Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni, Fisa de Lectura [PDF]

Zitiervorschau

Fișă de lectură Titlul operei literare: „Cel mai iubit dintre pământeni” Autorul: Marin Preda Date importante despre viața și activitatea autorului: Marin Preda a fost unul dintre cei mai de seamă scriitori români postbelici. Acesta s-a născut în data de 5 august 1922 în satul Siliștea-Gumești, județul Teleorman. Debutul literar al scriitorului are loc în aprilie 1942, cu schița „Părlitu'”, în ziarul „Timpul”, la câteva ședințe ale cenaclului „Sburătorul”, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde impresionează auditoriul cu nuvela „Calul”. Opera este inclusă în volumul său de debut din 1948, intitulat „Întâlnirea din pământuri”.  În anul 1952, Marin Preda devine redactor la revista „Viața românească”, urmând ca în 1956 să fie distins cu Premiul de Stat pentru romanul „Moromeții”. În 1968, Marin Preda este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar doi ani mai târziu, devine director al editurii „Cartea Românească”. Marin Preda s-a stins din viață în anul 1980, la Mogoșoaia, în data de 16 mai, iar apropiații scriitorului consideră că moartea acestuia este legată de romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” și implicațiile sale politice. Mormântul lui Preda se află în Cimitirul Bellu. Alte opere ale autorului: Moromeţii” (vol.I în 1955 şi vol. al II-lea în 1967), „Risipitorii” (1962), „Intrusul” (1968), „Marele singuratic” (1972), „Delirul” (1975) Specia literară: Roman Tipul romanului: roman psihologic de tip subiectiv, roman total (reunește mai multe tipuri ale acestei specii: jurnalul, romanul de dragoste, politic, social, eseistic, psihologic). Genul literar: Genul epic Semnificația titlului: Titlul romanului face referire la o replică a ultimei iubite a protagonistului, Suzy Culala. Aceasta îl întreabă: „Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?”. În mod ironic, lipsa de sinceritate a lui Suzy cauzează condamnarea și închiderea personajului principal. Astfel, „cel mai

iubit dintre pământeni”, departe de a fi un personaj fericit, este în permanență chinuit de cei pe care îi iubește. Tema principală: Tema romanului este iluzia fericirii atinsă prin iubire, caracteristică tipologiei intelectualului aspirant către absolut. La această iluzie se adaugă imposibilitatea evadării individului din contextul istoric în care trăiește. Marin Preda dezvoltă tema raportului dintre ființa umană şi istorie, a destinului în mâinile căruia omul devine maleabil, separat de voința proprie.  Perspectiva narativă: Până la capitolul al XIII-lea din volumul al III-lea, perspectiva narativă este homodiegetică, întâmplările sunt povestite la persoana întâi, iar naratorul este intradiegetic. În capitolele XIII și XVIII, povestirea este continuată de Ștefan Pop, din perspectivă intradiegetică. Începînd cu capitolul al XVIII-lea, este reluată perspectiva autodiegetică. Tiparul narativ este cel auctorial. Rezumat pe scurt: Volumul întâi se deschide cu o meditație a protagonistului, Victor Petrini, despre care aflăm că va fi condamnat la închisoare pe viaţă. Își amintește de el însuși în postura de adolescent singuratic, cu o atitudine mereu tranșantă. Aflăm despre prima experiență amoroasă împărtășită a lui Victor, când o întâlnește pe Nineta din clasa a şasea (care era prostituată). Apoi urmează o fată de la facultate („Cărprioara”), care trecea examenele datorită frumuseții sale. Aceasta l-a înșelat, iar cei doi s-au despărțit. Ea l-a căutat la școală, explicându-i că își dăduse seama de faptul că îl iubea doar pe el. De fapt, cel cu care îl înșelase o părăsise și era însărcinată cu el. Victor nu o accepta cu copilul altuia, așa că au mers împreună la doctor pentru avort. Fata a murit, doctorul fiind beat, iar sarcina, înaintată.  Partea a doua a romanului surprinde finalul celui de-al Doilea Război Mondial. La şcoala de ofiţeri de artilerie, Victor s-a împrietenit cu un coleg deal său, Petrică Nicolau. Petrini s-a îndrăgostit de soția lui Nicolau, Matilda, și a ajuns să se însoare cu ea după doi ani. Matilda nu poate crea o legătură spirituală cu soţul ei (care devenise asistent universitar). Între timp, căsnicia celor doi ajunsese să nu mai funcționeze aproape deloc, deși îi era greu să renunțe la ea, când Matilda a rămas gravidă și a născut o fetiţă pe nume Silvia.  În timpul unei discuții cu Ion Micu, lui Petrini i-a venit ideea cu „Era Ticăloşilor”, un titlu de eseu la care lucra. Micu fusese ameninţat cu concedierea din postul său de profesor și trebuia să se supună condițiilor. Între timp, acesta îl cunoscuse pe Ştefan Pop (Ciceo), care devenise judecător. Se revine la prezent (în celula lui Petrini, care-şi scrie memoriile). Ciceo vine în vizită și îi aduce mâncare şi un flacon (probabil otravă). Dacă va fi

condamnat la 20 de ani de închisoare, Petrini nu mai voia să trăiască. Singurul lucru pe care-l mai dorea era să-şi termine cartea.  Odată cu sfârșitul părții a patra, Petrini a fost arestat în urma unei neînțelegeri. Partea a cincea se deschide chiar cu interogatoriile la care a fost supus Petrini. Acesta a fost condamnat la 3 ani de muncă forţată la minele de plumb din Baia Sprie. Acolo, Petrini a omorât un jandarm care îi supraveghea, aruncându-l în mină de la o înălţime mare. Când Victor revine acasă, Matilda îi spune că, dacă ea nu ar fi intervenit la timp cu ajutorul lui Vaintrub şi a unei colege, ar fi putut primi șapte ani de închisoare în loc de trei. Petrini a încercat să își găsească prietenii, dar a fost primit cu răceală. Căutând un loc de muncă, Petrini s-a dus la Braţele de Muncă şi după trei zile a primit un post la deratizare. Din nefericire, Matilda vedea o problemă de nedepășit în noua condiție socială a soțului său, iar cei doi se despart. Petrini şi-a dat seama că a fost înşelat cât timp a stat la închisoare chiar cu Mircea, omul care l-a ajutat să i se reducă pedeapsa. Apoi, s-a angajat pe un post de strungar, cu ajutorul tatălui său. La o adunare sindicală, Petrini a văzut-o pe Nineta, prima lui dragoste. Povestea de iubire sa reluat. Din păcate, Victor trebuia să părăsească urgent uzina, deoarece se aflase despre aventura lor. Petrini și-a dat demisia din uzină şi a devenit contabil. Petrini îşi vizita fetiţa în fiecare duminică. Matilda l-a întrebat dacă o mai iubea, apoi dacă vrea să accepte ajutorul lui Mircea ca să intre la universitate. Petrini nu a fost de acord să fie umilit încă o dată. După această discuţie, Petrini nu şi-a mai putut vedea fetiţa mult timp, iar aceasta s-a îndepărtat foarte mult de el. Volumul al doilea se încheie cu moartea mamei lui Petrini, care se desparte de viaţă îndurerată şi plină de resentimente.  Dorind să umple golul lăsat de moartea mamei, Victor o cunoaște pe Suzy Culala. Ea îi ascunde bărbatului faptul că era măritată. În timp ce se aflau la munte, Suzy şi Victor sunt urmăriţi de către soțul femeii, hotărât să-i ucidă. Pentru a se apăra, Petrini îl împinge în prăpastie, astfel săvârşind a doua crimă. Mărturisindu-şi fapta, Victor este închis din nou, timpul detenţiei fiind şi cel în care îşi scrie jurnalul. Eliberat după doi ani, se mutase în casa părinţilor, unde locuia cu tatăl său, cu care se împăcase. A devenit profesor de franceză într-o comună apropiată. Singurul motiv pentru care mai trăia era fetiţa, care îl vizita zilnic. Îşi aducea aminte de vizita pe care i-a făcut-o Suzy la închisoare. Petrini i-a spus că o iubea mult, dar nu mai avea încredere în ea, iar Suzy nu înţelegea importanța încrederii pentru reușita unei relații. Au mai încercat în zadar să ofere o șansă relației dintre ei. Ea a obţinut un paşaport spre Italia, unde a și rămas. Petrini s-a gândit să arunce manuscrisul pe foc, dar s-a răzgândit, trebuia să facă cunoscut lumii cât a iubit şi cât a

pătimit. La urma urmei, existența se sprijinea pe dragoste, iar „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Astfel, Petrini înţelege că mitul fericirii prin iubire va dăinui etern.