n con tră, se bazează În în tregi m e pe prezenţa alto ra. Ş i , întocmai d u p ă cu m grad u l şi m o d u ri l e stăpîn i ri i de s i n e înd reptăţesc şi d eterm i n ă stăpîni rea asupra altora - cu m s e co n d u ce pe s i n e î i v a con d uce pe alţi i -, tot astfel grad u l ş i m od u ri l e î n care este iertat şi i s e fac p ro m i s i u n i d eterm i n ă grad u l şi m o d u rile În care i n d ivi d u l s e poate ierta pe s i n e şi îşi poate respecta pro m isi u n i l e care ÎI privesc n u m ai pe e l . Deoarece remed i i l e Împotriva fo rţei uri aşe şi a flexi b i l ităţi i pro pri i procese­ l o r acţi u n i i nu pot fu n cţi o n a d ecît su b co n d iţia p l u ralităţi i , e cît se po ate de periculos să se fo l osească această facu ltate altu ndeva decît În dome n i u l trebu ri l o r o m en eşti . Şti i n ţel e n atu ri i şi teh n o l ogi a mod ern ă, care n u m ai respectă, n u m ai i m ită şi nu îşi m ai procură m ateri a l u l d i n p rocesele n atu ri i , c i par d e fapt s ă acţi oneze În natu ră, par, Î n m o d asemăn ător, s ă

fi

i n tro­

d u s i reversi b i l u l şi nep revăzutu I o m e n esc În d o m en i u l n atu ral , acol o u n de n u se găseşte n i ci u n l eac care să şteargă ceea ce s-a facut. Tot astfe l , se p are că u n u l d i n m ari l e pericolele ce pîn desc acţi u n e a realizată în m a n i era fabri­ cări i şi În i n teri o ru l cad ru l u i catego ri al d e m ij l oace şi d e sco p u ri constă În auto-p rivarea concom i tentă d e remed i i l e p rop ri i acţi u n i i , astfel că i n d ivi d u ­ l u i n u i s e cere n u m ai 1 96

să facă ceva cu m ij l o acele vi olenţei i m p u se d e o ri ce

proces d e fab ricare, ci şi să desfacă ceea ce a făcut, aşa cum e l i m i nă, p ri n m ij loacele d i strugerii , u n obiect nereu şit. N i m ic n u se arată m ai clar În aces­ te Încercări decît m ăreţia puterii u m ane, al cărei izvor se afl ă În capacitatea de a acţio n a şi care, fără rem ed i i le propri i acţi u n i i , în cepe i n evitabi l să strivească şi să d istrugă nu om u l însuşi, ci condiţi i l e în care vi aţa i-a fost dată. Cel ce a descoperit menirea iertări i În domen i u l treburi l o r omeneşti a fost Isus d i n Nazaret. Faptul că el a făcu t această descoperi re Într-un co n­ text rel igios şi că a form u l at-o într-un l i m baj rel igios n u e u n motiv pentru a o l u a mai puţin în serios În tr-un sens absolut laic. Trad iţia gîn d i ri i noas­ tre politice a fost pri n n atu ra ei ( d i n motive pe care n u l e p utem analiza ai ci) extrem d e selectivă, l ăsînd În afara sistem u l u i de concepte o m are varietate de experienţe politi ce autentice, printre care nu trebuie să fi m su rpri nşi să descoperi m unele într-adevăr fu ndamentale. Anumite trăsătu ri ale învăţăturii l u i Isus din N azaret, care n u sînt În p ri m u l rînd l egate de m esaj u l rel igios creşti n , ci îşi au obîrşia în experienţele micii co m u n ităţi strîns l egate a uceni­ ci lor l u i , În cl i n ată să Înfru nte auto rităţi l e p u b l ice d i n Israel , fac parte fără Înd o i al ă d i ntre ele, ch iar dacă ele au fost neglij ate d i n cauza p reti nsei lor natu ri exclusiv rel igioase. Si ngu ru l indici u rud i mentar al înţelegeri i faptu l u i c ă iertarea poate fi corectivu l necesar pentru inevitabi lele prejudicii c e decu rg d i n aCţi u n e poate fi văzut În princi p i u l roman de a-I cru ţa pe cel Învi ns (par­ cere subiectis) - o înţelepci u n e cu totu l necun oscută grecilor - sau În d reptul de a com u ta ped eapsa cu moartea, pro bab i l şi el tot de origi ne rom ană, care este o prerogativă a aproape tuturor şefi lor de stat din Occident. H otărîtor în contextu l nostru este faptu l că, Îm potriva " cărtu rari l o r şi a fariseilor" , Isus susţine, mai Întîi , că nu doar D u m n ezeu are puterea de a ierta78 şi, apoi, că această putere nu vi ne d e la Dumnezeu - ca şi cînd n u oamen i i , c i D u m nezeu a r i erta pri n intermed i u l fii nţelor u mane -, ci , d i m po­ trivă, tre b u i e pusă În mişcare Între ei de oameni , în ai nte de a putea spera să fi e iertaţi şi de D u m n ezeu . Cuvi ntele lui Isus sînt chiar mai rad icale. În Evanghelie, o m u l nu este chemat să ierte, fi i ndcă D u m n ezeu este cel care iartă, iar el tre b u ie să facă " I a fel", ci , "dacă fiecare din voi i artă d i n toată i n i m a" , " I a fel " va face şi D u m nezeu .79 Motivu l stăru i n ţei asu pra datoriei

78. După cum se afirmă categoric în Luca, 5 , 2 1 -24 (cf. Matei, 9 , 4-6 sau Marcu, 1 2 , 7-1 0 ) , u n d e I s u s face o m i n u n e pentru a dovedi că "Fiul Omului are putere pe pămînt s ă ierte păcatele", iar accentul cade pe expresia "pe pămînt". Stăru in�a l u i asu pra "puterii de a ierta", chiar mai mult decît săvîrşirea m i n u n i lor e cea care îi u i m eşte pe oameni, astfel În cît "cei ce şedeau cu el ia masă au Început să zică În si nea lor: Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?" (Luca, 7, 49). 79. Matei, 1 8 , 35; cf. Marcu, 1 1 , 2 5 : "şi, cînd staţi În picioare de vă rugaţi , să iertaţi . . . ca şi Tatăl vostru care este În ceruri să ierte greşel i le voastre". Sau: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta. Dar, dacă nu i ertaţi oamenilor greşel i l e l o r, nic i Tatăl vostru nu va ierta greşelile vo astre" (Matei, 6, 1 4-1 5). Î n toate aceste cazuri, puterea de a ierta este în pri m u l rînd o p utere omen ească: Dumnezeu iartă "greşelile no as­ tre precu m şi noi iertăm greşiţilor noştri ".

1 97

de a i e rta este fără doar şi po ate acel a că " e i nu şti u ce fac" , i a r această d ato rie nu p riveşte cazu ri l e extre m e ale cri m ei şi ale răutăţi i voite, căci atu nci nu ar mai

fi fost necesar să se dea învăţătu ra:

"şi c h i ar d ac ă p ăcătu­

ieş te î m p otriva ta d e şapte ori pe zi ş i de şapte o ri p e zi se Întoarce la ti ne şi zice: «îm i pare rău ! » --...s ă-1 ierţi" .80 Cri m a şi rău l voite sînt rare , po ate c h i a r m a i rare d eCÎt faptele b u n e ; potrivit l u i Isus, de ele se v a ocu p a D u m n ezeu l a J u d ecata de Apo i , care nu joacă n i c i u n rol În vi aţa de pe pămînt şi n u se defi n eşte p ri n iertare, ci pri n răs p l ată d reaptă

(apodounai). 81

G reşeal a este

Însă ceva coti d ian, ce ţi ne de în săşi n atu ra acţi u n i i , care stabi l eşte În perma­ nenţă n o i l egătu ri În cad ru l u n ei reţe le de re l aţi i şi are nevo i e d e iertare şi de el i be rare pen tru ca vi aţa să po ată conti n u a, d ezlegî n d u - i În mod cons­ tan t pe o a m e n i de ceea ce au făcu t fără să şti e . 82 Oamen i i pot rămîne age nţi l i beri n u m ai p ri n ace astă con stantă e l i b e rare reci p rocă d e ceea ce fac şi pot p ri m i o p u tere atît de mare p recum aceea d e a începe ceva nou n u m ai d atori tă perm anentei d i spon i b i l i tăţi de a se răzgîn d i şi d e a o lua de l a capăt.

În această privi nţă, iertarea este tocmai opusul răzb u n ării , care acţi on ează sub fo rm a re-acţiei îm potriva unei p ri me greşel i şi p ri n care, departe de a se pune capăt consecinţelor pri m u l u i d elict, toată l u mea rămîne pri nsă În p ro­ ces, ceea ce Îi Îngăd uie reacţi ei în lanţ con ţinute în fiecare acţi u n e să îşi u rmeze nesti n g h e ri tă c u rs u l . S p re deose b i re de răzb u n are , care este reacţia n atu ra­ l ă, auto m ată la greşeală şi care , d i n cauza i reve rs i b i l i tăţi i p rocesu l u i acţi u n i i , po ate fi p revăzu tă, ba c h i ar cal cu l ată, actu l i e rtări i n u poate

fi

n i ci o d ată

p rezi s; el este singu ra reacţie care acţi o n ează În ch i p neaşteptat, păstrînd astfel, cu toate că este o reacţi e, ceva din caracterul origi nar al acţi u n i i . Iertarea, altfel spus, este s i ngu ra reacţie care nu re-acţi on e ază p u r şi s i m p l u , ci acţi o­ nează într-un ch i p n o u şi neaşteptat, neco n d i ţi o n ată de actu l care a provo-

8 0 . Luca , 1 7 , 3-4. E s te i m portant să nu uităm că cele trei cuvi nte-cheie ale textu l u i - aph ien­ ai, metanoein ş i hamartanein - au, chiar şi in greaca N o u l u i Testament, a n u m ite sensuri

pe care trad uceri l e nu reuşesc să le redea pe dep l i n . Pri mul lnţeles al l u i aphienai este cel de "a l ăsa să p l ece", "a d a d ru m u l" mai curind decit cel de "a ierta" ; metanoein Inseam­ n ă " a se răzglndi" şi - Întruclt serveşte de asemenea l a redarea cuvin tu l u i ebraic sh�/V "a se Întoarce", "a merge pe urmele paşilor cu iva" mai curind decit "a se pocăi", cu nuanţele ps i h o l o gice şi e mo ţ i o n a le ale acestu i verb ; ceea ce se cere este : răzglnd eşte-te şi " n u mar păcătu i " , adică aproape con trari ul pen itenţei . Î n fi n e , hamartanein e In tr-ad evăr foa rte b i n e redat [în trad ucerea engl eză 1 p rin "a greş i" [trespassingJ în m ă s u ra In care înseam­ nă m ai curind " a rata", Ha nu izbuti şi a o apuca pe u n d ru m greşi t" decît " a p ă c ăt u i )) (vezi H e i n rich Ebeli ng, Griechisch-deutsches Wiirterbuch zum Neuen Testamente ( 1 9 2 3 ) ) . Ve rsewl pe care eu II ci tez î n trad u cerea stan d ard a r putea fi redat şi astfe l : " Dacă greşeşte îm p otriva ta . . . şi . . . se Intoarce la tin e zicin d : m-am răzgin dit - să li dai drumul" . 81 .

Matei,

1 6, 27.

82. O a s em ene a i n terp retare pare înd reptăţită de context (Luca,

1 7 , 1 - 5 ) : Isus I n c e p e să vo r­ bească subli n i i n d caracterul i n evitabil al " p ri l ej u ri l o r de poti c n i re" (skandala), care sînt de neiertat, cel puţin pe pămlnt; căci " vai de acela pri n care vin ! Ar fi mai d e folos pen­ tru el să i s e lege o pi atră de moară d e gît şi să fie arun cat în m are"; şi conti nuă apoI Învăţînd i ertarea "greşelii" ( hamartanein ) .

1 98

cat-o, şi de aceea, el i berÎ n d u - i de co nseci nţe l e l u i şi pe cel ce i artă, şi pe cel ce este iertat. Li bertatea cu pri nsă În Învăţătu ri l e lui Isus despre i e rtare este l i be rtatea faţă de răzb u n area care Îi Înch ide atît pe cel ce o s ăvîrşeşte, cît şi pe cel ce o s u feră În auto m ati sm u l i m p l acab i l al proces u l u i acţi u n i i care n u p reti n d e n i ci o d ată de la s i n e o Înch eiere . Altern ativa la iertare, Î n s ă n icidecum o p u s u l e i , este pedeapsa, ş i ambele a u În co m u n fa ptu l că Încearcă să p u n ă capăt unei s i tu aţi i care, fără i n tervenţie, ar p u tea conti n u a la n esnrşit. I ată de ce este cît se poate de sem­ n ificativ, În tru cît este u n e l e m ent cu ad evărat con stitutiv În domen i u l tre­ b u ri l o r o m en eşti , faptul că o a m e n i i sîn t i n capabi l i să i e rte ceea ce nu pot pedepsi şi sînt i n capa b i l i să pede psească ceea ce s-a d oved it a fi d e nei er­ tat. Acesta e ad evăratu l semn d i sti n ctiv al d e l i cte l o r pe care, de la Kan t Înco ace, l e n u m i m " ră u l rad ical" şi d es p re a căro r n atu ră şti m atît de p u ţi n ch i ar şi n o i , cei care a m fo st exp u ş i u n eia d i n tre rarele l o r izbucn i ri p e scen a p u b l ică. Tot ce şti m este că nu p u tem n i ci să p edepsi m , n i ci să i e rtăm asem e n e a d e l i cte şi că, p ri n u rm are , e l e d e p ăşesc d o m e n i u l tre b u ri l o r o m e n eşti şi posi b i l i tăţi l e p u teri i u m a n e , d i s trugÎn d u - l e Într- u n c h i p rad i cal pe amî n d o u ă p retuti n d e n i u n de Îşi fac apari ţia. Î ntr- u n ase m enea caz, În care fapta Însăşi n e d e posedează d e o rice pute re, nu putem În tr- adevăr decît să re petăm Îm p re u n ă cu Isus: "Ar fi m ai de fo l o s pentru e l s ă i se lege o pi atră de m o ară de gît şi să fie aru ncat În m are " . Poate c ă argu m entul c e l m a i co nvi ngător c ă Între i ertare şi acţi u n e exi stă o l egătu ră la fel de strînsă ca Între d i strugere şi fab ric are vi n e d i n aceea că,

În cazul i e rtări i , şte rgerea u n ei fapte pare să d e a seam a de acel aşi caracter revel ator ca şi fapta însăş i . I e rtarea şi rel aţi a pe care ea o stab i l eşte este Întot­ deau n a ceva abso l u t personal ( c h i a r dacă nu neapărat ceva i n d ivi d u al sau privat), în care se i artă ceea ce s-a făcu t de d ragu l l u i

cine a facu t. Acest lu cru

a fost şi el clar recu noscut de I s u s ( " Păcatele e i , care sînt m u l te, sî n t i e rtate ; căci a i u b i t m u lt. Dar cui i se iartă puţin, iu beşte puţi n " ) şi constitu i e tem e i u l co nvingeri i o b i ş n u i te d u p ă care n u m ai i u b i re a are p u terea să i e rte . Căci i u ­ b i rea, cu toate c ă este u n a d i n c e l e m ai rare Întîm p l ări d i n viaţa oame n i l o rB3 , are În tr-adevăr o n eegal ată putere d e autodezvăl u i re şi o privi re n ease m u i t d e cl ară pen tru dezvăl u i rea ace l u i

cine, tocmai pen tru c ă n u s e arată i n tere­

Siită, mergînd pîn ă la totala dispariţie a l u m i i , de ceea ce persoan a i u b ită po ate fi , de cal i tăţi l e şi neaj u n s u ri l e e i , ca şi de re alizări le, n e re u ş i tele şi ab ate ri l e sal e . I u b i rea, d i n cauza pasi u n i i sale, d i struge acel sp aţi u i n termed i a r care ne l e agă şi ne separă pe u n i i de a l ţi i . Cît ti m p Îi ţi n e vraj a, si ngurul care se p o ate strecu ra În tre doi i u b i ţi este co p i l u l , rod u l i u b i r i i Înseş i . Copi l u l , acest În tre-ei de care i u biţii sîn t acu m l egaţi şi pe care ÎI au În co m u n , rep rezi n tă l u m e a pri n aceea că îi şi d esp arte ; el este i n d ici u l că cei d o i vo r i n trod uce 83 . Prej udecata obişnu ită după care i u b i rea este tot atît de răspîndită ca "idila" vi n e po ate d i n faptu l că noi t o ţi am auzit de iubire mai Întîi prin i n termediul poezi ei. Dar poeţi i ne amăgesc; ei sînt si nguri i pentru care i u birea nu este n u m a i o ex p e rie n ţă crucială, ci şi u n a indispensabilă, ceea ce Îi Îndreptăţeşte să o ia drept un iversală.

1 99

o n o u ă l u me În l u mea dej a existentă.84 Totu l se petrece ca şi cî n d , m u l ţu m i tă co p i l u l u i , i u b i ţi i se În to rc În l u m ea d i n care i u b i rea lor Îi izgo n i se . Î n s ă această n o u ă ap arte n enţă l a l u me, rezu ltat posi b i l ş i si ngu ru l d eznod ămînt feri cit cu p u ti n ţă al unei poveşti de d ragoste, este, Într- u n sens, sflrşitul i u ­ b i ri i , care trebu i e fie să p u n ă încă o dată stăpîn i re p e parteneri , fi e s ă s e trans­ fo rme Într- u n alt mod de convie ţu i re . I u bi rea este, pri n în săş i n atu ra e i , l i psită d e l u me, şi m ai curînd d i n acest motiv decît d i n p rici n a rarităţi i sale este ea n u do ar apolitică, ci anti politică, poate cea mai putern ică d i ntre toate fo rţele anti po l i tice o m eneşti . De aceea, dacă ar fi ad evărat, aşa cu m a crezu t creşti n i sm u l , că n u m ai i u b i rea po ate i erta, În trucît n u mai ea este pe d e p l i n receptivă la acel

cine al

i n d ivi d u l u i , mergînd pîn ă la a fi Întotdeau n a gata să îi i erte orice va fi făcut, iertarea ar tre b u i să rămînă cu totu l în afara co nsideraţi i l o r n o astre. Cu toate aceste a, ceea ce este i u b i rea În sfera strict ci rcu mscrisă care Îi e propri e, este respectu l În domen i u l mai larg al trebu ri l o r omeneşti . Respectu l , l a fel ca te r­ m e,n u l aristotelician philia politike, dese m n ează u n soi de " p rieten ie" l i psită de i n ti m itate şi de ap ro p i e re; este co nsideraţi a pen tru persoan ă, a rătată de l a d i stanţa pe care s p aţi u l l u m i i o pune în tre noi, iar această co nsideraţie este i n depend entă d e cal ităţi l e pe care le putem ad m i ra sau de re al izări l e pe care le putem p reţu i În cel mai înalt grad . Astfel, p i e rderea modern ă a respec­ tu l u i sau, mai curîn d , convi ngerea că respectu l este d ato rat doar În m ăs u ra În care ad m i răm sau sti măm, este un semn clar al deperson al izări i cresCÎn d e a vi eţi i p u b l i ce şi social e . Î n orice caz, respectu l , ÎntruCÎt priveşte excl usiv per­ soana, este absol u t suficient pentru a face l oc, de d ragu l persoanei , i e rtări i faptei sal e . Î nsă faptu l că ace l aşi cine, dezvăl u i t Î n acţi u n e şi Î n vo rb i re, rămîn e de asemenea s u b i ectu l iertări i , este motivu l cel mai adîn c pen tru care n i meni n u se poate i erta pe si ne Însuşi ; şi aici, ca şi În acţi une şi În vo rb i re În gene­ ral , d e p i n dem de cei lalţi , Înaintea cărora ne Înfăţi şăm, d i fe renţi i n d u - n e în ­ ÎI percepem. Î n c h i ş i în n oi

tr- u n mod pe care n oi înşine sîn tem i ncapabi l i să

înşi ne, nu am fi nicicînd În stare să ne i e rtăm nicio slăbici u n e sau greşeală, d eoarece ne-ar l i psi experi enţa persoanei de d ragu l căreia se poate i erta.

84. Această facultate creatoare-d e-I ume a iubiri i nu se confu n d ă cu ferti l itatea, pe care se Înte·

poveste m i tol ogică, d i m po trivă , Îşi experien ţa iubirii: ceru l este văzut ca o gigantică ze iţă care

meiază cele m ai m u l te mituri ale creaţi e i . U rm ătoarea extrage În mod clar i m agin i l e d i n

Încă se apleacă În jos către zeul pămînt, de care este separată de zeu l aer, care s-a n ăscu t Între ei şi care acu m o ridică În

su s

.

Astfe l , un spaţi u al

lumii

alcătuit d i n aer ia fi i n ţă şi se

strecoară între pămînt şi cer. Vezi H. A. Frankfort, The Inte/lectual Adventure

ofAncient Man

(Chi cago, 1 946), p. 1 8 , şi M i rcea Eliade, Traiti d'Histoire des Religions ( P aris, 1 9 53), p. 2 1 2 ,

200

34

N EPREVĂZUTU L ŞI PUTEREA PROM ISIUNII Spre deose b i re d e i e rtare, care - po ate din cauza con textu l u i e i re l igios, poate din cauza l egătu ri i cu i u b i re a a în soţi t d escoperi rea ei - a fo st, socotită în totd e au n a d rept l i psită d e real i s m şi de neacceptat în d o m e n i u l p u b l ic, puterea d e stab i l izare pro p ri e capacităţi i de a face p romisi u n i a fost recunos­ cută pe tot p arcu rs u l trad iţiei n o astre. Putem m e rge pe u rm e l e ei pîn ă în siste m u l j u rid i c ro m a n : i nvi olabi l i tatea înţel egeri l o r şi a tratatel o r (paeta sunt

servanda);

sau îl pute m socoti pe Avraam d rept descoperito ru l e i , b ărbatu l

d i n U r, a căru i în treagă poveste, aşa c u m o i stori seşte B i b l i a, înfăţişează o porn i re atît d e înfl ăcărată de a înch e i a l egă m i n te, în cît tot u l se petrece ca şi cîn d el nu ar fi ieşit d i n ţara l u i d ecît pen tru a încerca î n pusti etatea l u m i i puterea p ro m i si u n i i reci proce, pî n ă cîn d , Î n cele d i n u rmă, D u m nezeu în suşi a acceptat s ă facă u n Legămînt cu e l . Î n o rice caz, m area vari etate , d e l a ro m a n i în coace, a teori i l o r co n tractu l u i d oved eşte faptu l c ă p u tere a d e a face p ro m isi u n i a ocu p at în cu rs u l s eco lel o r cen tru l gîn d i ri i p o l itice. N e p revăzutu l pe care actu l d e a face p ro m i s i u n i îl î n l ătură cel p u ţi n În parte are o d u b l ă n atu ră: el apare în acel aşi ti m p din "întu nericu l i n i m i i ome­ n eşti " , adică din nestato rnicia fu ndamental ă a oamen i l or, care n u pot nicio­ d ată garanta astăzi cine vo r fi mîi n e , şi din n e p u ti n ţa d e a p rezice u rmări l e u n u i act în făptu i t în tr-o com u n i tate d e egal i , u n d e fiecare posed ă aceeaşi capaci tate de a acţi o n a. N e p u ti n ţa o m u l u i d e a se b izu i pe s i n e sau de a avea d e pl i n ă Încredere În s i n e ( ceea ce este acel aşi l ucru ) este p reţu l pe care fi i n ţel e o m e n eşti Î I pl ătesc pen tru l i b e rtate; iar n e p uti n ţa l o r de a rămîn e si ngu ri i stăpîn i ai faptelor l o r, de a l e c u n o aşte u rm ă ri l e şi de a se bizu i p e vi itor este p reţu l pe care Î I p l ătesc pen tru p l u ral i tate şi pen tru real i tate, pen­ tru bucuria d e a l o c u i Î m p reu n ă cu alţi i o l u me a cărei reali tate este asigu ­ rată pen tru fiecare în parte de preze nţa tutu ro r. M e n i rea capacităţii de a face pro m i s i u n i este de a stăpîni această d u b l ă obscu ritate a tre b u ri l o r omeneşti ş i co nsti tuie, c a atare, singura alte rn ativă la un control întemeiat pe stăpîn i rea de sine şi pe guvern area alto ra; ea cores­ p u n d e În tru totu l u n ei l i be rtăţi d ate în co nd iţia n e-s uve ran ităţi i . Perico l u l şi avantaj u l ce se Întîl nesc i n evitab i l În o rice co rp pol i tic care se sprij i n ă pe con­ tracte şi p e tratate vi n din faptul că, spre deose b i re d e siste m e l e înte m e i ate pe co n d ucere şi pe suveranitate, e l e Iasă nesch i m bate neprevăzutu l tre b u ri l o r omen eşti şi n estatorn i ci a oame n i l o r, folosi n d u-le, pen tru a s p u n e astfe l , doar ca pe u n m e d i u În care sînt aru n cate cîteva i n su l e d e p revizi b i l şi În care sînt înăl ţate CÎteva jal oane de certitudine. Î n cli pa în care promisi u n i l e Îşi pierd carac­ terul de i n s u l e sigu re izo l ate În tr- u n o cean d e nesiguran ţă, ad ică atu nci cîn d se abuzează de capacitatea de a pro m i te pentru a aco peri Întregul cîm p al vi i toru l u i şi pen tru a trasa o cărare sigu ră în toate d i recţi i le, pro m i si u n i l e Îşi pierd pute rea d e liant şi în treaga i n iţiativă se întoarce îm potriva e i Înseşi . Am vorb i t m ai d evre m e d esp re p u te rea care i a n aşte re atu n c i CÎn d oa­ m e n i i se strîng laol altă ş i " acţi on ează de co m u n aco rd " ş i care d i spare d e 201

Îndată ce se despart. Forţa care Îi ţi ne Îm pre u n ă, diferită de spaţi u l înfăţişări i Î n care e i se ad u n ă şi de puterea care ţi ne Î n viaţă 'acest spaţi u p u b l i c , este forţa promisi u n i i reci p roce sau a con tractul u i . Suveranitate a, care e Întot­ deau n a falsă d acă e revendicată de o singură entitate izolată, fie ea entita­ tea individuală a persoanei sau enti tatea colectivă a unei naţi u n i , dobîndeşte, În cazul u n u i mare n u m ăr de oamen i legaţi u n u l de altul prin pro m isiun i , o an u m ită reali tate l i m i tată. Suveranitatea rezidă În independenţa l i m itată rezu ltată din aceste l egături , i n depende nţă În raport cu i m posi b i litatea de a calcula vi itoru l , iar l i mitele ei coincid cu l i m itele proprii capacităţi i de a face şi de a ţi ne promisi u n i . Suveranitatea u n u i gru p de oameni legaţi şi ţi nuţi l ao­ l altă, nu de o voinţă identi că ce, Într-un chi p oarecu m misteri os, i-ar însufleţi pe toţi , ci de un scop asupra căru ia s-a co nvenit, singu ru l ce conferă p romi­ siunilorvalabilitate şi puterea de a lega, se manifestă foarte c1arÎn i n discutabi­ la su perioritate a grupului în raport cu oamen ii care sînt pe de-a-ntregu l liberi , nelegaţi d e n icio pro m i s i u n e ş i neataşaţi nici u n u i sco p. Această superi o ri­ tate provi n e d i n capacitatea d e a dispune de vi itor ca şi cîn d ar fi vorba de prezent, adică d i n creşterea u riaşă şi cu adevărat m i raculoasă a d i mensiu­ nii Înseşi În care puterea poate deveni operantă. Nietzsche, cu extraord i n ara l u i sensibi l itate pentru fenomenele morale şi î n ciuda prejudecăţii sal e mod­ erne care îl făce a să descopere izvo rul o ricărei puteri În voi nţa d e putere a i n d ivi d u l u i izo lat, a văzut În capacitatea de a face p ro m i s i u n i ( " memori a voinţei ", cum o nu mea el) însăşi diferenţa care desparte vi aţa u m ană de cea an i m ală.Bs D acă suveran i tatea este În dome n i u l acţi u n i i şi al tre b u ri l or omeneşti ceea ce măi estri a este În domen i u l fab ricări i şi al l u m i i obiectelor, atu nci pri ncipal a deose b i re d i n tre ele este aceea că u n a n u poate ti real iza­ tă decît pri n u n i rea u n u i mare n u m ăr de oameni, pe cînd pe ceal altă nu ne­ o putem înch i p u i decît În izolare. Î n m ăs u ra ·în care Înseamn ă mai m u l t decît s u m a acelo r mares, obicei uri şi norme de comportament solidificate prin tradiţie şi consfinţite prin înţelegeri, atît trad iţia, cît şi Înţel egeri le sch i m bÎndu-se cu ti mpul -, morala n u se spri­ ji nă, cel puţi n su b aspect politic, pe n i m i c altceva decît pe bunăvoi nţa de a răspunde uriaşelor riscu ri ale acţiu n i i pri n dispon i b i litatea de a ierta şi de a pri m i iertarea, de a face promisi u n i şi de a le respecta. Aceste prece pte morale sînt s i ngu rele care nu i se apli că acţi u n i i d i n exterior, porn i n d u -se de la înălţimea vreunei facu l tăţi aşa-zis superioare sau de la experienţe care i e s din sfera acţi u n i i . Dimpotrivă, ele iau naştere d i rect din voi n ţa de a trăi împreu­ nă cu alţi i în maniera acţi u n i i şi a vorbiri i , asemănÎn du-se astfel cu nişte mecan isme de contro l Încorporate În ch iar facultatea de a declanşa procese 85.

N i etzsche a v ăz u t cu o nee ga l ată l i m pezi me l egătura

d i n tre

suveranitatea u m a n ă şi facui·

tatea de a face promisiuni, cee a c e I·a condus la o re m arcabi l ă înţe l egere a înru d i ri i din·

tre m î n d ria u m ană şi con şti i n ţa u m ană. D i n n efe ricire, ambele i n tui ţi i au răm as fără

l egătură cu - şi fără efect pentru - co n ce ptu l său central , "vo i nţ a de putere" , fi i n d de aceea adesea tre c u te cu vederea chiar şi d e exegeţii l u i N i etzsche. Ele apar în p ri m e l e d o u ă afo' ri sme ale c e l u i de-al doilea tratat d i n

202

Zur Genealogie der Moral.

n o i şi fară sllrşit. D acă În l i psa ac ţiu n i i ş i a vo rbirii , În l i ps a n a ta l ită ţi i , am fi co n d a m n aţi să pen d u l ăm l a nesfi rş it În cicl u l perpetu u al deve n i ri i , atun ci , În l i psa ca p acităţi i a desface ceea ce am facut şi de a c ontro l a măcar În parte p rocese l e pe c a re le-am dezl ănţu it, am fi victi m e l e u nei n e c e s it ăţi auto­ mate, purtîn d to ate În s e m n e l e l egi l o r in exorabi l e care, după ş ti i n ţe l e natu ri i d e pînă m ai ieri , s e presu punea c ă re p rez i n tă trăsătu ra cea mai i m po rta ntă a p roce se l or natu ral e. Am v ăzu t mai devreme că pentru fi i nţele m u ri to a re ac e a stă fa t a lit ate n at u ra l ă, d e şi pend u l ează În ea În s ăşi şi ar putea fi ete rn ă , nu poate Însem na deCÎt p red e sti n a re Dacă ar fi adevărat că fatal i tate a este s e m n u l d i sti n ctiv de n eî n l ătu rat al pro ce s e l or istorice, atu nci ar fi , fără Înd o i al ă l a fe l de ad evărat că tot ce s - a r face În istori e ar fi p re destin at Şi În tr-o an u m ită măsură aces t l u cru este ad evărat. Lăsate În seama l or, tre b u ri l e omene ş ti n u pot face altceva d ecît să u rmeze legea m o rta l i tăţi·i, cea m a i sigu ră şi s i ngu ra lege de Încredere a unei vi eţi petrecute Între naştere ş i m oarte . Capaci tate a acţi u n i i este cea care s tî nj ene ş te această lege, d e oa rece î nt re rupe automatis m u l inexorab i l al vi e ţi i de fiecare zi, care la rîn d u i l u i , aşa c u m am văzut, înt re r u p e şi stînj en eşte c i c l u l p ro c esu l u i vieţi i biol o gi ce Răsti m p u l vi eţi i o m u l u i a l ergînd spre m oarte ar î m p i nge i n evitab i l la ru i n ă şi la d istrugere tot c e este ome ne s c, d acă n u a r ex ista ca p ac itatea de a între­ ru pe ac e as tă ten d i nţă şi de a începe ceva nou, o c a p ac itate i nerentă acţi u n i i , c a u n prilej permanent de ad ucere a m i n t e c ă oamen i i , d e ş i trebuie să mo a ră , nu se n asc pentru a m u ri c i pen tru a î n c epe Şi totuş i , întocm ai cu m , d i n pe rspecti va n atu ri i , m i şca re a recti l i n i e a vieţii omului Între n aşte re şi moarte seam ăn ă cu o c i u d ată deviere de l a l egea n atu ra l ă com u n ă a mişcării c i c l i ce tot a stfel acţ i u n e a p ri vit ă d i n p u n ct u l de vedere al p ro c es e l or automate ce par să d etermine mersul l u m i i , seam ănă cu o m i n u ne. Î n l i m b aj u l şti i n ţelor n atu ri i , este " i m p robab i litatea i n fi n i tă c are s e pro d u c e re g u l at Ac ţi u n e a este, de fa pt, singu ra facultate u m ană aptă s ă Î n făptu i a s c ă m i n u n i , c u m trebuie să fi şti ut fo arte bi n e Isus d i n N azaret a l e căru i i ntu i ţi i l eg a te d e e a sînt c om p a ra bile, pri n o ri gi n al i tate ş i noutate c u c el e a l e l u i S o crat e privi­ to are l a posi b i l i tăţi l e gîn d i ri i - atu nci cî nd a a sem ăn at puterea de a i e rta cu puterea mai genera l ă d e a fac e m i n u n i , pu nîndu-le pe amîn d o u ă pe a c e eaşi trea p tă şi l a înd emîna o m u l u i . B6 M i n unea care salvează l u mea, domeni u l tre b u ri l o r omeneşt i , de la ru i n a sa fi rească, " n atu rală" , este în ulti m ă insta nţă faptu l naşterii , în care se în ră­ dăci nează onto l ogi c ca p acitate a acţi u n i i . Altfel spus, e vo rb a de n aşte rea u nor oameni noi şi a unui nou Început, ca şi de acţ i u nea de care ei sîn t c ap a bili în vi rtutea naşterii lor. N u m ai experienţa in teg ra l ă a acestei posi bi l i tăţi poate .

,

.

.

,

.

,

,

" .

-

,

citatele de la n . 7 9 . Isus Însuşi a văzut rădăci n a u m ană a acestei p u teri de a Înfăptu i m i n u n i În credi nţă - care rămîne În afara consideraţi i l o r noastre . Î n contextu l de faţă, s i n ­

8 6 . Cf.

guru l l u c ru care co mează este că p u terea d e a fa ce m i n u n i n u este socotită d e sorgi n te divi n ă - cred inţa va m u ta m u nţii şi cred i nţa va i e rta; a d o u a acţi une n u e cu n i m i c mai puţi n m i racu loasă d ecît prima, iar răspunsul aposto l i l o r, ci nd

o ri În tr-o zi, a fost: " D o a m n e , m ăreşte-ne cre d i n ţa".

Isus l e cere să ierte de şapte

203

oferi c re d i n ţă şi s p e ran ţă treburi l o r omen e ş ti cele două trăsătu ri esenţiale ale existenţei u m ane cărora Anti c h i tatea greacă nu le-a acordat absol ut n i ci o ,

atenţie, desconsiderînd l o i a l i tate a c a p e o vi rtute cît s e po ate de neobişn u i­ tă şi n u fo arte i m p o rtantă şi socoti nd speranţa printre rel e l e am ăgitoare d i n cutia Pa nd o rei Această cred inţă şi speranţă Î n l u m e şi-au găsit pesemne expre­ .

sia ce a mai glorioasă şi m ai succi ntă În cele CÎteva cuvi nte

şi-au a n u n ţat "vestea c e a bu nă": " U n cop i l n i

204

s-a

p ri n care Evanghel iile

n ăsc ut " .

CA PITO LU L VI VITA ACTIVA SI E POCA M O D ERNĂ ,

Er hat den archimedischen Punkt gefunden, hat ihn aber gegen sich ausgenutzt, offenbar hat er ihn nur unter dieser Bedingung finden diirfen. ( G ăs i p u n c tu l arhi medic, dar îl fol osi îm pot riv a l u i însuşi ; se pare că i s - a îngăd u i t să îl găsească n u m ai c u acea s tă c o ndi ţ i e . ) ( Franz Kafka)

35

ÎNSTRĂI NAREA

DE

LU M E

Trei m ari even i m ente stau în p rag u l epoci i m o de rn e , determ i nîndu-i caracterul: descoperi rea Am e ri c i i şi ceea ce a decu rs de aici - explo ra rea î n tregi i l u m i ; Refo rma, care p ri n exp roprierea p rop ri etăţi lor e c l ez i astice ş i monas­ tice a de clan şat îndoitul p roces al ex p ro p ri eri i i n d ivi d u al e şi al ac u m u l ări i bo g ăţi e i soci ale; i nve ntarea telescopu l u i şi e l aborarea u n ei noi ştiinţe care examin ează natu ra Pămîntu l u i d i n p u n ctu l de vedere al u n ivers u l u i . Cele t rei nu pot fi n u m i te eve n i me n te m od erne, aşa cu m î n ţe l ege m evenim entele m oderne de l a Revo l uţi a Franceză în coace, ş i , cu toa te că nu pod i exp l i ca ­ te p ri n n i c i u n lanţ c au za l , deoarece n i c i u n eveni ment n u poate fi exp l i c a t astfe l , ele se petrec totuşi într-o n eî n t rer u ptă conti n u itate, în care p re cede n ­ tele exi stă, i ar p re d e ce s o ri i pot fi n u m i ţi . N i ci u n u l d i n ele n u I asă să se vad ă ceva de fel u l u n ei exp l ozi i d e curenţi s u b te ra n i c a re, d u p ă ce şi -au acu m u ­ l at fo rţ a î n întu neric, izbucnesc pe neaşte ptate. N u mele pe care l e a soci e m cu ele, Gal i leo Ga l i lei , M arti n Lu ther şi cele ale mari l o r n av i gato ri , exploratori şi ave n t u ri e ri d i n perioada mari l o r desco peri ri , aparţi n încă unei l u m i premo­ deme. M ai m u l t decît atît, patos u l stran i u al n o utăţi i , p re ten ţi a aproape vio­ l entă a celor mai m u lţi dintre mari i scri i tori , savanţi şi fi l osofi, în cepîn d cu se c o l u l al XVI I-lea, de a fi o bs e rva t l u cru ri pe care n i meni nu le m ai obser­ vase pî n ă atu n ci, d e a fi gîndit ceea ce n i m e n i n u mai gîn d i s e, n u se regă­ sesc la n i ci u n u l d i n tre ace ş ti oamen i , nici c h i ar la G a l i l e i . ' Aceşti p re c u rs or i 1 . Expresia scienza nouva pare să se Întîl nească pentru prima oară În opera matematicianului italian din secolul al XVI-lea Nicco lo Tartaglia, creatorul noii ştii nţe a balisticii, pe care, susţinea el, a descoperit-o pentru că a fost cel dintîi care a aplicat raţionamentu l geom etric la miş­ carea proiecti lelor. ( Datorez această infonmaţie profesoru lui Alexand re Koyre.) Mai semni­ ficativ În contextul nostru este că Galilei, În 5idereus Nuncius ( 1 61 O), insistă asu p ra "noutăţi i absol ute" a descoperirilor sale, găsi ndu-se totuşi, fără Îndoială, la o depărtare Încă mare de pretenţia lui Ho bbes, după care filosofi a politică "este tot atît de veche precu m cartea mea De Cive" (English Works, ed. Mol esworth ( 1 839), 1 , IX) sau de convi ngerea lui Descartes că 205

n u sînt revoluţion ari, iar motivele şi i n tenţiile lor rămîn Încă fe rm În răd ăci ­ nate În trad iţie. În o.c h i i contem poran ilor lor, cel mai spectaculos d i n tre aceste eve n i ­ mente trebuie s ă fi fost descoperi rea unor conti nente de care nu s e m ai auzise şi a u n or oceane nebăn uite; cel mai tu l b u răto r a fost poate ru ptu ra i repara­ bilă a creşti n ătăţi i apusene p rodusă de Reformă, cu contestarea ortod oxi­ ei ca atare, ce a decu rs de aici , şi cu ameninţarea i med i ată a l i n i şti i sufleteşti a oamen i lor; eveni mentu l cel mai puţin remarcat a fost rară în doială ad ău­ garea u n u i nou i n stru m ent la arsenal ul de u n elte dej a con sid erab i l al omu­ lui, fo lositor doar pentru a privi l a stele, cu to ate că era p ri m u l i nstru m ent p u r şti i n ţific n ăscocit vreod ată. Totuşi, d acă am putea măsura mers u l isto­ ri ei aşa cu m m ăs u răm procesele natu rale, am d escoperi pesem ne că ceea ce a avu t la Început i m pactu l cel mai puţi n vizi b i l , pri mele Încercări racute de o m În d escoperi rea u n iversu l u i , a sporit co nstan t atît În i m portanţă, cît şi În viteză, pîn ă ce a aj u n s să p u n ă În u m b ră n u n u mai lărgi rea sup rafeţei terestre, care nu şi-a văzu t l i m i ta decît În m ărgi n i rea glob u l u i Însuşi , ci şi Încă aparent n e l i m i tatu l proces al acu m u l ări i econom ice. Acestea sînt Însă s i m p l e specu l aţi i . Î n real itate , desco peri rea Pămîntu l u i , cartografi erea conti nentelor ş i a mări l o r sale au d u rat m ai m u lte secol e şi au Început abia acu m să se apropie de sfîrşi t. Abia acu m omul i ntră pe depl i n În poses i a locui nţei sale pieritoare, ad u nînd l aol altă o rizontu ri l e nesfîrşite, care pentru toate epoci le anteri oare rămîn eau desch ise Într-un chip ispiti­ to r şi i n terzis, într- u n glob căru i a îi cunoaşte contu ru ri l e mai estuoase şi suÎ Prafata , detal iată întocmai cum Îsi cunoaste l i n i i l e palmei. n chiar momentul descoperi rii i mensităţi i spaţi u l u i terestru disponi b il începea fai moasa contractare a gl o b u l u i , pen tru ca, În fi n al, În l u mea n oastră (care, d eşi e conseci nţa epocii moderne, nu se i dentifică defel cu l u mea epocii moderne), fiecare om să devi n ă în aceeaşi măsu ră l ocu ito r a l pl an etei şi locu ito r al ţări i sale. Oa­ m e n i i trăi esc acu m Într- u n tot conti n u u de d i mensiu n ile pămîntu l u i , u nde chiar şi ideea de d i stanţă, Încă i nerentă contigu ităţi i rigu roase a părţi l o r, a "

niciu n fi losof de dinaintea l u i nu reuşise în filosofie ( "Scriso are trad u cătoru l u i ce poate servi drept prefaţă" la Principiile filosofiei) . Începînd cu seco l u l al XVI I-lea, pretenţia nou tăţii absolute şi respingerea întreg i i trad i ţ i i au devenit locuri comune. Kari Jaspers (Descartes und die Philosophie (ed. a 2-a; 1 948), pp. 6 1 şi u rm . ) stăru ie asupra diferenţei dintre fi l osofi a Ren aşteri i, în care " D rang n ach Geltu ng der origi nalen Perso n l i chkeit . . . das Neusein als Auszeich n u ng ve r­ l angte" [ i m bo l d u l preţui ri i pe rsonal ităţii origi nale . . . revendică noul ca disti ncţie 1 şi şti i nta modernă, în care "sich d as Wort «new> als sach l i c h es Wertp raedi kat verbreitet" [cuvîntul "nou" s e răspîndeşte ca u n atri b u t o b iectiv al valo ri i ] . EI arată în acelaşi context cît este de diferită ca semnificaţie pretenţia no utăţi i în ştiinţă de cea a nou tăţii În filosofie. Neîndoielnic, Descartes şi-a prezentat fi l osofi a aşa cum u n om de ştii nţă ar prezenta o nouă descoperi re şti inţifică. Astfel, el scrie următoarele cu p rivi re la propri i l e sale "considerati ons": "J e ne merite point plus de gloire de l es avoir tro u vees , que ferait un passant d ' avo ir re ncontre par bonheur a. ses pieds quelque riche tresor, que la diligence de plusieurs aurait inurilement cher­ che longtemps auparavant" [ N u merit defel mai m ultă glorie pentru a le fi găs i t decît i s-ar cuveni unui trecător fii ndcă a avut norocu l de a descoperi l a picioarele sale o comoară de p reh pe care pînă atu nci sîrguinţa celor mu lţi a căutat-o zadarnic vreme înd e l u ngată] ( La recherche de la verite (ed. Pleiade), p. 669). 206

cedat În faţa atacu l u i vitezei . Viteza a cu cerit sp aţiu l ; ş i , c u to ate că Îsi descoperă l i m ita la graniţa i n s u rmontab i l ă a pre zenţe i sim ult ane a un � i � orp În do� � locuri d i �erit: , .acest p �oces de c � cerire a tran sformat di stanţa I n ceva rara I m portanţa, cacI n u mal este nevoie de o p arte Înse mna tă a vieţi i o meneşti - a n i , l u n i s a u c h i a r săptămîni - pentru a se ati nge o ric e p u n ct de pe Pămînt. Desigu r, n i m i c nu putea fi m ai străi n de ţel u l exploratori l or şi al � avigato­ rilC?r porn i ţi În j u ru l l u m i i la Înce p u tu l epoc i i moderne decît acest p roces de Închidere a o rizontu ri l o r; ei au porn i t cu gînd u l de a l ărgi Păm întu l , nu de a-I m icşora, transformÎnd u-1 Într-o minge, iar atu nci cîn d s-au sup us chemării ' depărtări l or, n u au avut defel i n tenţia de a suprima d ista nţele. Do ar Înţelep­ ciu.n ea privi rii retrospective ved e ceea ce este evident, şi an u m e că n i m i c n u poate rămîne nemărginit dacă poate fi măsurat, că fiecare măsu rătoare adună laolaltă părţi îndepărtate şi , pri n u rmare, d ă naştere apropieri i acolo u nde Înai nte dom nea d istanţa. Astfel, h ărţi le terestre şi cele mari n e de la în cepu ­ tu rile epocii moderne anu nţau i nvenţi i le teh n i ce p ri n care Întreg spaţi u l te­ restru s-a m i cşorat, fi i nd pus la dispoziţi a noastră. Înai nte de m icşorarea spaţi u l u i şi de În l ătu rarea di stanţei pri n apariţia căi lor ferate, a vapoarelo r cu ab u ri şi a avioanelor, s-a produs o co ntractare cu m u l t mai i mportan tă şi m ai eficientă d ato rată capacităţi i m i nţi i omeneşti de a măsura şi , folosin­ d u-se d e n u mere , s i m bo l u ri şi modele, d e a c o m p ri m a şi d e a red u ce d i stanţe l e fizice terestre pîn ă l a scara n atu ral ă a corp u l u i o m e nesc, a si m ţu ri l o r şi înţelegerii sale. Înai nte să şti m cum să Înconj u răm Pămîntu l , cu m s ă ci rcu mscriem în zile ş i În ore sfera habitatu l u i omenesc, a m ad us glo b u l terestru În sufrageri i l e noastre , pen tru a-I ati nge cu mîi n i le noastre si a-I vedea ÎnvÎrtin d u-se Înai nte a och i l o r nostri . Există u n alt aspect al acestei chesti u n i , care, d u pă cum vom vedea, va avea o m ai mare i m portanţă În contextu l n ostru . Stă În n atu ra capacităţi i u m arie de a face măsu rători să n u poată fun cţi o n a decît În cond iţiile În care o m u l se despri n d e de orice i m p l icare În - şi de ori ce preocu pare pen tru ceea ce Îi stă la Îndemînă, retrăgÎn du -se la o a n u m ită d istanţă d e tot ceea ce se afl ă În preajma l u i . Cu cît distan ţa d i n tre el şi med i u l său Înconj u ră­ tor, l u m e sau Pămînt, va fi mai mare, cu atît va fi el mai capabil să observe şi să măsoare şi cu atît îi va rămîn e mai puţi n spaţi u terestru, aparţi nînd l u m i i . Faptu l că m i cşorarea h otărîtoare a Pămîntu l u i a fost con seci nţa i n ­ ventări i avi o n u l u i, adiCă a p ărăsiri i complete a sup rafeţei terestre este u n simbol al fenomen u l u i general, şi an u me c ă orice micşorare a distanţei teres­ tre poate fi cîştigată n u m a i cu preţu l stab i l i rii u n e i distanţe categ() rice În tre om şi Pămîn t, al Înstrăi n ării om u l u i de med i u l său terestru nemij locit. Faptu l că Reforma, u n eveni ment Întru totul diferit, ne p u n e În cele d i n u rm ă faţă î n faţă c u un fenomen a l Înstrăinării asemăn ător, pe care Max Weber chi ar l-a identificat, sub n u mele de " ascetism i n tram u ndan", d rept sursa cea mai adîncă a noii mental ităţi capital iste, poate fi una din n u m eroase le coincidenţe ce fac ca istoricu l u i să Îi vi nă atît de greu să n u creadă În fan­ tome, În demoni şi în Zeitgeist. Ceea ce e atît de izbitor şi de tu l b u rător este ,

,

207

asemănarea În deosebirea extremă. Căci ace astă Înstrăi n are i n tram u n dană nu are n i m i c de-a face , n ici În i n tenţie, nici În conţin ut, cu Înstră i n area de Pămînt inerentă descoperi ri i şi l u ări i În posesi e a Pămîntu l u i . Î n p l u s, În străi ­ narea i n tram u n d ană, a cărei factuali tate istori că a fost demon strată de M ax Weber În cel ebra sa lucrare n u este prezentă n u m ai În noua moralita­ te care s- a născut d i n În cercările l u i Luth er şi Calvi n de a restau ra În ch i p ferm preocu parea credi n ţei creşti ne pentru lu mea d e dincolo; e a este prezen­ tă În egal ă m ăsură, ch i ar d acă l a un n ivel cu totu l diferit, În ex p roprierea ţărăni m i i care a fost co nseci nţa neprevăzută a ex proprieri i prop rietăţi lor b iseri ceşti şi, ca atare, factoru l cel m ai i m portant În dezm e m b rarea si ste­ m u l u i feu d al . 2 Ar fi i n u ti l , desigu r, să ne Întrebăm ce curs ar fi u rm at econo­ mia noastră rară acest eveni ment, al cărui i m pact a Împins u m an i tatea occidentală către o evol uţie În care În treaga propri etate a fost d istrusă În procesul aproprierii ei toate obi ectele d evorate În procesul p rod uceri i lor, i ar stab i l i tatea l u m i i su b m i n ată printr-un conti n u u proces de sch i m bare. Totu şi, asemenea specul a ţ ii au un sens În m ăs u ra În care ne am intesc că isto ri a este o poveste făcută d i n eve n i mente, şi nu d i n forţe sau d i n idei cu des raşu rare previzi b i l ă Ele sînt nefolositoare şi ch iar peri c u lo ase CÎnd sîn t folosite ca argu mente îm potriva realităţi i şi CÎn d u rm ăresc să i n d i ce posi bi­ lităţi şi alternative pozitive, deoarece nu n umai n u m ăru l lor este pri n definiţie nelim itat, d ar le l i pse ş te şi n eprevăzu t u l concret al even i m entu l u i , pe care ÎI com pensează pri n simpla verosi m i l i tate. Ele rămîn astfel p u re fanto m e, oriCÎt de p rozaic ar fi m od u l în care sînt preze ntate. Ca să nu su besti m ă m avîntu l ati ns de acest proces d u pă secole de dez­ voltare aproape n estînjenită, ar fi n i m erit poate să refl ectăm la aşa- n u m i ­ tu l " m i racol econo m ic" di n Germania postbel i că, m i racol nu mai d acă este p rivit Într-un cad ru de refe ri n ţă depăşit Exe m p l u l germ an arată foarte clar că, În co n d iţi i l e moderne, ex proprierea oamen i l or, d istrugerea ob iectelor şi d evastarea oraşelor se dovedesc un sti m u l ent rad i cal pentru u n p roces care n u este cel al simplei refaceri , ci al u nei acu m u l ări mai rap ide şi mai eficiente de bogăţie cu condiţia ca ţara să fie Îndeaj uns de modern ă pentru a răs p u n d e în te rme n i de proces de p rod u cţie Î n Germ an i a, d is t ru gere a făţişă a înlocuit i n exorabilul proces al deprecierii tutu ror obiectelor aparţi nînd l u m i i , care con stitu ie trăsătu ra economiei ri si pe i În care trăim Î n prezent. Rezul ta­ tu l este aproape acelaşi: o senzaţi onală p rosperi t ate care, G erm an i a postbe­ l ică o dovedeşte, n u e alimentată de ab u ndenţa b u n u rilor m ateri ale sau de ,

,

,

.

.

-

­

.

2 . Ceea ce nu Înseamnă negarea i m portanţei d escoperirii făcute de M ax Weber despre pute­ rea u ri aşă care decurge din d i rij area către l u m e a preocu pării pentru lumea de di ncolo (vezi "Etica protestantă şi spiritul capitalism u l u i " , În ReligionssoziolorJe ( 1 920), vo\ . 1 ) . Weber ob­ servă că etosul protestant al m u ncii a fost precedat de an u m ite trăsătu ri ale eticii mon as­ tice şi, În tr-adevăr, se poate observa un prim germ ene al acestor atitudini În fai moasa disti ncţie făcută de Augustin Între uti şi (rui, Între lucrurile lumii acesteia pe care omu l l e poate folosi, Însă fără a se bucura de ele, şi lucru rile l u m i i vi itoare, În care omu l poate găsi plăcere pentru ele Însele. Creşterea puterii omului asupra lucruri lor lumii acesteia vine În am bele cazuri din d i stanţa pe care omul o pune Între el ş! lu me, adică din Înstrăin area de lume. 208

ceva stab i l şi d at, ci de Însuşi p ro cesu l p ro d u cţiei şi al consu m u l u i . Î n co ndiţi i l e moderne, nu distrugerea, ci conservarea d u ce la ru i n ă, deoarece În săşi d u rab i l i tatea obiectelor conservate este cel mai m are o bstaco l În ca­ lea proces u l u i de ru laj , a cărui accelerare pe rm a n entă reprezi ntă si ngu ra con­ stantă răm asă acol o unde acest proces şi-a i m pus d o m i n aţi a.3 Am văzut m ai devre m e că propri etatea, spre deosebire de bogăţi e şi de ap ro prie re , desemnează posesiunea privată a unei părţi dintr-o l u me comună şi că ea rep rezi ntă de aceea pentru om condiţia pol itică cea mai elementară de apa rte n e n ţă la l u me. Tot aşa, exp roprierea şi Înstrăi narea de l u m e coi n­ cid, iar epoca mode rn ă, Într-u n contrast i zb i to r cu i n tenţi i le tutu ror agenţi lor pri n şi În joc, a Început prin a Înstrăi na de l u m e an umite stratu ri ale popula­ ţiei. Avem tendi nţa să neglij ăm i m portanţa capitală pe care această Înstrăi n are o are pen tru epoca mod ernă, deoarece Îi subliniem de obicei caracteru l laic şi asociem l aicitatea cu apartenenţa l a lume. Şi totuşi, laicizarea, ca eveni­ ment i storic con cret, nu În seam nă altceva decît separarea Bisericii de stat, a rel igiei de politică, ceea ce, d i n tr-o perspectivă rel igioasă, i m p l ică mai cu rî n d o reve n i re la atitudi nea primilor creşti ni de a "da Cezaru lui ce este al Cezaru l u i ş i l u i Dumnezeu ce este a l lui Dum nezeu" decît o pierdere a credinţei ş i a trans­ cen denţei sau un interes nou şi pronunţat pentru lucruri l e l u m i i acesteia. Pierderea mod ern ă a cred i n ţei n u este de origi ne rel igi oasă - u rmele ei nu pot fi găs i te În Reformă s a u În Contra-Refo rmă, cele două mari m i şcări rel igioase ale epoci i moderne -, i ar Înti nderea ei nu se mărgi neşte cîtuşi de puţin la sfera rel igi oasă. Î n plus, chiar ad miţînd că epoca m o dern ă a Început cu o bruscă şi i n exp l icab i l ă e c l i p s are a transcendenţei, a credi nţei Într-o vi aţă de apoi , de aici nu ar rezu lta nicidec u m că o asemenea pierdere l-ar fi si l it pe o m să se rep l i eze asu pra l u m i i . Dovezi le istori ce arată, d i m potrivă, că oamen i i mod ern i n u s-au Întors spre l u mea aceasta, ci spre ei înşişi . U n a din ten d i n ţele cele m a i stato rn i ce ale filosofiei m ode rn e d e la Descartes Încoace şi con tri buţi a ei cea m ai origi n al ă po ate l a i stori a fi l osofi ei a fost preocu parea exclusivă pentru sinele d i sti n ct de su flet, de persoană sau de om În ge neral, Încercarea de a redu ce toate experienţele, atît cele ce presu­ pun l u mea, cît şi cel e ce presu p u n alte fiinţe u m ane, l a experienţa care are loc Între om şi si nele său . Însem n ătatea desco peri ri i l u i Max Weber privi toa­ re la origi n i l e capital i sm u l u i stă tocmai În aceea că a demonstrat că o u ri a şă activitate stri ct mundană este posi b i l ă fără ca l u mea să stîrnească vreu n ­

3 . Raţi u nea invocată cel m ai adesea pen tru a explica red resarea surp rinzătoare a Germaniei aceea că nu a trebuit să suporte povara unui buget militar - este neconvingătoare d i n două motive: În primul rînd, ti mp de CÎţiva ani, Germania a trebuit să plătească costu rile ocupaţiei, care s-au ridicat l a O sumă aproape egală cu u n buget militar În toată regula, şi, În al doilea rîn d , producţia de război este considerată În alte economii d rept factoru l cel mai impor­ tant al prosperităţii postbelice. În plus, ideea pe care doresc să o SUSţin ar putea fi i l ustrată la fel de bine de următoru l fenomen, banal şi totuşi cu totu l nefiresc: prosperitatea este strÎns legată de producţia "inutilă" d e m ijloace de d istrugere, de bunuri prod use spre a fi irosite fie pri n Întrebuinţarea lor În d istrugere, fi e şi acesta este cazul cel mai comu n - pri n dis­ trugerea lor, deoarece cad aproape i m ed i at În desuetudi ne. -

209

interes s a u vreo plăcere, o activitate a cărei motivaţie profundă, d i m potrivă, este grij a şi preocuparea faţă de sine. Nu Înstrăinarea de sine, cu m credea Marx4, ci Înstrăin area de lume a constituit semn u l distin ctiv al epocii moderne. Exproprierea, privarea an u m itor gru puri de locul lor În l u m e şi expunerea lor rară apărare În faţa necesităţi l or vieţii a creat atît acu m u l area i n iţială de bogăţi e, cît şi posi b i l i tatea de a tran sforma pri n mu ncă această bogăţi e În cap i tal . Î m preu n ă, cele două au constitu it condiţi i l e apariţiei u n ei econ o m i i cap italiste. Faptu l c ă această evol uţie declanşată de expropriere şi Întreţi nută de ea u rma să aibă d rept rezu l tat o u riaşă creştere a p rod u ctivităţi i u m ane a fost l i m pede de la înce p u t, cu secole Înai nte de revoluţia industri ală. N oua cl asă m u n citoare, care trăia literal mente de pe-o zi pe al ta, n u era n u mai supusă În chip nemij l ocit u rgen ţei constrîngătoare a n ecesităţi lor vieţii5, ci , era În acelaşi ti m p , În străinată de toate preocu p ări le şi grijile care n u rezu ltă d i rect d i n Însuşi procesu l vi e i i . Ceea ce s-a eliberat În pri mele eta pe d e for­ m are ale celei dintîi clase m u n citoare libere d i n i storie a fost puterea pro­ prie "forţei de m u ncă", ad i că puterea i n e rentă ab undenţei p u r n atu rale a procesu l u i b i ologic, care, ca orice fo rţă natu ral ă - cea de procreare, tot atît de m u l t ca cea de m u ncă -, fu rn izează u n generos surplus care depăşeşte prod u cerea n o u l u i menită să com pen seze d ispari ţia vech i u l u i . Ceea ce deosebeşte această evolu Ji e de la în cep u tu l epocii moderne de fenomene asem ănătoare d i n trecut e ste faptu l că expr'o prierea şi acu mul area de bogăţi e 4. Exi stă În scrierile tîn ărului Marx mai multe indicii care atestă faptul că nu i li nora cu d esăvîrşire i m p lic a ţi i le pe care Înstrăi narea de lume le are În economia ca pita l i s tă . Astfel, Într-un articol ti m p u riu d i n 1 842, intitulat " Debatten liber das Holzd iebstahlsgesetz" (vezi Marx-Engels Gesamtausgabe ( Berlin, 1 93 2 ), partea 1 , voI. 1, pp. 266 şi u rm _ ) , el c ri ti că o lege îm po triva fu r­ tu lui n u doar pentru că opoziţia formală d i n tre proprietar şi hoţ nu i a În considerare "nevoile omeneşti" - faptul că h o ţul care se serveşte de lemn are nevoie de el într-un chip mai urge n t decît p ro p ri etarul care îl vi n d e - şi, p ri n urm are , îi dezu manizează pe oameni, punlndu-i pe picior de egalitate ca p roprietari-de-Iemn pe cel-ce-se-foloseşte-de-Iemn Şi pe cel-ce-vi nde­ lemnul, ci ş i p e n t ru că lemnul În s u ş i este deposedat de natura sa. O lege care Îi priveşte pe oameni doar ca pro p ri eta ri consid eră l u crurile doar ca p ro p rietăţ i , iar pro p ri et ăţi le doar ca obiecte de sch imb, nu ca obi ecte de întrebu inţare. Că. lucru rile se denatu rează atunci cînd sînt folosite în vederea sc h i m b u l u i - această idee i-a fost probabil sugerată lui Marx de Aristotel, care arăta că, deşi pantofu l p o a te fi d o rit sau pen tru Înt rebu i n ţare, sau În ved erea sch i m b u l u i , este îm potriva naturii acestu ia să fie oferit la s c h i m b, "căci pantofu l nu e con­ fecţionat pentru a fi o bie ct de troc" (Politico, 1 257 a 8). (În treacăt fie spus, influenţa lui·Aristotel asupra sti l u l u i gî n d i ri i l u i Marx mi se pare aproape tot atît de prezentă la el şi de hotărîtoare ca şi inftuenţa filosofiei lui Hegel.) Co n s i d eraţ i i ocazionale ca acestea joacă totu şi un rol m i n o r În opera sa, care a rămas ferm Înrăd ăci nată În s u b i e c ti vi s m u l extrem al epocii mod erne. Î n s o c i et a tea sa ideală, unde oamenii vo r produce In calitate de fi i n ţe umane, înstrăin area de l u m e este chiar mai prezentă decît În ai n te ; căci atu nci ei vor fi In stare să Îşi obiectiveze (verge­ genstiindlichen) i n d ividualitate a şi particularitatea, pentru a-şi confirma şi actualiza adevăra­ ta fiinţă: " U n s e re Produktionen wăren ebensoviele Spiegel, woraus unserWesen sich entgegen leuchtete" [P ro d u qiile noastre ar fi tot atItea ogl i n zi , d in c are fiinţa noastră şi-ar străluci În faţă), ("Aus den Exzerptheften"(1 844-1 845 ), in Gesamtausgabe, partea 1, voI. I I I , pp. 546-547). 5. Ceea ce bineinţeles se deosebeşte c o n si d e rab i l de co nd i ţi i le actuale in care zi l i e ru l a devenit deja u n angajat plătit cu u n salariu săptămlnal; intr-un viitor p ro b a b il nu foarte Îndepăr­ tat salari u l anual garan tat va elimina cu totu l aceste co n d iţii de Început. 210

nu au dus p u r şi s i m p l u l a stabilirea u n ei noi proprietăţi , nici la o nouă red is­ tri b u i re a bogăţie i , ci au fost rei ntegrate în proces pen tru a genera expro­ pri eri s u p l i mentare, o produ ctivitate sporită şi mai m u ltă apropriere. Cu alte cuvi n te, eliberarea fo rţei d e m u n că ca proces n atu ral nu s-a măr­ gi nit l a an umite clase ale societăţii, iar aproprierea nu s-a în chei at od ată cu sati sfacerea nevoi lor şi a dorinţelor; acu m u l area de capital n u a co ndus, aşad ar, la stagnarea pe care o cun oaştem atît de' b i n e d i n istori a i m pe riilar bogate anterioare epocii modeme, ci s-a răspîndit în întreaga societate, dînd naştere u n u i val de bogăţie mereu În creştere, Însă acest proces, care reprezin­ tă Într-ad evăr "procesul vital al societăţi i", c u m obişnuia Marx să ÎI n u mească, şi a căru i capacitate de a pro d uce bogăţie nu se poate co m para decît cu rod­ nicia proceselor natu rale În care naşterea unui ,singur bărbat şi a u nei sin­ gu re femei ar fi de aj uns pentru a prod uce p rin în m u l ţire orice n u măr d at de fiinţe u m ane, rămîn e legat de prin cipiul în străi nări i de l u m e În care Îşi are origi n ea; p roces u l poate conti n u a n u m ai cu con d i ţi a ca d u rabi l i tăţi i şi stab ilităţi i specifice l u m i i să nu l i se permită să i ntervi nă, n u m ai atîta vreme cît toate obi ectele aparţi nînd l u m i i , toate produsele fin ite ale procesu l u i de producţie sînt rei ntrad u se În proces la o viteză din ce în ce m ai m are, Altfel spus, p rocesul acu m u l ări i de bogăţie, aşa cum îl cunoaştem noi, sti m u l at de procesul vieţi i şi sti m u lînd l a rîn d u l lui vi aţa u m an ă, este posibil n u m ai d acă l u mea şi aparte nenţa l a l u me a o m u l u i sînt sacrificate , Pri m a fază a acestei În străi n ări s-a remarcat pri n cruzi mea e i , pri n m ize­ ri a şi sărăci a m ateri al ă pe care l e-a ad us u n u i n u m ăr tot m ai m a re de "săr­ m ani m u ncitori " , pe care expropri e rea i-a l i psit de d u b l a ocroti re a fam i l iei şi a pro p ri etăţi i , ad i că a posesi u n i i fam i l i ale private a u nei părţi d i n l u m e , care pîn ă Î n epoca modern ă ad ăposti se p rocesul vital i n divi d u al ş i activita­ tea m u ncii s u p usă necesităţi lor l u i , A doua fază a fost ati nsă atu nci cînd soci etatea a l u at l ocul fam i l i e i , deve n i n d subiectu l u n u i nou p roces al vi eţi i . Protecţia asigu rată d e apartenenţa l a o clasă socială a În locuit protecţia oferi­ tă al tădată de apartenenţa la o fam i l ie, iar so lid ari tatea soci ală a devenit u n Înlocuitor fo arte efici ent al vech i i solidari tăţi n atu rale care guvern a ce l u ­ la fam i l i ală. Î n p l us, soci etatea Î n ansam b l u l ei , "subiectu l col ectiv" a l pro­ cesu l u i vi eţi i , a În cetat să m ai fie o e ntitate abstractă, "ficţi u n ea co m u n istă" de care economia cl as,i că avea nevoie; aşa cum ce l u l a fam i l i al ă se identifi­ case cu deţinerea p rivată a u nei părţi a l u m i i , cu proprietatea