C4 - Sindroame Respiratorii [PDF]

Zitiervorschau

SEMIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR PRINCIPALELE SINDROAME RESPIRATORII A. SINDROMUL BRONŞITIC B. SINDROAMELE DE DISTENSIE ALVEOLARĂ C. SINDROAMELE DE CONDENSARE PULMONARĂ D.SINDROAMELE PLEURALE E. SINDROAMELE SUPURATIVE BRONHOPULMONARE F. SINDROMUL CAVITAR G.SINDROMUL MEDIASTINAL A. SINDROMUL BRONŞITIC Prin bronşită se înţelege o inflamaţie acută sau cronică a mucoasei arborelui traheobronşic, însoţită de modificarea secreţiei bronşice. 1. Sindromul de bronşită acută Clinic. Sindromul de bronşită acută are două faze:  Faza de cruditate:  simptomul dominant este tusea seacă, frecventă, spastică, chintoasă  dispneea şi/sau cianoza apar atunci când se asociază un sindrom obstructiv de căi aeriene  Faza de cocţiune se instalează la câteva zile de la debutul bolii, fiind caracterizată prin apariţia expectoraţiei cu spută mucoasă sau muco-purulentă; 2. Sindromul de bronşită cronică a. Bronşita cronică simplă – se caracterizează prin tuse cronică sau recurentă, minim 3 luni pe an, timp de doi ani consecutiv, însoţită de expectoraţie cu spută mucoasă sau muco-purulentă. b. Bronşita cronică obstructivă - bronşită cronică simplă, plus dispnee persistentă sau intermitentă. c. Bronşita cronică astmatiformă - bronşita cronică obstructivă, plus episoade de bronhospasm. d. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este un sindrom caracterizat prin:  tuse cronică sau recurentă minim trei luni pe an, cel puţin doi ani consecutiv;  expectoraţie cu spută muco-purulentă sau purulentă;  dispnee persistentă sau intermitentă, cu wheezing diurn sau nocturn şi reducerea VEMS sub 60%.

B. SINDROAMELE DE DISTENSIE ALVEOLARĂ Prin distensie alveolară se înţelege o mărire a spaţiului aerian distal de bronşiola terminală, care poate fi:  pasageră, ca în astmul bronşic;  definitivă, ca în enfizemul pulmonar. Astmul bronşic – este un sindrom respirator caracterizat prin: 1



crize paroxistice de dispnee, bradipneică, expiratorie, zgomotoasă şi forţată, separate de perioade de linişte, care se remit spontan sau prin tratament.  criza de astm constă în: o dispnee o Wheezing o tuse o expectoraţie mucoasă o anxietate Ca o formă particulară, menţionăm starea de rău asmatic, care constă în crize succesive de bronhospasm , intervalul dintre ele devenind minim sau nul. Emfizemul pulmonar este o stare patologică ireversibilă, caracterizată prin: o dispnee:  este simptomul dominant şi cel mai constant  apare iniţial la efort, apoi se accentuează, devenind severă, permanentă  de obicei, este o dispnee de tip expirator. o tuse:  este pe plan secundar  precede dispneea cu ani de zile  poate fi productivă dar poate fi şi neproductivă  este declanşată de contactul cu aerul rece, fum, pulberi.

C. SINDROAMELE DE CONDENSARE PULMONARĂ Sindromul de condensare pulmonară reprezintă expresia clinică a unui proces anatomopatologic în care parenchimul pulmonar, într-un anumit teritoriu, încetează să mai conţină aer. Aerul alveolar poate fi:  înlocuit cu: o ţesut tumoral – în neoplasmul bronhopulmonar o exsudat inflamator fibrinos – în pneumonii o ţesut conjunctiv – în fibroze pulmonare o sânge – în infarctul miocardic  resorbit – în atelectazia pulmonară, cu colabarea alveolelor. Tipuri de sindroame de condensară pulmonară Pneumoniile – reprezintă boli pulmonare inflamatorii acute, cu etiologie foarte diversă. Exemplu: pneumonia pneumococică Simptomatologie – debutul este adesea brusc, în plină stare de sănătate. Bolnavul prezintă:  frison unic, solemn, intens, prelungit  junghi toracic, exacerbat de tuse  tuse iritativă, iniţial  febră 39-400C, cu uşoare remisiuni matinale  dispneea, atunci când există, este de tip polipnee, iar respiraţia este superficială  herpes nazo-labial, semnul Jaccoud (roşeaţa pometului de partea bolnavă) sau facies vultuos. I.

2

II.

Bronhopneumonia – este o boală gravă, produsă de asociaţii de germeni, ce apare pe un teren fragil (vârste extreme: sugari şi bătrâni). Leziunile inflamatorii bronşice şi alveolare sunt dispuse bilateral, în focare de diferite mărimi. 1. Bronhopneumonia copilului mic – simptomatologie:  febră 400C  tuse chintoasă, cu expectoraţie vâscoasă  dispnee tip tip polipnee, prin respiraţie superficială (60-80/min.)  bătăi ale aripilor nasului  cianoză  tahicardie, hipotensiune. 2. Bronhopneumonia vârstnicului - apare la caşectici, alcoolici, cirotici şi diabetici:  Dispnee accentuată  Tuse chinuitoare  Expectoraţie mucopurulentă, hemoptoică

III.

Cancerul bronhopulmonar Simptomatologie:  tuse rebelă, iritativă, uscată  durere toracică cu sediu şi intensitate diferite, întotdeauna persistentă după tratamentul simptomatic  hemoptizia este adesea în cantitate mică (cu aspect de „jeleu de coacăze”)  dispneea - simptom adesea tardiv  febră sau subfebrilitate Atelectazia (colabarea) reprezintă o modificare survenită la nivelul parenchimului pulmonar, în care se asociază două elemente: 1. colaps al alveolelor pulmonare, ce devin aplatizate prin obstrucţia bronhiei corespunzătoare 2. existenţa unui fenomen de retracţie: teritoriu pulmonar respectiv este diminuat ca volum şi antrenează, într-un proces de retracţie, şi zonele vecine. Cauze:  o atelectazie instalată rapid poate fi secundară unui corp străin intrabronşic  o atelectazie instalată progresiv ne face să ne gândim la o tumoră bronşică (neoplasm) sau mediastinală. Simptomatologie:  durere sau jenă toracică  rar, tuse  dispnee

IV.

D. SINDROAMELE PLEURALE

1. Sindromul de pleurită sau pleurezie uscată Definiţie: termenul de pleurită exprimă o inflamaţie pleurală importantă, cu depunere de fibrină pe suprafaţa endopleurală. În literatura de specialitate mai este cunoscut sub numele de pleurezie uscată sau de pleurezie fibrinoasă. Clinic:  Durerea toracică poate varia de la o simplă jenă, până la junghi toracic permanent.  Tusea este iritativă, chintoasă „tuse pleurală”. Se poate însoţi de expectoraţie, de obicei seroasă şi redusă cantitativ.  Febra poate varia de la subfebrilitate la febră înaltă. 3

2. Sindromul de revărsat lichidian al marii cavităţi Definiţie: acumulare de lichid în cavitatea pleurală. Clinic:  debutul poate fi: o brusc, caz în care predomină durerea toracică. Durerea (junghiul pleural) este intensă, ca o împunsătură de pumnal, care se amplifică în inspir. o insidios, situaţie în care predomină dispneea. Dispneea este in funcţie de cantitatea revărsatului pleural, rapiditatea instalării sale şi starea plămânului subiacent şi contralateral.  tusea este de tip iritativ, chintoasă, declanşată de schimbarea poziţiei bolnavului.

E. SINDROAME SUPURATIVE BRONHOPULMONARE Cuprind: 1. bronşiectaziile 2. abcesul pulmonar 3. chistul hidatic Bronşiectaziile – reprezintă dilataţii permanente şi ireversibile ale bronşiilor de calibru mediu. Tabloul clinic:  bolnavii rămân mai mult timp asimptomatici, în absenţa infecţiei  bronşiectaziile sunt relevate de apariţia simptomelor de supuraţie bronhopulmonară: o debutul este, în general, insidios; iniţial, tusea şi expectoraţia survin doar în timpul infecţiilor o în perioada de stare, bolnavii prezintă: expectoraţie, cu spută în cantitate variabilă; hemoptizie; pneumonii recidivante. Abcesul pulmonar – este o colecţie la nivelul parenchimului pulmonar, netuberculoasă, circumscrisă. Abcesul pulmonar presupune trei procese: 1. formare 2. deschidere 3. supuraţie propriu-zisă Deschiderea abcesului presupune apariţia vomicii. Chistul hidatic pulmonar Chistul hidatic recunoaşte ca etiologie Echinococul şi evoluează în trei stadii: 1. de formare: a. durere toracică b. dispnee c. tuse iritativă, când cavitatea este mare d. mici hemoptizii 2. de eliminare – se produce de obicei după suprainfecţii. Apar febra, vomica („apă de stâncă”) ce conţine scolecşi. 4

3. de supuraţie - presupune un proces de condensare, în jurul chistului hidatic. În această etapă, bolnavul prezintă tuse cu expectoraţie mucopurulentă şi o stare generală alterată.

F. SINDROMUL CAVITAR Diagnosticul de sindrom cavitar este un diagnostic radiologic. Caverna reprezintă o cavitate în parenchimul pulmonar, rezultată în urma distrugerii acestuia prin necroză. Eliminarea conţinutului necrozat, printr-o bronşie de drenaj, este condiţia obligatorie pentru apariţia cavernei. Cavernele pulmonare se întâlnesc în:  TBC-ul pulmonar – forma ulcero-cazeoasă  Abcesul pulmonar (după golire)  Sifilisul terţiar cu localizare pulmonară  Pneumonia abcedată  Carcinomul pulmonar ulcerat  Chistul hidatic

G. SINDROMUL MEDIASTINAL La nivelul mediastinului se găsesc organe foarte importante. Sindromul mediastinal include ansamblul manifestărilor radioclinice, ce traduc dezvoltarea în spaţiul mediastinal a unor procese patologice de etiologie variată. Sindromul mediastinal se manifestă prin:  simptome generale, care ţin de afecţiunea de bază  simptome şi semne specifice afecţiunii ce determină sindromul mediastinal: guşă endotoracică, neoplasm pulmonar, anevrism de aortă, tuberculoză  simptome şi semne ce traduc interesarea organelor şi a formaţiunilor mediastinale comprimate sau invadate (în cazul tumorilor maligne).  Durerea:  simptomul cel mai frecvent şi precoce  impresionează prin sediul fix şi tenacitate  intensitate variabilă  este profundă, retrosternală, determinând senzaţie de apăsare sau jenă profundă  Dispneea este produsă prin compresia nervului recurent.  Disfagia, determinată de un proces patologic esofagian sau de o compresiune extrinsecă.  Sughiţul apare prin iritaţia frenicului.  Semnele fizice: o Semnele venoase prezintă aspecte diferite în funcţie de trunchiul venos afectat: Sindromul de venă cavă superioară:  cianoza apare de la început, localizată la cap, gât şi în porţiunea superioară a toracelui. Se accentuează la efort şi la tuse.  edemul  circulaţia venoasă colaterală şi staza venoasă - localizată la gât, baza limbei Sindromul venei cave inferioare se manifestă prin: 5

   

Hepatomegalie sensibilă Edeme ale membrelor inferioare Ascită Circulaţie colaterală - localizată laterocervical şi laterotoracic inferior

6