C. Daicoviciu, H. Daicoviciu - Columna Lui Traian [PDF]

Zitiervorschau

4

www.dacoromanica.ro

L

° me-

't

4

.

sN

ct,

2

LI°

, -

o

fs,r

.ec

1.

.A4 4 "

7 _,,,-16.42

-

COLUMNA LUI TRAIAN

www.dacoromanica.ro

Coperta de ION PETRESCU

www.dacoromanica.ro

CONSTANTIN DAICOVICIU

HADRIAN DAICOVICIU

COLUMNA LUI

TRAIAN

EDITURA MERIDIANE RUCURE*TI. S966

www.dacoromanica.ro

Fotografiile

OSCAR SAVIO (Italia)

AM Kyr VREMELNIC ,

A LUI ViPGIL CANDEA

Pe coperti: 1. Columna Traiani

www.dacoromanica.ro

PREFATA

Pretentind cititorilor din tara noastra acest Album cu selectiuni din scenele Columnei Traiane, avem sentimentul ca implinim o datorie, inainte de toate educativa fi patriotic-1 In adevar, daca in strainatate studii complete, monografice, asupra coloanei

ce se ridica semeata Mire ruinele celui mai frumos for al Romei antice nu lipsesc, daca tot acolo au apärut 1i pretentari mai lesne accesibile unui public larg, daca in Romeinia din trecut fi din vremea din urma s-au gäsit invalati care au inchinat Columnei pagini de stricta specialitate 1, a lipsit pînâ acum la noi o editie care sa puna la indemina cititorilor marturia artistica

fl istorica a monumentului inchinat victoriilor imparatului Traian asupra dacilor. Era un gol care se cerea umplut tit mai degraba, caci dacä pentru toate celelalte popoare ale lumii scenele Columnei Traiane sint doar imaginea uneia din multele victorii fi cuceriri romane, pentru poporul romiin ele repre-

tintä turnarea in upare artistice a unui eveniment care a schimbat radical destinele Daciei fi care a stat la teme/ja fiintei noastre de ati. Lucrarea de fella incearca a umple acest gol nu printr-o eruditä ji amitnunlita interpretare artistica fi istorica a Columnei fi a tuturor reliefurilor 1 Cititorul va gäsi o bibliografie selectiva asupra Columnei lui Traian la pagina 109

a acestei carti.

5

www.dacoromanica.ro

ei, ci printr-o seurtä prezentare a monumentului fi a celor mai semnificative scene ale lui. Spercim c vom fi reu,rit sci infatifam aici ceea ce infifi sculptorii coloanei istoriate au vrut s imortalkeze: efortul trupelor traiane de a cuceri o lard ce avea sJ devind in cursul veacurilor un bastion al romanitaiii in sudestul european, dar fi vitejeasca rezistenici a poporului dac iubitor de libertate fi gata sci-fi dea viala pentru ea. Dact). am reu,rit sci dam coloanei insefi fi unor

scene ale ei o interpretare rnai justä, aceasta se datorefte, in cea mai mare nuisurti, cunoafterii de catre noi a mediului in care s-au desfcifurat cele mai insemnate evenimente : complexul de afeVri fi eel* din Murrill Sebefului (Oraftiei) fi imediatele lui imprejurimi. dacii au ,rtiut sci-i prefacci pe invingatorii lor in statornici locuitori ai acestor meleaguri ; daco-romanii au infruntat vitregiile secolelor de dupa

retragerea aureliana fi evolulia lor istorica a dat naftere popordui român fi limbii ronnine.

Columna Traiana e un monument al trecutului nostru fi imaginile ei nu pot lipsi dintr-o adevaratei fi deplinci vkiune a acestui 'recut. AUTORII

www.dacoromanica.ro

CONSIDERATII ISTORICE

Abia se stinsese zanganitul armelor din muntii Daciei si in plin centrul Romei incepu sä rasune cintecul uneltelor. Cu o parte din prazile luate in razboi, cu vestitele comori ale regelui Decebal, imparatul Traian hotärise s'a ridice o piatä monumentall, un forum ; proiectul fusese intocmit de arhitectul Apollodor din Damasc, care conducea si lucrärile, iar locul fusese ales la nord-vest de forul mai vechi al lui Augustus. FORUL LUI TRAIAN. Creatia lui Apolodor din Damasc a stimit admiratia contemporanilor s'al. Acest grec nascut in Siria aducea la Roma elemente arhitectonice orientale, dar el avea o stralucita capacitate de asimilare a elementelor traditionale din arhitectura romana'. A dovedit-o cu prisosinta tocmai in construirea Forului lui Traian, dupá parerea invatatului italian G. Gullini ultimul for urbanistic din Roma, al cärui plan rupe cu canoanele celorlalte piete publice din capitala Imperiului si reprezinta o sinteza' original' de « orientalism » si « occidentalism » in arta romana. Forul lui Traian (vezi planul lui in plana 74) ocupa o suprafata de 116 x 95 m. Intrarea, situata in partea lui de sud-est, era formad' dintr-un 7

www.dacoromanica.ro

arc de triumf, cu o singurä deschidere, ingtat impäratului in chiar anul mortii sale 117 e.n. Existenta si mai cu seand forma acestui arc ne sint cunoscute dupä monedele timpului, cici, din pacate, monumentul nu s-a pästrat, dupl cum nu s-a pästrat nici statuia ecvestd de bronz aurit a lui Traian, opera, probabil a aceluiasi Apolodor, care se ridica, strälucitoare, in mijlocul pietei propriu-zise, inconjurate pe trei laturi de un dublu portic. In spatele statuii se inälta Basilica Ulpia, constructie monumentall ocupind intreaga lärgime a forului, loc de aduniri, de judecatä, de incheiere a afacerilor, de intilnire. Basilica avea o aull centrall, inconjuratä si ea, ca i piata, de un portic dublu, cu coloane dältuite in granit cenusiu i in alte roci dure. Citeva trepte, construite pe toad lungimea clädirii, ingIcluiau accesul In interiorul sàlii centrale, cu cele (iota laturi scurte ale ei, arcuite in formä de abside, cu peretii imbdcati in marmura de Luna, cu trabeatia din marmurä de Pentelic i cu acoperisul din tablä de bronz aurid. Pe pereti, din loc in loc, se puteau citi cuvintele ex manubiis = « din prizi» (präzile luate de la dusmani). Basilica si porticul incon-

jurätor erau impodobite cu statui ale personajelor ilustre de la Roma, asezate acolo nu numai de Traian, ci si de urmasii sài, cu trofee de räzboi cu imaginile sculptate ale dacilor învini, dintre care nu lipsea figura dird si minded a lui Decebal; douä secole mai tirziu, uncle din aceste statui de daci vor fi luace i asezate, ca podoabe, pe arcul de triumf al imparatului Constantin din apropierea Colosseului.

La acelasi nivel cu basilica si in spatele ei, in partea de nord-vest a forului, se ridicau cele douà biblioteci poruncite de Traian pentru a adAposti, una volumele (volumina) grecesti, cealald volumele precum si o pretioasä colectie de cärti scrise pe pinzI de in si pe

fildes. Intre cele douà biblioteci se inälta Columna lui Traían (vezi mai jos), ale card reliefuri sculptate puteau fi admirate, in vechime, de la etajul bibliotecilor. Spre nord-vest, forul era inchis de un monument ridicat de impä-

ratul Hadrian in memoria predecesorului du: templul lui Traían cel trecut intre zei. Acest grandios edificiu, cu opt coloane la fatadä, a fost ind in intregime distrus in cursul veacurilor i, pe locul unde se gäsea, se ridicI astäzi constructii mai noi. 8

www.dacoromanica.ro

Spre räsärit, forul era mIrginit de impunItoarea constructie semicirculará a halelor lui Traian. Forul lui Traian pIstrat faima pinä in antichitatea tirzie. Istoricul Amtnianus Marcellinus povesteste in cartea sa Rikboiu1 crt golii (XVI, 10, 15 i urm.) ci impIratul Constantius, cu resedinta in noua capitalI de la Constantinopole, vizitind Roma in anul 356 e.n., a rImas impresionat mai cu seamI de acest for si cucerit de frumusetea statuii din mijiocul pietei. COLUMNA TRAIANA. Dar dintre toate splendorile trecute ale Forului lui

Traian, pentru noi monumentul cel mai important e zvelta coloanI care se ridica intre cele dota biblioteci. Ea a infruntat cu succes scurgerea secolelor, petrecerea nIvIlitorilor i lipsa de intelegere i pretuire a oameni-

lor din evul mediu care au transformat in cariere de piaträ atitea complexe monumentale ale Romei antice. Columna lui Traian, inaugurad la 12 mai 113, se inald i astäzi in forul construit din porunca biruitorului Daciei, unic monument bine pIstrat in mijlocul unui cimp de ruine. De ce e Coloana atit de importand? Pentru ci pe fusul ei inalt urcI In spiralI imagini din cele douI rIzboaie dacice purtate de Traian, imagini sculptate in relief si, in antichitate cel putin, policrome. În felul acesta, Columna e un monument artistic de prim ordin, o marturie a geniului artistiloi romani sau greco-romani de la inceputul secolului al II-lea e.n. Ea va fi un izvor de inspiratie pentru artistii din deceniile urmätoare; ne-o dovedeste coloana istoriad ridicad la Roma de Marcus Aurelitts (161-180) pentru a comemora dzboaiele marcomanice. Oricit ar fi Columna Aureliard de deosebid ca manied artisticI (s- a spus pe bunä dreptate de cItre invItatul italian Paolo Arias ci ea marcheazä inceputul sculpturii din antichitatea tirzie), nu se poate nega rolul de model pe care 1-a jucat in acest caz monumentul ridicat de Traian. Dar ea mai reprezind, in lipsa märturiilor autorilor antici, in cea mai mare parte pierdute (vezi mai j os), un pretios izvor arheologico-istoric pentru cunoasterea räzboaielor daco-romane.

In sfirsit, pentru noi rominii, Columna Traiani reprezind mult mai mult. InfItisind in imagini cucerirea Daciei, premisi a colonizIrii

romanizIrii meleagurilor noastre, ea constituie un original, dar adevIrat act de nastere al poporului romän. 9

www.dacoromanica.ro

Fusul coloanei se inaltä deasupra unui soclu ca latura de 5,48 m, omamentat cu arme si insigne « barbare » capturate In timpul rlzboaielor dacice de trupele romane; el e construit din patru rinduri

de cite dota blocuri mari de piaträ. Pe acest soclu se inald fusul, compus din 19 tamburi uriasi din marmuri de Carrara; din ei, 17 sint impodobiti cu reliefuri, unul, In forma de cununä de lauri, serveste drept bazI pentru fusul coloanei, iar ultimul drept bazg pentru

capitelul ei doric; lor li se mai adaugi alti doi tamburi slujind in antichitate ca suport pentru statuia impAratului Traian care incununa

Columna; din 'Acate, statuia a fost dstumad, in imprejudri necunoscute, in cursul evului mediu, iar in anul 1589 sau 1590 papa Sixtus V

a ordonat artistului Fontana sá ridice in locul ei statuia apostolului Petru, sculptatI la 1587 de Gerolamo della Porta, statuie ce existi si astAzi.

inIltimea totall. a Columnei Traiane, Pa'rä statuie, e de 39,83 m. Soclul paralelipipedic Másoarl 5,37 m, baza in forml de cununá de lauri

1,68 m; fusul propriu-zis e Inalt de 26,62 m, capitelul de 1,48 m,

iar cei doi tamburi formind suportul statuii au impreunä 4,66 m. Baza coloanei, fusul si capitelul (elementele tipice pentru once coloanä) mäsoad impreunl 29,78 m, aclicA exact 100 de picioare romane; dimensiunea aceasta justifici denumirea de Columna centenaria pe care Coloana

lui Traian o purta in antichitate. Diametrul Columnei la baz1 e de 3,83 m, la vid de 3,66 m: diferend

minimä, dar importand pentru a crea iluzia vizualä a unei coloane absolut drepte. Din aceleasi motive optice, lätimea panglicii de reliefuri creste treptat, dinspre baza spre vid, de la 0,89 m la 1,25 m, dimpreuná cu Ináltimea figurilor sculptate (de la 0,6 m la 0,9 m). Banda sculptad are o lungime de 200 m; pe ea sint reprezentate 124 de episoade

din razboaiele dacice si peste 2.500 de figuri. Soclul Columnei e strápuns de o poard care dä intr-un mic vestibul. Din acesta porneste, spre stinga, un coridor scurt ce se terminá Intr-o incOpere luminad de o deschizAturá practicad In zid; aici a asezat impiratul Hadrian, dupä moartea predecesorului sAu, urna de aur ca cenusa acestuia. Din porunca lui Hadrian, coridoml a fost apoi blocat cu un zid de eärämidO; In evul mediu, zidul a fost spart, iar urna de aur furad din camera sepulcralä. 10

www.dacoromanica.ro

Din partea dreapti a vestibulului incepe scara interioad, care duce pinä in virful Columnei; ea are 185 de trepte i e largi de 0,65 m. in interiorul soclului, rampele scarii cotesc in unghi drept; in interiorul fusului, scara urci in spirall. Inàlimea treptelor e astfel studiati, incit numirul lor si fie de 9 pentru fiecare bucli a spiralei. intreaga scarit e luminati. de 43 de ferestruici practicate cu atita dibàcie, incit slut abia vizibile din exterior §i nu stinjenesc deloc contemplarea reliefurilor. A§adar Columna nu e numai o cronicI figuratä a rizboaielor dacoromane de la inceputul secolului al II-lea e.n., ci, dupi moartea lui Traian, ea a devenit i mormintul cuceritorului Daciei. Dar ea mai avea un rost, singurul, de altfel, potnenit in splendida §i laconica inscriptie ce poate fi §i azi väzutà, u§or stricati de vreme, deasupra portii ce permite

intrarea in soclul Columnei. Ea grisuie§te: SENATVS POPVLVSQVE. ROMANVS

IMP. CAESARI DIVI. NERVAE- F. NERVAE TRAIANO AVG. GERM . DACICO PONTIF MAXIMO TRIB POT - XVII . IMP VI. COS VI. P P

AD.DECLARANDVMQVANTAE.ALTITVDINIS MONS . ET L 0 CVS TANTIS - OPERIBVS SIT EGESTVS Inscriptia se cite§te: Senatus populus que Romanus Imperatori Caesari Divi Nervae filio Nervae Traiano Augusto Germanic° Dacico, pontifici maximo, tribunicia potestate decimum septimum, imperatori sextum, consuli sextum, patri patriae, ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus.

In traducere, inscriptia suni astfel: « Senatul i Poporul Roman (au ridicat acest monument) impäratului Caesar, fiul lui Nerva cel trecut

intre zei, Nerva Traian Augustul, invingitorul germanilor, invingitorul dacilor, mare pontif, investit pentru a XVII-a ()ark' cu puterea de tribun, aclamat de §ase ori ca imperator (comandant suprem invingitor),

consul pentru a VI-a oari, pärinte al patriei, pentru a se arIta cit de inalt era muntele i locul sipat cu eforturi atit de mari ». Lapidarul i modestul text al inscriptiei vine, evident, in contradictie Cu märetia Columnei. Este oare posibil ca acest splendid monument

de arti romani, devenit dupä citiva ani mormintul lui Traian, sä fi fost iniltat doar pentru amintirea unui efort material, pentru consem11

www.dacoromanica.ro

narea volumului de munci cheltuit cu degajarea terenului pe care urma si fie construit forul? Invitatii au refuzat multi vreme s-o creadà si au considerat inscriptia enigmatia; aceasta cu atit mai mult, cu cit nici un alt izvor nu mentiona lucriri de nivelare executate in Forul lui Traian. Recent insä s-a constatat, in urma sipiturilor de degajare a marelui

hemiciclu din Forul lui Traian, cà toad latura estici a acestei piete publice, ca i terasa din timpul lui Domitian, situad ceva mai spre sudest si o parte din Forul lui Augustus, se reazemi pe o dieturl

ficuti in stinci. Nu mai e, prin urmare, nici o indoiali cà in aceastä parte exista intr-adevir un « munte» (o colinà adici), o prelungire a Quirinalului, un fel de sa care lega Quirinalul de colina apropiad a. Capitoliului. Aceasti descoperire confirmà inscriptia; e limpede acum ci pentru construirea Forului lui Traian a fost sipati ,aua dintre Quirinal si Capitoliu, care, impreuni cu clidirile de pe ea, se putea foarte bine ridica la aproape 40 m iniltime. Dar, desigur, confirmarea exactititii inscriptiei nu explici modestia ei. invitatul italian Giuseppe Lugli a ajuns la concluzia cA ridicarea Columnei a fost realmente decretad de senatul i poporul roman numai pentru a celebra lucririle care modificased aspectul unui vast cartier al orasului. Abia dupi' aceea, arhitectul, probabil chiar Apollodor din Damasc, dat seama de monotonia unei atit de mari suprafete cilin-

drice omamentate doar cu caneluri; in felul acesta s-a näscut ideea fisiei de reliefuri, menite si imortalizeze vitejia armatei romane in dzboa-

iele cu dacii. Cum aceasd idee nu fusese cuprinsi in decretul initial al senatului, ea nu si-a gisit expresia nici in inscriptie, dupl cum nu se mentionead in textul acesteia nimic despre transformarea Columnei In mormint al impiratului Traian. Explicatia e ingenioasi si nu lipsid de putere de convingere. CA intentia senatului era doar sA consemneze, prin ridicarea Columnei, munca depusi pentru demolarea colinei, ni se pare indiscutabil; de altfel,

inscriptia o spune ciar. Mai greu de admis e ipoteza ci ideea sculptu-

rilor s-a niscut mai tirziu; e de mirare ci Apollodor din Damasc a putut admite micar o singuri clipl proiectul unei uriase coloane nude, neomamentate. In fond, proiectul fîiei cu reliefuri putea foarte bine si existe chiar de la inceput. Reliefurile ilustrau insi un eveniment prea bine cunoscut, 12

www.dacoromanica.ro

prea viu in amintirea locuitorilor Romei, pentru ca mentionarea lui

mai fie necesari. Ar fi fost, intr-un fel, ca 0 cum sub lucrarea unui pictor s-ar afi§a o etiched cu inscriptia « Picturi »I ornamentarea nu avea nimic de-a face cu lucrifile executate in for; Columna fusese decretati pentru a le comemora pe acestea, iar reliefurile vorbeau

de la sine ochilor cetitenilor Romei. CE REPREZINTA RELIEFURILE. Despre ce le vorbeau? A§a cum a

intuit-o, credem cu multi dreptate, Ina la inceputul secolului nostru, invä'tatul german Th. Birt, spirala sculptatä a Columnei trebuia si constituie o ilustrare a acelor Comentarii pe care Traian, imitindu-1 pe Caesar, le scrisese despre rizboaiele sale purtate impotriva Daciei. Textul Comentarillor nu ni s-a pastrat, dar ilustratiile ne-au rimas, diltuite in marmura de Carrara a Columnei. Ele vorbesc despre eforturile intregii armate romane intr-una din cele mai grele campanii pe care aceasta le cunoscuse. Cu seninitatea i tendinta de idealizare proprie curentului elenistic neoclasic al epocii lui Traian 0 Hadrian, fidele insi realismului tipizant in redarea personajelor, a ve§mintelor, armelor etc.,

reliefurile Columnei sint un adevärat imn inchinat bravurii armatei romane, disciplinei de fier care o dirija, capacitätii de indurare a soldatului din legiuni sau din trupele auxiliare. Nimic teatral in aceste imagini ; dimpotrivi, o retinere 0 o seriozitate care-i fac pe legionarii lui Traian adevirati cetiteni, imbricati insi in loc de togi, cu plato§a solditeasci. Spre deosebire de coloanele tardive de la Constantinopole, inchinate impäratilor Teodosiu (sfir0tul secolului al 1V-lea) i Arcadiu (inceputul secolului al V-lea), Columna Traianä nu e un monument dedicat doar

A§a cum s-a aritat mai sus, imaginile proslivesc efortul colectiv al armatei romane. Poate ci in proiectul initial, Columna nici nu trebuia micar incununati de statuia lui Traian; in once caz, o monedi de bronz, datind din vremea celui de-al V-lea consulat al impiratului (103

111), ne infiti§eazi Coloana, pe-atunci in lucru, incununati

de imaginea unei acvile, inlocuite apoi de figura lui Traian insu0. Dar impiratul e adesea prezent in reliefuri 0 Columna devine prin aceasta un act de propagandi imperiali, o ilustrare a califitilor unui optimas princeps: vitejia, dementa, dreptatea

i pietatea, pe care inci de

la Augustus nizuiau sà le intrupeze toti stàpînii vastului stat roman. 13

www.dacoromanica.ro

Din punct de vedere estetic, Columna Traiana' este inainte de toate, cum spunea savantul italian G. Becatti, o creatie originala a artei romane

de la inceputul secolului al II-lea e.n. Mai mult, in genul ei, ea este cea mai stralucitä creatie, culmea atinsä de relieful istoric roman. Prin unitatea compozitiei sale, prin ritm, prin realismul personajelor, imbinat

cu grandoarea, idealizad desigur, a episoadelor figurate, prin grija pentru aminunte, asociad cu o largi viziune artisticI de ansamblu, sculpturile Columnei reprezind apogeul genului. Ele grit remarcabile, in acelasi timp, i prin continutul lor. Raminind in primul rind un cintec de slava inältat soldatilor romani i comandantului lor suprem, imparatul, imaginile Columnei sint sträbItute de un incontestabil respect fad de

dacii invini intr-o lupd inegalä, cum arata R. Bianchi Bandinelli, mare specialist italian in istoria artei antice. Demnitatea figurilor luí Decebal si ale capeteniilor dace, rezistenta indirjita pe care majoritatea dacilor o opun armelor romane sint, pe Columna', marturia unui respect si a unui umanism care innobileaza creatia artistilor sculptori.

A artistilor, intr-adevar, cä'ci daca' existenta unui artist inspirator, coordonator (si acesta trebuie sa fi fost insusi Apolodor din Damasc), nu poate fi negad, e tot atit de sigur ca executarea reliefurilor e opera mai multor sculptori care au lucrat timp de citiva am, formind, binein-

teles, un colectiv cit se poate de omogen. VALOAREA DOCUMENTARA A COLUMNEL Dar nu calitätile artistice

ale reliefurilor Columnei Traiane ne intereseaza pe noi in primul rind, ci valoarea lor ca izvor istoric. Stiinta a avut nenorocul sä piardã cele mai amänuntite izvoare literare despre razboaiele dacice. Au pierit flea urma Comentariile pe care insusi impäratul Traian le scrisese si din care ni s-a pästrat, la un gramatic tirziu, doar o singura propozitie 1 La fel s-a pierdut lucrarea intitulad Getica a medicului grec Criton, insotitor al lui Traian in campaniile sale, si scrierile dedicate impä-

ratului de retorul Dio Chrysostomus, bun cunoscator al realitatilor din Dacia. Nu ne-au parvenit nici cartile inchinate räzboaielor dacice de catre istoricii Appian, Arrian i Ammianus Marcellinus. Suetonius, a carui relatare despre vietile imparatilor romani s-a pastrat, íi incheie opera cu Domitian, fad a mai ajunge la cuceritorul Daciei, iar colectia 14

www.dacoromanica.ro

de biografii impäräte§ti, scrisä prin secolul al IV-lea §i cunoscutä sub numele de Historia Augusta, incepe cu Hadrian. Tacit, marele istoric

al primilor impärati romani, i§i mirturisise intentia de a scrie istoria domniilor lui Nerva i Traian, dar n-a mai avut timp s-o fael. Proiectul nutrit de Caninius Rufus de a cinta in versuri räzboaiele dacice n-a fost nici el realizat, iar poemul in care Florus slIvea triumful impäratului Traian, s-a pierdut. Din toad bogata literaturä antia despre räzboaiele dacice ni s-au pästrat doar citeva §tiri laconice §i. rä.'zlete, risipite prin diferite scrieri vechi, i opera lui Dio Cassius, un istoric din veacul al III-lea. Din nefericire, tocmai cArtile care vorbesc despre luptele purtate cu dacii de Domitian i Traian (artile LXVII i LXVIII) n-au ajuns Ora la noi in forma lor originalà, ci numai in ni§te excerpte bizantine tirzii, destul de prost intocmite de Xiphilinos in secolul al XI-lea §i. de Zonaras in veacul urmätor. Nu e de mirare, in aceste conditii, cà interpretarea reliefurilor Columnei a devenit una din preocupärile de seaml ale tuturor celor care urmäreau sä reconstituie istoria rä'zboaielor daco-romane, de la inceputul

celui de-al doilea veac al erei noastre. invätatii moderni au rezolvat In chipul cel mai deosebit, adesea de-a dreptul contradictoriu, problema valorii istorice a Columnei Traiane. Pentru unii, reliefurile reprezintà o cronicl extrem de fidelä §i de precisä a räzboaielor dacice; ei se sträduiesc sä identifice in imaginile coloanei pinä §i cele mai mici amanunte mentionate de putinele §tiri literare sau constatate pe teren. Pentru altii insä', Columna nu e deck o reprezentare artisticä', de sintezi, suferind de inevitabile exageräri i deformäri, ale unor evenimente istorice; acqti invä'tati privesc reliefurile cu neincredere, intrebindu-se neincetat unde e hotarul intre adevärul istoric i conventia artistici.

Din prima categorie fac parte germanul C. Cichorius, inclinat atribuie Columnei o superioarä valoare istoricä, francezul S. Reinach, care vorbe§te despre reprezentarea exactä pe Coloanä a räzboaielor dacice, englezul G.A.T. Davies, care pune accentul pe exactitatea topograficI a reliefurilor, executate, zice el, dupä' schite fäcute pe teren, in Dacia, românii T. Antonescu §i V. Christescu, acesta din urna emitind pärerea cl arti§tii au respectat intru totul adevärul istoric. 15

www.dacoromanica.ro

Numele unor invItati de seamI nu lipsesc nici din tabAra opud. K. Lehmann-Hartleben, de exemplu, afirmA ra'd echivoc cA valoarea

de izvor istoric a Columnei e redud. E. Strong vede in reliefurile Coloanei doar o reprezentare idealizad a evenimentelor istorice, iar I. A. Richmond socote§te exclusä posibilitatea de a ne sluji de reliefuri

pentru stabilirea cronologiei evenimentelor sau ca ghid topografic. In fond, de aceeni plrere e i R. Paribeni cind considerä Columna ca un document istoric de mare insemnItate, dar in sensul de genus oratorium pe care anticii 11 dIdeau istoriei, fAcind sä prevaleze i in ea elementul

artistic, retoric, emotional. Carl Patsch, incercind sIs' evite extremele, consided sculpturile Columnei Traiane drept o reprezentare foarte expresivA a räzboaielor dacice, documentatI din punct de vedere geografic i abilI din punct de vedere militar. In linii generale, afirml el, evenimentele s-au desf5.§urat a§a cum sita infAti§ate pe ColumnA. Acestei pAreri i s-a raliat cea mai mare parte a istoriografiei romAne§ti din ultimele decenii. In fond, pIrerea lui Patsch despre valabilitatea istorici de ansamblu

a reliefurilor Columnei e justä, dar prea vagl. Ea nu dä un rAspuns numeroaselor intrebAri pe care le ridicl studiul rIzboaielor daco-romane: care s'ira faptele fidel reprezentate pe ColumnI i care sint cele prezentate alterat? Poate servi Columna drept izvor i pentru anumite detalii sau numai pentru mersul general al evenimentelor? Respecti reliefurile

desfä§urarea cronologicl a faptelor? In ce mIsud pot fi identificate pe Columnä locurile pe unde a trecut fázboiul? Viata, portul i inati§area dacilor sint fidel reprezentate? Vom incerca sà rIspundem, pe scurt, la aceste intrebIri, chiar dacI nu in ordinea in care au fost puse. O examinare a reliefurilor Columnei scoate in evidentl numirul mare de scene putin semnificative pentru mersul insu§i al räzboiului: scene de sacrificiu, discursuri ale impAratului cItre armad etc. Mai mult, la ince. putul celui de-al doilea rIzboi, de exemplu, scenele de sacrificiu se succed la intervale foarte mici (scenele LXXXV, LXXX VI, XCI, XCIX i CIII)1.

Procedeul e absolut neindicat pentru o creatie artistici de sintezä, simbolicA, dar el se explici foarte bine daci presupunem cl trebuia ca Numerotatea scenelor cu cifre romane in aceasti Introducere istoricd e data dupi lucrarea

lui C. Cichorius (vezi Bibliografia); indicatia «pl. » urmati de cifre arabe se referi la imaginile din lucrarea de fati. 16

www.dacoromanica.ro

arti§tii sà reprezinte in piatri, in mod relativ amanuntit, o succesiune de evenimente i de fapte care s-au produs intr-adevar. Caracterul oficial, de curte, al Columnei, care face din ea un act de propaganda pentru Imperiu i imparat, nu pertnitea arti§tilor sa se calauzeasca exclusiv dupä propria lor inspiratie. Am spus mai sus ci reliefurile sint §i dupa pärerea noastra ilustratia Comentariilor lui Traian, iar ridicarea Columnei intre cele doua biblioteci e setnnificativä in aceastà

privinta, justificind teoria lui Birt. A§a stind lucrurile, e limpede a sculptorii nu se puteau depärta de textul impärätescului autor §i adeseori e vizibil caracterul de versiune oficialä asupra evenimentelor pe care-1 are Columna.

Un exemplu in aceastä privinta ni-1 ofera felul in care reliefurile oglindesc sau, mai bine zis, nu oglindesc, pierderile romane in timpul

razboaielor. Intr-o singura scena (XL) apar soldati romani räniti§i atunci din trupele auxiliare, nu din legiuni. In timp ce Dio Cassius spune despre lupta de la Tapae ca a fost adt de singeroasa, inch insu§i

Traian a trebuit rupä' ve§mintele pentru a face ranitilor pansamente, nici un soldat roman mort sau ranit nu apare in scena din pl. 12-14, care zugrave§te, dupa pä'rerea aproape unanimä, aceasta batalle. Semnificativä e i contradictia, observatä Inca de E. Petersen, intre

textul lui Dio Cassius, principala noastra sursà literara, i reliefurile Columnei in ceca ce prive§te inceputul razboiului din 105-106. Autorul antic spune ca Decebal nu respecta conditiile pacii impuse de romani In anul 102: stringea arme, primea dezertori din armata imperialä, ridica fortarete noi, tritnitea soli la popoarele vecine in vederea injghebarii unei coalidi antiromane, devasta tinuturile celor care i se impotriveau i ocupase un teritoriu apartinind sarmatilor iazygi. Mind toate acestea, senatul 1-a declarat a doua oari pe Decebal du§man al Romei, iar Traian a luat personal conducerea operatiunilor militare. Columna (scenele XCIV i XCV), spre deosebire de Dio Cassius, nu infati§eaza aceste incalcari ale conditiilor pacii de catre Decebal, ci ni-i prezinta pe daci atacind citeva fortarete romane i deschizind astfel ostilitatile. E greu de crezut ca lui Dio Cassius, ba chiar i epitomatorilor sài, le-ar fi putut scäpa un fapt de asemenea importantä'; contradictia dintre imaginile Columnei i izvorul literar se explica prin caracterul oficial §i deci nu totdeauna exact al scenelor de pe monument. 17

www.dacoromanica.ro

Intensele cercedri arheologice efectuate la noi in ultimii 20 ani, in special sIpIturile din Muntii OrI§tiei, centrul statului lui Burebista §i Decebal, au ingIduit compararea scenelor de pe ColumnI cu unele aspecte ale realitätii dacice. Au fost astfel puse in evidend anumite potriviri, dar §i destule contradictii.

Mai demult Ina s-a subliniat grija arti§tilor romani de a reda in amInunte §i realist, chiar clack' cu o clad tendind spre tipizare, infIti§area dacilor, armele §i costumele lor. AceastI constatare e relativ valabill §i pentru anumite constructii dacice. Cu titlu de exemplu amintim constructia de cIrImidI sau piatd pe stilpi inalti, infiti§ad in pl. 15,

analogI cu un turn de veghe descoperit in cetatea de la Coste§ti. Au fost atestate arheologic §i palisade ca aceea din scena LXVI, constructii rectangulare (turnuri) ca in pl. 46, constructii rotunde

ca in pl. 61; trebuie sl se tinI seama insl cl nu avem dovada redIrii absolut fidele a acestor monumente in sculpturile Columnei Traiane.

In schimb, in cazul reprezentIrii altor clIdiri §i constructii, sculptorii Columnei s-au depIrtat simtitor de realitatea dacicI. Extrem de imperfect sint redate, de pildI, zidurile dacice. In pl. 50-54, ele apar construite din rinduri alternate de pietre neregulate §i de 'Arne rotunde,

dispuse in a§a fel inch din afari nu li se vId decit capetele. Alteori (pl. 58), zidul e construit din rinduri de blocuri alternind cu §iruri continue de birne dispuse a§a cum s-a adtat mai sus. SIpIturile arheologice

n-au scos nicIieri in Dacia la iveali primul sistem de constructie a zidurilor amintit aici. Cit despre cel de-al doilea, el e, in realitate, destul de deosebit: rindul de birne nu era continuu, birnele fiind incastrate in anumite blocuri de piatd de pe intreaga fad a zidului; apoi, bimele nu

se vedeau intotdeauna din exterior, fie pentru cl jgheaburile in care erau a§ezate nu ajungeau pink' la marginea blocurilor de piatd, fie pentru

cI putreziserl demult, inainte de izbucnirea dzboaielor daco-romane. A§a cum apare pe ColumnI, zidul dacic seamänä mai degrabI cu zidul galic, pe care arti§tii il cuno§teau mai bine. Avem, prin urmarc, de-a face cu aceea§i metodl a tipizArii: un anumit tip de zid « barbar » (zidul galic) e transpus §i la alte popoare. Ciudad e absenta de pe ColumnI a unor constructii dacice atit de impunkoare §i semnificative cum erau sanctuarele circulare §i patru18

www.dacoromanica.ro

latere (acestea din urrni constind din siruri de coloane) de la Sarmizegetusa i Costestl. Aceste erori i omisiuni grit expficabile numai clack' admitem artistii care au sculptat reliefurile Columnei Traiane nu 1-au insotit pe impirat in campaniile sale, n-au stribitut drumurile i potecile Muntilor Ofistiei si n-au vizut niciodati cu ochii lor constructiile dacice. Ei le-au reprezentat pe acestea dupi descrieri, in primul rind dupi Comenteniile lui Traian, i astfel au putut gresi. Ignorarea realititilor din Dacia nu i-a putut impiedica pe sculptori sá redea cu precizie i miiestrie infitisarea, armele i vesmintele celor invinsi; ei avuseseri prilejul sl vadi toate acestea chiar la Roma, in timpul triumfurilor lui

Traian, la sosirea sofiei dacice din anul 102 e.n., in pietele de sclavi etc.

Consideratiile de mai sus despre caracterul oficial al Columnei despre faptul cà sculptorii care au impodobit-o cu refiefuri n-au cunoscut

nemijlocit realititile din Dacia si au lucrat dupi textul Comentariilor impiratului invingitor, subordonind deseori exactitatea cerintelor artistice si politice ale timpului, ne ingiduie, ba chiar ne obligi, si tragem anumite concluzii privind valoarea ca izvor istoric a principalului monument din Forul lui Traian. Ca ilustrare fidell (in misura in care natura insisi a operei de arti o permite) a unui text, a istorisirii rizboaielor dacice, Columna poate fi cronologic exacta, iar diversele evenimente (sacrificii, discursuri ale impiratului citre armati, consilii de rizboi, construiri de castre, bätIlii, marsuri etc.) se desfisoari probabil in cronica sculptati in ordinea in care s-au succedat i in realitate. Aceastä afirmatie nu contrazice cele spuse mai sus despre reprezentarea inexactä a pierderilor suferite de romani sau a inceputului celui de-al doilea rizboi, deoarece, in aceste cazuri, textul insusi al Comentariilor trecea, probabil, faptele sub tIcere sau le prezenta conform intereselor romane. În ciuda acestei fidelit'lti fati de text, valoarea istorici a refiefurilor Columnei e relativ redusi in starea actuali a cunostintelor noastre. Dad.' putem fi siguri ci dupi o lupti a urmat, sà zicem, o inaintare i apoi alti lupti, nu avem, de cele mai multe ori, nici un mijloc sà stabilim locul inclestirilor armate i directiile marsurilor, cici izvoarele literare i descoperirile arheologice ne spun prea putin in aceastä privintI. 19

www.dacoromanica.ro

Valoarea topografi el a Columnei trebuie considerati deci, in sine, redusi. Cu putine exceptii, nu ne putem a§tepta sI recunontem pe reliefurl, firi ajutorul unor texte precise sau al descoperirilor arheologice, muntii, apele, cimpiile cunoscute de pe teren, deoarece sculptorii n-au fost in Dacia, n-au cunoscut locurile, ci le-au reprezentat pe temeiul unei descrieri; mai mult, gentil artistic nu permitea decit o redare aproximativi a celor chite. Am putea compara fi§ia reliefurilor cu un film ale cirui peisaje au fost turnate in studiouri sau in alti tari decit cea care constituie locul actiunii. Daci mai e nevoie de o dovadi a inexactiatii topografice a Columnei, vom spune doar ci multi cercetitori au crezut ci recunosc §i identifici perfect pe coloani diverse locuri din Banat §i

Transilvania, pornind de la presupunerea eronati ci Sarmizegetusa dacici se afla in Tara Hategului, pe acela§i loc unde se va ridica mai tirziu colonia romani cu acest nume. Or, astizi §tim cu certitudine ci centrul statului dac se gisea in Muntii Ori§tiei, Sarmizegetusa lui Decebal fiind identificati cu marea a§ezare de pe Dealul Gridi§tii. Tinind seama de toate aceste considerente, sintem de pärere ci reliefurile Columnei Traiane trebuie folosite cu cea mai mare circumspectie.

Nu numai ci nu putem nizui Inca la identificarea majorititii detaliilor pe teren, dar chiar §i in interpretarea evenimentelor mai de searni, ilustrate de splendida cronici figurati de la Roma, e necesari o continua confruntare a datelor monumentului artistic cu cele ale izvoarelor literare §i cu datele arheologiei. In acest spirit §i cu aceasti recomandabilI prudenti vom incerca si expunem, in cele ce urmeazi, istoria rizboaielor dacice ale lui Traian. CAUZELE RAZBOIULUL Inainte de a infiti§a in linii mari desfi-

§urarea celor doui rIzboaie purtate de Traian impotriva Daciei, va trebui si aritim cauzele principale care au dus la subjugarea poporului dac de catre Roma. Aceste cauze se reduc, in fond, la doul. Una din cauze rezulti. limpede §i din lunga serie de conflicte intre daci §i statul sclavagist roman, in cursul celor doui secole ce preced cucerirea.

Ea este politica clasei dominante a Imperiului roman de ali asigura stipinirea asupra posesiunilor relativ recente din Peninsula Balcanicl. Intr-adevIr, in intervalul de timp de la moartea lui Burebista ping la Decebal, expansiunea romana din Balcani ajunsese pini la Dunirea 20

www.dacoromanica.ro

de jos, intreaga Dobroge fiind incorporata Imperiului roman la sfirsitul secolului I i.e.n. Imperiul roman urmarind si-si extindi autoritatea si la nordul Dunarii, conliictele dacilor din cimpia munteana si din Transilvania cu romanii se tin lant. Dui:A repetate incercari de intimidare si supunere a dacilor de catre imparatii romani prin expeditii armate la

nordul Dunarii, si dupa neizbutita incercare a lui Domitian de a aduce dacii la ascultare in forma de stat clientelar al Romei, Traian si-a dat seama in cele din urma ca cel mai sigur mijloc este acela de a supune teritoriul Daciei Imperiului, adicI cucerirea si transformarea tärii dacilor

in provincie romana. Dupa toate aparentele, atit Augustus cit si Domitian si-au dat seama de greutatea enorma ce o comportau cucerirea si mentinerea provinciei Dacia, ca si de riscul unei asemenea actiuni. Cu greu s-a decis pentru aceasta solutie insusi Traian, si nu fära ezitari, infruntind, pe cit se pare, chiar opozitia senatului. Dei aceasta nevoie constituie cea mai stringentä cauza a razboiului

cotropitor impotriva Daciei, ea nu este totusi unia, ci se completeaza cu alta, izvorita din acelasi interes material, de stat bazat pe exploatare. Nevoia largirii ariei de dominatie a statului intemeiat pe exploatarea muncii sclavagiste si pe expansiuni teritoriale in dauna popoarelor vecine

si in interesul continuei improspatari a resurselor sale devenite tot mai neindestulatoare, a constituit a doua cauzi pentru care razboiul impotriva dacilor liberi renta, cu once risc. In cazul Daciei, atit nevoia bratelor de munca cit si imensele bogatii ce urmau sa fie acaparate, fie ca pradà de razboi, fie prin exploatarea masiva a subsolului (muntii auriferi I) si solului provinciei, puteau si au si contribuit efectiv la asanarea temporara' a situatiei economice din uriasul imperiu. La calculul chibzuit al imparatului, aceste perspective au tras fag indoiala mult in cumpana, impingindu-1 la decizia pe care a luat-o: greutätile si riscurile materiale se compensau prin uriasele venituri ce le aducea victoria. CE NE SPUN IZVOARELE NARATIVE? Pentru a putea aprecia mai

just desfäsurarea celor douà razboaie in reprezentarea lor prin scenele ce se perinda in reliefurile coloanei, socotim ca e absolut necesar sa 21

www.dacoromanica.ro

facem mai intii cuno§tinti Cu mersul evenimentelor, a§a cum ele ne stilt relatate de putinele izvoare narative. Primul e istoricul Dio Cassius de care s-a vorbit mai sus. In rezumatele pistrate din cartea LXVIII, cap. 6-15 a operei sale intitulate Istoria

istoria acestor rizboaie e infiti§ati precum urmeazi 1: « Dupi ce stitu citva timp la Roma, Traian ficu o expeditie impotriva dacilor, gindindu-se la ceca ce fsa'cuseri ei, supirat pentru banii pe care ei ii luau in fiecare an §i vizind ci puterile §i trufia lor cresc. Decebal, affind de plecarea lui, se inspliminti, §tiind bine a mai inainte invinsese nu pe romani, ci pe Domitian, dar el acum va avea si lupte cu romanii §i cu impiratul Traian. Traian se deosebea foarte mult prin dreptatea, birbitia §i simplicitatea moravurilor sale. romana,

Pe cind Traian otea impotriva dacilor §i se apropiase de Tapae, unde tibiriseri barbarii, i s-a adus o ciuperci mare, pe care scria cu litere

latine a ceilalti aliati §i buril sfa'tuiesc pe Traian si se intoarci inapoi si si faci. pace. Traian insi, nipustindu-se asupra lor, vizu pe multi dintre ai sli riniti §i ucise pe multi dintre du§mani: §i fiindci nu mai aveau cu ce lega rinile, se zice ci el nu cruti nici chiar ve§tnintul siu,

§i-1 die, ca si facà din el fe§i, iar soldatilor mot* in lupti porunci &A li se ridice un altar §i si li se faci in fiecare an sacrificii funebre. Dar cind el se apuci si se urce chiar pe culmile muntilor, luind cu pericole munte dupi munte, §i se apropie §i de scaunul domniei dacice, pe cind Lusius, care atacase din aid parte, miceläri pe multi §i pe multi inci ii prinse de vii, atunci Decebal trimise soli. Decebal, chiar inainte de infringerea lui trimisese soli, nu dintre comati, ca mai inainte, ci pe cei mai de frunte dintre pileati. Ace§tia, aruncind armele §i cäzind la pitnint, se rugari de Traian, ca mai intii si-1 ingiduie pe Decebal a se infiti§a inaintea lui §i a intra in vorbi cu el chiar acolo pe loc, zicind cà e gata si faci toate cite i se vor porunci; iar dad nu, si trimiti pe cineva care si cadi la invoiali cu el. Furl trimi§i Sura §i Claudius Livianus, prefectul pretoriului. Dar nu se ficu nimic, cici Decebal nici Cu ace§tia nu indrizni si se intilneasci, ci trimise

§i atunci pe altii. Traian puse mina pe muntii cei intiriti cu ziduri §i gäsi intrin§ii armele, ma§inile de rizboi, captivii §i steagul luat mai inainte 1 In traducerea prof. T. A. Naum de la Cluj. 22

www.dacoromanica.ro

de la Fuscus. Din pricina aceasta, si mai ales dupa ce, in acelasi timp, Maximus prinse pe sora lui si lui o cetituie puternici, Decebal fu gata si se invoiascl la toate cele ce i s-ar fi poruncit, nu ci avea de gind si se tina de ele, ci ca si mai risufie putin. Decebal se invoi, dei firi voia sa, a da inapoi armele, masinile de räzboi si pe ingineri, a preda pe fugari, a dirima intiriturile, a iesi din tinuturile cucerite si, pe deasupra, a socoti drept prieteni si drept dusmani pe prietenii si pe dusmanii romanilor, a nu pritni la el nici un fugar, nici a se folosi de vreun soldat din imperiul roman (cici el momea si trägea la sine de-acolo un mare numir de osteni, si inci pe cei mai viteji) si, ducindu-se la Traian, cazu la pimint, i se inchini lui si arunci armele. Traian trimise pentru aceasta solii lui Decebal

la senat pentru ca si acesta si intireasci pacea. Dupa ce ficu aceastä legituri, lisind oaste in Sarmizegetusa, iar celelalte pärti ale tirii asezindu-le cu soldati, el se intoarse in Italia. Solii trimisi din partea lui Decebal furä dusi in senat si ei, punind jos armele, impreunari miinile cum fac prinsii de rizboi, rostiri citeva cuvinte, se rugari si, astfel, incheiari pacea si-si luari apoi armele de jos.

Traian isi sirbitori triumful si fu nutnit Dacicul" ; el rindui in teatru lupte de gladiatori... Dar d'id i se vesti ci Decebal calci multe din invoielile fácute, ci se ingrijeste sá aibi din nou arme, cl primeste la el fugan, ci face iaräsi infirituri, ci trimite soli pe la vecini, ci jefuieste pe cei ce, mai inainte, ii hrinise ginduri vräjmase si cá luase si o parte din tara iazigilor, pe care, dupi aceste, Traian nu le-o dete inapoi cind ei i-o ceruri, atunci senatul il socoti din nou pe Decebal drept dusman al statului, si Traian din nou fácu rizboi impotriva lui, el insusi, nu prin mijlocirea altor generali. Din pricini cá multi daci trecuseri de partea lui Traian, precum si

din alte pricini, Decebal ceru din nou pace. Dar el nu se indupleci a preda armele si pe sine insusi: el stringea in vizul tuturor osteni si indemna la räzboi pe vecini, spunindu-le ca, dacä-1 vor piräsi pe dinsul, si ei se vor primejdui; ci mai sigur si mai usor isi vor Ostra libertatea

luptind impreuni cu el, inainte de a da nenorocirea, si a de-i vor lisa pe daci si piara, mai tirziu, nemaiavind aliati, vor pati-o si ei. Numai puterea ingenunchie pe Decebal; cu viclesugul si cu inselIciunea el era cit pe-aci si-1 ucidä pe Traian. La acesta se putea ajunge usor si aliada* atunci insi, din pricina trebuintelor rizboiului, el primea pe cel ce 23

www.dacoromanica.ro

voia si vorbeasci cu el firi a alege. Decebal trimise, deci, in Moesia ni§te fugan, ca si-1 omoare, dar ace§tia n-o puturä face: unul din ei, fiind bInuit, fu prins §i, dat chinurilor, märturisi tot planul urzit de dinsul.

Decebal, momind pe Longinus, comandant de oaste, care se dovedise de temut in räzboaie, §i induplecindu-1 si vita la o intilnire sub cuvint ci va face tot ceea ce i se va porunci, puse mina pe el 0-1 intrebi In fata ob§tii ce planuri are Traian: §i fiindci acela nu voi O. spuni nimic, 11 puse sub pazi neferecati §i, trimitind un sol la Traian, ceru ca acesta

si-i lase tara Ora la Istru §i si-i intoarci banii pe care 11 cheltuise Cu räzboiul: numai a§a ii va da drumul lui Longinus I Traian rispunzindu-i cu vorbe indoielnice, din care voia si se vadI ci el nu pune pret nici

prea mare, nici prea mic, pe Longinus (aceasta pentru ca nici si-1 piardi pe acela, nici si-1 räscumpere cu prea multi bani), Decebal, socotind ce sä Eck stitu in cump'ini. intre aceste, Longinus, cipitind otravi prin mijlocul unui Ebert, pentru ca Decebal si nu binuiasci deloc ceea ce avea si fie §i A' nu-i faca paza mai grea, ii promise ci-1 va impica cu Traian; apoi, scriind o epistolä ce cuprindea o rugäminte, o dete fibertului, ca s-o duci lui Traian, pentru ca si fie färä griji. Si, astfel, libertul plecind, peste noapte Longinus bau otrava §i muri. Dup'ä ce se intimpli aceasta, Decebal ceru de la Traian pe Ebert, promitindu-i ci-i va da in schimb trupul lui Longinus §i zece captivi; el, deci, ca si aduci aceste

intru indeplinire, indati-i trimise pe centurionul prins dimpreuni cu Longinus, de la care Traian afli tot ceea ce se intimplase cu Longinus. Totusi, Traian nu-1 trimise nici pe acela inapoi §i nici nu dete drumul libertului, socotind CA, pentru onoarea impirätiei, viata acestuia este mai de pret decit inmormintarea lui Longinus.

Traian ficu un pod de piatri peste Istru, pentru care nu gisesc cuvinte, ca sa-1 admir a§a cum s-ar cuveni. Sint, in adevär, §i celelalte

lucruri ale lui minunate, dar acesta e mai presus de celelalte: stilpii, douizeci la numir, grit ficuti din piaträ cioplitä in patru muchii; Inatimea lor de 150 de picioare, firi temelie, iar litimea de §aizeci; ace§ti stilpi, care sint departe unul de altul cu 170 de pidoare, sint impreunati prin arcuri. Cum O. nu se minuneze cineva de cheltuiala ficuti cu ei? Cum sä nu se mire de felul in care ei au fost pu§i, fiecare, intr-un riu cu api a§a de multi §i cu atitea virtejuri, intr-o albie plinä de nimol? CA doar apa n-a putut fi abituti I Am spus care este lätimea riului, nu 24

www.dacoromanica.ro

pentru a el curge numai pe litimea aceasta (el se intimpll sI se verse pe o intindere de doui si de trei ori mai mare), ci pentru cl locul cel mai ingust cel mai indemInos din acele pIrti pentru facerea unui pod are lätimea

aceasta. Dar cu cit riul aici se ingusteazi mai mult, coborind dintr-un lac mare si curgind apoi spre altul si mai mare, cu atit el se face mai repede si mai adinc, inch i acest lucru face ca greutatea zidirii unui pod si fie si mai mare. Dar si aceasta invedereazI geniul lui Traian. Cu toate acestea podul nu ne este noui de nici un folos : din el numai stilpii mai stau in picioare, ark' trecere pe deasupra lor, ca si cum ei ar fi

fost ficuti numai pentru aceasta, ca sl ne arate cl nimic nu este ce firea omeneasel si nu poati lucra in adevIr, Traian, temindu-se ca nu cumva, cind ingheatI Istrul, romanii de dincolo sà fie atacati, ficu podul,

pentru ca ostile lui de ajutor si poatI trece usor pe el. Dimpotrivä, Hadrian, temindu-se cà barbarii, siluind pe paznicii podului, vor avea

pe unde trece mai usor in Moesia, dIrimä partea de deasupra a podului. Traian, trecind Istrul pe podul acesta i facind rizboiul mai mult cu

pazI decit cu infocare, cu timpul i cu greu invinse pe daci, el insusi arltindu-se de multe ori si mare apitan i om viteaz, iar soldatii sal trecind prin multe primejdii i ficind multe fapte eroice. !titre altele, un claret greu finit fu scos din luptI, ca unul care ar mai fi putut sl fie vindecat, dar, simtind cl nu se mai poate vindeca, se repezi din cort cäci flul nu ajunsese la capItul lui i, luindu-si din nou locul in muri dupi minuni de vitejie. Decebal, druia i se luase acum si scaunul dotnniei i tara intreagl, si care era insusi in pericol de a fi prins, îi ficu singur seama i capul siu fu dus la Roma. Astfel Dacia ajunse sub ascultarea romanilor i Traian descilecI intrinsa orase. Se gIsiri comorile lui Decebal, cu toate cl ele erau ascunse sub riul Sargetia, care curge pe lingI scaunul domniei ilui. Cid Decebal, prin mijlocul captivilor sIi, abItu riul, slpi albia lui i, punind intr-insa mult argint mult aur, precum i alte lucruri de mare pret si care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre i grImIdi Orrin' dupl aceea, aduse din nou riul in albia lui, iar in pesteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse i alte lucruri de felul acesta. Dupl ce fIcu aceste, el ucise pe captivi, ca sI nu spunI nimànui nimic. Dar Bicilis, un sot de-al lui care stia ce se lucrase, fu prins i dIdu pe fatI toate aceste.

vesmintele

25

www.dacoromanica.ro

Dupi ce s-a intors Traian la Roma, veniri la el o multime de solii de la barbari, intre altii §i de la indieni; §i. el rindui serbiri timp de 123 de zile, in care furl ucise mii §i mii de fiare §i de vite §i se luptari 10.000 de gladiatori...» Ca o completare la cele de mai sus, iatI acum §i caracterizarea lui Decebal ficuti tot de Dio Cassius in cartea LXV1I, 6 a Istoriei romane, atunci cind vorbe§te de rizboiul purtat de Domitian impotriva dacilor (anul 86 e.n.); « Dar cel mai mare rizboi de atunci pentru romani a fost impotriva dacilor peste care domnea in acea vreme Decebal... Dura, care avusese domnia mai inainte, o oferi de bunk' voie lui Decebal pentru ci acesta era priceput in ale rizboiului §i iscusit la fapti; §tiind chid sä nivileasci §i cind si se retragi la timp, meter a intinde curse, viteaz In lupti, pricepind a se folosi cu dibicie de o victorie §i a ie§i cu bine dintr-o infringere; fapt pentru care el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut». Al doilea izvor istoric e un contemporan cu evenimentele, anume BALBUS, inginer hotarnic « gromaticus », participant, ca tehnician, la rizboaiele dacice ale lui Traian. Textul e din o lucrare a lui, dedicati prietenului §i colegului sill de meserie Celsus: « Dar dupi ce noi am pi§it pe pimintul du§manilor, pe dati, Celsus, operatiunile militare ale impäratului nostru au inceput si solicite §tiinta

misuritorilor. Pe o anumiti portiune determinati a drumului trase doui drepte regulate, cu ajutorul cIrora si se inalte masa uria§i a intiriturilor (necesare) pentru apirarea comunicatiilor; datoriti inventiei tale, folosirea instrumentului de misurat a permis trasarea acestor linii pentru fiecare sector al fortificatiilor in parte. lar in ceca ce prive§te planul podurilor, chiar daca du§manul ar fi vrut si ne hirtuiasci, noi puteam indica litimea cursurilor de api de pe malul nostru.

tiinta divinà a numerelor ne-a aritat cum si cunoa§tem iniltimea muntilor care trebuiau apoi cuceriti »1 De o valoare documentarl' mai sclzuti, totu§i interesanti pentru viziunea mediului, e insemnarea lui PLINIUS CEL TINfill, contem1 Vezi kvoare privind ittoria Romdniei, vol. I, pp. 473-474. 26

www.dacoromanica.ro

poran §i el cu evenimentele §i prieten al lui Traian. Textul e din o scrisoare

a lui catre un amic, Caninius Rufus, poet :

« Foarte bine faci a te pregIte§ti sä scrii despre rIzboiul dacic Cäci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, in sfir§it, mai plin de poezie §i. mai de domeniul legendelor, dei este vorba de lucruri

foarte adevärate ? Vei cinta riuri noi ce strIbat cimpiile, noi poduri aruncate peste fluvii, tabere a§ezate pe coastele abrupte ale muntilor, un rege (Decebal) alungat din re§edinta sa, izgonit chiar din viatl, färi ca sà fi pierdut niciodatà nidejdea ; pe lingä acestea, doui triutnfuri, din care unul, cel dintii (in anul 102), impotriva unui neam neinvins, iar celälalt (in anul 107) recent de tot o 1.

In sfir§it iatä §i singura märturie autentia, frintura din textul comen-

tariilor lui Traian insu§i, pästratä cu totul intimplitor, la gramaticul tirziu Priscian (Inst. gramm. VI, 13), in care ni se dä o pretioasä indicatie topograficä precisl : « Traian, in cartea intii a Rizboaielor cu dad, spune; de aici am inaintat spre Berzovis, iar apoi clue Aizi(zi)s ». Ambele puncte sint localizate in Banat, pe valea Birzavei, la Berzovia §i Firliugul de astAzi. CUCERIREA DACIEI. Tinind seamä, prin urmare, de aceste izvoare

literare ca §i. de realitätile dezviluite prin slpäturi la arzirile dacice din Muntii Orl§tiei sau de aiurea, completate §i de alte informatii, sà incercäm a urmäri firul povestirii räzboiului, infIti§at in imaginile oferite de coloani. Din motivele arätate dintru inceput, noi nu credem intr-o reproducere fideli (« fotograficä ») istorici sau topografiel a evenimentelor

reprezentate, admitind doar o realä desfi§urare In timp a diferitelor actiuni, dar §i aceasta numai ca o succesiune relatirni, iar nu ca o continuitate de fapte riguros respectate sau in intregime redate. Aceea§i rezervà o pästräm §i. in privinta interpretirilor diferitelor scene, pentru care, din noianul de päreri (unele de-a dreptul fanteziste) am ales pe cea care ni s-a pärut mai plauzibilà.

Dupä pregätiri ce duraserl aproape trei am, primul räzboi incepe in primävara anului 101. Plecarea impäratului din Roma spre cimpul 1 Vezi Itvoare privind irk?* Romôniei, vol. I, pp. 473-474. 27

www.dacoromanica.ro

de bátale e atestad' pentru 25 martie a acestui an. Baza de pornire a operatiilor inse§i e in nord-estul Moesiei Superioare, a Iugoslaviei de astäzi. De aici incepe atacul, armata romanà fiind compusä din legiunile concentrate ale Pannoniei (patru legiuni) i ale celor douä Moesii (cinci legiuni), la care se mai adaugä i vreo patru-cinci legiuni aduse de la Rin sau nou infiintate, in total deci din 13-14 legiuni, din cohortele preto-

riene §i din o multime de trupe auxiliare din armata regulad., dar §i din formatiuni etnice speciale, iregulare, recrutate de la periferia imperiului (arca§i, càlàreçi, luptätori cu pra§tia, de germani, sarmati, mauri, asturi din Spania, sirieni, palmireni, contingente marcomane, iazige, cvade etc.). Efectivul de 200.000 de oameni ce se a' in general acestei armate pare, totu§i, exagerat i trebuie scAzut, credem, cam cu un sfert.

a§a, fortele romane sint formidabile. Flota moesicl de pe Dudare ridicà§i mai mult potenta de dzboi a nävälitorului. Puse sub comanda unor §efi capabili, ale§i cu grijä, aceste unitäti

erau conduse de un stat major select, in frunte cu generalulimpArat.

Fatà de aceastá uria§I armatä., bine condusi i excelent pregátitá, fortele lui Decebal trebuie sä fi fost §i ele numeroase. In once caz, el dispunea de o pedestrime inzestrad cu palo§e curbe, cu sibil drepte curbe (falces Dacorum), cu länci i cu arcuri, ca §i de o cavalerie u§oarä. arca§ä. Stindardul unitätilor e vestitul « balaur » dac (draco). In favoarea

lui era §i seria cetätilor i fortificatiilor de pe virfurile muntilor din reduitul Coste§ti-Gridi§tea Muncelului, puternic intärite (« muntii intäriti cu ziduri» dupg expresia lui Dio Cassius) cu ma§ini de dzboi mobile (ce se väd pe reliefurile Coloanei Traiane; pl. 52), ca i terenul prielnic apädtorului dirz i hotárit sà-§i apere tara. Pitrunderea spre acest centru fortificat al du§manului era apä.rad dinspre dsärit de fortificatiile de la Tili§ca (lingI Sibiu) §i apilna (la sud de Sebe), iar dinspre miazAzi de cetatea (recent descoperid) de la Bä'nita Dealul Bolii (nu departe de Petro§ani). N-au lipsit nici trupele de ajutor trimise de vecini (roxolani i bastarni). Iazigii dintre Dunäre i Tisa, in du§mänie

cu Decebal, erau de partea romanilor. Puncte slabe ale apärä'rii lui Decebal le constituiau mi§carea separatistä a unor frunta§i filoromani lipsa de apä din interiorul cetätilor de pe inältimi, lipsà ce fácea imposibilà la un asediu mai indelungat. 28

www.dacoromanica.ro

O coloani a armatei romane, in frunte cu impäratul, trece Dunärea dupä cit se pare pe la Lederata (Ramna de azi), in ata ora§ului Viminacium din Moesia Superioarä. (pl. 3-5) §i. traverseazI Banatul spre Tibiscum (Jupa, lingä Caransebe§). Castrele ce se vIcl in plan§ele 8-10, reflectä inarirea pozitiilor romane pe acest teritoriu. Se presupune c'ä §i. o a doua coloani va fi pltruns in Dacia pe la Dierna (Or§ova de azi) §i, inaintind pe valea Cemei §i a Timi§ului, se va fi intilnit cu coloana vestica la Tibiscum (Jupa). De aici, coloanele unite s-au indreptat, pare-se, pe valea Bistrei, spre Mure§, tinta fiind Valea Mureplui §i. regiunea centrali intaritä a lui Decebal, din Muntii Orl§tiei. Undeva, in acest drum, Decebal opune rezistentä.: locul e numit Tapae (cunoscut §i din luptele cu Domitian) §i e identificat, cu probabilitate, dar färä o dovadi peremptorie, la Portile de Fier ale Transilvaniei, trea-

toare, intr-adevä'r, u§or de apärat (pl. 12-15). Lupta de la Tapae a fost extrem de grea i pentru unii i pentru altii. Cu toat'l incercarea dacilor de a obtine o pace (pl. 16), Traian i§i continuà drumul spre cetatea de scaun a regelui dac, dar scenele de pe coloanä par a indica lupte in ala' parte, in räsä'fit, provocate de atacu-

rile dador i roxolanilor impotriva Moesiei (Dobrogea) (pl. 17-22), ceea ce s-ar confirma §i. Cu o §tire de la Pliniu cel Tinär in legIturä cu capturarea unui sclav (Callidromus) al guvernatorului Moesiei Inferioare de catre o cäpetenie roxolanä', Susagus, sclav pe care Decebal 11 trimite

In dar regelui Pacorus II al partilor, solicitind, se crede, o aliantä. Prima campanie (cea din 101) se sfir§e§te probabil cu aceste evenimente, romanii mentinindu-se pe pozitiile ci§tigate.

inaintarea spre cetatea lui Decebal se reja in anul 102. De data aceasta se atacá presupunem i dinspre nord, din Valea Mure§ului, unde ajunsese Traian, i dinspre est §i sud. Dinspre nord, inaintarea s-a

fäcut probabil de-a lungul Apei Ora§ului (Grä'di§tii), cucerindu-se « munte dupà munte cu mari pericole », iar din flanc, cu cavaleria u§oarà maurä, atacI Lusius Quietus, apetenie maurä intratä in slujba romanilor.

Acesta a putut pItrunde in interiorul arcului carpatic fie prin pasul Tumu Ro§u, fie prin trecátoarea Vilcanului. Castrele romane de pämint de pe dealurile ce se aflä la est §i. sud de capitala dacick la Virful lui

Patru, pe Comärnicel §i pe Jigorelul, atestä in once caz un atac din aceste pärti asupra Sarmizegetusei (pl. 24-27). 29

www.dacoromanica.ro

Cu ocazia acestor inaintki pe valea Apei Ora§ului sint ocupate unele

inIltimi; intre ele credem a a fost i cetatea-castel de la Coste§ti, care prezinti o refacere pripitá in cursul armistitiului dintre 103-104. Aici va fi fost prinsI §i sora lui Decebal §i tot aici au putut fi reluate i insig nele militare, captivii §i ma§inile de rIzboi, pierdute de romani pe timpul

lui Domitian. Pe coloank aceastI intimplare nu-i redatg, din motive u§or de inteles. In schimb, apar pe coloaná scene cu supunerea unor grupe de daci, dezertori i trIdItori (pl. 30). Reliefurile coloanei indici in aceastá inlIntuire de scene §i o linie de fortificatie (scenele LXXIII i LXXIV) in apropiere de capitala dacicI. Ea nu e insI romang, cum se spune de obicei, ci pare a fi valul cu palisadl de la Cioclovina, menit sI opreascI o inaintare a du§manului i dinspre

Valea Jiului. Putem inregistra, prin urmare, un atac al romanilor dinspre sud-vest, in cursul primului rIzboi. Atit din scenele coloanei, cit §i din relatarea sumará de la Dio Cassius

reiese ci situatia e gravl (pl. 32-35). Decebal cere pace §i. se inching., primind conditiile grele, dictate de invinggtor (pl. 36-38). Depunerea armelor e reprezentatI pe coloang ca intimplindu-se in fata unei cetIti dacice dar nu putem afirma cá aceasta e Sarmizegetusa insgsi. (Dio Cassius nu pomene§te de a§a ceva). DupI cele ce §tim de la Dio Cassius, conditiile impuneau lui Decebal:

1) predarea tuturor armelor i ma§inilor de räzboi; 2) exträ.'darea inginerilor §i a dezertorilor; 3) dgrimarea cetItilor; 4) evacuarea, adici cedarea definitivi a teritoriilor ocupate de oastea romang; 5) renuntarea la o politici externg. proprie; 6) opreli§tea de a da azil fugarilor romani §i. de a mai angaja militari romani (cIci spune Dio Cassius « el momea §i. atrIgea la sine de-acolo un mare numIr de o§teni, i Ina pe cei mai viteji»). Nu se vorbe§te in conditii de obligatia lui Decebal la vreun tribut sau la despIgubiri: el rImine insI tot un rege inchinat Romei. Pentru supravegherea executä.rii condiçiilor, Traian lasI o armatá pe loc, in spetà la « Sarmizegetusa », localitate ce nu poate fi cetatea de scaun a lui Decebal, ci viitoarea capitall romani a Daciei, din Tara Hategului, confundatI de autorul Dio Cassius cu re§edinta regilor daci. Sarmizege-

tusa dacicI nu cazuse incl. Faptul cl impIratul Traian instituie la Tapae ni§te serbá'ri anuale in cinstea celor cazuti §i. inmormintati aici (Dio 30

www.dacoromanica.ro

Cassius, LXVIII, 8) ne obliga sa admitem ca aceastä trecatoare dificila, identificad cu Portile de Fier ale Transilvaniei, impreuni cu intreaga Tara a Hategului, a ramas definitiv ocupata de romani. Pacea se va fi incheiat pe la sfirsitul veril sau inceputul toamnei anului 102.

Ea n-a fost însä considerata definitiva de nici unul dintre contrac-

tanti. Servea ca un armistitiu i pentru Traian i pentru Decebal. Intors la Roma, Traian i§i ia pe la sfir§itul lunii decembrie 102 trium-

falul nume de Dacicus, fiind primul imparat roman cu acest titlu de glorie. Din extrem de zgircit §i confuz relatatele conditii de pace in excerp-

tele de la Dio Cassius nu reiese ciar ce anume teritorii trec definitiv in posesiunea romanilor §i daca numai in acestea lasa armad Traian. Nitnic nu se opune sa admitem ca un rezultat al incheierii pacii

armis-

titiu e ocuparea definitiva a unei zone largi de tara dacica din stinga Dunarii de catre romani i anexarea ei la Moesia Superioad. Cit de mare va fi fost acest teritoriu anexat, nu putem §ti sigur. Va fi cuprins Muntenia Moldova sau numai Tara Hategului cu Banatul §i cu partea sud-vestia

a Olteniei ? Sigur e ca Decebal va pretinde la inceputul razboiului al doilea (105) de la Traian sa-i restituie tara pina la Istru (Dunare). i iad§i e de neinchipuit construirea podului la Turnu Severin fad sdpinirea malului sting al fluviului, care trebuia si fie legat de restul imperiului. Credem, in schimb, cà au dreptate cei care sustin ca garnizoanele a§ezate de romani in diferitele puncte ale drii dacilor, rämasa neocupata definitiv,

erau numai pentru controlul executärii conditillor §i se vor fi retras, °data aceste conditii fiind implinite. Sapaturile arheologice confirma o demantelare a cedtilor de la Piatra Ro§ie i Blidarul §i chiar a aceleia de la Gradi§tea Muncelului, intimplad anterior distrugerii lor definitive, a§a cum e ilustrad aceastä demantelare §i in scena LXXVI (pl. 39). De sfir§itul primului razboi se leaga o interesand scena de pe coloana (scena LXXVI, dreapta), in care unii (Cichorius i Petersen) au vazut

emigrarea populatiei dacice, iar altii, ca Reinach, Strong §i Patsch, cu multa dreptate, revenirea populatiei, fugitä in munti, la vetrele ei (pl. 40). Zeita Victoria apare acum, inscriind pe un scut biruinta sfir§itul dzboiului prim (pl. 41). 31

www.dacoromanica.ro

Anii de dupO pacea din 102 stilt folositi §i de daci §i. de romani pentru noi pregkiri de razboi. Traian incepe construirea podului de la Drobeta (Turnu Severin) incI in primIvara anului 103, prin arbitectul Apolodor din Damasc §i Cu concursul trupelor. Nici Decebal nu stl nepOsator: se pregatea infrigurat de lupta cea din urml, alcind astfel toate stipulatiunile tratatului de pace. El nu därimase, probabil, nid toate fortificatiile, iar acum reface in grab'l pe cele distruse de fázboi (Coste§ti) sau pe cele demantelate §i ridia in pripg. §i altele. noi (intre acestea noi trebuie sO fie cetatea a II-a de la Piatra Ro§ie §i. a II-a de pe Blidarul). El se rOzbuni §i. asupra vecinilor du§mani iazigi §i le ocupO' ni§te teritorii.

Roma declari iaa§i rlzboi. Traia.n pome§te cu statul säu major la 4 iunie 105 pe front. Intre insotitorii lui (comites) era §i. viitorul guvernator al Daciei romane, D. Terentius Scaurianus. Imbarcarea impOratului (pl. 42) are loc la Brundisium §i nu la Ancona, cum se credea sau mai sustin unii. De aici va fi apucat peste mare §i, apoi, de-a curme-

zi§ul Peninsulei Balcanice in directia Durgrii §i a Drobetei (Tumu Severin) pentru a ajunge in Moesia Superioara, unde il a§teptau trupele

care nu se aflau eventual in teritoriul ocupat al Daciei. (Nici drumul prin Balcani la DunAre nu e mai lung deck cel de pe coastele Dalmatiei,

pe la Sirmium, la Drobeta). Räzboiul fu purtat « mai mult cu pazI decit cu infocare » spune Dio Cassius. Inci de la inceput, Decebal, vIzindu-se pArlsit de unii din ai sOli, cere pace, dar pe cit se pare numai pentru a ci§tiga timp cOci continua cu pregItirile §i mai ales ficea apel la neamurile vecine incercind O. le convingI de pericolul comun. De data aceasta, vecinii nu prea

se aritau dispu§i la o aliantl, invItind din pAtania primului rOzboi §i läsindu-se, probabil, corupti de banii Romei.

Numärul trupelor romane pare sa fi fost acum mai mare decit In primul rIzboi. Trecerea armatei se face de data aceasta pe podul de la Drobeta (pl. 45). PAtrunderea inspre cuibul intsárit al regelui dac se face iael§i din mai multe directii: din vest, prin Banat valea Mureplui

valea Apei Ora§ului spre Sarmizegetusa; din sud, pe valea Oltului sau peste Vilcan, atacind cetatea cea mare din flanc §i din spate (din castrele de pe dealurile pomenite mai sus, pag. 29) dar, foarte probabil, 32

www.dacoromanica.ro

dinspre Moldova, inaintind prin Ardealul de rIsärit. Putem afirma aceasta, intrucit dintr-un papyrus reiese c teritoriul Moldovei de sud §i. al Munteniei se afla in mina romanilor in acest timp (poate chiar prin stipulatiunile punctului 4 din tratatul de pace de la 102). UrmIrirea In detalii a luptelor dirze, dupà reliefurile coloanei, e dificilà. Luptele

se dau, in once caz, in munti (pl. 46-47). E vorba fárä indoiall de Muntii Orá."§tiei, cu cetatile ce imprejmuiesc re§edinta i cetatea principalI de la Dealul GrId4tii; se vId romanii care inainteazä i deschid drumul; dacii care atacä cu indirlire; iar alçii sint inati§ati in atitudini de inchinare, impreunà cu femeile i copiii lor. Se remara' in chip deosebit mari concen-

trIri de trupe dacice, sub directa comandI a regelui in vederea ultimei rezistente in insI§i. cetatea Sarmizegetusei, pe care romanii o asediazä

viguros (pl. 48-61). In una din scene (CXXXV) apare chiar figura plinä de tragicI ingrijorare a lui Decebal, urmärind ultimele inde§täri (pl. 64).

la Dio Cassius lipsesc amänuntele mai interesante cu privire la luptele propriu-zise. Excerptele din opera lui se multumesc sä povesteascà tentativa de asasinare a lui Traian de cátre un emisar al lui Decebal

§i. presiunea incercatI tot de regele dac asupra impäratului prin capturarea comandantului de legiune Longinus, chiar la inceputul ostilitItilor. Al doilea rIzboi a durat in once caz mai putin. In urma unor atacuri concentrice §i. viguroase asupra capitalei, Decebal se vIzu constrins sI pIrIseascI cetatea pe cale de a fi cuceriel i sI caute scapare prin fugä, insotit de citiva o§teni credincio§i. Va mai fi nutrit acest viteaz conducItor

al dador speranta de a organiza in estul Daciei, cu ajutorul vecinilor roxolani §i. bastarni, o nouI rezistentä? AceastI nidejde o va fi altoit-o räzboinicilor csárora le mai vorbe§te pentru ultima oarä (scena CXXXIX). Indreptindu-se cälare, pe plaiul muntilor, spre rIsärit, unde mai avea o cetate de piaträ. pe Valea Frumoasei (Sebe§ului), la apilna §i alta la Tili§ca (r. Sibiu), iar, mai departe, in estul Ardealului, mai multe cetätui (dacä nu cumva toate acestea cAzuserI deja in miinile romanilor),

el e urmIrit indeaproape i inconjurat de cavaleria romarl. Pus in fata alternativei de a cädea in mina nemilosului du§man pentru a fi tirit in cortegiul triumfal al cezarului sau de aji curma zilele, el alege sinuciderea. La rà'dIcina unui stejar, Decebal, ultimul rege dac, i§i curma zilele,

beregata cu un palo § scurt (scena CXLV; pl. 68). Capul 33

www.dacoromanica.ro

si mina dreaptl li sint retezate i duse ca trofeu la cartierul general al impäratului. Capul avea sI fie trimis la Roma. In una din scene (CXLVI), se recunosc i doi tineri, cIzuti in mina urmIritorilor, poate copiii (sau

nepotii?) regelui (scenele CXLII

CXLVIII). Sarmizegetusa cade pradI biruitorului si e distrusl, incI in vara anului 106. Trecerea ei prin sabie i foc e confirmatI si de sIpIturi. Putem spune cl distrugerea a fost sistematicI (inclusiv sanctuarele). Magaziile de provizii, clIdirile din interiorul cetàtiisi cele ale asezIrilor civile de pe terase prezintI urmele unor incendii puternice. Pentru clipele din urmI pe care le traieste Sarmizegetusa asediatä,

Coloana traianI ne infatiseazI o scenI de un dramatism zguduitor (CXXCXXI; pl. 60): doi pileaçi oferI de baut unor luptItori ce-si intind dornici i istoviti bratele. Scena fusese interpretatI mult mai tragic deck e in realitate i anume ca o sinucidere in masI cu o bIuturl

otrIvitoare. Nimic nu indreptIteste aceastI interpretare. E vorba, firà indoiall, de distribuirea ultimelor rezerve de apI, apa constituind o problem'I de cIpetenie la aceste ceati, iar lipsa ei devenind &tall pentru apIrItori. In o serie de scene ale coloanei se vId detasamente de soldati romani urmärind i hIrtuind resturile oastei dacice care mai opuneau rezistentI

in diferitele fortArete mai apropiate sau mai indepIrtate ori in cimp liber (pl. 62-64 si 69-70). Localizarea exact./ a acestor actiuni e, fireste, iluzorie. Printre ultimele scene sint insI patru care se preteazi la o interpretare

istoricl mai precisI. Prima e aceea cu reprezentarea pràzii bogate in obiecte de aur si de argint, capturate de comandantul roman, din Sarmizegetusa, din vistieria regarl si a templelor (scena CXXXVIII; pl. 65). CI o pradä bogatI de flzboi a rIsplätit pe invingItori e un lucru ce nu poate fi contestat. Faptul e relatat si de Dio Cassius (LXVIII, 14), care mai adaugI i episodul färà îndoialà nIscocit sau repetat ca un loc comun cu ascunderea acestor tezaure, de atre Decebal, in albia riului Sargetia i descoperirea lor datoritä unui trIdItor cu numele Bicilis. Dar cI cifrele transmise despre cantitatea acestor prIzi la scriitorul bizantin din secolul VI, Johannes Lydos, sint cu totul de necrezut, Ina

este adevArat, dei izvorul bizantinului a fost insài lucrarea Getica a lui Criton. Chiar cu corectivul ingenios aplicat de invätatul francez 34

www.dacoromanica.ro

J. Carcopino (165.500 kg aur, 331.000 kg argint §i 50.000 de räzboinici), cifrele rämhi, evident, exagerate. Cert e insäcà situatia precad a finan-

telor romane se redreseazi simtitor dupl 106, pertnitind impäratului largi dàrnicii, scutiri de impozite, prepararea räzboiului partic, precum angajarea i executarea unor mari lucrari publice cum sint: Forul lui Traian cu statuile aurite «ex manubiis (Dacicis)», Basilica Ulpia ambele inaugurate in 112 Coloana însài, inauguratä in 113, construirea unei noi conducte de apä. Traiana Aqua in Roma, refacerea canalului Nil-Marea Ro§ie etc., in afarà de jocuri i spectacole durind mai multe luni de-a rindul, in vreo trei ani consecutivi. Insä§i valoarea aurului pare sä fi scä.zut de pe urma enormelor cantitati de aur aruncat

pe piatl. A doua scenä (CXLI) aratä., in mod demonstrativ, supunerea nobilimii separatiste dacice invingltorului. Ca intotdeauna, §i acum reprezentantii clasei dominante caufl i gäsesc favoarea du§manului pe socoteala

poporului trädat (pl. 67). Poporul ne apare, in schimb, in cele douI scene apropiate §i ultime (CLIVCLV): grupuri de daci ducindu-si familiile si tot avutul intr-o directie necunoscutà (pl. 71-73). Ca §i scena asemänkoare de la sfir§itul räzboiului prim (LXXVI), i acest tablou a fost interpretat fie ca o emigrare a populatiei dacice peste hotare (Cichorius), fie ca o actiune de schimb de populatie cu alte semintii aduse in Dacia (Petersen), päreri care nu pot fi acceptate in nici un caz. Nici la Dio Cassius nu se pomenesc cu nici un cuvint asemenea actiuni. C. Patsch vede §i in aceste douä scene tot reintoarceirea la vetrele lor a acelor daci care, de teama urgia räzboiului, se refuglased in munti. Dar pentru aceste doul scene

de la sfir§itul räzboiului de cucerire, explicatia cea mai justä e aceea

a evacarii populatiei din a§ezärile lor din munti, evacuare impusä de romani din motive de securitate, i mutarea acestei populatii la §es, pentru o mai bung. supraveghere. SäpIturile arheologice din zona cetätilor dovedesc, intr:adevär, incetarea oriarei vieti dacice nu numai in cedti, dar §i in a§ezärile civile (inclusiv stinile) din regiunea muntoasä o datä cu ocuparea regiunii de cätre romani.

Data la care s-a sfir§it al doilea i ultimul räzboi o cunowem acum destul de exact: ea e cel mai tirziu prin luna iulie a anului 106 e.n., cIci. la 11 august din acela§i an Provincia Dacia e deja constituitä. 35

www.dacoromanica.ro

tot in acest an se trece in rIbojul-calendar de la Ostia (Italia) cumplita

insemnare: « Capul lui Decebal a fost aruncat pe scirile Gemoniei». Aceasta ca sä.' se §tie ci cel mai temut du§man al Romei a incetat de a mai fi. In fosta capitali a Daciei libere se instaleazi un puternic deta§ament de armati romani din legiunea a IV-a Flavia felix, §i, pe cit se pare, §i din legiunea I Adiutrix. Infringerea dador inseamni desfiintarea statului dac liber, cea mai mare parte a pImintului dacic transformlndu-se In o provincie romanI §i. impIrtI§ind timp de 165 de ani soarta celorlalte Ori §i popoare cucerite de Roma. Cea mai de seamI din urmArile acestei sorti e romanitarea tirii dacilor: temelia poporului multi §i a limbii române§ti.

www.dacoromanica.ro

ILUSTRATII

www.dacoromanica.ro

S.

Tes.,

°.114,;].,

,ro

121

-

PY.-4 ./A,

"

k4 4

Sf:414i

/X

ntl.r

PRIMUL RAZBOI DACIC (101-102) 3. Armata romand trece Dundrea. Trupele romane ies pe poarta unei cetAti (probabil Viminacium, azi KoAtolac in Iugoslavia) §i se angajeazi pe un pod de vase. Soldatii poarti barbi i mustäti; sint imbricati intr-o tunici pinl la genunchi, cu mineci scurte, avind

ar,er

*1 '

04,

',a...1P

td 2

pieptul apirat de plato§e o de o serie de benzi de pide (loros). Sibiile (gladii) le atirni la §oldul drept, ciqtile sint agitate de umär; in mina stingi soldatii poartä cite un scut lunguiet. In virful unor prijini se vid vesela i providile. insu§i zeul Danubius asistä,

t.. n..

dintr-o pe§teri, la trecerea fluviului. Cu bustul gol, purtin' d plete i barbi, cu capul incummat

r

de trestie, el iese pe jumitate din api; bratul drept intins sustine podul de vase, semn ci zeul e prielnic ofensivei romane.

u.-1-WCA:ityAffi 1-) A I,AN 7 AV

M AWIGT f LADIiE(:I.A0 Al )1'

I

ret

-

'

-1,

:1

'f -

.; _

-

.5 PO'

,

-

2. Sochd Columnei. Deasupra portii de intrare se vede inscriptia sustinuti de douä Victorii

inaripate. Sus, la colturi, doul acvile. in registrul inferior se disting trofee capturate de armata romanä in rizboi: plato§e sarmatice cu solzi (loricae squamatae), coifuri, scuturi ovale, stindarde etc.

www.dacoromanica.ro

4. Armata romand trece Dundrea (continuare). Se remarca intreruperea podului de vase mArginit de o balustradI scundi O. reluarea lui pe alt plan; aceasta a sugerat comentatorilor cl podul se intrempea la insula Ostrova din fata oraqului Viminacium §i continua apoi de

la insull spre malul sting.

Pedestra§ii sint precedati de signiferi, imaginarii, cinci la numär, cu capul 0 umerii acope-

5. Armata romand trece Dumb= (continuare). Imaginea

riti de o blanA de urs. Cele doui insigne terminate in cite o mini sint insemne de manipuli (subunitAti ale cohortelor); celelalte trei, pe care se disting busturi ale impAratului inconjurate de lauri §i, in virf, imaginea une divinitAti, sint insigne de cohorte. Intre signiferi se vid, in capul gol, vexillarii §i aquiliftri. Cei dintii poarti stindarde de stofl (unul e incununat de o imagine a zeitei Victoria), ceilalti poartA acvile. De fapt, se vede un singur vultur, unul din aquilifiri purtind, dupä pArerea unor comentatori, doar suportul acvilei pierdute de Cornelius Fuscas in 87 e.n., ce avea sä fie regäsitä de Traian intr-o cetate dacicä. Personajul aflat la extremitatea primei portiuni a podului de vase e un ofiter superior toman cu platoqi.

noasträ o reproduce in parte (jumAtatea stingä) pe cea precedentä. In jumätatea dreapti, in fata signiferilor §i

a unui ofiter implito§at, se väcl soldatii care au pus piciorul pe malul nordic al fluviului, in dreptul localitätii Lederata. Se disting, de la stinga la dreapta, doi

trimbita§i ( cornicines) cu instrumentele lor: comuri mari, semicirculare, sustinute de o bark' terminatä in semiluni. Ei sint precedati de citiva 611=0, unii inarmati cu lAnci, care fAceau parte, poate, din garda impAratului.

www.dacoromanica.ro

7. Sorirea soltdui bar ( ?). Un « barbar», imbricat intr-o cama§a grosolana i tinind In nit' un baston, cade de pe cal inspäitnir. itat la vederea lui Traian 0 a locotenentilor

6. Trecerea Dundrii (sfir0t) 0 Courtliu de rdtboi. Pe jos, in fruntea trupelor sale, impiratul Traian, cu mina stingi intinsa, arati soldatilor drumul pe care-i va conduce spre biruind. In partea dreapta a scenei, impäratul tine un consiliu de dzboi pe o tribuna de piatri sau

silo (sus, in dreapta). Calul poarta un obiect ciudat, rotund 0 parci poros. Scena nu e satisfacator explicati; unii au apropiat-o de pasajul lui Dio Cassius in care e vorba de scrisoarea adresati lui Traian de buri 0 de alti aliati ai dador. In acest caz, obiectul circular ar putea fi ciuperca (o iasca mare?) pe care era scris, cu litere latine, mesajul; sau poate ca bastonul

barbarului azut la pamint e un sul scris?

glii. A§ezat pe un scaun pliant, el are de-a dreapta 0 de-a stinga doi ofiteri §ezind i ei. In spate ofiteri in picioare.

In partea s final a figurii

o parte dintr-o scenä de sacrificiu (suovetaurilia) in fata unui

mic castru roman circular; se yid taurul, oaia i porcul pregatiti pentru jertfa.

www.dacoromanica.ro

,,,-;

"t I- F .....

;

I,

7 ;.,,-.., .

d

,

vt

. 4.t...,..,,,'"-

,,

,..,

, -..... ; ... -...e.....,,,...*

1

*,

'

N ,

..

rale-jf :.

,

_,

".."

''

.

, .,

,..,

, '--."VIL4

Er-

'

'

174 ^-

rquif

4

'

7: '

f!'s

u

9. Construirea unui alt castru roman. Se distinge un al doilea castru la care duce un pod. Doi soldati lucrearl la balustrada podului, altii la zidirie, altii la §ant; platosele le slat arzate In fata zidului. In prim plan, la stinga, stau de yorbi doi soldati care fac de pazä. La dreapta, in interiorul fortificatiei, sub un grup de arbori, Traian impreunä cu doi ofiteri suprayegheazi mersul lucrârior. In coltul din dreapta sus, se disting doi soldati care poartä pe umeri un trunchi de copac.

t 7. _

4,. -

\

'

t

8. Construirea unui eastru roman. kaintind cu prudenti i consolidind terenul, trupele romane construiesc castre trainice de piaträ, semn c impiratul se gindea la anexarea teritorillor cucerite. in timp ce citiya soldati inaltä zidurile taberei, doi lucreazä la siparea santului inconjuritor, evacuind plmintul cu cosuri linpletite; in prim plan, la stinga, un soldat face gestul de a täia /emne, dei toporul nu e vizibil.

) ..4111.,

a

www.dacoromanica.ro

-

f--*

5'er,

;1;1;4,,

4 ,

°

5P2,..111t111---

. ), ,

A°

... .

4,-;. ask

11

jrifi

'PM

r

,

NI

i , ;:._.,,

-

.......

r., N

7.4 .,

o .-.

4

' ..11111101t.

.

-:-

-...

,,r

-

r.

(4

;

.

M.

-....

L.

,.......,, ,C,?' .

,...-

i

.....

,

,

-'--. --. . ',,,. - ,.

.,,,,r,

2

-z

...

i

,,.4

g

,

.4

.

".?),. -.ire' --.. 'i

gA:-.71 -

.

.,

-":",eci" : t ,... -. m IS? "..,,,k7 "- ' ---4.-`" -

s-F

"'"

7t..6....'"%

,0"erp, L17 w -21

4

krig

11:.

-

2n

11. Prizonierul dac. Doi soldati din trupele amiliare aduc, tinindu-1 de par, pe un prins dac cu miinile legate la spate. Prizonierul, un comaius (om de rind) cu plete i barba, e imbricat

intr-o cam* cu mineci scurte, o manta si cioareci. Traian are lingi el doi ofiteri superiori, iar in spate se vad doi soldati din garda sa. k planul al doilea, doi ostasi romani strijuiesc intrarea intr-un castra, in timp ce alti doi cad lemne.

10. Detain din scena precedentd. Se distinge bine figura impäratului Traian.

www.dacoromanica.ro

12. Lupia de la Tapae, Traversind Banatul pina la Tibiscum, Traian îi angajeazi apoi oastea in strimtoarea Portilor de Fier ale Transilvaniei (localitatea antici Tapae) unde are loc, In vara tirzie a anului 101, una din cele mai crincene bardlii ale primului räzboi dacic. in imaginea noastrk", cavaleria romani i cohortele auxiliare ataca; se remarca, in centra, un auxi-

13. Lupia de la Tapete (continuare). Scena, care o repetä partial pe cea precedenta, infatiseazi lupta victo-

liar german cu bustul nud, inarmat cu o maciuc.a, lar ceva mai spre dreapta un soldat cu casci i sabie care tine in dinti capul unui dusman ucis. Dacii au sabii scurte, arcuri i scuturi ovale; cei mai multi, ca capul gol, fac parte dintre coma/i, dar in dreapta, sus, se zäreste figura unui nobil (tarabostes, pi/ea/tu), purtind caracteristica boneta de stofä. Romanii sint pe cale de a cistiga lupta: de partea lor nu se yid morti sau raniti in timp ce dacii suferà

« Fulgeritorul», cu mantaua arcuiti in forma de nimb, ajuti pe romani, aruncindu-si fulgerele asupra dacilor.

rioasi a infanteriei romane. in josul ei se vede un dac grav rnit, in timp ce din inaltul cerului insusi Jupiter In coltul superior din dreapta, lingi copad, se zareste stindardul dacilor: un balaur (draco) cu cap de lup corpul de sarpe.

pierden.

www.dacoromanica.ro

°

,

15. Dittrugerea unei afetari dacice. Dupi infringerea de la Tapae, dacii, pe care-i vedem. in partea dreaptä, retrigindu-se, abandonead inamicului o a§ezare indrid cu zid din blocuri de plata' i inconjurad de un §ant. Pe zid se vid, infipte in latid, craniile unor du§mani invin§i de daci (poate soldati ai lui Domitian?). in spatele zidului se zire§te o constructie de piatri ridicatä pe stilpi de lemn, probabil un tum de veghe, un stindard dacic in formi de balaur §i o constructie ciudad, circulará, de scinduri. E greu de spus ce reprezind stilpii « obeliscurile» vizibile in fata cedtii dace. Soldatii romani incendiad casele dacilor aflate in afara incintei fortificate, urmAriti de privirile impAratului care e insotit de doi ofiteri.

o

t.>

VA1

r,

' T f . rTf-7,e ,-,

- "-:-.....fi..-

.., -

4;':.-

'

1 ,

rel

4,i

:.

:1

1

1

'

'

.

.-

i 1

_.,

,- ,,,,_kA

-

'';I, -'`

--..

K

,,

1

-....,

.,

. W's7.44

.,,, X.'i .4.,..,

--' T.,\---- -

rr

..

'

,

... 1 ,

r

'

,s, N's

0, Ci

c

,......

Te ..

41

`,15

1

-

' ( -)

--.4.---'--rEf.'

-:-.'Z' '' --, .1

!

i

1

hil

1

4 "e,

- t'+'

.-NI:r.:141°

'

''

2

_a

\

r4

'.

-7&;

1.1

-

A

,

-'.

14. Lupia de la Tapae (sfir§it). Se vid doi dad care poartä cu grijä un mort sau un ränit. Deasupra lor, printre arbori, se zire§te figura unui tarabostes (probabil insu§i Decebal), urmärind cu ingrijorare desfivrarea bitiliei. In partea de jos luptitori daci räniti.

". q_ Lb.

www.dacoromanica.ro

.1

I

,

,

';

1

it. r

1.

..e,

.

417,

.

.,,,,

''

if,

\

4,

,

L4.-/-0-

t -4.

''

1

r

'

.

?)-zo , ,ir,,,,

,,-

.

_.-

.

I, --,1::

\ 4.., ,t-d' ......l....

.-,

,i1-..,--,,

1,'

..,,,,

ir,74

- , _..,-2,,.--q 4. T---

e,- ,-, s, N. -,,,,, ' ' É.01....,4774,...--'-"------' 5..

-,'

I

9

N iikk, tj

.

-... .7,

1-40b6,4:;,..-

4 .

..

,

r

.-..,

...,,..,A

,/i

_

...

"

5

--J-

£

-

'.k,.;'. , 84i'''''-'''''

r

°i ,

'f -i

.3 '

44-.

_

-.

1

III

li,, .

ve

.

..-- '

---.,.,,, '

.,...

:. .

-

A

. ..

./'"

'

, 61::,j

16. Trojan primeite o solie dada. Dupi lupta de la Tapae, Decebal ii trimite impiratului o solie formatà ruunai din comati, poate aceea pomenid de Dio Cassius. Imbracati in mantaie cu franjuri, dacii par si ceari pace de la Traian pe care-1 vedem insotit de statul siu major.

,.

'

1,1:, - -...,r',......

...,

-

0.

)

r

ii

,

-

LfA;P;A - .,_.... ..... . .........-4.

-....w

.

le;

r--

1

t ° PT/ -,,,

....

H

.- x4' . -to '

--

,

. .4....,

17. Cillireli dad InecIndu-se in Dundre. In iarna anului 101-102, Decebal incearci sA ras-

toame soarta rizboiului, atacind gamizoanele romane de la DunIrea de jos. Dacii suferi insi pierden i la trecerea fluviului, probabil din cauza ruperii ghetii.

In planul al doilea, un castru roman.

www.dacoromanica.ro

-

-

'

':: - '

.., s

.Z.,..

I'''',

-i4

'Tot .,1

.-..

--,

.,

_

4"

it.,

- -

,-_

, -,

i'°

44k*-

r

-Di 4'

II

1

,

._..e.,

''',....1

,; L ,-

.._

..

"--N, . ... aliik:',. .....-_,

,..,_.

...,,,.......,,i k,

.,

.

' ?,-....,. 4......., .-s,

.

7.1/

/

'

',"-

-

-

..

r

"1

.

k:

__

it., 1 I " ----

-%:777, sZ.'"?' roCi air