Ce Simt Fata de Ceilalti [PDF]

Zitiervorschau

CE SIMT FAŢĂ DE CEILALŢI Fişa are patru sectoare: - spaţiu pentru decupare şi desen - Andrei şi Ioana ajutând o femeie bătrână să urce scările. Copiii îi duc sacoşele şi o sprijină - cei doi fraţi, în vizită la un coleg bolnav, dăruindu-i flori - vindecarea leproşilor Mesajul-cheie al lecţiei: Sentimentele se exprimă prin cuvinte şi gesturi. ACTIVITĂŢI (selectiv) Dialog. Profesorul discută cu elevii despre sentimente: Ce înseamnă să ai sentimente? Ce sentimente putem să avem faţă de cei din jurul nostru (părinţi, fraţi, colegi, prieteni etc.)? Cum ne arătăm sentimentele faţă de cei din jurul nostru? Sunt utilizate şi cunoştinţele din lecţia anterioară. Profesorul le citeşte un text care prezintă sentimente ale copiilor (de exemplu, poezia Pe cine iubesc?, de G. Coşbuc). Descoperire din imagini. Se analizează prima imagine de pe fişă şi se pun întrebări: Unde se află cei doi copii? Ce fac ei? De ce o ajută pe acea femeie? Cum credeţi că se simte un om bătrân? Ce sentimente credeţi că au copiii faţă de vecina lor? Dar femeia când a văzut că este ajutată de copii? Voi aţi procedat vreodată ca Andrei şi Ioana? Ce aţi simţit? Unde se află copiii din a doua imagine? Ce dăruiesc ei? Cui dăruiesc flori? Voi aţi ajutat vreodată un prieten / coleg bolnav? Cum anume? Lectură biblică. Profesorul le citeşte elevilor despre minunea vindecării celor zece leproşi. Poate insista asupra iubirii Domnului Iisus Hristos faţă de oameni şi a sentimentelor leproşilor înainte de vindecare (teamă, durere, speranţă, încredere) şi după minunea vindecării (bucurie, recunoştinţă / lipsa recunoştinţei). De asemenea, se poate iniţia un dialog care să conducă spre aflarea sentimentelor pe care copiii le au faţă de Domnul Iisus Hristos şi a modului în care şi le manifestă. Jocul Să învăţăm să spunem „Mulţumesc”. Profesorul vorbeşte cu elevii despre cuvintele „vrăjite”, cuvintele „minune”: mulţumesc, te rog, cu plăcere, îmi pare rău, am greşit, m-ai făcut bucuros, mă bucur pentru tine – care trebuie folosite în relaţia cu ceilalţi. Profesorul le explică elevilor paşii pentru jocul iniţiat: elevii taie fâşia din partea stângă a fişei cu cei zece leproşi şi o pliază tip acordeon, pe liniile de separare. Decupează apoi pe liniile punctate, astfel ca la final să rezulte zece figurine ţinându-se de mâini, reprezentându-i pe cei zece leproşi. Desenează şi colorează pe partea interioară feţele acestora înainte de vindecare, iar pe exterior, feţele acestora după vindecare. Pentru a vedea câţi dintre leproşi s-au întors să-I mulţumească lui Iisus Hristos, se pliază figurinele tip acordeon. Profesorul discută cu elevii despre situaţiile în care spunem „mulţumesc” sau rostim rugăciuni de mulţumire pentru un dar primit de la Dumnezeu, de la ceilalţi.

MINUNEA VINDECĂRII CELOR ZECE LEPROŞI Era o zi frumoasă de vară, cu un soare dogoritor. Domnul Iisus Hristos se îndrepta spre Ierusalim, trecând din sat în sat. Să ştiţi, copii, că oamenii Îl căutau peste tot pe Domnul, mai ales pentru minunile pe care le făcea: îi vindeca pe cei bolnavi, celor orbi le dădea vederea, îi învia pe cei morţi.

1

Vestea despre El a ajuns şi la zece oameni bolnavi de lepră, o boală nevindecabilă, foarte rară în zilele noastre. Cei bolnavi sufereau de două ori: în primul rând, pentru că boala era foarte dureroasă, iar în al doilea rând, pentru că, fiind foarte contagioasă, cei care o aveau erau izolaţi de toţi oamenii, inclusiv de membrii familiei. Vă daţi seama ce simţeau aceşti oameni? Ce trişti erau ei ştiind că poate nu se vor vindeca niciodată şi că nu îşi mai pot vedea părinţii sau copiii sau prietenii? Poate vă întrebaţi ce sentimente aveau faţă de ei oamenii de atunci. Cu siguranţă că le era milă de ei, dar mai mult decât mila era teama de a nu se molipsi şi ei. Bieţii oameni bolnavi! Trăiau trişti şi singuri. Cred că vă imaginaţi cu câtă încredere au mers ei la Domnul Iisus Hristos şi câte speranţe şi-au pus în întâlnirea cu El. De aceea, când L-au văzut pe Domnul, L-au rugat: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!”1. Domnul Iisus Hristos, în iubirea Lui cea mare, le-a dat speranţa că se vor vindeca, trimiţându-i să se arate preoţilor. În vremea aceea, doar dacă preoţii constatau că un om s-a vindecat de lepră, acela se putea întoarce în familia lui. În timp ce mergeau spre locul unde erau preoţii, cei zece au constatat că trupurile lor nu mai au semnele bolii respective şi au înţeles că s-au vindecat. Unul dintre ei s-a întors fericit, să Îi mulţumească lui Iisus Hristos. Atunci, Domnul a zis: Nu zece s-au vindecat? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?2 Toţi cei de faţă au înţeles că Dumnezeu aşteaptă să le mulţumim celor care ne ajută! PE CINE IUBESC?3 de George Coşbuc Mă întrebi ca să-ţi dau seama Pe cine iubesc eu? Pe tata şi pe mama, Pe fraţi şi surioare, Pe-aproapele meu, care E bun la Dumnezeu. Ei mă iubesc pe mine Şi, pentru că-mi vreau bine, Îi voi iubi mereu. Mă-ntrebi, de-ţi ştiu răspunde Pe cine iubesc eu? Nu-L văd; nu ştiu nici unde Stă El; dar eu din suflet, Din inima mea toată, Iubesc pe Dumnezeu. Căci şi El mă iubeşte, De rele mă fereşte, Şi-mi dă puteri mereu.

1

Luca 17, 13. Luca 17, 17. 3 George Coşbuc, Ochiul lui Dumnezeu. Poezii inedite şi regăsite, Cluj-Napoca, Editura Eikon, Editura Charmides, 2004, p. 15. 2

2