Bullying Lucrare de Licență [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA « AL. I. CUZA » IAŞI FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIO-POLITICE SPECIALIZAREA COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

LUCRARE DE LICENŢĂ

CYBERBULLYING-UL ÎN VIZORUL ETICII PROFESIONALE

Coordonator științific : Lect. univ. dr. Viorel Ţuţui

Absolvent: Luchian Miruna-Gabriela

Iulie 2020

Cuprins Introducere.....................................................................................................................................1 Capitolul 1 – Delimitări conceptuale............................................................................................3 1. Înțelegerea fenomenului de bullying......................................................................................3 1.1. Bullying-ul – definiții și etimologie.................................................................................3 2.

Definiții ale cyberbullying-ului............................................................................................6 2.1.

Forme ale cyberbullying-ului........................................................................................9

2.2.

Elemente ale actelor de cyberbullying........................................................................11

3.

Hărțuirea și discriminarea sexuală online...........................................................................16

4.

Medii de propagare a cyberbullying-ului...........................................................................17

Concluzii....................................................................................................................................18 Capitolul 2 – Implicațiile etice ale fenomenului de cyberbullying..........................................19 1.

2.

Etică și cyberbullying.........................................................................................................19 1.1.

Perspectiva utilitaristă................................................................................................20

1.2.

Etica virtuții.................................................................................................................21

1.3.

Deontologismul...........................................................................................................22

Cyberbullying-ul ca preocupare morală.............................................................................23 2.1.

3.

Teoria Deconectării Morale........................................................................................23

Consecințele implicării în cyberbullying............................................................................24 3.1.

Consecințe psihosociale.............................................................................................25

3.2.

Consecințe generale....................................................................................................27

3.3.

Comportamentul suicidal............................................................................................28

3.4.

Mișcarea „Me Too”.....................................................................................................30

4.

Abordări sociologice ale cyberbullying-ului......................................................................31

5.

Combaterea cyberbullying-ului și contracararea impactului său negativ...........................32 5.1.

6.

Strategii de combatere a cyberbullying-ului...............................................................34

Combaterea cyberbullying-ului prin instrumente juridice..................................................38 6.1.

La nivel internațional..................................................................................................39

6.2.

La nivel regional: Consiliul Europei...........................................................................40

6.3.

„Dreptul de a fi uitat”.................................................................................................40

Concluzii....................................................................................................................................41

Capitolul 3 – Studiu de caz.........................................................................................................43 Luarea deciziilor etice................................................................................................................43 Modelul în trei pași de luare a deciziilor..............................................................................44 Analiza cazurilor........................................................................................................................46 a.

Substituire de identitate...............................................................................................47

b.

Hărțuire sexuală online...............................................................................................49

c. Postarea de mesaje denigratoare online........................................................................51 d.

Hărțuire prin mesaje ce conțin violență verbală.........................................................53

e. Șantaj cu imagini de natură sexuală...............................................................................56 Concluzii....................................................................................................................................58 Concluzii.......................................................................................................................................59 Bibliografie...................................................................................................................................60

Introducere Odată cu apariția tehnologiei, societatea a cunoscut o schimbare vastă în modul în care oamenii comunică și interacționează între ei. Astăzi, oamenii sunt capabili să se conecteze ușor și rapid cu oricine, indiferent de locația lor în lume, atât timp cât dețin o conexiune la internet. O tendință de comunicare în continuă creștere este cea a rețelelor de socializare, în special în rândul tinerilor și adolescenților, care sunt adesea mai impresionabili și susceptibili de a fi intimidați la presiunile mediului înconjurător. În timp ce platformele social media oferă o modalitate de conectare personală și profesională, acestea au înființat o nouă cale pentru intimidare numită cyberbullying. Mai mult, datorită încrederii în continuă creștere pe care oamenii o au în telefoanele mobile și computere, hărțuirea cibernetică a devenit mai răspândită și reprezintă acum o amenințare serioasă pentru siguranța și sănătatea atât fizică, cât și psihică a tinerilor și adolescenților din întreaga lume. Datorită faptului că tinerii și adolescenții petrec o cantitate mare de timp zilnic pe platformele de socializare, mulți utilizatori au observat probleme etice legate de comportamentul online al lor și al celorlalți. Utilizatorii se confruntă cu o mare varietate de probleme etice pe platformele sociale, inclusiv hărțuirea cibernetică, urmărirea, încălcări ale confidențialității și multe altele, deși aceste probleme nu sunt de obicei încadrate ca fiind probleme etice sau morale, ele prezintă riscuri imense pentru toată lumea. Pe măsură ce social media evoluează, este important să oferim o privire de ansamblu asupra modului în care oamenii înțeleg implicațiile etice a ceea ce postează, fie folosind propria identitate, fie anonim - anonimatul este o caracteristică a multor platforme de social media care pare să conducă la probleme etice legate de confidențialitate. De asemenea, o altă problemă importantă legată de confidențialitate este reprezentată de preocuparea tinerilor cu privire la informațiile ce pot fi colectate de pe site-urile lor de socializare, de exemplu de către universități sau viitorii angajatori. Primul capitol oferă o imagine de ansamblu asupra problematicii studiate. Așadar în acest capitol am delimitat bullying-ul tradițional de cyberbullying, evidențiind formele și trăsăturile fiecărui concept și am conchis că cele două nu sunt diferite numai prin mediul în care au loc, ci și prin forma pe care o iau, precum și prin elementele pe care le cuprind. Cyberbullying-ul, 1

reprezentând un comportament intenționat și repetat de vătămare, exercitat în mediul online, este o problemă gravă a lumii contemporane, moderne, caracterizată de o tehnologie avansată. Acest tip de comportament are o prevalență extinsă în rândul tinerilor și adolescenților, datorită posibilităților puse la îndemâna lor de spațiul cibernetic. Am conturat profilul agresorului și al victimei pentru o înțelegere mai aprofundată asupra fenomenului. De asemenea, am făcut o introducere cu privire la pericolele pe care le presupune acest spațiu, cum ar fi hărțuirea și discriminarea sexuală online. Al doilea capitol debutează cu implicațiile etice ale cyberbullying-ului, prin prezentarea a două modele etice – teoria utilitaristă și etica virtuții - după care mă voi ghida în realizarea următorului capitol. Am oferit o imagine de ansamblu asupra actelor de cyberbullying ca reprezentând o preocupare morală, prin prisma consecințelor pe care le oferă și am încercat să ofer o explicație asupra modului de gandire și a motivației agresorilor atunci când se angrenează în astfel de comportamente. Această parte ilustrează consecințele generale și psihosociale ca urmare a experienței cyberbullying-ului, precum și o abordare sociologică a fenomenului. În final am amintit metode de combatere a acesor acte prin strategii reactive și proactive, precum și combaterea lor prin instrumentele juridice existente. În al treilea capitol am adus în discuție cazuri reale de experiențe cu cyberbullying-ul și am analizat aceste comportamente cu ajutorul modelelor etice amintite în capitolul anterior. Clasificate după forma cyberbullying-ului pe care o adoptă, am stabilit cinci categorii de acte: substituirea de identitate, hărțuirea sexuală online, postarea de mesaje denigratoare online, hărțuirea prin mesaje ce conțin violență verbală, șantajul cu imagini de natură sexuală – oferind câte un exemplu pentru fiecare categorie identificată. În urma acestei analiza am ajuns la concluzia că actele de cyberbullying sunt imorale, iar procesul de luare a deciziilor este influențat în mod negativ adesea de beneficiile materiale rezultate în urma acestor fărădelegi. În plus, pe lângă caracterul imoral, acete acte încalcă atât norme juridice cât și deontologice. Este important să avem în vedere implicațiile etice asupra fenomenului de cyberbullying pentru o mai bună aprofundare a acestui comportament. Spațiul cibernetic este unul pe cât de benefic pentru viața de zi cu zi, pe atât de primejdios pentru persoanele de orice vârstă, în special pentru tineri și adolescenți. Internetul nu este un lucru la care putem să renunțăm pur și simplu și

2

întrucât el face parte din viața noastră, este important să ne stabilim un model etic de decizie pe care să il urmăm în astfel de cazuri pentru a minimiza consecințele negative.

Capitolul 1 – Delimitări conceptuale Tehnologia tot mai avansată ne oferă noi metode de a interacționa cu ceilalți. Într-o societate modernă, comunicarea prin mijloacele digitale a devenit un lucru firesc, care ne ușurează efortul zilnic. Tehnologia continuă să se dezvolte rapid și, prin urmare, ne schimbă modurile de funcționare în societate. Ușile se deschid constant, aducând mai multe oportunități și, în același timp, ne impun tuturor să luăm în considerare utilizarea etică a tehnologiei. Deși prezintă nenumărate avantaje, mijloacele digitale creează, de asemenea, și un spațiu pentru diferite tipuri de comportamente nedorite, precum cyberbullying-ul - o nouă formă de bullying cu diferențele distincte de formă, personalitate și răspuns. În ultima perioadă, cyberbullying-ul a devenit un subiect de interes datorită prevalenței fenomenului. În acest capitol voi analiza fenomenul de cyberbullying în legătură cu bullying-ul tradițional, caracteristicile și formele acestora, precum și utilizarea abuzivă a social-media.

1. Înțelegerea fenomenului de bullying 1.1. Bullying-ul – definiții și etimologie Fenomenul de bullying este astăzi foarte bine cunoscut, însă nu a fost până în preajma anilor 1970. În acestă perioadă s-au dezvoltat studii cu privire la bullying, precum și diferite abordări în diverse contexte sociale. Aceste lucrări s-au reflectat în diferite definiții ale bullyingului și, ulterior, au fost adaptate de alte națiuni care nu stabiliseră încă teorii preexistente în acest sens. Metodele de investigare a intimidării (de exemplu, raportările și nominalizările de victimizare), în special chestionarul elaborat de Olweus (1993), au fost recunoscute și utilizate în multe țări1. 1

Shaheen Shariff, Cyber-Bullying: Issues and Solutions for the School, the Classroom and the Home, Routledge, 2008, p. 10.

3

Pentru a înțelege această problemă, este neccesar să cunoaștem atât contextul, cât și formele bullying-ului, deoarece, în unele situații, acesta poate fi perceput în mod subiectiv. Pe de o parte, poate fi considerat o parte normală a relațiilor personale, iar pe cealaltă parte, poate fi tratat ca o infracțiune, în funcție de contextul social și perioada de timp. Bullying-ul în școală este o problemă semnificativă la nivel mondial și este unul dintre cele mai frecvente comportamente antisociale în rândul adolescenților și copiilor. Olweus definește acest comportament ca fiind „acte agresive, intenționate, efectuate de un grup sau de o persoană în mod repetat și de-a lungul timpului împotriva unei victime care nu se poate apăra cu ușurință”.2 Astfel, bullying-ul este probabil să apară atunci când „există diferențe de putere între agresor și victimă, unde victima nu este în măsură să se apere împotriva comportamentului de intimidare”3. Aici putem enumera mai mulți factori care contribuie la inegalitatea de putere precum: forța fizică, statutul social din grup sau de dimensiunea grupului. De asemenea, aportul de putere poate proveni și din cunoașterea vulnerabilităților unei persoane (de exemplu, aspectul, situația familiei, caracteristicile personale) și folosirea acestor cunoștințe pentru a-i face rău. În lucrarea Cyber-Bullying: Issues and Solutions for the School, the Classroom and the Home, autorul Shaheen Shariff afirmă că, în general, bullying-ul apare atunci când nu există supraveghere sau aceasta este minimală 4. În școli poate apărea în spații restrânse, pe hol, în baie sau în timpul activităților care necesită lucru în echipă. Bullying-ul la scoală, de obicei se concretizează într-un grup de adolescenți care profită de un anumit elev, aflat în minoritate. Cu toate acestea, și publicul poate fi implicat în mod indirect, deoarece ia parte la comportamentul de intimidare, dar alege să nu se implice. Frica de a nu deveni următoarea victimă în cazul în care ar interveni este principala cauză. Comportamentul de intimidare poate fi direct, inclusiv confruntarea față în față; cum ar fi lovirea, deteriorarea și alte tipuri de daune fizice sau poate implica un limbaj care utilizează agresiune verbală; și indirecte care implică o terță parte, cum ar fi excluderea socială, amenințări, răspândirea de zvonuri și alte tipuri de daune psihologice, sau chiar online5.

2

Olweus, D., Bullying at school: What we know and what we can do, Oxford, England, 1993, p. 48. Ibidem. 4 Shaheen Shariff, op. cit., 2008, p. 10. 5 Tzvetina Arsova Netzelmann, et. al., Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și personalul școlar, Publicație realizată în cadrul priectului DAPHNE, 2013, p. 11. 3

4

În trecut, bullying-ul nu a reprezentat o problemă ce necesita atenție, ci mai degrabă a fost acceptată ca „o parte normală și fundamentală a procesului de creștere și maturizare a copiilor”6. În ultimele două decenii, această viziune s-a schimbat, iar intimidarea și cyberbullying-ul în școală sunt văzute ca o problemă serioasă. Numeroase sondaje efectuate de studenți au arătat că bullying-ul la scoală este o experiență frecvent întâlnită în rândul copiilor. Pentru prima dată, Institutul UNESCO de Statistică (UIS) a lansat date care arată că aproape o treime din tinerii din întreaga lume au experimentat recent bullying-ul 7. Datele despre bullying au fost colectate din sondajele din școală care urmăresc sănătatea fizică și emoțională a tinerilor. Proiectul de cercetare Health Behavior School Children (HBSC) se adresează tinerilor cu vârste între 11 și 15 ani în 42 de țări, în principal în Europa și America de Nord 8. În urma acestui proiect au descoperit că, la nivel global, băieții sunt mai predispuși să ia parte la bullying în școli decât fetele. Datele arată că peste 32% dintre băieți se confruntă cu intimidarea în școală, comparativ cu 28% dintre fete. Statutul socio-economic și imigrant joacă, de asemenea, un rol important, conform datelor HBSC despre copiii din Europa și America de Nord. În aceste regiuni, statutul socioeconomic - bazat pe ocupația, nivelul de educație și de trai al părinților este cel mai probabil predictor al bullying-ului: doi din cinci tineri săraci sunt afectați negativ. Potrivit unui alt studiu realizat de UNESCO, principalii factori ai violenței școlare și a intimidării includ aspectul fizic, rasa și naționalitatea și nu sunt conforme cu normele de gen.9 Violența școlară și bullying-ul „subminează sentimentul de apartenență al copiilor la școală”, precum și aspirațiile acestora viitoare 10. De asemenea, aceștia vor avea o predispunere de a părăsi școala după terminarea învățământului liceal, față de elevii care nu iau parte la comportamentul de intimidare.

6

Președintele executiv al organizației Salvați Copiii, Gabriela Alexandrescu, a declarant într-un interviu pentru Gândul, https://www.mediafax.ro/social/bullying-ul-naste-tragedii-gabriela-alexandrescu-salvatii-copiii-adeseaparintii-ignora-fenomenul-il-considera-o-parte-fireasca-a-procesului-de-crestere-si-maturizare-a-copiilor-18236854, Accesat la 01.06.2020. 7 UIS Education Data – Studiu lansat în septembrie 2018, http://uis.unesco.org/en/news/new-sdg-4-data-bullying, Accesat pe 01.06.2020. 8 http://www.hbsc.org/news/index.aspx?ni=5124, Accesat pe 01.06.2020. 9 Global school-based student health survey (GSHS), susținut de Organizația Mondială a Sănătății în 2018, https://www.who.int/ncds/surveillance/gshs/en/, Accesat pe 01.06.2020. 10 V. Adăscăliță, et al., Prevenirea violenței în instituția de învățământ. Ghid methodologic, Chișinău, 2017, p. 15.

5

În mod ironic, cuvântul bullying a fost utilizat initial ca un termen de alint și familiaritate. Termenul este originar din secolul XVI din daneză „boele”, însemnând iubit, drag. Înțelesurile se pot deteriora sau ameliora în timp. Sensul actual al termenului bully este de bătăuș, iar „ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina”11. Etimologia termenului spune multe despre problema recunoașterii bullying-ului. Trecerea sa, de la termen pentru alint la expresie ostilă, evidențiază paralele interesante între evoluția istorică a cuvântului și intimidarea în școlile contemporane. 1.1.1. Cum recunoaștem agresorii? În cartea Bully Busters: A Teacher's Manual for Helping Bullies, Victims, and Bystander, autorul Dawn Newman-Carlson susține: „comportamentul de intimidare este învățat, fie în mod direct, fie prin imitare”. Când bătăușii reușesc să facă lucrurile după bunul plac, statutul lor este consolidat și sunt mai predispuși să continue să apeleze la același comportament. Consolidarea statutului poate fi resimțită fie direct (de exemplu, a obținut obiectul dorit), fie la nivel cognititv (a simțit o plăcere datorită faptului că a fost mai puternic decât victima). Autorul subliniază faptul că „pedeapsa scade frecvența unui comportament”12. 1.1.2. Profilul victimelor Victimele hărțuirii pot fi alese din nenumărate motive, însă unele categorii precum minoritățile etnoculturale sau religioase sau cei cu diferențe fizice, socio-culturale, intelectuale sau psihologice sunt mai expuse în fața actelor de bullying 13. Adolescenții pot fi bătăuși în unele situații și victime în altele. Fiecare persoană este diferită. Victimele nu sunt supuse comportamentului de intimidare din cauza „defectelor” lor. Problema este la agresori, nu la victime. Însă comportamentul lor, în mod inconștient contribuie la vulnerabilitatea în fața bullying-ului.

11

Tzvetina Arsova Netzelmann, et. al., op. cit., p. 10. Dawn Newman-Carlson, et al., Bully Busters: A Teacher's Manual for Helping Bullies, Victims, and Bystander, Research Press Inc., U.S., 2000, pp. 48-49. 13 Suellen Fried, Paula Fried, Bullies, Targets, and Witnesses: Helping Children Break the Pain Chain, M. Evans and Company, Inc. New York, 2003, p. 41. 12

6

2.

Definiții ale cyberbullying-ului

Internetul și tehnologiile de comunicare a informațiilor au devenit o parte firească a vieții de zi cu zi pentru copii și adolescenți. Generația actuală are acces instant de aproape oriunde la o cantitate imensă de cunoștințe, la social-media care le oferă oportunitatea să se conecteze, să creeze și să colaboreze între ei. Copiii se pot juca, pot face videoclipuri și fotografii și, de asemenea, cumpărături online. Dezavantajul acestor oportunități aflate în plină creștere este acela că ele creează mai multe posibilități pentru experiențe negative, precum bullying-ul online. Comparativ cu alte forme ale bullying-ului, fenomenul de cyberbullying este unul relativ nou care reflectă modul în care tehnologia digitală a pătruns în viața de zi cu zi. Din cauza noutății acestei forme de bullying, există o oarecare lipsă de consistență și de consens în ceea ce privește conceptualizarea termenului14. Autorii S. Hinduja și W. Patchin, în cartea Bullying Beyond the Schoolyard: Preventing and Responding to Cyberbullying, au definit cyberbullying-ul ca fiind „vătămare voită și repetată cauzată prin intermediul textului electronic”. Ei menționează, de asemenea, și alte definițăii ale fenomenului, precum „un act agresiv, intenționat, realizat de un grup sau persoană fizică, folosind forme de contact electronice, în mod repetat și în timp, împotriva unei victime care nu se poate apăra ușor” 15. De cele mai multe ori, însă, conceptul a fost definit în relație cu termeni apropiați în înțeles precum „comportament agresiv” şi „hărţuire”. În lucrarea Cyberbullying: Aproaches, Consequences and Interventions Lucy R. Betts, autoarea ne propune definiții pentru cei doi termini, astfel comportamentul agresiv descrie orice comportament care „intenționează să producă daune, de natură fizică, verbală şi psihologică”, iar hărțuirea este o formă a comportamentului agresiv ce presupune „interacţuni negative ce sunt menite să rănească persoana-ţintă: gesturi obscene, priviri ameninţătoare, ameninţări şi atacuri verbale, ignorarea ostentativă, depreciere şi umilire etc.”16. Printre definițiile cyberbullying-ului amintite în lucrare este și cea a lui Robert Tokunaga, definit drept „comportament realizat prin mijloace electronice sau digitale de către indivizi sau grupuri care comunică în mod repetat mesaje agresive sau ostile cu intenţia de a produce vătămarea sau discomfortul altora”17. 14

Lucy R. Betts, Cyberbullying: Aproaches, Consequences and Interventions, Palgrave Macmillan UK, 2016, p.16. S. Hinduja, Justin W. Patchin, Bullying Beyond the Schoolyard: Preventing and Responding to Cyberbullying, Corwin Press, USA, 2006, p. 5. 16 Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 2 17 Ibidem, p.11. 15

7

Cyberbullying-ul în rândul elevilor a fost presupus a fi „o extensie a bullying-ului tradițional”18, care nu are nicio legătură cu responsabilitățile din cadrul școlar, deoarece are loc în general la calculatoarele de acasă și telefoanele personale. De asemenea, mai mulți cercetători afirmă că „a sta în contact cu prietenii prin intermediul rețelelor de socializare”, reprezintă una dintre cele mai importante activități ale copiilor și adolescenților pe internet.19 În ultimul deceniu, au fost publicate mai multe studii în acest sens care au oferit o perspectivă sporită asupra răspândirii, factorilor determinanți, strategiilor de combatere și consecințelor legate de cyberbullying. Toate aceste definiții afirmă faptul că instrumentele și mijloacele de comunicare tehnologice sunt folosite pentru a se angaja în bullying-ul online, că procesul comunicării este, ca și în cazul bullying-ului tradițional, deliberat și voit, repetat și excluziv. La fel cum utilizarea internetului a explodat în rândul tinerilor, astfel s-a întâmplat și cu acest fenomen îngrijorător. Bullying-ul cibernetic folosindu-se de e-mail, mesaje, text, telefoane mobile, camere foto de la telefoane și site-uri web, apare ca un nou mediu folosit de agresori. Agresorii din mediul online folosesc metode precum urmărirea virtuală a victimelor sau hărțuirea cibernetică a acestora pentru a-și atinge obiectivele. Metodele folosite de aceștia includ „transmiterea de mesaje peiorative pe telefoanele mobile, iar elevii răspândesc mesajul către alții înainte de a-l trimite victimei; trimiterea de e-mailuri amenințatoare, și transmiterea unui e-mail confidențial tuturor contactelor din agendă, având ca rezultat umilirea victimei.”20 Câteva exemple de cyberbullying includ: 

Postarea unor comentarii, imagini sau videoclipuri peiorative despre o persoană în mediul online;



Transmiterea unui mail sau mesaj abuziv sau amenințător;



Transmiterea prin email a unui virus sau pornografie către un individ;



Înscrierea cuiva pentru a primi materiale promoționale sau reclame nesolicitate prin email;

 18 19

20

Construirea unor profiluri false online pe site-urile și rețelele sociale;

Shaheen Shariff, op. cit., 2008, p. 25. Trijntje Völlink, et al., Cyberbullying From Theory to Intervention, Routledge, 2015, p. 4. Shaheen Shariff, op. cit., 2008, p. 31.

8



Furtul parolei unei persoane si pretinderea identității acesteia în conversațiile online.21

Procentajul mare de adolescenți care sunt afectați de cyberbullying, precum și conținutul mesajelor sugerează faptul că spațiul cibernetic este o lume virtuală înfricoșătoare, amenințătoare și cu puține legi sau norme de reglementare pentru un comportament acceptabil social. 2.1.

Forme ale cyberbullying-ului

Adolescenții sunt online acum mai mult ca oricând. În fiecare zi își folosesc smartphoneurile, tabletele și calculatoarele nu numai pentru a cerceta materiale pentru școală, ci pentru a socializa cu prietenii și membrii familiei. De fapt, trimiterea de mesaje text și folosirea rețelelor de socializare sunt printre cele mai importante moduri în care copiii comunică cu ceilalți. Dar la fel ca oricare altă activitate socială, există o oportunitate pentru bullying. Deoarece cyberbullying-ul poate avea loc într-o varietate de moduri, fiecare dintre ele trebuie tratate diferit, și este important să fie recunoscute. În lucrarea Assessing Cyberbullying Perceptions, autoarea Ramona Lile identifică mai multe forme ale cyberbullying-ului, și anume: Flaming, Harassment, Outing, Denigration, Exclusion, Impersonation, Trickery și Cyber-stalking.22 a) Inflamarea (Flaming) Autoarea menționată mai sus afirmă despre această formă: „flaming-ul este reprezentat de conflicte ce au loc în mediul online, utilizând sistemele de mesagerie electronice cu scopul de a transimte informatii cu un conținut vulgar, furios și amenințător către alte persoane”23. De obicei, are loc într-o varietate de medii, precum forum-uri online, chat-room-uri sau email, iar furia este exprimată prin utilizarea majusculelor. Cele mai multe mesaje de tip flaming sunt dure și tind să nu țină cont de fapte sau motive.24 b) Hărțuirea (Harassment)

21

M. Cruz-Cunha, I. Portela, Handbook of Research on Digital Crime, Cyberspace Security, and Information Assurance, IGI Global, USA, 2015, pp. 79-80. 22 Ramona Lile, Assessing Cyberbullying Perceptions, Editura ȘCOALA ARDELEANĂ, 2017, pp. 17-22. 23 Ibidem, p. 17. 24 Sheri Bauman, Cyberbullying: What Counselors Need to Know, American Counseling Association, 2014, p. 53.

9

Hărțuirea pe internet sau prin intermediul telefonului mobil este aceeași cu cea tradițională, folosind mijloace convenționale. Hărțuirea se referă la acțunile ostile bazate pe genul, rasa, vârsta, orientarea sexuală ș.a. a cuiva și este împotriva legii 25. Tehnologia îi permite agresorului să efectueze aceste acțiuni într-un mod mai ușor și mai persistent. Deși email-urile și mesajele text pot fi restricționate când expeditorul este cunoscut, există și strategii prin care agresorul poate rămâne anonim26. c) Dezvăluirea secretelor (Outing) Outing-ul este reprezentat de „distribuirea unor secrete, a informațiilor nedorite sau a imaginilor jenante ale unui individ în mediul online, conținut ce nu a fost vreodată destinat să fie distribuit

în mediul online”27. Această distribuire de informații personale are loc fără

consimțământul victimei și este menit să stânjenească, să rușineze sau să umilească. De asemenea, și efectele sunt pe măsură. d) Denigrarea (Denigration) Denigrarea este metoda de a descuraja sau înjosi o altă persoană folosind tehnologia. Acest lucru poate fi realizat într-o varietate de moduri. Pe lângă implicarea mesajelor nepoliticoase sau stânjenitoare ce sunt trimise direct către victimă, denigrarea se face adesea întrun mediu public prin crearea de pagini web, în special pentru a posta conținut și imagini supărătoare despre un individ28. e) Respingerea (Excusion) Excluderea socială este o acțiune intenționată, utilizată pentru a exprima clar persoanelor că nu fac parte din grup și că prezența lor nu este dorită 29. Pe internet, această excludere poate avea loc în chat-room-uri destul de ușor. Când utilizăm Messenger, de exemplu, o persoană poate fi eliminată din listele de prieteni și nu este inclusă în discuțiile de grup. Pe rețelele sociale

25

Art. 208, Infracțiuni contra libertății persoanei - Hărțuirea, https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/art-208-hartuireacodul-penal?dp=gqytsojug4ztm, Accesat la 02.06.2020. 26 Sheri Bauman, op. cit., 2014, pp. 53-54. 27 Ramona Lile, op. cit., 2017, p. 19. 28 Sheri Bauman, op. cit., 2014, p. 54. 29 Iulia-Laura Dobre, Elena Enăchescu, CYBERBULLYING – O problemă majoră favorizată de un cadru legislativ deficitar, Cibernetică economică, 2016, p. 103.

10

există posibilitatea de a bloca pe cineva, astfel încât să nu mai aibă acces la profilul cuiva, sau să posteze comentarii. f) Asumarea unei false personalități (Impersonation) Un agresor poate folosi o identitate falsă (de exemplu, pe Facebook) pentru a-și chinui victima, acoperindu-și astfel adevărata identitate. De asemena, agresorul poate pretinde că este cineva cunoscut de victimă, poate să deterioreze relația, să culeagă informații despre victima lor sau să îi distrugă reputația30. g) Înșelarea (Trickery) Acest tip de cyberbullying utilizează înșelăciunea pentru a păcăli pe cineva să „divulge secrete sau informații jenante, urmând ca după aceea să posteze aceste conținuturi în mediul online fără

consimțământul individului înșelat”31. Aceasta este aproape aceeași tehnică cu

outing-ul, cu excepția faptului că persoana care oferă informațiile, nu o face de bună voie. h) Urmărirea online (Cyber-stalking) Cyber-stalking presupune utilizarea tehnologiei pentru a face pe altcineva să-i fie frică sau să fie preocupat de propria siguranța. În general, acest comportament amenințător implică invadarea dreptului la intimitate și se manifestă în repetate rânduri. De cele mai multe ori, cei care utilizează cyberstalking folosesc social media pentru a intimida, urmări și provoca anxietate sau teroare altora32. Există multe tipuri de cyberbullying, ceea ce conferă agresorului numeroase instrumente ce pot fi utilizate. Uneori acestea sunt folosite în combinație, pentru a maximiza efectul. Pentru a face față acestui fenomen, trebuie să fim pe deplin informați cu privire la formele pe care le ia. 2.2.

Elemente ale actelor de cyberbullying

Întrucât tehnologia este folosită acum ca vehicul pentru intimidare, o atenție serioasă este îndreptată asupra naturii și amploarea acestei noi forme de agresiune și posibilele efecte psihosociale pe care le are asupra tinerilor. Mediile electronice, prin natura lor, permit formelor 30

The Forms of Cyberbullying, http://cyberbullying.primus.ca/forms-of-cyberbullying/, Accesat pe 03.06.2020. Ramona Lile, op. cit., 2017, pp. 19-20. 32 Cyberstalking, https://cyberbullying.org/cyberstalking, Accesat la 03.06.2020. 31

11

tradiționale de bullying să adopte caracteristici specifice spațiului cibernetic. În cartea CyberBullying: Issues and Solutions for the School, the Classroom and the Home, autorul Shaheen Shariff identifică următoarele caracteristici specifice comportamentului de cyberbullying: anonimatul, audiența vastă, prevalența hărțuirii sexuale și homofobe, prezența permanentă a mijloacelor tehnlogice33. Dar, în deosebi, aceste trei caracteristici ale spațiului cibernetic contribuie la agravarea impactului pe care îl are hărțuirea și anume: anonimatul, capacitatea de a atrage o largă audiență și implicit să ia parte la actul de hărțuire și permanența (atacurile online care includ informații personale despre victimă). 2.2.1. Anonimatul Natura anonimă a spațiului cibernetic l-a făcut mai atractiv pentru tineri, mai ales atunci când există o conexiune la școală, deoarece permite vizarea colegilor fără a fi ușor detectați. Adesea, anonimatul este o componentă esențială a acțiunii informatice și este utilizat pentru a se referi la „postări și interacțiuni anonime în care identitatea unei persoane nu poate fi determinată prin adresa IP a calculatorului, localizare sau numele de utilizator”34. Adolescenții sunt vulnerabili la riscurile asociate cu faptul că nu își pot proteja confidențialitatea online. Capacitatea de a rămâne anonimi atunci când comit acte de cyberbullying este un factor de influență major pentru făptași. Rețelele sociale permit utilizatorilor să își creeze propriile nume de utilizator și posibilitatea ca aceștia să devină anonimi. De asemenea, oferă posibilitatea oricui să trimită mesaje anonime, fotografii, să răspândească zvonuri false și să dezvăluie informații personale pentru a face rău intenționat și să discrediteze o altă persoană. Majoritatea agresiunilor din spațiul cibernetic sunt anonime, deoarece făptașii sunt protejați de numele de pe ecranul calculatorului care le acoperă identitatea. Mai mult, deși cyberbullying-ul începe anonim în mediul virtual, acesta are impact asupra învățării în mediul școlar fizic35. Consecințele pot fi dăunătoare psihologic pentru victime și compromițătoare social 33

Shaheen Shariff, Cyber-Bullying: Issues and Solutions for the School, the Classroom and the Home, Routledge, 2008, pp. 32-35. 34 Christopher P. Barlett, et al., Predicting Cyberbullying From Anonymity, Psychology of Popular Media Culture, Vol. 5, No. 2, 2014, p. 172. 35 Manual pentru lucrătorii tineri, traineri, profesorii care lucrează cu tineretul, cu privire la violența în mediul online (Cyber Violence), http://www.cyberviolence.eu/wpcontent/uploads/2019/03/HANDBOOK_Romanian_short-version.pdf.pdf, Accesat pe 02.06.2020.

12

pentru toți adolescenții. Teama de agresorii cibernetici, necunoscuți în rândul colegilor de clasă, și comportamentul de intimidare care continuă la școală, distrage toți adolescenții (fie ei victime, parte din public sau agresori) de la activitatea școlară. În acest context, se creează un mediu școlar fizic ostil în care elevii se simt nedoriti și nesiguri. Într-o astfel de atmosferă, „oportunitățile egale de a învăța sunt mult reduse”36. 2.2.2. Audiența Comunicarea online este permanent prezentă și foarte dificil de șters. Telefoanele mobile sunt purtate, în principiu, tot timpul de către posesor, ceea ce le face foarte dificil de ignorat. Deși, desigur, un telefon mobil poate fi ignorat, pot fi trimise mesaje text și e-mailuri, astfel încât de fiecare dată când telefonul sau computerul este pornit, mesajele neplăcute sunt în așteptare. Mai mult, „e-mailurile și materialele defăimatoare sau fotografiile modificate despre o persoană de pe internet sunt extrem de dificil de eliminat odată ce au fost postate, deoarece milioane de oameni le pot descărca și salva în doar câteva secunde”37. În ceea ce privește publicul și, de asemenea, trasând aspecte ale repetării, intervine măsura în care actele de cyberbullying pot fi considerate a fi permanente. În comparație cu episoadele de bullying tradițional, față în față, care dispar din memorie odată cu trecerea timpului, în cazul episoadelor de cyberbullying și în funcție de canalele media folosite pentru a viza un individ, poate exista o „stocare permanentă a episodului”38. Cu toate acestea, tinerii pot urma anumiți pași în încercarea de a elimina acea stocare, cum ar fi să raportăm conținutul pentru a fi șters fie de moderatorul paginii, fie sub incidența legii. Spectatorii sunt o parte relevantă în procesul de cyberbullying, deoarece ei au „potențialul de a schimba situația intervenind, dar majoritatea martorilor rămân pasivi ”. De exemplu, participanții pot interveni în sprijinul victimelor, fie direct (prin confruntarea cu bătăușul sau consolarea victimei) sau indirect (prin raportarea incidentului la adulți) 39. În acest sens, ei pot amenința statutul agresorului și îl poate face să se oprească, precum și să amelioreze 36

Shaheen Shariff, op. cit., 2008, p. 33. Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 39. 38 CUM ÎȚI PROTEJEZI COPILUL DE CYBERBULLYING, proiect desfășurat de Salvați Copiii, https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/block-agresivitatii/Cum-iti-protejezi-copilul-de-cyberbullying.pdf, Accesat la 02.06.2020. 39 S. Padgett, C. E. Notar, Bystanders are the Key to Stopping Bullying, Universal Journal of Educational Research, Vol. 1, No. 2, 2013, p. 35. 37

13

efectele negative asupra victimelor. Persoanele care intervin public, cresc probabilitatea ca și alți participanți să facă acest lucru, modelând un comportament disident. Pe de altă parte, participanții pot încuraja cyberbullying-ul, ceea ce poate face ca bătăușul să fie mai agresiv și să exacerbeze impactul negativ asupra victimei40. 2.2.3. Caracterul repetitiv Unul dintre aspectele cele mai frecvent dezbătute despre cyberbullying este reprezentat de natura sa repetitivă. În literatura de specialitate există un consens precum că definițiile bullying-ului tradițional trebuie să includă trimiterea la repetiție. Repetiția în cyberbullying poate lua diferite forme. De exemplu, o țintă poate experimenta acte repetate din partea aceluiași agresor, un singur act ar putea fi privit de mai multe publicuri diferite cu ocazii repetate sau același act poate fi transmis de o persoană care nu este aceeași cu agresorul inițial 41. Prin urmare, aceste acte constituie forme de repetiție în contextul cyberbullying-ului. În lucrarea Cyberbullying: The Challenge to Define, autoarea Colette Langos subliniază faptul că „repetiția este un criteriu important ce permite diferențierea dintre o glumă sau o tachinare jovială și un atac intenționat”. În scopul definirii cyberbullying-ului, repetarea în contextul privat ( și anume comunicarea electronică între agresor și victimă) are loc ca urmare a mai multor contacte; în contextul public (și anume comunicarea electronică ce a fost distribuită și altor persoane decât victima), ea poate fi stabilită prin simpla apariție în acel forumul42. 2.2.4. Intenționalitatea Intenționalitatea în actele de cyberbullying reprezintă „determinarea de a instiga la hărțuire, spre exemplu, agresorul își pregătește în primă instanță terenul prin a obține fie numărul de telefon a victimei, fie prin urmărirea contului de socializare a acesteia pentru a putea iniția actul de cyberbullying”43. Definițiile bullying-ului tradițional includ necesitatea ca actul să intenționeze să producă vătămări împotriva țintei. În cazul cyberbullying-ului, rolul intenției este oarecum ambiguu. De 40

Les Parsons, Bullied Teacher, Bullied Student: How to recognize the bullying culture in your school and what to do about it,Pembroke Publisher, Canada, 2005 , p. 19. 41 Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 38. 42 Colette Langos, et al., Cyberbullying: The Challenge to Define, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, Vol. 15, Nr. 6, 2012, p. 286 43 Agresiunea de pe internet a.k.a cyberbullying, https://mediadigitala.ro/component/tags/tag/cyberbullying, Accesat la 03.06.2020.

14

exemplu, intenția se poate referi la „gradul în care făptuitorul este conștient de faptul că provoacă un prejudiciu victimei”44. Cu toate acestea, o importanță mare o are și modul în care victima interpretează intenția unui act, deoarece țintele pot interpreta ca fiind cyberbullying, comportamente ce nu au intenționat acest lucru. 2.2.5. Dezechilibrul de putere Natura dezechilibrului de putere dintre victimă și agresor în actele de intimidare cibernetică este potențial diferită de cea din actele de bullying tradițional. În lucrarea Cyberbullying Approaches, Consequences and Interventions, Lucy R. Betts vorbește despre faptul că spre deosebire de intimidarea față în față, dezechilibrul de putere în cyberbullying nu este neapărat pus pe seama forței fizice, ci mai degrabă pe cunoștințele tehnologice și anonimat 45. Capacitatea unui agresor de a rămâne anonim poate influența echilibrul de putere dintre victimă și agresor, astfel încât făptuitorul devine mai puternic, deoarece este capabil să-și ascundă identitatea și menține suspiciunea cu privire la cine este. Anonimatul contribuie la această inegalitate de putere. Atunci când agresorul este anonim, suntem tentați să credem că poate fi oricine, iar acest fapt duce la creșterea nivelului de teamă, frustrare, al senzației de neputință. Sentimentele crescute de neputință conduc adesea victimele cyberbullying-ului către pierderea simțului de control perceput asupra situației46. O altă problemă-cheie în cyberbullying este posibilitatea constantă a amenințării. Precum internetul poate fi accesat de aproape oriunde și aproape oricând, posibilitatea de a fi în permanență amenințați crește uluitor de mult. Deși în cazul bullying-ului tradițional există metode de a scăpa de amenințările zilnice (precum evitarea contactului cu agresorul sau efectiv părăsirea locului în care bullying-ul are loc), lucrurile stau diferit în cazul cyberbullying-ului. Contactul zilnic cu tehnologia și, de asemenea, multitudinea de metode din spațiul cibernetic, nu oferă niciun spațiu sigur, ferit de amenințări.

44

Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 47. Ibidem, p.41. 46 Current perspectives: the impact of cyberbullying on https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4126576/, Accesat la 03.06.2020. 45

15

adolescent

health,

2014,

3.

Hărțuirea și discriminarea sexuală online

O altă preocupare este aceea că hărțuirea sexuală este în curs de dezvoltare ca un aspect predominant al intimidării cibernetice, iar acest lucru poate fi legat de diferențele de gen în modul în care bărbații și femeile folosesc internetul și telefonul mobil. Hărțuirea sexuală are implicații sociale ca o „formă a discriminării de gen și a agresiunii sexuale” 47. Tehnologiile de comunicare electronică, cum ar fi site-urile de rețele sociale (de exemplu, Facebook, Instagram, Snapchat) și mesageria sub formă de text, sunt considerate un nou mecanism prin care fetele experimentează hărțuirea sexuală și constrângerea. Hărţuirea sexuală este definită drept un „comportament indezirabil care are o conotaţie sexuală şi se manifestă în mod fizic, verbal sau nonverbal, având ca efect sau obiect atingerea demnităţii persoanei şi crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator”48. În cartea Sexual Harassment 2.0, Mary Anne Franks susține că prejudiciul cauzat de hărțuirea cibernetică este implicit mai puțin grav decât cel cauzat de hărțuirea la locul de muncă sau școală, deoarece victimele nu sunt „captive” în modul în care ar fi la serviciu sau la școală 49. Legile împotriva hărțuirii sexuale nu creează un cadru confortabil, și, poate, cea mai bună modalitate de a face față acestui tip de hărțuiri este, la fel cum a fost sugerat adesea în privința materialelor ofensive de la televizor sau din cărți: pur și simplu nu privi. De asemenea, autorii lucrării Abusive Online Conduct: Discrimination and Harassment in Cyberspace, au descoperit că „cyberbullying-ul și hărțuirea cibernetică afectează mai multe femei decât bărbați și pot implica amenințări cu violență, viol și alte atacuri asupra femeilor” țintele sunt supuse unui comportament înjositor și amenințător, fapt ce poate vulnerabiliza femeile în mediul online50. Așadar, acestea pot adopta mecanisme de autoapărare, cum ar fi schimbarea numelui și refuzul de a folosi internetul de teama unei hărțuiri viitoare, lucru ce poate afecta negativ avansarea în carieră și reduce capacitatea lor de socializare și conectare folosind tehnologia. 47

Mary Anne Franks, Sexual Harassment 2.0, Maryland Law Review, Vol. 71, Nr. 3, 2012, p. 658. Popescu Radu Razvan, O noua perspectiva asupra hartuirii sexuale, .Revista Romana de Dreptul Muncii, Bucharest Iss. Nr. 3, 2014, p. 15. 49 Mary Anne Franks, op. cit., 2012, p. 662. 50 Gumbus Andra, Patricia Meglich, Abusive Online Conduct: Discrimination and Harassment in Cyberspace, Journal of Management Policy and Practice, Vol. 14, 2013, p. 47. 48

16

Orientarea sexuală prezintă, de asemenea, caracteristici puternice în general, dar și în cadrul fenomenului de cyberbullying. În ceea ce privește tehnologiile informaționale și de comunicare, pentru multe dintre minoritățile sexuale, aceste tehnologii sunt singurele lor mijloace de comunicare cu alții ca ei înșiși, creând în același timp o „fereastră virtuală”, ferită de multe dintre restricțiile impuse de comunitățile lor 51. Cu teama că părinții ar putea să le restricționeze accesul la aceste tehnologii adolescenții homosexuali, lesbiene, bisexuali și transsexuali sunt posibil mai predispuși să ascundă informații legate de cyberbullying, de ochii părinților.

4.

Medii de propagare a cyberbullying-ului În contextul în care lumea se află în mijlocul unei revoluții a rețelelor sociale, este mai

mult decât evident că platformele social media, precum Facebook, Twitter, Instagram, YouTube, Skype, sunt utilizate în scopul comunicării. Unul dintre cele mai importante avantaje ale utilizării social media este schimbul de cunoștințe și informații online între grupuri de oameni. Această distribuire online de informații, de asemenea promovează creșterea abilităților de comunicare în rândul oamenilor, în special în rândul tinerilor și adolescenților52. Există, pe de altă parte, și o modaliatate opusă de utilizare a instrumentelor de comunicare socială online. Uneori, astfel de instrumente sunt folosite greșit de către oameni, ceea ce conduce la „oportunități de a interfera în confidențialitatea cuiva”53. Astfel de cazuri pot dobândi proporții periculoase, luând în considerare aspectul etic al utilizării unor astfel de suporturi. Social media oferă o varietate de căi prin care putem comunica cu oamenii. Intimitatea și viața privată reprezintă probleme uriașe în astfel de rețele. Acestea devin probleme serioase atunci când utilizatorii sunt vizați pe baza locației, vârstei etc., ce pot duce la cyberbullying, răpire și chiar crimă. În studiul Effectiveness of Social Media as a tool of communication and its potential for technology enabled connections, efectuat de Trisha D. Baruah, este exprimat faptul că majoritatea persoanelor care au deschis site-uri și conturi de rețele de socializare, nu dezvăluie

51

Warren J. Blumenfeld, R.M. Cooper, LGBT and Allied Youth Responses to Cyberbullying: Policy Implications, International Journal of Critical Pedagogy, Vol 3, 2010, p 127. 52 Trisha D. Baruah, Effectiveness of Social Media as a tool of communication and its potential for technology enabled connections, International Journal of Scientific and Research Publications, Vol. 2, Nr. 5, 2012, p. 1. 53 Ibidem.

17

adevărata lor identitate, iar acest lucru duce la informații personale false și persoane înșelătoare 54. Adolescenții, în special, prezintă un pericol grav de a fi înșelați de astfel de oameni. Amenințările cibernetice provin din multe surse, fiecare căutând să obțină informații personale în beneficiul lor sau pentru exploatare. De fiecare dată când vizităm un site web, introducem informațiile cardului de credit, ne înscriem pentru un cont, completăm formulare online, postăm pe rețelele de socializare sau stocăm imagini sau documente, eliberăm informații personale în spațiul cibernetic. Informațiile noastre personale pot fi distribuite în moduri în care nu ne așteptăm sau nu le cunoaștem.

Concluzii În timp, termenul de bullying și-a lărgit atât înțelesul, cât și formele, devenind mai greu de identificat și combătut. De asemenea, și atitudinea față de bullying s-a schimbat – de la a fi considerat o parte normală în procesul de creștere al copiilor, până la a fi privit ca o problemă socială care trebuie controlată. Tehnologia digitală ne-a oferit, pe lângă numeroasele beneficii, și consecințe severe precum agresiunea, hărțuirea și bullying-ul cibernetic. Violența online este în continuă creștere în rândul adolescenților, iar acest lucru indică faptul că cyberbullying-ul devine o problemă extrem de preocupantă în cadrul școlii și pentru societate în general. Al doilea capitol va cuprinde modele etice, precum și norme deontologice ce vor fi utilizate pentru a analiza din perspectivă morală, cazuri concrete de cyberbullying.

54

Ibidem, p. 4.

18

Capitolul 2 – Implicațiile etice ale fenomenului de cyberbullying Cyberbullying-ul este un fenomen relativ nou. Natura digitală a acestuia permite o înregistrare permanentă a informațiilor negative, care pot afecta adolescenții și tinerii. Efectele negative inerente atacului cibernetic nu sunt banale și au potențial de a provoca

daune

psihologice, emoționale sau sociale grave. Aceste efecte pot avea un impact semnificativ asupra abilităților adolescenților de învățare, ceea ce se poate reflecta ulterior în angajamentul lor scăzut față de școală și comportamentul problematic. Disponibilitatea pe scară largă a tehnologiei aduce noi aspecte etice provocatoare în prim plan. În acest capitol vom discuta despre consecințele și metodele de combatere ale cyberbullyingului, precum și despre implicațiile etice și cadrul legal al fenomenului studiat.

1.

Etică și cyberbullying Precum apariția și integrarea socială a internetului sau a comunicațiilor „cyber” au adus

noi posibilități atât copiilor, cât și tinerilor, la fel și schimbările tehnologice au ridicat noi întrebări și probleme despre comportamentele considerate sigure, responsabile, adecvate sau chiar legale. Noile mijloace de comunicare reprezintă o componentă cu un puternic impact pozitiv asupra vieții noastre. Totuși, aceste mijloace de comunicare pot fi, de asemenea, „folosite în scopul exploatării, manipulării, dominării şi coruperii” 55. Bullying-ul, precum orice altă formă a sa nu este etic. Etica reprezintă principiile de bază și conceptele fundamentale ale conduitei umane civilizate. Fiecare întruchipează o etică diferită, dar majoritatea le prezintă pe cele de bază. De exemplu, a fi politicos, a acționa civilizat în public și a cunoaște diferențele dintre bine și rău, sunt câteva comportamente etice comune. Problema etică în ceea ce privește 55

Etica în Internet, http://www.cnet.ro/2002/02/22/etica-in-internet/, Accesat la 04.06.2020.

19

cyberbullying-ul este aceea că victimele agresiunii cibernetice sunt umilite, hărțuite și amenințate. Bullyingul cibernetic duce deseori la sinucidere. Acum, că hărțuirea cibernetică a devenit populară, oamenii nu știu când să se oprească și duc aceste acte la extrem. Se pare că atunci când oamenii ajung în spatele dispozitivelor digitale, ei își pierd moralitatea. Când se află în spatele unui ecran, oamenii capătă curaj și scriu lucruri pe care nu le-ar spune personal. Etica, așa cum ne prezintă Dicționarul Explicativ al Limbii Române, este „știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială”. Etică, provine din termenul grecesc ethos, ce înseamnă caracter, obișnuință56. Pentru a înțelege mai în profunzime acest concept este necesar să cunoaștem toate elementele definiției. Așadar morala reprezintă „ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică”. Morală provine din termenul latinesc mores şi semnifică: obiceiuri, moravuri57. De cele mai multe ori, acești termeni sunt utilizați ca sinonime. La fel cum suntem învățați să acționăm în mod responsabil în viața de zi cu zi, etica în spațil cibernetic face trimitere la codul comportamentului responsabil pe internet. Deoarece în viața de zi cu zi este greu să găsim un cod de etică universal valabil, aceeași greutate este întâlnită și în social media, în „a stabili și a respecta un anumit set de valori etice” 58. Într-un moment în care internetul și tehnologia, în general, se află în plină expansiune, se face simțită nevoia unor reglementări în acest spațiu. 1.1.

Perspectiva utilitaristă

O teorie etică care poate ajuta tinerii și adolescenții să abordeze în mod etic comunicarea digitală și să prevină cyberbullying-ul este utilitarismul. În lucrarea Utilitarianism in Media Ethics and Its Discontents, autorul Clifford G. Christians afirmă că utilitatea necesită doar o evaluare a consecințelor unei acțiuni, nu și motivele sau trăsăturile de caracter ale actorului. El susține că „acțiunile sunt corecte dacă tind să promoveze fericirea; greșite, dacă tind să producă

56

DEX, Etica, https://dexonline.ro/definitie/etica, Accesat la 04.06.2020. DEX, Morala, https://dexonline.ro/definitie/moral%C4%83, Accesat la 04.06.2020. 58 Alexandu-Tudor Necula, Probleme de etică în social media, 2014, p. 9. 57

20

inversul fericirii''59. Acționând din perspectiva utilitaristă, tinerii și adolescenții ar fi încurajați săși analizeze postările înainte de publicarea acestora pentru a se asigura că informațiile pe care încearcă să le transmită nu sunt numai etice, ci și cele mai bune pentru toată lumea de pe acea rețea socială, care ar vedea postarea. Această abordare ne-ar ajuta la conștientizarea nevoilor celorlalți. Cu toate acestea, utilitarismul nu este lipsit de defectele. Deoarece tinerii și adolescenții adesea folosesc social media pentru interacțiuni personale cu prietenii și familia, și nu doar pentru a cercetare, „practicarea utilitarismului ar putea interfera cu dorința cuiva de a împărtăși anumite activități, experiențe și sentimente cu prietenii apropiați, de teama că ar supăra alți oameni din acea rețea socială”. Acesta este cel mai comun argument în defavoarea abordării utilitariste, deoarece consideră că încalcă drepturile individuale 60. Așadar, deși aceasta este o opțiune viabilă pentru adolescenți în a-i ajuta să ia decizii etice mai bune atunci când comunică, este important să ținem cont de posibilele limite ale utilitarismului când vine vorba de individualitatea tinerilor și a adolescenților. 1.2.

Etica virtuții

O altă abordare etică ce poate fi aplicată comunicării digitale și cyberbullying-ului este etica virtuții. Această teorie ar putea ajuta, de asemenea, adolescenții să ia decizii etice atunci când comunică prin intermediul rețelelor de socializare și al altor platforme digitale și permite, totodată, mai multă individualitate decât o face utilitarismul. În această perspectivă, determinăm ceea ce ar trebui moral o persoană să facă într-o anumită situație, luând în considerare ce ar face o persoană cu un caracter bun în acea situație. În lucrarea Virtue Ethics and the Fundamental Attribution Error, autorul Gilbert Harman afirmă „un act este corect moral în măsura în care este rezultatul caracterului bun al agentului și greșit din punct de vedere moral în măsura în care este rezultatul caracterului rău al agentului”61. Luându-ne după această abordare, tinerii și adolescenții folosesc virtuți precum bunătatea, prietenia și onestitatea atunci când creează mesajele pentru comunicarea online. Dacă aceștia ar aplica etica virtuții în comunicarea digitală , impactul ar fi 59

Clifford G. Christians, Utilitarianism in Media Ethics and Its Discontents, Journal of Mass Media Ethics: Exploring Questions of Media Morality, Vol. 22, Nr. 2-3, 2007, pp.114-115. 60 Effects Of Cyberbullying On Adolescents, https://en.calameo.com/books/004861030ee35d3143579, Accesat la 06.06.2020. 61 Gilbert Harman, Virtue Ethics and the Fundamental Attribution Error, Proceedings of the Aristotelian Society, New Series, Vol. 99, 1999, pp. 318-319.

21

pozitiv pentru cei mai mulți. Acest lucru face ca etica virtuții să fie o măsură preventivă puternică împotriva hărțuirii cibernetice, deoarece adolescenții care folosesc etica virtuții ar fi mai puțin predispuși să folosească un limbaj agresiv sau amenințător în postări sau comentarii față de semenii lor. Această abordare a moralității bazată pe caracter presupune că devenim virtuoși prin practică. Practicând cinstitea, curajul, dreptatea, generozitatea și așa mai departe, o persoană dezvoltă un caracter onorabil și moral. Potrivit lui Aristotel, respectând obiceiuri virtuoase, oamenii vor face probabil alegerea corectă atunci când se confruntă cu provocări etice62. 1.3.

Deontologismul

Termenul deontologism provine din grecescul deon și înseamnă datorie. Etica deontologică este o teorie morală bazată pe datorie și nu pe consecințele acțiunilor noastre. În lucrarea Ethics: A University Guide, autorii Richard H. Corrigan și Mary E. Farrell sunt de părere că „dacă un lucru este corect de făcut, trebuie făcut indiferent de consecințe” 63. Fondatorul acestei teorii este Immanuel Kant, de aici și denumirea de etică kantiană. În filosofie termenul etică deontologică se concentrează pe „corectitudinea sau incorectitudinea acțiunilor înșile, ca opuse corectitudinii sau incorectitudinii connsecințelor

acelor acțiuni sau caracterului

individului”64. Corect înseamnă să ne conformăm unei norme morale, sau să acordăm prioritate binelui. Dintr-o perspectivă etică, personalitatea creează o serie de drepturi și datorii, deoarece fiecare persoană are o demnitate inerentă. Deontologismul ne impune să respectăm regulile universale pe care ni le dăm noi înșine. Aceste reguli trebuie să fie în concordanță cu rațiunea în special, ele trebuie să fie în mod logic consecvente și să nu dea naștere la contradicții. Teoria este ușor de aplicat în majoritatea situațiilor practice. Este nevoie doar ca oamenii să respecte regulile și să-și facă datoria. Această abordare tinde să se potrivească bine cu intuiția noastră naturală despre ceea ce este sau nu este etic. Concentrându-ne pe intențiile unei persoane, aceasta plasează etica în întregime sub controlul nostru - nu putem întotdeauna să controlăm sau să prezicem rezultatele acțiunilor noastre, dar suntem în control complet asupra intențiilor noastre65. 62

Ibidem, p.319. Richard H. Corrigan, Mary E. Farrell. Ethics: A University Guide, Progressive Frontiers Press, Gloucester, USA, 2010, pp. 207-209. 64 Gabriela Gruber, Generalități despre etică, morală și deontologie. Un scurt istoric, Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2015, p. 25. 65 Richard H. Corrigan, op. cit., 2010, p.208. 63

22

Unii critică deontologia pentru că este inflexibilă - ignorând implicațiile în ceea ce privește consecințele, ei spun că lipsește un element grav al luării deciziilor etice. Sublinierea consecințelor are și alte implicații - ne poate face vinovați de „infracțiuni prin omisiune”. Kant, de exemplu, a susținut că ar fi lipsit de etică să mințim despre locația prietenului nostru, chiar și unei persoane care încearcă să-l ucidă! Pentru mulți, acest lucru pare intuitiv fals66.

2.

Cyberbullying-ul ca preocupare morală În ciuda diferitelor definiții ale cyberbullying-ului, acesta este recunoscut ca fiind un

„comportament realizat prin mijloace electronice sau digitale de către indivizi sau grupuri care comunică în mod repetat mesaje agresive sau ostile cu intenţia de a produce vătămarea sau discomfortul altora” și, ca atare, o preocupare morală 67. Preocuparea este mare datorită multitudinii de cazuri existente de hărțuire cibernetică și, de asemenea, datorită daunelor emoționale, psihologice și, uneori, fizice pe care le provoacă victimelor. Având în vedere aceste lucruri, nu putem să nu ne întrebăm de ce agresorii au un astfel de comportament, conștienți fiind de consecințele provocate. În acest context, există mai multe încercări de a explica de ce recurg la un astfel de comportament, deși acesta nu corespunde poate cu principiile lor morale, precum teoria deconectării morale propusă de Albert Bandura. 2.1.

Teoria Deconectării Morale

Persoanele implicate în bullying-ul tradițional sunt adesea identice cu cele implicate în cyberbullying. Astfel, este probabil ca modurile de a gândi despre implicarea în cyberbullying, în special deconectarea morală în acest context, să aibă impact asupra implicării în actele de bullying. În lucrarea Moral Disengagement About Cyberbullying and Parental Monitoring, autoarea Diana J. Meter ne oferă o definiție pentru această teorie că „deconectarea morală este un mecanism cognitiv prin care o persoană se convinge pe sine că un comportament care este contrar standardelor morale personale este acceptabil”68. Tinerii care se deranjează moral și se implică apoi în cyberbullying sunt capabili să facă același lucru în contextul bullying-ului

66

Ibidem. Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 11. 68 Diana J. Meter, Sheri Bauman, Moral Disengagement About Cyberbullying and Parental Monitoring, Journal of Early Adolescence, USA, Vol. 38, Nr. 3, 2018, p. 306. 67

23

tradițional. Există diferite modalități prin care un individ se poate detașa de comportamentul de autoreglare din punct de vedere moral, provocând rău altora. Aceste mecanisme includ: 

defăimarea victimelor prin atribuirea vinovăției (este vina victimei);



construirea unei justificări morale (se invocă un principiu superior, de exemplu, salvarea reputației clasei);



diseminarea responsabilității (nimeni nu încercat să îl oprească);



expunerea eronată a consecințelor (nu a rănit pe nimeni cu adevărat);



folosind etichetarea eufemistică69 (este doar tachinare).70

În lucrarea Moral Disengagement About Cyberbullying and Parental Monitoring, autorii susțin că persoanele care se deconectează moral se angajează în tipare de gândire care pot duce la o conduită agresivă. Raționamentul moral poate duce la acțiuni morale (sau imorale) prin mecanismele de autoreglare, pe care le folosim pentru a justifica raționamentul moral sau pentru a disemina rezultatele implicării într-un anume comportament. Prin urmare, cei care se angajează în deconectarea morală cu privire la hărțuirea cibernetică vor avea mai multe șanse să fie implicați în aceste acte. Procesele social-cognitive, chiar dacă sunt specifice domeniului cibernetic, pot reflecta atitudini generale cu privire la acceptarea interacțiunilor agresive și în viața de zi cu zi71.

3.

Consecințele implicării în cyberbullying Având în vedere profunzimea intimidării cibernetice în viața de zi cu zi, au început să fie

explorate consecințele implicării în procesul de cyberbullying atât pentru făptaș, cât și pentru victimă. În acest mod apar dovezi că implicarea în cyberbullying este asociată cu adaptarea psihosocială, adaptarea în general, sinucidere și implicarea ulterioară în activități de hărțuire online.

69

Acest mecanism se referă la procesul de cosmetizare a limbajului, pentru a distrage intensitatea emoțională a realității la care se face referire. 70 Teoria deconectării morale a lui Albert Bandura, https://ro.sainte-anastasie.org/articles/psicologa/la-teora-de-ladesconexin-moral-de-albert-bandura.html, Accesat la 07.06.2020. 71 Diana J. Meter, Sheri Bauman (2018), op. cit., p. 307.

24

Bullying-ul, indiferent dacă este vorba despre cel tradițional sau cyberbullying, provoacă consecințe semnificative care se concretizează nu doar în stres emoțional și psihologic. La fel ca orice altă victimă a comportamentului de intimidare, tinerii hărțuiți cibernetic experimentează anxietate, frică, depresie și un nivel scăzut al stimei de sine. De asemenea, pot experimenta simptome fizice și psihice. Țintele cyberbullying-ului au unele consecințe unice, precum și sentimente negative pe termen lung. 3.1.

Consecințe psihosociale

O serie de studii au raportat că experiențele de cyberbullying sunt asociate cu bunăstarea mentală a tinerilor. În mod asemănător, a fi o victimă a hărțuirii cibernetice este, de asemenea, asociat cu un nivel mai ridicat de stres psihlogic față de cei care nu au fost implicați în procesul de intimidare, însă nu la fel de ridicat precum în cazul bullying-ului tradițional, față în față72. În ceea ce privește bunăstarea mentală a tinerilor în raport cu cyberbullying-ul, adesea se aduce în discuție depresia și simptomele depresive73. Tinerii care se confruntă cu cyberbullyingul raportează niveluri crescute ale simptomelor depresive comparativ cu cei care nu sunt implicați în activități de hărțuire cibernetică. De asemenea, și din postura făptașilor, implicarea acestora este asociată cu simptome depresive crescute. Comportamentele de intimidare cibernetică care au ridicat cu mult șansele de a experimenta depresia sunt avansurile sexuale nedorite online sau prin mesaje sub formă de text. Cu alte cuvinte, tinerii care au experimentat avansuri sexuale nedorite au mai multe șanse să dezvolte o formă de depresie. Constatări similare au fost raportate și la tinerii care au dizabilități intelectuale și de dezvoltare. Tinerii care trec prin hărțuirea online, precum și asa-numitele „victime stabile” (cei care rămân ținte ale bullying-ului cibernetic) sunt mai predispuși să dezvolte simptome depresive în timp.74 Victimele acțiunilor cibernetice cedează adesea la anxietate precum și la alte condiții legate de stres. Anxietatea este o emoție normală, însă poate căpăta proporții distructive din cauza stresului, îngrijorarea și frica devenind constante și copleșitoare. Experiența cyberbullying

72

Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 83. Patchin, J. W., & Hinduja, S. (2006). Bullies move beyond the schoolyard: A preliminary look at cyberbullying. Youth Violence and Juvenile Justice,Vol. 4, p. 149. 74 Lucy R. Betts, Cyberbullying: Aproaches, Consequences and Interventions, Palgrave Macmillan UK, 2016, p. 84. 73

25

este asociată cu diverse forme de anxietate75. De exemplu, acei tineri care sunt ținta cyberbullying-ului se confruntă cu niveluri mai mari de anxietate generală. Acest lucru este posibil în primul rând, deoarece cyberbullying-ul degradează încrederea și stima de sine. În plus, stresul suplimentar de a face față cyberbullying-ului în mod regulat, le suprimă sentimentele de fericire și mulțumire. În lucrarea Violent online games exposure and cyberbullying/victimization among adolescents, autorii Lam, Cheng, and Liu au raportat, de asemenea, că asocierea dintre implicarea în cyberbullying și anxietate are loc atât pentru făptași, cât și pentru țintele cyberbullying-ului, așadar, ambii sunt predispuși să experimenteze anxietatea76. Stima de sine, adesea definită drept „o trăsătură de personalitate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale”77 este deosebit de importantă în perioada adolescenței, când indivizii experimentează un proces de dezvoltare al identității. Studiile care au investigat relația dintre intimidarea tradițională și stima de sine au produs constatări inconsistente. Experimentarea cyberbullying-ului, atât ca victimă, cât și ca agresor, a fost asociată cu niveluri semnificativ mai mici de stimă de sine. Pe lângă asocierea directă și implicarea în cyberbullying, stima de sine a unei ținte poate fi, de asemenea, un factor protector împotriva efectelor negative ale cyberbullying-ului78. Mai precis, nivelurile mai ridicate de stimă de sine pot servi pentru a ameliora sau pentru a proteja o țintă de unele dintre consecințele negative asociate cu experiența cibernetică. Implicarea în comportamentul de cyberbullying poate avea, de asemenea, impact asupra unor aspecte ale relațiilor sociale ale tinerilor. La nivel general, indiferent de rolul pe care îl îndeplinesc tinerii în cadrul unui episod de cyberbullying, cei care sunt implicați sunt percepuți a fi mai puțin populari de către semenii lor79. Așadar, implicarea în cyberbullying poate duce la schimbări în formarea și menținerea relațiilor sociale, precum și schimbarea reputației sociale. Țintele cyberbullying-ului pot deveni reticente în situații sociale și retrase din interacțiunile cu ceilalți, datorită lipsei de încredere. De asemenea, făptașii în cadrul comportamentului de 75

Dempsey, A. G., et al., (2009). Differences between peer victimization in cyber and physical settings and associated psychosocial adjustment in early adolescence. Psychology in the Schools, Vol. 46, p. 965. 76 Lawrence T. Lam, Violent online games exposure and cyberbullying/victimization among adolescents, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, Vol. 16, Nr. 3, 2013, p. 164. 77 Stima de sine - definire şi tipologie, https://ultrapsihologie.ro/2015/02/11/stima-de-sine-definire-si-tipologie/, Accesat la 04.06.2020. 78 Patchin, J.W., & Hinduja, S. (2010). Cyberbullying and self-esteem. Journal of School Health, Vol. 80, pp. 616617. 79 Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 85.

26

intimidare online, deseori tind să fie bine integrați în sfera socială și priviți ca parteneri de dorit de interacțiune de către colegii lor. Agresorii integrați social, care au un statut social mai ridicat decât al altor agresori, se angajează în comportamente de cyberbullying din dorința de a evita să devină o țintă. Strategia implementată de aceștia este considerată ca fiind adaptativă și funcțională, deoarece este un mecanism de protecție. Protecția este dobândită prin afișarea statutului său de bătăuș, crearea unei reputații de temut. Cu toate acestea, nu toți autorii cyberbullying-ului au niveluri atât de ridicate de integrare socială, unii tineri implicați afirmă, de asemenea, că întâmpină dificultăți sociale și niveluri mai scăzute de sprijin din partea colegilor80. 3.2.

Consecințe generale

În ciuda legislației din Europa, intruziunea în viața privată prin intermendiul internetului este o problemă de actualitate care ne preocupă pe toți. Materialele postate în spațiul cibernetic pot rămâne chiar și ani, din cauza „amprentei digitale” de durată, așadar interacțiunile oamenilor în spațiul cibernetic pot fi ulterior examinate de utilizatori în anii următori. În consecință, în timp ce în bullying-ul față în față, acțiunile și comportamentele sunt probabil să fie uitate relativ repede, în cazul cyberbullying-ului, acțiunile și comportamentele pot fi scoase din context sau păstrate pe parcursul întregii vieți. În acest mod, se pot aduce prejudicii reputației unei persoane sau chiar pierderea reputației pe măsură ce înaintăm către o vârstă adultă (comportamentul actual ne-ar putea urmări până la vârsta adultă și afecta în mod negativ perspectivele de educație și carieră). Pe lângă impactul asupra reputației unei persoane, implicarea în acte de cyberbullying afectează, de asemenea, și experiența de învățare a tinerilor. Deși cyberbullying-ul are loc predominant în afara mediului școlar, unul dintre cele mai mari consecințe ale implicării adolescenților în cyberbullying este legat de angajamentul acestora pentru școală și realizarea academică. Pentru unii, experiența negativă a cyberbullying-ului se concretizează în frica de a mai merge la școală, mai ales când aceasta este combinată cu intimidarea față în față. De asemenea, copiii se simt mai puțin în siguranță la școală ca rezultat al actelor de intimidare cibernetice81. 80

Ibidem. Cyberbullying: Ce este și cum îi punem capăt, https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullyingce-este-%C8%99i-cum-%C3%AEi-punem-cap%C4%83t-0, Accesat la 04.06.2020. 81

27

Asocieri similare cu cele pentru cyberbullying și angajamentul față de școală sunt, de asemenea, puse în prim-plan și pentru experimentarea hărțuirii pe internet. Deteriorarea calității învățării, precum și abandonul școlar survin ca urmare a hărțuirii cibernetice. În plus, impactul hărțuirii pe internet asupra realizării academice se extinde dincolo de școlarizarea obligatorie. Performanțele școlare sunt asociate cu modul în care elevii percep școala, precum și cu relațiiile școlare. Mai exact, acei tineri care au atitudini mai favorabile față de școală și aspirații mai înalte, sunt mai împliniți din punct de vedere academic 82. Asemenea consecințe au loc atât pentru victimă, cât și pentru făptaș. La fel se întâmplă și în cazul adaptării la viața de zi cu zi. A fi părtaș la comportamentele de intimidare cibernetică, ne pot perturba din activitățile zilnice. Lipsa de concentrare, anxietatea și teama sunt doar câteva efecte negative care ne împiedică să ducem la bun sfârșit sarcinile cotidiene. Implicarea în cyberbullying, poate atrage și probleme legate de sănătate. Potrivit unui studiu efectuat de Gradinger, Strochmeier și Spiel (2009) asupra grupurilor de risk pentru problemele de adaptare, s-au făcut asocieri între a fi victima cyberbullying-ului și simptome somatice crescute (de exemplu: palpitații, respirație dificilă, greață, amețeală, transpirație etc.)83. Alte exemple despre modul în care experiența întimidării cibernetice poate afecta sănătatea tinerilor includ consumul de băuturi alcoolice și consumul de marijuana. 3.3.

Comportamentul suicidal

În ultimii ani, natura agresiunii între adolescenți a evoluat datorită multiplicării informațiilor și a tehnologiei comunicațiilor. Iar din moment ce unele tipuri de intimidare cibernetică sunt în mod clar, mai nocive decât altele, acestea pot duce la un șir de efecte negative pentru țintă. În plus, trebuie acordată o atenție sporită seriozității incidentului, contextului și circumstanțelor care îl înconjoară. Țintele cyberbullying-ului prezintă un risc mai mare decât restul tinerilor, atât pentru comportamentele de auto-vătămare, cât și pentru cele suicidale. În timp ce aceste incidente sunt izolate și nu reprezintă norma, gravitatea lor nu este de neglijat. Bullying-ul tradițional, jignirea și victimizarea sunt de asemenea, asociate cu singurătatea, respingerea colegilor, stima de sine scăzută, o sănătate mintală precară și altele 82

Lucy R. Betts, op. cit., 2016, p. 88. Gradinger, P., et al., (2009). Traditional bullying and cyberbullying: Identification of risk groups for adjustment problems, Journal of Psychology, Vol. 217, p. 208. 83

28

afecțiuni psihologice și fiziologice în rândul populației tinere. Potrivit lucrării Bullying, Cyberbullying, and Suicide, autorii Sameer Hinduja și Justin W. Patchin consideră că asemenea consecințe se desprind și din implicarea în cyberbullying, având în vedere următoarele motive: o permanența mesajelor încărcate online (în comparație cu afirmațiile verbale), întrucât sunt păstrate pe site-uri web, în arhivele de pe internet, memorii cache, sistemele de fișiere cu jurnalizare și dispozitivele de utilizator; o libertatea și ușurința cu care se pot face afirmații răutăciose sau jignitoare sau amenințătoare; o victimizarea se extinde dincolo de școală, locul de joacă sau cartier din cauza prezenței computerelor și telefoanelor mobile în viața adolescenților; o dificultatea de a identifica făptașul, de a dovedi sau verifica infracțiunea și de a impune sancțiuni; o numărul tot mai mare de potențiale victime și agresori pe măsură ce tinerii îmbrățișează noile tehnologii de comunicare84. Studiul a fost efectuat de aceștia pe un eșantion de 2000 elevi de gimnaziu (clasele VIVIII) din America. Copiii au fost întrebați despre experiențele cu bullying-ul și hărțuirea dintre colegi, atât online cât și offline, precum și despre gândurile suicidale (Anexa 1). Mai exact, variabila dependentă utilizată în acest studiu a fost ideea suicidului. Rezultatele au indicat că experiența, atât a bullying-ului tradițional, cât și a cyberbullying-ului este asociată cu o creștere a ideii de sinucidere. În acest eșantion, 20% dintre respondenți au raportat că s-au gândit cu seriozitate la comiterea suicidului (19,7% dintre femei; 20,9% dintre bărbați), în timp ce 19% au raportat încercarea de sinucidere (17,9% dintre femei; 20,2% dintre bărbați). În plus, analiza a dezvăluit că victimele bullying-ului și cyberbullying-ulului, dar și agresorii au fost aproape de două ori mai predispuși să raporteze că au încercat să se sinucidă, față de tinerii care nu erau victime sau agresori85. Pe lângă dovezile rezultate din cercetări care au explorat relația între gândurile de sinucidere și cyberbullying, există o mulțime de cazuri cunoscute de sinucidere în urma expunerii la cyberbullying. Cyber bullycide este un termen care este din ce în ce mai folosit 84

Sameer Hinduja, Justin W. Patchin, (2010), Bullying, Cyberbullying, and Suicide, Archives of Suicide Research, Vol. 14, nr. 3, pp. 206–221. 85 Ibidem, p. 214.

29

pentru a descrie „cazurile în care tinerii s-au sinucis în urma experiențelor lor de cyberbullying”86. Cu toate acestea, este important să ne amintim că o serie de factori mediază această relație, deoarece nu este cazul ca toți tinerii care se confruntă cu cyberbullying-ul să comită ulterior sinucidere.

3.4.

Mișcarea „Me Too”

După numeroasele consecințe negative adresate acestui fenomen, există și un rezultat pozitiv, mișcarea Me Too a apărut ca un efort de a aduce o schimbare socială în rândul persoanelor care au luat parte la hărțuirea sexuală. Mobilizarea a fost organizată inițial în SUA prin intermediul social media, unde era adesea exprimată ca #MeToo. Fenomenul Me Too a luat amploare în anul 2017 iar de atunci, mișcarea „a oferit o sursă de solidaritate femeilor” de pretutindeni care au suferit în urma hărțuirii sexuale87. Mișcarea Me Too își are originile în 2006. La acea vreme, Tarana Burke, activistă socială americană, a început să folosească această sintagmă pe rețeaua de socializare Myspace pentru a evidenția apariția hărțuirii sexuale, în special în rândul femeilor de culoare. Burke susține că mișcarea Me Too lucrează la „împuternicire prin empatie, arătând lumii cât de obișnuită este hărțuirea sexuală” și, totodată, aduce la cumoștință victimelor că nu sunt singure și sunt susținute88. Mobilizarea Me Too este preocupată în principal de două tipuri de comportament: hărțuirea sexuală și agresiunea sexuală. În articolul 223 din Codul Penal Român, este definită hărțuirea sexuală ca fiind „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare”89.

86

Bullycide, https://www.psychologytoday.com/us/blog/two-takes-depression/201806/bullycide, Accesat la 05.06.2020. 87 Mișcarea #MeToo, http://revistalzr.ro/2018/11/miscarea-metoo/, Accesat la 07.06.2020. 88 Understanding the Me Too Movement: A Sexual Harassment Awareness Guide, https://online.maryville.edu/blog/understanding-the-me-too-movement-a-sexual-harassment-awareness-guide/, Accesat la 07.06.2020. 89 Hărțuirea sexuală | Codul Penal, https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/hartuirea-sexuala-codul-penal? dp=gqytsojuha3dg, Accesat la 07.06.2020.

30

Mișcarea sprijină supraviețuitorii violenței sexuale, precum și aliații lor prin conectarea acestora la resurse, oferirea resurselor de organizare a comunității, urmărirea unei platforme politice „Me Too” și colectarea de cercetători și cercetări în domeniul violenței sexuale. Activitatea mobilizării este o combinație a organizării de bază pentru a întrerupe violența sexuală și construirea comunității digitale pentru a conecta supraviețuitorii la resurse 90. În mod surprinzător, social media este despre socializare - oamenii interacționează cu oameni. Ce se întâmplă în secțiunile de comentarii, în postările de pe Facebook sau subiectele de pe Twitter este o reflectare a structurilor de putere socială cu care avem de-a face zilnic. Proporțiile mișcării au fost incredibil de mari, chiar și în România, unde agresiunea sexuală este considerată un subiect tabu, femeile au avut puterea de a-și spune poveștile în mediul online sub hashtag-ul #Me Too91. Deși, hărțuirea și abuzul sexual sunt reglementate prin lege, în momentul de față, majoritatea victimelor nu își cunosc pe deplin drepturile civile și continuă să rămână sub controlul agresorului, din motive precum teama și umilința.

4.

Abordări sociologice ale cyberbullying-ului Cyberbullying-ul este legat de mediul social și poate fi studiat din diverse abordări

sociologice, precum perspectiva conflictului, perspectiva funcțională și perspectiva simbolică. Dacă privim din perspectiva conflictului, există o dominare atât a agresorilor, cât și a victimelor cyberbullying-ului. Acest lucru este în concordanță cu teoria conflictului a lui Karl Marx, care pretinde că, „tensiunile și conflictele apar atunci când resursele, statutul și puterea sunt distribuite în mod inegal între grupurile din societate și că aceste conflicte devin motorul schimbărilor sociale”92. Pe măsură ce resursele devin mai rare sau mai valoroase, conflictul va creste. În ceea ce privește cyberbullying-ul, acest lucru se traduce în continuare în conflictul dintre cei puternici versus cei neputincioși și populari versus non-populari. Karl Marx susține că oamenii din cadrul unei societăți sunt mereu implicați în relații subordonate. Partea dominantă 90

The #MeToo Movement, https://www.fordham.edu/download/downloads/id/12642/me_too_cle_materials.pdf, Accesat la 07.06.2020. 91 Mișcarea #MeToo, http://revistalzr.ro/2018/11/miscarea-metoo/, Accesat la 07.06.2020. 92 Ashley Crossman, (2019), Understanding Conflict Theory, https://www.thoughtco.com/conflict-theory-3026622, Accesat la 05.06.2020.

31

beneficiază de exploatarea subordonatul93. Se poate vedea cum această teorie poate explica relațiile de bullying. Agresorul beneficiază de exploatarea victimei. Agresorul are astfel acces la mai mult statut social și control, în timp ce victima este folosită ca sprijin pentru câștigul social. Sunt ușor de observat motivele posibile pentru care oamenii îi agresează pe alții examinând ce are de câștigat bătăușul. Adolescenții vor face ceea ce este nevoie pentru a-și crește statutul. Cyberbullying-ul care are loc semnifică, practic, un conflict social nerezolvat și o putere neechilibrată. Agresorii din spațiul cibernetic reprimă adolescenții săraci care se află în partea de jos a scării și fac acest lucru pentru a-și menține statutul astfel încât să rămână în vârf, indiferent de victimele colaterale. Din perspectiva funcțională, „tehnologia care ar servi drept mijloc de informare și cunoaștere a consumatorului” devine acum un mijloc de a intimida pe cineva 94. Cyberbullying-ul a pornit de pe site-urile de rețele sociale, cum ar fi forumurile online sau Messenger. Autorii cyberbullying-ului preferă utilizarea site-urilor, deoarece multe persoane le accesează. Cei mai mulți adolescenți accesează internetul pentru a obține informații și cunoștințe, iar acest lucru este legat de perspectiva funcțională care corelează utilitatea internetului și abuzul de internet cu privire la cyberbullying. Prin perspectiva simbolică a cyberbullying-ului, „există o relație între înțelesul subiectiv al cyberbullying-ului și semnificația socială a internetului și a altor mijloace tehnologice”95. Agresorii se implică în acte de intimidare cibernetică din dorința de a obține satisfacții în viața lor. Fiecare agresor va avea tendința de a fi fericit atunci când victimele lor vor fi traumatizate sau anxioase. De asemenea, ei debordează curaj doar prin intermediul tehnologiei, deoarece acolo nu trebuie să-și afișeze identitatea. În plus, făptașii sunt înclinați să apeleze la comportamente de cyberbullying din plictiseală. Așadar, ei vor avea o satisfacție să hărțuiască sau să întimideze online doar pentru a râde sau a obține reacția victimei. Se poate concluziona că cea mai potrivită perspectivă este folosirea perspectivei conflictului și a perspectivei simbolice, deoarece cyberbullying-ul poate fi explicat mai clar. Perspectiva conflictului subliniază dominanța agresorilor și a victimelor, precum și rolul 93

Darcy Bowman, (2018), The Sociology of Bullying: Prevention and Intervention Using a Three Themed Model, Honors Theses, https://digitalworks.union.edu/theses/1691/, Accesat la 05.06.2020. 94 Eunike T. Gunawan, op. cit., p. 3. 95 Ibidem.

32

făptuitorului și rolul victimelor în cyberbullying. În timp ce interpretarea făptașilor și a victimelor cyberbullying-ului poate fi explicată mai clar folosind perspectiva simbolică.

5.

Combaterea cyberbullying-ului și contracararea impactului său negativ Așa cum am stabilit anterior, cyberbullying-ul poate produce o serie de sentimente

negative, stresante, chiar traumatice, care provoacă adesea un impact intens asupra bunăstării și a altor comportamente ale victimelor. În cazuri extreme, cyberbullying-ul poate avea rezultate fatale. Strategiile de combatere sunt definite în general ca „răspunsuri comportamentale, emoționale și cognitive ale individului la stres. Abordarea servește la eliminarea sau modificarea unei probleme prin neutralizarea caracterului său negativ”, ceea ce ajută individul să își regleze răspunsul emoțional96. Din păcate, programele de intervenție care se ocupă în special de cyberbullying sunt puține. Mai mult, studenții percep că metodele utilizate în incidentele de bullying nu sunt la fel de eficiente în cazul celor petrecute in cyberspace. Eficiența unei strategii de abordare constă în „capacitatea sa de a reduce stresul imediat, precum și de a preveni consecințele sale pe termen lung”, cum ar fi, influențele asupra bunăstării psihice sau dezvoltarea unei boli 97. Eficiența unei strategii de abordare poate părea diferită persoanei care o folosește decât celor care o observă și o evaluează. Conform unui studiu publicat în revista BMC Public Health, intervențiile eficace de cyberbullying ar trebui: a) să ofere victimelor strategii de intervenție intensivă pe baza nevoilor individuale ale fiecăruia; b) să ofere instruire despre sănătate, precum și despre competențele emoționale de autogestionare; c) să sporească cunoștințele victimelor cu privire la strategiile reactive (de exemplu ștergerea, blocarea și ignorarea mesajelor), preventive (de exemplu, creșterea gradului de conștientizare și securitate) și resurse eficiente care permit victimelor să facă față stresului și emoțiilor negative experimentate; 96

Machackova, H., et al.,(2013). Effectiveness of coping strategies for victims of cyberbullying. Cyberpsychology: Journal of Psychosocial Research on Cyberspace, Vol. 7, No. 3, Articolul 5. 97 Cyberbullying in Adolescent Victims: Perception and Coping, https://cyberpsychology.eu/article/view/4248/3294, Accesat la 05.06.2020.

33

d) să vizeze și reducerea bullying-ului tradițional, deoarece victimele sunt adesea implicate în ambele forme de intimidare; e) să includă instruirea cu privire la utilizarea internetului într-un mod sănătos98. În general, adulții încurajează victimele să spună unui profesor sau părinte dacă sunt intimidați. Acest lucru a avut un anumit succes în cazul bullying-ul tradițional. Adesea însă, victimele cyberbullying-ului nu doresc să vorbească cu un părinte, un profesor sau alți adulți 99. Ei petrec mult timp online și preferă să obțină ajutor anonim prin intermediul internetului, acest lucru fiind pus pe seama temerilor de umilință și jenă, de a nu fi crezut, de a fi banalizată situația sau de a avea accesul restricționat la dispozitivele tehnologice. 5.1.

Strategii de combatere a cyberbullying-ului

În cercetările privind combaterea, strategiile au fost puse în categorii distincte pentru a construi un model de combatere bazat pe aceste categorii. Cele mai cunoscute și mai des utilizate teorii de cobatere sunt modelul tranzacțional al lui Lazarus și Folkman (1984) și modelul de abordare-evitare a lui Roth și Cohen (1986). Pornind de la aceste două teorii, strategiile de combatere sunt adesea clasificate în jurul axelor: orientat către problemă / orientat către emoție sau abordare / evitare. Cel mai important aspect în cazul celor două modele, îl reprezintă aprecierea individului în ceea ce privește dacă au resurse pentru o soluție la situația dată100.

5.1.1.

Modelul tranzacțional al lui Lazarus și Folkman

Tranzacția (interacțiunea) are loc între o persoană și mediul înconjurător. Stresul rezultă dintr-un dezechilibru între cerințe și resurse. Astfel devenim stresați când cererile depășesc resursele noastre (capacitatea noastră de a face față și a media stresul). În modelul tranzacțional, există un proces de evaluare primară și secundară: în modul primar, există o evaluare unui

98

Online Pestkoppenstoppen: systematic and theory-based development of a web-based tailored intervention for adolescent cyberbully victims to combat and prevent cyberbullying, https://doi.org/10.1186/1471-2458-14-396, Accesat la 05.06.2020. 99 Bullying. Cum să învățăm un copil să facă față umilirii, hărțuirii și intimidării, https://republica.ro/bullying-cumsa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-umilirii-hartuirii-si-intimidarii, Accesat la 05.06.2020. 100 Effectiveness of coping strategies for victims of cyberbullying, https://cyberpsychology.eu/article/view/4294/3339 Accesat la 05.06.2020.

34

eveniment ca reprezentând o amenințare; în evaluarea secundară, indivizii aleg o anumită strategie de combatere adecvată resurselor de care dispun, pentru a crea un mediu mai pozitiv101. Strategiile orientate către problemă sunt folosite atunci când simțim că avem controlul situației, astfel încât putem gestiona sursa problemei. Astfel, strategiile posibile ar putea include: 1. Definirea problemei; 2. Generarea, evaluarea soluțiilor alternative; 3. Învățarea de noi abilități pentru a gestiona stresul. Strategiile orientate către emoție sunt folosit atunci când simțim că avem puțin control asupra situației, astfel nu putem gestiona sursa problemei. Implică obținerea strategiilor de reglare a stresului emoțional102.

101

Šléglová, V., Cerna, A., op.cit., 2011. Lazarus and Folkman Transactional model, https://www.slideshare.net/Psyccounting/lazarus-and-folkmantransactional-model, Accesat la 05.06.2020. 102

35

Tabel 2. Ilustrează soluții potrivite de abordat atât în cazul strategiilor de combatere orientate către problemă, cât și în cazul strategiilor de combatere orientate către emoție103.

5.1.2. Modelul de abordare-evitare a lui Roth și Cohen Similar cu modelul tranzacțional al lui Lazarus și Folkman, Roth și Cohen clasificată strategiile de combatere drept orientate spre abordare sau orientate spre evitare. Conform modelului, combaterea orientată spre abordare constă în strategiile de combatere folosite pentru a aborda direct un factorul de stres. Indivizii pot apela la abordare în încercarea de a controla o situație stresantă și de a reduce rezultatele negative asociate evenimentului stresant. Pe de altă parte, indivizii se angajează în strategiile orientate spre evitare pentru a-și îndepărta atenția de la factorul de stres. Persoanele se bazează pe forme de evadare, ignorare sau acceptare mai ales atunci când indivizii simt că nu pot schimba sau adapta la evenimentul stresant104. În modelul de abordare-evitare, individul ia în considerare dacă deține resurse pentru a face față situației și apoi alege fie modul de abordare (axat pe o soluție directă a problemei), fie modul de evitare. În cazul actelor de cyberbullying, acest model se concretizează în părăsirea unui site web, ștergerea mesajelor amenințatoare etc.105 5.1.3. Teoria autoeficacității Albert Bandura, în lucrarea Self-efficacy (1994), a definit autoeficacitatea percepută ca reprezentând „convingerile subiective ale indivizilor în competențele personale pentru a gestiona cu succes sau a reuși în anumite situații, care, la rândul lor, influențează modul în care oamenii gândesc, se simt și se comportă”106. Convingeri eficace determină măsura în care indivizii sunt capabili să facă față situațiilor și evenimentelor stresante, precum și modalitățile prin care oamenii se confruntă cu evenimente stresante.

103

Effectiveness of coping strategies for victims of cyberbullying, https://cyberpsychology.eu/article/view/4294/3339 Accesat la 05.06.2020. 104 Stacey Neaville, (2017), Investigating the Efficacy of the Coping Strategies Adolescents Use to Handle Cyberbullying, MS, Walden University, p. 9. 105 Ibidem. 106 Bandura, A. (1994), Self-efficacy, In V. S. Ramachaudran (Ed.), Encyclopedia of human behavior , Vol. 4, p. 71.

36

Potrivit lui Bandura, credințele de autoeficacitate creează „tipare cognitive” care pot ajuta sau împiedica procesele comportamentale, motivaționale și afective legate de combatere. 107 Indivizi care dețin un simțul dezvoltat al autoeficacității percepute vor tinde să privească evenimentele stresante ca provocatoare și vor căuta modalități de a schimba și de a gestiona eficient factorii de stres, în timp ce indivizii care se confruntă cu îndoială de sine cu privire la capacitatea lor de a face față stresului, fie vor evita stresorii, fie vor fi mai puțin motivați să depășească evenimente stresante108. A. Bandura menționează, de asemenea, că percepțiile indivizilor asupra eficacității lor pot determina cantitatea de efort și niveluri de succes, stres personal și reacții fiziologice asociate cu strategiile de combatere109. În consecință, credințele de eficacitate pot juca un rol important în explicarea atât a strategiilor victimelor folosite pentru gestionarea și depășirea actelor de cyberbullying, precum și a eficacității percepute a strategiilor pe care aceștia le-au utilizat. 5.1.4. Abordarea proactivă În plus față de modelele reactive de combatere, există mai multe stiluri de abordare care decurg din punct de vedere proactiv. În loc să lucreze pentru a face față unui stresor sau o situație care a avut deja loc, abordarea proactivă include eforturi de a se pregăti pentru situațiile stresante, fie de a le modera. Două astfel de stiluri sunt abordarea anticipativă și preventivă. Potrivit lui Esther R. Greenglass, combaterea anticipativă constă în strategiile menite să pregătească individul să facă față unui viitor factor de stres care este sigur să apară. Strategiile de combatere anticipative includ acțiuni precum sprijinul, planificarea și reflecția. „Funcția de prevenire are rolul de a pregăti individul pentru un potențial risc, vătămare sau pierdere, doar în cazul în care o situație ce necesită strategii de combatere s-ar putea produce”110. În special, problemele legate de colegi și relațiile dintre ei, au necesitat utilizarea mai des a strategiilor active de combatere, în timp ce mai multe strategii de combatere prin evitare au fost 107

Stacey Neaville, op. cit, 2017, p. 9. Bandura, A. (1989), Human Agency in Social Cognitive Theory, American Psychological Association, Vol. 44, No. 9, p. 1176. 109 Ibidem. 110 Esther R. Greenglass, Lisa Fiksenbaum (2009), Proactive Coping, Positive Affect and Well-Being,  European Psychologist, Vol. 14, No. 1, p. 29. 108

37

utilizate pentru a face față problemelor legate de familie, școală și sănătate asupra cărora oamenii au simțit că au mai puțin control. Pe lângă informațiile despre strategiile de combatere a cyberbullying-ului există și sugestii pentru tratarea și prevenirea acestuia din partea cercetătorilor în domeniu. Deși numeroase organizații și experții oferă sfaturi și îndrumări pentru a face față cyberbullying-ului, majoritatea fac referință la cele furnizate de Willard (2007) și Hinduja și Patchin (2012). Pentru a face față și a preveni victimizarea în cadrul cyberbullying-ului, Willard, în lucrarea Cyberbullying and cyberthreats: Responding to the challenge of online social aggression, threats, and distress, a sugerat că tinerii ar trebui: 

să nu trimită informații sau imagini care pot fi folosite împotriva lor;



să interacționeze cu ceilalți într-o manieră amabilă;



să interacționeze cu persoane care sunt prietenoase și pozitive;



să nu riposteze sau să întimideze înapoi;



să salveze probele ca dovadă;



să spună unui adult sau să ceară îndrumare de la unul;



să spună agresorului să oprească sau să îl ignore;



să depună o plângere sau să raporteze agresorul la cineva care îl poate ajuta111. De asemena, în lucrarea Cyberbullying Prevention and Response, Expert Perspectives,

Hinduja și Patchin le recomandă tinerilor: 

să se informeze în privința cyberbullying-ului;



să securizeze parolele, informațiile personale, confidențialitatea și informatii despre cont față de ceialți;



să evite mesajele, link-urile sau invitațiile persoanelor necunoscute;



să monitorizeze informațiile personale sau imaginile la care alții au acces online;



să vorbească despre problemă cu cei în care au încredere;



să ignore sau să blocheze agresorul;



să nu riposteze niciodată sau să transmită conținut răutăcios sau jenant;

111

Willard, N. E, (2007), Cyberbullying and cyberthreats: Responding to the challenge of online social aggression, threats, and distress, Research Press.

38



să salveze dovezile și să raporteze agresorul autorităților competente112. Cyberbullying-ul are consecințe fizice și psihologice importante atât pe termen scurt, cât

și pe termen lung, pentru copiii care sunt implicați în acest tip de comportament. Având în vedere acest lucru, recomandările din partea specialiștilor în domeniu nu sunt niciodată prea multe.

6.

Combaterea cyberbullying-ului prin instrumente juridice Cyberbullying-ul este, în mod clar, o preocupare importantă pentru agențiile

guvernamentale, administratorii de învățământ și părinții. Pentru a întreprinde acțiuni împotriva infracțiunilor informatice, agențiile guvernamentale din toată lumea au adoptat sau au propus legislație pentru a reprima comportamentul de cyberbullying. Rolul Uniunii Europene în acest domeniu este doar conturat. Întrucât Uniunea Europeană are doar un rol „suplimentar” în acest domeniu (constând în susținerea, coordonarea sau completarea inițiativelor adoptate de statele membre la nivel intern), niciun instrument juridic privind cyberbullying-ul nu a fost adoptat113. Uniunea Europeană are, însă, competența de a reglementa domeniile legate direct sau indirect de drepturile copilului în conformitate cu Tratatele Uniunii Europene. 6.1.

La nivel internațional

Cyberbullying-ul nu este menționat în mod specific în niciunul dintre tratatele menționate ulterior, ci este abordat în contextul bullyingului tradițional și a violenței împotriva copiilor. Există un acord la nivel internațional asupra bullying-ului și a manifestărilor sale, inclusiv cyberbullying-ul, sunt forme de violență psihologică și fizică 114. Ca atare, au fost recunoscute drept încălcări ale articolului 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului (UNCRC), un tratat internațional care se aplică tuturor copiilor și 112

Patchin J. W, Hinduja S. (2012), Cyberbullying Prevention and Response, Expert Perspectives, New York, Ed. Routledge. 113 Policy Department for Citizen's Rights and Constitutional Affairs, (2016), Cyberbullying among young people, European Parliament's Committee on Civil Liberties, p. 37. 114 New studies explore how digital technologies affect children, https://ec.europa.eu/social/main.jsp? catId=89&newsId=9072&furtherNews=yes&langId=en&, Accesat la 05.06.2020.

39

tinerilor sub 18 ani ani115. Adoptat în 1989, Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului nu conține nicio dispoziție specifică cu privire la cyberbullying, deoarece a apărut doar odată cu dezvoltarea de noi tehnologii în anii ꞌ90. Cu toate acestea, articolul 19 din UNCRC stabilește că tinerii și copiii au dreptul să fie protejați de toate formele de violență, fizică sau psihică. Convenția a fost aprobată de toate statele membre ale Uniunii Europene care sunt astfel obligate să ia toate măsurile legislative, administrative, sociale și educaționale adecvate pentru protejarea copilului de toate formele de violență, inclusiv de cyberbullying 116. Pe lângă articolul 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, cyberbullying-ul reprezintă o încălcare a altor drepturi prevăzut în convenție, cum ar fi dreptul la timp liber și joc (articolul 31) și dreptul la opinie (articolul 13). Dreptul copilului la confidențialitate și dreptul de acces la informații (articolul 17) trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare. În special, articolul 13 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, privind libertatea de exprimare stabilește că toți copiii au dreptul de a primi și trimite informații. Deși toți copiii trebuie să se bucure de dreptul de a-și exprima opinia, nu înseamnă că pot încălca drepturile altora. Acest lucru este deosebit de important în ceea ce privește cyberbullying-ul, deoarece limitele dintre libertatea și încălcarea drepturilor altora pot fi uneori vagi. 6.2.

La nivel regional: Consiliul Europei

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDO) din 1950, protejează și promovează drepturile fundamentale care se aplică și copiilor și tinerilor117. Acestea includ: dreptul la confidențialitate (articolul 8), dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 9), libertatea de exprimare (articolul 10) și interzicerea discriminării (articolul 14). Aceste drepturi sunt, de asemenea, protejate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care a devenit legal obligatorie pentru statele membre odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009. 115

Conform articolului 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28213, Accesat la 05.06.2020. 116 Idem, art. 4. 117 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf, Accesat la 05.06.2020.

40

Convenția privind criminalitatea informatică tratează infracțiunile comise prin internet și abordează încălcarea securității rețelelor, precum accesul ilegal la sistemul unui computer, interceptarea,

deteriorarea,

ștergerea,

modificarea

sau

suprimarea

ilegală

a

datelor

computerizate118. Mai mult, Convenția pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal protejează persoanele împotriva abuzurilor legate la colectarea și prelucrarea datelor personale. Aceasta stabilește ca datele cu caracter personal care urmează prelucrarea automată trebuie să fie obținute și prelucrate în mod corect și legal și să fie stocate în scopuri specifice și legitime. Convenția garantează, de asemenea, dreptul individului de a ști ce informații sunt stocate despre el și de a le corecta 119. Deși convențiile menționate nu specifică în special cyberbullying-ul, bullying-ul online poate fi clasificat drept infracțiune informatică și intră sub incidența Convenției privind criminalitatea informatică și ,de asemena, poate da naștere la probleme de protecție a datelor personale. 6.3.

„Dreptul de a fi uitat”

„Dreptul de a fi uitat” sau „Dreptul la ștergerea datelor” este prevazut în articolul 17 din Regulamentul general privind protecția datelor și permite victimelor să solicite ștergerea datelor lor personale, iar operatorii au obligația de a se conforma în cel mai scurt timp de la primirea cererii120. Articolul 17 ar constitui un aspect pozitiv pentru toți copiii victime ale cyberbullyingului, oferindu-le capacitatea de a solicita eliminarea datelor cu caracter personal puse la dispoziție online. Instrumentele menționate joacă un rol central în protejarea copiilor și a tinerilor împotriva cyberbullying-ului. După cum am menționat anterior, ori de câte ori datele personale sunt colectate de mijloace electronice, cei care adună astfel de date și publică informații trebuie să solicite acordul persoanelor. Acest cadru este pe deplin aplicabil tuturor cazurilor în care o persoană dezvăluie informații personale despre alta, fără consimțământul său, după cum se poate întâmpla și în cazul cyberbullying.

118

Convention on Cybercrime, Budapesta, http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/185, Accesat la 05.06.2020. 119 Convenția nr. 108, pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automatã a datelor cu caracter personal, https://www.dataprotection.ro/?page=europa_council&lang=ro, Accesat la 15.06.2020. 120 Articolul 17 din Regulamentul general privind protecția datelor, "Dreptul la ștergerea datelor ("dreptul de a fi uitat")", https://www.privacy-regulation.eu/ro/17.htm, Accesat la 15.06.2020.

41

Mai mult, se instituie Directiva privind criminalitatea informatică ce urmărește să combată atacurile împotriva sistemelor informaționale și expune măsuri împotriva furtului de identitate și a altor infracțiuni care pot apărea în contextul bullying-ului online. Directiva impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că infracțiunile săvârșite prin utilizarea neconformă a datelor personale ale altei persoane sunt considerate ca fiind grave în conformitate cu dreptul intern121. În cele din urmă, Decizia-cadru privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal este, de asemenea, aplicabilă în mod indirect cyberbullying-ului. Această decizie stabilește infracțiunea de instigare publică la violență sau ură poate fi îndreptată împotriva unui grup de persoane sau a unei persoane pe motive rasiale, de religie, descendență sau origine națională sau etnică. Infracțiunea poate fi comisă și prin difuzarea sau distribuirea publică de imagini sau alte materiale 122. Prin urmare, prezenta decizie-cadru este aplicabilă actelor de cyberbullying, când acestea se bazează pe motive rasiale sau xenofobe.

Concluzii Am ilustrat modul în care cyberbullying-ul reprezintă o problemă serioasă care afectează foarte mult spațiul cibernetic, precum și vața cotidiană. Problemele etice referitoare la cyberbullying sunt trasate clar. Deși nu există cercetări ample cu privire la influența internetului asupra virtuților tinerilor, cazurile expuse în mass-media arată că aceasta este o preocupare pentru mulți. Pe baza dovezilor acestor cazuri, se pare că spațiul cibernetic oferă multe oportunități pentru încălcări ale moralității. Majoritatea acestor probleme nu sunt noi, ci mai degrabă reprezintă manifestări ale unor probleme reale de comportament. Urmărirea online, hărțuirea cibernetică și substituirea identității reprezintă o preocupare deosebită din cauza lipsei restricțiilor în acest spațiu, precum și din cauza caracteristicilor acestui mediu, precum anonimatul sau publicul numeros.

121

Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului, https://eur-lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013L0040&from=en, Accesat la 05.06.2020. 122 Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului, din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/? uri=CELEX:32008F0913, Accesat la 05.06.2020.

42

Capitolul 3 – Studiu de caz Cum am putea trăi fără smartphone-uri, laptopuri și alte dispozitive care ne permit să navigăm și să ne conectăm online? În acest mod majoritatea dintre noi ținem legătura cu prietenii și familia, postăm poze, facem temele, facem cercetări, aflăm cele mai noi știri și chiar facem cumpărături. Dar, pe lângă milioanele de site-uri de vizitat și lucruri de făcut, accesul online oferă o mulțime de modalități de a pierde timpul și chiar de a avea probleme. Unii oameni pe care îi întâlnim în mediul online nu sunt tocmai bine intenționați și ar putea încerca să profite de noi, să ne fure informațiile personale sau chiar să ne hărțuiască sau să ne amenințe. În unele cazuri, agresorii folosesc aceste informații pentru a șantaja sau a umili pe cineva, fie din răzbunare, fie pentru amuzament. Nu sunt doar străinii ne pot face să ne simțim inconfortabil. Cyberbullying-ul se referă la mesaje de intimidare trimise online. Acestea pot fi de la foști prieteni sau alte persoane pe care le cunoaștem. De asemenea, pot fi trimise în mod anonim - cu alte cuvinte, pe un site web unde toată lumea are un nume de utilizator, astfel încât victimele ar putea să nu știe cine îi intimidează. În acest capitol voi analiza din perspectivă etică, situații concrete de hărțuire cibernetică, clasificate pe anumite categorii în funcție de forma pe care o adoptă, și anume: substituirea de identitate, hărțuirea sexuală online, postarea de mesaje 43

denigratoare online, hărțuirea prin mesaje ce conțin violență verbală și șantajul cu imagini de natură sexuală; și totodată vom aplica un model etic de adapatare a deciziilor – modelul în trei pași - fiecărui caz.

Luarea deciziilor etice Cu toții avem o imagine a propriului bine - despre cum suntem când acționăm etic sau suntem în cel mai bun mod al nostru. Probabil avem și o imagine a ceea ce ar trebui să fie o comunitate etică, un guvern etic sau o societate etică. Etica are de-a face cu toate aceste niveluri acționând etic ca indivizi și făcând societatea noastră ca un întreg etic în modul în care îi tratează pe fiecare. Luarea unor decizii etice bune necesită o sensibilitate la problemele etice și o metodă practicată pentru explorarea aspectelor etice ale unei decizii și cântărirea considerațiilor care ar trebui să afecteze alegerea noastră de a acționa. A avea o metodă de luare a deciziilor etice este absolut esențială. Atunci când este practicată în mod regulat, metoda devine atât de familiară încât lucrăm prin ea automat, fără a consulta etapele specifice. Cu cât este mai nouă și mai dificilă alegerea etică cu care ne confruntăm, cu atât trebuie să ne bazăm pe discuții și dialog cu ceilalți despre dilemă. Numai printr-o explorare atentă a problemei, ajutat de diverse perspective, putem face alegeri etice bune în astfel de situații123. Modelul în trei pași de luare a deciziilor În lucrarea Un model în trei pași pentru deciziiile etice, este prezentat modelul propus de Clifford Christians „modelul în trei paşi le permite studenţilor şi profesioniştilor comunicării să gândească în limitele deontologice fără ajutor – să facă etică singuri” 124. Modelul ne ajută să luăm singuri decizii etice la dileme, fără a ne pripi sau a da un răspuns superficial. El poate fi aplicat în numeroase situații întâlnite în social media. 1. Primul pas- definirea situației Este esențial să conturăm contextul într-un mod cât mai precis pentru a surprinde cu acuratețe toate detaliile relevante situației. O componentă importantă în definirea unei situații 123

Linda Klebe, Etical Decision Making in Organizations: A person-situation interactionist model, The Academy of Management Review, Vol. 11, Nr. 3, 1986, p. 601. 124 Clifford Christians, „Un model în trei pași pentru deciziiile etice”, în Deontologia comunicării publice, coordonator Raluca-Nicoleta Radu, Editura Polirom, Iași, p.

44

este „identificarea valorilor actorilor implicaţi”125. Termenul de valoare are însă înțelesuri largi, atât pozitive cât și negative, iar acest lucru duce la contradicții. Datorită valorilor pe care le avem, luăm decizii bune sau nu. În lucrarea anterior menționată este susținut faptul că „legea are cea mai mare influenţă asupra valorilor noastre şi […] dacă urmăm legea, acţiunile noastre sunt acceptabile”. În acest prim pas, trebuie să identificăm cu mare atenție valorile actorilor, fără a trage însă vreo concluzie cu privire la cine are dreptate. Alegem să aprobăm sau să condamnăm pe cineva după propriile noastre judecăți și instincte.126 2. Pasul al doilea: teoria În ceea ce privește pasul al doilea, trebuie să utilizăm acele principii și teorii etice care sunt cele mai benefice cazului avut în discuție. Astfel sunt enumerate cinci categorii de teorii etice: A. Virtutea În lucrarea Deontologia comunicării publice, virtutea este definită ca fiind „ o cale de mijloc care poate fi identificată datorită înţelepciunii practice”. Aristotel pune accent pe cumpătare, ca fiind virtutea cheie prin care celelalte virtuți înfloreau. El subliniază faptul că o persoană virtuoasă are un caracter cumpătat, iar aceasta va face întotdeauna alegeri echilibrate. Aristotel ne provoacă să folosim înţelepciunea practică în situaţii specifice, prin identificarea „căii de mijloc între două vicii, unul provocat de exces, celălalt de insuficienţă”. Nu întotdeauna însă, calea de mijloc reprezintă alegerea potrivită127. B. Datoria Kant este de părere că toți oamenii trebuie priviți ca fiind demni de respect și demnitate. El a susținut că toată moralitatea trebuie să decurgă din astfel de îndatoriri: o datorie bazată pe o etică deontologică. Consecințele precum durerea sau plăcerea sunt irelevante. Pentru Kant, ce este drept trebuie făcut, indiferent de circumstanțe. Legile morale trebuie aplicate imperativ tuturor persoanelor128.

125

Ibidem, p. 77. Ibidem, pp. 77-79. 127 Ibidem, pp. 79-84. 128 Ibidem, pp. 84-87. 126

45

C. Consecințele Principiul utilitarismului susține că putem să ne dăm seama dacă o acține este bună sau nu, luându-ne după consecințe – sunt cele mai bune, pentru cel mai mare număr de oameni. John Stuart Mill este de părere că scopul ultim al acțiunilor oamenilor este fericirea, iar prin acest filtru trebuie să judecăm fiecare comportament al nostru. Consecințele acțiunilor noastre trebuie să promoveze plăcerea și să diminueze suferința, doar în acest sens un om acționează etic129. D. Justiția Teoria etică feministă poate fi înțeleasă atât ca un răspuns la o tradiție istorică de teorii mai abstracte, mai universaliste, cât și ca o mișcare împotriva acesteia. Justiţia este un concept de etică bazat pe corectitudine morală. Regula de aur prezintă ideea principală a acestei teorii etice: „Comportă-te cu ceilalţi aşa cum ai vrea să se comporte şi ceilalţi cu tine”. Etica grijii ne ajuta să înţelegem ce înseamnă să-i tratezi pe oameni în mod just, oferindu-le ceea ce le datorăm130. E. Iubirea Etica iudeo-creștină promovează faptul că oamenii trebuie să acționeze în conformitate cu o singură poruncă morală și anume: „Iubeşte-ţi aproapele”. Iubirea este considerată a sta în centrul universului, ea devenind binele suprem. Această iubire este necondiționată, iar cu cât acționăm mai mult după principiul ei, cu atât ne asemănăm mai mult cu Dumnezeu. Iubirea este o datorie ce trebuie urmată131. 3. Pasul al treilea: loialităţile Cu toții trăim perioade în care loialitățile noastre sunt puse la încercare. Rezultatul este de obicei descoperirea loialităților noastre reale față de loialitățile pe care pretindem că le avem. Concluziile noastre trebuie să fie conforme cu realitatea socială. Există cinci categorii de obligații pe care trebuie să le avem în vedere în procesul de luare a unei decizii etice: 

Datoria față de noi înșine;



Datoria față de ceilalți;

129

Ibidem, pp. 87-90. Ibidem, p. 91. 131 Ibidem, pp. 94-95. 130

46



Datoria faţă de organizaţie;



Datoria faţă de colegii care aparţin aceleiaşi profesii;



Datoria faţă de societate.

Pasul al treilea nu înseamnă neapărat că toate dilemele noastre au acum un răspuns, uneori situațiile rămân fără o rezolvare în urma acestui model ceea ce ne împinge la o cercetare mai amănunțită asupra situației. Pentru ca problema să-și găsească o rezolvare optimă, este esențial să parcurgem cu seriozitate toți pașii. Analiza cazurilor Am ales pentru fiecare categorie de hărțuire cibernetică câte un exemplu concret din viața reală, pentru a analiza implicațiile etice la nivelul acestora. În acest demers mă voi folosi de teoriile prezentate anterior în capitolul doi - teoria utilitaristă, etica virtuții și etica deontologică, pentru a oferi o imagine cât mai clară asupra aspectelor morale ce sunt neglijate în actele de cyberbullying. Totodată, voi analiza pe scurt cazurile utilizând și modelul în trei pași pentru decizii etice propus de Clifford Christians. a.

Substituire de identitate

Pe măsură ce folosim din ce în ce mai multe platforme de socializare, atât în scop profesional, cât și pentru relaxare, împărtășim din ce în ce mai multe informații personale - ceea ce face mult prea ușor ca imaginile și numele noastre să fie furate și folosite de altcineva în

47

câștigul lor. Astfel, nu este o surpriză creșterea cazurilor de furt de identitate sau de substituire de identitate în mediul online. Furtul de identitate constituie „furtul datelor personale (de exemplu: nume, data nașterii, numărul cardului de credit) și folosirea acestora în mod fraudulos”132.

Figura 1. Exemplu reprezentativ pentru categoria de substituire de identitate. Sunt utilizate în mod identic fotografia de profil, numele de utilizator precum și descrierea profilului133.

Un caz de sustituire de identitate pentru a obține beneficii este și cel al domnului Meng, din Singapore. Acesta a primit un mesaj de la un cont de Instagram, ce credea că aparține unei prietene de-a sa, deoarece numele de utilizator și imaginea de profil erau similare. El a mărturisit într-un interviu cu poliția că „prietena” a spus că a participat la un concurs organizat online și că are nevoie de voturi de la prietenii ei. Aceasta i-a cerut domnului Meng numărul său de telefon și i s-a spus să îi trimită parola generată de site-ul online, ca reprezentând un „vot”. Spre surprinderea sa, a descoperit că așa-zisa prietenă a reușit să-i acceseze contul și a folosit 390,80 de dolari pentru a cumpăra credite pe un site web de jocuri. În momentul în care și-a sunat prietena pentru a-i cere explicații, acesta a realizat că a fost înșelat134. Internetul este plin de conturi false pe tot felul de platforme sociale, iar când interacționăm în acest mediu trebuie să fim conștienți de riscurile la care ne expunem. Teoria utilitaristă afirmă că o acțiune este etică dacă asigură cel mai mult bine sau prevede cel mai puțin rău. Așadar, în cazul de față, acțiunea etică a farsorului ar fi de a produce cel mai mult bine și de a elimina răul pentru victimă. După cum putem observa, aici are loc exact opusul, farsorul nu acționează în mod etic, ci doar în temeiul propriului bine. El nu se gândește la răul imens pe care îl produce victimelor afectate de înșelăciunile lui, ce se poate concretiza atât la nivel fizic, cât și 132

Furtul de identitate, http://www.furtdeidentitate.ro/wp-content/uploads/2013/12/raport_chestionare_Me-isMine_furt_de_identitate.pdf, Accesat la 09.06.2020. 133 Over 206 reports of social media impersonation scams last month, https://www.tnp.sg/news/singapore/over-206reports-social-media-impersonation-scams-last-month, Accesat la 19.06.2020. 134 Over 206 reports of social media impersonation scams last month, https://www.tnp.sg/news/singapore/over-206reports-social-media-impersonation-scams-last-month, Accesat la 09.06.2020.

48

psihic. Pe lângă faptul că această acțiune nu este în acord cu teoriile etice, ea reprezintă și o încălcare gravă a legii (art. 249 și 327 din Codul Penal). Din perspectiva eticii virtuții agentul a întreprins o acțiune greșită din punct de vedere moral, doarece aceasta nu rezultă din caracterul bun al agentului. Farsorul nu are virtutea corectitudinii, deși el ar trebui să trateze pe toată lumea cu respect. Însușindu-și identitatea altcuiva, acesta induce victima în eroare pentru a ajunge la rezultatele scontate, și anume frauda. Este greșit să ne folosim de încrederea cuiva în folosul nostru, însă și mai greșită este înșelăciunea și substituirea de identitate și consecințele acestor acțiuni. Având în vedere deontologismul, acțiunile sunt incorecte deoarece nu sunt conforme cu normele morale și nu acordă prioritate binelui. Furtul identității este un act greșit la bază pe care actorul și l-a asumat odată cu înșelăciunea. Intențiile acestuia sunt greșite ceea ce nu poate duce decât la acțiuni incorecte moral. Când suntem puși într-o astfel de situație, corect este să evaluăm alegerile pe care urmează să le facem pentru a stabili dacă acțiunea este corectă moral sau nu. Voi analiza cazul pe scurt urmând modelul etic în trei pași de luare a deciziilor: Pasul 1: Valorile pe care le întâlnim la agresor sunt imorale, el nu dă dovadă de onestitate și dreptate atunci când alege să își înșele victima. Caracterul lui nu este în concordanță cu cel al omului bun. Valorile victimei sunt prezentate clar, ea este o persoană altruistă, bună și cinstită. Pasul 2: Teoria etică feministă ne învață să îi tratăm pe ceilalți așa cum dorim și noi să fim tratați. În cazul de față agresorul trebuia să se pună în pielea victimei înainte să acționeze. Luând în considerare consecințele faptelor sale, există posibilitatea ca agresorul să reconsidere idea de înșelăciune, precum și de substituire a identității. Pentru a fi tratat just, la fel trebuie și el să îi trateze pe ceilalți. Pasul 3: Victima va fi direct influențată de deciziile pe care agresorul le ia. Astfel, agresorul ar trebui să fie loial față de ceilalți. Să pună valorile morale mai presus de propriile interese și să acționeze cum este mai bine atât pentru el, cât și pentru ceilalți.

49

b.

Hărțuire sexuală online

Hărțuirea sexuală este o problemă foarte gravă și cu o răspandire foarte mare. Se referă la a face observații, gesturi sau avansuri fizice necorespunzătoare și nesolicitate, de natură sexuală. Astăzi, tehnologia modernă face posibil ca cineva să treacă prin hărțuire sexuală oriunde prin intermediul internetului - chiar și în propria casă. Un caz cunoscut este cel al lui Annmarie Chiarini, mamă a doi și profesor de engleză la colegiu. Experiența lui Chiarini a început cu o solicitare pe Facebook de la un vechi prieten din liceul, ceea ce a dus la final la o relație romantică. La un moment dat, iubitul ei a început să îi ceară fotografii nud. Deși nu se simțea comfortabil, aceasta a acceptat să îi trimită câteva poze indecente. Ulterior Chiarini a pus capăt relației, iar fostul ei prieten a început să o amenințe, postând acele poze în mediul online. Aceste fotografii au fost văzute de unii dintre studenții și colegii ei.

50

Victima s-a dus la poliție, care nu a făcut nimic, spunându-i că nu a fost comisă nici o crimă. La vremea respectivă, nu existau legi în vigoare care să o protejeze împotriva acestui tip de comportament online. Un an mai târziu, a aflat că un profil online a fost creat folosind

imaginile sale și invitând bărbați să vină la ea acasă pentru a întreține relații sexuale. A apelat la poliția de stat și FBI pentru ajutor, ba chiar a avut în vedere suicidul. După experiențele sale, a decis să-și îndrepte atenția asupra schimbărilor și a ajutat la implementarea unei noi legi în vigoare în Maryland, făcând eliberarea de imagini pornografice neconsenuale o infracțiune135.

Figura 2. Exemplu ilustrat reprezentativ pentru categoria de hărțuire sexuală online. Agresorul își amenință victima că va posta fotografii indecente cu aceasta pe social media.136 Etica utilitaristă are ca scop maximizarea binelui. Decizia fostului partener de a posta fotografiile indecente în mediul online, nu a fost una etică, ci din contra, acesta a avut ca scop maximizarea suferinței și absența binelui. Acțiunea aceasta este greșită deoarece tinde să producă inversul plăcerii. Întrucât în prezent nu există nicio modalitate prin care majoritatea platformelor online pot verifica informațiile contului, este ușor să creăm un cont de e-mail sau pe o rețea socială pe numele altcuiva. Folosirea numelui altcuiva este un instrument puternic pentru deteriorarea reputației și hărțuirea altora. Un cont făcut sub numele altcuiva, mai ales dacă este 135

Who saw me?, https://edition.cnn.com/2017/10/26/health/harvey-weinstein-online-sexual-harassment/index.html, Accesat la 10.06.2020. 136 https://www.thesun.co.uk/wp-content/uploads/2019/08/Tm-bar.jpg, Accesat la 19.06.2020.

51

un individ de încredere, poate fi folosit pentru orice, în principal pentru cyberbullying. De condamnat este și motivația care stă în spatele deciziilor agresorului, și anume dorința aprigă de răzbunare. Luându-ne după teoria eticii virtuții, acțiunile fostului partener sunt imorale. El ar trebui să practice virtuți precum cinstea, mărinimia, curajul, dreptatea, pentru a forma omul de caracter și a acționa doar în baza acestor valorii, însă alege să nu o facă. Etica virtuții își găsește aplicabilitatea și în viața personală – fericirea fiind reprezentată de rezultatele muncii unui individ, dar atunci când această fericire este spulberată prin deteriorarea reputației, nu putem să privim această acțiune decât ca fiind imorală și total greșită. Privind situația din perspectiva deontologismului, amenințările și hărțuirea sunt rezultatele unor intenții greșite. Înainte de a lua decizii pripite este necesar să avem în vedere o regulă de evaluare a comportamentului moral. Autorul hărțuirii trebuia să ia în considerare regulile morale înainte de a acționa și să se pună în pielea victimei. De asemenea, având în vedere trecutul lor, agentul trebuia dea dovadă de principii etice precum respectul față de celălalt. Analiza cazului urmând modelul în trei pași pentru decizii etice presupune: Pasul 1: Valorile identificate la agresor sunt contrare omului autentic – ignoranța, răzbunarea, jignirea, agresivitatea. El nu are un caracter virtuos și este rău intenționat. Pe cealaltă parte, deși victimei i-a fost distrusă reputația în urma acțiunilor fostului partener, ea dă dovadă de virtuți morale bine implementate în caracterul ei, precum bunul simț, corectitudinea, resemnarea. Pasul 2: Etica iudeo-creștină promovează iubirea ca fiind binele suprem. Deși cei doi au avut anumite neînțelegeri, acest lucru nu însemană că sunt dușmani. Indiferent de probleme trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, căci doar în acest mod putem fi asemenea lui Dumnezeu. Dacă îndeplinim porunca morală de a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru, toate celelalte datorii vor fi precedate acesteia. Agresorul trebuie să arate respect și iubire față de oameni, în special față de victimă. Pasul 3: Loialitățile agresorului ar trebui să fie îndreptate atât către victimă, cât și către societate. Interesele personale de răzbunare ar trebui lăsate deoparte în detrimentul respectului și

52

al iubirii. Cei care au văzut fotografiile indecente postate în mediul online, au luat parte involuntar la aceste acte imorale. c.

Postarea de mesaje denigratoare online

Utilizarea platformelor social media pentru comunicare a explodat în ultimii ani. Însă, o mare parte din ceea ce oamenii postează pe site-uri precum Facebook, Twitter și alte platforme este negativ, iar uneori dăunează reputației altora. Multe site-uri de socializare există pe ideea că utilizatorilor trebuie să li se permită să partajeze informații. Adesea, această partajare are loc fără a ține cont de adevărul informațiilor sau fără supraveghere sau reglementare. Un astfel de caz este și cel al lui Kenneth Weishuhn. El a fost hărțuit din cauza orientării sale sexuale. Să fii homosexual este greu pentru un adolescent. Colegii lui de clasă au creat un grup pe Facebook „anti-gay” și l-au amenințat cu moartea chiar și la telefon. Pagina web era plină cu mesaje amenințătoare la adresa adolescentului. Acest tip de comportament nu venea doar din partea dușmanilor sau oamenilor pe care abia îi cunoștea. După ce a părăsit grupul, propriii săi prieteni s-au alăturat pentru a-l vorbi de rău. Kenneth a fost hărțuit continuu în școală și online și, în cele din urmă, a comis suicidul la doar 14 ani137. Analizând acțiunile prin vizorul utilitarismului, rezultatele acțiunilor agresorilor nu sunt morale, deoarece nu au ca scop producerea binelui. Ei se amuză pe seama orientării sexuale a adolescentului, desi el nu a ales să fie așa. Copiii maximizează suferința victimei, în urma creării paginii web destinate batjocoriri acesteia. Ei nu au luat în considerare sentimentele băiatului, chiar dacă acesta suferea. Într-o lume în care putem fi oricum, de ce să alegem să fim răi?

137

Real Life Cyberbullying Horror Stories, https://www.familyorbit.com/blog/real-life-cyberbullying-horror-stories/, Accesat la 10.06.2020.

53

Figura 3. Exemplu reprezentativ pentru postarea de mesaje denigratoare online. Aceste mesaje nu fac cinste nimănui, mai ales dacă sunt adresate unor persoane publice cunoscute de toată lumea138. Virtuțile pe care făptașii ar trebui să le prezinte sunt bunătatea, compasiunea și cinstea. Scopul modelului etic este fericirea, iar pentru ajunge la aceasta trebuie să fim echilibrați și să luăm acele decizii care să definească persoanlitatea la care dorim să ajungem. Altfel spus, deciziile pe care le luăm vor avea efecte asupra caracterului nostru, iar acestea trebuie să fie conforme cu țelul la care asipăm. Ori în cazul de față, toți colegii, incluv prietenii apropiați ai băiatului încalcă principiile morale și promovează un caracter răutăcios, lipsit de respect și egoist. A denigra pe cineva, indiferent de mijloace, poate avea consecințe grave, cum este și cazul de față. Urmând etica deontologică, acțiunea însăși este greșită deoarece nu respectă regulile etice pentru o bună conviețuire cu ceilalți. Colegiii adolescentului au datoria de a-l respecta necondiționat de diferențele dintre ei. Analizând cazul prin prisma modelului prezentat, identificăm următoarele: Pasul 1: Valorile morale ale colegilor de clasă ai adolescentului sunt negative față de el. Ei ar trebui să arate respect, compasiune, bunătate și înțelepciune în ceea ce privește orientarea sexuală a băiatului, în schimb ei preferă să arate ignoranță și jignire. Adolescentul, pe cealaltă parte, întrunește valori precum smerenia, cumpătarea, frica și rușinea. Pasul 2: Principiul utilitarismului susține că putem afla dacă o acțiune este etică gândindu-ne la consecințele pe care aceasta le poate avea. Acționând în batjocoră la adresa cuiva nu poate avea consecințe pozitive pentru un număr cât mai mare de oameni. Colegii adolescentului ar trebui să ia în calcul maximizarea plăcerii și eliminarea suferinței atunci când doresc să acționeze moral. În ciuda acestui fapt, ei provoacă suicidul colegului lor, prin indiferență și răutate la adresa lui. Consecințele nu au fost luate în calcul, așadar acțiunile lor imorale au condus către o asemenea situație. Pasul 3: Loialitățile adolescențiolor ar trebui să fie îndreptate atât către instituție, aceste acte având loc și la școală, precum și către semenii lor. Ei ar fi trebuit să ia în calcul sentimentele 138

McDonald's Twitter Account Gets Hacked, Posts Offensive Tweets Targeting Trump, https://news.softpedia.com/news/mcdonald-s-twitter-account-gets-hacked-posts-offensive-tweets-targeting-trump514010.shtml, Accesat la 19.06.2020.

54

băiatului neînțeles atunci când au apelat la un astfel de comportament și să acționeze conform virtuților morale. De asemenea, ei trebuiau să aibă respect față de instituția în care se aflau. d.

Hărțuire prin mesaje ce conțin violență verbală

Hărțuirea prin apeluri telefonice, mesaje text și alte platforme de comunicare este o tactică foarte frecventă de abuz. Există o varietate de modalități de abordare a acestui tip de hărțuire și depinde de urmările pe care dorim să le aibă. Cele mai multe victime ale violenței fizice și verbale doresc doar încetarea hărțuirii, în timp ce altele pot dori ca persoana să fie acuzată și urmărită penal și, de asemenea, unele ar putea dori să crească securitatea și confidențialitatea dispozitivelor tehnologice pentru a preveni sau minimiza contactul persoanei abuzive. Prea des, oamenii folosesc social media fără să se gândească la implicațiile pe termen lung a ceea ce scriu. Inyoung You, în vârstă de 21 de ani, i-a trimis prietenului ei mesaje spunându-i să se sinucidă. Cei doi au avut o relație scurtă, foarte toxică, în care au schimbat peste 75.000 de mesaje text într-o perioadă de două luni. Ea l-a rugat să „facă tuturor o favoare și să se omoare”, de asemenea, l-a numit în repetate rânduri „demn de dispreț” și l-a amenințat că se va răni singură dacă nu face ceea ce voia ea. Două zile mai târziu, iubitul ei, Alexander Urtula, în vârstă de 22 de ani, s-a sinucis sărind de pe acoperișul unui garaj în ziua absolvirii sale. Ambii erau studenți la Boston College. Avocatul local a acuzat-o pe Inyoung You cu ucidere involuntară, argumentând că tratamentul ei psihologic asupra lui Urtula pe parcursul unei relații de 18 luni a

55

fost insensibil și imprudent și că a creat condiții amenințătoare asupra vieții, deși avea datoria de a le atenua139. Figura 4. Exemplu reprezentativ pentru hărțuirea prin mesaje ce conțin violență verbal. Mesajul sugerează că victima nu are nicio valoare pentru nimeni140. Ca și în cazurile anterior prezentate, comportamentul agresorului este imoral și nu corespunde principiilor etice. Chiar dacă Inyoung You nu provoca sinuciderea lui Urtula, comportamentul și abuzul ei sunt de condamnat din punct de vedere moral. Conform teoriei utilitariste, acțiunile sunt corecte dacă produc fericire și suprimă suferința. După cum putem observa, acțiunile pe care Ingoung You le întreprinde au un rezultat teribil și nu produc, în niciun caz, plăcere, nici chiar pentru propria persoană. Aceasta își manipulează victiama și o agresează verbal prin intermediul mesajelor text, până în punctul suicidului. Agresoarea i-a trimis un numar impresionant de mesaje amenințătoare și care incitau la autovătămare, și nu s-a oprit, mânată de determinare, până nu a atins rezultatul așteptat. De asemenea, și acest caz încalcă grav normele juridice. Privind întâmplarea din perspectiva eticii virtuții, agresiunea verbală, precum și hărțuirea repetate, pot avea efecte dezastruase asupra psihicului cuiva. Persoana neajutorată a recurs la acțiunea care considera ea că este cea mai benefică pentru cei mai mulți, pusă find sub presiunea mesajelor pe care le primea. Agresoarea nu a acționat în conformitate cu virtuțile unui om bun. Aceasta avea o dorință arzândă de a-și face victima să sufere, fără să țină cont de consecințele vorbelor sau amenințărilor ei. Având în vedere etica deontologică, nu consecințele sunt cele mai grave, ci acțiunile în sine. Întenția agresoarei a fost greșită de la început, dorind să îi facă rău băiatului. Inconștientă fiind de puterea cuvintelor, aceasta a și-a agresat victima fără remușcări. Acțiunile ei sunt imorale și greșite, deoarece nu a ținut cont de un set de reguli morale la care să se raporteze din datoria de a le respecta.

139

The Deadly Progression of Abusive Text Messages, https://pro.psychcentral.com/exhausted-woman/2019/11/thedeadly-progression-of-abusive-text-messages/, Accesat la 12.06.2020. 140 Lies Your Mental Illness Is Telling You, https://themighty.com/2016/02/lies-mental-illness-tells-you-and-whatyou-can-say-back/, Accesat la 19.06.2020.

56

Urmând modelul în trei pași pentru decizii etice, am identificat următoarele: Pasul 1: Agresoarea prezină valori imorale, ea nu are respect față de ceilalți, nu este cumpătată iar intențiile ei nu fac cinste omului de un character bun. Ea își impinge partenerul aflat în pragul suicidului, încurajându-l sau chiar silindu-l să producă un asemena act. Tânăra nu are cunoștință de consecințele ireversibile ale vorbelor sale. Partenerul fetei dă dovadă de iubire necondiționată, fiind în stare de orice pentru a o face pe ea fericită, resemnare și sacrificiu, atât la propriu cât și la figurat. Pasul 2: Potrivit eticii deontologice, o persoană virtuoasă, va face întotdeauna alegeri echilibrate. Cumpătarea reprezintă calea de mijloc între exces și insuficiență. Așadar tânăra trebuia să fie cumpătată în acținile și vorbele ei. Chiar dacă nu mai simțea iubire pentru partener, aceasta trebuia să cântărească puterea vorbelor sale, prea ușor aruncate către victimă. Dorința de a-i face rău este însă prea puternică în cazul de față, iar agresoarea nu are limite. Obediența partenerului i-a oferit tinerei o încredere și mai mare de a se impune. Sfârșitul acestui conflict este unul tragic, însă consecințele au fost prevăzute. Pasul 3: Loialitățile agresoarei ar fi trebuit să fie îndreptate către victimă. Având în vedere intenția nepotolită a acesteia de a-i provoca suferință victimei, ea ar trebui să își îndrepte atenția asupra celulilalt. Bunăstarea victimei depinde foarte mult de dispoziția tinerei, așadar ea ar trebui să îi fie loială în ultimă înstanță. e.

Șantaj cu imagini de natură sexuală

Multe persoane folosesc webcam-ul pentru flirt în spațiul online - dar, uneori, persoanele pe care le întâlnim online nu sunt cine pretend a fi. Agresorii se pot împrieteni cu victimele online folosind o identitate falsă și apoi să le convingă să efectueze acte sexuale în fața camerei web, adesea folosind o femeie atrăgătoare pentru a încuraja victima să participe. Aceste videoclipuri sunt stocate de infractori care amenință că vor face publice imaginile. Acest șantaj face victimele să se simte jenate și anxioase. Când Billy, un tânăr de 25 de ani din New York, a văzut pentru prima dată o fată frumoasă, blondă cu ochi albaștri într-o aplicație de întâlnire online, acesta s-a îndrăgostit. Cei doi au schimbat câteva reacții între profiluri. Utilizatoarea, al cărei nume de profil era 57

KellyCute320, a început să-i trimită lui Billy mesaje sugestive în câteva minute. Ea l-a convins să se conecteze pe platforma Skype pentru o conversație video care a devenit rapid de natură sexuală. Experiența lui s-a schimbat complet - femeia i-a spus că a salvat poze din apelul video și le va trimite tuturor prietenilor victimei. Femeia a cerut ca Billy să îi trimită imediat 800 de dolari pentru a ține fotografiile private. De asemenea, după plata inițială de 800 de dolari,ea a mai cerut încă 1500 de dolari. Billy a refuzat însă, iar ulterior, după ce i-a trimis o serie de amenințări, femeia a încetat să-i mai trimită mesaje141.

Figura 5. Exemplu reprezentativ pentru categoria de șantaj cu imagini de natură sexuală. Agresorul solicită bani în schimbul fotografiilor indecente142.

Din perspeciva teoriei utilitariste, acțiunile întreprinse de agresor nu au ca rezultat maximizarea binelui, așadar ele sunt greșite din punct de vedere moral. El trebuie să acționeze conform răspunsurilor la întrebări precum Ce trebuie făcut? sau Cum e bine să trăim?. Doar ținând cont că rezultatul ultim la care dorim să ajungem este fericirea, vom acționa în mod etic. 141

Online dating scammers hold nude photos for ransom, https://www.marketwatch.com/story/i-was-humiliatedonline-dating-scammers-hold-nude-photos-for-ransom-in-sextortion-attacks-2019-03-06, Accesat la 13.06.2020. 142 European police forces unite to launch new sextortion awareness campaign, https://eu-ocs.com/european-policeforces-unite-launch-new-sextortion-awareness-campaign/, Accesat la 19.06.2020.

58

Precum experiența lui Billy, astfel de cazuri au loc foarte des în toată lumea. Această înșelătorie reprezintă un tipar și este utilizat de cele mai multe ori pentru a obține beneficii financiare prin șantaj. Șantajul este imoral prin prisma faptului că se creează o relație de dominare – subordonare între agresor și victimă, aceasta fiind exercitată în mod repetat. Etica virtuții ne oferă o perspectivă concretă asupra acestui tip de comportament – este actul de șantaj în acord cu personalitatea la care aspir să ajung? Modul în care a acționat agresorul în cazul prezentat, nu are intenții demne, ci el urmărește doar beneficiile financiare implicite. Considerând etica deontologică, actul amenințării este imoral nu doar datorită răului pe care îl poate produce asupra victimei, ci și datorită motivațiilor agresorului – decizia plină de ură de a expune un sectret deoarece victima nu ar face ceea ce el îi cere. Agresorul nu acționează din datoria de a respecta regulile morale, ci gândindu-se la beneficiile materiale. Șantajul este rezultatul unui caracter imoral. Voi analiza cazul urmând modelul în trei pași pentru decizii etice: Pasul 1: Agresorul își păcălește victima folosind un comportament viclean. Presupus a fi consensual, apelul video îi dă prilejul acestuia de a salva secvențe indecente cu victima sa. Așadar, valorile întâlnite la agresor sunt imorale, el folosind înșelăciunea pentru a produce pagume materiale, dar și la nivel psihologic. Victima, constrânsă de ciscumstanțe, se dovedește a fi cinstită și cumpătată. Pasul 2: Etica feministă ne provoacă să acționăm just, comportându-ne cu ceilalți în același mod în care am dori să fim tratați de ei. Privind către acest caz, agresorul nu ar trebui să îi înșele pe ceilalți sau să își asume o identitate falsă, nemaivorbind de șantajul cu imagini de natură sexuală în schimbul bunurilor materiale. El ar trebui să prezinte virtuți precum cinstea și onestitatea în interacțiunile cu ceilalți pentru a întreprinde acte etice. Corectitudinea morală se realizează oferindu-le oamenilor ceea ce le datorăm. Pasul 3: Interesele pentru bunuri materiale ar trebui lăsate la o parte în detrimentul loialității față de celălalt. Pentru ca actele noastre să fie etice, trebuie să acționăm conform normelor și principiilor morale, și nu din interes personal.

59

Concluzii Având în vedere aceste cazuri, putem concluziona că, indiferent de forma pe care o adoptă, cyberbullying-ul nu este un comportament etic, ba mai mult acesta are de cele mai multe ori și implicații juridice. Spațiul cibernetic este unul foarte periculos, ce crează o mulțime de posibilități pentru experiențe negative. În ceea ce privește substituirea de identitate, hărțuirea sexuală online, postarea de mesaje denigratoare online, hărțuirea prin mesaje ce conțin violență verbală, șantajul cu imagini de natură sexuală, toate aceste acte sunt în contradicție cu principiile morale. Tototdată, formele cyberbullying-ului au consecințe grave pe termen lung, în special. Odată ce am trecut prin astfel de experiențe este foarte greu să revenim la cum eram înainte, iar acest interval de timp presupune un proces anevoios și îndelungat în care să încercăm să trecem peste situație – există și cazuri în care victimele cyberbullying-ului nu au reșit să își revină după aceste acte și au apelat la autovătămare ca reprezentând un mod de a face față sau de a exprima această suferință emoțională copleșitoare.

Concluzii După cum putem observa în lucrare, fenomenul de cyberbullying aduce o noutate lumii în care trăim. Niciun loc nu mai reprezintă acel safe haven143 de care fiecare are nevoie. Intimitatea, spațiul personal, viața privată, au granițe subțiri ce nu sunt inviolabile. Siguranța reprezintă acum o nevoie primară, atenți fiind la pericolele ce ne pândesc. Din cauza amplorii pe care a căpătat-o acest fenomen, ne este acum și mai greu să-i cunoaștem și să-i înțelegem toate formele și, în special, să îl combatem. În capitolul unu am făcut diferența între actele de bullying și cyberbullying. Deși rezultatele poti fi asemănătoare, ele diferă atât prin formă cât și prin complexitate. Datorită mediilor de propagare a acestui comportament, el face parte din viața noastră, cu sau fără acordul nostru. În ceea ce privește aceste definiții, se subliniază atributele intenționalității, repetiției și dezechilibrului de putere și reprezintă cei mai importanți identificatori ai hărțuirii cibernetice. Dacă acești identificatori sunt prezenți, putem vorbi despre cyberbullying direct; dar, având în vedere oportunitățile spațiului online, agresorul are și mai multe oportunități de a ajunge la 143

Trad. Un loc sigur de refugiu.

60

victimă în comparație cu mediul offline. Consecințele produse pot lua diverse forme, dar în general acestea sunt foarte grave și ne pot afecta pe termen lung. Violența în general este de condamnat, fie ea de orice fel sau întâlnită în orice mediu. Caracterul repetat al acestor acte ne impune să luăm în considerare intența aprigă a agresorului de a produce daune victimei sale. Chiar dacă unii consideră bullying-ul un simplu joc, proporțiile pe care acesta le ia în rândul tinerilor și adolescenților, ne arată contrariul. Cyberbullying-ul este o comunicare digitală imorală între semeni care adesea constă în comentarii amenințătoare sau comportament excluziv cauzate prin intermediul mediilor electronice de comunicare. Acest lucru apare în general prin utilizarea calculatoarelor și a internetului, deoarece agresorii pot trimite mesaje amenințătoare sau mesaje instant; pot posta comentarii obscene, insultătoare și calomnioase pe forumurile online sau pe platformele social media (cum ar fi MySpace, Twitter și Facebook); sau să creeze site-uri web pentru a promova și disemina conținut defăimător. Mesaje amenințătoae sub formă de text de asemenea, poate fi trimise unei victime prin intermediul telefonului mobil. În timp ce comunicarea digitală devine norma pentru adolescenți, este vital ca acest segment de vârstă să învețe să practice și să urmeze o teorie etică puternică înaintea experimentării pericolelor cibernetice. Dacă tinerii și adolescenții ar fi învățați să aplice principiile etice ale virtuții sau ale utilitarismului în comunicarea digitală, consider că proporțiile hărțuirii cibernetice ar scădea semnificativ și ar permite o experiență online mai pozitivă și mai benefică pentru segmentul acesta de vârstă. În capitolul doi am abordat diferite perspective de evaluare a comportamentelor de cyberbullying, precum perspectiva sociologică sau etică, încercând să descopăr ce motivații stau la baza acestora. Indiferent de motiv, actele sunt în dezacord cu principiile morale, iar intențiile sunt adesea de a vătăma sau de a produce amuzament. În ceea ce privește strategiile reactive și proactive de combatere, sfaturile de la specialiștii în domeniu nu au întârziat să apară. Deși acestea ne pot fi de mare ajutor într-o astfel de situație, nu întotdeauna avem șansa de a îndepărta un comportament agresiv prin intermediul lor. Strategiile de combatere sunt aplicabile în orice context, dar nu mereu au rezultatele scontate, așadar, acestea nu sunt în proporție de 100% eficiente, ceea ce ne face să reflectăm asupra siguranței din mediul online.

61

Comportamentele de cyberbullying sunt, așa cum am arătat în capitolul anterior, imorale. Indiferent de circumstanțe, astfel de acte sunt lipsite de etică. Pentru a acționa moral în astfel de situații este esențial să avem în vedere un model etic de luare a deciziilor, precum cel prezentat – modelul în trei pași. Cu cât analizăm mai în profunzime situațiile, cu atât vom acționa în acord cu legile morale pe care ni le-am însușit. Trebuie să definim situația cu acuratețe pentru a surprinde detaliile cele mai relevante cazului; să aplicăm acele teorii etice care conduc către rezultatul cel mai benefic situației și, de asemenea, să decidem cui suntem loiali în ultimă instanță. Dacă reușim să ne însușim acest model etic prin practicarea lui, vom fi tentați să acționăm mereu prin prisma acestuia - deciziile etice vor face parte din caracterul nostru. Cyberbullying-ul este un fenomen cu ample proporții. Accesul la internet și tehnologiile media îl fac imposibil de evitat, fie că vrem sau nu, vom întâlni astfel de acte în mediul online. Aspectul important în acest caz este să știm cum să îl aborbăm pentru a minimiza consecințele. Lucrarea oferă o perspectivă asupra modului în care putem face ascet lucru prin sublinierea notorietății fenomenului, strategiile reactive și proactive de combatere precum și prin modelul de urmat în luarea deciziilor etice.

Bibliografie 

Cărți

1. ADĂSCĂLIȚĂ, V., et al., Prevenirea violenței în instituția de învățământ. Ghid methodologic, Chișinău, 2017. 2. BAUMAN, Sheri, Cyberbullying: What Counselors Need to Know, American Counseling Association, New Mexico, 2014. 3. BETTS, Lucy R., Cyberbullying: Aproaches, Consequences and Interventions, Palgrave Macmillan UK, United Kingdom, 2016. 62

4. CORRIGAN, Richard H., Mary E. Farrell. Ethics: A University Guide, Progressive Frontiers Press, Gloucester, USA, 2010. 5. CRUZ-CUNHA, M., PORTELA, I., Handbook of Research on Digital Crime, Cyberspace Security, and Information Assurance, IGI Global, USA, 2015. 6. DE LES PARSONS, Bullied Teacher, Bullied Student: How to recognize the bullying culture in your school and what to do about it, Pembroke Publisher, Canada, 2005. 7. FRIED, Suellen, FRIED, Paula, Bullies, Targets, and Witnesses: Helping Children Break the Pain Chain, M. Evans and Company Inc., New York, 2003. 8. GUNAWAN, Eunike T., Cyber Bullying Among University Students in Surabaya, Faculty of Psychology, University Surabaya, f.a. 9. HINDUJA, S., PATCHIN, Justin W., Bullying Beyond the Schoolyard: Preventing and Responding to Cyberbullying, Corwin Press, USA, 2006. 10. LILE, Ramona, Assessing Cyberbullying Perceptions, Editura ȘCOALA ARDELEANĂ, Arad, 2017. 11. NETZELMANN, Tzvetina Arsova , et. al., Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și personalul școlar, f.l., 2013. 12. NEWMAN-CARLSON, Dawn, et al., Bully Busters: A Teacher's Manual for Helping Bullies, Victims, and Bystander, Research Press Inc., U.S., 2000. 13. OLWEUS, D., Bullying at school: What we know and what we can do, Oxford, England, 1993. 14. PATCHIN, J., W, HINDUJA, S., Cyberbullying Prevention and Response, Expert Perspectives, Ed. Routledge, New York, 2012. 15. SHARIFF, Shaheen, Cyber-Bullying: Issues and Solutions for the School, the Classroom and the Home, Routledge, New York, 2008. 16. RADU, Raluca-Nicoleta coord., Deontologia comunicării publice, Editura Polirom, 2015. 17. VÖLLINK, Trijntje, et al., Cyberbullying From Theory to Intervention, Routledge, New York, 2015. 18. WILLARD, N. E, Cyberbullying and cyberthreats: Responding to the challenge of online social aggression, threats, and distress, Research Press, Washington, DC, 2007.

63



Articole științifice

1. BANDURA, Albert,

Human Agency in Social Cognitive Theory, American

Psychological Association, Vol. 44, No. 9, 1989, pp. 1175-1184. 2. BANDURA, Albert, Self-efficacy, In V. S. Ramachaudran (Ed.), Encyclopedia of human behavior , Vol. 4, 1994, pp. 71-81. 3. BARLETT, Christopher, P., et al., Predicting Cyberbullying From Anonymity, Psychology of Popular Media Culture, Vol. 5, No. 2, 2014, pp. 171-180. 4. BARUAH, Trisha D., Effectiveness of Social Media as a tool of communication and its potential for technology enabled connections, International Journal of Scientific and Research Publications, Vol. 2, Nr. 5, 2012, pp. 1-10. 5. BLUMENFELD, Warren J., COOPER, R.M., LGBT and Allied Youth Responses to Cyberbullying: Policy Implications, International Journal of Critical Pedagogy, Vol 3, 2010, pp. 114-133. 6. CHRISTIANS, Clifford G., Utilitarianism in Media Ethics and Its Discontents, Journal of Mass Media Ethics: Exploring Questions of Media Morality, Vol. 22, Nr. 2-3, 2007, pp.113-131. 7. DEMPSEY, A. G., et al., Differences between peer victimization in cyber and physical settings and associated psychosocial adjustment in early adolescence. Psychology in the Schools, Vol. 46, 2009, pp. 962-972. 8. DOBRE, Iulia-Laura, ENĂCHESCU, Elena, Cyberbullying – O problemă majoră favorizată de un cadru legislativ deficitar, Cibernetică economică, 2016, pp. 101-124. 9. FRANKS, Mary Anne, Sexual Harassment 2.0, Maryland Law Review, Vol. 71, Nr. 3, 2012, pp. 655-704. 10. GRADINGER, P., et al., Traditional bullying and cyberbullying: Identification of risk groups for adjustment problems, Journal of Psychology, Vol. 217, 2009, pp. 205-213. 11. GREENGLASSS, Esther R., FIKSENBAUM, Lisa, Proactive Coping, Positive Affect and Well-Being,  European Psychologist, Vol. 14, No. 1, 2009, pp. 29-39.

64

12. GUMBUS Andra, MEGLICK, Patricia, Abusive Online Conduct: Discrimination and Harassment in Cyberspace, Journal of Management Policy and Practice, Vol. 14, 2013, pp. 47-56. 13. HARMAN, Gilbert, Virtue Ethics and the Fundamental Attribution Error, Proceedings of the Aristotelian Society, New Series, Vol. 99, 1999, pp. 315-331. 14. HINDUJA, Sameer, PATCHIN, Justin W., Bullying, Cyberbullying, and Suicide, Archives of Suicide Research, Vol. 14, Nr. 3, 2010, pp. 206–221. 15. KLEBE, Linda, Etical Decision Making in Organizations: A person-situation interactionist model, The Academy of Management Review, Vol. 11, Nr. 3, 1986, pp. 601-617. 16. LAM, Lawrence T., Violent online games exposure and cyberbullying/victimization among adolescents, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, Vol. 16, Nr. 3, 2013, pp. 159-165. 17. LANGOS, Colette, et al., Cyberbullying: The Challenge to Define, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, Vol. 15, Nr. 6, 2012, pp. 285-289. 18. MACHACKOVA, H., et al., Effectiveness of coping strategies for victims of cyberbullying. Cyberpsychology: Journal of Psychosocial Research on Cyberspace, Vol. 7, No. 3, 2013, Articolul 5. 19. METER, Diana J., BAUMAN, Sheri, Moral Disengagement About Cyberbullying and Parental Monitoring, Journal of Early Adolescence, USA, Vol. 38, Nr. 3, 2018, pp. 303326. 20. NEAVILLE, Stacey, Investigating the Efficacy of the Coping Strategies Adolescents Use to Handle Cyberbullying, MS, Walden University, 2017, pp. 1-281. 21. NECULA, Alexandu-Tudor, Probleme de etică în social media, 2014, pp. 4-39. 22. PADGETT, S., NOTAR, C. E., Bystanders are the Key to Stopping Bullying, Universal Journal of Educational Research, Vol. 1, No. 2, 2013, pp. 33-41. 23. PATCHIN, J. W., HINDUJA, S. (2006). Bullies move beyond the schoolyard: A preliminary look at cyberbullying. Youth Violence and Juvenile Justice,Vol. 4, Nr. 2, pp. 148-169. 24. PATCHIN, J.W., HINDUJA, S. , Cyberbullying and self-esteem. Journal of School Health, Vol. 80, 2010, pp. 614-622. 65

25. POPESCU, Radu, Razvan, O noua perspectiva asupra hartuirii sexuale, Revista Romana de Dreptul Muncii, Bucharest Iss, Nr. 3, 2014, pp. 8-89. 

Webografie

1. Agresiunea

de

pe

internet

a.k.a

cyberbullying,

https://mediadigitala.ro/component/tags/tag/cyberbullying, Accesat la 03.06.2020. 2. Art.

208,

Infracțiuni

contra

libertății

persoanei

-

Hărțuirea,

https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/art-208-hartuirea-codul-penal?dp=gqytsojug4ztm, Accesat la 02.06.2020. 3. BOWMAN, Darcy, The Sociology of Bullying: Prevention and Intervention Using a Three Themed Model, https://digitalworks.union.edu/theses/1691/, Accesat la 05.06.2020. 4. CERNA, Alena, Cyberbullying in Adolescent Victims: Perception and Coping, https://cyberpsychology.eu/article/view/4248/3294, Accesat la 05.06.2020. 5. CHIA, Osmond, Over 206 reports of social media impersonation scams last month, https://www.tnp.sg/news/singapore/over-206-reports-social-media-impersonation-scamslast-month, Accesat la 09.06.2020. 6. Convention

on

Cybercrime,

http://www.coe.int/en/web/conventions/full-

list/-/conventions/treaty/185, Accesat la 05.06.2020. 7. CROSSMAN,

Ashley,

Understanding

Conflict

Theory,

https://www.thoughtco.com/conflict-theory-3026622, Accesat la 05.06.2020. 8. CUM

ÎȚI

PROTEJEZI

COPILUL

DE

CYBERBULLYING,

https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/block-agresivitatii/Cum-iti-protejezi-copilul-decyberbullying.pdf, Accesat la 02.06.2020. 9. Curtea

Europeană

a

Drepturilor

Omului,

https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf, Accesat la 05.06.2020. 10. Cyberbullying: Ce este și cum îi punem capăt, https://www.unicef.org/romania/ro/pove %C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-%C3%AEi-punem-cap%C4%83t-0, Accesat la 04.06.2020. 11. DEX, Etica, https://dexonline.ro/definitie/etica, Accesat la 04.06.2020. 12. DEX, Morala, https://dexonline.ro/definitie/moral%C4%83, Accesat la 04.06.2020.

66

13. Etica

în

Internet,

http://www.cnet.ro/2002/02/22/etica-in-internet/,

Accesat

la

04.06.2020. 14. Etica virtuții: moralitate și caracter, https://ro.eferrit.com/etica-virtutii-moralitate-sicaracter/, Accesat la 06.06.2020. 15. Furtul

de

identitate,

http://www.furtdeidentitate.ro/wp-

content/uploads/2013/12/raport_chestionare_Me-is-Mine_furt_de_identitate.pdf, Accesat la 09.06.2020. 16. Global

school-based

student

health

survey,

https://www.who.int/ncds/surveillance/gshs/en/, Accesat pe 01.06.2020. 17. HAMMOND, Christine, The Deadly Progression of Abusive Text Messages, https://pro.psychcentral.com/exhausted-woman/2019/11/the-deadly-progression-ofabusive-text-messages/, Accesat la 12.06.2020. 18. Hărțuirea sexuală | Codul Penal, https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/hartuirea-sexualacodul-penal?dp=gqytsojuha3dg, Accesat la 07.06.2020. 19. HEATHER,

Oliver,

Effects

Of

Cyberbullying

On

Adolescents,

https://en.calameo.com/books/004861030ee35d3143579, Accesat la 06.06.2020. 20. HINDUJA, Sameer, Cyberstalking, https://cyberbullying.org/cyberstalking, Accesat la 03.06.2020. 21. INGHAM,

Alexandra,

Real

Life

Cyberbullying

Horror

https://www.familyorbit.com/blog/real-life-cyberbullying-horror-stories/,

Stories,

Accesat

la

10.06.2020. 22. JACOBS, Niels, Online Pestkoppenstoppen: systematic and theory-based development of a web-based tailored intervention for adolescent cyberbully victims to combat and prevent cyberbullying, https://doi.org/10.1186/1471-2458-14-396, Accesat la 05.06.2020. 23. KARI,

Paul,

Online

dating

scammers

hold

nude

photos

for

ransom,

https://www.marketwatch.com/story/i-was-humiliated-online-dating-scammers-holdnude-photos-for-ransom-in-sextortion-attacks-2019-03-06, Accesat la 13.06.2020. 24. LECA,

Radu,

Stima

de

sine

-

definire

https://ultrapsihologie.ro/2015/02/11/stima-de-sine-definire-si-tipologie/, 04.06.2020. 67

şi

tipologie, Accesat

la

25. MACHACKOVA, Hana, Effectiveness of coping strategies for victims of cyberbullying, https://cyberpsychology.eu/article/view/4294/3339 Accesat la 05.06.2020. 26. Manual pentru lucrătorii tineri, traineri, profesorii care lucrează cu tineretul, cu privire la violența în mediul online (Cyber Violence), http://www.cyberviolence.eu/wpcontent/uploads/2019/03/HANDBOOK_Romanian_short-version.pdf.pdf,

Accesat

pe

02.06.2020. 27. NAGATA, J. M., HBSC special issue published in Journal of Adolescent Health, http://www.hbsc.org/news/index.aspx?ni=5124, accesat pe 01.06.2020. 28. New

studies

explore

how

digital

technologies

affect

children,

https://ec.europa.eu/social/main.jsp? catId=89&newsId=9072&furtherNews=yes&langId=en&, Accesat la 05.06.2020. 29. NIXON, L. Charisse, Current perspectives: the impact of cyberbullying on adolescent health, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4126576/, Accesat la 03.06.2020. 30. PETRICĂ, Sorina, Bullying. Cum să învățăm un copil să facă față umilirii, hărțuirii și intimidării,

https://republica.ro/bullying-cum-sa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-umilirii-

hartuirii-si-intimidarii, Accesat la 05.06.2020. 31. POPA, Adrian, Bullying-ul naște tragedii, https://www.mediafax.ro/social/bullying-ulnaste-tragedii-gabriela-alexandrescu-salvatii-copiii-adesea-parintii-ignora-fenomenul-ilconsidera-o-parte-fireasca-a-procesului-de-crestere-si-maturizare-a-copiilor-18236854, accesat la 01.06.2020. 32. SÂRBEANU, Sara, Mișcarea #MeToo, http://revistalzr.ro/2018/11/miscarea-metoo/, Accesat la 07.06.2020. 33. SCOTT,

Andrew,

Lazarus

and

Folkman

Transactional

model,

https://www.slideshare.net/Psyccounting/lazarus-and-folkman-transactional-model, Accesat la 05.06.2020. 34. SERANI, Deborah, Bullycide, https://www.psychologytoday.com/us/blog/two-takesdepression/201806/bullycide, Accesat la 05.06.2020. 35. Teoria

deconectării

morale

a

lui

Albert

Bandura,

https://ro.sainte-

anastasie.org/articles/psicologa/la-teora-de-la-desconexin-moral-de-albert-bandura.html, Accesat la 07.06.2020. 68

36. The

#MeToo

Movement,

https://www.fordham.edu/download/downloads/id/12642/me_too_cle_materials.pdf, Accesat la 07.06.2020. 37. The Forms of Cyberbullying, http://cyberbullying.primus.ca/forms-of-cyberbullying/, Accesat pe 03.06.2020. 38. Understanding the Me Too Movement: A Sexual Harassment Awareness Guide, https://online.maryville.edu/blog/understanding-the-me-too-movement-a-sexualharassment-awareness-guide/, Accesat la 07.06.2020. 39. UNESCO

Institute

for

Statistics,

New

SDG

4

Data

on

Bullying

http://uis.unesco.org/en/news/new-sdg-4-data-bullying, Accesat pe 01.06.2020. 40. WALLACE, Kelly, Who saw me?, https://edition.cnn.com/2017/10/26/health/harveyweinstein-online-sexual-harassment/index.html, Accesat la 10.06.2020.

69