Conceptul de Voluntariat in Asistenta Sociala [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI FACULTATEA ISTORIE, FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE SPECIALIZAREA TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CONCEPTUL DE VOLUNTARIAT ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

COORDONATOR: Lector Dr. Luminița Iosif

STUDENT: Smărăndoi Mircea – Petrache

CE ESTE VOLUNTARIATUL? Voluntariatul este “activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială”. 

DE CE SĂ FIU VOLUNTAR ? pentru formarea experienţei profesionale



pentru a învăţa lucruri noi şi a-mi forma deprinderi utile



pentru a mă dezvolta personal



pentru a-mi face prieteni noi şi a cunoaşte oameni noi



pentru a da o mână de ajutor societăţii şi celor aflaţi în nevoie



pentru că doresc să mă dedic unei cauze pe care o susţin



pentru că doresc să întorc o parte din ajutorul pe care l-am primit la rândul meu de la alte persoane



CE TREBUIE SĂ ŞTIE PERSOANA CARE DOREŞTE SĂ DEVINĂ VOLUNTAR ? activitatea de voluntariat nu implică o contraprestaţie materială din partea beneficiarului



activitatea de voluntariat implica responsabilităţi



angajamentul încheiat între cele două părţi trebuie respectat în condiţiile stabilite, în caz contrar acesta poate fi denunţat unilateral de către oricare dintre părţi

CINE POATE FI VOLUNTAR ? Oricine doreşte şi îndeplineşte condiţiile unei conduite morale corespunzătoare. 

Paşii de urmat: completaţi o cerere prin care vă exprimaţi în scris intenţia de a vă implica în activităţi de voluntariat.



vă contactăm pentru un interviu, pentru a consulta abilităţile şi pregătirea de care dispuneţi, pentru a vă îndruma către locul şi activitatea cea mai potrivită persoanei şi intenţiilor dumneavoastră.



vom completa un contract de voluntariat şi o declaraţie de confidenţialitate cu privire la informaţiile referitoare la beneficiarii cu care veţi intra în contact pe perioada desfăşurării activităţilor de voluntariat.



după ce au fost îndepliniţi toţi paşii de mai sus vă puteţi implica şi îi puteţi sprijini pe cei care au nevoie de ajutorul dumneavoastră. ATENȚIE! Nu pot deveni voluntari persoanele care au antecedente penale, cele care sunt cunoscute pentru comportamentul lor imoral sau cele care sunt în conflict deschis sau litigiu cu unul dintre beneficiarii instituţiei.



DREPTURILE VOLUNTARULUI Desfăşurarea activităţii în concordanţă cu capacitatea şi disponibilitatea sa.



Asigurarea de către instituţie a desfăşurării activităţilor în condiţiile legale de protecţie a muncii, în funcţie de natură şi de caracteristicile activităţii respective.



Asigurarea de către instituţie, în condiţiile prevăzute de lege, împotriva riscurilor de accident şi de boală sau a altor riscuri care decurg din natura activităţii; în lipsa asigurării, orice daune suferite de voluntar în decursul desfăşurării activităţii de voluntariat se suportă integral de către instituţie, dacă acestea nu au fost determinate de culpa voluntarului. Voluntarul poate renunţa la acest drept. Renunţarea trebuie să fie expresă şi se exprimă în scris.



Eliberarea de către instituţie, la terminarea perioadei de voluntariat, a unui certificat nominal care să recunoască prestarea activităţii de voluntar, precum şi experienţă şi aptitudinile dobândite.



În funcţie de înţelegerea dintre părţi, se poate stabili rambursarea de către organizaţia gazdă, în condiţiile convenite în contract, a cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităţii. Renunţarea de către voluntar la acest drept echivalează cu un act de liberalitate.



de a fi tratat ca un coleg cu drepturi egale;



de a-i fi luate în calcul preferintele personale, temperamentul, experienţa de viaţă, studiile şi experienţa profesională în acordarea de sarcini;



de a participa la sesiuni de formare în domeniul în care presteaza activitatea, atât la începutul activităţii, cât şi pe parcurs, pentru a beneficia tot timpul de cele mai noi informaţii în domeniu;



de a stii cât de multe depre institutiile publice si despre organizatia în care este plasat;



la supervizare – orientare din partea unei persoane cu experienţa, bine informată, cu răbdare, atentă şi care dispune de suficient timp pentru a raspunde nevoilor voluntarului;



la un loc unde să îşi desfăşoare activitatea;



de a fi promovat si de a-i fi acordate responsabilităţi, în conformitate cu rezultatele obţinute;



de a fi ascultat şi de a avea un rol în planificarea activităţilor, de a se simţi liber sa facă sugestii şi de a-i fi respectate opiniile;



la recunoastere, sub forma unor promovări, premii sau prin exprimarea cotidiană a aprecierii pe care o merită;



OBLIGAŢIILE VOLUNTARULUI să îndeplinească sarcinile asumate prin contractul de voluntariat.



să participe la cursurile de instruire organizate, iniţiate sau propuse de către instituţie pentru a asigura o bună cunoaştere a procedurilor de lucru, facilitând astfel bună desfăşurare a activităţii voluntarului.



să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat.



voluntarul este răspunzător pentru daunele morale sau materiale aduse instituţiei în cadrul activităţii de voluntariat din propria culpă. 

Cercetează-ţi sentimentele şi asigură-te că vrei să ajuti alţi oameni



Nu-ţi oferi serviciile până nu eşti convins de valoarea a ceea ce faci



Oferă sugestiile, dar acceptă regulile



Nu critica ceea ce nu înţelegi (s-ar putea să existe un bun motiv ca lucrurile să fie aşa cum sunt)



Întreabă ceea ce nu înţelegi



Nu-ţi păstra pentru tine întrebările şi frustrările până când acestea te îndepărtează sau creează probleme organizaţiei



Instruirea este esenţiala pentru a-ţi putea desfăşura activitatea în bune condiţii



Află tot ceea ce poţi despre organizaţie şi despre munca ta



Vei fii mai util şi îti vei îndeplini sarcinile mai eficient dacă vorbeşti cu cineva despre activitarea ta şi dacă accepţi îndrumare



Fă ceea ce te-ai angajat să faci



Nu promite ceea ce nu eşti sigur că poţi să faci



Găseşte-ţi un loc în echipă



Munca e mult mai placută şi mai plină de satisfacţii atunci când nu eşti singur

Importanta voluntariatului Semnificatia si importanta voluntariatului in cultura romaneasca incepe sa se schimbe. Pana acum, pentru romani, voluntariatul echivala cu munca patriotica, lucru ce nu era in niciun caz voluntar, daramite sa iti mai aduca beneficii. Nici macar satisfactie personala nu poti sa zici ca iti aducea. Intre timp, in cultura occidentala, voluntariatul avea cu totul si cu totul alta semnificatie. Era o activitate pe care o faceai din proprie initiativa, facuta in folosul altor oameni cat si al tau ca individ pentru ca iti aducea o dezvoltare atat personala cat si profesionala. Treptat, s-a ajuns ca si in Romania, voluntariatul sa capete aceasta acceptiune. Pentru un tanar, voluntariatul s-ar putea sa fie cea mai buna solutie. Un ONG, de orice profil ar fi, ii ofera voluntarului posibilitatea de a-si alege programul de munca in functie de disponibilitate, de a participa la proiecte de mare amploare si sa ia contact cu oameni importanti din toate domeniile. Fiecare isi poate alege un ONG din domeniul in care isi va dori sa lucreze, astfel reusind sa ajute pe altii dar si pe sine in acelasi timp. De cele mai multe ori, ONG-urile sunt organizate ca o companie in miniatura. Exista un regulament de ordine interioara, departamente si proiecte de rezolvat. Asa ca, daca esti voluntar nu inseamna ca esti lipsit de responsabilitate. De fapt, acesta este un lucru foarte important pe care il poti invata fiind voluntar, responsabilitatea. Inveti sa fii responsabil de faptele tale pentru ca stii ca alti oameni depind de munca ta.

Acesta este un paradox al muncii de voluntar – cu toate ca nu esti platit sau supravegheat strict de cineva, toata lumea se staduieste sa isi faca treaba cat mai bine, stiind ca munca ta va ajuta pe cineva. Cel mai important lucru pe care ti-l poate oferi activitatea de voluntariat este faptul ca te invata sa lucrezi in echipa. Vei avea colegi cu aceleasi preocupari ca ale tale, cam de aceeasi varsta cu care iti va face placere sa lucrezi, si fata de care nu vei avea niciun sentiment de inferioritate. Se stie ca la un loc de munca, oricat de sigur pe tine si de indraznet ai fi, nu poti sa ii pui superiorului tau chiar orice intrebare iti trece prin cap. In schimb, aici vei avea ocazia sa inveti lucrurile din mers, alaturi de colegii tai. De asemenea, poti sa ajungi si sa coordonezi un proiect important si astfel sa iti exerciti capacitatile de lider. Vei avea o satisfactie extraordinara cand vei vedea un proiect dus la sfarsit. Iar in bucuria sau multumirea oamenilor iti vei gasi adevarata rasplata a muncii tale. O sa ai ocazia sa cunosti foarte multi oameni interesanti, atat din colegii tai dar si oameni de cariera cu care intri in contact pentru a-ti duce la bun sfarsit proiectul. In plus, toate companiile vor aprecia activitatea ta de voluntar. Pentru ca vor vedea, ca desi nu ai lucrat, ai avut activitati care ti-au pus la incercare abilitatile. De asemenea, poti obtine recomandari foarte bune de la oamenii cu care ai lucrat, ceea ce te poate ajuta in cariera ta. Sa fii voluntar este un lucru foarte important atat pentru cariera ta, dar mai ales pentru viata ta. Vei invata lucruri care te vor ajuta in toate aspectele vietii, lucruri ca munca in echipa sau responsabilitatea dar si compasiunea si rabdare in tot ceea ce faci. Asa ca, chiar daca nu esti platit in bani, lucrurile pe care le poti invata intr-un ONG sunt lucruri pe care nu poti sa le cumperi. Voluntariatul, dincolo de implicațiile pe care le are la nivel (inter)personal, instituțional, politic și social, reprezintă un subiect din ce în ce mai dezbătut în rândul tinerilor, în mass-media și în zona ONG-urilor din societatea românească. Auzim din ce în ce mai des vorbindu-se despre voluntariat: citim în presă despre campanii umanitare, sociale, ecologice etc. inițiate și finalizate cu succes de voluntari dedicați; la interviurile de angajare suntem întrebați dacă și unde am făcut voluntariat. De aproximativ doi ani avem și o lege a voluntariatului (Legea nr. 78/2014). Cu toate acestea, într-un mod natural, se pune întrebarea: Cine este sau cine poate fi voluntar? Oricine! Persoana care stă lângă tine în autobuz, vecinul de la etajul trei sau poate cel de peste stradă, vânzătorul de la magazinul din colț, dar și directorul multinaționalei care are birourile în cea mai nouă și luxoasă clădire din oraș, liceanul rebel cu plete și blugii rupții, șeful secției de pediatrie, care are grijă de cei mici atunci când au probleme de sănătate și, de ce nu, fiecare persoană pe care o întâlnim și cu care interacționăm, dar mai ales acea persoană pe care o vedem în oglindă în fiecare dimineață când ne trezim și mergem să ne spălăm pe față. Apoi se pune o altă întrebare: De ce să fiu voluntar? Răspunsul, oricât de simplu ar părea, este cu mult mai complex decât ceea ce este evident pentru fiecare dintre cei care au făcut sau care încă fac - voluntariat. Pe lângă satisfacția dată de implicarea din propria inițiativă într-un anumit proiect, într-o activitate specifică sau într-o anumită organizație ori campanie (umanitară, cu profil ecologic, de tineret etc.), mai

există o varietate de beneficii pe care acest tip de activitate le aduce. Pentru a le putea descoperi - cel puțin la nivel discursiv - este suficient ca o persoană să participe la o sesiune de recrutare de voluntari a oricărei organizații, asociații, fundații sau instituții publice, căci la acea primă întâlnire - și chiar anterior, prin materialele promoționale - organizatorii știu să împărtășească celor noi, curioși și doritori de implicare, faptul că voluntariatul aduce, pe lângă satisfacerea nevoilor imediate care au generat dorința de implicare, și o serie de alte câștiguri, precum: cunoașterea de persoane noi, acumularea de experiență profesională pentru carieră, precum și învățarea unor lucruri neașteptate; mai mult decât atât, cel care se implică devine parte a unei comunități și, prin ceea ce face, poate deveni chiar „erou” pentru membrii acesteia; învață să lupte pentru o cauză comună și astfel se va redefini ca persoană și va realiza că poate face diferența, iar prin experiența dobândită își va schimba perspectiva asupra multor aspecte. Mai mult decât atât, în art. 1 (alin. 1) al Legii 78/2015, voluntariatul este definit drept un factor important în crearea unei pieţe europene competitive a muncii şi totodată în dezvoltarea educaţiei şi formării profesionale, precum şi pentru creşterea solidarităţii sociale. În același text de lege, activitățile de voluntariat capătă, din punctul de vedere al însemnătății lor, o dublă valență: pe de o parte, ele sunt învestite cu valoare socială ca expresie a cetățeniei active, a solidarității și responsabilității, iar pe de altă parte, cu valoare profesională ca expresie a dezvoltării personale, profesionale, interculturale și lingvistice a persoanelor care desfășoară aceste activități. Evident că existența unui cadru legislativ prin care activitatea de voluntariat este reglementată reprezintă un câștig pentru o Românie care se află încă în procesul de dezvoltare și care încă mai are nevoie de timp, muncă și oameni dedicați și dispuși să investească onest și asumat în dezvoltarea durabilă a unei infrastructuri temeinice pe care să se poată construi caractere. Acest câștig este dat de faptul că, în conformitate cu actul legislativ sus numit, pentru ca să poată îndeplini calitatea de voluntar, acea persoană trebuie să îndeplinească anumite criterii, la fel cum pentru ca anumite activități să poată fi recunoscute ca acțiuni de voluntariat, de asemenea, trebuie îndeplinite mai multe norme și criterii. Dacă cineva dorește să fie beneficiarul unor astfel de activități (în baza contractului de voluntariat), acea persoană - fie ea fizică sau juridică - trebuie să îndeplinească o serie de „calități”. Toate aceste elemente nu fac altceva decât să asigure calitatea actului de voluntariat, recunoașterea lui la standarde internaționale, precum și evitarea oricărei forme de abuz din partea părților implicate în acest proces. Cu toate acestea, atunci când vorbim de voluntariat este necesar să nu ne raportăm doar la norme, criterii și alte elemente stipulate în diferite acte normative, căci atunci uităm de componenta umană - care, în ultimă instanță, este cea mai importantă - și riscăm să ajungem la activism social. Context în care actul de voluntariat își mută punctul focal de la persoană, mai exact de la comuniunea interpersonală ce face posibilă jertfa voluntarului pentru cel de lângă el la o simplă cauză, la un țel al celor care se asociază în vederea rezolvării „unei probleme sociale” ce trebuie eliminată sau corectată prin diverse măsuri. În această situație, voluntarul - care se transformă în activist social - nu va mai lucra, spre exemplu, cu persoane fără adăpost sau cu copii abandonați, ci se va erija de la aceste îndeletniciri, motivând că scopul său este acela de a identifica cauzele principale ale acestor fenomene, pentru a le putea elimina. Nici această perspectivă nu este de condamnat, însă este una foarte riscantă pentru că ea hrănește orgoliul personal și seacă izvorul dragostei creștine,

care se regăsește în atitudinea samarineanului milostiv (Lc. 10, 25-37) și care va fi criteriul ultim al Judecății la care fiecare dintre noi va fi supus (Mt. 25, 31-46). Această formă de manifestare a dragostei față de aproapele, specifică învățăturii de credință creștine, este definită de Alexander Schmemann drept o „imposibilitate posibilă” (A. Schmemman, Postul Mare, Edit. Doris, p. 28). Această sintagmă paradoxală se referă la faptul că acela care își asumă la nivel existențial (nu doar declarativ) creștinismul autentic este capabil de a-L vedea pe Hristos în celălalt oricare ar fi el, indiferent de rasă, etnie, naționalitate, sex etc. Mai mult decât atât, creștinul vede în cel de lângă el un partener pe drumul mântuirii, căci Împărăția cerurilor nu poate fi câștigată decât în comuniune cu ceilalți. Din acest motiv, orice raportare la un sistem de voluntariat bazat exclusiv pe o serie întreagă de norme generale, cadru și particulare - pe o serie de strategii de lucru, pe liste de categorii specifice menite să „ușureze” modalitatea de implementare a diverselor proiecte nu face altceva decât să omoare subit orice sâmbure de dragoste din inima voluntarului și să-l transforme într-o mașinărie de lucru centrată pe ideea de „a rezolva probleme sociale”, uitând că societatea este formată din persoane, din parteneri în procesul de mântuire, din semeni în care este prezent Hristos Însuși. Creștinul autentic este - de cele mai multe ori - sceptic atunci când vine vorba despre o „umanitate” abstractizată la cote maxime. Biserica - și implicit voluntarul creștin - nu se poate identifica niciodată cu activistul social, care, de fiecare dată când renunță la dragostea sa pentru persoană în favoarea unei acțiuni strategice realizate în numele idealurilor de dreptate, egalitate, onoare etc., păcătuiește prin nerespectarea demnității umane a aproapelui. Astfel, orice activitate de voluntariat capătă, în Biserică, calitatea de jertfă, având direcția ascendentă a urcușului duhovnicesc spre comuniunea cu semenii în Împărăția cerurilor. Asistenta Sociala este un asamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor, cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care din cauza unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii, un mod normal, decent de viata. Binele pe care ni-l asiguram propriei persoane este precar si instabil pana cand este asigurat tuturor si incorporat in viata de zi cu zi, suna un citat al lui Jane Adams. Prin intermediul caror obiective ajungem sa indeplinim spusele din ghilimele? Obiectivul principal al asistentei sociale este de a veni in ajutorul persoanelor aflati in dificultate pentru ca acestia sa obtina conditiile necesare unei vieti decente. Acest ansamblu de masuri urmareste sa dezvolte in randul segmentelor de persoane defavorizate propriile capacitati si competente pentru o mai pronuntata functionare sociala. Asistentul social, protectorul si militantul acestei cauze demne, trebuie sa aiba in vedere interactiunea constanta dintre doi factori: individul si mediul lui de viata socio-economic, politic, cultural, familial, moral, etc, avand cunostinte despre dezvoltarea lui umana, despre personalitatea lui, cat si despre contextul socio-cultural si moral in care traieste. Cu o definitie bine intiparita in memorie a asistentei sociale (vezi mai sus), sa vedem care sunt categoriile de beneficiari: 

Familiile sarace si minorilor delincventi



Cuplurile dezorganizate



Somerii si tinerii neintegrati



Persoanele dependente de alcool si droguri



Persoanele cu deficiente de sanatate



Copiii care traiesc intr-un mediu familial social advers



Copiii abandonati, vagabonzi si copiii institutionalizati



Persoanele batrane neajutorate



Persoanele care au suferit in urma calamitatilor naturale, sociale, persecutiilor si discriminarilor de orice tip



Persoanele infectate cu HIV si alte boli.

Rolul asistentei sociale Este deosebit de important sa intelegem rolul asistentei sociale si ce anume ce ofera ea. Asistenta sociala ofera celor in nevoie posibilitati de cunoastere si de acces la serviciile specializate de protectie sociala, ii orienteaza catre intelegerea si utilizarea cadrului legislativ de protectie sociala, mobilizeaza comunitatea, persoanele si grupurile in dificultate de a influenta activ politicile sociale. Asistenta sociala furnizeaza celor in nevoie ajutor financiar, material, moral, psihoterapie si consiliere. In cadrul programelor de asistenta sociala se inscriu si activitatile de prevenire a unor situatii de viata dezechilibrate, stresante sub aspect economic, cultural, psihologic sau moral, pentru indivizi sau grupuri, care pot fi de multe ori mai putin costisitoare decat terapia propriu-zisa. Functiile asistentei sociale in societatea contemporana Este de admirat cum se comporta asistenta sociala in societatea contemporana. Astazi, asistenta sociala se orienteaza spre realizarea urmatoarelor functii: 

Identificarea si inregistrarea segmentului populatiei ce constituie obiectul activitatilor de asistenta sociala



Diagnosticarea problemelor de diferit ordin cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc sporit se pot confrunta intr-o anumita perioada de timp, si in anumite conditii sociale, economice si culturale



Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, masuri, activitati profesionalizate de suport si protectie a acestora



Elaborarea propriilor programe de catre cei aflati in situatii de risc



Identificarea variatelor surse de finantare a programelor de sprijin



Stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenta sociala prin cunoasterea cadrului legislativ – institutional



Suport prin consiliere, terapie individuala sau de grup, in vederea refacerii capacitatilor de integrare benefica in societate



Promovarea unor strategii de preintampinare a situatiilor defavorizate



Dezvoltarea unui program de cercetari stiintifice la nivel national si local privind dimensiunea problemelor celor aflati in situatii speciale

Asistenta sociala abordeaza probleme comunitati si la diferite niveluri. Care sunt acestea? 1. Individual (asistenta economica, psihologica, morala pentru persoanele in nevoie, cum sunt somerii, cei dependenti de droguri, alcool, cei cu probleme de integrare in comunitate, victime ale diferitelor abuzuri) 2. Interpersonal si de grup (terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate) 3. Comunitar (rezolvarea conflictelor etnice, de grup, mobilizarea eforturilor individuale si colective intru solutionarea lor normala) Prin ansamblul de metode, tehnici de interventie, strategii de actiune, programe si masuri specializate, asistenta sociala ofera un sprijin direct, eficient pentru acele persoane si grupuri care din anumite motive nu pot dispune de venituri, de resurse economice si bunuri suficiente, de ingrijirea medicala, de pensie sociala, de suport fizic sau moral etc., sau acestea nu sunt in raport cu necesitatile lor vitale. Sprijinul acordat persoanelor in nevoie prin sistemul de asistenta sociala nu poate fi strict stabilit si reglementat prin lege, pentru aceasta se cere o analiza concreta, care poate fi realizata in baza anchetelor sociale efectuate de profesionisti. Sprijinul financiar sau bunurile materiale destinate asistentei sociale provin fie de la bugetul de stat (fonduri speciale pentru asistenta sociala), fie din contributiile voluntare individuale sau comunitare si se repartizeaza destinatarilor, aflati in nevoie, in functie de necesitatile lor stringente. In continuare, asistenta sociala poate fi privita din mai multe perspective: 

Ca profesie cu un statut propriu, obiective si caracteristici distincte



Ca sistem de informare si educare a specialistilor



Ca sistem institutional – administrativ, amintind sfera serviciilor, activitatilor practice desfasurate in vederea solutionarii cazurilor.

Unul dintre punctele importante ale proiectului de lege este reglementarea relatiei dintre voluntar si organizatie si incurajarea institutiilor publice sa primeasca voluntari. Astfel, organizatia si voluntarul vor incheia un contract de voluntariat, care va stabili relatia dintre cele doua parti. Un alt punct surprins in proiectul de lege, poate chiar cel mai important, este recunoasterea voluntariatului ca experienta profesionala. Mai mult decat atat, dupa intrarea in vigoare a noii legi, toti angajatorii vor fi obligati sa ia in considerare activitatile de voluntariat. Pentru ca activitatea de voluntariat sa fie credibila in ochii angajatorilor, organizatile care se ocupa de voluntar trebuie sa elibereze un certificat de competente, la cererea voluntarului. Acesta va contine activitatile desfasurate de voluntar, rolurile asumate si tipurile de competente pe care le-a dobandit pe parcursul activitatii sale.