Compuneri Despre Primavara [PDF]

Zitiervorschau

Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a sosit şi la noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare. Totul e învăluit în mantia de lumină a soarelui, care mângâie blând pământul şi toate vietăţile. Bolta albastră se oglindeşte în apele limpezi ale râurilor. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte. Primăvara a aşternut peste tot un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar livezile se pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar brazii care abia şi-au lepădat mantia de nea privesc mândri către soare. În desişuri a albit floarea ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului din amurg. Primăvara a trezit lunca la viaţă. Fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele. Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru. Rândunica cea veselă, turturica şi sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii. Şi oamenii se bucură de această renaştere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor şi zumzetul hărniciei. În livezi oamenii curăţă pomii, iar în grădini sapă pământul să pună răsaduri. Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinereţe, voioşie şi culoare. Să ne bucurăm toţi de acest minunat mărtişor primit în dar de la blânda primăvară. O primavara cu multa bucurie • 05.11.10 In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata! Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore. Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta! VESTITORUL PRIMĂVERII Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate. Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi. Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie. La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu. -Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată. - Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea şi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar. - Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar şi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara ! Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua sfârşit. Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu. La revedere, dulce iarnă !Bine ai venit, dulce primăvară ! Primavara te iubim (I) Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’. Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime. Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna. Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa. Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc.

1

Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal, au facut oameni de zapada si diferite animale tot de zapada. Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa. Primavara te iubim (II) Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp. La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere. Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica. Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus. Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’ Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc. Primavara Natura și-a dat jos mantia albă,iar frigul a intrat în gâlceavă cu razele soarelui. Se ceartă într-una, primul risipind fulgi din zăpada mieilor, celălalt presărând cu clinchet fin,prin col țuri de grădină, ghiocei. E primavară ?Vântul rece și crud este alungat de o raza pâlpâitoare de pasiune doar pentru moment…se întoarce plin de furie aducând cu el din zări nu foarte îndepărtate, cupole de vise împletite cu mireasmă crudă de zambile. Primăvara e aproape,îi simt parfumul de salcie înflorită ! Păsările în culori de curcubeu admiră sufletul vesel de pom ce pregăte ște aroma florilor ce se vor coace în pântece sâmburii, peste vară. Trezită, toată suflarea este tulburată de mirosul crud al ierbii şi când luna se va desface ca un boboc de floare, va fi semnul că poate începe rânduiala ancestrală a împerecherii păsărilor.Balul debutează pe la echinocţiu, când culorile vor zăpăci spiritul cu simfonii suprapuse, o nebunie în care te lași pierdut , de fiecare dată. Încă un bob zăbavă ! Libelulele își scutură aripile azurii în așteptarea marelui zbor către florile tainice de la malul lacului,iar fluturii se pregătesc de marea metamorfoză. Până atunci, visăm la momentul acela când, poate tot într-o noapte, o fermecată ninsoare de petale se va isca din senin şi primăvara îşi va împodobi coadele verzi cu flori de sânziene şi liliac. Primavara E primavara.Natura a inceput sa se dezmorteasca la viata.Pasarelele calatoare s-au intors in tara.Insectele au iesit la suprafata pentru a se incalzi la razele calde ale soarelui. Pe un fir de papadie s-a ivit un carabus.El era trist deoarece nu avea cu cine sa se joace.Dintr-o data a auzit o voce.Era papadia. -Nu fi suparat!Inca prietenii tai nu au iesit pe-afara.Si eu cand am inflorit eram necajita deoarece nu puteam sa fac nimic.Dar m-am obisnuit.Imi place sa vas soarele cum straluceste pe cerul albastru,pasarelele ciripesc iar albinele si fluturii zboara din floare in floare Tocmai atunci trecea pe acolo o furnica care ducea in spate o firmitura de paine. -Ce va tot vaitati atata ? Noi,furnicile suntem foarte harnice si caram in spate merinde mai mari ca noi si nu ne plangem atata. Dupa un timp fiecare s-a dus incotro a vrut. Primavara A venit primavara cea mult asteptata. O data cu sosirea ei au venit si pasarele care ne incanta cu glasul lor magnific. Cerul este senin, iar soarele straluceste foarte puternic. Ramurile copacilor sunt plinede flori parfumate si muguri. Au inflorit primele flori ale primaverii, ghiocei albi, plapanzi si frumosi. Razele aurii ale soarelui mangaiau cu placere aripile fluturilor si ale albinelor. Albinele zburau prin natura, iar fluturii cu aripile lor multicolore se asezau pe fiecare floare. Raurile din paduri curgeau la vale din nou cu apa lor cristalina si astepta animalele insetate.

2

Odata cu sosirea primaverii sunt si foarte multe sarbatori. Una dintre ele ar fi 8 Martie ziua tuturor femeilor. Alta si cea mai importanta ar fi Pastele cu toate traditiile si obiceiurile sale. In ziua de Paste oamenii se imbraca frumos si merg la biserica. Anotimpul meu preferat este primavara, pentru ca aceasta trezeste natura la viata printr-o minune. Primavara A sosit in caleasca inflorita una din cele mai frumoase fiice ale batranului Primavara. Razele blande ale soarelui cad pe pamantul umed, iar printre ramurile copacilor privesc uimiti spre soare. -Cling! Cling! -Cine esti? intreb eu. -Eu sunt vestitorul primaverii! Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului: -Eu sunt domnul Soare, cel care trimite caldura pe pamant.Tu cine esti si de ce esti trist? -Ma numesc Alex si sunt trist deoarece celelalte flori nu vor sa se joace cu mine. -Nu-ti fa griji , ne vom juca noi cu tine! -Va multumesc mult, sunteti cei mai buni prieteni. Sub bolta albastra a cerului cei trei pareau ca un buchet de ghiocei mici. Primavara In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata! Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore. Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta! Primavara, fiica cea mai tanara a batranului an, cea aducatoare de bucurie si voie buna a sosit si la noi cu alaiul ei de flori, lumina si culoare. Totul e invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaie bland pamantul si toate vietatile. Bolta albastra se oglindeste in apele limpezi ale raurilor. Primavara a asternut peste tot un covor multicolor. Campurile si dealurile au inverzit iar livezile se pregatesc sa dea in floare. In paduri muschiul copacilor e moale ca o perna de puf, iar brazii care abia si-au lepadat mantia de nea, privesc mandri catre soare. In desisuri a albit floarea ghiocelului si un parfum usor de toporasi se raspandeste la adierea vantului din amurg. Primavara a trezit lunca la viata. Fluturii zburda. Albinele harnice isi incep dulcele zumzet prin florile frumos mirositoare. Gandaceii si carabusii dorm mangaiati de razele blande ale soarelui, dezghetandu-si aripioarele si piciorusele. Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru. Randunica cea vesela, turturica, ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii. Si oamenii se bucura de acesta renastere a naturii. Ogoarele rasuna de zgomotul asurzitor al tractoarelor si zumzetul harniciei. In livezi oamenii curate pomii iar in gradini sapa pamantul sa puna diverse rasaduri. Cu mantia plina de lumina primavara imparte oamenilor si vietatilor tinerete, voiosie si culoare. Sa ne bucuram toti de acest minunat martisor primit in dar de la darnica primavera. Primavara este ca o zeita care vine si pleca atunci cand vrea ea. Ghiocelul Este sfarsit de iarna. Printre norii plumburii abia se zaresc cateva raze aurii ale soarelui. Pe ici, pe colo mai vezi cate un petic de zapada. Dupa cateva zile de primavara, soarele iesi de dupa nori incalzind si zambindu-le oamenilor. Ieri am iesit afara pentru a ma juca printre firicelele mici si verzi de iarba, care tocmai au iesit. Mergand inainte pe cararea din padurea deasa, am zarit ceva alb ca un clopotel gingas si plapand. Era un ghiocel. L-am mangaiat cu mare atentie si l-am intrebat: - De ce ai iesit de sub zapada, ca iarna n-a plecat nici din ograda? - Stiu, dar zapada alba si moale m-a incalzit precum o plapumioara. Cand Dumnezeu a facut lumea, a creat si natura, dandu-i fiecaruia cate o culoare. Zapezii i-a spus sa-si aleaga culoarea pe care o vrea. A mers la iarba, cerandu-i putin verde, dar n-a vrut. A mers si la trandafir dupa putin rosu, dar a fost refuzata. A ajuns si la mine si mi-a cerut putin alb. Am acceptat si mi-a spus: - Vei fi cea care va rasari prima primavara, aratand ca sora mea reinvie natura si vei vesti venirea ei. - Acum inteleg si de unde vii si de ce ai iesit asa repede, dar de ce esti precum un clopotel?

3

- Eu dau clinchetul si vestesc soarele sa incalzeasca pamantul pentru a reinvia natura. Cu gandul la ziua mamei, am rugat ghiocelul sa-mi dea voie sa-l rup pentru a-l duce mamei, sa reinvie in casa noastra caldura primaverii. Bineinteles ca a fost de acord. Atat de gingas... E sfarsit de februarie. Vremea a inceput sa se incalzeasca. Vantul adie usor. soarele isi trimite razele mangaietoare spre pamantul amortit. Podul de gheata construit cu migala de iscusita iarna, a inceput sa se dezghete. Ionut a hotarat sa plece la bunica sa. Langa casa bunicii se intindea o padure. Bunica l-a rugat pe Ionut sa-i mai aduca niste vreascuri. Ionut nici nu a simtit cum a ajuns in mijlocul paduricii. Hotarandu-se sa adune ultimile vreascuri si sa ia calea intoarsa, a zarit sub un vreasc ceva mic si alb. Era subtirel si atat de gingas, incat Ionut s-a speriat sa nu-l fi rupt. - De unde vii? a intrebat. - Din tara florilor, a raspuns ghiocelul. - Si ce se aude in tara florilor? - Am venit sa vestesc primavara pe care o asteapta toata lumea. - Dar de unde ai imprumutat aceasta caciula frumoasa? a intrebat Ionut. - Zapada alba si moale mi-a daruit-o ca sa nu inghet, a raspuns ghiocelul. Ionut s-a intors sa plece, insa ghiocelul l-a rugat: - Ia-ma cu tine, ca sa ma vada toata lumea! Sa stie ca a venit primavara! Ionut i-a aratat ghiocelul bunicii si i-a zis: - Il iau pentru mama. Vreau sa se bucure si ea ca a sosit primavara. Ganduri de primavara Ma simt obosit si sunt trist. Vreau sa fac o bucurie cuiva. Imi amintesc de primavara si de 8 martie, ziua mamei. Mai bine sa-i fac un cadou si sa o bucur. Dar ce? O floare? Un cantec? O nota buna? In nici un caz tristetea mea! Taraitul telefonului sparge tacerea. Ridic microreceptorul. Aud un glas ciudat: - Vin la tine sa punem tara la cale! Intr-o secunda, o fiinta minuscula de culoare verde, cu un cap deformat, cu urechile clapauge si cu niste ochi patrunzatori ca doua ace, fu langa mine: - Ma cheama Izzi, sunt de pe planeta "F" din universul "Floare". Am venit sa te ajut sa gasesti buchetul fermecat pentru mama ta. Hai cu mine printre stele! Vei culege pentru mama ta cele mai frumoase flori! Curiozitatea mi-a dat puteri si am plecat cu Izzi. Am ascultat muzica sferelor, am cules cele mai frumoase flori de primavara, am scris cele mai frumoase poezii pe care le-am inchinat mamei. Primavara da cerului zari senine si luncilor cantece maiastre. Razele soarelui primavara A rasarit soarele. Razele lui alearga spre pamant. De multa vreme n-au mai fost atat de calde si luminoase. Ele spun: - Hai sa ne jucam cu zapada! Razele fug pe campul alb si zapada scanteiaza si se topeste de caldura lor. Plapuma cea groasa se face din ce in ce mai subtire, apoi nu se mai vede deloc. - Zapada, unde esti? intreaba razele. - Aici, striga firele verzi de grau. Apa zapezii ne hraneste acum pe noi, sa ne facem mari. Vom fi spice inalte si pline de boabe! Ajutati-ne sa crestem la caldura voastra, raze dragi! Razele se joaca apoi cu mugurasii. Ele mangaie crengutele si le incalzesc. Pomii isi imbraca haina cu flori si frunze verzi. Pasarile zboara vesele printre razele aurii. - Cip-cirip! Ce mult ne place caldura! Acum vom gasi mai usor de mancare! Razele aurii bat in geamurile caselor, ferestrele se deschid larg, razele patrund in casa si cauta peste tot. Pe cine cauta? - Va cauta pe voi, copii, spune mama zambind. Hai, terminati lectile si iesiti afara! E primavara! Revenire la viata Inca de dimineata, soarele isi anuntase lipsa iar norii ii luasera locul. Dar ce pacat! Nu erau norii pufosi si albi ce parca aduc aminte de dulcea vata de zahar, ci niste nori negri, grei, aducand cu ei ploaie. Atmosfera era calma si o caldura inabusitoare aduna picuri de sudoare pe la tample. Totul era nemiscat, nimic in jur, nici o pasare, nici macar o musca. Totul parea pustiu si nici urma de soare. Un tunet se auzi de sus si deodata natura rabufni cu toata puterea ei. Vantul incerca sa ridice spre inaltimile cerului, frunze si praf iar copacii se aplecau spre pamant. Fulgere brazdau cerul de parca ar fi vrut sa-l rupa. Norii mari si grei se ingramadesc deasupra, iar picuri mari si desi cad parca cernuti de o mana nevazuta. Cineva, acolo sus, plange, pentru ca vietuitoarele de pe pamant sa aiba apa si sa se bucure de soare. Natura se improspateaza si incet, incet se imbraca in haine noi. Soarele, stapanitorul, impreuna cu fratele sau, vantul, usuca copacii uzi si incalzeste pamantul. Si peste toate, ca o punte fermecatoare intre cer si pamant, apare curcubeul sperantei.

4