BENOIT Joe Ann-Aschia Nu Sare Departe de Trunchi PDF [PDF]

Zitiervorschau

JOE-ANN BENOIT

A~chia

nu sare departe de trunchi Eliberati-va de scenariile familiale negative cu ajutorul psihogenealogiei

Editura Ascendent

Benoit, Joe-Ann Plus ca change, plus c'est pareil © 2008, Les editions Quebecor Une compagnie de Quebecor Media 7, chemin Bates Montreal (Quebec) Canada H2V 4V7

Editor: Clara Toma Coperta si tehnoredactare: Magda Capraru

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei BENOiT, JOE-ANN Aijchia nu sare departe de trunchi: eliberati-va de scenariile familiale negative cu ajutorul psihogenealogiei / Joe-Ann Benoit; trad.: Doina Anghel. Bucure~ti : Ascendent, 2009 ISBN 978-973-1859-35-4 I. Anghel, Doina (trad.)

159.9

Toate drepturile apartin Editurii Ascendent. Reproducerea integrala sau partiala, sub orice forma, a textului din aceasfa carte este posibila doar cu acordul scris al Editurii Ascendent. Copyright@2009 Editura Ascendent www.edituraascendent.ro E-mail: office@editura ascendent.ro

INTRODUCERE ,,Cu cat lucrurile se schimba mai mult, cu atat mai mult raman la fel", spune intelepciunea populara. Am observat cu totii faptul ca exista numeroase ,,modele" care se repeta din generatie in generatie, asemenea unui efect de domino. Este vorba despre repetitii legate de dificultati cu privire la prosperitatea financiara, la dependente, la boli psihosomatice, incest, crime, accidente, sinucideri etc. Este ca ~i cum fiecare familie ar fi urmarita de o anumita situatie. Unele aspecte sunt fericite, precum transmiterea unor talente sau a unor situatii benefice. Altele insa sunt nefaste ~i destructive, intr-atat incat uneori par ghinioane care pun stapanire pe acea familie ~i se transmit din generatie in generatie. De exemplu, in celebra familie Kennedy, situatia care se repeta, de cateva generati 1ncoace este cea a mortii tragice ~i premature. Cat despre familia regala, de Monaco, in cazul ei se repeta istoriile legate de iubirile nefericite ~i complicate. Viata cantaretei Barbara a fost marcata de incest. Maria Callas a incercat toata viata sa repare lipsa respectului de sine, perpetuata 1n familia ei. Cu siguranta cunoa~teti ~i voi 1n~iva exemple din diverse familii. Exista familii care sunt atinse, de mai multe generatii, de o anumita boala psihosomatica. Alte familii tree prin pierderea unui copil, decese premature sau sinucideri. Exista repetitii care sunt legate de partea financiara: certuri legate de mo~tenire, situatii de faliment, dificultatea de a dobandi un anumit statut social. De asemenea, problemele de sanatate afecteaza numeroase familii, poate chiar toate familiile. Un caz foarte frecvent este eel al famililor in care exista mai multe persoane care sufera de depresie, in fiecare genera tie. Cum se poate explica acest efect de cascada, din generatie in generatie? Biologia ne invata ca mo~tenim de Ia predecesorii no~tri caracteristicile fizice ~i predispozitia spre anumite boli ~i afectiuni. De exemplu, nuanta ro~cata a parului tau, poate proveni de la strabunicul tau, care avea parul ro~cat, iar astmul poate veni de la mama ta. Transmiterea acestor lucruri are la baza cromozomii din celulele noastre, iar ~tiinta 3

poate demonstra toate mecanismele prin care se transmit. cercetatori sustin de asemenea faptul ca mo~tenim un bagaj psihic de la stramo~ii no~tri. Aceasta transrnitere ar fi fondata pe incon~tientul clanului familial, cu care intra In contact incon~tientul individual al fiecarui membru al farniliei. Astfel, cunoa~terea mo~tenirii noastre psihice ne poate ajuta sa intelegem motivatiile profunde care ne fac sa actionam ~i sa intervenim atunci dind nu mai dorim sa repetam anumite situatii. Aceasta abordare terapeutica, deschisa spre legaturile cu stramo~ii no~tri, este legata atiit de genealogie cat ~i de psihologie ~i se nume~te psihogenealogie. De mai bine de douazeci de ani, psihologii, psihanali~tii, psihoterapeutii ~i a}ti speciali~ti au studiat transmiterea problemelor de natura psihologica, de la o generatie la alta ~i au pus in evidenta existenta unui incon~tient familial, care leaga incon~tientul individual de ceea ce Jung numea incon~tientul colectiv. Cea care a facut munca de pionierat in acest domeniu a fost Anne Ancelin-Schiitzenberger, care ~i-a publicat sinteza cercetarilor sale in lucrarea Striimo$ii mei. Apoi alti cercetatori, precum Alexandro Jodorowsky, Chantal Rialland, Serge Tisseron, Elisabeth Horowitz, Vincent de Gaulejac, Moreno ~i multi altii au contribuit la na~terea psihogenealogiei. Au descoperit faptul ca, multe dintre alegerile noastre, fie ca este vorba despre cele profesionale sau sentimentale, sunt infuentate de ceea ce au trait stramo~ii no~tri. Copilul care se na~te este in contact cu memoria clanului familial, cu cea a stramo~ilor sai din generatiile din ambele linii parentale. Cu totii avem o mo~tenire psihica ~i un bagaj genetic. Trecutul interactioneaza cu prezentul, iar prezentul influenteaza viitorul. Suntem o veriga din lantul generatiilor, legat fizic prin gene ~i pe plan psihic, prin incon~tientul familial. Acest lucru nu inseamna i'nsa ca suntem condamnati sa retraim traumele stramo~ilor no~tri. A~a cum putem controla unele mo~teniri pe plan fizic (de exemplu, pot preveni aparitia unui diabet printr-o alimentatie corecta, daca ~tiu ca am o predispozitie fata de aceasta boala), in timp ce ne obi~nuim cu altele (nu imi pot schimba statura), exista totodata un determinism ~i un liber arbitru in mo~tenirea noastra psihica. Numero~i

4

Cheia pentru a ne reca~tiga libertatea de actiune ~i de a ie~i din modelele nefaste este con~tientizarea repetitiilor care apar in viata noastra, decodarea ~i dezactivarea acestora. Acest demers ne va ajuta mai intai sa ne cunoa~tem mai bine, pentru ca viata noastra sa exprime tot mai mult ceea ce suntem cu adevarat. Cu cat ne apropiem mai mult de ceea ce este profund in noi, cu atat mai mult va capata viata noastra un sens. De asemenea, ne poate ajuta sa ,,curatam'', pentru stramo~ii no~tri, transmiterile nefaste. De exemplu, daca intr-o familie se repeta episodul sinuciderii, adica putem regasi in fiecare generatie unul sau mai multe cazuri de sinucidere, prin abordarea psihogenealogica este posibil sa prevedem cine este eel mai expus riscului de a fi atins de 0 astfel de problematica, in jurul carei varste, iar apoi sa deprogramam transmiterea ~i sa facem in a~a fel incat repetitia, in cazul acesta sinuciderea, sa nu se produca. Poate parea incredibil, dar este posibil acest lucru, prin intermediul psihogenealogiei. Cu totii vrem sa fim fericiti, sa fim sanato~i, prosperi din punct de vedere material ~i sa avem o viata sentimentala reu~ita. Pe scurt, sa ne implinim! Psihogenealogia ne ajuta sa intelegem altfel familia ~i impactul ei asupra vietii noastre, precum ~i sa gasim solutii la obstacolele car.e ne impiedica sa fim pe deplin noi in~ine. Datorita psihogenealogiei puteti sa va descoperiti familia a~a cum nu ati vazut-o niciodata! Menfioniim cii toate miirturiile provenite de la persoane care nu sunt pub/ice, au Jost modificate pentru a piistra confidenfialitatea :ji anonimatul.

5

CAPITOLUL 1

LEGILE PSIHICE incepand cu Freud admitem faptul ca spiritul nostru contine o parte numita ,,con~tient" ~i o aha parte, numita ,,incon~tient". Con~tientul este definit ca fiind partea psihicului care organizeaza datele transmise de simturi ~i de memoria noastra, intr-o cunoa~tere imediata pe care fiecare o are asupra existentei proprii, asupra actelor sale ~i a mediului exterior. Cand creierul lucreaza cu con~tientul, individul ~tie ce se intampla, poate cunoa~te evenimentele, i~i da seama de ele. Se poate distinge de asemenea ~i o con~tiinta spontana, prin care doar inregistram ceea ce se intampla in noi ~i in afara noastra ~i con~tiinta gandita - sau gandirea - care desemneaza intoarcerea -sau gandirea- spiritului nostru asupra lui insu~i. Con~tientul este in repaos in timpul somnului sau al reveriei in stare de veghe. Nu este intotdeauna activ. Cat despre incon~tient, este partea psihicului care cuprinde toate cuno~tintele noastre, toate amintirile noastre uitate sau nu- dorintele noastre ~i toate lucrurile refulate in afara starii con~tiente. Este o memorie comparabila cu cea a unui calculator. Cu diferenta ca aceast rezervor nu este inactiv! Cand creierul lucreaza cu incon~tientul, folose~te arhetipuri, imagini simbolice, mesaje codificate, precum visele, care nu pot fi controlate de catre individ. Con~tientul ~i incon~tientul nu sunt lipite unul de altul: exista un continuu schimb de informatii intre ele. La fel ca in fizica, ,,nimic nu se creeaza, nimic nu se pierde''. Traumatismele ~i nedreptatile suferite creeaza un dezechilibru ~i cauta o reparare. Anne Ancelin vorbe~te, referitor la acest aspect, despre o mare carte de pove~ti familiale incon~tiente, care incearca mereu sa restabileasca echilibrul, datorita unei fidelitati invizibile care ii face pe urma~i, fie ca i~i dau seama, fie ca nu, fie ca vor sau nu, sa repare tarele trecutului. Astfel, incon~tientul compenseaza tot timpul con~tientul: acesta este rolul sau principal. Astfel, echilibrul individului este 6

salvat prin interactiunea dintre incon~tient ~i con~tient. Incon~tientul este in acela~i timp mai vast dedit con~tientul. Adeseori este comparat cu partea scufundata a icebergului. Sentimentele noastre ~i comportamentele care decurg din ele se supun acestei instante. In vechime, foqele intunecate sau lurninoase pareau ca vin de undeva din exterior, din partea demonilor sau a zeilor. Una dintre marile descoperiri ~tiintifice din epoca noastra ar putea fi aceea ca, fortele obscure se afla in noi. Incon~tientul contine o energie care poate fi canalizata atat intr-un sens pozitiv cat ~i intr-un · sens negativ. Cat despre con~tient, nu reprezinta decat 10% din informatia disponibila, asemenea varfului vizibil al icebergului. Freud afirma ca nu cunoa~tem 1ntotdeauna motivatiile profunde ale actelor noastre. Adeseori actionam in mod automat, !ara sa intelegem de ce: de exemplu, anurnite persoane traiesc o depresie, 1ntr-o perioada precisa, in fiecare an, fara a avea un motiv intemeiat. De obicei se poate gasi un element declan~ator in trecutul farniliei, un motiv care continua sa fie activ in incon~tientul familial, atata timp cat nu s-a reparat traumatismul initial. Conflictul con~tient-incon~tient transforma spiritul intr-o adevarata dinarnica psihica, adica, exista un raport constant intre foqele antagonice pe care le reflecta actiunile noastre ~i prin extensie, 1ntreaga noastra viata. De fapt, incon~tientul este mereu activ, nu se deconecteaza nici macar in timpul somnului. Din contra, profita de somn pentru a face ordine in arhivele lui! De aceea, atunci dind ne dam o autosugestie con~tienta, in momentul dinainte de a adorrni, creierul raspunde. Astfel, ni s-a intamplat tuturor sa ne comandam sa ne trezim la o ora neobi~nuita ~i chiar sa ne trezim la acea ora! Sau sa cautam solutia pentru o problema ~i sa o gasim, 1n momentul in care ne trezim. In sens invers, incon~tientul transrnite mesaje codificate con~tientului, prin intermediul viselor, al actelor ratate, prin lapsus sau prin somatizari. Pentru a le intelege semnificatia, trebuie sa invatam sa interpretam acest gen de comunicare. Se pot distinge doua forme de incon~tient: incon~tientul personal ~i incon~tientul colectiv. Incon~tientul personal provine din continuturile psihice care nu privesc decat problemele ~i aspectele proprii individului. Incon~tientul 7

colectiv, descopeiit de catre Carl Jung, este o forma mai dezvoltata a incon$tientului, in care se aduna incon$tientul indivizilor unui grup. Astfel, incon$tientul familial reprezinta suma tuturor expeiientelor $i cuno$tintelor acumulate de care clanul familiei, asemenea unui album cu amintiri de familie. Se poate vorbi despre incon$tientul unui popor anume sau despre un incon$tient colectiv general, in care s-au adunat toate continuturile de la crearea omului incoace. Astfel, incon$tientul colectiv detine o cunoa$tere $i o putere extraordinare ! Cu siguranta, ceea ce este eel mai dificil, pe planul dezvoltarii personale, este con$tientizarea incon$tientului nostru ~i a rolului pe care acesta in joaca in emotiile $i in comportametele noastre. Aceasta con$tientizare necesita cunoa$terea resurselor incon$tientului, scoaterea acestora la suprafata printr-o munca metodica, identificarea lor $i con$tientizarea lor treptata. Este o munca asemanatoare cu cea a unui arhelolog: acesta W continua iiguros sapaturile, eticheteaza toate pietrele pe care le gase$te, toate obiectele, identificabile sau nu $i, treptat, reconstituie fundatiile unui Ora$ $i dezvaluie misterele vietii cotidiene a fiintelor care au trait acolo ... Este o munca de o viata ... care devine chiar sensul vietii. Carl Jung spunea: ,,Cea mai importanta sarcina a omului ar trebui sa fie (... ) con$tientizarea a ceea ce, provenind din incOn$tient, apare $i i Se releva, in loc sa ramana incon~tient sau sa se identifice cu acel lucru." Incon$tientul familial ne transmite a$adar o mo$tenire psihica care ne conduce, atunci cand nu este con$tientizata, spre un destin particular (destinatie, directie ... ). Dar cum se produce transmiterea? Majoritatea autorilor sunt preocupati mai putin de modul in care se face transmiterea $i mai mult de analiza repercursiunilor acesteia. Conform lui Jung, incon$tientul colectiv este eel care pune lucrurile in mi$care. De altfel, Jung spunea: ,,Ceea ce nu ajunge la nivelul con$tiintei, se intoarce sub forma de destin." Lacan vorbe$te despre ,,un punct de varf', o acumulare de cuno$tinte din care ta$ne$te pana la urma un sens. Moreno vorbe$te despre co-con$tient familial sau de grup. Rupert Sheldrake emite ipoteza unor depuneri in psihic. Pentru Alain de Mijola este vorba mai degraba despre fantasme 8

de identificare incon~tiente, a caror origine se afla 1n marele rezervor con~tient ~i incon~tient al copilariei. Hamer afirma ca totul functioneaza conform legilor biologicului. Conform ipotezei lui, creierul, acest calculator ultraperformant, nu are decat un scop: sa asigure supravietuirea! Cand apare un stres puternic, creierul II lnregistreaza ca mesaj ,,pericol pentru supravietuire" ~i cauta o solutie. Boala ~i celelalte tipuri de repetitii sunt solutii perfecte pentru a evita un stres fatal, este expresia unui conflict real, imaginar sau virtual. Toate evenimentele sunt lnmagazinate In memoria celulara ~i tree din creier in creier, de la o generatie la alta, atata timp cat nu s-a gasit o solutie. A observat faptul ca, chiar ~i animalele au acest spirit al ierarhiei familiale. Alti speciali~ti vorbesc despre proiectii sau despre memorie identitara. Cu totii sublinieaza existenta unui sistem comunitar. Unii obiecteaza din cauza ca evenimentele inregistrate sunt prea anecdotice pentru a fi posibila stabilirea unei teorii, oricare ar fi ea. Dar sa nu uitam faptul ca, psihanaliza s-a nascut din cateva cazuri clinice atent observate, minutios descrise ~i devenite apoi modele. In concluzie, Inca nu avem un raspuns satifacator cu privire la acest subiect. Nu avem nicio explicatie medicala, paramedicala sau ~tiintifica a transmiterii transgenerationale. Exista cercetari multidisciplinare care au legatura in acela~i timp cu sociologia, etnologia, psihanaliza, biologia, genetica, matematica, statistica, fizica cuantica, etologia animala ~i umana, precum ~i cu descoperirea noilor neurotransmitatori, care ne vor ajuta fara indoiala sa descifram mai bine felul 1n care se produce comunicarea intre indivizi ~i lntre generatii.

9

CAPITOLUL2

PROGRAMELE GENEALOGICE Un program informatic este un ansamblu de date codificate astfel incat sa obtina un anumit rezultat in ma~ina care il face sa functioneze. Program inseamna un lucru ,,scris dinainte'', care contine o intentie care are ca scop punerea in actiune. ,,Un program genealogic" este uneori pus in practica de catre ascendenti, precum in cazul proiectului parental, prin atribuirea unui prenume ~i a unor credinte familiale sau este stabilit in mod spontan in urma unuia sau mai multor traumatisme, care apoi vor desemna anumiti descendenti, in rolul de a repara acele rani. Dar, eel mai adesea, tentativele de reparare raman incon~tiente, e~ueaza ~i se soldeaza cu repetarea acelei probleme. Eva, la 30 de ani, traiqte o relafie d(ficila $i tensionata, cu mama ei, de la varsta de 12 ani. Nu reu$e$te sa f$i aminteasca un eveniment concret care a declan$at aceasta situafie, dar simfamantul ei este !impede: la varsta de 12 ani s-a produs o ruptura brusca $i are impresia ca atunci $i-a pierdut mama. Studiindu-$i genograma a fiicut o legiiturii spontana $i $i-a amintit faptul ca, atunci cand avea 12 ani, mama ei $i-a pierdut propria sa mama. Programul stabilit de mama ei era deci: ,, Cand fiica mea va ave a 12 ani, exista riscul ca voi muri $i eu. Pentru a bloca acest program, se fndepiirteazii de fiica ei. Un program pe care il putem observa des este urmatorul: atunci cand moare un ascendent din familie, in aceea~i perioada se produce conceptia unui viitor copil. Aceasta ,,intamplare" nu urmare~te decat sa continuie procesul vietii ~i sa compenseze echilibrul forj:elor vitale. Identitatea copilului poate avea o legatura cu aceea a ascendentului decedat. De exemplu, se poate intampla ca acel copil sa aiba ,,misiunea" de a-1 inlocui pe ascendentul disparut, posibilitate cu atat mai puternica cu cat copilul are acela~i sex ~i prime~te acela~i prenume. 10

Efectul proiectului parental asupra traiectoriei vietii Purtam asupra noastra programe interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe .interioare se declan~eaza la varste precise sau in situatii care reactiveaza prima injunctie. Totul se intampla, din nou, intr-un mod total incon~tient. Faptul de a cunoa~te aceste programe ne ajuta sa le anticipam ~i sa le deconectam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvoltarea celui care le poarta. Prima forma de program !igenealogic este proiectia flicuta de catre parinti asupra copiilor ~lor, adeseori chiar inainte de conceptia copilului. Proiectul parental pune in evidenta intentiile care au existat, in mintea parintilor no~tri, inainte de conceptia ~i de na~tere~ noastra. !n ce context m-am nascut? De ce am fost conceput? In ce loc? In ce moment? Parintii mei voiau un copil sau doar unul dintre ei i~i dorea un copil? Ce voiau parintii mei ca eu sa devin? Acestea sunt cateva exemple de efecte pe care proiectele parentale le pot avea asupra traiectoriei vietii noastre. 0 femeie concepe un copil cu scopul de a-~i refine soful acasa, de~i acesta are o profesie care fl determina sa piece adeseori. Creierul copilului fnregistreaza scopul mamei ~i apoi dezvolta o scleroza fn placi care fl fmpiedica sa se deplaseze. As.tfel exprima proiectul parental. (Ase vedea Athias, p.147) Mireille concepe un copil cu scopul de a-i face un ,, cadou" mamei sale depresive ~i cu speranfa ca noul ei rol de bunica fi va reda o rafiune de a fl. Bunica se sinucide la cfiteva Zuni de la na~terea nepoatei sale. Aceasta va deveni mai tarziu, asistenta sociala, fngrijind persoanele fn vfirsta, pentru a repara simbolic misiunea ei ratatii. Bunicile noastre spuneau: ,,Nu mai vrem copii! .. " Mamele noastre au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor... Jar nepoatele de astiizi raspund proiectelor bunicilor !or ~i aproape ca nu mai au deloc copii. Un cuplu i~i dore~te foarte tare un copil pentru ca acesta sa continue afacereafamiliei. Copilul f~i va sacrifica aspira/iile personale pentru a fndeplini dorinfa parinfilor lui. Din ce fel de dorinta v-ati nascut? Atat de rar se intampla ca un copil sa se nasca pentru el insu~i ! De obicei, adultii sunt II

cei care i~i exprima o cerere atunci cand concep un copil. Dorinta adultului, care se realizeaza pe toate planurile, care a trait, care este la stadiul placerii de a trai ~i este gata sa lase sa ta~neasca, sa creasca ~i sa plece copilul pe care il concepe, exista foarte rar. Trebuie de asemenea· sa precizam faptul ca exista o dorinta care precede conceptia. Aceasta notiune, remarcata de catre Frarn;oise Dolto poate parea surprinzatoare. insa, dupa cum afirma ea, chiar ~i in cazul unui viol, exista una sau mai multe dorinte, provenind de la protagoni~ti, copii sau parinti. Un copil conceput in mod ,,accidental" nu poate sa existe sub nicio forma! Chiar daca dorinta nu este con~tienta, exista un program familial incon~tient, care se manifesta. Jacques Salome a subliniat diversele mize ce pot exista in momentul conceperii unui copil. Dorinta de copil poate fi de fapt dorinta unei fetite de a avea o papu~a, o jucarie, fata de care exista riscul sa i~i piarda interesul la un moment dat. Cand este vorba despre dorinta de a avea un copil, accentul este pus pe posesie, posesia adultului asupra copilului. Consecintele acestei dinamici se pot manifesta de la dificultatea de a lasa copilul sa se nasca, de unde recursul la o posibila cezariana, la folosirea forcepsului, pana la dificultatea de a-1 lasa pe copil sa creasca, la infantilizarea acestuia. in cazurile extreme, exista aproape o imposibilitate de a-1 lasa pe copil sa plece, atitudine vizibila prin posesivitate, gelozie ~i control, in cazul unor parinti abuzivi fata de copiii !or. Cand cineva emite dorinta de a avea un copil, inseamna ca acea persoana cauta o dovada pentru puterea ei fertila, feminina sau virila sau vrea sa faca mai mult decat parintii sai, sa-~i dovedeasca iubirea fata de celalalt, sa prelungeasca acea iubire sau sa-~i continue propria sa existenta. Copilul se regase~te astfel cu o misiune: este ,,copilul ciment" al cuplului, copilul care are o sarcina precisa, copilul care inlocuie~te pe cineva. Dorinta de a aduce un copil pe lume denota adeseori conflicte de fidelitate fata de linia materna sau cea paterna. Aceste situatii pot genera programe genealogice precise, capabile sa influenteze viata descendentului. Pentru a prelua controlul asupra propriei sale vieti ~i pentru a se construi plecand de la propriile sale dorinte, copilul va fi nevoit sa renunte la misiunile parentale. 12

Copilul care

inlocuie~te

pe cineva

Este un proiect parental special. Este vorba despre un copil conceput sau adoptat pentru a inlocui un copil decedat prematur, fara ca doliul pentru acesta din urma sa fi fost incheiat. Aceasta situatie na~te dificultati in construirea personalitatii ~i a identitatii copilului in cauza, cu atat mai mult cu cat i s-a f'o~~s~lui intergenerational. Ne na~t~m cu o datorie fata de parintii no~tri, o datoria pentru ca ne-au dat viata, ne-au hranit, ne-au educat, pe scurt, pentru dragostea ~i grija primite. Felul in care ne achitam de aceasta datorie este de obicei vertical, adica vom darui la randul nostru copiilor no~tri ceea ce am primit de la piirintii no~tri. in fiecare familie exista un soi de 24

compatibilitate imp!icita, o balanta a conturilor, in care fiecare este dator sau nu. In familiile saniitoase, conturile sunt clare, actualizate ~i existii un echilibru. Totu~i. nedreptiitile, datoriile, preferintele, obligatiile neachitate, abuzurile, pot destabiliza acest sistem ~i pot circula de la o generatie la alta. Distanta geograficii sau fuga nu ne elibereazii cu adevarat de datoriile legate de nedreptate. Aceastii solidaritate ar fi o lege necesarii supravietuirii speciei, dominatii de un principiu de echitate. Sa urmiirim cateva cazui in care loialitatea devine complexii. Parinfi abuzivi care nu f.;i lasa copilul sa devina adult, deoarece fl culpabilizeaza .;i fl Jae sa se simta legat prin obligafii .;i chiar printr-o "recuno.;tinfa eterna". Astfel se fntampla 0 "parentizare", 0 inversiune a rolurilor, cand copilul, chiar daca este foarte mic, este obligat sa f.;i susfina parinfii. Aceasta situafie blocheaza evolufia copilului .;i paralizeaza dezvoltarea arborelui genealogic. Fiul unei vaduve care pretinde ca ".;i-a luat painea de la gura" pentru a-.;i cre.;te .;i a-.;i educa copilul, se simte obligat Sa ramana alaturi de mama lui .]i nu fndrazne,;te Sa se casatoreasca. Se sacrifica la randul lui pentru a-.;i plati datoria .;i nu f.;i traie.;te viafa de biirbat, decat dupa moartea mamei lui. Unul dintre cele mai grele c~nflicte de loialitate pe care le poate triii un copil este acela de 1tli obligat sii aleagii intre linia patema ~i cea maternii. in cazul unui divort sau a unei despiif!iri conflictuale, copilul este impartit in doua ~i intretine mult timp o fantasma de reconciliereintre cei doi parintl ai siii, ca ~i cum ar vrea sa se reunifice el insu~i. De altfel, se intamplii des ca astfel de copii, din familii destramate, sii deseneze doua case, cu un drum care le une~te. Tentativele repetate de a capta copilul 1ntr-o anumitii parte ~i de a-i nega apartenenta la cealalta, ii p~ot altera identitatea profunda, deoarece i se interzice sa aiba doua parti coexistente. in cazul unei ciisiitorii interasiale sau inter-religioase, intriim 1ntr-un sistem complex in care cei din a doua ~i mai ales din a treia genera?e riscii sa nu mai ~ti unde se aflii loialitatea lor familialii. 25

Erica provine din douii familii opuse, prin originile Lor sociale