Cod Imdg [PDF]

Zitiervorschau

C U P R I N S INTRODUCERE pag. 2 Capitolul I. 

TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE

Notiuni introductive ________________________

pag.

Clasificarea marfurilor periculoase _____________

pag.

7  8 Capitolul II. PREZENTAREA CODULUI I.M.D.G. 

Consideratii generale

_______________________

pag.

10 

Volumul I

_______________________________

pag.

11 

Volumul II

_______________________________

pag.

Volumul III _______________________________

pag.

Volumul IV

_______________________________

pag.

Volumul V

_______________________________

pag.

Supliment

_______________________________

pag.

31  31  32  32  32 CapitolulIII. SECURITATEA NAVEI SI A ECHIPAJULUI IN TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE 

Fişe de securitate ale grupurilor de marfuri ______

pag.

34 

Ghid de Prim Ajutor Medical la accidentele survenite în transportul si manipularea marfurilor periculoase _

pag. 39 Prevenirea si lupta contra incendiilor ____________



pag.

43 Capitolul

IV.EXEMPLU

DE

TRANSPORT

AL

MARFURILOR

PERICULOASE CONFORM REGLEMENTARILOR CODULUI I.M.D.G. 

Transportul marfurilor solide inflamabile _________

pag.

47 CONCLUZII

____________________________________ pag.

54 ANEXA NR. 1

____________________________________ pag.

56 ANEXA NR. 2

____________________________________ pag.

69 ANEXA NR. 3

____________________________________ pag.

74 ANEXA NR. 4 80

____________________________________ pag.

INTRODUCERE Schimbul de valori materiale în comerţul internaţional a crescut considerabil, antrenând un numar tot mai mare de participanţi si totodatã, diversificându-se si specializându-se în mod deosebit ca urmare a progreselor tehnico - ştiinţifice si economice înregistrate în ultimile decenii. Acest avânt economic înregistrat de societatea omeneascã a determinat o marire a traficului de materii prime necesare industriei (minereuri, cãrbune, petrol), agriculturii (îngrãşãminte chimice), precum si a schimbului de produse finite industriale si alimentare. In realizarea acestor schimburi pe plan mondial conexiunea principalã dintre producãtori si consumatori este realizatã preponderent de transportul naval cãruia i-a revenit un rol de primã marime din punct de vedere cantitativ, al oportunitãţii si preţului specific. In epoca contemporanã, marile si oceanele lumii nu numai cã nu separã ţãrile si civilizaţiile globului, ci dimpotrivã, constituie mijlocul cel mai eficient de legãturã pentru schimburile economice, constituind calea principalã în derularea lor, comparativ cu restricţiile impuse cãilor terestre si aeriene. Transportul maritim, mijlocul cel mai economic, calculat fie la cost global, fie la tone transportate, se realizeazã printr-o gamã foarte variatã de nave specializate si corespunde cu capacitãţile de transport, acestea fiind cuprinse între câteva sute de tdw si 30.000 de tdw pentru navele de marfuri generale (cargouri), pânã la marile mineraliere de 100 - 300.000 tdw, vrachiere de 25.000 - 150.000 tdw, petroliere de 10.000 - 150.000 tdw si supertancuri ce depãşesc frecvent 500.000 tdw. Constructiv, aceste nave maritime au cunoscut mai multe variante în evoluţia lor de-a lungul timpului, uneori chiar contradictorii, din care rezultã procuparea continuã a specialiştilor pentru a rãspunde exigenţelor privind calitãţile nautice, siguranţei si operativitãţii navelor, cerinţe necesare unei exploatãri cât mai judicioase si economice a acestora. Marfurile constituie obiectul transportului maritim fiind totodatã factorul motor în evoluţia acestuia. In procesul general privind transportul maritim, dintre cele trei elemente structurale de bazã, nava - marfa - portul, marfa are un rol hotãrâtor, atât pentru evoluţia navelor cât si a porturilor, determinând adaptarea acestora din urmã, a caracteristicilor lor,

pentru a creşte la maximum

eficienţa economicã si siguranţa în exploatare. Intotdeauna siguranţa este factorul care primeazã. Marfurile periculoase (dangerous goods), prin diversitatea si condiţiile speciale de manipulare si transport impun respectarea cu stricteţe a unor reglementãri specifice care, de-a lungul timpului au condus la apariţia Codului I.M.G.D. (International Maritime Dangerous Goods Code) ale cãrui dispoziţii si reglementãri vor constitui obiectul acestei lucrãri. Din multitudinea si diversitatea marfurilor se disting marfurile periculoase, atât ca pondere în volumul transporturilor, cât mai ales prin caracteristicile si gama largã de produse. Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase (International Maritime Dangerous Goods

Code) este creat sã asiste cerinţele comerciale internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare (S.O.L.A.S.) referitor la transportul marfurilor periculoase pe mare. De asemenea, Codul I.M.D.G. este conceput pentru a acorda o standardizare internaţionalã pentru transportul marfurilor periculoase pe mare. Codul a fost publicat pentru prima datã în anul 1961. In anul 1972 a apãrut o ediţie revizuitã, într-o versiune completatã. In anii urmãtori (1972, 1973, 1974, 1975, 1976) au fost editate suplimente, iar în anul 1977 au fost editate 4 volume ce urmau a fi completate cu suplimente formate din pagini adiţionale si înlocuitoare. Ulterior, din motive practice, a fost editat un al cincilea volum, precum si un al şaselea intitulat "Supliment". Aceastã ediţie este garantatã de cãtre Rezoluţia A-81 (IV) a celei de-a IV-a sesiuni a I.M.C.O. Codul I.M.D.G. este axat pe clasificarea marfurilor periculoase pe clase si diviziuni din capitolul VII al Conferinţei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare. Marea majoritate a paginilor codului I.M.D.G. sunt constituite în fişe individuale pentru marfurile periculoase existente. Fiecare fişã individualã de marfuri periculoase (substanţe) este suficient de informativã privind identificarea, marcarea, etichetarea, ambalarea si stivuirea acestora. Interpretarea corectã a informaţiilor si respectarea indicaţiilor conţinute în fişele individuale duc la evitarea accidentelor pe timpul depozitãrii, manipulãrii si transportului marfuirlor periculoase. In fisa prezentatã ca exemplu sunt expuse urmãtoarele date : CLASA

:

DENUMIREA

:

PROPRIETATI

:

4.1. - Solide inflamabile Trinitrotoluen, umed (TNT WETTED) Substanţã în formã purã formatã din cristale galbene. In caz de incendiu degajã abur toxic, care în compartimentele închise poate forma un amestec exploziv cu aer. Explozibil si sensibil la frecare în formã uscatã. Poate forma compuşi extrem de sensibili cu metale grele sau sãrurile acestora.

AMBALARE

:

Grupa de ambalare I. Recipiente ermetice a se vedea tabla 3 din introducerea acestei clase. Pentru conţinut de apã de 10 - 30 % în recipiente de sticlã prevãzute cu cãptuşealã inertã care sã amortizeze şocurile, introduse în lãzi de lemn tip 4.C, 4.D, 4.F.

OBSERVATII

: ambalajelor

Dãunãtor la contactul cu pielea. Se va refuza îmbarcarea cu

defecte

sau

prezentând

scurgeri.Pe

parcursul

transportului se va avea în vedere conservarea procentului de 30 % apã în masa acestuia. Pentru TNT uscat sau cu mai puţin de 30% apã se va studia fişa U.N. No.0209,Clasa 1.

STIVUIRE

:

categoria "E" "Departe de" , clasa 3 si metale grele în special plumbul si compuşii sãi.

Ambalare, stivuire, segregare - a se consulta introducerea generalã si introducerea la aceastã clasã Fişã informativã aparţinând clasei 4.1 - Solide inflamabile

Capitolul I TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE Notiuni introductive Marfurile care prin natura lor

pot produce avarii celorlalte marfuri de la bord, pot aduce

prejudicii navei însãşi sau pot vãtãma sãnãtatea echipajului formeazã o categorie distinctã, cunoscutã sub denumirea de marfuri periculoase. Transportul pe mare al acestor marfuri a crescut considerabil în ultimele patru decenii si, în consecinţã ţãrile maritime au ridicat problema reglementãrii acestui transport cu navele maritime. Necesitatea unui regulament internaţional privind transportul pe mare al marfurilor periculoase a fost exprimatã încã din anul 1929 la Conferinţa Internaţionalã pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, care recomanda ca un astfel de regulament sã aibã un caracter internaţional. O clasificare a marfurilor periculoase, precum si unele mãsuri privind transportul lor pe mare au fost adoptate de aceeaşi conferinţã, ţinutã în anul 1948 ; conferinţa recomanda si efectuarea unui studiu de perspectivã în vederea redactãrii unor norme internaţionale. In anul 1956, Comitetul de experţi O.N.U. pentru transportul marfurilor periculoase a întocmit un raport privind clasificarea, catalogarea si etichetarea marfurilor periculoase, precum si documentele de transport necesare în cazul unor astfel de marfuri. La Conferinţa Internaţionalã pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare din anul 1960, pe lângã un cadru larg de mãsuri adoptate în capitolul VII al Convenţiei, s-a recomandat Organizaţiei Maritime Internaţionale sã facã un studiu privind elaborarea unui cod internaţional unificat pentru transportul marfurilor periculoase pe mare. Comitetul de Securitate Maritimã (I.M.O.) a desemnat un comitet de lucru format din reprezentanţi ai ţãrilor cu experienţã considerabilã în transportul marfurilor periculoase. Acest comitet de lucru a elaborat (pe baza unor proiecte înaintate de delegaţii naţionale individuale) Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase (International Maritime Dangerous Goods Code), cunoscut si sub denumirea prescurtatã de Codul I.M.D.G. Acest cod a fost aprobat de Comitetul de Securitate Maritimã si recomandat guvernelor de Adunarea Legislativã I.M.O. Reglementãrile cuprinse în acest cod, unanim acceptate, stau la baza schimburilor internaţionale de marfuri periculoase, în special în ceea ce priveşte clasificarea, documentele de transport, stivuirea si separarea.

Clasificarea marfurilor periculoase In capitolul VII al Convenţiei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare din anul 1960, marfurile periculoase au fost clasificate pe clase si diviziuni astfel: CLASA 1

EXPLOZIVI

Diviziunea 1.1.

-

substanţe sau articole care prezintã riscul de explozie în masã

Diziziunea 1.2.

-

substanţe sau articole care prezintã riscul de expulzare fãrã risc de explozie în masã

Diviziunea 1.3.

-

substanţe sau articole care prezintã fie un risc de incendiu de suflu minor, fie un risc de expulzare, sau ambele riscuri, fãrã risc de explozie în masã

Diviziunea 1.4

-

substanţe sau articole care prezintã un risc nesemnificativ

Diviziunea 1.5.

-

substanţe sau articole foarte insensibile, cu risc de explozie în masã

Diviziunea 2.1.

-

gaze inflamabile

Divizunea 2.2.

-

gaze neinflamabile

Diviziunea 2.3.

-

gaze otrãvitoare

CLASA 2.

CLASA 3.

GAZE

LICHIDE INFLAMABILE

Diviziunea 3.1.

-

lichide inflamabile cu punct de aprindere (flashing point) sub -180C

Diviziunea 3.2.

-

lichide inflamabile cu punct de aprindere cuprins între -180C si +230C exclusiv

Diviziunea 3.3.

-

lichide inflamabile cu punct de aprindere cuprins între +230C si +610C inclusiv

CLASA 4.

SOLIDE INFLAMABILE

Diviziunea 4.1.

-

substanţe solide inflamabile

Diviziunea 4.2.

-

substanţe solide combustibile spontan

Diviziunea 4.3.

-

substanţe solide care emanã gaze inflamabile când se umezesc

CLASA 5.

SUBSTANTE OXIDANTE

Diviziunea 5.1.

-

agenţi oxidanţi

Diviziunea 5.2.

-

peroxizi organici

CLASA 6.

OTRAVURI

Diviziunea 6.1.

-

substanţe otrãvitoare

Diviziunea 6.2

-

substanţe infecţioase

CLASA 7.

SUBSTANTE RADIOACTIVE

CLASA 8.

SUBSTANTE COROSIVE

CLASA 9.

ALTE MARFURI PERICULOASE

In ANEXA NR. 1 prezentãm etichetele aplicabile coletelor care conţin marfuri periculoase specifice fiecãrei clase.

Capitolul II PREZENTAREA CODULUI I.M.D.G. Consideraţii generale Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase (International Maritime Dangerous Goods Code) a apãrut din necesitatea protejãrii navei precum si a echipajului acesteia împotriva avariilor cauzate de depozitarea, manipularea si transportul necorespunzãtor al marfurilor care prin caracteristicilele lor specifice pot fi considerate periculoase. Reglementãrile cuprinse în acest cod, unanim acceptate, stau la baza schimburilor internaţionale de marfuri periculoase, în special în ceea ce priveşte clasificarea, documentele de transport, stivuirea si separarea, fiind conceput pentru a acorda o standardizare internaţionalã pentru transportul marfurilor periculoase pe mare. Pentru supravegherea activitãţii de depozitare, manipulare si transport marfuri periculoase, în statele cu activitate intensã în acest domeniu existã instituţii specializate, desemnate ca autoritate naţionalã competentã interesatã. In ţara noastrã acest rol este exercitat de Inspectoratul de Navigaţie Civilã si de Registrul Naval Român. Ultima ediţie, cea din anul 1982, a Codului I.M.D.G. este structuratã în cinci volume concepute în sistem biblioraft, pentru a facilita aplicarea amendamentelor. Datoritã apariţiei pe plan mondial a multor produse care se încadreazã în categoria "marfuri periculoase" s-a editat, din motive practice, si un al şaselea volum intitulat "Supliment".

Volumul I Dupã prezentarea listei abrevierilor folosite în acest volum, este prezentatã o introducere generalã în care gãsim :  Recomandarea SOLAS 1960 ;  Aplicarea codului ;  Clasificarea marfurilor periculoase ;  Metoda standardizãrii punctului de aprindere ;  Identificarea, marcarea si etichetarea marfurilor periculoase ;  Documente însotitoare ale încãrcãturilor de marfuri periculoase ;  Ambalarea ;

 Tabele de echivalenţã ;  Trafic container ;  Stivuire ;  Separare ;

 Mãsuri de prevenire a incendiilor ;  Transportul marfurilor periculoase pe nave Ro-Ro ;  Transportul marfurilor periculoase în cantitãţi limitate ;  Stabilitatea chimicã a substanţelor periculoase ;  Controlul asupra temperaturii acestor substanţe ;  Informaţii referitoare la acordul autoritãţilor. Urmeazã ANEXA Nr. 1 care cuprinde :  Recomandãri asupra ambalãrii ;  Glosar al ambalajelor ;  Ilustrarea ambalajelor. In continuare sunt prezentate fişele individuale ale clasei 1, respectiv explozivi. Aceste fişe sunt similare cu cea prezentatã ca exemplu si sunt suficient de informative pentru identificarea, marcarea, etichetarea si ambalarea fiecãrei substanţe în parte. Ne vom referi în continuare la stivuirea si separarea marfurilor periculoase, activitate de o importanţã deosebitã în activitatea de transport. In vederea transportului de marfuri periculoase, navele maritime au fost împãrţite în douã grupe, astfel : a) cargouri si nave de pasageri cu un numar limitat de persoane la bord (maxim 25 de persoane sau maxim o persoanã pentru fiecare 3 metri din lungimea totalã a navei) ; b) nave de pasageri cu un numar de persoane peste limitele stabilite la punctul a. Transportul de marfuri periculoase cu navele de pasageri este foarte limitat, deoarece numarul mare de persoane de la bord face dificilã si de duratã o evacuare în siguranţã,

iar

accidentele provocate de marfurile periculoase pot afecta rapid întreaga navã. Inaintea începerii încãrcãrii marfurilor periculoase, echipajul navei este obligat sã verifice ca toate loturile sã fie corect ambalate, marcate si etichetate. In vederea încãrcãrii de marfuri periculoase, spaţiile de încãrcare vor fi curãţate si perfect uscate. Se va urmari ca stivuirea sã fie compactã, iar marfurile vor fi bine amarate spre a se evita deplasarea lor pe vreme rea. Ori de câte ori se impune încãrcarea marfurilor periculoase în spaţiile de sub punte se va urmari ca acestea sã fie stivuite departe de surse de cãldurã (tubulaturi de abur, serpentine de încãlzire, tancuri de combustibil greu, etc.) sau de surse de flãcãri, scântei, scurtcircuite, etc. Pereţii despãrţitori ai compartimentului maşini si cãldãri, care delimiteazã un compartiment de încãrcare, vor fi izolaţi din construcţie conform standardelor stabilite de convenţia S.O.L.A.S. Dacã se înregistreazã scurgeri accidentale din conţinutul marfurilor periculoase se va evita drenarea apei de santinã si circulaţia ei pe tubulatura din compartimentul maşini.

Stivuirea pe punte se executã în mod expres în cazul marfurilor periculoase care necesitã o supraveghere permanentã sau prezintã riscul emanaţiei de gaze explozive sau de vapori toxici. Marfurile periculoase din clasa 8 (substanţe corozive) se încarcã de asemenea pe punte. La stivuirea pe punte se va urmari asigurarea accesului la mijloacele de stins incendiu, la gurile de sondã, la instalaţiile de forţã de pe punte, la mijloacele de avarie si, în general, la toate compartimentele si instalaţiile care asigurã desfãşurarea normalã a activitãţii la bord. Una dintre cele mai importante activitãţi din cadrul operaţiunii de stivuire a marfurilor periculoase este separarea eficientã a acestora, astfel încât sã se excludã riscul interacţiunii periculoase. De asemenea, prin separarea marfurilor periculoase se urmareşte evitarea contaminãrii celorlalte marfuri de la bord si protejarea echipajului împotriva oricãror riscuri. In afarã de separarea generalã care se executã între diferitele clase de marfuri periculoase, se impune si o separarae între aceste marfuri si materialele adiacente care ar putea contribui la agravarea consecinţelor în caz de accident. In scopul separãrii marfurilor periculoase, prin magazie sau compartiment, se înţelege un spaţiu delimitat de pereţi, învelişuri si punţi de oţel. Separaţiile dintre aceste spaţii trebuie sã fie rezistente la acţiunea focului si a apei. In operaţiunea de stivuire si separare a marfurilor periculoase se utilizeazã o serie de termeni specifici. Astfel, prin expresia "departe de" (away from) se înţelege o separare eficientã, astfel încât substanţele incompatibile sã nu poatã interacţiona periculos în cazul unui accident, dar sã poatã fi transportate în aceeaşi magazie (compartiment) sau pe punte. In acest scop se asigurã o separare orizontalã de minim 3 metri între colete, proiectatã vertical în spaţiu (vezi ANEXA NR. 2). Prin expresia "separat de" (separated from), în cazul stivuirii sub punte, se înţelege dispunerea coletelor incompatibile în compartimente diferite. In cazul stivuirii pe punte se asigurã o separare orizontalã de minim 3 metri între colete (vezi ANEXA NR. 2.). Prin expresia "separat printr- un compartiment (magazie) complet" (separeted by a complete compartment or hold) se înţelege o separare completã (orizontal si vertical) printr-un compartiment. In cazul stivuirii pe punte, separarea se face alegându-se o distanţã corespunzãtoare (vezi ANEXA NR. 2.). Prin expresia "separat longitudinal printr- un compartiment (magazie) complet de

intervenţie" (separated longitudinally by an intervening complete compartment or hold) se înţelege cã prin separare verticalã nu sunt satisfãcute cerinţele securitţãii transportului, iar separarea trebuie fãcutã, aşa cum rezultã din enunţ, numai în plan longitudinal, printr-un compartiment complet de intervenţie. In cazul stivuirii pe punte separarea se face alegându-se o distanţã corespunzãtoare (vezi ANEXA NR. 2). Prin expresia "pe punte" (on deck) se înţelege cã stivuirea se face pe puntea principalã, la o anumitã distanţã de coletul de referinţã, aşa cum se indicã pentru fiecare cerinţã de separare. In introducerea generalã a Codului I.M.D.G. este redatã o tabelã de separare a marfurilor

periculoase, din care se extrag cerinţele generale de separare între diferitele clase de marfuri periculoase (a se vedea tabelul urmãtor). Tabela rezolvã problema separãrii între douã marfuri periculoase reciproc incompatibile.

Se intra pe orizontala cu clasa si diviziunea unei substante din lista de încarcare (coletul de referinta) si pe verticala cu clasa si diviziunea celeilalte substante (coletul incompatibil). La intersecţia celor douã argumente se gãseşte simbolul pentru cerinţa de separare inidcatã pentru cele douã substanţe incompatibile. In legenda din subsolul tablei sunt explicate simbolurile conţinute. Pentru o separare eficientã se impune ca utilizarea tabelei sã se bazeze si pe un studiu atent al fişelor individuale ale substanţelor analizate, precum si a capitolelor introductive la clasele respective de mãrfuri periculoase. Asa cum reiese si din constructia tabelei de separare, toate diviziunile mãrfurilor periculoase care apar in clasele 2, 3, 7 si 8 sunt compatibile între ele. Diviziunile claselor 4 si 6 au cerinte de separare "departe de", iar cele din clasa 5 trebuie stivuite "separat". Cele 5 diviziuni ale marfurilor periculoase care aparţin clasei 1 (explozivi) sunt caracterizate de riscuri specifice care determinã incompatibilitatea lor reciprocã la stivuire si deci o preocupare suplimentarã pentru separarea lor eficientã.

TABELA DE SEPARARE A MARFURILOR PERICULOASE 1.1

1.1. 1.5

3.1

2.3

3.2

4

2

1.3

1.4

2.1

*

*

*

*

1.5 Explozivi

2.2

1.2

3.3

4.1

4.2

4.3

5.1

5.2

4

4

4

4

4

4

4

6.1

7

8

2

2

4

6.2

Explozivi

1.2

*

*

*

*

4

2

4

4

4

4

4

4

4

2

2

4

Explozivi

1.2

*

*

*

*

4

2

4

4

4

4

4

4

4

2

2

2

Explozivi

1.4

*

*

*

*

2

1

2

2

2

2

2

2

2

x

2

2

Gaze inflamabile

2.1

4

4

4

2

x

2

2

1

2

1

2

4

x

2

1

2

2

2

1

x

2

2

x

1

x

x

2

x

1

x

4

4

4

2

2

2

2

2

2

2

3

x

2

1

1

2

2

2

3

x

2

1

1

1

1

2

x

2

1

1

2

2

x

2

1

2

2

x

2

1

2

1

1

2

1

2

2

Gaze neinflamabile Gaze otravitoare

Lichide inflamabile

2.2 2.3 3.1 3.2

Lichide inflamabile

3.3

4

4

4

2

2

2

Solide inflamabile

4.1

4

4

3

2

1

x

2

1

Solide combustie spontan

4.2

4

4

3

2

2

1

2

2

1

4.3

4

4

4

2

1

x

2

2

1

1

Agenţi oxidanţi

5.1

4

4

4

2

2

x

2

2

1

2

2

Peroxizi organici

5.2

4

4

4

2

4

2

3

3

2

2

2

Solide periculoase când se umezesc

2

1.1

6.1 6.2

3.1

2.3

3.2

x

x

1.3

1.4

2.1

2

2

2

x

1.5 Otravuri

2.2

1.2

3.3

4.1

4.2

4.3

5.1

5.2

x

x

x

x

x

1

1

6.1 6.2

Substante radioactive

7

2

2

2

2

2

1

2

2

2

2

2

1

2

x

Substante corozive

8

4

4

2

2

1

x

1

1

1

1

1

2

2

x

Alte marfuri periculoase

9

Legendã : 1 - departe de 2 - separat de 3 - separat printr-un compartiment complet sau magazie 4 - separat longitudinal, printr-un compartiment complet de intervenţie sau magazie x - nu sunt reguli generale de separare ; a se consulta fişele individuale * - a se studia tabelul cu grupele de compatibilitate ale diviziunilor clasei 1

7

8

x

x 2

2

Nu sunt reguli generale de separare. A se consulta fişele individuale

Desigur, cea mai sigurã încãrcare a acestor marfuri s-ar realiza prin amplasarea

fiecãrei

diviziuni în compartimente complet separate, dar consideraţiile de ordin practic si economic exclud o asemenea stivuire idealã. Pentru acordarea cerinţelor de securitate cu posibilitãţile practice de separare existente la bordul unei nave s-a recurs la o stivuire mixtã a diviziunilor marfurilor periculoase din clasa 1. Aceastã stivuire mixtã se bazeazã pe compatibilitatea marfurilor din aceastã clasã care stabileşte substanţele care pot fi stivuite împreunã fãrã a genera riscuri pe timpul transportului pe mare. In acest scop, toate substanţele explozive din clasa 1 au fost repartizate pe 12 grupe de compatibilitate, funcţie de riscul specifice pe care le prezintã. Grupele de compatibilitate sunt desemnate prin literele de la A la L (exclusiv litera I), plus litera S. Grupele de compatibilitate ale clasei 1 de marfuri periculoase cuprind urmãtoarele substanţe si articole : 1. Grupa A :

substanţe explozive primare (1.1.A) ;

2. Grupa B :

articole care conţin o substanţã explozivã primarã (1.1.B, 1.2.B si 1.4.B) ;

3. Grupa C :

substanţe explozive propulsive sau alte substanţe explozive incendiare sau articole care conţin astfel de substanţe (1.1.C, 1.2.C, 1.3.C si 1.4.C) ;

4. Grupa D :

substanţe explozive secundare de detonaţie, pulbere neagrã sau articole care conţin o substanţã de detonaţie, în ficare caz fãrã existenţa unui mijloc de iniţiere si fãrã sarcinã propulsivã (1.1.D, 1.2.D, 1.4.D si 1.5.D) ;

5. Grupa E :

articole care conţin o substanţã secundarã de detonaţie, fãrã mijloace de iniţiere, dar cu sarcinã propulsivã diferitã de cele care conţin lichid inflamabil sau hipergolic (1.1.E, 1.2.E si 1.4.E) ;

6. Grupa F :

articole care conţin o substanţã explozivã secundarã de detonaţie, fãrã mijloace proprii de iniţiere, cu sau fãrã sarcinã propulsivã, diferitã de cele care conţin lichid inflamabil sau hipergolic (1.1.F, 1.2.F, 1.3. F si 1.4.F) ;

7. Grupa G :

substanţe pirotehnice sau articole care conţin substanţã pirotehnicã, sau articole care conţin o substanţã explovizã si una cu efect luminos (sau incendiar, lacrimogen ori fumigen), diferite de articolele activate de apã sau conţinând fosfor alb, fosfid, lichid inflamabil sau gel (1.1.G, 1.2.G, 1.3.G si 1.4.G) ;

8. Grupa H :

articole care conţin o substanţã explozivã si fosfor alb (1.2.H si 1.3.H) ;

9. Grupa J :

articole care conţin o substanţã explozivã si un lichid inflamabil sau gel (1.1.J, 1.2.J si 1.3.J) ;

10. Grupa K :

articole care conţin o substanţã explozivã si un agent chimic toxic (1.1.J, 1.2. J si 1.3. J) ;

11. Grupa L :

substanţe explozive sau articole care conţin o substanţã explozivã si prezintã un risc special fiind necesarã izolarea individualã (1.1.L, 1.2.L si 1.3.L) ;

12. Grupa S :

substanţe sua articole astfel concepute si ambalate încât orice efecte ale unui eventual accident sã se producã în limitele ambalajului, exceptând cazul când

ambalajul este deteriorat de incendiu ; în aceastã situaţie orice efect de suflu sau expulzare este limitat, astfel încat sã nu stânjeneascã acţiunea de combatare a incendiului sau alte mãsuri de siguranţã în vecinãtatea coletului (1.4.D). Pentru cele 5 diviziuni ale clasei 1 de marfuri periculoase se aplicã urmãtoarele cerinţe de separare, funcţie de grupele de compatibilitate : 

marfurile din aceeaşi grupã de compatibilitate si aceeaşi diviziune pot fi stivuite în acelaşi

compartiment ; 

marfurile din aceaşi grupã de compatibilitate dar din diviziuni diferite, pot fi stivuite

împreunã, dacã se considerã cã întreaga cantitate aparţine diviziunii cu numarul cel mai mic ;  când se stivuiesc marfuri din grupa de compatibilitate D, aparţinând diviziunilor 1.2 si 1.5, întreaga cantitate va fi consideratã ca aparţinând diviziunii 1.1 ; - marfurile din diferite grupe de compatibilitate nu vor fi stivuite în acelaşi compartiment - marfurile din grupa de compatibilitate S nu pot fi stivuite împreunã cu marfuri din alte grupe de compatibilitate (exceptând grupele de compatibilitate A si L) ; - marfurile din grupa de compatibilitate L nu vor fi stivuite împreunã cu marfuri din alte grupe de compatibilitate. In cazul stivuirii pe punte, substanţele explozive vor fi acoperite cu muşamale impermeabile care sã le protejeze de acţiunea apei si a razelor solare. In astfel de situaţii se preferã introducerea explozivilor într-un container. Dacã o anumitã substanţã periculoasã din lista de încãrcare nu are fişã individualã în Codul I.M.D.G. ea va fi primitã spre încãrcare numai însotitã de o documentaţie suficient de informativã (specificaţia marfii) avizatã de o autoritate naţionalã competentã. Simultan cu îmbarcarea marfurilor periculoase, încãrcãtorii vor pune la dispoziţia navei echipamentul special de protecţie si materialele de decontaminare specifice naturii marfurilor încãrcate. Echipamentul de protecţie si materialele de decontaminare însoţesc marfa de la producãtor pânã la destinatar, pe toate mijloacele de transport intermediare. In conformitate cu regula 5 din Capitolul VII al Convenţiei S.O.L.A.S.'74, fiecare navã care transportã marfuri periculoase trebuie sã aibã o listã specialã care sã enumere marfurile periculoase îmbarcate si sã indice amplasarea exactã la bord a fiecãrui colet sau lot de marfuri periculoase. In locul acestei liste poate fi utilizat un plan de încãrcare detailat, în care sã poatã fi identificate cu uşurinţã diferitele clase de marfuri periculoase încãrcate pe navã. Marfurile periculoase, pentru marirea considerabilã a securitãţii transportului, pe lângã avantajele obişnuite, pot fi transportate si în containere. Containerele utilizate în acest scop trebuie sã fie suficient de solide pentru a rezista eforturilor posibile impuse de condiţiile de transport. De asemenea, ele trebuie întreţinute corespunzãtor si aprobate conform Convenţiei Internaţionale pentru Containere Sigure (C.S.C.) 1972. La încãrcarea marfurilor periculoase în containere se va sine cont de compatibilitatea lor

reciprocã. Dacã o partidã de marfuri periculoase formeazã numai o parte din încãrcãtura contanierului, va fi astfel amplasatã încât la deschiderea uşilor accesul la aceste marfuri sã fie liber. Coletele care se încarcã în containere trebuie examinate cu atenţie, iar cele care nu sunt corect ambalate, marcate si etichetate vor fi refuzate. In cazul transportului containerizat de marfuri periculoase, încãrcãtorii au obligaţia de a elibera un certificat de ambalare în container , din care sã rezulte cã acesta a fost curat si uscat înainte de încãrcare, iar coletele încãrcate corespund din toate punctele de vedere transportului. De asemenea, în acest certificat se va menţiona si faptul cã în containerul respectiv nu au fost încãrcate marfuri incompatibile. Contanierele cu marfuri periculoase vor fi etichetate pe cele patru laturi, conform naturii marfurilor conţinute. Dimensiunile etichetelor pentru containere sunt de 150 x 250 mm. In cazul transportului de containere cu nave convenţionale, pe punte sau în magazii, se va accentua mult asupra unui amaraj eficient. La bordul navei se va întocmi o listã a marfurilor periculoase conţinute în containere precum si un plan de încãrcare din care sã rezulte clar care sunt containerele cu marfuri periculoase, precum si amplasarea lor la bord. La stivuirea containerelor încãrcate cu marfuri periculoase reciproc incompatibile se vor aplica unele reguli de separare. Astfel : 

containerele închise sau deschise nu vor fi stivuite pe aceeaşi verticalã, exceptând

cazul când sunt separate de o punte rezistentã la foc si apã ;  la stivuirea verticalã, când o substanţã solidã trebuie stivuitã departe de altã substanţã, ea poate fi stivuitã deasupra acesteia, dar nu în vecinãtate, ci la o distanţã oarecare, cu condiţia ca ambele substanţe sã fie dispuse în containere închise ; acolo unde se impune o separare printr-un compartiment (magazie) complet,



containerele vor fi separate printr-o punte rezistentã la foc si apã si nu vor fi plasate pe aceeaşi verticalã In cazul stivuirii orizontale existã

patru cerinţe de separare : "departe de", "separat de",

"separat printr-un compartiment (magazie) complet", separat longitudinal printru-un compartiment (magazie) complet de invervenţie". Astfel : 

containerele închise (pe punte sau sub punte) nu au restricţii nici în plan longitudinal

nici în plan transversal ; 

containerele deschise (pe punte sau sub punte) vor fi separate longitudinal printru-un

container neutru (sau un spaţiu echivalent) sau printr-un perete despãrţitor rezistent la foc si apã ; 

în plan transversal, containerele deschise vor fi separate printr-un spaţiu echivalent cu

un container ; 

containerele închise (pe punte sau sub punte) si cele deschise (pe punte) vor fi

separate longitudinal printr-un container neutru (sau un spaţiu echivalent) sau printr-un perete despãrţitor rezistent la foc si apã. Separarea în plan transversal va fi realizatã printr-un spaţiu

echivalent cu douã containere. 

la stivuirea sub punte, containerele deschise se vor separa printr-un perete despãrţitor

rezistent la foc si apã ;  containerele închise sau deschise stivuite pe punte vor fi separate longitudinal printr-un container neutru (sau un spaţiu echivalent). Separarea în plan transversal va fi realizatã printr-un spaţiu echivalent cu trei containere ; 

la stivuirea sub punte, containerele închise se vor separa printr-un perete despãrţitor

rezistent la foc si apã, iar containerele deschise se vor separa prin doi pereţi despãritori rezistenţi la foc si apã ; 

containerele închise sau deschise stivuite pe punte vor fi separate printr-o distanţã de

24 m. La stivuirea sub punte, containerele închise se vor separa fie prin doi pereţi despãrţitori rezistenţi la foc si apã, fie printr-un perete despãrţitor rezistent la foc si apã, si o distanţã totalã de minim 24 metri în care containerele se vor stivui la nu mai puţin de 6,1 metri faţã de peretele respectiv. Containerele deschise stivuite sub punte se vor separa prin doi pereţi despãrţitori rezistenţi la foc si apã. Spaţiile în care s-au încãrcat containere care conţin marfuri periculoase susceptibile a degaja vapori toxici sau inflamabili trebuie verificate corespunzãtor. De asememenea, în aceste spaţii nu se vor încãrca containere frogorifice sau alte încârcãturi echipate cu agregate în funcţiune capabile sã producã scântei. La încãrcarea marfurilor în containere se va sine cont de condensul ce apare pe suprafaţa interioarã a acestora ca urmare a umezelii conţinute de marfã si a diferenţelor de temperaturã ce apar pe timpul transportului. Dupã descãrcarea marfurilor din containere se vor lua mãsuri urgente de decontaminare totalã a acestora dupã care se vor îndepãrta etichetele. Pentru separarea containerelor incompatibile la stivuirea pe verticalã si orizontalã se va consulta ANEXA NR. 2 a prezentei lucrãri. In transportul marfurilor periculoase cu nave de tip RO/RO prin încãrcãturã unitarã se înţelege orice palet, container, cisternã, vehicul sau alte recipiente încãrcate, stivuite si descãrcate separat, ca o singurã piesã. O încãrcãturã unitarã de tip închis asigurã închiderea totalã a marfurilor prin pereţi rezistenţi (containere, cisterne etc.). Operaţiunea de separare la navele RO/RO se referã la separarea prin stivuire a mãrfurilor periculoase de alte mãrfuri incompatibile sau de spaţiile de locuit si cele destinate mecansimelor (sau în alte spaţii de lucru necesare funcţionãrii normale a navei). Dispozitivele de închidere pentru cãile de acces între punţile vehiculelor si spaţiile de locuit sau cele destinate mecanismelor trebuie sã fie eficiente, astfel încât sã împiedice pãtrunderea vaporilor periculoşi, inflamabili sau toxici în aceste spaţii. Asemenea cãi de acces vor fi permanent închise când se transportã mãrfuri periculoase. La stivuirea containerelor sau vehiculelor frigorifice pe punţile închise se va avea în vedere

riscul producerii scânteilor pe timpul funcţionãrii agregatelor frigorifice. Stivuirea marfurilor periculoase pe punţile navelor RO/RO trebuie astfel fãcutã încât acestea sã fie accesibile în orice moment, în special pentru lupta împotriva incendiilor. Marfurile periculoase din clasa 3, diviziunile 3.1. si 3.2. vor fi stivuite numai pe punţile deschise. La stivuirea marfurilor periculoase la bordul navelor RO/RO sunt patru cerinţe de separare :

"departe de", "separat de", "separat printr-un compartiment (magazie) complet", "separat longitudinal printr-un compartiment (magazie) complet de intervenţie", astfel : 

încãrcãturile unitare (pe punte sau sub punte) vor fi separate printr-o distanţã

orizontalã de minim 3 metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi folosit pentru stivuirea altor marfuri compatibile) ; încãrcãturile unitare de tip închis nu mai necesitã distanţa de separare de 3 metri. 

încãrcãturile unitare (sub punte) vor fi separate printr-un perete despãrţitor sau o

punte de intervenţie, rezistente la foc si apã ; încãrcãturile unitare de tip închis (sub punte) vor fi separate printr-o distanţã orizontalã de minim 12 metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi folosit pentru stivuirea altor marfuri compatibile) ; 

încãrcãturile unitare (sub punte) vor fi separate prin doi pereţi despãrţitori sau douã

punţi de intervenţie, rezistente la foc si apã.  încãrcãturile unitare de tip închis (sub punte) vor fi separate printr-o distenţã orizontalã de minim 20 metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi folosit pentru stivuirea altor marfuri compatibile) 

în cazul stivuirii pe punte se va asigura o distanţã orizontalã de separare de minim 20

de metri iar dacã pe puntea vecinã se stivuiesc marfuri incompatibile se vor aplica aceleaşi reguli ca la stivuirea sub punte. 

încãrcãturile unitare (sub punte) vor fi separate prin doi pereţi despãrţitori rezistenţi la

foc si apã, asigurându-se ca si punţile sã fie rezistente la foc si apã ;  încãrcãturile unitare de tip închis (sub punte) vor fi separate printr-o distanţã orizontalã de minim 40 de metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi folosit pentru stivuirea altor marfuri compatibile) asigurându-se ca punţile sã fie rezistente la foc si apã. In cazul stivuirii pe punte se va asigura o distanţã de separare orizontalã de minim 40 de metri. La încãrcarea marfurilor periculoase în vehicule se vor lua aceleaşi mãsuri ca si în cazul încãrcãrii în containere. Barjele sunt mijloace plutitoare nepropulsate, destinate transportului de marfuri. Ele sunt proiectate si construite astfel încât sã poatã fi ridicate si stivuite la bordul unei nave portbarje. Coletele care conţin marfuri periculoase (inclusiv cisternele si containerele) si orice alte bunui încãrcate într-o barjã trebuie sã fie arimate dupã un plan de încãrcare, respectându-se toate criteriile de încãrcare ale unui cargoplan. De asemenea, ele trebuie sã fie corect amarate si asigurate pentru orice condiţii de vreme.

La stivuirea coletelor care conţin marfuri periculoase în interiorul barjelor se vor aplica regulile de separare obiţnuite. Astfel, execptând stivuirea "departe de", coletele care necesitã alte tipuri de stivuire nu vor fi încãrcate în aceeaşi barjã. Marfurile periculoase care necesitã o stivuire "departe de" pot fi încãrcate în aceaşi barjã, asigurându-se între ele o dinstanţã minimã de 3 metri, proiectatã vertical. Marfurile periculoase care necesitã o stivuire "separat de" vor fi încãrcate în barje diferite. La încãrcarea conteinerelor care conţin marfuri periculoase în barje se vor aplica urmãtoarele reguli  marfurile care necesitã stivuirea "departe de " pot fi încãrcate în containere alãturate ; 

marfurile care necesitã sivuire "separat de" vor fi încãrcate în containere diferite,

asigurându-se o dinstanţã între containere de cel puţin 2,4 metri (acest spaţiu poate fi ocupat de alte marfuri compatibile, nepericuloase) ; 

containerele încãrcate cu marfuri periculoase care au alte cerinţe de separare decât

cele arãtate vor fi încãrcate în barje diferite ; La stivuirea barjelor (încãrcate cu marfuri periculoase) la bordul navelor portbarje sunt trei cerinţe de separare : "separat de", "separat printr-un compartiment (magazie) complet", "separat

longitudinal printr-un compartiment (magazie) complet de intervenţie" , astfel cã :  barjele pot fi stivuite în acelaşi compartiment (magazie) ;  la navele cu magazii vericale stivuirea se va face în magazii diferite ; la navele cu nivele orizontale pentru barje stivuirea se va face pe nivele diferite ; 

la navele cu magazii verticale separarea se face printr-o magazie de intervenţie (poate

fi utilizat si compartimentul maşini) ; 

la navele cu nivele orizontale pentru barje separarea se realizeazã prin stivuire pe

nivele diferite si, suplimentar, se asigurã un spaţiu de intervenţie egal cu cel puţin douã barje. La încãrcarea marfurilor periculoase în barje si la încãrcarea barjelor pe bordul navelor portbarje se vor lua aceleaşi mãsuri generale care se iau în cazul încãrcãrii containerelor pe navã. Anexa Nr. 1 a Volumului I, partea care se referã la ambalarea marfurilor periculoase, conţine :  Note generale ;  Definiţii ;  Cerinţe pentru ambalare ;  Cerinţe suplimentare aplicabile la clasa 1 ;  Marcare ;  Cerinţe specifice ale ambalajelor ;  Ilustrarea ambalajelor apte pentru transportul marfurilor periculoase. La ambalarea marfurilor periculoase se pot folosi :  butoaie din oţel si aluminiu ;  canistre din oţel ;  butoaie din lemn si din plastic ;

 cutii din lemn si placaj ;  cutii din plastic ;  lãzi din aluminiu si oţel ;  saci textili din plastic si din hârtie ;  ambalaje compuse. Sunt prezentate aceste ambalaje în forma în care se preteazã la transportul marfurilor periculoase. Acestea au fost realizate pe baza unei îndelungate experienţe,astfel încât sã aibã un înalt grad de securitate în manipulare, depozitare si transport. In scopul ambalãrii, marfurile periculoase au fost împãrţite în trei grupe de ambalare conform gradului de pericol pe care îl genereazã, astfel :  Grupa I de ambalare pentru substanţe cu pericol mare ;  Grupa II de ambalare pentru substanţe cu pericol mediu ;  Grupa III de ambalare pentru substanţe cu pericol mic. Grupa de ambalare pentru fiecare substanţã periculoasã este conţinutã în fişa individualã si în indexul alfabetic din volumul V al Codului I.M.D.G. Ambalajele reprezentative practicii transportului maritim se supun unor teste de performanţã (test de cãdere, test la presiuna aerului, test de temperaturã si umiditate, test de rezistenţã staticã sau de stivuire, etc.). Orice ambalaje noi create pot fi acceptate dacã sunt recunoscute ca eficiente de o autoritate naţionalã competentã si dacã rezistã la testele de performanţã. Rezistenţa unui ambalaj trebuie sã fie de aşa naturã încât sã reţinã conţinutul si sã-l fereascã de contaminare în condiţii normale de transport. Materialele din care se fabricã recipientele trebuie, în cazul în care vin în contact cu conţinutul, sã fie inerte sau protejate cu un înveliş inert la conţinut. Recipientele, pãrţile lor componente, capacele (dopurile), garniturile elastice si materialele absorbante care vin în contact direct cu conţinutul, trebuie de asemenea sã fie inerte, potrivit naturii conţinutului. Materialele plastice utilizate trebuie sã fie impenetrabile la conţinut. Ele nu trebuie sã se înmoaie, sã se fãrâmiţeze sau sã suporte alte deteriorãri cauzate de temperaturã sau învechire. Lãzile din plãci fibrolemnoase folosite ca ambalaje exterioare trebuie sã fie solide, etanşe la apã si nu vor fi refolosite. Termenii consacraţi pentru ambalaje sunt : 1. Recipiente : 

recipient rigid (rigid receptacle) - îşi pãstreazã forma când este plin sau gol, chiar

comprimat la presiunile normale întâlnite pe timpul transportului 

recipient semirigid (semi-rigid receptacle) - îşi pãstreazã forma când este gol si

necomprimat  cãptuşealã (liner) - mijloc folosit la protejarea suprafeţelor interioare împotriva reacţiei

cu conţinutul si pentru preîntâmpinarea pãtrunderii umezelii ;  recipient etanş (shift-proof receptacle) - impenetrabil la conţinut uscat. 2. Materiale : 

material etanş la umiditate (damp-proof material) - rezistent la pãtrunderea aerului

umed ;  material etanş la umezealã (moisture-proof material) - rezistent la pãtrunderea apei ; 

material rezistent la rupere (tear-proof material) - nu prezintã riscul de rupere la

manipulãri normale. 3. Sisteme de închidere :  închis ermetic (hermetically scaled) - etanş la vapori ;  închis efectiv (effectively closed) - etanş la lichide ;  închis în siguranţã (secureley closed) - nu permite scurgeri de conţinut uscat. Chiar atunci când un ambalaj este gol, suprafeţele lui pot fi contaminate de substanţele transportate anterior. De aceea, recipientele goale, necurãţate, vor fi transportate sub acelaşi regim ca si cele pline, pânã la luarea unor mãsuri de decontaminare totalã. Umplerea recipientelor se efectueazã lãsându-se un spaţiu interior suficient pentru a preveni scurgerile sau deformarea recipientului, ca urmare a dilatãrii conţinutului la evetualele creşteri de temperaturã pe timpul transportului. Acest spaţiu de expansiune se stabileşte ca procent din capacitatea totalã a recipientului. Fiecare ambalaj trebuie sã aibã un marcaj vizibil si clar, din care sã rezulte : simbolul de ambalare O.N.U. ;  numarul de cod care desemneazã tipul de ambalaj ;  statul pe al cãrui teritoriu s-au efectuat testele de performanţã ;  grupa de ambalare determinatã pe baza testelor de performanţã ;  firma producãtoare ;  anul fabricaţiei si anul recondiţionãrii. Pentru lichidele cu densitatea mai mare de 1,2 t/m3, marcajul ambalajelor va cuprinde si valoarea densitãţii. O unitate de sarcinã (unit load) reprezintã un numar de colete care sunt stivuite împreunã si amarate cu chingi sau alte mijloace pe o placã de lemn (asemãnãtor paletizãrii). Tot în aceastã categorie intrã si coletele stivuite împreunã cu ambalaj exterior comun (asemãnãtor boxpaleţilor), precum si cele amarate împreunã, permanent, constituind o coţadã. Coletele care conţin marfuri periculoase pot fi transportate în unitãţi de sarcinã, dacã respectã urmãtoarele condiţii : 

în cazul dezmembrãrii unitãţii de sarcinã, coletele componente sã poatã fi manipulate

individual în siguranţã ; 

unitãţile de sarcinã sã fie compacte si pe cât posibil sã aibã formã regulatã;ele trebuie

sã poatã fi stivuite corespunzãtor, iar construcţia si amarajul sã fie astfel executate încât sâ nu se

deterioreze coletele componente ; 

unitãţile de sarcinã trebuie sã fie suficient de rezistente pentru a suporta manipulãri

repetate, precum si presiunea exercitatã de unitãţile de sarcinã similare, stivuite deasupra lor, pe o înãlţime care sã satisfacã cerinţele transportului ; 

materialele folosite pentru amarajul coletelor în unitãţi de sarcinã trebuie sã fie

compatibile cu substanţele conţinute si sã-şi pãstreze eficienţa chiar când sunt supuse umezelii, creşterilor de temperaturã si acţiunii razelor solare ;  coletele componente, precum si unitatea de sarcinã trebuie marcate si etichetate :  unitãţile de sarcinã trebuie sã poatã fi ridicate si manevrate cu autostivuitoarele ; când punctele de ridicare în siguranţã nu sunt evidente (prin forma paletului), ele trebuie marcate pe unitatea de sarcinã. Ambalarea corectã a marfurilor periculoase contribuie în mare mãsurã la securitatea transportului. Codificarea ambalajelor în Codul I.M.D.G. este urmãtoarea : Tipuri de ambalaje : 1. Butori (metal, plastic) ; 2. Butoi de lemn ; 3. Canistrã ; 4. Ladã ; 5. Sac ; 6. Ambalaj compus. Materiale de confectii pentru ambalaje : a. Oţel ; b. Aluminiu ; c. Lemn ; d. Placaj ; f. P.A.L. g. P.F.L. ; h. Material plastic ; l. Textile ; m. Hârtie multistratificatã ; p. Sticlã, porţelan sau ceramicã. Grupe de ambalaje : X - pentru grupele de ambalare I, II, III ; Y - pentru grupele de ambalare II si III ; Z - pentru grupa de ambalare III Varietãţi de ambalare : 1.A. (Butoi de oţel)

1.A.1. - cu capac nedetaşabil ;

1.A.2. - cu capac detaşabil ; 1.B. (Butoi de aluminiu) 1.B.1. - cu capac nedetaşabil ; 1.B.2. - cu capac detaşabil ; 1.D. (Butoi de placaj) 1.G. (Butoi de P.F.L.) 1.H. (Butoi de plastic)

1.H.1. - cu capac nedetaşabil ; 1.H.2. - cu capac detaşabil ;

2.C. (Butoi de lemn)

2.C.1. - cu cep ; 2.C.2. - cu capac detaşabil ;

3.A. (Cansitrã de oţel)

3.A.1. - cu capac nedetaşabil ; 3.A.2. - cu capac detaşabil ;

3.H. (Canistrã d eplastic) 3.H.1. - cu capac nedetaşabil ; 3.H.2. - cu capac detaşabil ; 4.A. (Ladã de oţel)

4.A.1. - fãrã cãptuşealã ; 4.A.2. - cu cãptuşealã ;

4.B. (Ladã de aluminiu)

4.B.1. - fãrã cãptuşealã ; 4.B.2. - cu cãptuşealã ;

4.C. (Ladã de lemn)

4.C.1. - obişnuitã ; 4.C.2. - cu pereţi etanşi ;

4.D. (Ladã de placaj) 4.F. (Ladã de P.A..L.) 4.G. (Ladã de P.F.L.) 4.H. (Ladã de plastic)

4.H.1. - expandat ; 4.H.2. - solid ;

5.H. (Sac de plastic ţesut)

5.H.1. - fãrã cãptuşealã sau îmbrãcãminte ; 5.H.2. - etanş la conţinut uscat ; 5.H.3. - etanş la apã ;

5.L. (Sac textile)

5.L.1. - fãrã cãptuşealã sau îmbrãcãminte ; 5.L.2. - etanş la conţinut uscat ; 5.L.3. - etanş la apã

5.M. (Sac de hârtie)

5.M.1. - multistratificat ; 5.M.2. - multistratificat etanş la apã ;

6.H. (Ambalaj compus cu recipient de plastic) 6.H.A.1. - în butoi de oţel ; 6.H.A.2. - în ladã de oţel ; 6.H.B.1. - în butoi de aluminiu ; 6.H.B.2. - în ladã de aluminiu ; 6.H.C. - în ladã de lemn ;

6.H.D.1. - în butoi de placaj ; 6.H.D.2. - în ladã de placaj ; 6.H.C.1. - în butoi de P.F.L. ; 6.H.G.2. - în ladã de P.F.L. ; 6.H.H.

- în butoi de plastic ;

6.P. (Ambalaj compus cu recipiente de sticlã, porţelan sau ceramicã) 6.P.A.1. - în butoi de oţel ; 6.P.A.2. - în ladã de oţel ; 6.P.B.1. - în butoi de aluminiu ; 6.P.B.2. - în ladã de aluminiu ; 6.P.C.

- în ladã de lemn ;

6.P.D.1 - în butoi de placaj ; 6.P.D.2 - în coşuri împletite ; 6.P.G.1. - în butoi de P.F.L. ; 6.P.G.2. - în ladã de P.F.L. ; 6.P.H.1. - în ambalaj de plastic expandat ; 6.P.H.2. - în ambalaj de plastic solid. In ANEXA NR. 3 a prezentei lucrãri sunt prezentate câteva exemple de ambalaje specifice clasei 1 - explozibili. Codul I.M.D.G. are în componenţa sa si alte exemple exhaustive de ambalaje speciale pentru toate substanţele care le necesitã.

Volumul II Dupã lista abrevierilor folosite în acest volum sunt prezentate fişele informative ale clasei 2, clasei 3 ale substanţelor periculoase, respectiv gaze comprimate, lichefiate sau dizolvante sub presiune si lichide inflamabile.

Volumul III Este format de asemenea dintr-o înşiruire de fişe, astfel : Clasa 4

-

Inflamabile solide

Diviziunea 4.1.

-

inflamabile solide

Diviziunea 4.2.

-

substanţe solide, combustibile spontan

Diviziunea 4.3.

-

substanţe solide care emanã gaze inflamabile în contact direct cu apa

Clasa 5

-

Substanţe oxidante si peroxizi organici

Diviziunea 5.1.

-

agenţi oxidanţi

Diviziunea 5.2.

-

peroxizi organici

Volumul IV Este constituit din fişe informative, astfel : Clasa 6

-

Substanţe toxice si infectante

Diviziunea 6.1.

-

substanţe toxice

Diviziunea 6.2.

-

substanţe infectante

Clasa 7.

-

Substanţe radioactive

Volumul V Conţine : Clasa 8.

-

Substanţe corozive

Clasa 9.

-

Alte mãrfuri periculoase

Mai conţine un index general al mãfurilor periculoase precum si un index numeric al acestora, creat pentru a ajuta la identificarea lor.

Supliment Este constituit pentru a aduce un plus de informaţii necesare în activitatea de transport al mãrfurilor periculoase. Acest volum conţine :  proceduri de urgenţã (Emergency Procedures - EmS)  ghidul primului ajutor medical (Medical First Aid Guide - M.F.A.G.)  transportul în vrac al chimicalelor solide (B.C. Code - Solid Chemicals in Bulk)  proceduri de declarare (reporting procedures)  ambalarea unitãţilor de transport (Packing Cargo Transport Units)  folosirea pesticidelor la bordul navei (Use of Pesticides in Ships)  anexã (Appendix). Ultima ediţie a suplimentului este publicatã în anul 1990 la Londra de cãtre I.M.O. Comitetul Maritim de Securitate (Maritime Safety Committe) a aprobat în unanimitate amendamentul 25/89 la Codul I.M.D.G., anexa 1, procedurile de urgenţã aplicabile la navele care

transportã marfuri periculoase si ghidul primului ajutor medical. De asemenea, acest comitet a hotãrât ca cele arãtate mai sus trebuie implementate în activitatea de transport maritim înainte de 1 ianuarie 1991, cu precizarea cã guvernele au prerogativul de a introduce amendamente mai devreme de aceastã datã, cu notificarea organizaţiei în prealabil. Vom prezenta în continuare componenţa capitolelor acestui supliment si modul lor de utilizare, precum si importanţa acestora în activitatea de transport si manipulare a marfurilor periculoase.

Capitolul III SECURITATEA NAVEI SI A ECHIPAJULUI IN TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE Fişe de securitate a grupurilor de marfuri La cererea Comitetului de Securitate Maritimã (I.M.O.), subcomitetul pentru marfurile periculoase a eleborat fişe de securitate (emergency schedule) pentru toate clasele de marfuri periculoase cuprinse în Codul I.M.D.G. Aceste fişe de securitate au fost publicate în lucrarea "Mãsuri de urgenţã pentru navele care transportã marfuri periculoase" (Emergency Procedures for Ships Carring Dangerous Goods). Lucrarea a fost adoptatã de Comitetul de securitate Maritimã (I.M.O.) în decembrie 1980. Manipularea si transportul marfurilor periculoase trebuie efectuate cu cele mai sigure mijloace pentru a se preveni incidente cum ar fi contaminarea celorlalte marfuri, poluarea mediului, avarierea navei sau vãtãmarea sãnãtãţii echipajului. Personalul implicat în transportul de marfuri periculoase trebuie sã fie complet informat asupra proprietãţilor si riscurilor generate de acestea, precum si asupra mãsurilor de prevenire a unor incidente. De asemenea, personalul care participã la manipularea si transportul de marfuri periculoase trebuie sã fie familiarizat cu regulile de securitate, primul ajutor, mãsurile de urgenţã si intervenţie în caz de necesitate. Marfurile periculoase care necesitã mãsuri similare în caz de urgenţã au fost grupate pe aşazisele grupe de materii si fac obiectul aceleiaşi fişe de securitate. Mãsurile de urgenţã si intervenţiile în caz de pericol trebuie adoptate în strânsã legãturã cu informaţiile date de Codul I.M.D.G. în fişele individuale ale marfurilor periculoase si cu mãsurile cuprinse în "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase" (First Aid Guide for Use in Accidents Involving Dangerous Goods - M.F.A.G.). Pentru obţinerea numarului fişei de securitate si a numarului tabelei M.F.A.G. se va utiliza de asemenea indexul general al marfurilor periculoase din volumul V al Codului I.M.D.G. Se mai poate folosi pentru obţinerea numarului fişei de securitate si a numarului tablei M.F.A.G., indexul numeric al marfurilor periculoase inclus în Volumul V al Codului I.M.D.G. Fiecare fişã de securitate cuprinde 5 secţiuni : Secţiunea 1 cuprinde numarul fişei de securitate si grupele de materii prime la care se referã. Secţiunea 2 cuprinde echipamentul special necesar în caz de pericol (costume de protecţie si materiale de decontaminare). Navele care transportã marfuri periculoase vor fi dotate cu un numar suficient de costume de protecţie, aparate de respirat autonome, manici cu cioc de barzã si materiale absorbante

corespunzãtoare. In fişele de securitate se indicã echipamentul special necesar în caz de pericol, suplimentar faţã de cerinţele S.O.L.A.S. si normele R.N.R. Nu toate costumele de protecţie rezistã la acţiunea tuturor marfurilor periculoase si de aceea se vor solicita producãtorului instrucţiuni pentru costumele destinate anumitor substanţe. Toate costumele contaminate vor fi curãţate sau pãstrate izolat pânã la decontaminarea lor totalã. Când este necesarã utilizarea unui aparat de respirat, în fişele de securitate se recomandã aparatele de respirat autonome (pentru mãştile de gaze nu s-au convenit încã standarde internaţionale). Manicile cu cioc de barzã sunt recomandate în fişele de securitate ori de cite ori se considerã necesar. Aceste manici trebuie asigurate suplimentar faţã de cerinţele S.O.L.A.S. Dintre materialele absorbante disponibile unele sunt inerte, iar altele sunt reactive la anumite marfuri periculoase. Un exemplu de material absorbant, foarte utilizat în transportul marfurilor periculoase îl constituie rumeguşul. Este dificil de apreciat cantitãţile de echipament de protecţie si material de decontaminare, deoarece acestea depind de cantitatea totalã de marfuri periculoase transportate, de marimea si tipul navei si de numarul de persoane disponibile pentru intervenţie în caz de pericol. De aceea, comandantul navei va fi singurul în mãsurã sã aprecieze aceste cantitãţi. Secţiunea 3 cuprinde mãsurile de urgenţã. Aceastã secţiune se referã la mãsurile prealabile acţiunilor în caz de pericol, luate de cãtre echipele de intervenţie. In mod obişnuit, coletele care conţin marfuri periculoase pot fi manipulate fãrã a se utiliza echipament special de protecţie, deoarece ambalajele sunt proiectate si confecţionate astfel încât sã reţinã conţinutul si sã nu permitã scurgerile. In cazul avarierii coletelor se pot produce astfel de scurgeri, care pot genera vapori toxici sau inflamabili, coroziuni etc. Aceste consecinţe pot deriva fie din scurgerile propriu - zise fie din reacţia acestora cu alte materiale. O atenţie deosebitã se va acorda protecţiei ochilor. Când o substanţã prezintã un risc de toxicitate în caz de scurgeri de conţinut se recomandã ca personalul echipei de intervenţie sã poarte costum de protecţie si aparat de respirat autonom. Un costum complet de protecţie cuprinde : cizme, combinezon, mãnuşi, ochelari si glugã. Dacã o substanţã prezintã numai un risc mic de inhalare a unor vapori toxici, în caz de scurgeri se recomandã numai costum de protecţie. Aparatul de respirat autonom va fi folosit în lupta împotriva incendiilor în preajma acestor substanţe. Unele substanţe emit gaze toxice sau corosive în caz de scurgeri. Pentru activitatea de intervenţie în cazul unui accident cu astfel de substanţe se va manevrea cu nava astfel ca zona afectatã sã rãmânã sub vânt. Secţiunea 4 cuprinde acţiunile de intervenţie în caz de pericol. Recomandãrile privind intervenţia în caz de pericol sunt diferite si depind de condiţiile atmosferice, de amplasarea la bord

(sub punte sau pe punte) si de starea de agregare a marfurilor periculoase. In caz de scurgeri la marfurile stivuite pe punte, recomandarea generalã este de a spãla bine zona afectatã cu cantitãţi mari de apã. Dacã marfurile periculoase reacţioneazã periculos cu apa, ele vor fi îndepãrtate de pe punte cu alte mijloace. Decizia de aruncare peste bord a marfurilor periculoase aparţine comandantului si se bazeazã pe principiul cã securitatea vieţii umane pe mare are prioritate faţã de protecţia mediului maritim împotriva poluãrii. In ape cu funduri mici sau în strâmtori, se vor limita scurgerile în afara bordajului, provenite de la poluanţi puternici. Inaintea unei intervenţii într-un accident cu marfuri periculoase stivuite sub punte, se impune evacuarea eventualilor vapori toxici, corosivi sau inflamabili. In asemenea situaţii vor interveni numai persoane bine antrenate, îmbrãcate cu costume de protecţie si având aparate de respirat autonome. Pãtrunderea într-un astfel de compartiment se face numai sub supravegherea unui ofiţer al bordului. Scurgerile colectate cu ajutorul materialelor absorbante, pãstrate în saci de plastic sau alte recipiente, vor fi depozitate izolat, în siguranţã, pentru a fi predate ulterior la uscat, în primul port de escalã. Colectarea scurgerilor provenite de la marfurile stivuite sub punte, prin materiale absorbante, nu este prea eficace si de aceea se vor lua mãsuri prealabile intrãrii în astfel de compartimente. In cazul unor scurgeri provenite de la corosivi puternici, se vor inspecta amãnunţit elementele de structurã ale navei. Ori de câte ori este posibil, un colet care conţine marfuri periculoase va fi mutat din preajma unui incendiu. Dacã acest lucru nu este posibil si cãldura degajatã de incendiu riscã sã provoace modifcãri chimice sau fizice unor substanţe, sau riscã sã deterioreze ambalajul acestora, se va proceda la rãcirea suprafeţelor expuse, prin jet de apã. O atenţie deosebitã se va acorda substanţelor care polimerizeazã, deoarece reacţia poate continua mult timp dupã îndepãrtarea sursei de cãldurã. Pentru incendiile care au loc sub punte, calea obişnuitã de intervenţie este închiderea etanşã a magaziei (compartimentului), întreruperea ventilaţiei si acţionarea mijloacelor de stins incendiu. Secţiunea 5 cuprinde mãsurile de prim ajutor în caz de accident, sub formã de trimiteri în "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase" - M.F.A.G. In concluzie, la primirea unei liste de încãrcare care cuprinde si unele marfuri periculoase, comandantul navei trebuie sã se asigure cã în documentaţia bordului existã urmãtoarele publicaţii ; 

Codul I.M.D.G. (International maritime Dangerous Goods Code) în 5 volume, cu

amendamentele la zi ; 

"Mãsuri de urgenţã pentru navele care transportã marfuri periculoase" (Emergency

Procedures for Ship Carring Dangerous Goods), cu amendamentele la zi ; 

"Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase"

(Medical First Aid Guide, for Use in Accident Involving Dangerous Goods). In continuare, pentru fiecare marfã periculoasã din lista de încãrcare se cautã denumirea tehnicã în indexul general din volumul V al Codului I.M.D.G. si se scot elementele care intereseazã în procesul de încãrcare si transport : numarul de paginã corespunzãtor fişei individuale din Codul I.M.D.G., numarul de înregistrare O.N.U., clasa si diviziunea, grupa de ambalare, riscurile secundare, numarul fişei de securitate si numarul tabelei M.F.A.G. In cazul în care una din marfurile periculoase cuprinse în lista de încãrcare nu figureazã în indexul Codului I.M.D.G., se va solicita încãrcãtorului o specificaţie completã, cu toatele elementele necesare, avizatã de o autoritate competentã. Odatã extrase elementele din indexul general se va trece la studierea fişelor individuale al fiecãrei substenţe în parte. Totodatã pentru o mai bunã documentare, se va studia introducerea generalã a Codului I.M.D.G., precum si introducerea la fiecare clasã de marfuri luatã în studiu. Pe baza acestui studiu se poate întocmi planul de încãrcare în care se va sine cont de toate proprietãţile marfurilor nominalizate în lista de încãrcare. La întocmirea planului de încãrcare se va utiliza si tabela de separare a marfurilor periculoase. Dacã planul de încãrcare satisface toate criteriile urmarite se va trece la studierea fişelor de securitate ; pe baza acestui studiu întocmindu-se lista cu necesarul de echipament si materiale de decontaminare care se va înmâna încãrcãtorului. In continuare se vor studia tabelele din "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase". Pe baza studierii fişelor individuale, a cargoplanului, a fişelor de securitate si a tabelelor M.F.A.G. se vor stabili echipele de intervenţie în caz de urgenţã. La stabilirea acestor echipe se vor lua în considerare cantitatea totalã de marfuri periculoase, tipul si deplasamentul navei, numarul membrilor de echipaj, vârsta si aptitudinile acestora, mijloacele de intervenţie, etc. Se va face apoi o instruire a întregului echipaj, privind specificul marfurilor ce urmeazã a fi încãrcate, dupã care, separat, se va face instructajul echipelor de intervenţie. Dupã perfectarea tuturor acestor mãsuri prealabile comandantul se va asigura cã nava este pregãtitã pentru încãrcare si transport din toate punctele de vedere, dupã care poate dispune începerea încãrcãrii navei. Pe mãsura încãrcãrii marfurilor periculoase, ofiţerii bordului vor urmari ca încãrcãtorii sã livreze navei echipamentul de protecţie si materialele de decontaminare aferente. Periodic se vor efectua exerciţii cu echipele de intervenţie pentru menţinerea antrenamentului.

Ghid de Prim Ajutor Medical la accidentele survenite în transportul si manipularea marfurilor periculoase (M.F.A.G.) Acest Ghid, parte componentã a suplimentului Codului I.M.D.G., conţine :

 Introducerea , în care sunt prezentate la modul general accidentele ce pot avea loc în activitatea de transport si manipulare a marfurilor periculoase, precum si diferite trimiteri la publicaţii ce pot ajuta la limitarea consecinţelor unor astfel de accidente; 

Informaţii privitoare la utilizarea acestui Ghid, prezentându-se metode de

identificare a substanţei care a produs leziunea si identificarea în cadul ghidului a indicaţiilor pentru limitarea si eventual eliminarea consecinţelor rezultate dintr-un accident în timpul manipulãrii si transportului marfurilor periculoase. Echipajele si ofiţerii navelor ce transportã marfuri periculoase trebuie instruiţi pentru prevenirea acestor accidente. Codul I.M.D.G. prezintã, de exemplu, la clasa 6.1. diagrama privind limita de toxicitate pentru diferitele grupe de transport. Aceasta este prezentatã în ANEXA NR. 1 a prezentei lucrãri.  Diagnostic de infestare , cuprinzând principii generale referitoare la condiţiile în care poate avea loc intoxicarea, metode de identificare a otrãvii, precum si a pãrţilor anatomice expuse. Sunt prezentate de asemenea simptomele generale precum si stadiile de dezvoltare a intoxicaţiilor rezultate din otrãvire. In cazul tipic de otrãvire se disting trei stadii :

1. Stadiul latent - care este intervalul de timp cuprins între momentul infestãrii si momentul în care apar primele simptome sau semne de intoxicare. In general, acest interval d etimp este foarte scurt. 2. Stadiul activ - stadiu în care semnele si simptomele intoxicãrii sunt evidente. In multe cazuri sunt similare între ele pentru intoxicaţii cu substanţe chimice diferite. Principalele cãi de contact sunt : prin piele, ochi, inhalaţie, indigestie. Simptomele generale includ : dureri de cap, vãrsãturi, schimbãri psihice, convulsii, durere, puls rapid si slab, culoare închisã a pielii (gri-albastru), probleme serioase ale respiraţiei. 3. Stadiul final - stadiu în care simptomele se rezolvã uzual în majoritatea cazurilor cu expunere micã în câteva ore. In cazul unei expuneri mai mari sau dacã substanţa respectivã este deosebit de toxicã, simptomele pot persista câteva ore si chiar zile. Starea pacientului se poate deteriora si poate duce la complicaţii, cum ar fi : asfixiere, edem pulmonar, bronşitã, pneumonie, infarct, colaps circulator, blocaj renal si blocaj biliar. 

Diagnostice specifice. Funcţie de simptomatica prezentatã de cãtre accidentat

putem stabili cu ajutorul ghidului care este substanţa toxicã care a cauzat accidentul, precum si diagnosticul prezumtiv. 

Primul ajutor la bordul navei este necesar pentru accidentele minore sau pentru a

îmbunãtãţi starea accidentatului pânã în momentul în care este posibilã aplicarea unui tratament adecvat. este de preferat ca fiecare marinar sã fie instruit în acordarea primului ajutor la bordul navei. In momentul identificãrii unui accidentat trebuie sã se ţinã seama de urmãtoarele reguli  atenţie la motivele care au cauzat accidentul ;

 dacã este necesar, se scoate accidentatul din zona periculoasã ; 

se vor folosi aparate de respirat dacã se bãnuieşte prezenţa gazelor toxice sau a fumului

în zonã ;  se cheamã ajutor. Sunt prezentate grafic si textual fazele primului ajutor acordat, funcţie de simptomele accidentatului. Aceste simptome pot fi :  pierderea cunoştinţei ;  neregularitãţ si insuficienţe ale aparatului circulator si respirator ;  oprirea respiraţiei dublatã de infarct ;  metode de respiraţie artificialã si resuscitare cardiacã Complicaţii ale intoxicaţiilor . In urma contaminãrii cu o substanţã pot avea loc anumite complicaţii. Aceste complicaţii sunt prezentate în M.F.A.G. în felul urmãtor : Asfixia (sufocarea) Identificare

:

cauzatã de lipsa oxigenului în sânge. Poate fi cauzatã de intoxicarea cu substanţe chimice.

Diagnostic

:

dificultãţi în respiraţie, puls rapid (peste 100/min.), culoare închisã a pielii, pacientul poate fi agitat la început dar devine apatic ulterior.

Tratament

:

Tratamentul de urgenţã este descris în prezentul cod.

In continuare sunt prezentate dupã acelaşi model :  edemul pulmonar ;  bronşita ;  pneumonia ;  afecţiuni ale aparatului respirator ;  plurita ;  colapsul circulator acut ;  infarctul miocardic ;  starea de comã ;  convulsiile ;  tulburãrile mentale ;  afecţiuni ale aparatului digestiv ;  temperatura ;  afecţiuni renale. Tratamente de urgenţã . Se descriu procedurile de urgenţã si de acordare a primului ajutor medical pentru limitarea consecinţelor accidentelor cu substanţe toxice. Aceste tratamente de urgenţã sunt structurate funcţie de zona anatomicã de contact a accidentatului :  contact direct cu pielea sau cu ochii ;  inhalare sau ingestie.

Se descrie de asemenea si procedura de acordare a terapiei cu oxigen. Tabele cu substanţe chimice. Sunt prezentate fişe ale substanţelor chimice astfel :  Informaţii generale -

se prezintã particularitãţile de toxicitate ale substanţelor respective ;

 Semne si simptome -

sunt prezentate simptomele ce apar în cazul contactului cu substanţa respectivã.

 Tratament

-

se fac trimiteri la procedurile de tratament descrise în prezenta publicaţie.

In tabelele cu substanţe chimice, acestea sunt ordonate dupã numarul de tablã si grupul de chimicale din care face parte substanţa respectivã. Lista de medicamente . Sunt tabelate medicamentele recomandate care ar trebui sã se afle la bordul navelor care trasnportã marfuri periculoase. In tabel se aflã numele medicamentului, unitatea recomandatã standard, forma de prezentare, precum si cantitatea acestuia.

Prevenirea si lupta contra incendiilor Prevenirea incendiilor la bordul unei nave care transportã marfuri periculoase se realizeazã printr-o bunã practicã marinãreascã, respectându-se în special urmãtoarele mãsuri de precauţie :  materialele combustibile se vor sine departe de sursele de cãldurã ;  substanţele inflamabile vor fi protejate prin ambalare corespunzãtoare, respingându-se ambalajele care sunt deteriorate sau prezintã scurgeri ;  stivuirea se va face astfel încât coletele sã fie protejate împotriva avarierii sau încãlzirii  marfurile periculoase se vor separa de substanţele care pot produse sau rãspândi focul 

se va asigura accesibilitatea marfurilor periculoase astfel ca la nevoie, coletele din

vecinãtatea incensiului sã poatã fi protejate ; 

cablurile si instalaţiile electrice trebuie sã fie în stare corespunzãtoare si protejate

împotriva riscurilor de scurt-circuitare ;  acolo unde este necesarã separarea printr-o punte sau un perete despãrţitor, penetraţiile cablurulor sau tubulaturilor dintr-un compartiment în altul vor fi bine izolate, în scopul împiedicãrii pãtrunderii vaporilor sau gazelor ; 

la stivuirea marfurilor periculoase pe punte se vor avea în vedere forma si poziţia

macanismelor auxiliare de punte, a cablurilor si echipamentului electric, pentru evitarea surselor de aprindere ; Pentru substanţele care necesitã recomandãri speciale, pentru lupta împotriva incendiilor, acestea sunt date în introducerea fiecãrei clase si în fişa individualã; In general, agentul extinctor cel mai uşor disponibil este apa, care este eficientã pentru majoritatea, dar nu pentru toate marfurile periculoase.

Câteodatã, aşa cum rezultã din fişele individuale ale substanţelor, apa nu este eficientã si poate, în unele cazuri, sã intensifice incendiul sau sã cauzeze o explozie. De aceea, o navã care transportã marfuri periculoase asupra cãrora nu se poate acţiona cu apã în caz de incendiu trebuie sã aibã la bord suficiente extinctoare adecvate. In cazul acestor marfuri speciale se recomandã utilizarea extinctoarelor chimice uscate sau a celor cu un gaz inert, cum ar fi bioxidul de carbon. Datoritã riscului mare de otrãvire sau intoxicare a persoanelor neprotejate, cu fumul emanat de unele substanţe incendiate, nava trebuie sã fie echipatã cu costume de protecţie si aparate de respirat autonome. In majoritatea cazurilor, când are loc un incendiu în magaziile navei, capacele gurilor de magazii si toate deschiderile vor fi bine închise astfel încât sã se elimine posibilitatea alimentãrii cu oxigen a incendiului. Totuşi, când se transportã substanţe care, fie degajã oxigen când sunt încãlzite, fie menţin incendiu, aceastã mãsurã poate fi ineficace, uneori chiar periculoasã. Pentru aceste substanţe sunt date recomandãri speciale în fişele individuale. Pentru asigurarea unei acţiuni eficiente împotriva incendiilor, la bordul navelor care transportã marfuri periculoase se impun urmãtoarele mãsuri : 

realizarea instrucţiunilor speciale de comportare la bord pentru membrii echipajului,

pasageri sau alte persoane aflate temporar la bord pe timpul operãrii navei ;  completarea inventarului cu materialele si echipamentul de prevenire si combatere a incendiilor ;  stabilirea de responsabilitãţi concrete pentru fiecare membru din echipaj, prin rolul de incendiu  realizarea unui grafic de supraveghere a marfurilor periculoase ; 

efectuarea de exerciţii de antrenament cu personalul de la bord, privind modul de

intervenţie în caz de necesitate ;  instruirea echipajului privind utilizarea echipamentului special de combatere a incendiilor  reglementarea fumatului la bord. Pe tot timpul operãrii marfurilor periculoase, comandantul navei nu va pãrãsi nava, pentru a putea conduce activitatea de combatere a unui eventual incendiu. Aceastã atribuţie nu poate fi transmisã secundului navei sau altei persoane.

Capitolul IV EXEMPLU DE TRANSPORT AL MARFURILOR PERICULOASE CONFORM REGLEMENTARILOR CODULUI I.M.D.G. - TRANSPORTUL MARFURILOR SOLIDE INFLAMABILE Clasa 4.1. Solide inflamabile Substanţele din aceastã clasã sunt substanţe ce prezintã proprietatea comunã de a se aprinde uşor de la surse externe, ca scântei sau flame si de a fi uşor combustibile. Unele din aceste substanţe când sunt în stare uscatã sunt clasificate ca explozive. Unde se face referire în text la o substanţã care se umezeşte din cauza apei sau a oricãrui alt lichid, se va permite transportul lor ca substanţe din clasa 4.1. numai dacã se pot asigura condiţii de umiditate corespunzãtoare. Agentul de umezire se va distribui uniform prin substanţa în starea în care se va transporta. Când transportul este anticipat în condiţii de temeperaturã scãzutã pentru substanţele umezite sau conţinând apã, se poate adãuga un solvent compatibil potrivit, cum ar fi alcoolul, pentru a micşora punctul de congelare al lichidului. Altele, ca de exemplu celuloidul, poate dezvolta gaze inflamabile si toxice când sunt încãlzite sau cind ard. Proprietãţile caracteristice fiecãrei substanţe sunt prezentate în fişele individuale. Ambalare . Diversele proprietãţi ale substanţelor din aceastã clasã nu permit o formã de ambalare uniform aplicabilã, date fiind cerinţele individuale pentru fiecare substanţã în parte. Existã totuşi câteva cerinţe de bazã care sunt aplicabile la toate formele de ambalare utilizate la substanţele din aceastã clasã. Datoritã uşurinţei cu care aceste substanţe pot lua foc, ambalajul trebuie sã serveascã la protejarea conţinutului împotriva surselor exterioare de aprindere. Substanţele acestei clase, care sunt admise numai la trasnport în virtutea faptului cã se umezesc cu apã sau oricare alt lichid se ambaleazã în recipienţi perfect impermeabili la apã. Capacul de închidere va fi în toate cazurile efectiv etanş împotriva pierderilor de lichid, fiind solicitat ca un sigiliu ermetic. Inainte de stivuirea coletelor conţinând aceste substanţe particulare se va proceda la un control al recipienţilor pentru observarea scurgerilor sau semnalizãrii de scurgeri anterioare care ar putea sã reducã cantitatea de lichid sub cota normalã. Separare . Stivuirea se va executa astfel încât în permamenţã substanţele din aceastã clasã

sã fie ţinute :  "Departe de" ("away from") : - gaze inflamabile (2.1.)

clasa 2

- lichide inflamabile

clasa 3.3.

- substanţe cu aprindere spontanã

clasa 4.2.

- substanţe ce devin periculoase când sunt umede

clasa 4.3.

- substanţe oxidante

clasa 5.1.

- corozive

clasa 8.

adicã astfel de marfuri trebuie efectiv separate încât sã nu reacţioneze periculos cu solide inflamabile ale acestei clase în caz de accident, dar pot fi transportate în aceeaşi magazie sau compartiment, dacã recomandãrile din fişele individuale permit, sau pe punte cu condiţi asigurãrii unei separaţii orizontale de minim 3 metri proiectatã pe verticalã.  "Separat de" ("separated from") : - explozive

clasa 1 Diviziunea 1.4 si 1.5.

- lichide inflamabile

clasa 3.1. si 3.2.

- peroxizi organici

clasa 5.2.

- substanţe radioactive

clasa 7,

adicã colete din astfel de transporturi nu vor fi încãrcate în aceeaşi magazie sau compartiment, cu cele conţinând solide inflamabile din aceastã clasã. Pentru stivuirea "on deck" (pe punte), aceasta separare înseamnã "departe de" ("away from"). 

"separat printr-o magazie sau compartiment complet" ("separated by a complete

compartment or hold" ). - explozivi

clasa 1 diviziunea 1.3,

adicã coletele din astfel de transportui nu vor fi încãrcate în aceleaşi magazii sau compartimente si nici în vecinãtate cu cele ce conţin solide inflamabile. Pentru stivuirea "on deck" (pe punte) înseamnã o separare printr-o distanţã corespunzãtoare. 

"separat longitudinal prin intermediul unei magazii sau compartiment complet"

("separated longitudinally by an intervening complete compartment or hold from") - explozivi

clasa 1, diviziunea 1.1. si 1.2.

adicã coletele din astfel de transportui nu vor fi încãrcate în aceleaşi magazii, sau în magazii învecinate cu cele ce conţin solide inflamabile. O separare prin intermediul a cel puţin o magazie sau compartiment va fi menţinutã în faţa sau în spatele fiecãrei substanţe incompatibile. Pentru stivuirea "on deck" aceasta însemnã o separare printr-o distanţã corespunzãtoare. Mãsurile generale de precauţie pentru încãrcarea si stivuirea substanţelor din aceastã clasã sunt prezentate detailat în paragraful 3 al introducerii la clasa 4. Cantitãţi limitate. Scutire totalã de la prevederile acestui cod. Solidele inflamabile în recipienţi foarte mici, potrivit limitãrilor specificate în tabelul de mai jos, pot prezenta în aceastã privinţã un risc neglijabil, si nu vor fi transportate sub prevederile acestui

cod. Scutirile sunt permise dupã cum urmeazã :

GRUPUL DE SUBSTANTE Grupul II de ambalare Grupul III de ambalare

Cantitatea netã

Cantitatea netã

maximã pentru

maximã pentru

recipientul interior

colet

100 gr.

2 kg.

20 kg.

1 kg.

10 kg.

50 kg.

Cantitatea netã maximã care poate fi încãrcatã de un expeditor pentru un destinatar

Autoritatea competentã poate permite scutiri de la prevederile acestui cod pentru cantitãţi mai mari decât cele specificate mai înainte, pentru solide inflamabile în varianta grupului II sau III de ambalare a acestei clase când astfel de substanţe sunt dizolvate sau în amestec cu substanţe, care reduc considerabil riscul, aceasta cu condiţia ca elementul periculos dizolvat sau amestecat sâ nu depãşeascã cantitãţile specificate în tabelul de mai sus. Astfel de solide inflamabile vor fi descrise în "Dangerous Goods Declaration" (Declaraţia marfurilor periculoase) ca "Dangerous goods in exempted guaranties" (Marfuri periculoase în cantitãţi exceptate). Faptul cã aceste condiţii de mai sus sunt în concordanţã, iar transportul nu este supus prevederilor acestui Cod, totuşi trebuie incluse în "Declaraţia marfurilor periculoase" care va fi semnatã. Scutiri de ambalare . Solidele inflamabile în recipienţi mici sunt în aceastã privinţã mai puţin periculoase decât în recipienţi mari. Astfel, autoritatea competentã poate permite un standard mai mic de recipient si ambalaj exterior faţã de cel normal solicitat pentru aceleaşi substanţe din cod, cu condiţia ca aceşti recipienţi si ambalaje sã satisfacã condiţia de siguranţã si sã fie corespunzãtoare pentru transportul pe mare. Celelalte prevederi ale acestui cod rãmân în continuare valabile. Recipienţi de dimensiuni maxime limitate supuse scutirilor :  Grupul II de ambalare - solide inflamabile în recipienţi conţinând mai mult de 500 gr.  Grupul III de ambalare - solide în recipienţi conţinând nu mai mult de 3 kg. Autoritatea competentã poate permite scutiri de la prevederile acestui cod pentru cantitãţi mai mari decât cele prezentate în tabelul 1, pentru solide inflamabile în varianta grupului II sau III de ambalare a acestei clase, când astfel de substanţe sunt dizolvate sau în amestec cu substanţe, care reduc în mod considerabil riscul, aceasta cu condiţia ca elementul periculos dizolvat sau amestecat sã nu depãşeascã cantitãţile specificate în tabelul 1. Coletele trebuie sã fie în concordanţã cu testele de performanţã ale grupului III de ambalare, afarã de cazul în care autoritatea competentã a aprobat altfel. Greutatea brutã a ambalajului nu trebuie sã depãşeascã greutatea maximã admisã pentru astfel de ambalaj, când nu este supus scutirilor de ambalare si nu trebuie sã depãşeascã 100 kg,

exceptând cele specificate mai jos. Limita greutãţii brute nu se aplicã încãrcãturilor transportate în concordanţã cu prevederile prevãzute în introducerea generalã a acestui cod sau în condiţiile aprobate de autoritatea competentã. Diferite substanţe ale acestei clase pot fi ambalate împreunã cu acelaşi ambalaj exterior cu condiţa ca ele sã fie compatibile una cu alta. Substanţele încãrcate la bord propuse scutirilor de mai sus, vor fi declarate ca marfuri periculoase. Ele trebuie înscrise în "Declaraţia marfurilor periculoase" sub denumirile lor tehnice sau ca marfuri ale acestei clase, în ambele cazuri urmate de cuvintele "IN SMALL RECEPTACLES" (în recipienţi mici). Schema generalã . Solidele inflamabile în cantitãţi limitate care nu sunt scutite de prevederile prevãzute în tabelul 1 sau nu sunt transportate sub prevederile scutirii de ambalare, nu trebuie declarate ca marfuri ale acestei clase, dacã sunt în concordanţã cu prevederile schemei generale din introducerea generalã la acest cod, si sunt identificate în "Declaraţia marfurilor periculoase" ca "DANGEROUS GOODS IN LIMITED QUANTITIES" (marfuri periculoase în cantitãţi limitate), fiind însotite de un "CERTIFICATE OF COMPLIANCE" (certificat de conformitate) cu prevederile schemei generale pentru transportul marfurilor periculoase în cantitãţi limitate. Transportul unei singure substanţe sau a diferitelor substanţe în cantitãţi limitate împreunã în acelaşi ambalaj exterior este permis de prevederile acestei scheme. Transporturile în condiţii corespunzãtoare a cantitãţilor mici de substanţe ce nu sunt înregistrate în aceastã clasã, sunt de asemeni permise de prevederile schemei generale. Desigur substanţele foarte periculoase nu pot fi transportate sub prevederile acestei scheme. Ele pot fi transportate numai ca marfuri periculoase ale acestei clase, nefiind permise scutiri pentru cantitãţi limitate. Prevederile detaliate ale schemei generale sunt cuprinse în introducerea generalã a acestui cod. ANEXA la Clasa 4.1. Fibre vegetale uscate : Bumbac ; In ; Cânepã ; Iutã ; Capoc ; Sizal Proprietãţi : Se aprind uşor Observaţii : Magaziile sau compartimentele trebuie sã fie curate si fãrã pete de ulei sau grãsimi. Apãrãtorile gurilor de ventilaţie de la magazii sau compartimente trebuie sã fie dotate cu ecrane de prevenire a scânteilor. Toate deschiderile, intrãrile si gurile de vizitã din magaziile compartimente vor fi bine închise. Pe durata întreruperii temporare a încãrcãrii, cind magaziile rãmân deschise vor fi pregãtite manicile de incendiu. In timpul încãrcãrii sau descãrcãrii, fumatul în apropiere va fi interzis si mijloacele de stins incendiu vor fi gata de intervenţie. Bumbacul umed sau contaminat face parte din clasa 4.2. Fibrele vegetale arse, umede sau

umezite si fibrele vegetale uleioase intrã în clasa 4.2. Etichetare : Nu este cazul Ambalare : Bale asigurate cu benzi metalice su bale ambalate în pânzã de sac si asigurate cu benzi metalice. Stivuire :

Departe de uleiuri vegetale sau animale, pe punte sau sub punte.

Filme pe bazã de nitrocelulozã Nr. U.N. 1324 Proprietãţi : Filmele vechi sau uzate pot fi susceptibile de a se aprinde spontan si ard uşor. Când sunt implicate într-un incendiu, emanã fum toxic. In compartimente închide, acest fum poate forma cu aerul amestecuri explozive. Observaţii : Stingerea incendiului se realizeazã prin inundarea cu apã. Ambalare : Grupul III de ambalare : Recipient net

Colet brut

- litri -

- kg -

20

225

20

40

Lãzi de lemn cãptuşite

-

225

Butoaie de placaj

-

100

Butoaie metalice

-

450

Cutii metalice în lãzi de lemn sau lãzi de sipci Cutii metalice în lãzi de placaj

Etichetare : Clasa 4 solid inflamabil Stivuire :

Departe de alte substanţe inflamabile, numai pe punte la cargouri si nave de pasageri cu mai puţin de 25 de pasageri. Pe alte pasagere interzise.

Fân, paie Nr. U.N. 1327 Proprietãţi : Se aprind uşor. Susceptibile de aprindere spontanã când sunt umede si umezite sau contaminate cu ulei. Observaţii : Se refuzã la încãrcare când sunt neambalate, umede, umezite sau contaminate cu ulei. Magaziile sau compartimentele trebuie sã fie curate, uscate, fãrã pete de ulei sau grãsimi. Apãrãtorile gurilor de ventilaţie de la magazii sau compartimente trebuie sã fie dotate cu ecrane pentru prevenirea scânteilor. Toate deschiderile, intrãrile si gurile de vizitã din magazii sau compartimente vor

fi bine închise. Pe durata întreruperii temporare a încãrcãrii, când magaziile rãmân deschise vor fi pregãtite manicile de incendiu. In timpul încãrcãrii sau descãrcãrii fumatul în apropiere este strict interzis si mijloacele de stins incendiu vor fi gata de intervenţie. Ambalare : Grupul III de ambalare : în bale asigurate cu benzi metalice. Etichetare : Nu este cazul. Stivuire :

Departe de uleiuri animale sau vegetale, pe punte si sub punte.

Deşeuri de cauciuc, pudrã sau granulat Nr. U.N. 1345 Proprietãţi : Observaţii : Ambalare :

Grupul II de ambalare Colete brut - kg Cãptuşealã etanşã la : - lazi de lemn

125

- lãzi de placaj

40

Pungi din plastic mai multe straturi, saci de hirtie sau pânzã Butoaie din placaj sau fibre

100

Butoaie metalice

225

Etichetare : Solide inflamabile 4 Stivuire :

25

Pe punte si sub punte.

CONCLUZII La primirea unei liste de încãrcãturã care cuprinde si unele marfuri periculoase, comandantul navei trebuie sã se asigure cã în documentaţia bordului existã urmãtoarele publicaţii : 

Codul I.M.D.G. în cinci volume, cu amendamentele la zi. Tabla de materii a celor 5

volume este prezentatã la începutul fiecãruia dintre ele si redatã în ANEXA NR. 4 a prezentei lucrãri. 

Mãsuri de urgenţã pentru navele care transportã marfuri periculoase, cu

amendamentele la zi ;  Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase; Pentru fiecare marfã periculoasã aflatã pe lista de încãrcare, se procedeazã astfel : se cautã denumirea tehnicã în indexul general din volumul V al Codului I.M.D.G. (sau cu numarul O.N.U. în indexul numeric din acelaşi volum) si se scot elementele care intereseazã în procesul de încãrcare si transport :  numarul de paginã corespunzãtor fişei individuale din Codul I.M.D.G. ;  numarul de înregistrare O.N.U. (pentru o dublã identificare) ;  clasa si diviziunea ;  grupa de ambalare ;  riscurile secundare ;  numarul fişei de securitate ;  numarul tabelei M.F.A.G. In cazul în care una din marfurile periculoase cuprinse în lista de încrcare nu figureazã în indexul Codului I.M.D.G., se va solicita încãrcãtorului o specificaţie completã cu toate elementele necesare, avizatã de o autoritate naţionalã competentã. Odatã extrase elementele din indexul general se va trece la studierea fişelor individuale ale fiecãrei substanţe în parte. Totodatã pentru o mai bunã documentare, se va studia introducerea generalã a Codului I.M.D.G., precum si introducerea la fiecare clasã de marfuri luatã în studiu. Pe baza acestui studiu se poate întocmi planul de încãrcare, în care se va sine cont de toate proprietãţile marfurilor nominalizate în lista de încãrcare. De asemenea, la întocmirea planului de încãrcare se va utiliza tabela de separare a marfurilor periculoase. Dacã planul de încãrcare satisface toate criteriile urmarite, se va trece în continuare la studierea fişelor de securitate. Pe baza acestui studiu, ţinând cont de cargoplan, se va întocmi lista cu necesarul de echipament si materiale de decontaminare, listã ce se va înmâna încãrcãtorului. In continuare se vor studia tabelele din ghidul M.F.A.G. Pe baza studierii fişelor individuale,

a cargoplanului si a tabelelor M.F.A.G. se vor stabili echipele de intervenţie în caz de urgenţã. La stabilirea acestor echipe se va lua în considerare cantitatea totalã de marfuri periculoase, tipul si deplasamentul navei, numarul membrilor de chipaj, mijloacele de intervenţie. De asemenea se pot stabili restricţii de acces si circulaţie la bordul navei în scopul securitãţii acesteia si al echipajului. Se va face instruirea întregului echipaj cu privire la specificul marfurilor ce urmeazã a fi încãrcate, dupã care se va realiza separat instruirea echipelor de intervenţie. Dupã perfectarea tuturor acestor mãsuri prealabile, comandantul se va sigura cã nava este pregãtitã pentru încãrcare si transport din toate punctele de vedere, putând dispune începerea încãrcãrii. Pe mãsura încãrcãrii marfurilor periculoase, echipajul va urmari respectarea cu stricteţe de cãtre încãrcãtori a normelor specifice de securitate, pentru a preveni orice fel de incidente care ar putea interveni. Respectând litera si spiritul reglementãrilor Codului I.M.D.G. si insuflându-le si celorlalţi membrii de echipaj, ofiţerii bordului vor reuşi sã reducã la minim riscurile iminente ce decurg din transportul marfurilor periculoase.

BIBLIOGRAFIE Anton Beziris, Gh. Bamboi

"Transportul maritim - Probleme tehnice si de exploatare", Editura Tehnicã, 1988

Teodor Mircea, I. Pîrliţeanu "Indrumar tehnic pentru transportul si depozitarea marfurilor periculoase", Editura Tehnicã, Bucureşti, 1986 ***

"International Maritime Dangerous Goods Code", London, 1982

***

"Medical First Aid Guide for Use in Accidents Involving Dangerous Goods", London,1982