Ciocoii vechi şi noi 9975740448 [PDF]

Zitiervorschau

Nicolae

FILIMON CIOCOII VECHI +I NOI

CUPRINS Not[ asupra edi\iei .............................................................................................. 2 Tabel cronologic ................................................................................................... 3 CIOCOII VECHI +I NOI ....................................................................................... 5 Dedica\ie ............................................................................................................. 6 Prolog ................................................................................................................. 8 Capitolul I. Dinu P[turic[ .................................................................................. 13 Capitolul II. Postelnicul Andronache Tuzluc ........................................................ 17 Capitolul III. Rom`nul =i fanariotul .................................................................... 28 Capitolul IV. Chera Duduca ................................................................................ 31 Capitolul V. Educa\iunea ciocoiului .................................................................... 39 Capitolul VI. Ipocri\ii ]n lupt[ ............................................................................ 48 Capitolul VII. P`n[ nu faci foc, fum nu iese ........................................................ 56 Capitolul VIII. Mijlocul de a face foc f[r[ s[ ias[ fum ......................................... 63 Capitolul IX. Confiden\ele .................................................................................. 65 Capitolul X. Chir Costea Chiorul ......................................................................... 69 Capitolul XI. Adev[rul e proast[ marf[ ............................................................... 73 Capitolul XII. Una la m`n[! ............................................................................... 79 Capitolul XIII. Ce dai s[ te fac ispravnic? ............................................................ 92 Capitolul XIV. |in’te bine, arhon postelnice! ........................................................ 97 Capitolul XV. Scene de via\[ social[ .................................................................. 103 Capitolul XVI. F[-te om de lume nou[ s[ furi clo=ca de pe ou[! ......................... 115 Capitolul XVII. Muzica =i coregrafia ]n timpul lui Caragea ................................ 125 Capitolul XVIII. Ce n-aduce anul, aduce ceasul .................................................. 130 Capitolul XIX. Avertismentele ........................................................................... 139 Capitolul XX. Teatrul ]n |ara Rom`neasc[ ....................................................... 144 Capitolul XXI. Femeia a scos pe om din rai ........................................................ 151

Capitolul XXII. “Italiana ]n Algir” ...................................................................... 161 Capitolul XXIII. Slugile boiere=ti ........................................................................ 168 Capitolul XXIV. Cochii Vechi .............................................................................. 175 Capitolul XXV. Marea h[tm[nie ........................................................................ 180 Capitolul XXVI. O scen[ dramatic[ ................................................................... 186 Capitolul XXVII. Blestemul p[rintesc ................................................................. 195 Capitolul XXVIII. Un suflet nobil ....................................................................... 208 Capitolul XXIX. Lag[rul de la Cotroceni =i tr[darea .......................................... 215 Capitolul XXX. Alesandru Ipsilant =i eteria greceasc[ ......................................... 226 Capitolul XXXI. Cu rogojina aprins[-n cap =i cu jalba-n pro\ap ......................... 232 Capitolul XXXII. Ocna p[r[sit[ ......................................................................... 240 Epilog. Din opincar mare sp[tar ....................................................................... 252 Aprecieri .......................................................................................................... 256

CZU 859.0 – 93 F 50

CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textul e reprodus dup[: N i c o l a e F i l i m o n , Ciocoii vechi =i noi sau Ce na=te din pisic[ =oareci m[n`nc[. Prefa\[, curriculum vitae =i bibliografie de Aureliu Goci. Editura Gramar, Bucure=ti, 1993. S-a apelat =i la volumul: N i c o l a e F i l i m o n , Ciocoii vechi =i noi. Nenorocirile unui slujnicar. Edi\ie ]ngrijit[ =i bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu. Studiu introductiv de +erban Cioculescu. Editura Albatros, Bucure=ti, 1970 (colec\ia “Liceum”). Au fost operate unele modific[ri de ordin gramatical: popol — popor, dupe — dup[, poci — pot, tr[sur[ — tr[s[tur[ etc.

Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-74-044-8

© «LITERA»

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1819 6 septembrie N[scut la Bucure=ti, Nicolae Filimon este al treilea din cei cinci copii ai preotului Mihai Filimon, paroh al bisericii Enei. 1829 13 aprilie Nicolae Filimon e c`nt[re\ la biserica Enei, func\ie atestat[ =i ]n anii 1841, 1842 =i 1846. 1830 22 iulie Moartea tat[lui lui Nicolae Filimon; viitorul scriitor pe l`ng[ casa marelui logof[t Scarlat B[rc[nescu. 1844 - 1853 (?) Corist ]n trupa Henrietei Karl =i flautist la teatrul lui Papanicola, \in`nd seama de m[rturiile lui I. Ghica. 1852 4 decembrie “Con\opist” la Departamentul Credin\ei. Epitrop al bisericii Enei, func\ie pe care o va p[stra p`n[ la moarte. 1856 26 februarie Nicolae Filimon este ridicat la rangul de pitar ]n acela=i Departament al Credin\ei. 1857 5 decembrie }=i ]ncepe colaborarea la ziarul Na\ionalul cu foiletoane =i cronici muzicale. 1958 29 iunie Pleac[ ]ntr-o c[l[torie ]n Apusul Europei. octombrie Filimon re]ncepe colaborarea la Na\ionalul cu cronici muzicale =i dramatice. 23 noiembrie }ncepe s[ publice ]n Na\ionalul nuvela Mateo Cipriani sub titlul Monastirea domenicanilor dupe colina Fiesole. decembrie Na\ionalul public[ Monumentul maestrului G. Donizetti. 1859 ianuarie Apare ]n Na\ionalul: O baroneas[ de porunceal[, fragment din Escursiunile ]n Germania Meridional[. 17 septembrie Filimon este numit secretar al “Comisiei Documentale”. 1860 ianuarie-martie Scriitorul public[ ]n Na\ionalul: Trei luni ]n str[in[tate, impresiuni =i memorii de c[l[torie (fragmente din Escursiunile ]n Germania Meridional[), a c[ror tip[rire o continu[ ]n acela=i ziar dup[ o ]ntrerupere de c`teva luni. Apare vol. Escursiuni ]n Germania Meridional[. Memorii artistice, istorice =i critice (1858), opulu I, Bucure=ti. Revista Carpa\ilor public[ nuvela Mateo Cipriani. octombrie Na\ionalul public[ fragmentar nuvela Ascanio =i Eleonora.

4

Nicolae Filimon

1860 decembrie Cu cronica Teatru din Bucure=ti “Il Barbiere di Sevilla”, melodram[ comic[ ]n dou[ acte, poezia de C..., muzica de maestrul Rossini, N. Filimon ]=i ]ncheie activitatea la Na\ionalul. 1861 Se public[ ]n Revista Carpa\ilor nuvela Friederich Staaps sau atentatul de la Schönbrunn, ]n contra vie\ii lui Napoleon I. Revista Carpa\ilor public[ nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala. Apare volumul Mateo Cipriani, Bergamo =i Slujnicarii, opulu II, Bucure=ti. aprilie Cu cronica la Maddalena, operet[ semi-serie ]ntr-un act, poezia tradus[ din limba francez[ de G. Curatolu, muzica original[ de A. T. Zisso, N. Filimon ]=i ]ncepe colaborarea de critic muzical =i teatral la Independin\a, colaborare care va fi atestat[ periodic p`n[ ]n octombrie acela=i an. noiembrie N. Filimon ]=i ]ncepe consecventa colaborare (chiar din primul num[r) la revista lui Ion Ionescu de la Brad |[ranul rom`n, public`nd o cronic[ la piesa Pr[pastiile Bucure=tilor, vodevil ]n 5 acte de dl Millo. 1862 ianuarie Apare basmul Roman N[zdr[van ]n |[ranul rom`n; ]n acela=i an =i ]n aceea=i publica\ie vor fi tip[rite =i celelalte basme ale lui N. Filimon: Omul de piatr[ =i Omul de flori cu barba de m[tase sau povestea lui F[t-Frumos. Activitatea scriitorului la |[ranul rom`n ]nceteaz[ la finele anului 1862. 1 mai N. Filimon este numit =ef al sec\iei bunurilor la Arhivele Statului. Revista rom`n[ a lui A. I. Odobescu public[ romanul Ciocoii vechi =i noi sau Ce na=te din pisic[ =oareci m[n`nc[. 1863 Apare ]n volum romanul Ciocoii vechi =i noi sau Ce na=te din pisic[ =oa-reci m[n`nc[. 1864 octombrie N. Filimon este confirmat epitrop al bisericii Enei. octombrie Filimon ]=i reia cronicile muzicale ]n Buciumul cu articolul “Un Ballo in Maschera”, melodram[ ]n patru acte, pus[ pe muzic[ de maestrul G. Verdi. Activitatea sa la Buciumul ]nceteaz[ ]n decembrie 1864, odat[ cu ]ncetarea apari\iei acestei publica\ii. decembrie Monitorul public[ ultima cronic[ muzical[ a lui N. Filimon intitulat[: Serata muzical[ =i dramatic[ dat[ ]n beneficiul drei Ninizza Alessandrescu. 1865 ianuarie Filimon public[ ]n D`mbovi\a: R[spuns la critica f[cut[ de dl P. G. Ni\escu revistei noastre muzicale din Monitorul, nr. 285. Este ultima sa afirmare ]n publicistic[. 19 martie R[pus de ftizie, Nicolae Filimon moare la Bucure=ti; este ]nmorm`ntat la cimitirul Bellu.

CUPRINS

CIOCOII VECHI +I NOI SAU CE NA+TE DIN PISIC{ +OARECI M{N~NC{ Roman\ original

6

Nicolae Filimon

CUPRINS

DEDICA|IE Domnilor ciocoi! Este mult timp de c`nd umblu cu aceast[ nuvel[ ziua =i noaptea, ]ntocmai ca Diogen1, c[ut`nd o clas[ de oameni ca s[ le-o dedic. Am voit s[ fac aceast[ onoare boierilor; dar, dup[ o g`ndire serioas[, miam schimbat hot[r`rea, c[ci, de=i ]ntr-aceast[ clas[ s-au strecurat mul\i venetici corup\i =i, cu toate lovirile =i tenta\iunile str[inilor la care serv[ de \int[ de un secol =i jum[tate, tot se g[sesc printre d`n=ii b[rba\i cu sim\[minte nobile =i cu inim[ de adev[ra\i rom`ni, care au f[cut, fac =i sunt convins c[ vor face mult bine patriei lor. De la boieri am alergat la negu\[tori. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari =i luxoase p`n[ la magherni\ele cele umilite ale precupe\ilor. Am v[zut zarafi f[r[ capital, fanfaroni =i malone=ti, care s[r[cesc lumea prin dob`nzile lor cele nem[surate; lipscani =i bogasieri care ]=i ]mpodobesc magazinele cu marf[ putred[ =i cu oglinzi mincinoase =i, d`ndu-=i ton de mari capitali=ti, ruineaz[ societatea prin falimente frauduloase, ce se efectuesc foarte lesne ]n \ara noastr[; b[cani care v`nd rapi\[ ]n loc de untdelemn, orez ]ndoit cu pietricele ca s[ trag[ mai greu la c`ntar =i cafea amestecat[ cu orz =i fasole. Am v[zut c`rciumari amestec`nd 1 Diogen (413 — 323 ].e.n.) — filozof antic grec. Adept al =colii filozofice a cinicilor. Legenda spune c[ locuia ]ntr-un butoi. Lumin`ndu-=i calea cu o lum`nare, era ve=nic ]n c[utarea unui om imaginar care s[ ]ntruneasc[ toate virtu\ile.

Ciocoii vechi =i noi

7

vinul cu ap[ =i v`nz`nd cu ocale cu dou[ funduri, m[celari =i precupe\i v`nz`nd cu c`ntare str`mbe =i m-am m`hnit, c[ci r[ul este foarte mare, dar n-am g[sit ]n ace=ti am[gitori dec`t ni=te ho\i sau ciocoia=i ordinari, ie=i\i din =coala voastr[ f[r[ di-plom[ de specialitate!... Am alergat prin sate =i c[tune, am vorbit cu \[rani b[tr`ni =i tineri; ce e drept, sunt plini =i ei, s[rmanii, de m`r=[vii p`n[ ]ntre urechi, dar n-am g[sit nici ]ntre d`n=ii pe oamenii ce c[utam. Am intrat ]n loca=ul lui Dumnezeu, am observat cu con=tiin\[ clerul ]nalt =i pe cel proletar. Dar vai! ce dezam[gire!... Acolo unde credeam c[ voi g[si toiagul =i traista, sacrul simbol al umilin\ei =i piet[\ii cre=tine, am g[sit ignoran\a ]ntronat[, invi-dia, m`ndria, l[comia =i alte p[cate morale, pe care ne oprim a le descrie, c[ci legea de pres[, f[r[ ]ndoial[, ne-ar condamna la zece ani de ocn[. Obosit de at`tea cercet[ri zadarnice, hot[r`sem s[-mi ard manuscriptul; dar tocmai c`nd m[ preg[team s[ dau fl[c[rilor rodul ostenelilor mele de =ase luni, m-am g`ndit =i la voi, preaiubi\ii mei ciocoi ai condeiului, de toate clasele =i partidele, =i am zis ca st[mo=ul nostru Pilat: “Ecce homo” sau “Iat[ oamenii mei!” Vou[, dar, str[luci\i luceferi ai viciilor, care a\i m`ncat starea st[p`nilor vo=tri =i v-a\i ridicat pe ruinele acelora ce nu v-au l[sat s[ muri\i ]n mizerie; vou[, care sunte\i putrejunea =i mucegaiul ce sap[ din temelii =i r[stoarn[ ]mp[r[\iile =i domniile; vou[, care a\i furat cu zvan\ul din func\iunile cele mici =i cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, c`nd v-a\i cump[rat mo=ii =i palate, stropi\i cu noroi pe f[c[torii vo=tri de bine; vou[ =i numai vou[ dedic aceast[ slab[ =i ne]nsemnat[ scriere. Citi\i-o cu b[gare de seam[, domnii mei, =i oric`te ho\ii ]mi vor fi sc[pat din vedere, ]nsemna\i-le pe un catastif =i mi le trimite\i ca s[ le adaug la a doua edi\iune.

8

Nicolae Filimon

CUPRINS

PROLOG Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voie=te a se reorganiza, dec`t a da fr`nele guvernului ]n m`inile parveni\ilor, meni\i din concep\iune a fi slugi =i educa\i ]ntr-un mod cum s[ poat[ scoate lapte din piatr[ cu orice pre\!... Platon a zis, cu dou[ mii de ani ]nainte de a lua noi pana ]n m`n[ ca s[ descriem pe ciocoi, c[ un om, ca s[ poat[ deveni cet[\ean onest, mai ]nt`i de toate caut[ s[ fie n[scut bine, crescut ]n frica lui Dumnezeu, =i din copil[rie p`n[ la maturitate s[ tr[iasc[ ]nconjurat de oameni virtuo=i =i drep\i. Ciocoiul este totdeauna =i ]n orice \ar[ un om venal, ipocrit, la=, orgolios, lacom, brutal p`n[ la barbarie =i dotat de o ambi\iune nem[rginit[, care eclat[ ca o bomb[ pe dat[ ce =i-a ajuns \inta aspira\iunlor sale. Pepiniera ]n care cresc ace=ti inamici ai onoarei =i ai tuturor virtu\ilor cet[\ene=ti este mai totdeauna casa bogatului =i mai cu seam[ a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, =i cere a servi pe boierul pentru o bucat[ de p`ine, o camer[ de dormit =i un ve=tm`nt ca s[ se apere de asprimea frigului. }n anii dint`i, aceste vulpi cu dou[ picioare, care ]ntrec ]n ipocrizie =i vicle=ug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop =i La Fontaine, petrec ]mpreun[ cu servitorii cei ]mb[tr`ni\i ]n p[cate de tot felul, ]i studiaz[ cu cea mai mare aten\iune, ]nc`t la etate de dou[zeci de ani,

Ciocoii vechi =i noi

9

ei =tiu foarte bine cum se fur[ clo=ca de pe ou[ f[r[ s[ c`r`ie; cu alte cuvinte, =tiu c`t s[ fure de la aprovizionarea din toate zilele, c`t de la aprovizion[rile cele mari, c`t de la arendarea mo=iilor =i alte mai multe tranzac\iuni ale casei boiere=ti ]n care se afl[ servind. +tim cu to\ii c[ ]ntre slugile de la casele boga\ilor, ca ]n toate meseriile sociale, exist[ o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, ]=i ]ncepe uneori cariera de la postul de r`nda=, iar alteori de la lacheu ce se pune ]n coada tr[surii boierului; devine cu ]ncetul sofragiu, apoi v[taf de curte, iar mai pe urm[ se face =i el boier; =i cu toate c[ unii-al\ii ]i zic ]n deriziune boier f[cut, copiii lui ]ns[ devin boieri =i fii de boieri. }n timpul pe c`nd ciocoiul umbl[ dup[ tr[sura boierului, el afl[ toate sl[biciunile st[p`nului s[u =i-i ajut[ c`t poate ca s[ =i le ]mplineasc[ ]n paguba lui =i ]n folosul s[u. Se ]nt`mpl[, ]ns[, de multe ori ca st[p`nul ciocoiului s[ aib[ =i virtu\i, dar aceste lucruri p[trate nu pot s[ intre ]n capul =i ]n inima cea triunghiular[ =i ]ngust[ a ciocoiului plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice pre\. Ca sofragiu se obi=nuie=te at`t de mult cu m`nc[rile delicate, ]nc`t nu mai poate s[ tr[iasc[ f[r[ friptur[ de fazan, br`nz[ de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Fran\a =i vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, c`nd ciocoiul ajunge la gradul de v[taf, este corupt moralice=te =i fizice=te p`n[ la m[duva oaselor. }n[l\at la acest din urm[ =i mai suprem grad al slug[riei, ciocoiul devine prev[z[tor ca un prezident de cabinet... din Europa. Ideea ce-l preocup[ ziua =i noaptea este de a afla metodul prin care s[-=i fac[ stare. Diferite planuri i se prezint[ ]n imagina\iune, unul mai ]ntunecos dec`t cellalt; le studiaz[ pe toate =i, g[sindu-le rea-lizabile, le pune ]n lucrare f[r[ mustrare de con=tiin\[. S-a zis de mai mul\i filozofi =i c[rturari c[ con=tiin\a este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu t[g[duiesc, dar v[taful de curte cunoa=te secretul de a face din acest aspru judec[tor un consilier ]ntocmai dup[ cum ]i trebuie=te lui.

10

Nicolae Filimon

El zice ]n sine: “Tot omul este creat de Dumnzeu cu dreptul de a se hr[ni pe p[m`nt; de ce dar unii oameni au mai mult dec`t le trebuie, c`nd al\ii nu au nici chiar mijloacele necesare spre a se sus\ine? De ce unii sunt puternici =i al\ii neb[ga\i ]n seam[? De ce unii st[p`nesc p[m`nturi ]ntinse, iar al\ii nu au nici chiar p[m`ntul necesar spre a se ]nmorm`nta? Aceasta este o stare de lucruri anormal[ — zice ]n\eleptul v[taf de curte — =i cat[ s[ o combat din toate puterile”, adaug[ el. Astfel dar, omul nostru, merg`nd din ra\ionament ]n ra\ionament =i din deduc\ie ]n deduc\ie, devine comunist, f[r[ =tirea lui, =i ]ncepe a pune ]n lucrare aceast[ doctrin[ at`t de frumoas[ =i egali-tar[ ]n aparen\[, c`t este de hidoas[ ]n fond. Nu trece mult =i ingeniosul v[taf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societ[\ii... }=i cump[r[ mo=ioare, viti=oare =i alte diminutive de acestea care fac via\a lesne =i plin[ de pl[ceri. Dup[ ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a l[sat s[ piar[ de foame pe drumuri =i dup[ ce =i-a luat rangul de pitar, la care nu este v[taf de curte care s[ nu aspire, omul nostru caut[ un pretext =i p[r[se=te casa st[p`nului s[u tocmai atunci c`nd acesta simte cea mai mare nevoie de d`nsul. Este cunoscut c[ omul ]mbog[\it prin furti=ag nu se satur[ niciodat[ de avere, oric`t de bogat ar deveni, ci, din contra, caut[ noi mijloace de a-=i m[ri bog[\iile. C[s[toria, dar, devine pentru d`nsul o nou[ min[ de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de c[s[torie ]n toat[ \ara =i nu se ]nsoar[ dec`t numai atunci c`nd g[se=te o zestre dup[ placul lui, f[r[ s[ se tulbure c`t de pu\in dac[ femeia cu care-=i leag[ soarta este jun[, frumoas[ =i crescut[ bine, sau slut[ =i depravat[. Omul ce se ]nsoar[ numai pentru ca s[-=i m[reasc[ starea niciodat[ nu ia so\ie bun[. Ciocoiul o =tie =i aceasta, dar ]i pas[ foarte pu\in, c[ci el nu are alt[ \int[ dec`t realizarea planurilor sale celor ambi\ioase. Napuc[ s[ treac[ luna de miere =i casa ciocoiului devine o cafenea ]n

Ciocoii vechi =i noi

11

care se adun[ toat[ lepra societ[\ii. So\ia lui devine o Messalin[; copiii se nasc Dumnezeu mai =tie cum, cresc ]mpreun[ cu slugile =i, tocmai c`nd ajung la gradul cel mai ]nalt al corup\iunii, ]i trimite ]n Fran\a ca s[ ]nve\e carte. Nenoroci\ii copii, lipsi\i de educa\iunea moral[ =i ne]nt[ri\i prin virtu\i =i exemple de onoare ]nv[\ate din casa p[rin\ilor, cum ajung la por\ile Parisului, cad ]n m`inile femeilor =i junilor celor strica\i, care ]i depraveaz[ =i mai r[u; iar c`nd se ]ntorc ]n patrie, ]n loc s[ aduc[ cu d`n=ii luminile Europei civilizate, nu aduc dec`t viciul =i depravarea sau, dac[ vreunul dintr-]n=ii reu=e=te a ]nv[\a c`te ceva, aceast[ cultur[ intelectual[, nefiind sus\inut[ de o educa\iune moral[, produce mai mult r[u dec`t bine nenorocitei \[ri ce hr[ne=te ]n s`nu-i asemenea vipere. Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebe=te de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seam[ prin purtarea sa. El nu se pronun\[ definitiv pentru nici o doctrin[ politic[, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doar[ c[ are spiritul drept =i nep[rtinitor, ci ca s[ poat[ exploata deodat[ toate doctrinele =i partidele ]n folosul s[u. Amorul de patrie, libertatea, egalitatea =i devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le roste=te prin adun[ri publice =i private; dar aceste virtu\i cet[\ene=ti, de care face at`ta pomp[, nu sunt dec`t treptele sc[rii pe care voie=te a se sui la putere; =i uneori, c`nd ele nu-i serv[ de ajuns, el alearg[ la str[ini =i prime=te de la d`n=ii posturi ]n \ara sa. Ajuns la gradul de m[rire pentru care a comis toate mi=eliile, a suferit toate umilin\ele =i a declamat, f[r[ de a le sim\i, toate virtu\ile din lume, ciociul ]=i ridic[ masca ipocriziei de la ochi =i se arat[ lumii ]n mizerabila =i ur`cioasa nuditate a sufletului s[u celui mic. Inima lui, asprit[ de suferin\ele, umilirile =i ]njosirile prin care a trecut, devine incapabil[ de orice sim\[m`nt frumos =i uman. Li-bertatea presei ]l sup[r[, c[ci descoper[ inechit[\ile vie\ii sale =i nu-l las[

12

Nicolae Filimon

s[ despoaie de averi pe stat =i pe particulari; func\iunile statului le ]mparte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate =i, ca s[ se poat[ folosi mai bine de or`nduirile ]n servicie, ]=i recruteaz[ un ciocoi tot de calibrul s[u =i speculeaz[ printr-]nsul p`inea nenoro-ci\ilor func\ionari. Iat[ tipul ciocoiului din toate \[rile =i mai cu seam[ din \ara noastr[, unde lumina adev[ratei civiliza\iuni n-a risipit ]nc[ norii cei gro=i ai ignoran\ei =i ai deprava\iunii. Iat[ tipul ce ne propu-nem a urm[ri ]n deosebitele faze prin care el a trecut ]n secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu =i cu c[l[m[ri la br`u al timpilor fanariotici, p`n[ la ciocoiul cu frac =i cu m[nu=i albe din zilele noastre.

Ciocoii vechi =i noi

13

PA R T E A I

CIOCOII VECHI De la 1814 p`n[ la 1830 CUPRINS

Capitolul I DINU P{TURIC{ }ntr-o diminea\[ din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statur[, cu fa\a oache=[, ochi negri plini de viclenie, un nas drept =i cu v`rful cam ridicat ]n sus, ce indic[ ambi\iunea =i m`ndria grosolan[, ]mbr[cat cu un anteriu de =amalagea rupt ]n spate; cu caravani1 de p`nz[ de cas[ vopsi\i cafeniu; ]ncins cu o bucat[ de p`nz[ cu marginile cusute ]n gherghef; cu picioarele goale b[gate ]n ni=te iminei de saftian, care fuseser[ odat[ ro=ii, dar ]=i pierduser[ culoarea din cauza vechimii; la ]ncing[toare cu ni=te c[lim[ri colosale de alam[; ]n cap cu cauc de =al, a c[rui culoare nu se poate distinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era c`rpit, =i purt`nd ca ve=m`nt de c[petenie o fermen[ de pambriu ca paiul gr`ului, c[ptu=it[ cu bogasiu ro=u; un astfel de june sta ]n scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc, rezemat de st`lpii intr[rii =i absorbit ]n ni=te medita\iuni care, reflect`ndu-se ]n tr[surile2 fe\ei sale, l[sau s[ se vad[ p`n[ la eviden\[ c[ g`ndirea ce-l preocupa nu era dec`t planuri ambi\ioase ce ]nchipuirea lui cea vie ]i punea ]nainte =i obstacolele ce ]nt`mpina ]n realizarea lor. }n momentul acela, u=a sc[rii se deschise =i se ar[t[ ]naintea 1 2

Caravani — pantaloni (n. N. F.) }n context: tr[s[turile — n. r.

14

Nicolae Filimon

junelui un arn[ut ]mbr[cat numai ]n fir, cu pistoale =i iatagan la br`u =i cu t[tarc[ ro=ie bl[nit[ cu vulpe nafe. M`ndrul albanez, f[r[ s[ priveasc[ c`t de pu\in pe bietul june ce-i f[cea temenele1 p`n[ la p[m`nt, strig[ cu voce de stentor: “Ioane, trage butca boierului la scar[.” Vizitiul, dup[ ce plesni de c`teva ori din bici =i mai f[cu c`teva marafeturi prin care voia s[ arate abilitatea ce avea ]n meseria sa, trase butca la scar[. Nu trecu mult =i se auzir[ pa=ii cei lene=i =i gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o caden\[ simetric[. Junele, a c[rui aten\iune era a\intit[ la cea mai mic[ mi=care ce se petrecea, auzi =i el acest zgomot =i cu un aer ]n care se vedea foarte curat nelini=tea, ridic[ de la p[m`nt dou[ cutii cu p[str[vi =i c`teva g[ini; apoi v`r] m[chin[lice=te m`na ]n s`n =i scoase un plic sigilat; iar dup[ ce ]=i str`nse fermeneaua la piept =i-=i lu[ caucul din cap, l[s`nd s[ se vad[ o c[p[\`n[ ras[ peste tot =i numai ]n cre=tet cu vreo c`teva fire de p[r, lu[ o pozi\ie umilitoare =i a=tept[ sosirea boierului. }n fine postelnicul ap[ru ]n scar[ ]mbr[cat cu anteriu de cutnie ca gu=a porumbului, ]ncins peste mijloc cu un =al de |arigrad, cu i=licul ]n cap =i ]nvelit p`n[ la ochi cu o giubea de postav albastru, bl[nit[ cu blan[ de r`s. El z[ri pe june =i-i zise cu gravitatea de boier de protipendad[2: — Cine e=ti, m[ b[iete, =i ce voie=ti de la mine? Junele c[zu ]n genunchi =i, s[rut`nd pulpana anteriului, r[spunse cu o voce l`nced[ ce inspira comp[timire: — S[ tr[i\i ]ntru mul\i =i ferici\i ani! Sunt Dinu P[turic[, nemernicul fiu al preaumilitei voastre slugi treti-logof[t Ghinea P[turic[, fostul odinioar[ v[taf de curte al ]n[l\imii voastre. — Ei bine, spune-mi ce vrei de la mine? 1 2

Temenele — complimente turce=ti (n. N. F.) Boier de protipendad[ — de prima clas[ (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

15

— Am o scrisoare de la tata c[tre preacinstitul =i de bun neam obraz al m[riei voastre. — Ad-o-ncoace, s[ vedem acea scrisoare. Junele se apropie de postelnicul \in`nd capul plecat p`n[ [la] p[m`nt =i-i dete scrisoarea; apoi c[zu iar[=i ]n genunchi =i, st`nd ]n aceast[ pozi\iune, a=tept[ r[spunsul. Boierul deschise scrisoarea =i citi cele urm[toare: “Preamilostivului =i de bun neam al meu st[p`n, cu cea de slug[ supunere m[ ]nchin. Dup[ s`nta datorie ce am, ca un supus credincios vin a cerceta despre fericita =i mie foarte scump[ s[n[tate a panevgheniei tale, ca afl`nd-o pe deplin s[ m[ bucur din r[runchii inimii mele, c[ci eu, din mila Domnului, m[ aflu ]n toat[ ]ntregimea s[n[t[\ii =i m[ ]ndeletnicesc cu umilita mea slujbuli\[ de same= ce te-ai milostivit a-mi da. Am primit preacinstita scrisoare a blagorodnicei tale =i cele ce-mi porunce=ti le-am pus ]n lucrare. Cele patruzeci lude1 scutelnici: pescari, r[cari, v`n[tori =i d[rvari, i-am ]mpr[=tiat ]n tot jude\ul =i cred c[, cu ajutorul lui Dumnezeu =i iu=chiuzarl`cul smeritului t[u rob, curtea blagorodnicei tale ]n scurt[ vreme se va umplea de toate cele trebuincioase. Alta am s[ te rog, arhon postelnice: fiul meu, ]nf[\i=[torul acestei umilite scrisori, a ajuns ]n ilichie =i cu toate c[ m-am silit a-l ]nv[\a toate iu=chiuzarl`curile =i marafeturile cu care trebuie s[ fie ]mpodobit un adev[rat calemgiu, dar nefiind de ajuns toate acestea, ]l trimit la domnia ta ca s[ se mai road[, ca s[ poat[ ie=i =i el m`ine-poim`ine la obraze. Prime=te, milostive st[p`ne, dou[ bote cu p[str[vi =i zece g[ini crescute =i ]ngr[=ate de mine. A panevgheniei tale smerita =i umilita slug[, treti-logof[t Ghinea P[turic[ ot Bucov, sud Saac.” 1

Lude — individe (n. N. F.); contribuabili.

16

Nicolae Filimon

Dup[ ce postelnicul Andronache citi scrisoarea, chem[ pe v[taful s[u de curte =i-i zise: — Ia aceste cutii cu p[str[vi =i s[ le trimi\i colo, =tii tu! — iar pe =trengarul acesta de b[iat s[-l opre=ti ]n curtea mea =i s[ mi-l faci deocamdat[ ciubucciu. La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu P[turic[ s[lt[ de bucurie — =i avea mare dreptate, c[ci prin admiterea lui ]n serviciul postelnicului devenise proprietar pe prima liter[ a alfabetului fortunei. }n timpul acesta vizitiul atinse caii cu biciul =i ie=i cu butca din curte, iar v[taful lu[ cutiile cu p[str[vi ]mpreun[ cu g[inile =i, urmat de noul s[u confrate ]n ciocoism, sui mai ]nt`i scara cea mare a casei, trecu prin sal[ =i, ajung`nd la o galerie cam ]ntunecoas[, se opri ]n loc =i zise lui Dinu P[turic[: — Iat[ odaia ce \i-am g[tit pentru locuin\[; intr[ ]ntr-]nsa =i peste un ceas voi veni s[ te ]nv[\ meseria de ciubucciu cu care te-a cinstit st[p`nul. Noul ciocoi a=tept[ p`n[ se dep[rt[ v[taful, iar dup[ aceea se cobor] ]n curte =i, lu`nd o pereche de desagi ]n care era o colec\iune de tren\e ce compuneau averea ce aducea el din casa p[rinteasc[, sui scara cu repeziciunea v`ntului =i intr`nd iar[=i ]n camera sa ]=i a=ez[ toate lucrurile pe la locul lor. Camera despre care vorbim era ]n periferie de un st`njen p[trat; ]ntr-unul din cele patru unghiuri era o vatr[ ]ntocmai ca cele obi=nuite la cafenelele turce=ti, pe care sta un ibric colosal, ]nconjurat din toate p[r\ile cu c[rbuni stin=i pe jum[tate. }n cel[lalt unghi era a=ezat un dulap prin ale c[rui sticle se vedeau o mul\ime de ciubuce de antep =i de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu; iar mai sus, pe o desp[r\ire f[cut[ ]ntr-adins, se vedeau o mul\ime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, =i c`teva chisele de dulcea\[. La extremitatea de jos a acestui dulap se z[rea un lighean de argint, pe al c[rui acoper[m`nt era pus[ o bucat[ de

Ciocoii vechi =i noi

17

s[pun mosc ]n form[ sferic[. L`ng[ acest dulap era un mizerabil pat de sc`nduri, acoperit cu o p[tur[ de l`n[ albastr[, iar pe pere\i erau \intuite c`teva cadre de h`rtie, zugr[vite cu vopseli proaste: una dintr-]nsele reprezenta lupta naval[ de la Ce=me-Liman =i arderea flotei turce=ti de c[tre prin\ul Orlof, iar pe cealalt[ era desenat[ asasinarea principelui Hanger(l)i de c[tre trimisul Por\ii Otomane. Dinu P[turic[ dete o privire repede =i dispre\uitoare camerei sale, apoi deschise fereastra =i ]ncepu s[ se uite ]n curte. Privi cu b[gare de seam[ mul\imea de g[ini, g`=te, ra\e, claponi, cocori =i c[lifari ce furnicau prin curtea boiereasc[, apoi se ]ntoarse c[tre buc[t[rie =i, la vederea mul\imii de tingiri de diferite capacit[\i, ]n care se preg[teau cele mai gustoase bucate din Fanar, fa\a lui se color[ de o bucurie nedrescriptibil[; iar dup[ o reflec\iune de c`teva minute, zise ]n sine: “Iat[-m[ ]n sf`r=it ajuns ]n p[m`ntul f[g[duin\ei; am pus m`na pe p`ine =i pe cu\it: curaj =i r[bdare, pref[c[torie =i iu=chiuzarl`c =i ca m`ine voi avea =i eu case mari =i bog[\ii ca ale acestui fanariot”. CUPRINS

Capitolul II POSTELNICUL ANRONACHE TUZLUC S[ l[s[m pe ambi\iosul nostru ciocoi ]n pace a-=i face planurile sale pentru exploatarea averii st[p`nului s[u =i, ]n loc d-a-l ]ntrerupe din vis[rile sale ambi\ioase, s[ facem cunoscut lectorilor no=tri pe postelnicul Andronache Tuzluc. Acest fanariot venise din Constantinopole ]n suita domnitorului Georgie Caragea =i f[cuse meseria de ciohodar ]n curtea acelui principe. Ca fanariot n[scut ]n uli\ele cele str`mte ale Fanarului, unde se urzesc =i se pun ]n lucrare cele mai ]ntunecoase intrigi ce au ruinat Imperiul greco-roman, el mo=tenise din na=tere un mare talent de 2

Ciocoii vechi =i noi

18

Nicolae Filimon

intrig[ =i de lingu=ire; =tia din ]ncercare c[ raiul ceresc =i p[m`ntesc nu se poate deschide dec`t prin femei; de aceea ]=i ]ndreptase toate bateriile intrigilor sale ]n contra femeilor doamnei =i mai cu seam[ ale domni\ei Ralu, fiica preaiubit[ a domnului Caragea. El f[cu cuno=tin\[ cu acea volubil[ =i capricioas[ principes[ prin mijlocul unei dame a ei de onoare, cu care se ]namorase numai pentru ]mplinirea acestui scop. Un an ]ntreg fanariotul nostru f[cu domni\ei tot acele servicii ce f[cea odinioar[ Mercur1 celui mai mare dintre zeii Olimpului elenic, cu deosebire numai c[ domni\a, neput`nd s[ dea fanariotului nemurirea, f[cu ca s[ cad[ ]n m`inile lui pitacul domnesc prin care ]l numea vel-c[m[ra=. A fi mare c[m[ra= al unui principe care are un fiu frumos ca Paris =i desfr`nat ca Don Juan =i a fi ridicat la aceast[ demnitate prin intrigile unei principese, frumoas[ ca Elena lui Menelau =i mai desfr`nat[ dec`t Frine2 =i dec`t Cleopatra, este negre=it a poseda cheile minelor de aur ale Californiei. Fanariotul nostru exploat[ c`t se putu mai bine postul de c[m[ra=, iar c`nd v[zu c[ ]n c[mar[ nu mai r[m[sese nimic de furat, cump[r[ mai ]nt`i calemul vin[riciului, al oieritului =i mai ]n urm[ huzmetul sp[t[riei; =i astfel, unindu-se cu ho\ii =i t`lharii de drumuri, despuie \ara ]n toate modurile mai mult de trei ani, p`n[ ce ]=i cump[r[ vreo zece mo=ii, c`teva familii de \igani, case, vii =i altele; iar dup[ aceea izbuti, tot prin intrig[ =i base\[, a deveni mare postelnic. O singur[ dorin\[ mai avea s[-=i ]mplineasc[, ca s[ ajung[ la culmea fericirii sale. El hr[nea de mult timp un amor foarte tare pentru juna Maria, unica fiic[ a a banului C..., rom`n de na\iune; dar rangul tat[lui frumoasei copile, sufletul ei nobil =i curat, faptele ei pline de cuvi1

Mercur — solul zeilor, mai t`rziu zeul comer\ului ]n mitologia roman[. Frine — curtezan[ greac[ (sec. al IV-lea ].e.n.). Sculptorul Praxitele a luat-o ca model al statuilor Afroditei, zei\ei frumuse\ii. 2

Ciocoii vechi =i noi

19

in\[ =i de bl`nde\e ]nfr`ngeau toate seme\ele dorin\e ale depravatului venetic. De multe ori el se ]ncerc[ a se duce la banul ca s[ cear[ m`na fiicei sale: dar totdeauna un sim\[m`nt fatal ]l oprea din aceast[ ]ntreprindere. }n acele momente de ]ndoial[ =i descurajare el devenea posomor`t =i teribil. Adev[rul, pe care Dumnezeu l-a pus =i ]n inima celui mai mizerabil om, se prezenta ]n acele momente dinaintea lui =i, ar[t`ndu-i oglinda ]n care se r[sfr`ngeau crimele prin care ajunsese la m[rirea ]n care se afla, pare c[-i zicea: “Prive=te, mizerabile, crimele tale, =i nu cuteza s[ p[le=ti cu suflarea ta cea ]nveninat[ acel crin sem[nat de m`na Domnului ]n aceast[ vale a lacrimilor.” Dar dac[ adev[rul este pus ]n inima omului ca s[-i arate calea ce duce la fericire, fatalitatea a voit ca pasiunile materiei s[ ]nving[ mai totdeauna acest sf`nt sim\[m`nt ce se manifest[ ]n noi de c`te ori voim s[ comitem vreo nelegiuire. Astfel se ]nt`mpl[ =i cu fanariotul nostru; mustrarea de con=tiin\[ disp[ru de la d`nsul ]ntocmai ca fulgerul sau ca spaima de-un minut ce simt copiii c`nd sunt certa\i cu fr[gezime de c[tre p[rin\ii lor. El se hot[r] ]ntr-o zi a merge la banul =i, dup[ mai multe complimente =i lingu=iri, reclam[ de la d`nsul onoarea de a deveni ginere al s[u. B[tr`nul r[mase uimit de cutezan\a cea mare a fanariotului; cunosc`nd ]ns[ influen\a ce exercita asupra principelui Caragea =i relele ce ar fi putut s[-i pricinuiasc[ un refuz de-a dreptul, se pref[cu c[ prime=te cu bucurie propunerea =i ]l l[s[ a se ]nc`nta de acest vis. Grecul ]n\elese ]ns[ din tr[s[turile fe\ei b[tr`nului ura ce avea asupra lui; dar nu disper[, ci se duse la principele Caragea, plin de speran\[ c[ va dob`ndi prin for\[ ceea ce b[tr`nul ]i refuzase prin manier[ diplomatic[. Trei zile ]n urma acestei ]ntrevorbiri, banul C... se plimba prin gr[dina casei sale, absorbit ]n cuget[ri melancolice ce-i inspira trista stare ]n care adusese \ara jafurile acestei domnii d[r[p[n[toare, iar mai cu seam[ preocupat de un vis goaznic ce-l f[cea s[ se a=tepte la o mare nenorocire.

20

Nicolae Filimon

}ntr-acest timp se prezent[ ]nainte-i un slujitor de ai casei sale =i anun\[ c[ un ciohodar domnesc cere a vorbi cu d`nsul. “S[ intre!” zise venerabilul b[tr`n, ]ndes`ndu-=i caucul peste perii capului s[u, cei albi ca z[pada, =i cerc`nd a se distra privind =i mirosind florile unui neramz ]nflorit1. Ciohodarul intr[ ]n gr[din[ =i, f[c`nd c`teva complimente orientale, dete banului un plic sigilat; apoi, tr[g`ndu-se pu\in, lu[ o pozi\iune respectuoas[. Banul deschise plicul =i g[si ]ntr-]nsul scrisoarea aceasta: “Arhon bane, m`ine diminea\[ s[ vii la curte, c[ci am s[-\i vorbesc ceva tainic. Ion Gheorghie Caragea” Dup[ ce b[tr`nul boier b[g[ scrisoarea iar[=i ]n plic =i plicul ]n buzunarul de la pieptul anteriului, zise ciohodarului: “Spune m[riei sale c[ voi face astfel precum ]mi porunce=te”. Trimisul domnesc se ]nchin[ p`n[ la p[m`nt =i, ie=ind, se duse c[ s[-=i ]mplineasc[ mesajul; iar b[tr`nul apuc[ ]ngrijat pe o c[rare ornat[ de am`ndou[ p[r\ile cu roze =i cu iasomii =i se opri dinaintea unui pavilion lucrat ]n stil oriental. P`n[ a nu pune piciorul pe treptele sc[rii, st[tu pu\in ]n loc =i se g`ndi. Nu =tim care vor fi fost g`ndirile ce-l preocupau; =tim numai c[ tr[s[turile fe\ei sale uneori deveneau crunte, alteori pline de ]ndurare =i c`teodat[ un z`mbet dulce ap[rea pe buzele sale p[lite; dar disp[rea ca fulgerul, l[s`nd loc unei melancolii ad`nci. }n fine, dup[ pu\in[ ezita\iune, sui scara pavilionului =i intr[ ]nl[untru. Acolo g[si patru femei, dintre care dou[ torceau, una d[r[cea in =i cealalt[ ]mpletea la un ciorap. 1 Rom`nul, c`nd se afl[ cuprins de g`nduri ]ntrist[toare, obi=nuie=te a-=i ]ndesa c[ciula pe cap. Acesta este un gest rom`nesc ce se p[streaz[ p`n[ ast[zi ]ntre locuitorii \[rani. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

21

}n mijlocul acestor femei =edea o copil[ ca de patrusprezece ani =i cosea la ciur1 un simizet. Niciodat[ natura nu combinase mai multe nuan\e de frumuse\e ]ntr-o fiin\[ uman[, dec`t ]n aceast[ jun[ copil[: ochi negri, umbri\i de ni=te gene =i spr`ncene ca pana corbului; pieli\[ alb[ =i colorat[ de purpur[; buze ce se-ntreceau cu rozele; din\i albi =i frumo=i; toate ]n fine armonizau de minune cu un trup de o form[ minunat[, cu ni=te m`ini delicate de nimf[; era ]n adev[r un tezaur de frumuse\e ce nu se putea vedea dec`t ]n statuile grecilor antici. Pe dat[ ce intr[ venerabilul b[tr`n ]n pavilion, toate femeile se scular[ ]n sus =i puser[ m`inile la piept. B[tr`nul le f[cu un semn s[ ias[; apoi, r[m`n`nd numai cu juna copil[, ]i zise: — Iubita mea copil[, cum te afli? — Foarte bine, t[tu\ule. — Dar[ ce, nu vii s[ s[ru\i m`na scumpului t[u tat[? — Ba da, t[tu\ule, da! +i deodat[ cu vorba se apropie de b[tr`n =i depuse pe m`na lui un s[rutat inocent =i plin de dulcea\[. B[tr`nul o str`nse la piept =i o s[rut[ pe frunte cu acel amor pe care numai p[rin\ii ]l simt. Dup[ ce tata =i fiica ]=i schimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva priviri de o iubire nedescriptibil[, =ezur[ pe o sofa de postav ro=u cu ciucuri albi de Vene\ia, iar dup[ c`teva momente de t[cere =i contempla\iune, b[tr`nul zise copilei: — Mario, tu te faci din zi ]n zi mai frumoas[ =i te deschizi ]ntocmai ca un trandafir la razele soarelui. Eu caut de acum ]nainte s[ m[ g`ndesc la fericirea ta, s[-\i caut un t`n[r de treab[ ca s[ te m[rit. Frumoasa Maria, auzind aceste cuvinte, se ro=i =i ]=i ]ndrept[ ochii c[tre p[m`nt. 1 Ciurul era instrumentul de festonat al doamnelor rom`ne din timpul lui Caragea. (n. N. F.)

22

Nicolae Filimon

— Ai, ce zici, draga mea copil[? ad[ug[ b[tr`nul cu ner[bdare. Ce, nu-mi r[spunzi? Te temi oare de b[tr`nul t[u tat[? Maria nu r[spunse nimic la aceste din urm[ cuvinte. Confuziunea =i marea ]ntristare ce acoperise fa\a ei f[cur[ pe b[tr`n s[ cread[ mai multe lucruri deodat[ =i, ca s[ poat[ p[trunde ]n secretul care f[cea pe juna copil[ s[ sufere at`t de mult, hot[r] s[ vie de-a dreptul la chestiune. — +tii, drag[ Mario, — urm[ el — c[ m[ria sa doamna =i toate cucoanele nu mai vorbesc dec`t de frumuse\ea ta? +tii c[ vod[ a =i ales pe viitorul t[u so\? Aceste cuvinte f[cur[ pe Maria s[ tremure; dar[ dup[ ce-=i relu[ putere, ea privi pe b[tr`n cu ochi rug[tori =i ]i zise: — Pot s[ te ]ntreb, tat[, cine este acel so\ de porunceal[? — De ce nu, fata mea? El este unul dintre cei mai iubi\i boieri ai domnului Caragea; este t`n[r, frumos =i bogat. — Numele lui? — Voie=ti s[-i =tii numele? — Da, tat[. — Ei bine, copila mea, viitorul t[u so\ este postelnicul Andronache Tuzluc. — Ah! taci, tat[; nu mai ]mi spune acest nume sau, de nu, m[ vei vedea moart[ dinaintea ta. Spune-mi, te rog, ce \i-am gre=it de voie=ti s[ m[ faci nenorocit[ pentru totdeauna? Oare fiii boierilor p[m`nteni s-au stins din \ar[? Nu mai g[se=ti pe nimeni dec`t pe acel fanariot nesuferit? Ura Mariei asupra grecului parvenit mul\umi foarte mult pe b[tr`n, care, voind s[ se ]ncredin\eze mai bine despre aceasta, se pref[cu c[ nu observase sim\[m`ntul de reprobare =i de ur[ al nobilei copile. — A=adar, tu ur[=ti pe postelnicul, adause el; =i de unde-\i vine aceast[ ur[, fata mea? — Ura cea ne]mp[cat[ ce am asupra acestui tic[los ]mi vine mai mult din prevedere.

Ciocoii vechi =i noi

23

— Poate c[ te ]n=eli, fata mea. — Nu tat[, nicidecum. Un om care acum doi-trei ani nu era dec`t un tic[los ciohodar, ce tremura de frig dinaintea sc[rii caselor noastre, iar acum ]noat[ ]n atlasuri, catifele =i samuri nu poate fi dec`t un nemernic. Aceasta mi-o zice cugetul =i o cunosc chiar din vorbirile domniei tale cu serdarul D... Nu e=ti domnia ta acela care ziceai serdarului c[ acest fanariot n-a dob`ndit nimic de la st[p`nus[u, dec`t prin slujbele m`r=ave =i umilitoare ce a s[v`r=it domni\ei Ralu =i beizadelei? Dar bine, tat[, cum voie=ti acum s[ une=ti pe unica ta copil[ cu acel ciocoi m`r=av care a venit aci, la noi, cu toate desfr`n[rile =i ho\iile din Fanarul lui? Care fur[ =i despoaie pe lume ziua ]n amiaza mare =i ale c[rui m`ini p[strez[ ]nc[ mirosul nesuferit al curelelor butcei lui Caragea. Mai bine m[ voi ]ngropa de vie ]ntr-o m[n[stire =i-mi voi pl`nge ]n singur[tate nenorocirile mele, dec`t s[ primesc a fi so\ia celui mai necinstit dintre ciocoii lui Caragea. B[tr`nul boier, auzind aceste cuvinte pronun\ate de Maria cu at`ta ur[ =i dispre\, tres[lt[ de bucurie; apoi, privind pe juna copil[ cu un aer plin de dulcea\[, ]i zise: — Vino ]n bra\ele mele, copil[ vrednic[ de s`ngele mo=ilor =i str[mo=ilor no=tri. De ast[zi ]nainte nu ai a te teme de nimic; ne]mp[cata ur[ ce ai asupra acelui grec m`r=av ]mi d[ inim[ de ajuns ca s[ m[ ]mpotrivesc poruncilor =i ]nfrico=[rilor lui Caragea. M`ng`ie-te, fata mea, =i n[d[jduie=te ]n dragostea ce are p[rintele t[u pentru tine. A doua zi, pe la nou[ ore ale dimine\ii, tr[sura sta la scar[ a=tept`nd pe b[tr`nul boier ca s[ intre ]ntr-]nsa; nu trecu mult timp =i venerabilul b[tr`n ap[ru ]n pridvorul caselor sale, ]mbr[cat cu anteriu de atlas vi=iniu, ]ncins cu =al de |arigrad, cu bini= de postav albastru-]nchis, ]nc[l\at cu me=i =i papuci de saftian galben; la br`u cu un hanger de aur, iar ]n cap cu un gugiuman (c[ciul[) de samur cu fundul ro=u. Dup[ d`nsul venea fie-sa cu oamenii =i

24

Nicolae Filimon

femeile casei, dintre care un june ca de dou[zeci de ani, ]mbr[cat cu anteriu de mani\[, cu giubea de pambriu, lung[ p`n[ la p[m`nt, =i legat la cap cu un taclit cadrilat, ie=i ]nainte =i cobor`nd scara cu mare grab[ deschise u=a caretei, iar dup[ ce intr[ boierul ]ntr]nsa, se sui ]n coad[, zic`nd vizitiului: “La curtea domneasc[!” Dou[ lovituri de bici, l[sate cu marafet pe spatele arm[sarilor, fur[ de ajuns ca s[ pun[ tr[sura ]n mi=care =i s[ o porneasc[ pe calea cur\ii principelui Caragea. Ne oprim pu\in din aceast[ nara\iune ca s[ d[m cititorilor no=tri o idee repede despre locul unde se afla palatul domnesc pe acei timpi =i despre forma arhitectonic[ =i alte am[nunte originale ale acestui loca=, ]n care domneau moliciunea amestecat[ cu umilirea =i cu deprava\iunea. Pe spa\iul de p[m`nt ce se cuprinde ast[zi ]ntre casele lui Resch giuvaiergiul =i vechea sal[ a lui Momolu, era cl[dit[ pe timpul lui Caragea noua re=edin\[ domnesc[, ce ]nlocuise pe cea veche din Dealul Spirei, ars[ la 1813. Pozi\iunea topografic[ a acestui palat era astfel: pe locul unde se afl[ ast[zi casele lui Bossel era cl[dit palatul domnesc, compus dintr-un =ir de case cu dou[ r`nduri, ce ]ncepeau din uli\a Mogo=oaiei =i se termina dinaintea caselor generalului Her[scu, pe uli\a numit[ a +coalei. Arhitectura acestui palat era vag[ =i nedeterminat[; era o zidire sau o gr[m[dire de material ]n care se vedeau mai multe ordine de arhitectur[, imitate ]n ceea ce au ele mai grosolan =i mai neregulat. Fa\ada ce privea c[tre Podul Mogo=oaiei avea un balcon ]n form[ de chio=c turcesc, mobilat cu divanuri =i lavi\e tape\ate cu catifea ro=ie, ]n care venea adesea principele de-=i lua cafeaua =i ciubucul, privind pe trec[tori. Pe partea dinspre Momolo era un =ir de od[i ]n form[ de chilii c[lug[re=ti, ]n care =edeau idicliii, neferii =i iciolanii domne=ti. Fundul cur\ii, sau partea despre Her[scu, era consacrat grajdurilor unde

Ciocoii vechi =i noi

25

se \ineau arm[sarii de Missir =i Arabia, cu care se servea domnitorul la solemnit[\i =i ]n plimb[rile sale, iar ]n fa\a Podului Mogo=oaiei, pe o lungime aproape de una sut[ st`njeni, era un zid simplu, care ]nchidea ]n ]ntregul s[u marele p[trat ce compunea re=edin\a, =i o poart[ mare numit[ Pa=a Capusi, ce servea de intrare principal[. Curtea domneasc[, pe timpul acela, se deosebea cu totul de cur\ile domnitorilor din zilele noastre. Atunci ea ]nf[\i=a un centru unde se aduna tot ce aveau Bucure=tii mai inteligent, dar mai lene= =i mai depravat. Palatul era plin de boieri =i de calemgii de tot felul, dintre care fanario\ii se deosebeau prin cochet[ria umbletului lor, prin desele complimente =i temenele ce f[ceau ]n dreapta =i ]n st`nga, iar mai cu seam[ prin elegan\a ve=mintelor t[iate dup[ ultima mod[ venit[ din Fanar. Interiorul cur\ii prezenta vederii o panoram[ foarte curioas[ =i variat[: ]n mijloc stau ]n=irate caretele =i butcile boierilor; mai ]ncolo, vizitiii lui vod[ plimbau arm[sarii ]mbr[ca\i cu cioltare cusute cu s`rm[ de aur; dinaintea unui r`nd de od[i numai cu un r`nd, tufecciii, arn[u\ii =i sat`ra=ii ]=i cur[\au armele, =uier`nd printre din\i c`te o arie albanez[. }nl[untru =i afar[ de poart[, o adun[tur[ de popor din clasele de jos c[sca gura la ]nv`rtelile =i str`mb[turile pehlivanilor =i ale m[sc[ricilor domne=ti. Simigiii, cu tablalele lor sferice puse pe cap =i cu tripodele de lemn la sub\ioar[, ]mpreun[ cu bragagiii =i salepgiii arn[u\i, f[ceau contrast cu alunarii =i cu v`nz[torii de =erbet din Fanar, care purtau pe cap fesuri mici cu funde stufoase de ibri=im =i c[m[=i de borangic sub\iri, care l[sau s[ se vad[ pe piepturile =i pe bra\ele lor goale figuri simbolice ]ncrustate, precum obi=nuiau ienicerii. }n fundul cur\ii se vedeau diferite grupe de masalagii1 =i punga=i; unii jucau nuci; al\ii ias`c =i tura; al\ii iar[=i jucau la o para cinci =i stos pe despuiate. Ace=ti t`lhari, ]n mare parte fanario\i sc[pa\i din ]nchiso1

Masalagiu — aici: potlogar.

26

Nicolae Filimon

rile Stambulului, jefuiau cu deplin[ libertate, ]n curtea domneasc[, pe oamenii cei f[r[ experien\[ =i creduli. Pe c`nd se petreceau aceste variate scene ]n curtea lui vod[ Caragea, butca marelui ban intr[ cu pa=i gravi =i m[iesto=i. Poporul saluta din toate p[r\ile pe venerabilul b[tr`n, iar el r[spundea printr-un sur`s dulce, pun`ndu-=i m`na dreapt[ la barb[ =i la frunte. Ajung`nd la scara palatului, feciorul deschise u=a butcii =i ajut[ b[tr`nului s[ se coboare; apoi ]l urm[ri pe scar[ p`n[ la perdeaua s[lii de primire; acolo boierul se opri pu\in, iar feciorul ]i trase cizmele cele galbene de saftian =i, sco\`nd de la br`u o pereche de papuci, ]i puse ]n picioare, ]i netezi pu\in =i bini=ul pe spate =i apoi se trase la o parte cu respect. Era ]n acea zi primire mare la curte. Logof[tul de obiceiuri ]ngrijise despre toate; sala tronului era ]mpodobit[ cu o sofa pentru prin\ul =i lavi\e pentru boieri. Cafegiii, ciubucciii =i al\i slujba=i ai palatului, ]mbr[ca\i ]n ve=minte orientale de o elegan\[ pl[cut[ vederii, a=teptau cu ner[bdare ordinul marelui c[m[ra=, ca s[ dea probe de dexteritate ce aveau ]n meseriile lor. Jos ]n curte erau a=ezate dou[ bande de muzic[ instrumental[; unde se compunea de tumbelechiuri1, tobe mari =i meterhanele2; iar celelalt[, de dou[sprezece tobe, sunate de fusta=i rom`ni, ale c[rora ve=minte de postav verde cu ciaprazuri albe =i c[ciuli de oaie cu fundurile ro=ii f[ceau un contrast foarte curios cu bini=ele de postav ro=u =i cialmalele cele rotunde =i pline de seme\ie ale arti=tilor musulmani. 1 Tumbelechiul este un fel de timpan =i se ]ntrebuin\a foarte mult ]n vechime la muzicile otomane. Sunt mai multe maniere de a suna cu acest instrument, dar cea mai obi=nuit[ la noi, ]n timpii domnilor greci, era aceasta: fiecare artist avea dou[ tumbelechiuri, unul acordat ]n sol, iar cel[lalt ]n do, cheie de bas, pe care le lovea cu ciocanul dup[ oarecare reguli =i forma un acompaniament melodiilor puse ]n executare. (n. N. F.) 2 Meterhaneaua este un fel de hautbois (oboi — n.n.) imperfect, cu sunetul foartea ascu\it =i \ip[tor. Acest instrument, asem[nat foarte cu anticul shialumo al cel\ilor, era foarte ]ntrebuin\at ]n muzicile otomane pentru executarea melodiilor. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

27

Cum intr[ banul ]n sal[, un slujitor strig[ cu glas puternic: “Marele ban C...” B[tr`nul boier ]naint[ c`\iva pa=i; apoi se opri ]n loc =i salut[ pe to\i boierii, iar dup[ aceea merse cu pa=i statornici =i maiesto=i p`n[ la treptele tronului, privi pe domnitor cu un ochi ]n care cel mai mare fizionomist n-ar fi putut s[ descopere nici lingu=ire, nici servilism, ci numai ur[ =i dispre\, acoperite cu v[lul indiferen\ei; apoi, dup[ ce f[cu un compliment oriental, s[rut[ m`na asupritorului, cu o nepl[cere destul de ]nvederat[. Caragea era destul de fin ca s[ nu-i scape din vedere aversiunea ce avea banul c[tre d`nsul; cu toate acestea ]i ]ntinse m`na cu un z`mbet care ar fi am[git pe orice om nededat cu fine\ea fanariotic[; dar b[tr`nul st`lp al \[rii v[zuse =i p[\ise ]n via\a lui foarte multe. El s[rut[ m`na fanariotului =i, f[c`nd c`\iva pa=i ]napoi, se duse de-=i ocup[ locul cuvenit demnit[\ii sale. }n fine, ceremonialul s[rut[rii de m`n[ se s[v`r=i; to\i boierii p[r[sir[ sala, afar[ numai de banul C... =i postelnicul Andronache, care r[m[seser[ ]n urma tuturor. Pe c`nd se urma ]ns[ ie=irea boierilor din sal[, Caragea se retr[sese ]n alt[ camer[, dar, ]n momentul c`nd cei doi boieri se g[teau =i ei s[ se duc[ pe la casele lor, una din u=ile laterale se deschise =i, ap[r`nd principele, zise: “Arhon bane, treci ]n odaia gr[m[ticiei, c[ am s[-\i vorbesc”. Banul se supuse ordinului, iar postelnicul Andronache, dup[ ce f[cu lui Caragea un compliment ad`nc =i plin de lingu=ire, p[r[si sala cu inima cuprins[ de bucurie.

28

Nicolae Filimon

Capitolul III ROM~NUL +I FANARIOTUL

CUPRINS

Era mai mult de o or[ de c`nd banul a=tepta ]n camera gr[m[ticiei venirea domnitorului. }n timpul acela nenorocitul b[tr`n, r[m`n`nd singur, ]ncepu a se g`ndi la toate nenorocirile ce ap[sau \ara; uneori i se ridica s`ngele ]n fa\[ =i devenea teribil, iar alteori se concentra ]n inim[ =i devenea palid ca un mort. }n aceste momente dureroase el zicea ]n sine, oft`nd din ad`ncul inimii: “Doamne! de ce ne-ai p[r[sit? Pentru ce ne-ai dat ]n m`inile acestor oameni nelegiui\i, care ne omoar[ =i sufletele =i trupurile prin intrigile, tirania =i scandalele lor? P`n[ c`nd vei suferi ca ace=ti m`r=avi s[ batjocoreasc[ biata \ara noastr[, pe care ai ]mpodobit-o cu toate darurile dumnezeie=tii tale iubiri? Scoal[-te, Doamne! Apuc[ ]n m`ini tr[snetele m`niei tale =i st`rpe=te ]n sf`r=it aceste fiare nes[\ioase!” Pe c`nd b[tr`nul se afla cufundat ]n aceste reflec\iuni triste =i dureroase, u=a secret[riei se deschise =i intr[ ]nl[untru principele Caragea. Dup[ ce fanariotul =i rom`nul schimbar[ ]ntre d`n=ii c`teva complimente de convenien\[, se puser[ am`ndoi pe un divan, se privir[ c`teva momente unul pe altul, apoi principele Caragea zise: — }mi pari cam nelini=tit, arhon bane. Ce ai? —N-am nimic, m[ria ta. — A= fi dorit s[ fie precum zici; dar ochii t[i tulbura\i =i fa\a-\i p[lit[ m[ fac s[ cred c[ ]n sufletul t[u se petrece ceva neobi=nuit. — Te am[ge=ti, m[ria ta. Toat[ aceast[ tulburare ]mi vine dintr-o durere de cap de care suf[r. — }mi place s[ te cred, =i ca s[ te ajut a ie=i dintr-aceast[ trist[ stare, am s[-\i spun un ce nou, care te va ]nveseli. — +i eu, ca o slug[ plecat[ a ]n[l\imii tale, voi asculta cu cea mai mare b[gare de seam[.

Ciocoii vechi =i noi

29

— Postelnicul Andronache mi-a descoperit amorul ce de mult timp nutre=te pentru fiica ta =i m-a rugat s[ \i-o cer de so\ie pentru d`nsul; mi-a spus iar[=i c[ \i-a cerut-o de-a dreptul =i n-ai voit s[-l ascul\i. Este oare adev[rat? — Unul din obiceiele mele, bune sau rele, este a spune adev[rul; nu voi, m[ria ta, s[ am[gesc pe nimeni =i cu at`t mai pu\in pe st[p`nul meu. Postelnicul Andronache mi-a vorbit despre fie-mea =i nu m-am ]mpotrivit; dec`t l-am f[cut s[ ]n\eleag[ c[ nu-i voi da-o de so\ie f[r[ ]nvoirea ei. — +i ea nu-l voie=te, nu este a=a? — Tocmai a=a precum zici, m[ria ta. — Ei bine, arhon bane, — zise Caragea cu un z`mbet plin de r[utate =i de dispre\ — acum vin eu de \i-o cer =i cat[ s[ mi-o dai. — }\i dau via\a, ]\i dau tot ce am dup[ sufletul meu, iar pe d`nsa nu. — Nu? — Nu, m[ria ta. — Acum ]n\eleg mai bine tulburarea ta de adineauri; e=ti =i tu din taraful1 boierilor r[zvr[ti\i2. Nu te juca ]ns[; nu cuteza a te pune cu mine; tremur[ de r[zbunarea mea. Ai uitat oare c[ padi=ahul mi-a dat sabie =i topuz, ca s[ v[ sf[r`m oasele c`nd v[ ve\i r[zvr[ti? — +tiu prea bine, m[ria ta; dar eu nu sunt r[zvr[titor, ci un s[rman p[rinte care-=i ap[r[ pe unica sa fiic[. — +i care este nenorocirea de care voie=ti a o ap[ra? — Este aceea de a o vedea ]n bra\ele unui ciocoi m`r=av, care =i-a ]nceput meseria de la ling[tor de talere =i, merg`nd din m`r=[vie ]n m`r=[vie, a ajuns ast[zi biciul oamenilor cinsti\i =i al \[rii ]ntregi. 1

Taraf — aici: partid, grup. Caragea, b[nuind c[ boierii comploteaz[ ]n contra sa, exil[ pe vornicul Constantin B[l[ceanu =i pe logof[tul Grigore Ghica, iar mai ]n urm[ chiar pe banul Constantin Filipescu, care dup[ aceea =i muri (Fotino, Istoria, p. 566—567). (n. N. F.). 2

30

Nicolae Filimon

Da, m[ria ta, porunce=te mai bine s[-mi taie capul sau surghiune=te-m[ ca pe at`\ia al\i boieri p[m`nteni ai \[rii, iar nu cere de la mine s[ dau de bun[voie pe fie-mea ]n m`na acelui neomenos, care prad[ pe v[duv[ =i pe s[rac f[r[ cea mai mic[ mustrare de cuget. Caragea, cu toat[ furia de care era st[p`nit, nu r[spunse nimic la toate ]nfrunt[rile ce arunca b[tr`nul cu at`ta aprindere =i curaj asupra favoritului s[u; el era om politic =i nu voia s[ mai alarmeze din nou poporul ]n contra sa prin surghiunirea cutez[torului boier. Motivul ce-l ]ndemna =i mai mult la pruden\[ erau =tirile cele rele ce primea pe toat[ ziua de la Constantinopole. Astfel dar, =i-ascunse m`nia cu fine\ea aceea proprie fanario\ilor =i, lu`nd deodat[ un aer mai vesel, zise: — Dac[ toate c`te-mi spuse=i despre postelnicul vor fi adev[rate, cat[ s[-\i m[rturisesc c[ ai dreptate s[-l ur[=ti at`t de mult. — Tot ce am spus m[riei tale este adev[rat. — Ai dovezi? — Aici nu ]ncape dovezi. Ia-i huzmetul din m`n[ =i vei vedea cum va veni \ara ]ntreg[ cu jelbi ]mpotriva lui. — Voi asculta bunele sfaturi ce-mi dai; ]l voi dep[rta de la curte =i voi trimite oameni s[ cerceteze =i s[ desp[gubeasc[ pe s[racii jefui\i de d`nsul. Iar tu, ca un boier credincios ce e=ti, de ast[zi ]nainte n-ai a te teme de nimic. B[tr`nul p[r[si curtea domneasc[ =i se ]ndep[rt[ c[tre casa sa. Dar pe c`nd butca sa trecea pe uli\a +elarilor, el ]nt`lni pe postelnicul Andronache Tuzluc, care, salut`ndu-l p`n[ la p[m`nt, lu[ drumul c[tre palatul princiar, ca s[ afle rezultatul stratagemei sale.

Ciocoii vechi =i noi

31

Capitolul IV CHERA DUDUCA Trecuse dou[ luni de la ]ntrevorbirea dintre principele Caragea =i banul C..., f[r[ ca secretul ei s[ poat[ fi cunoscut curtezanelor =i boierilor. To\i se ]ntrebau despre acest secret, c[ci pe timpul acela, ca =i totdeauna, secretele de cabinet interesau pe to\i =i erau comentate de curtezani ]n toate modurile; chiar postelnicul Andronache, favoritul lui Caragea, c`nd era ]ntrebat ]n cauza aceasta, r[spundea evaziv =i mai mult prin gesturi. Se observase, ]ns[, o mare schimbare ]n felul de via\[ al postelnicului; casa lui, care ]nainte de acest eveniment era frecventat[ numai de oamenii ce veneau s[ implore vreo favoare de la d`nsul, devenise ]n urm[ o cas[ public[, ]n care intrau cei mai desfr`na\i juni, fanario\i =i rom`ni. Mesele =i seratele ce d[dea fanariotul apropiau ]n splendoare =i ]n bog[\ie pe ale lui Caragea, st[p`nul s[u. Cine s-a dedat c`t de pu\in cu pl[cerile vie\ii destr[mate cunoa=te prea bine c[ femeia joac[ rolul cel mai principal ]ntr-]nsa; ea singur[, prin fatalul ei dar fermec[toresc, poate s[ arunce un v[l de poezie asupra acelor pl[ceri mincinoase, care duc pe nesim\ite pe biata junime la s[r[cie, la ve=tejire, la despoiere =i, de multe ori, chiar la o moarte prematur[. Postelnicul Andronache se arunc[ ]n bra\ele desfr`n[rii cu o furie nedescriptibil[; un fel de pornire furioas[ =i nesocotit[ ]l f[cea s[ caute pretutindeni nu inimi de iubit, ci victime ale pl[cerilor sale, atrase ]n lan\uri prin ipocrizie =i prin minciuni. Dar natura a pus amorul ]n inima fiec[rui om. Aceast[ pasiune cereasc[ sau infernal[, care uneori ne ]nal\[, iar alteori ne degradeaz[, nu poate s[ se manifeste cu t[rie dec`t numai pentru un obiect oarecare. Muzica, poezia, pictura, arhitectura =i ]n fine tot ce este frumos ]n natur[ place mai mult sau mai pu\in fiec[rui om; el, ]ns[, nu poate s[ se declare cu statornicie dec`t pentru una din

CUPRINS

32

Nicolae Filimon

aceste arte =i numai pentru d`nsa va avea o afec\iune durabil[. Tot asemenea se urmeaz[ =i cu pasiunile amoroase. Ochiul nostru este lacom, dorin\ele se manifest[ ]n noi abia ce z[rim o jun[ femeie pl[cut[; dar acest neast`mp[r nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu; c[ci pe dat[ ce dorin\a care ne-a aprins imagina\iunea se afl[ ]mplinit[, ne lini=tim =i mai adesea c[ut[m mijloace ca s[ ne desfacem de obiectul ce o aprinsese. Amorul cel adev[rat, care face s[ palpiteze inima =i ]nal\[ spiritul, nu-l putem da dec`t unei fiin\e pe care =i-o alege inima noastr[. Fanariotul, de=i depravat p`n[ la extremitate, poseda ]ns[ o sc`nteie de amor ]n inima sa =i aceasta ]l f[cea nefericit chiar ]n mijlocul celor mai mari veselii. }ntr-o sear[ el se ]ntorcea de la Cotroceni, unde fusese trimis de st[p`nul s[u ca s[ dea ni=te scrisori viziriale unui deliba=[, trimis ]ntr-adins de sultanul ca s[ omoare pe Rami pa=a, ce se ]ntorcea atunci din Rusia1. Orele nop\ii erau ]naintate; pe cer se afla o mul\ime de nori mici, care, ]mpin=i de v`nt, aci acopereau luna =i f[ceau s[ cad[ pe fa\a p[m`ntului un ]ntuneric ad`nc, aci iar[=i se desp[r\eau =i formau o mul\ime de grupe care, luminate de palida lumin[ a lunii, prezentau privirii o panoram[ fantastic[ =i r[pitoare. }n momentele acestea postelnicul Andronache trecea pe uli\a Izvorului, c[lare pe un arm[sar ar[besc =i ]nso\it de patru tufeccii; dar pe c`nd cugetarea =i privirea lui erau absorbite de frumoasa panoram[ a cerului, o voce ]nc`nt[toare str[b[tu auzul s[u: el se opri din cale =i ascult[ cu mare aten\iune frumosul c`ntec fanariotic ce ]ncepe cu cuvintele acestea: 1 Rami pa=a luase mare parte la revolu\iunea ienicerilor ]n contra lui Mustafa Bairactar =i fugise ]n Rusia ca s[-=i scape via\a. Sultanul Mahmud, cunosc`nd meritele acestui pa=[ =i relele ce putea s[-i pricinuiasc[ existen\a lui ]n Petersburg, ]i scrise de mai multe ori s[ se ]ntoarc[ ]n Constantinopole =i, ]nduplec`ndu-l, ]l omor] ]mprejurul Bucure=tilor, tocmai c`nd se preg[tea s[ intre ]n acest ora=. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

33

Riyon jÊV mou neÐma ´lar¨n1 a c[rui melodie, plin[ de pasiune, fiind c`ntat[ cu mult[ art[, produse ]n inima lui un efect extraordinar. }nc`ntat de exclama\iile amoroase de care este plin[ aceast[ cantilen[, se apropie de ferestrele casei din care ie=eau suavele accente =i v[zu, cu destul[ surpriz[, o femeie jun[ ca de dou[zeci de ani, foarte frumoas[, =ez`nd r[sturnat[ pe un divan de m[tase =i cu p[rul ei cel negru undul`nd ]n neor`nduial[. C[ma=a de borangic, singurul ve=m`nt ce acoperea trupul ei, era at`t de transparent[, ]nc`t l[sa s[ se vad[ un piept mai alb dec`t marmura, o talie de nimf[. Ea \inea ]n m`n[ o tambur[ cu care se acompania. Ochii ei cei negri =i plini de v[p[i amoroase, absorbi\i acum ]n arz[toarele vis[ri ce de=teptau ]n inima ei dulcile accente ale melodiei, p[reau c[ cereau o dulce m`ng`iere la chinurile ce ea suferea. C`ntul ]ncepu s[ devie din ce ]n ce mai slab; tambura ]i c[zu din m`ini =i frumoasa jun[ adormi ]ntr-o poz[ at`t de r[pitoare, ]nc`t ar fi putut s[ piard[ min\ile celui mai stoic dintre filozofi. Grecul se de=tept[ din letargie =i, dup[ ce lu[ seama bine la pozi\iunea localit[\ii, se ]ndrept[ c[tre curtea domneasc[, dete socoteal[ de misiunea sa =i, ]ntorc`ndu-se acas[ la d`nsul, petrecu toat[ noaptea g`ndindu-se la frumoasa femeie ce-l ]nc`ntase. A doua zi se scul[ foarte de diminea\[ =i se cobor] ]n gr[din[, ca s[-=i r[coreasc[ pieptul de flac[ra ce-l ardea; dar pe c`nd se plimba cu pa=i repezi =i cufundat ]n g`nduri, el z[ri pe unul din oamenii cur\ii sale =i ]l chem[ la sine. Sluga, dup[ c`teva salut[ri ad`nci, se puse dinaintea st[p`nului s[u cu m`inile la piept =i ]nfipt ]n p[m`nt ]ntocmai ca o statuie. Postelnicul ]l privi cu aten\iune; apoi, dup[ ce se mai g`ndi pu\in, ]i zise: — Ioane, am s[ te ]ntreb ceva. 1

3

Arunc[, lumina mea, o privire bl`nd[. (gr.)

Ciocoii vechi =i noi

34

Nicolae Filimon

— Porunce=te, preamilostive cucoane, =i sunt gata a r[spunde. — Cuno=ti tu mahalaua Izvorului? — O cunosc. — Bine? — Foarte bine! — Dar pe ipochimenile ce locuiesc ]ntr-]nsa? — Pe to\i, milostive cucoane, p`n[ la c`rciumari =i b[cani. — Dac[ este a=a, spune-mi care este cea mai frumoas[ cucoan[ din acea mahala. — Sunt mai multe, milostivul meu st[p`n. — Asta se ]n\elege, dar eu voi s[-mi spui care este cea mai frumoas[ din toate. — Este cucoana Duduca, fiica lui Mihale ciohodaru. — +i unde locuie=te aceast[ frumoas[ cucoan[? — Ea locuie=te ]mpreun[ cu tat[-s[u ]n ni=te case boiere=ti, peste drum de biserica Izvorului. — Casa are dou[ ferestre cu cafaz ]n fa\a uli\ei, nu este a=a? — }ntocmai precum zice\i. — Ia spune-mi acum ceva semne despre boiul =i frumuse\ea ei. — Este frumoas[ ca o z`n[; nalt[ =i sub\iric[; fa\a o are mai alb[ dec`t z[pada; obrajii ]i sunt rumeni ca dou[ mere domne=ti; are ochii mari =i negri ca murele; spr`ncene negre =i ]mbinate; buzele ei sunt ca m[rgeanul, iar din\ii albi ca filde=ul; =i peste toate aceste daruri fire=ti, c`nt[ din gur[ =i din tambur[ ]ntocmai ca o han`m[ de sarai. — Bravo, Ioane, aferim! Ai r[spuns tocmai dup[ dorin\a mea. Acum, dac[ voie=ti s[ te ar[\i slug[ credincioas[, s[ faci cum vei =ti ca s[ mi-o dai ]n m`n[ =i eu ]\i voi r[spl[ti osteneala cu cincizeci de mahmudele. — S[ tr[ie=ti, milostive cucoane, ]ntru mul\i ani! +i deodat[ cu vorba, s[rut[ m`na st[p`nului =i se dep[rt[. Pu\in dup[ aceasta, postelnicul deveni posesor al acestei rare

Ciocoii vechi =i noi

35

frumuse\i =i ]ncepu s[ petreac[ o via\[ plin[ de dulcea\[ ]n bra\ele amantei sale. S[ l[s[m deocamdat[ pe fanariotul nostru adormit pe pieptul odaliscei sale; s[ nu-i r[pim aceast[ fericire iluzorie, c[ci el peste pu\in o s[ se de=tepte ]ntr-o lume real[, plin[ de am[giri =i mizerii; iar p`n[ atunci, noi s[ d[m cititorilor no=tri o idee despre cocheta =i ambi\ioasa greac[. Aceast[ Vener[1 oriental[, ie=it[ din r[m[=i\ele spulberate ale popula\iunii grece din Fanar, precum odinioar[ str[moa=a sa zeiasc[ ie=ise din spumele v`nturate ale m[rii, avea o frumuse\e perfect[, o inteligen\[ vie =i un spirit fin =i iscusit. Via\a cea plin[ de r[sf[\[ri p[rinte=ti ce petrecuse din primii ani ai copil[riei sale =i lipsa de educa\ie f[cuse s[ se dezveleasc[ ]ntr-]nsa o mul\ime de dorin\e nepotrivite cu pozi\iunea ei social[. Iubea luxul cu deosebire; ]i pl[cea foarte mult via\a zgomotoas[; ]n fine, toat[ fericirea ei sta ]n ]mplinirea f[r[ ]nt`rziere a celor mai mici =i mai extravagante capricii. Ajung`nd ]n floarea june\ii, ea devenise un magnet care tr[gea spre sine toate privirile =i toate dorin\ele tinerilor din Bucure=ti. Nu era sear[ l[sat[ de Dumnezeu ]n care s[ nu se c`nte sub ferestrele ei cele mai pl[cute serenade. Poe\ii timpului secase nesf`r=itele comori ale ]nchipuirii lor, f[r[ ca odele, elegiile =i acrostihidele lor s[ g[seasc[ ]n inima vanitoasei femei altceva dec`t o st`nc[ de granit de care se sf[r`mau poeticele lor silin\e, f[r[ s[ produc[ cel mai mic efect. Un singur june izbuti s[ ]nmoaie inima ei de piatr[, dar nu cu stihuri, nici cu c`nt[ri, ci numai pentru c[ era fiul domnitorului de pe atunci. Acest nou Paris2, care a f[cut pe mai multe Elene din 1

Vener[ — Venera, zei\a frumuse\ii ]n mitologia roman[. Dintre conchistele (aventurile — n. ed.) amoroase ale acestui frumos beizadea, d[m aci una care a f[cut mare zgomot ]n societate. Acest june se ]namorase de o cucoan[ de cele mari =i, orbit de aceast[ pasiune, se ducea mai ]n toate zilele, =i ]nc[ de c`te dou[ 2

36

Nicolae Filimon

Bucure=ti s[-=i lase pe Menelaii lor cu buzele umflate, ]ndat[ ce v[zu din ]nt`mplare pe juna greac[, ]i arunc[ o domneasc[ privire de bazilisc, care o f[cu s[ cad[ ame\it[ la picioarele sale. Amorul acesta nu avu dec`t durata unui vis frumos, dar efemer, c[ci beizadeaua, dup[ ce-=i ]ndestul[ capriciul s[u de un moment, p[r[si pe juna fanariot[, l[s`ndu-i chinurile unui prim amor ce o am[gise =i dorul nestins al viselor de aur ce o dezmierdase ]n trecut. Iat[ starea moral[ ]n care se afla Duduca, ]n seara aceea c`nd o v[zu pentru prima oar[ postelnicul =i se ]nnebuni de d`nsa. Amorul cel ]nfocat al postelnicului, pozi\iunea str[lucit[ ce avea el la curte =i cheltuielile cele mari ce f[cea pentru ]mplinirea dorin\elor acestei vanitoase femei fur[ de ajuns ca s[ o fac[ s[ uite pe beizadea. Ea tr[ia acum o via\[ foarte dulce =i pl[cut[. Diamantele =i rubinele, stofele de m[tase \esute cu aur, =alurile de Persia, slugile, tr[surile, arm[sarii =i orice poate dori o femeie, ea le avea toate pe dat[ ce-=i ar[ta dorin\a. }n primele luni ale acestei leg[turi, sufletul Duduc[i nu fu tulburat de nici o pasiune contrarie amantului s[u; dar aceasta nu \inu mult timp. Inima femeii, chiar de se poate ame\i uneori de ambi\ioase aspira\iuni la m[rire, la bog[\ie =i la alte vanit[\i at`t de pl[cute sexului femeiesc, dar ]ns[ ea se de=teapt[ apoi cu pasiuni mai tari, mai ne]nfr`nate. Astfel se-nt`mpl[ =i cu frumoasa noastr[ eroin[. ori pe zi, de o vizita. So\ul acelei cucoane, nemaiput`nd suferi dezonoarea, lu[ deciziunea extrem[ de a omor] pe infamul am[gitor al consoartei sale. Astfel dar[, dup[ ce lu[ toate precau\iunile necesare, se ascunse ]ntr-una din od[ile ceselor sale =i ]l surprinse. Beizadeaua (feciorul domnitorului — n. ed.), uit`nd tot prestigiul puterii sale, s[ri pe fereastr[ =i numai astfel se putu ap[ra de lovitura a dou[ gloan\e ]ndreptate asupr[-i. Principele Caragea afl[ despre aceast[ ]nt`mplare, dar nu lu[ nici o m[sur[ ]n contra cutez[torului, care, dup[ ce goni pe femeia ce-l dezonorase, plec[ la mo=ie =i, pus ]n fruntea unei legiuni de arn[u\i arma\i, a=tepta cu nep[sare r[zbunarea domnului Caragea. Exist[ =i o balad[ ]n care se explic[ foarte bine acest eveniment, dar[ expresiunile obscene ce se cuprind ]ntr-]nsa ne opresc de a o publica. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

37

Natura a f[cut din inima femeii o carte scris[ cu litere cabalistice, pe care ]namora\ii, ]n vanitatea =i egoismul lor, cred c[ o citesc =i o ]n\eleg; ]n realitate ]ns[ sunt foarte pu\in aceia care pot zice cu drept cuv`nt c[ au descifrat acele ieroglife, de la care at`rn[ mai adesea fericirea =i nenorocirea oamenilor; =i ace=ti favori\i ai soartei nu sunt totdeauna cei nobili =i avu\i, nici cei frumo=i sau cu spirit, ci uneori cu totul din contra; c[ci amorul este o fiin\[ curioas[. S-a zis c[ e orb; se poate. Dar =i dac[ vede, trebuie s[ m[rturisim c[ foarte mult ]i plac lucrurile bizare. Postelnicul Andronache credea c[ descifrase logogriful din inima grecei, dar se am[gea, s[rmanul, c[ci meritul acesta era pentru moment rezervat unui june obscur, ce abia pusese piciorul pe prima treapt[ a ierarhiei boiere=ti. Locuin\a ]n care fanariotul pusese pa amanta sa era situat[ ]n strada Cali\ii, care pe timpul acela devenise foburgul favorit al noble\ii =i al amploia\ilor de toate gradele. Juna greac[ sim\ea o pl[cere din cele mai mari a privi dup[ fereastr[ pe to\i trec[torii, de la veli\ii boieri cu b[rbile albe =i cu c[ciuli de samur, p`n[ la calemgiii =i iamacii cei cu i=lice ]n patru col\uri =i ra=i pe cap chineze=te. Un june din ace=tia, care sub costumul s[u ridicol ascundea o figur[ c`t se poate de pl[cut[, v[zu pe greaca noastr[ =i se ]namor[ de d`nsa. T`n[rul calemgiu ]ncepu s[ trec[ noaptea pe la ferestrele femeii ce-l ]nc`ntase =i s[-i fac[ serenade acompaniate de oft[ri amoroase, care erau ]n stare s[ topeasc[ de comp[timire inima chiar a statuilor de marmur[. Juna greac[ nu l[s[ pe calemgiu s[ ofteze mult timp, ci se ]nvoi cu pl[cere a-i da gratis fericirea ce o vindea foarte scump postelnicului. Trebuie s[ ad[ug[m, ]ns[, c[ calemgiul era foarte ]nfocat =i nesocotit ]n amorul s[u. Aceste dou[ calit[\i, funeste amorurilor clandestine, f[cur[ pe ]namora\i s[ c`nte, s[ joace =i s[ se expun[

38

Nicolae Filimon

]n tot chipul, f[r[ a se g`ndi c[ pot fi observa\i. Cu toate acestea ei se ]n=elau; zgomotul serenadelor =i s[rb[torilor de=tept[ aten\iunea vecinilor =i vestea merse p`n[ la postelnicul. Inima acestuia se aprinse de gelozie =i, v[z`nd c[ acea pasiune culpabil[, ]n loc de a se ]nfr`na, cre=tea mereu, el veni ]ntr-o sear[ furios =i, intr`nd ]n camera amantei sale, =ezu pe divan f[r[ m[car s[ o salute. Greaca pricepu foarte bine de unde venea agita\iunea =i neobi=nuita purtare a amantului ei; dar voind a se ]ncredin\a =i mai bine, se pref[cu c[ n-a observat nimic =i, lu`nd un aer nevinovat =i plin de gra\ie, ]l str`nse ]n bra\e =i ]l s[rut[ pe frunte. Acest fals s[rutat irit[ =i mai mult pe amantul am[git; el o respinse din bra\ele sale cu furie; ea se pref[cu c[ pl`nge; dar v[z`nd c[ nici prin mijlocul acesta nu poate face pe amantul ei a se explica, c[zu ]n genunchi dinaintea lui =i cu ochii ]nmuia\i ]n lacrimi mincinoase ]i zise: — Ce ai, cucoane Andronache, de ce e=ti at`t de sup[rat pe mine? Spune ce \i-am gre=it? — M[ ]ntrebi, nemul\umitoareo, ce mi-ai gre=it? +i ce gre=eal[ mai mare puteai face dec`t cea de a m[ necinsti pe mine, postelnicul Andronache Tuzluc, favoritul lui vod[, pentru un calic de calemgiu? Pe mine, care te-am scos din tren\e =i te-am f[cut cucoan[ mare?... — Eu te-am necinstit!... |i-am c[lcat cinstea? — Da!... M-ai necinstit; toat[ lumea =tie acea m`r=av[ fapt[. — S[ n-am parte de via\a mea, s[ nu m[ ajute Maica Domnului, dac[-\i voi fi c[lcat cinstea! — +i deodat[ cu aceste fraze se repezi cu o disperare pref[cut[ =i lu`nd imaginea Maicii Domnului o s[rut[ cu mult[ devo\iune, ca s[ atesteze inocen\a ei. — S[ p[r[se=ti casa mea, muiere pref[cut[; s[ te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?... M`ine diminea\[ s[ nu te g[sesc aici, c[ci te voi omor]! N-apuc[ s[ sf`r=easc[ bine aceste cuvinte amenin\[toare =i vicleana amant[ dete un chiot =i c[zu jos le=inat[.

Ciocoii vechi =i noi

39

Postelnicul, lu`nd de adev[rat acest le=in, pierdu furia de mai ]nainte =i printr-un salt repede o lu[ ]n bra\e =i o puse pe divan; apoi chem[ slugile =i ]i dete ajutorul necesar. Iscusita femeie r[mase ]n aceast[ stare de letargie pref[cut[ p`n[ c`nd v[zu pe postelnicul pl`ng`nd ca un copil =i cer`ndu-i iertare c[ a b[nuit un moment virtutea ei; apoi se pref[cu c[ se de=teapt[ din le=in =i, prin aceast[ ingenioas[ manevr[, nepoata Evei izbuti a m`nca din pomul vie\ii f[r[ de a pierde raiul ca str[buna sa. CUPRINS

Capitolul V EDUCA|IUNEA CIOCOIULUI Lectorii no=tri cunosc foarte bine agita\iunea ]n care am l[sat pe P[turic[ ]n primul capitol al acestei scrieri; =tiu asemenea ambi\ioasele lui visuri =i marea sete de bani =i m[rire ce ]l munceau. Este datoria noastr[ acum s[ le spunem mijloacele ]ntrebuin\ate de d`nsul pentru realizarea acestor aspira\iuni. C`nd acest =arpe veninat c[lca pragul casei fanariotului, el intra ]n al dou[zeci =i doilea an al vie\ii sale. Educa\iunea lui intelectual[ se compunea din citire =i scriere ]n limba rom`neasc[ =i oarecare ]nceputuri slabe de limb[ greac[ modern[; =tia s[ fac[ j[lbi cu pilde din Scriptur[, pitace, volnicii, catasti=e, de lude =i alte forme cancelarice obi=nuite ]n timpul acela; mai =tia, =i ]nc[ foarte bine, s[ tortureze pe nenoroci\ii \[rani, pun`ndu-le ou[ fierbin\i la sub\iori =i d`ndu-le fum de ardei la nas, ca s[ le ia cea mai din urm[ para din pung[. Dar aceste talente nu-i mai serveau nimic ]n noua sa carier[; el c[ta s[ se instruieze ]n ipocrizie =i intrig[ =i aceste dou[ mari mijloace de parvenire nu se dezvolteaz[, nici se pot perfec\iona dec`t prin ]nv[\[tur[. Puiul de ciocoi sim\i de sine=i acest adev[r =i hot[r] s[-l pun[ ]n lucrare.

40

Nicolae Filimon

A doua zi dup[ sosirea lui, postelnicul ]l chem[ la d`nsul ca s[-i examineze spiritul =i inteligen\a, spre a vedea de poate face ceva dintr-]nsul; iar c`nd veni ]nainte-i, ]i zise cu un ton ]ng`mfat, dar dulce: — Cum te nume=ti, b[iete? — Constantin, cucoane; dar tat[-meu ]mi zicea Dinu. — +tii ceva carte? — +tiu s[ citesc =i s[ scriu. — Rom`ne=te, nu este a=a? — Da, blagorodnice st[p`ne. — Altceva mai =tii? — +tiu s[ fac ]mpliniri de bani; am fost cu vin[riciul, cu oieritul =i cu fum[ritul1. — A=a de t`n[r? — Da, st[p`ne; tata m[ lua cu d`nsul prin jude\ de-i ajutam la taxid[rie. — Da’ ceva elinic[ te-a ]nv[\at tat[-t[u? — De! ce s[ zic, st[p`ne?... M[ cam pricep pu\intel. Am ]nv[\at Pedagoghia =i Eclogarion din scoar\[ p`n[ ]n scoar\[; dar tocmai c`nd era s[ ]ncep la Gramatichi, m-a trimis tata la ]n[l\imea voastr[! Fanariotului ]i pl[cu naivitatea ciocoiului, iar mai cu seam[ pompoasele titluri ce-i da cu at`ta prodigalitate; =i avea dreptate, c[ci nu este om c[ruia s[ nu-i plac[ un titlu pe care nu-l are =i nu-l merit[, dar la care aspir[ foarte mult. El z`mbi cu bun[tate =i zise ciocoiului: — S[ =tii, b[iete, c[ de ast[zi ]nainte am s[ te iau sub ]ngrijirea 1

Vin[riciul, oieritul =i fum[ritul erau d[jdii indirecte ce pl[teau particularii c[tre stat; sub nume de vin[rici domnesc, era dator fiecare st[p`n de vie s[ dea din zece vedre una, afar[ de privilegia\ii =i scuti\ii cu hrisoave domne=ti. Oeritul era o d[jdie pentru care se pl[tea de fiecare vit[ mare =i mic[ c`te cincisprezece parale; fum[ritul asemenea era o d[jdie ce pl[teau st[p`nii de pivni\e =i c`rciumi. Aceste d[jdii se vindeau la particulari =i ei le adunau prin oamenii lor numi\i taxidari. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

41

mea. Am s[ te dau la =coala domneasc[ s[ ]nve\i carte greceasc[ mult[, ca s[ te procopse=ti, s[ te faci om. Slujba ce ai s[-mi faci este aceasta: diminea\a s[ vii s[ m[ freci la picioare, s[ m[ aju\i s[ m[ ]mbrac, s[-mi dai de sp[lat, s[-mi aduci dulcea\[, cafea =i ciubuc; iar dup[ aceea s[ te duci la =coal[ s[ ]nve\i. Ai auzit?... Ai, du-te acum de-\i caut[ de treab[! Din ziua aceea P[turic[ se puse pe ]nv[\[tur[ cu o silin\[ extraordinar[ =i, ]n mai pu\in de doi ani, ]nv[\[ limba greceasc[ ca un sofologiotatos; dar el nu se mul\umea numai cu at`ta. Ce-i folosea lui cuno=tin\a unei limbi moarte =i a literaturii ei at`t de antipatic[ caracterului =i inten\iunilor sale? “Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei =i oameni afemeia\i, zicea ciocoiul ]n sine cu dispre\. Mie-mi trebuiesc c[r\i care s[-mi sub\ieze mintea, s[ m[ ]nve\e mijlocul de a m[ ridica la m[rire. Plutarh ]mi vine la socoteal[, “Comentariile” lui Cezar, “Istoria omenirii”, vie\ile marilor b[rba\i din veacurile trecute =i acelea ]n care tr[im — iat[ c[r\i pe care, citindu-le, cineva poate s[ zic[ cu cuget ]mp[cat c[ nu =i-a pierdut timpul ]n zadar”. Cu asemenea reflec\iuni intr[ el ]n casa unde ]=i avea fanariotul biblioteca1 =i alese tot ce g[si ]ntr-]nsa mai bun. }ntre alte c[r\i g[si un tractat de fiziologie =i operele lui Machiavel, pe care le citi =i le studie cu mare b[gare de seam[; ]n fine, f[cu tot ce putu spre a deveni perfect ]n arta ipocriziei =i a perfidiei. Se zice c[ voin\a tare =i statornic[ ]nvinge toate obstacolele. Nu 1 Pe acei timpi, ca =i ]n zilele noastre, bibliotecile erau la mod[; to\i junii muchelefi (spilcui\i — n. ed.) =i spudaxi\i (]nv[\a\i — n. ed.) aveau c`te o bibliotec[ format[ din cele mai bune c[r\i ale timpului, pe care nu le citeau niciodat[. Bibliomania era at`t de ]ntins[, ]nc`t mul\i din cei aprin=i de aceast[ patim[, nevoind s[ sacrifice bani =i timp, chemau c`te un pictor me=ter =i le zugr[vea prin saloane =i prin camerele de studiu c`te o bibliotec[ de minune, ]n care se g[seau tot ce ne-a l[sat mai sublim g`ndirea omeneasc[, de la crea\iune =i p`n[ ]n timpul lui Caragea. Judec`nd ]ntre oamenii care au biblioteci =i nu le citesc =i ]ntre cei care le au numai zugr[vite, eu cred mai cu minte pe cei din urm[ (n.N.F.)

42

Nicolae Filimon

ne putem pronun\a asupra acestei maxime; zicem numai c[ P[turic[ ar fi fost ]n stare s[ dea contemporanilor s[i o dovad[ str[lucit[ c[ ea se realizeaz[ c`teodat[. Pic[tura g[ure=te piatra, zice un alt proverb. Se poate =i nu se poate; acela ]ns[ care realizeaz[ acest proverb este un om mare ]n felul s[u. P[turic[ era ]ntr-adev[r un om extraordinar. El ]=i luase hot[r`rea de a deveni om mare =i nici un obstacol nu putea s[-l abat[ de la aceast[ idee fix[. Ca slug[, era dator s[ lucreze mai multe ore pe zi =i a se supune la toate slugile cele mai vechi dec`t d`nsul; ca ambi\ios, c[ta s[ ]nve\e carte mult[, precum ]i zisese fanariotul, =i s[ se sileasc[ a ]nl[tura toate obstacolele ce ]nt`mpina ]n calea ambi\iunii sale. Cum putu dar s[ ]nving[ at`tea greut[\i =i s[ ias[ triumf[tor? Iat[ modul ce ]ntrebuin\[: c`nd se cr[pa de ziu[, P[turic[ se afla l`ng[ u=a postelnicului, st`nd ]n picioare spre a ]mplini cu exactitate ordinele st[p`nului s[u. Pe dat[ ce fanariotul se de=tepta, el intra ]n cas[, ]l freca pe picioare, ]l ajuta s[ se ]mbrace, ]i da de sp[lat, ]i aducea dulcea\[, cafea =i ciubuc. Toate aceste mici servicii le executa cu cea mai mare iu\eal[, gra\ie =i cu un fel de afec\iune ce f[cea pe fanariot s[-l cread[ de cel mai credincios =i devotat dintre servitorii s[i. Dup[ ce pleca boierul la curte, se ducea la v[taful =i-i f[cea o mul\ime de lingu=iri; apoi, dup[ ce-=i sp[la feligenele de cafea =i cur[\a bine ciubucurile, se ]nchidea ]n camera sa =i se da cu totul la citire =i la medita\iuni, petrec`ndu-=i astfel timpul p`n[ la ora pr`nzului, c`nd, dup[ obiceiul s[u, se a=eza pe treptele sc[rii de la intrarea casei cu c`te o carte ]n m`n[ =i sta acolo p`n[ ce venea st[p`nul s[u; iar dup[ aceea, c`nd =edea la mas[, el ]=i lua locul printre servitori =i se silea s[ ]ntrec[ pe to\i ]n zel =i activitate. Osebit de aceasta, el se purta cu mare amabilitate c[tre to\i servitorii casei, f[r[ excep\iune; ]i ajuta la lucr[rile lor =i le ]mplinea dorin\ele, pun`ndu-se mijlocitor ]ntre d`n=ii =i v[taful de curte.

Ciocoii vechi =i noi

43

Aceast[ purtare f[cu pe P[turic[ s[ fie iubit =i adorat de toate slugile, afar[ numai de v[taful cur\ii, care, ]n\eleg`nd foarte bine g`ndurile lui, se pref[cea c[ nu bag[ ]n seam[ nimic =i ]l spiona ]n t[cere. }n timpul acesta se ]nt`mpl[ cearta postelnicului cu amanta sa, pe care credem c[ n-au uitat-o lectorii no=trii. Fanariotul se afla cuprins de o mare irita\ie; nu =tia, nenorocitul, de urma s[ cread[ cele ce se vorbeau despre amanta sa sau jur[mintele =i istericalele prin care ea ]=i proba inocen\a. Bietul om o iubea foarte mult =i, pentru mai marea lui nenorocire, era gelos ca un turc. Astfel dar, dup[ mult[ chibzuire =i reflec\iune, se decise a o pune sub privegherea unui Argus1. M[sura nu era rea, dar prezenta mari dificult[\i ]n privin\a alegerii unui individ care s[ ]mplineasc[ acest important serviciu. Prima idee ce i se ]nf[\i=a fu de a o pune sub privegherea unei femei b[tr`ne; dar dup[ ce mai medit[ c`tva timp, el zise ]n sine=i ]ncrunt`ndu-=i spr`ncenele: “Muierile cele b[tr`ne se corump foarte lesne”. Se g`ndi s[ aduc[ un eunuc din Constantinopole, dar lep[d[ =i aceast[ idee, c[ci =tia din ]ncercare c`t pre\uie=te =i credin\a eunucilor. Obosit, ]n fine, de a c[uta =i a nu g[si vindecarea grijii ce-l muncea, se l[s[ pe sofa oft`nd din b[ierile inimii; dar dup[ ce se mai g`ndi un minut, se scul[ cu repeziciune =i b[tu din palme. La acest semn de chemare, ]ntrebuin\at foarte mult pe acei timpi, u=a se deschise =i intr[ P[turic[ cu ochii pleca\i ]n jos =i cu fa\a mai umilit[ dec`t a unui c[lug[r. Fanariotul ]l privi cu mul\umirea ce simte tot omul c`nd g[se=te aceea ce a c[utat; apoi zise: — Apropie-te, Dinicule, c[ am s[-\i vorbesc! — Porunce=te, st[p`ne! zise pref[cutul ciocoi, ]naint`nd c[tre 1 Argus — personaj fabulos din mitologia greac[; avea 100 de ochi din care 50 erau totdeauna deschi=i. Simbol al supravegherii neobosite =i al agerimii ce nu poate fi ]n=elat[.

44

Nicolae Filimon

st[p`nul s[u cu m`inile puse pe piept =i cu ochii pleca\i c[tre p[m`nt. — Ia spune-mi, Dinicule, cum tr[ie=ti tu ]n curtea mea? Te mul\ume=ti de bucatele cu care te hr[nesc =i de hainele cu care te ]mbrac? — Foarte bine, st[p`ne; nu sunt vrednic s[ mul\umesc lui Dumnezeu pentru marea bun[tate ce ai ar[tat =i ar[\i cu mine! — Ia spune-mi acum, m[ iube=ti tu pe mine? — Te iubesc, st[p`ne, mai mult dec`t pe tat[-meu. Fanariotul sur`se cu ]ng`mfare; apoi, dup[ ce-=i r[suci de c`teva ori negrele sale must[\i, zise; — Ascult[, Dinicule. Am s[-\i ]ncredin\ez una din cele mai mari taine ale sufletului meu; bag[ ]ns[ de seam[, s[ m[ sluje=ti cu dreptate, c[ci ]ntr-alt chip nu numai c[ vei pierde n[dejdea de pricopseala ta, la care m[ g`ndesc de at`ta vreme, dar te voi =i pedepsi f[r[ mil[. — }\i jur, st[p`ne, s[ te slujesc cu credin\[ la orice-mi vei porunci. — Ei bine, Dinule, ascult[. Cuno=ti tu pe Duduca? — Nu o cunosc, st[p`ne. — Cum se poate s[ nu cuno=ti tu pe \iitoarea mea? — }n adev[r, st[p`ne, nu o cunosc. — Asta nu face nimic. Duduca este o fat[ foarte frumoas[, pe care o iubesc p`n[ la nebunie =i, fiindc[ o fat[ ca d`nsa poate s[ plac[ =i altora, m-am g`ndit c[ n-ar fi r[u a o pune sub privegherea unui om credincios. Ai, ce zici tu, bine m-am g`ndit? — Foarte bine, st[p`ne. Paza bun[ trece primejdia cea rea, zice parimia. — De=i Duduca mea este foarte ]n\eleapt[ =i n-am sim\it p`n[ acum nimic despre d`nsa... — A=a este, blagorodnice st[p`ne, ai dreptate. — Dar pentru mai mare siguran\[ te-am ales pe tine, ca s[ o p[ze=ti.

Ciocoii vechi =i noi

45

— C`nd este vorba s[ te slujesc pe domnia ta, st[p`ne, sunt gata a trece chiar prin foc; spune-mi numai ce am s[ fac =i vei vedea. — Aferim, Dinicule, aferim, s[ tr[ie=ti, copilul meu; cine sluje=te cu zilos pe st[p`nul s[u, pe acela nu-l p[r[se=te Dumnezeu. Duduca mi-a zis c[-i trebuie un fecior; cat[ dar s[ te mu\i cu locuin\a la d`nsa =i s[ treci ]n fa\a ei ca o slug[ credincioas[; s[ o ascul\i la orice-\i va porunci; s[ te prefaci c[ nu bagi de seam[ nimic, c[ nu vezi =i nu auzi nimic =i s[ vii ]n toate zilele la mine s[-mi spui tot ce se va petrece ]n casa ei, f[r[ s[ treci cu vederea cel mai mic lucru. — Voi urma ]ntocmai poruncilor blagorodniciei tale =i m[ voi sili c`t voi putea ca s[ m[ fac vrednic de ]ncrederea ce ai ]n mine. — S[ tr[ie=ti, copilul meu! =i, deodat[ cu vorba, bag[ m`na ]n buzunarul anteriului =i sco\`nd cincizeci de ruble zise: |ine, Dinicule, =i s[ fii cuminte, m[ ]n\elegi tu? P[turic[, ca ciocoi fin ce era, ]nghenunche dinaintea fanariotului, ]i s[rut[ m`na cu cea mai mare umilin\[ =i f[cu s[ cad[ din ochii s[i de =arpe dou[ lacrimi de acelea ce ]n aparen\[ arat[ o inim[ plin[ de recuno=tin\[, dar ]n realitate nu sunt dec`t pl`nsul crocodilului prin care am[ge=te victima sa. Dup[ aceast[ scen[ de tartufism1 jucat[ cu at`ta m[iestrie, ciocoiul p[r[si camera st[p`nului s[u =i intr[ ]ntr-a sa. Liber acum de povara simul[rii, ]ncepu a se plimba prin camer[ cu pa=i rari =i precipita\i. Tr[s[turile fe\ei sale luar[ un aspect straniu, ce l[sa s[ se z[reasc[ uneori expresia unei nespuse bucurii de a-=i vedea ]mplinite dorin\ele sale de at`ta timp; c`teodat[ un nor de ne]ncredere ]n viitor schimba ]ntr-o clip[ fa\a fizionomiei sale; apoi iar c[dea ]ntr-un fel de apatie, din care trecea cu iu\eal[ la o feroas[ =i amenin\[toare veselie. 1 Tartufism — simbol al ipocriziei. Personaj din comedia cu acela=i nume a scriitorului clasic francez Molière, Tartuffe ]=i ascunde ipocrizia =i lipsa de scrupule sub masca religiozit[\ii.

46

Nicolae Filimon

Aceast[ criz[ moral[ \inu c`teva momente, iar dup[ aceea fizionomia ciocoiului se lumin[ =i, cu lini=tea ce-i redase ]ncrederea ]n sine =i ]n dib[cia sa, el exclam[ cu bucurie: “Iat[-m[, ]n sf`r=it, ajuns la \inta dorin\elor mele! Am ]n m`ini pe \iitoarea grecului, patima lui cea mai de c[petenie; ]n sf`r=it am cheia acelui str[lucit viitor pe care-l visez de at`ta timp. Ce fericire, ce nepre\uit[ fericire!... Aceasta este o cheie cu care cineva deschide chiar por\ile raiului... +i de ce nu?... Eva a scos pe Adam din rai, ca s[ dea prilej altei femei a i-l deschide mai ]n urm[. O femeie a f[cut pe greci, dup[ cum zic c[r\ile, s[ se bat[ zece ani de-a r`ndul1. Favoritele din harem \in ]n m`n[ soarta ]mp[r[\iei turce=ti; chiar aici, la noi, vedem pe domni\[ ]ntorc`nd curtea =i \ara ]ntreag[ dup[ pl[cerea ei =i, dac[ ea a f[cut pe st[p`nul meu din ciohodar, postelnic mare =i c[m[ra=, de ce oare Duduca s[ nu fac[ din mine un om puternic, fericit?... Pildele nu ne lipsesc. C`\i au fost ca mine, ba ]nc[ =i mai r[u dec`t mine, c[ci, slav[ Domnului, nu sunt \igan2, =i cu toate acestea, prin muieri =i alte marafeturi ciocoie=ti, chiar =i \iganii au ajuns azi la noi ]n protipendad[, ]nc`t n-ai ]ncotro s[ te ]ntorci de postelnici, logofe\i =i vistieri. Prinde inim[, dragul meu P[turic[! M`ine vei pune i=licul ]n cap =i, de va vrea Dumnezeu cu tine, nu va trece mult =i vei avea mo=ii, \igani =i averi nenum[rate =i vie atunci cineva s[-\i cear[ socoteal[ despre mijloacele prin care ai dob`ndit toate acestea! Vie, de va putea!” Pe c`nd P[turic[ ]=i crea ]n imagina\ia sa aceste realizabile visuri, u=a camerei sale se deschise =i intr[ un \igan ]nl[untru. — Ce cau\i aici, cioar[? zise ciocoiul sup[rat. — M[ iart[, logofete Dinule, dar am venit s[-\i dau o carte de la b[baca dumitale. 1 Mitologia greac[ consider[ r[pirea Elenei — regina Spartei — drept cauz[ a r[zboiului troian. 2 Aici \igan este sinonim cu rob, ]ntruc`t ]n |[rile Rom`ne, ]n epoca feudal[, boierimea st[p`nea robi \igani cu drept de a-i vindea =i a-i cump[ra.

Ciocoii vechi =i noi

47

— Ad-o-ncoace, cioar[, =i piei din ochii mei. |iganul se retrase =i Dinu P[turic[, deschiz`nd scrisoarea, citi cele urm[toare: ”Cu p[rinteasc[ dragoste m[ ]nchin dumitale, preaiubitul meu fiu! Iat[ doi ani ]n cap de c`nd te-am dat pe pricopseal[ la postelnicul =i nu v[d nici un spor de la tine; aceasta m[ pune ]n mare aporie. Se vede c[ tu, ]n loc s[ te sile=ti a ie=i la obraze, umbli haimana pe poduri cu derbedeii. Bag[-\i min\ile ]n cap, m[i b[iete, vezi c[ eu sunt b[tr`n =i s[rac, s[ n-ai de la mine nici o n[dejde. Cum ]\i vei a=terne, a=a vei dormi, auzitu-m-ai? Srisoarea ce-\i empericlisesc este c[tre d-lui, postelnicul; s[ i-o dai negre=it, c[ci ]ntr-]nsa ]i vorbesc pentru tine =i ]l rog s[ te puie ]n vreun mansup. Al t[u preadoritor p[rinte, treti-logof[t Ghinea P[turic[ ot Bucov sud Saac 1816, mai 17“ Dup[ ce P[turic[ citi aceast[ scrisoare, scoase c[lim[rile de la br`u, se a=ez[ pe un sc[unel =i, pun`nd piciorul drept peste cel st`ng, scrise r[spunsul acesta: ”Cu fiiasc[ plec[ciune. P[rinteasca dumitale scrisoare de la 17 zile ale lunii lui mai am primit-o cu nespus[ veselie =i m-am bucurat din r[runchi c[ te afli s[n[tos, c[ci eu, din mila cerescului P[rinte, m[ aflu ]ntru toat[ ]ntregimea s[n[t[\ii. Bucur[-te, taic[, =i iar[=i bucur[-te, c[ci, de=i am slujit doi ani la postelnicul pe ]mbr[c[minte =i m`ncare =i mi-am plecat capul la to\i calicii f[r[ osebire, dar acum, slav[ Domnului, am pus m`na pe p`ine =i pe cu\it. Am oprit roata norocului: n-am s[ m[ mai tem de nimic! Postelnicul m-a ales sfetnic de tain[ al s[u =i pe neg`ndite mi-a

48

Nicolae Filimon

]ncredin\at o tain[ prin care ]n pu\in timp pot s[ ajung om mare. At`t deocamdat[: ]\i voi mai scrie! Preaplecat =i dorit al domniei tale fiu, Dinu P[turic[“ Dup[ ce plicui =i pecetlui aceast[ scrisoare, chem[ de afar[ pe \igan, i-o dete ]n m`n[ =i-i zise: “Du aceast[ carte la postelnicie =i spune s[ o trimit[ la Bucov, f[r[ cea mai mic[ z[bav[, ai auzit?” |iganul disp[ru cu iu\eala v`ntului, iar ciocoiul se l[s[ pe pat =i adormi, g`ndindu-se la exploatarea minei sale. CUPRINS

Capitolul VI IPOCRI|II }N LUPT{ A doua zi dup[ ]ntrevorbirea confiden\ial[ dintre postelnicul Andronache =i Dinu P[turic[, acest din urm[ str[b[tea strada Cali\ii cufundat ]n medita\iuni serioase. Preocupa\iunea lui era at`t de mare, ]nc`t de multe ori se lovea piept ]n piept cu trec[torii de pe drum; dar pe c`nd se afla ]n dreptul caselor lui arma= M. fu atras de sunetul cel nazal =i ascu\it al unei voci ce striga: “Dinule! he, he, Dinule! ia f[-te ]ncoace, =trengarule; unde ai plecat a=a de diminea\[?” P[turic[, de=teptat din asopismul ]n care se afla, se uit[ ]n toate p[r\ile =i, v[z`nd la poarta acelor case un omule\ cu statura scurt[ =i groas[, cu fa\a rotund[ ]ntocmai ca o lun[ plin[ desenat[ pe pere\i, cu ochi mici ca de t[tar, cu nasul turtit =i cu gura larg[, armat[ cu ni=te din\i mici =i strica\i, recunoscu ]ntr-]nsul pe Nicul[i\[, v[taful de curte al arma=ului, care, mai norocit dec`t d`nsul, ]ncepuse de mult timp a zeciui averile st[p`nului s[u =i acum nu a=tepta dec`t rangul de vtori-vistier, drept plata ostenelilor sale, =i supranumele de “buclucci boier”, pentru multele =iretlicuri =i ]ncurc[turi ce f[cea.

Ciocoii vechi =i noi

49

P[turic[ trecu drumul =i salut[ pe ]ng`mfatul v[taf cu o ]nchin[ciune p`n[ la p[m`nt. — Ce mai veste-poveste, Dinule? ]ntreb[ v[taful, m`ndru de pozi\iunea sa. — Nimic nou, nene Nicul[i\[! — Unde te duceai a=a iute =i cu capul ]ntre urechi? — La cucoana Duduca. — A! a! ]n\eleg, la \iitoarea st[p`nu-t[u. +i ce ai s[ faci acolo a=a de diminea\[? — }i duc un r[va=. — Din partea cui? — Dintr-a st[p`nului meu. — Dar ce, s-a ]mp[cat cu d`nsa? — Trebuie mai ]nt`i s[ =tiu de au fost certa\i. — Va s[ zic[ nu =tii nimic?... Prostule!... — Nimic de tot, adaose P[turic[ cu o privire mali\ioas[. — Afl[ dar de la mine c[ ei au fost certa\i foarte r[u. — +i de ce, nene Nicul[i\[? — Auzi acolo, de ce! Fiindc[ diavoli\a de greac[ vrea s[ \ie doi pepeni ]ntr-o m`n[, adic[ este amorezat[ dup[ un calemgiu de la vistierie. — A=i! nu cred! — Crede ce-\i spun eu. Postelnicul Andronache a aflat acest amor tainic =i s-a certat cu d`nsa furc[. — Poate, dar ia spune-mi: cine este acest calemgiu? — Este fiul lui c[pitan Gheorghe Basma de la Dorob[n\ie. — Ce fel de om este acela? — Este un b[iat de dou[zeci =i doi p`n[ la dou[zeci =i cinci de ani, frumos, ginga= =i sub\irel, pare c[-i tras printr-un inel. — O fi iubind-o, m[ nene Niculae? Ai, ce zici? — Mi se pare c[ da, fiindc[ nu ]n\eleg cum ar putea s[ fac[ at`tea comedii dac[ n-ar iubi-o? 4

Ciocoii vechi =i noi

50

Nicolae Filimon

— +i ce comedii face? ]ntreb[ P[turic[ cu ner[bdare. — Trece cu l[utari pe la miezul nop\ii, se opre=te dinaintea ferestrelor ei, ofteaz[, c`nt[ =i celelalte. — Numai at`t? — Ba =i ceva mai mult: sare prin gr[dina Mitropoliei, dintr-]nsa trece ]ntr-a grecei, de-acolo intr[ ]n curte =i se ascunde ]ntr-o claie de f`n p`n[ pleac[ postelnicul; iar dup[ aceea se duce de-i \ine locul l`ng[ frumoasa greac[, cu alte cuvinte fericitul calemgiu se bucur[ f[r[ nici o cheltuial[ de femeia pentru care st[p`nul vars[ at`ta aur =i argint. — E=ti bine ]ncredin\at despre aceasta? — Mai bine nu se poate: omul care mi-a spus aceast[ tain[ este at`t de credincios, ]nc`t a= putea s[ jur ]n biseric[ pentru d`nsul. Dar, ia spune-mi, de ce-mi faci at`tea ]ntreb[ri asupra acestei pricini? Oare voie=ti s-o prinzi =i s[ te ar[\i cu slujb[ ]naintea st[p`nului t[u? S[ nu faci aceast[ nerozie, m[i b[iete, c[ci o s[ te c[ie=ti foarte mult. — +i de ce s[ nu-i dau pe fa\[ aceast[ neagr[ v`nzare? ad[ug[ Dinu, cu oarecare aprindere pref[cut[. — Voie=ti s[ afli pricina pentru care te opresc? — Da, c[ci eu iubesc pe st[p`nul meu =i nu voiesc s[-l v[d ]n=elat de o femeie desfr`nat[ =i f[\arnic[. — E=ti prost, b[iete! Tu nu =tii ce va s[ zic[ patima dragostei. Ascult[: tu o s[ te duci la st[p`nu-t[u =i o s[-i spui c[ greaca ]l ]n=al[, nu este a=a? El deocamdat[ o s[ te cread[, o s[-\i zic[: “Aferim, Dinule!”, ba ]nc[ poate s[-\i dea =i un bunicel bac=i=; dar dup[ acea o s[ se duc[ la greac[, o s[ se certe cu d`nsa, o s-o sperie c-o gone=te din cas[ =i celelalte. Ea, ca s[-l ]ncredin\eze c[ e nevinovat[, o s[ ]nceap[ s[ pl`ng[, o s[-=i smulg[ p[rul din cap, o s[ jure pe tot ce are mai sf`nt; ]n cele din urm[ o s[ se prefac[ c[ le=in[ =i atunci st[p`nul t[u, ca un fermecat ce este, o s[ se ]mpace cu d`nsa.

Ciocoii vechi =i noi

51

— At`t mai r[u pentru d`nsul! — Zi mai bine c[ pentru tine o s[ fie mai r[u, nerodule! — De ce? — Fiindc[ pe dat[ ce se vor ]mp[ca, greaca o s[ ]ntrebuin\eze toate mijloacele ca s[ afle pe p`r`torul ei. — Dar st[p`nu-meu n-o s[-i spuie. — |i-ai g[sit! Ba o s[-i spuie, =i ]nc[ chiar f[r[ voia lui, c[ci astfel merg treburile dragostei. He! he! b[iete. Tu e=ti un copil de ieri-de-alalt[ieri, nu =tii nimic. Ascult[-m[ pe mine, c[ sunt lup b[tr`n, am dat cu capul de pragul de sus =i am v[zut pe cel de jos. C`nd b[rbatul =i femeia se iubesc =i \in ]n dreptate, via\a lor curge dulce ]ntocmai ca apele unui r`u lini=tit; dar c`nd muierea ]ncepe s[ calce str`mb =i o simte b[rbatul, inima lui arde, =tii, ca pe=tele pe c[rbuni. Ziua =i noapte se g`nde=te tot la necredin\a muierii; aci se ceart[ cu d`nsa =i o las[, aci iar[=i se ]mpac[, =i am b[gat de seam[ c[, la asemenea ]mp[ciuiri, omul face mai multe jertfe pentru o femeie netrebnic[ dec`t pentru una cinstit[. Astfel dar, greaca o s[ cear[ de la st[p`nu-t[u, ca dar pentru ]mp[c[ciune, dep[rtarea ta din slujba lui =i poate chiar o falang[ bunicic[ dat[ dinaintea por\ii caselor ei, ca s[ te ]nve\i minte a nu mai b[ga z`z[nii ]ntre d`nsa =i postelnicul. — Ai drepate; dar, ia spune-mi, ce trebuie s[ fac? — S[ ]nchizi ochii =i s[-\i cau\i de treab[, ca un b[iat cinstit ce e=ti, =i vei vedea c`t de mult o s[ te iubeasc[ am`ndoi; iar[ trebu=oarele tale o s[-\i mearg[ de minune. Dinu P[turic[ salut[ pe mentorul s[u =i plec[ ]nainte, mul\umit de pove\ele lui, c[ci g[sise ]ntr-]nsele o complet[ aprobare a politicii sale. Ajung`nd la casele Duduc[i, el intr[ pe porti\a cea mic[, sui scara =i se puse jos, ]n pridvor, pe un pat de sc`nduri acoperit cu un chilim de |arigrad. Era pe la orele nou[ de diminea\[; greaca se sculase =i se dusese la oglind[, ca s[-=i puie ]n regul[ gra\iile maltratate de voluptoase-

52

Nicolae Filimon

le pl[ceri ale nop\ii trecute =i s[ mai adauge c`teva frumuse\i artificiale, ca s[ dea mai mult interes celor fire=ti. Toaleta femeilor cochete din zilele noastre, de=i a devenit o ]ndeletnicire foarte grea =i ]mpov[r[toare pentru bietele slujitoare din cauza nenum[ratelor forme =i feluri de piept[n[ri, de sp[l[turi, de limpeziri cu ape aromatice =i chimice pentru lustruirea, dregerea =i ]mprosp[tarea pieli\ei obrazului =i alte nenum[rate nimicuri femeie=ti, cu toate acestea ea r[m`nea o juc[rie de nimic ]n compara\ie cu toaleta elegantelor din timpii domnilor fanario\i. Chera Duduca, de=i se afla ]n anii cei mai frumo=i ai v`rstei femeie=ti, dar destr[mata via\[ ce o petrecea o f[cuse s[ alerge foarte de timpuriu la ajutorul gra\iilor ]mprumutate. Astfel dar toaleta ei din toate zilele se compunea dintr-un =ir de torture la care ea se supunea cu cea mai mare resigna\iune, numai ca s[-=i conserve acea frumuse\e care f[cea pe postelnicul s[ depuie la picioarele ei toate jafurile c`te le storcea din biata \ar[ =i pe frumosul calemgiu a o numi cheruvimul s[u =i a o iubi cu o ardoare egal[ amorului ce ea avea c[tre d`nsul. }n toate nop\ile, dup[ ce expedia pe am`ndoi adoratorii ei, se ungea pe obraz cu alifie v`n[t[; diminea\a se =tergea cu albu= de ou, se aburea cu c[r[mizi ]nc[lzite ]n foc =i stropite cu ap[ de salc`m, apoi se sp[la cu ap[ de pelin. Acestea le f[cea ca s[ ]ntind[ pielea obrazului =i s[ dispar[ zb`rciturile; apoi se =tergea cu un burete muiat ]n ap[ de castrave\i, ca s[ scoat[ petele, =i se spoia cu dres, ca s[ dea pieli\ei o culoare mai alb[. Dup[ toate aceste opera\iuni, care n-aveau alt scop dec`t a albi, a ]ntinde =i a ]ntineri pieli\a obrazului, veneau rumeneala cea mincinoas[ cu care ]=i colora obrajii =i buzele, gogo=ile de ristic arse cu care ]=i ]nnegrea spr`ncenele =i plasturele cele negre cu care ]=i f[cea murse sau benghiuri false. Dup[ ce greaca ]=i s[v`r=i acea toalet[ complicat[ =i se mai ]ntoarse de c`teva ori pe dinaintea oglinzii, z`mbind =i gesticul`nd,

Ciocoii vechi =i noi

53

ca s[ se asigure dac[ e de ajuns gra\ioas[, dete ordin s[ introduc[ ]n camera sa pe mesagerul postelnicului. O \iganc[ frumu=ic[ se ar[t[ ]n u=a s[lii =i f[cu semn lui P[turic[ s[ intre ]nl[untru. El intr[ =i dete scrisoarea, apoi, tr[g`ndu-se ]napoi c[tre u=[, se str`nse la piept =i lu[ o pozi\iune at`t de umilit[ =i plin[ de smerenie, ]nc`t ar fi putut s[ am[geasc[ pe ori=icine. Dar chera Duduca, care era personificarea fine\ii =i a vicle=ugului femeiesc, pricepu f[\[rnicia chiar sub acel v[l de prostatic[ modestie. Ea citi scrisoarea p`n[ la un loc, f[r[ s[ lase a se z[ri pe figura-i vreun semn de surpriz[ bun[ sau rea; dar c`nd ajunse la partea aceea prin care postelnicul ]i recomanda pe acel nou Argus ]nve=m`ntat cu anteriu =i giubea, ea ]=i arunc[ f[r[ voie ochii asupra ciocoiului =i, ]ntocmai ca vulpea ce vede =i simte cursa ]ntins[, z`mbi cu am[r[ciune =i ]=i contunu[ lectura p`n[ la sf`r=it. Dup[ aceea s[rut[ scrisoarea =i, b[g`nd-o ]n s`n, se puse a examina cu mai mult[ aten\ie figura lui Dinu P[turic[ care, de=i ]n acele momente de pref[c[torie exprima un fel de nevinov[\ie amestecat[ cu stupiditate, dar tot l[sa a se str[vedea ]ndestule vicii, dintre care cele mai principale erau r[utatea =i la=itatea. Am zis c[ greaca era viclean[ ca o vulpe; ca s[ dovedim ]ns[ c`t de ad`nc[ =i p[trunz[toare era fine\ea spiritului ei, cat[ s[ ar[t[m c[ cu toat[ arta ce puse P[turic[ ]n lucrare spre a face s[ dispar[ din tr[s[turile fe\ei sale ]ntunecoasele inten\iuni =i aspir[ri ce-i rodeau inima, nu numai c[ nu putu s[ o am[geasc[, dar o f[cu chiar s[ ]n\eleag[ =i mai bine cu cine are a face. Trecur[ c`teva momente, ]n care ace=ti doi actori se priveau unul pe altul, f[r[ s[ pronun\e o vorb[ m[car. Aceast[ t[cere scrut[toare sem[na foarte mult cu lini=tea aparent[ a dou[ fiare ce stau de se observ[ cu o pref[cut[ nep[sare mai nainte de a s[ri cu asalt una asupra alteia. }n fine, greaca hot[r] s[ dea asaltul; ea ]ncepu de la una din cele mai mari sl[biciuni ale ciocoilor, adic[ de la m`ndrie.

54

Nicolae Filimon

— Ei bine, logofete Dinule, ]i zise ea cu un z`mbet dispre\uitor, Cilibi Andronache ]mi scrie c[ de ast[zi ]nainte ai s[ fii unul dintre slugile casei mele. — M[ bucur din toat[ inima, milostiva mea st[p`n[. — O fi precum zici, dar, uite, te v[d ]mbr[cat bine, cu giubea, cu anteriu, cu fermen[, cu papuci galbeni =i cu fes de |arigrad; pare c[ e=ti scos din cutie =i asta nu-mi prea place. S[ lepezi aceste haine boiere=ti =i s[ te ]mbraci cu haine de fecior prost. — Voi face dup[ pl[cerea domniei tale, milostiv[ cucoan[! — Da, negre=it, c[ci o s[ te trimit cu co=ni\a ]n t`rg =i nu voi ca pazarghideanul meu s[ poarte ceac=iri =i ilic! — Voi face orice-mi vei porunci, milostivo! — Asta o cred, c[ci la din ]mpotriv[ voi ]ntrebuin\a g`rbaciul, pe care-l vei fi v[zut poate at`rnat d-asupra u=ii sacnasiului1. — M[ voi supune ]n t[cere la orice va g[si cu cale milostivirea ta. Greaca, v[z`nd marea ipocrizie =i falsa resigna\iune cu care ciocoiul primea aceste lovituri groaznice, se sp[im`nt[, dar nu disper[. — A=a precum ]\i zic, r[spunse ea, o s[ te pun s[ tai ceap[ la buc[t[rie, s[ speli vasele, s[ tai lemne, s[ aduci ap[ cu sacaua de la Filaret =i alte m[run\i=uri de felul acesta. — Prea bine, st[p`na mea; le voi face toate acestea, ba ]nc[ =i mai multe, numai ca s[ te v[d mul\umit[. — Vei =edea toat[ ziua ]n pridvor cu capul gol, ca s[ ]mpline=ti poruncile mele, c[ci la din ]mpotriv[ ]\i voi pune coarne, te voi unge cu miere =i te voi lega de st`lpul por\ii, ca s[ te m[n`nce mu=tele =i s[ r`d[ lumea de tine... Ai ]n\eles? — Am ]n\eles, milostiva mea, =i sunt gata a suferi =i mai mari pedepse dec`t acestea, f[r[ a m[ pl`nge, c[ci st[p`nu-meu te iube=te =i eu trebuie s[ suf[r orice mi s-ar ]nt`mpla de pe urma domniei sale. 1 Sacnasiu se numea o camer[ mic[, situat[ ]n fundul s[lii =i ]mpodobit[ cu pat =i perne, unde a=teptau cei ce veneau cu trebuin\e, p`n[ ce ]i primeau boierii ]n cas[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

55

“Peste putin\[!” zise greaca ]n sine, disperat[ de s`ngele rece al ciocoiului; =i avea dreptate, c[ci toate s[ge\ile vicle=ugului ei se t`mpiser[ ]n inima de piatr[ a ciocoiului. Prima idee ce-i veni ]n minte fu de a rupe leg[turile de amor cu calemgiul, singurul mijloc de a se pune ]n siguran\[ despre spionajul lui P[turic[; pe dat[ ]ns[ ce se g`ndi la dulcile momente ce petrecuse =i ]nc[ petrecea cu acel june frumos, s`ngele i se concentr[ ]n inim[ =i fa\a-i se ]ng[lbeni ca ceara. S[ \ie pe amant, ciocoiul ar fi tr[dat-o negre=it =i ar fi pierdut pe postelnicul Andronache, care o ]ngrijea ca pe o domni\[. Aceste dou[ idei deveniser[ ]n acel moment Scila =i Caribda1 pentru greaca noastr[. Dar arsenalul vicleniilor femeie=ti este foarte mare; ajunge numai s[ =tie cineva s[ caute ]ntr-]nsul =i desigur va g[si c`te ceva pentru orice ]mprejurare. Greaca c[ut[ =i g[si ]n adev[r mijlocul de a sc[pa din toate cu fa\a curat[. La aceast[ fericire neg`ndit[ fruntea ei se lumin[, tr[s[turile obrazului s[u luar[ un aer dulce =i z`mbitor. Atunci, privind pe Dinu cu dulcea\[, ]i zise: — Ia spune-mi, Dinule drag[, cum \i s-a p[rut purtarea mea c[tre tine? Nu este a=a c[ sunt o nebun[? Auzi colo! S[ sperie cineva at`t de mult pe un fl[c[ia= a=a de frumos =i muchelef! S[ n-ai grij[ de nimica; o s[ tr[ie=ti ]n casa mea ca la pieptul maicii tale; tot ce \i-am zis n-a fost dec`t glume. Ai, de! fii mai cu inim[. Dinu n[bu=i ]n mica sa inim[ bucuria acestui mare triumf =i, apropiindu-se de greac[ cu o sfial[ pref[cut[, f[cu m[tanie =i-i s[rut[ m`na; apoi ]=i lu[ ziua bun[ =i se duse.

1 A fi ]ntre Scila =i Caribda — a fi ]ntre dou[ pericole greu de evitat. Zicala se trage de la pr[pastia cu v`rtej de pe \[rmul Siciliei (Caribda) =i st`nca din fa\a sa, pe \[rmul Italiei (Scila). }n antichitate cei care treceau cu cor[biile pe aici se aflau ]n mare primejdie.

56

Nicolae Filimon

Capitolul VII P~N{ NU FACI FOC, FUM NU IESE

CUPRINS

Dou[ s[pt[m`ni ]n urma acelor descrise ]n capitolul precedent, ]ntr-o noapte r[coroas[ de prim[var[, postelnicul Andronache ie=ea de la amoreza sa cu ciubucul aprins =i cu sluga dup[ d`nsul, care \inea ]ntr-o m`n[ o chisea de =al plin[ cu tutun, iar ]n cealalt[ o pereche de papuci galbeni. Tr[s[turile fe\ei postelnicului, de=i pu\in cam descompuse, ar[tau acum o mul\umire pa=nic[ =i lipsit[ de grijile ce muncise pe bietul fanariot cu vreo c`tva timp mai ]nainte. }ntr-o ulicioar[ ]ntunecoas[ ce ducea ]n mahalaua Dudescului, sta de mai multe ore o butc[ elegant[ cu doi arm[sari. C`nd boierul se apropie de acea uli\[, sluga alerg[ c[tre locul unde sta ascuns[ tr[sura =i strig[: “Trage, Ioni\[!” Fanariotul se sui ]n tr[sur[ =i ciocoiul ]n coad[, strig`nd cu voce tare: “Acas[!” Rog pe bunii no=tri lectori s[ lase pe postelnicul a dormi ]n pace pe sofaua sa, c[ci are mare necesitate de somn, ca nu cumva s[-=i piard[, de=tept, iluziile fericirii sale, iar noi s[ ne ]ntoarcem iar[=i pe strada Cali\ei, ca s[ observ[m ce se petrece ]n casa amantei sale. Era o noapte frumoas[, o noapte tocmai bun[ pentru amoruri romantice. Frumos este, ]n adev[r, amorul de inim[, c[ci el ne procur[ momente de o fericire sublim[. C`te sim\iri ]nc`nt[toare nu ]ncearc[ un amant, c`nd pentru ]nt`ia dat[ surprinde sur`sul dorit al femeii ce el iube=te! C`t de-nfocate sunt palpita\iile inimii sale, c`nd el depune primul s[rutat pe buzele ei arz[toare; apoi c`te ]nc`nt[ri nu mai culege el, din treac[t, ]n dulcea via\[ a amorului, c`nd, ]ntr-o adunare sau la un bal, ]i vine din timp ]n timp c`te un semn de dulce suvenire f[cut cu o gra\ioas[ sfial[ sau o privire plin[ de dezmierdare aruncat[ pe furi= =i care ]i zice ]n limba cea misterioas[ a inimii: “Te iubesc!... te iubesc... din tot sufletul!” Dar amorul este o medalie cu dou[ fe\e. S[ ]ntoarcem acum medalia pe partea cea opus[.

Ciocoii vechi =i noi

57

Ce zice\i domnia voastr[ despre acele amoruri zgomotoase care ]ncep prin serenade de l[utari =i uneori de bande militare ]nso\ite cu tobe =i cu tipsii, ]ntocmai ca la gr[dina lui Giafer, =i care se termin[ prin p[ruieli ]n clasele de jos =i prin ceva mai r[u ]n cele de sus? Ce crime au s[v`r=it pa=nicii locuitori ai vecin[t[\ii, ca s[ fie de=tepta\i din somn ]n strig[rile birjarilor =i oft[rile cele monotone =i ascu\ite ale amorezilor vulgari, mai indiscre\i dec`t pisicile; c[ci aceste dobitoace sentimentale miorl[iesc =i ele o lun[ pe fiecare an =i apoi ne las[ ]n pace, ]n vreme ce pisoii cei cu dou[ picioare nu numai c[ miorl[ie ne]ncetat, dar neav`nd destul[ ]ncredere ]n seduc\iile vocii lor, mai iau =i pe al\ii de le ajut[. Dar r[ul prin r[u se pierde, zice un vechi proverb. Asemenea oameni nesocoti\i, care pun ]ntristarea =i disperarea ]n inimile bie\ilor consor\i =i p[rin\i, ]=i iau mai adesea plata nelegiuirii lor prin tr[darea ce le fac femeile corupte de d`n=ii; c[ci femeia care a avut curajul s[ calce jur[mintele f[cute ]naintea altarului =i juna fat[ care a dezonorat perii cei albi ai p[rin\ilor ei pentru vorbele dulci ale unui amant aprins de o patim[ ilicit[ ce pre\ vor pune oare pe ni=te angajamente trec[toare, dictate mai totdeauna de capriciu =i prea rar de inim[? O, juni! dac[ a\i =ti voi unde v[ duc aceste amoruri nesocotite, poate c-a\i fi mai scumpi ]n risipirea iluziunilor june\ii voastre! Voi nu =ti\i cu ce moned[ v[ pl[te=te femeia care a primit s[-i sacrifica\i anii vo=tri cei mai frumo=i, timpul, averea =i chiar onoarea voastr[. Voi nu =ti\i c[ acea fiin\[ pe care voi o crede\i ]ngerul vostru, sc[parea =i dezmierdarea inimii voastre, aceea este ]n stare a v[ tr[da pentru un diamant, pentru un =al =i, de mai multe ori, pentru c`te o vorb[ de spirit care sf`=ie =i batjocore=te sfin\enia amorului vostru. +i ce culege\i voi oare din toate sacrificiile ce face\i pentru aceste statui de marmur[? }n locul amorului, tr[darea, ]n locul fericirii, disperarea care sl[be=te =i d[r`m[ focul =i energia facult[\ilor voastre =i, ce e mai r[u, pierderea iluziunii care aduce cu sine scepticismul, monstru de s`nge, p[rinte al turb[rii =i al sinucidului.

58

Nicolae Filimon

Fericire perfect[ nu exist[ pe acest p[m`nt; aceasta s-a zis de mult timp =i de oameni foarte ]nv[\a\i; avem ]ns[ ceva care seam[n[ cu d`nsa: avem iluziunea, credin\a =i speran\a. Aceste daruri divine compun aci, pentru noi, ceea ce numim fericire. Un june care a iubit o femeie cu credin\[ =i devotament =i a fost r[spl[tit prin indiferen\[, ipocrizie =i tr[dare, acela pierde ]ncrederea ]n femei; pentru d`nsul nu mai exist[ fericire conjugal[; prin urmare el nu se mai ]nsoar[ sau, chiar de se supune la aceast[ datorie social[, inocentul amor al so\iei sale, gra\ioasele ei sur`deri, fragedele ei ]ngrijiri pentru d`nsul trec de pref[c[torii, femeia simte toate acestea, cearc[ a-l ]ncredin\a despre sinceritatea amorului ei, dar[ nu reu=e=te. }n fine lucrul se termin[ astfel: dac[ femeia este virtuoas[, sufer[ ]n t[cere, suspin[ =i moare; iar dac[ are caracter slab, cade ]n haosul pierz[rii, t`r`nd dup[ sine, ]n ru=ine, =i pe nevinova\ii s[i copii. Dar s[ venim la subiect. Era una din acele nop\i da var[ ]n care natura ]ntreag[ ]=i deschidea comorile uimitoarelor sale frumuse\i, spre a ne da o idee perfect[ de sublimitatea ei; bolta cerului era de un albastru ]nc`nt[tor; stelele pres[rate pe spa\iul ei nem[rginit de ast[ dat[ erau pline de o lumin[ magic[; luna, a c[rei palid[ =i dulce fa\[ umple de dor =i de ardoare inimile sim\itoare, sta aninat[ printre turlele Mitropoliei =i, nemaiput`nd din acel loc sf`nt s[-=i urmeze ]nfocatul ei amor cu junele p[stor Endymion1, amantul ei din vremile p[g`ne, ea p[rea a privi cu o nes[\ioas[ bucurie la at`\ia ]namora\i ce se dezmierdau cu-nfocare sub razele ei amoroase. Sufl[rile cele calde ale v`ntului de prim[var[ erau at`t de line, ]nc`t abia frunzele plopului se cl[tinau alene. 1 Legend[ ]n mitologia greac[; luna, dup[ ce ocole=te bolta cereasc[, se las[ ]n pe=tera ad`nc[ a muntelui Latmos, ]n c[utarea frumosului p[stor Endymion pe care l-a ]ndr[git. Dar Endymion, cuprins de o toropeal[ vecin[ cu somnul, nu o ia ]n seam[, =i luna, trist[, p[r[se=te bolta cereasc[ p`n[ ]n seara urm[toare.

Ciocoii vechi =i noi

59

Aceast[ maiestoas[ =i dulce t[cere era ]ntrerupt[ c`teodat[ de suspinele unei privighetori care c`nta durerile sale ascuns[ ]ntr-o dumbrav[ de lilieci din gr[dina m[n[stirei Antim. P[turic[, ]ndemnat mai mult de b[nuitorul instinct al r[ului dec`t de sim\[m`ntul frumosului, sta \intit la fereastra camerei sale, lu`nd foarte pu\in aminte la acea minunat[ panoram[. Nu trecu mult timp =i urechea lui fu izbit[ de sunetul unor instrumente de muzic[. Aceste sunete, fiind un acord de acelea ce fac l[utarii ]nainte de a ]ncepe c`ntarea, de=i ]ncetar[ numaidec`t, ]ns[ atraser[ aten\iunea ciocoiului. El se g`ndi c`teva momente, apoi b[t`ndu-=i fruntea cu palma, ca omul ce prinde o idee de mult timp a=teptat[, zise: “A! a! acum ]n\eleg! Ace=ti l[utari trebuie s[ fie pu=i de ibovnicul st[p`nei mele!... Nicol[i\[ de la boierul arma= nu m-a ]n=elat. Pe munc[, Dinicule! Pe munc[, b[iete, ca s[ mai scurt[m calea ce duce la fericire!” Zic`nd acestea, el lu[ ipingeaua pe d`nsul =i, cobor`ndu-se ]n gr[din[, se ascunse dup[ trunchiul unui arbore. L[utarii ]ncepur[ din nou acordurile lor; de ast[ dat[ ]ns[, ei c`ntar[ cum se c`nt[, adic[ puser[ capul pe um[rul st`ng =i, prin ajutorul arcu=elor =i al penelor de g`sc[, scoaser[ din viori =i cobze ni=te accente foarte patetice pentru timpii de atunci, dar care ast[zi n-ar avea cea mai mic[ putere asupra sim\urilor noastre, nici chiar pe aceea de a ne face s[ dormim. Dup[ ce l[utarii sunar[ c`teva arii melancolice, ei ]ncetar[, ca s[ dea loc unei voci de tenor ce inton[ cu o doz[ mare de sim\[m`nt =i de pasiune, aria pe care se c`ntau versurile acestea: Pe pod pe la Spiridon Toate p[s[rile dorm, Numai p[s[rica mea Toat[ noaptea ciripea, De amor se j[luia.

60

Nicolae Filimon

Oh, amor, amora=, Vedea-te-a= c[lug[ra=, P`n’ la patruzeci de zile S[ te v[d la m[n[stire Cu ochii pe la icoane, Cu g`ndul pe la cucoane, Cu m`inile pe Psaltire, Cu ochii pe la copile etc. Aria aceasta fu terminat[ prin oft[ri din cele mai ad`nci; dar ferestrele grecii, ce se deschideau la primul accent al serenadelor ]nfocatului calemgiu, r[maser[ de ast[ dat[ ]nchise ca un morm`nt. Lucrul era de disperat, dar amorezii au mai multe coarde la arc; ei nu disper[ a=a lesne. Calemgiul arunc[ o privire duioas[ asupra ferestrelor, apoi ]ncepu a c`nta: Piatr[, de-ai fi, te-ai desface +i la mine te-ai ]ntoarce! Of, of, of, chera-mu1, of! etc. Aceast[ din urm[ ]ncercare reu=i pe deplin, c[ci greaca, dup[ o lupt[ teribil[ ]ntre interes =i amor, neput`nd s[ mai reziste furioaselor b[t[i ale inimii sale, deschise ferestrele =i f[cu cu batista un semn; apoi se cobor] ]n gr[din[, intr[ ]ntr-o bolt[ de vi\[ ]n care abia p[trundeau razele lunii =i, a=ez`ndu-se pe un divan moale, a=tept[ acolo pe amantul ei. Nu trecu mult timp =i ap[ru o umbr[ ]n fundul gr[dinii. Aceast[ umbr[ lu[ o direc\iune c[tre bolta de vi\[ =i de ce se apropia mai mult, ea luase forme mai distincte. C`nd fu la o distan\[ oarecare 1

Draga mea. (gr.)

Ciocoii vechi =i noi

61

de ascunz[toarea lui P[turic[, acesta deosebi ]ntr-]nsa un june ca de dou[zeci =i cinci de ani, cu anteriu de =amalagea morico, cu fermen[ de croazea pembe, ]ncins cu un =al p[tl[giniu =i legat la cap turce=te cu un taclit ]n v[rguli\e. El ]nainta cu pa=i rari =i nesiguri c[tre locul ]n care se afla dorita inimii sale, f[r[ a se g`ndi c[ aceast[ ]nt`lnire era s[ fie cea mai de pe urm[ raz[ a fericirii lui. P[turic[, care spionase tot ce se petrecea, a=tepta acum momentul favorabil ca s[ se arunce asupra victimei sale. El l[s[ pe june s[ se aropie c`tva de bolta de vi\[, iar c`nd r[mase ]ntre d`nsul =i prada sa o distan\[ de c`\iva pa=i, zise ]ncet: “Doamne ajut[!” =i, s[rind ca o panter[, apuc[ de piept pe bietul june =i ]ncepu s[ strige: “T`lharii, t`lharii!... S[ri\i, cre=tini!... Pune\i m`na pe ho\, pe t`lhar!” S[rmanul june, v[z`ndu-se str`ns cu vigoare de un bra\ puternic, mai ]nt`i cerc[ s[ se libereze de d`nsul, dar neput`nd, ]ncepu a se ruga s[-l lase ]n pace c[ e om cinstit. — Nu, t`lharule, nu te las din ghearele mele. La sp[t[rie, ho\ule, s[ te ]nv[\ eu minte a mai veni s[ furi orz din hambarul nostru! — N-am furat nimic, logofete; prive=te-m[ =i vezi, am eu caifet1 de ho\? — He, he! =iretule, nu m[-n=eli tu pe mine; =tiu eu c[ te-ai ]nh[itat cu \iganii lui Velcea =i jefui\i mahalaua. Eu m[n`nc p`inea cucoanei Duduca =i nu suf[r s-o jefuiasc[ ni=te masalagii ca tine! O s[ te leg bine cot la cot =i m`ine o s[ te dau pe m`na zabetului2. Aceast[ stratagem[ at`t de ingenioas[ puse pe greac[ ]ntr-o pozi\iune foarte delicat[; o f[cu ]n fine s[ se conving[ c[ P[turic[ era un demon ]mpeli\at — =i avea dreptate biata femeie, c[ci starea lucrurilor era at`t de dificil[, ]nc`t nu mai putea s[ fac[ nimic ]n 1 2

Caifet — asem[nare. (n. N. F.) Zabet — st[p`nire. (n. N. F.)

62

Nicolae Filimon

favoarea amantului s[u. S[ tac[, nu putea, c[ci vicleanul ciocoi ar fi dus la sp[t[rie pe junele calemgiu =i printr-aceasta s-ar fi dovedit amorul ei cel tainic; s[-l libereze, nu putea dec`t printr-o m[rturisire care ar fi f[cut pe ciocoi st[p`n pe secretele sale. Din aceste dou[ rele Duduca alese pe cel mai mic. Ea ie=i din bolt[ =i ar[t`ndu-se dinaintea lui P[turic[ zise: — Ce s-a ]nt`mplat? Ce este acest zgomot? — S[ tr[ie=ti, milostiv[ st[p`n[, r[spunse ciocoiul, am pus m`na pe-acest t`lhar care jefuie=te mahalaua ]ntreag[, care ne fur[ orzul =i g[inile. — Bravo, Dinule, s[ tr[ie=ti; dar ia s[ v[d =i eu pe-acest t`lhar? Junele ]namorat se apropie de d`nsa; iar P[turic[, sim\ind c[ ei voiesc a vorbi despre ale lor, se dep[rt[ pu\in, pref[c`ndu-se c[ caut[ o funie ca s[ lege pe presupusul t`lhar. Greaca observ[ =i aceast[ viclenie, dar, folosindu-se de d`nsa, se apropie de amantul ei =i-i zise: — De acum ]nainte totul s-a rupt ]ntre noi!... — De ce, sufletul meu? r[spunse calemgiul cu glas tremur[tor. — Postelnicul a aflat amorul nostru =i mi-a trimis pe cel mai afurisit ciocoi din lume s[ m[ p[zeasc[. Tu e=ti ]n m`na lui =i eu nu pot s[ te scap dec`t m[rturisind dragostea noastr[. — S[-l cump[r[m cu bani. — E=ti nebun, Iordache! ({sta era numele calemgiului.) Crezi tu oare c[ acest zgrip\or se va mul\umi cu aceea ce-i vom da noi? Lui ]i trebuie comori; m`ndria lui merge p`n[ la protipendad[!... — A=adar, va s[ zic[?... — Nimic nu r[m`ne dec`t s[ ne desp[r\im pentru totdeauna. — +i crezi c[ voi putea tr[i f[r[ tine? — Te vei supune la aceast[ nevoie pentru asigurarea fericirii mele. R[m`i s[n[tos =i m`ng`ie-te cu alta de pierderea mea. Zic`nd aceste cuvinte, ea chem[ pe Dinu =i-i zise: — D[ drumul acestui fl[c[u, c[-i p[cat s[-l b[g[m ]n sp[t[rie;

Ciocoii vechi =i noi

63

iar dac[-l vei mai prinde prin gr[din[, atunci s[ faci cu d`nsul ce vei voi. — Prea bine, milostivo. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre calemgiu, zise: Aide, b[iete, cat[-\i de drum =i s[ nu te mai prind prin gr[din[ c[, pe legea mea, te jupoi de viu. S[rmanul june privi pe greac[ cu ochii plin de lacrimi =i, lu`nd drumul c[tre fundul gr[dinii, se f[cu nev[zut: iar greaca =i P[turic[ intrar[ ]n camerele lor, f[r[ s[ schimbe nici o vorb[. CUPRINS

Capitolul VIII MIJLOCUL DE A FACE FOC F{R{ S{ IAS{ FUM A doua zi, greaca se scul[ foarte diminea\[ =i ]=i f[cu toaleta cu ]ngrijire mult mai mare dec`t ]n celelalte zile; dup[ aceea ea chem[ pe \iganc[ =i-i porunci s[ aduc[ dou[ cafele, dou[ dulce\e, un ciubuc =i o narghelea. Chem[ apoi pe P[turic[ =i, dup[ ce r[mase cu d`nsul, ]i f[cu semn s[ =ad[ l`ng[ d`nsa pe sofa. P[turic[, de=i dorea de mult timp s[ ajung[ aci, de=i ]n calitatea sa de om cu mult[ minte ]n\elegea pricina care o silea s[ devie at`t de bl`nd[ cu d`nsul, nu primi totu=i s[ =ad[. — Ci =ezi, Dinicule drag[, ]i repet[ greaca cu gra\ie. — Vai de mine, cuconi\[, cum a= putea s[ =ed l`ng[ milostiva mea st[p`n[? — Tu mi-ai dat s[ ]n\eleg c[ dore=ti foarte mult de casa mea. — Mi-am ]mplinit datoria =i nimic mai mult. — A=a este, dar o slujb[ ca aceasta cat[ s[ fie r[spl[tit[ =i eu voi s[ te r[spl[tesc; vino dar s[ lu[m dulcea\[ =i cafea ]mpreun[. — Nu cutez, milostivo. Greaca, v[z`nd rezisten\a ciocoiului, se ridic[ dup[ sofa =i, dup[ ce dete o arunc[tur[ de ochi la fereastr[, ]l lu[ de m`n[, ]l puse l`ng[ d`nsa =i, ca s[-i insufle mai mult curajul, ]i dete cu propria ei m`n[ dulcea\a =i cafeaua.

64

Nicolae Filimon

}n timpul c`t \inu b[utul cafelei, greaca examin[ cu mult interes tr[s[turile fe\ei lui P[turic[ =i r[mase foarte mul\umit[, c[ci, fie zis ]ntre noi, b[iatul nu era de loc ur`t. Dup[ ce dar se g`ndi pu\in, fa\a ei lu[ un aer dulce =i amoros. Ce se va fi petrecut ]n inima ei ]n acele momente, nu =tim; judec`nd ]ns[ dup[ cele dinafar[, am putea zice numai c[ inima ei nu era st[p`nit[ ]n acel minut de amor, ci mai cu seam[ de temerea de fi respins[, dac[ cumva din nenorocire pasiunea ei n-ar fi intrat ]n planurile ambi\ioase ale ciocoiului. }n fine se scul[ de pe sofa plin[ de tulburare =i, ie=ind din camer[, zise mai ]nt`i c`teva cuvinte servitoarei sale credincioase; apoi se ]ntoarse \in`nd ]n m`ini o sticl[ cu anason de Chio din care bea numai postelnicul =i un taler plin cu alune pr[jite. “S[ vedem — zice ea ]n sine — va putea el s[-=i p[streze acest cump[t sfie\ =i rece, c`nd aceast[ b[utur[ va arunca tulburarea ]n min\ile =i ]n sim\urile lui?” +i pun`ndu-se iar[=i pe sofa, ]ntr-o pozi\iune voluptoas[, turn[ licoarea de foc cu m`na ei cea alb[ =i o prezent[ cu gra\ie lui P[turic[. — |ine— zise ea — bea acest spirt ]n s[n[tatea mea! Dinu lu[ paharul =i zise: — }n s[n[tatea cucoanei Duduca, cea mai frumoas[ din toate femeile Bucure=tiului. — Astea sunt lingu=iri, =trengarule! r[spunse greaca lu`nd o pozi\iune =i mai invit[toare. — Nu, nicidecum; ba ]nc[ dac[ voie=ti s[ spun adev[rul, e=ti mai frumoas[ dec`t Afrodita din mitologie. Greaca turn[ ]nc[ un pahar =i, sorbind pu\in dintr-]nsul, ]l dete lui P[turic[ cu m`na tremur`nd[. Ciocoiul, b`nd =i acest pahar, sim\i un foc strecur`ndu-se prin tot trupul s[u =i o tulburare voluptoas[ ]i cuprinse min\ile; el privi pe Duduca cu o sete de amor nedescriptibil[. Atunci greaca, v[z`ndu-se sigur[ de triumf, dete glasului s[u o intona\ie =i mai dulce =i, privind pe Dinu cu ochi gale=i, ]l ]ntreb[:

Ciocoii vechi =i noi

65

— Ia spune-mi, Dinicule drag[, ai iubit tu vreo femeie p`n’ acum? — Pe nici una, frumoasa mea st[p`n[. — Nu m[-n=eli oare? — Nu, z[u, nicidecum. — +tii tu c[ eu de mult te iubesc =i nu cutezam s[-\i spun, c[ci m[ temeam s[ nu fii vreun berbant; dar fapta ta de ast[-noapte, dragostea =i credin\a despre care mi-ai dat dovad[ m-au f[cut s[-mi iau hot[r`rea... Vino dar, drag[, ]n bra\ele mele! Nu te sfii, Dinule; eu te iubesc, c[ci e=ti t`n[r =i frumos, e=ti plin de foc =i de m`ndre\e. Apoi, l[s`nd s[ ias[ din ad`ncul pieptului ei un suspin ]nfocat, se arunc[ ]n bra\ele ciocoiului =i-l str`nse cu ardoare pe s`nul ei. Gurile lor se lipir[; ochii lor, jum[tate ]nchi=i de delirul pasiunii, clipeau din c`nd ]n c`nd cu sc`ntei de amor =i voluptate... Erau be\i de fercire!... Dou[ ore ]n urma acestei scene de desfr`nat[ =i ur`cioas[ tr[dare, Dinu P[turic[ putea s[ se laude c[ a ]nv[\at pe dinafar[ alfabetul norocului. Greaca asemenea dob`ndise un complice cu care s[ poat[ m`nca ]n siguran\[ starea postelniclui. Numai postelnicul, s[rmanul! el culegea ]n acele momente roadele oarbei sale ]ncrederi. CUPRINS

Capitolul IX CONFIDEN|ELE Tr[darea ]nceput[ cu at`ta fine\e de Duduca =i de P[turic[ din zi ]n zi lua aspectul unui amor sentimental. Ciocoiul, cufundat ]n pl[ceri, p[rea c[ renun\ase la orice plan de ambi\une; dar asta era o nou[ curs[ ce el ]ntindea fanarioatei. |inta lui era s[ m[n`nce starea postelnicului. Greaca avea tot aceast[ tendin\[ viclean[. P[turic[ o sim\ise din purtarea c[tre 5

Ciocoii vechi =i noi

66

Nicolae Filimon

d`nsul, dar, ca om cu minte ce era, el vrea s[ o aduc[ ]n stare a-=i declara ]ns[=i acea dorin\[; cu alte cuvinte, el voia s[ prind[ =arpele cu m`na altuia — metod foarte ingenios, ce s-a practicat ]n to\i timpii, =i se va practica p`n[ ce acest glob se va preface ]n cenu=[ sau se va pr[v[li ]n haos. }ntr-o sear[ ei beau cafeaua ]n camera de culcare. Mai ]nt`i vorbir[ de amor, acuz`ndu-se unul pe altul de indiferen\[; dar aceast[ conversa\ie se sf`r=i foarte cur`nd prin jur[minte de cele ce ]ntrebuin\eaz[ adesea aman\ii, ca s[ se poat[ am[gi mai lesne unii pe al\ii. — A=a, nemul\umitorule, zicea greaca, tu nu m[ iube=ti cu acea c[ldur[ ce a=teptam de la un om pentru care am f[cut at`tea jertfe. +tii tu c[ f[r[ tine nu mai pot s[ mai tr[iesc? C`nd lipse=ti c`te un ceas de l`ng[ mine, mi se pare acel timp un an, un veac. Oh! c`t eram de lini=tit[ p`n[ a nu m[ ]nclina cu tine! Tr[iam cu postelnicul f[r[ s[ fiu tulburat[ de nimic. — Lini=te=te-te, Duducu\o, fos-mu1, eu te iubesc mai mult dec`t orice ]n lume; s[ n-am parte de Dumnezeul la care m[ ]nchin, s[ fiu anatema dac[ mint. — Las[, las[, nu te mai jura, c[ am sim\it eu toate. +tiu eu pricina care te r[ce=te de la mine. — Spune-mi-o, a=a s[ tr[ie=ti, c[-mi vine s[ nebunesc. — Tu m[ temi de postelnicul — =i ai drepate; dar de! ce oi s[ fac? Nu pot s[-l las, c[ci el m[ ]ngrije=te despre toate. Dac[ ai avea tu stare s[ m[ \ii, chiar acum, ]n acest ceas l-a= l[sa. — Ai cuv`nt. Dar, te tem =i cum cutezi s[ ceri de la un om care te iube=te s[ stea cu s`ngele lini=tit c`nd vine altul =i te s[rut[ chiar pe locul acela unde =i-a pus el buzele pu\in mai nainte, c`nd cellalt te str`nge ]n bra\e =i doarme cu capul pe pieptul t[u? Tu nu =tii ce se petrece ]n inima mea c`nd te v[d ]n bra\ele postelnicului. 1

Fos-mu (gr.) — lumina mea.

Ciocoii vechi =i noi

67

Toate furiile iadului se gr[m[desc ]mprejurul meu =i ]mi zic: “}njunghie-te sau ]njunghie-l!” }n timpul acesta se auzi pe drum un glas frumos c`nt`nd versurile acestea: Frunz[ verde =-o lalea! N-am cu\it c[ m-a= junghea. V[z`nd ibovnica mea Pe bra\ele altuia... Am`ndoi aman\ii ascultar[ cu aten\iune patetica melodie ]n care erau ]nvelite acele versuri, iar ciocoiul exclam[ cu un z`mbet ne]n\eles: — S[rmanul Chioftea! — Cine e acel Chioftea? ]ntreb[ greaca. — Un v[taf de curte de la un boier. — +i de ce-o fi c`nt`nd el aceste stihuri ]ntrist[toate? — Este amorezat, s[rmanul! — Dup[ cine? — Dup[ amoreza st[p`nului s[u. — A, a! ]n\eleg, dup[ frumoasa Despina. — Da, dup[ d`nsa, care l-a f[cut v[taf de curte =i calemgiu la postelnic. Greaca, pricep`nd sim\ul acestor vorbe, zise: — Ai dreptate. Ea a f[cut tot pentru d`nsul =i eu nimic pentru tine. — Nu este vorba de mine, r[spunse P[turic[ cu nep[sare. — Ei bine, Dinule drag[, ]mi cunosc gre=eala =i ]ncep chiar de ast[zi a mi-o ]ndrepta. Voi scrie postelnicului s[ te fac[ v[taf de curte ]n locul lui Gheorghe pe care voie=te s[-l fac[ zapciu de str[ini; dar am altceva s[-\i spun: ]ns[ cer s[ fii tainic. Postelnicul e galantom, ]=i cheltuie=te starea cu craidonii pe la via Br`ncoveanului =i pe la Cotroceni.

68

Nicolae Filimon

— Ei, =-apoi, ce iese de-aci? Las[-l s[ =i-i cheltuiasc[ cum ]i va pl[cea! — A=a este, ai dreptate; dar el poate s[ se amorezeze de alta, sau poate s[ afle c[ ne iubim am`ndoi =i s[ ne oropseasc[ =i atunci vom r[m`nea calici pe drumuri. De ce s[ nu ne bucur[m noi de averea lui, c[ci suferim mojiciile =i fantaziile lui?... Eu ca \iitoare =i tu ca v[taf de curte putem ]n scurt timp s[-l scoatem la silimet1. Ai, ce zici? — Ce s[ zic, drag[ Duduco! Zic c[ Dumnezeu sau dracul ne-a f[cut pe unul pentru altul. Apoi, str`ng`nd-o ]n bra\e =i s[rut`nd-o, zise: De m`ine, iubita mea, s[ ne punem la lucru. — Tu-l vei ]nc[rca la socoteli. — Tu-i vei cere =aluri =i m[t[s[rii. — Tu-i vei specula mo=iile. — Tu-i vei cere diamanticale. — +i unind jafurile la un loc, ne vom cump[ra mo=ii =i \igani. — +-apoi ne vom cununa; nu este a=a, Duducu\o drag[? — Bravo, Dinule, ai ghicit! — Bravo, Duduco! — Pe m`ine! — Ia stai pu\intel; am uitat un lucru! exclam[ greaca, pun`ndu-=i degetul la buze spre a-=i aduce aminte. Nou[ ne mai trebuie un om, ca s[ ne stoarc[ banii grecului f[r[ de-a ne da noi pe fa\[. — Ai dreptate, Duduco. — Cuno=ti tu vreunul? — Cunosc, dar[... — Cine e? Cum ]l cheam[? — Chir Costea Chiorul. — O fi Costea bogasierul, de la Sf. Gheorghe cel Nou. — Tocmai acela. — De minune! 1

Silimet — des[v`r=it[ s[r[cie. (n.N.F.)

Ciocoii vechi =i noi

69

Capitolul X CHIR COSTEA CHIORUL Ne oprim pu\in din povestirea noastr[, ca s[ introducem pe scen[, ]nc[ un personaj foarte interesant, care are s[ joace un rol ]nsemnat ]n aceast[ istorie. Cei ce cunosc cum era forma ora=ului Bucure=ti ]naintea focului de la 1847 n-au dec`t s[ se g`ndeasc[ pu\in =i-=i vor aduce aminte c[, merg`nd drept pe uli\a Col\ii spre Sf. Gheorghe cel Nou, era, pe timpul acela, o pia\[ triunghiular[ din care ]=i luau ]nceputul trei uli\e: una ducea spre B[r[\ie, alta c[tre hanul lui Filaret1 =i cea din urm[ se ]ndrepta c[tre pesc[ria veche din mahalaua Scaunelor. Cea dint`i era locuit[ de bogasieri, a doua de cojocari sub\iri =i gro=i, iar a treia, acoperit[ cu sc`nduri ca bazarele din Stambul, era locuit[ numai de abagii =i g[it[nari. Pe la 1814 aceste uli\e, ca mai toate celelalte, erau a=ternute cu sc`nduri de stejar =i aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A umbla ]ns[ pe asemenea poduri era o adev[rat[ tortur[, c[ci uneori ele erau pline de noroi infectat din cauza necur[\irii canalelor, alteori se rupea c`te o sc`ndur[ tocmai c`nd nenorocitul pedestru punea piciorul pe d`nsa =i, f[r[ veste, el se sim\ea cufundat ]n noroi p`n[ la mijloc sau chiar se pomenea cu o m`n[ scr`ntit[ sau un picior fr`nt. S[ mai ad[ug[m pe l`ng[ acestea =i lipsa de felinare =i abia ne vom putea face o idee despre trista stare ]n care se aflau uli\ele Bucure=tilor pe timpul acela. }n una din cele trei uli\e locuia un negu\[tor c[ruia, din cauza deosebitelor obiecte de v`nzare ce \inea ]n magazinul s[u, nu-i putem da nici o califica\ie definitiv[; tot ce putem zice despre d`nsul este c[ f[cea parte din toate breslele negu\[tore=ti, f[r[ ca s[ pl[teasc[ patent[ la vreuna dintr-]nsele, c[ci dac[ st[rostia voia 1

Dou[ cl[diri au purtat acest nume: una este aceea despre care vorbim, iar cea de-a doua este localitatea pe care s-a cl[dit teatrul. (n. N. F.)

CUPRINS

70

Nicolae Filimon

s[-i dea patent[ de bogasier, el nu o primea, zic`nd c[ este ceaprazar; iar din aceast[ corpora\ie el sc[pa arunc`ndu-se ]n alta, f[r[ ca nimeni s[-l poat[ dovedi de mincinos. Acest negu\[tor, evreu de origine, dar tr[it =i naturalizat printre fanario\i, se deosebea dintre colegii s[i printr-o rar[ dib[cie, ]ntemeiat[, din nenorocire, pe un caracter c`t se poate de m`r=av. A trimite la ocn[ pe un nevinovat sau a fura cu paraua de la marf[, pentru d`nsul era totuna; con=tiin\a lui era obi=nuit[ cu tot felul de r[ut[\i, ]nc`t cea mai mare nelegiuire nu putea s[ de=tepte ]n inima sa nici mil[, nici fric[ de Dumnezeu. Ca s[ ajung[ a dob`ndi stare mare, el ]ntrebuin\ase toate mijloacele putincioase =i nu nesocotise c`tu=i de pu\in folosul ce putea trage ]ntru aceasta de la femei. Nu era un desfr`nat ]n \ar[ pe a c[rui cochet[ s[ nu cunoasc[ chir Costea. El ]mprumuta pe to\i junii cu bani, lu`ndu-le dob`nzi nespuse; f[cea ]nlesniri amoroase chiar ]n casa lui; spiona pe toat[ lumea =i o tr[da la sp[t[rie. Toate acestea le f[cea sub masca omeniei =i a drept[\ii =i suntem ]ncredin\a\i c[, dac[ biata \ar[ rom`neasc[ ar fi fost =i pe atunci un obiect de specul[, chiar pentru oamenii de jos, chir Costea, negre=it, s-ar fi servit =i el de cuvintele “patrie =i libertate”, ca s[-=i sature l[comia de bani. C`nd ]i ie=ea ]nainte vreo femeie cochet[ (de care nu era lips[ nici pe atunci), el, dintr-o simpl[ c[ut[tur[, ]n\elegea cu cine are a face =i ce profit poate s[ trag[ de la d`nsa. Dac[ ]ntre\inuta vreunui boier cu trecere la curte =i bogat se oprea cu butca dinaintea pr[v[liei sale, el ie=ea afar[ cu capul descoperit =i o ame\ea cu lingu=iri de tot felul: “Bine ai venit, preacinstit[ cuconi\[! Ce mare cinste pentru mine! Cu ce pot s[ v[ slujesc? Am primit acum de cur`nd: m[t[s[rii de Vene\ia, tulpanuri, panglice, r[\ele =i horbote din Lipsca, fesuri albe de |arigrad, =aluri de Iran1. Am mai primit diamanticale de tot felul: rubine, smaragde =i m[rg[ritare de la cei mai vesti\i giuvaiergii din Stambul.” Apoi, 1

De Persia. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

71

]ntorc`ndu-se c[tre b[ie\ii din pr[v[lie, le zicea: “Ei, ce =ede\i ca ni=te tr`ntori? Scoate\i tot ce avem mai frumos =i pune\i dinaintea milostivei cucoane, ca s[-=i aleag[ orice i-o pl[cea!” }n c`teva momente se prefira pe dinaintea cochetei toate boarfele =i falsele diamante ale ingeniosului bogasier, f[r[ ca el s[ lase pe vreuna a trece mai jos de un cap d-oper[. }n fine, cocheta ]=i alegea un inel de diamant, de m[rg[ritar sau o perni\[ de odagaciu =i zicea sur`z`nd: — C`t costise=te aceasta, chir Costeo? — S[ fac socoteala, milostivo. Apoi lu`nd ]n m`ini obiectele ]n chestiune, se pref[cea c[ se g`nde=te la pre\ul lor =i-n urm[ r[spundea cu aer meditativ =i serios: — Pe mine m[ \in =apte sute de lei, dar pentru preacinstitul obraz al panevgheniei tale le dau tot cu acest pre\, voiesc s[ m[ fac om al casei domniei sale. Ce =tii! Poate c[ te voi ruga =i eu de ceva =i voi fi ascultat! Cocheta num[ra banii =i, lu`ndu-=i obiectele cump[rate, ie=ea din pr[v[lie petrecut[ de curtenitorul bogasier. Dar fine\a lui =i-o ]ntrebuin\a mai cu seam[ asupra feciorilor de boieri cu stare =i asupra acelora despre care afla c[ peste pu\in timp au s[ ia vreun huzmet gras. C[tre to\i ace=tia el se ar[ta generos: ]i ]mprumuta cu bani, le ]mplinea cu repeziciune orice serviciu, devenea chiar Mercurul lor f[r[ plat[. La toate ]n=el[toriile, ]ns[, de felul acesta, el se ajuta foarte mult cu dou[ copile ale sale, pe care le ]nv[\ase at`t de bine arta pref[c[toriei, ]nc`t ele atr[geau pe tineri ]n casa lor ]ntocmai ca ni=te adev[rate sirene. Era foarte curios a vedea cineva pe aceste copile servindu-se deodat[ cu modestia =i cu cochet[ria, dou[ arme a=a de opuse una alteia. C`nd pentru prima oar[ se prezenta vreun t`n[r ]n casa bogasierului, fetele =ez`nd pe c`te un scaun, cu ochii pleca\i ]n jos, simulau o modestie demn[ de sf`nta Cecilia1; dar dup[ ce se infor1 Sf`nta Cecilia, patroana muzicii, era patrician[ roman[. Ea suna ]n perfec\iune organul =i era tipul modestiei. (n. N. F.)

72

Nicolae Filimon

mau despre starea =i pozi\iunea lui =i dup[ ce se mai familiarizau cu d`nsul, atunci ]=i schimbau rolul: dac[ t`n[rul era s[rac sau se introducea ]n casa bogasierului cu scop de a solicita vreo facere de bine, fetele mai ad[ugau pe l`ng[ modestie un fel de m`ndrie grosolan[, care f[cea-ndat[ pe solicitator s[ ]n\eleag[ c[ n-ar fi r[u s[ se care de acolo =i s[ le lase ]n pace; c`nd ]ns[ t`n[rul era bogat =i darnic, atunci smeritele fiice ale Evei ]=i p[r[seau cur`nd sfiala cea pref[cut[ =i, devenind cochete ]n toat[ puterea cuv`ntului, primeau cu cea mai destr[mat[ r[sf[\are glumele, darurile =i s[rut[rile junilor libertini. Pe c`nd fetele ]ntindeau toate aceste curse ca s[ ame\easc[ pe biata victim[, intra ]n cas[ =i chir Costea cu c`te o dulam[ veche de postav putred, cusut[ cu fir mincinos, sau vreun alt ve=m`nt r[mas de ani ]n pr[v[lia sa =i cu un z`mbet plin de viclenie ]i zicea: “Ia prive=te, cucoane, aceast[ dulam[. Ce mai postav! Ce mai s`rm[ de aur! Ce mai cus[turi! Parc[-i un tifarichi1. Ia ]mbrac-o, a=a s[ tr[ie=ti! c[ci trebuie s[-\i =ad[ foarte bine cu d`nsa.” Junele, v[z`ndu-se pus ]ntre ciocan =i nicoval[, nu putea face altfel dec`t a ]mbr[ca haina. Dup[ ce se termina opera\iunea, grecul privea pe t`n[r din toate p[r\ile cu o privire pref[cut[, =i strig`nd: “Bre! Ce minune... Lux[ndri\o! Marghioli\o! Ia privi\i, tat[, pe cucona=u! Nu este a=a c[ seam[n[ cu o beizadea? C`t de bine te prinde, cuconule! Parc[-i croit[ pe trupul domniei tale. Ai s[ facem un t`rg din dou[ vorbe. Eu te iubesc prea mult; nu =tiu ce ai, c[ m-ai fermecat! Pe mine m[ \ine dou[sprezece mahmudele, dar pentru hat`rul domniei tale o dau ce zece2. Ai, s[ fie de bine!” Nenorocitul t`n[r, de=i se vedea tot ]ntr-un timp =i furat =i bat1 Cap d-oper[ de o industrie (dintr-un domeniu — n. ed.) oarecare =i uneori primi\iu (primele roade ale p[m`ntului, p`rg[ — n. ed.) de poame. (n. N. F.) 2 Monedele ce circulau ]n timpul lui Caragea sunt acestea: mahmudea, cu lei 38; dodecarul, lei 12; funducul, lei 22; nesfiaua, lei 4; cercliul, lei 3; galbenul, lei 30; zgrip\orul, lei 12 parale 20; sfan\ul, lei 2; diricliul, lei 12 par. 20; spe\ul, lei 12; crontalerul, lei 14; barbuta, lei 2,20. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

73

jocorit, c[ta s[ primeasc[ haina, ca s[ nu-=i strice opiniunea de galantom ce aveau fetele despre d`nsul. Scotea dar punga din buzunar =i num[ra cele zece mahmudele cu o nep[sare pref[cut[, sau sc[dea pre\ul hainei din vreo sum[ cu care ]mprumutase pe grec mai nainte, tot prin astfel de mijloace. Nu exista cas[ de boier ]n care s[ nu intre chir Costea, sub diferite pretexte; la gastronomi se introducea prin baclavale =i dulce\e de |arigrad, pe care le prezenta pe la zile mari; la tinerele cucoane ]=i deschidea intrarea prin glastre cu flori =i alte nimicuri femeie=ti, pe care le da cu pre\ul jum[tate, ca s[ poat[ c`=tiga mai ]n urm[ ]nzecit, prin intrigi =i servicii de amor. }n fine, p[g`nul de fanariot f[cea tot ce-i sta prin putin\[ ca s[ realizeze proverbul \[rii sale: ”Arpaxe na trÊV ƒai ƒl¸ye n’ ¤ch“1. Iat[ portretul moral al omului ce alese Dinu =i Duduca spre a le ajuta ca s[ m[n`nce starea postelnicului Andronache. CUPRINS

Capitolul XI ADEV{RUL E PROAST{ MARF{ Postelnicul Andronache, crez`ndu-se asigurat de credin\a amantei sale prin punerea ei sub paza lui P[turic[, ]=i petrecea acum via\a ]n cele mai dulci pl[ceri ce pot s[ dea omului pozi\iunea, aurul =i amorul. Gelozia, unicul r[u ce-l fr[m`ntase c`tva timp, disp[ruse cu totul prin bunele =tiri ce primea despre Duduca =i mai cu seam[ prin marea afec\iune =i ]nfl[c[ratul amor de care ea-i da dovezi pe fiecare zi. Unica grij[ ce-l preocupa era aceea de a crea norocul credinciosului s[u servitor, pe care-l or`ndui mai ]nt`i same= la h[tm[nie; dar necrez`nd de ajuns aceast[ r[spl[tire, el rug[ pe 1

“+terpele=te ca s[ m[n`nci, =i fur[ ca s[ ai!”

74

Nicolae Filimon

Caragea de ]l onor[ cu rangul de sluger, pe care mai ]n urm[ ]l pref[cu ]n cel de pitar1. Am zis ]ntr-unul din capitolele precedente c[ din toate slugile casei postelnicului numai v[taful de curte str[b[tuse ]n ad`ncul inimii lui P[turic[ =i numai el prev[zuse ]ntunecoasele lui planuri =i ]l urm[rea de aproape, f[r[ s[ lase a-i sc[pa din vedere nici una din faptele sale. Din ziua, ]ns[, c`nd postelnicul avu nerozia de a or`ndui pe P[turic[ priveghetor asupra faptelor amantei sale, v[taful ]=i ]ndoi privegherile sale =i afl[ toate c`te P[turic[ voia s[ le \ie ascunse; el descoperi nedemna tr[dare a ciocoiului =i hot[r] s[ denun\e pe tr[d[tor, ca s[ scape pe st[p`nul s[u de nenorocirea ]n care voia s[-l trag[. 1 Ceremonia d[rii rangurilor pe timpii lui Caragea era aceasta: individul hot[r`t a lua rang, de era func\ionar, se recomanda domnitorului de c[tre ministrul sub care servea; iar c`nd se ]nt`mpla s[ fie protejatul vreunuia din boieri, ]l recomanda postelnicul cel mare. Ceremonia ]ncepea astfel: Domnul =edea pe sofa ]n sala de primire, iar c`nd se apropia pe\itorul de rang, se scula ]n sus =i ]l ]mbr[ca cu o hain[ de m[tase alb[, cu v[rgi de fir, ]n form[ de bini= sau tunic[; apoi, adres`ndu-se c[tre persoana c[ft[nit[, ]i zicea cuvintele acestea: “Pentru os`rdia =i credin\a cu care ai slujit \[rii”. Aceste cuvinte nu se ziceau tot ]ntr-un fel, ci dup[ informa\iunile ce avea domnitorul despre persoana c[ruia voia s[-i dea rang. Grigore vod[ Ghica, c`nd a ]mbr[cat cu caftan pe r[posatul Barbu Catargiu, s-a servit cu aceste cuvinte: “Te cinstesc cu acest caftan, ca s[ de=tept ]n tine dragostea c[tre faptele cele bune”. Cu ocazia ]mbr[c[rii de caftan a r[posatului Tache Rallet, ]i zise: “Te cinstesc cu acest caftan pentru multa vreme de c`nd stai f[r[ chiverniseal[ =i pentru evghenia neamului t[u”. Dup[ aceea postelnicul cel mare comunica celor de fa\[ numele rangului, apoi dup[ d`nsul ie=ea seleamceau=ul sau ba=-bulucba=a =i vestea mul\imii numele individului =i rangul ce primise. Dup[ s[v`r=irea ceremoniei, cel ce primea rang pleca din curtea domneasc[ pe jos, dac[ rangul era mic, iar de era de la stolnic ]n sus, ]l punea c[lare pe cal domnesc, ]mpodobit cu cioldare de fir =i calcane de argint, =i ]l petrecea p`n[ la locuin\a sa cu alaiul domnesc. Ajung`nd la casa sa, venea meterhaneaua =i-i c`nta, apoi veneau tr[suri domne=ti, av`nd ]ntr-]nsele idiclii =i cafegii, cu tac`muri de dulcea\[, cafea =i ciubuce, toate domne=ti, =i ]l cinstea ca din partea domnului; iar cel cu rangul c[ta s[ pl[teasc[ lei 400 pentru meterhanea =i c`te un bun bac=i= la idiclii, cafegii =i ciubuccii. (n. N. F.).

Ciocoii vechi =i noi

75

}ntr-o zi, pe c`nd postelnicul se afla singur ]n odaia sa, tr`ntit pe sofa =i ]ng`n`nd pe nas un c`ntec de amor, v[taful se prezent[ dinainte-i =i, dup[ ce-i f[cu temenea1 p`n[ la p[m`nt, ]i zise: — Cucoane Andronache, s[ tr[ie=ti ]ntru mul\i =i ferici\i ani! Cinci ani sunt acum de c`nd te slujesc cu credin\[ =i supunere. A= dori dar s[ aflu din gura domniei tale dac[ te-ai mul\umit de mine ori ba. — Ei bine, sunt mul\umit; ce vrei? — Voiesc, cucoane, s[ aflu: ce p[rere ai despre mine? — Unde vrei s[ ajungi prin aceste ]ntreb[ri? — Voiesc s[ =tiu dac[ e=ti mul\umit de mine; a= voi iar[=i s[ =tiu de m[ ai de om cinstit sau m[ crezi de ho\ ori =iret. — Ei bine, e=ti om cinstit, sunt mul\umit de tine =i la ziua mea o s[ te fac =[trar. — S[-\i ajute Dumnezeu, cucoane! |i-am m`ncat p`inea =i sarea at`ta vreme =i voi s[-\i m[rturisesc o tain[ care-mi apas[ cugetul. Grecul, auzind aceste din urm[ cuvinte, lu[ un aer mai serios =i a\itind ochii asupra v[tafului zise: — Spune-mi ce tain[ este aceea despre care-mi vorbe=ti? — }\i aduci aminte, cucoane, c[ acum patru ani ai primit ]n curtea domniei tale un copil tren\[ros =i smerit? — Despre Dinu voie=ti s[ vorbe=ti? — Tocmai despre d`nsul, cucoane. Pe-acest copil s[rac domnia ta l-ai ]mbr[cat, l-a hr[nit, i-ai dat locuin\[, l-ai ]nv[\at elinica, ]ntocmai ca pe un gr[m[tic domnesc; apoi l-ai miluit cu huzmet =i boierie2. Ei bine, cucoane, ia spune-mi, a=a s[ tr[ie=ti, ce p[rere ai despre d`nsul? — Foarte bun[; este b[iat cinstit =i m[ iube=te ca pe un tat[. — Uite, cucoane, la pontul acesta nu m[ unesc cu p[rerea domniei tale. Eu, de=i sunt un prost pe l`ng[ domnia ta, dar din ziua 1 2

Compliment turcesc. (n. N. F.) Slujb[ =i rang. (n. N. F.)

76

Nicolae Filimon

c`nd a venit ]n curtea domniei tale mi s-a p[rut un f[\arnic =i un =iret de frunte; l-am urm[rit pas cu pas, crez`nd c[ poate sunt am[git; dar purtarea lui, ]n loc s[ risipeasc[ b[nuielile mele, le ]nt[rea =i mai mult. Doi ani de f[\[rnicie fur[ de ajuns ca s[ te fac[ s[-l iei drept omul cel mai cinstit din lume =i s[-l or`nduie=ti p[zitor al cucoanei Duduca, despre care b[nuiai c[ te ]n=eal[. — De unde =tii c[ m[ ]n=eal[? — Las[-m[, cucoane, s[ ispr[vesc =i vei judeca mai bine dac[ mint sau spun adev[rul. — Urmeaz[, dar g`nde=te-te c[, de-mi vei spune minciuni, ]\i voi da cincizeci de topuze la t[lpi1. — O mie, milostive, de voi min\i. — Aide, spune! — Pe dat[ ce Dinu s-a mutat la cucoana Duduca, a ]nceput s-o p[zeasc[ dup[ porunca domniei tale; ]ns[ nu cu socoteal[ de a-\i spune adev[rul =i a te sc[pa de necinste, ci ca s[-l aib[ de fric[ =i s[ fac[ cu d`nsa ce va voi. — +i ce s-a ]nt`mplat dup[ aceasta? — A prins-o ]n gr[din[ cu calemgiul despre care o b[nuiai =i, ]n loc s[-l aduc[ legat dinaintea domniei tale, a f[cut altceva. — Ce-a f[cut?... Spune =i g`nde=te-te la cele cincizeci de topuze. — S-a unit cu greaca, care s-a dat la dragoste cu d`nsul, ca s[-\i m[n`nce mai lesne averea =i ast[zi, pe c`nd domnia ta te sile=ti s[-l sco\i la obraze, el te necinste=te =i-\i m[n`nc[ =i averea. — +i cu ce dovezi po\i tu s[ sprijine=ti aceste p`ri? — Nici o dovad[ afar[ de cinstea mea, c[ci ei, =ire\ii, au luat m[suri ca s[ nu lase nici o urm[ despre nelegiuirea lor. Postelnicul, lu`nd tot ce auzise drept minciuni =i p`ri n[scute 1 }n timpul acela se b[tea la falang[ cu nuiele de r[chit[ sau cu topuzul (aici m[ciuc[ cu capul ghintuit cu fier — n. ed.). Acesta din urm[ ]ns[ ]nfrico=a mai mult pe pacient, c[ci osebit de durerea ce-l f[cea s[ simt[, de multe ori v[t[ma oasele t[lpii piciorului. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

77

din gelozie, ]ncrunt[ figura =i cu un gest de m`nie =i o gravitate cu totul otoman[ zise bietului v[taf: — Afar[, mi=elule, s[ nu-\i mai calce piciorul prin curtea mea, c[-\i voi ]nmuia spatele cu b[taia! Pe c`nd v[taful ie=ea pe u=[, disperat c[ =i-a compromis viitorul, f[r[ cel pu\in s[ scape pe st[p`nu-s[u de nenorocire =i de dezonoare, o butc[ cu cai albi intr[ ]n curtea postelnicului =i dintr-]nsa ie=i o femeie ]nv[luit[, care se sui pe sc[ri cu cea mai mare iu\eal[. Aceast[ femeie era Duduca. Ea sim\ise de mult c[ v[taful o spioneaz[ =i, printr-o coinciden\[ norocit[ pentru d`nsa, ea avuse chiar atunci ideea de a veni la postelnicul, ca s[ pre]nt`mpine furtuna ce b[nuia c[ poate s[ se ridice asupra capului ei. Cum intr[ ]n cas[, ]=i scoase maloteaua sa bl[nit[ cu samur =i, ridic`nd v[lul de pe obraz, l[s[ s[ se vad[ acele frumuse\i ]nc`nt[toare care r[pise at`tea inimi. Era ]ns[ ]n tr[s[turile fe\ei ei ceva care dovedea o agita\iune interioar[ foarte mare. Postelnicul sim\i aceasta =i, prev[z`nd chiar din nea=teptata ei venire c[ o s[ se ]nt`mple ceva, o privi cu amor =i-i zise: — Vino l`ng[ mine, ]ngerul meu, lumina ochilor mei. Greaca r[spunse printr-un suspin, dar nu se mi=c[ din loc. — Ce ai, Duducu\o?... Tu oftezi. — N-am nimic. — Aceasta nu se poate, sufletul meu; spune de ce e=ti trist[? }\i lipse=te ceva? Te-a sup[rat cineva? Spune! Greaca ]ncepu s[ pl`ng[ =i, ]necat[ de suspine, ]i zise: — Am venit s[-\i spun c[ de azi ]nainte nu mai sunt amoreaza domniei tale; m[ duc la c[lug[rie! — +i de ce, inima mea? adaose postelnicul cu mirare. — +tii domnia ta prea bine! — S[ n-am parte de ochii mei, dac[ =tiu ceva. — C`nd ai venit ]nt`ia oar[ la mine =i mi-ai spus c[ m[ iube=ti, mi-ai zis c[ o s[ m[ iei de so\ie =i o s[ m[ faci s[ gust toate pl[cerile

78

Nicolae Filimon

lumii; iar acum, dup[ ce m-ai f[cut s[ jertfesc toate gusturile vie\ii mele pentru domnia ta, ]\i ba\i joc de mine ca de o \iganc[. — Eu ]mi bat joc de tine? E=ti nebun[, Duduco! — Tot ce am zis este adev[rat. +i care luare ]n r`s poate fi mai mare dec`t aceea de a nu te ]ncrede ]n mine? Ce b[nuieli \i-am dat eu, de c`nd tr[im ]mpreun[, ca s[-\i po\i ]ndrepta asprimea ce de doi ani ]ntrebuin\ezi asupr[-mi? — Ce asprime? Ce nedrept[\i sunt acelea despre care-mi vorbe=ti? — Ajungem la f[\[rnicie, arhon postelnice. Dar ce cruzime poate fi mai mare dec`t aceea de a b[nui cinstea unei femei ce \i s-a dat cu cea mai mare dragoste =i a m[ pune sub paza unui nelegiuit care m[ omoar[ cu nesuferitele lui privegheri? Eu nu mai sunt volnic[ s[-mi descop[r nici una din cele mai nevinovate pl[ceri femeie=ti; de ies pu\in prin gr[din[ ca s[ gonesc ur`tul singur[t[\ii, ciocoiul domniei tale m[ urm[re=te pe furi=; de c`nt c`te ceva ca s[ m[ desf[tez, el a\inteaz[ la mine ni=te ochi plin de venin, prin care pare c-ar voi s[-mi zic[: “Tu iube=ti pe altul =i pentru d`nsul c`n\i, iar nu pentru st[p`nu-meu”. Nelegiuitul m[ urm[re=te ]n tot locul, p`n[ chiar =i ]n sf`nta biseric[, unde m[ duc s[-mi v[rs focul suferin\elor =i s[ cer ]nt[rirea de care am trebuin\[ ca s[ pot r[bda toate chinurile lui. — Acestea sunt n[luciri. P[turic[ este un b[iat cumsecade =i, chiar de va fi cutezat s[ te privegheze, ]\i jur pe Dumnezeu c[ nu cunosc nimic din c`te ]mi spui =i, ca s[-\i dau o dovad[ =i mai mare despre aceasta, ]\i f[g[duiesc c[-l voi dojeni cu asprime. — Nu m[ mul\umesc cu at`t. Cer ca s[-l sco\i chiar ast[zi din casa mea, sau p[r[sesc acea cas[ care s-a f[cut o temni\[ pentru mine. Acesta este singurul mijloc de a mai vie\ui ]mpreun[. Prime=ti sau nu? Postelnicul, fiind robit de aceast[ siren[ am[gitoate, nu putu s[ reziste la teribilul asalt, ci ]i zise sur`z`nd: — Aidi, de! Fie dup[ voia domniei tale, Duducu\o; vino ]n bra\ele mele s[ te s[rut.

Ciocoii vechi =i noi

79

Greaca c[zu pe pieptul lui =i bra\ele ei fine se ]mpleticir[ de corpul cel robust al fanariotului, ]ntocmai precum se ]mplete=te iedera pe un stejar v`rtos; buzele lor se ]mpreunar[ =i r[maser[ c`teva momente ]ntr-un exaz febril. Pentru postelnicul Andronache, ce era orbit cu totul de amorul Duduc[i, aceste momente erau o fericire nespus[, c[ci se ]ncredin\a din nou despre fidelitatea amantei sale. Pentru iscusita greac[ ]ns[, aceste s[rut[ri ]nfocate erau numai o curs[ prin care-=i ]nlesnea mijloacele de a am[gi mai tare =i mai bine pe acela ce ea voia s[ exploateze. Dou[ ore ]n urma acestei scene de ipocrizie =i neru=inare, Dinu P[turic[, complicele Duduc[i, ie=ea din casa ei cu z`mbetul fericirii pe buze, c[ci devenise v[taf de curte al postelnicului. Ceea ce mai avea acum de f[cut era r[pirea definitiv[ a st[rii f[c[torului s[u de bine. CUPRINS

Capitolul XII UNA LA M~N{! Dinu P[turic[, cum se instal[ ]n postul de v[taf pe care-l dorise at`t de mult, chem[ pe toate slugile cur\ii =i le \inu un cuv`nt prin care le f[cu cunoscut c[, ]n timpul fostului mai nainte v[taf, se f[cuse mare risip[ ]n curtea st[p`nului s[u =i c[ el nu va suferi s[ se urmeze =i ]n timpul s[u asemenea fapte. “Voi pedepsi — zicea el — f[r[ mil[ pe to\i aceia ce vor cuteza s[ ]n=ele pe boierul m[car cu o para.” Apoi dup[ aceea num[r[ p[s[rile din curte, coti bu\ile cu vin, lu[ cheile pivni\ei din m`na chelarului =i pe-ale c[m[rii din m`na jup`nesei, scoase pe sofragiu =i pe stolnic sub cuv`nt de m`nc[torie =i puse ]n locul lor pe al\ii, ale=i de d`nsul dup[ spr`ncean[. Aceste aspre m[suri ajunser[ la urechea postelnicului =i el se bucur[ foarte mult, c[ci g[sise, dup[ p[rerea lui, un om cinstit ca s[-l scape de ruina c[tre care mergea cu pa=i repezi; nu =tia ]ns[ c[

80

Nicolae Filimon

acel om ]n care se ]ncredea at`t de mult era cel mai fin dintre to\i ho\ii =i c[ m[surile lui economice nu erau dec`t o curs[ ]ntins[ prin care voia s[-l adoarm[, ca s[-i poat[ m`nca averea mai lesne. Dup[ ce P[turic[ f[cu tot ce putu ca s[-=i dea aer de om cinstit =i cu durere de inim[ de averea st[p`nului s[u, el se ]nf[\i=[ dinaintea lui =i-i dete socoteal[ de toate m[surile ce luase. Grecul ascult[ cu bucurie toate proiectele de economie ce-i ]nf[\i=[ ciocoiul, apoi exclam[ cu o mul\umire ]nvederat[: — Bravo, Dinule, aferim, copilul meu! Cum ]ngrije=ti tu de averea mea, a=a s[ ]ngrijeasc[ Dumnezeu de tine. Aceste binecuv`nt[ri, de al c[ror ]n\eles echivoc un om cu frica lui Dumnezeu s-ar fi ]nsp[im`ntat, nu f[cur[ nici o impresiune ]n inima ciocoiului; el plec[ capul ]n jos spre semn de mul\umire =i zise: — St[p`ne, tot ce am f[cut pentru domnia ta nu este dec`t un mic semn de mul\umire pentru multele faceri de bine ce ai s[v`r=it asupra nevrednicului t[u rob. Alta mai am s[ spun panevgheniei tale. — Spune, Dinule, s[ vedem! — Domnia ta ai mo=ii, vii, livezi de pomi, hele=teie =i zalhanale. — A=a, precum zici; am din toate acestea. — Ei bine, st[p`ne, trebuie s[ facem cercetare pe la toate aceste acareturi, c[ci poate s[ fie c[lcate de vecini; poate c[ arenda=ii taie p[durile, stric[ livezile de pomi, las[ morile =i hanurile ]n ne]ngrijire =i, bine vezi domnia ta, acestea aduc d[r[p[narea st[rii m[riei tale. Trebuie dar s[ trimi\i un om credincios s[ cerceteze =i s[-\i aduc[ =tiin\[ l[murit[ despre toate acestea. — Ai dreptate, Dinule, =i, iat[, ]\i poruncesc ca chiar de m`ine s[ pui ]n lucrare aceast[ cercetare. Conversa\iunea aceasta se ]ntrerupse prin venirea postelnicului Vlahu\i, ca s[ invite pe fanariot la masa ce d[dea trimisului ]mp[r[tesc ]n pricina haraciului... A doua zi, pe la =apte ore de diminea\[, un t`n[r ]mbr[cat cu haine arn[u\e=ti foarte galante =i ]nso\it de dou[zeci =i cinci idiclii, sub comanda marelui sat`rgi-ba=a al c[m[r[=iei, str[b[teau ]ntinsa p[dure a Vl[siei.

Ciocoii vechi =i noi

81

Era pe la mijlocul lui mai; aerul dulce al dimine\ii, ]mb[ls[mat de mirosul florilor s[lbatice =i de acel parfum r[coros al frunzelor de cur`nd crescute, r[sp`ndea peste tot o suflare ]nvit[toare; p[s[relele, s[lt`nd prin crengi, c`ntau acele mii de melodii sublime care inspir[ ]n inima omului =i melancolie =i pl[cere. Pe c`nd c[l[torii ]=i urmau drumul ]n t[cere, deodat[ se auzi ie=ind dintre desi=ul p[durii o voce care c`nta cu mult[ expresiune o melodie ]ntrist[toate =i eroic[. C`nd cortegiul ajunse destul de aproape spre a deosebi cuvintele c`nt[re\ului, el se opri de sine=i, ca s[ poat[ asculta aceast[ balad[ caracteristic[ pentru timpii de atunci: Frunz[ verde de secar[! Nu mai e dreptate-n \ar[, De dai jalb[ la domnie, Te treze=ti la sp[t[rie +i de-acolo la Divan, De-\i pierzi vremea c`te-un an. Frunz[ verde de molotru! Dac[ ast[zi sunt ]n codru Cu pistol la cing[toare, +i cu flinta la spinare, De ce nu m[-ntrebi, cre=tine, S[-\i spun focul ce arde-n mine? Am avut mum[ =i tat[, Cas[ mare-ndestulat[, Zece vite ]n co=ar +i parale-n buzunar; Dar grecul afurisit Tot ce-am avut mi-a r[pit: P[rin\i, nevast[, copii Nu mai sunt printre cei vii. Nu mi-a mai r[mas pe lume 6

Ciocoii vechi =i noi

82

Nicolae Filimon

Dec`t eu =i ce-i pe mine. Frunz[ verde iasomie, Aide\i, fra\i, la haiducie, S[ sc[p[m de lighioi, De cochin\i1 =i de ciocoi. Sim\ul acestor versuri =i mai cu seam[ focul cu care erau c`ntate f[cu o ur`t[ impresiune ]n inima c[l[torilor; dar mai ales junele ce p[rea a fi st[p`nul se g`ndi pu\in, apoi a\intind ochii asupra lui sat`rgi-ba=a, ]i zise: — Ce zici tu, Radule, despre acest c`ntec?... N-ar fi bine s[ preg[tim armele? — Armele!... +i de ce? — Auzi acolo; de ce? Parc[ ai uitat c[ suntem ]n Vl[sia, ]n cuibul tuturor t`lharilor? — A=a e, cucoane Dinule; dar tot e mai bine s[ ne c[ut[m de drum =i s[ l[s[m pe bie\ii cre=tini ]n pace, s[-=i verse focul ce le arde inima, c[ mult sunt am[r`\i, s[rmanii! — Dar dac[ vor fi ho\i =i vor n[v[li asupra noastr[? — N-avea grij[, cucoane Dinule; ]i cunosc eu. — Ai zis c[-i cuno=ti? — Da, am zis. — +i de unde-i cuno=ti? — C`nd eram nefer la sp[t[rie, am v[zut pe c[pitanul lor venind la sp[tarul. — La sp[tarul?... +i ce c[ta la sp[tarul un c[pitan de ho\i? ad[ug[ P[turic[ cu aer de mirare pref[cut[. — Venise s[-=i prenoiasc[ huzmetul de ho\ie. — Dar asta nu e de crezut, Radule! — Voie=ti s[ te ]ncredin\ezi c[-i adev[rat? — Da, voiesc. 1

Cochin\i =i ca\aoni sunt numele ce le dau \[ranii grecilor arenda=i. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

83

Sat`rgi-ba=a scoase un fluiera= de p[m`nt de la cing[toare =i, pun`ndu-l ]n gur[, f[cu s[ ias[ dintr-]nsul c`teva sunete ascu\ite. Nu trecu mult =i suita c[l[torilor fu ]nconjurat[ de vreo c`\iva fl[c[i scur\i de stat, v`no=i =i ]narma\i p`n[ la din\i. — Bine-a\i venit s[n[to=i, fl[c[i! zise sat`rgi-ba=a, r[sucindu-=i musta\a cea lung[ =i z`mbind. — Bine v-am g[sit, boieri domnia voastr[! r[spunser[ t`lharii. — Unde este Gheorghe? — Care Gheorghe? — C[pitanul vostru! — A! a! c[pitanul... s-a dus cu c`\iva feciori s[ calce pe M[rgineanu. — Pe p[rintele arhimandritul? — Da, boierule, c[-i gras la ceaf[. — Dar bine, m[i, nu-i p[cat? — P[cat?... Dar el se g`nde=te oare la p[cat c`nd \ine =apte-opt \iitori ]n cas[ =i c`nd nenoroce=te pe tot anul c`te dou[zeci-treizeci de fete? — Ce spui, m[i b[iete; le face el toate acestea? — +i mai mari dec`t acestea, boieri domnia voastr[; bate pe bie\ii rom`ni din satele m[n[stirii, le ia =i cenu=a din vatr[, ]i sp`nzur[ de picioare =i le d[ fum ca la vulpi, apoi, ar[t`ndu-le g`rbaciul cu dou[sprezece sf`rcuri de plumb, le zice: “Scoate bani, afurisit \[ran, c[-\i cr[p pielea cu g`rbaciul acesta”. S[rmanul \[ran r[spunde: “N-am, p[rin\ele, iart[-m[, =i Dumnezeu s[-\i ierte p[catele”. “Nu =tiu eu fleacuri d-astea; ace=ti bani sunt ai Sf`ntului Munte; pl[te=te, ori te omor ca pe un dobitoc”, r[spunde grecul. — Bre! Da’ nelegiuit mai este! — Nevoie mare, cucoane. Mai deun[zi s-a sculat satul Telega =i s-a dus la d`nsul cu ou=oare, cu pui=ori de g[in[, cu unti=or, de! ca cre=tinul, ca s[-l roage s[ le fac[ o bisericu\[ ]n sat, s[ aib[ =i ei, bie\ii, unde s[-=i ]ngroape mor\ii =i s[-=i boteze copiii. Ei bine, boieri domnia vostr[, =ti\i ce le-a f[cut?... Dup[ ce le-a luat plocoa-

84

Nicolae Filimon

nele, i-a dat afar[ din cas[ cu ]njur[turi. Bie\ii s[teni au b[gat jalb[ la domnie; dar el a aflat =i cu marafeturile =i dr[ciile lui i-a pus pe to\i la ]nchisoare, de li se pr[p[desc bucatele pe c`mp. — Ia, s[ l[s[m acestea la o parte — zise sat`rgi-ba=a — =i spune-mi cum v[ merg treburile? V-a\i dres cu sp[t[ria? — Mai alalt[ieri am dat sp[tarului dou[zeci de pungi de bani1. Sat`rgi-ba=a se apropie de Dinu P[turic[ =i-i zise ]ncetinel: — Te mai ]ndoie=ti, cucoane? — Ai dreptate, r[spunse P[turic[ cu un aer pref[cut; dar ascult[, m[i Radule, de=i v[d c[ e=ti bine cunoscut cu ace=ti oameni, eu ]ns[, drept s[-\i spun, nu prea m[ simt la siguran\[ aici. Spune-le ce le-i spune, ca s[ ne lase s[ mergem mai cur`nd ]nainte. — N-ai nici o team[, cucoane; \i-am spus c[ am fost nefer la sp[t[rie =i n-or fi ei nebuni s[ se lege de oameni, c`nd ]i v[d cu mine. Ei! din c`te i-am sc[pat eu! Ia ]ntreb[-i numai, s[-\i spuie: ar mai fi ast[zi vreunul din ei nepus ]n \eap[, dac[ n-ar =ti s[ se poarte cu oamenii st[p`nirii? Mai bine dec`t s[ fugim d-aci ca ni=te nemernici =i s[ ne facem de ru=inea lumii, ia s[ desc[lec[m =i s[ ne facem frumos conacul de amiazi, aci, pe verdea\[, la umbr[; s[ punem pe fl[c[ii ace=tia s[ ne preg[teasc[ o mas[ cumsecade, c[ci negre=it drumul trebuie s[ te fi secat =i pe dumneata la inim[. — Bine, ad[ug[ P[turic[, asigurat acum prin cuvintele voinicului sat`rgi-ba=a; dar ce s[ m`nc[m, c[ci, dac[ e vorba de m`ncare, a= m`nca =i eu bucuros. — Hei! dac[ e a=a, las[-te pe mine; o s[ te fac s[ m[n`nci un miel fript ho\e=te. — Ba z[u!... +i ce fel frig ho\ii mieii? — Ce-\i pas[ domniei tale! Ia s[ vezi! }\i f[g[duiesc o friptur[ care s[ ]ntreac[ toate chiabapurile2 de la masa lui vod[. 1

Zece mii lei, c[ci o pung[ se socotea lei cinci sute. (n. N. F.) Chebapuri — fripturi turce=ti (n.N.F.); friptur[ la frigare, preg[tit[ din mai multe feluri de carne (de berbec, de vit[ etc.), preparat[ cu multe mirodenii. 2

Ciocoii vechi =i noi

85

Zic`nd aceste vorbe, se ]ntoarse c[tre idiclii =i, aleg`nd pe doi mai chipe=i =i mai voinici, le zise: — M[, lua\i pitacul acesta, duce\i-v[ cu d`nsul ]n cel dint`i sat ce ve\i ]nt`lni =i cere\i s[ v[ dea cinci miei gra=i, unt proasp[t, ou[ =i vreo patru-cinci vedre de vin =i dac[ v-o cere bani, spune\i-le c[ toate acestea sunt pentru g[tirea conacului ispr[vnicesc. Dac[ nu v-o crede, ar[ta\i-le pitacul; iar dac[ =i dup[ aceea se vor ]mpotrivi, muia\i-le spinarea cu muchele iataganelor1. — Foarte bine, st[p`ne. Idicliii plecar[ =i sat`rgi-ba=a, ]ntorc`ndu-se c[tre ho\i, le zise: — B[ie\i! Cuconu Dinu P[turic[, omul marelui postelnic Andronache Tuzluc, voie=te s[ osp[teze la voi. Cu ce pute\i s[ ne sluji\i? — Deocamdat[ n-avem nimic, dar a=tept[m s[ ne soseasc[ acum de la Ploie=ti, de toate. — Ei, dac[ e a=a, p`n[ atunci odihn\i-v[ =i voi pe la colnicele voastre. Ho\ii intrar[ ]n p[dure, iar Dinu =i comandantul idicliilor a=ternur[ un covor de |arigrad sub un p[r s[lbatic =i, aprinz`ndu-=i ciubucele, se tr`ntir[ la umbr[ ca s[ se odihneasc[. Nu trecu mult timp =i idicliii sosir[ ]nc[rca\i cu provizii de ajuns pentru un regiment de solda\i. Ho\ii ie=ir[ din p[dure, junghiar[ ]ntr-o clip[ to\i mieii, le scoase p`ntecele =i, cos`ndu-i iar la loc cu pielea pe d`n=ii, intrar[ ]n p[dure =i, r[scolind cu ni=te pari un j[ratic compus de curpeni de vi\[ s[lbatic[, ]n care inchizi\ia ar fi putut s[ ard[ o sut[ de eretici, ]ngopar[ ]ntr-]nsul pe to\i mieii. Dinu, ne]n\eleg`nd nimic din acest mod de a face fripturi, privea 1

Aceast[ porunc[ dat[ de sat`rgi-ba=a c[tre idiclii ar trece drept o fabul[ ]n ziua de ast[zi; nimeni n-ar putea crede c[ se f[ceau asemenea t`lh[rii de c[tre oamenii domne=ti, pl[ti\i ca s[ \ie lini=tea =i s[ protege pe cei s[raci; cu toate acestea, ea a existat =i, pentru mai mare nenorocire, s-a exercitat chiar de oamenii priva\i, care se ]mbr[cau ]n costum de oameni domne=ti =i jefuiau pe bie\ii \[rani ar[t`ndu-le pitace mincinoase (vezi “Condica arhivei”, nr. 112, foaia 280). (n. N. F.)

86

Nicolae Filimon

cu uimire pe ace=ti buc[tari improviza\i, care, prin figurile lor posomor`te =i prin mi=c[rile ce f[ceau, sem[nau ]ntocmai cu demonii iadului care tortureaz[ sufletele condamna\ilor. }n timpul acesta, o alt[ grup[ de t`lhari ]ntindea pe iarba verde o mas[ de p`nz[, al\ii f[ceau m[m[ligu\[, c`\iva coceau ou[ =i cur[\au cepe =i usturoi verde, pe care le a=ezau pe la locurile unde aveau s[ =ad[ oaspe\ii. Pe c`nd toat[ ceata t`lharilor se ocupa cu preg[tirea acestui osp[\ original, se auzi un pocnet ca al unei bombe ce iese dintr-un tun. P[turic[ f[cu o mi=care repede =i convulsiv[, iar =eful t`lharilor, acel om cu care conversase mai nainte, v[z`ndu-l speriat, ]i zise z`mbind: — Ce, cucoane, te-ai speriat? — Ba nu, dar... ia spune-mi, de unde vine acest sunet? — Acest sunet va s[ zic[, cucoane, c-a venit timpul s[ v[ pune\i la mas[. — Nu ]n\eleg nimica. — Prive=te! ]i zise, ar[t`ndu-i doi t`lhari ce scosese un miel din morm`ntul de fl[c[ri =i ]l udau cu un fel de sal\[ compus[ din vin amestecat cu usturoi pisat =i cu sare. Pocnetul care te-a speriat venea de la acest miel. — +i de ce-a pocnit mielul, fr[\ioare? — Fiindc[ s-a fript de ajuns. — Dar ce mai fac acei voinici cu d`nsul? — }l stropesc cu vin =i-l ]nf[=oar[ ]n p`nz[, ca s[ nu ias[ mirosul cel frumos. Conversa\iunea lor fu ]ntrerupt[ de alte pocnete ce urmar[ unul dup[ altul. T`lharul arunc[ un ochi cercet[tor ]mprejurul s[u, apoi strig[: — Gata, b[ie\i? — Gata, c[pitane! — Pofti\i la mas[, boieri! zise c[pitanul lui P[turic[ =i lui sat`rgi-ba=a.

Ciocoii vechi =i noi

87

Ei f[cur[ un semn de primire =i ]naintar[ c[tre mas[. C[pitanul chem[ pe ajutorul s[u =i-i =opti c`teva cuvinte, iar dup[ aceea se puse la mas[ =i, dup[ ce rupse mielul cu m`inile ]n mici buc[\i =i puse plosca la mas[, el zise: — Osp[ta\i, boieri domnia voastr[, =i ierta\i-ne dac[ n-am putut s[ v[ slujim mai bine. Oaspe\ii t`lharului puser[ m`na pe c`te o bucat[ de miel =i ]ncepur[ a m`nca cu poft[ nedescriptibil[, ad[ug`nd din timp ]n timp c`te o c[p[\`n[ de ceap[ sau de usturoi verde =i b`nd vin de Cern[te=ti. — Ei, boieri, cum vi se pare friptura noastr[? ]ntreb[ t`lharul. — De minune, c[pitane; dar ia spune-mi, cum se nume=te felul acesta de friptur[? — Miel n[bu=it, boieri domnia voastr[, miel fript ho\e=te. — S[ tr[iasc[ ]ntru mul\i ani n[scocitorul mielului n[bu=it! r[spunser[ deodat[ P[turic[ =i sat`rgi-ba=a cu gurile pline de delicioasa friptur[. Dup[ felul acesta de bucate se puse pe mas[ unt proasp[t cu m[m[lig[ =i ou[ coapte. Oaspe\ii no=tri m`ncar[ =i dintr-acestea cu mare poft[, apoi se scular[ de la mas[ =i, dup[ ce mul\umir[ c[pitanului, ]nc[lecar[ =i-=i urmar[ drumul ]nainte. Mo=ia R[sucita, punctul principal al c[l[toriei lui P[turic[, era trei po=tii departe de Bucure=ti, =i el nu f[cuse nici drumul jum[tate; tem`ndu-se dar ca s[ nu-l apuce noaptea ]n p[dure, gr[bi mult c[l[toria =i ajunse ]n sat pe la sfin\itul soarelui. Pe dat[ ce se a=ez[ ]n casele boiere=ti, trimise pe isp[vnicei s[ cheme satul, ca s[ cerceteze despre asupririle ce cearc[ din partea arenda=ului. A doua zi, pe la rev[rsatul zorilor, curtea caselor boiere=ti era plin[ de s[teni de toat[ v`rsta; unii \ineau ]n m`ini pui de g[in[, al\ii c`te o strachin[ cu ou[ sau c`te o oal[ cu unt. To\i ace=tia venise s[ reclame ]n contra arenda=ului =i nu a=teptau dec`t scularea lui P[turic[.

88

Nicolae Filimon

Nu trecu mult timp =i ciocoiul se ar[t[ mul\imii ]mbr[cat ]n haine arn[u\e=ti muiate ]n fir =i cu un aer m[re\. El se a=ez[ pe un scaun, ceru cafea =i ciubuc, iar dup[ ce-=i f[cu tabietul arunc[ o privire sever[ =i observatoare asupra \[ranilor, apoi zise cu un accent plin de ]ng`mfare: — Cre=tini buni, m[ria sa postelnicul Andronache Tuzluc, st[p`nul nostru al tuturor, m-a trimis aci ca s[ ascult pl`ngerile voastre =i s[ v[ dau dreptate, de ve\i avea; spune\i dar toate p[surile voastre f[r[ cea mai mic[ temere. Iat[ c[ v[ ascult! |[ranii deter[ mai ]nt`i plocoanele ]n m`na idicliilor; apoi, dup[ ce se sc[rpinar[ ]n cap =i fr[m`ntar[ c[ciulile ]n m`ini c`tva timp, ]ncepur[ a se jelui care de care mai mult =i to\i deodat[, ]n chipul urm[tor: — S[ tr[ie=ti, cucona=ule! Bine c[ te-a adus Dumnezeu la noi, s[ vezi =i s[ crezi urgia ]n care am c[zut. Ne-a s[r[cit, cucoane, ho\ul de grec, ne-a l[sat ]n sap[ de lemn. — Mie mi-a luat boii =i vaca, s[rac de maica mea! pentru un iuzluc1 de =aptezeci de parale. — Pe mine m-a ]mprumutat cu dou[ bani\e de m[lai =i sunt trei ani de c`nd tot i le pl[tesc, p[c[tosul de mine, =i c`nd g`ndeam c[ am sc[pat de d`nsul, m-am pomenit c[-mi dejug[ boii de la plug =i mi-i vinde, de m-a l[sat s[rac lipit. — Mie mi-a necinstit fata cu sila, b[t`nd-o p`n[ =i-a ie=it din min\i. — Pe mine m-a ]njugat la carul cu lemne, ca pe-o vit[, cucona=ule. — Pe mine m-a sp`nzurat cu capul ]n jos =i mi-a dat fum de ardei =i nu m-a l[sat p`n[ nu i-am dat r[va= c[-i sunt dator treizeci de lei. — Mare n[past[ a c[zut pe capul nostru, cucona=ule! strigar[ mai mul\i deodat[ — o s[ ne ducem ]n lume, c[ci Dumnezeu a luat dreptatea de pe p[m`nt; arenda=ul ne jefuie=te, zapciul ne 1

Iuzluc — moned[ veche turceasc[ de argint, cu ]n\elesul de: un fleac, un nimic.

Ciocoii vechi =i noi

89

jupoaie de piei, gazda de jude\ =i ispravnicii ne ung cu miere =i ne leag[ de copaci, de ne m[n`nc[ mu=tele =i \`n\arii!... — Dar bine, buni cre=tini! de ce n-a\i venit s[-mi spune\i mie toate acestea? r[spunse Dinu cu aer de comp[timire. — N-am ]ndr[znit, cucona=ule. O dat[-n via\a noastr[ am b[gat jalb[ la m[ria sa =i ]n loc s[ ne fac[ dreptate, ne-am pomenit cu o ceat[ de arn[u\i, care ne-au rupt oasele. Nu =tim ce o s[ facem; o s[ trecem ]n |ara Turceasc[; ]ncailea s[ ne omoare p[g`nii, dec`t cre=tinii, care se ]nchin[ tot la o cruce cu noi. }n aceast[ mul\ime de jeluitori erau vreo patru \[rani care se b[teau cu pumnii ]n piept, ]=i smulgeau p[rul din cap =i s[rutau fruntea imineilor lui P[turic[. Ace=ti jeluitori exagera\i aveau ni=te fizionomii de adev[ra\i ho\omani. Dinu observ[ =i t[cu; iar dup[ ce concedie gloata de s[teni cu f[g[duieli mincinoase, f[cu un semn ispr[vnicelului. Ispr[vnicelul se apropie de d`nsul, \in`nd c[ciula ]n m`ini. — S[-mi aduci mai pe urm[ pe-acei patru jeluitori care se v[ietau mai tare, auzitu-m-ai? — Am auzit, cucoane. — Du-te acum de cheam[ pe arenda=. — S[ tr[ie=ti, cucoane, este dus la t`rg. — +i c`nd vine ]nd[r[t? — Pe la chindii1, cucoane. — Bine. C`teva ore ]n urma scenelor de mai sus, P[turic[ =edea pe sofa cu picioarele ]ncruci=ate ca un osmanl`u =i fuma dintr-un ciubuc dulcea =i parfumata plant[ arabic[ numit[ gebel2, av`nd dinaintea sa pe cei patru \[rani jeluitori. Dup[ ce l[s[ s[ ias[ din pieptul s[u un nor gros de fum, ce se 1

Prin chindii \[ranii ]n\eleg apunerea soarelui (n. N. F.) Gebel — tutun de Arabia, obi=nuit foarte mult pe timpul acela pentru mirosul lui pl[cut. (n. N. F.) 2

90

Nicolae Filimon

]n[l\[ c[tre tavanul camerei form`nd o mul\ime de grupe bizare, el privi cu aten\iune pe \[rani =i le zise: — Ei bine, b[ie\i, acum suntem singuri. Dumnezeu st[ ]n fa\[; ia spune\i-mi, de c`nd a venit acest arenda= pe mo=ie cum merg p[durile, hanul, morile, c`rciumile? Sunt ]n stare bun[ sau nu? — S-a f[cut mare firoseal[1, cucoane; p[durea cea mare, cu copacii ca butea de gro=i, a v`ndut-o =i a ars-o la facere de rachiu, iar acum a r[mas numai o opritur[ ]n care nu g[se=ti dec`t pari =i nuiele. Hanul s-a dar`mat de tot =i plou[ ]ntr-]nsul; c`rciumile asemenea. Din hele=teu scoate pe fiecare s[pt[m`n[ c`te un car de pe=te =i-l trimite la t`rg, la Ploie=ti. — Sunt adev[rate toate acestea? — Uite, cucoane, cum te v[d =i cum m[ vezi. Ciocoiul chem[ un idicliu =i porunci s[-i g[teasc[ calul; apoi ]nc[lec`nd, lu[ cu sine pe \[rani ]mpreun[ cu ispr[vnicelul =i doi slujitori =i plec[ s[ fac[ cercetare. Se duse mai ]nt`i la han =i-l g[si ]n proast[ stare; vizit[ c`rciumile =i morile =i le g[si tot asemenea; apoi intr[ ]n p[dure =i, g[sind-o ]n adev[r cu totul stricat[, se ]ntoarse acas[ =i f[cu foaie de ispa=[, isc[lit[ de preo\i =i de frunta=ii satului. Pe c`nd se petreceau acestea ]n casa boiereasc[, arenda=ul se ]ntorsese de la t`rg =i se informase despre aspra cercetare f[cut[ ]n lips[-i, el era cuprins de fric[, c[ci toate abuzurile despre care vorbir[m erau ]n adev[r s[v`r=ite de d`nsul. A=tept[ dar p`n[ ce r[mase P[turic[ singur, apoi intr[ ]n odaie =i, printr-un compliment demn de un pa=[ cu trei tuiuri, felicit[ pe ciocoi de bun[ venire. Ciocoiul ]l primi cu un aer foarte sever =i, f[r[ s[-l pofteasc[ s[ =ad[ sau s[-i r[spund[ la compliment, ]i zise: — Bune sunt astea, chir Cristodore? (Acesta era numele arenda=ului.) Astfel ]\i p[ze=ti domnia ta leg[turile zapisului de arenduire? 1

Firoseal[ — risip[, pagub[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

91

— Da’ ce am gre=it, cucoane Dinule, de te-ai sup[rat pe mine? — M[ mai ]ntrebi ]nc[ ce ai gre=it? Prive=te! Arenda=ul citi foile de ispa=[ =i se sp[im`nt[ de m[rimea sumelor ce v[zu ]ntr-]nsele. Ciocoiul, observ`nd ]ngrozirea ce pricinuise arenda=ului, ]i zise mai lini=tit: — Eu n-am ce s[-\i fac; trebuie ]n dou[zeci =i patru de ceasuri s[-mi r[spunzi suma cuprins[ ]n ispa=[, c[ci am porunc[ s[-\i pun bumba=ir, dou[ ortale de slujitori. R[m`ne la domnia ta s[-\i alegi din dou[ una: ori s[ pl[te=ti de bun[voie, sau prin sil[. — Dar bine, cucoane Dinule, m[ la=i s[rac pe drumuri. — Nu voi s[ =tiu nimic despre aceasta. Pl[te=ti banii cu binele sau fac pitac la ispr[vnicie =i-\i pun ]n spinare o sut[ de slujitori?... }n\elegi rom`ne=te? Grecul plec[ capul ]n jos =i, dup[ ce se g`ndi c`tva timp, zise: — S[ facem cum e bine, cucoane, c[ e p[cat de Dumnezeu s[ m[ dai pe m`na zabetului. Dinu, care voia s[ ajung[ la aceast[ concluziune, privi pe grec cu un fel de mirare, apoi ]i mai zise: — Fie cum zici! Ispa=a se ridic[ la o sut[ de pungi de bani. C`t dai dintr-aceast[ sum[? — Dou[zeci de pungi, cucoane. — Este pu\in, foarte pu\in. Nu primesc. — Fie treizeci, s[ nu mai fie vorb[. — Mai jos de cincizeci, nu primesc nici o l[scaie. Te mul\ume=ti, ori fac pitacul? — Haide, fie! r[spunse grecul sco\`nd din s`n o pung[ verde, lung[ de doi co\i =i deznod`nd-o cu acea ]ntristare ce simt aman\ii c`nd se despart de iubitele lor. Num[r[ cele cincizeci pungi de bani ]n mahmudele, dodecari, funduci =i rubiele; apoi, dup[ ce salut[ pe ciocoi, ie=i din cas[ oft`nd =i jur`ndu-se pe to\i sfin\ii c[ va scoate acei bani ]ndoi\i din pielea bie\ilor s[teni.

92

Nicolae Filimon

A doua zi P[turic[ plec[ din mo=ia R[sucita la celelalte mo=ii ale st[p`nului s[u =i, dup[ ce f[cu pe la toate c`te o cercetare de felul celei descrise mai sus, se ]ntoarse ]n Bucure=ti cu dou[ sute pungi de bani, pe care le puse deocamdat[ pe fundul sipetului, zic`ndu-=i ]n sine cu o nespus[ bucurie: “Doamne-ajut[!... Una la m`n[!” CUPRINS

Capitolul XIII CE DAI S{ TE FAC ISPRAVNIC? Vestea despre influen\a ce din zi ]n zi dob`ndea postelnicul Andronache la curtea lui Caragea se r[sp`ndise at`t de mult, ]nc`t mai to\i cei ce voiau s[ dob`ndeasc[ vreo func\iune public[ nemeritat[ sau vreun alt favor de la domnie se ]ndreptau c[tre casa atoputernicului fanariot =i prin dare de bani ]=i ]mplineau dorin\a. Cat[ s[ spunem c[ ]n timpul acela, ca ]n to\i timpii, jafurile =i m`nc[toriile nu se f[ceau a=a de-a dreptul. De la domn p`n[ la zapciu, to\i pe atunci furau cu mijloace delicate =i cu o iscusin\[ at`t de mare, ]nc`t ho\ul ]=i asigura inviolabilitatea =i nu se expunea la umilire. Ca s[ ajung[ aci, to\i slujba=ii mari =i mici ]=i aveau prepelicarii lor, care c[utau v`natul =i-l aduceau ]naintea v`n[torului ca s[-l jumuleasc[. Postelnicul Andronache, care f[cea totul pentru interes, nu crezu de cuviin\[ a l[sa o asemenea frumoas[ ocaziune f[r[ a se folosi de d`nsa; el, dar, ini\ie pe P[turic[ ]n acest nou fel de ho\ie =i, din acea zi, nimeni nu mai dob`ndi favorurile cur\ii dec`t prin mijlocirea postelnicului sau, mai bine, printr-a lui P[turic[, care c`=tiga de la fiecare treab[ ]mplinit[ de dou[ ori mai mult dec`t st[p`nu-s[u. }ntr-o zi se prezent[ dinaintea lui un func\ionar scos de mult timp din slujb[. Dup[ ce acest din urm[ ]i f[cu o mul\ime de compli-

Ciocoii vechi =i noi

93

mente, ciocoiul ]i zise s[ =ad[ =i porunci s[-i aduc[ dulcea\[ =i cafea1. C`t \inu acest tratament oriental, Dinu se ocupa cu must[\ile sale cele negre, pe care le r[sucea =i le netezea cu mult[ gra\ie; iar dup[ ce veni cafegiul =i lu[ feligeanul din m`na func\ionarului, Dinu zise cu o delicate\e pref[cut[: — Ce ]nt`mplare fericit[ te aduce la mine, arhon medelnicer? — Nevoia, cucoane Dinule, =i nimic mai mult. — Nevoia? Domnia ta s[ ai nevoie de un om mic ca mine? Mi se pare curios!... — Nicidecum, cucoane Dinule. Omul nu =tie de azi pe m`ine =i de multe ori vine vremea de ai trebuin\[ chiar =i de un \igan. Astfel vine vorba, dar te rog s[ nu fie cu sup[rare. — Fereasc[ Dumnezeu, bei-mu... zise Dinu, silindu-se a ascunde reaua impresiune ce-i f[cuse mu=c[toarea sentin\[ a func\ionarului. — Vrei dar s[ afli nevoia care m-a adus ]n casa domniei tale? — Da, =i a te sluji cu ce-mi va sta prin putin\[. — Ascult[-m[ dar. — Gata la porunc[, bei-mu. — P[rin\ii mei au fost boieri mari din Craiova, ba ]nc[ mo=ul meu a fost caimacam ]n acel ora= mult timp; tat[l meu, fiind om cu frica lui Dumnezeu, =i cu mil[ de \ar[, v[z`nd nelegiurile =i despoierile ce f[ceau domnii greci, s-a tras la mo=ie =i tr[ia acolo o via\[ lini=tit[; dar, ori c[ mi=eii de greci l-au b[nuit de r[zvr[titor, sau c[ a=a a fost scris, =tiu numai c[ ne-am pomenit ]ntr-o zi cu dou[ sute de pazvantl`i2 c[-l ]nconjoar[ de toate p[r\ile, iar c`\iva se suie la tat[l meu ca s[-l omoare. Bietul b[tr`n, Dumnezeu s[-l ierte! sim\ind g`ndul n[v[litorilor, a ]narmat toate slugile =i s-a g[tit de ]mpotrivire. Pazvantl`ii, v[z`nd aceast[ preg[tire, s-au ]nfuriat =i 1 Acest ceremonial se f[cea tuturor persoanelor ce veneau s[ cear[ intervenirea sa ]n vreo treab[. (n. N. F.) 2 Rebelii osta=i ai lui Pazvantoglu din Vidin. (n. N. F.)

94

Nicolae Filimon

mai mult =i au n[v[lit asupra tat[lui meu. Lupta a \inut p`n[ la pr`nz; mul\i din p[g`ni au c[zut, dar ]n cele din urm[, prin num[rul lor cel mare, au omor`t pe to\i oamenii no=tri ]mpreun[ cu tat[l meu. — +i ce s-a mai ]nt`mplat dup[ aceasta? ad[ug[ P[turic[ c[sc`nd de ur`t. — S[ vede\i, cucoane Dinule. Dup[ moartea tat[lui meu am fugit la Bra=ov, ]mpreun[ cu muma =i surorile mele, ca s[ sc[p[m de sabia oamenilor lui Pazvantoglu, =i ne-am ]ntors ]napoi tocmai dup[ ce s-a lini=tit \ara. — Bine c-a\i putut s[ v[ sc[pa\i via\a, adaose P[turic[ dormit`nd. — Ne-am sc[pat-o, ce e drept, dar ne-am ales numai cu at`t; c[ci la ]ntoarcerea noastr[ am g[sit casele arse, \iganii fugi\i peste Dun[re =i viile p[r[ginite. O singur[ mo=ioar[ ne mai r[m[sese =i am dat-o sor[-mi de zestre, ca s[ nu ]mb[tr`neasc[ la u=a casei p[rinte=ti. — Bravo, bei-mu; m[ bucur c[ e=ti plin de itichi1. — O fi precum zici, dar d`nd mo=ioara am r[mas s[rac lipit. — +i cu ce te chivernise=ti acum? — Cu slujba. — La ce calem sluje=ti? — Am slujit la h[tm[nie =i m-a scos, fiindc[ am dat pe p`rlitur[2 o mul\ime de ho\i ce se ]ncuibaser[ ]n acea dreg[torie. — Dar bine, bei-mu, de ce nu-\i c[utai de treab[? Ce, domnia ta o s[ ]ndreptezi lumea? — A=a este, ai dreptate =i eu zic ca domnia ta; dar c`nd v[d pe fanario\i despoind pe v[duve =i pe s[raci, ]mi vine furii de nebunie, strig ca un ie=it din min\i =i fac tot ce pot, ca s[ dau pe fa\[ t`lh[riile lor. — R[u, foarte r[u. Domnia ta nu ]n\elegi nici vremea, nici oamenii cu care tr[ie=ti. — Ce voie=ti s[ zici printr-aceasta? T[lm[ce=te-mi! 1 2

Itichi — moral[ sau virtute. (n. N. F.) A da pe p`rlitur[ — a descoperi sau a demasca pe ho\i. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

95

— Voiesc s[ zic c[ ]ntr-o \ar[ ca a nostr[ tot ce putem face mai bine este s[ plec[m capul ]naintea mai-marilor no=tri, ca s[ dob`ndim chiverniseal[ =i s[ str`ngem stare cu orice pre\. — Cu orice pre\? — Da, bei-mu. — Cu alte cuvinte: s[ fur[m, s[ jefuim? — +i de ce nu? — Da’ bine, ce faci mustr[rii de cuget? — Aceast[ sl[biciune s[ o l[s[m pe seama femeilor cu istericale, iar noi, b[rba\ii, s[ facem ce face toat[ lumea. He, he! arhon medelnicer, cuno=ti bine cum stau lucrurile ]n ziua de ast[zi: ai bani, e=ti tare =i mare; e=ti s[rac, nu te bag[ nimeni ]n seam[. Dar s[ l[s[m la o parte aceste nimicuri. Ia spume-mi: cu ce pot s[ te slujesc? — Venisem s[ te rog ca s[ pui o vorb[ pentru mine la postelnicul Andronache, ca s[ m[ fac[ ispravnic la vreun jude\. S[-i spui c[ neamul meu a slujit \[rii de la desc[lec[toare, c[ am =i eu ceva cuno=tin\e de slujb[, c[ m[ voi sili a nu nemul\umi lumea pe unde voi fi, ci dimpotriv[ a aduce laud[ =i binecuv`nt[ri domniei sale =i m[riei sale lui vod[... Aide-de, f[-mi aceast[ facere de bine =i nu te voi uita p`n[ la moarte. Dinu ascult[ aceste vorbe din urm[ cu mare r[ceal[ =i, ]ncredin\at c[ postelnicul nu cunoa=te limbajul diploma\iei ciocoie=ti, ]i zise: — Arhon medelnicere, toate c`te mi-ai spus sunt drepte =i frumoase, dar nu se caut[ ]n ziua de ast[zi. Ia spune-mi mai bine, ce dai s[ te fac ispravnic? — Ce-ai zis? Mai zi ]nc[ o dat[, c[ n-am auzit. — Am zis c[ ispr[vniciile se dau cu ru=fet, ai ]n\eles ori ba? — Dac[ este a=a, \ine-\i ispr[vnicia pentru altul, c[ci eu nu m[ voi ]njosi niciodat[ s[ cump[r slujb[ cu bani de la o le=in[tur[ de ciocoi ca tine! +i postulantul, indignat, ie=i din cas[ f[r[ s[ salute m[car pe P[turic[.

96

Nicolae Filimon

Acesta, ]n loc s[ se supere de o asemenea insult[, z`mbi =i zise ]n sine: “Iat[ un nebun precum n-am mai v[zut ]nc[”. Un moment dup[ aceea intr[ o a doua persoan[, care, dup[ ce f[cu ciocoiului un compliment demn de un seraschier, ]i zise de-a dreptul: — Cucoane Dinule, am auzit c[ s-a mazilit ispravnicul de Teleorman =i vin s[ cer ajutorul domniei tale ca s[ iau acest mansup. — A=a este, bei-mu, dar de! s[ mai vedem. Vremurile sunt grele, ispr[vniciile nu se dau la fiecine, r[spunse P[turic[ cu voce ]ng`nat[. Noul venit, ]n\eleg`nd pricina care f[cea pe ciocoi s[ r[spund[ prin cuvinte evazive, relu[ vorba: — Da, da, nene Dinule, te rog s[-mi faci aceast[ trebu=oar[, c[ci sunt om =i eu; m`n[ pe m`n[ spal[ =i am`ndou[ obrazul. }n\elegi domnia ta. — Vezi, a=a-mi vine la socoteal[! — Dar de vreme ce ne-am ]n\eles, s[ vorbim ca ni=te prieteni adev[ra\i. Ia spune-mi, ce o s[-mi ceri pentru acest mansup? — C`t despre mine, bei-mu, nu \i-a= cere nimic: dar ce facem postelnicului? El nu este ]n stare s[ fac[ cel mai mic lucru f[r[ interes, =i ]nc[ interes, nu glum[! La aceste din urm[ fraze tr[s[turile fe\ei candidatului de ispr[vnicie luar[ un aspect posac. Se sc[rpin[ pu\in ]n cap cu un aer meditativ, apoi zise: — S[ t[iem pre\ul. — Bine! S[-mi dai 2.500 de rubiele. — Nu e prea mult? — Nicidecum, bei-mu; jude\ul Teleorman este unul din cele mai bogate: are zece pl[=i, peste cincisprezece mii de locuitori, tot unu =i unu, =i schel[ la Dun[re. Domnia ta po\i s[ sco\i ace=ti bani ]n dou[ s[pt[m`ni, numai din plocoane. Ce spui domnia ta! Acest jude\ este un capan1 ]mp[r[tesc nesecat. 1

Capan — magazie de aprovizionare. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

97

— A=a este, dar, uite, nu sunt ]nv[\at s[ fur, ]mi e mil[ s[ despoi pe s[raci! — Astea sunt sl[biciuni care pier ca visele ]ndat[ ce te vei sui pe scaunul ispr[vniciei. — A=adar nu se poate mai jos? — Nici o para, bei-mu. Vremurile sunt grele, s-aude de domnie nou[ =i noi trebuie s[ ne folosim acum, c`nd ne umbl[ moara. — Fie dar precum zici. Porunce=te s[-mi aduc[ h`rtie =i c[lim[ri. Ciocoiul b[tu de trei ori ]n palme =i toate se aduser[ ]ntr-o clip[; postulantul scrise biletul urm[tor: ”Arhon baron, Vei da ]n ordinea mea dou[ mii cinci sute rubiele aduc[torului acestui r[va= =i le vei trece ]n socoteala mea. Ciol[nescu“ Dup[ ce usc[ scrierea prin pu\in nisip pus peste d`nsa, el str`nse biletul ]n dou[ =i-l dete ]n m`na lui Dinu; acesta ]l citi, f[cu o temenea sau un compliment otoman =i scul`ndu-se ]n picioare se ]ndrept[ c[tre o mas[. Deschise un mic sipet de lemn de chiparos =i scoase dintr-]nsul pitacul de or`nduire, ]nvestit cu subscrierea =i sigiliul domnesc; apoi, dup[ ce trecu ]ntr-]nsul numele noului ispravnic, i-l dete ]n m`n[, zic`ndu-i: — Slujb[ pentru slujb[! Prime=te, boierule, pitacul de or`nduire; du-te de s[rut[ m`na m[riei sale lui vod[ =i te a=az[ s[n[tos pe scaunul ispr[vniciei de Teleorman. CUPRINS

Capitolul XIV |IN’ TE BINE, ARHON POSTELNICE! Credem c[ lectorii no=tri n-au uitat secreta ]ntrevedere dintre principele Gheorghe Caragea =i banul C..., pe care am povestit-o pe la ]nceputul acestei scrieri. Principele fanariot, de=i iritat foarte mult prin refuzul banului de a da pe fie-sa de so\ie favoritului s[u, 7

Ciocoii vechi =i noi

98

Nicolae Filimon

nu putu cu toate acestea s[ nu admire sim\[m`ntul de onoare =i marele curaj cu care b[tr`nul boier ap[ra onoarea fiicei sale =i pe a na\iunii rom`ne. El ]nc[ sta nehot[r`t =i se g`ndea ce sf`r=it s[ dea acestei pricini, c`nd logof[tul s[u de tain[ (secretarul), intr`nd ]n camera lui =i salut`ndu-l p`n[ jos, dup[ obicei, ]i dete ]n m`n[ o scrisoare =i se retrase. Caragea arunc[ o c[ut[tur[ p[trunz[toare asupra adresei de pe scrisoare =i, prev[z`nd din instinct c[ o s[ cuprind[ vreo veste ]ntrist[toare, o deschise cu mare grab[ =i citi cele urm[toare: ”Padi=ahul =i reagealurile au luat =tire c[ jefuie=ti \ara =i surghiune=ti pe cei mai de frunte boieri; sile=te-te c`t vei putea a te drege cu ]mp[r[\ia, c[ci ]ntr-alt chip va fi r[u de m[ria ta. At`t, nu zic mai mult. A m[riei tale supus[ slug[ Ahmet Kelalaili tefterdar“1 ”At`t, nu zic mai mult!... +i ce va fi voind oare s[ ]n\eleag[ Ahmet printr-aceste vorbe laconice =i ne]n\elese? Oare vizirul =i capugi-ba=a vor fi g[sit pe vreunul care d[ mai mult pentru domnia acestei \[ri? Dar bine, eu le trimit pe tot anul pe=che=uri (daruri) de c`te cincizeci mii pungi de bani; capanul ]mp[r[tesc geme de berbecii, untul, mierea =i gr`ul Valahiei; dorin\ele sultanei-valide =i ale lui c`zlar-agasi fost-au oare vreodat[ ne]mplinite? |ara ]ntreag[ geme sub biciul =i caznele oamenilor domne=ti, care despoaie norodul p`n[ la piele, numai ca s[ sature l[comia saraiului... +i cu toate acestea ei tot nu sunt mul\umi\i. O! de trei ori afurusi\i agareni! O! neam nelegiuit!... Cum face\i voi din oamenii cei mai cinsti\i unelte neru=inate ale tiraniei voastre =i c`nd nu mai ave\i trebuin\[ de d`n=ii ]i arunca\i ]n gunoi ca pe ni=te vase netrebnice. Voi\i s[ 1 Acesta era un amic credincios al lui Caragea =i-i scria tot ce auzea vorbindu-se ]n Divan despre d`nsul (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

99

m[ maz`li\i, ca s[ pune\i ]n locul meu pe vreunul dintre +u\i sau Calimahi? Voi\i poate s[ m[ otr[vi\i sau s[ m[ sugruma\i?... Dar voi nu m[ cunoa=te\i bine! Eu nu sunt ambi\ios ca Mavrogheni, nici fermecat ca Hangerliu. Capul lui Caragea nu va fi pus ]n \eap[ dinaintea }naltei Por\i!...“ Iat[ starea moral[ ]n care pusese pe Caragea citirea fatalei scrisori a lui Ahmet Kelalaili. El se plimba prin sala cea spa\ioas[ a secret[riei fr[m`ntat de g`nduri negre; c`teodat[ se oprea ]n loc =i, ]ncrunt`nd stufoasele lui spr`ncene, str`ngea pumnii cu convulsiune =i f[cea gesturi amenin\[toare. }n aceste momente intr[ =i postelnicul Andronache Tuzluc ca s[ afle cele petrecute ]ntre Caragea =i banul C... Pe timpul acesta, Caragea se ]ntorcea c[tre u=[. Postelnicul ]naint[ c[tre d`nsul f[c`nd ne]ncetat complimente p`n[ la p[m`nt, dar c`nd voi s[ s[rute m`na principelui, el se trase ]napoi cu groaz[, ]ntocmai ca v`n[torul c`nd i se arat[ ]nainte, f[r[ veste, o fiar[ s[lbatic[ =i, devenind palid de m`nie, zise: — Ce vrei cu mine? Spune ]n grab[. — Venisem, m[ria ta, s[... s[... — Spune ]n grab’, auzi tu? — Venisem, m[ria ta, s[ aflu ce ai f[cut ]n pricina despre care te-am rugat cu umilin\[ ]n zilele trecute. — Deslu=e=te-te mai bine, c[ nu-mi aduc aminte. — Te rugasem, prea milostive doamne, s[ ceri de la banul C... pe fie-sa Maria pentru mine — A! bine zici! am chemat pe b[tr`nul boier =i i-am povalisit1. — +i ce \i-a r[spuns, m[ria ta ? ]ntreb[ postelnicul cu o bucurie v[zut[. — Mi-a r[spuns c[ mai bine ]=i omoar[ copila cu m`inile sale, dec`t s[ o dea dup[ unul ca tine. — Dar bine, m[ria ta, ce cusur am eu? 1

I-am povalisit — propus. (n. N. F.)

100

Nicolae Filimon

— Mi-a spus c[ e=ti ho\, r[pitor, m`r=av, lingu=itor =i ]n toate necinstit. — +i m[ria ta ai crezut toate aceste catigorii1? — O parte din mi=eliile tale le cunosc prin mine ]nsumi; c`t pentru ceea ce mai r[m`ne, nu am nici o ]ndoial[, c[ci te cunosc ce poam[ e=ti. — Nu crede, milostive doamne. Aceste p`ri vin de la vr[jma=ii mei, care m[ pizmuiesc pentru hat`rul =i trecerea ce am la m[ria ta. Apoi, termin`nd aceste vorbe, se ]ncerc[ s[ s[rute pulpana anteriului domnitorului; dar Caragea se retrase cu indigna\iune =i lu`nd un aer amenin\[tor ]i zise: — }nd[r[t, mi=elule! Nu te atinge de mine, c[-\i zdrobesc capul. — Iart[-m[, m[ria ta, c[ nu sunt vinovat. — Nu, nemernicule. Voi da porunc[ lui vel-vistier s[ cerceteze prin oameni domne=ti toate m`nc[toriile tale =i, de vor fi adev[rate, o s[ te \intuiesc ]n poarta cur\ii domne=ti, ca s[ dau pild[ =i la al\i m`nc[tori ca tine. — S[ nu faci acest p[cat, m[ria ta! adaose fanariotul c[z`nd ]n genunchi =i ating`nd parchetul cu fruntea. — Un singur mijloc de sc[pare ]\i mai r[m`ne, zise Caragea mai lini=tit. — Care este acel mijloc, m[ria ta? — S[ te duci la banul =i s[-\i ceri iert[ciune. — +i pentru ce s[-mi cer iert[ciune, m[ria ta? — Pentru c[ ai avut neru=inarea de a cere pe fie-sa ]n c[s[torie. — Dar bine, suferi m[ria ta ca un romeu din ecpaiaua1 m[riei tale s[ se ]njoseasc[ ]naintea unui cap gros de vlah? — }mi am eu socotelile mele. Ie=i afar[ =i nu uita c[, dac[ p`n[ m`ine nu-mi vei ]nf[\i=a scrisoarea banului de iertare, m[ voi \ine de cuv`nt: te voi \intui ]n poart[. 1 2

Catigorii — def[im[ri. (n. N. F.) Un grec din suita m[riei tale. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

101

Postelnicul ie=i repede =i se duse acas[ la d`nsul foarte tulburat de reaua primire ce avusese la curte; aceea ce nu putea el s[ ]n\eleag[ era schimbarea cea mare ce v[zuse ]n Caragea. “Cum — zicea el ]n sine — acest m`ndru =i trufa= Caragea, care ur[=te at`t de mult pe rom`ni =i-=i bate joc de d`n=ii de c`te ori voie=te, cum se poate ca el s[ m[ supuie la aceast[ nemaiauzit[ ]njosire? Eu, postelnicul Andronache Tuzluc, s[-mi cer iert[ciune de la un vlah? Dar ce o s[ zic[ capiolda=ii (amicii) mei, c`nd vor afla? Ei o s[-=i bat[ joc de mine, n-o s[ m[ bage ]n seam[!... A=a este ]n adev[r; dar iar[=i, de nu voi ]mplini voin\a lui Caragea, voi fi dep[rtat din huzmet =i atunci o s[ fie =i mai r[u, c[ci nefiind la putere, lumea o s[ r`d[ de mine cu mai mult[ ]ndr[zneal[.” Aceast[ din urm[ idee decise pe fanariot =i, ca s[ ias[ mai cur`nd din ]ncurc[tura ]n care ]l b[gase ambi\iunea de a deveni ginere al banului C..., porunci s[-i puie arm[sarii la butc[ =i se duse de-a dreptul la banul. C`nd tr[sura postelnicului intr[ ]n curtea banului, era pe la =ase ore dup[-amiaz[. Slugile b[tr`nului boier =edeau pe treptele sc[rii =i ]=i petreceau timpul vorbind =i r`z`nd; iar banul, ]mbr[cat ]n anteriu de sevai sub\ire, cu o libadea de pichet alb pe deasupra =i cu cauc cu cear=af alb, =edea ]n pridvorul (balconul) casei, pe un col\ al unui pat lung, =i citea pe Tetravanghel. V[z`nd butca fanariotului intr`nd ]n curte, el l[s[ cartea din m`ini =i se puse ]n stare de a primi dup[ cuviin\[ pe fanariotul lui Caragea. Dup[ ce fanariotul f[cu banului c`teva complimente lingu=itoare, =ezu pe marginea patului =i, c[ut`nd un mijloc mai natural de a ]ncepe conversa\ia, el zise: — Arhon bane, te vei mira poate c`nd vei afla scopul venirii mele la domnia ta. — Spune-mi, boierule, s[ vedem. — +tii c[ ]n zilele trecute \i-am cerut pe cuconi\a Marghioala de so\ie. — +i eu \i-am zis c[ nu \i-o dau f[r[ voia ei.

102

Nicolae Filimon

— Ei bine, arhon bane, ai ]ntrebat-o? Ce zice? M[ prime=te de so\ sau nu? — S[-\i spun curat, nici c[ vrea s[ aud[ de numele domniei tale. — At`t mai bine, c[ci m[ria sa mi-a poruncit s[ iau pe o nepoat[ a lui Calimah vod[ din Ia=i. — S[-\i ajute Dumnezeu, boierule! — A=a este, arhon bane; dar este ceva care se ]mpotrive=te la aceast[ fericit[ c[s[torie =i numai domnia ta po\i s[ ridici aceast[ piedic[. — Spune-mi, =i voi vedea. — M[ria sa vod[ =tie c[ am cerut pe cucoana Marghioli\a de so\ie =i, fiindc[ b[nuie=te c[ poate s[ mijloceasc[ vreo ]ncurc[tur[ de dragoste ]ntre mine =i domnia ei, voie=te s[ aib[ din partea domniei tale o scrisoare prin care s[ ar[\i c[ am venit ]n adev[r la domnia ta =i ne-am agriehisit1 ]n treaba aceasta. Banul, fiind om cu minte foarte ascu\it[, p[trunse numai ]ntr-o clip[ =iretlicul fanariotului; dar voind s[ se ]ncredin\eze =i mai bine, ]i r[spunse: — Arhon postelnice, cu mare p[rere de r[u =i cu zdrobire de inim[ ]\i fac cunoscut cu nu pot s[-\i dau h`rtia ce-mi ceri. — De ce, boierule? — Pentru c[ m[ tem de vreo ]mt`mplare nepl[cut[, =i de! eu sunt om b[tr`n. — Dar aceast[ scrisoare ]mi trebuie=te; f[r[ d`nsa ]mi pierd norocirea. — M[ mir, arhon postelnice, cum domnia ta, care e=ti m`na cea dreapt[ a m[riei sale, s[ te pl`ngi de nenorociri? Fanariotul, v[z`nd c[ vicle=ugurile sale n-au trecere ]naintea b[tr`nului, c[zu ]n genunchi =i m[rturisi tot ce se ]nt`mplase ]ntre d`nsul =i Caragea. B[tr`nul, neput`nd suferi la=itatea =i poltron[ria grecului, ]i 1

Agriehisit — ]nvoit. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

103

zise s[ se ridice ]n sus; dar sim\ind totdeodat[ mul\umire a ]nfrunta neru=inarea acelui venetic =i a-l pedepsi chiar cu armele lui, el lu[ condei =i h`rtie =i scrise lui Caragea aceste cuvinte: ”M[ria ta, Postelnicul Andronache Tuzluc a venit la mine =i mi-a f[cut rug[ciune ]n genunchi, ca s[-l iert pentru necinstea ce mi-a f[cut cer`nd pe fie-mea de so\ie; l-am iertat, m[ria ta, =i Dumnezeu s[-i dea bine. A m[riei tale preaplecat[ slug[, banul C...“ Dup[ ce banul str`nse scrisoarea =i o pecetlui, o dete fanariotului zic`ndu-i: “|ine, boierule; d[ aceast[ scrisoare m[riei sale lui vod[, =i fii s[n[tos.” A doua zi, dup[ c`ntarea meterhanelelor, postelnicul sui scara caselor domne=ti, plin de speran\[ c[ a sc[pat de primejdia ce-l amenin\a. Dete scrisoarea st[p`nului s[u =i prin regeal`cul lui beizadea Costache =i a domni\ei Ralu, dob`ndi de aci ]nainte mult mai mare influen\[ la Caragea. CUPRINS

Capitolul XV SCENE DE VIA|{ SOCIAL{ Zilele cele frumoase ale toamnei din anul 1817 ]=i luaser[ zborul, ]mpreun[ cu pl[cerile ce procur[ ele locuitorilor Rom`niei. Iarna se ar[tase cam de timpuriu =i v`ntul de la miaz[noapte ]ncepuse din vreme a sufla cu t[rie acea r[ceal[ care amor\e=te natura, despoaie arborii =i acoper[ \arinile =i ora=ele cu v[lul ]ntrist[rii =i al monotoniei. Ora=ul Bucure=ti, at`t de zgomotos =i de capricios ]n zilele noastre, nu era tot astfel ]n timpul lui Caragea. Locuitorii s[i din clasa de mijloc, deprin=i de mult timp cu via\a

104

Nicolae Filimon

oriental[ cea plin[ de lene =i poezie, vara se adunau la gr[dinile Breslea, Barb[lat[, Ci=megiu =i Giafer. Acolo, fiecare isnaf sau cap de familie ]=i ]ntindea masa =i, ]mpreun[ cu casnicii =i amicii, beau =i m`ncau; apoi ]ncepeau a ]nv`rti hora str[mo=easc[ =i dansurile cele vesele, care se deosebesc foarte pu\in de tarantela neapolitan[ =i care plac at`t de mult ]ntregului popor latin. Era, ]ns[, cu deosebire curios a privi comica gravitate cu care oamenii din popor executau hora, dansul lor de predilec\iune. Provocarea la dans venea mai totdeauna din partea tinerilor; b[tr`nii =edeau r[sturna\i pe iarb[ verde, sub umbra cea deas[ a copacilor =i fumau; dar cu ]ncetul o atrac\iune ne]nvins[ se transmitea ]n inima oamenilor de orice v`rst[: jocul tinerimii, ca un electrism, mi=ca pe b[tr`nii patroni; ei se sculau de pe iarb[, scoteau bini=ele cele lungi, ]=i sume\eau pulpanele de la anterie =i se aruncau cu exalta\ie ]n arena dansului. Era comic a-i vedea cu ce gesturi =i cu ce mi=c[ri se sileau a dovedi junilor cum c[ nici b[tr`nii nu sunt tocmai de lep[dat. I=licul cu patru col\uri al marelui terzi-ba=a1 p[rea c[ reclam[ prioritatea noble\ei asupra c[ciulii de cazacliu a cojocarului sub\ire, care, la r`ndul ei, p[rea c[ dispre\uie=te c[ciula cu roat[ a bogasierului =i calpacul de blan[ al armeanului ibri=imgiu. C`nd trecea furia dansului, toat[ compania se punea iar[=i pe bere =i pe m`ncare =i, spre a da veseliei un ton de galanterie mai mare, ei completau orgia prin feluri de glume, turn`nd vin ]n i=licele b[rba\ilor =i ]n condurii femeilor =i d`ndu-=i unii altora s[ bea, r`z`nd =i gesticul`nd ca ni=te nebuni. }n tot timpul acesta, l[utarii nu ]ncetau a trage din viori =i a c`nta din gur[ sau c`ntece de amor pline de dulcea\[, destinate a produce ]n inima ascult[torilor dor =i ]nfocare, sau melodii de dans, vesele =i s[lt[re\e. 1

Terzi-ba=a — staroste de croitori. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

105

Pe c`nd ]ns[ tinerii =i b[tr`nii de am`ndou[ sexele se desf[tau precum ar[tar[m, copiii, aduna\i ]n mici grupe, ]ndop`ndu-se cu ciurechi2, simi\i cu br`nz[, alune pr[jite =i floricele de porumb =i ad[p`ndu-se mereu din doni\ele cu =erbet ro=iu =i cu brag[, luau =i ei parte la veselia ob=teasc[. B[ie\ii azv`rleau cu mingea =i cu ar=icele, iar feti\ele cele mici se jucau de-a ascunselea sau de-a baba oarba, alerg`nd ca ni=te c[prioare prin iarba cea verde =i moale, spre a prinde fluturi sau a culege flori. C[tre sear[, toate aceste grupuri ]nveselite, b[rba\i =i femei, dup[ ce ]=i netezeau giubelele =i trimiteau pe slugi ]nainte cu ploscile =i blidele de m`ncare, plecau pe la casele lor, ]mp[r\i\i ]n cete, dup[ isnafuri sau meserii. A=a trecea timpul ]n s[rb[torile verii; dar c`nd venea epoca cea monoton[ a iernii, to\i ace=ti oameni stau ]nchi=i prin case =i serile cele lungi se petreceau ]n t[cere; abia dac[ uneori se adunau mai mul\i la un loc spre a povesti cele ce se ]nt`mplau ]n cercul restr`ns al mahalalei sau spre a juca ]ntre ei con\ina, maria=ul =i curelu=a. Atunci ]ns[, ca =i acum, boierii =i oamenii cei cu averi mari se deosebeau foarte mult de popor ]n petrecerile lor. Boierii se plimbau ]n cale=ti =i butci cu arcurile poleite, spre a se deosebi de negu\[tori. Podul Mogo=oaiei =i al T`rgului de Afar[ erau cele de c[petenie preumbl[ri ale boierilor. Mesele =i petrecerile lor se f[ceau ]n familii mai multe adunate la un loc; rar se ]nt`mpla s[ m[n`nce pe la gr[dini; dar =i atunci preferau gr[dina lui Scufa2, via Br`ncoveanului din Dealul Spirii =i gr[dina lui Belu de l`ng[ V[c[re=ti, spre a nu da prilej norodului a surprinde vreo necuviin\[ a lor =i a li se pierde printr-aceasta prestigiul. Boierii cei tineri, din cauza str`nselor rela\iuni ce avea cu fanario\ii =i al\i venetici deprava\i, contactase ]nc[ de pe atunci o 1 2

Un fel de cozonaci. (n. N. F.) Aceast[ gr[din[ a devenit mai ]n urm[ proprietate a domnului C`mpineanu. (n. N. F.)

106

Nicolae Filimon

mul\ime de vicii, contrarie cu totul modului de vie\uire al boierilor b[tr`ni. Sania mitologic[ a lui beizadea C. Caragea, f[cut[ ]n forma carului lui Apollon, =i cei =ase cerbi ce o tr[geau, conte=ul cel de postav alb, bl[nit cu samur de Mosca, hangerul cel sem[nat cu brilianturi =i gugiumanul de samur cu fundul alb al acestui frumos principe, precum =i rochiile cele nepre\uite, =alurile =i feregile domni\ei Ralu ]ntorsese at`t de mult capul junilor boieri =i cucoane, ]nc`t de multe ori vindeau mo=ii de mare pre\, ca s[ imiteze luxul =i str[lucirea acestor principi risipitori. R[ul poate c[ ar fi fost mai mic dac[ s-ar fi oprit aci; dar via\a scandaloas[ =i deprava\iunea lu`nd propor\iuni mari, infestar[ =i demoralizar[ p`n[ la un mare grad societatea ]ntreag[. Din toate relele acestea jocul de c[r\i fu acela care r[sp`ndi mai mult demoralizarea; el s[r[cea pe boieri =i func\ionari =i-i ]ndemna la hr[piri de tot felul. Unul din cei mai mari desfr`na\i =i risipitori din acei timpi era postelnicul Andronache Tuzluc; el fura ca un t`lhar de codru =i cheltuia ca un nebun. Mesele cele mai str[lucite, seratele cele mai atr[g[toare, jocurile de c[r\i cele mai d[r[p[n[toare, care f[ceau s[ treac[ dintr-o pung[ ]ntr-alta averea s[racilor, toate acestea ]n cas[ la d`nsul se petreceau. Arghira, Rozolina =i Calmuca, Frineele =i Messalinele de pe atunci ale Bucure=tilor, erau st[p`ne ]n casa lui, ce devenise adev[rat morm`nt al oric[rui amor curat =i statornic, al oric[rei credin\e conjugale. }n ziua de 30 noiembrie fanariotul f[cea ]n to\i anii mas[ mare =i zaiafet ]n onoarea sf`ntului Andrei, patronul s[u. Ajuns ]n culmea favorii domne=ti, el voi, ]n anul ]n care am sosit cu povestirea noastr[, ca serbarea s[ fie c`t se va putea mai str[lucit[. Cu acest scop, el aduse din Constantinopole tot ce se g[sea acolo mai scump ]n pe=ti, poame =i vinuri, pe care unindu-le cu delicatesele gastronomice ale \[rii: p[str[vi, mihal\i =i felurite alte m`nc[ri fragede =i gustoase, preg[tise de acea zi un osp[\ care ar fi putut s[ a\`\e

Ciocoii vechi =i noi

107

dorin\ele chiar ale vesti\ilor no=tri str[buni ]n l[comie: Lucullus1 =i Eliogabal2. Timpul ]ns[ p[rea c[ contrariaz[ ]nadins mania de lux =i opulen\a fanariotului, c[ci la 30 noiembrie sufla cu t[rie v`ntul cel de miaz[noapte, aduc`nd cu sine troiene de z[pad[ deas[, care ]ntunecau, ziua la amiaza mare, lumina soarelui; dar invita\ii postelnicului erau oameni de aceia ce nu se sperie de fiece lucru. Era de ajuns pentru d`n=ii s[ =tie c[ ]n casa amicului lor vor g[si prilej a comite trei sau patru din cele =apte p[cate de moarte, =i aceasta ]i f[cea s[ trec[ prin ger =i z[pad[. Camera preg[tit[ pentru primirea =i osp[tarea invita\ilor era un fel de salon p[trat, spoit cu var =i ]n mijlocul tavanului cu un cerc de flori ar[be=ti, tot de var, lucrate ]n relief, dar f[r[ gust, nici m[iestrie. Mobilierul se compunea din dou[ paturi de sc`nduri ]nfundate, acoperite cu saltele de perne, peste care erau ]ntinse macaturi de l`n[ de Brussa, cu ciucuri de Vene\ia pe margini. L`ng[ zidul dinspre gr[din[ era un sipet mare, ]mbr[cat cu piele de c[prioar[ albastr[ =i legat cu fier alb, iar deasupra lui era un alt sipeta= mai mic, de lemn de nuc cu flori de sidef. }n mijlocul camerei era un scaun de brad cu trei picioare, pe care erau puse patru sfe=nice de tumbac, cu lum`n[ri de seu ]ntr-]nsele, =i o pereche muc[ri de alam[, cu care o \iganc[ frumu=ic[ lua din c`nd ]n c`nd mucul lum`n[rilor, ca s[ dea mai mult[ lumin[. }n fine, pe la 12½ ore turce=ti3 ]ncepur[ invita\ii a sosi. Cel dint`i care sui scara caselor lui Andronache fu hatmanul Costache C[r[bu=, june frumu=el, dar f[r[ spirit, depravat p`n[ la m[duva oaselor, amic intim =i p[rta= al tuturor desfr`n[rilor lui beizadea Costache. Dup[ d`nsul venir[ sp[tarul Dimache Pingelescu, om ce 1

Lucullus (114 — 57 ].e.n.) — general roman. Iubea luxul =i m`nc[rurile alese. Eliogabal — ]mp[rat roman ]ntre 218 =i 222, vestit pentru via\a desfr`nat[ pe care o ducea =i pentru cruzimea sa. A fost ucis de solda\i. 3 Dou[ ore dup[-amiaz[. (n. N. F.) 2

108

Nicolae Filimon

se silea c`t putea s[ nu demin\[ prenumele s[u, c[m[ra=ul Stamate Birlic, clucerul Ioni\[ M[turic[, paharnicul Dimitrache M`n[-Lung[ =i baronul Nichita Calicevschi. Mai ]n urm[ de to\i veni =i beizadeaua ]ntov[r[=it de treti-logof[t Iordache Zlatonit, un om foarte cunoscut pe timpul acela prin spiritul s[u satiric =i plin de originalitate1. Dup[ ce musafirii se a=ezar[ pe cele dou[ paturi, o \iganc[ bine ]mbr[cat[ =i purt`nd o scurteic[ ]mbl[nit[, cu gulerul ridicat ]n sus, se prezent[ ]naintea lor cu o tav[ plin[ de dulce\e de tot felul; dup[ d`nsa venea alt[ \iganc[ \in`nd o tav[ cu o mul\ime de p[h[ru\e cu vutc[ de izm[ =i c`teva farfurii cu migdale cur[\ite =i cu n[ut pr[jit. }ndat[ apoi intr[ cafegiul boierului, ]mbr[cat cu un mintean de postav negru, cusut cu fir, dar f[r[ m`neci, spre a l[sa s[ se vad[ bra\ele sale albe prin c[ma=a de borangic sub\ire =i refecat[ cu bibiluri; mijlocul lui, zvelt =i ml[dios, era ]ncins cu un =al de m[tase v[rgat[, ale c[rui extremit[\i at`rnau cu gra\ie pe =oldul cel st`ng al piciorului; poturii s[i de postav vi=iniu cu turiecii de fir; imineii cei stracojii =i fesul cel ro=u cu fund[ de ibri=in negru, a=ezat pe cap cu cochet[ria cea minunat[ a fanario\ilor, f[ceau din acel june servitor un Ganimed2 care ar fi putut a\`\a gelozia vechilor zei din Olimpul lui Omer. El venea cu o tav[ de argint ]n m`n[, pe care erau depuse, ]n zarfurile lor de filigran, mai multe filigene pline de o cafea de Arabia, spumoas[ =i parfumat[; dup[ d`nsul intr[ ciubucciul cu ciubucele de antep =i de iasomie, din ale c[ror lulele umplute af`nat cu tutunul de cel mai ales ie=eau nori de fum mirositor. Intrarea succesiv[ a acestor servitori forma o reprezentare pitoreasc[; cunosc`nd foarte bine regulile ierarhiei, ca slugi de cas[ mare, ei se duceau mai ]nt`i la beizadea Costache, apoi gradat la to\i ceilal\i =i-=i ]mplineau datoriile cu elegan\[ =i exactitate. Termin`ndu-se ceremonialul cafelei, musafirii, ca oameni ]n tre1 Acest om original, al c[rui nume l-am preschimbat aici pu\in, mai ]n urm[ =i-a pierdut min\ile =i a vie\uit p`n[ ]n zilele noastre ]ntr-o stare deplorabil[. (n. N. F.) 2 Ganimed — ]n mitologia antic[, paharnic al Olimpului, vestit prin frumuse\ea sa.

Ciocoii vechi =i noi

109

buri, ]ncepur[ a vorbi politic[ =i a discuta desrpe pravilele ce se preg[teau pentru \ar[ de c[tre principele Caragea =i consilierii s[i; dar beizadeaua, voind s[ sparg[ acea conversa\iune a c[rei seriozitate ascundea numai minciuni =i lingu=iri ce-l f[ceau s[ ca=te ur`t, zise o dat[: — Ia asculta\i, boieri! La ce am venit noi oare aici? S[ punem \ara la or`nduial[, sau s[ ne veselim? L[sa\i trebile \[rii pe seama tat[-meu =i a sfetnicilor lui =i aide\i s[ bem =i s[ m`nc[m! Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre st[p`nul casei, zise: — Andronache, zi b[ie\ilor s[ puie masa. — Numaidec`t, m[ria ta! r[spunse fanariotul cu obi=nuitul s[u aer de ]njosire. Iar p`n[ atunci, m[ria ta =i domnia lor, cinsti\i boieri, trece\i ]n odaia cealalt[ =i v[ eglendisi\i dup[ pl[cere. Invita\ii trecur[ ]n acea odaie care era mobilat[ cu dou[ sofale turce=ti; pe una era o mas[ rotund[ cu picioarele scurte, pe care erau a=ezate dou[ sfe=nice =i mai multe perechi de c[r\i de joc; iar pe cealalt[ erau table pentru jocul de =atrange =i pentru \intar. Cei mai mul\i dintre invita\i se a=ezar[ ]mprejurul mesei cu c[r\ile. Beizadeaua ]ns[ =i cu hatmanul C[r[bu= preferar[ jocul de =atrange. — Ce juc[m, boieri? zise c[m[ra=ul Stamate Birlic, manevr`nd o pereche de c[r\i. Facem un otuzbir de englingea p`n[ se va g[ti masa? — Mai bine o pan\arol[, arhon c[m[ra=e, r[spunse Dumitrache Pingelescu, sco\`nd o pungu\[ cu mahmudele din buzunarul de jos al anteriului. — +ti\i una, boieri? — ad[ug[ baronul Calicevschi sco\`nd cu lene vreo trei carboan\e =i c`teva rubiele din buzunarul jiletcii — cu otuzbir =i cu pan\arol[ ne pierdem timpul ]n zadar; haide\i mai bine s[ facem un stosi=or. — Dar ce d[n[naie o mai fi aceasta, c[ noi n-am auzit p`n[ acum vorbindu-se despre d`nsa? — Stosul, boieri domnia voastr[, este un joc foarte frumos; el

110

Nicolae Filimon

n-aduce somn juc[torilor =i ceea ce are mai bun este c[, ]n pu\in timp, unul sau doi din juc[tori m[tur[ to\i banii din punga celorlal\i; cu pu\in[ cheltuial[ de vreme =tii cu ce te alegi. — Bree! da’ zdrav[n joc! — Joc voinicesc! zise Pingelescu cu entuziasm. Auzi acolo, s[ ne mo\[im de somn toat[ noaptea pentru c`teva mahmudele, dodecari sau rubiele c`=tigate ]n otuzbir! Arhon baroane, f[ bine de ne ]nva\[ =i pe noi acest minunat joc. — Bucuros, boierii mei; de ce nu? Sunt dou[ feluri de stos: unul se nume=te curat stos =i este cam greu; iar cel[lalt se nume=te ce cei =i este mai lesne de ]nv[\at. — Ce cei! Frumos nume! Ar[t[-ne dar cum se joac[ acest ce cei al domniei tale! — Bucuros! Privi\i, boieri, zise Calicevschi lu`nd ]n m`ini o pereche de c[r\i. Unul dintre noi face c[r\ile, iar ceilal\i — ori c`te unul, sau mai mul\i deodat[ — zic celui care face c[r\ile: “D[-mi un birlic, d[-mi un zece ochi, un pop[, o preoteas[“ sau orice alt[ carte va voi. Cel care \ine c[r\ile ]n m`n[ ]ncepe a da c[r\i pun`nd pe cea dint`i dinaintea celui care a cerut, iar pe cea de-a doua dinaintea sa; =i dac[ cartea cerut[ va c[dea dinaintea celui ce a cerut-o, c`=tig[ el, iar de va c[dea dinaintea celui care face c[r\ile, c`=tig[ acesta. — S[ ]ncepem acest frumos joc! ziser[ mai mul\i deodat[. Baron Calicevschi, v[z`nd marele entuziasm ce aveau boierii pentru acel joc propus de d`nsul, sim\i ]n sine o bucurie infernal[, pe care o sugrum[ ]n inima sa, c[ci el v[zu succesul planurilor sale de jefuire asigurat printr-acest mod de pr[dare, necunoscut ]nc[ acelor boieri rom`ni =i fanario\i, ce altfel erau foarte deda\i la jefuiri. Lu[ dar ]ndat[ c[r\ile ]n m`ini =i ]ntreb[: — }ncepem, boieri? — S[ ]ncepem! — Lua\i aminte, c[ fac c[r\ile! — Bine, bine!

Ciocoii vechi =i noi

111

— T[ie\i, boieri! Pingelescu t[ie c[r\ile, apoi zise cu seme\ie: — Cinci ochi pe zece rubiele. Calicevschi ]ncepu s[ dea c[r\i r`z`nd pe sub musta\[ =i cu s`nge rece. — Opre=te-te — strig[ Pingelescu — am c`=tigat, d[-mi rubielele! — Poftim, boierule, =i ]i num[r[ zece rubiele. Ceilal\i boieri, v[z`nd cu c`t[ ]nlesnire se c`=tigau banii ]n acest nou joc, ]ncepur[ a juca =i ei =i at`t de bine le mergea jocul, ]nc`t unii din ei ]ncepur[ s[ simt[ mil[ de bietul baron, care pl[tea ne]ncetat, cu cel mai mare stoicism, perderile sale. Dar aceasta era numai o manevr[ a =iretului muscal; c[ci dup[ c`teva minute, to\i ]ncepur[ a pierde. Agita\iunea =i zgomotul acestui joc infernal f[cu pe beizadea Costache =i pe hatmanul C[r[bu= s[ p[r[seasc[ lini=titul joc al tablelor. — Pop[, pe ce am ]n m`n[! zise beizadeaua cu m`ndria aceea plin[ de fanfaronad[ ce este particular[ beizadelelor din \ara noastr[. Baronul ]ncepu a da c[r\i, f[r[ se s[ preocupe c`t de pu\in de suma ce putea s[ aib[ principele ]n m`n[. — Ai c`=tigat, m[ria ta! exclamar[ unanim, cu surpriz[, to\i juc[torii. Beizadeaua deschise m`na =i g[si ]ntr-]nsa cincizeci =i trei mahmudele, care fur[ pl[tite cu punctualitate de c[tre baronul. — +ase ochi pe toat[ suma! zise iar[=i beizadeaua. Norocul fu =i de ast[ dat[ ]n partea beizadelei. Baronul ]l l[sase ]ntr-adins s[ c`=tige, ca s[-l ]ncurce, c[ci la a treia carte beizadeaua pierdu tot ce c`=tigase, ]mpreun[ =i cu banii s[i. Aceast[ schimbare de noroc ambi\ion[ =i mai mult pe Caragea. El scoase din buzunar o pung[ plin[ cu mahmudele =i dup[ ce b[u un pahar de mastic[ =i fum[ de c`teva ori din ciubuc, zise cu ironie: — Arhon baroane, c`te parale ai ]n buzunar? — Am de ajuns, m[ria ta, ca s[ pl[tesc ce voi pierde, r[spunse rusul cu m`ndrie.

112

Nicolae Filimon

— Bine!... ia s[-mi dai un zece ochi pe punga aceasta! — E prea mult, m[ria ta! — Fie dar pe jum[tate. Baronul c`=tig[ jum[tate din ceea ce se afla ]n pung[ =i la al doilea joc o lu[ cu totul. — Eu m[ prind c[ jocul [sta are pe dracul ]ntr-]nsul, zise postelnicul Andronache Tuzluc. Auzi acolo! s[ pierd eu zece mii de lei ]ntr-o clipeal[ de ochi? +i unde pui b[taia de piept =i de inim[; unde pui iar[=i acel ]ndemn nebiruit de a tot cere pe pop[ =i zece ochi =i a tot scoate la dodecari din pung[, uit`ndu-te la d`n=ii cum se duc la dracu. — Ba s[ m[ ier\i, boierule; banii domniei tale nu s-au dus la dracu, ci ]n pung[ la mine, zise baronul. — Tot at`ta face, arhon baroane, zise beizadeaua cu ironie. — A=a, a=a! ad[ug[ hatmanul C[r[bu=, cu un r`s ]nghesuit =i prostatic, ca s[ lingu=easc[ pe beizadeaua. — C`t ai pierdut, cucoane Andronache? ]ntreb[ treti-logof[t Iordache Zlatonitul, scul`ndu-se de pe sofaua unde =ezuse nemi=cat tot timpul c`t \inuse jocul. — Vreo zece mii de lei! r[spunse fanariotul cu nep[sare. — Pu\in, foarte pu\in. S[ tr[iasc[ isnafurile =i s[r[cimea! N-ai dec`t s[ sco\i o cerc[tur[1 ]n \ar[ sau s[ dai c`teva volnicii de furat pe la ho\i =i banii ace=tia vor veni la loc ]nzecit!... — Bravo, Zlatonitule, bravo! exclam[ beizadeaua b[t`nd din palme =i r`z`nd ca un nebun. — Dar bine, m[ria ta, suferi s[ fiu batjocorit de acest nemernic chiar ]naintea m[riei tale? zise postelnicul r[nit la biat[ cinste. — De ce te superi, Andronache? Nu vezi c[ el glume=te? 1 Cerc[tura era controlul ce f[cea guvernul, pe acei timpi, contracciilor care luau prin sultan-mezat (licita\ie public[ — n. ed.) str`ngerea veniturilor \[rii. Din acea cerc[tur[ ie=ea un r[u foarte mare, c[ci se descopereau abuzuri mari. Contracciii, ca s[ scape de pedeaps[, cump[rau pe cerc[tori, iar banii ce le d[deau ]i adunau tot de la contribuabili. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

113

— Dar domnia ta, boier Pingelescule, c`t ai pierdut? ]ntreb[ iar[=i Zlatonitul. — Vreo trei mii de lei. — A zecea parte din pre\ul cu care ]\i vinzi obi=nuit isc[liturile ce pui pe anaforalele veli\ilor boieri; nu te ]ntrista de aceast[ pierdere, c[ci din mila lui Dumnezeu pricinile se ]nmul\esc din zi ]n zi. Pingelescu plec[ capul ]n jos =i t[cu; dar Zlatonitul se afla ]n verv[ satiric[ =i hot[r`se s[ biciuiasc[ pe to\i f[r[ mil[, c[ci nu trecu mult =i se adres[ c[tre c[minarul Stamate Birlic: — Ia spune-ne, arhon c[minare, ai pierdut =i domnia ta ceva? — Vreo mie cinci sute de lei; un bagatel. — Nu e nimic. O s[ avem vreo c`teva podini lips[ la poduri =i vreo sut[ de oameni cu picioarele scr`ntite1. Dar domnia voastr[, clucer M[turic[ =i paharnice M`n[-Lung[, cum sta\i? — Noi am c`=tigat2. — Se vede c[ Dumnezeu privegheaz[ asupra v[duvelor =i asupra s[racilor, c[ci de pierdea\i =i voi, apoi negre=it era\i s[ v[ b[ga\i m[turile =i m`inile voastre cele lungi ]n lada s[racilor =i era s[ le lua\i hrana =i ]mbr[c[mintea m[car pe vreo dou[-trei luni. Dar domnia ta, arhon baron Calicevschi, de unde ai venit cu acest joc dr[cesc, care o s[ ne duc[ ]n stare s[ ne pierdem averea, sufletul =i chiar mustrarea de cuget? (...) De ce ai mai venit =i domnia ta s[ ne cufunzi ]n pr[pastia tic[lo=iei prin jocul domniei tale cel s[r[c[cios ca =i numele ce por\i? 1 Veniturile podurilor se vindeau prin mezat =i Stamate Birlic se afla contracciu. Aceste venituri se compuneau din taxe puse asupra tuturor carelor ce intrau ]n Capital[. Carul cu marf[ de lipsc[nie pl[tea bani 240; cel ]nc[rcat cu blane le=e=ti, bani 180; se lua 6 bani de vadra de rachiu; 12 bani pentru vadra de vin; 45 de bani carul cu postav rom`nesc; 30 carul cu piei de miel; 45 carul cu piei de vac[; 60 carul cu bogasiu; 60 carul cu piei de iepuri; 45 carul cu coase; 60 carul cu bra=ovenie; 60 carul cu musuluri de Rumelii; 60 carul de arnici; 45 carul cu aba de Podolia; 30 carul cu aba de tuzluci; 60 carul cu sticle ce vin dinl[untru; 30 carul cu sticle le=e=ti; 60 carul cu postav le=esc; 60 carul cu l`n[ de oaie; 60 carul cu l`n[ de capr[; 60 carul cu aram[ lucrat[; 30 carul cu fier; 120 carul cu butii de vin, fie m[n[stiresc ori boieresc sau \[r[nesc. (n. N. F.) 2 Ace=ti doi boieri se aflau casieri la cutia de milostenie. (n. N. F.)

8

Ciocoii vechi =i noi

114

Nicolae Filimon

— Ei! ei! nebunule, te-ai trecut! zise beizadeaua atins de vorbele cele aspre ale Zlatonitului. — Nu, m[ria ta, nu m-am trecut =i nu pot s[ tac, c[ci sunt rom`n =i v[d de acum unde o s[ ne duc[ jocul muscalului acestuia. Boierimea \[rii, at`t de iubit[ de norod pentru faptele ei cele frumoase, fiii acelor st`lpi ai \[rii care au jertfit avu\ia =i =i-au dat chiar via\a pentru \ar[, o s[ ajung[ s[ v`nd[ mere pe pod ca precupe\ii, iar cei mai slabi dintre d`n=ii o s[-=i piard[ cinstea =i sufletul, v`nz`ndu-se la cei ce le vor da bani de cheltuial[ la neavere! Da, boierilor, jocul acesta o s[ v[ piard[... Mu=c[turile Zlatonitului ar fi mers mult mai departe, dac[ ]n momentul c`nd voia s[ re]nceap[ n-ar fi intrat P[turic[, invit`nd pe musafiri la mas[. Beizadeaua se ]ndrept[ c[tre camera de m`ncare, urmat de to\i ceilal\i musafiri, se puse la mas[ =i to\i ]ncepur[ a gusta din bucatele cele delicate ale grecului =i a bea din vinurile cele mai alese ale \[rii. Dar c`nd ajunser[ la fripturi =i poame, ]ncepur[ l[utarii a c`nta cele mai frumoase =i mai patetice c`ntece de mas[1. To\i oaspe\ii ascultau pe l[utari cu mai mult[ sau mai pu\in[ b[gare de seam[; numai Caragea =i hatmanul C[r[bu= p[reau mai agita\i dec`t to\i ceilal\i. Aceasta se vedea din mi=c[rile capului, din alterarea fe\ei =i mai cu seam[ din desele oft[ri ce ie=eau din piepturile lor. Vinul cel t[m`ios de Cern[te=ti, turnat necontenit ]n g`tlejul boierilor, ]ncepu s[-=i fac[ efectul s[u. Oaspe\ii no=tri, care p`n[ aci m`ncau =i beau lini=ti\i ca cei =apte filozofi ai Eladei, prinser[ la limb[ =i devenir[ mai zgomoto=i dec`t nem\ii cei be\i. Respectul ce aveau asupra beizadelei mai sl[bise; unii c`ntau, al\ii ]ndemnau pe baronul Calicevschi s[ ]nceap[ iar[=i minunatul joc care cu pu\in mai ]nainte le u=urase pungile; numai beizadeaua =edea lini=tit =i din c`nd ]n c`nd arunca c`te o vorb[ de spirit ]n 1 Pe atunci, muzica rom`n[ se compunea din arii de joc =i arii de delectare, numite c`ntece de mas[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

115

socoteala bie\ilor oaspe\i, care, cu toat[ ame\eala vinului, erau sili\i s[ sufere, tem`ndu-se de a nu trage asupr[-le urgia domneasc[. }n fine cina se termin[ =i musafirii p[r[sir[ casa. Postelnicul Andronache, dup[ ce dete c`teva instruc\iuni lui P[turic[, se puse =i el ]n sanie =i se duse la chera Duduca. Capitolul XVI F{-TE OM DE LUMEA NOU{, S{ FURI CLO+CA DE PE OU{! S[ p[r[sim partea de sus a caselor postelnicului, c[ci nu mai are nici un interes pentru lectorii no=tri, =i s[ ne cobor`m ]n partea de jos, sau mai bine ]n beciuri, ca s[ vedem ce face Dinu P[turic[. Acest ambi\ios ciocoi, nevoind a se l[sa nicidecum mai jos dec`t st[p`nul s[u, preg[tise =i el o cin[, la care invitase pe c`\iva din cei mai de aproape amici ai s[i. Camera ]n care d[dea el osp[\ul era ]mpodobit[ cu dou[ paturi turce=ti ]nfundate, peste care erau puse saltele de l`n[ acoperite cu chilimuri v[rgate de Idirné (Adrianopole), cusute pe margini cu ciucuri de bumbac alb; pe l`ng[ pere\i erau puse perne ]mbr[cate cu cit tocat1; prin unghiurile acestor paturi erau a=ezate perni\e mici umplute cu puf, pe ale c[rora fe\e albe de batist[ se vedeau mai multe arabescuri cusute cu fir de m[tase, iar pe una dintr-]nsele, erau cusu\i doi amora=i, \in`nd ]n m`ini o ghirland[ de flori, ]n al c[reia mijloc era o inim[ p[truns[ de dou[ s[ge\i =i inscrip\ia aceasta: MÓ m¹ xecn¡V!1. Zidul de l`ng[ pat era acoperit cu un covor de Brussa, pe care stau sp`nzurate ]n cuie o pu=c[ arn[u\easc[ ghintuit[, legat[ la ma=in[ cu o sangulie cusut[ cu fir, =i dou[ perechi pistoale b[gate ]n tocuri de piele, ornate tot cu fir. Mai ]n jos, tot pe acel perete 1 2

Cel mai scump cit de pe atunci. (n. N. F.) Nu m[ uita. (gr.).

CUPRINS

116

Nicolae Filimon

erau at`rnate dou[ s[bii turce=ti cu m`nerele de sidef, iar ]n mijlocul lor era a=ezat un cauc oltenesc de h`r=ie neagr[ de miel, al c[rui fund era cusut cu fir de cel bun peste postav ro=u =i l[sa s[ at`rne ]n jos o fund[ de fir lucrat[ cu mare gust. Cele dou[ ferestre dinspre uli\[ erau ]mpodobite cu mai multe glastre de flori, printre care se deosebeau mai ales: maghirani, trandafiri =i c`\iva endri=aimi, ce umpleau atmosfera camerei de un miros nu a=a pl[cut, c`t era de p[trunz[tor. Pe l`ng[ pere\i erau puse ]n r`nd c`teva scaune de Bra=ov vopsite =i un sipet mare, legat ]n bande de fier alb peste piele de c[prioar[ albastr[. La o ]n[l\ime oarecare a unuia din pere\i era un dulap mic, s[pat ]n zid, ]n care se afla depus[ mica bibliotec[ a ciocoiului, compus[ din c`teva c[r\i grece=ti =i rom`ne=ti, printre care figurau: Proorocia lui Agatanghel, Filozoful Sintipa, Alexandria, Tilu Buhoglind[ =i alte capete d-opere ale literaturii na\ionale de pe atunci, c[r\i glume\e care, prin anecdote de spirit =i pove\e filozofice, f[cea petrecerea favorit[ a poporului. Masa de m`ncare era a=ezat[ ]ntre dou[ paturi =i ]mprejurat[ cu scaunele pe care erau s[ =ad[ onorabilii oaspe\i ai lui P[turic[. Pe mas[ erau r`nduite o mul\ime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinat[ de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupui\i, sardele muiate ]n untdelemn de Mitilene amestecat cu piper =i zeam[ de l[m`i de Messina, m[sline dulci de Tessalia, gr[m[dite ]n form[ piramidal[, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole; nimic din delicatesele gastronomice ale Orientului nu lipsea pe masa ciocoiului, mai ]mpodobit[ chiar dec`t a st[p`nului s[u. Toate aceste mezelicuri erau a=ezate dup[ o regul[ militar[, av`nd la fiecare distan\[ de dou[ palme c`te o caraf[ cu vin galben de Dr[g[=ani, cu pelin ro=u din viile m[n[stirii Bistri\a =i cu vinuri orientale de diferite culori =i gusturi, f[r[ a lipsi paporni\ele1 cu anason de Chio =i cu mastic[ de 1

Paporni\e — butii ]mbr[cate cu papur[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

117

Corint. }n fine, P[turic[ luase dispozi\iuni ca oaspe\ii s[i s[ nu cerce cea mai mic[ lips[ ]ntru ]ndeplinirea gustului lor rafinat. Dac[ cineva ar fi v[zut luxul ce domnea la masa postelnicului =i la a v[tafului s[u de curte, f[r[ ]ndoial[ s-ar fi convins c[ osp[\ul slugii ]ntrecea ]n toate pe al st[p`nului =i, dac[ s-ar fi g`ndit mai serios la mizeriile acelor timpi de trist[ memorie, ar fi zis, ]mpreun[ cu noi, c[ fanariotul n-avea de ce s[ se pl`ng[ pentru pagubele ce-i f[cea v[taful s[u de curte, c[ci banii ce se cheltuiau ]n aceste ospe\e nu erau ai s[i, ci ai s[racilor =i ai v[duvelor c[zu\i victim[ nesa\ului s[u de averi. }ntre oaspe\ii de c[petenie invita\i de P[turic[ figurau: Tudor Ciol[nescu, v[taful de curte al banului Grigore B...; Neagu Chioftea de la banul Constantin B[l...; Zamfir Plosc[ de la Isaac R...; Vlad Boroboa\[ de la F... =i al\i mai mul\i, ale=i ]ntre corifeii ciocoismului =i ai ho\om[niilor bucure=tene de pe atunci. Dup[ ce se duser[ musafirii postelnicului pe la casele lor =i el la amanta sa, P[turic[ se cobor] ]n od[ile de jos =i se puse la mas[ cu prietenii s[i. Patru \ig[na=i, curat ]mbr[ca\i, aduceau bucate la mas[, =i dou[ \igance tinere =i frumu=ele erau ]ns[rcinate a turna prin pahare nectarul care, de la c[derea zeilor din Olimp ]ncoace, a luat prozaicele nume de vin =i rachiu. Una dintr-aceste dou[ copile lu[ de pe mas[ o paporni\[ cu anason =i, umpl`nd mai multe feligene, dete fiec[ruia din oaspe\i c`te unul. Oaspe\ii, sorbind rachiul, c[zur[ pe farfuriile cu mezelicuri precum cad l[custele peste holdele plugarilor. Dinu P[turic[ observ[ aceasta =i, cu o oarecare ner[bdare, ]n calitatea sa de osp[t[tor, strig[ cu un glas ascu\it =i obraznic: — Aduce\i ciorb[, bre! — Numaidec`t, cucona=ule! r[spunser[ \ig[na=ii, plec`nd to\i deodat[ ca s[ arate mai mult zel. Dup[ c`teva minute ei puser[ pe mas[ un castron colosal plin cu ciorb[ de =tiuc[ fiart[ ]n zeam[ de varz[ cu hrean; pe urm[ aduseser[ dou[ farfurii lunguie\e cu mihal\i

118

Nicolae Filimon

=i p[str[vi rasol, muia\i ]n o\et =i untdelemn; aduser[ mai multe vase de cositor pline cu iahnii, cu plachii, cu morun g[tit ]n m[sline =i foi de dafin, cu crapi umplu\i cu stafide =i coconare =i alte felurite m`nc[ri care se ziceau ]n vechime “bucate cu cheltuial[“. Vinul, asemenea, curgea f[r[ ]ncetare din pahare =i aluneca pe g`tul ciocoilor care, la fiecare de=ertare de pahar, strigau: “S[ tr[iasc[ nenea P[turic[!” Numai Vlad Boroboa\[ sta trist =i t[cut. — Da ce, m[ Boroboa\[, de ce stai bosumflat? Ori \i s-au ]necat niscaiva cor[bii cu marf[? zise Neagu Chioftea, cel mai zgomotos dintre to\i oaspe\ii. — Parc[ e=ti o mireas[, ad[ug[ Tudor Ciol[nescu. — }nchin[ cu noi, bre! F[-te om de lumea nou[, s[ furi clo=ca de pe ou[! ziser[ to\i ciocoii deodat[. — Ei bine — r[spunse Boroboa\[ — umple\i-mi un pahar s[ ]nchin =i eu cu voi! Paharul se umplu =i se dete ]n m`na lui Boroboa\[, care, ridic`ndu-l ]n sus, zise: — }n s[n[tatea s[racilor \[rani, c[rora le d[m fum de ardei =i le punem fierul ro=u pe piept, ca s[ le lu[m b[ni=orii din pung[! S[ tr[iasc[ v[duvele =i copiii cei s[rmani, c[rora le lu[m p`inea din gur[, ca s[ m`nc[m noi, [=tia, pe=te de |arigrad, halvale de Idirné =i s[ bem vin chipriotic!... }n s[n[tatea \[rii ]ntregi, pe care am l[sat-o ]n sap[ de lemn!... Zic`nd aceste cuvinte, tr`nti paharul pe mas[ =i c[zu iar[=i ]n cuget[rile sale de mai nainte. Toastul lui Vlad Boroboa\[ =i am[r[ciunea cu care el pronun\[ vivatul s[u cel sinistru f[cur[ ]n inima ciocoilor tot acea impresiune ce f[cu odinioar[ literele de foc regelui Babiloniei, Baltazar, =i oaspe\ilor s[i cei desfr`na\i. V[tafii de curte se uitau unul la altul cu ni=te priviri sperioase, ce dovedeau ]ndestul c`t de adev[rate erau cele zise de Boroboa\[. Numai Dinu P[turic[ ascult[ acest strig[t al mustr[rii de con=tiin\[

Ciocoii vechi =i noi

119

f[r[ ca s[ se tulbure c`tu=i de pu\in; ba ]nc[ el arunc[ asupra lui Boroboa\[ o privire dispre\uitoare =i, d`nd ]ntr-un r`s sardonic, curm[ t[cerea cu aceste cuvinte: — Cinsti\i boieri! Nu v[ sinorisi\i lui Boroboa\[, c[ci este cam nebun, s[rmanul. Cine =tie ce bab[ l-a obrocit1. S[ bem, fra\ilor, =i s[ l[s[m pe Boroboa\[ s[ spuie la cazanii c`t va voi. Apoi ]ntorc`ndu-se c[tre slugi: — Aduce\i, bre, vin t[m`ios de Cern[te=ti. — +i de cel de Dr[g[=ani! ad[ugar[ ceilal\i. Sticlele se ]mplur[ cu t[m`ioas[ ]ntr-o clip[ =i veselia ren[scu ]n s`nul oaspe\ilor ame\i\i de b[uturi =i ]mbuiba\i de grasele m`nc[ri orientale. Aceast[ cin[, compus[ toat[ din pl[ceri de contraband[, \inuse c`teva ore =i, cu tot vinul ce se b[use, nici unul dintre ciocoi nu se ]mb[tase des[v`r=it; ei ajunser[ numai la gradul acela al be\iei c`nd omul devine vesel =i spune adev[rul f[r[ rezerv[. Astfel dar, unii vorbeau, al\ii c`ntau, lovindu-se unii pe al\ii ]n glum[ cu gloan\e de p`ine; numai Vlad Boroboa\[ sta cufundat ]n ni=te cuget[ri sinistre, pe care le ]ntrerupea c`teodat[ cu un sur`s amarnic. Dinu P[turic[, ce-l privea cu o v[dit[ nemul\umire, observ`nd c[ acea be\ie trist[ a oaspelui s[u putea s[ influen\eze mai tare asupra celorlal\i =i s[ st`njeneasc[ libera explozie a veseliei lor, se scul[ ]n sf`r=it strig`nd: — Ei bine, boieri, v[ v[d cam pe g`nduri; eu v-am chemat aci ca s[ ne veselim, iar nu ca s[ punem cenu=[ ]n cap =i s[ ne pl`ngem p[catele ca prorocul Iona din Scriptur[! N-ave\i bucate? N-ave\i vin? De ce dar sta\i ca ni=te curci plouate? Mai aduce\i, bre, marinat[ de barbuni =i vin de Tenedos, s[ ne veselim c`t ne umbl[ moara, c[ destul ne vom poc[i la b[tr`ne\e. Iar tu, cobe rea, du-te de f[ cazanii la biseric[, iar nu ]n casa mea!... Auzit-ai tu? 1

A obroci, dup[ limba poporului de-atunci =i chiar de ast[zi, este a fermeca, a ]ndobitoci. (n. N. F.)

120

Nicolae Filimon

— Bravo, nene P[turic[, ai dreptate! S[ se duc[ la dracu acest d[sc[leci care ne-a stricat cheful cu iticaua lui. — Da, la dracul! exclamar[ to\i deodat[. — Iar noi s[ ne veselim ca ni=te oameni de isprav[, adause P[turic[. — +i s[ vorbim de trebu=oarele noastre, r[spunse Neagu Chioftea, curm`ndu-i vorba. +ti\i, boieri, c[ am cam ajuns la vremea de apoi. Pare-mi-se c[ st[p`nii no=tri au cam b[gat de seam[ c[ le m`nc[m st[rile =i s-au pus pe economie. Alte d[\i, c`nd le ]nf[\i=ai catastihul, nici c[ se uitau pe d`nsul =i-\i umpleau m`na de rubiele; iar acum te \ine c`te trei-patru ceasuri ]n picioare =i te descoase din toate ]ncheieturile ca pe ho\ii de cai. — Bine v[ face, cioc`rlanilor! zise P[turic[ r`z`nd. — Ce-ai zis? ]ntreb[ Neagu Chioftea cu mirare. — Am zis c[ v[ face foarte bine, c[ci nu =ti\i s[ fura\i. — Noi nu =tim s[ fur[m? observ[ Chioftea cu un z`mbet de ironie. — Da, da, voi! replic[ cu siguran\[. Sunte\i ni=te bojogari1. — Dac[ este a=a, apoi ]nva\[-ne tu meserie. — Bucuros. Ia spune\i-mi, boieri dumneavoastr[, a\i citit vreodat[ cartea numit[ Floarea darurilor? — Nici n-am auzit vorbindu-se de d`nsa. — Ave\i dreptate, nu s-a t[lm[cit ]nc[ ]n limba rom`neasc[ =i voi abia =ti\i s[ citi\i rom`ne=te. Asculta\i dar =i pricepe\i. }n acea carte este o istorioar[ plin[ de noim[, care ]ncepe cam a=a: “A fost odat[ un ]mp[rat de la Hindiile r[s[ritului sau de prin |ara Sac`zului2. Acel ]mp[rat avea =aptezeci =i cinci de copii, tot unu =i unu. Ajung`nd ]ns[ la ad`nci b[tr`ne\e, el chem[ pe fiul s[u cel mare =i-i zise s[ fac[ un snop de =aptezeci =i cinci de nuiele =i s[-l aduc[ ]naintea sa. Porunca se ]ndeplini ]ntr-o clip[. }mp[ratul chem[ atunci pe to\i fiii s[i =i le zise: “Eu am ]mb[tr`nit =i peste pu\in o s[ 1 2

Bojogari — ho\i pro=ti. (n. N. F.) |ara Sac`zului — insula Chio. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

121

mor; a= voi ]ns[ ca, ]naintea mor\ii mele, s[ las ]ntinsa mea ]mp[r[\ie aceluia dintre voi care se va dovedi mai tare =i mai priceput. Hot[r[sc dar ca acela care din voi va putea s[ rup[ deodat[ aceast[ leg[tur[ de nuiele, acela s[ ia ]mp[r[\ia dup[ moartea mea!” Feciorii de ]mp[rat se privir[ mai ]nt`i unii pe al\ii cu mirare =i apoi se cercar[ pe r`nd =i fiecare ]n parte s[ rup[ leg[tura de nuiele, dar nici unul nu putu. }mp[ratul ]i privi r`z`nd =i le zise: “Dac[ nu le pute\i rupe deodat[ pe toate, apoi rupe\i-le c`te una ]n parte”. Copiii se supuser[ la noua porunc[ a tat[lui lor =i ]n pu\in[ vreme toate nuielele fur[ rupte. “Asculta\i, dragii mei copii — adause atunci ]mp[ratul — acest snop de nuiele sunte\i voi; dac[ ve\i r[m`ne uni\i dup[ moartea mea, nimeni nu v[ va birui; iar dac[ v[ ve\i desp[r\i, va veni vr[jma=ul =i va face din voi ceea ce f[cur[\i dinaintea mea cu aceste nuiele”. P[turic[ se opri aci =i, privind c`teva momente pe tovar[=ii s[i cu ochi p[trunz[tori, ]i ]ntreb[: — Ei bine, boieri domnia voastr[, cum vi se pare aceast[ istorioar[? — Foarte fromoas[, ce e dreptul, dar n-are a face nimic cu necazurile noastre, r[spunse Chioftea. — V[ ]n=ela\i, fra\ii mei, adaose P[turic[ cu un aer de superioritate. Dac[ voi a\i fi urmat paradigma acestei istorioare, nu era\i s[ v[ pl`nge\i acum c[ st[p`nii vo=tri v-au prins cu ocaua mic[. — Ei bine, ]nva\[-ne tu ce s[ facem. — S[ v[ ]nv[\, c[ci, uite, sunte\i pro=ti ca ni=te b[ie\i lua\i de procopseal[. Voi v[ aduna\i ]n toate zilele la cafeneaua de la Dorob[n\ie. A=a este, ori ba? Spune\i! — Ba a=a. Ne adun[m ]n toate zilele, precum zici. — Ar fi de mare folos pentru voi ca, ]nainte de a p[r[si cafeneaua, s[ pune\i nart1 la toate lucrurile ce ve\i t`rgui, ca s[ =tie fiecare din voi c`t are s[ ]ncarce la socoteal[. 1 Din vechime =i p`n[ la Regulament, carnea, p`inea =i lum`n[rile se vindeau la contraccii cu apalt (luare ]n arend[, n. ed.) =i se ]nsemna ]n contract pre\ul fix, =i c`\i din

122

Nicolae Filimon

— Vorbe=te mai deslu=it, c[ nu te ]n\elegem! — Iat[ ce voi s[ v[ zic: s[ ne ]nchipuim c[ pentru curtea unuia dintre st[p`nii vo=tri se cump[r[ c`te dou[zeci =i cinci oca de carne pe zi. Ei bine, pre\ul nu po\i s[-l ]ncarci, c[ci carnea este cu nart (pre\ fix); dar po\i s[ ]ncarci la suma ocalelor, cump[r`nd mai pu\ine =i trec`nd la socoteal[ mai multe. Cu p`inea faci tot a=a. V`natul =i p[s[rile nu au nart: curcanul se vinde un leu, pune-l un leu =i =aptezeci de parale; g`sca ipac (idem); g[ina =i ra\a se v`nd c`te o lei\[, pune-le c`te un leu =i cinci. De la untdelemn, zah[r, cafea, tutun, poame =i chiar de la zarzavat pute\i s[ v[ folosi\i ]n dou[ feluri, adic[ ad[ug`nd la suma ocalelor =i la pre\... — Fleacuri, nene P[turic[, fleacuri! Din aceste nimicuri cineva abia ]=i scoate zilnicele cheltuieli. Nou[, m[ rog dumitale bun, ne trebuie bani mul\i, st[ri mari, ca s[ sc[p[m de slug[rie. — +i cuteza\i voi s[ numi\i nimicuri cheltuiala cuiniei, acel izvor nesecat din care un om cuminte poate ]n scurt timp s[ fac[ stare mare? Bree! Da’ pro=ti mai sunte\i!... S[ v[ fac o socoteal[ cu tahmin (aproximativ[), ca s[ vede\i c`t de mult v[ am[gi\i. — F[-o, nene Dinule, s[ vedem ce bazaconii sunt acestea ce ne tot spui. — Cioar[, adu c[lim[ri =i h`rtie! La aceste cuvinte, un \igan ce dormita l`ng[ sob[ se scul[ repede =i aduse numaidec`t h`rtie =i o pereche c[lim[ri de argint cu coad[. P[turic[ deschise coada c[lim[rilor, scoase un condei de pan[ de curc[ cu felurimi de flori f[cute dintr-]nsul =i, dup[ ce dete pe \igan afar[, urm[ ]ntr-astfel: — Ei bine, boieri, fi\i cu b[gare de seam[, c[ am s[ v[ fac o m[celari sau brutari se dovedeau c[ v`nd cu c`ntare str`mbe sau articole proaste se d[deau prin t`rg =i se \intuiau de urechi pe la r[sp`ntii. S[ explic[m acum ce ]nseamn[ “darea prin t`rg”. Aceast[ tortur[ se urma astfel: culpabilul era dezbr[cat p`n[ la br`u; m`inile ]i erau legate cu o funie de care ]l tr[gea un arn[ut al sp[t[riei, pe c`nd altul ]l lovea cu nuiaua peste spate, strig`nd tare: “Cine va face ca d`nsul, ca d`nsul s[ pa\[“, =i astfel ]l plimba prin tot ora=ul. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

123

socoteal[ cu tahmin, ca s[ vede\i c[ vorba mea e vorb[; =i ca s[ nu zice\i c[ m[resc sumele, voi ]ncepe chiar de la casa st[p`nului meu. A=adar scriu aci: FOAIE DE SOCOTEAL{ A CUR|II MARELUI POSTELNIC A. TUZLUC Luni, ian. ]n 8, 1817 (bun[oar[) Treizeci oca carne, c`te 10 parale ocaua fac Dou[zeci pitu=ti pentru mas[ ................... Morcovi, p[trunjel, ceap[, f[in[, orez =i piper Cirivi= ...................................................... Enibahar =i alte mirodenii ....................... Doi curcani .............................................. Cinci claponi ........................................... Patru limbi afumate ................................. +ase ghiudeni .......................................... Zece licurini ............................................ Sardele .................................................... Icre negre de taigan ................................. Arpagic =i usturoi pentru stufat ................ Ap[ de Filaret pentru boieri ..................... Ap[ de g`rl[ pentru slugi ........................ Stafide =i coconari ................................... Ou[ pentru ochiuri =i jum[ri ................... Sare ......................................................... O\et ......................................................... Struguri =i mere cre\e=ti ........................... Varz[ pentru calabal`c2 ........................... Imiclicul oamenilor3 ................................ Fac peste tot cheltui\i ............................... S[ sc[dem cheltuiala cea dreapt[ din cea ]nc[rcat[ ........................................................ R[m`ne c`=tig curat ................................ 1

Socoteala dreapt[ talere 5 1 2 2 3 5 4 6 5 4 6 1 1 2 2 1 1 2 1 3 57

bani

30 30

12 30

72

Socoteala ]nc[rcat[ talere 7 1 3 3 1 6 7 6 8 7 6 8 1 1 3 3 1

bani 601

1 3 1 4

60 60 60 30 60 30 60 18 30 30 60

87

18

57

72

29

46

Aci ]nc[rc[tura vine de la ocale. (n. N. F.) Se ]n\elege slugile peste tot. (n. N. F.) 3 Imiclicul este por\ia de p`ine ce se d[ fiec[rei slugi pentru o zi. (n. N. F.) 2

90 90

124

Nicolae Filimon

S[ ]nmul\im acum acest c`=tig cu zilele anului =i ve\i vedea c[ d[ o sum[ de talere 10. 785, bani 90. Aceast[ sum[ vine numai de la cuinie; dar unde pune\i, domnia voastr[, ]mbr[catul \iganilor, cump[r[toarea orzului, a f`nului, a c[rbunilor, a lemnelor =i altele mai multe de felul acesta, care aduc pe an al\i opt sau zece mii de lei cel pu\in? — Toate aceste gheliruri, le =tim, sunt bune, nu t[g[duim, dar vin cu \`r`ita. Noi voim s[ ne ar[\i vreun mijloc prin care s[ c`=tig[m sume mari ]n pu\in timp, ca s[ ne cump[r[m mo=ii =i acareturi, s[ ne facem =i noi boieri ca st[p`nii no=tri. — Eu v-am ar[tat mijloacele cele mai lesnicioase; afla\i voi altele mai bune. — +i ce am putea s[ n[scocim noi mai mult dec`t tine, care =tii c`te ]n lume =i ]n soare? — M[ lingu=i\i, ho\omanilor; dar fiindc[ am ]nceput, cat[ s[ =i sf`r=esc. Asculta\i! Voi =ti\i, ca =i mine, c[ boierii no=tri tr[iesc ]n desfr`n[ri =i se \in numai de zavistii (intrigi), ca s[ dea pe domni jos de pe scaun, crez`nd c[ cei noi, ce vor veni, ]i vor pune ]n trebi mai mari sau le vor da \ara pe m`n[, ca s-o smulg[ =i mai tare, iar la averile lor, r[mase de la p[rin\i, nici c[ se g`ndesc. Ei au mo=ii =i nu le cunosc hotarele, nici venitul ce poate s[ dea pe tot anul. Au vii, f[r[ s[ le =tie num[rul pogoanelor; au zalhanale, hele=teie, livezi de pomi =i c`te altele de felul acesta, pe care le arendeaz[ pe nimic; iar arenda=ii, nemul\umi\i cu un c`=tig de sut[ la sut[, scot din spinarea \[ranilor, d[rap`n[ p[durile =i acareturile mo=iilor, ba de multe ori ]nstr[ineaz[ chiar din p[m`ntul mo=iei. Toate acestea, boeri domnia voastr[, sunt o comoar[ nesecat[, din care un v[taf de curte i=chiuzar poate, ]n scurt[ vreme, s[ ajung[ bogat ca Iov din Biblie. — +i ce trebuie s[ fac[ el, ca s[ se foloseasc[ din toate acestea? ]ntrebar[ to\i ciocoii deodat[, complet`ndu-se ]n dezvolt[rile ce da P[turic[ cu at`ta elocin\[. — Nimic, de tot nimic! r[spunse Dinu P[turic[ r[sucindu-=i musta\a =i sur`z`nd cu m`ndrie.

Ciocoii vechi =i noi

125

— Nu te ]n\elegem. — L[sa\i-m[ s[ ispr[vesc =i ve\i ]n\elege. C`nd se apropie vremea arenduirii mo=iilor, ]n\elege\i-v[ mai ]nt`i cu arenda=ul cel vechi. Spune\i-i c[ pe toat[ ziua vin c`te doi-trei mu=terii ca s[ ia mo=iile ]n arend[ ]ndoit =i c[ numai din pricina priete=ugului ]i goni\i pe to\i; scoate\i chiar mu=terii mincino=i =i ve\i vedea cum o s[-=i deschid[ grecul punga =i o s[ verse ]ntr-a voastr[. Osebit de aceasta sunt isp[=aniile de p[duri, facere de hanuri, mori =i altele mai multe, din care a\i putea s[ c`=tiga\i sume ]nsemnate, numai s[ =ti\i s[ pip[i\i lucrul cumsecade. A=a, dragii mei, trebuie ca fiecare dintre voi s[ se fac[ om de lumea nou[, ca s[ =tie a fura clo=ca de pe ou[! Capitolul XVII MUZICA +I COREGRAFIA }N TIMPUL LUI CARAGEA Pe c`nd P[turic[ se ocupa cu predarea acestei lec\ii, deodat[ se auzi r[sun`nd ]n spa\ioasa anticamer[ amestecul unor sunete ascu\ite =i ]ng`nate; o pereche de l[utari ]ncepuse a c`nta din gur[ =i din viori melodia adaptat[ pe versurile urm[toare: Cine la amor nu crede, N-ar mai c[lca iarb[ verde; S[ calce tot f`n uscat, ................ =i pe la timpi se auzea c`te un oftat. — Pun prinsoare c[ este diavolul de Necul[i\[, ziser[ unii din oaspe\i. — El trebuie s[ fie! +i ciocoii alergar[ c[tre u=[, ca s[ primeasc[ pe confratele lor.

CUPRINS

126

Nicolae Filimon

Ei nu se ]n=elau, c[ci abia ce deschiser[ u=a, ei v[zur[ pe Necul[i\[, v[taful de la arma= M..., sosind vesel ]n fruntea l[utarilor. — Nenea Necul[i\[! exclamar[ to\i. — Eu, bre! =i cu mine! Ce g`ndea\i voi c-o s[ sc[pa\i de mine? Unde e procopsitul de Dinu s[-i mul\umesc de cinste? — }\i cer de o mie de ori iert[ciune c[ nu te-am proscalisit la mas[; sunt vinovat, ce e drept; dar m-am g`ndit c[ ave\i ziafet pentru cuconul Andrei de la domnia voastr[ =i credeam c[ n-o s[ po\i veni. — Nu este nimic. Porunce=te tu numai s[-mi aduc[ =i mie de m`ncat =i de b[ut. La un semnal al lui P[turic[, masa se umplu din nou de bucate =i de vinuri proaspete. V[taful arma=ului ]ncepu s[ bea =i s[ m[n`nce cu o mare poft[, iar dup[ ce se cam ame\i =i d`nsul, ]ncepu s[ vorbeasc[ =i verzi =i uscate. — +ti\i voi una, bre? zise el. A dat norocul peste mine. Boierul a hot[r`t s[-=i fac[ case noi =i m-a ]ns[rcinat pe mine cu str`ngerea celor trebuincioase pentru zidire. — Ei! =i ce iese de-acolo? zise P[turic[ cu un aer de invidie. — Tocmai tu mi-o zici aceasta? Ai uitat oare parimia grecului: ”TriV ept¡ e±ƒosh »na, p¦r esÒ, dÅV me ƒ’em¸na.“1 He, he! Unul e Necul[i\[, nu sunt doi. O s[-mi fac o pereche de case s[ le ]ntreac[ pe ale arma=ului; saraiuri, bre, nu glum[! — S[-\i ajute Dumnezeu! ziser[ ciocoii. — A=a s[ fie! De-aceea am =i gust de veselie. Am venit aci ca s[ petrecem; aide\i dar s[ tragem un dans d-ale t[t[re=ti, ad[ug[ Necul[i\[ sug`nd un pahar cu vin. — La hor[! repet[ cu zgomot adunarea ]ntreag[. P[turic[ chem[ pe un \igan =i, dup[ ce-i =opti c`teva cuvinte la ureche, intr[ =i el ]n hora ce se =i ]ncepuse. 1 De trei ori =apte fac dou[zeci =i unu; mie dou[zeci =i \ie s[-\i dau una. Astfel se traducea acest text grecesc ]n timpul lui Caragea. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

127

Era foarte curios lucru a vedea pe ciocoii no=tri cu pulpanele antereilor ridicate ]n br`u, ca s[ lase picioarelor libertate de a lucra dup[ cerin\ele jocului; cu ceac=iri ro=ii, cu me=i =i papuci galbeni; ]ncin=i cu taclite a=ezate astfel ]nc`t le acoperea p`ntecele =i o parte din piept; cu fermenele de postav de diferite fe\e, l[sate pe spate, ra=i la cap =i cu fesurile puse cam pe ceaf[; era curios lucru, zicem, a privi efectul grotesc al acestor costume dizgra\ioase, mai ales c[ poza juc[torilor pleca\i cam pe spate =i aerul lor de gravitate ]n dans ]i f[ceau cu mult mai ridicoli de ceea ce erau ]n realitate. Vinul, vorba =i ]n cele din urm[ sunetele l[utarilor de=teptase ]n oaspe\ii lui P[turic[ un gust de petreceri, care nu poate fi niciodat[ complet c`nd ]n mijlocul b[rba\ilor lipse=te femeia, cea mai pl[cut[ dezmierdare ]n asemenea cazuri. — Petrecerea f[r[ femei este ca nunta f[r[ l[utari! zice Chioftea, cu o aprindere ce se vedea r[sp`ndit[ ]n tr[s[turile fe\ei sale. — Da! da!... Ne trebuie papuci ro=ii! adauser[ ceilal\i. — Las’ c-am luat eu m[suri =i pentru aceasta, r[spunse P[turic[. — A=a este, dar noi vrem lucru bun, iar nu t[lani\e din Scaune1. — T[ce\i c-au s[ ne vie tot pui=ori ale=i. Arghira, Rozolina, Calmuca2... — Bravo, nene P[turic[! S[ tr[ie=ti c`t turnul Col\ii! Nu trecu mult =i se auzi un zgomot de tr[sur[ ]n curte. P[turic[ ascult[ cu aten\ie =i, ]ncredin\`ndu-se bine, zise cu enfaz ciocoilor: — Iat[, boieri domnia voastr[, vin =i chiramele3 =i, ca s[ nu r[m`n mai jos dec`t nenea Necul[i\[, v-am adus =i muzica nem\easc[. — Aferim, nene P[turic[! Tu nu faci lucrurile pe jum[tate. 1 Pe timpul acela, =i chiar mai ]n urm[, se numeau t[lani\e femeile cele mai degradate =i mai ordinare; mahalaua Scaunelor era cartierul femeilor de felul acesta. (n. N. F.) 2 Acestea erau Aspaziile =i Ninon de Lenclos din timpii lui Caragea; mai cu seam[ Arghira, prin rara ei frumuse\e, devenise un ac magnetic, care tr[gea la sine pe to\i junii; unii sus\in c[ chiar domnitorul Caragea ]i da vizite secrete. (n. N. F.) 3 Chiramo pe rom`ne=te ]nseamn[: doamna mea, cucoana mea; la ]nmul\it: chiramele, adic[ cucoanele sau doamnele. (n. N. F.)

128

Nicolae Filimon

U=a camerei se deschise =i intrar[ mai ]nt`i trei femei ]mbrobodite la cap cu tulpanuri albe =i ]nf[=urate cu ni=te scurteici c[ptu=ite cu blan[, ca s[ poat[ ]nvinge asprimea gerului. Aceste femei, dup[ ce salutar[ pe ciocoi =i schimbar[ cu d`n=ii c`teva glume, ]=i scoaser[ bl[nile =i-=i descoperir[ capetele. Sco\`nd acele ]mbrobodeli ce le dau ]nf[\i=area unor femei ie=ite din haremurile turce=ti, ele r[maser[ cu fe\ele astfel precum le f[cuse Dumnezeu, adic[ tinere =i pl[cute ca ale unor z`ne. Arghira, cea mai frumoas[ din toate, purta o rochie de m[t[s[rie ca arderea Moschii, cu trei r`nduri de mangeturi pe poale, cu m`necile str`mte =i cu pieptul ]nchis. Era ]ncins[ cu un colan1 de canav[\ ro=u, cu paftale mici de aur; la g`t avea un =imizet cusut la ciur; capul ]l avea acoperit cu un fes alb cu fund[ de m[tase neagr[ =i legat cu o sangulie alb[ cusut[ cu fir, ale c[rui c[p[t`ie, ]nnodate la partea dreapt[ a capului, formau o floare de o form[ original[; picioarele ]i erau ]nc[l\ate cu ciorapi de Lipsca, foarte albi =i pantofi de saftian negru cu funde ro=ii de m[tase; la g`t avea =i trei =iruri de m[rgean ales, iar la urechi at`rnau o pereche de cercei lucra\i ]n aur =i diamante; pe deasupra tuturor ve=mintelor purta o fermen[ de catifea neagr[, scurt[ p`n[ la talie =i cusut[ cu fir ]n mang[. Calmuca era ]mbr[cat[ mai tot asemenea, cu deosebire numai c[ avea capul gol =i dou[ coade pe spate ca fetele mari; iar Rozolina, credincioas[ tradi\iunilor patriei sale, purta costumul german al epocii aceleia. }ndat[ dup[ d`nsele intrar[ =i cei optsprezece \igani ce formau muzica nem\easc[ a Niculescului2, care, dup[ ce se puser[ ]n regul[, 1

Colan se nume=te ]ncing[toare. (n. N. F.) Dup[ informa\iile ce am, ]n timpul lui Caragea existau dou[ muzici europene ]n \ar[: una a lui Niculescu, ]n Bucure=ti, =i alta a lui Chrisoscoleu, la Buz[u. Fiecare din membrii ce alc[tuiau aceste corpuri armonice avea c`te un nai (fistula Panis) a=ezat dinaintea buzelor, cu care executa melodia sau ter\ele =i sextele armonice ale piesei puse ]n executare. Osebit de acest instrument accesoriu, fiecare artist ]n parte era obligat a 2

Ciocoii vechi =i noi

129

]ncepur[ a suna mai ]nt`i mar=ul zis al lui Napoleon =i alte piese muzicale de recrea\iune foarte la mod[ pe atunci; apoi ]ncepur[ a c`nta menuetul1. Ciocoii, lu`nd pe r`nd damele la joc, se deter[ cu furie la toate exerci\iile coregrafice obi=nuite ]n timpul acela. Monotonul minet, dansul clasic al saloanelor europene, s[lt[toarea cracovian[ a le=ilor, cotilionul fran\uzesc, valsul nem\ilor =i ecosezul adus din fundul Britaniei; toate aceste dansuri etnografice deter[ prilej pe r`nd oaspe\ilor no=tri de a-=i ar[ta m[iestria; dar se vede c[ aceste inova\ii str[ine nu erau ]nc[ destul de popularizate ]n \ar[ la noi, sau c[ ciocoii no=tri nu le prea =tiau juca bine, c[ci ei se obosir[ numaidec`t =i, ca s[ fac[ diversie, ziser[ l[utarilor s[ c`nte pristoleanca, chindia =i jocul numit ca la u=a cortului sau zoralia. Atunci s[ fi v[zut zel =i ]nfocare! Casele postelnicului r[sunau sub papucii invita\ilor v[tafului s[u. R`setele femeilor, chiotele de veselie, vorba zgomotoas[ a b[rba\ilor, sunetele ascu\ite ale muzicii, izbirile caden\ate din picioare ale dansatorilor — toate acestea formau un sabat infernal, al c[rui ecou se pierdea ]n apartamentele pustii ale postelnicului Andronache, ca un vuiet cobitor pentru st[p`nul absent. Abia aproape de ziu[ se sparse petrecerea de la Dinu P[turic[ =i invita\ii lui se duser[ pe la casele lor.

suna c`te un instrument de coard[, adic[ violin[ prim[, violin[ secund[, viol[, violoncel =i chiar contrabas, tobe mari =i tobe mici; numai maestrul dirijator era ap[rat de aceast[ datorie; el suna numai violina =i indica celorlal\i tempul muzicii =i diferitele nuan\e de efect. Sunetul ce producea aceast[ adun[tur[ de instrumente nu corespundea ]n mare parte la tot ce se cere de la o bun[ orchestr[ din zilele noastre; cu toate acestea servea de minune pentru muzica de dans. (n. N. F.) 1 Pe timpul lui Caragea erau la mod[ multe dansuri str[ine; balurile ce se d[deau prin casele boierilor celor mari ]ncepeau prin polonez[, dup[ care veneau: tampeta, matradu, manimasca, valsu-mazurca, englezul, cracoviana etc. (n. N. F.)

9

Ciocoii vechi =i noi

130

Nicolae Filimon

Capitolul XVIII CE N-ADUCE ANUL, ADUCE CEASUL

CUPRINS

+tim c`t de r[u fu r[spl[tit Gheorghe, v[taful de curte al lui Andronache Tuzluc, pentru c[ se ridicase cu devotamentul p`n[ a-=i compromite pozi\iunea spre a sc[pa pe st[p`nul s[u de pr[pastia ]n care-l t`rau Dinu P[turic[ =i chera Duduca. }n urma gonirii sale, sta nenorocitul june =i se g`ndea prin ce mijloace s[-=i dob`ndeasc[ hrana sa =i pe-a b[tr`nei sale mume. A mai intra v[taf la vreo cas[ mare ]i era cu neputin\[, c[ci firea-l f[cuse onest =i nu putea s[ sufere t`lh[riile slugilor. O singur[ speran\[ ]i mai r[m[sese. El cuno=tea bine limba elineasc[, scria foarte frumos rom`ne=te, mai =tia =i ceva din legile =i datinile \[rii; hot[r] dar a se da la breasla condeiului =i, fiindc[ nu cuno=tea pe nimeni, se f[cu j[lbar. Aceast[ carier[, de=i nu-i aducea un venit cu care s[-=i ]nt`mpine toate necesit[\ile vie\ii, el ]ns[ era mul\umit de d`nsa, c[ci ]l scutea de umilire =i ]l f[cea st[p`n pe voin\a sa. }ntr-o zi, pe c`nd se afla =ez`nd pe scaun la u=a vistieriei, a=tept`nd s[-i vie ceva de lucru, deodat[ se apropie de d`nsul un boier b[tr`n =i cu fa\a foarte dulce, care, privindu-l cu o bun[tate ce era un dar firesc al interlocutorului s[u, ]l ]ntreb[ cu un interes ]nvederat: — Tinere logofe\el, ia spune-mi, cum ]\i merg trebu=oarele? — Nici bine, nici r[u, boierule, r[spunse junele scul`ndu-se cu grab[ =i d`nd scaunul b[tr`nului. — Vas[zic[, p`inea de toate zilele =i nimic mai mult. — Cam a=a, boierule! — Dar bine, cum de nu te-ai al[turat pe l`ng[ vreo cas[ boiereasc[, ca s[ te procopse=ti? La aceste vorbe junele l[s[ s[ ias[ din pieptul s[u un suspin care f[cu mult[ ]ntip[rire boierului. — Oftezi, f[tul meu; spune-mi, ce ai?

Ciocoii vechi =i noi

131

Gheorghe ridic[ ochii ]n sus =i, ]nt`lnind pe ai b[tr`nului plini de bl`nde\e, lu[ curajul =i zise: — Mi-ai zis, milostive boierule, c[ de ce nu intru ]n vreo curte de boier ca s[ m[ procopsesc; dar mai deun[zi am ie=tit dintr-o curte boiereasc[ ]n care am slujit cinci ani de zile =i ]n loc de procopseal[ m-a dat pe poart[ afar[ cu urgie! — +i cine este acel nemilostiv =i f[r[ omenie boier? — Este postelnicul Andronache Tuzluc, cel mai de aproape al lui vod[ Caragea. La numele acesta fruntea b[tr`nului boier lu[ o expresiune de nemul\umire; dar cu toate acestea el mai ]n urm[ ad[ug[: — Se vede c[ nu-l ascultai c[, de! voi, tinerii, sunte\i cu min\ile cam zbur[toare. — L-am iubit, boierule, ca pe un p[rinte =i m-am supus lui ca lui Dumnezeu! — Ei bine, pentru ce dar te-a gonit cu at`ta asprime? — Pentru c[ am voit s[-l scap de la pierdere! — +i din ce primejdie voiai s[-l scapi? — Voiam s[-i scap averea din ghearele unor t`lhari care ]l ]n=al[, ]l s[r[cesc =i ]l necinstesc! — Ia spune-mi, cum te cheam[? — M[ numesc Gheorghe, boierule! — Ascult[-m[, Gheorghi\[, — zise boierul privindu-l cu mai mult interes — voie=ti s[ intri ]n slujba mea? — Mai ]nt`i s[ binevoi\i a-mi spune cine sunte\i =i voi vedea. — Eu, f[tul meu, sunt banul C... =i fii pe pace c[ nu te voi r[spl[ti ca postelnicul! — Primesc cu toat[ inima, milostivul meu st[p`n! — Eu nu te voi ]ntrebuin\a ]n slujb[ de v[taf, ci te voi numi gr[m[tic al meu, c[ci ]mi trebuie un asemenea slujba= =i nu =tiu de ce mi s-a p[rut mie c[ vei fi bun =i vrednic. — Bun[tatea ce ar[\i c[tre mine m[ face s[-mi pierd min\ile. Pronia cereasc[ v-a ]mpins s[-mi ]ntinde\i m`n[ de ajutor, r[spunse

132

Nicolae Filimon

t`n[rul cu ochii plini de lacrimi de recuno=tin\[ =i lu`nd cu ]nfocare =i respect m`na b[tr`nului boier spre a o s[ruta. — S[ l[s[m acestea la o parte; ia arat[-mi s[-\i v[d condeiul1. Gheorghe lu[ o coal[ de h`rtie =i se puse a scrie acea scrisoare complicat[ care, prin tr[s[turi fine =i rotunjite, superpunea ]n dou[ =i trei caturi diferitele litere ale unui cuv`nt, ]nc`t ochiul trebuia s[ fie deprins spre a descifra acel tainic =i m[iestre\ dedal. — Foarte bine, aferim! Acum pune-\i c[lim[rile la br`u =i vino dup[ mine! Ei ie=ir[ ]mpreun[ din palatul vistieriei =i se duser[ la casa banului. Nu era aceasta ]nt`ia dat[ c`nd bunul boier =i mai to\i boierii rom`ni luau ]n cur\ile lor tineri f[r[ protec\ie =i le ]nlesneau mijloacele de a-=i face, prin munca =i meritele lor, o carier[ ]n lumea aceea unde favoarea =i banii f[ceau totul. Dou[ luni fur[ de ajuns lui Gheorghe ca s[-=i arate capacitatea =i onestitatea sa, iar banului ca s[ pre\uiasc[ aceste rare =i nestemate calit[\i. Aceasta se dovedi mai ales ]ntr-o zi c`nd banul chem[ pe Gheorghe =i-i zise: “Arhon gr[m[tice, ia acest pitac domnesc =i te du de-l d[ ]n m`na lui vel-vistier!” Gheorghe se duse la vistierie =i dete pitacul ]n m`na vistierului; dar c`t de mare ]i fu mirarea lui c`nd auzi pe vistier zic`ndu-i c[ este or`nduit same= la casa lefilor =i recomand`ndu-l amploia\ilor de fa\[ cu cele mai l[ud[roase cuvinte. El f[cu metanie p`n[ la p[m`nt =i s[rut[ m`na vistierului; apoi, ]ntorc`ndu-se la banul, ]i f[cu =i lui cuvenitele mul\umiri =i se a=ez[ ]n slujb[. Ocupa\iunea lui cea mai mare era de a ]ngriji ca serviciul ce i se ]ncredin\ase s[-l ]ndeplineasc[ cu con=tiin\[ =i s[-l ]mbun[t[\easc[ pe c`t iertau legile de pe atunci; dar aceast[ ocupa\iune nu-l ]mpie1

Arat[-mi cum scrii. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

133

dica de a-=i ]mplini cu exactitate datoriile de serviciu =i de recuno=tin\[ c[tre banul C..., protectorul s[u. Osebit de aceste calit[\i, el era respectuos c[tre cei mai mari dec`t d`nsul, f[r[ a-i lingu=i; iar[ c[tre cei mai mici, bun =i amabil, f[r[ a ]ntrebuin\a acea popularitate trivial[ care ]n zilele noastre deprinde pe at`\i oameni slabi de minte a fi impertinen\i, sub cuv`nt c[ sunt independen\i. Nu trecu mult =i aceste daruri fire=ti, acest zel la serviciu ale t`n[rului same= ajunser[ p`n[ la auzul domnitorului, care, voind a se ar[ta c[ protege meritul =i virtutea — domnitorii au c`teodat[ asemenea sl[biciuni! — onor[ pe Gheorghe cu rangul de medelnicer, pe care mai ]n urm[ ]l schimb[ treptat p`n[ la cel de serdar; astfel dar junele func\ionar realiz[ ]n scurt timp o fortun[ pe care o invidiau chiar feciorii de boieri. To\i amicii binelui se bucurau de progresele ce el f[cea; banul C..., ]ns[, ]mpingea bucuria p`n[ la un fel de pasiune. Conversa\iile ce \inea cu prietenii s[i mai totdeauna aveau de subiect meritele ce din zi ]n zi dob`ndea Gheorghe prin activitatea cu care ]=i servea \ara sa. Casa =i masa banului erau puse la dispozi\iunea protejatului s[u, care, spre a-=i ar[ta marea sa recuno=tin\[ c[tre b[tr`nul boier, ]l iubea =i se supunea lui p`n[ la sacrificiu. Aceste onori, ce pe toat[ ziua se repetau ]n casa banului, nu r[maser[ neobservate de juna Maria. Ea ]ncepu s[ se ocupe cu nevinov[\ie de omul acela despre care se ziceau at`tea lucruri bune =i frumoase; =i aten\iunea ce dete favoritului t[t`ne-s[u o f[cu cur`nd s[ descopere ]ntr-]nsul tot ce poate s[ insufle sim\iri dulci =i atr[g[toate. Bun[tatea inimii sale se vedea scris[ pe figura-i franc[ =i pl[cut[; bl`nde\ea ochilor s[i f[cu adeseori pe juna fecioar[ s[ se tulbure, iar junele nu putu r[m`ne nesim\itor la aceste semne ale unui amor n[sc`nd. Dar atunci pacea ]=i lu[ zborul din inima Mariei =i din a lui Gheorghe; mica familiaritate ce se formase ]ntre d`n=ii din rela\iunile casnice ]ncepu s[ dispar[; ei evitau ]nt`lnirile, dar c`nd ]nt`mplarea

134

Nicolae Filimon

]i punea pe unul ]n fa\a celuilalt, o confuzie ne]n\eleas[ ]i domina pe am`ndoi, ]nc`t nu =tiau ce s[ fac[ =i cum s[ ias[ din acea situa\iune nedumerit[. Multe nop\i trecur[ f[r[ ca somnul s[ poat[ ]nchide ochii junei copile; c`t despre Gheorghe, lucrul mergea mai bine, c[ci el, de=i o iubea cu focul primului amor, dar ocupa\iile lui cele multe =i variate ]l f[ceau s[ uite c`teva ore din zi suferin\ele pasiunii sale celei f[r[ speran\[; pe dat[ ]ns[ ce se apropia de locuin\a banului, inima lui ]ncepea s[ simt[ chinurile arz[toare ale unui amor care devenea cu at`t mai puternic, cu c`t el prezenta mai pu\ine probabilit[\i de un rezultat fericit. Locul de predilec\iune al lui Gheorghe era chio=cul din gr[din[; ]ntr-]nsul ]=i \inea el c[r\ile de citit =i h`rtiile sale. Pe dat[ ce se scula de la mas[ =i ]=i termina datoriile sale c[tre banul, se suia ]n chio=c =i r[m`nea acolo medit`nd asupra tristei sale pozi\iuni. De multe ori focul amorului ]l aducea p`n[ la nesocotitul proiect de a fura pe juna Maria =i a se ascunde cu d`nsa ]n vreo parte mai pu\in cunoscut[ a \[rii. Dar aceste r[t[ciri copil[re=ti disp[reau ]naintea sim\ului de onoare =i datorie. “Ei bine — zicea el — s[ fac aceast[ fapt[ os`ndit[ de bunele obiceiuri; dar ce va zice lumea c`nd va afla c[ un om gonit de nenorocire a fost ajutat =i c[p[tuit de un boier cu inim[ milostiv[, iar el, drept mul\umire, i-a p[tat perii cei albi =i l-a omor`t f[r[ vreme? Nu! Nu voi s[v`r=i aceast[ nelegiuire! Voi fugi c`t se va putea mai mult de ]nt`lnirile mele cu Maria =i, dac[ nu voi putea s[ sugrum ]n mine aceast[ patim[, voi p[r[si casa f[c[torului meu de bine =i m[ voi duce unde m[ va ]ndemna Dumnezeu”... Maria, p[truns[ de nevinovata sa iubire, sim\ea o mare pl[cere a urm[ri pe Gheorghe cu ochii =i cu imagina\ia ei; dup[ ce el pleca la vistierie, ea se suia ]n chio=c =i privea cu mare interes locul unde =edea el, c[r\ile pe care citea =i ]n fine orice obiect pe care ]l atingea el. }ntr-o zi, pe c`nd se afla ea ]n chio=c cu femeile sale, o mic[ suflare de v`nt risipi vreo c`teva h`rtii de ale lui Gheorghe. Maria

Ciocoii vechi =i noi

135

se repezi s[ le adune, dar m`na ei se opri f[r[ voie pe o h`rtie de Vene\ia, cu marginile poleite, pe care erau scrise versurile acestea: Sus, pe cer, sunt multe stele; C`mpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele! Maria, citindu-le, se sim\i transportat[ de bucurie =i, str`ng`nd h`rtia, o b[g[ ]n buzunarul fermenelii. Dup[ c`teva ore, r[m`n`nd singur[, ea reciti de mai multe ori acele versuri =i ]=i pl[smui o mul\ime de ]nchipuiri frumoase, a c[ror concluziune fu convingerea temeinic[ c[ versurile erau scrise pentru d`nsa =i c[ Gheorghe o iube=te. Singura idee ce o tulbura era c[ nu se credea a=a de frumoas[ precum o descrisese Gheorghe ]n versurile sale. Modestia ei nu-i permitea s[ cread[ c[ este mai frumoas[ dec`t stelele cerului =i florile p[m`ntului; cu toate acestea, amorul propriu =i cochet[ria, aceste vicii ce le posed[ p`n[ la un oarecare grad chiar femeile cele mai oneste, f[cu pe noua noastr[ Ero1 s[-=i ]ndrepteze pa=ii c[tre oglind[, unde, dup[ ce schimb[ de mai multe ori ve=mintele =i se privi ]ntr-]nsa z`mbind =i gesticul`nd, se retrase plin[ de speran\[ c[ poate fi iubit[ de frumosul ei Leandru. Banul, preocupat de grijile casei =i de neputin\a b[tr`ne\ilor, r[mase mult timp ]n ne=tiin\[ despre na=terea =i cre=terea cea repede a acestui amor. Dar st`ng[cia ]namora\ilor =i mai cu seam[ ]ntristarea ce se vedea pe fa\a Mariei, c`nd lipsea Gheorghe de l`ng[ d`nsa, de=teptar[ oarecum b[nuielile b[tr`nului. El, ]ns[, ca om ]n\elept ce era, r[mase ]n oarecare a=teptare p`n[ ce timpul =i ]mprejur[rile ]i vor dicta m[surile ce urma s[ ia =i se ]ngriji numai de a chema pe o femeie b[tr`n[, credincioas[ a casei, =i a-i ordona ca s[ privegheze pe fat[ de aproape. 1 Hero, frumoasa vestal[ din templul zei\ei Afrodita care \inea ]n fiecare noapte o tor\[ aprins[, pentru a-l atrage pe t`n[rul Leander.

136

Nicolae Filimon

Pe c`t timp amorul acestor juni r[mase ]n periodul suspinelor, al privirilor melancolice, al n[lucirilor fantastice =i al viselor de aur nerealizabile, ei putur[ s[-l ascund[ de privirile oamenilor; dar to\i =tim c[ aceast[ pasiune este teribil[; este tocmai ca un vulcan, ]n a c[rui inim[ geme un balaur de foc =i de v[paie, care se lupt[ ne]ncetat cu st`ncile ce-l acoper[ =i care, sp[rg`ndu-le, se revars[ cu fl[c[ri =i cu unde mistuitoare peste tot ce-l ]mpresoar[. Era o zi frumoas[ de toamn[. Banul, ]mpreun[ cu Gheorghe, se duser[ la biseric[. Maria, dup[ ce ]=i f[cu rug[ciunile dimine\ii, intr[ ]n gr[din[ ca s[ se plimbe cu dou[ din femeile sale. Fa\a ei era p[lit[ ca a unei flori b[tut[ de v`ntul iernii. Ochii ei cei negri =i plini de via\[ alt[dat[ erau acum stin=i de veghere =i de lacrimi. Ea str[b[tea aleea cufundat[ ]n visurile inimii =i c`teodat[ se oprea ]n loc =i privea grupele de iasomie =i vi\ele ce se ]ncol[ceau pe arbori, form`nd figuri fantastice =i gra\ioase. Femeile, observ`nd starea ]n care se afla copila =i nevoind s[-i tulbure g`ndurile, r[maser[ mai ]n urm[ =i schimbar[ ]ntre d`nsele vorbele urm[toare: — Ai, ce zici tu, Stanco? Mie mi se pare c[ cuconi\a are zmeu. Nu vezi tu c[ sl[be=te din zi ]n zi?... A ajuns ca o sc`ndur[. — Ce spui tu, fa nebuno? Nu are nici zmeu, nici lipitur[. — Ce are dar? — I-a c[zut dragostea pe gr[m[ticul cuconului. Asta e totul. — Ce spui tu, fa? Pe cuconul Gheorghe? Da’ =tie s[ aleag[... Nu e proast[ feti\a. — A=a e, precum zici; dar s[ vedem, boierul o s-o dea dup[ d`nsul? — Da’ de ce s[ n-o dea? Ce are cuconu Gheorghe? Nu e frumos? Nu e procopsit? Auzi acolo! Conversa\ia lor se ]ntrerupse prin venirea banului de la biseric[. Maria, cum v[zu pe tat[-s[u intr`nd ]n gr[din[, ]=i compuse oarecum fizionomia =i ]i s[rut[ m`na cu respect; dup[ aceea ea dete ordin s[ aduc[ cafeaua =i dulcea\a ]n chio=c.

Ciocoii vechi =i noi

137

}n timpul acesta b[tr`nul suia cu gravitate sc[rile chio=cului, urmat de Gheorghe =i de serdarul D..., amicul s[u de cas[. Femeile aduser[ t[vile cu dulcea\[ =i cafea, =i deter[ tuturor, ]ncep`nd de la banul; apoi se duser[ ca s[ dea loc ciubucciilor s[-=i fac[ =i ei marafetul1 lor. C`t \inu aceast[ ceremonie, Gheorghe =i Maria ]=i aruncau din timp ]n timp c`te o c[ut[tur[ de amor cu a=a de pu\in[ ]ngrijire, ]nc`t banul b[g[ de seam[ =i se convinse de fatalul adev[r pe care mult timp ]l crezuse mai mult o himer[ a sa =i, ca s[ nu surprind[ cineva tulburarea ce-i pricinuise acea descoperire, el p[r[si chio=cul, urmat de serdarul D... =i de fie-sa. Gheorghe ]n\elese totul =i ]ng[lbeni ca ceara. Pus acum ]n lupt[ cu amorul =i datoria, el c[uta termenul de mijloc, ca s[ ias[ din aceast[ teribil[ pozi\iune; a mai r[m`nea ]n casa f[c[torului s[u de bine ]i era cu neputin\[, c[ci peste pu\in ar fi devenit ingrat; a o p[r[si era pentru d`nsul o lovire fatal[, c[ci nu ar mai fi putut s[ vad[ pe Maria, soarele vie\ii sale, =i ar fi zdrobit toate speran\ele unui viitor splendid ce abia se deschisese ]nainte-i. Nefericitul june se lupt[ mult timp cu ideile acestea; dar, ]n sf`r=it, se hot[r] a face sacrificiul cerut de onoare =i de recuno=tin\[. Lu[ h`rtie =i condei =i scrise banului aceast[ scrisoare: ”Blagorodnice =i de bun neam al meu st[p`n =i binef[c[tor! C`nd vei citi aceast[ umilit[ scrisoare, vei =ti c[ prea plecata domniei tale slug[ a p[r[sit curtea domniei tale, ca s[ nu pl[teasc[ cu r[u facerile de bine ce ai rev[rsat asupr[-i. Milostive St[p`ne, sunt ]n aceast[ lume de=art[ nenorociri care doboar[ pe omul cel mai tare. }ntr-o nenorocire ca aceasta am c[zut =i eu, nemernicul, =i ca s[ nu ajung a m`nca cu nevrednicie p`inea domniei tale, iat[ m[ dep[rtez curat =i nep[tat de nici o nelegiuire. Singura rug[ciune ce cutez a-\i face este s[ nu blestemi pomenirea mea, c[ci sunt nevinovat. Preaplecat[ =i umilit[ slug[ a domniei tale Gheorghe s[rdarul“ 1

Marafet — aici ]n sensul de ]ndatorire.

138

Nicolae Filimon

Dup[ ce str`nse =i pecetlui srisoarea, chem[ pe un fecior de-i aduse o c[ru\[, pe care o opri la porti\a din dos a gr[dinii, ca s[ nu afle nimeni ceea ce voia s[ fac[; ]=i c[r[ apoi bagajul =i, p`n[ a nu p[r[si casa banului, dete scrisoarea ]n m`na slugii, zic`ndu-i: “C`nd m[ va chema boierul, s[-i dai aceast[ scrisoare”. Gheorghe ie=i din curtea banului cuprins de ]ntristare, iar c`nd ajunse la o mic[ distan\[, privi ]napoi =i, z[rind chio=cul acela unde petrecuse cele mai frumoase zile ale vie\ii sale, ochii lui se umplur[ de lacrimi... S[ venim iar[=i la banul. Nefericitul b[tr`n, tr[snit ca de fulger de nea=teptata =i fatala ]ncredin\are ce dob`ndise, se ]nchise ]n camera sa, unde petrecu toat[ ziua, f[r[ s[ ia nimic spre restabilirea s[n[t[\ii sale ruinat[ de suferin\e. C[tre sear[ el intr[ ]n gr[din[ cu scop de a chema pe Gheorghe =i a-l dojeni pentru marea lui cutezare. Ner[bd[tor de a afla p`n[ le ce grad se ridic[ nenorocirea sa, porunci s[-i cheme numaidec`t pe ingratul. C`t de mare fu ]ns[ mirarea lui, c`nd ]i spuse sluga c[ Gheorghe a p[r[sit curtea, l[s`ndu-i o scrisoare. Lu[ scrisoarea, o citi de mai multe ori =i apoi, ridic`nd ochii c[tre cer, zise cu entuziasm: ”Ce suflet ]ngeresc, ce suflet mare, Dumnezeule! Dar, cu toate acestea, ce pot face la o asemenea ]nt`mplare? Fata ]l iube=te; el o iube=te pe d`nsa; nu-mi r[m`ne alta de f[cut dec`t s[ chem preotul s[-i cunune... Dar bine!... Ce o s[ zic[ boierimea cea mare a \[rii?... B[iatul e ]n\elept, e procopsit, are inim[ bun[, dar este ie=it din prostime; lumea o s[ afle aceasta =i o s[ m[ fac[ de r`sul grecilor lui Caragea; pare c[ aud de acum pe cei clevetitori zic`nd: «Ama cap =i la banul! Mai deun[zi nu voi s[ dea pe fie-sa dup[ postelnicul Andronache, boier simandicos =i om al lui Caragea, =i acum o d[ slugii acelui boier!» Cum voi astupa eu gura lumii, pe care numai negrul p[m`nt o astup[? Dar nu! Ce-mi pas[! Voi da pe fie-mea lui Gheorghe =i, c`nd m[ va ]ntreba cineva, ]i voi r[spunde: Gheorghe e om cinstit =i drept =i boieria lui nu i-a

Ciocoii vechi =i noi

139

dat-o nici averile c`=tigate din asuprirea s[racilor, nici lingu=irea!... Noi n-avem boieri de mo=tenire ca alte neamuri str[ine de prin Europa. Letopise\ele noastre =i arhondologia ne arat[ curat c[ +tefan vod[, Mihai vod[ =i al\i domni moldoveni =i rom`ni au boierit pe c`mpul de b[taie pe mai mul\i opincari cu inima de boier; de ce dar s[ nu dau pe fie-mea lui Gheorghe, care =i-a c`=tigat mica lui boierie prin munc[ =i iste\iunea min\ii sale?...“ Banul, luat de v`rtejul acestor idei liberale =i umanitare, trimise s[ cheme pe Gheorghe; dar el plecase cu dou[ ore mai nainte la Moldova, unde credea c[ va g[si, de nu alinare a durerilor ce-l consumau, cel pu\in un refugiu ]n contra relei ispite. CUPRINS

Capitolul XIX AVERTISMENTELE Unul dintre regii Ispaniei, ridic`ndu-se la demnitatea de ]mp[rat al Sacrului imperiu1, nu mai putea s[rmanul om nici s[ m[n`nce, nici s[ doarm[ ]n pace din pricina poe\ilor, care ]l zdrobiser[ sub povara odelor =i a sonetelor ce ne]ncetat ]i prezentau; c[ci, s[ nu fie cu sup[rare, aceast[ tagm[ de litera\i — pe care Platon a dat-o afar[ din republica sa — de la ]nceputul lumii =i p`n[ ]n ziua de ast[zi a fost cam lingu=itoare =i vanitoas[. }ntr-o zi nefericitul ]mp[rat se plimba prin frumoasele gr[dini ale Escurialului2, preocupat de grijile imperiului; dar tocmai c`nd se preg[tea, bietul cre=tin, s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu c[ l-a sc[pat cel pu\in de poe\i, deodat[ se ]nf[\i=[ ]nainte-i un individ uscat ca un schelet =i cu must[\ile =i sabia mai mari dec`t ale vestitului Cid3. 1

Imperiu german, numit =i al romanilor. (n. N. F.) Palatul regilor Ispaniei. (n. N. F.) 3 Un erou ispaniol. (n. N. F.) 2

140

Nicolae Filimon

Nu trebui mult[ pricepere ]mp[ratului spre a cunoa=te cu cine are a face, c[ci schimonositul individ purta ve=m`ntul de licen\iat ]n litere, fericire ce s[rmanii regi din zilele noastre nu o mai au. Complimentele cele ridicole =i retorica cea afectat[ cu care poetul nostru citi compozi\iunea sa aduser[ ilaritatea pe fa\a ]mp[ratului =i-i dete curajul s[ asculte peste cinci sute de hexametri latini, fura\i negre=it din poe\ii cezarilor. Dup[ ce poetul se ridic[ de la p[m`nt plin de praf, c[ci ]=i citi oda ]n genunchi, numai ca s[ arate c[ poe\ii nu sunt deloc lingu=itori, str`nse pergamentul =i ]l dete ]mp[ratului zic`ndu-i: ”Sire! prime=te aceast[ poem[ care cutez a v[ ]ncredin\a c[ este ie=it[ din propria mea inteligen\[.“ Regele a\inti ochii asupra poetului =i, v[z`nd ve=mintele lui cele sf`=iate =i unsuroase, scoase o pung[ plin[ cu pistoli de aur1 =i, pun`nd-o ]n m`na literatului, zise cu un z`mbet comic: ”Prime=te, domnule licen\iat, aceast[ pung[ =i afl[ de la mine c[ tot este vechi ]n lumea aceasta“. Ne servir[m de aceast[ mic[ istorioar[, ca s[ ar[t[m lectorilor no=tri c[ avertismentele nu sunt o inven\iune a guvernelor constitu\ionale, ci, din contra, ele sunt venite pe p[m`nt mai deodat[ cu omul. S[ deschidem c[r\ile religiunilor antice =i vom vedea pe st[p`nitorul cerului trimi\`nd la avertismente =i expediindu-le la adresa lor cu mai mult[ iu\eal[ dec`t registratorii de la Ministerul Dinl[untru. Printr-unul veste=te pe primul om s[ ias[ din paradis, c[ci m`ncase din pomul inteligen\ei ]n contra avertismentului ce i se d[duse. Prin altul veste=te pe patriarhul Orfeu sau Lot s[ ias[ din Sodoma, c[ci voia s-o arz[, pentru c[ locuitorii ei nu numai c[ nu voiser[ s[ ia ]n considera\iune avertismentele ce le trimitea, dar cercaser[ a dezonora pe ]ngerii ce le aduceau acele avertismente. Printr-un al treilea avertisment st[p`nul universului veste=te pe Deucalion sau Noe c[ o s[ ]nece p[m`ntul =i ]i ordon[ s[ fac[ o corabie de trei 1

Moned[ ispanic[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

141

sute de co\i ]n lungime =i de cincizeci ]n l[\ime, ]n care s[ intre el, ]mpreun[ cu familia sa cea foarte numeroas[, lu`nd cu d`nsul c`te =apte perechi din vie\uitoarele cele curate =i c`te dou[ din cele necurate, spre a servi la crearea unei lumi noi, f[r[ s[ le pese c`t de pu\in autorilor cosmogoniei, de Buffon, Lineu (Linné — n. ed.) =i Cuvier, care ne arat[ peste o sut[ treizeci de mii de patrupede, p[s[ri, insecte =i reptile, pentru a c[ror conservare, ]n num[r ]ndoit =i ]n=eptit, s-ar cere negre=it o flotil[ compus[ din c`teva cor[bii de linie =i fregate. Pogor`ndu-ne din cer pe p[m`nt, g[sim c[ avertismentele au jucat =i joac[ un mare rol ]n trebile omenirii. Astfel dar, sultan Mahmud, marele st[p`nitor al celor credincio=i =i necredincio=i, aflase din oarecare avertismente secrete c[ principele Caragea se apucase la b[tr`ne\e s[ ]nve\e muzica vocal[ =i c[-i pl[cea foarte mult s[ c`nte: j¯loi mu shmpatriÊtai1 =i deÐte, paµdeV tÊn ’EllÕnwn2, vestitele peane ale Eteriei grece=ti, =i fiindc[ aceste c`ntece ]ncepuse a sup[ra ]naltele urechi ale marelui senior, excit[ dorin\a de a avea cu orice pre\ capul muzicianului domnitor; c`t despre corp nu f[cea nici o dificultate; putea s[ r[m`ie ]n Bucure=ti sau oriunde ar fi dorit principele. Spre acest sf`r=it, dar, se ]ncepu mai ]nt`i o coresponden\[ ]ntre sultanul =i principele =i alta ]ntre acest din urm[ cu amicii s[i din Constantinopole. V[z`nd ]ns[ turcul c[ nu iese la socoteal[ cu avertismentele, ]ncepu, dup[ obiceiul turcesc din acei timpi, a 1 2

Scumpii mei compatrio\i (gr.). Haide\i, copii ai elinilor (gr.).

142

Nicolae Filimon

trimite la capugii, pe=chegii =i imbrohori ]mp[r[te=ti ca s[-i cear[ capul. Prin\ul, ]ns[, avea un cap foarte frumos =i o barb[ at`t de poetic[ =i delicioas[, ]nc`t cel mai sf`nt dintre to\i sfin\ii patriarhi =i-ar fi dat fericirea raiului numai ca s[ o poat[ purta c`teva zile lipit[ de f[lcile sale cele prea sfin\ite. Nu-i venea dar neted bietului Caragea s[ trimit[ capul sultanului =i, ca s[ scape de sup[r[ri, f[cea nev[zu\i pe to\i trimi=ii ]mp[r[te=ti, str`ng`nd tot ]ntr-un timp avu\ii ]nsemnate, ca s[ o ia la s[n[toasa c`nd ]i va veni bine. Aceste simptome ce prevesteau o mare criz[ politic[ nu r[maser[ mult timp ascunse min\ii cei agere a postelnicului Andronache =i a lui P[turic[. De aceea am`ndoi se sileau a str`nge bani cu orice pre\, ca s[ poat[ lupta ]n contra nenorocirilor ce puteau s[-i ajung[ prin c[derea protectorului lor. }n timp dar de c`teva luni, iscusitul P[turic[ f[cu o mul\ime de ispravnici =i judec[tori, schimb[ c`\iva egumeni, st[rui s[ nu se dep[rteze din func\iune un episcop ce abuzase foarte mult de datoriile sale, f[r[ a mai numi zapcil`curile, polcovniciile de poter[ =i c[pit[niile de jude\, care ]i deter[ =i ele un c`=tig bunicel. S[ nu pierdem din vedere c[ dou[ p[r\i din aceste hr[piri le lua P[turic[ =i numai a treia parte o da fanariotului, din care mai lua =i un bun bac=i=, ]nso\it de c`\iva aferim =i bravo. Trecuse un an de zile de c`nd P[turic[ devenise confident al st[p`nului s[u =i prin iste\imea =i ]nsinuirile sale realizase o stare bunicic[, pe care o avea trecut[ ]ntr-un catastif de care nu se desp[r\ea niciodat[. }ntr-o sear[ el se afla singur ]n odaia sa =i se plimba cu pa=i rari, ]nv`rtind pe degete ni=te m[t[nii de chihlimbar, ca s[ goneasc[ mul\imea g`ndurilor ce-l preocupau. Fa\a lui palid[ =i amenin\[toare l[sa s[ se vad[ suferin\a moral[ de care sunt chinui\i to\i aceia ce se ]mbog[\esc prin fapte ru=inoase. }n fine el se opri ]n loc =i, dup[ ce se mai g`ndi pu\in, zise: ”Este cu neputin\[! Costea Chioru, de=i este cel mai m`r=av =i mai calpu-

Ciocoii vechi =i noi

143

zan dintre to\i grecii din |ara Rom`neasc[, dar ce-mi pas[! ... el nu va putea s[-mi m[n`nce mo=ia, c[ci am ]nscrisul lui care d[ pe fa\[ c[ mo=ia postelnicului pe care a cump[rat-o de la sultan-mezat este a mea =i el nu este dec`t un vechil pus din parte-mi, ca s[ nu zic[ lumea c[ cump[r mo=iile st[p`nului meu cu bani fura\i de la d`nsul. S[ vedem acum la ce sum[ se ridic[ micul meu c[pit[la=. S[ punem mai ]nt`i mo=ia R[sucita, care p`n[ ast[zi a fost a preaiubitului meu st[p`n, iar de m`ine-ncolo va fi a preasupusei sale slugi; al doilea, am o sut[ pungi de galbeni la baron Sachelarie =i al\i at`\ia la c[minarul Polizache, cu dob`nd[ cinci la pung[; al treilea, am dou[ vii ]n Valea C[lug[reasc[. Toate aceste aduc pe an un venit de lei =aizeci de mii. Bravo, Dinule! Bravo, b[iete! A=a este, ]n adev[r, dar sunt o slug[, o slug[ boiereasc[, meseria cea mai umilitoare din toate meseriile \[rii. Tot omul este st[p`n pe voin\a =i pe gusturile sale: plugarul, dup[ ce asud[ toat[ ziua lucr`nd p[m`ntul, seara se-ntoarce la umilita lui colib[ c`nt`nd =i g[=este l`ng[ femeia =i copiii s[i r[spl[tirea ostenelilor sale; negu\[torul, mul\umit de micul s[u c`=tig, cum apune soarele ]=i ]nchide pr[v[lia =i, d`ndu-se cu ]ncredere ]n bra\ele desf[t[rii, este fericit; numai noi, ciocoii de prin cur\ile boiere=ti, suntem ursi\i la cea mai aspr[ robie. Noi nu tr[im dec`t ca s[ ducem ]nainte (s[ perpetu[m) blestemul lui Cain, ucig[torul de frate, tremur`nd la glasul st[p`nilor no=tri, precum tremura el c`nd auzea glasul lui Dumnezeu strig`ndu-i: «Caine, ce ai f[cut pe fratele t[u?» De ce folos ne sunt nou[ m`nc[rile cele bune, c`nd nu le putem gusta ]n lini=te? Ce pre\uie=te o cas[ bine ]nc[lzit[ =i un pat moale =i frumos, c`nd noi dormim pe picioare ca pelicanii sau cu ochii deschi=i ca iepurii, spre a fi gata la poruncile st[p`nilor no=tri ]n orice ceas al nop\ii?!... Dar ast[ via\[ plin[ de chinuri va ]nceta o dat[! Mo=ia cea mare a grecului am ]nghi\it-o =i nu m-am ]necat. Viile din Valea C[lug[reasc[ i le-am hr[pit f[r[ cea mai mic[ greutate; au r[mas acum cele dou[ mo=ii din Buz[u =i casele; bun e Dumnezeu =i pentru d`nsele =i atunci voi l[sa pe fanariot cu punga mai u=uric[ dec`t a

144

Nicolae Filimon

unui nefer de sp[t[rie =i cu sufletul ]nc[rcat cu blestemele s[racilor, din ale c[ror sudori =i-a str`ns acele bog[\ii.“ Dup[ ce P[turic[ termin[ aceast[ filozofie ciocoiasc[, scrise un r[va= =i ]l trimise la Costea Chiorul. CUPRINS

Capitolul XX TEATRUL }N |ARA ROM~NEASC{ De va fi existat teatru ]n \ara noastr[ ]nainte de Caragea, nu =tim, istoria nu ne spune nimic; chiar tradi\iunile populare nu ne arat[ dec`t venirea unor escamatori arabi =i turci, care scoteau panglice din guri, ]nfigeau ace prin mu=chii m`inilor, v[rsau mei pe nas =i scoteau din cap o mul\ime de c[ciuli1. }n timpul lui Caragea veni pentru prima oar[ un ]ntreprinz[tor de dioram[ =i cl[di un teatru de sc`nduri ]n curtea banului Manolache Br`ncoveanul2. Acest teatru optic \inu c`tva timp, iar mai ]n urm[ domni\a Ralu cl[di la Ci=meaua Ro=ie o sal[ de bal, ]n care se adunau boierii =i cucoanele de petreceau nop\ile cele lungi ale iernii. Pu\in ]ns[ dup[ aceea veni ]n Bucure=ti un antreprenor de teatru melodramatic, cu o trup[ format[ astfel ]nc`t s[ poat[ reprezenta tragedii, drame, comedii =i chiar opere. Arti=tii cei mai principali ai acestei companii erau: Gherghe (directorul) pentru rolele comice, madam Dilli pentru rolele forti de femeie, demoazela Dilli pentru rolele de jun[ amant[, iar domnul Steinfels era prim amant forte. Repertoriul lor se compunea din cele mai fumoase produc\iuni dramatice =i opere muzicale ale =coalelor italian[ =i german[; dar piesele care ]nt`mpinau o primire mai favorabil[ ]n publicul teatru1 2

De la acei scamatori a r[mas vorba popular[ “alt[ c[ciul[“. (n. N. F.) Dup[ unii, acest teatru a fost cl[dit pe locul Sl[tineanului. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

145

lui nostru erau: “Saul”, “Ida”, “Pia de Tolomei”, “Brigan\ii” =i “Faust”, precum =i operele: “Gazza ladra”, “Moisi ]n Egipet”, “Cenerentola”, “Flautul magic”, “Idomeneu” =i c`teva altele1. }n timpul acesta na\iunea elen[ se preg[tea s[ rup[ lan\urile ce de patru secole o \inea ]n sclavie. B[rba\ii cei mai lumina\i =i mai patio\i ai acestei na\iuni se adunaser[ din toate p[r\ile ]n Rom`nia =i ]n \[rile vecine cu d`nsa =i formaser[ din Bucure=ti un centru de opera\iune al mai multor comitete, ce lucrau ]n unire pentru binele patriei lor. }ntre b[rba\ii ]nscri=i ]n registrele comitetului revolu\ionar elenic din Bucure=ti figurau: Atanasie Cristopolu, noul Anacreon al grecilor moderni; Iacovache Rizu, poet cu mare reputa\iune; Scufu, care mai ]n urm[ reprezent[ pe Grecia liber[ la mai multe cur\i ale Europei; doctorul Cristali; Costandie Buz[ul =i logof[tul Gheorghie Serurie. Ace=ti oameni, ]n adev[r mari =i ]nzestra\i cu inimi generoase, cunosc`nd c`t de mult contribuie=te teatrul la formarea inimii unui popor primitiv =i la preg[tirea lui pentru fapte eroice, se g`ndir[ a ]nfiin\a un teatru ]n limba elineasc[. Ca s[ poat[ dar a realiza aceast[ idee, ce \intea la preg[tirea junilor elini din Principate pentru sf`nta lupt[ a independen\ei clasicului p[m`nt al Eladei, formar[ repertoriul lor tot din piese pline de patriotism, virtute, abnega\iune =i ur[ contra tiraniei. Prima produc\iune ce se prezent[ pe scena acestui teatru fu “Moartea lui Iuliu Cezar” de Voltaire, tradus[ ]n eline=te de logof[tul Gheorghie Serurie. Succesul ei fu splendid, iar ]ntip[rirea ce l[s[ ]n inima spectatorilor fu at`t de mare, ]nc`t, dup[ ie=irea din teatru, mul\i dintre elini intonau pe uli\e peanul2 r[zbun[rii =i al mor\ii. Dup[ aceast[ pies[ urmar[: “M`nia lui Achil”, compus[ de Atanasie Cristopolu; “Timoleon” de Zampelius; “Meropa”, “Zaira” =i 1 2

10

Cele trei opere dint`i sunt de Rossini, iar celelalte dou[ de Mozart. (n. N. F.) Pean — imn r[zboinic.

Ciocoii vechi =i noi

146

Nicolae Filimon

“Mahomet” de Voltaire; “Orest” =i “Filip II” de Alfieri; “Polixeni” de Iacovache Rizu =i “Aristodem” de Monti. Cel ce voie=te s[ afle dac[ aceste piese au produs sau nu efectul lor s[ ]ntrebe c`mpiile Dr[g[=anilor din Rom`nia =i pe ale Greciei sclave pe atunci =i ele vor r[spunde ar[t`ndu-i un popor liber =i un regat nou ]nscris pe harta Europei. Actorii care au luat parte la reprezentarea acestor produc\iuni teatrale erau mai to\i studen\i din =coala elineasc[; iar cei ce s-au deosebit mai mult prin geniu =i talent au fost: C. Aristia, Teodor Gazi, Constantin +omache, doctorul Formion =i Gheorghe Ma=u. La ]nceput toate rolele femeie=ti se jucau de b[rba\i =i mai cu seam[ de t`n[rul C. Aristia, al c[ruia fizic =i dexeritate se conformau mai mult cu caracterul femeiesc; dar mai ]n urm[ s-a g[sit o femeie, anume Marghioala1, care a primit cu mare pl[cere s[ joace aceste role ]n toate piesele repertoriului. Junii rom`ni ce-=i f[ceau studiile ]n =coala elineasc[, v[z`nd pe str[ini realiz`nd ]ntr-un timp at`t de scurt o institu\ie de cea mai mare necesitate pentru o na\iune, luar[ hot[r`rea a-i imita. Spre acest sf`r=it se aleser[ c`\iva din cei mai cu talent =i ]n pu\in timp ridicar[ pe scen[ faimoasa tragedie a lui Euripide numit[ “Ecuba”2. Aceast[ pies[, ce pentru prima oar[ da ocaziune limbii rom`ne a intra ]n templul muzelor, avu un succes nu tocmai satisf[c[tor din cauza geloziei =i a rivalit[\ilor. Dup[ d`nsa se reprezent[ “Zg`rcitul” de Moliére3 =i alte c`teva produc\iuni, apoi ]ncet[. Revolu\ia lui Tudor Vladimirescu, care dete na\iunii rom`ne drepturile ei cele str[mo=e=ti, o dator[m ]n mare parte ideilor de liber1 Aceast[ femeie, rom`n[ de origine, era so\ia serdarului Dumitrache Bogd[nescu. (n. N. F.) 2 Tradus[ din eline=te de A. N[nescu, unul dintre junii actori rom`ni. Rolul Ecubei dintr-aceast[ oper[ s-a jucat (a=a spun contemporanii) de dl I. E. R[dulescu, care, dorind ca reprezenta\iunea s[ ias[ ]ntru toate bine, ]mplinea =i rolul de sufler. (n. N. F.) 3 Tradus[ de Herdelius, amic al lui Georgie Laz[r. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

147

tate =i eroism culese de junii rom`ni din piesele: “Moartea lui Cezar”, “Achil”, “Timoleon” =i “Ecuba”. C`t durar[ aceste tulbur[ri politice, ]n care rom`nii, cu armele ]n m`ini, smulser[ de la tiranii lor dreptul de a fi guverna\i de principi rom`ni, teatrul st[tu ]nchis. Melpomene =i Talia1 p[r[sir[ marginile Danubiului =i se a=ezar[ ]n patria lui Leonidas, ca s[ aprind[ ]n pieptul descenden\ilor lui focul cel sacru al libert[\ii, care purific[ pe na\iuni de lepra sclaviei. Dup[ revolu\iune veni la domnie principele Grigorie D. Ghica. Acest domnitor rom`n, de=i avea mare dorin\[ ca s[ aduc[ \ara la cel mai ]nalt grad de fericire, dar r[nile ei erau multe =i vindecarea lor reclama un timp ]ndelungat =i sacrificii colosale. El, dar, ca un adev[rat p[rinte al na\iunii, studie cu seriozitate pozi\iunea \[rii =i ]ncepu opera regener[rii prin ]mbun[t[\iri de prima necesitate: regul[ finan\ele \[rii sleite de domnii fanario\i =i invaziunile precedente; comb[tu abuzurile amploia\ilor, ]nzestr[ Capitala cu pavaj de piatr[, ]nfiin\[ =coale ]n limba rom`n[2 =i poate c[ ar fi f[cut mai multe ]mbun[t[\iri, dac[ rezbelul turcorusesc nu-l da jos de pe scaunul domniei3... 1

Muza tragediei =i a comediei. (n. N. F.) }n ace=ti timpi se form[ o societate secret[ ai c[rei capi =i zelo=i sprijinitori erau Constantin Golescu =i I. Eliade. Iat[ =i programa acestei societ[\i: I. +coala din Sf. Sava s[ se ]mplineasc[ =i s[ se ]nal\e la gradul de colegiu. Dup[ modelul acesteia s[ se creeze alta ]n Craiova. II. Crearea =coalelor normale ]n capitala fiec[rui jude\ prin elevi ie=i\i din colegiu. III. Crearea =coalelor primare ]n fiecare sat. IV. Fondare de jurnale sau gazete ]n limba rom`n[. V. Aboli\ia monopolului tipografic. VI. }ncurajarea spre traduc\iuni ]n limba patriei =i tip[rirea acestora. VII. Formarea unui teatru na\ional. VIII. St[ruirea spre a ie=i din regimul fanariot prin reforme ]n\elepte sau re]nnoirea primelor institu\ii ale \[rii (vezi Issahar, pag. 77 — 78). (n. N. F.) 3 }n timpul guvernului provizoriu, s-a f[cut o mic[ ]ncercare din partea lui Aristia pentru de=teptarea gustului de teatru. El a reprezentat cu =colarii s[i pe “Iunius Brutus” =i “Orest” de Alfieri, iar mai ]n urm[ pe “Zaira” de Voltatire. Pe cele dou[ dint`i ]n limba 2

148

Nicolae Filimon

La 1834 numindu-se Alexandru Dimitrie Ghica domn \[rii, rom`nii din toate p[r\ile ]ncepur[ a se de=tepta din letargia ]n care se aflau p`n-aci. “Curierul rom`nesc”, singura foaie pe atunci, prin articolii s[i plini de patriotism, ]ncepu a chema pe rom`nii cei inteligen\i s[ depuie pe altarul patriei ren[scute rodul ostenelilor =i al vegherii lor. O societatea filarmonic[ se ]nfiin\[. Fondatorii ei fuser[: I. E. R[dulescu, I. C`mpineanu =i C. Aristia. Cel dint`i contribuia cu doi galbeni pe lun[, lucr[ri literare =i sacrificii tipografice pentru imprimarea de piese teatrale, programe, ]n=tiin\[ri etc.; cel de-al doilea, cu patru galbeni pe lun[; iar Aristia, cu un galben pe lun[ =i ]ndatorirea de a da lec\iuni dramatice c`te =ase ore pe fiecare zi. Dup[ =ase luni de lupte gigantice ]n contra dificult[\ilor de tot felul, societatea izbuti a pune ]n scen[ pe “Mahomet” de Voltaire, cu luxul =i ]ngrijirea putincioas[ ]n acei timpi. Piesa, ]n fine, reu=i de minune. Publicul, acuzat ast[zi c[ nu este ]n stare s[ ]n\eleag[ produc\iunile clasice, se entuziase at`t de mult, ]nc`t cerea, prin manifest[ri zgomotoase, reproducerea piesei. Junii elevi ce se distinser[ ]n aceast[ pies[ au fost: Nicu Andronescu ]n rolul lui Mahomet, Ioan Curie ]ntr-al lui Zopir, Diamandi Nicolae a jucat bine pe Zeid =i Rali\a Mih[ileanu pe regina Palmira; dar inamicii rom`nilor, prev[z`nd moralitatea =i patriotismul ce putea s[ inspire asemenea piese ]n inima poporului, ]ntrebuin\ar[ toate mijloacele =i suir[ pe scen[ comedii =i farse imorale, care corup spiritul =i inima1. elen[, iar pe cea din urm[ ]n limba francez[. Dintre junii =colari s-a distins mai mult (a=a se zice) C. A. Rosetti, care a reprezentat pe “Egist” tiranul din tragedia “Orest” cu o ferocitate at`t de natural[ ]nc`t a sp[im`ntat pe public =i chiar pe Aristia, profesorul s[u. (n. N. F.) 1 Iat[ ce zicea, ]n aceast[ materie, r[posatul B. Catargiu ]ntr-un articol f[cut ]n urma reprezent[rii dramei “Misantropia =i poc[in\a” de Kotzebue: “L[sa\i, dar, voi, fii ai acelor mari domnitori ai lumii, l[sa\i bufon[ria =i satira pe seama acelor suflete ]nghesuite, pe seama acelor duhuri s[race. P[rin\ii vo=tri au fost mari =i voi nu pute\i fi mici. Vrei ca actorul rom`n s[ arate ceea ce este? F[-l s[ tr[iasc[

Ciocoii vechi =i noi

149

Efectul moral ce produse reprezentarea lui “Mahomet” fu necalculabil; venitul Societ[\ii Filarmonice se ]nzeci; num[rul membrilor ei se ridic[ p`n[ la =aptezeci individe, ]ntre care figurau cei mai nobili =i mai inteligen\i b[rba\i ai societ[\ii noastre. Entuziasmul merse a=a departe ]nc`t unii dintre asocia\i, =i chiar dintre particulari, ]n sacra =i patriotica lor exaltare ]ncepur[ a dota societatea cu dona\iuni testamentare1. Dar inamicul cel ne]mp[cat al fericirii noastre, v[z`nd toate aceste m[rinimoase aspira\iuni ale rom`nilor c[tre civilizare, a\`\[ mai ]nt`i gelozia ]ntre capii societ[\ii, apoi ]ntre I. C`mpineanu =i principele domnitor; iar dup[ aceea, prin corup\iune =i intrig[, reu=i a distruge acea societate, care, de ar fi existat p`n-acum, negre=it c[ arta dramatic[ =i literatura noastr[ ar fi ajuns la mare grad de cultur[. M[rul discordiei, care aduse aceast[ nenorocire, cu o medalie de aur proiectat[ de societate a se da prin vot membrilor societ[\ii care ar fi meritat mai mult. Se zice c[ C`mpineanu ar fi dorit s[ i se dea numai lui acea medalie =i de aceea ]ncepuse a lua ton de dictator; pe de alt[ parte iar[=i, principele Ghica, v[z`nd cu ochi ]n elementele str[mo=ilor s[i. Slava, amorul, generozitatea, patriotismul, r[zbunarea, trufia, dreptatea; iat[ ce-i trebuie lui ca s[ fie mare. D[-i tragedii s`ngeroase =i drame scrise cu lacrimi =i le va juca bine. Nu-i da fars[, c[ el nu =tie s[ fie bufon; el n-a =tiut a se slug[ri =i a se maimu\a. Nu-l vei vedea niciodat[ s[-=i =tie rolul, pentru c[ nu-i place nici ]n glum[ a fi m[sc[rici. Privi\i teatrul ca o =coal[ de moral =i ve\i afla actori m`ndri de a fi profesorii norodului, =i ve\i vedea =i actori buni. Face\i pe actorul rom`n s[ mearg[ singur, ]mbulzit de sine, ]necat ]n lacrimi pe amvonul s[u; s[ ]nve\e, s[ ]nduplece, s[ mi=te inimile, s[ se simt[ fericit =i m`ndru de profesia sa. Nu-l t`r`\i ]n sil[ a-i pune peruca bufonului ]n cap, a-l face o caricatur[ =i a-l umili spre a se sc[l`mba ]naintea unui public care =i el e tot rom`n =i singur nu =tie pentru ce nu-i plac sc[l`mb[turile. Acesta este misterul teatrului socotit ]n adev[rata lui ]nsemnare =i astfel a fost socotit =i ]ntre cei vechi. B. Catargiu” (n. N. F.). 1 C. Manu dete primul semnal, ]nzestr`nd societatea cu dou[ mii de galbeni, care, ]nmul\indu-se prin dob`nzi, credem c[ se vor fi ]ntrebuin\at la cl[direa teatrului. (n. N. F.)

150

Nicolae Filimon

r[i cresc`nda popularitate a C`mpineanului =i tem`ndu-se a nu ajunge printr-]nsa la tron, aduse lucrurile astfel ]nc`t I. Eliade =i C. Aristia ]=i deter[ demisiunea =i printr-aceasta totul se spulber[ ]n v`nt. Pu\in ceva mai ]n urm[ se f[cur[ noi ]ncerc[ri pentru re]nfiin\area Societ[\ii Filarmonice. C. Aristia fu ]ns[rcinat cu aceast[ lucrare. El conduse lucrurile cu mare silin\[ =i amor propriu; v[z`nd ]ns[ c[ teatrul =i literatura erau numai un pretext, iar adev[ratul scop era intriga politic[, se retrase. Dup[ trecere de c`tva timp, iar[=i ]ncepur[ a se ivi simptome pentru redeschiderea Teatrului Na\ional. De ast[ dat[ ]ns[ domnitorul ]nsu=i se pusese ]n capul ]ntreprinderii, cu scop — dup[ m[rturisirea contemporanilor — de a paraliza influen\a C`mpineanului =i a surpa totdeodat[ =i teatrul. Spre ]mplinirea acestui scop chem[ iar[=i pe C. Aristia =i-i propuse direc\iunea teatrului cu salariul de galbeni cincizeci pe lun[ =i tot venitul reprezenta\iunilor. Este ]ns[ un proverb care zice: “Cine s-a fript cu ciorb[ se teme =i de iaurt”. Bietul Aristia se fripsese de dou[ ori cu ciorb[ =i ceea ce i se oferea acum nu era nici iaurt, nici ap[ rece. Spre a sc[pa, dar, de acest[ nou[ am[gire, ceru de la domnitor s[ i se dea ]n scris ofertele ce-i f[cuse. Aceast[ dorin\[ nu i se ]mplini de domnitorul sub diferite pretexte, ]ntre care intra =i acela c[ nu voie=te s[ se declare pe fa\[ protector al teatrului, ca s[ nu ating[ susceptibilitatea C`mpineanului. Aristia primi =i se fripse pentru a treia oar[, c[ci dup[ suirea pe scen[ a lui “Saul” de Alfieri cu un succes gigantic, ]n care se distinse foarte mult junele Curie, ]ncepur[ persecu\ii indirecte, care aduser[ c[derea definitiv[ a teatrului1. La anul 1844—1845 Constantin Carageali, elev al lui Aristia, 1 Cea mai mare lovire dat[ teatrului fu oprirea lui Momolo de a mai ]nchiria sala pentru reprezenta\iuni rom`ne. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

151

p[r[si capitala Moldaviei, unde ]ntreprindea arta dramatic[ cu mare succes, =i ]nso\indu-se cu C. Mih[ileanu =i prin concursul dlor Anesti Cronibace, L[sc[rescu, Rali\a Stoenescu =i Caliope Carageali, deschiser[ iar[=i teatru1. CUPRINS

Capitolul XXI FEMEIA A SCOS PE OM DIN RAI Lectorii no=tri counosc planul lui P[turic[ =i al Duduc[i de a ruina pe fanariotul; n-au ]ns[ nici o idee despre ingenioasele lor mijloace prin care ]=i puneau ]n lucrare ]ntunecoasa lor inten\iune. Este dar de datoria noastr[ a da aci c`teva probe despre vicleniile acestor doi =ire\i. Cunoa=tem cu to\ii c[ luxul este cel mai teribil agent al corup\iunii; pentru d`nsul femeia cea m`ndr[ =i u=ure de minte calc[ ]n picioare credin\a jurat[ so\ului ei, vesteje=te onoarea sa =i a familiei, ]=i face copiii neferici\i, cade ]n ura =i dispre\ul societ[\ii, ]n fine face totul =i se peirde ]n pr[pastia celor mai mari crime. Acest flagel, inventat de Satan ca s[ piard[ pe om prin femeie, de=i se introdusese ]n \ar[ la noi de c[tre fanario\i, cu scop de a ne face s[ pierdem simplitatea =i via\a cea aspr[ ce ne d[ t[ria de caracter, dar, el fiind foarte costisitor, se ]ntinsese numai ]n clasele cele avute, iar poporul r[mase neatins. Dar invaziunile ce ne]ncetat c[lcar[ \ara introduser[ cu ]ncetul manufactura european[, care se compune ]n mare parte din diamante =i aur[rii false, precum =i din postavuri =i m[t[s[rii arse, cu care negu\[torii cei f[r[ con=tiin\[ ]n=elau =i s[r[ceau norodul2. 1 Nu vom zice nimic despre progresul sau regresul ce a f[cut teatrul sub direc\iunea lui Carageali, ca s[ putem vorbi mai pe larg ]n roman\ul “Ciocoii noi” despre tot ce s-a petrecut ]n teatru p`n[ ]n ziua de ast[zi. (n. N. F.) 2 C[ luxul a corupt ]n mare parte societatea noastr[, nu mai este ]ndoial[. Dovad[ la

152

Nicolae Filimon

R[ul acesta merse cresc`nd ne]ncetat, iar ]n timpul lui Caragea ajunse la culme. Luxul, acum, ]=i avea prozeli\ii s[i ]n toate clasele societ[\ii: femeile nu mai visau dec`t diamanticale, stofe de m[tase =i alte sec[turi de acestea, pentru care erau ]n stare a sacrifica tot. Deschiderea clubului de la Ci=meaua Ro=ie =i prefacerea lui mai ]n urm[ ]n sal[ de teatru dete o ]ntindere =i mai mare luxului. Toat[ societatea dorea s[ vad[ tragediile =i operele germane reprezentate de Gherghei. Nu era familie ]n care s[ nu se vorbeasc[ despre teatru =i mai cu seam[ despre g[teala cucoanelor. Femeile ]=i martirizau b[rba\ii, iar junele =i junii pe p[rin\ii lor, ca s[ le cumpere ve=minte noi, diamante =i parfum[rii. }n darn se opunea bietul calemgiu la preten\iunile femeii sale, ]n darn ]i repeta de o mie de ori c[ dintr-o leaf[ de cincizeci lei pe lun[1 nu poate s[ \ie greut[\ile familiei =i s[ fac[ =i lux, c[ci femeia punea m`inile ]n =olduri =i ]i r[spundea prin aceste cuvinte: aceasta d[m ordinul principelui Alesandru Moruz dat c[tre marele c[m[ra=, prin care opre=te pe negu\[tori de a mai aduce ]n \ar[ flude, lino, m[t[s[rii =i alte obiecte de lux, c[ci aduc v[t[mare =i s[r[cie norodului. Iat[ acel ordin domnesc: ”Io Alesandru Constantin Moruz, voievod =i domn |[rii Rom`ne=ti. Dum. vel-c[m[ra=, primind domnescul nostru pitac, s[ chemi pe to\i lipscanii la c[mar[ =i s[ le dai porunca domniei mele pentru flude =i lina=, sadetica (fir — n. ed.) i ]n cus[turi =i ]n basmale, ce sunt lucruri care pricinuiesc o cheltuial[ zadarnic[ =i o stingere de ob=te, ca c`te dintr-acestea se afl[ acum la pr[v[liile lor, acelea numai s[ =i le v`nd[ neopri\i; iar de aci ]nainte s[ =tie c[, f[r[ de a avea voie s[ le deschid[ =i s[ le v`nd[, se va pecetlui =i, f[c`ndu-se zapt (confiscare — n. ed.) la c[mara domneasc[, se va scoate din \ara domniei mele afar[ =i mai mult nu vor fi ]ng[dui\i a le deschide =i a le vinde aici. Drept aceea, ca s[ n-aib[ pricin[ de ]ndreptare c[ n-a =tiut, s[ le ar[\i porunca domniei mele hot[r`toare, ca s[ o =tie; a=ijderea s[ ar[\i dumneata porunca aceasta la vel-vame= al carvasaralii (oficiu de vam[ — n. ed.) ca de acum ]nainte oric`te de acest fel, numite mai sus lucruri zadarnice, va g[si ]ntre m[rfurile ce aduc lipscanii, pecetluindu-le de fa\[ cu st[p`nul acelei m[rfi, s[ le trimit[ la c[mara domniei mele. +i ]nsumi eu, domnul, am poruncit. 1794, martie 11“ (Dup[ “Condica arhivei” cu nr. 112 ro=u, foaia 219 verso.) (n. N. F.) 1 +eful de mas[ pe atunci se pl[tea lei 50 pe lun[ =i-=i scutea via din vin[rici =i individul s[u de podvezi =i angarii; pl[tea ]ns[ la primirea ordinului de or`nduire lei 5, sub numire de havaiet. (“Condica arhivei”, nr. 121, foaia 20-26 ro=u.) (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

153

”Calicule! dac[ n-ai stare, de ce te-ai ]nsurat? S[-mi faci rochie de maltef =i s[-mi cumperi =al =i cercei de Lipsca, auzi tu? C-apoi ]mi fac eu... }n\elesu-m-ai?“ Nenorocitul so\ t[cea =i privea cu sufletul plin de ]ntristare pe so\ia sa ]mbr[cat[ ]ntocmai ca cele mai dint`i cucoane, f[r[ s[-=i aduc[ aminte c[ a contribuit c`t de pu\in la str[lucitul lux al so\iei sale. }ntr-o sear[ postelnicul Andronache, ]n contra obiceiului s[u, se afla acas[ la d`nsul. El =edea pe o sofa fum`ndu-=i ciubucul cu o flegm[ demn[ de un osmanl`u =i vorbea din c`nd ]n c`nd cu P[turic[. — A=a, Dinule drag[, zicea el, s[ ne mai m[sur[m cheltuielile, c[ nu mergem bine. Ce D-zeu! Eu c`=tig pe tot anul aproape la patru sute pungi de bani, =i cu toate acestea vii ne]ncetat de-mi spui c[ n-avem bani =i m[ sile=ti s[ fac ]mprumuturi. — Foarte bine te-ai g`ndit, milostive cucoane; numai este cam t`rziu. Datoriile s-au m[rit foarte mult prin neplata dob`nzilor: Costea Chioru vine ]n toate zilele de-mi cere dob`nda =i capetele, gr[m[ticul lui baron Meitani asemenea, f[r[ a mai ad[uga c[ de multe ori ]nt`mpin cheltuielile cur\ii din mica mea lef=oar[ de calemgiu, pe care mi-a\i dat-o blagorodnicia voastr[. — Dar bine, Dinule, ]mi aduc aminte c[ chiar ]n luna trecut[ am c`=tigat peste o sut[ pungi de bani de la slujbele ce am dat la unii-al\ii prin mijlocirea mea; ce s-au f[cut ace=ti bani? — S-au cheltuit to\i, milostive cucoane. — Ei bine, pe ce? F[-m[ s[ ]n\eleg. — Asta e foarte cu putin\[; s[ aduc catastiful, s[ vezi. Ciocoiul se pogor] jos ]n camera lui =i se ]ntoarse ]ntr-o clip[ \in`nd ]n m`ini o carte mai mult lung[ dec`t lat[, pe care, deschiz`nd-o, citi cu o manier[ cancelaric[:

154

Nicolae Filimon CATASTIH DE DOSOLIPSIE1 AL CASEI DUMNEALUI MARELUI POSTELNIC ANDRONACHE TUZLUC

Leatul 1818 septembrie 1 Primi\i Talere Bani 20.000 — De la =apte ispravnici ce au luat pitacele din m`na mea. 6.585 — Ipac de la alte huzmeturi date prin mine. 3.567 — Ipac de la noii c[pitani de poter[ ce =i-au luat pitacele tot prin mine. 8.600 — Arenda mo=iei Pl`nsurile pe leatul 1818. 1.250,90 — Ipac din v`nzarea a 2.500 vedre vin, vadra pe bani =aizeci. 2.500 — Din v`nzarea p[durii de pe mo=ia Chinuielele. 3.500 — De la igumeni pentru volnicii =i alte madele. 2.000 — De la episcopul R`mnicului pentru prefacerea unui zapis de datorie. 1.700 — Ipac de la episcopul Buz[u. 297, 30 — De la doi nem\i ca s[ aib[ voie a juca pe la b`lciuri: “la o para cinci”.2 50.000 — Fac peste tot primirile. Cheltui\i pe leat 1818 Talere Bani 8.680 — Cheltuiala cuinii, care se vede trecut[ condei cu condei ]n catastihul stolnicului. 1 2

Dosolipsie - de dare =i luare. (n. N. F.) Jocul rolinei, pe care poporul nostru ]l numea “la o para cinci”...(n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

1.560 800 600 380 1.800 400 15.000

— — — — — — —

12.500 — 1.000 250 3.000 8.000

— — — —

250 — 250 — 19.380 — 1.200 — 200 —

155

Lemne pentru iarna trecut[. C[rbuni. F`n =i orz. }mbr[c[mintea \iganilor. Facerea unui han la mo=ia Chinuielele. Dregerea butcei =i a r[dvanelor. La dou[ zaiafete: unul la sf. Andrei =i altul la sf. Vasile. Da\i giuvaergiului pentru diadema de diamant =i alte guivaericale date cucoanei Duduca la sf`ntul Andrei. Chiria caselor cucoanei Duduca. Ipac simbria slugilor dumneaei. Ipac simbria arn[u\ilor. Giuvaeruri, blane de samur, cacom =i de belchi\[ i cuma=uri de rochii cucoanei Duduca de la sf. Vasile. Da\i iamacilor =i calemgiilor ce au venit cu Cr[ciunul domnesc1. Da\i meterhanelei, idicliilor, fusta=ilor =i altor tagme de slujitori bac=i= de sf. Vasile. Da\i blagorodniciei voastre pentru buzunar ]n mai multe r`nduri. Simbriile slugilor casei. Bac=i= lor de sf. Vasile.

66.670 — Fac cheltui\i. 50.000 — Se scad primi\i. 16.670 — Cheltui\i mai mult =i care s-a luat cu dob`nd[ de la Costea Chiorul.

1 Dup[ obiceiul de pe atunci, condicarii =i logofe\eii de Divan se duceau cu Cr[ciunul la domnitor =i pe la to\i boierii cei mari. (n. N. F.)

156

Nicolae Filimon

Fanariotul ascult[ cu luare-aminte socotelile ce-i ]nf[\i=[ P[turic[, dar c`nd ajunse la ]ncheiere =i v[zu luate de v`nt cele una sut[ pungi de bani =i o datorie nou[ de lei 16.670, oft[ din ad`ncul inimii; dar ]n momentul c`nd se g[tea s[ fac[ oarecare b[g[ri de seam[ =i mustr[ri v[tafului s[u de curte, ajunse la urechea sa zgomotul unei tr[suri ce se oprise la scara caselor sale. P[turic[ ie=i s[ vad[ pe vizit[torul =i revenind anun\[ pe chera Duduca. — Duduca! exclam[ fanariotul cu surpriz[. — Da, milostive st[p`ne, dumneaei. — Las[-m[ dar singur =i te voi chema la trebuin\[. P[turic[ plec[ capul ]n jos =i, ie=ind din camer[, se ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ cu Duduca, c[reia ]i =opti ]ncet: — S[ te v[d, acum este timpul. — Las[ pe mine, r[spunse ea cu un accent ce se stinse pe frumoasele ei buze, precum se stinge o armonie de tonuri muzicale purtat[ pe aripile v`ntului din locuri dep[rtate; apoi intr[ ]n iatacul grecului =i =ezu l`ng[ d`nsul pe sofa. Ve=mintele ei simple, dar bine t[iate, coafura cea ]mp[nat[ cu roze =i mic=unele, parfumurile cu care era stropit[ =i mai presus de toate gra\iosul aer ce avea ]n acea sear[ ar[tau p`n[ la eviden\[ necesitatea ce avea ea de a ]nc`nta =i a ame\i pe fanariot mai mult dec`t totdeauna. Scopul ei era deja pe jum[tate ]mplinit, c[ci fanariotul, cum o v[zu, deveni palid =i ]ncepu s[-i tremure fibrele de emo\iune. — Dumnezeule! c`t e=ti de frumoas[, Duduco! exclam[ el cu ochii r[t[ci\i =i cerc`nd, cu m`na tremur[toare, s[ apuce pe a frumoasei cochete. — R`zi de mine, cucoane Andronache; eu nu sunt at`t de frumoas[, precum zici. — Nu, Duduco, ]\i spun adev[rul! Greaca se plec[ s[-l s[rute pe obraz cu un transport de amor pref[cut, lu[ m`na lui ]ntr-ale sale =i o acoperi de s[rut[ri, apoi c[zu ]n ni=te medita\iuni pe care fanariotul le t[lm[cea ]n multe chipuri, dar toate ]n favoarea amorului s[u.

Ciocoii vechi =i noi

157

Mai multe scene de un amor delicios se petrecur[ ]ntre d`n=ii, dar c`nd greaca crezu c[ a sosit timpul s[ dea lovitura decisiv[, se pref[cu c[ cade ]ntr-o ad`nc[ ]ntristare, oft[ cu o pref[c[torie ce nu s-a v[zut p`n-acum chiar la cei mai l[uda\i actori dramatici ai teatrului nostru =i v[rs[ c`teva lacrimi mincinoase. Fanariotul o privi cu extaz =i durere de inim[, c[ci din nenorocire o iubea p`n[ la nebunie. }n momentele acestea vicleana femeie scoase o gevrea alb[ din buzunarul unei scurteici bl[nite cu cacom alb =i ]=i =terse ochii, apoi ]mbr[\i=[ pe fanariot =i ]ncepu a-l s[ruta cu buzele ei cele rumene =i arz[toare ca focul. Aceste fine pref[c[torii puse pe fanariot ]ntr-o pozi\iune foarte critic[; el nu =tia la ce s[ atribuie lacrimile =i furiile de amor ale amantei sale. Greaca ]ncepu iar[=i a ofta =i a l[crima. — Ce ai, Duduco, de pl`ngi =i oftezi? o ]ntreb[ fanariotul cu un aer ]n care se vedea disperarea =i curiozitatea. Spune-mi, cine te-a sup[rat? — N-am nimic, nu m-a sup[rat nimeni. — De ce pl`ngi dar? De ce oftezi? — Pl`ng nenorocirile mele. — +i care sunt acele nenorociri? Nu te ]mbrac? Nu-\i dau dem`ncare =i cas[? }n sf`r=it, nu te iubesc mai mult dec`t pe mine? Nu vezi c[ amorul t[u m-a zalisit, am ajuns ca Manea nebunul?... — Pref[c[torii b[rb[te=ti =i nimic mai mult. — Nu, Duduco, pe viul Dumnezeu, te iubesc din toat[ inima. — Dac[ m-ai iubi, m-ai l[sa =i pe mine s[ m[ duc la plimbare, la teatrul nem\esc =i la comedie: nu m-ai \ine ]nchis[ ca pe-un papagal =i ]mbr[cat[ cu tren\ele astea ca o preoteas[ de mahala. — Dar bine, giuvaericalele ce \i-am trimis la ziua mea, cuma=urile de rochii, =alurile, toate acestea le nume=ti tren\e? zise fanariotul ofensat =i atins de nemul\umirea amantei sale. — Nu sunt tren\e, dar nu sunt la mod[. — S[ le schimb[m =i s[ lu[m altele, de mod[.

158

Nicolae Filimon

La aceste cuvinte Duduca ]ncepu s[ r`d[ cu hohot. — De ce r`zi? ]ntreb[ fanariotul. — Auzi acolo, s[ le schimb! Da’ slav[ Domnului! nu sunt nici condic[reas[, nici teleloaic[. — Dar bine, Duduco drag[, e p[cat s[ =ad[ degeaba ]n sipet. — M-am g`ndit eu la aceasta =i le-am v`ndut pe toate la Tolba ovreica1. — +i acum? — N-am alte haine dec`t aceste ce le vezi =i cerceii ace=tia de tumbac (bronz). — +i ce ai prins pe d`nsele? — Mai nimic, o mie cinci sute de lei. — O mie cinci sute!... dar =tii tu, Duduco, c[ acele lucruri costiseau peste o sut[ pungi de bani? — Teleloaica mi-a zis c[ pietrele sunt proaste. Grecul r[mase pe g`nduri, apoi zise: — Ei, bine, Duduco, cu ce o s[ ie=i acum ]n lume? — Cu ve=mintele ce vezi pe mine. — S[ te fereasc[ Dumnezeu de una ca asta. Amoreaza postelnicului Andronache nu va purta niciodat[ rochii de mani\[ =i de bogasiu. Greaca, mul\umit[ foarte mult de ambi\iunea ]n care adusese pe amantul ei, schimb[ vorba. — Am auzit, zise ea, c[ teatrul nem\esc este foarte frumos =i nem\oaica cea t`n[r[ a ]nnebunit lumea; se mai zice iar[=i, c[ hatmanul C[r[bu= moare dup[ d`nsa. C`nd o s[ m[ duci s[ o v[d =i eu? Ai? Spune-mi! — O s[ vie vremea, scumpa mea. — Am auzit c[ zilele astea o s[ parastiseasc[ “Italiana ]n Algir”, bucat[ cu c`ntece. O s[ m[ duci s[ o v[d =i eu? 1

O negu\[toreas[ de haine vechi din timpul lui Caragea. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

159

— Da, da, o s[ te duc, ]ng`n[ fanariotul aprins de gelozie. — S[ v[d =i eu cucoanele =i boierii cei mari. La zicerea boieri, gelozia fanariotului se irit[ =i mai mult; el se temea s[ o expuie vederii lui beizadea C. =i a capiolda=ilor lui, c[ci ]i =tia c`t erau de strica\i. Duduca se pref[cu c[ voie=te s[ plece, dar ]n momentul c`nd ]=i lua r[mas bun de la amantul ei, u=a camerei se deschise pu\in =i l[s[ s[ se vad[ capul cel ple=uv =i fa\a cea plin[ de viclenie a lui Costea Chiorul bogasierul. — Chir Costea! zise Duduca cu o surpriz[ pref[cut[. — Da, plecata slug[ a m[riei sale marelui postelnic =i a dumitale, prea str[lucit[ cuconi\[, r[spunse =iretul, l[s`nd s[ se vad[ c`t se putea mai bine o cutie de giuvaericale =i c`teva =aluri =i cuma=e de m[t[s[rii. — Ce ne aduci nou[, chir Costeo? ]ntreb[ fanariotul cu gravitate. — S[ tr[ie=ti, arhon postelnice! Am desf[cut ast[zi taxidul de marf[ ce am primit de la |arigrad =i, dup[ datorie, am venit mai ]nt`i la ]n[l\imea ta, ca s[-\i alegi ce-\i va pl[cea. — Aferim, chir Costeo, s[ tr[ie=ti; dar ia spune-mi, ce ne-ai adus? Deschide-\i cutiile s[ vedem =i noi. Ai, d[-te mai ]ncoace! Costea Chiorul deschise cutia pe care o adusese cu d`nsul =i ]ncepu a desface m[rfile, pronun\`nd cu ]ng`mfare numele fiec[rei m[t[s[rii sau giuvaerica: — Asta este hataia de Vene\ia sadea, hataia florantin, camohas de Vene\ia cu fir, camohas sadea, catifea cu aur =i sadea de Vene\ia, sandal cianfes, canav[\, tafta, atlas v[rgat =i cu flori, hares pungiuc, fesuri tuneslii, basmale de Triesti, de Fran\a =i de Englitera, tulpan mosc, alagea de Triesti, =al de India ciacliu, =al boza-fer mai prin col\uri, gear de India, =al, sangulie, br`uri caragialar cusute, cutnii, alagea, citarii =i gazii de Brussa, suvaiele de Hale1. 1 Vezi catalogul v[milor din timpul lui Caragea ce se afl[ trecut ]n “Condica arhivei” nr. 121, foaia 210. (n. N. F.)

160

Nicolae Filimon

Greaca privea cu ochi sc`nteietori m[t[s[riile de Vene\ia, de Fran\a =i de Brussa =i, c`nd ]i pl[cea vreuna, f[cea lui Costea c`te un semn de ]n\elegere, iar el punea la o parte materia aleas[. — Ceva giuvaericale frumoase =i ieftine! excalm[ Duduca cu voce tare =i f[c`nd un nou semn de ]n\elegere negu\[torului. — Avem, str[lucit[ cuconi\[, de cele mai frumoase, dar sunt cam scumpule\e. — Nu te teme despre pre\, adaose postelnicul, cam atins la m`ndrie. Scoate tot ce ai mai bun =i voi pl[ti cu bani pe=in (gata). Aceste cuvinte umplu de bucurie pe am`ndoi am[gitorii. Costea Chioru ]ncepu s[ scoat[ dintr-o cutie: coliere (ghiordane) de diamant =i de rubine, cercei de berliant, inele de smarand, rubin, berliant =i matostat, f[c`nd fiec[rui obiect c`te o laud[ nemeritat[. Duduca alese un colier de diamant, o pereche cercei de briliant, c`teva inele de rubine =i smarand, vreo c`teva carfi\e (ace) de aur cu pietre scumpe =i zece buc[\i de m[t[suri din cele mai scumpe. — Ia s[ vedem, Duduco drag[, ce \i-ai ales. Vicleana femeie ar[t[ fanariotului toate obiectele =i, ca s[ a\`\e =i mai mult ambi\iunea lui, zise cu un z`mbet ]nr[ut[\it: — Iat[ lucrurile ce mi-am ales, dar... — Dar ce? r[spunse fanariotul ofensat. — Costisesc prea mult, nu sunt pentru mine. — Aceste vorbe m[ sup[r[, Duduco. Ia orice-\i place; ia chiar toat[ marfa lui Costea, ca s[ vezi c[ pentru amorul t[u sunt ]n stare s[ jertfesc chiar via\a mea. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tre Costea, ]i zise: F[ socoteala, Costeo, =i spune-mi ce-\i sunt dator. — Numaidec`t, m[ria ta. +i sco\`nd un petic de h`rtie din s`n =i un condei de pan[ din c[lim[rile de alam[ ce purta la br`u, se pref[cu c[ scrie =i sumarise=te; iar dup[ ce cl[tin[ capul de c`teva ori, ca s[ arate de c`t[ importan\[ era suma ce avea s[ pronun\e, zise: Giuvaericalele =i cuma=ele de rochii costisesc una... sut[... dou[-zeci pungi de bani.

Ciocoii vechi =i noi

161

— A! A! e foarte scump; nu iau nimic! exclam[ greaca, lu`nd un aer de o sublim[ pref[c[torie. — |ine-le pe toate, adaose fanariotul =i ]ntorc`ndu-se c[tre negu\[tor ]i zise cu m`ndrie: Vrei s[-\i pl[tesc acum ]ndat[ ]n bani naht sau s[-\i fac zapis cu datorie1? — Bine ar fi s[-mi pl[te=ti ]n naht, dar, ca s[ nu te sup[r, primesc =i pe datorie; s[-mi dai ]ns[ o poli\[ cu nume deschis c[tre baron Sachelarie sau c[tre c[minarul Polizache =i totul se va ispr[vi. — Bine, fie dup[ cum zici! Poli\a se scrise =i se dete ]n m`na lui Costea, care o primi f[c`nd ]nchin[ciuni p`n[ la p[m`nt. }n momentul c`nd se termin[ aceast[ infernal[ t`lh[rie, un geam[t r[gu=it se auzi ]n camer[. Nimeni nu b[g[ de seam[ afar[ de Duduca, care deveni palid[ ca un cadavru. Acel geam[t, ce sem[na cu urletul de bucurie al demonilor c`nd fac s[ cad[ un sf`nt ]n lan\urile lor, era expresiunea infernalei bucurii a lui P[turic[, care prin stratagema de acum a Duduc[i devenea st[p`n pe tot ce-i mai r[m[sese bietului fanariot. Duduca =i Costea ie=ir[ am`ndoi din casa fanariotului, mul\umi\i de treburile ce f[cuser[. CUPRINS

Capitolul XXII “ITALIANA }N ALGIR”2 }n mahalaua numit[ ]n vechime Popa D`rva=, iar acum Biserica Alb[ dup[ Podul Mogo=oaiei, fa\[-n fa\[ cu casele cele mari ale 1

Cu termen. (n. N. F.) Subiectul acestei opere se compune din fabula urm[toare: Corsarii Algirului, ]ntr-una din expedi\iunile lor, prinser[ o corabie florentin[, ]n care g[sir[ o mul\ime de obiecte de mare pre\ =i c`teva sute de c[l[tori pe care ]i f[cur[ prizonieri. }ntre ace=ti nenoroci\i era =i o dam[ frumoas[, ]mpreun[ cu un gentilom b[tr`n, numit Don Tadeo, care ]i f[cea curte de mai mult timp, dar ]n loc de amor nu dob`ndea dec`t ura frumoasei dame. 2

11

Ciocoii vechi =i noi

162

Nicolae Filimon

De=liului1 se afla pe timpul lui Caragea o pia\[, ]n mijlocul c[reia cl[dise doamna Ralu o sal[ de club, care mai ]n urm[ se pref[cu ]n teatru. Acest edificiu avea lungimea de optsprezece st`njeni, iar l[\imea de nou[ =i c`teva palme; privit ]ns[ din punctul de vedere al stilului =i altor am[nunte arhitectonice, nu prezenta nimic ]nsemn[tor. Interiorul lui se compunea dintr-o sal[ de spectacol =i c`teva camere situate la dreapta =i la st`nga s[lii. }ntr-una dintr-]nsele se \ineau dulce\i, rachiuri =i b[uturi r[coritoare pentru trebuin\a publicului; iar ]n cea de a doua =edeau slugile boierilor pe timpul reprezenta\iunii. Sala teatrului propriu-zis[ avea trei r`nduri de loji tape\ate cu postav ro=u =i ]mpodobite cu perdele de chembric[ cu ciucuri albi. La dreapta era o sofa ]mbr[cat[ cu catifea ro=ie, pe care =edea domnitorul, iar mijlocul s[lii era acoperit cu lavi\e c[ptu=ite tot cu postav ro=u. Scena se deosebea de restul s[lii printr-o cortin[ de p`nz[ pe care era desenat Apollon \in`nd lira pe genunchi. }ntr-un spa\iu mic ce desp[r\ea scena de public erau o mul\ime de scaune =i pupitre2 destinate pentru muzican\ii ce compuneau orchestra de pe atunci. Ilumina\ia era ]n adev[r curioas[, c[ci, ]n loc de lampaAjung`nd ]n fine, corsarii la Algir ]mp[r\ir[ pr[zile ]ntre ei, d`nd o parte deiului, una armatorului cor[bei =i pe cea de a treia echipajului. Frumoasa dam[ =i Don Tadeo, ce trecea de frate al ei, fur[ ]nf[\i=a\i ]naintea lui Mustafa, deiul Algirului, care, ]namor`ndu-se de d`nsa ca un smintit, dete ordin s[ o transporte ]n harem, iar pe presupusul ei frate ]l onor[ cu rangul de mare caimacam =i se servea de d`nsul ca s[ comunice frumoasei femei ]nfocatul s[u amor. }ntr-o zi deiul hot[r] s[ termine acest amor de capriciu. Chem[ dar pe un sclav favorit =i ]i dete ordin s[ introduc[ la d`nsul pe str[ina ce-i insuflase at`ta pasiune; iar lui Tadeo ]i zise c[ pe dat[ ce-i va face semn printr-un str[nut repetat de trei ori, s[ ias[ afar[. Dama veni, deiul se sim\i aprins de un foc neobi=nuit, str[nut[ de trei ori, dar Don Tadeo, aprins =i mai mult de gelozie, nu voi s[ ias[ afar[ cu toate amenin\[rile deiului. }n fine comedia se termin[, c[ deiul =i Tadeo sunt am[gi\i de frumoasa dam[, iar ea p[r[se=te Algirul ]mpreun[ cu Lindoro, vechiul ei amant, pe care-l reg[se=te ]ntre sclavii din Algir. (n. N. F.) 1 Ast[zi ale Sl[tineanului.(n. N. F.) 2 B[ngi mici pe care pun arti=tii notele ]n timpul execut[rii. Aceast[ numire mai serv[ =i spre a demonstra gradul de perfec\iune al artistului de orice instrument. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

163

dariu =i l[mpi, teatrul era peste tot iluminat cu lum`n[ri de seu puse ]n sfe=nice de tinichea, sp`nzurate ]mprejurul s[lii.1 Pre\ul intr[rii era regulat ]n modul acesta: lojile de mijloc se pl[teau c`te un galben =i erau l[sate pe seama boierilor celor mari, a consulilor =i altor persoane de distinc\iune; lojile de jos =i cele de la al treilea r`nd se pl[teau cu lei zece, =i erau comune pentru to\i cei ce voiau a le ]nchiria, iar parterul se pl[tea c`te lei trei de fiecare persoan[. La 8 septembrie 1818 pe fa\ada teatrului despre care vorbir[m era lipit un afi= scris ]n limba greceasc[ =i tip[rit ]n tipografia boierilor clinceni. Acest afi= vestea ]naltei nobilimi =i respectabilului public de pe atunci c[ ]n seara acelei zile era s[ vad[ =i s[ aud[ opera “Italiana ]n Algir” de compozitorul Ioachim Rossini. Aceast[ oper[, fiind anun\at[ de mai multe ori =i ]nc[ nereprezentat[, a\`\ase foarte mult dorin\a publicului de a o vedea. Amatorii dar de teatru venisere[ cu dou[ ore ]naintea deschiderii teatrului, spre a-=i cump[ra bilete de intrare; =i ca s[ fug[ de ur`tul ce pricinuie=te a=teptarea, unii se plimbau form`nd mici grupe =i discut`nd despre diferite chestiuni de care se interesau, iat al\ii formaser[ un mare cerc ]mprejurul afi=ului =i comentau muzica =i 1 }n timpul domniei lui Grigore vod[ Ghica, trec`nd pe la noi marchizul de Ribopiers (Ribeaupierre), elciul (ambasador — n. ed.) Rusiei la Constantinopole, domnitorul lu[ m[suri spre a-i face o primire mai distinct[. Astfel dar, ]ntre alte tratamente ce-i f[cu, ]l invit[ =i la un bal public dat ]n onoarea lui. Marchizul se duse la bal mai mult ca s[ observe gradul de civiliza\iune al societ[\ii noastre, dar m[t[s[riile, =alurile =i mai cu seam[ diamantele ce v[zu la damele rom`ne ]l surprinse, c[ci numai diadema, cerceii =i ghiordanul cucoanei Z... M... costa peste un milion. Din ]nt`mplare marchizul ]=i arunc[ privirea =i asupra ilumina\iei s[lii =i v[zu cu destul[ surprindere c[ era iluminat[ cu lum`n[ri de seu. A doua zi, venind la curte =i fiind ]ntrebat de c[tre domnitorul de a petrecut bine sau nu, marchizul r[spunse c[ luxul cucoanelor noastre este egal cu al noble\ei din Petersburg, “numai un lucru nu mi-a pl[cut”, zise el domnitorului. — Ce lucru? ]ntreb[ vod[ Ghica cu ner[bdare. — Lum`n[rile cele de seu, al c[ror fum strica aerul s[lii. — C`t despre aceasta, ai dreptate, arhon marchiz; dar la noi numai domnul are voie s[ ard[ lum`n[ri de cear[, ceilal\i cat[ s[ ard[ de seu. (n. N. F.)

164

Nicolae Filimon

intriga piesei cum se pricepeau. “E tragedie”, ziceau unii. “Ba este comedie”, r[spundeau al\ii, afar[ de c`\iva ]nv[\a\i, care, lu`nd cuvintele drama giocoso ]n sim\ material, afirmau cu arogan\[ c[ nu este nici tragedie, nici comedie, ci jalnic[ priveli=te cu jocuri =i c`ntece!... }n timpul c`nd se petreceau toate acestea pe pia\a =i ]naintea teatrului, se deschise o u=[ =i se v[zu capul cel ple=uv =i fa\a cea galben[ =i rece a neam\ului casier. Privitorii, ce p`n[ aci a=teptau lini=ti\i, cum v[zur[ pe casier n[v[lir[ to\i deodat[ =i ]ncepur[ a cere bilete cu un zgomot foarte mare. Neam\ul, ]ns[, ]=i vindea marfa sa cu s`nge rece =i dup[ regul[, f[r[ a se tulbura c`t de pu\in de cererile ce i se adresau ]n numele celor mai mari boieri ai \[rii; dar c`nd auzi strig`nd: “Loja marelui postelnic Andronache Tuzluc”, t[ie numaidec`t biletul =i-l dete cu at`ta gr[bire, ]nc`t era aproape s[ uite a cere costul ei. }n fine, pe la =apte ore =i jum[tate dup[ amiaz[, por\ile teatrului se deschiser[; publicul ]ncepu a intra ]nl[untru salutat cu temenele de arn[u\ii ce formau garda de onoare =i, ]n pu\in timp, lojile =i parterul se umplur[ de privitori. Directorul teatrului, fiind ]n=tiin\at la timp c[ ]n acea sear[ era s[ vie =i domnitorul, ]mpreun[ cu toat[ ecpaiaua sa (suita sa), osebit de alte ]nfrumuse\[ri de ocazie ce f[cu, dete ordin a se ilumina teatrul cu lum`n[ri de cear[ care, de=i produceau o lumin[ foarte slab[, erau ]ns[ de ajuns ca s[ fac[ a sc`nteia ]n mii de culori diamantele =i alte pietre nestemate gr[m[dite pe cerceii, fuliile =i ghiordanele1 cucoanelor. }ntr-una din lojile cur\ii sta beizadea Costache Caragea, ]mpreun[ cu doi fanario\i =i cu hatmanul C[r[bu=, favoritul =i neseparabilul s[u amic. Acest frumos =i libertin principe privea prin toate lojile, ca s[ g[seasc[ vreo frumuse\e necunoscut[ ]nc[ de d`nsul, spre a o face 1

Flori de diamante sau briliante. (n.N.F.)

Ciocoii vechi =i noi

165

victim[ pl[cerilor sale. Dup[ ce f[cu un gir de privire peste tot teatrul, ochii lui r[maser[ ]nfip\i asupra unei june femei, care, pe l`ng[ o rar[ frumuse\e =i elegan\[, avea =i un costum din cele mai la mod[ =i mai bogate. Ea era ]mbr[cat[ cu o rochie de catifea p[tl[ginie, cu piep\ii ridica\i =i m`necile str`mte, dup[ moda de atunci. Mijlocul ]l avea ]ncins cu un colan \esut ]n fir s`rm[1, iar ]n mijlocul pieptului avea o mare floare de diamant, care, fiind pus[ pe rochia cea de culoare ]nchis[, str[lucea cu mai mult[ t[rie. G`tul ei era acoperit cu simizet de blonduri de Olanda =i cu un ghiordan (colier) de smaragde =i safire; ]n urechile sale cele delicate erau at`rna\i ni=te cercei de diamant, mari =i str[lucitori; pe cap avea un fes alb de Tripoli, legat ]mprejur cu o sangulie alb[, cusut[ cu m[tase =i fir, ale c[rei extremit[\i formau un frumos nod, ]n care erau ]nfipte dou[ flori de diamant. Dup[ ce beizadeaua o privi cu mult[ luare-aminte se ]ntoarse c[tre hatmanul C[r[bu= =i ]i zise: — Costache! — Aud, m[ria ta! — Cuno=ti tu pe cucoana aceea? — Care, m[ria ta? — Aceea care =ade ]n loja de l`ng[ a con\ului prusienesc. C[r[bu= privi cu luare-aminte locul indicat, apoi r[spunse cu mare lini=te: — O cunosc, m[ria ta. — Cine este, spune-mi? — Este fata lui Mihale ciohodarul. — S[ vedem, pare c[-mi aduc aminte: cum ai zis?... Fata lui?... — Fata lui Mihale ciohodarul din Izvor =i acum \iitoare a postelnicului Andronache Tuzluc. — Da, da! ]mi aduc aminte, o cunosc. — Vei fi voind poate s[ o vizitezi, adaose C[r[bu= cu acel in1

Fir de cel mai bun. (n. N. F.)

166

Nicolae Filimon

teres ce mi=c[ pe to\i junii cei demoraliza\i, c`nd li se prezint[ noi ocaziuni de dezmierd[ri sim\uale. — |i-am zis c[ o cunosc =i credeam c[ ]n\elegi noima acestui cuv`nt laconicesc. Pe c`nd se petrecea acest discurs ]ntre beizadeaua =i favoritul s[u, seleam-ceau=ul cur\ii domne=ti intr[ ]n teatru =i anun\[ venirea domnitorului. Vestea aceasta f[cu s[ se nasc[ un fream[t ]n tot publicul, care a=tepta venirea principelui cu acea ner[bdare =i curiozitate proprie mul\imii =i gloatelor societ[\ii. }n fine principele intr[ ]n teatru cu aerul s[u de m[rire pe care fanario\ii =tiu foarte bine a-l imita. Publicul strig[ de trei ori: ”S[ tr[iasc[ m[ria sa!“, apoi se lini=ti. Reprezentarea ]ncepu prin frumoasa uvertur[ scris[ de celebrul Rossini ]n momente de o fericit[ inspira\iune =i merse ]nainte p`n[ la faimosul ter\et din care se formeaz[ finalul primului act, dup[ a c[rui terminare cortina se l[s[, iar publicul din parter =i chiar din loji ie=i afar[ ca s[ se r[coreasc[. Dup[ o mic[ pauz[ clopo\elul dete semnalul ]nceperii actului al doilea. Spectatorii se a=ezar[ pe la locurile lor =i se puser[ a asculta cu mare aten\iune frumoasele melodii ce se cuprind =i ]n acest act; dar pe c`nd reprezenta\ia ajunsese la scena ]n care Mustafa, deiul Algirului, trimite pe sclavul Lindoro s[ cheme pe Isabela, iar lui Tadeo, caimacamul s[u, ]i zice c[ pe dat[ ce se va prezenta frumoasa str[in[ =i ]l va auzi str[nut`nd de trei ori, s[ ias[ afar[, pe acest timp doi condicari de Divan, ce =edeau pe o lavi\[ =i ascultau opera, ]ncepur[ a vorbi ]ntre d`n=ii =i a r`de ca ni=te nebuni. — Este curios, dar foarte adev[rat, zise le=in`nd de r`s unul dintre cei doi condicari adres`ndu-se c[tre cellalt. — Despre ce este vorba? r[spunse cel ]ntrebat, z`mbind f[r[ s[ =tie pentru ce. — Prive=te, te rog, mai cu b[gare de seam[ la ceea ce se petrece

Ciocoii vechi =i noi

167

pe scen[ =i vei vedea c[ seam[n[ ca dou[ pic[turi de ap[ cu ceea ce se petrece ]n casa postelnicului Andronache Tuzluc. — +i ce se petrece ]n casa acelui boier? — Lucruri mari, neni=orule, gugum[nii nemaiauzite! Vezi pe cucoana aceea care =ade ]n loja de l`ng[ elciul Prusiei?... Uit[-te bine la d`nsa; vezi c`t e de g[tit[: diamantele =i rubinele sunt aruncate pe d`nsa cu lopata, parc[ e brezaie sau teleloaic[. — Ei bine, o v[d. — Acea femeie este \iitoarea postelnicului Andronache Tuzluc. — Bravo! e frumoas[ de minune. — A=a este precum zici, dar eu, unul, m-a= lipsi de asemenea frumuse\e =i fericire. — Da’ de ce, bei-mu? — Pentru c[ l-a l[sat ]n sap[ de lemn; l-a f[cut s[-=i v`nd[ dou[ mo=ii p`n-acum =i mult-pu\inul ce i-a mai r[mas o s[ se strige m`ine-poim`ine la mezat de c[tre datornici. — S[rmanul om! poate c[ l-o fi iubind =i dragostea ame\e=te pe om. — A=! nu mai crede, nu-l iube=te deloc; =i pentru mai mare ocar[ a bietului om, s-a ]ndr[git cu v[taful lui de curte =i-i toac[ starea f[r[ mustrare de cuget. — Ciudat lucru! Dar ia spune-mi, cine este acel v[taf de curte? — Este un oarecare Dinu P[turic[, un opincar de la S[cuieni =i un =iret de n-are pereche. — Dar bine, m[i frate, cum s-a al[turat el pe l`ng[ postelnicul? — A venit ]n curtea lui cu picioarele goale =i tren\[ros; bietului om i s-a f[cut mil[ de d`nsul, l-a ]mbr[cat, l-a dat la =coal[ s[ ]nve\e carte greceasc[, l-a boierit =i l-a pus ]n huzmet; iar el, drept mul\umire pentru toate aceste p[rinte=ti faceri de bine, ]i m[n`nc[ starea =i-=i bate joc de cinstea lui. — Curios lucru! Dar bine, nu s-a g[sit cineva s[-i deschid[ ochii =i s[-l scape de aceast[ pr[pastie sp[im`nt[toare?

168

Nicolae Filimon

— Nu =tiu, z[u; =tiu ]ns[ c[ eu unul, de-a= fi dintre cei mai de aproape prieteni ai lui, tot n-a= cuteza s[-i dau sfat ]n madeaua aceasta. — +i de ce nu-i faci acest bine? — Pentru c[ m-a= ]nvr[jbi cu d`nsul. — Nu ]n\eleg nimic. — Ascult[, m[i frate; omul dac[ apuc[ s[ cad[ la o patim[ oarecare, poate s[-l sf[tuiasc[ toat[ lumea, chiar Dumnezeu de-ar veni =i i-ar zice s[-=i vie ]n sim\iri, el nu l-ar asculta, ci va merge p`n[ ce va da ]n pr[pastie. Un mic zgomot ce venea dinspre u=a teatrului dete ocaziunea unuia din spectatori a se ridica de pe lavi\[ =i a privi ]n partea ]n care se aflau cei doi condicari. Acel om era postelnicul Andronache Tuzluc; el auzise tot ce se vorbise de d`nsul =i, voind s[ cunoasc[ mai bine pe cele dou[ persoane ce se ocupau de trebile sale, se servi de acea ocaziune ca s[-i poat[ privi ]n fa\[. CUPRINS

Capitolul XXIII SLUGILE BOIERE+TI Pe c`nd floarea societ[\ii din Bucure=ti petrecea ]n sala teatrului, ascult`nd muzica lui Rossini =i privind magnificul fast al lui Caragea =i al copiilor s[i, ]ntr-o camer[, al[turi cu sala teatrului erau adunate toate slugile boiere=ti =i a=teptau acolo ie=irea boierilor din teatru, ca s[ le ajute a se sui ]n butci =i a-i duce pe la caselel lor. Camera aceasta era foarte spa\ioas[ =i mobilat[ cu paturi de lemn ]nvelite cu rogojini. Un mangal de aram[, plin cu c[rbuni aprin=i, slujea de ]nc[lzit =i cu felinar cu patru lum`n[ri, sp`nzurat ]n mijlocul casei, procura lumina trebuincioas[. }ntre slugi (feciori) exist[ de mult timp un fel de ierarhie, ]ntocmai ca cea din clasele boierilor: boier este marele ban, tot boier este

Ciocoii vechi =i noi

169

=i pitarul =i =etrarul; dar banul =i cei de seama lui =ed la mas[ cu vod[, pe c`nd boierina=ii cei mai mici tremur[ de frig prin s[li sau aprind ciubuce boierilor celor mari. Feciorii de pe la boierii cei mari, plec`nd de la aceast[ regul[ de distinc\iune, ocupau ]n paturi locurile cele mai bune, iar ceilal\i =edeau unul l`ng[ altul, ]nghesui\i ca sardelele ]n butoaie. Feciorul banului X... dup[ ce umplu ciubucul st[p`nului s[u =i se ]nf[=ur[ ]n giubeaua ]mbl[nit[ cu samur, tot a st[p`nului s[u, se tr`nti ]n pat cu nep[sare =i ]ncepu a fuma ca un cadiu. Feciorul vornicesei G... ]ntoarse maloteaua st[p`ne-sei pe dos =i se ]mbr[c[ cu d`nsa, apoi, dup[ ce f[cu un fel de pern[ din =alul =i sanguliile ei cele de mare pre\, puse capul pe d`nsele =i se l[s[ ]n bra\ele somnului. C`\iva din feciori, ca s[ goneasc[ ur`tul, ]ncepur[ a juca c[r\i pe fundul i=licului marelui clucer T..., iar ceilal\i r[maser[ c`tva timp ]ntr-un fel de nemi=care amestecat[ cu o u=oar[ somnolen\[. Ioni\[ — astfel se numea feciorul banului X... — termin`nd fumarea cuibucului, tu=i de dou[-trei ori cu ifos boieresc, apoi zise celorlal\i: — +ti\i una, b[ie\i? Mie mi-e sete; cine face cinste? — Eu, r[spunse unul dintre feciori. — Bravo, Dumitrache, bravo! Ai semne de procopseal[, adaose Ioni\[ vesel pentru aprobarea propunerii sale. — Are dreptate s[ fac[ cinste, zise un alt fecior cu aer de gelozie ]nvederat[. — Da’ de ce? — E! e! S[ tr[iasc[ st[p`n[-sa =i cuconul Costache... — +i de ce s[ tr[iasc[, spune-ne =i nou[? — Pentru c[ Dumitrache al dumneavoastr[, Dumitrache [l cu cinstea, este mijlocitorul lor; dar o s[ sparg[ dracu opincile =i parc[ v[d pe Dumitr[chi\[ al dumneavoastr[ b[tut la falang[ sau zdrobit cu topuzul.

170

Nicolae Filimon

— +i de unde =tii tu toate acestea? ]ntreb[ Ioni\[. — M[ ]ntrebi de unde =tiu? E! e! b[ie\i. Eu =tiu tot ce se vorbe=te prin toate casele boiere=ti; cunosc chiar cele mai ascunse sfaturi ale boierilor. — Dar bine, cum le afli toate acestea? — Asta este iu=chiuzarl`cul meu. — Spune-ne =i nou[, cum faci tu de afli toate tainele boiere=ti? — C`t despre casa st[p`nu-meu, =tiu tot ce se petrece ]ntr-]nsa, c[ci cum vine c`te un boier str[in sau altcineva, eu intru dup[ d`nsul =i, ca s[ nu bage de seam[ =iretlicul meu, uneori m[ prefac c[ mut un scaun de la un loc la altul, alteori netezesc macaturile pe pat, umplu ciubucele sau pun ap[ proasp[t[ ]n caramfile. }n timpul acesta boierii vorbesc =i verzi =i uscate, f[r[ s[ le treac[ prin minte c[-i ascult; eu ]ns[ le bag toate la cap =i m[ folosesc de d`nsele la timp. — Ei bine, cu st[p`nu-t[u faci precum zici, dar cu cucoana lui? — Mult mai bine: m-am ]mprietenit cu fata din cas[ =i-mi spune toate tainele st[p`ne-si. — Bun[ =i aceasta; dar ia spune, cum afli tainele celorlalte case boiere=ti? Aici s[ te vedem? — M[ duc ]n toate zilele la pivni\a de la Zl[tari, unde g[sesc pe to\i feciorii de la casele boiere=ti; aduc numaidec`t o ar[meas[1 de vin chihlibariu =i dau c`te un ichilic 2 la to\i fra\ii, apoi ]ncep havadi=urile; =i =tim cu to\ii c[ ]n adun[rile noastre nu se vorbe=te dec`t de trebile altora. Eu fac ca filozoful; vorbesc pu\in =i ascult mult, adic[ ]mi fac capul ceaslov de havadi=uri f[r[ ca al\ii s[ poat[ afla ceva de la mine. — Ia spune acum, de unde =tii tu c[ o s-o pa\[ Dumitrache? 1 Ar[measa este m[sura ocalei sau a jum[t[\ii de oca, f[cut[ din tinichea sau din alt metal. (n. N. F.) 2 Ichilic se nume=te m[sura de 50 dramuri. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

171

— Asculta\i: Ast[zi m-am dus cu cuconul la Mitropolie =i, dup[ obiceiul meu, am intrat ]n cancelarie =i am auzit cu urechile mele pe logof[tul mitropolitului lu`nd tacrir vizitiului; ca m`ine o s[ vede\i =i pe nenea Dumitrache ]nchis la sp[t[rie =i b[tut la t[lpi. — Pune-\i pofta-n cui, nene Tudoric[, r[spunse Dumitrache cu nep[sare. Mi-am luat eu m[surile mele, adaose el. Cum oi duce pe ciocoaica1 acas[, ]mi str`ng catrafusele (bagajele) =i o apuc la s[n[toasa. — Iar p`n[ atunci s[ bem vini=orul care ni l-ai f[g[duit! exclamar[ mai mul\i dintre feciori, ling`ndu-=i buzele de pofta b[uturii. — Da! da! s[ bem, de ce nu? zise Dumitrache tr`ntind pe pat un dodecar. Iat[, b[ie\i, din partea mea, ad[ug[ el. Mai pune\i =i voi ceva =i s[-i tragem o m`ncare de c`rna\i =i o b[utur[ de vin, s[ ne \iuie urechile. — Aferim, Dumitrache, aferim! exclamar[ to\i ciocoii deodat[; apoi doi dintre d`n=ii, lu`nd banii, se duser[ s[ cumpere vin =i c`rna\i. }n fine, aceste demoralizate slugi m`ncar[ =i b[ur[ c`tva timp, iar dup[ ce se cam ame\ir[ de vin ]ncepur[ a petrece pe socoteala st[p`nilor lor. — Ce am auzit, m[ Gheorghe, c[ st[p`nu-t[u se \ine cu sor[sa? Adev[rat este, m[, ori minciuni? — Foarte adev[rat; ba ]nc[ ]i toac[ starea mai r[u dec`t o t[lani\[ de c`rcium[. — Dar st[p`nu-t[u cum merge cu c[r\ile? zise Ioni\[ ]ndrept`ndu-se c[tre feciorul vornicului I... F... — R[u, neni=orule, r[u de tot. A r[mas s[rac lipit; n-are nici cu ce s[ pl[teasc[ imiclicul2 slugilor. 1 2

Boierii numesc pe slugi ciocoi, iar slugile dau acest epitet boierilor. (n. N. F.) Por\ia de p`ine =i m`ncare ce se d[ slugilor pe fiecare zi. (n. N. F.)

172

Nicolae Filimon

— Dar bine, m[, ce a f[cut at`ta b[net ce i-a r[mas de la tat[-s[u? — A dat tot ]n c[r\i. — Da’ st[p`n[-ta, m[ Tomo, cum merge? — Foarte bine; ]n lume se arat[ c[ este cea mai evlavioas[ muiere, parc-ar fi o c[lug[ri\[; dar ]ntr-ascuns joac[ pe bietul cucon tontoroiul. — Ai, fugi de-aci, nu te cred! — Crede ce-\i spun eu; a prins-o alalt[ieri cu hatmanul C[r[bu=. — Ce spui, m[ Tomo!... Ei, =i cum a prins-o? — Cuconul aflase de mult vicle=ugurile ei =i se pref[cea c[ nu =tie nimic; ba ]nc[ a chemat pe hatmanul C[r[bu= =i i-a zis s[-i lase femeia ]n pace, c[ci, la dimpotriv[, ]i va face una de-l va pomeni c`t va tr[i. Hatmanul, lu`nd toate acestea drept glume, ]=i urma dragostea cu cucoana, ca =i mai nainte, dar o p[\i c`t se poate de bun[. Cuconul scoase vorb[ afar[ c[ pleac[ la o mo=ie, tocmai peste Olt =i, ca s[ dea =i mai mult crez[m`nt acestei n[scociri, chem[ pe vizitiu =i, fa\[ cu cucoana, ]i porunci s[ dea careta la neam\ s-o dreag[, s[ potcoveasc[ caii =i s[ ung[ hamurile. C`nd toate acestea fur[ gata, porunci s[-i frig[ un curcan, s[-i cumpere icre, licurini =i ghiudemuri; umplu =i c`teva clondire cu vin =i rachiu =i le puse la scatolc[; ]n sf`r=it f[cu at`tea preg[tiri, ]nc`t nimeni nu se mai ]ndoia despre c[l[toria sa; iar dup[ aceea se sui ]n caret[ =i plec[. Cucoana, cum ]l v[zu ie=it pe poart[, scrise un r[va= hatmanului C[r[bu=, ca s[ vie ]ndat[. Hatmanul veni =i petrecu toat[ ziua ]n oft[ri =i ]mbr[\i=[ri; iar colea, pe la dou[sprezece ceasuri1 se dezbr[c[ de hainele sale =i se ]mbr[c[ cu anteriul de noapte al cuconului; apoi, dup[ ce-=i aprinse un ciubuc cu caimac =i trase dintr-]nsul de c`teva ori, se sui ]n pat l`ng[ cucoana. Dumnezeu ]ns[ nu-i ajut[, 1

Opt =i jum[tate europene=ti. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

173

c[ci tocmai c`nd era dragostea mai mare se pomenir[ cu cuconul ]n mijlocul iatacului cu un iatagan ]n m`n[, parc[ ie=ise din p[m`nt. Bietul C[r[bu= ]nm[rmuri de fric[; iar cucoanei ]i veni isterico. Cuconul stete pu\in pe g`nduri, apoi zise: ”Bine, m[i C[r[bu=, astfel r[spl[te=ti tu priete=ugul =i ]ncrederea mea? Nu \i-am zis eu =i mai deun[zi s[-\i bagi min\ile-n cap =i s[-mi la=i nevasta-n pace?... Nu r[spunzi nimic? A=teapt[, dar, ho\ de cinste c[sniceasc[, c[ te-oi ]nv[\a eu minte.“ Zic`nd aceste vorbe, deschise u=a pu\in =i ]ncepu s[ strige: — Gheorghe, Ioane, Iordache!... N-apuc[ s[ sf`r=easc[ =i numaidec`t veni v[taful, vizitiul =i doi \igani. — Ce porunce=ti, cucoane? ziser[ ei, intr`nd ]n cas[, somnoro=i =i z[p[ci\i. — Lua\i pe cucona=ul [sta =i duce\i-l ]n sacnasiu. — Numaidec`t, cucoane. Ei luar[ pe bietul C[r[bu= de sub\iori =i-l duser[ t`r`=-gr[pi= ]n sacnasiu. Cuconul, r[m`n`nd singur cu cucoana, ]ncruci=[ m`inile la piept =i cl[tin`nd din cap ]i zise: — Bune sunt astea, Elencu\o drag[? Asta este r[spl[tirea care-mi dai pentru str[daniile mele, pentru dragostea mea? S[ piei din cas[, t[lani\o, c[ci, pe viul Dumnezeu, te omor... Dup[ aceea trecu ]n sacnasiu ]nfuriat =i trase o b[taie \eap[n[ lui C[r[bu=, apoi ]l despuie ]n pielea goal[, ]l unse cu p[cur[ peste tot trupul =i dup[ ce-i puse o pereche de coarne ]nchise cu lac[t, ca s[ nu le poat[ scoate, ]i dete br`nci din curte afar[. Era pe la un ceas de noapte. Lumea furnica pe drum. Cum v[zu dar pe hatmanul negru ca un bivol =i cu coarnele-n cap, ]ncepu a-i da cu huideo, ]nc`t bietul om, nemai=tiind ce s[ fac[, o lu[ la fug[ =i se ascunse sub podi=ca de la Sf`ntul Ilie dup[ Podul Calicilor; dar nici acolo nu-l l[sar[ ]n pace c`inii mahalalei prin l[tratul =i urletele lor cele grozave.

174

Nicolae Filimon

}n sf`r=it, ie=i de sub podi=c[ =i porni c[tre streaj[ la o vie a sa, ca de acolo s[ trimit[ s[-i aduc[ haine de primeneal[ =i celelalte. Ajung`nd la vie, ]ncepu a bate cu t[rie ]n u=a vierului, care, afl`ndu-se tocmai ]n somnul dint`i =i nevoind s[ se scoale, trimise pe un argat s[ vad[ cine bate la u=[. Argatul, dup[ ce se sc[rpin[ ]n cap de mai multe ori, se duse s[ deschid[ u=a; dar cum v[zu pe hatmanul ]n starea ]n care se afla, ]ncepu s[ zbiere ca un n[b[d[ios =i ]nchise u=a cu repeziciune. — Dar ce ai, m[, neghiobule? strig[ vierul, sup[rat c[-=i stricase somnul. — Ce s[ am; iaca a venit dracul s[ ne ia. — Ba te-o lua pe tine, nevoia=ule. Deschide u=a, auzi tu, =i vezi cine este? — Da’ nu \i-am spus, m[i omule, c[ este dracu? Vierul s[ri nec[jit din pat =i, ]mbr`ncind pe argat, zise: — Cine bate la u=[? — Eu, Ioane! — Cine e=ti tu? R[spunde! — Sunt st[p`nul t[u, nu m[ cuno=ti? Vierul deschise u=a, dar o ]nchise iar[=i cu repeziciune, crez`nd c[ a v[zut pe dracul ]n adev[r. — Ci deschide o dat[, m[ Ioane, nu m[ \ine ]n frig. — Nu deschid eu dracului. — Dar eu sunt st[p`nul t[u, nu sunt dracul. Deschide c[ mor de frig. — Nu deschid, c[ e=ti dracul cu glasul boierului. }n sf`r=it, dup[ mai multe zbucium[ri, vierul ]i deschise u=a =i ]l primi ]n cas[; iar dup[ aceea puse cazanul pe foc =i-l ]mb[ie ca pe-un copil mic, apoi trimise la curte s[-i aduc[ haine =i un fierar, ca s[-i scoat[ coarnele. — Ce spui tu, m[ Tomo! — exclamar[ ciocoii cu mirare — sunt astea adev[rate?

Ciocoii vechi =i noi

175

— Adev[rul curat, fra\ilor. — Bre! dar asta seam[n[ a basnu. Abia se terminase povestirea aceasta =i deodat[ intr[ un seimean sp[t[resc =i zise cu glas r[sun[tor: — S-a spart teatrul, copii; aide, ie=i\i de str`nge\i cale=cile st[p`nilor vo=tri! Un om onest s-ar fi scandalizat privind pe acele slugi neru=inate cu ce grab[ se dezbr[cau de hainele boierilor =i cum se sileau a le scutura de praf =i a le netezi, ca s[ nu se cunoasc[ reaua ]ntrebuin\are ce suferiser[ ele ]n timpul reprezent[rii. }n fine privitorii se duser[ to\i pe la casele lor; teatrul se ]nchise =i totul intr[ ]ntr-o perfect[ lini=te. Capitolul XXIV COCHII VECHI Costea Chiorul, primind biletul lui P[turic[ despre care am vorbit ]ntr-unul din capitolele precedente, se ]mbr[c[ ]n grab[ cu giubeaua =i, lu`nd de pe mas[ un catastih de dare =i luare, se duse cu mare iu\eal[ ca s[ se ]nt`lneasc[ cu complicele s[u. Ajung`nd la poarta caselor postelnicului, ]=i ridic[ gulerul giubelei ]n sus =i l[s[ caucul pe ochi, ca s[ nu fie cunoscut de slugile cur\ii; apoi, dup[ ce arunc[ o privire repede peste toat[ curtea =i se asigur[ c[ nu l-a v[zut nimeni, intr[ ]n galeria beciurilor de sub case =i de acolo ]n odaia lui P[turic[. Ciocoiul se afla ]n momentele acelea r[sturnat pe pat =i absorbit ]n medita\iuni; dar cum auzi zgomotul u=ii =i v[zu pe Costea intr`nd, se scul[ de pe pat ca s[-l primeasc[. — Bine ai venit, chir Costeo, ]i zise el cu un sur`s silit. — Bine te-am g[sit, cucoane Dinule, r[spunse =iretul negu\[tor, compun`ndu-=i tr[s[turile fe\ei dup[ ]mprejurare.

CUPRINS

176

Nicolae Filimon

— Ia spune-mi, cum mergi cu ali=veri=urile? — Dup[ vremi, cucoane Dinule. — +tii la ce te-am chemat? — Nu =tiu, dar ]mi ]nchipuiesc c[ pentru r[fuirea socotelilor dintre noi. — Bravo, chir Costeo!... Ai ghicit. S[ ]ncepem dar! — S[ ]ncepem! Ciocoiul ]nchise u=a pe dinl[untru =i, sco\`nd un catastih dintr-un sipet, zise lui Costea: — S[ paravalisim mai ]nt`i condeiele ca s[ vedem dac[ se potrive=te catastihul meu cu al dumitale. Costea deschise catastihul s[u =i citi toate t`rguielile f[cute de chera Duduca =i de postelnicul. P[turic[, v[z`nd c[ se potrive=te cu ]nsemnarea sa, zise cu aer de ]ncredere: — Destul, chir Costeo, nu mai citi c[ te cred; apoi, sco\`nd de sub br`u dou[ h`rtii ]ndoite, zise: Iat[ foaia de socoteal[ isc[lit[ de dumneata; iat[ =i te=chereaua prin care faci cunoscut c[ toat[ marfa v`ndut[ ai primit-o ]napoi prin mine. — E foarte adev[rat. — Ei, chir Costeo, ia spune-mi acum, c`t o s[-mi ceri la sut[ pentru c[ ai luat parte la acest ali=veri= (daraver[) pref[cut? Costea ]ncepu s[-=i r[suceasc[ musta\a cam pus pe g`nduri, apoi, dup[ ce privi pe ciocoi cu un z`mbet perfid, zise: — S[ ]mp[r\im pe din dou[. — Ce ai zis?... Pe din dou[?... — Da! pe din dou[. — Dar bine, asta-i furti=ag, nu mai e negu\[torie. — Ba furti=ag, nu glum[; cu osebire numai c[ ho\ul cel mai mare nu sunt eu, ci domnia ta =i chera Duduca. P[turic[, nea=tept`ndu-se la at`ta obr[znicie din partea lui Costea, se cam uimi, dar venindu-=i ]n sine, zise: — Ia las[ glumele la o parte, chir Costeo, =i spune-mi cu ce te mul\ume=ti pentru trebu=oara aceasta?

Ciocoii vechi =i noi

177

— Am zis o dat[. — Dar bine, m[i omule, nu e prea mult? S[-\i dau dou[zeci =i cinci la sut[. — E prea pu\in, cucoane Dinule. Asta-i treab[ de pu=c[rie =i dumneata scapi cu una cu alta, dar pe mine m[ d[ prin t`rg cu capul ras =i m[ duce la ocna p[r[sit[. — Ei bine, fie treizeci; fie treizeci =i cinci!? — +tii ce, cucoane Dinule, adu m`na-ncoa; patruzeci la sut[ =i s[ nu mai fie vorb[. — Fie precum zici, ad[ug[ Dinu, g`ndindu-se la ocna p[r[sit[. Fanariotul scoase banii ca s[ r[fuiasc[ socoteala, dar P[turic[ ]l ]ntrerupse zic`nd: — Dar bine, despre mo=ii nu-mi vorbe=ti nimic? — Asta-i alt[ treab[. D[-mi lei zece mii ce am cheltuit ]n ru=feturi =i iat[ zapisul adeverit de m[ria sa =i de h[tm[nie. — Dar ia spune-mi, cui ai dat acele ru=feturi? — Am dat, m[ rog dumitale bun, lei cinci mii starostii de negu\[tori1, ca s[ nu am`ne v`nzarea. Am dat lui telal-ba=a lei 1.500, ca s[ nu strige prin toate r[sp`ntiile, c[ci m[ temeam s[ nu ias[ mu=terii mul\i, s[ ne strice chilipirul. E!... am dat zarafului (casierului) de la Cochii vechi lei una mie, ca s[ nu-mi fac[ z[dufuri (greut[\i) la num[r[toarea banilor; dou[ mii de lei am dat havaietul mezatului, iar ceilal\i cinci sute i-am dai bac=i= iamacilor =i calemgiilor. F[ acum socoteal[ =i vezi. — Bine, fie precum zici. Adu =aptezeci pungi de bani =i zapisul mo=iei. — Bucuros, bei-mu. +i pe dat[ ]i num[r[ banii, d`ndu-i =i zapisul ]n m`n[. 1 Starostea de negu\[tori era ales dintre boierna=i: el prezida adunarea negu\[torilor ce formau pe atunci Cochii vechi sau Trib. de Comer\ =i avea dreptul s[ poarte barb[. (n. N. F.)

12

Ciocoii vechi =i noi

178

Nicolae Filimon

— Acum s[ vorbim despre celelalte dou[ mo=ii ale postelnicului ce se v`nd m`ine la Cochii vechi. Costea scoase orologiul =i, v[z`nd c[ arat[ 4 ore turce=ti, zise: — Pe m`ine, cucoane Dinule, c[ci e cam t`rziu =i m[ ia straja. — Dar unde ne vom g[si m`ine? — La Cochii vechi. — Bine! A doua zi era s[ se fac[ mari v`nz[ri prin mezat. Starostea de negu\[tori venise foarte de diminea\[ la st[rostie =i, ca un bun amploiat ce era, ]=i puse ]n regul[ h`rtiile tuturor obiectelor ce erau s[ se v`nd[ ]n acea zi. Negu\[torii ce compuneau consiliul st[rostiei erau ale=i dintre lipscani, giuvaiergii, argintari =i cojocari sub\iri, oameni cu cuno=tin\e speciale despre pre\ul obiectelor ce se vindeau la mezat. }n ziua aceea erau puse spre v`nzare mai multe mo=ii, ]ntre care figurau =i cele dou[ ale postelnicului Andronache Tuzluc; patru vii lucr[toare, dou[ vii p[r[ginite, =ase perechi de case, diamanticale =i bl[n[rii. V`nzarea ]ncepu de la haine =i giuvaiericale. Aerul r[suna de glasul cel tare =i \ip[tor al telalilor, care f[ceau din caraghiosl`c =i datoria func\iunii lor un ce identic. Ace=ti oameni f[r[ pudoare, cei mai mul\i armeni =i greci de origine, voind s[ dea un aer comic meseriei lor, str[b[teau pia\a, f[c`nd gesturi comice =i strig`nd din toat[ puterea pl[m`nilor: — “Dou[ sute de lei bini=ul boierului X...; o sut[ de lei maloteaua cucoanei E... Areci?!... Areci?!... o dat[; de dou[ ori...; cine d[ mai mult?” Era foarte trist pentru un om cuget[tor a privi cum aceste obiecte de mare pre\ treceau din st[p`nirea boierilor ]ntr-a ciocoilor procopsi\i de d`n=ii, care le cump[rau cu pre\uri foarte sc[zute =i le pl[teau cu banii fura\i de la st[p`nii lor. Printre mul\imea de curio=i adunat[ acolo mai mult ca s[-=i

Ciocoii vechi =i noi

179

petreac[ timpul dec`t spre a cump[r[ ceva de la licita\ie, figura =i Costea Chiorul ]mpreun[ cu P[turic[. Ei =ezur[ c`tva timp lini=ti\i; dar c`nd veni r`ndul mo=iilor a se striga la mezat, Costea zise lui P[turic[: — Cucoane Dinule, facem vreo trebu=oar[ ast[zi? — M[ mai ]ntrebi? doar n-oi fi venit aci de florile m[rului. — A=a cred =i eu; dar voiam s[ =tiu, c[ci mai am =i alte trebi de f[cut. — Ei bine, ia spune-mi, ce o s[-mi ceri ca s[-mi cumperi mo=iile st[p`nului meu? — Cinci la pung[, dup[ ]nvoiala cea veche. — Te-ai dedulcit de la mo=ia R[sucita, dar nu este ]n toate zilele Pa=ti. — Ei bine, fie patru. — A=a ]mi mai vine la socoteal[. — S[ facem ]nscrisurile? — S[ le facem! Costea intr[ ]ntr-o pr[v[lie =i f[cu ]nscrisul acesta: Dou[ mo=ii =i anume: Pl`nsurile =i Chinuielile din sud Buz[u, ale postelnicului Andronache Tuzluc, le-am cump[rat pentru dumnealui marele pitar Dinu P[turic[ =i cu banii dumisale, iar eu sunt numai vechil din parte-i. 1818, sept. 23. Costea bogasierul. — Poftim, boierule, zise Costea, d`nd ]nscrisul ]n m`na lui P[turic[; d[-mi acum banii =i lucrul e ispr[vit. — Ce bani ]mi ceri, nu =tii c[ sunt same= la h[tm[nie? Vino m`ine s[-\i dau te=cherea c[ s-a primit pre\ul acestor mo=ii. — Voi face precum porunce=ti. Dup[ ce ace=ti t`lhari puser[ la cale neru=inoasa lor specula\ie, se desp[r\ir[. P[turic[ se duse la h[tm[nie, iar Costea r[mase la Cochii vechi, ca s[ cumpere mo=iile.

180

Nicolae Filimon

Capitolul XXV MAREA H{TM{NIE

CUPRINS

Hatmanul cel mare era executorul tuturor decretelor domne=ti =i al hot[r`rilor Divanului relative la ]mpliniri de datorii, clironomii, v`nz[ri de mo=ii, case =i alte de felul acesta. Hatmanul mai era dator a ]nf[\i=a pricinile de judec[\i ]naintea Divanului. }n cazul acesta, el sta pe picioare \in`nd ]n m`ini un baston de argint, semn al dreg[toriei sale; iar c`nd p[rerile boierilor div[ni\i erau ]mp[r\ite, lua =i el parte ]n dezbatere deopotriv[ cu judec[torii. Personalul cancelariei acestei autorit[\i era compus de un same=, ]ns[rcinat cu p[strarea banilor ce se depuneau acolo =i cu \inerea coresponden\ei, un condicar =i c`\iva scriitori, =ase zapcii pentru ]mpliniri de bani =i ]nf[\i=[ri de pricini ]n Bucure=ti =i c`te unul din fiecare jude\, tot cu asemenea ]ndatoriri. Osebit de ace=tia, h[tm[nia avea un steag de slujitori =i mumba=iri 1, cu care se slujeau la ]mpliniri de bani =i execu\iuni. Localul se compunea din opt camere, ce formau o cas[ cu dou[ r`nduri; ]n r`ndul de jos =edeau slujitorii =i mumba=irii, iar ]n cel de sus era cancelaria h[tm[niei, a=ezat[ ]n felul acesta: una din cele mai luminoase camere era destinat[ pentru marele hatman, alta pentru same=ul ]mpreun[ cu ceilal\i amploia\i ai s[i, iar ]n celelalte dou[ se p[strau banii ]mplini\i =i obiectele de pre\ l[sate ]n depozitul h[tm[niei. Odaia hatmanului avea un pat lung ]nfundat =i ]mpodobit cu a=ternuturi de cele obi=nuite pe timpul de atunci; mai avea =i c`teva scaune pentru trebuin\a persoanelor ce veneau s[ reclame ajutorul acestei dreg[torii ]n diferitele lor interese. Mobilierul s[me=iei se compunea dintr-un pat foarte mic, pe care =edea same=ul, =i o mas[ rotund[, pe care scria el. 1

Mumba=irii erau pe atunci aceea ce este ast[zi execu\iunea poli\ieneasc[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

181

L`ng[ unul din pere\ii camerei se afla o lavi\[ lung[ pe care =edeau logofe\ii =i iamacii trebuincio=i pentru scrierea poruncilor =i trecerea ]n condici a banilor h[tm[niei; iar ]n fundul acestei camere erau dou[ l[zi vechi, pe care =edeau c`\iva copii lua\i pe pricopseal[ =i se exersau la scris dup[ modelul acesta: “Cel ce nu se sile=te la ]nv[\[tur[ =i e cu g`ndurile zburatice, aceluia po\i s[-i zici carne cu ochi, iar nu om. I proci1”. Pe la dou[ ore turce=ti 2 un zgomot ce se f[cea prin curtea h[tm[niei anun\a venirea iama=ului la cancelarie. Condicarul, logofe\ii =i iamacii, ]n=tiin\`ndu-se despre aceasta, ]=i str`nser[ giubelele la piept =i, pun`nd m`na dreapt[ deasupra inimii, primir[ pe boierul same= cu capetele plecate p`n[ la p[m`nt. Cum intr[ same=ul ]nl[untru, ]=i scoase giubeaua =i o dete unui slujitor, care o scutur[ =i o puse pe un scaun; alt slujitor ]i trase din picioare cizmele cele ro=ii de piele de \ap; iar dup[ aceea same=ul se sui ]n pat =i scoase dintr-o mic[ l[di\[ c`teva plicuri pe care le puse pe mica sa mescioar[ =i ]ncepu a le desface pe r`nd =i a c[uta printr-]nsele cu o ner[bdare v[zut[. H`rtia ce c[uta el era o jalb[ dat[ de banul R. G. c[tre principele Caragea ]n pricina unei pietre mari de smarand care, fiind pus[ ]n p[strarea unui bancher =i mai ]n urm[ la h[tm[nie, se schimbase prin vicle=ug =i se pusese alta proast[ ]n locul ei. Dinu P[turic[, ]n calitatea sa de same= al h[tm[niei, cuno=tea foarte bine istoria schimb[rii acelei pietre, c[ci era el ]nsu=i autorul acelei ho\ii; voind ]ns[ a ridica deasupra sa responsabilitatea acestei fapte, scoase c[lim[rile de la br`u =i scrise mitropolitului pitacul acesta: “Cu fiiasc[ evlavie s[rut blagoslovitoarea dreapt[ a prea sfin\iei tale, p[rinte mitropolite. 1 2

I proci (slav.) — =i a=a mai departe. Dou[ ore turce=ti fac nou[ =i jum[tate europene=ti. (n. N. F.)

182

Nicolae Filimon

Din cuprinderea acestei j[lbi ce a dat c[tre m[ria sa, dum-(nealui) biv-vel-ban R... G... pentru o piatr[ verde, care fiind ]n depoziton la mai multe m`ini, se zice c[ s-ar fi schimbat, pun`ndu-se ]n locul ei alta mincinoas[. Ci dar din porunca gospod1, iat[ trimit prea sfin\iei tale acea piatr[, ca s[ aibi ]n p[strare =i s[ am sinetul sfin\iei tale de primirea ei. +i sunt al sfin\iei tale plecat fiu sufletesc =i slug[, Vel-hatman” Acest pitac fu ]nf[\i=at marelui hatman, care ]l subscrise f[r[ cea mai mic[ observa\iune =i ordon[ s[-l trimit[ la Mitropolie, ]mpreun[ cu piatra cea mincinoas[. }n momentul c`nd P[turic[ ie=ea din camera hatmanului, plin de bucurie c[ se pusese ]n siguran\[ despre relele urm[ri ce ar fi putut s[ aib[ ho\ia sa, i se prezent[ ]nainte un individ care, dup[ ]mbr[c[minte =i alte am[nunte, sem[na a fi boier de \ar[. Noul venit se apropie de P[turic[, f[c`nd ne]ncetat complimente silite, iar c`nd ajunse ]n apropierea cuvenit[, scoase din buzunar o jalb[ =i o dete ]n m`na lui. — Ce ceri, boierule, printr-aceast[ jalb[? zise P[turic[ cu aer de autoritate. — Cer de la cinstita h[tm[nie s[-mi slobozeasc[ lei =ase mii, pre\ul viei mele, ce s-a v`ndut la Cochii vechi de bun[ voia mea. — A=a este, boierule, precum zici, r[spunse P[turic[, d`nd fesul pe ceaf[ =i sc[rpin`ndu-se ]n cap cu nep[sare, dar poate s[ se iveasc[ ceva datornici =i noi trebuie s[ cercet[m cu b[gare de seam[ aceast[ madea, ca s[ nu c[dem ]n r[spundere. — +i ]n c`t timp s-ar putea s[v`r=i aceste marafeturi ale cinstitei h[tm[nii? — Se cere timp ]ndelungat, bei-mu. Trebuie s[ strige pristavul 1

Domneasc[. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

183

]n Bucure=ti, s[ facem un tac`m de pitace c[tre zapciii h[tm[ne=ti de prin jude\e =i, dac[, dup[ o lun[ de la darea acestui nezam1, nu se va ar[ta nici un datornic, vino s[-\i prime=ti banii. — Dar banii ace=tia ]mi trebuiesc acum, c[ci sunt f[r[ huzmet de at`ta timp =i n-am cu ce s[-mi hr[nesc nevasta =i copiii. — Asta nu este treaba mea. Un slujba= credincios trebuie s[ se supuie nezamului. — A=a este, boierule, r[spunse j[luitorul, pun`nd cu mare iu\eal[ dou[zeci de rubiele sub h`rtiile s[me=iei, dar c`nd vei vrea dumneata, treaba se face, c[ci, slav[ Domnului, nu sunt om pierdut. P[turic[, care ]ntrecea la vedere chiar pe Argus, nu numai c[ v[zu rubielele, dar putu chiar s[ le numere din vedere, cu toat[ iu\eala ce ]ntrebuin\ase jeluitorul ]n punerea lor sub h`rtii; se pref[cu ]ns[ c[ nu vede nimic, apoi lu`nd un aer mai bl`nd zise: — Aidea; fie dup[ voin\a dumitale; o s[-\i fac acest hat`r, =i de voi p[\i ceva, vei da seama la Dumnezeu. Logofete Radule, ad[ug[ el, ]ntorc`ndu-se c[tre subalternii s[i, ia condica de amaneturi =i trece banii boierului la partida pl[\ilor. Iar el se scul[ din pat =i se duse ]n c[mar[, de unde se ]ntoarse peste pu\in cu o pung[ pecetluit[; puse pe j[luitor s[ subscrie de primirea banilor, iar dup[ aceea ]i dete punga zic`nd: — Iat[, boierule, banii dumitale, astfel precum i-am primit de la st[rostie. Prive=te bine pecetea; vezi de are vreun cusur, ca s[ nu avem vorbe la urm[. Jeluitorul lu[ punga =i ie=i plin de ]ncredere c[ a sc[pat numai cu cele dou[zeci de rubiele ce d[duse same=ului; dar se am[gea, c[ci abia ce ie=i din cancelaria h[tm[niei, fu ]nconjurat de condicari, logofe\i, iamaci =i slujitori. Condicarul cerea s[-i pl[teasc[ pentru trecerea ]n condic[; logofe\ii pentru tac`mul de pitace ce erau s[ se scrie, dac[ s-ar fi ivit vreo preten\iune asupra banilor ce 1

Nezam — regul[, ordin sau lege. (n. N. F.)

184

Nicolae Filimon

primise, iar iamacii =i slujitorii, neg[sind alt pretext ca s[ scoat[ =i ei ceva din punga nenorocitului ]mpricinat, cereau ]n numele protectorilor lor. Unul zicea: “D[-mi =i mie ceva, c[ci sunt al marelui hatman”; altul: “D[-mi, c[ci sunt luat pe pricopseal[ de dumnealui same=ul” etc. }n fine, dup[ ce astup[ gurile tuturor acestor obraznici =i demoraliza\i amploia\i, p[r[si localul h[tm[niei blestem`nd =i d`nd tuturor r[ilor pe to\i amploia\ii \[rii care, ]n loc s[ protege societatea de la care se nutresc =i se ]navu\esc, o speculeaz[ ei ]n=i=i =i o pun la disperare prin neterminatele lor =icane. Dar nenorocirea bietului om nu era ]nc[ complet[, c[ci P[turic[, ca ho\ perfect ce era, nu f[cea niciodat[ ho\ia pe jum[tate; el lua acas[ la d`nsul to\i banii ce se depuneau ]n p[strarea h[tm[niei, =i-i schimba la Costea Chiorul pe bani t[ia\i sau calpi, iar dup[ aceea cosea pungile ]ntr-un chip cum s[ nu r[m`ie nici o urm[ de violare. Jeluitorul, dar, ajung`nd acas[, deschise punga =i g[si banii pe deplin, dar c`nd ]i trase la cump[n[ ]i g[si pe unii lips[, iar al\ii calpi =i f[r[ nici o valoare. S[rmanul om, v[z`ndu-se furat ]n toate modurile, oft[ din ad`ncul inimii, dar nu lu[ nici o m[sur[ contra despoitorilor s[i, c[ci atunci, ca =i ]n timpul de ast[zi, amploia\ii furau sub protec\iunea legilor. Dar ]n h[tm[nie nu se depuneau numai bani, ci de multe ori se l[sau ]n p[strarea ei diamanticale =i alte obiecte de mare pre\, pe care P[turic[ le falsifica ]n folosul s[u =i ]n paguba acelora ce c[utau asigurarea averii lor la un guvern corupt p`n[ la m[duva oaselor. }n ziua aceea mai venir[ =i al\i nenoroci\i ]mpricina\i, pe care P[turic[ ]i jefui bini=or =i f[r[ cea mai mic[ mustrare de con=tiin\[; iar dup[ aceea ]=i puse i=licul s[u ]n cap =i giubeaua pe umeri =i plec[ foarte vesel de c`=tigul s[u din acea zi. Ajung`nd acas[, la d`nsul, o alt[ bucurie nea=teptat[ era aproape s[ zdrobeasc[ mica sa inim[. Costea Chiorul izbutise a

Ciocoii vechi =i noi

185

cump[ra cele dou[ mo=ii de la mezat =i-i trimisese un r[va= prin care ]l ]n=tiin\a despre aceasta. Un alt r[va= de la Duduca ]l vestea despre fuga lui Caragea. Aceste dou[ =tiri importante f[cur[ pe ciocoi s[ se exalteze de bucurie, =i iat[ cauza: de la scena ]nt`mplat[ ]n teatru, c`nd acei doi condicari descoperiser[ postelnicului Andronache toate ho\iile lui, postelnicul, de=i nu crezuse c[ un copil s[rman, crescut =i ]naintat de d`nsul, ar fi putut s[ ajung[ p`n[ la gradul de a-l s[r[ci =i a-l necinsti, cu toate acestea o mic[ b[nuial[ tot r[m[sese ]n sufletul lui. P[turic[, ]ns[, sim\ise furtuna ce se ridica asupra capului s[u =i luase m[suri de asigurare at`t de bune, ]nc`t pe cale legal[ ar fi putut s[ se ]mpotriveasc[ la toate prigonirile ce i-ar fi venit din partea st[p`nului s[u; dar postelnicul era favorit al lui Caragea =i acest din urm[ =tia pe dinafar[ celebrul “L’ état c’est moi” al lui Ludovic al XIV-lea; n-avea dar dec`t s[ primeasc[ o reclama\ie ]n contra lui P[turic[ =i l-ar fi aruncat ]n ocna p[r[sit[ pe toat[ via\a. De aceea, faimosul nostru ciocoi, cum citi r[va=ul Duduc[i, zise ]n sine cu un fel de aprindere: “Caragea fuge! adev[rat s[ fie oare? O! de s-ar adeveri aceasta, a= crede c[ Dumnezeu ]l ]ndeamn[ s[ fug[, numai ca s[ scap de ocn[ =i s[ m[ fac boier mare. Cu starea fanariotului am sf`r=it; m`ine ]i voi lua =i amoreaza =i atunci solia mea ]n casa fanariotului va fi ]mplinit[ cu des[v`r=ire.”

186

Nicolae Filimon

Capitolul XXVI O SCEN{ DRAMATIC{

CUPRINS

Principele Caragea, v[z`nd c[ pe\itorii de domnie a\`\aser[ asupr[-i ura regealurilor, ]n=tiin\at iar[=i din coresponden\ele ce \inea cu |arigradul c[ Alesandru vod[ +u\u era aproape s[ ia domnia \[rii, hot[r] a fugi ]n Europa, ]mpreun[ cu familia =i comorile ce adunase din sudorile de s`nge ale neferici\ilor rom`ni. Temerea ]ns[ ce avea de a nu descoperi sultanul fuga sa =i a trimite o=tiri s[-l prind[ ]l f[cea s[ ascund[ acest secret de toat[ lumea; =i, ca s[ am[geasc[ =i mai bine pe inamicii s[i din \ar[, aduna Divanul ]n toate zilele =i dezb[tea proiecte de reforme, ]ntocmai ca un domn suit pe tron de c`teva zile. Cu toate acestea, conferin\ele secrete ce \inea cu consulul rusesc =i austriacesc, neobi=nuita activitate ce se urma ]n serviciul s[u particular, iar mai cu seam[ desele intr[ri =i ie=iri din palat ale celor mai ]nsemna\i capitali=ti ai ora=ului de=teptar[ b[nuielile poporului care, de=i vedea ]n toate acestea apropierea unui eveniment, dar neput`nd s[-l ghiceasc[, se mul\umi a-l comenta fiecare dup[ capacitatea =i interesele sale. Astfel se afla starea lucrurilor cu c`teva zile ]naintea fugii lui Caragea. La 29 septembrie 1818 Caragea pofti la curte pe to\i boierii =i le vorbi cu mult[ gra\ie, iar dup[ s[v`r=irea ceremoniei s[rut[rii de m`n[1 se puse ]n butca sa de c[l[torie =i plec[, f[r[ s[ spuie cuiva unde se duce =i c`nd o s[ se ]ntoarc[. 1

Acest vechi, dar umilitor obicei s-a desfiin\at de principele Alesandru Ghica prin ofisul de mai jos: “Noi, Alesandru Dimitrie Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu domn a toate |[rei Rom`ne=ti. Vechiul obicei a fost consfin\it s[rutarea de m`n[ ca un deosebit semn de cinste =i de supunere c[tre domnul \[rii.

Ciocoii vechi =i noi

187

Patru ore ]n urma acestui eveniment, pe toate zidurile Bucure=tilor era lipit pitacul acesta: “Cu mila lui Dumnezeu, io Ioan George Caragea voievod i gospodar zemli vlahscoe1, Dumneavoastr[ veli\ilor boieri ai Divanului domniei mele Cum ve\i primi acest pitac al domniei mele, s[ v[ aduna\i la Mitropolie =i s[ face\i cunoscut tuturor boierilor hale =i mazili2 c[ eu am l[sat scaunul domniei pentru scoposuri ce numai mie mi se cade a le =ti; iar dup[ aceea s[ alc[tui\i c[im[c[mie =i s[ c[uta\i trebile \[rii cu os`rdie =i dreptate; =i pentru o mai bun[ paz[ a lini=tii locuitorilor, s[ face\i mehtup3, c[tre muhafizii4 serhaturilor dup[ marginea Dun[rii, ca s[ v[ dea ajutorul trebuincios. Tolico, pisah, gospod s vami!5 Leat 1818, luna septembrie, 29 L.P. George Caragea” Aceast[ ]n=tiin\are, ce da pe fa\[ un secret politic care turmentase c`tva timp pe to\i locuitorii Bucure=tilor, fu citit[ cu mare Socotind domnia mea drept destoinic[ dovad[ de acel cuvenit respect ]ndeplinirea datoriilor din partea fie=tec[ruia, supunerea la pravili =i la poruncile st[p`nirii =i adev[rata dragoste c[tre persoana noastr[, care nu suntem la ]ndoial[ c[ se vor p[zi cu scump[tate de c[tre to\i, Noi desfiin\[m pe viitorime acel obicei al s[rut[rii de m`n[. Sfatul Administrativ este poftit a da aceast[ a noastr[ domneasc[ punere la cale ]n cuno=tin\a ob=tii. (Subscris) Alesandru Ghica vv, Anul 1834, iulie 21, nr. 5, ora=ul Giurgiu.” (n. N. F.) 1 +i domn al |[rii Valahiei (slav.) 2 Hale =i mazili se ]n\elege boieri ]n func\ii =i f[r[ func\ii. (n. N. F.) 3 Mehtup — raport, ar[tare sau peti\ie. (n. N. F.) 4 Muhafizi — guvernatori militari ai fort[re\elor de pe malul Dun[rii. (n. N. F.) 5 Deci, am scris Dumnezeu cu voi (slav.)

188

Nicolae Filimon

l[comie; dar impresiunea ce produse ea fu deosebit[; boierii care nu luaser[ slujbe ]n timpul acestui domn se bucurau, crez`nd c[ succesorul lui se va purta mai bine cu d`n=ii; favori\ii ]=i smulgeau perii din cap de disperare, c[ci prin c[derea protectorului lor pierdeau pentru totdeauna acele huzmeturi grase ce le ]nlesneau o via\[ de satrapi1. Numai negu\[torii =i clasele muncitoare primir[ noutatea fugii lui Caragea cu indiferen\[; =i aveau dreptate, c[ci ei, ca victime seculare ale l[comiei domnilor fanario\i, se interesau foarte pu\in a =ti dac[ asupritorul lor se nume=te Caragea sau +u\u. Din to\i locuitorii ora=ului Bucure=ti numai doi indivizi ]mpingeau sim\[m`ntul ]ntrist[rii =i al bucuriei p`n[ la extremitate. Ace=tia erau postelnicul Andronache Tuzluc =i Dinu P[turic[. Cel dint`i, dup[ o via\[ de sultan ce tr[ise at`ta timp, se de=tepta acum ]ntr-o mizerie complet[. S[rmanul om!... ]n via\a lui sem[nat[ cu at`tea pl[ceri, nu cutezase niciodat[ a se g`ndi c[ fericirea o s[-l p[r[seasc[ vreodat[. Amici adev[ra\i nu avea, c[ci ]n timpul trecutei sale fericiri ]ntinsese m`na =i ]=i deschisese punga numai desfr`na\ilor =i lingu=itorilor, iar pe oamenii cei one=ti ]i tratase cu asprime =i dispre\; ]ncotro dar ]ntorcea privirile, nu vedea dec`t visele sale cele de aur, ce ]ndulcise at`t de mult trecutul vie\ii sale, pref[cute acum ]ntr-o aspr[ mizerie, care-l str`ngea cu t[rie ]n bra\ele ei cele topite de suferin\e. O singur[ speran\[ ]i mai r[m[sese, dar =i aceea nu era dec`t o n[lucire am[gitoare. El ]=i aduse aminte de Duduca =i de P[turic[ =i zise ]n sine cu un z`mbet plin de melancolie: “Dumnezeu m-a pedepsit ]n adev[r pentru p[catele mele, dar nu m-a p[r[sit cu totul. Pe P[turic[ l-am crescut ]n casa mea, l-am ]nv[\at carte =i l-am procopsit. Pe Duduca am acoperit-o de d[ruiri =i alte faceri de bine; ei dar se vor sili a m[ face s[ uit pierderea trecutei mele fericiri”. 1

Aici cu sensul de: a tr[i ca un satrap, f[r[ nici o grij[.

Ciocoii vechi =i noi

189

}n momentul ]ns[, c`nd bietul fanariot cerca s[ se console de marea sa pierdere prin aceste am[gitoare iluziuni, u=a camerei se deschise =i intr[ un aprod al h[tm[niei, care ]i dete pitacul urm[tor: “Marea h[tm[nie Dumnealui postelnicului Andronache Starostea de negu\[tori, prin anafora de la 27 ale curg[toarei luni sept., face cunoscut acestei h[tm[nii, c[ suma ce a prins din v`nzarea mo=iilor dumitale, =i anume Pl`nsurile =i Chinuielile, nu ajunge ca s[ pl[teasc[ ]ntreaga sum[ ce e=ti dator lui Costea bogasierul =i altor ipochimeni, cerere f[c`nd ca s[ se v`nd[ casa ]n care te afli locuind, ca prin tertipul acesta s[ se desp[gubeasc[ to\i datornicii. Ci dar h[tm[nia te pofte=te ca s[ vii a sta ]n fa\[ la Cochii vechi unde este a se face v`nzarea spre a nu-\i r[m`nea cuv`nt de tag[. Vel-hatman procit1 vel-pitar” 1818 sept., 30 De=i prin acest pitac se d[dea cea mai din urm[ lovitur[ st[rii fanariotului, el ]ns[ ]l citi cu s`nge rece, apoi b[tu din palme ca s[ vie sluga s[-l ]mbrace, dar nimeni nu se ar[t[; b[tu de al doilea cu mai mult[ violen\[ =i abia dup[ trecerea de c`tva timp se ]nf[\i=[ ]nainte-i un r`nda= de la buc[t[rie. La vederea acestui individ murdar, fanariotul se umplu de m`nie, apoi zise slugii cu un accent brusc: — Cine te-a trimis aici, mojicule, =i ce voie=ti? — Apoi, de, cucoane, auzii b[t`nd din palme =i de, venii =i eu, c[... — Dar unde este arn[utul, jup`neasa, logof[tul Dinu, ai? Unde sunt ei? De ce ai venit tu de la buc[t[rie s[-mi ]neci pieptul cu mirosul t[u de ceap[? 1

De asemenea (slav.)

190

Nicolae Filimon

— A=a e, cucoane, ai dreptate, dar de, =tii, ca omul, n-am venit eu de florile m[rului, o fi ceva la mijloc. — Spune-mi cur`nd, ce este? — Apoi de, cucoane, ce s[ fie? Iaca au fugit toate slugile din curte =i am r[mas numai eu singur-singurel... — Cum se poate una ca aceasta? — +tiu =i eu, cucoane? — Dar bine, cum au fugit ei f[r[ s[-=i primeasc[ simbriile? — E, e! cucoane, dumneata s[ tr[ie=ti, =i le-au primit, ba ]nc[ mai cu asupra. Fanariotul, auzind aceste cuvinte, tres[ri ca un leu r[nit f[r[ veste; el ]=i aduse aminte de cele ce-i spusese Gheorghe, v[taful s[u de curte, despre P[turic[ =i de vorbele celor doi condicari din teatru =i oft[ cu amar, dar era foarte t`rziu; voind ]ns[ ca s[ afle p`n[ unde ajunsese la=itatea lui P[turic[, se adres[ iar[=i c[tre slug[: — Eu nu pricep numic din c`te ]mi spui; e=ti beat? — O fi =-asta, cucoane, dar eu spun adev[rul. — Dar bine, cine le-a pl[tit simbria? — Logof[tul Dinu. — Dar el n-are nici bani, nici porunc[ din parte-mi s[ pl[teasc[. — S[ vezi, cucoane, cum merge =iretenia: logof[tul Dinu s-a sculat de la c`ntatul coco=ilor =i ne-a spus c[ dumneata ai molfuzit; apoi ne-a ]ntrebat ce simbrie avem s[ primim =i ne-a pl[tit la to\i, unora ]n bani gata, iar altora le-a dat lucruri de ale casei. — Urmeaz[ p`n[ la sf`r=it, zise fanariotul tremur`nd de m`nie =i disperare. — Dup[ ce a pl[tit la to\i, a scos arm[sarii =i telegarii din grajd =i, pun`ndu-i la butca dumisale, ce era ]nc[rcat[ cu calabal`curile sale, s-a pus ]ntr-]nsa =i a ie=it pe poart[; iar eu am r[mas s[-mi str`ng mult-pu\in ce am =i o s[ m[ duc =i eu p-aci-ncolo. — Destul, destul, ie=i afar[!

Ciocoii vechi =i noi

191

Sluga ie=i; iar postelnicul se ]mbr[c[ singur numaidec`t =i se duse la curtea domneasc[ s[ ]nt`lneasc[ pe sp[tarul, ca s[ se pl`ng[ ]n contra ho\iilor lui P[turic[, dar =i acolo ]l a=tepta o alt[ dezam[gire. Obi=nuit din timpul s[u de m[rire ca to\i s[-l salute =i s[-l lingu=easc[, credea, ]n vanitatea sa, c[ va fi tratat tot cu asemenea onor =i dup[ c[derea lui Caragea; dar se am[gea. Guarzii de la poarta domneasc[, care alt[dat[ ]i f[ceau temenea p`n[ la p[m`nt, acum nici c[ voir[ a-l privi. Ajung`nd ]n anticamera c[im[c[miei, ]nt`lni mai multe grupe de boieri =i amploia\i, dar ei, ]n loc s[-l salute ca ]n trecut =i s[-i fac[ acele lingu=iri umilitoare, puser[ capetele ]n jos =i se pref[cur[ c[ nu-l v[d. }n fine, intr[ ]n odaia sp[tarului, f[cu o mul\ime de temenele de tot felul =i pline de cea mai mare ]njosire; dar sp[tarul, voind s[-=i r[zbune asupr[-i pentru insolen\ele ce s[v`r=ea c`nd se afla la putere, se pref[cu c[ nu-l vede =i ]ncepu a vorbi cu o alt[ persoan[ venit[ de mai nainte. Acest rece dispre\ al sp[tarului ]ncurc[ ]n adev[r pe fanariot, dar nu-l descuraj[; el f[cu pu\in zgomot, ca s[ atrag[ aten\iunea marelui func\ionar, care, voind s[ se desfac[ de d`nsul mai cur`nd, ]i zise cu nep[sare: — Ce te aduce la mine, arhon postelnice? — O mare nenorocire, efendi-mu. — Nenorocire!... +i chiar la dumneata, care e=ti cel mai mare prieten al norocului! Asta nu e de crezut. Fanariotul sim\i toat[ greutatea acestor sarcasme, dar continu[ povestirea nenorocirilor sale. — Da, arhon sp[tare, ad[ug[ el, o mare nenorocire, o t`lh[rie nemaiauzit[. — +i au cutezat t`lharii s[ calce casa unui... om ca dumneata? Curios lucru! La aceste cuvinte fanariotul ]ng[lbeni, c[ci ]n\elese tot veninul satiric ce con\inea ]ntr-]nsele, dar t[cu. Sp[tarul, ]ns[, v[z`nd c`t

192

Nicolae Filimon

de mult lovise amorul propriu al bietului fanariot =i voind a-i face pozi\iunea mai suferit[, zise: — Ia spune-mi, boierule, cuno=ti pe ho\i? — Da, arhon sp[tare; este v[taful meu de curte, pe care l-am scos din tren\e =i l-am procopsit. — +i cum se nume=te el? — Dinu P[turic[. — Cunosc un om cu numele acesta, dar el este same= la h[tm[nie. — Acela este, nu te ]n=eli. — Ei bine, ce voie=ti s[ fac cu d`nsul? — S[-l bagi ]n pu=c[rie; s[-i tai urechile nelegiuitului; s[-l pui ]n \eap[! zise fanariotul cu o agita\iune ce-l f[cuse s[-=i piard[ min\ile. — Asta este foarte lesne de f[cut pentru un om ca dumneata, dar nu =i pentru mine. — Dar de ce, arhonda? — Pentru c[ Dinu P[turic[ este boier cu caftan =i se afl[ ]n huzmetul \[rii. — Vas[zic[, s[ r[m`n p[guba=? — Ba nu, boierule, dar trebuie s[ lu[m lucrurile cu uzul sub\ire =i, c`nd voi dovedi c[ este adev[rat ceea ce-mi spui, atunci ]l voi pedepsi dup[ vin[. At`t deocamdat[, =i las[-m[, c[ci am treab[. Fanariotul ie=i din odaie disperat de cruda ironie cu care fusese tratat de sp[tarul, =i se duse s[ pr`nzeasc[ la unul din amicii s[i; iar dup[ ce ]nnopt[, lu[ drumul ce ducea la chira Duduca, cu scop de a se consola prin gra\ioasele ei m`ng`ieri de ]nsemnatele pierderi ce suferise ]n a=a scurt timp. Ajung`nd la poart[, b[tu de trei ori, dar nimeni nu veni s[-i deschid[. Sup[rat de aceast[ contrarietate, ]mpinse cu t[rie ]n poart[; ea ]ns[ de deschise foarte lesne. Intr[ ]nl[untru tulburat de o mul\ime de cuget[ri triste; privi ferestrele casei, dar ]n locul lumi-

Ciocoii vechi =i noi

193

nei ce alt[dat[ ]i ]nc`nta vederile, de ast[ dat[ nu v[zu dec`t un ]ntuneric foarte gros. “Trebuie s[ fie =i aici o tain[“, zise el ]n sine, ]ndrept`ndu-se c[tre locuin\a Duduc[i; dar ]n loc s[ fie primit de d`nsa dup[ obicei, ]i ie=i ]nainte o \iganc[ b[tr`n[ \in`nd un sfe=nic ]n m`n[. — Unde este cucoana Duduca, bre? ]ntreb[ fanariotul cu m`nie =i impacien\[. — S-a mutat d-aicea, cucona=ule. — C`nd =i unde s-a mutat? Spune, cioar[, degrab’, c[ te omor! — Spui, cucona=ule, m`nca-te-a=. — Spune cur`nd! — Ast[zi a venit boieru’ Dinu =i a vorbit ca vreun ceas cu dumneaei, apoi s-a dus =i dup[ c`tva timp ne-am pomenit cu v[taful de arabagii c[ vine cu =ase care =i, ]nc[rc`nd tot din cas[, a luat drumul spre Sf`ntul Nicolae din |ig[nie. — Adev[rat este ceea ce-mi spui? — Foarte adev[rat, cucona=ule. — Dar Duduca ce s-a f[cut dup[ plecarea carelor? — A mai =ezut p`n[ a venit coconu’ Dinu cu butca dumitale =i a plecat cu dumnealui. — Ei bine, n-ai putut =i tu s-o-ntrebi unde se duce? — Am ]ntrebat-o, cucoane! — +i ce \i-a r[spuns? — Mi-a spus c[ se duce s[ se cunune cu coconu’ Dinu. — C`nd? — Ast[zi! — Unde? — Nu =tiu! — Spune, cioar[, nu t[g[dui, c[-\i r[sucesc g`tul! — Nu m[ lua iute, cocona=ule, c[ m[ z[p[cesc. — Spune-mi cur`nd. — La biserica Lucaci. 13

Ciocoii vechi =i noi

194

Nicolae Filimon

— La ce ceas? — La dou[sprezece din noapte, dar s[ nu-i spui, cucoane, c[-mi pune coarnele. Fanariotul privi orologiul =i, v[z`nd c[ se apropia ora cununiei, ie=i pe poart[ =i alerg[ c`t putu ca s[ ]nt`mpine r[ul. C`nd ajunse la biserica Lucaci, ceremonia cununiilor era pe la temeiul ei, sau pe la “Isaia d[n\uie=te”, dup[ cum zice proverbul. El intr[ ]n biseric[ numai ]n anteriu =i ]n fermenea, c[ci giubeaua =i-o scosese din cauza marii c[lduri. Fa\a sa, de fel brun[, devenise ]ntocmai ca a unui faur de fier din cauza prafului ce se pusese pe d`nsa ]n grozava alergare; ochii s[i, alt[dat[ negri =i ]ncadra\i cu un alb perfect, acum erau ro=ii ca s`ngele =i exprimau ferocia tigrului iritat p`n[ la cel mai ]nalt grad. Cum intr[ ]n biseric[, se repezi cu fuire asupra lui P[turic[ =i a Duduc[i, care, v[z`ndu-l at`t de mult iritat =i gata a-i sugruma cu m`inile sale cele robuste, intrar[ ]n altar =i se puser[ sub ap[rarea inviolabil[ a religiunii. — A! a! t`lharilor, zise el. V-a\i ascuns ]n altar, ca s[ sc[pa\i de furia mea; dar =ti\i voi, netrebnicilor, c[ sunt ]n stare s[ v[ hr[pesc chiar din bra\ele lui Hristos, sau din ghearele Satanei, ca s[-mi sting focul r[zbun[rii ]n s`ngele vostru cel m`r=av?! +i, deodat[ cu vorba, se repezi spre altar ca s[ sf`=ie victimele sale. — Opre=te-te, boierule! strigar[ cu uimire preo\ii, oprindu-i intrarea ]n altar. — Da\i-mi pe nelegiui\ii care mi-au m`ncat starea =i =i-au b[tut joc de cinstea mea; da\i-mi-i, v[ zic, c[ci ]n starea de apelpisie ]n care m[ aflu, dau foc bisericii de se duce pomina. +i voi ve\i da seama ]naintea lui Dumnezeu. — Dar bine, boierule, ce r[u \i-au f[cut ace=ti oameni? spune s[ =tim =i noi! — Ce r[u mi-au f[cut, zice\i voi? Ei bine, asculta\i =i ve\i afla: El se nume=te Dinu P[turic[ =i e fecior de opincar. Eu l-am luat de

Ciocoii vechi =i noi

195

mic copil ]n casa mea; l-am crescut =i l-am procopsit, iar el drept mul\umire =i r[spl[tire, mi-a m`ncat starea =i m-a l[sat ]n sap[ de lemn. Pe d`nsa am luat-o de asemenea ]n casa mea, am acoperit-o cu diamanticale, =aluri =i m[t[s[rii ca pe o domni\[; dar ea, nemernica, s-a unit cu acel t`lhar =i, tocmai acum c`nd ]mi pusesem toat[ n[dejdea ]ntr-]n=ii, ei mi-au luat tot din cas[ =i m-au p[r[sit. Acum dar, c`nd cunoa=te\i nelegiuirea lor, da\i-mi-i, sau intru cu sila, trec`nd peste trupurile voastre. O lupt[ grozav[ se a\`\[ ]ntre disperatul fanariot =i preo\i. Aceast[ lupt[ dur[ numai c`teva minute, c[ci fanariotul, sl[bit moralice=te =i fizice=te din cauza moliciunii =i a b[uturilor ce-i d[dea s[ bea vicleana Duduca, nu putu s[ reziste mult timp unei teribile crize morale; el dar ridic[ ochii c[tre cer =i zise: “Dumnezeule! m-ai pedepsit de ajuns pentru p[catele mele, nu m[ l[sa ner[zbunat!” Apoi c[zu jos, f[r[ sim\ire, de unde nu se ridic[ dec`t ca s[ duc[ ]nainte o via\[ mizerabil[. El era lovit de dambla =i-=i pierduse min\ile. Pu\in ]n urma acestei scene, P[turic[ =i Duduca traversau uli\a B[lt[re\ului ca s[ se duc[ acas[ la d`n=ii unde-i a=tepta cina =i celelalte veselii nun\iale. CUPRINS

Capitolul XXVII BLESTEMUL P{RINTESC Scena ]nt`mplat[ ]n biserica Lucaci produse un mare zgomot ]n societate. C`tva timp nu se vorbi dec`t de ]nnebunirea postelnicului Andronache =i mai cu seam[ de m[rturisirea lui, prin care declara pe P[turic[ de autor al tuturor nenorocirilor sale. Este ]ns[ un proverb rom`nesc vechi care zice: “Timpul face =i desface”. Societ[\ile umane, acest amalgam compus din fiin\e bune =i rele, ]n\elepte =i nebune, pline de curiozitate =i impasibile, bizare =i n[t`nge, de

196

Nicolae Filimon

multe ori se alarmeaz[ de fuga unui principe, de c[derea unui popor ]n sclavie sau de falimentul unui bancher. }n asemenea cazuri, mul\imea se adun[ ]n grupe pe uli\e =i ]n locurile publice, ra\ioneaz[ asupra evenimentului, vorbe=te cu zgomot, declam[ =i se ]nfuriaz[. Jurnali=tii fac articole fulger[toare =i pline de semnul mir[rii =i al ]ntreb[rii, prin care se silesc a da faptului o importan\[ de o mie de ori mai mare dec`t este ]n realitate; dar pe dat[ ce trece timpul cerut pentru satisfacerea curiozit[\ii publice, o t[cere morm`ntal[ se r[sp`nde=te asupra faptului; principele c[zut r[m`ne cu oasele zdrobite de c[dere, poporul sclav geme cu lan\ul de bra\e, iar creditorii falitului fraudulos se mul\umesc cu zece la sut[ din capete, f[r[ ca societatea s[ se tulbure c`t de pu\in. Iat[ ce este societatea ]n vanitatea ei; de aceea P[turic[, ca om ]n\elept ce era, l[s[ lumea s[ vorbeasc[ ce-i va pl[cea =i c`t ]i va pl[cea, iar el ]=i regul[ casa =i interesele sale c`t putu mai bine. Starea lui se compunea din trei mo=ii, dou[ vii =i o cas[ pe una din cele mai frumoase uli\e ale Bucure=tilor. Dac[ el s-ar fi g`ndit bine la nestatornicia =i tic[lo=ia lucrurilor omene=ti, negre=it c[ s-ar fi oprit aci =i ar fi petrecut o via\[ dulce =i lini=tit[; dar el era ambi\ios =i ambi\iunea nu are margini. De ce folos ar fi fost via\a pentru d`nsul, dac[ i-ar fi lipsit acea pozi\iune social[ care ar fi putut s[-i deschid[ u=ile boierilor celor mari =i s[-l fac[ egal cu d`n=ii? Iat[ ideile ce preocupau pe P[turic[ ]n primele zile ale emancip[rii sale din clasa v[tafilor de curte. }n timpul acela sosi =i cartea vizirului Dervi= Mehemet, prin care se f[cea cunoscut boierilor =i poporului rom`n c[ Alesandru +u\u s-a numit domn al |[rii Rom`ne=ti. P[turic[, voind s[ profite de acest eveniment, mai ]nt`i se inform[ despre starea lucrurilor =i, dup[ ce afl[ numele tuturor persoanelor ce ]nconjurau pe noul domnitor, ]ncepu a se duce des pe la curte =i, prin lingu=iri pline de base\[, dob`ndi cu ]ncetul favoarea tuturor. Casa lui devenise un loc public unde se adunau to\i

Ciocoii vechi =i noi

197

parazi\ii Bucure=tilor, c[ci, din nenorocire, aceast[ lepr[ a societ[\ii exista =i pe atunci, cu deosebire c[ parazi\ii din zilele noastre sunt favoriza\i =i pu=i ]n slujbe. Fanario\ii veni\i din |arigrad cu Alecu vod[ +u\u g[seau ]n aceast[ cas[ un tezaur de toate cele mai ]nc`nt[toare pl[ceri. Vutcile =i cafelele cele mai bune, ciubucele =i narghelelile cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei, jocurile la noroc cele mai despuietoare =i femeile cele cu ochi mai fermec[tori dec`t ai vasiliscului, toate aceste puternice baterii de corup\iune erau adunate ]n casa lui P[turic[. }n fine, oricine intra ]n acest palat fermec[toresc ie=ea ]nc`ntat de pl[cerile ce gusta ]ntr-]nsul, iar mai cu seam[ de buna primire =i de ]ngrijirea cu care erau trata\i de gentila =i mult iscusita fanariot[. P[turic[ =tia tot ce se petrecea ]n casa sa, dar ]n loc se s[ de=tepte ]ntr-]nsul sim\[m`ntul de onoare, din contra, el se bucura c`nd vedea pe fanario\i oft`nd =i f[c`nd ochi dulci femeii sale. Aceste infamii ]l f[cur[ s[ fie foarte bine primit la curte, iar mai ]n urm[ ]i procurar[ rangul de mare stolnic =i func\iunea ispr[vniciei de str[ini, care-l puse ]n rela\iune cu consulul rusesc =i austriacesc, dou[ mine noi de exploatat. }ntr-o zi el d[dea mas[ mare protectorilor =i noilor s[i prieteni. Toate dispozi\iunile se luaser[ ca s[ mul\umeasc[ cu des[v`r=ire pe oaspe\i. Cornul abunden\ei cuprindea mai pu\ine bun[t[\i ]n compara\iune cu cele ce se vedeau pe masa parvenitului. A= dori s[ descriu num[rul oaspe\ilor, ]mpreun[ cu calit[\ile morale =i fizice ale fiec[rui ]n parte, dar asta se atinge de epopee =i mi-e fric[ s[ nu m[ tr`nteasc[ Pegas. M[ m[rginesc dar numai ]n povestirea unui incident care tulbur[ acest osp[\ m[re\ =i umili foarte mult m`ndria lui P[turic[. Pe c`nd mul\imea fanario\ilor m`nca =i bea ]n onoarea lui P[turic[, un zgomot de tr[sur[ se auzi ]n uli\[. Acest zgomot venea de la o c[rucioar[ de \ar[, f[r[ coviltir (neacoperit[). Ea era

198

Nicolae Filimon

tras[ de doi cai slabi ca ni=te iezme =i condu=i de un b[iat ]mbr[cat \[r[ne=te. }nl[untru era a=ternut f`n, peste care era pus[ o scoar\[ (covor) ro=ie cu v[rgi, pe care =edea un boierina= de provincie, ]mbr[cat cu anteriu de dimie verde, cu caravani (n[dragi) de p`nz[ alb[ de cas[, cu t`rlici =i iminei ro=ii ]n picioare, cu libadea de aba ]mpodobit[ cu g[itan negru =i cu un cauc ascu\it ]ndesat pe cap. Dac[ cineva ar fi calculat v`rsta acestui boier de \ar[ dup[ perii s[i cei albi ca z[pada, negre=it c[ i-ar fi dat de la =aptezeci p`n[ la =aptezeci =i cinci de ani, =i nu ar fi gre=it; judecat ]ns[ dup[ falnica \inere a corpului =i dup[ fr[gezimea fe\ei sale =i ochii cei plini de inteligen\[ =i m`ndrie, l-ar fi luat drept om matur, dar nu b[tr`n. Cum ajunse c[ru\a ]n dreptul caselor lui P[turic[, boierina=ul zise vizitiului: “Opre=te, Stane!” C[ru\a ]ncet[ de a se mai mi=ca, iar boierul se dete jos, intr[ ]n curte =i de aci ]n sala de jos a caselor. Privirea lui se opri mai ]nt`i asupra mul\imii de arn[u\i =i de feciori ce intrau =i ie=eau, \in`nd ]n m`ini farfurii pline de cele mai gustoase bucate; dup[ aceea observ[ celelalte am[nunte ale casei =i r[mase uimit de luxul =i bog[\ia ce cuprindea ]ntr-]nsele. “Oare nu m[ voi fi am[git! — cuget[ el ]n sine — asta este cas[ de boier de protipendad[, e saltanat domnesc.” +i ca s[ se ]ncredin\eze dac[ nu era un vis ceea ce vedea, opri pe un arn[ut =i-i zise: — Ia spune-mi, dragul meu, ce boier =ade ]n casa aceasta? Arn[utul, lu`nd pe bietul b[tr`n drept cer=etor, ]i zise cu ironie: — S[ vii s`mb[t[, mo=icule, c[ ast[zi nu face boierul milostenii. — Ia las[ milosteniile la o parte =i r[spunde-mi la ce te-am ]ntrebat, zise boierina=ul cu un glas aspru, ce indica sup[rarea ce-i pricinuise umilitoarele expresiuni ale arn[utului. — De ce nu, dac[ voie=ti. Aici locuie=te marele stolnic Dinu P[turic[, hale ispravnic de str[ini.

Ciocoii vechi =i noi

199

— Dar saraiurile acestea =i cele ce se cuprind ]ntr-]nsele sunt toate ale lui? — Da, ale dumnealui. — Apoi dac[ este a=a, spune-i c-am venit s[-l v[d, c[ sunt mul\i ani de c`nd nu l-am v[zut. — +i cine s[-i zic c[ e=ti? — Spune-i c[ sunt tat[l dumisale =i m[ numesc treti-logof[t Ghinea P[turic[ ot Bucov sud Saac; \ine minte, b[iete, ot Bucov sud Saac. Arn[utul privi pe b[tr`n cu mai mult[ b[gare de seam[, dar s[r[cia ce se vedea ]ntip[rit[ pe ve=mintele cu care era ]mbr[cat ]l opri de a anun\a m`ndrului s[u st[p`n un tat[ at`t de umil =i tren\[ros. B[tr`nul sim\i aceasta =i, ]nfuriindu-se de neb[garea ]n seam[ cu care ]l privea arn[utul, zise: — Ascult[, mojicule, du-te numaidec`t de spune st[p`nului t[u c-am venit s[-l v[d sau arat[-mi odaia ]n care se afl[, s[ intru eu de-a dreptul. O=ti d-aci! (fugi d-aci?) Aceste cuvinte ale b[tr`nului, fiind pronun\ate cu voce tare, p[trunser[ p`n[ la auzul lui P[turic[, care, ]n\eleg`nd dup[ accent c[ persoana ce ]ntreb[ de d`nsul era tat[l s[u, ie=i ]n sal[ =i ordon[ arn[utului s[-l goneasc[. — Dar bine, cucoane Dinule, cum pot cuteza eu s[ dau afar[ pe un om care se nume=te p[rintele dumitale? r[spunse arn[utul confuziat. — Da, fiule, sunt b[tr`nul t[u tat[. Nu m[ cuno=ti? — Auzi acolo obr[znicie! un cer=etor de uli\[ s[ se numeasc[ tat[ al meu! Da\i-l afar[ pe br`nci, auzit-a\i voi? Eu nu am tat[. Apoi se retrase ]n camer[, ca s[ nu tulbure petrecerea amicilor s[i. B[tr`nul, auzind pe fiul s[u pronun\`nd aceste omor`toare cuvinte, ]=i pierdu min\ile; fa\a lui deveni teribil[ =i amenin\[toare ca a unei fiare s[lbatice care voie=te a sf`=ia pe cel ce a r[nit-o.

200

Nicolae Filimon

}n paroxismul dar al furiei sale, se repezi ]n camera osp[\ului =i, pun`ndu-se fa\[-n fa\[ cu ingratul s[u fiu, zise: “Ce, nu m[ mai cuno=ti, fiule? Acest trup uscat de b[tr`ne\e =i de s[r[cie nu este el care \i-a dat via\a? Aceste m`ini zb`rcite de munc[ nu sunt oare ele care te-au m`ng`iat ]n copil[ria ta =i \i-au pus ]n m`n[ condeiul cu care te-ai procopsit =i ai c`=tigat aceste bog[\ii? Nu te g`nde=ti, nenorocitule, c[ s[v`r=e=ti un p[cat os`ndit de legile firii =i de obiceiurile politice=ti? Iuda a v`ndut pe ]nv[\[torul s[u, dar nu s-a lep[dat de tat[l s[u! R`ul cel m[re\ =i ]nconjurat de verdea\[ t[g[duie=te el oare umilitul izvor din care ]=i are ]nceputul? }nc[ o dat[, te rog, fiule, vino ]n bra\ele mele s[ te s[rut =i s[-\i dau binecuv`ntarea mea cea mai de pe urm[, c[ci sunt b[tr`n =i poate s[ mor f[r[ s[ te mai v[d!” P[turic[, care nu vedea ]n acele momente dec`t umilirea sa ]n fa\a celor mai de frunte boieri ai domniei, porunci de-al doilea =i cu mai mult[ asprime ca s[-l scoat[ afar[ din cas[. B[tr`nul, v[z`nd at`ta ]mpietrire de inim[, zise cu un aer profetic: “Dumnezeu, care cunoa=te =i vede toate, s[ nu-\i ajute, fiu blestemat ce e=ti! El, care te-a ]n[l\at at`t de mult, te va pogor] mult mai jos dec`t unde te aflai. Aceste bog[\ii c`=tigate prin nelegiuiri, \i le va risipi cum risipe=te v`ntul praful de pe arie. Cum m[ gone=ti tu pe mine, s[ te goneasc[ ]ngerul Domnului ]n toat[ via\a; s[ nu aibi prieteni ]n nenorocire, s[ umbli din cas[ ]n cas[ cer=ind p`ine, ca s[-\i ast`mperi foamea, =i o trean\[, ca s[-\i acoperi goliciunea; s[ lingu=e=ti toate tarafurile =i to\i s[-=i bat[ joc de tine. }n chinurile bolii tale s[ nu aibi pe nimeni care s[ te m`ng`ie =i ]n vedeniile tale s[-\i stea ]nainte toate f[r[delegile tale. Amin! Fie, fie!...” Dup[ ce b[tr`nul rosti acest teribil blestem, puse m`inile la ochi =i ie=i din casa fiului s[u cu repeziciune; iar P[turic[ ]=i continu[ osp[\ul, f[r[ s[ se tulbure c`t de pu\in de amarele impreca\iuni ale p[rintelui s[u. El se ocup[ acum de noile sale cuno=tin\e =i de folosul ce putea

Ciocoii vechi =i noi

201

s[ trag[ dintr-]nsele; dar tocmai pe c`nd se ridica cu ambi\iunea p`n[ la cele mai ]nalte demnit[\i ale \[rii, un nour politic veni s[ ]ntunece pu\in soarele speran\elor sale. }nc[ de la anul 1814, Nicolae Scufu, grec din ora=ul Arta (]n Peloponez) =i Riga Palamide formaser[ o societate cu scop de a preg[ti pe greci pentru liberarea patriei lor. Aceast[ societate numit[ Etair¯a tÊn jiliƒwn1, ]mpreun[ cu cea numit[ Fil¨moudwV ¼tairia2, ce sta\iona ]n Atena, ]=i aveau coresponden\ii =i comitetele lor ]n Odesa, Chi=in[u, Gala\i =i Bucure=ti3. Membrii comitetului din Bucure=ti, cunosc`nd ]nsemnatele servicii ce ar fi putut s[ aduc[ Alecu vod[ +u\u revolu\iunii grece=ti, ]i propuser[ s[ intre =i el ]n societate, dar +u\u refuz[. Prin aceast[ conduit[ nea=teptat[ a principelui secretul societ[\ii putea s[ fie descoperit =i s-ar fi pus ]n pericol via\a celor mai ]nsemna\i b[rba\i ai mi=c[rii. Mijlocul dar cel mai propriu spre a evita aceast[ nenorocire fu ]nveninarea lui vod[ +u\u, la 19 ianuarie 1821, prin doctorul Cristali, medicul s[u particular. Acest eveniment, de=i contraria oarecum planurile ambi\ioase ale lui P[turic[, dar el, ]n loc s[ dispere, a=tept[ cu s`nge rece prefacerea ce putea s[ ia lucrurile; =i fiindc[ nu putea s[ prevad[ cele ce erau s[ se ]nt`mple, lingu=ea pe to\i, f[r[ excep\ie, ca s[-=i fac[ popularitate. Revolu\ia lui Tudor Vladimirescu, ce izbucni a doua zi dup[ moartea lui +u\u, p[rea venit[ ]ntr-adins, ca s[ dea ocaziune lui P[turic[ a ar[ta lumii duplicitatea =i la=itatea caracterului s[u. El se g`ndi foarte mult asupra acestei mi=c[ri, iar mai cu seam[ asupra foloaselor ce ar fi putut trage dintr-]nsa. Astfel dar, pe c`t timp revolu\iunea se compunea din Tudor Vladimirescu, Macedonski =i 1

Societatea prietenilor. (gr.) Societatea literar[. (gr.) 3 Vezi “Istoria Principatelor dun[rene” de Palauzof =i “Istoria revolu\iunii grece=ti” de Ioan Filimon. (n. N. F.) 2

202

Nicolae Filimon

c`\iva panduri, el \inea de partidul boierilor =i calomnia ]mpreun[ cu d`n=ii pe acei bravi care ]=i pericolau via\a spre a da \[rii drepturile ei cele vechi; iar dup[ ce revolu\inea triumf[ =i sili pe boieri a o recunoa=te =i a-i jura credin\[, atunci P[turic[ deveni cel mai fierbinte ap[r[tor al ei =i o exploat[ c`t putu mai bine; dar intrarea lui Ipsilant ]n \ar[ =i proclama\iunea lui cea m[rea\[ f[cu pe ciocoi s[-=i schimbe politica. “Ipsilant ]n \ar[! — zise ciocoiul ]n sine — un fecior de domn cu o mul\ime de viteji dup[ d`nsul =i ajutat de muscali! Asta este o minunat[ ]nt`mplare =i caut[ s[ m[ folosesc de d`nsa. O s[ m[ scriu ]ntre mavrofori!... Dar bine, ce va zice Tudor c`nd va afla? Ce vor zice at`\i prieteni ai mei ce se afl[ intra\i ]n o=tirea lui? E! =i ce-mi pas[ mie de d`n=ii? Ei sunt ni=te calici care s-au sculat cu r[zmeri\[ ]mpotriva ]mp[r[\iei; ca m`ine vin turcii =i-i risipesc ca pe puii de pot`rniche, ]n vreme ce Ipsilant, de=i este =i el apostat, dar este sprijinit de prea puternica ]mp[r[\ie a Rusiei. O izb`nd[ s[ fac[ numai =i pare c[-l v[d domn ]n \ar[ =i r[spl[tind cu galantomie pe to\i care l-au ajutat. M[ voi duce dar la d`nsul =i voi p[r[si pe ace=ti calici ce c`nt[ toat[ ziua: “Ah! sabia lui Traian ]ntr-o m`n[ de rom`n” =i le chior[ie ma\ele de foame!” Dup[ ce ciocoiul se ]mp[c[ cu con=tiin\a sa ]n privin\a la=it[\ii ce voia s[ comit[ =i dup[ ce ]=i f[cu toate dresurile cu unul dintre consuli, porunci s[ ]nhame arm[sarii la butc[ =i se duse la Colintina, ca s[ se prezinte ]naintea lui Ipsilant. Trecuser[ dou[ ore de c`nd el a=tepta r`ndul de a intra la prin\ul, dar acest timp nu-l pierdu ]n darn, c[ci leg[ rela\iuni de priete=ug cu c[pitan Iordache, Constantin Duca =i Vasile Caravia. }n momentul ]ns[ c`nd el oferea acelor t`lhari de drumuri zaiafeturile cele mai delicioase ca s[ dob`ndeasc[ favoarea lor =i printr-]nsa pe a lui Ipsilant, u=a camerei de audien\[ se deschise =i ie=i secretarul principelui, care f[cu semn lui P[turic[ s[ intre ]nl[untru. Ciocoiul ]=i scoase cizmele cele de saftian ro=u =i, r[m`n`nd

Ciocoii vechi =i noi

203

numai cu me=ii, ]=i puse o pereche de papuci galbeni de |arigrad, ]=i str`nse giubeaua la piept =i intr[ ]n camera lui Ipsilant, unde, dup[ ce f[cu c`teva complimente pline de lingu=ire, voi s[ s[rute haina principelui; dar fiindc[ principele refuz[ cu delicate\e acest act ]njositor, ciocoiul s[rut[ ciucurii patului pe care =edea fanariotul. S[v`r=indu-se acest[ ceremonie, P[turic[ se trase pu\in de-a-nd[r[telea =i lu`nd o pozi\iune umilitoare zise: — S[ tr[ie=ti, m[ria ta, ]ntru mul\i =i ferici\i ani! Eu sunt stolnicul Dinu P[turic[, hale ispravnic de str[ini, =i am venit s[ m[ ]nchin m[riei tale ca o slug[ plecat[ ce sunt =i s[ primesc str[lucitele porunci ce te vei milostivi a-mi da. Fanariotul, fiind informat foarte bine despre P[turic[, se uit[ drept ]n ochii lui =i, dup[ ce-=i termin[ observa\iunile sale fizionomice, zise cu un z`mbet rece =i ironic: — Am auzit, arhon stolnice, c[ e=ti om de=tept =i cu pricepere ]n treburile \[rii. — Laude, m[ria ta; fac =i eu ce pot ca un om mic ce sunt. — Am mai auzit c[... dar asta nu e treaba mea — se zice iar[=i prin lume c[, fiind same= la h[tm[nie, s-ar fi pierdut o piatr[ verde de mare pre\... Dar nici asta nu m[ prive=te. — Nu crede, m[ria ta! Astea sunt def[im[ri ce vin din pizm[, c[ci am prea mul\i vr[jma=i. — Ai dreptate, arhon stolnice, tot ce e mare e pizmuit. Dar s[ l[s[m la o parte toate acestea =i s[ vorbim ceva despre interesele noastre. Te rog cite=te acest r[va= — =i deodat[ ]i dete o bucat[ de h`rtie str`ns[ ]n form[ de r[va=. P[turic[ privi r[va=ul =i recunoscu forma de scriere a unuia dintre consulii puterilor str[ine. — Cite=te-l, arhon stolnice, nu te sfii! zise Ipsilant, v[z`nd pe ciocoi ]ncurcat. P[turic[ deschise de-al doilea r[va=ul =i citi frazele acestea:

204

Nicolae Filimon

“Ilustre principe, Cunosc`nd greutatea misiunii ce ave\i a ]mplini, cred c[ v[ aduc un mare serviciu recomand`ndu-v[ pe stolnicul Dinu P[turic[, care, prin iscusin\a =i cuno=tin\ele ce are despre trebile \[rii, v[ poate ajuta ]n multe ]mprejur[ri. El trebuie s[ vie ast[zi sau m`ine pe la ]n[l\imea voastr[, c[ci l-am vestit prin osebit bilet din parte-mi. Informa\iunile ce \i-am dat ]n trecutele zile despre acest boier sunt destul de precise; r[m`ne la ]n[l\imea voastr[ s[ profita\i de marile lui talente. Sunt al ]n... N.” Acest r[va= r[sp`ndi mult[ lumin[ asupra ne]n\elesei pozi\iuni ]n care pusese Ipsilant pe P[turic[ prin mu=c[toarele sale cuvinte. Ciocoiul ]n\elese imensele foloase ce putea s[ trag[ servind interesele capului Eteriei grece=ti. Str`nse dar r[va=ul =i-l dete cu mult respect ]n m`na prin\ului, care, dup[ ce ]l rupse ]n mici buc[\i, zise: — Ei bine, arhon stolnice, eu am s[-\i ]mp[rt[=esc o tain[ care poate s[ te ridice la m[rire =i bog[\ie, dac[ m[ vei sluji cu credin\[, dar care negre=it te va pierde, dac[ m[ vei ]n=ela sau m[ vei vinde; ai auzit? — Spune-mi, m[ria ta, ce am de f[cut =i r[spund cu capul c[ nu vei fi nici ]n=elat, nici v`ndut. — Ascult[, arhon stolnice. Cuno=ti pe Domnul Tudor? — }l cunosc, m[ria ta! — }l cuno=ti bine? — Foarte bine, m[ria ta. — Spune-mi, dar, ce fel de om este? — Este viteaz =i drept, m[ria ta! — Astea sunt darurile ce poate avea; eu voi s[ aflu cusururile lui. — Are =i cusururi. — Care sunt acele cusururi, spune-mi? — Este m`ndru =i furios la m`nie.

Ciocoii vechi =i noi

205

— Astea-mi place; dar ia spune-mi, iube=te banii? — Nicidecum, m[ria ta! — Dar muierile? — Nici pe d`nsele. La aceste cuvinte, prin care P[turic[ f[r[ voia sa f[cea panegiricul omului pe care voia s[-l v`nd[, Ipsilant r[mase uimit. “Viteaz! — zise fanariotul ]n sine — drept. Neiubitor de bani =i de femei! Iat[ calit[\i care poate s[ fac[ dintr-]nsul un Caton, un Brutus. Prin vitejie, el ]=i va face un nume mare ]n toat[ \ara! Prin dreptate, va dob`ndi iubirea norodului; el dar va fi mare =i puternic! iar eu voi fi mic! Eu, Alesandru Ipsilant, fiu de principe =i general de brigad[; eu, care am stat cu capul ridicat ]naintea lui Napoleon; eu, care nu am tremurat ]n fa\a mor\ii ce venea asupr[-mi din milioane de guri v[rs[toare de foc, s[ m[ v[d silit a pleca capul ]naintea lui Tudor? Asta-i cu neputin\[! Ce voi face dar? Voi porni numaidec`t la Cotroceni, ca s[ smulg din pieptul =i inima protivnicului meu acele virtu\i care ast[zi chiar ]l fac mai iubit =i mai respectat dec`t pe mine!... Dar bine, eu am jurat ca s[ m[ lupt ]mpotriva necredincio=ilor, iar nu s[ v[rs s`ngele cre=tinilor!...” Dup[ ce trecur[ aceste g`nduri sinistre ce sf`=iau f[r[ mil[ pe fanariot, o lini=te se r[sp`ndi pe fa\a lui =i un z`mbet u=ure se ar[t[ pe buzele sale. P[turic[, care examinase cu mult[ luare-aminte fa\a fanariotului, =tia acum, ca =i d`nsul, care erau pasiunile ce-i sf`=iau inima; cu toate acestea el sta ]n picioare, nemi=cat, \in`nd ]ntr-o m`n[ i=licul =i cu cealalt[ giubeaua str`ns[ la piept, f[r[ s[ lase a se vedea pe fa\a sa dec`t nep[sare =i nevinov[\ie, reproduse cu cea mai mare fine\e. — Ei bine, arhon stolnice, exclam[ fanariotul, ]mi spuneai c[ Domnul Tudor este cam furios. — Ba furios cumsecade; el socote=te pe om ca pe un pui de vrabie.

206

Nicolae Filimon

— Ce spui, arhon stolnice, s[ fie oare adev[rat ceea ce zici? — Chiar ieri a sp`nzurat pe unul din cei mai de frunte viteji, numai =i numai pentru c[ s-a dus cu vreo c`\iva neferi =i a spart o c`rcium[ din Dealul Spirii. — +i l-a omor`t, ai? — Ca pe-un pui de g[in[, m[ria ta. — Ei bine, ce zice o=tirea lui despre aceasta? — Nemul\umirea se vede zugr[vit[ pe toate fe\ele, dar nu cuteaz[ nimeni s[-i fac[ b[g[ri ]n seam[. — De ce? — Fiindc[ se pomenesc cu g`zii lui ie=i\i ca din p[m`nt =i totul se ispr[ve=te ]ntr-o clip[. Ipsilant se puse iar[=i pe g`nduri. De ast[ dat[ ]ns[, fa\a lui era acoperit[ de o veselie sinistr[; el se scul[ de pe pat =i, netezindu-=i c`tva must[\ile, zise lui P[turic[: — Ascult[, arhon stolnice; dar bag[ de seam[ la ceea ce am s[-\i spun, c[ci de-aci at`rn[ fericirea =i nenorocirea ta. — Ascult, m[ria ta. — Dou[ s[bii pot s[ intre ]ntr-o teac[? — Nu, m[ria ta! — Dar o \ar[ poate fi st[p`nit[ de doi domni deodat[? — Nici asta nu se poate, m[ria ta! — Ei bine! |ara Rom`neasc[ are ast[zi doi domni sau cel pu\in doi pe\itori la domnie: unul este Tudor =i cel[lalt sunt eu. M[ ]n\elegi? — Te ]n\eleg, m[ria ta. — Unul dar dintre noi trebuie s[ piar[. — +i cel care trebuie s[ piar[ este Tudor, m[ria ta?! — El ]nsu=i, =i aceasta o cer de la tine. R[va=ul consulului zice curat c[ e=ti cel mai ]ntreprinz[tor =i mai ]ndem`natic dintre boieri; f[-mi dar aceast[ slujb[ =i te voi face cel mai bogat dintre to\i. — Gata la porunc[, m[ria ta, dar n-ar fi r[u s[-mi ar[\i =i mijloacele prin care s[ pot s[v`r=i aceast[ mare fapt[.

Ciocoii vechi =i noi

207

— Mijloacele, zici?... Dar tu ]nsu\i mi-ai spus c[ el este m`ndru =i nesocotit la m`nie. Str[mo=ul nostru Adam a pierdut raiul numai pentru ner[bdare; de ce dar Tudor s[ nu-=i piard[ capul, c`nd are dou[ din cusururile cele mai de c[petenie? — Te ]n\eleg, m[ria ta! — Du-te dar ]n lag[rul lui =i ]ndeamn[ pe unii din osta=i la nesupunere, iar pe al\ii la jafuri =i silnicii; apoi f[ ca s[ le afle Tudor pe toate acestea; =i fii sigur c[ cu c`t sp`nzur[torile se vor ]nmul\i ]n lag[rul lui, cu at`t noi vom izbuti mai bine. Cuno=ti puterea mea, =tii c[ sunt ocrotit de marea ]mp[r[\ie; lucreaz[ pentru mine =i norocirea ta e f[cut[. — S[ tr[ie=ti, m[ria ta, exclam[ P[turic[ f[c`nd o temenea p`n[ la p[m`nt, dar a= vrea s[ =tiu =i eu, plecatul m[riei tale rob, cu ce o s[ m[ aleg din toate acestea? M[ria ta e=ti luminat =i cu praxis =i =tii mai bine dec`t mine prin c`te primejdii am s[ trec eu, nemernicul, ca s[ s[v`r=esc poruncile m[riei tale. Ipsilant se g`ndi pu\in, apoi lu[ pana ]n m`n[ =i scrise pe o coal[ de h`rtie cuvintele acestea: “Eu, Alesandru Ipsilant, principe de na=tere =i general de brigad[ al nebiruitei o=tiri ruse=ti, m[ ]ndatorez a r[spl[ti pe boierul rom`n stolnicul Dinu P[turic[, pentru slujbele s[v`r=ite de d`nsul Eteriei eline=ti, numindu-l deocamdat[ ispravnic peste dou[ jude\e din cele ce se afl[ acum ]n st[p`nirea mea; iar dac[ milostivul Dumnezeu ]mi va ajuta s[ st[p`nesc \ara ]ntreag[, ]l voi face caimacam al Craiovei. A. Ipsilant” — |ine h`rtia aceasta =i sile=te-te c`t vei putea s[ ]mpline=ti poruncile mele; iar c`nd lucrul va fi sf`r=it, vino cu d`nsa s[-\i iei r[spl[tirea. P[turic[ s[rut[ m`na fanariotului =i se retrase.

208

Nicolae Filimon

Capitolul XXVIII UN SUFLET NOBIL

CUPRINS

La extremitatea dinspre miaz[noapte a mahalalei O\etarilor era pe timpii lui Caragea o uli\[ ]nfundat[, str`mt[ =i ne]ncetat plin[ de noroi. }n acea uli\[ se aflau mai multe c[su\e ]nvelite cu trestie, ]n care locuiau numai sacagii =i c[ru\a=i. }n mijlocul acestor bordeie mizerabile era o cas[ care, prin arhitectura ei de ordin otoman =i prin mica gr[din[ compus[ din arbori roditori =i flori, atr[gea foarte mult b[garea de seam[ a trec[torilor. Curtea acestei case era ]ngr[dit[ cu uluci de stejar ascu\ite la v`rf =i foarte ]nalte; iar ]n partea dinspre fa\ada uli\ei avea parmal`curi cioplite =i a=ezate cu mare gust. }n mijlocul ]ngr[dirii era o poart[ cu dou[ canaturi ]nvelit[ cu strea=in[ de uluci m[run\ele, ca s[ o apere de stric[ciunea ploilor. }n v`rful acelui ]nveli= erau doi c[priori ]n form[ de sceptru, av`nd fiecare la extremitatea de sus c`te un coco= lucrat ]n lemn foarte gros, iar pe fa\ada st`lpilor erau sculpta\i doi =erpi \in`nd c`te un m[r ]n gur[. Casa era de zid, cu un singur etaj =i ]mp[r\it[ ]n dou[ camere =i un pridvor. }nvelitoarea ei era de olane, iar la cele dou[ puncturi unde se unesc doliile, avea c`te o b[=ic[ de p[m`nt sm[n\uit[, cu v`rful ]n form[ de pas[re. U=a principal[, ce conducea ]nl[untrul casei, era compus[ din mai multe buc[\i de lemn lustruite cu r`ndeaua =i legate de c[ptu=eala principal[ prin cuie de fier alb cu capetele rotunde =i lustruite. L`ng[ pridvor era o gr[dini\[ compus[ din c`teva vi\e legate ]n form[ de bolt[, un corcodu=, doi zarz[ri =i c`\iva piersici, printre care erau c`teva brazde desp[r\ite ]ntre d`nsele cu buc[\i mici de c[r[mizi foarte frumos a=ezate. Aceste brazde erau pline de garoafe s[lbatice, ochiul-boului, lemnul-Domnului =i limba-mielu=elului1; 1

Nume de flori ce se cultivau pe atunci =i chiar acum prin gr[dinile meseria=ilor. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

209

iar pe l`ng[ ]ngr[direa de trestie a micii gr[dini =i pe prispa caselor erau a=ezate o mul\ime de oale cu maghirani, indru=aimi =i alte flori scumpe de pe atunci. }n unul din col\urile cur\ii erau un pu\ cu roat[, l`ng[ care se formase un lac de ap[ ce servea de sc[ld[toare c`torva ra\e rom`ne=ti =i le=e=ti. Interiorul caselor era astfel aranjat: una din cele dou[ camere servea drept c[mar[ pentru conservarea proviziunilor; iar cea de-a doua, destinat[ pentru locuin\[, era pardosit[ (pavat[) cu c[r[mizi spoite cu vopsea ro=ie =i avea dou[ paturi turce=ti acoperite cu saltele, perne =i macaturi de cit. Aproape de ferestre era o mas[ de brad, acoperit[ cu o p`nz[ alb[ cu marginile de borangic galben, pe care erau puse c`teva c[r\i una peste alta, h`rtie de scris =i o pereche de c[lim[ri de alam[; iar sub aceast[ mas[ se vedea un i=lic ]nvelit ]n h`rtie groas[, o pereche cizme turce=ti de saftian ro=u =i o strachin[ cu ou[. Pe peretele dinspre r[s[rit erau dou[ icoane a=ezate pe o bucat[ de stof[. L`ng[ d`nsele se afla o sticlu\[ cu agheazm[, un m[nunchi (buchet) de busuioc uscat =i c`teva spice de gr`u; iar ]n fa\a acestor obiecte de devo\iune era sp`nzurat[ o candel[ ce ardea ne]ncetat, d`nd o lumin[ slab[ =i melancolic[. Tavanul acestei camere era de grinzi =i uluci de stejar, frumos lucrate. L`ng[ un alt perete =i cam aproape de tavan era o culme, pe care st[teau at`rnate: un anteriu, o giubea bl[nit[, ni=te ciac=iri de =al ro=u =i c`teva rochii. Osebit de aceste mobile ce indicar[m, mai era ]n aceast[ camer[ o lad[ de Bra=ov, c`teva ulcioare cu ap[ de b[ut =i o sob[ oarb[, deasupra c[reia era pus[ o tav[ cu tac`mul dulce\ii =i al cafelei; iar ]n firidele de jos se vedeau c`teva gheme de l`n[ =i o donicioar[ cu fuse. }n unul din cele dou[ paturi z[cea un om ca de patruzeci =i cinci de ani, dar care, dup[ zb`rciturile fe\ei =i perii capului cei c[run\i, sem[na s[ fie de o etate mult mai ]naintat[. Acest nenorocit avea capul rezemat pe o pern[ =i p[rea ad`ncit ]ntr-un somn foarte greu. 14

Ciocoii vechi =i noi

210

Nicolae Filimon

L`ng[ pat =edea o femeie b[tr`n[, care se ]ndeletnicea f[c`nd col\i=ori =i bibiluri de m[tase la piep\ii =i m`necile unei c[m[=i, a\intind din c`nd ]n c`nd ochii asupra suferindului. Era pe la nou[ ore din noapte. Tristul cadru ce puser[m ]naintea lectorilor no=tri, fiind luminat numai de palida lumin[ a candelei, devenea mult mai ating[tor =i mai interesant. }n momentul ]ns[ c`nd b[tr`na se silea s[ alimenteze slaba lumin[ a candelei, ca s[ poat[ lucra mai cu spor, se auzir[ c`teva loviri ]n poarta cur\ii. B[tr`na se duse s[ deschid[ =i dup[ c`teva momente se ]ntoarse ]mpreun[ cu un june frumos, bine ]mbr[cat =i cu ochii plini de o bun[tate ]ngereasc[. — Doarme? zise str[inul adres`ndu-se c[tre b[tr`n[. — Abia dete Dumnezeu de adormi, c[ n-a ]nchis ochii de trei nop\i. — Din ce pricin[? — Apoi de, mam[, =tiu =i eu? — +i ce a f[cut ]n acel timp de nedormire? — Ce face totdeauna: se posomor[=te, strig[, ]=i rupe hainele de pe d`nsul, apoi pare c[ se lini=te=te, dar deodat[ sare tremur`nd =i ]mi zice: “Ascunde-m[, scap[-m[ de ace=ti tic[lo=i ce voiesc s[ m[ omoare!” — +i de cine se teme el? Ce i se n[luce=te? — O mie de bazaconii, mam[, dar aceea ce-l face s[ se ]nfurieze =i mai mult este aducerea-aminte despre un v[taf de curte =i o \iitoare a sa, care i-a m`ncat averea =i l-a l[sat pe drumuri. — A= dori s[ =tiu, buna mea b[tr`n[, dac[ vine cineva s[-l vad[ sau s[-l ajute cu ceva. — Nimeni, boierule. — Dar bine, cine-i pl[te=te chiria casei, m`ncarea, c[utarea =i celelalte? — Toate acestea le-am ]nt`mpinat singur[ p`n[ la un timp, dar tocmai c`nd sf`r=isem de cheltuial[ =i m[ duceam ]n t`rg ca s[-mi

Ciocoii vechi =i noi

211

v`nd maloteaua, un boier t`n[r ca dumneata, fie-i umbrele, m[ lu[ la c[tare, apoi apropiindu-se de mine ]mi zise: — Nu cumva e=ti dumneata baba Iana spitalagioaica? — Eu sunt, boierule, ]i r[spunsei. — }n ce mahala locuie=ti? — }n O\etari. — }n uli\a ]nfundat[, nu este a=a? — Este ]ntocmai precum zici, boierule. — Vino dar dup[ mine, zise el. Eu ]l urmai p`n[ la o bolt[ de lipsc[nie, unde, intr`nd ]mpreun[ cu mine, zise st[p`nului bol\ii: “D[ acestei femei lei una sut[ =i s[ urmezi tot astfel pe fiecare lun[ p`n[ la o alt[ porunc[ a mea; apoi, apropiindu-se de mine, ]mi zise ]ncet: S[ cau\i bine de bolnavul ce-l ai ]n cas[, c[ci o s[ vin c`teodat[ s[-l v[d”. Sf`r=ind aceste cuvinte, ie=i repede din bolt[ =i se f[cu nev[zut. — Cuno=ti pe acel june boier? — Nu-l cunosc, c[ci n-am avut timp ca s[-l privesc bine ]n fa\[; dar, oricum va fi, Dumnezeu s[-i dea bine =i s[-l noroceasc[, c[ci de nu venea el ]n ajutorul s[rmanului bolnav, numai Dumnezeu =tie ce s-ar fi ]nt`mplat. — Dar bine, bolnavul era odat[ bogat, ce s-a f[cut starea lui? — Am cercetat, mam[, =i am aflat c[ i-au v`ndut-o datornicii la Cochii vechi =i l-au l[sat numai cu hainele de pe d`nsul. — Dar casa lui, acea cas[ at`t de ]mbel=ugat[?... — Tot s-a v`ndut. — +i cine au fost acei nelegiui\i care au cutezat s[ lase pe drumuri pe un om cu min\ile r[t[cite =i str[in ]n ast[ \ar[? — Apoi de, mam[, mai =tiu =i eu?... Lumea vorbe=te multe. — +i ce zice lumea? — Zicea c[ el a avut o \iitoare =i c[ ea s-a unit cu v[taful lui de curte =i i-a m`ncat toat[ averea. — Tic[lo=ii =i nemernicii!... Dar am auzit vorbindu-se =i despre un bogasier... lipscan... ceva cam a=a.

212

Nicolae Filimon

— }l cunosc =i pe acel tic[los... e bun de pus ]n \eap[. — Da’ de ce? — Fiindc[ m-a l[sat pe drumuri. — +i cum s-a ]nt`mplat aceasta? — Ia, str`nsesem =i eu, ]n tinere\e, c`teva p[r[lu\e, ca s[ le am la b[tr`ne\e, =tii povestea vorbei: “Bani albi de zile negre” =i el mi i-a m`ncat, m`nca-l-ar co\ofenele! — +i cum \i i-a m`ncat? Ia spune-mi. — A f[cut mofluzluc mincinos =i m-a l[sat pe drumuri, nu l-ar mai l[sa de la inim[. — Dar bine, n-ai dat jalb[ la st[p`nire? — Ba am dat, da-l-ar prin t`rg cu nasu t[iat. — +i ce-ai ales? — Mai nimic, mam[! Din dou[ mii=oare de lei m-am ales numai cu dou[ sute, din care mi-a oprit =i havaietul judec[\ii. — Ia spune-mi, cum ]l cheam[ pe acel ho\ de =treang? — Costea. — O fi Costea Chiorul bogasierul? — El este, mam[! T`n[rul c[zu ]ntr-o ad`nc[ ]ntristare, apoi, dup[ ce arunc[ o privire asupra bolnavului, zise ]n sine: “Unul zace ]n pat lipsit de minte =i s[rac, cellalt mofluz mincinos =i gata a merge la ocn[ pe toat[ via\a, numai cel de-al treilea =i cel mai r[u din to\i se bucur[ ]nc[ de roadele nelegiuirilor sale; pu\in ]ns[ =i voi auzi =i de numele lui”. Pe c`nd str[inul se afla absorbit ]n aceste triste g`nduri, bolnavul ]ncepu a \ipa =i a gesticula din m`ini, strig`nd cu glas r[gu=it =i tremur[tor: “L[sa\i-m[, nelegiui\ilor! Nu v[ e de ajuns c[ m-a\i s[r[cit? Voi\i acum s[-mi lua\i =i via\a?” Apoi deschiz`nd ochii s[i ]nfl[c[ra\i de m`nie, ]ncepu a lovi cu pumnii pere\ii casei, crez`nd c[ love=te acele umbre imaginare; iar dup[ aceea ]ncepu iar[=i a striga:

Ciocoii vechi =i noi

213

“Lua\i de l`ng[ mine pe aceast[ muiere desfr`nat[, c[ci privirile ei m[ ]nghea\[! Nu vede\i voi c[ ea voie=te s[ m[ sugrume cu pref[cutele ei ]mbr[\i=[ri?” — Lini=te=te-te, boierule, zise str[inul, s[rind de pe scaun =i alerg`nd c[tre bolnav, ca s[-i dea ajutorul necesar ]n cele teribile momente. — Da\i-mi un pahar de ap[ s[-mi r[coresc pieptul, zise nenorocitul bolnav cu vocea mai de tot stins[ =i zdrobit[ de oboseala agoniei. Apa cea rece cu care fu ad[pat =i stropit bolnavul produse un mare efect. El deschise ochii =i-i a\inti asupra f[c[torului s[u de bine, apoi, l[s`nd s[ curg[ dintr-]n=ii dou[ =iroaie de lacrimi, zise cu glas lini=tit, dar ]ntrerupt de suspine: — Tu aici?! Tu la capul meu?! Dar acesta este locul lui Dinu pe care l-am procopsit, iar nu al t[u, pe care te-am izgonit f[r[ mil[ din curtea mea! T`n[rul lu[ cu transport m`na suferindului =i, ud`nd-o cu lacrimi =i s[rut[ri, zise: — Am voit, st[p`ne, s[ te scap din m`na acelor t`lhari, dar Dumnezeu nu mi-a ajutat. — Iar eu, tic[losul, drept mul\umire pentru binele ce voiai s[-mi faci, te-am scos cu urgie din curtea mea. C`t \inu aceast[ scen[ ating[toare, b[tr`na stete ]n picioare, privind cu b[gare de seam[ tr[s[turile fe\ei =i glasul str[inului, apoi se apropie de patul bolnavului =i ]i zise cu o privire plin[ de uimire: — St[p`ne! Acest june at`t de milostiv =i cu inim[ bun[ este boierul cel necunoscut care de at`ta timp ne d[ mijloace de vie\uire; b[nuielile mele nu m[ am[geau, acum ]l cunosc cu des[v`r=ire; este gr[m[ticul marelui ban C..., este serdarul Gheorghe, zaraful vistieriei. S[ ]ngenunchem ]naintea acestui ]nger =i s[-i mul\umim pentru mila ce a ar[tat c[tre noi. Necunoscutul, v[z`ndu-se descoperit =i nevoind s[ stea fa\[ la

214

Nicolae Filimon

o scen[ ce-i atingea modestia, ie=i din cas[ cu repeziciune =i se duse la ale sale. Buna b[tr`n[ nu se am[gea deloc ]n aprecierile sale. Persoana cea misterioas[ era ]n adev[r Gheorghe serdarul, acel june plin de virtute, care p[r[si casa banului C... =i-=i sacrific[ arz[torul amor ce avea pentru fiica acelui boier, numai ca s[ nu r[spl[teasc[ cu r[u binefacerile ce primise de la d`nsul. El se refugiase ]n Moldova, crez`nd c[ schimbarea aerului, privirea frumo=ilor mun\i din acea \ar[ =i deosebirea obiceiurilor vor stinge cu ]ncetul fl[c[rile amorului ce-i ardeau pieptul =i inima. Ajung`nd dar ]n capitala Moldovei, se ]nf[\i=[ ]naintea lui Mihai vod[ +u\u, care, din pu\inele cuvinte ce schimb[ cu d`nsul, descoperind rarele lui calit[\i =i profunda cuno=tin\[ ce avea despre limba elineasc[, ]i oferi postul de secretar particular al s[u. Junele primi aceast[ cinste domneasc[, sper`nd c[ prin ocupa\iune ]=i va mic=ora suferin\ele, dar se am[gea, c[ci marea ]ncredere ce din zi ]n zi ]i ar[ta principele, onorurile ce primea de la boierimea moldovean[, caftanul de mare comis =i darurile domne=ti cele bogate, ]n loc s[-i mic=oreze suferin\ele, din contra, i le m[rea mai mult. }n fine p[r[si Moldova =i se ]ntoarse iar[=i ]n Bucure=ti, dar aci avea s[ ]nt`mpine noi loviri; Maria, fata banului C..., zdrobit[ =i d`nsa de patima amorului, c[zuse la o boal[ care ]i amenin\a via\a. B[tr`nul ei p[rinte, v[z`nd acest r[u care voia s[-i r[peasc[ comoara fericirii sale, se sf[tui cu cei mai ]nv[\a\i doctori de pe acei timpi =i, dup[ pova\a lor, se str[mut[ cu locuin\a la una din mo=iile sale de munte. Gheorghe, afl`nd despre toate am[nuntele acestei ]mprejur[ri =i necutez`nd s[ se ]nf[\i=eze ]naintea banului, nici s[ vesteasc[ pe Maria despre sosirea sa, c[zu ]ntr-o ad`nc[ melancolie, care negre=it l-ar fi v`r`t ]n morm`nt, dac[ schimbarea epocii nu aducea cu sine o mare schimbare ]n pozi\iunea sa.

Ciocoii vechi =i noi

215

Singura m`ng`iere ce-i mai r[m[sese dup[ at`tea nenorociri era de a contempla din dep[rtare chio=cul din gr[dina banului, acel local ]n care v[zuse pentru prima oar[ r[s[rind soarele trecutei sale fericiri, =i a face bine celor nenoroci\i. El, dar, aflase jalnica stare ]n care adusese P[turic[ pe postelnicul1 Andronache Tuzluc, vechiul s[u st[p`n, =i ]l ajuta ]n secret. CUPRINS

Capitolul XXIX LAG{RUL DE LA COTROCENI +I TR{DAREA Tudor Vladimirescu, lu`nd =tire c[ Ipsilant a intrat ]n \ar[, ]=i ]mp[r\i o=tirea ]n dou[ p[r\i: dintr-una form[ mici garnizoane pentru ap[rarea m[n[stirilor din Valahia Mic[, ]n care ]=i avea depuse proviziunile necesare pentru hrana o=tirii, iar cu o parte compus[ din =ase mii de panduri ale=i =i dou[ mii cinci sute de arn[u\i, comanda\i de Macedonski =i Prodan, lu[ calea c[tre Bucure=ti =i se a=ez[ ]n m[n[stirea Cotroceni =i pe c`mpia dimprejurul ei form`nd din aceast[ localitate un lag[r fortificat, din care observa mi=c[rile lui Ipsilant, pe boieri =i politica turceasc[. Dup[ regulile stabilite de acest c[pitan, intrarea ]n lag[r a oamenilor particulari nu era oprit[ nici ziua, nici noaptea, dac[ ei cuno=teau cuv`ntul de ordin. Dinu P[turic[, profit`nd de aceast[ ne]ngrjire, ]nc[ de la sosirea lui Tudor vizita ne]ncetat lag[rul =i prin manierele lui ins`nuitoare dob`ndi amicia =i ]ncrederea tuturor c[pitanilor armatei =i chiar pe a lui Tudor. Astfel stau lucrurile cu c`teva zile ]naintea ]ntrevederii lui P[turic[ cu Ipsilant, ]n care se stabili v`nzarea liberatorului Rom`niei. A treia zi dup[ ]ncheierea acestui pact infam, pe la dou[ ore 1

}n ed. 1863: comisul.

216

Nicolae Filimon

turce=ti din noapte, P[turic[ ]ncinse iataganul, puse dou[ pistoale la br`u =i alte dou[ la ciochina =elii, apoi ]nc[lec[ pe un arm[sar =i lu[ drumul c[tre Cotroceni, urmat de un arn[ut armat cu o =i=inea bo=negeasc[. Era pe la 20 martie, timpul cel mai nestatornic al climei noastre; un ]ntuneric des acoperea fa\a cerului, v`ntul austral sufla cu repeziciune, glasul p[s[rilor de noapte, unit cu fream[tul sinistru al copacilor, f[ceau o armonie infernal[, iar ploaia ce c[dea ]n torente completa acest cadru fioros. Cei doi c[l[tori, ]nf[=ura\i ]n ipingelele lor, ]=i urmau c[l[toria ]n lini=te, privind acest dezordin al naturii cu nep[sarea =i bucuria ce sim\ir[ demonii c`nd Cel Atotputinte deschise jgheaburile ad`ncului, ca s[ piard[ o lume nedemn[ de amoarea =i inten\iunea sa. Dar c`nd ajunser[ ]n dreptul caselor lui bulucba=a Giafer, P[turic[ zise tovar[=ului s[u de c[l[torie: — S[ fie oare adev[rat tot ce mi-ai spus? R[spunde!... — Precum m[ vezi =i te v[d, cucoane Dinule. — Nu m[ min\i tu oare? — }\i jur pe Dumnezeu =i pe sf`ntul Gheorghe, ajut[torul meu. Ciocoiul, mul\umit pe acest jur[m`nt ce totdeauna e sacru pentru ho\i =i bigo\i, ]naint[ conversa\iunea. — Ia mai spune-mi ]nc[ o dat[, c`te spargeri de case s-au f[cut? — +apte, st[p`ne! — }n ce mahalale? — La Biserica Alb[ din Post[vari =i la Spirea din Deal. — Jaful a fost mare? — S-a luat peste tot ca la dou[ sute mii lei, afar[ de argint[rii =i boarfe. — C`te femei s-au siluit? — Zece, dintre care dou[ au murit, neput`nd suferi p`n[ ]n sf`r=it caznele arn[u\ilor =i ale pandurilor. — Dar uciderile cum au mers?

Ciocoii vechi =i noi

217

— Trei c`rciumari, doi b[cani =i un boierina=. — Le =tie astea Domnul Tudor? — Nu numai c[ le =tie, dar a =i sp`nzurat azi-diminea\[ cinci dintre cei ce au s[v`r=it aceste fapte. — Spui adev[rul? — Adev[rul, st[p`ne; =i dac[ nu m[ crezi po\i s[-i vezi cu ochii, c[ci sunt sp`nzura\i ]n gr[dina Br`ncoveanului =i acea gr[din[ este ]n drumul nostru. — S[ mergem dar s[ vedem! P[turic[ ]=i ]ndrept[ calul c[tre gr[dina Br`ncoveanului, urmat de complicele s[u; intr[ ]ntr-]nsa =i merse cu curaj p`n[ dinaintea unei f`nt`ni ocolit[ de s[lcii, apoi se opri ]n loc =i privi cu s`ngele cel mai rece nefericitele victime ale ambi\iunii sale. — Acum crezi, cucoane Dinule? zise arn[utul. — Da, r[spunse Dinu; a= dori ]ns[ s[ =tiu prin ce mijloace ai s[v`r=it aceast[ mare fapt[? — Foarte lesne, cucoane! — Cum? — M-am strecurat ]n ordia (lag[rul) pandurilor cu me=te=ug; le-am spus c[ sunt dintre mavroforii lui Ipsilant; ei au ]nceput s[ m[ ]ntrebe despre multe, dup[ obiceiul osta=ilor. Atunci am ]nceput =i eu s[ laud pe Ipsilant =i s[-l ridic p`n[ la cer; le-am spus c[ avem c`te treizeci de lei pe lun[ =i tain ]mbel=ugat de carne, p`ine =i vin. Bie\ii olteni, auzind aceste laude, r[maser[ cu gurile c[scate. Le-am mai spus c[ osta=ii lui Ipsilant sparg biserici, necinstesc femei =i Ipsilant se preface c[ nu =tie nimic =i astfel, precum v[ spun, le ziceam eu, nu e nefer ]n o=tirea noastr[ care s[ nu aib[ c`te un pungoi plin cu mahmudele =i dodecari! Dup[ ce le ]n=irai verzi =i uscate, luai vreo dou[sprezece dintre ei =i m[ pusei pe b[utur[, apoi c[tre sear[ mai venir[ al\i dou[zeci =i plecar[m ]mpreun[ dup[ jafuri; iar dup[ ce s-au s[v`r=it toate nelegiuirile, silniciile =i omorurile ce \i le-am povestit, m-am dus la c[pitanul Oarc[ =i i-am

218

Nicolae Filimon

spus tot ce se petrecuse; el a spus lui Domnul Tudor =i celelalte le v[zur[m am`ndoi. — Bravo, N[stase, e=ti un mare om. }ntrevorbirea acestor doi t`lhari putea s[ urmeze mai departe, dar fu ]ntrerupt[ de vocea santinelelor ce p[zeau prima raz[ a lag[rului. — Stare\i, m[re, strigar[ pandurii olteni, v[z`nd pe P[turic[ =i pe sluga lui. Cuv`ntul, bre! sau v[ chitul la p[m`nt ca pe brabe\i. — Suntem oameni buni, voinicilor, zise P[turic[, voind s[ se ]ncredin\eze despre starea moral[ a santinelelor. — Cuv`ntul, ]n\elege\i voi, sau d[m foc flintelor!... +i deodat[ cu vorba ]ndreptar[ pu=tile spre d`n=ii. — Gorju! r[spunse P[turic[ mul\umit =i nemul\umit de curajul =i statornicia oltenilor. — Pe cine c[uta\i ]n ordie? — Pe c[pitan Urd[reanu. — Aide, intra\i! P[turic[ dete sc[ri calului =i ]naint[ ]n lag[r. P`n[ ce P[turic[ va g[si pe c[pitan Urd[reanu, noi vom atrage b[garea de seam[ a lectorilor no=tri asupra st[rii morale a trupelor lui Tudor Vladimirescu, c[ci de la moralitatea =i disciplina o=tirii depind succesul b[t[liilor =i cele mai str[lucite fapte de arme. O=tirea lui Tudor, ca toate o=tirile de aventurieri, nu avea =i nici nu putea s[ aib[ acea disciplin[ riguroas[ ce o ]nt`mpin[m ]n armatele regulate. Disciplina =i moralitatea nu se pot stabili ]n cinci-=ase luni, =i armata lui Tudor nu avea o vechime mai mare dec`t aceasta. Trebuia dar ca Tudor s[ fie mai pu\in aspru cu ni=te juni ce p[r[siser[ dulce\ile vie\ii lini=tite, ca s[ se lupte pentru liberarea patriei lor, lipsi\i de multe ori chiar de hran[ =i alte nece=it[\i ale vie\ii; el ]ns[ servise ]n armata rus[ =i mo=tenise de la d`nsa acea asprime f[r[ exemplu care fu principala cauz[ a pierderii sale; spargerea unei pr[v[lii, siluirea unei femei =i alte dezordini de felul

Ciocoii vechi =i noi

219

acesta, =i chiar de mai pu\in[ importan\[, asprul c[pitan le pedepsea cu decapitarea sau sp`nzur[toarea; dar aceste cruzimi, ]n loc s[ produc[ efectul dorit, ele aduser[ ura ]ntre c[petenie =i osta=i, iar rezultatul acestei pasiuni deveni funest pentru am`ndou[ p[r\ile1. Suntem ]n lag[r; s[ mergem ]nainte. }ntr-o c[su\[ de sc`nduri, ]nvelit[ cu trestie, erau patru juni c[pitani, lega\i de mult timp printr-un amor de acela ce nu se g[se=te dec`t ]n cadrele militare. Doi dintr-]n=ii fumau, unul citea pe o carte, iar cellalt m`ng`ia un c`ine de v`nat ce =edea ]ncol[cit la picioarele sale. Fe\ele lor erau cuprinse de acea ]ntristare profund[ ce vine din medita\iuni dureroase. T[cerea ce domina ]n acel loca= trist, ]ntocmai ca inimile celor ce locuiau ]ntr-]nsul, se rupse ]n fine; unul din junii osta=i zise celorlal\i: — Ei bine, tovar[=i, ce hot[r`re lua\i voi? — Dar tu, ce hot[r`re ai luat? — Eu, unul, nu isc[lesc ]nscrisul =i ]nt`mple-se orice s-ar ]nt`mpla. — Dar bine, nu te temi de m`nia Domnului Tudor? — Nu m[ tem deloc, pentru c[ de-oi isc[li sau n-oi isc[li, totuna face. — De ce? — Fiindc[, isc[lind, pl[tesc cu capul orice neor`nduieli vor face pandurii de sub c[petenia mea; de nu voi isc[li, mai r[u, c[ci Tudor m[ va sp`nzura ca pe un nesupus!... — Bine zici tu, m[ Enescule! — Auzi acolo! relu[ Urd[reanu, ce t[cuse p`n-aci. Auzi vorb[, s[ r[spundem noi de faptele neferilor no=tri; dar am v[zut o=tirea lui Kutusof, o=tire ]mp[r[teasc[, cu hazna mare de bani, cu zaherele dup[ d`nsa, cu doctori, cu spi\erii; =i cu toate acestea osta=ii sp[rgeau pr[v[lii, furau fete =i nu li se t[ia capul, nici ]i puneau ]n 1

Vezi Cioranu, p. 50 =i “Istoria revolu\iunii eline=ti” de Tricupi =i Ioan Filimon. (n. N. F.)

220

Nicolae Filimon

sp`nzur[toare, precum pune Tudor pe neferii no=tri, ce nu sunt dec`t ni=te copii aduna\i dup[ cum s-a putut =i f[r[ cea mai mic[ cuno=tin\[ despre datoria ost[=easc[. — Urd[reanu are dreptate, zise Enescu, relu`nd vorba. Noi n-am desc[rcat p`n[ acum nici o pu=c[ ]n vr[jma=ii \[rii =i vreo c`teva sute dintr-ai no=tri au c[zut jertf[ m`niei lui Tudor. Asta este o zaver[ tainic[ ]mpotriva vie\ii noastre =i nimic mai mult. Pentru aceasta ne-am p[r[sit noi p[rin\ii =i pa=nicele ]ndeletniciri, ca s[ ne omoare ca pe ni=te vite? — Ce trebuie dar s[ facem? rostir[ to\i c[pitanii deodat[, a\intind ochii asupra Enescului =i str`ng`nd m`nerele iataganelor cu convulsiune. — S[ nu isc[lim neomenosul ]nscris ce ni se cere. — S[ nu-l isc[lim! repetar[ tinerii osta=i. — Jura\i? — Jur[m! }n momentul c`nd cei patru c[pitani ]ntorceau fe\ele c[tre r[s[rit =i ]ngenuncheau s[ jure, o lovitur[ se auzi ]n u=a casei. — Cine este? ]ntreb[ Enescu, pun`nd m`na pe iatagan. — Oameni buni, r[spunse o voce de afar[. — Numele voastre! — C[pitanul Macedonski, bulucba=a Prodan =i stolnicul Dinu P[turic[. — Voi sunte\i? ]ntreb[ Enescu deschiz`nd u=a. — Da’ bine, ce face\i voi aci singuri? ]ntrebar[ noii veni\i; m[ tem c[ v[ sf[tui\i ceva ]mpotriva st[p`nirii, adaose Macedonski cu un z`mbet ]ntunecat. — Eu nu cred una ca aceasta, zice P[turic[, silindu-se a da fe\ei sale un aer de ]ncredere. — Nici eu, adaose bulucba=a Prodan. — Ia s[ l[s[m la o parte aceste sec[turi =i s[ venim la lucrul cel de c[petenie, zice Macedonski. Ia spune\i, b[ie\i, cum vi s-au p[rut omorurile de alalt[ieri?

Ciocoii vechi =i noi

221

— Care omoruri? ]ntreb[ P[turic[, pref[c`ndu-se c[ nu =tie nimic despre d`nsele. — Cei doi c[pitani =i trei panduri sp`nzura\i de Domnul Tudor ]n s[lciile din gr[dina Br`ncoveanului. — S[rmanii b[ie\i!... +i pentru ce i-a sp`nzurat? — Pentru lucru de nimic, pentru c[ vrea =i poate. — +i fiindc[ suntem pro=ti de ne supunem unui g`de, r[spunser[ cei patru juni c[pitani. — Ave\i dreptate, copii, zise Macedonski, dar ce o s[ facem? El este st[p`n =i noi slugi; trebuie dar s[ ne supunem. — Nu este adev[rat, c[pitane, zise Enescu ]nfuriat. Noi ne-am sculat ca s[ ne lupt[m pentru drepturile \[rii; s[ ne trimit[ dar ]mpotriva turcilor care au intrat ]n \ar[, ca s[ murim ca ni=te viteji, iar nu s[ ne omoare cu moartea cea mai ru=inoas[. — C[pitanul Enescu are dreptate, zise P[turic[, v[z`nd intrigile sale reie=ind pe deplin. Ast[ tiranie nu e mai de suferit =i dac[ nu ve\i lua m[suri, s[ =ti\i cu hot[r`re c[ to\i c`\i sunte\i aci ve\i muri ]n sp`nzur[toare. — A=a este! Stolnicul P[turic[ are mare dreptate! rosti adunarea ]ntreag[. — O=tirea lui Ipsilant, pe oriunde trece, arde =i jefuie=te, =i cu toate acestea Ipsilant n-a sp`nzurat nici un c[pitan, nici m[car un nefer p`n[ acum, adaose P[turic[. — A=a este, precum zici; dar ia ]nva\[-ne, arhon stolnice, ce trebuie s[ facem ca s[ sc[p[m de aceast[ fiar[ s[lbatic[? — Nimic mai mult, dec`t s[ v[ alege\i alt[ c[petenie. — Dar bine, noi am jurat s[-i fim supu=i =i credincio=i, zise adunarea ]ntreag[ a c[pitanilor. — A\i jurat, replic[ P[turic[ cu un z`mbet plin de am[r[ciune =i dispre\, dar nu =ti\i voi c[ jur[mintele nu sunt dec`t ni=te marafeturi n[scocite de domnii =i c[peteniile noroadelor, ca s[ despoaie =i s[ omoare pe supu=ii lor mai cu ]nlesniri =i f[r[ temere?

222

Nicolae Filimon

— Ce voie=ti, dar, s[ facem? — Face\i ce ve\i voi; l[sa\i pe Tudor s[ v[ taie ca pe vite. Aceste din urm[ cuvinte, fiind pronun\ate de P[turic[ cu un mare dispre\ ascuns sub masca nevinov[\iei, produse un efect straniu ]n inimile c[pitanilor; cei mai maturi dintr-]n=ii erau pentru c[lcarea jur[m`ntului =i alegerea altor c[petenii; junii, din contra, \ineau mult la jur[m`nt, dar erau de p[rerea s[ fac[ o revolu\iune, prin care s[ sileasc[ pe Domnul Tudor a le da garan\ii solide pentru ]ncetarea v[rs[rii de s`nge pe viitor. Aceste idei fur[ discutate cu zgomot mare; partidele ]ncepur[ a se incrimina =i a se amenin\a una pe alta =i poate c[ ar fi v[rsat chiar s`nge nevinovat, dac[ nu intervenea P[turic[, care vedea ]n aceast[ atitudine z[d[rnicirea viselor sale celor ambi\ioase. — Opri\i-v[, fra\ilor! zise el intr`nd ]n mijlocul ]nfuria\ilor c[pitani. +i unii =i al\ii ave\i dreptate; dar ]n\elepciunea cere s[ alegem un mijloc prin care s[ putem ajunge la luarea m[surilor de asigurare pentru viitor. Mijlocul acesta ]l cunosc numai eu. — Arat[-ni-l =i nou[! — Bucuros, dac[ f[g[dui\i c[ ve\i urma pove\ele mele. — F[g[duim! ziser[ to\i deodat[. — S[ a=tepta\i =apte zile =i dac[ p`n[-atunci Tudor nu va mai omor] pe nimeni, s[ ne adun[m iar[=i aici =i s[ chibzuim despre cele ce trebuie s[ facem; iar dac[ ]n cursul acestor =apte zile omorurile vor urma ca ]n trecut, atunci s[ p[r[si\i pe Tudor =i s[ v[ alege\i de c[petenii pe Macedonski =i hagi Prodan. V[ mul\umi\i, fl[c[i, ori ba? — Ne mul\umim! — Din toat[ inima? — Din toat[ inima! — Atunci dar, face\i am`ndou[ tarafurile c`te un ]nscris =i, dup[ ce le ve\i isc[li, s[ mi le da\i mie ]n p[strare, ca, dup[ trecerea celor =apte zile, s[ ne adun[m iar[=i aici, ca s[ pedepsim pe cel ce-=i va c[lca cinstea =i isc[litura.

Ciocoii vechi =i noi

223

— S[ se fac[ ]nscrisurile! zise Macedonski, silindu-se s[ ascund[ bucuria ce sim\ea ]n inim[. }nscrisurile se f[cur[ =i se deter[ ]n m`na lui P[turic[; iar dup[ aceea chemar[ doi panduri =i-i trimiser[ s[ aduc[ dem`ncare =i b[utur[. Cina dur[ mai mult de dou[ ore =i pot ]ncredin\a pe lectorii no=tri c[ nu avea nici cea mai mic[ asem[nare cu cina celor =apte ]n\elep\i ai Eladei; iar pe la miezul nop\ii, oaspe\ii ]=i luar[ r[mas bun unii de la al\ii =i se duser[ fiecare la locuin\a sa. P[turic[ ]nc[lec[ pe arm[sar =i se ]ndrept[ spre Bucure=ti, urmat de complicele s[u. Bucuria lui era nem[rginit[ din cauza marelui rezultat ce dob`ndise cu at`ta ]nlesnire. — Ei, N[stase, zise el arn[utului, arunc`nd c`teva priviri ]n l[turi, ca s[ se asigureze despre vreo curs[ ce i s-ar fi putut ]ntinde de inamicii s[i; ia spune-mi, cum \i-ai petrecut timpul, c`t ai lipsit de l`ng[ mine? — B`nd =i m`nc`nd, cucoane, s[ fie cu iert[ciune. — +i cu cine ai f[cut toate acestea? — Cu arn[u\ii lui bulucba=a Prodan. — Ia spune-mi, ce mai zic ei despre mersul treburilor? — Omorurile de alalt[ieri i-au tulburat foarte mult, cucoane; unii vor s[ fug[ la Ipsilant, al\ii la bulucba=a Sava =i sunt foarte pu\ini cei care voiesc s[ mai r[m`n[ ]n ordia lui Tudor; apoi unde mai pui =i blestematele de ]nscrisuri ce... — Ce ]nscrisuri sunt acelea? — Domnul Tudor cere ]nscris[ chez[=ie de la to\i c[pitanii pentru purtarea neferilor de sub ascultarea lor. — +i ei o s[ dea? — Vai de ei de vor da. — Da’ de ce? — Pentru c[ m`ine seara o s[ se calce patru case boiere=ti. — De unde =tii tu aceasta?

224

Nicolae Filimon

— O =tiu, fiindc[ i-am ]ndemnat eu. — Aferim, N[stase! Dar ia spune-mi, o s[ se \ie ei de cuv`nt? — Negre=it, fiindc[ o s[ fiu cu d`n=ii =i o s[-i \in de scurt. — Sile=te-te, N[stase, c`t vei putea, s-o sco\i la cale cu bine =i vei avea de la mine o sut[ de mahmudele bac=i=. — +tii ce, cucoane Dinule? F[-m[ mai bine polcovnic de jude\ =i nu-mi mai da acele mahmudele. — Prea iute mergi, dragul meu N[stase. — Ba nicidecum, cucoane Dinule. Muruz vod[ a f[cut pe arn[utul s[u ispravnic; de ce oare domnia ta s[ nu m[ faci pe mine polcovnic? — Fii cuminte =i te voi face. Conversa\iunea c[l[torilor no=tri trecu de la o cestiune la alta =i numai atunci se ]ntrerupse, c`nd caii se oprir[ ca din instinct la por\ile caselor lui P[turic[. Arn[utul desc[lec[ de pe cal =i deschise poarta st[p`nului s[u, care, s[rind cu iu\eal[ de pe frumosul arm[sar, se duse drept ]n iatacul s[u de dormit, ca s[-=i aline printr-un dulce somn agita\iunea ce-i pricinuise marele s[u succes. Acum vino tu, Morfeu, care ]nchizi cu dulcea\[ ochii plugarului ostenit de munca zilei =i pe ai tinerei mame ce vegheaz[ l`ng[ capul micului ei copila=; veni\i =i voi, vise am[gitoare, care deschide\i avarilor minele de aur ale Americii =i prin ]nchipuiri m[gulitoare u=ura\i suferin\ele sclavilor =i face\i pe devo\i s[ guste din fericirea paradisului! P[r[si\i ]ntunecoasele voastre loca=uri =i veni\i ]n camera acestui infam ca s[-i ]nchide\i ochii prin narcotica voastr[ suflare; da\i-i vise frumoase, face\i s[ dispar[ de pe fruntea lui acele ]ncre\ituri s[pate de infamie =i crim[! Dar m[ tem c[ voi nu ve\i putea s[-l adormi\i, c[ci pasiunea care mu=c[ f[r[ mil[ din r[runchii lui este mult mai mare dec`t magica voastr[ putere. Este setea de m[rire care ]ndeamn[ pe Cesar a trece Rubiconul ]narmat, ca s[ ]nfig[ pumnalul ]n inima republicii romane; este m`ndria =i

Ciocoii vechi =i noi

225

r[zbunarea care sili pe tiranul Hipias a veni ]n patria sa cu per=ii lui Dariu, spre a o face s[ treac[ prin foc =i sabie!... El va fi m`ine st[p`n absolut peste o parte din \ar[ =i dac[ fatalitatea va voi, poate s[ devie biciul \[rii ]ntregi. Ciocoiul avea ]n adev[r mare necesitate de repaos, ca s[-=i restabileze puterile fizice sl[bite de at`tea zguduiri morale; dar somnul nu putea s[ ]nchid[ pleoapele ochilor s[i, cu toat[ silin\a ce ]ntrebuin\a ca s[ poat[ adormi un moment m[car. Orele nop\ii sunt foarte lungi pentru cei ce nu au somn =i mai cu seam[ pentru aceia a c[ror con=tiin\[ este p[tat[ de crim[. P[turic[, v[z`nd neputin\a de a adormi, cerc[ a se distra prin lectur[; lu[ dar o carte de pe mas[ =i deschiz`nd-o citi din ]nt`mplare aceste cuvinte: “V[zut-am pe cel f[r[ de lege ]n[l\`ndu-se ca cedrii Libanului; pu\in ]ns[, =i el nu mai era; puterea =i m`ndria lui pierise cu sunet!” Acest verset din psalmii regelui-poet, ce f[cea aluzie la d`nsul, ]l f[cu s[ ]nchid[ cartea =i s[ pun[ m`na pe alta; dar deschiz`nd-o =i pe aceea dete peste maxima aceasta: “+i ce va folosi omului de va c`=tiga toate avu\iile lumii acesteia =i ]=i va pierde sufletul?” Tr`nti cu m`nie =i aceast[ carte =i scul`ndu-se de pe pat ]ncepu a se preumbla prin camer[ cu fa\a descompus[ de nedormire. Noaptea, ]n fine, se preg[tea a p[r[si emisferul nostru. Un zgomot de c[ru\e =i voci omene=ti anun\au de=teptarea poporului =i punerea lui ]n mi=carea obi=nuit[ de toate zilele. Ciocoiul se plimba ne]ncetat, c[ut`nd ]n osteneala corpului somnul ce-l p[r[sise; dar deodat[ urechea lui fu lovit[ de vocea nazal[ =i ascu\it[ a unui precupe\ care c`nta ]ntr-un fel comic c`ntecul acesta: Ipsilanti feldmar=al, Deca pende vin[rar; Ofi\erii cei mai mari, Bragagii =i covrigari. 15

Ciocoii vechi =i noi

226

Nicolae Filimon

Nu =tim care va fi fost adev[rata impresiune ce produse ]n spiritul ciocoiului aceste versuri, care cu mult[ concisiune descria at`t de bine pe capii Eteriei grece=ti; =tim numai c[ un z`mbet de fiar[ s[lbatic[ ap[ru pe buzele sale =i se pierdu cu iu\eala fulgerului. Sunt crime care sp[im`nt[ pe cel mai m`r=av =i mai degradat t`lhar; dar P[turic[ avea o natur[ de fier; el se afla ]n preziua v`nz[rii celui mai mare b[rbat al Rom`niei =i, cu toat[ groz[via acestei crime, con=tiin\a lui nu era ]nc[ tulburat[; =i dac[ ]l v[zur[m nelini=tit, acesta este efectul acelui neast`mp[r ce simte tot omul ambi\ios c`nd reu=e=te ]n planurile sale, iar nu al remu=c[rii. }n fine, dup[ c`teva momente de cuget[ri ad`nci, el se puse pe pat =i adormi. CUPRINS

Capitolul XXX ALESANDRU IPSILANT +I ETERIA GRECEASC{ Revolu\iunea grecilor din Elada =i din celelalte provincii ale Imperiului Otoman, privit[ din adev[ratul ei punct de vedere, este plin[ de severitate =i de o lugubr[ maiestate. C`nd grecii, b[tr`ni =i tineri, femei =i copii, luar[ armele ]n m`ini, nu o f[cur[ acesta pentru desfiin\area unei legi ap[s[toare oarecum, nici pentru gonirea unui tiran ordinar care ]nt`rzie, dar nu distruge cu totul progresul unui popor. Ei se ridicaser[ ca s[ se libereze de s[lbaticele orde otomane, ce de mai multe secole le violau consoartele =i fecioarele, le p`ng[reau religiunea =i ]i omorau dup[ capriciu prin cele mai nesuferite torturi1. Planul acestei revolu\uni era s[ r[scoale toate popoarele din 1 Ca s[ convingem mai bine pe lectorii no=tri despre suferin\ele acestui popor ]n adev[r martir, d[m aici un fragment dintr-o balad[ greceasc[, tras[ din colec\iunea de c`ntece populare tip[rit[ ]n Atena de N. Anghelidi:

‘WV p¨te pallhƒ¡ria n¡ xÊmen’ V t¢ sten¢; Mon¡coi, s¢n liont¡ria, ‘V taµV r¡caiV ‘V t¢ boun¢;

Ciocoii vechi =i noi

227

Orient =i, la o zi hot[r`t[, s[ se arunce asupra turcilor =i s[-i zdrobeasc[ deodat[. }ntre comandirii ale=i de comitetul revolu\ionar ca s[ puie ]n lucrare aceast[ mi=care, de la care at`rna liberarea sau des[v`r=ita pieire a Greciei, era =i Alesandru Ipsilant. Consiliul revolu\ionar, bazat pe sentimentele patriotice ale acestui june =i pe experien\a lui ]n arta rezbelului, ]i ]ncredin\ase una din cele mai grele p[r\i ale ]ntinsului plan de revolt[. El dar c[ta s[ treac[ Dun[rea prin Rom`nia, ca s[ revolteze popula\iunile slave din Turcia =i, pus ]n capul lor, s[ str[bat[ Bulgaria, Tracia =i Macedonia spre a se uni cu grecii din Elada, Ipir =i Tesalia =i a combate ]mpreun[ =i cu succes armatele otomane, puse ]n confusiune prin aceast[ general[ insurec\iune. Planul era bine combinat =i poate c[ ar fi reu=it ]n toat[ ]ntinderea sa, dac[ armata lui Ipsilant ar fi avut disciplina =i moralitatea ce s-ar fi pretins de la ni=te oameni care luaser[ armatele ]n m`ini pentru o cauz[ at`t de sacr[. Dar aceste virtu\i lipseau sau cel SphliaµV n¢ ƒatoiƒoÐmen, n¢ blepwmen ƒladi¡. N¢ jeÌgwmen, t©n ƒ¨smon gi¢ tÓn picrÓ sƒlabi¢; N¢ c¡nwmen patr¯da, ¢deljia ƒa° goneµV, ToÍV j¯loÌV toÍV diƒoÌV maV ƒi’«louV toÍV suggeneµV. KalÒera mi§V ÇraV ¹leÌqerh xwÓ. Par¢ sar¡nta cr¨nouV sƒlabi¢ ƒa° julaƒÓ. T° s’Èjele° n¢ xÒsÖV ƒa° n¡’sai ‘V tÒ sƒlabi¢; Stoc¢sou pÊV se y¯noun ƒaq’ Çra ’V tÓ jwti¢, AÌqenthV, dragoum¡noV, BexÌrhV £n staqÖV. O’ t̆annoV ¢diƒwV s¹ ƒ¡mei n¢ caqÖV. DouleÌeiV ªl Òmera e³V ª, ti ci’ £n soÐ ‘piÖ, Ki’ aÎt¬V pasc¯zei p¢lin t¬ a²ma sou na piÖ,... (n. N. F.)

(P`n[ c`nd, voinicilor, s[ tr[im prin str`mtori, singuri ca ni=te lei, pe piscuri, ]n mun\i? P`n[ c`nd s[ locuim prin pe=teri, s[ avem ]naintea ochilor doar desi=uri, s[ fugim de lume din pricina robiei, s[ pierdem patria, fra\ii, p[rin\ii, prietenii =i toate rudele noastre? Mai bine un ceas de via\[ liber[ dec`t patruzeci de ani ]n robie =i ]nchisoare. La ce-\i folose=te s[ tr[ie=ti =i s[ fii ]n robie? G`nde=te-te cum te frig ]n foc ]n fiecare ceas... Domn, dragoman, vizir de-ai fi, tiranul te face s[ piei pe nedrept. Sluje=ti toat[ ziua la ori=ice \i-ar spune, iar el, la r`ndu-i, ]ncearc[ iar[=i =i s`ngele s[-\i bea.)

228

Nicolae Filimon

pu\in erau foarte rare ]n armata lui Ipsilant1. S[ mai ad[ug[m =i dispre\ul ce aveau grecii asupra rom`nilor =i slavilor, plus ideile de panelinism ce Ipsilant =i c[pitanii lui le manifestau cu at`ta u=urin\[ ]n fa\a acestor popoare pe care trebuiau s[-i lingu=easc[ =i ne vom convinge despre tristul rezultat ce avu mi=carea grecilor ]n Principate. La 22 februarie din anul 1821 Ipsilant trecu ]n Moldova =i se 1 Ca s[ nu trecem de calomniator, punem ]n fa\a lectorilor no=tri proclama\ia lui Ipsilant dat[ c[tre armata sa, c`nd s-a v[zut silit a o p[r[si =i a trece ]n Austria. Dintr-acest document necontestabil se poate convinge fiecare c[ armata lui Ipsilant era ]n mare parte compus[ din t`lhari de drumuri, la=i =i tr[d[tori: “Proclama\ia principelui Alesandru Ipsilant dat[ la fuga sa din Rom`nia Rezbelnici! Nu, nu mai voiesc a profana acest sacru =i onest nume chem`ndu-v[ pe voi astfel. Turm[ fricoas[ de oameni! Tr[d[rile =i actele voastre sedi\ioase m[ silesc a v[ p[r[si. De aci ]nainte orice leg[tur[ ]ntre voi =i mine este rupt[. At`t numai c[ ]mi va r[m`ne ]n fundul sufletului ru=inea c[ v-am comandat. Voi a\i c[lcat jur[mintele, a\i v`ndut pe Dumnezeu =i patria, m-a\i v`ndut =i pe mine chiar ]n minutul ]n care speram a ]nvinge sau a muri cu voi. Astfel dar v[ p[r[sesc. Adresa\i-v[ turcilor, care singuri sunt demni de ideile =i tendin\ele voastre. P[r[si\i p[durile, cobor`\i-v[ din mun\i, aceste aziluri ale fricii voastre, =i merge\i la turci s[ le s[ruta\i m`inile ]nc[ fumeg`nd de sacrul s`nge al supremilor preo\i, patriarhi, episcopi =i o mie de al\i fra\i de ai vo=tri inocen\i, masacra\i f[r[ mil[. Dar gr[bi\i-v[ a v[ cump[ra sclavagiul cu via\a voastr[, cu pre\ul onorii femeilor =i copiilor vo=tri. Iar voi, umbre ale adev[ra\ilor elini din sacrul batalion, care cu tr[dare a\i c[zut victim[ fericirii patriei voastre, vou[, recuno=tin\a compatrio\ilor vo=tri. Pu\in va trece =i se va ]n[l\a coloana ce va face nemuritoare numele voastre. }n litere aprinse sunt ]nsemnate ]n fundul inimii mele numele amicilor mei care mi-au ar[tat p`n[ ]n sf`r=it ]ncrederea =i sinceritatea lor. Aducerea lor aminte va r[cori totdeauna sufletul meu. Dau dispre\ului general, drept[\ii legilor =i blestemului compatrio\ilor pe c[lc[torul de jur[m`nt =i v`nz[torul c[minar Sava, pe spionii =i pe cei dint`i ce ]nlesnir[ dezert[rile, pe Constantin Duca, Vasile Barla, Gheorghe Manu fanariotul, Grigore +u\u fanariotul =i pe depravatul ton jabl¨bion Nicolae Scufu. Asemenea aridic =i lui Vasile Caravia titlul de camarad de arme, pentru nesupunerea =i necuviincioasa lui purtare. Alesandru Ipsilant R`mnic, 8 iunie 1821". (Vezi “Istoria Rom`niei” de Palauzof.) (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

229

declar[ liberator al na\iunii grece, iar dup[ aceea dete mai multe proclama\iuni prin care asigura pe moldoveni c[, pe c`t timp va sta armata sa acolo, nu vor suferi nici un r[u de la d`nsa; dar faptele deter[ o aspr[ dezmin\ire acelor frumoase proclama\iuni, c[ci pe dat[ urm[ asasinarea negu\[torilor turci din Ia=i =i Gala\i =i jafurile cele nemaiv[zute. }n fine, armata Eteriei, m[rit[ prin corpul lui Vasile Caravia =i Iordache Olimpie, intr[ ]n |ara Rom`neasc[; iar la 25 mai ajunse la satul Colintina =i form[ acolo cuartirul ei general1. 1

Mili\ia eteri=tilor era compus[ din corpurile =i desp[r\irile acestea: }nt`iul corp, sub comanda lui Nicolae Ipsilanti, se alc[tuia din: Tagmatarhia (corp de armat[ — n. ed.) lui Duca ................................................. 1.930 Hiliarhia (comandament — n. ed.) lui Orfano ......................................................... 300 Desp[r\irea lui Ghica din escorta lui Al. Ipsilant, alc[tuit[ din slavi ......................... 60 Desp[r\irea lui Manu ............................................................................................... 150 “ lui Costa Balticos ................................................................................... 60 “ lui Caloiani ........................................................................................... 100 Cazacii ..................................................................................................................... 200 2.850 Al doilea corp, sub comanda lui George Ipsilant: Tagmatarhia lui Caravia .......................................................................................... 350 Hiliarhia lui Colocotroni .......................................................................................... 275 “ lui Vasile Tudorov ..................................................................................... 350 Desp[r\irea lui Mihail .............................................................................................. 180 Ulanii lui Tarkovski .................................................................................................. 70 Escorta principelui Cantacuzin .................................................................................. 50 1.275 Al treilea corp, al Olimpianului Iordache: Arn[u\ii ................................................................................................................ 1.500 Al patrulea corp, al lui c[minaru Sava: Arn[u\ii de sub comanda lui Sava ............................................................................ 800 Arn[u\ii de sub comanda lui deli-ba= Mihale ........................................................... 120 Arn[u\ii de sub comanda lui Ghencé ........................................................................ 100 1.020 Ier©V L¨coV sau batalionul sacru ............................................................................ 450 Desp[r\irea moldovenilor ....................................................................................... 300

230

Nicolae Filimon

Ipsilant primi ]nchin[ciunile boierilor, ale clerului =i pe ale tuturor tagmelor ost[=e=ti =i negu\[tore=ti. Lingu=irile ]ns[ ce i se f[ceau ]n toate zilele de c[tre fanario\i =i c`\iva rom`ni corup\i, ce voiau s[ exploateze Eteria ]n interesul lor, ame\ise foarte mult capul acestui c[pitan; dar tocmai c`nd bietul om se obi=nuise cu via\a =i pompa domneasc[, la care ]ncepuse s[ aspire, primi trista =tire c[ turcii au intrat ]n \ar[ prin mai multe p[r\i =i c[ ei se ]ndreapt[ asupr[-i cu for\e considerabile, ca s[-l zdrobeasc[ deodat[. Aceste =tiri nefavorabile ]ndemnar[ pe Ipsilant s[-=i ridice lag[rul de la Colintina =i s[-l a=eze la T`rgovi=te, loc foarte priincios pentru ap[rare =i m`niurea intrigilor sale ]n contra lui Tudor Vladimirescu. Dup[ ce el ]=i a=ez[ o=tirea ]n lag[r fortificat cu =an\uri =i trimise desp[r\iri mici de arn[u\i ca s[ cuprind[ str`mtorile mun\ilor, spre a se putea refugia la caz c`nd o=tirile turce=ti ar fi ]nvins pe ale sale, se dete apoi cu totul la realizarea planurilor sale celor ambi\ioase. }ntr-o zi el se afla singur ]n camera sa, absorbit ]n medita\iuni; dar c`nd se de=tept[ din acea momentanee uimire, v[zu pe P[turic[ st`nd cu m`inile la piept =i smerit ca un c[lug[r. Fanariotul ]l fix[ pu\in, apoi ]i zise f[r[ preambule: — Ia spune-mi, arhon stolnice, cum merg treburile noastre? — Foarte bine, m[ria ta! — T[lm[ce=te-mi ce ]n\elegi dumneata prin acest foarte bine. — H`rtiile acestea te vor pliroforisi mai bine dec`t mine, m[ria ta, r[spunse ciocoiul, cu aer triumf[tor =i prezent`nd lui Ipsilant cu m`ndrie ]nscrisurile c[pitanilor. Fanariotul le citi cu mult[ ner[bdare, apoi, dup[ ce privi pe P[turic[ cu un fel de admirare amestecat[ cu dispre\, zise: — }ncep a crede, arhon stolnice, c[ elciul care te-a sistisit la mine n-a cunoscut darurile ce ai; dumneata e=ti un om mare, ]ntreci ]n iste\ime chiar pe Nesselrode1 al Rusiei; dar e=ti cam... adaose fanariotul cu aer batjocoritor. 1

Karl Nesselrode (1780—1862) — abil diplomat \arist.

Ciocoii vechi =i noi

231

Ciocoiul suferi aceast[ umilire cu s`nge rece pref[cut, ba ]nc[ f[cu =i c`teva complimente, ca s[ ascund[ =i mai bine tulburarea sa. — Dar dac[ omorurile vor ]nceta? adaose Ipsilant, atunci aceste ]nscrisuri vor r[m`ne h`rtie alb[; ai, ce zici? — Zic, m[ria ta, c[ omorurile s-au s[v`r=it: doi arn[u\i de ai lui Prodan s-au sp`nzurat la pu\ul de piatr[ dup[ Podul Calicilor, doi ]n Dealul Spirii =i unul dinaintea lag[rului de la Cotroceni. — Dar c[pitanii cu ]nscrisurile, ce zic ei despre aceasta? — Nimic pe fa\[, dar ]ntr-ascuns au =i ales de c[petenii ale lor pe Macedonski =i Prodan =i acum nu a=teapt[ dec`t vreme cu prilej ca s[ omoare pe Tudor. — Foarte bine, dar ei pot s[-=i schimbe g`ndul. — Nu, m[ria ta; sunt at`t de bine ]ncredin\at despre aceasta, ]nc`t a= putea chez[=ui cu capul meu c[ de ast[ dat[ ei se vor \ine de cuv`nt. — Astea sunt vorbe, arhon stolnice; eu cunosc foarte bine pe rom`ni. Ei ]\i f[g[duiesc ast[zi totul =i m`ine nu-\i dau nimic. — Ai dreptate, m[ria ta, s[ te ]ndoie=ti, fiindc[ nu cuno=ti ]nt`mpl[rile din urm[. — Care ]nt`mpl[ri? Vorbe=te! — Omorurile din urm[. — Altele proaspete?... Spune-mi degrab’! — De la ridicarea lag[rului din Cotroceni =i p`n[ la Gole=ti a sp`nzurat peste treizeci de panduri, tot b[ie\i tineri, unul =i unul. — Ce spui, arhon stolnice?... S-au ]nt`mplat toate acestea? — Ai r[bdare, m[ria ta, c[ n-am sf`r=it! exclam[ ciocoiul m`ndru de triumful s[u. — Vorbe=te, c[ci mor de ner[bdare! — Dup[ ce ajunse Tudor la Gole=ti, afl[ prin iscoadele (spionii) sale, c[ patru din cei mai voinici c[pitani1 nu voiesc s[ dea ]nscri1 Ace=ti patru c[pitani se numeau: Ioan Oarc[, Ghi\[ Cu\ui, Ene Enescu =i Ioan Urd[reanu. Doi dintre ei, cunosc`nd g`ndul lui Tudor, sc[par[ prin fug[; iar pe ceilal\i i-a sp`nzurat (vezi Cioranu, p. 83-84). (n. N. F.)

232

Nicolae Filimon

surile cerute =i numaidec`t sp`nzur[ pe doi dintre d`n=ii ]n ni=te s[lcii; ]n sf`r=it, dac[ m[ria ta voie=ti s[ te ]ncredin\ezi =i mai bine c[ m-am \inut de cuv`nt, d[-mi pe c[pitan Iordache cu dou[ sute de arn[u\i =i ]\i jur c[-\i voi aduce pe Tudor legat cot la cot. — Bravo, arhon stolnice! acum te ]n\eleg. +i, deschiz`nd u=a, chem[ pe gr[m[ticul s[u =i ]i zise: Spune lui Iordache s[ ia dou[ ortale de arn[u\i ale=i =i s[ se duc[ la Gole=ti cu dumnealui, =i s[ ]mplineasc[ cu str[=nicie orice-i va porunci. Gr[m[ticul plec[ capul p`n[ ]n p[m`nt =i ie=i ]mpreun[ cu P[turic[. CUPRINS

Capitolul XXXI CU ROGOJINA APRINS{-N CAP +I CU JALBA-N PRO|AP Rom`nia, aceast[ \ar[ m[noas[ =i ]mpodobit[ de natur[ cu toate darurile, a fost ursit[ de soart[ s[ sufere toate relele fizice =i morale: cutremurele de p[m`nt, inund[rile r`urilor, epidemiile omor`toare, incursiunile ordelor barbare, jafurile domnilor fanario\i; toate aceste flagele pustiitoare p[reau create de fatalitate numai ca s[ nimiceasc[ aceast[ nenorocit[ \ar[. Dar ea a rezistat cu b[rb[\ie la toate loviturile =i a mers pe calea ]nsemnat[ ei de provedin\[, purt`nd pe umeri crucea martirului ca m`ntuitorul lumii. Au fost ]n adev[r timpi c`nd suferin\ele zdrobise curajul rom`nilor. Inamicii no=tri, crez`nd c[ luxul =i moliciunea introduse de d`n=ii au stins ]n inima poporului rom`n sim\[m`ntul de na\ionalitate =i libertate, s[ltau de bucurie; dar se am[geau, c[ci rom`nul se de=tepta tocmai la timp =i cu armele ]n m`n[ le proba c[ este ]nc[ viu =i gata a se lupta pentru drepturile sale. Revolu\iunea de la 1821, ce este ea oare dac[ nu vocea disper[rii ridicat[ contra ap[s[rii? Oare nu arat[ ea de ajuns pe un popor viu =i hot[r`t a muri sau a tr[i pentru libertate?

Ciocoii vechi =i noi

233

Dar s[ ne oprim aci =i s[ ar[t[m lectorilor no=tri pozi\iunea \[rii ]nainte =i dup[ izbucnirea acestei revolu\iuni sociale. Desele n[v[liri ale o=tirilor lui Pazvantoglu =i ale altor pa=i r[zvr[ti\i ]n contra ]mp[r[\iei turce=ti sp[im`ntase at`t de mult pe locuitorii \[rii, ]nc`t ]i f[cuse s[ devin[ un popor aproape nomad, gata ]n tot momentul a-=i p[r[si locuin\a =i rodul ostenelilor sale, ca s[-=i scape via\a ]n cr[p[turile mun\ilor sau peste hotarele \[rii, unde nu putea s[-i ajung[ iataganul manafului =i l[comia de bani a fanariotului. Rezbelul ruso-turcesc, ]nceput la 1806 =i terminat la 1812, slei \ara =i pe locuitorii ei at`t de mult, ]nc`t comandirii armatelor ruse=ti supuser[ chiar pe preo\i =i diaconi a le da proviant =i care de transport; ba ]nc[, pentru ru=inea omenirii, s-au v[zut ]n acea campanie fapte care indigneaz[ pe tot omul cu inima dreapt[. Comisarii de aprovizionare ru=i, dup[ ce c[ cereau mai multe provizi-uni dec`t le trebuiau, apoi la plecarea lor le vindeau ]napoi s[rmanilor locuitori, stricate =i cu pre\ul ]ntreit mai mult de ceea ce costau. Domnia lui Caragea, de=i pe la ]nceput promitea ceva pentru u=urarea \[rii, dar mai ]n urm[ c[zu =i d`nsa ]n gre=alele domniilor trecute; func\iunile cele mai ]nsemnate se d[deau grecilor veni\i cu domnul din Stambul; iar boierii rom`ni erau dispre\ui\i =i exila\i, dac[ cutezau a-=i ap[ra onoarea. Veniturile \[rii se vindeau ]n total la favori\ii greci, care despoiau f[r[ mil[ pe nenoroci\ii locuitori. Dreptatea se vindea pe bani =i, c`nd se ]nt`mpla vreo judecat[ ]ntre un fanariot =i un rom`n, oric`t de l[murit ar fi fost rom`nul, procesul se c`=tiga de fanariot. Aceste mari =i nemaiauzite nedrept[\i silir[ pe Jianu, Gruia =i al\ii a se face t`lhari de drumuri =i a-=i r[zbuna omor`nd pe fanario\i =i pe ciocoii parveni\i =i ajut`nd pe s[raci. Iat[ jalnica stare ]n care se afla \ara ]naintea revolu\iunii; dar ea deveni mai rea sub revolu\iune, c[ci dac[ sub un guvern legal se

234

Nicolae Filimon

comiteau at`tea abuzuri, oare c`te nu s-ar fi putut comite c`nd o parte din \ar[ se guverna de o c[im[c[mie slab[ =i f[r[ prestigiu, alta de Ipsilant, iar restul de Tudor Vladimirescu? Dinu P[turic[, ca om dibaci ]n jafuri =i m`nc[torii, prev[zuse c`t de mari treburi putea s[ fac[ ]ntr-o asemenea stare de lucruri; prev[zuse, ]n fine, c[ a sosit ]mp[r[\ia ciocoilor =i se preg[tea a se folosi de d`nsa. Astfel dar, dup[ ce acest monstru comise f[r[ cea mai mic[ sfial[ toate crimele, dup[ ce f[cu s[ se verse at`ta s`nge nevinovat pentru realizarea ambi\ioaselor sale planuri, el v`ndu chiar pe Tudor Vladimirescu, omul cel mai mare al Rom`niei, precum ar[tar[m ]n capitolul precedent. }n ziua, dar, c`nd el f[g[dui lui Ipsilant c[-i va aduce pe Tudor legat, se puse ]n fruntea cohortei de asasini =i se ]ndrept[ c[tre satul Gole=ti. Ajung`nd acolo, se sf[tui mai ]nt`i cu Iordache, Ghencea =i Farmache, c[peteniile arn[u\ilor ce-i d[duse Ipsilant pentru executarea tr[d[rii, apoi, dup[ aceea, intr[ ]n lag[r =i a\`\[ revolta. }n fine, Tudor fu prins =i dus ]ntre arn[u\i la C`mpulung, iar de acolo la T`rgovi=te, unde mai ]n urm[ fu asasinat. A doua zi dup[ ]mplinirea acestei grozave tr[d[ri, P[turic[ se ]nf[\i=[ ]naintea lui Ipsilant cu acel aer de impertinen\[ propriu asasinilor pl[ti\i =i, dup[ ce f[cu ]nchin[ciunile obi=nuite fanariotului, ]i zise: — S[ tr[ie=ti, m[ria ta! Tudor Vladimirescu nu-\i va mai tulbura lini=tea de acum ]nainte. — Da’ de ce? — Fiindc[ el nu mai tr[ie=te. — T[lm[ce=te-mi, arhon stolnice. — Ast[-noapte eu, ]mpreun[ cu c[pitan Caravia =i c`\iva arn[u\i, l-am luat din temni\[ =i l-am dus pe malul iazului, apoi, dup[ ce l-am t[iat ]n mici buc[\i, l-am aruncat ]n pu\ul de l`ng[ gr[dina lui Geartolu.

Ciocoii vechi =i noi

235

Ipsilant lu[ de pe mas[ o h`rtie ]ndoit[ =i d`nd-o lui P[turic[ ]i zise: — Slujb[ pentru slujb[, arhon stolnice. |ine acest pitac: printr-]nsul te or`nduiesc ispravnic la Prahova =i S[cuieni =i dac[ Dumnezeu ]mi va ajuta, precum n[d[jduiesc, te voi face caimacam al Craiovei. Ciocoiul f[cu trei temenele p`n[ la p[m`nt =i s[rut[ m`na lui Ipsilant cu o recuno=tin\[ pref[cut[, apoi ridic`ndu-se ]n sus exclam[ cu voce declamat[: — S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria ta; s[-\i ajute Dumnezeu a te pune pe scaunul str[mo=ilor m[riei tale, pentru fericirea noastr[, a nemernicilor m[riei tale slugi. — Destul, arhon stolnice, destul; du-mi-te acum cu Dumnezeu =i te sile=te s[ faci fericirea locuitorilor acestor dou[ jude\e ce \i-am ]ncredin\at; dar bag[ bine de seam[, s[ nu-i faci prea ferici\i, m[ ]n\elegi?... c[ci poate s[ \i se ]nt`mple vreun r[u. Oric`t era de pref[cut, P[turic[ tot nu putu s[ reziste acestor cuvinte pline de ironie =i cu dou[ ]n\elesuri; plec[ dar capul ]n jos, ca s[ ascund[ ]ntip[rirea ce-i f[cuse =i, dup[ ce mai f[cu o m[tanie p`n[ la p[m`nt, se duse. Dup[ c`teva zile de ospe\e =i veselii date amicilor s[i pentru ridicarea sa la aceast[ mare =i b[noas[ func\iune, el plec[ s[ ia ]n posesiune jude\ele pe care devenise st[p`n. Pe atunci, ca =i ]n ziua de ast[zi, erau la mod[ proclama\iile =i profesiunile de credin\[, Ipsilant da pe toat[ ziua c`te una, Tudor Vladimirescu asemenea, f[r[ a mai vorbi de pitacele c[im[c[miei lui Calimah vod[, ce se lipeau pe ziduri ]n toate zilele. Ciocoiul, ajung`nd la Bucov, locul na=terii sale, porunci s[ adune pe to\i boierii din am`ndou[ jude\ele, toate isnafurile =i pe opincari; iar c`nd mul\imea celor chema\i umpluse curtea ispr[vniciei, el se ar[t[ ]n pridvor (balconul) =i le citi aceast[ proclama\iune:

236

Nicolae Filimon

“Fra\i boieri, negu\[tori =i opincari, Dumnezeiasca pronie, milostivindu-se asupra acestei nenorocite patrii, m-a ridicat la vrednicia de ispravnic al acestor dou[ jude\e. Dumnezeu cel atotputernic =tie mai bine dec`t voi to\i libovul1 cel fierbinte ce arde ]n inima mea pentru fericirea voastr[. S[ =ti\i dar cu hot[r`re, fra\ilor, c[ pe c`t timp voi fi cu voi, nimeni nu va fi asuprit cu o para mai mult peste ceea ce hot[r[=te nezamul. Ludele =i celelalte iraturi ale st[p`nirii de acum ]nainte se vor ]mplini de c[tre oameni cinsti\i =i cu frica lui Dumnezeu; mituielile =i m`nc[toriile vor lipsi cu totul. Cei n[p[stui\i s[ vie la mine =i-=i vor afla dreptatea; c[ci doresc ca razele fericirii s[ str[bat[ p`n[ ]n bordeiul cel tic[los al opincarului. Amin, fie, fie.” Cuprinderea acestei proclama\iuni =i mai cu seam[ accentul dramatic =i gesturile ritorice=ti cu care o pronun\ase P[turic[ f[cu o mare ]ntip[rire ]ntre auditori, c[ci ei nu cuno=teau ]nc[ adev[ratul ]n\eles al proclama\iunilor. Primele zile ale administr[rii lui P[turic[ fur[ consacrate ]n scoaterea amploia\ilor celor vechi =i or`nduirea altora care s[ corespund[ cu inten\iunile sale. }ntre ace=ti noi ciocoi, ale=i de P[turic[ dup[ chipul =i asem[narea sa, era =i unul numit Neagu Rupe-Piele, om n[scut s[ fie c[l[u =i care se silea prin cruzimi nemaiauzite a nu-=i strica reputa\iunea prenumelui s[u. Pe acesta ]l alese P[turic[ de ]mplinitor al tuturor jafurilor ce f[cea. A descrie cu de-am[nuntul despoierile =i caznele ce sufereau locuitorii de toate clasele de la acest monstru ar fi o lucrare de care pana noastr[ s-ar indigna. E de ajuns a spune numai c[ birul se ]mplinea de la s[rmanii s[teni de c`te trei =i patru ori pe un trimestru; taxidarii luau ]ntreit[ zeciuial[ pentru oierit, ierb[rit, tutun[rit =i vin[rit =i c`nd s[tenii nu mai aveau cu ce s[ pl[teasc[, ]i ungea 1

Dragostea sau amorul. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

237

cu p[cur[ =i ]i lega de copaci, ca s[-i ]n\epe viespile =i \`n\arii, apoi le vindea dobitoacele =i, dup[ ce-i s[r[cea cu des[v`r=ire, ]i ]nchidea ]n co=are, ca s[ nu poat[ reclama la st[p`nire. }ntr-o zi Dinu P[turic[ sta ]nchis ]ntr-o odaie ]mpreun[ cu Neagu Rupe-Piele =i ]ncheia socotelile trimestriale. Suma adunat[ se ridica la o cifr[ de patru ori mai mare de ce s-ar fi cuvenit dup[ lege. — Pu\ini bani, Neagule, foarte pu\ini, zise ciocoiul: eu credeam s[-mi aduci trei mii pungi de bani. — E! e! cucoane Dinule, mul\ume=te-te =i pe at`t. — +i de ce a=a, c`nd am fi putut s[ str`ngem mai mult? — Dar bine, cucoane Dinule, de unde eram s[ adun at`\i bani? — De la \[rani, nerodule! S[-i legi cot la cot =i s[ le pr[je=ti piepturile pe l`ng[ foc =i vei vedea cum o s[ scoat[ la bani. — Toate acestea le-am f[cut, ba ]nc[ =i mai multe; i-am sp`nzurat cu capul ]n jos, le-am b[tut \epu=i de trestie pe sub unghii, le-am luat chiar vitele =i lucrurile din case =i le-am v`ndut; ce voie=ti s[ mai fac? — Ia spune-mi, ce ai f[cut cu cele dou[ sute de vaci care le cere Ipsilant? — Am urmat poruncii ce mi-ai dat. Am luat optzeci de slujitori cu mine =i, ]n puterea g`rbaciului =i a tr`ntelilor, am str`ns opt sute de vaci ]n loc de dou[ sute. — Bravo, Neagule; =i cu ce pre\ le-ai cump[rat, ia spune-mi? — C`te lei trei de vit[. — Iar dup[ aceea ce-ai f[cut? — Am trimis dou[ sute lui Ipsilant; iar pe celelalte le-am v`ndut iar[=i \[ranilor cu c`te lei cincisprezece una. — Adu banii-ncoace! zise P[turic[ cu o l[comie nedescriptibil[. Neagu Rupe-Piele ]ncepu s[ numere banii =i P[turic[ s[-i str`ng[ cu l[comie; dar tocmai pe c`nd se aflau am`ndoi ocupa\i cu lichidarea acestei ]ngrozitoare ho\ii, oarecine b[tu ]n u=a camerei cu mult[ violen\[.

238

Nicolae Filimon

P[turic[ str`nse banii ]n grab[, apoi zise: — Cine bate la u=[? — Eu, cucoane! — +i ce vrei? Spune. — }\i aduc o =tafet[ de la Ipsilant. — Ad-o-ncoace! — Poftim, cucoane, adaose N[stase arn[utul. Ciocoiul deschise u=a =i lu[ =tafeta din m`na lui N[stase arn[utul, care devenise acum polcovnic de jude\, apoi citi =tafeta =i o tr`nti pe mas[. — Se vede c[ nu sunt bune mujdelele1 din aceast[ =tafet[, zise Neagu Rupe-Piele. — Nicidecum, r[spunse P[turic[ distrat. }mi cere dou[ sute mii de lei. — Dar bine, abia sunt trei zile de c`nd i-am trimis bani. — }mi mai scrie iar[=i c[ turcii au intrat ]n \ar[ =i asta nu-mi place deloc. — +i mie asemenea! — Ia spune, Neagule, cum am face noi s[ sc[p[m aceste dou[ sute mii de lei din m`na lui Ipsilant? — S[ nu-i trimitem! — Ba s[-i trimitem, dar s[ g[sim vreun tertip ca s[-i lu[m ]napoi; ia caut[ tu un marafet, de, s[ te v[d! La aceste cuvinte Neagu deveni palid; el ]n\elesese ]ntunecoasa cugetare a lui P[turic[ =i, cu toat[ fieritatea caracterului s[u, se ]nsp[im`nt[. — Ai g[sit mijlocul, Neagule? — Da, cucoane Dinule. — Ia s[ vedem! — Pe de o parte num[r[m banii ]n m`na trimisului =i lu[m 1

Mujdelea — =tire, veste.

Ciocoii vechi =i noi

239

te=cherea de primire, iar pe de alta doi fl[c[i ]l a=teapt[ ]n p[dure, ]i d[... =i... — +i ne aduce banii ]napoi. Aferim, Neagule! C`t \inu acest regim de terorism ciocoiesc, nenoroci\ii locuitori din aceste dou[ jude\e deter[ jalbe ne]ncetat ]n contra t`lh[riilor lui P[turic[; dar aurul ciocoiului paraliza toate m[surile st[p`nirii. }n fine, revolu\iunea c[zu. Grigore Ghica vod[ se or`ndui domn, iar turcii se retraser[ peste Dun[re. Aceste schimb[ri politice ]ndemnar[ pe \[rani a se scula cu mic =i mare =i a se ]nf[\i=a cu jalb[ la domnie. Era o priveli=te jalnic[ pentru un om cu inim[ a vedea pe nenoroci\ii \[rani ]n num[r de patru-cinci sute, ]mbr[ca\i ]n tren\e, descul\i, ve=tezi la fa\[ =i cu ochii stin=i de s[r[cie =i alte suferin\e; ba ]nc[ unii dintr-]n=ii purtau pe corpul lor chiar semnele torturilor abia cicatrizate, iar cei de tot schilodi\i erau transporta\i ]n care cu boi. Ei intrar[ ]n Bucure=ti pe la opt ore de diminea\[, tocmai pe c`nd domnitorul se afla ]n Divan =i, ca s[ atrag[ mai mult aten\iunea public[, unul dintr-]n=ii f[cu un sul de rogojin[ =i, d`ndu-i foc ]n partea de sus, ]l puse ]n cap; apoi sco\`nd jalba din s`n, o puse ]n v`rful unui pro\ap lung =i intr[ ]n curtea domneasc[. Zgomotul ce produse aceast[ procesiune, m[rit[ foarte mult prin mul\imea norodului atras de curiozitatea lucrului, ajunse p`n[ la auzul domnului, care ie=i ]n pridvorul palatului =i primi jalba din pro\ap, chiar ]n m`na sa. Domnul dete jalba marelui logof[t s[ o citeasc[; =i pe c`nd acesta ar[ta cu voce tare toate nelegiuirile lui P[turic[, el le constata pe figurile =i ]n starea de mizerie ]n care erau ajun=i nenoroci\ii jeluitori. }n fine, m`nia lui ajung`nd p`n[ la indignare, strig[ ca un leu: — S[ vie-ncoace sp[tarul! Sp[tarul se prezent[ ]naintea domnitorului. — Arhon sp[tare, zise Ghica, s[ trimi\i patruzeci de arn[u\i la

240

Nicolae Filimon

Bucov, ca s[ ridice pe acel nelegiuit ispravnic, s[-l pecetluiasc[ =i s[-l bage ]n ocna p[r[sit[. Iar dumneata, arhon logof[t, s[ vinzi toat[ starea acelui t`lhar =i s[ desp[gube=ti pe ace=ti s[raci. |[ranii, auzind cele poruncite de domn, ridicar[ m`inile spre cer =i ]ncepur[ a striga: — S[ tr[ie=ti ]ntru mul\i ani, m[ria ta! Dumnezeu s[-\i r[spl[teasc[ cu bine mila ce ai ar[tat c[tre noi, nenoroci\ii robi ai m[riei tale. Domnitorul arunc[ asupra lor o privire plin[ de amor p[rintesc, =i, dup[ ce ]i ]ncredin\[ ]nc[ o dat[ c[ le va face dreptate, intr[ iar[=i ]n Divan. CUPRINS

Capitolul XXXII OCNA P{R{SIT{ }ntr-o diminea\[ din luna lui mai, doi slujitori de jude\ str[b[teau plaiul ce duce la ocna Telega, c[l[ri pe cai mici de munte. Ace=ti cai, de=i erau mai slabi dec`t caii iezme ai lui Alexandru Dumas, aveau ]ns[ =i ei calit[\ile lor, c[ci suiau f[r[ osteneal[ cele mai repezi dealuri =i conduceau pe c[l[re\i pe marginea celor mai ad`nci pr[p[stii, f[r[ a-i expune la cel mai mic pericol. Unul dintre cei doi slujitori era june =i purta la spate o flint[ haiduceasc[, iar la br`u avea dou[ pistoale mari turce=ti; cel de-al doilea era mai ]naintat ]n v`rst[; tr[s[turile fe\ei sale cele pline de asprime, ochii s[i s`ngero=i =i spr`ncenele sale dese =i zb`rcite ar[tau pe omul crud =i gata a s[v`r=i orice nelegiuire. El avea o geant[ cu scrisori at`rnat[ de g`t =i un cu\it mare arn[u\esc pus la br`u. Era pe la opt ore ale dimine\ii; soarele sta ]nfipt cu m`ndrie pe bolta cea albastr[ a cerului =i arunca de acolo dulcea sa lumin[ asupra mun\ilor plini de z[pad[ =i a c`mpiilor ]nverzite, iar razele lui, str[b[t`nd prin norii de aburi compu=i din roua nop\ii, formau o mul\ime de curcubeie tricolore ce ]nc`ntau privirea.

Ciocoii vechi =i noi

241

Cinteza =i pietru=elul f[ceau s[ r[sune colnicele prin vocea lor ascu\it[, dar plin[ de dulcea\[; cioc`rliile se ]n[l\au ]n aer ]ntocmai ca ni=te mici bombe, apoi se opreau ]n loc =i, b[t`nd din aripi, umpleau aerul de melodioasele lor c`nt[ri. Prepeli\ele, aceste inocente =i fricoase p[s[ri ce se nasc =i mor ]n iarba livezilor =i ]n frunzele dese ale dumbr[vilor, prin vocea lor monoton[, dar ritmic[, p[reau c[ serv[ de regulator al caden\elor acestui concert divin. }n aceste momente, c`nd natura ]ntreag[ p[rea c[ ]nal\[ rugi de mul\umire c[tre creatorul ei, cei doi slujitori, de=i deda\i cu asemenea sublime spectacole, nu r[maser[ nesim\itori la priveli=tea ce-i ]nconjura. Ei se oprir[ pe loc =i privir[ ]n t[cere magnifica panoram[ ce le absorbise sim\irile, iar mai ]n urm[ unul din ei rupse t[cerea: — De multe ori am trecut prin plaiul [sta, m[ Badeo, dar niciodat[ nu mi s-a p[rut at`t de m`ndru ca ast[zi. Mun\ii pare c[noat[ ]n par[ de foc, p[s[rile ciripesc cu mai mult[ dulcea\[ dec`t alte d[\i; chiar apele Doftanei parc[ dorm. Ce m`ndre\e!... — A=a este, m[i Vlade, toate sunt precum zici, dar eu nu simt nimic; mi-e inima ]nchis[. — +i de ce, m[ Badeo? — De multe, m[re! — |i-o fi m`ncat lupul vreo vit[ sau te-o fi pr[dat zapciul? — Nu mi s-a ]nt`mplat nici una din c`te zici. — Ce ai dar, de =ezi a=a bosumflat? — Ia, m[ g`ndesc la bietul cuconu Dinu, fostul nostru ispravnic, c[ sunt trei luni de c`nd =ade ]nchis la ocna p[r[sit[. — Las[ s[ =ad[, c[ prea era nemilostiv =i hr[pitor; \ipa jude\ul ]n m`na lui ca broasca ]n gura =arpelui. — A=a este, m[; da’ de, e p[cat de d`nsul! — P[cat? Dar bine, ai uitat cum ardea =i c[znea pe s[raci? Nu =tii zic[toarea rom`neasc[: “Dup[ fapt[ =i r[splat[“? — Ai dreptate, m[i Vlade, a f[cut ]n adev[r multe nelegiuiri; 16

Ciocoii vechi =i noi

242

Nicolae Filimon

dar l-a pedepsit Dumnezeu de ajuns. |i-aduci aminte c`nd pleca cu cercetarea prin jude\? Ce m`ndru era, m[re! +i c`t de bine ]i =edea c[lare pe bidiviul s[u cel roib =i pintenog!1 Parc[ era F[tFrumos din poveste. Ei bine, m[ Vlade, m-a= prinde cu tine pe-o vadr[ de vin c[, s[-l vezi acum, nu l-ai mai cunoa=te. — +i de ce, m[i Badeo? — L-a m`ncat necazul =i ocna p[r[sit[. — Ce spui tu, m[?... Se vede dar c[ este r[u ]n ocna p[r[sit[. — Nevoie mare, m[i Vlade! Eu de-a= fi ca vod[, ]n loc de-a os`ndi pe t`lhari la ocna p[r[sit[, le-a= t[ia mai bine capetele. — Da’ de ce, m[ Badeo? — Pentru c[ este de o mie de ori mai bine s[ omori pe om dintr-o lovitur[, dec`t s[-l ucizi cu ]ncetul. Am v[zut pe Radu haiducul, pe care l-a b[gat Caragea ]n ocna p[r[sit[; era, =tii colea, voinic din patruzeci, rupea piatra ]n m`n[; dar dup[ ce-a =ezut numai =ase luni ]n ocna p[r[sit[, nu l-am mai cunoscut; ]i crescuse barba de trei co\i, ochii-i luceau ca de strigoi, surzise =i ologise. — +i a mai tr[it mult, m[ Badeo? — S[ vezi. }ntr-o zi m-am cobor`t ]n ocn[ s[-i duc dem`ncare =i l-am g[sit cu din\ii r`nji\i =i zg`rcit ca un ghem ]n culcu=ul s[u de paie; ]l strigai o dat[, de dou[ ori, de trei ori =i nu-mi r[spunse; ]l mi=cai cu m`na, dar ce s[ vezi? El murise! — Murise! — Ba ]nc[ negrijit =i nespovedit, ca un c`ine. — S[rmanul, ce p[cat! Cei doi slujitori ]=i urmar[ mai mult timp c[l[toria absorbi\i ]n povestirea lor, dar caii deodat[ se opriser[. Atunci ei v[zur[ cu oarecare surpriz[ c[ se aflau dinaintea c[m[r[=iei ocnelor. C[m[ra=ul se plimba ]n acel timp pe prispa caselor, absorbit cu 1 |[ranii numesc bidiviu orice cal frumos =i iute la fug[. Sim\ul ]ns[ cel adev[rat al cuv`ntului ]nsemneaz[ cal pitic de Arabia. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

243

totul ]n fumarea ciubucului s[u. Slujitorii desc[lecar[ de pe cai =i, dup[ ce ]l salutar[, ]i dete poruncile =i se retraser[. Unul ]ns[ dintre d`n=ii f[cu un semn de ]n\elegere c[m[ra=ului, apoi intr[ ]mpreun[ cu d`nsul ]n c[m[r[=ie =i, dup[ ce se a=ezar[ unul pe pat, iar cellalt pe o lavi\[, ]ncepur[ aceast[ ]ntrevorbire: — Ei bine, Neagule, zise c[m[ra=ul a=ez`ndu-se pe pat, ce mujdele mi-aduci despre bietul cuconu Dinu? — Foarte bune, arhon c[m[ra=; am dou[ scrisori, una de la Con\u, iar cea de a doua de la un boier pe care nu-l cunosc. Eu cred c[ Con\u a izbutit s[ scoat[ porunc[ domneasc[ de iertare; ai, ce zici? — Poate, dar eu unul nu cred. — +i de ce a=a? — Fiindc[ cunosc prea bine pe oamenii cei mari; ei ne lingu=esc pe noi [=tia mici numai c`nd au trebuin\[ de noi, iar c`nd ne v[d c[zu\i ]n nevoi, ne dau cu piciorul ca la ni=te vase netrebnice. — Oricum va fi, ]ns[, te rog s[-i dai aceste dou[ scrisori mai ]n grab[ =i eu voi veni m`ine de diminea\[ s[ iau r[spunsul. Acest slujitor, ce se interesa at`t de mult pentru sc[parea lui P[turic[, era Neagu Rupe-Piele, vestitul mumba=ir prin care ciocoiul ]=i s[v`r=ea toate despoierile =i cruzimile sale pe c`nd se afla ispravnic; el sc[pase de urgia domneasc[ numai prin fug[ =i deghizare, iar acum se f[cuse purt[tor al coresponden\ei dintre P[turic[ =i c`teva persoane mari din Bucure=ti ce se ]ncercau a-l sc[pa din ocn[. S[ zicem acum c`teva cuvinte =i despre ocna p[r[sit[ de la Telega. Ocnele de la Telega sunt situate pe o c`mpie ]nconjurat[ de dealuri acoperite cu p[duri =i udat[ de r`ul Doftana, ce o traverseaz[. Pu\urile din care se scoate sarea se ]mpart ]n ocne lucr[toare =i ocne p[r[site. Acestea din urm[ se numesc astfel, c[ci sunt l[sate ]n nelucrare, uneori pentru c[ minerii le cred exploatate de ajuns =i se tem s[ nu se surpe peste d`n=ii, iar c`teodat[ din cauz[ c[ se ivesc izvoarele de ap[ ce ]mpiedic[ lucrarea. }n timpul domnilor fanario\i existau la Telega mai multe guri de

244

Nicolae Filimon

ocne p[r[site, dintre care una servea de ]nchisoare pentru t`lharii cei mai vesti\i prin omoruri =i cruzimi. Aceast[ temni\[ subteran[ avea o intrare p[trat[, sus\inut[ din toate p[r\ile cu ghizduri de lemn, ]ntocmai ca ale pu\urilor din care se scoate ap[. Aceast[ form[ p[trat[ \inea p`n[ la o profunditate de 10—12 st`njeni; iar de acolea ]n jos se l[rgea gradat ]n circumferin\[ =i, c`nd ajungea la profunditatea cerut[ de =tiin\a mineralogiei, devenea un haos ]nsp[im`nt[tor1. Pere\ii ei erau umezi =i de multe ori pica ap[ dintr-]n=ii; aerul era iute, infectat de miasme =i omor`tor; o lumin[ palid[ abia str[b[tea c`teodat[ spa\iul nem[suratei ad`ncimi, ca s[ m[reasc[ =i mai mult groz[via acestui morm`nt teribil. T`lharii condamna\i a locui ]n acest iad p[m`ntesc erau tot din cei os`ndi\i de Divan la moarte =i ale c[rora sentin\e le preschimbau domnitorii ]n munc[ perpetu[; dar nici unul din c`\i se ]nchideau acolo nu putea s[ tr[iasc[ mai mult de doi p`n[ la trei ani, c[ci umezeala =i aerul cel ]nec[tor le curmau zilele. }n fine, dac[ faimosul vers al lui Dante: “Lasciate ogni speranza voi ch’entrate”2 s-ar fi putut scrie undeva, negre=it c[ acel loc nu ar fi putut s[ fie dec`t pe por\ile ocnei p[r[site, c[ci oricine intra acolo ]=i pierdea speran\a de a mai ie=i viu vreodat[. Iat[ loca=ul ]n care se afla de trei luni Dinu P[turic[, acel om m`ndru =i ambi\ios care comisese toate la=it[\ile =i crimele cele mai ]ngrozitoare, numai ca s[ ajung[ la m[rire. Ar fi crezut el vreodat[ c[ o s[ p[r[seasc[ at`t de cur`nd palatele sale cele lumi1 Oameni speciali ]n mineralogie m-au ]ncredin\at c[ ad`ncimea ocnelor de sistema veche nu se ]ntindea mai mult de 150—155 =i maximum 160 metri. (n. N. F.) 2 P[r[si\i orice speran\[ voi, care intra\i aici. (n. ed.) Dante, Infernul, c`ntul III, versul IV. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

245

noase, m`nc[rile cele alese =i acea mul\ime de lingu=itori care se supuneau orbe=te la toate capriciile lui =i se credeau ferici\i c`nd puteau s[ fure c`te un z`mbet de mul\umire de pe fa\a lui cea sever[? Dar averile lui cele nenum[rate? Dar so\ia =i fiii s[i, speran\a b[tr`ne\ilor sale, pentru a c[rora fericire poate c[ s[v`r=ise cea mai mare parte din nelegiuirile sale, ce vor fi devenit toate acestea? Vom vedea! Primele zile ce petrecu ]n ocna p[r[sit[ fur[ prea dureroase pentru d`nsul. }ntunericul cel mare, singur[tatea, patul s[u de paie =i m`ncarea cea pu\in hr[nitoare ]l adusese ]ntr-o stare grozav[ de paroxim =i de furie, ]nc`t urla ocna de vaietele =i t`nguielile lui. }n darn chema somnul ca s[-i aline durerile fizice =i morale, c[ci el fugea de la d`nsul sau, de=i venea c`teodat[ s[ ]nchid[ ochii lui cei sl[bi\i de lacrimi, dar la zgomotul unei pietricele sau a unei pic[turi de ap[ ce c[dea din pere\ii ocnei fugea =i-l l[sa iar[=i ]n prada tulbur[rii =i a disper[rii sale. Dar, dup[ ce trecu c`tva timp, el ]ncepu a se mai obi=nui cu noua sa locuin\[ =i deveni mai lini=tit, ba ]nc[, dup[ scrisorile ce scria pe la protectorii s[i =i r[spunsurile ]ncurajatoare ce primea, ]ncepuse a spera c[ peste pu\in va p[r[si ocna, ca s[ se mute iar[=i ]n palatele sale. Cu toate acestea r[ul ocnei ]ncepuse s[ road[ cu ]ncetul acea organiza\iune robust[; reumatismul ]i cuprinsese tot corpul, ochii i se umflaser[, facultatea auzului i se paralizase =i o tuse violent[ amenin\a din ce ]n ce mai mult existen\a lui. Aceasta era starea fizic[ =i moral[ ]n care se afla P[turic[ ]n ziua c`nd primi cele dou[ scrisori ce i le adusese Neagu. El =edea lungit pe patul s[u de paie =i a=tepta cu ner[bdare ora pr`nzului, ca s[-=i ast`mpere foamea ce ]ncepuse a-l turmenta. De ast[ dat[ ]ns[, c[m[ra=ul ]i trimise por\iunea ]naintea orei fixate. P[turic[, v[z`nd dintr-aceast[ schimbare ceva extraordinar =i poate chiar ]n favoarea sa, se repezi cu furie asupra co=ului cu merinde ce se cobora ]ncet, legat de o sfoar[. C[ut[ ]ntr-]nsul =i g[si dou[

246

Nicolae Filimon

scrisori pe care le lu[ cu ner[bdare nervoas[ =i, apropiindu-se de felinarul ce sta at`rnat deasupra patului s[u, deschise mai ]nt`i pe una dintr-]nsele =i citi cuvintele acestea: “Cucoane Dinule, Cu destul[ m`hnire te vestesc c[ cucoana Duduca, so\ia dumitale, a luat tot din cas[ =i a fugit cu un turc peste Dun[re, l[s`nd pe bie\ii copila=i pe drumuri. Mo=iile, viile =i casele dumitale s-au v`ndut la sultan-mezat, iar banii s-au trimis cu om domnesc, ca s[ se ]mpart[ la \[ranii ce se zice c[ i-ai s[r[cit, c`nd erai ispravnic. Vei =ti iar[=i c[ b[tr`nul dumitale tat[ a murit de inim[ rea, pentru afrontul ce i-ai f[cut, c`nd ai pus arn[u\ii de l-au dat afar[ din cas[. Al dumitale de aproape prieten =i frate S...” Iat[ =i cuprinderea celei de a doua scrisori: “Dinule, M-am dus de mai multe ori la vod[ s[-l rog pentru tine =i l-am g[sit totdeauna ne]nduplecat; iar ]n cele din urm[ mi-a spus-o ritos, c[ o s[ te lase s[ putreze=ti ]n ocna p[r[sit[, ca s[ sluje=ti de pild[ altor ho\omani ca tine. Vod[ a zis aceasta. N...” Aceste dou[ scrisori fur[ pentru P[turic[ o lovitur[ de tr[snet. Averile sale, c`=tigate prin nenum[rate crime =i la=it[\i, acum erau risipite ca praful ]n v`nt; so\ia fugit[, copiii l[sa\i ]n voia ]nt`mpl[rii, el chiar condamnat a muri cu ]ncetul ]n fundul ocnei p[r[site, chinuit de durere =i disperare. Ar fi fost o mare fericire pentru d`nsul dac[ aceste =tiri l-ar fi omor`t deodat[ sau i-ar fi paralizat inteligen\a, c[ci ar fi sc[pat de

Ciocoii vechi =i noi

247

toate suferin\ele morale =i fizice; dar provedin\a, ]n decretele sale cele nep[trunse de mintea omeneasc[, voise a-i l[sa neatinse toate facult[\ile, ca s[ guste =i el acel venin amar cu care ad[pase societatea at`ta timp. Dup[ ce se mai alinar[ dureroasele impresiuni ce l[sase ]n inima lui acele fatale scrisori, el c[zu pe patul s[u cel de paie =i ]ncepu a pl`nge cu amar =i a se lovi cu pumnii ]n cap de disperare. Se zice c[ ho\ii =i t`lharii sunt supersti\io=i =i f[r[ curaj la lovirile soartei. Nu =tim p`n[ la ce grad poate fi adev[rat[ aceast[ maxim[; =tim numai c[ P[turic[, acel om de fier care ]n furia ambi\iunii sale dispre\uise mustrarea de con=tiin\[ =i chiar pe Dumnezeu, acum devenise at`t de fricos, ]nc`t cel mai mic zgomot ]l f[cea s[ tremure. Uneori i se p[rea c[ vede umbra tat[lui s[u ie=ind din st`ncile titanice ale ocnei =i zic`ndu-i cu voce morm`ntal[: “Fiu nelegiuit! prive=te starea ]n care m-a adus r[utatea =i m`ndria ta! Dumnezeu, pe care l-ai dispre\uit at`ta timp, te veste=te prin mine ca s[-\i m`ntuie=ti sufletul prin c[in\[, c[ci trupul t[u nu va mai ie=i cu via\[ de aici.” Alte d[\i iar[=i i se p[rea c[ vede oameni sp`nzura\i, cu limbile ie=ite afar[ din gur[, pline de s`nge, =i femei slabe =i ur`te la fa\[ m`nc`ndu-=i copiii =i d`ndu-i =i lui s[ guste din c[rnurile lor reci =i putrede, ca unui pricinuitor al mor\ii lor. }n momentele unor asemenea oribile halucina\iuni mintea ]l p[r[sea cu totul, capul i se ]nfl[c[ra, ]=i rodea m`inile de disperare =i striga cu o voce r[gu=it[ =i tremur[toare: “Stafiile! stafiile! s[ri\i, cre=tini buni! Nu m[ l[sa\i s[ m[ str`ng[ de g`t aceste umbre ale lui Satana”; apoi, deschiz`nd ochii s[i ]nfl[c[ra\i =i r[t[ci\i de teroare, se repezea dintr-un loc ]ntr-altul =i ]ncepea iar[=i a striga: “Lua\i de l`ng[ mine pe aceste femei schiloade, c[ci m`inile lor cele uscate =i s`ngele ce vars[ din guri m[ ]nghea\[ de fric[!”

248

Nicolae Filimon

Dar toate rug[ciunile lui erau ]n darn; nimeni nu-l auzea, nimeni nu venea s[-i r[coreasc[ fruntea sa cea plin[ de sudori sau s[-i sting[ acea sete infernal[ ce-i usca gura =i pieptul. }n fine, dup[ o existen\[ mizerabil[ de =apte luni, ]=i dete sufletul ]n spasmuri =i p[r[sit de toat[ lumea. A doua zi dup[ moartea acestui monstru, popula\iunea Bucure=tilor se afla ]ntr-o mare agita\iune. Cauza ce pusese ]n mi=care pe ace=ti adev[ra\i str[nepo\i ai Grahilor1, venea de la vestea ce se r[sp`ndise c[ ]n acea zi era s[ se dea prin t`rg un falit fraudulos, iar dup[ aceea era s[-l \intuiasc[ dinaintea pr[v[liei lui, ca s[ serve de pild[ poporului. O mul\ime de curio=i de toate et[\ile =i clasele societ[\ii inundau pia\a Sf. George cel Nou; iar o alt[ grup[, destul de numeroas[, intrase ]n curtea sp[t[riei =i, cu toate c[ timpul era ploios ]n acea zi =i v`ntul nordului sufla cu t[rie, ei ]ns[ ]nfruntau cu b[rb[\ie =i ploaia =i frigul, numai ca s[ poat[ vedea acel spectacol barbar, ce-i delecta at`t de mult. }n fine, logof[tul sp[t[riei, v[z`nd ner[bdarea =i curiozitatea gloatelor, se ar[t[ ]naintea mul\imii =i citi cu voce tare hot[r`rea Departamentului de Criminalion, prin care condamna pe mofluzul mincinos a fi b[tut la spete prin toate pie\ele negu\[tore=ti =i a se \intui de urechi ]n fa\a pr[v[liei sale. Dup[ ce se termin[ citirea hot[r`rii, patru arn[u\i sp[t[re=ti intrar[ ]n temni\[ =i scoaser[ pe nefericitul falit cu capul ras, dezbr[cat p`n[ la mijloc =i cu m`inile legate una l`ng[ alta cu o funie lung[; iar dup[ aceea unul dintre arn[u\i apuc[ funia de 1

Tiberiu =i Caiu Grahus erau fii ai lui Semproniu Grahus =i ai Corneliei, fiica lui Scipion. Ace=ti adev[ra\i patrio\i romani, v[z`nd deplorabila stare ]n care ajunsese Roma, patria lor, din cauza rezbelului social, se ]ncercar[ a o ajuta ca s[ scape din pieire, dar am`ndoi c[zur[ victime ale furiei poporului. Mai mul\i scriitori de roman\e s-au servit de numele acestor doi celebri romani, numai ca s[ arate popula\iunea cea fluctuoas[ a Romei cei vechi. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

249

c[p[t`i =i ]ncepu a trage pe pa\ient dup[ sine, pe c`nd al\i, doi, pu=i unul de-a dreapta =i cellalt de-a st`nga pa\ientului, ]l loveau pe spinare cu nuiele de salcie. S`ngele ce s[rea din pielea nefericitului om, rupt[ ne]ncetat de lovituri, =i \ipetele lui de durere produceau diferite impresiuni ]n inima poporului: femeile =i oamenii cei milo=i cereau iertarea lui, iar gloata cea mare, ]n care intrau =i cei s[r[ci\i prin falimentul cel fraudulos, sim\eau o nedescriptibil[ bucurie pentru tot ce suferea pa\ientul =i la orice gemet de durere ei ]l apostrofau cu cuvinte ca acestea: “Bine-\i face, t`lharule, c-ai s[r[cit lumea!” “S[-i dea nuiele p`n[-i va c[dea toat[ carnea de pe spin[ri”, f[r[ a mai numi =i pe unii care strigau: “S[-l sp`nzure! sau s[-l puie ]n \eap[!” Vederea torentelor de s`nge =i pofta de r[zbunare iritase at`t de mult pe popor, ]nc`t dac[ s-ar fi aflat la aceast[ priveli=te barbar[ vreunul din acei filozofi umanitari, negre=it ar fi crezut c[ se afl[ ]n Roma gladiatorilor, ]n Roma martirilor, =i pe rom`ni i-ar fi luat drept acel mizerabil =i degradat popor al Romei imperiale care suferea sclavia =i umilirea f[r[ s[ murmure =i se revolta numai atunci c`nd ]i lipsea p`inea =i circul1. Aceast[ procesiune ]ngrozitoare trecu mai ]nt`i prin pia\a Sf. George cel Nou, de acolo intr[ ]n uli\a +elarilor =i, ie=ind pe la Curtea cea Veche, merse spre Sf. George cel Vechi; iar de aci intr[ ]n uli\a cea str`mt[ din dosul B[r[\iei, unde era s[ se petreac[ partea cea mai ]ngrozitoare a acestei oribile drame. Poporul, ce p[rea s[tul oarecum de ceea ce v[zuse p`n[ aci, pe dat[ ce se ]n=tiin\[ c[ a sosit timpul \intuirii, n[v[li cu furie asupra locului unde era s[ se s[v`r=easc[ aceast[ barbar[ fapt[. Curiozitatea era at`t de mare, ]nc`t unii din mul\ime intrau prin sil[ ]n casele =i pr[v[liile negu\[torilor, ca s[ poat[ privi mai bine 1

Poporul roman din timpul imperiului era a=a de demoralizat, ]nc`t se revolta numai c`nd ]i lipsea p`inea =i spectacolele =i striga: “Panem et circenses”. (n. N. F.)

250

Nicolae Filimon

execu\iunea; iar al\ii se suiau chiar pe acoperi=ul caselor, cu riscul de a c[dea =i a se zdrobi. }n momentul, ]ns[, c`nd executorul ridicase pe pa\ient ]n v`rful picioarelor =i se preg[tea s[-i \intuiasc[ urechile la st`lp, clopotele de la c`teva biserici ]ncepur[ a suna =i o psalmodie trist[ ajunse p`n[ la auzul mul\imii. Aceste c`nt[ri ie=eau din gurile c`torva preo\i =i c`nt[re\i ce petreceau la morm`nt un cadaver a=ezat ]ntr-un co=ciug modest =i purtat de patru postelnicei pe un pat mortuar, compus din lemn simplu =i c[ptu=it cu chembric[ verde. Poporul, ale c[ruia sentimente se schimbar[ foarte lesne, cum auzi c`nt[rile preo\ilor =i v[zu cortegiul funerar apropiindu-se, ]ncepu s[ se trag[ ]napoi cu respect, ca s[-i ]nlesneasc[ trecerea; dar aceast[ bun[voin\[ fu nefolositoare, c[ci din partea opus[ a uli\ei venea o c[ru\[ de \ar[ cu doi cai, ]n care era asemenea un co=ciug ]nchis =i un preot care citea cadavrului dintr-]nsul rug[ciunile de odihn[. Aceste dou[ procesiuni mortuare, neput`ndu-se vedea una pe alta din cauza poporului ce era adunat ]n centrul uli\ei, ]naintar[ una ]n contra alteia p`n[ la locul execu\iunii =i se oprir[, c[ci uli\a era at`t de str`mt[, ]nc`t era cu neputin\[ a trece una pe l`ng[ alta sau a se ]ntoarce una din ele ]napoi, spre a putea trece cealalt[. }n fine, ba=-bulucba=a al sp[t[riei, ]ns[rcinat cu executarea hot[r`rii, v[z`nd aceast[ ]ncurc[tur[, f[cu semn executorului s[-=i termine lucrarea. Un \ip[t ascu\it =i nervos, repetat de mai multe ori, anun\[ poporului c[ \intuirea s-a terminat. Gloatele disp[rur[ ]ntr-o clip[: totul intr[ ]n t[cere, numai cele dou[ procesiuni st[teau una ]n fa\a celeilalte dinaintea falitului \intuit. Ar fi zis cineva c[ ]ntre mor\ii din cele dou[ co=ciuge =i negu\[torul cel \intuit exista o leg[tur[ fatal[ sau o ur[ ne]mp[cat[. Ei bine, aceast[ leg[tur[ exista ]n adev[r, c[ci cadavrul cel purtat pe pat mortuar =i ]nso\it de preo\i =i c`nt[re\i era al postelnicului

Ciocoii vechi =i noi

251

Andronache Tuzluc; cel de-al doilea cadavru, tras de doi cai de sat ]n acea c[ru\[ mizerabil[, era al lui Dinu P[turic[; iar mofluzul cel \intuit era Costea Chiorul, care, de=i cam t`rziu, lu[ ]ns[ o aspr[ r[spl[tire pentru toate crimele ce s[v`r=ise. Iat[ cum ]=i terminar[ cariera vie\ii ace=ti trei scelera\i. }nt`mplarea voise ca ei s[ se mai ]nt`lneasc[ ]nc[ o dat[ ]nainte de a se prezenta lui Dumnezeu spre a-=i da seama de relele ce s[v`r=iser[ pe acest p[m`nt. C`t despre chera Duduca, am aflat mai ]n urm[ c[ ea, voind s[ fac[ pe cocheta =i ]n casa noului ei b[rbat, fu descoperit[ de d`nsul =i trimis[ ]naintea cadiului, care ordon[ s[ o coas[ ]ntr-un sac =i apoi s[ o arunce ]n valurile Dun[rii, dup[ cuprinderea legilor musulmane.

252

Nicolae Filimon

CUPRINS

EPILOG

DIN OPINCAR MARE SP{TAR La 23 aprilie, anul 1825, locuitorii Bucure=tilor erau cuprin=i de frigurile veseliei =i ale pl[cerii; ei serbau ziua sf`ntului Gheorghe, vechiul patron al Rom`niei. Uli\ele mari =i mici erau m[turate =i stropite cu ap[; pr[v[liile negu\[torilor =i casele boierilor erau ]mpodobite cu ramuri de salcie =i iarb[ verde. Un cer senin =i un soare dulce de prim[var[ veneau s[ completeze acest cadru magnific ce pref[cuse ora=ul ]ntr-o gr[din[ improvizat[. Podul Mogo=oaiei era plin de privitori de am`ndou[ sexele =i din toate clasele societ[\ii, bine ]nve=m`nta\i =i cu fe\ele z`mbitoare. Ei se ]ndreptau c[tre m[n[stirea Mihai vod[, unde era s[ se s[v`r=easc[ ]ntr-acea zi o nunt[ domneasc[. Pe am`ndou[ laturile uli\ei pe de podul D`mbovi\ei ce duce la Mihai vod[ erau brazi ]nfip\i ]n p[m`nt =i ]mpodobi\i cu panglice =i beteal[ de fir. }naintea acestor brazi erau dou[ r`nduri de catane sp[t[re=ti, ]mbr[cate cu mintene, poturi (n[dragi) =i ghebe scurte, ]mpodobite cu g[itane tricolore; iar pe cap purtau c[ciuli cu floace albastre =i drept toat[ arm[tura aveau c`te o pu=c[ pus[ pe umeri =i c`te un pistol la br`u. La spatele acestor osta=i se formase pe am`ndou[ p[r\ile piramide de curio=i, care a=teptau cu ner[bdare trecerea alaiului domnesc. Dar a=teptarea nu fu lung[, c[ci peste pu\in se ar[t[ ]naintea lor spectacolul ce le a\`\ase at`t de mult curiozitatea. Alaiul sosea.

Ciocoii vechi =i noi

253

Acest cortegiu princiar era or`nduit astfel: Avangarda se compunea din brasla agiei, alc[tuit[ din c[l[re\i polcovnice=ti c[l[ri =i arma\i; vel-c[pitan de cazaci cu steagul =i tobo=arul s[u; talpa=ii dorob[n\e=ti pede=tri cu tobele, chiverele =i cimpoaiele lor; vel-c[pitan de doroban\i cu zapciii s[i =i cu c`\iva din brasla armeneasc[, cu steag =i tobe dup[ d`n=ii; podari pede=tri cu topoarele pe umeri; cazacii agie=ti pede=tri, cu cimpoaie =i tobe; v`n[torii, asemenea; c[pitanii de agie ]narma\i; ceau=ul agiesc cu logof[tul agiesc; polcovnicul de poduri cu polcovnicul de ciocli; polcovnicul de v`n[tori cu polcovnicul de T`rgovi=te; apoi marele ag[ cu podoabele lui dup[ obicei. Dup[ ace=tia venea brasla sp[t[reasc[ alc[tuit[ din lefegii cu steagul c[l[ri; marele c[pitan de lefegii cu zapciii, buciucul, tobo=arii =i s`rmaciul1 s[u; seimenii-c[l[ri ]narma\i =i ]mbr[ca\i cu haine ro=ii =i mo\uri galbene, ba=-bulucba=a cu steagul cel mare, cu tobe =i s`rmaci, scutelnicii sp[t[re=ti ]narma\i, apoi marele sp[tar. Dup[ d`n=ii venea brasla marelui portar cu toat[ ecpaiaua (suita) sa; marele arma= cu steagurile \[rii, cu tr`mbi\ele =i cu arm[=eii s[i; apoi venea careta domneasc[ tras[ de =ase arm[sari vine\i cu doi ciohodari pe capr[, doi ]n coad[ =i al\i =ase ]mprejurul caretei, to\i ]mbr[ca\i ]n haine ro=ii cu fir =i cu i=lice rotunde de samur. }n aceast[ caret[ =edeau un june =i o t`n[r[ fat[. El era ]nve=m`ntat cu anteriu de suvai alb cu v[rguli\e de fir brun, avea fermen[ de buhur ca paiul gr`ului =i giubea de zuf albastru-deschis. Peste mijloc era ]ncins cu un br`u de tulpan alb, iar pe cap avea fes ro=iu de |arigrad. Juna fat[ era ]mbr[cat[ cu rochie alb[ de tulpan =i ]ncins[ peste mijloc cu un cordon de panglic[ ro=ie ]ncheiat[ cu o cataram[ ferecat[ cu diamante; pe cap purta o diadem[ de berliante =i beteal[; la g`t avea un ghiordan de rubine, iar 1

S`rmaci se numea un fel de g`rbaci sau bici de s`rm[. (n. N. F.) De fapt — surlar, trompetist.

254

Nicolae Filimon

]n urechi cercei de smarand ]nconjura\i de diamante. Am`ndoi ace=ti juni erau de o frumuse\e rar[, =i, dup[ privirile furi=e ce-=i aruncau unul altuia, sem[nau a fi cuprin=i de un amor ]nfl[c[rat. Careta mergea ]n pasul cailor, ocolit[ de ciohodari, iar dup[ d`nsa venea restul alaiului compus din tagmele acestea: calemul arm[=iei cu ftori =i treti-arma= cu ecpaiaua lor, ]n mijlocul c[rora era marele arma= cu haine muiate ]n fir, steagul cel mare al \[rii, l[utarii =i tr`mbi\a=ii domne=ti, uruc-bairam, tuiurile, sacagii domne=ti =i salahorii cu be\ile ]n m`ini; apoi cei doisprezece cai domne=ti ]mpodobi\i cu cioltare (valtrape) de fir =i cu calcane de argint suflate cu aur =i cu pene de stru\ ]n frunte. Ace=ti cai erau condu=i de comi=i domne=ti =i ]nconjura\i de ciohodari. Dup[ ace=tia veneau comi=ii, rahtivanii =i postelniceii c[l[ri, ]mbr[ca\i cu capoturi ro=ii =i purt`nd ]n m`ini semne domne=ti. Apoi veneau treti-logof[t cu treti-vistier, ftori-logof[t cu ftori-vistier, iar ]n mijlocul lor era marele comis cu ciau=ii =i capugiii ]mp[r[te=ti ]nso\i\i de c[l[re\i turci =i rom`ni. Dup[ d`n=ii venea ecpaiaua domneasc[ =i se ]ncheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor =i a sat`ra=ilor, c[pitani agie=ti =i sp[t[re=ti, tufeccii, mataragii-iamac, sarai-iamac, icioglani cu agaua lor, peicii =i hasah`rliii1; iar ]n urm[ de tot venea tagma Divanului, purt`nd topuzul, sangeacul =i semnul domniei, ]nconjurat de copiii din cas[ purt`nd prapurile \[rii. Pe c`nd acest alai defila pe uli\a Mihai vod[ cu acea pomp[ de m[rire cunoscut[ numai la cur\ile orientale, Grigore Vod[ Ghica, ]mpreun[ cu mitropolitul \[rii, doamna cu boierii cei mari =i bini=lii s[i, a=teptau ]n u=a bisericii sosirea mirilor. }n fine ei sosir[ =i intrar[ ]n biseric[, unde se s[v`r=i ceremonia religioas[ a cununiei cu mare magnificien\[; iar dup[ s[v`r=irea cununiei domnitorul zise ginerelui cu glas tare =i majestuos: 1

Peici =i hasah`rlii — garda de corp a domnitorului sau a cur\ii domne=ti. (n. N. F.)

Ciocoii vechi =i noi

255

— Iat[, te cinstesc cu caftanul de mare sp[tar =i te fac caimacam al Craiovei, ca s[ r[spl[tesc bun[tatea sufletului t[u =i slujbele ce ai f[cut \[rii; fii fericit! Junele f[cu m[tanie =i s[rut[ m`na domnitorului, apoi se retrase plin de bucurie c[-=i ajunsese \inta aspira\iunilor sale, iar[ juna lui so\ie c[zu pe bra\ele p[rintelui ei, obosit[ de nea=teptata fericire, =i-i s[rut[ m`na cu fierbin\eal[. Acest so\ fericit era Gheorghe, fostul v[tav de curte al postelnicului Andronache Tuzluc; era acel june m[rinimos ce l-am v[zut sacrific`ndu-se ca s[ scape pe st[p`nul s[u de s[r[cie =i de ru=ine. El venea s[ arate rom`nilor c[ este de ajuns ca omul s[ fie bun =i ]nzestrat de natur[ cu virtu\i =i inteligen\[ =i, fie condi\iunea sa oric`t de obscur[ la ]nceput, el va ajunge la m[rire. C`t despre juna sa so\ie, ea este frumoasa Maria, fata banului C..., care, de=i iubise pe Gheorghe cu mult[ pasiune, dar preferase mai bine moartea, dec`t o fericire trec[toare =i dob`ndit[ prin c[lcarea ]ndatoririlor sale de bun[ fiic[; suferin\ele =i disperarea ei erau acum r[spl[tite de ajuns. Finele “ C i o c o i l o r v e c h i ”

256

Nicolae Filimon

CUPRINS

APRECIERI Dac[ proza noastr[ literar[ ]ncepe la 1840, odat[ cu Alexandru L[pu=neanu al lui Costache Negruzzi, punctul de plecare al romanului trebuie c[utat abia ]n Ciocoii lui N. Filimon: i-a fost, a=adar, dat acestui “copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu plete de \`rcovnic”, corist ]n trupa Madamei Karl, flautist ]n trupa lui Papa Nicola =i aspirant la preo\ie, i-a fost dat acestui obi=nuit al gr[dinilor Bucure=tilor, tovar[= de chefuri al lui Anton Pann, Unghiurliu, Ciosea =i N[nescu, i-a fost dat acestui “m[lai mare”, cum ]l numeau prietenii, s[ scrie acum cincizeci de ani primul roman de observa\ie social[. (...) F[r[ a fi un monument estetic, Ciocoii lui Filimon sunt o oper[ viabil[: o fresc[, neispr[vit[, dar ]nc[ destul de vast[, str[b[tut[ de o ac\iune epic[ nu ]n de ajuns de ferit[ de invazia am[nuntelor: o fresc[ ]n care semnificativul ]n[bu=e esteticul, iar cronologicul d[uneaz[ compozi\iei. Puterea de observa\ie este ]ns[ incontestabil[; ]n capitole, inegal interesante =i uneori strict didactice, se desf[=oar[, astfel, ]ntregul tablou al acestei societ[\i de sf`r=it de regim, de la Vod[ Caragea =i p`n[ la indivizii echivoci ce tr[iau din f[r`miturile bogatului praznic fanariot. (...) Romanul nu ne-a dat ]ns[ numai fresca unei epoci, ci ne-a creat =i un erou (Dinu P[turic[ — n. red.) reprezentativ epocilor de forma\iune. E. LOVINESCU: Introducere, ]n ed. N. Filimon, Ciocoii vechi =i noi..., Editura Ancora, Bucure=ti, f.a., p. 9—11. Pe bun[ dreptate scrie dl Iorga despre Filimon, func\ionar ]n ultima parte a vie\ii lui la Arhivele Statului, ca de unul ce “=tie s[-=i ]ntrebuin\eze vremea”. Calit[\i ce se ]nt`lnesc ]n ambele sale opere: =i ]n Nenorocirile unui slujnicar, publicat ]n 1861, fugitiv episod din via\a unui anticipat Ric[ Venturiano (cum ]l nume=te dl Mihail Dragomirescu pe slujnicarul Mitic[ R`m[torian), =i ]n Ciocoii vechi =i noi, desigur nu “roman\”, ]n care s[ se desf[=oare peripe\iile unei intrigi, ci mai cur`nd

Ciocoii vechi =i noi

257

“o colec\iune de tablori adev[rate =i vii ale obiceiurilor =i moravurilor noastre din epoca de tranzi\iune”, cum bine diagnosticheaz[ Ion Ghica. O fresc[ de moravuri, ]n care interesul st[ ]n personalitatea pictorului. Ciocoii vechi =i noi e o astfel de fresc[, =i personalitatea scriitorului r[zbate prin paginile acestei cronici a moravurilor, din vremea lui Caragea =i p`n[ la Grigore Ghica. R[zbate =i rupe unitatea lucr[rii. O personalitate satiric[, ]n care satira trece mai adesea de partea =arjei: deci exagereaz[. Filimon ia atitudine ]n fa\a evenimentelor din chiar pragul operei lui. Dedica\ia c[tre domnii ciocoi, “ace=ti str[luci\i luceferi ai vi\iilor”, prologul ce accentueaz[ aceast[ pornire, ca o sintetic[ diagram[ a povestirii ce va s[ urmeze, =i-n care e vorba de “lepra societ[\ii”, de “vipere” =i alte atribute ale spe\ei ciocoie=ti, deschid =i indic[ drumul cronicii. Povestirea se urmeaz[ ]n aceea=i atmosfer[ de interven\ie nelipsit[ a scriitorului, din prima zi a sosirii lui Dinu P[turic[ la curtea postelnicului Andronache Tuzluc =i p`n[ la cea din urm[, a nun\ii dintre Maria, fiica banului C..., =i t`n[rul Gheorghe, geniul bun =i de antitez[ al povestirii. Ascensiunea lui Dinu P[turic[ nu era opera perfidelor lui calit[\i. Autorul face trup =i suflet cu eroul s[u, ]l cam m`n[ de la spate =i ]l trece, vr`nd-nevr`nd, prin treptele m[ririlor, p`n[ la bolta umed[ a ocnei p[r[site. E un ciudat caz de simbioz[ literar[. Scris[ ]ntr-un stil, ]n cea mai mare parte, de roman-foileton, cu digresiuni v[t[m[toare, cu aparat de informa\ie ]ngreuind mersul povestirii, aceast[ cronic[ are un suflu de via\[ ce vine din alte regiuni dec`t ale operei ]nse=i. Patima pe care scriitorul o pune ]n urm[rirea destinelor, a=a cum el le-a prev[zut eroilor s[i, te fur[ =i ]nlocuie=te jocul estetic, al emo\iilor de art[ pe care ar trebui s[ le provoace un joc critic. D. PANAITESCU PERPESSICIUS, Cuvinte despe Nicolae Filimon, ]n vol. Opere, 2, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 51—52. Caracterele romanului popular sunt de la primele pagini evidente ]n Ciocoii vechi =i noi. Scriitorul are un ideal social =i etic, vrea s[ reformeze societatea, s-o moralizeze. O dedica\ie, un prolog =i numeroase dizerta\ii vorbesc despre onoare =i virtu\ile cet[\ene=ti, despre amorul de patrie, libertate, egalitate =i devotament, despre independen\a presei =i adev[rata civiliza\ie =i alte de acestea cu indignare pentru cine dispre\uie=te atare bunuri sau le ia ]n de=ert. Romancierul are preten\ia de a face roman social, c[ci eroul, Dinu P[turic[, este exponentul categoriei ciocoilor, adic[ a parveni\ilor. Virtutea este r[spl[tit[ =i nelegiuirea sanc\ionat[ =i cititorul are satisfac\ia de a asista la restabilirea drept[\ii. Dinu P[turic[ e o slug[ rea, iar Gheoghe e o slug[ bun[. Temporar, P[turic[ ]nvinge =i Gheorghe e n[p[stuit, dar la sf`r=it situa\iile se r[stoarn[. Scriitorul recunoa=te trei clase: boieri, negu\[tori,

17

Ciocoii vechi =i noi

258

Nicolae Filimon

\[rani =i fiec[reia ]i remarc[ unele cusururi, totu=i (]ngustime de vederi a vremii) de nic[ieri nu rezult[ c[ ar ]ntrevedea putin\a =i necesitatea lichid[rii claselor ap[s[toare. G. C{LINESCU, Nicolae Filimon, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1959, p. 196. Filimon descoperise ciocoiul ]n mediul citadin, ac\ion`nd ]n domeniul socialeconomic, aspir`nd ]ns[ =i la prezumtive veleit[\i politice. (...) Diliu Zamfirescu, mai t`rziu, ]n Via\a la \ar[ (1894) =i ]n T[nase Scatiu (1896), ]l va fixa ]n mediul rural, asimil`ndu-l cu mo=ierul spoliator, grob, cu suflet de vechil, tiran =i insensibil; pentru ca, prin Sf`r=it de veac ]n Bucure=ti (1944) al lui Ion Marin Sadoveanu, tipul s[ se re]ntoarc[ ]n mediul citadin, ref[c`nd ]ntruc`tva cariera lui Dinu P[turic[. Ion Marin Sadoveanu reia, de altfel, ]n romanul s[u problematica “roman\ului” lui Nicolae Filimon, prezent`nd asaltul sus\inut pe care elemente ale burgheziei aflate ]n rapid[ ascensiune ]l dau ]mpotriva aristocra\iei autohtone ajunse ]n crepuscul: Iancu Urmatecu, arhivat la “trebonal”, unde baronul Barbu avea numeroase =i complicate procese, ajunge omul de ]ncredere al boierului =i administrator al uria=ei averi funciare a acestuia. Aduc`ndu-l pe Barbu pe marginea ruinei economice, Iancu Urmatecu se ]nal\[ sistematic pe scara social[, devenind el ]nsu=i mare proprietar. Cu un remarcabil sim\ al adev[rului istoric, st[p`n pe arta de a reflecta realitatea ]n datele ei esen\iale, familiarizat cu tehnica balzacian[, Ion Marin Sadoveanu realizeaz[ un ]nchegat roman de observa\ie social[ =i de tipologii, marc`nd, prin replic[, procesul sensibil ]nregistrat, ]ntre timp, de realismul critic, ]n proza rom`neasc[. }n Sf`r=it de veac ]n Bucure=ti nu ne mai ]nt`mpin[ tendin\ele ostentativ moralizatoare, nici parantezele discursive, nici disocierea eronat[ a boierului de ciocoi, nici amestecul nedisimulat al naratorului ]n caracterizarea =i evolu\ia personajului, prin comentarii polemice sau prin pedepsirea exemplar[ a unor eroi ca P[turic[ sau Scatiu, =i nici inexperien\[ ]n folosirea tehnicii narative realiste. }n r[stimpul scurs de la apari\ia Ciocoilor vechi =i noi romanul rom`nesc beneficiase de contribu\iile str[lucite ale unor me=teri ca Ion Slavici, Ion Ag`rbiceanu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, G. C[linescu =i probase posibilit[\ile infinite oferite de metoda realist[. Dar meritul pionieratului ]i apar\ine lui Filimon. AUREL MARTIN, Prefa\[ la ed. N. Filimon, Ciocoii vechi =i noi, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1964, p. XXXVIII—XXXIX. Primul nostru roman estetice=te notabil poart[ vizibil semnele lipsei de maturitate a acestui gen ]n literatura rom`n[ la acea dat[. Scriitorii no=tri ]nc[ nu =tiu s[ construiasc[ romane. Ei n-au ]nc[ un poten\ial arhitectonic pentru mari

Ciocoii vechi =i noi

259

dimensiuni =i nu =tiu cum s[ ]mbine diferitele p[r\i ale edificiului ]ntr-un corp armonios. Schel[ria e ]nc[ neconsolidat[: ]i lipsesc unele elemente =i are altele de prisos. E ceea ce se constat[ =i la Ciocoii vechi =i noi. Autorul nu st[p`ne=te ]nc[ tehnica compozi\iei; schematic pe alocuri, romanul e prea ]nc[rcat ]n altele =i cu un sf`r=it ratat. Cu toate acestea, el reprezint[ o cotitur[ ]n literatura noastr[. Filimon trateaz[ materialul la modul monografic =i preocuparea lui de a reda epoca este at`t de concret[, ]nc`t nu se sfie=te s[ introduc[ ]n roman capitole cu caracter oarecum independent, precum Teatrul ]n |ara Rom`neasc[ sau Italiana ]n Algir. Acestea sunt un ecou al activit[\ii lui publicistice, dar documenta\ia este elocvent[ =i ea atest[ ]n plus concep\ia realist[ a scriitorului. Critic al societ[\ii rom`ne=ti ]ntr-o epoc[ de transform[ri structurale, Filimon a ]mbr[\i=at cu privirea lui p[trunz[toare prima jum[tate din veacul ]n care poporul rom`n intr[ ]n perioada modern[ a istoriei sale. }ntre momentul ]n care apar pe scena istoriei Dinu P[turic[ =i, respectiv, Mitic[ R`m[torian e o distan\[ de patru decenii. Dar am`ndoi sunt reprezentan\ii tipici ai noii clase ]n ascensiune. Un asemenea proces de devenire istoric[ a unei clase sociale implic[ o infinitate de aspecte economice, politice, morale. Balzac le-a recreat f[r[ a le fi epuizat, ]n zeci de volume. Filimon, ]n cu totul alte condi\ii culturale, av`nd ]n urma lui doar o firav[ tradi\ie realist[, n-a putut cuprinde ]n nuvela =i ]n romanul lui dec`t c`teva momente =i c`teva tipuri din aceast[ infinitate. Dar ceea ce a prins e tipic (...) Scris ]n perioada ]n care autorul lucra la Arhivele Statului =i beneficia de posibilit[\ile oarecum exhaustive de documentare, Ciocoii vechi =i noi este un muzeu viu al istoriei rom`ne=ti de acum un veac. Ca =i nuvela Nenorocirile unui slujnicar, romanul d[ impresia unei piese ]n care ]ntreaga aparatur[ regizoral[ e pe scen[, sub ochii spectatorului, culisele fiind desfiin\ate. Dar tocmai aceasta ]i spore=te autenticitatea. Prologul are tehnica =i stilul unui rechizitoriu dintr-un mare proces social, ]n care acuzarea urmeaz[ apoi a fi sus\inut[ de martori, cu documente, reconstituiri de fapte. Cercet[torii au subliniat caracterul dramatic, scenic al romanului, capacitatea autorului de a da relief =i mi=care nara\iunii epice. Factura realist[ a compozi\iei echivaleaz[ cu un fascicul de lumin[ lucid[, adic[ modern[, asupra unei lumi apuse, dar nu mai pu\in parte component[ din istoria noastr[ social[. Impulsul de a promova ]n ierarhia social[, setea nem[surat[ de avere, energia, ingeniozitatea =i totala lips[ de scrupule ale noii clase sunt concentrate ]n c`teva personaje de prim-plan: Dinu P[turic[, Chera Duduca =i Costea bogasierul. Cel dint`i poten\eaz[ la maximum specificul “ciocoiului”. Ambi\ia unit[ cu perseveren\a, slug[rnicia ]mbinat[ cu viclenia, l[comia cu rapacitatea =i ]ndr[zneala

260

Nicolae Filimon

cu cinismul — acesta e paralelogramul de for\e al lui P[turic[. Seva celui mai nest[vilit egoism impulsioneaz[ o mecanic[ sufleteasc[ nu prea complex[, dar perfect pus[ la punct. GEORGE IVA+CU, Istoria literaturii rom`ne, 1, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1969, p. 501 =i urm. ... Ciocoii vechi =i noi este un roman de autentic realism, important totodat[ =i prin aceea c[ reprezint[ primul roman rom`nesc realizat la un nivel de art[ superior, dup[ toate regulile moderne ale speciei. Este de fapt =i opera care-l consacr[ pe Nicolae Filimon ]n istoria literaturii rom`ne. TEODOR V~RGOLICI, Retrospective literare, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1970, p. 201. }n ciuda criticilor severe care se pot aduce mijloacelor =i aptitudinilor artistice ale lui Nicolae Filimon, ar fi o gre=eal[ s[-l socotim doar un scriitor norocos. Deoarece opera sa, a=a cum se prezint[, oric`t de imperfect[, neangaj`ndu-ne estetic direct, oblig`ndu-ne s[-i suplinim lipsurile prin propria noastr[ capacitate de crea\ie sensibil[ ]mbog[\it[ de cultur[ =i de experien\[ artistic[ =i critic[, ]nseamn[ ]n literatura rom`n[ un punct de reper, un model pe c`t de imperfect, de contrazis ]n termeni, pe at`t de pregnant. Un caz ]n care, de=i esteticul se afl[ ]n grea suferin\[, istoria literar[ este ]n m[sur[ s[-l considere ca fenomen in nuce, fiindc[ s`mburele estetic,oric`t de m[runt, are uneori valen\e neprev[zut de numeroase =i solide cu alte valori ce \in deopotriv[ de sfera culturii =i artei; =i ]n acel s`mbure estetic bine protejat ]n ansamblul axiologic ce-l ]nconjoar[ \`=nesc =i se dezvolt[, de-a lungul timpului, progeniturile sale majore. I. NEGOI|ESCU, Analize =i sinteze, Editura Albatros, Bucure=ti, 1976, p. 90—91. Secolul trecut a dat c[r\i ce au destinul acelei p[s[ri de care vorbe=te Nicolae Filimon, “fenicele de=ertului”, care, “dup[ ce ]mb[tr`ne=te bate din aripi =i se aprinde, apoi iese din cenu=a ei mai forte dup[ cum era ]nt`i”. Dintre acestea este Ciocoii vechi =i noi. ADRIANA ILIESCU, Proza realist[ ]n secolul al XIX-lea, Editura Minerva, 1978, p. 91.