Climatele Tropicale Semiarid Şi Arid [PDF]

Zitiervorschau

Climatele tropicale semiarid şi arid Aceste două tipuri de climate corespund regiunilor cu cele mai intinse deşerturi de pe glob. Au trăsături caracteristice comune, tipul semiarid făcand tranziţia către climatele mai umede. Aspectul dominant al acestor tipuri de climat este dat de insuficienţa sau lipsa aproape totală a precipitaţiilor. Geografic, sunt centrate intre aproximativ 20.-25° latitudine nordică şi sudică, unde se manifestă predominant acţiunea maselor de aer din atmosfera inaltă a zonelor subtropicale cu presiune ridicată. Regiunile geografice cu climat tropical semiarid au o dezvoltare mare in Africa, bordand la sud şi la nord Deşertul Sahara, precum şi la nord şi est Deşertul Kalahari (in Angola, Namibia, Zambia, Botswana şi Republica Africa de Sud). In Asia, climatul tropical semiarid se dezvoltă in zona muntoasă din Peninsula Arabia, in cea mai mare parte a Iranului, in unele zone din Pakistan şi India. In Australia, zona tropicală semiaridă se află la nord şi la est de Marele Deşert Australian. In America de Nord, asemenea condiţii climatice se intalnesc in Podişul Mexican, iar in America de Sud, in Brazilia, la nord de Capul Sao Roque. In climatul tropical arid, precipitaţiile aproape lipsesc, datorită uscăciunii aerului şi a nivelului foarte inalt de condensare a vaporilor de apă. Sunt frecvente furtuni puternice care ridică la inălţimi apreciabile coloane imense de praf şi nisip. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 20. C şi 28.C şi pot scădea cu altitudinea conform gradientului termic vertical, sau datorită prezenţei curenţilor oceanici reci, la 16°-19.C. Regimul termic inregistrează mari amplitudini diurne (30°-35°C), ziua temperatura aerului urcă frecvent la valori de 40°-45°C, iar noaptea coboară la 10°-15°C, iar la suprafaţa nisipului temperatura poate atinge, ziua, 80.C şi noaptea poate scădea pană la 0.C, din cauza radiaţiei efective foarte mari. Climatele subtropicale arid şi semiarid Sunt prelungiri ale climatelor tropicale arid şi semiarid către latitudinile mai inalte. Ocupă teritorii destul de limitate in America de Nord (sud-vestul S.U.A.), America de Sud (Argentina), Africa (Africa de Sud) şi mai extinse in Asia (Turcia, nordul Irakului şi Iranului, sudul Turkmeniei) şi Australia (la sud de marile deşerturi tropicale). Datorită deplasării şi pătrunderii frecvente a ciclonilor din zonele temperate, cu fronturi aducătoare de ploaie, cantităţile de precipitaţii medii anuale sunt mai mari decat in climatele tropicale uscate (80-150 mm in climatul subtropical arid şi 300-450 mm, in cel semiarid). Temperaturile medii anuale, in climatul subtropical arid, oscilează intre 16°C şi 22.C, iar in climatul subtropical semiarid, intre 11°C şi 18.C. Maximele termice absolute din aer sunt asemănătoare celor din climatul tropical arid, in Valea Morţii din California, inregistrandu-se 56,7°C in data de 10 iulie 1913, temperatură ce a reprezentat o valoare record pană in data de 13 septembrie 1922, cand in localiatatea Al'Aziziyah din Libia (nordul continentului african, in climat tropical semiarid), temperatura maximă a atins 58.C, valoare ce reprezintă in prezent recordul absolut al planetei . Climatul subtropical umed Este specific sectoarelor estice ale continentelor, la latitudini subtropicale: in America de Nord (sud-estul S.U.A., inclusiv Peninsula Florida), in America de Sud (sud-estul Braziliei, Uruguay, Paraguay, nord estul Argentinei), in Asia ocupă o zonă intinsă incepand din nord-vestul Indiei, pe la sud de munţii Himalaya, pană in China de sud-est, Taiwan, Coreea de Sud şi sudul Japoniei, iar in Australia ocupă toata coasta de est. Temperaturile medii multianuale sunt mai ridicate decat in climatul subtropical cu veri uscate, datorită umezelii mai mari a aerului şi influenţei curenţilor oceanici calzi, variind intre 17.C la Buenos-Aires, in Argentina, şi 19,7°C la New Orleans, in S.U.A., atingand insă 25°C la New Delhi, in India, sau coborand la 12°C la Beijing (China). Temperaturile maxime zilnice urcă la 30.C38°C, iar maximele absolute depăşesc 40°C. Amplitudinile termice diurne sunt mici. In lunile cele mai reci, media temperaturii oscilează, de obicei, intre 5. C şi 12.C, cu excepţia Asiei musonice (ex.: la Hong-Kong, 15.C in ianuarie). Cantităţile medii anuale de precipitaţii variază intre 750 şi 1.500 mm şi au o repartiţie destul de uniformă in cursul anului. Sunt frecvente furtuni generate de ciclonii tropicali, care dau cantităţi mari de precipitaţii, urmate de inundaţii. In regiunile situate la bariera muntoasă a Himalayei se inregistrează cantităţi impresionante de precipitaţii (ex.: la Mawsynram, in nord-vestul Indiei, statul Assam, 13.970 mm, cea mai mare cantitate medie anuală de precipitaţii de pe planetă). Zonele de climă temperată Este prezentă pe suprafeţe mari in emisfera nordică (America de Nord, Europa, Asia) şi relativ mici in emisfera sudică (America de Sud şi Australia), relativ, intre paralele de 40. şi 65° latitudine nordică şi sudică. Este formată din următoarele tipuri de climat: temperat oceanic, temperat de tranziţie, temperat continental, temperat musonic, temperat semiarid, temperat arid şi temperat de munţi inalţi. Climatul temperat oceanic Apare, de regulă, pe ţărmurile vestice ale continentelor, dar, sporadic, şi pe unele insule şi porţiuni ale ţărmurilor estice. Cea mai mare extindere o are in Europa: Islanda sudică, nordul Spaniei, cea mai mare parte a Franţei, Belgia, Olanda, Germania, o parte din Cehia, Slovacia şi Polonia, Danemarca, Norvegia şi o porţiune din Suedia. Din punct de vedere termic, iernile sunt blande iar verile relative răcoroase. Temperaturile medii multianuale se incadrează intre 7.C 1

şi 13°C. Media lunii celei mai calde este cuprinsă intre 15.C şi 20°C, iar media lunii celei mai reci intre 4°C la Portland, in S.U.A., şi 10°C la Melbourne, in Australia; la latitudini mai inalte, ele pot fi chiar apropiate de 0.C. Tempeaturile maxime zilnice nu depăşesc 25.C, dar maxima absolută poate atinge 35°C, in condiţiile advecţiei maselor de aer continental. Temperaturi minime sub 0°C se intalnesc numai la latitudinile superioare, fără a produce insă perioade lungi de ingheţ. Regimul pluviometric se caracterizează prin precipitaţii abundente in cursul iernii şi mai reduse decat evapotranspiraţia potenţială, in timpul verii, cand se constată o oarecare stare de uscăciune, dar nu de intensitatea celei din climatul subtropical cu veri uscate (mediteranean). In valori medii anuale, cantităţile de precipitaţii variază de la 500 mm la 3.000 mm, maximum pluviometric inregistrandu-se toamna, in luna octombrie. Specific este numărul mare de zile cu precipitaţii, indeosebi iarna, care oscilează, in valori medii, intre 150 zile la majoritatea staţiilor meteorologice şi 325 zile la Bahia Felix (sudul Republicii Chile, către Stramtoarea Magellan). Climatul temperat continental Este specific interiorului continentelor asiatic şi nord-american. Se deosebeşte de climatul temperat de tranziţie prin excesivitate accentuată, prin ierni reci şi perioadă de vegetaţie scurtă. Frecvente tot timpul anului sunt masele de aer polar (temperat) continental, care rezultă din continentalizarea (staţionarea indelungată pe suprafaţa terestră) aerului polar maritim şi a celui arctic. Vara se caracterizează prin temperaturi relativ ridicate, umezeală relativă redusă, iar iarna prin temperaturi scăzute, umezeală relativă ridicată şi frecvenţă mare a inversiunilor de temperatură, datorate stratificării stabile a aerului şi prezenţei stratului de zăpadă. Temperaturile medii anuale sunt foarte diferite in funcţie de trei factori principali: latitudine, altitudine şi condiţiile orografie. Astfel, la Chicago (S.U.A.) se inregistrează 10°C, Edmonton şi Winnipeg (Canada), 3.C şi respectiv 2.C, Irkutsk şi Iakutsk (Siberia, Rusia), – 1.C şi respectiv –10°C. Extremele termice absolute pot depăşi 40°C in sud şi pot cobori sub –40°C…–50°C in nord. Excesivitatea acestui climat este dată insă de valorile foarte mari ale amplitudinilor termice anuale medii (63°C la Iakutsk şi 27°C la Chicago). Precipitaţiile sunt mai reduse comparativ cu climatul temperat de tranziţie, osciland intre 350-700 mm. Local, aceste limite pot fi mai scăzute sau mai ridicate. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se inregistrează in sezonul cald, mai ales sub formă de averse, insoţite de oraje, predominante fiind cele convective. Iarna, precipitaţiile sunt, de obicei, de natură frontală, datorate activităţii ciclonilor mobili, frecvenţa ninsorilor este mare, iar stratul de zăpadă gros şi persistent o perioadă lungă de timp. Climatele temperate semiarid şi arid Caracterizează interiorul continentelor, unde nu se simte influenţa vanturilor umede dinspre ocean. Extinderea maximă o au in Europa şi Asia, sub forma unei zone vaste din ce in ce mai lăţită către est, desfăşurată de la nord de Marea Neagră pană in regiunea centrală a Chinei. In America de Nord ocupă podişurile dintre şi de la vest de Munţii Stancoşi, in America de Sud ţinuturile de la est de Anzi (Patagonia) pană la Oceanul Atlantic. Acestor regiuni li se adaugă Meseta Spaniolă din Peninsula Iberică. Specificitatea acestor tipuri de climat este dată de uscăciunea accentuată a aerului, determinată de prezenţa constantă a maselor de aer continental polar (temperat), care duce la apariţia unor contraste termice pregnante şi diminuarea precipitaţiilor pană la lipsa lor totală. Temperaturile medii anuale ale aerului sunt, de regulă, positive (5°C…8.C) cu o oscilaţie mică determinată de latitudine şi altitudine. In luna cea mai caldă a verii, temperaturile medii cresc apreciabil, ca şi gradul de variaţie, de la 14°C la Santa Cruz (50° sud, in Argentina) la 21.C la Dichinson (S.U.A.) şi 24°C la Balhaş (Asia Centrală). Iarna, situaţia se inversează, temperatura medie cea mai scăzută (–15°C) fiind la Balhaş, urmată de Dichinson (–12.C), iar cea mai ridicată (2°C), la Santa Cruz. Se pune astfel in evidenţă continentalismul accentuat din interiorul Asiei şi mai puţin manifestat in America de Sud. Temperaturile maxime absolute, in ambele tipuri de climate, ating valori de peste 40°C…45°C, iar minimele absolute scad sub –40°C. Precipitaţiile anuale au valori cuprinse intre 392 mm, la Dickinson, in climat semiarid, şi in jurul valorii de 200 mm şi sub această valoare in climat arid (201 mm la Santa Cruz şi 115 mm la Balhaş). In climatul semiarid, regimul anual al precipitaţiilor prezintă un uşor maximum in lunile mai, iunie şi iulie, iar in climatul temperat arid, precipitaţiile sunt foarte neregulat repartizate de la o lună la alta şi cu o foarte mare variabilitate de la un an la altul. In semestrul cald, ploile sunt, de obicei, sub formă de averse, cu vant puternic şi descărcări electrice. Vara, temperaturile foarte ridicate şi deficitul de umezeală din aer şi sol este atat de mare, incat vegetaţia de stepă uscată a regiunilor semiaride (Podişul Preeriilor nord americane, nordul Kazahstanului, Podişul Mongoliei) se tranformă treptat in deşert către regiunile aride (Podişul Colorado, Turkestanul, Deşerturile Takla Makan şi Gobi).

2