Aureliu Busuioc - Pactizand Cu Diavolul [PDF]

Zitiervorschau

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

Aureliu

BUSUIOC PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

LITERA CHIªINÃU 1998

AURELIU BUSUIOC

CZU 859.0(478)-31 B 96

" ISBN 9975–74–216-5

Coperta: Vladimir Zmeev © LITERA, 1999

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Sunt basarabean. Cu asta am spus totul. +i anume aici ar trebui s[ pun punct, dar... Dar mai sunt niscai chi\ibu=uri, pentru c[ una e s[ fi fost basarabean la ]nceputul secolului nou[sprezece =i cu totul alta s[ fii la jum[tatea veacului dou[zeci.

#

$

AURELIU BUSUIOC

CAPITOLUL I

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

St[tea ]n picioare pe cuf[rul de lemn, o construc\ie solid[, din cele cu care se prezint[ la unit[\i recru\ii veni\i de la \ar[ (i-l d[ruise Tiberiu, vecinul de camer[, valijoara lui n-ar fi rezistat nici p`n[ la gar[!), =i privea absent prin ferestruica protejat[ din exterior cu gratii =i s`rm[ ghimpat[ la st`ncile plecate amenin\[tor asupra m[rfarului, la brazii rari, ]ngropa\i p`n[ pe la jum[tate ]n om[tul prea bogat pentru un ]nceput de iarn[ ]nt`rziat[ =i gata-gata s-o ia la vale ]n orice clip[ (poate deat`ta se t`ra a=a de ]ncet garnitura, s[ nu provoace vreo avalan=[?), num[ra, pierz`nd =irul, mul\imea de poduri =i pode\e sun`nd ascu\it a o\el ]nghe\at, =i doar c`nd intrau ]n vreun tunel cobora de pe lad[ ca s[-=i asocieze tusea la concertul general, provocat de fumul asfixiant ce p[trundea nestingherit prin toate cr[p[turile. De fapt, vagonul era destul de solid pentru unul de marf[, nu p[rea s[ fi transportat c`ndva animale, =i supranumele de „bou-vagon“ =i-l tr[gea probabil nu at`t din lipsa aerului condi\ionat =i al cu=etelor c`t din factorul psihologic, al obiceiului de a sta ore nesf`r=ite prin toate g[rile =i haltele =i, mai cu seam[, pentru u=ile ce se puteau ]nchide =i deschide numai dinafar[. }n rest — sobi\a instalat[ pe o t[blie groas[ de metal ]n centru d[dea suficient[ c[ldur[ ca s[ ajung[ p`n[ =i la paturile improvizate pe dou[ etaje ]n lungul a trei pere\i — minus cel cu u=a —, dar nu destul[ ca s[ topeasc[ =i bruma ce se forma pe capetele niturilor cu care se prind sc`ndurile de carcasa metalic[ a construc\iei. Dar %

AURELIU BUSUIOC

dac[ ]ndoi salteaua de paie astfel ca s[-\i aperi coastele =i te mai culci =i ]mbr[cat... Cu c`teva zile ]nainte de plecare, c`nd fuseser[ aduna\i cu to\ii ]n sala de mese ca s[ se dea citire listei noroco=ilor, maiorul Rosomahov, comandantul, promisese vagoane de pasageri, dar vechii pensionari ai lag[rului, oameni care =tiau totul, contele S. ]n spe\[, adus aici din Iugoslavia ]nc[ la ]nceputul lui ‘47, ]i preveniser[ s[ se preg[teasc[ bine, pentru c[ vagoane de pasageri cu direc\ia est nu p[r[siser[ niciodat[ peronul Sighetului dec`t doar pentru personalul lag[rului =i mai ales pentru numeroasele baloturi ce-i ]nso\eau... Adic[ al „Punctului de filtrare pentru repatrierea cet[\enilor sovietici“ ]mpr[=tia\i prin lume, cum era numit oficial... Nu fusese un pasionat de geografie, dar obiectul era de bacalaureat, a=a c[ mai =tia c`te ceva. Totu=i, nu-=i putea aminti nici una din denumirile sta\iilor mai ]nsemnate prin care se opreau s[ a=tepte ore lungi. Abia ]ntr-un t`rziu, cu rudimentele de rus[ ce le mai \inea minte, =i-a dat seama c[ denumirile vechi fuseser[ schimbate. }n geografia lui, cea tocit[ la liceu, nu se prea g[seau localit[\i cu nume de „}nsorita“, „Eliberata“, „}nflorita“... Li se promisese c[ u=a va fi deschis[ imediat dup[ trecerea frontierei, dar fie c[ hotarul era mai departe dec`t credeau, fie c[ uitaser[ de ei, evenimentul s-a produs abia a doua zi, ]ntr-o halt[ m[runt[. Cu un sc`r\`it prelung u=a, de fapt o bun[ bucat[ din peretele de lemn, se d[du la o parte =i un soldat m[runt, cu ochii oblici, ]ntr-o pufoaic[ p[tat[ de ulei, privi c`teva clipe ]n semi]ntunericul vagonului =i sc[p[ printre din\i ni=te sunete ce puteau fi ]n\elese ca „Sfobodn]“, dup[ care se ]ndep[rt[ bomb[nind. Femeile se repezir[ spre ie=ire cu oli\ele, clarv[z[tor atribuite vagonului, chiar ]n clipa c`nd Vasilii Vasilievici, a=a insistase s[ fie numit, se tr`ntise ]n genunchi ]n fa\a noii deschiz[turi spre lume =i strig[ c`t ]l puteau \ine bojocii: „Bine te-am g[sit de-a doilea oar[, Patrie!“, apoi s[rut[ lung pragul bogat garnisit cu praf de c[rbune. Vasilii Vasilievici, mai precis familia lui, ocupa o bun[ jum[tate din spa\iu: so\ia, soacra =i =ase copii f[cu\i probabil ]ntr-un r[stimp & de patru ani, aproape egali ca dimensiuni =i neobi=nuit de t[cu\i

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

pentru v`rsta ce-o ar[tau, =i, bine]n\eles, bagajele, printre care piesa de rezisten\[ o reprezenta un scrin uria=, din lemn de nuc prost =lefuit, cu lac[te la fiece sertar, din care sertare se extr[geau la necesitate cele mai nea=teptate obiecte, cum ar fi un clit de farfurii ieftine, numerotate pe funduri cu vopsea albastr[ de la unu la nou[. — Dac[-i =tii num[rul, ]i u=or s[-l prinzi pe cela ce n-o spal[ =i s[-i dai de cheltuial[! Da’ pe cei cu num[rul zece am pus-o ]n s[criul lui socru’, fie-i u=or p[m`ntul, c`nd l-am ]ngropat an\[r\... tot repeta la fiecare mas[ Vasilii Vasilievici, =i de fiece dat[ soacra ]=i acoperea fa\a cu palmele =i ]ncepea s[ sc`ncesc[. Vasilii Vasilievici era un om foarte sociabil, dar nu-=i c[uta interlocutorii, vorbea ]ntotdeauna tuturor =i la orice ocazie. +tiau to\i din vorbele lui c[ p`n[ la refugiu, „p`n[ ne-o t`r`it reg[\enii ]n Banatul lor“, fusese agent sanitar ]ntr-un sat de pe l`ng[ Orhei unde avea o cas[ cu livad[ =i ceva p[m`nt =i ni=te oi\e, „au zis c[ au s[ ne deie ]napoi t[t, de ce a\i fugit dracului degeaba?...“ — Da-da! ]l ]ng`na de fiece dat[ nevasta, o femeie uscat[ =i acr[. Vezi de \ine traista, poate-\i mai adaug[! La care Vasilii Vasilievici se f[cea ro=u: — Ce pricepi tu ]n politic[, toanto! Amu marea Uniune Sovietic[-i ]n frunte!... — Hei, tovar[=e! Zdraste! strig[ Vasilii Vasilievici unui lucr[tor ce tot ]ncerca ro\ile cu un ciocan. Ce sta\ie-i asta? Cl[direa haltei era la c`teva sute de metri =i nu i se putea deslu=i denumirea. — Nem tudom, zise cioc[narul f[r[ s[ ]ntoarc[ privirea. }n schimb se r[\oi la femeile ce se ]ntorceau cu oli\ele: De ce aruncat cacat in gara? Este locul!... =i le ar[t[ p[durea cu coada ciocanului. „Ungaria“ se g`ndi t`n[rul a=ezat acum pe cuf[r. „Ungaria... Fosta Ungarie... Am f[cut abia c`teva zeci de kilometri ]n dou[zeci =i patru de ore...“ Mai erau ]n vagon doi ]nv[\[tori de primar[ dintr-un sat bucovinean, cu fiica, o adolescent[ slab[ =i timid[, cu toate problemele v`rstei ]nscrise pe fa\[. Un gr[san ve=nic trist =i speriat, care =i ]n lag[r evita orice contact, a=a c[ nu se =tia cu ce se ocup[ sau cu ce se ocupase ]nainte. V[duva b[tr`n[ a unui preot, mai mult ]n '

AURELIU BUSUIOC

genunchi rug`ndu-se =i b[t`nd m[t[nii dec`t pe cele trei l[zi ce-o ]nso\eau =i din care ]=i improvizase un pat. Nu era o tain[ pentru nimeni c[ se ]ntorcea de bun[ voie ]n p[r\ile Otacilor natali doar ca s[ fie ]nmorm`ntat[ ]n curtea bisericii al[turi de r[posatul „batiu=ca“... +i, ]n sf`r=it, o c`nt[rea\[ de operet[ din Kiev, m[ritat[ ]n timpul r[zboiului cu un colonel rom`n =i vorbind o rom`n[ aproape perfect[. — Ah, ce via\[ am avut! La Sibiu, ]n centru... C`nd se ]ntorcea seara de la cazarm[, m[ g[sea ]ntotdeauna goal[ sub masa din buc[t[rie sau din salon =i se repezea ca un nebun la mine, nici nu-=i scotea vestonul!... (Aici d[dea capul pe spate si ]=i rostea monologul ]n =oapt[, cu ochii ]nchi=i.) Reac\ia vagonului la vorbele c`nt[re\ei, obsesiv repetate de dou[-trei ori pe zi, era mereu aceea=i: b[tr`na „matu=ca“ ]=i f[cea cruci repezi ]n dreptul buzelor pr[bu=ite peste gingiile orfane de din\i, ceilal\i ]=i vedeau de treburile =i g`ndurile lor, ]i =tiau cu to\ii textul ]nc[ din lag[r, doar lui Vasilii Vasilievici ]ncepeau s[-i sclipeasc[ ochii a nespus[ curiozitate, ]n timp ce nevast[-sa s[rea ca apucat[ s[ astupe urechile progeniturilor: — }nchide fleanca ceea, curva dracului, nu vezi c[ te aud copchiii! Vasilii Vasilievici s[rea =i el, doar ca s[-=i calmeze consoarta: — Las[, Panaghie, lini=te=te-te! +i ar[t`nd la copii: Ce ]n\eleg ei? Panaghia se calma uimitor de repede. Se tr`ntea ]n cuibarul ei de plapome =i ruf[rie bomb[nind pref[cut afectat[: — Bine c[ ]n\elegi tu, h[rm[sarule!... C`nt[rea\a ]=i cl[tina zulufii blonzi, indiferent[ la cele ce se petreceau ]n jur, apoi ]=i ]ndrepta privirile verzi c[tre t`n[rul de pe cuf[r: — La ce cuget[ junele nostru filosof? De data aceasta junele ridic[ din umeri =i nu r[spunse. }ntr-adev[r, la ce se g`ndea? Desigur, nu la cei doi ani de facultate, pusese cruce pe ei, agronomia nu fusese niciodat[ chemarea lui, va trebui s-o ia de la cap[t, bine]n\eles dac[ i se va permite, dar nu mai ]nainte de a-=i reg[si familia. Acum doi ani, la numai cinci zile de la ]nceputul studen\iei, vestea c[ p[rin\ii lui =i cele trei surori mai mici au disp[rut din sat l-a f[cut 

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

s[-i ]nghe\e s`ngele ]n vine. „L-au g[sit!“ a fost primul g`nd ce i-a trecut prin minte =i s-a dovedit a fi =i cel valabil. Cei zece kilometri de la gar[ =i p`n[ la s[tucul cochet de la grani\a cu Iugoslavia i-a f[cut pe jos =i ]ntr-o fug[. B[tr`na doamn[ Rosi, gazda celor doi ]nv[\[tori =i a frumoaselor lor feti\e, l-a ]nt`mpinat pl`ng`nd. — Ah, mein liebe Michael, au venit noaptea, ru=ii de la voi! Le-au l[sat o jum[tate de or[ s[ se ]mbrace =i s[-=i fac[ ceva bagaje. Iat[, tot ce a r[mas am str`ns aici, nu s-a pierdut nimic, po\i s[ le iei ori s[ le la=i la mine... Pe t[ticul nu l-au l[sat s[-mi vorbeasc[. Dar m[mica te-a rugat din suflet s[ nu vii dup[ ei! S[ nu te duci, Michael teuer! Willy a murit anul trecut... Mi-a scris Teresa... Ginerele =i fiica doamnei Rosi fuseser[ ridica\i ]n ‘47 =i trimi=i la munc[ obligatorie, ]n contul repara\iilor, ]n Uniunea Sovietic[. Erau tineri, ]nc[ nu aveau copii... Autorit[\ile locale nu i-au putut comunica nimic. — Sunte\i basarabeni, voi ave\i treab[ cu ru=ii, noi nu ne amestec[m. Acum un an, cum nu primise nici o veste, nici un semn, s-a dus la reprezentantul rus al Comisiei Aliate de Control. S-a dat drept mesagerul unor rude de-ale profesorului Alexe Olteanu. Voiau s[ afle dac[ profesorul Olteanu s-a repatriat. C[pitanul vorbea o rom`neasc[ foarte aproximativ[, dar o ]n\elegea bine: — Ai docoment? — Ce document? — Cine tu e=ti. — A, nu =tiam... — Ladno. Cine este rud[? — Rud[? A, fratele. Gheorghe Olteanu. Taic[-su nu avea fra\i. — Si de ce nu venit singur? C[pitanul ridic[ ochii pentru prima oar[. Inexpresivi. — E... E bolnav. +i b[tr`n... — Ladno. Unde el l[cuie=te? 

— Hm... +ti\i... Dar imediat, — avea s[ se mire =i el de propria ingeniozitate —, d[du numele primului sat ce-i trecu prin minte. C[pitanul not[ denumirea pe foaia curat[ de h`rtie ce-o avea ]n fa\[ =i z`mbi h`tru: — |i-a spus s[ nu dai adres[? A=a este?... Dar nu a=tept[ r[spunsul. Se ridic[ =i se ]ndrept[ spre camera al[turat[: — Acum eu vin. Stai aici. Prin u=a r[mas[ deschis[ ]l vedea cum r[sfoie=te prin ni=te h`r\oage. Reveni peste vreo cinci minute. — Olteanu Alexei. Repatriat cu familie de so\ie =i trei copii in lun[ dechembrie patruzece =i nou[. Ehe, =tii care ziua? Ziua lui tovar[=ul Stalin! +aptezece de ani. A=a un... Nu putea g[si cuv`ntul. — Cadou, ]l ajut[ el. — Da, da! Cadou la tovar[=ul Stalin! R`se foarte satisf[cut de spirituala observa\ie... ...Cum avea s[ r`d[ =i ]n urm[ cu jum[tate de an c`nd studentul Mihai Olteanu, anul trei la Agronomie, se prezentase iar ]n fa\a lui, de data aceasta ]n calitate de basarabean care dore=te s[ se repatrieze. }l recunoscu =i ]i f[cu din deget a dojan[ p[rinteasc[: — De ce atunci ai spus minciun[? Crezi c[ eu nu am =tiut? Nu bine... Nu este frate la Oltean. — +i de ce, ]ndr[zni Mihai, de ce n-am nici o veste de la ei? A trecut un an =i jum[tate de c`nd au fost... De c`nd au plecat... — Ai s[ pupi pe tata =i mama! A=a lucreaz[ po=ta la Rumania...

AURELIU BUSUIOC

2



}n lag[r, cl[direa spa\ioas[ a unei foste =coli, acum cu gardul ]nalt dublat de un al doilea, de s`rm[ ghimpat[, dar pe din[untru, probabil pentru a nu provoca curiozitatea trec[torilor, se sim\ea pentru prima dat[ ]n via\[ cet[\ean al lumii, n-avea nici un document, toate r[m[seser[ departe ]n trecut, mai precis ]n safeul c[pitanului. Fusese cazat vremelnic ]ntr-o c[m[ru\[ minuscul[, de fapt una din boxele cu pere\ii din foi de placaj improvizate ]n interiorul

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

unei s[li de cursuri, iar vecin de camer[ avea s[-i fie un b[tr`n zvelt =i ]nalt, cu o expresie vag ironic[ ]n priviri. Nu =tia ruse=te suficient ca s[ ]n\eleag[ ce-i spusese b[tr`nului locotenentul care-l ]nso\ea, probabil ]i explicase c[ din lips[ de spa\iu disponibil sunt nevoi\i s[-l deranjeze cu un colocatar, b[tr`nul se mul\umi doar s[ dea ]n\eleg[tor din cap =i s[-i arate cu un gest patul liber. R[maser[ a=a o vreme, z`mbind parc[ jena\i — b[rbatul nu =tia rom`ne=te, dar tot el se g[si primul: — Fran\uzski? Mihai =i-o aminti fulger[tor =i plin de recuno=tin\[ pe zgrip\uroaica doamna Alm[=an, fran\uzoaica ce-i f[cea zile fripte. — M[ scuza\i dom... tovar[=e dac[ v[ deranjez, dar mi s-a spus c[ e ceva vremelnic... B[tr`nul izbucni ]n r`s: — O, la ei „vremelnic“ se traduce prin „etern“. Dar ]mi face deosebit[ pl[cere s[ am un vecin. P`n[ acum am fost menajat. }n schimb m[ tem s[ nu te afecteze pe dumneata asemenea companie. Un b[tr`n plicticos... +i, posibil, periculos... Facem prezent[rile? T`n[rul Mihai se minuna =i el de cum ]=i povestea biografia. Era mai degrab[ o spovedanie. Dar b[tr`nul inspira at`ta ]ncredere... — Un an =i jum[tate =i nici un semn, zici? O-la-la! M[ tem c[ n-am cu ce te bucura. }n orice caz nu au fost trecu\i pe aici. Am o memorie prea bun[ ca s[ m[ ]n=el. Dar sunt sigur c[ e vorba de o simpl[ deportare. Dac[ a fost mobilizat la Administra\ia financiar[ a Odesei, ce criminal de r[zboi putea fi? Cine =tie, imediat dup[ r[zboi, c`nd ei erau prea ]ncr`ncena\i ca s[ mai cerceteze sau s[ ]n\eleag[, dar acum... Era a doua oar[ c`nd b[tr`nul pronun\a ei ]n loc de sovietici, =i f[cea lucrul [sta cu v[dit dezgust. — A=adar, tinere Mihai, nasul sus! Eu sunt Nicolai Iurievici S., inginer mecanic la „Tesla“, ai auzit de uzinele astea, nu? Dar m[ aflu aici de aproape cinci ani nu pentru inginerie, ci pentru c[ ]naintea lui S. mai am =i un titlu: conte. Contele S... Lui Mihai i se lungi mutra. Un conte! Era prima dat[ c`nd vedea, pe viu, o asemenea fosil[. +i nu putea ]n\elege de ce n-are mo=ul !

AURELIU BUSUIOC

pantalona=i de m[tase bufan\i, bottes fortes, guler alb plisat =i p[l[rie cu pan[ de stru\, cum =tia ]nc[ din lecturile copil[riei c[ trebuie s[ se poarte un conte adev[rat. Ia te uit[ la el: un vl[jgan uscat =i drept ca un st`lp de telegraf, ]ntr-un costum ponosit ca vai de el, dar, ce-i drept, curat ca luna =i de un croi ]n stare s[-i ascund[ total vechimea... B[tr`nul izbucni ]n hohote de r`s: — +i totu=i port acest titlu. Un simplu cuvin\el care mi-a adus numai necazuri =i o singur[ bucurie: pe timpul marii depresii, c`nd se murea de foame ]n =omaj, am fost angajat unde \i-am spus. }\i imaginezi? O uzin[ cu un conte veritabil ]n biroul de proiect[ri! }ncolo... Tot cuvin\elul acesta m-a adus =i aici. Exploatator! Tiran al poporului muncitor!... Numai c[ asasinul acesta a refuzat s[ colaboreze cu nazi=tii, ba mai mult, a luptat doi ani contra lor ]n deta=amentele lui Tito... Ah, acum nu-i la mod[?... Dar ce s[ facem cu el odat[ ce l-am umflat? Una-i s[-l repatriezi pe cizmarul Ivanov care ]n timpul ocupa\iei a pus pingele nem\ilor =i apoi a fugit cu ei de spaima represaliilor, =i alta pe contele S. care are idiosincrasie la bol=evici, dar c[ruia n-ai ce-i incrimina dec`t p`rlitul de titlu. +i nici m[car nu vrea s[ se repatrieze. Pentru c[ Patria lui, adev[rata lui Patrie, nu mai este... B[tr`nul se a=ez[ pe un scaun =i t[cu lung[ vreme cu privirile ]n podea. Apoi ridic[ brusc capul =i z`mbi aproape copil[re=te: — |i-am spus c[ sunt periculos. |ine-te mai departe de mine, asta ar putea s[-\i prind[ bine c`ndva... Tu nu =tii... Dar dac[ ai s[ fii ]ntrebat, ori dac[ ai fost pus special ca s[ m[ tragi de limb[, eu n-am ce ascunde. Mihai sim\i cum ]i n[v[le=te s`ngele ]n cap. S[ri de pe pat: — Domnule S.!... Tov... Domnule conte!... =i se repezi spre u=[. Voi cere imediat s[ fiu mutat ]n alt[ parte! Din doi pa=i contele S. ]l ajunse =i ]l apuc[ de cot: — Iart[-m[, tinere... Te rog frumos s[ m[ ier\i... Sunt un declasat... Dar m[ aflu aici de cinci ani! }n\elegi? De cinci ani! Am doi b[ie\i ca tine =i de cinci ani nu =tim nimic unii de al\ii! De cinci ani... C`nd Mihai ]ntoarse capul s[-l priveasc[, ]i v[zu toate zb`rciturile fe\ei inundate de lacrimi. "

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

}n ziua a treia se trezir[ ]n triajul unei sta\ii mari judec`nd dup[ num[rul liniilor =i mul\imea de vagoane. Primul se ridicase din a=ternut, ca de obicei, Vasilii Vasilievici, d[du un f[ra= de c[rbuni ]n sobi\a ]ncins[, singur se angajase responsabil de foc =i se ridica de cel pu\in dou[ ori pe noapte ca s[-l ]ngrijeasc[, =i cr[pase pe jum[tate u=a, cu toate protestele c`nt[re\ei: — Nu \i-i jale de vocea mea, Vasilic[? — Vasilic[ poate-a fost soldatul t[u, o corect[ consoarta fochistului. Dumnealui este Vasilii Vasilievici! — Care Vasilic[? oft[ c`nt[rea\a. F[nic[ era, F[nel... F[nelu=... — Da’ lui Rosomacov cum ]i ziceai, nu se putea lini=ti Panaghia. +tiau to\i c[ ]nnopta c`nt[rea\a cu prec[dere ]n apartamentul comandantului. Primadona se mul\umi s[-=i trag[ p[tura peste cap. Nu era cert[rea\[. Mihai s[ri din vagon =i alerg[ de c`teva ori ]n lungul lui ca s[ se mai dezmor\easc[. La drept vorbind, ]nghe\ase bine peste noapte, sim\ea ochii umfla\i =i fa\a buh[it[, dar n-avea nici un rost s[ se spele: apa rece n-ar fi f[cut dec`t s[ ]ntind[ pe obraji negrul de fum care-i p[trunsese ]n to\i porii. Vasilii Vasilievici cobor] =i el. Fa\a lui, ]nc[ ro=ie de c[ldura sobei, ]n contact cu gerul de afar[ scotea aburi gro=i. — Iac[-t[-l! chi\c[i el deodat[ =i se repezi la un cet[\ean ce se ridica de sub un vagon vecin. — Zdraste, tovar[=e! Ce sta\ie-i asta? Cet[\eanul ]l privi nedumerit: — +o? Vasilii Vasilievici ]=i ]ncre\i fruntea ca pentru a-=i aminti ceva =i se lumin[ brusc: — Kakaia sta\ia? — Cernov\]... Fostul agent sanitar ]ncremeni pe o clip[, apoi se repezi s[-l ]mbr[\i=eze pe necunoscut: — Ura, suntem ca acas[! #

AURELIU BUSUIOC

Cet[\eanul se feri speriat: — Pa=ol t]! Apoi privi ]n interiorul vagonului: — Repatriant]? — Da, da! se bucur[ de ]n\elegere agentul sanitar, gata s[-i sar[ de g`t a doua oar[. Necunoscutul r`nji, scuip[ sub picioarele entuziastului repatriat: — Predateli! +i o lu[ cu pas gr[bit ]n lungul garniturii. Vasilii Vasilievici privi nedumerit la Mihai: — Ce-o zis?... Vestea c[ se afl[ ]n triajul Cern[u\ilor produse panic[ ]n r`ndul bucovinenilor. Nu r[mase mai prejos nici c`nt[rea\a: — Aici trebuie s[ fac transbordarea =i nu-i nimeni! Rosomahov a promis! +i nici nu m-am fardat ]nc[!... Dar speriatul ei nu \inu mult. }=i scoase din po=et[ ustensilele =i ]ncepu s[-=i perie zulufii ]nc`lci\i =i v[dit schimba\i la culoare de fumul atoatep[trunz[tor. }n care timp bucovinenii ]ncercau despera\i s[-=i ]mping[ bagajele spre ie=ire. }i trezi la realitate o b[taie puternic[ ]n u=a abia cr[pat[. — Hei! Repatria\ii!... Era =eful garniturii. Nu se obosi s[ salute, intr[ direct ]n subiect: — Tovar[=a Iurco =i... — Eu, eu! s[ri c`nt[rea\a, ]mpr[=tiind pe podele tot felul de flacona=e =i alifii. La naiba! Eu sunt! Iurco-Diaconu! — +i Rosomacov! ad[ug[ Panaghia, dar primadona n-o lu[ ]n seam[. — Bine, bine, o calm[ =eful. +i familia Rota... — Roat[! ]l corect[ ]nv[\[torul. — Trei persoane... R[m`ne\i pe loc. Acu=i v[ desc[rc[m. Ave\i bagaj mult? — Patru baloturi =i un geamantan, =opti ]nv[\[torul speriat s[ nu fie prea mult. Colonelul c`nt[re\ei se dovedise a fi mai generos dec`t soarta cu bucovinenii. Aproape un sfert de vagon era ocupat de bagajele $ doamnei. De=i gurile rele din lag[r g[seau c[ prea seam[n[ balotu-

rile cuconi\ei cu cele pe care le duce comandantul c`nd pleac[ — =i destul de des — ]n \ar[... — Mda, f[cu =eful. O s[ trimitem trei platforme. Ceilal\i nu p[r[si\i vagonul. Putem porni ]n orice clip[. — +i mai departe? ]ntreb[ cu voce sugrumat[ dasc[lul bucovinean. — Treaba noastr[-i s[ v[ pred[m, mai departe v[ descurca\i cu al\ii. Desp[r\irea trecu f[r[ lacrimi, s-ar fi p[rut c[ to\i sunt aproape bucuro=i s[ scape mai degrab[ unii de al\ii. }nv[\[torii se mul\umir[ s[ tot dea din cap, repet`nd ]ntruna „Cu bine, cu bine“, fiica lor s[rut[ pe r`nd toat[ progenirura lui Vasilii Vasilievici, doar c`nt[rea\a, dup[ ce d[du m`na cu to\i, minus Panaghia care se ]ntorsese demonstrativ cu spatele, se opri ]n fa\a gr[sanului t[cut =i speriat =i-i z[mbi larg: „Dea Domnul s[ nu ne ]nt`lnim ]n locuri =i mai reci!“ Gr[sanul se f[cu alb ca varul. }nghi\i de c`teva ori ]n sec =i =opti ]nec`ndu-se: — S[-\i ias[ un sf`nt din gur[... Primadona se ]nv`rti elegant pe tocurile unor pantofi prea nepotrivi\i cu gerul din preajma Cr[ciunului =i porni leg[n`ndu-=i =oldurile pline, — mulate de paltonul cu guler de vulpe puteau trezi interesul oric[rui b[rbat! — arunc`nd din mers peste um[r: — Ferici\i cei cu credin\[... Mihai ar fi putut jura c[-i sim\ise lacrimi ]n voce.

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Prima ]nt`lnire cu Rosomahov avu loc abia ]n a cincea zi de la sosirea ]n lag[r. — Ca s[ te p[trunzi de ]nsemn[tatea lui =i de nimicnicia ta, ]l tot calma contele. +i ca s[ te sim\i neap[rat vinovat. De ce? N-are importan\[. S[ te sim\i vinovat =i at`t. Nimic nu deprim[ mai mult ca a=teptarea =i incertitudinea. B[tr`nul era peste m[sur[ de vorb[re\, recuno=tea =i el =i se sim\ea st`njenit: — N-am fost niciodat[ un moroc[nos, Mihai, dar nici a=a de... Numai c[ cinci ani de vorb[ cu mine ]nsumi... +i-apoi... La v`rsta asta a ta ]mi aminte=ti at`ta de... de... %

AURELIU BUSUIOC

Aici se oprea =i ]ntorcea capul ]n alt[ parte. Mihai se str[duia =i el s[ se g`ndeasc[ la familie c`t mai rar, cei doi ani de desp[r\ire ori, mai bine zis, de necunoscut nu estompaser[ c`t de c`t icoana celor dragi, dar de fiecare dat[ c`nd =i-i amintea, mai ales pe Ani=oara, mezina cea r[sf[\at[, sim\ea un nod ]n g`t, iar imagina\ia ]ncepea s[-i construiasc[ cele mai oribile scene. }n asemenea momente s[rea ca ars oriunde s-ar fi aflat =i cu un enorm efort de voin\[ se obliga s[-=i ]ndrepte g`ndurile aiurea, la orice altceva. +tia, era sigur, n-avea nici pic de ]ndoial[ c[ sunt bine cu to\ii. |inea prea mult la ei ca s[ nu fi avut un semn, un vis, un impuls telepatic, un glas la urma urmei, care s[-i fi dat de =tire r[ul. La facultate fusese poreclit „c[lug[rul din vechiul schit“, =tia el, de=i pe fa\[ nu i-o spunea nimeni, pentru c[ nu participa niciodat[ la ceaiurile dansante sau agapele colegilor, dar nimeni nu b[nuia c`te vagoane desc[rca el nop\ile, c`te butoaie ]nc[rca la fabrica de bere ori c`te mii de tururi de manivel[ d[dea la f[cutul fagurilor artificiali ]n atelierul Societ[\ii apicultorilor. +i toate — doar ca s[ poat[ pl[ti o c[m[ru\[ mizer[ ]n cartierul ceferi=tilor =i s[ nu apeleze la ajutoarele feluritor organiza\ii de binefacere, care se plodiser[ cu zecile din timpul sinistrului din Moldova =i B[r[gan... }l trec =i acum fiorii c`nd ]=i aminte=te... nu, a fost pe vremea liceului, ]n ‘46, c`nd p[rin\ii nu fuseser[ ]nc[ deta=a\i la \ar[... Au fost ruga\i to\i elevii s[ aduc[ alimente pentru ajutorarea ]nfometa\ilor. Refugia\ii erau scuti\i. Dar nu voia s[ treac[ drept un milog =i a luat de acas[ un pachet de f[in[. Nu =tia c[ e tot ce mai au de m`ncare p`n[ la salariul ]ndep[rtat =i aproape simbolic al p[rin\ilor. +i peste vreo cinci zile, cum toate pachetele =i coletele continuau s[ stea uitate ]ntr-un col\ al clasei, a r[mas ultimul dup[ sunetul final =i a ]nfundat ]n geant[, c[ut`nd ]nsp[im`ntat pe de l[turi, primul colet ce i-a c[zut ]n m`n[. Acas[ a descoperit c[ era plin cu biscui\i =i ciocolate. — L-am c`=tigat la pariu de la un coleg, a ]ncercat el s[ explice provenien\a comorii. Tata a legat la loc sfoara, str[duindu-se s-o ]ntind[ pe urmele ini\iale, =i i-a spus f[r[ s[-l priveasc[: — M`ine pui coletul la loc. At`t. &

Atunci =i-a v`ndut mama pe un pre\ de nimic inelul cu rubin, cadoul de logodn[ din partea viitorilor socri...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— S[ fii atent cu el, ]l tot prevenea contele S. E al patrulea comandant numai de c`nd m[ aflu eu aici. +i se \ine bine. N-a= spune c[ e grozav de inteligent, dar =coal[ are bun[... A fost poftit chiar c`nd se preg[tea de culcare, adic[ trecuse de unsprezece. Biroul lui Rosomahov se afla ]ntr-o arip[ oarecum izolat[ a =colii, probabil fostul internat. O camer[ prea ]nc[p[toare ca s[ treac[ neobservat[ lipsa mobilierului, cu excep\ia unei mese de lucru sub un portret fotografic al lui Stalin ]n ram[ aurit[ =i a dou[ masive dulapuri de metal. Pe podea era a=ternut[ o uria=[ scoar\[ olteneasc[, roas[ ]n mijloc p`n[ la urzeal[. Un miros ascu\it de piele proasp[t t[b[cit[ b[tea ]n nas p`n[ la lacrimi. Mihai z[ri ]ntr-un ungher un clit impun[tor de suluri albiciose. „Bl[ni de urs =i cerb“ ]i trecu prin minte. Lui Rosomahov ]i mergea vestea de v`n[tor pasionat =i iscusit, aproape ]n fiecare s[pt[m`n[ avea oaspe\i suspu=i cu care se pierdea prin mun\i c`te dou[-trei zile... St[p`nul biroului se ridic[ de la mas[ z`mbind radios. Porni spre vizitator cu m`na ]ntins[: — Tovar[=ul maior e fericit s[ te vad[ =i se scuz[ c[ a fost at`t de ocupat. Abia acum ]l observ[ t`n[rul pe civilul coco=at pierdut pe un taburet la un col\ al mesei. Traduc[torul. Rosomahov ]l a=ez[ curtenitor pe un scaun ]n fa\[, apoi trecu la locul lui. Era un omulean de statur[ mijlocie, cu picioare scurte de cavalerist =i fa\a v[dit mongoloid[. Vorbea repede =i sacadat, chiar s[ fi =tiut de dou[ ori mai multe cuvinte ruse=ti, Mihai nu ar fi putut ]n\elege mare lucru. — Tovar[=ul maior — coco=atul lungea exasperant cuvintele — te felicit[ pentru hot[r`rea de a te ]ntoarce acas[. Mai bine mai t`rziu dec`t niciodat[! Un om f[r[ patrie nu face nici dou[ parale... — M[ ]ntorc la p[rin\ii mei =i a= dori s[ =tiu... ]ncepu Mihai. — O clip[! Tovar[=ul maior ]nc[ n-a terminat, ]l opri traduc[torul. '

AURELIU BUSUIOC

Maiorul \inu un adev[rat discurs, gesticul`nd, ridic`ndu-se de pe scaun, a=ez`ndu-se iar, coco=atul fu ]ns[ mult mai scurt, ]i d[dea probabil doar rezumatul. — Tovar[=ul maior ]i salut[ din toat[ inima pe cei ce se ]ntorc acas[, nu =i pe cei ce ]ncearc[ s[ se strecoare ho\e=te ]n patria socialismului. Cei care spui c[-\i sunt p[rin\i n-au declarat c[ ar avea un fiu, doar trei fete. Mihai s[ri de pe scaun: — Tr[iesc? Sunt bine?... Unde se afl[?... Rosomahov ]i f[cu un semn energic s[ se a=eze =i privi ]ntreb[tor la traduc[tor. Apoi vorbi iar. — Tovar[=ul maior spune c[ cei ce s-au ]ntors cas[ de bun[ voie nu pot s[ n-o duc[ bine. — Dar ai mei... ]ncepu Mihai. — Taci! Ascult[: dac[ cei care zici c[-\i sunt p[rin\i au s[ dovedeasc[ cu documente sau martori c[ nu ai min\it — totul va fi bine. Dar dac[ nu are s[ fie a=a... Aici te afli pe teritoriul sovietic =i ai s[ fii pedepsit dup[ legile sovietice. At`t. Tovar[=ul maior zice c[ e=ti liber =i trage n[dejde c[ e=ti cinstit. Rosomahov ]l conduse p`n[ la u=[ z`mbind, de parc[ ar fi ]ncheiat o mic[ =uet[, ]i str`nse energic m`na =i ]l tip[ri pe um[r. Ghebosul nu se mai osteni s[ traduc[ ultimele cuvinte ale maiorului, dar pe Mihai, la drept vorbind, nici nu-l interesau. Aflase principalul: tr[iau. Restul nu mai avea nici o importan\[. Travers`nd curtea slab luminat[ de c`teva becuri chioare ce ardeu zi =i noapte, nu sim\i nici r[coarea ce se scurgea umed[ din mun\ii ce dominau ora=ul, nici nu b[g[ ]n seam[ lic[ritul vesel al uria=elor stele de iulie. Tr[iau!... Pe la jum[tatea lui octombrie ]=i lu[ pentru a doua oar[ bilet de voie ]n ora=, nu sim\ea deloc nevoia s[ bat[ ni=te str[zi cu oameni pu\ini =i ne=tiut de ce speria\i, cump[r[turi n-avea cu ce face, de data aceasta ]ns[ se hot[r`se s[-i trimit[ ceva ve=ti unui veri=or de la Turnu M[gurele cu care coresponda din an ]n pa=ti. Ie=i cu  un proasp[t sosit, Emil, student =i el, dar la drept, ]n Cluj. Nout[\ile

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

aflate de la acesta aduceau mai mult a fantezie: ]n var[ se operaser[ arest[ri masive printre studen\ii clujeni, facultatea era aproape distrus[, epurarea indezirabililor din r`ndul cadrelor didactice luase amploare, erau catedre la care locul somit[\ilor ]l ocupaser[ laboran\i sau anonimi da\i cu noul regim. Mihai nu f[cea politic[, refuzase categoric s[ se ]nscrie ]n vreo forma\ie cu asemenea tent[, lucru care nu-l ]mpiedica s[ vad[ c[ se petrec lucruri anormale chiar =i la agronomia lor, considerat[ drept institu\ia cea mai „cuminte“. Dar desfiin\area catedrei de genetic[, ca =i punerea ]n disponibilitate a unor profesori cunoscu\i =i aprecia\i, ]i d[dea de g`ndit... — Ai s[ vezi, ]l asigur[ Emil, o s[ se repete anul ‘37 din Rusia, ]ntr-acolo merg. La drept vorbind, Mihai habar n-avea ce-a fost anul ‘37 pentru ru=i, ceva mai t`rziu avea s[-l lumineze contele S., dar deocamdat[ nu se sim\ea prea afectat, la urma urmei \ara pe care o p[r[sea purta capul ei pe umeri =i n-avea dec`t s[-=i a=tearn[ cum crede c[ va dormi... Pe el ]l preocupa propriul viitor, adic[ al lui =i al familiei, iar ceea ce se zvonea... Oare pu\ine se vorbeau ]n partea asta despre ceilal\i?... Prea multe a distrus r[zboiul, cenu=a lui abia se a=eza, iar de pove=ti sunt buni cu to\ii... Hot[r`t lucru, p[rin\ii lui se aflau la \ar[, era maximumul ce i s-ar fi putut aplica tatei pentru aflarea la Odesa, de aceea=i p[rere era =i contele, la urma urmei fusese mobilizat, grad militar nu avea, un simplu con\opist, de atentat la bunuri str[ine n-a atentat, singurul lucru cu care s-a ]ntors acas[ ]n cele dou[ permisiuni a fost un =irag de \`ri care, zicea el, sunt grozavi la o bere... Iar la urma urmelor mai sl[bi\i-m[ cu draconul socialismului! Nu fac eu politic[, dar din tot ce-am citit, am ascultat =i auzit — pare a fi copia tras[ la =apirograf a noului testament =i cine ar ]ndr[zni s[ afirme c[ nu s-a sf`r=it cu inchizi\ia?... Ora=ul p[rea pres[rat cu cenu=[.Trec[torii pu\ini =i gr[bi\i l[sau impresia c[ se ]mbrac[ to\i la acela=i croitor care ur[=te culorile vii. Patrule militare mixte la tot pasul =i din c`nd ]n c`nd c`te vreo dub[, posomor`t[ =i ea, ocolind ]n vitez[ rarele c[ru\e cu mangal sau cofe ce mai hodorogeau pe caldar`mul nea=teptat de bine ]ngrijit.



AURELIU BUSUIOC

— Corbii negri, a=a le zic vecinii. De parc[ ar exista =i corbi alba=tri... zise Emil. Dar poart[ numerele noastre... Dup[ cum te-am ]n\eles eu, pot paria c[ habar n-ai cu cine suntem vecini! — Cu ru=ii? — Ba cu rom`nii, fazanule! Cu tot parlamentul Rom`niei de p`n[ la r[zboi =i dup[! Oare chiar nu =tiai c[ ]n ora=ul [sta ]=i termin[ cariera to\i Br[tienii, Maniii =i mai =tiu eu cine?... — Serios? Politica nu m[ intereseaz[. Emil ]l privi lung: — M[ tem c[ ai s[ mori fericit, fraiere!... Dup[ ce l[sar[ recomandata la po=t[, Emil veni cu ideea unei \uiculi\e. — Nu prea sunt b[utor, recunoscu Mihai. +i, ca s[ fiu cinstit, m[ cam sufl[ prin buzunare... — Fac eu cinste! strig[ Emil. Ne ]ntoarcem acas[ =i la noi se bea, nu ca aici! Vrei s[ revenim ]n s`nul Patriei f[r[ practic[?... P[linca din primul birt ]n care intrar[ se dovedi a fi excelent[, dar nu-i ]nveseli. Emil repet[ comanda, d[du de du=c[ p[h[relul =i ]=i l[s[ fruntea ]n palme. — Mihai, ]ncepu el f[r[ s[ ridice capul, m[i fr[\ioare, tu nu crezi c[ facem o prostie? — N-are importan\[, f[cu Mihai. Trebuie s[-mi g[sesc familia... Trebuie! — De ce strigi? +i dac[ nu-i g[se=ti?... Mihai r[sturn[ paharul f[r[ s[ clipeasc[, de parc[ ar fi f[cut lucrul [sta ]n fiecare zi. — Am avut... se opri brusc, speriat. Doamne, ce-i cu mine?... Am trei surori, cea mai mare abia a ]mplinit cincisprezece ani. Iar mezina... Nu continu[. Emil mai strig[ un r`nd. — +tii, frate Mihai, era un ]nv[\[tor la noi ]n sat. }n patruzeci =i unu a plecat cu sovieticii. Ei bine, ast[ prim[var[ m-au trimis de la facultate la ARLUS, sper c[ =tii ce-i asta, dup[ ni=te placate sau a=a ceva. +i-l recunosc ]n ofi\erul sovietic ]nt`lnit acolo anume pe ]nv[\[tora=. Mare colaborator, adic[ traduc[tor la ziarul pe care-l scot ru=ii la Bucure=ti. „Grai nou“, mi se pare. S-a dovedit a fi un om de treab[: mi-a adus scrisoare de la mama. Taic[-meu — nu

}n diminea\a celei de a cincea zile de la plecarea din lag[r vagonul, ata=at de la Ungheni unui tren personal, opri ]n dreptul peronului aproape pustiu din gara marelui ora= de destina\ie. Gerul nu sl[bise c`tu=i de pu\in, o cea\[ str[vezie =i uscat[ ascundea cl[dirile ce-ar fi trebuit s[ se vad[ pe dealul ce domina gara, z[pada sc`r\`ia strident sub ]nc[l\[rile unui grup de vreo cinci cet[\eni ce se apropia v[dit de l[ca=ul mobil =i vremelnic ]n care se ]ntorceau acas[ fiii risipitori. Vasilii Vasilievici reu=ise s[ le-o ia ]nainte; s[rise sprinten din vagon, ]ngenunchease, descoperindu-=i capul atins de calvi\ie, =i s[ruta cu patim[ z[pada bine ]nnegrit[ de fumul locomotivelor. — Da’ eu de ce n-am cobor`t la Ocni\a, se v[ic[ra neogoit[ matu=ca. Acuma iar ]napoi la deal cu trenul? Dac[ mor pe drum?... P`n[ la Anul Nou una mie nou[ sute cinciseci =i doi mai r[m`neau exact zece zile...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

se =tie nimic de el, a fost deportat ]nc[ ]n patruzeci... Pe mine evenimentele m-au prins aici, eram elev la liceul militar din T`rgu Mure=, dar n-am mai continuat cariera sortit[. Ei, afl[ c[ maic[-mea a le=inat, zice el, c`nd a aflat c[ tr[iesc. Dar ]mi scrie, f[r[ nici o explica\ie, s[ r[m`n unde sunt. Ei, cum pot s-o las c`nd ]n\eleg c[ nu-i de bine? Iat[ de ce fac prostia s[ m[ ]ntorc... +i ]nc[ o chestie. De-a dreptul caraghioas[. Fratele mai mic a r[mas repetent ]n ‘43, ]n clasa a treia... Ei bine, acum pred[ matematica la =coala din sat... Ce zici, grozav, nu?... — Poate de-at`ta-i a=a, c[ nu suntem noi acolo? zise Mihai =i ]nghi\i ]ncr`ncenat urm[torul p[h[ru\. Trecuse ora ]nvoirii, dar soldatul de la poart[ nu-i opri, r`se zgomotos =i le spuse ceva ne]n\eles, ]nso\indu-=i vorbele cu semnul universal al amatorilor de chefuri: un bob`rnac la g`tlej...

!

CAPITOLUL II

AURELIU BUSUIOC

Dar s[ l[s[m joaca. Cred c[ =i un copil ar ]n\elege c[ Mihai Olteanu sunt eu. +i n-are nici un rost s-o fac pe scriitorul, sunt =i a=a grafomani destui. Inten\ia mea este s[ las o m[rturie. }n plus sau unic[, nu conteaz[: ar trebui s[-mi continuu via\a cu s`c`itorul sentiment al unei datorii ne]mplinite dac[ nu a= a=terne pe filele acestui caiet adev[rul pe care ]l cunosc, adev[r care, m-am dumerit ]n ultimul timp, mai apar\ine =i altora, dar lipse=te cu des[v`r=ire ]n paginile pline de limonad[ ale celor chema\i s[ fie cronicari ai timpurilor =i lucr[rilor noastre. Declar deci sus =i tare: nu va fi o prob[ de opus literar, vor fi, repet, insemn[rile unui martor. C[ vor fi solicitate c`ndva, c[ nu vor fi, nu pot s[ =tiu. Cert este c[ ]n condi\iile de azi o ]ncercare de a le face publice ar echivala cu o sinucidere. +i mai declar c[ nu voi ]ncerca nicidecum s[ trag spuza pe propria turt[, chipurile a=a au fost timpurile... Nu, de zece ori nu! A=a au fost oamenii. Iar subsemnatul — nu mai pu\in om. +i nu inten\ionez s[ m[ automenajez. Cred c[ treapta cea mai de jos a la=it[\ii este s[ nu fii sincer nici c`nd stai de vorb[ cu tine ]nsu\i... A=adar, caietul de fa\[. }l ]ncep azi, 15 iunie 1953, la un an =i jum[tate de la „repatriere“, " burdu=it cu toate experien\ele existen\ei ]ntr-o \ar[ care refuz[ cu

]nc[p[\`nare s[ m[ considere fiu. Cel pu\in adoptiv. (De=i, de dragul adev[rului, am luat seama c[ aceea=i atitudine o are =i fa\[ de majoritatea celora ce ar trebui s[-i fie copii.) Chestiuni de ordin tehnic: Despre un jurnal nu poate fi vorba. Din zilele c`nd prin h`rtiile =i casa mea se umbla ca prin propriul buzunar am renun\at s[ fac ]nsemn[ri cotidiene. (+i nu cred c[ e un lucru r[u — memoria re\ine doar evenimentele importante, h`rtia p[streaz[ orice moft de moment.) Memorii? Cel pu\in stupid: memoriile cui? Ale c[rei persoane de seam[? Ah, dac[ nu a= g`ndi prin peni\[, dac[ a= fi avut darul s[ m[ a=ez la mas[ cu totul de-a gata ]n cap =i s[-i dau drumul f[r[ oprire =i f[r[ umbr[ de ]ndoial[! Voi scrie cum voi g`ndi ]n clipa scrisului. Mai precis — voi consemna. C[ voi fi la persoana ]nt`i, la a doua sau a treia, nu trebuie s[ m[ preocupe. Principalul e s[-mi fie depozi\ia cinstit[, corect[ =i (auto)nemiloas[. Adev[rul, numai adev[rul, nimic ]n afar[ de adev[r! (Grandilocvent, nu?...)

Aspectul exterior al ora=ului, cel pu\in pe distan\a gar[-prim[rie (pardon, Comitetul ]mplinitor or[=enesc!) =i ]n plus observat de pe platforma tramvaiului, nu promitea nimic bun. Ruine la tot pasul, doar c`teva garduri de sc`ndur[ ]mprejmuind construc\ii minore, pe la opriri zeci de gherete de lemn vopsite alandala ]ntr-un albastru otr[vit, al[turi sau ]n fa\a lor — m[su\e ]nalte, rudimentare, la care disdediminea\[ se ]nghesuie in=i de ambe sexe cu halbe sau borc[na=e din care beau pe ner[suflate vin ro=u, suficient de ro=u ca s[ mai dea culoare vaselor =i dup[ ce sunt golite. De altfel =i ]nso\itorul nostru, reprezentantul comisiei de repartizare a repatria\ilor, eman[ un duh bahic destul de accentuat, dar care nu pare s[-l deranjeze.

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

1

#

AURELIU BUSUIOC

Mai suntem doi ]n ]nghesuiala de nedescris a tramvaiului: subsemnatul =i Vasilii Vasilievici. Numeroasa lui familie a r[mas ]n gar[ pe muntele de cufere, boccele =i leg[turele. Matu=ca n-a vrut s[ p[r[seasc[ ]n ruptul capului peronul p`n[ nu-i vine trenul de Ocni\a. Gr[sanul speriat a fost ]nt`mpinat aparte de doi vl[jgani cu care a plecat ]ntr-o direc\ie necunoscut[, dar nu f[r[ s[ ne z`mbeasc[ aproape vesel: „Am =tiut eu!... S[ fi\i s[n[to=i!...“ Am a=teptat o jum[tate de or[ s[ ias[ Vasilii Vasilievici care intrase primul. A ie=it cu o mutr[ pierdut[, verde la fa\[ =i a plecat ]mpreun[ cu ]nso\itorul f[r[ s[ m[ priveasc[ m[car. Nu f[cea impresia s[ fie un ]nceput extraordinar. Am deschis u=a hot[r`t, am salutat energic =i am depus pe masa din fa\[ documentul, mai precis foaia de caiet cu antet — =tampil[, ]nm`nat[ de Rosomahov la plecare. Abia apoi am ridicat ochii ca s[ aflu la cine intrasem. Era un b[rbat chel, ]ntre dou[ v`rste, ]ntr-o tunic[ destul de roas[, f[r[ epole\i. Lu[ h`rtia, o cercet[ lung, de c`teva ori ridic[ ochii spre mine, de parc[ ar fi vrut s[-mi compare mutra cu o fotografie ]nchipuit[, apoi ]mi z`mbi larg: — Bine ai venit acas[, b[iatule! Se ridic[ de la mas[ =i ]mi str`nse m`na. Nu m-am priceput s[-i r[spund. Abia acum sim\eam c`t de extenuant[ fusese c[l[toria. — Adic[ facem a=a: aicea ai ni=te bani, pentru ]nceput. Apoi trebuie s[ te ]ntreb — ai pe cineva la care s[ te opre=ti, ni=te neamuri s[ zicem? — Trebuia s[ am, p[rin\ii! Doar la ei m-am ]ntors! }mi f[cu din deget a dojan[: — Nu trebuie s[ spui a=a. Mata te-ai ]ntors ]n patrie! Iar cu p[rin\ii matale... Treaba este c[ ei nu locuiesc aici ]n ora=. — Dar unde? Sunt gata s[ plec la ei! — Vezi matale, asta nu-i treaba noastr[. De asta se ocup[ ministerul treburilor l[untrice. Noi trebuie s[ te aranj[m pe matale, pentru c[ ai plecat de aici, din ora=. Uite, acela dinaintea matale — a fugit dintr-un sat, dar voia s[ se ]ntoarc[ aici. Nu-i bine, =i a=a nu avem loc! — Dar am plecat dintr-o cas[, nu? $

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— A\i l[sat-o f[r[ st[p`n, a fost na\ionalizat[. Acum o s[ vedem ce facem. O s[ te aranj[m vremelnic la un c[min... S[-mi fi amintit ]n clipa aceea spusele contelui cu privire la vremelnic! De fapt, nu s-ar fi schimbat nimic... De la oprirea tramvaiului am mai =erpuit mult printre ni=te ]nchipuiri de case p`n[ am dat de o =andrama lung[, s-ar fi putut spune cu etaj, dac[ primul r`nd de geamuri n-ar fi c[tat de sub p[m`nt. Noul ]nso\itor pe care mi-l d[duse chelul a tratat un timp buni=or cu o zdrahoanc[ f[r[ v`rst[, purt`nd =i ea o tunic[ militar[, probabil un semn obligatoriu al puterii. }i tot agita ]n ochi o h`rtie, tot ridica ar[t[torul spre tavan, ea cl[tina hot[r`t din cap =i ]=i tot repezea bra\ele ]nainte, de parc[ s-ar fi ap[rat s[ nu fie s[rutat[. Nu-i ]n\elegeam ce vorbesc, eram =i la distan\[ =i prea pu\in preg[tit s[ pricep ruse=te dac[ se vorbea repede =i la tonuri ridicate. „Biroul“ zdrahoancei p[rea s[ fi fost pe vremuri buc[t[ria primitiv[ a =andramalei, aceasta servind =i ea probabil drept ad[post temporar pentru sezonieri: era situat[ chiar la marginea ora=ului, dup[ c`te mi se p[rea c[-mi amintesc, cam pe-aici erau ]nainte, pe vremea zb`n\uitei mele copil[rii, gr[din[riile. }n cele din urm[ p[r\ile ajunser[ la ]n\elegere, ]nso\itorul ]mi d[du m`na =i plec[ f[r[ nici o vorb[, baborni\a m[ apuc[ de cot =i m[ ]mpinse spre o scar[ =ubred[ de lemn ce ducea ]n subsol: — Haidem, domnule... De mai bine de jum[tate de an nu mai auzisem asemenea adresare. — Iaca, zise vr[jitoarea, deschiz`nd o u=[ de placaj spre o c[m[ru\[ joas[, dat[ cu un var ]ndoelnic, ]n care se ]nghesuiau abia-abia trei paturi cu plas[ metalic[, un dul[pa= =i el de furnir nevopsit =i o mesu\[ cu un singur taburet. Lumina zilei abia se strecura printr-un gemule\ la nivelul cur\ii.- Tot ce avem mai bun. E=ti martor c[ n-am vrut s[ te primesc, singur nu e=ti pentru a=a hotel, omul se vede, dar parc[ ai cu cine vorbi! Sim\eam c[ ro=esc. — Nu-i mare lucru, c`teva zile... — A=a \i-au spus? Apoi dac[-i crezi... Vas[zic[, s[ =tii: dup[ ora zece seara u=a se ]nchide =i to\i str[inii pleac[. Treaba ceea-i

%

AURELIU BUSUIOC

]n ograd[, baia tot acolo, o dat[ pe s[pt[m`n[, s`mb[ta. Ligheanu-i sub pat. M[ pufni r`sul: — P[i ce-i aicea, c[min sau ]nchisoare? Femeia se posomor]: — Iaca asta s[ n-o mai faci. Cu a=a glume po\i s-o p[\e=ti r[u... Aicea-i alt[ lume. Trase taburetul l`ng[ patul pe care m[ a=ezasem =i de pe care aveam s[ m[ ridic mai apoi cu greu — plasa de o\el cobora p`n[ la podea: — Ei zi, cum ]i acolo? Tot cum a fost? Mai r[u?... Cum \i se pare aici?... Avea un z`mbet bl`nd cu toate tr[s[turile severe ale fe\ei. Ce puteam s[-i spun eu, plecat de-aici copil? C[ dealul ce urc[ de la gar[ spre centru mi s-a p[rut infinit mai mic dec`t pe vremea c`nd ]l coboram cu s[niu\a?... +i-apoi ce ]nseamn[ „mai bine, mai r[u“ c`nd aproape zece ani ai dus-o ca frunza pe ap[, dup[ copil[ria cu lec\ii de c[l[rie =i c[m[=i de noapte primenite o dat[ la trei zile?... — +tiu eu, doamn[? De-acolo-s multe de povestit. Iar aici... Abia am sosit... Ea s[ri de pe scaun. — Chiar a=a, proasta de mine! Maria Petrovna ]mi zice. Am o fat[... M[ritat[ la Pite=ti. Din ‘44 nu mai =tiu nimica de d`nsa, nici o veste... Oi fi av`nd nepo\i ori nu... Deschise u=a s[ plece: — E=ti numai funingine. S[ apuci ligheanul peste vreo jum[tate de ceas, am s[-\i pun dou[ c[ld[ri pe plit[, facem azi zi de baie. +i aranjeaz[-te bine, vreo dou[ s[pt[m`ni ai s[ fii singur ca un boier. Vecinii matale sunt ]n concediu...

2

Locotenentul Gropa de la Ministerul „treburilor l[untrice“ m[ \inu ]n anticamer[, mai precis ]n coridor, o or[ ]ntreag[. }n cele din urm[ ]mi deschise personal u=a grea, ]mbl[nit[ cu foi de tabl[ neagr[, =i & m[ pofti cu un semn din cap.

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Era un tip scund, bufurile pantalonilor ]i veneau sub genunchi, ceea ce ]l f[cea =i mai mic, proasp[t b[rbierit =i mirosind de la o po=t[ a parfum strident, contrast`nd v[dit cu interiorul cazon al biroului. +i mai era at`t de blond ]nc`t dintru ]nceput mi s-a p[rut chel. Probabil oxigenat, pentru c[ spr`ncenele dese care-i str[juiau ochii mici erau negre. S-a gr[bit s[ m[ a=eze pe un scaun din fa\a mesei, probabil ca s[ ne egal[m ]n ]n[l\ime. — Repatriat, vas[zic[, oft[ el dup[ ce-mi cercet[ h`rtia. Deschise u=a unui dulap de metal =i ]ncepu s[ mi=te cu degetul prin cliturile de mape care-l umpleau p`n[ la refuz. — +i de ce, m[ rog, a=a t`rziu? — Am sosit abia ieri. — Ba nu, de ce te-ai repatriat a=a t`rziu? G[si mapa c[utat[, o tr`nti pe mas[ =i se a=ez[. — Ei? P`n[ acum fusesem felicitat pentru cererea de a m[ repatria. — Din felurite motive... Am fost student, voiam s[ termin mai ]nt`i facultatea... +i apoi... — +tim pove=tile astea... Dar s[-\i spun =i eu ceva: a\i a=teptat ca noi s[ ridic[m \ara din ruina care-a\i l[sat-o ]n urma voastr[ =i c`nd a\i aflat c[ st[m iar[=i bine — hop =i voi cu dorul de patrie... A=a-i?... Voia s[ m[ provoace? De ce? M[ c[lca pe nervi. — Domnule... Tovar[=e locotenent, ce trebuie s[ fac acum? S[ m[ ridic =i s[ plec? }ncepu s[ r`d[: — }ncearc[! Apoi pe un ton ]mp[ciuitor: — Crezi c[ n-au venit =i din [=tia? Nu de tine-i vorba... — Motivul principal pentru care m-am repatriat a fost c[ vreau s[ m[ reunesc cu familia. Nu =tiu nimic despre p[rin\ii mei, se afl[ aici de doi ani =i nu am nici o =tire de la ei. Mi s-a spus c[ dumneavoastr[ o s[ m[ dumeri\i ]n privin\a asta. Unde ]i pot g[si? Locotenentul desf[cu mapa, ]ncepu s-o r[sfoiasc[, apoi scoase dintr-un plic documentele mele pe care mi le luase c[pitanul de la comisie: buletinul, certificatul de na=tere, matricola...

'

AURELIU BUSUIOC

— Mihail Alexeevici Olteanu, la p[rin\ii t[i o s[ mai revenim... Acum trebuie s[ facem a=a ca s[ ai un document, s[ te po\i numi cet[\ean sovietic... +i pentru asta ai s[ ne scrii o autobiografie... Tot, absolut tot! C`nd =i de ce ai plecat, cu ce te-ai ocupat, ce neamuri =i unde le ai... Vorbea o limb[ nea=teptat de corect[. Din c`nd ]n c`nd m[ tot fulgera g`ndul s[-l compar cu un tip care terminase liceul c`nd eram eu ]ntr-a-nt`ia, ]n patruzeci... }i tot vopseam p[rul ]n negru =i suprapuneam chipul din fa\a mea peste cel vag p[strat ]n memorie. P[reau s[ se potriveasc[... Dar... Gradul... Doar locotenent ]ntr-at`ta r[stimp?... — Uite-aici ni=te h`rtie, ]n cap[tul coridorului este o mas[, ai tocuri =i cerneal[. Cum termini, ]mi ba\i la u=[. Da, ca s[ nu uit: completezi =i ancheta asta. Cu propria biografie am scos-o la cap[t c`t se poate de onorabil. Nu era mare lucru s[ \ii minte c[ te-ai n[scut ]n ‘29, cum \i-au fost boteza\i p[rin\ii =i surorile =i c[ singura rud[ ce-o mai ai e veri=orul de la Turnu M[gurele, care, m[garul, nu s-a catadicsit s[-\i r[spund[ la scrisoarea din octombrie... Mai anevoie a fost cu chestionarul: ]ntreb[rile erau puse ]n rus[ =i rom`n[, dar cu acelea=i caractere ruse=ti... Mi-a luat repezit h`rtiile din m`n[, le-a privit o clip[ =i a explodat: — Tu din ce lun[ ai picat, Olteanu? }n ce \ar[ te afli? Aici este Republica Sovietic[ Socialist[ Moldoveneasc[, care are limba ei, alfabetul ei, =i cet[\enii ei! Ce na\ionalitate ai dac[ e=ti tr[itor aici? Cine s[ ]n\eleag[ ce-ai scris cu hieroglifele astea rom`ne=ti? Mi-am luat inima ]n din\i: — Parc[ a\i terminat acela=i liceu unde-am ]nceput eu ]nv[\[tura... M[ privi uluit peste poate: — De unde-ai scos-o =i pe asta? — Era\i ]n echipa de oin[ a =colii... Cl[tin[ din cap =i z`mbi. — Da... Aveam o lovitur[ serioas[...Mai \ii minte cum m[ strigau? — Bomba... — Da... Bomba... !

R[mase a=a, z`mbind, c`teva clipe. Apoi scutur[ din cap, de parc[ ar fi vrut s[ se lepede de ni=te amintiri nepl[cute: — Norocul t[u, Olteanu... nu preciz[ ce anume noroc. — Ia ancheta asta curat[ =i m`ine diminea\[ te prezin\i cu am`ndou[ documentele scrise ]n alfabetul oficial al \[rii... Parc[ se ]nva\[ limba rus[ ]n Rom`nia, ce dracu!... — Dar...- ]ndr[znii eu. — M`ine, m`ine l[murim toate! — =i ]ncepu s[ r[sfoiasc[ h`rtiile de pe mas[.

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Orice s-ar spune, dar te sim\i cu totul altfel de om c`nd ai o legitima\ie ]n buzunar. Traversezi la ro=u, n-ai un ban s[ pl[te=ti amenda =i te treze=ti la mili\ie, unde, dup[ multe =i ]nc`lcite explica\ii, a=tep\i c`teva ore p`n[ se fac cercet[rile de rigoare, ca ]n cele din urm[ s[ \i se fac[ v`nt pe u=[ f[r[ nici o scuz[, ba mai mult: — Vezi, data viitoare nu mai scapi a=a u=or! Exact ce mi s-a ]nt`mplat ]n timp ce m[ ]ndreptam spre „treburile l[untrice“ ca s[-mi ridic pa=aportul, cum i se zice aici buletinului de identitate. +i unde? La unicul stop din tot ora=ul... Ora la care trebuia s[ m[ prezint fusese astfel dep[=it[ cu multe altele =i c`nd am b[tut la u=a locotenentului Gropa (m-a corectat r[spicat c`nd am ]ncercat odat[ s[-i pronun\ numele corect!), aveam serioase str`ngeri de inim[: m[ aflam la al doilea delict ]ntr-o singur[ jum[tate de zi! Contrar a=tept[rilor, m-a acceptat ]n birou, de=i trecuser[ orele de program, =i m-a ]nt`mpinat r`z`nd: — Abia ai devenit cet[\ean sovietic =i te-ai =i pus pe ]nc[lcat ordinea public[? +ansa ta c[ m-au sunat pe mine, altfel ai fi aflat cum se doarme pe podea de ciment. Cinstit vorbind, nu-l prea puteam ]n\elege: ba era atent =i ]n\eleg[tor, ]ncerc`nd s[-mi fie un fel de ghid ]n labirintul birocratic al „treburilor“, ba se ]nfuria ca un tigru, cum a f[cut-o c`nd a citit ]n anchet[ la punctul „na\ionalitatea“ — „rom`n“. A luat tocul =i l-a repezit cu at`ta furie peste cuv`nt, de-au zburat buc[\i din formular =i m-a pus s[-l completez a doua oar[ de fa\[ cu el. !

AURELIU BUSUIOC

!

— Nu e=ti rom`n =i bag[-\i bine ]n cap lucrul [sta! Aici tr[iesc moldoveni, rom`nii au murit!... Ce-i drept nu m[ speriase ]ntr-at`t zbieretul lui isteric, c`t faptul c[ trebuia s[ m[ mai spetesc o dat[ desen`nd „j“-urile, „i“-urile moi =i mai cu seam[ „[“-ul pe care-l c[utasem jum[tate de noapte =i-l g[sisem abia cu ajutorul Mariei Petrovna... N-o s[ ]n\eleg niciodat[ cum se face c[ piere ]n\elesul oric[rui cuv`nt, nu mai vorbesc de expresiile neao=e, c`nd ]ncerci s[-l scrii cu alte caractere dec`t cele ce-i sunt proprii. }mi amintesc din liceu — un coleg evreu mi-a scris numele cu literele alfabetului lor: am cerut confirmarea de la vreo trei cona\ionali de-ai lui ca s[ m[ conving c[ e vorba de numele meu anume, =i nu de o fars[... De-aceea =i celor ]n=irate aici le dau haina fireasc[. Unul Dumnezeu =tie c`t de greu ]mi vine s[-mi transcriu cu slavone articolele, dac[ nu le-a= scrie de la ]nceput a=a cum m-am deprins de mic, probabil ar fi totul o aiureal[. G`ndesc cu litere latine, asta e! _ Hai, Oltene, c`nt[ =i d[n\uie=te! }ncep`nd cu ziua de azi, patru ianuarie, una mie nou[ sute cincizeci =i doi, e=ti cet[\ean deplin, cu pa=aport al marii Uniuni Sovietice! Te bucuri? — M[ bucur, fire=te, tovar[=e locotenent. Sigur c[ m[ bucur... Dar... — Bucuria asta nu admite nici un dar! Sau este, sau nu este! }\i spun nu ca s[-mi fii recunosc[tor: nu mi-a fost tocmai u=or s[-\i ob\in documentul. Ce-i drept, e vremelnic, dar peste =ase luni... Bietul conte S. Ce-ar fi zis s[ aud[ =i ]n asemenea caz termenul „vremelnic“?... — Da, peste jum[tate de an sper s[-\i ]nm`nez un pa=aport pe via\[, de=i, dac[-i la o adic[, sunt ni=te probleme... Nu mai puteam r[bda. Sim\eam c[ explodez. Se juca cu mine de-a =oarecele =i pisica? — Tovar[=e locotenent! C`t o s[ v[ bate\i joc de mine? Ce-i cu p[rin\ii mei? Unde sunt? Dumneavoastr[ a\i avut p[rin\i vreodat[?... }l v[zui cum p[le=te, cum se sprijin[ cu ambele m`ini de mas[ =i se a=eaz[ ]ncet, aproape b[tr`ne=te pe scaun. M[ a=teptam s[ cheme garda...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

}=i plec[ privirile ]n podea: — Tocmai la asta voiam s[ ajung. Vorbea ]ncet, aproape =optit. Dar mai ]nt`i dac[ am avut p[rin\i... Am avut. Au fost f[cu\i buc[\i ]mpreun[ cu un fr[\ior la primul bombardament nem\esc al Chi=in[ului. }n ‘41... Iar acum... despre p[rin\ii t[i... Se ridic[ de la mas[ =i ]=i trase un scaun ]n fa\a mea. Cred c[ nu prea ai bani... Ar trebui s[ cau\i ceva de lucru, oricum anul pentru facultate-i pierdut. P[rin\ii t[i n-au s[ te poat[ ajuta. — Mor\i?... — Tat[l t[u a fost condamnat ]n februarie cincizeci la zece ani de lag[r pentru colaborare cu inamicul. Mama =i surorile au dorit s[ se afle ]n preajma lui... — Deportate?... — Hm... Un fel de surghiun voluntar... Se ridic[ de pe scaun =i ]ncepu s[ m[soare odaia ]n curmezi=. — Decembriste! Avea s[ treac[ ceva timp p`n[ s[ aflu ce ]nsemna acest cuv`nt. }mi arunc[ pe mas[ un bile\el: — Iat[-le adresa. — +i a tat[lui meu? El ridic[ spr`ncenele: — P[i \i-am spus, nu? Primii cinci ani ]i face f[r[ dreptul de a coresponda...

!!

CAPITOLUL III

1

AURELIU BUSUIOC

C[minul, de=i nu-mi prea d[ m`na s[-l numesc a=a, baraca adic[, ]n care locuiesc, apar\ine Uzinei mecanice, una din pu\inele intreprinderi care dispune de asemenea „lux“. A fost ]nfiin\at[ de cur`nd, speciali=ti =i muncitori =i-a adus din toate p[r\ile, ucenicii ]ns[ =i i-a recrutat de pe loc, de=i majoritatea sunt ne=tiutori de limba locului =i nici nu prea las[ impresia c[ doresc s-o =tie. A=a c[ vorbim cu to\ii ruse=te. Nu mi-am imaginat niciodat[ c[ se poate ]nv[\a o limb[ str[in[ cu asemenea vitez[: n-am nici dou[ luni de c`nd m[ aflu aici =i m[ pot descurca bini=or, ]n orice caz am realizat ]n acest r[stimp de zece ori mai mult dec`t am reu=it ]n cei doi ani de facultate! }ntr-adev[r, dac[ vrei s[-l ]nve\i pe cineva s[ ]noate — f[-i v`nt ]n ap[. Ce-i drept, dac[ alegi metoda aceasta de studiu, e bine s[-ti alegi =i mediul: al meu e muncitoresc, cu un vocabular oarecum specific, fapt care m-a pus de vreo c`teva ori ]n situa\ii idioate. O v`nz[toare de la o alimentar[ din centru cu care intrasem ]ntr-un mic conflict era c`t pe ce s[ m[ p[lmuiasc[... Oricum, nu mai sunt vi\elul din primele zile, m[ descurc. +i a pornit bine totul pe la ]nceputul lui ianuarie, c`nd s-au ]ntors din vacan\[ (sau concediu) „elevii“ =colii de ucenici ai uzinei, locatarii c[minului (am pus „elevii“ ]n ghilimele pentru c[ v`rsta medie a lor e cam de dou[zeci-dou[zeci =i cinci de ani!), vl[jgani care ar fi trebuit s[ fie de mult cel pu\in capi de familie, dar care ]=i l[saser[ vechile meserii ca s[ le aleag[ pe cele de strungar, frezor, l[c[tu=, !" mai b[noase, =i mai ales de dorul unui pat gratuit =i sigur.

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Era spre sear[, afar[ ningea de mai mare dragul, tocmai terminasem de scris cea de a cincea scrisoare c[tre mama =i surioare, c`nd u=a se d[du de perete ca ]n urma unei explozii =i od[i\a se f[cu deodat[ =i mai mic[, =i mai rece de z[pada scuturat[ de pe dou[ mog`lde\e ap[rute de nu se =tie unde... (Locotenentul Rota ]mi d[duse adresa mamei, dar ]mi interzisese s[ m[ g`ndesc la o plecare ]ntr-acolo: zona era ]nchis[... Interdic\ie, de altfel, inutil[: mi-ar fi trebuit o groaz[ de bani av`nd ]n vedere distan\ele, iar din banii „pentru ]nceput“ ]ncasa\i la sosire abia de-mi mai r[m[seser[ ni=te jalnice resturi... A=a c[ m[ apucasem s[ le scriu celor dragi zilnic, ]n n[dejdea c[ odat[ =i odat[ va trece =i ]n calitate cantitatea...) Mog`lde\ele, dup[ ce-=i aruncar[ paltoanele =i c[ciulile pe paturi, se dovedir[ a fi doi tineri cam de seama mea, ceva mai scunzi =i neb[rbieri\i. Unul, ro=catul, pusese ]ntr-un col\ un butoia= suficient de p`ntecos, cel[lalt, smeadul, ridic[ de pe podele un rucsac =i ]l tr`nti pe mas[ peste h`rtiile =i uneltele mele de scris. — Privet! strig[ ro=catul. — Privet, repetai =i eu. Numai c[ nu prea =tiu ruse=te. — Noroc, smeadul ]mi ]ntinse m`na =i mi-o str`nse ca ]ntr-o menghin[. E=ti nou? — Destul de vechi, ]ncercai eu s[ glumesc. Dar ca vecin de camer[ — nou. — Asta-i bine. Nu-mi elibera m`na =i m[ durea. Fedea m[ cheam[. Da’ pe el, f[cu din cap spre ro=cat, Timofei. El ]i rus. Da’ pe tine? — Dac[-mi dai drumul, ursule, ]\i spun. Mihai m[ cheam[. R`se mul\umit: — Da, nu m[ jelui, sparg nuca cu dou[ degete. Da’ tu ai m`ini de cucoan[. E=ti de-aceia, cum le zice... — Student de fapt. — Tot un drac. Am f[cut din sat p`n[ la sta\ie doisprezece kilometri, pe jos. Am cerut de la presedatel o sanie =i ne-o dat o sul[. A=a c[ str`nge-\i de pe mas[ h`rtiile s[ m`nc[m. Se ]ntoarse spre ro=cat: — +i s[-i tragem o b[uturic[ de mama focului, a=a-i, Timofte? — +to? !#

AURELIU BUSUIOC

— Nu ]n\elege nici o plea=c[! Tare-s pro=ti. L-am luat la mine c[ n-are unde se duce, n-are pe nimeni, a crescut pe sub garduri. B[iat bun, ai s[ vezi... Tr[sei scrisoarea de sub rucsac, era p[truns[ de gr[sime dintr-o parte ]n alta. Timofei scoase din afundul dulapului dou[ borc[na=e, o cea=c[ de aluminiu =i o farfurie =tirb[. Apoi din buzunar un briceag ieftin ]n form[ de pe=te =i se apuc[ de aranjat masa. Merindele nu impresionau prin calitate — o halc[ de sl[nin[ ]nvelit[ ]ntr-un =tergar de cas[ — ea ]mi nimicise scrisoarea —, o p`ine plat[ de secar[, un calup de br`nz[ pe care se mai putea distinge un fragment umed de ziar cu, probabil, r[m[=i\ele unui titlu „S[ d[m statulu...“ =i o torbi\[ cu nuci. Tot din sac mai ap[ru =i o sticl[ de trei kile, ]mi amintesc c[ pe vremuri avea mare pre\ la \ar[ =i era numit[ „=tof“, plin[ ochi cu un lichid tulbure eman`nd, c`nd Timofei ]i scoase dopul improvizat dintr-un v`rf de =tiulete, un miros care-\i ]ntorcea nasul. — Rusul nu bea dec`t samahonc[, pufni Fedea. Acas[ ne-a b[ut-o toat[ c`t[ a g[tit-o tata pentru Pa=te. Ori se mai crucea mama, ori nu! Timofei z`mbi nevinovat, ]n\elegea c[ despre el e vorba, =i ne invit[ cu un gest larg s[ lu[m parte la festin. Cu m`na pe inim[ recunosc c[ totul picase la \anc. De diminea\[ luasem doar un ceai =i o gogoa=[ cu magiun la osp[t[ria Institutului de Agronomie, iar la pr`nz — m[ servise Maria Petrovna cu o pl[cint[ cu dovleac. Resursele financiare ]mi erau la p[m`nt... Decanul facult[\ii de zootehnie nu-mi putuse comunica nimic ]ncurajator. }n primul r`nd c[ era prea t`rziu, ]n al doilea r`nd posibil c[ Ministerul }nv[\[m`ntului n-o s[-mi recunoasc[ am`ndoi anii de studii, ]n al treilea r`nd — va trebui s[ vin cu limba rus[ la zi, sunt obiecte la care n-au al\i profesori. R`ndurile erau prea multe =i chiar ]n caz de reu=it[ bursa studen\easc[ nu era suficient[ pentru o existen\[ fie ea =i la limit[... Vizita aceasta m[ f[cu s[ iau hot[r`rea definitiv[ de a ]ncheia socotelile cu agronomia. — Ei, zise Timofei, iar Fedea m[ tot ajuta s[ ]n\eleg ceea ce nu !$ eram ]n stare s[-mi traduc, s[ bem, vas[zic[, pentru cuno=tin\[!

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Sunetul iscat la ciocnitul „paharelor“ nu era c`tu=i de pu\in cristalin, vinul ]ns[ se dovedise a fi bun, a=ijderea m`ncarea... Timofei goli cana umplut[ ochi cu holerc[ din dou[ ]nghi\ituri. Era a doua oar[ c`nd mai vedeam asemenea performan\[. Prima dat[ ne l[sase pe to\i cu gura c[scat[ un soldat sovietic ]n septembrie ‘44, c`nd ne intrase ]n cas[ f[r[ s[ bat[, inspectase ]n t[cere camera =i se oprise ]n dreptul bufetului. N-o mai a=teptase pe mama s[-i dea chei\a, sparse vitrina cu stratul automatului =i lu[ sticla de sec[ric[ ce-l a=tepta de c`teva luni pe tata, mobilizatul f[r[ adres[... Izbi fundul sticlei cu palma =i f[r[ nici un efort vizibil ]nghi\i jum[tate de litru din lichidul verzui, al c[rui gust =i t[rie le =tiam =i eu, ]n secret. Lu[ apoi dopul de pe podea, puse sticla ]n buzunar =i se r[sti la mama, care-l privea ]nm[rmurit[: — I=cio davai! Mamei ]i pierise glasul =i tot ridica din umeri =i arunca m`inile ]n l[turi, ]n semn c[ nu mai avem alt[ sticl[. — Netu, netu! — am intervenit eu desperat de pe pat unde m[ l[sasem cu picioarele t[iate la apari\ia lui. El m[ privi cu ochi tulburi, m[ ridic[ de um[r =i m[ arunc[ ]nl[turi. Apoi ridic[ a=ternutul, perna, salteaua =i constat[ mirat c[ nu g[se=te nimic. Era prea auster interiorul unei ]nc[peri ocupate de ni=te fugari de r[zboi. Soldatul morm[i ceva neinteligibil =i plec[ f[r[ s[ ]nchid[ u=a. Parc[ o v[d =i acum pe mama cu fa\a alb[ ca varul. — Dac[ moare? O s[ fim ]mpu=ca\i! Ai v[zut c`t a b[ut?... Mica agap[ a luat sf`r=it nea=teptat de repede: la cea de a treia can[ Timofei a ]ncercat s[ ne spun[ ceva deosebit de important, judec`nd dup[ sfor\[rile depuse, n-a putut ]nghi\i dec`t jum[tate din licoarea greu mirositoare =i a=a ]mbr[cat cum era s-a pr[bu=it pe pat. — N-o s[-i fie r[u? A b[ut aproape un litru... Fedea ]ncepu s[ r`d[ de pr[p[denie: — Apoi asta-i b[utur[? C`nd nu-i ostenit, atunci s[-l vezi! M`ine diminea\[ are s[ arate ca un p[p[na=... !%

Am r[mas am`ndoi s[ vorbim p`n[ dup[ miezul nop\ii. Era Teodor, cel pu\in a=a zicea c[ a fost botezat, de prin p[r\ile Lipcanilor, f[cuse patru ani de armat[ prin toat[ Asia, la demobilizare g[sise satul pref[cut ]n colhoz, =i: — |i-oi spune curat, nu aveam nici un chef s[ r[m`n acas[: o bun[ parte din neamuri murise de foame, pe al\ii i-au dus chiar c`nd m-am ]ntors eu, ]n ‘49... Cum unde? }n Siberia! Era mare s[r[cie =i jale, a=a c[ m-am dat ]ncoace, la construc\ii. Doi ani la construc\ii l-au convins c[ nici bogat n-are s[ ajung[, nici gospodar la casa lui, a=a c[: — Iaca, ]nc[ patru luni de =coal[ =i am s[ fiu strungar! C`=tig[ bine, al dracului, muncitorii [=tia! Mai mult ca un inginer!... Dar tu ce ai de g`nd s[ faci? A fost, a= putea spune, o discu\ie istoric[. O discu\ie care a pus bazele celei mai lini=tite, aproape fericite perioade din via\a mea care ]ncerca s-o ia de la ]nceput...

2

AURELIU BUSUIOC

Au r[mas departe ]n urm[ o sumedenie de fleacuri menite parc[ anume s[ complice existen\a cet[\eanului. Viza de re=edin\[, aceast[ inven\ie necunoscut[ aiurea, de fapt o prelungire a statutului de iobag, prin care e=ti legat de un loc anume =i f[r[ de care nici la lucru nu te po\i angaja, nici o recomandat[ la po=t[ nu po\i primi, mi-a fost ob\inut[ de Maria Petrovna, probabil dintr-un sentiment de mil[: „N-ai s[ te descurci singur, e at`ta alerg[tur[...“ Viza este, bine]n\eles, „vremelnic[“, la fel ca pa=aportul... Abia buchisind inscrip\iile f[cute cu tu= ]n cadrul unei =tampile-dreptunghi descop[r cu groaz[ c[ pa=aportul... nu-mi apar\ine! Este emis pe numele lui Oltian Mihail... Locotenentul Gropa m-a murat dou[ ore ]n coridor ]nainte de a-mi preda o lec\ie popular[ despre faptul c[ statul =tie mai bine dec`t tine cum te cheam[ =i cine e=ti. N-a mai r[mas nici urm[ din ceea ce mi se p[rea a fi bun[voin\[ =i compasiune la ultima ]nt`lnire. — }n Uniunea Sovietic[, cet[\ene Olteanu, numele de familie se !& scriu potrivit unor norme bine stabilite. Prenumele — la fel. Dar dac[

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

vrei numaidec`t s[ por\i acela=i nume cu fostul rege al vecinilor, spune-o deschis: avem locuri speciale pentru monarhi=ti! +i ]n general, ar fi bine s[ =tii c[ nu am timp s[ m[ ocup de fleacuri! (La vre-o dou[ s[pt[m`ni, c`nd am fost trimis de la comisariatul militar s[ l[muresc ]n ce lun[ sunt n[scut totu=i, a opta sau a noua, augustul meu era notat curios cu, chipurile, romanul VIIII, am g[sit un alt ofi\er ]n biroul lui. „Pe ce ]ntrebare ai venit? Personal[ sau de slujb[?“ I-am ar[tat documentul. A scris pe verso luna corect[, a semnat =i a pus =tampila.“ Mari chi\ibu=ari militarii [=tia“ — p[rea indignat. L-am ]ntrebat de locotenent. „Cet[\eanul Gropa nu mai lucreaz[ aici. Sunte\i prieteni?“ Bine]n\eles, nu eram. Lu`nd-o ]naintea evenimentelor: peste vreun an l-am ]nt`lnit ]nt`mpl[tor pe fostul oinist: un binevoitor trimisese la minister o scrisoare anonim[ cu o fotografie de-a lui ]n uniform[ de str[jer. De prin clasa a treia sau a patra de liceu. Lucrurile n-au ajuns p`n[ la pu=c[rie, dar din partid =i din minister fusese eliminat...) A r[mas ]n urm[ =i comisariatul militar cu vizita lui medical[ ]ntr-o sal[ c`t un stadion, unde, ]ntr-o coloan[ nesf`r=it[, am fost nevoit s[ trec prin fa\a a vreo zece doctori. +i ]n fa\a tuturor, chiar =i a oculistului — ]n pielea goal[. }njositor, fire=te, dar =i mai ]njositor mi s-a p[rut s[ m[ ]ntorc acas[ ]ntr-o pereche de pantofi sc`lcia\i =i puturo=i, cu vreo dou[ numere mai mici dec`t port: solizii mei bocanci „Dermata“ disp[ruser[ ]n timpul vizitei medicale. „Treaba te prive=te, noi nu suntem paznici!“ mi s-a spus, =i am fost nevoit s[ m[ mul\umesc cu ce r[m[sese dup[ plecarea tuturor. Noroc de pantofii ce-i mai aveam ]n cuf[r. +i-apoi... A venit prim[vara! Nici un ecou la scrisorile mele. Nu renun\ nici pe o clip[ la inten\ia de a pleca totu=i s[-mi g[sesc familia. M-am interesat de pre\ul celui mai ieftin bilet de tren p`n[ ]n regiunea Kurgan: prin decembrie a= putea aduna suma pentru dus-]ntors, cu condi\ia s[ pun deoparte jum[tate din c`=tig. Da, din c`=tig, pentru c[ de la ]nt`i februarie lucrez ]n atelierul de t`mpl[rie al Uzinei mecanice: fac ambalaje pentru produsele uzinei, mai precis l[zi de lemn. Ucenicia mea a durat vreo c`teva zile, dup[ care am fost ]ncadrat t`mplar de cea mai joas[ califica\ie, dar cu perspective! !'

Ideea a fost a lui Fedea: „M[i omule, apoi la noi se caut[ lucr[tori cu lum`narea. Drept c[ la lemn[rie c`=tigul nu-i a=a mare ca la strung, dar tu n-ai nici o meserie!“ De fapt, dup[ p[rerea Mariei Petrovna, am f[cut o prostie. Ea se ]n\elesese deja cu directoarea unei alimentare, rud[ ]ndep[rtat[, s[ m[ angajeze la magazinul ei hamal. „+i bani buni=ori, =i m`ncare pe degeaba, ba uneori =i c`te-o b[uturic[...“ Dar... Prea ]mi era cunoscut statutul hamal`cului din anii de facultate... M`nuirea ciocanului =i b[tutul cuielor cer aten\ie sporit[, la ]nceput unghiile negre =i degetele zdrelite mi-ar fi putut tr[da cu u=urin\[ ocupa\ia, dar colectivul atelierului m-a primit cu bun[voin\[ =i n-a f[cut nici un secret din specificul meseriei. Singurul lucru pe care nu-l puteau ]n\elege colegii de munc[, ba pe unii chiar ]i f[cea suspicio=i, era refuzul meu categoric de a vizita dup[ program bodegile din apropiere (uneori, c`nd ne lipsea materia prim[, chiar =i ]n timpul programului!), =i de a participa ]n timpul pauzelor la aprinsele lor partide de domino. M-a scos din cauz[ Fedea: „Au s[ te lase ]n pace, n-ai nici o grij[! Le-am spus c[ e=ti alcoolic, abia te-ai lecuit!“

AURELIU BUSUIOC

3 Pe la sf`r=itul lui aprilie s-a nimerit o zi s[ ]n\eleg c[ Dumnezeu nu m[ uitase cu totul. }ntorc`ndu-m[ de la atelier, am g[sit-o pe Maria Petrovna ]n prag. Dup[ z`mbetul cu care m[ ]nt`mpina am ]n\eles c[ m[ a=tepta anume pe mine. — C`nt[ =i joac[, Mihail Alexeevici! Ai scrisoare!... Am luat triunghiul-scrisoare cu m`inile tremur`nd, de parc[ m-a= fi temut s[ nu m[ frig[. Scrisul nu era al mamei... +i nici scrisoarea. O mai p[strez.

Bun[ ziua ori bun[ sara tovar[=e Mihai! }\i scrie m[tale po=t[ri\a Elena Josanu de la po=ta din \entrul " raional Pobeda din oblastea Kurgan. Scrisorile matale au ajuns t[ti,

— Ei iaca, ]ncerca s[ m[ ]mb[rb[teze Fedea, tu te plictise=ti, dar trebuie s[ te bucuri, m[car =tii c[ tr[iesc! Timofei ]ncerc[ s[ m[ ajute ]n felul lui. Se ]ntoarse ]ntr-un picior de la magazin cu o sticl[ de votc[, umplu cele dou[ borc[na=e =i cana de aluminiu =i ne invit[: — Vestea asta bun[ trebuie stropit[! Am dat peste cap borc[na=ul cu cele mai bine de o sut[ de grame de otrav[ =i nici nu le-am sim\it. Am scris apoi o scrisoare pe trei pagini ca s[ mul\umesc inimoasei po=t[ri\e, alta pentru mama =i surioare, apoi am stat ]n pat ]ntreaga noapte f[r[ s[ pot ]nchide un ochi. Aveam mereu ]n fa\[ imaginea unei imensit[\i albe, cu a=ez[ri abia distincte sub nesf`r=itul lin\oliu ]n\epenit de ger, c[r[ri ca ni=te defileuri s[pate ]n om[tul ad`nc, =i patru fiin\e dragi b[t`nd c[r[rile acestea acolo, la cap[tul lumii, la sute de kilometri de ultimul punct ce mai poate contacta cu lumea. Vedeam aievea interiorul unei izbe mai r[s[rite, ]n care mama, aceast[ f[ptur[ supl[ =i fragil[, cu glasul r[gu=it de frig, ]ncearc[ s[ explice copiilor de v`n[tori =i t[ietori de lemne sau, cine =tie, poate chiar celor ale fo=tilor viticultori =i liv[dari, deosebirea dintre be\i=oare =i cercule\e... +i mai vedeam, ]n penumbra din fundul acelei ]nc[peri, estompate de trecerea timpului, dar put`nd fi u=or recunoscute, trei feti\e — trei gra\ii, cum le tachinam c`ndva, — Lenu\a, Tincu\a =i Ani=oara, mezina... +i numai o figur[ n-o puteam fixa nicicum pe imaginarul ecran al memoriei. Tata...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

numa c[ m[mica nu mai face cur[\enie aici la po=t[, o fost trimas[ ]nv[\[toare ast[ toamn[ ]ntr-un sat la dou[ sute de kilometri, drum nu este =i p`n[ nu s-a duce ghia\a n-avem cum s[ le trimetem ei. Dar s[ n-ai grij[, cum or porni parahoadele a s[ le trimetem. S[ n-ai grij[ c[ ele sunt s[n[toasae =i o duc bini=or. Cum mai este acolo ]n locurile noastre dragi? Cred c[ de-amu au ]nflorit zarz[rii. Elena Josanu.

"

CAPITOLUL IV

1 |i se ]nt`mpl[ uneori — a=a e? — s[ te ag[\i de amintiri cu desperarea unui alpinist care ]n implacabilul s[u drum spre pr[pastie apuc[ tot de ce i se ating m`inile: smocuri de iarb[ care refuz[ s[-l opreasc[, col\uri de st`nc[ ce se f[r`m[ ori ]i zdrelesc degetele sau, ]n sf`r=it, v`na viguroas[ a unei r[d[cini de tis[, bra\ul ]ntins al sor\ii p`n[ te afl[ fr`nghia salvatoare, ori scurt popas p`n[ la resemnarea de unde ]ncepe iar zborul spre neant. +i iat[-te, ]n dezechilibrul t[u deasupra h[ului, st[p`n al unei ve=ti, fie ea =i indirect[, dar asemeni r[d[cinii aceleia — salvatoare. Va fi m`na proniei? Va fi popasul ]nainte de abandon?...

AURELIU BUSUIOC

Filmul:

"

O c[su\[ cochet[, pe coasta unui deal cu liziera p[durii pe creast[. Satul din vale at`t de ]necat ]n verdea\[, ]nc`t ar putea poza pentru un idilic tablou de Grigorescu sau alt impresionist care =tie s[ ascund[ ]n cea\[ banalul realit[\ii. Mizerie — nu, s[r[cie grozav[ — iar nu, pur =i simplu an de an, veac de veac — copia tras[ de pe un cli=eu executat la facerea lumii. S[tenii nu-l invidiaz[ pe st[p`n pentru c[su\a cu peluz[, cu acareturi solide, cu doi cai bine hr[ni\i =i exoticul ponei, c[l[rit de b[iat, dar pus =i ]n ham la munci mai u=oare; nici pentru Fordul antidiluvian c[ruia trebuie s[-i ridici o roat[ ca s[-l porne=ti =i, odat[ pornit, nu-l mai opre=ti dec`t dup[ ce \i-ai f[cut toate treburile. Nu, e unul de-al lor, pornit de-aici, din satul pitit ]n verdea\[, tot de sub un acoperi= din paie de secar[, din aceea=i odaie cu

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

podelele de lut, cu un cuptor c`t ima=ul comunal =i lai\e de lemn ]n lungul pere\ilor. At`ta doar c[ a fost unul la p[rin\i, maic[-si i s-a tras moartea din facere la vreo jum[tate de an, iar taic[-su a refuzat categoric s[ se mai ]nsoare, ]ndoind truda de pe cele dou[ sau trei hectare cu cre=terea b[iatului. +i a umblat b[iatul ca to\i semenii lui la =coala bisericii, la ru=ii cei vechi, =i i-a spus ]nv[\[torul lui taic[-su c[ b[iatul se trage la carte, dup[ care l-au trimis la ghimnazie, la Chi=in[u. Acolo a ]nv[\at f[r[ bani, iar c`nd au venit rom`nii — l-au luat la Cluj, s[-l fac[ agronom. Iar de-acolo i-au pierdut urma. Taic[-su a murit prin anii dou[zeci, b[iatul c`t a venit pe-o zi s[-l ]ncredin\eze p[m`ntului =i s[ lase grija bojdeucii =i \arinei ]n seama unui neam mai dep[rtat =i s-a pierdut iar. Se zvonea c[ e prin str[in[t[\i aiurea. S-au dumerit doar prin dou[zeci =i ceva, pe vremea marii s[r[cii, c`nd s-au trezit cu el ]n sat pe la sf`r=itul verii =i le-a spus celor ce-l ]ntrebau c[ s-a f[cut doctor ]n Fran\a, dar nu doctor de oameni, ci de p[m`nt. Apoi cu m`inile lui a d[r`mat casa b[tr`neasc[ =i s-a l[udat c[ din prim[var[ are s[ ridice alta, mai bun[ =i mai s[n[toas[. Nu l-au prea crezut, mai fusese unul ]n sat plecat ]n lume s[ se ]mbog[\easc[ cu ne=tiut ce meserie, dar c`nd i s-au dus p[rin\ii =i le-a mo=tenit ce bruma agonisiser[ a v`ndut tot =i a b[ut banii de i-a mers vestea. Au picat la ]ndoial[ abia iarna, c`nd vreo trei s[nii trase de boi au ]nceput s[-i care piatr[ lucrat[, pe care a venit el singur dup[ cr[ciun s-o a=eze ]n clituri. Apoi au sc[zut bine din scepticism c`nd el personal, ajutat de un singur pietrar adus, a ridicat pere\ii =i a pus acoperi=ul unei construc\ii nu prea obi=nuite prin partea locului. }n cea de a doua var[ casa era gata, ca, de altfel, =i toate ]ndoielile s[tenilor. T`n[rul domn notar ]i spunea „don’ profesor“ =i le explica cu pl[cere tuturor doritorilor c[ acest cons[tean al lor este cel mai t`n[r titular al unei catedre de la facultatea de viticultur[ din ora= =i c[ ar fi cazul s[ se m`ndreasc[ cu el. Cum notarul, de=i t`n[r, era o autoritate, plugarii au ]nceput, mai ]n tain[, mai pe fa\[, s[ se m`ndreasc[ =i s[ se adreseze fostului "!

AURELIU BUSUIOC

cons[tean cu „dom’ profesor“ (printre ace=tia chiar =i fo=tii tovar[=i de joac[ =i p[scut vitele), lucru care-l scotea din s[rite, dar cu care, ]n cele din urm[, a fost nevoit s[ se ]mpace. }n cea de a treia prim[var[ don’ profesor =i-a adus ceva mobil[ =i, judec`nd dup[ faptul c[ avea ]n bra\e un b[ie\a= de vreo trei ani, — so\ia. — Tare-i sl[bu\[, s[raca, se omorau s[tenele. — Mda... oftau s[tenii, cum s[-\i ]nv`rt[ ea o m[m[lig[ cu a=a m`nu\e. Parc[-s de copil... — Cum o mai f[cut ea copchilul ista, ia-te ce-i dolofan!, iar d`nsa-i ]n buci cumu-s eu ]n obraji! — se minuna moa=a satului. Fiin\a diafan[ s-a dovedit a fi apt[ nu numai de r[sturnat m[m[liga, ci =i de s[pat. Pentru c[ ]n aceea=i prim[var[ don’ profesor s-a apucat de p[m`nt. +i a pornit-o cu nimicirea hectarului de trasc[u de la deal de cas[, de s-a adunat lume de lume s[ vad[ cu ochii ei cum pot doi nebuni s[-=i fac[ r`s de asemenea bog[\ie. Satul a avut tem[ de discu\ii aprinse =i r`sete ]n pumni o var[ ]ntreag[, dar ]n toamn[, c`nd au v[zut hectarul numai gropi, aliniate la fir, =i carul cu buta=i neobi=nui\i prin p[r\ile locului, discu\iile au ]nceput s[ se mute pe alte teme, iar r`setele s[ le adreseze unul altuia: — Apoi nu v-am zis eu c[ are s[ puie de-aceia hultuit[?... Dudel prim[u de-al nostru nu cump[r[, da de-acela hultuit, o-ho-ho! La prima road[ don’ profesor a adunat la c[su\a cu peluz[ c`\iva gospodari, dintre fo=tii tovar[=i de tinere\e. — Fra\ilor, ce-a\i spune dac[ v-a= ]nv[\a s[ alunga\i s[r[cia din case? Gospodarii au ]nceput s[ r`d[. — Ai tu... matale... a=a retevei ca s-o p[lim? — se interes[ unul. — Ia zi tu, este vreo deosebire ]ntre aligoteul [sta =i zaib[rul t[u? ]ntreb[ profesorul. — He-he! Cerul =i p[m`ntul!... Da de unde s[ iau eu banii ca s[-mi pun a=a vie? — De unde? Din p[m`nt. Ce-ai zice dac[ v-a= ]nv[\a s[ scoate\i din acela=i p[m`nt de dou[ ori... nu, de trei ori pe c`t scoate\i? ""

— F[r[ bani? — Cu munc[, dar =i cu cap... Opre=te filmul. |ii tu minte, ]n patruzeci =i unu, c`nd v-a\i ]ntors, ce-a zis ]nt`i =i-nt`i tata dup[ ce-a revenit din sat? Nu c[ nu mai exist[ c[su\a cu peluz[, c[ e o jalnic[ ruin[, ci c[ to\i cei care i-au urmat sfaturile =i ]ndrum[rile nu mai sunt. — Deporta\i cu to\ii... Ridica\i cu familiile de la gospod[riile lor =i du=i ]n Siberia... Chiaburi, lipitorile satului, vr[jma=i ai vie\ii noi, socialiste... Filmul:

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Ai pus =aua pe Piky poneiul =i ai pornit-o la deal, spre p[dure, dar era prea de diminea\[, roua prea mare ca s[ scapi ne]mb[iat =i te-ai ]ntors de la jum[tatea drumului. L-ai l[sat pe Piky pe gazon, ]i pl[cea la nebunie s[ pasc[ =i s[ se t[v[leasc[ pe covorul acesta verde =i moale, oricum, tata nu-l putea vedea, era ]n livad[ cu Dudel, angrosistul de vinuri =i fructe, se prevedea o recolt[ grozav[ de caise =i piersici, iar domnul Dudel dorea s[ =tie pe ce poate conta; ai luat s[p[liga =i te-ai dus ]n gr[din[ s-o aju\i pe mama la pr[=itul verzei, cum ]i promisese=i ]n ajun, dar mama nu era ]n gr[din[, probabil se trezise Lenu\a =i f[cea nazuri. Ai l[sat sapa la marginea straturilor =i te-ai ]ntors s[-l dai ]n grajd pe Piky, ]ns[ chiar venea =i tata cu oaspele, nu sc[pase, fire=te, vederii lui intrusul de pe peluz[. Dar cum nu urm[ nici o vorb[ r[stit[ sau o privire sever-mustr[toare, poneiul r[mase s[-=i expun[ ]n continuare burticica la soare, iar tu te-ai tr`ntit pe =ezlongul de al[turi. Era o diminea\[ plin[ de soare, moara de v`nt de pe culmea dealului din fa\[ ]=i mi=ca a lehamite aripile, duruitul absolut nou pentru locurile acestea a tractorului luat din toamn[ ]n credit de vreo cinci gospodari ]mpreun[ cu tata, fire=te, era lini=titor ca tic[itul ceasornicului din odaia voastr[, a copiilor. Era o diminea\[ vestitoare de pace =i tihn[. Filip ]nc[rcase ]n c[ru\[ cultivatorul =i se preg[tea s[ ]nhame caii. "#

Filip st[ la voi de c`nd te \ii tu minte. }i place de tine, te-a ]nv[\at o sumedenie de lucruri, \i-a ar[tat chiar cum po\i scoate paingul din borta lui cu o a\[ =i un bob de cear[ sau cum po\i face o minge din p[r de vac[ folosindu-\i doar palmele =i ceva stuchit! Filip e \igan, umbla cu =atra =i fura g[ini, el singur \i-a spus, dar marea lui dragoste sunt caii. L-a rugat ]n genunchi pe tata s[-l ia ]ngrijitor la cai, f[r[ nici un ban, iar c`nd tata s-a l[sat convins — =i nu-i pare r[u c[ l-a crezut! — a fugit din =atr[, pentru care lucru a ]ncasat c`teva bice de la buliba=[ — „iaca, vezi v`rcile estea?“ —, dar de ]ntors la gura cortului nu s-a mai ]ntors... +i mai are o patim[, mama \i-a spus: ]n fiece duminic[ =i de s[rb[tori bate d[r[b[nica la muzican\ii lui Ion al Chirei din sat... Tata =i cu domnul Dudel s-au a=ezat la masa de sub nuc, discut[ aprins =i a=tern pe o foae de h`rtie lungi coloane de cifre. Lenu\a a ap[rut ]n prag cu =or\ule\ul la g`t =i cu mutricica toat[ plin[ de g[lbenu=ul oului pe care e obligat[ s[-l m[n`nce ]n fiece diminea\[. A fugit de la mas[, bine]n\eles. E c`t se poate de m`ndr[ c[ a sc[pat de controlul m[mic[i, se repede la tata care =tie s-o fac[ s[ r`d[ cu hohote, dar se ]mpiedic[ ]n gazon =i se ]ntinde pe burticic[. }n care clip[ se repede din cas[ =i mama. E palid[, cu ochii m[ri\i de groaz[... Mai departe filmul se ruleaz[ cu ]ncetinitorul:

AURELIU BUSUIOC

Tot ]n care clip[ cu ]nceputul de strig[t al mamei se aude din curtea cu grajdul, desp[r\it[ de peluz[ cu un g[rducean de l[nte\i: — Sloboda!... +i imediat o bubuitur[ ca de tr[snet. Bietul Piky, cum a =tiut el s[ se ridice ]n picioare cu o clip[ ]nainte de bubuitur[?... — Ce-i asta?! a strigat mama cu glasul rupt. H[\urile de piele cu \inte albe au =uierat ]n m`na lui Filip =i s-au ]ncol[cit pe bra\ele lui Iacob, ocna=ul, ne=tiut de unde luat ]n spatele c[ru\ei. Tata =i domnul Dudel sar de pe scaune, Iacob scap[ din "$ m`ini arma, se ]ntoarce pe c[lc`ie =i dispare ]n gr[dina din dosul

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

grajdului, Piky cade brusc pe picioarele din fa\[, apoi ]ncet-]ncet, de parc[ s-ar preg[ti de culcare, se las[ pe-o coast[. Tata cade ]n genunchi l`ng[ el, Piky forn[ie o dat[, cum face de obicei c`nd ]i sar dul[ii satului ]n fa\[, ]ntinde zv`cnit picioarele, le str`nge =i ]ncremene=te. Din nar[ i se prelinge o =uvi\[ ro=ie, iar ochiul cat[ sticlos, nemi=cat spre cer. Tata ]i trage pleoapa =i o \ine a=a c`teva clipe. — }n mine a \intit, tic[losul. Mul\umesc, Piky... Domnul Dudel a prins-o de umeri pe mama gata-gata s[ se pr[bu=easc[. Filip sare peste ]ngr[ditura peluzei =i-i ]ntinde tatei arma sc[pat[ de Iacob. — Adic[ la el era, d[ din cap tata. Credeam c[ am l[sat-o acas[... Abia atunci ai ]n\eles tu c[ Piky nu mai este. Te-ai repezit url`nd =i te-ai tr`ntit peste trupul cald ]nc[ al bl`ndului tovar[=, f[r[ s[ iei seama c[ s`ngele pornit din gaura de sub spat[ ]\i ]mbiba c[ma=a. Mama scutur[ energic din cap =i ]=i duce m`inile la frunte de parc[ =i-a amintit ceva: — Alex, glasul ]i tremur[. Fuga la radio, fuga! O ia ]n bra\e pe Lenu\a =i intr[ ]n cas[ cu tata =i domnul Dudel. Ai r[mas singur =i uitat, numai \ie ]\i pas[ de s[rmanul Piky... Cum l-ai mai ucide =i tu pe mizerabilul de Iacob, cum l-ai t[ia buc[\i! }n furia ta nepuntincioas[ te t[v[le=ti pe gazon, umpl`nd iarba de s`nge... Iacob, sau ocna=ul, cum i se zice ]n sat, a f[cut vreo trei ani de pu=c[rie pentru tentativ[ de omor, e un fel de paria al satului =i tata s-a g`ndit c[ dac[ l-ar trata ca pe un om, adic[ dac[ i-ar da ceva de lucru, ar putea s[-l ajute. Acum c`tva timp l-a angajat la legat via, dar c`nd l-a prins ]n cas[ r[scolind printre lucruri i-a pl[tit tot ce i se cuvenea =i l-a poftit mai mult s[ nu i se arate ]n fa\a ochilor. Mamei nu i-a pl[cut r`njetul lui c`nd a num[rat atent banii =i a plecat, de c`teva ori ]ntorc`nd capul ca s[-l priveasc[ pe tata... Iat[-l pe domnul Dudel: iese glon\ din cas[, tot bomb[ne=te ca un patefon stricat „Mein Gott, mein Gott“, ]ncalec[ motocicleta la poart[ =i dispare ]ntr-un nor de praf. "%

Iese din cas[ =i tata, nici nu ia seama c[ pl`ngi. — Mihai (nici m[car Mih[i\[, ca de obicei!), schimb[ c[ma=a, spal[-te, adun[ tot ce ai de ]mbr[cat, ]n zece minute am plecat. Mama ]nghesuie ]n dou[ valize haine, ruf[rie, ni=te p`ini de-a valma. — Fugim de ocna=ul cela, m[mico? Mama nu-\i r[spunde. Nimeni n-a ]nchis radioul, de=i bateriile sunt scumpe. „... ]n flagrant[ ]nc[lcare a termenelor de evacuare trupele sovietice au trecut ]n chiar diminea\a aceasta Nistrul pe la Soroca, Tighina =i Cetatea Alb[ =i se ]ndreapt[ spre interiorul provinciei. Armatele noastre nu opun nici o rezisten\[, dar sunt cazuri...“ Ochii mamei l[crimeaz[ =i lucrul acesta nu-i a bine. — A ]nceput r[zboiul, m[mico? Mama te cuprinde la piept =i nu-=i mai ]neac[ pl`nsul. — Mai r[u, b[iatul mamei... +i ]ncepuse — a=a e c[ mai \ii minte? — at`t de frumos ziua aceea de dou[zeci =i opt iunie una mie nou[ sute patruzeci... Proiectorul se stinge pentru schimbarea casetei.

2 Filmul:

AURELIU BUSUIOC

E=ti b[iat mare de-acum, ]n clasa a doua a Liceului Internat din Ia=i, mai ]nva\[ cu tine =i doi colegi de-acolo unde ai ]nceput. Mama =i Lenu\a stau la Piatra Neam\, la o veri=oar[ de-a ei care trebuie s[ se mute la Turnu M[gurele, dar nu se mut[ p`n[ nu se l[mure=te situa\ia voastr[. Mai sunt oameni buni! Tata e la Ia=i, la catedr[, din fericire arhiva facult[\ii de la Chi=in[u a putut fi evacuat[, a=a c[ se simte normal. Doar c[ n-are cum s[-=i adune familia, ora=ul e plin de refugia\i =i o cas[, chiar o camer[, e o problem[ greu de rezolvat. Locuie=te, dac[ se poate "& folosi acest cuv`nt, ]ntr-o c[m[ru\[ din aripa cu laboratoarele

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

facult[\ii, o fost[ debara sau baie probabil, ]n care a ]nc[put doar un pat de campanie... }\i aminte=ti cum a\i trecut Prutul? La Hu=i era o mam[ de ]nghesuial[ =i debandad[, ]nc`t abia a putut tata s[ ]ntoarc[ ma=ina spre sud. — }ncerc[m s[ trecem podul la F[lciu. +i dac[ nu reu=im, cum o vrea Cel de Sus... +i cum s-a sf`r=it benzina chiar la ]nceputul podului, =i cum a\i ]mpins la ma=in[ cu tata, ]n timp ce mama se ]nv[\a s[ \in[ direc\ia =i tot d[dea cu roata din dreapta ]n balustrad[, =i cum v-a\i ]n\epenit la cap[t, dar au venit ni=te gr[niceri s[ v[ ajute, ]n timp ce ]n spate, la o zv`rlitur[ de b[\, opriser[ ni=te camioane ciudate din care au prins s[ coboare solda\i necunoscu\i, cu cizme de brezent =i cu ni=te pu=ti nesf`r=it de lungi =i baionete de forma =i lungimea floretelor... — Dac[ ]nt`rziam cinci minute... =i-a f[cut cruce tata, v[z`nd cum solda\ii aceia au f[cut front la jum[tatea podului =i nu mai l[sau s[ treac[ tr[surile ce se tot adunau. +i cum au tras focuri ]ntr-un desperat ce se aruncase ]n Prut, dar nu l-au nimerit =i c`nd a ajuns la malul vostru desperatul s-a tr`ntit ]n genunchi =i a v[rsat o bun[ jum[tate de c[ldare de ap[ din stomac... „Amar[ b[utur[“ a zis, \ii minte? Apoi, dup[ ce-a lipsit vreo dou[ s[pt[m`ni (venea la tine de dou[ ori pe s[pt[m`n[!), tata te-a vizitat pe nea=teptate seara, la internat, ]nainte de culcare. Ce te-ai mai speriat! Avea un ochi v`n[t =i m`na st`ng[ prins[ de g`t cu o e=arf[. }\i aminte=ti ce \i-a r[spuns? „Fugi de bol=evici =i dai peste legionari!“ — Nimic grav, Mih[i\[, o s[ treac[. Problema e alta: m-au dat afar[ de la catedr[, am refuzat s[ le jur credin\[. A=a c[ plec la mama =i Lenu\a, o s[ lipsesc o vreme. O s[ se ]ndrepte lucrurile, n-ai grij[! Grija ta e s[ ]nve\i. Dac[ ai carte...

}\i aminte=ti cum l-ai ]ntrerupt? — Ce folos c[ =tii tu at`ta carte? Ia te uit[ ce-au f[cut din tine... Tata a r`s: "'

AURELIU BUSUIOC

#

— }mi place c[ judeci, numai c[ de data asta nu ai dreptate. Dac[ nu a= fi avut carte, m-a= fi ]nh[itat cu ei! |i-ar pare bine s[ ai un tat[ de care s[ te ru=inezi c`ndva? Nu l-ai mai v[zut p`n[ ]n februarie, c`nd se terminase de acum zavera legionarilor. — Sunt iar[=i la catedr[. Am aflat c[ ai terminat trimestrul pe locul doi =i m[ bucur. |i-m adus =i \ie o bucurie: mai ai o surioar[! Tincu\a... Ecaterina. Altceva pentru Lenu\a, posibil s[ fie geloas[, dar tu e=ti b[iat mare! +i apoi, la finele anului pe care l-ai terminat cu coroni\[ de premiant pe cap, \ii minte ce mai drum cu ma=ina unui prieten de-al tatei p`n[ la Piatra? („Dar Fordul nostru? ai ]ntrebat. „L-am m`ncat“ a r[spuns tata at`t de serios c[ n-ai mai avut nici o ]ndoial[ c[ nu glume=te.) Lenu\a crescuse ca pe drojdii, iar Tincu\a... Ce-o mai f[ceai s[ r`d[, bondocu\a! Dar Ceahl[ul, ce mai minune de locuri, c`nd avea tata timp liber. O singur[ dat[ ai tr`ntit-o totu=i: — Frumos, frumos, dar nu-i ca la noi la... te-ai oprit brusc c`nd l-ai v[zut pe tata c[ se ]ntunec[. +i ai schimbat vorba: — P[i dac[ se vede Ceahl[ul de la Dun[re, de ce nu se vede =i Dun[rea de pe Ceahl[u? Tata te-a privit mirat, dar a ]n\eles c[ glume=ti: erai b[iat mare... Apoi, pe nea=teptate: „... v[ ordon: trece\i Prutul!...“ Apoi nesf`r=ita a=teptare al acelui august al ]ntoarcerii... Trenul ]nd[r[t =i peronul sc`lciat al g[rii d[r`mate cu dinamit[... Apoi casa devastat[, dar ]ntreag[. Dormitul pe podele. Leag[nul Tincu\ei. (|ii minte cum a urcat ]n el Lenu\a =i nu voia s[ coboare?) Patul pentru mama =i Lenu\a. (Abia peste un an patul t[u =i al tatei.) +i ]ntoarcerea tatei de la \ar[. — C`t despre Filip, nu =tie nimeni nimic. Zic oamenii c[ atunci c`nd a venit un =ef de-al lor s[ ia caii, el a s[rit cu furca la d`nsul... Bine]n\eles c[ a fost arestat... Sf`r=itul filmului.

CAPITOLUL V

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Dac[ mi-ar fi spus cineva vreodat[ c[ o s[ ajung =i la ziua c`nd n-o s[ mai g`ndesc, l-a= fi considerat nebun. Dar iat[ c[ am ajuns. La atelier am o singur[ grij[: s[ m[ protejez, adic[ s[ nu dau cu ciocanul pe al[turi. La mas[ iar o singur[ preocupare: s[ ]nghit tot, chiar =i ceea ce r[m`ne ]n g`t, ca s[ am suficient[ energie pentru cele opt ore de efort pur mecanic. }n drum spre cas[ — aceea=i unic[ str[danie: s[ m[ v[d c`t mai cur`nd ]n pat. De=i nu-mi pot aminti niciodat[ visele, sunt sigur c[ nici ele nu con\in vreunul din elementele proprii g`ndirii... }n schimb dau uzinei cele mai multe ambalaje, port titlul de „frunta= ]n ]ntrecerea socialist[“, de=i nu m[ ]ntrec cu nimeni, colegii s-au ]mp[cat cu ideea c[ sunt un calic, nu fac niciodat[ cinste la chenzine. Un singur lucru m[ cam sup[r[: zilele trecute s-a apropiat de mine brigadierul =i mai ]n glum[, mai ]n serios m-a luat de m`nec[: — Poate-o la=i mai moale, rom`nule? C[ altfel ne m[resc normele la to\i... Am str`ns din umeri, nu ]n\eleg adic[ ce vrei s[ spui, =i nici el n-a mai insistat. C`t prive=te porecla, n-o aud prea des, o socot binevoitoare. Dar de unde s[ =tie ei pentru ce str`ng banii?... Chiar dac[-i vorba de o idee fix[ — ea e singura ce-mi dicteaz[ comportamentul =i-mi ]nlocuie=te orice alte g`nduri... Pe la jum[tatea lui mai s-a petrecut un eveniment minor, dar care avea s[ schimbe multe ]n ce m[ prive=te. #

AURELIU BUSUIOC

#

}ntr-o diminea\[ ]nsorit[, numai bun[ s[-i invidiezi pe cei ce-=i pot permite s[-=i expun[ burta astrului diurn, ne intr[ ]n atelier subdirectorul ]nso\it de un tip sl[b[nog, cu priviri vioaie, ambalat ]ntr-o tunic[ a la Mao Tze Thung. — Tovar[=i, chi\c[i ]naltul func\ionar de ]ndat[ ce brigadierul opri pila circular[, tovar[=ul este de la ziarul partidului =i guvernului =i vrea s[ stea de vorb[ cu voi. Poate chiar s[ scrie ceva. V[ rog s[-l primi\i =i s[-l iubi\i! Iat[, tovar[=e, se ]ntoarse spre sl[b[nog, acesta-i brigadierul, iar acesta, ar[t[ spre mine, acesta... ]n sf`r=it, brigadierul o s[ v[ spun[ tot... Dup[ care str`nse m`na sl[b[nogului =i se ]ndep[rt[ grav. Ziaristul scoase din buzunar un blocnotes cu tartaje de dermatin[ =i se apropie de brigadier. Schimbar[ c`teva cuvinte, dup[ care se opri ]n fa\a mea. — Tovar[=ul Oltean... — Prezent, f[cui eu f[r[ s[ ]ncetez lucrul. El schi\[ un z`mbet slab. — C`teva ]ntreb[ri... +i las[ ciocanul cela... — Dar norma? F[r[ ciocan moare. — Apu’ despre ea s[ vorbim. Cu c`te procente o ]ntreci? Sim\eam c[-l dor ]n cot procentele mele. — C`te v[ aranjeaz[? }n fiece diminea\[ aveam cinci-zece minute de a=a-zisa informa\ie politic[, unul dintre noi citea ziarele =i ]ncerca s[-i lumineze =i pe ceilal\i. M[ exasperau banalit[\ile tip[rite, cu at`t mai mult cu c`t =i eu f[cusem treaba asta de vreo dou[ ori, iar ]n via\a „de dincolo“ nu prea eram dat cu presa. Sl[b[nogul z`mbi: — Eu vorbesc serios. Cu c`te procenturi?... — Tovar[=e ziarist, sunt un om lini=tit =i modest. M[ tem de publicitate, m[ tem de slav[, asta ar putea s[ m[ distrag[ de la munca pe care o iubesc at`t! El m[ privi atent =i izbucni ]n r`s: — Ia uite! El suguie=te! }mi place. Vas[zic[, facem a=a: m[tinc[ e=ti =tiutor de carte, m`ine vin aici =i-mi dai articolul pe care ai

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

s[-l scrii desear[. Despre tine =i tovar[=ii t[i. }mi opri cu un gest protestul. Aiasta este o porunc[ de partid, cred c[ ]n\elegi despre ce-i vorba... Mai auzisem cuvintele acestea — sarcin[ de partid... Mai departe gluma nu putea avea loc. — Dup[ mas[ vine fotograful, zise el brigadierului, ]i str`nse m`na =i plec[ \anto=. Peste vreo patru zile brigadierul intr[ val-v`rtej ]n atelier, ceva mai t`rziu ca de obicei, ]ntrerupse curentul ca s[ opreasc[ toate ma=inile care b`z`iau, =uierau =i oftau =i ceru tuturor aten\ie. Apoi desf[cu ziarul ce-l adusese sub\ioar[ =i ]ncepu s[ citeasc[. Privii peste um[rul lui: era o pagin[ ]ntreag[ dedicat[ uzinei, o bun[ parte ocupat[ de articolul meu =i de fotografia plin[ cu pete de tu=, printre care se puteau distinge doar r`ndeaua mecanic[ =i jum[tate din mutra solemn[ a brigadierului... Pentru articol n-aveam de ce s[ ro=esc: trecusem cu peni\a c`nd mai vesel[, c`nd mai serioas[ peste to\i tovar[=ii mei de atelier, m[ str[duisem s[ fac un portret colectiv al unor oameni vii, cu bucuriile =i nevoile lor. De prisos s[ adaog c[ devenisem eroul zilei ]n uzin[: pagina cu pricina st[tea ag[\at[ ]n toate atelierele =i pe toate coridoarele administra\iei. Nea=teptate au fost =i urm[rile: ]n cele dou[ luni c`t am mai lucrat la uzin[, sl[b[nogul mi-a mai dat c`teva „sarcini de partid“ =i m-a declarat membru al activului de coresponden\i voluntari ai ziarului. +tiam eu c[ am talent de publicist!... Pe l`ng[ onorariile nu chiar simbolice m-am ales =i cu alt c`=tig: =terg`ndu-mi din cele scrise cuvinte ca „ambalaj, excelent, situa\ie, ziar, satisfac\ie“, sl[b[nogul mi-a demonstrat c`t de simpl[ este ]nv[\area limbii „moldovene=ti“: s[ ui\i (sau s[ nu folose=ti!) jum[tate din vocabularul mo=tenit de la p[rin\i! Cine-a zis c[ „a pierde“ nu ]nseamn[ „a c`=tiga“?

#!

2

AURELIU BUSUIOC

Pe la ]nceputul lui iunie (luasem deja hot[r`rea cu Universitatea), cum m[ ]ntorceam acas[ de la circa de mili\ie unde mi se ]nm`nase pa=aportul nou, viager, =i trec`nd, cum m[ ducea drumul, pe l`ng[ ministerul „l[untric“, d[dui nas ]n nas cu Emil. — Servus, neamule! url[ el, m[ lu[ ]n bra\e =i ]ncepu s[ se ]nv`rt[ cu mine de duduia trotuarul. Servus! Sergentul care f[cea de servici la minister cr[p[ u=a, ne c`nt[ri din ochi =i porunci sever: — Idite, idite! }l ]n\elegeam pe bietul b[iat, c`t n-a= fi dat =i eu atunci la sosire s[ v[d pe cineva, s[ ]nt`lnesc o mutr[ c`t de c`t cunoscut[. — M[i al naibii, zise el dup[ ce ce ne a=ezar[m mai la vale pe treptele unei case vechi, boiere=ti, pe a c[rei u=[ monumental[ sta scris „}ntrare pin ograd[“. Al naibii, ne-am putea duce la un pahar, dar peste o or[ trebuie s[ m[ prezint la comisariatul militar! Hai, zi! Cum e?... — Ba pardon, zi tu. }n\eleg c[ e=ti proasp[t sosit, de ce a=a t`rziu? Cobor`se din tren de vreo zece zile, aflase de la func\ionarul de la „prim[ria voastr[“ adresa mea, dar nu m[ c[utase. — Dom’le, n-am mai pomenit a=a ceva! Nu le-a fost de ajuns c[ am scris ]n lag[rul cela dou[zeci =i trei de autobiografii, uite, azi am scris-o =i aici pe a treisprezecea ]n decurs de-o s[pt[m`n[! }i bag ]n m[-sa-n cur, dac[ mai continu[ dau foc =i ministerului =i javrei celea care m[ urm[re=te peste um[r ce scriu =i cum \in tocul! S[ fi =tiut a=a ceva, m[ predam dracului... Aici se ]ntrerupse brusc. Z`mbi amar: — }n\eleg bine c[ plata pentru a deveni omul cel mai fericit din lume, adic[ om sovietic, trebuie s[ fie mare, dar chiar a=a... M-au b[gat ]ntr-o magherni\[ cu ni=te tipi suspec\i... Tu, cel pu\in, te-ai aranjat ca lumea? De vreo trei ori fusesem la „comitetul ]mplinitor“ ca s[ le amintesc de cazarea mea provizorie, pardon, vremelnic[, =i de fiecare dat[ #"

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

am fost rugat s[ nu-i mai deranjez: „C[ut[m, cum g[sim ceva potrivit, te anun\[m singuri...“ — Nici la maic[-mea nu m[ pot duce, n-am documente. E vorba s[-mi dea ceva zilele astea, dar... M[-sa-n... Apropo, \i-ai g[sit p[rin\ii?... N-avea nici un Dumnezeu s[-l mai sperii =i eu: — Sunt... sunt la \ar[... Predau... — Cam nasol pentru un profesor universitar, nu? — O chestie provizorie... — A, s[ri de-odat[ Emil. Ultima noutate, ori poate-ai aflat? Contele S. s-a sinucis! Am sim\it un val de s`nge cum m[ izbe=te-n cap. Aveam cele mai calde sentimente pentru aristocratul acela, at`ta de aristocrat c[ nu te l[sa niciodat[ s[ b[nuie=ti c[ n-ar fi un egal de-al t[u, oricine ai fi fost tu. Bietul b[tr`n ]n\elept! Mi-am amintit deodat[ cum m[ privea c`nd mi-a vorbit de cei doi b[ie\i ai lui... — Zicea un ajutor de-al comandantului c[ s-ar fi ]nt`mplat ceva cu un fecior sau o fiic[ de-a lui c`nd a ]ncercat s[ treac[ Dun[rea... Mo=ul s-a strecurat noaptea ]n biroul lui Rosomahov =i s-a ]mpu=cat ]n gur[ cu arma rusului... Bietul b[tr`n! +i socotelile cu via\a tot aristocratic ]ncheiate... — Nici un pop[ n-a vrut s[-i c`nte, l-au ]ngropat ca pe o vit[... Dar pe Rosomahov l-au umflat peste c`teva zile. M-a= bucura s[ aflu c[ putreze=te-ntr-o pu=c[rie cu tot cu autobiografiile mele, b[ga-i-le-a=... Emil ]=i privi ceasul: — Aoleu! Milit[ria, pa=tele m[-sii! Scrie adresa mea! Sau poate vin eu pe la tine... M[ b[tu pe um[r, se ]ntoarse milit[re=te pe tocuri =i porni cu pas gr[bit. Potrivit denumirii str[zii ce mi-o dictase nu p[rea, ]ntr-adev[r, s[ locuiasc[ ]ntr-un cartier reziden\ial... Curios, totu=i: eu n-am scris dec`t dou[ autobiografii, una lui Rosomahov =i cealalt[ lui Gropa. S[ ]nsemne asta ceva?... ##

3

AURELIU BUSUIOC

Am banii str`n=i, chiar mai mult dec`t ]mi f[cusem socoteala. I-am depus la cec =i port carnetul cu mine: nu mi-a disp[rut nimic, nici m[car o copeic[ atunci c`nd ]i \ineam ]n valiz[, dar... De c`teva ori am luat seama c[ cineva ]mi umbl[ prin pu\inele boarfe. Repet, nu lipse=te nimic, dar m[ dezgust[ ]nsu=i g`ndul c[ un str[in pune labele lui pe ceea ce ]mbrac sau folosesc. P`n[ =i teancul de h`rtii a fost r[sfoit pagin[ cu pagin[... Adic[ banii sunt. Dar lipse=te principalul: ve=tile. Scrisoarea... Am cugetat ]ndelung, n-am dormit multe nop\i =i am hot[r`t definitiv: intru la Universitate. La filologie. Toat[ stima =i tot respectul pentru clasa muncitoare, pentru harnicii b[t[tori de cuie (\`nte, cum m-ar fi redactat protectorul meu de la ziarul cu povestea!), dar sunt absolut sigur c[ =i tata, =i mama, posibil =i surorile ar prefera s[ discute cu mine despre Faulkner sau Hermes Trismegistos =i nu s[-mi asculte o prelegere despre felul osebit ]n care trebuie b[tut[ o \`nt[ (chiron, ]n alt[ variant[), ]ntr-o sc`ndur[ de molift sau ]n cea de mesteac[n... Toat[ stima pentru agronomie, pentru zootehnie =i horticultur[, sunt sigur c[ dac[ voi profesa ziaristica — m[ voi dedica acestor discipline, dar s[ profesez ca specialist ]n aceste domenii — s[ am iertare. Prea nu moare ]n mine amintirea c[su\ei cu peluz[ =i a minun[\iei agricole din preajma ei, ori mai precis — n-o s[-mi dispar[ niciodat[ din memorie cele v[zute dup[ trecerea t[v[lugului din patruzeci... Un articol, un ziar, o carte — le-ai ars =i n-a mai r[mas nici scrumul din ele. Ruinele p[m`ntului r[m`n ve=nic... De la ]nt`i iulie nu mai sunt „frunta= ]n ]ntrecerea socialist[“. B[ie\ii au aranjat o mic[ petrecere de r[mas bun, au turnat ]n mine c`t a ]nc[put. („Doamne, =i matale te-ai dat cu ghilanii [=tia, =tiam eu c[ n-ai s[ le po\i sta ]mpotriv[!“ — lamenta\iile Mariei Petrovna c`nd am fost adus acas[.) }n euforia agapei brigadierul mi-a m[rturisit cinstit c[ a fost o vreme c`nd ortacii erau pe punctul #$ s[-mi administreze o ]nv[\[tur[ cu \olul ]n cap ca s[ nu le sparg

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

norma, dar i-a calmat Fedea c`nd le-a spus c[ str`ng bani ca s[-mi vizitez p[rin\ii „foarte departe“. „Dar n-a vrut s[ ne spun[ unde! Ia zi tu: peste grani\[?“ +i ]nc[ peste c`te!... Mi-am procurat manualele de a zecea la materiile de admitere, cu excep\ia francezei, fire=te, adic[ Istoria =i Literatura moldoveneasc[, plus o Gramatic[ =i o Crestoma\ie de aceea=i literatur[. B[ie\ii fac tot posibilul s[ nu m[ deranjeze, adic[ Fedea: nu m[ mai terorizeaz[ cu miile lui de ]ntreb[ri. C`t despre Timofei, regimul lui e astfel alc[tuit c[ poate aranja pe oricine: lucrul la uzin[, drumul spre c[min cu un scurt popas la alimentar[, sticla de votc[ =i un somn neobi=nuit de lini=tit p`n[ ]n zori. Cu istoria m-am l[murit repede: aproape tot ce =tiu spun pe dos =i din trei ]ntreb[ri nimeresc neap[rat dou[... Mai complicat lucru cu literatura... |in bine minte c[ ]n clasa a doua de liceu am luat o p[ruial[ bun[ de la tata, nu, nu b[taie, nu m-a lovit niciodat[! A fost o p[ruial[ verbal[, dar conving[toare, c`nd mi-a g[sit ]nt`mpl[tor ]n dul[pa=ul de la internat c`teva exemplare din serialul „Aventurile submarinului Dox“. — B[iatule, asta e maculatur[! E pentru troglodi\i! Ai de g`nd s[ te perfec\ionezi ]n direc\ia asta?... N-am mai avut de g`nd. P[ruiala c[zuse la \anc. Sunt absolut sigur c[, dac[ m-ar vedea acum cu „operele“ acestea, ar trece de la mustr[rile verbale la altele, violente =i fizice... La una dintre consulta\iile din preajma examenelor mi-am permis s[-l ]ntreb ]n particular pe consultant (probabil un laborant b`lb`it!), dac[ socoate, ]ntr-adev[r, c[ e poezie ceea ce ni se prezint[ ca atare ]n crestoma\ie, adic[ „Oi gl[sui“ sau „Buhgalterul“ (pentru neini\ia\i: „Voi vota“ =i „Contabilul“!), sau dac[ pot fi considerate proz[ „Venea o negrea\[“ sau „Nou[sprez[ci m[m[liji“. M-a privit atent, cum ai examina o insect[ proasp[t descoperit[, m-a luat de-un cot =i dup[ ce s-a convins c[ nu sunt venit din Bucovina a ]nceput s[-mi explice r[bd[tor =i bl`nd c[ republica noastr[ este t`n[r[ =i foarte r[mas[ ]n urm[, c[ norodul a fost \inut #%

AURELIU BUSUIOC

]n ]ntuneric =i-i „tare necultural“, c[ nici „scriere n-o avut, da ]nc[ literatur[?“ — =i c[, „]ndeob=te“, nu po\i s[ treci deodat[ de la „folclorul norodnic“ la „R[zboi =i pace“... — Da’ matale n-ai f[cut =coala la rom`ni? F[cusem oleac[. — Iaca, vezi? +coala burghez[ nu \`ne socoteal[ de norod! M-am declarat foarte mul\umit de r[spunsul pe c`t de complet pe at`t de simplu, dar nu cred c[ l-am convins, m-a urm[rit cu privirea p`n[ am p[r[sit coridorul. Dar apropo de norod. Cu vreo s[pt[m`n[ ]nainte de a pleca de la uzin[, ]n timpul unei pauze de pr`nz s-a apropiat de mine un tinerel, proasp[t venit ]n brigad[, =i mi-a ]ntins, aproape ro=ind, o foaie de h`rtie. — Iaca, numai s[ nu m[ r`zi... Am scris =i eu o poezie pentru gazeta de perete... Tu e=ti mai ]nv[\at... Era ceva ]n stil pseudopopular despre via\a fericit[ a oamenilor sovietici, despre „p[rintele tuturor — tovar[=ul Stalin cel viteaz“, un ghiveci de o dezarmant[ naivitate =i agrama\ie. S[ fi =tiut atunci!... S[-i fi str`ns m`na =i s[-l fi b[tut pe um[r... Dar omul m[ rugase s[-l ajut, s[-i dau un sfat! +i i l-am dat. Cum nu =tiu alt mijloc de a convinge pe cineva, dec`t apel`nd la exemple, am ]nceput s[-i recit ceva din nu mai \in minte cine, probabil din ce avem ]ntotdeauna la ]ndem`n[, din Eminescu. M[ asculta cu gura c[scat[. C`nd am sf`r=it poemul, a f[cut semn celorlal\i s[ se apropie. — M[i, ia ce-i frumos! Spune-le =i lor!... Nu m-am l[sat prea mult rugat. Cum am o memorie suficient de ]nc[p[toare, am ]nceput s[-i plimb pe la to\i bunii mei prieteni ]ncep`nd cu Co=buc =i sf`r=ind cu Minulescu. A fost o adev[rat[ =ez[toare, =i dac[ nu s-ar fi uitat la ceas brigadierul nici n-am fi luat seama c[ prelungisem pauza cu jum[tate de or[. Cei mai mul\i dintre tovar[=ii de munc[ aveau la activ c`te =apteopt clase, al\ii mai frecventau =i cursuri serale, dar nici numele lui #& Creang[, nici al lui Eminescu nu le spunea nimic...

C`t de concentra\i ascultau! La finele recitalului t`n[rul poet =i-a ]mp[turit cu grij[ „opera“, la fel de atent a rupt-o, =i a f[cut v`nt resturilor peste mormanul cu rumegu=. — Da, a z`mbit el amar, mai avem c`te ceva de ]nv[\at...

4

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Cu trei zile ]nainte de examene s-a ]nt`mplat s[ am una dintre cele mai frumoase surprize de p`n[ acum. Dup[ o consulta\ie, ultima, cum p[r[seam aula, se opre=te ]n fa\a mea un tip ]nalt, mai r[s[rit ca mine, foarte tuciuriu =i z`mb[re\. M[ ia foarte dezinvolt de p[rul din dreptul urechilor =i m[ salt[ u=urel de la podea. — Perciuni! S[ nu fi pronun\at cuv`ntul, probabil c[ i-a= fi zis una sau chiar l-a= fi pocnit, dar acest „perciuni“... }n clasa a treia Mops, pedagogul de servici, n-am =tiut niciodat[ cum ]l chema cu adev[rat, m-a prins la un repaos de aceast[ parte a tunsurii, m-a ridicat ca la dou[ palme de mi-au \`=nit lacrimile =i s-a interesat cu glas mieros: — C`nd tundem perciunii, elev? Ori te crezi la sinagog[? }ntre perciuni =i sinagog[ colegii au optat ]n cele din urm[ pentru primii: porecla li s-a p[rut mai exotic[. L-am recunoscut imediat. Dup[ culoarea fe\ei. — Il dzigano! Era colegul meu dintr-a patra, promovat ca =i mine ]ntr-a cincea ]n ‘44, Ionu\ Manoliu. — Manole, Manole! +i Ivan! m[ corij[ el dup[ ce cobor`r[m ]n curte =i g[sir[m o banc[ liber[. Asta ar mai lipsi, r`se el, s[ afle studen\ii mei de „Il dzigano“... Zi, canalie, unde-ai fost p`n[ acum, unde-ai disp[rut? Dup[ c`te ]mi amintesc, ai =ters-o ]n Rom`nia, nu? — R[zboiul... — Da, r[zboiul... Eu am r[mas aici cu mama... S[-l a=tept[m pe tata. N-a mai venit... S-a stins =i mama... #'

AURELIU BUSUIOC

+tiam cu to\ii la liceu c[ era fiul unui deportat, de=i, ]n exuberan\a v`rstei noastre, nu-l prea menajam. — +i tu? Hai, c`nt[! I-am c`ntat tot. — Adic[ vrei s-o porne=ti de la ]nceput. Te po\i considera student. Sunt lector, un fel de asistent, la catedra de limb[ =i literatur[, eu o s[-\i primesc dou[ examene. Te mir[? Am absolvit anul trecut institutul pedagogic... Iar ]n \ara orbilor chiorul... Grozav[ lips[ de cadre! Ne-am desp[r\it spre sear[. Am f[cut schimb de adrese. — Dup[ moartea mamei am fost „comprimat“ ]ntr-o singur[ camer[. +tii casa noastr[... Te-a= fi luat la mine. Dar acum proprietatea privat[... +i cum mai am =i stupida inten\ie s[ m[ ]nsor... Avea un r`s molipsitor. Ca pe vremuri. Posibil s[ exagerez, dar pentru prima dat[ sim\eam c[ m-am ]ntors, m[car par\ial, acas[. — +i ai grij[, zise el c`nd ne aflam de acum la c`\iva pa=i unul de cel[lalt. „Il dzigano“ numai dup[ poarta universit[\ii =i numai ]n =oapt[! E o imens[ bucurie s[-\i g[se=ti prietenii vechi pe aceia=i lungime de und[ dup[ ani de desp[r\ire.

$

CAPITOLUL VI

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Am fost chemat la Comitetul ]mplinitor raional ca s[ mi se comunice c[ sunt luat la r`nd pentru locuin\[ =i num[rul r`ndului meu este undeva dup[ cifra cinci mii... Iat[-m[: am scris „]mplinitor“, „luat la r`nd“ — =i nu le-am mai prins ]n ghilimele... Nici nu mi-am dat seama cu c`t[ naturale\e le-am folosit, abia recitind fraza (tot m[ zg`r`ia ceva adic[!) m-am luat cu m`inile de cap... C`t de u=or ced[m, c`t de u=or ajungem la compromisuri cu noi ]n=ine c`nd e vorba de ciolan! }n cazul meu friptura este posibilitatea de a ]n\elege =i de a fi ]n\eles c`t mai u=or de cei din preajm[... Mizerabil[ chestie! E cum ai lua un prunc de la \`\a secat[ a mamei =i l-ai potrivi la sf`rcul generos al doicei: un pic de mofturi la ]nceput, oricum, nu mai r[sun[ glasul acela pe care-l =tie din embrion, dar plin[tatea debitului de lapte =terge repede memoria duio=iei nepref[cute... O fi av`nd dreptate Marx, sau cine o fi zis-o, c[ existen\a determin[ con=tiin\a. (}n cazul meu — renun\area la ultima...) Fire=te, dup[ du=ul rece de la Comitet nu m[ prea sim\eam plutind ]n al nou[lea cer, dar foarte cur`nd au intervenit evenimente care mi-au demonstrat c`t se poate de simplu c[ o mare nepl[cere poate fi oric`nd dep[=it[ de o alta =i mai mare... Re\inusem din vorbele lui Emil c[ are =i el inten\ia s[ intre la Universitate, c[ la Istorie, c[ la Filologie, — oricum, Facultate de drept nu era, dar nu-l ]nt`lnisem la nici una din consulta\ii. Am socotit $

AURELIU BUSUIOC

$

de datoria mea s[ l[muresc lucrurile =i ]n ajunul admiterii am descins la adresa ce mi-o comunicase. Nu-mi spusese precis despre ce cazare e vorba, s-a dovedit a fi tot un c[min, nr. 3 =i at`t, doar c[ ceva mai ar[tos ca al meu, cu etaj. Femeia de servici, probabil e o mod[ ca la c[minele de b[rba\i s[ comande femeile, mi-a cerut mai ]nt`i pa=aportul pe care bine]n\eles nu-l aveam cu mine, mi-a notat numele ]ntr-un registru =i abia dup[ aceste formalit[\i mi-a permis s-o ]ntreb ce doresc. Mi-a aruncat o privire rapid[, apoi a \intit ochii ]n perete: — A=a om nu tr[ie=te aici. Am mai citit o dat[ adresa de pe peticul de h`rtie ce-l luasem cu mine. — Cum adic[? E unul ]ntors din Rom`nia...Acum o lun[ =i ceva... Un... Nu m-a l[sat s[ continuu: — Da eu ]\i spun matale l[murit c[ nu avem a=a un nume aici! Mergi s[n[tos... Era spre sear[, din c`nd ]n c`nd treceau spre od[ile lor locatari ai c[minului. — Ce mai stai matale aici? Nu m[ crezi?... Nu puteam s[ m[ ]n=el, aveam adresa negru pe alb, s[ fi f[cut el un banc? Pe ce chestie?... Cum locatari se ]ntorceau tot mai mul\i, am ie=it ]n fa\a cl[dirii =i l-am oprit pe unul ce mi se p[rea mai iste\. — Nu =tiu. N-am auzit... =i gr[bi pasul. Al doilea nici n-a catadicsit s[-mi r[spund[. Doar ajuns la u=[ ]ntoarse capul s[ vad[ dac[ n-am disp[rut. Urm[torul m[ ]ntreb[, dup[ ce cercet[ cu privirea ]mprejurimile: — Sunte\i prieteni? — vorbea ruse=te. Fire=te c[ eram. — Atunci sfatul meu este s-o =tergi de-aici c`t mai repede. Prietenul t[u a fost ridicat alalt[ieri noaptea. „Cum adic[ ridicat?“ al meu r[mase ]n aer. T`n[rul disp[ruse. }n drum spre cas[ aveam mereu senza\ia c[ cineva ]mi urmeaz[ pa=ii, c[, iat[, cet[\enii care au ap[rut acuma de dup[ col\ sunt cu

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

ochii pe mine =i nu ]n zadar \in m`inile ]n buzunare, m[ cuprindea nedumerirea c`nd treceau pe al[turi =i ]=i vedeau de drum... Toate cele auzite =i l[sate c`ndva s[ treac[ pe-al[turi de ureche despre ghepeu sau enkavede r[s[reau acum ]n memorie ]mbog[\ite cu detalii imaginare, grote=ti... +i m`na aceea din toamna lui patruzeci =i unu, oasele acelea r[s[rind din p[m`ntul sp[lat de ploaie de la fostul consulat italian unde ne duceam m`na\i de pueril[ curiozitate s[ le privim, f[r[ a ]n\elege sinistrul subtext al descoperirii, m`na aceea descarnat[ de care mai at`rna un cap[t de s`rm[ ruginit[ ]ncepea s[-=i dest[inuie amenin\[toarea tain[... Noaptea am avut, probabil, co=maruri. Nu \in minte ce visez, m-a l[murit Fedea: — Ce-i, frate? |i-o ]ntrat examenul pe cur de te-ai zb[tut a=a?... Dar spre propria mea mirare la proba scris[ am intrat calm =i hot[r`t s[ „nu trag aten\ia“ — cum se zice aici — la permanenta polemic[ ce-o purtam cu primitivismul Crestoma\iei. „Chipul colhoznicului ]n literatura de azi“ l-am pictat ]n cele mai decente =i impresionante culori, fostul plugar s[rman, supt de toate lipitorile burghezo-mo=iere=ti, a c[p[tat datorit[ peni\ei mele parametrii unui Heracle combinat cu Democrit... — Cred c[ ai putea fi admis ]n Uniunea Scriitorilor, m[ tot tachina mai apoi Ionu\, care, fire=te, citise =i apreciase monumentala mea „lucrare scris[“. }n orice caz autorii pe care i-ai citat te-ar vota cu toate membrele... Vorba ceea, ce nu face omul pentru interes... La proba oral[ unde intram c`te trei, Ionu\ i-a eliberat mai ]nt`i pe ceilal\i doi, ca s[ putem r[m`ne singuri =i s[ recit[m ]mpreun[ cu cele mai serioase mutre ceva ]n genul „Hai, fra\i, hai, fra\i, la n[val[ da\i“... Peste alte vreo trei zile am aflat de la examinator c[ n-ar fi r[u s[ mai =i graseiez ca s[ fiu luat drept m`nc[tor de broa=te =i melci, a=a c[ mai r[m`nea doar Istoria pe care trebuia s[ mi-o verifice un coleg =i prieten de-al lui „Il dzigano“. Dar mai ]nainte de istorie, ]n preistorie, a trebuit s[-l cunosc pe Krasnovski... $!

2

AURELIU BUSUIOC

De altfel n-am avut inten\ia s[-l cunosc, mai mult, dac[ ar fi fost s[ m[ caut ]n subcon=tient — subcon=tientul zicea c[ nu prea iese fum de-acolo unde nu arde focul, c[, adic[, dac[ se vorbe=te at`ta despre ei — odat[ =i odat[ tot au s[ ajung[ =i la tine, dar nu precupe\eam nici un efort ca s[-mi conving subcon=tientul de minima probabilitate a unei astfel de cuno=tin\e... Dar s-a produs... Era o excelent[ sear[ de august, pe cer nici urm[ de nori, condi\ii mai mult dec`t potrivite ca s[-\i a=ezi fundul pe-o buturug[ =i s[ a=tep\i ploaia de leonide sau liride, sau ce alte corpuri cosmice ]=i mai ofer[ serviciile amatorilor de astronomie popular[ ]n acest anotimp. St[team ]n pat cu manualul de istorie ]ncerc`nd s[ m[ sugestionez c[ e scris „sine ira et studio“, c`nd b[tu la u=[ Maria Petrovna =i f[r[ s[ mai a=tepte invita\ia de rigoare intr[. — Mihail Alexeevici (celorlal\i, indiferent de v`rst[, le spunea pe nume), omoar[-m[, dar nu te-am v[zut c`nd ai venit. Iaca, ai dou[ scrisori, =i mai ales asta, de la mili\ie. („Mili\ie“ — aproape ]n =oapt[...) Cealalt[, nu cea „mai ales“, era de la uzin[. „}ntruc`t de pe data de 1 iulie crt. nu mai lucra\i la Uzina mecanic[ nr.1 „I.V. Stalin“ v[ som[m ca ]n decurs de zece zile de la primirea prezentei s[ elibera\i locul ]n C[minul nr.1 al Uzinei. }n caz contrar...“ Plicul nu fusese lipit =i Maria Petrovna nu-=i putuse ]nvinge curiozitatea: — Da’ nu te mai uita la d`n=ii! Ham[ie, da’ treab[ nu fac! Iaca Alio=a, de la num[rul opt, are un an de c`nd a primit a=a veste... Cita\ia de la mili\ie nu excela prin am[nunte: „obligatoriu, la orele 22.00, av`nd asupra sa pa=aportul...“ Primul g`nd: „Ia te uit[ cine lucreaz[ zi =i noapte!“ Abia apoi nedumerirea (cinstit vorbind — =i sudoarea rece!) — ce putea s[ ]nsemne ora asta? Maria Petrovna ridic[ din umeri: $"

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— Nu te-ai b[tut cu nimeni?... Circumscrip\ia raional[ de mili\ie (mai fusesem c`nd mi s-a ]nm`nat pa=aportul) se afla ]ntr-o cl[dire jerpelit[ cu semietaj, ferestrele demisolului le avea c[ptu=ite cu placaj =i aspectul ei nu era de natur[ s[ inspire cine =tie ce ]ncredere. Chiar c`nd s[ m[ adresez, cu cita\ia ]n m`n[, mili\ianului de servici, mi se ]nterpune un tip r[s[rit nu se =tie cum din semintunericul coridorului: — Mihai Olteanu? Anume „Mihai“, =i nu „Oltian“..., — Eu. — S[ ie=im pe-o clip[... B[rbatul, probabil cu pu\in mai ]n v`rst[ ca mine, ]mi venea cam p`n[ la um[r, dar cu umerii de dou[ ori mai largi, un =aten tuns scurt, =i pe strad[ n-ar fi atras aten\ia nim[nui dac[ n-ar fi \inut capul vizibil aplecat pe-o parte, defect fie din na=tere, fie din cauza unei r[ni la g`t, iar ]n acest caz bine mascat[ de o c[ma=[ cu guler „a la Tolstoi“. Portretul acesta l-am reconstituit bine]n\eles mai t`rziu =i la rece, atunci abia am putut s[ descifrez cu ochi ]mp[ienjeni\i pe tartajele unei legitima\ii purpurii pe care tipul mi-a b[gat-o ]n nas: „Ministerul neprimejduirii de stat“. — Locotenent superior Krasnovski, de la minister... S[ mergem, tovar[=e Olteanu, n-o s[ st[m de vorb[ aici, ]n mizeria asta... „Adic[ a=a a fost umflat bietul Emil...“ m-a fulgerat. „Civilizat...“ M[ sim\eam ca o b[=ic[ de s[pun, docil[ =i gata s[ plesneasc[ ]n fiece clip[. „Civilizat... civilizat...civilizat...“ tot repeta un glas din[untru =i nu puteam s[-l opresc, ]n timp ce-am dat ]mpreun[ col\ul, unde ne a=tepta un „Opel Kapitän“. Krasnovski s-a a=ezat al[turi, pe bancheta din spate. +oferul a demarat f[r[ s[ i se spun[ ceva: cine =tie pentru a c`ta oar[ se juca scenariul... Se zice c[ ]n clipele de ]nalt[ tensiune capul se limpeze=te brusc =i ]ncepe s[ lucreze cu maximum de randament, instinctul de conservare e mai presus de toate celelalte. $#

AURELIU BUSUIOC

Fals[ p[rere. Singura activitate a bietului meu creier pe tot parcursul drumului care nu mai sf`r=ea s-a rezumat la ni=te cuvinte f[r[ sens, ]ntreb[ri stupide, ca:“ de ce acum?“, „de ce mergem a=a repede?“, ba la un moment dat mi-am surprins glasul acela l[untric fredon`nd un c`ntec popular probabil, nu mai =tiu... Contrar a=tept[rilor, ma=ina a fr`nat pe o strad[ l[turalnic[, ]n fa\a unei case cu intrarea la strad[. Locotenentul m-a ajutat s[ cobor, m-a rugat s[-l a=tept o clip[, s-a ]ntors vreo cincizeci de metri =i a deschis cu cheia o us[ asem[n[toare cu cea ]n fa\a c[reia ne opriser[m. Ma=ina a luat-o din loc, ]nec`ndu-m[ ]ntr-un nor de fum ur`t mirositor. „Arde ulei motorul“ m-am g`ndit. Apoi imediat m-a luminat solu\ia salvatoare: s[ fug! S[ fug p`n[ o s[-mi ias[ ochii!... Dar Krasnovski ]mi f[cu semn s[ m[ apropii... Dintr-un antreu minuscul am dat ]ntr-un salon, o ]nc[pere obi=nuit[ a unei familii care se respect[: o canapea, o mas[ acoperit[ cu ceva brodat =i vreo c`teva scaune cu pernu\e, o lamp[ cu abajur de m[tase deasupra mesei, iar pe peretele f[r[ ferestre, peste o imita\ie de covor persan — portretul a doi ]nsur[\ei. Ea z`mbind =mecher fotografului, el cu mutra obi=nuit[ a unui proasp[t ]mbrobodit... — Aici putem sta de vorb[, nu-i a=a? f[cu Krasnovski vesel, tr[g`ndu-mi un scaun. Nu ca la slino=ii ceia de poli\ai! Sim\eam c[ ]ncep s[ m[ ca\[r din rahatul ]n care m[ pr[bu=isem. — Ei, s[ intr[m ]n subiect, ca s[ nu te re\in prea mult. Dar mai ]nt`i, cum te sim\i la noi, te-ai dat cu via\a noastr[? Bine]n\eles c[ m[ d[dusem, m[ sim\eam foarte bine. — Las[, las[, =tim noi c[ mai avem mult p`n[ o s[ fie bine, nu trebuie s[ te temi s[ critici. Critica drege tot! Parc[ e=ti mul\umit de locuin\[? Parc[ ar fi ghicit c[ atinge la sensibil! — Cinstit vorbind, ar fi putut fi mai omeneasc[... — Greu dup[ r[zboi... Mul\i au r[mas pe drumuri. $$

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

M[ hot[r`i s[ joc deschis: ]i ar[tai scrisoarea de la uzin[. — Birocra\i, idio\ii! Aranj[m noi, nici o grij[. Iar acum uite-aici ni=te h`rtie, uite stiloul meu =i scrie tot, absolut tot ce =tii depre Emil Cr[ciun, de c`nd v[ cunoa=te\i, cum v-a\i cunoscut, ce discu\ii a\i avut, ce-ai aflat de la el, cu cine l-ai mai v[zut, ce propuneri \i-a f[cut... Totul absolut! Am sim\it c[ m[ trec fiorii: — Bine, dar ]l cunosc superficial... Dup[ lag[r... vreau s[ spun dup[ Punctul de filtrare nu ne-am ]nt`lnit dec`t o dat[, ]nt`mpl[tor... — +i l-ai c[utat a doua oar[, dar nu l-ai g[sit... Uite, despre astea toate s[ scrii. +tiai c[ nu-i student? +tia tot! Oare fusesem urm[rit? Atunci de ce m[ mai ]ntreba?... — Nu... Mi-a spus c[ a fost la drept, la Cluj... — +i despre asta scrie... Dar c[ era cu „Sumanele negre“ \i-a spus? Nu? +i asta scrie-o! Hai, s[ nu pierdem timpul... Am ]ncercat de multe ori dup[ aceea s[ reconstitui ]n minte tot ce a=ternusem pe vreo patru pagini ]n noaptea aceea, dar n-am reu=it niciodat[ s[ duc lucrurile p`n[ la cap[t. Dar de una sunt sigur: o bun[ parte din cele relatate erau ale lui Krasnovski, de la el aflate... +i n-am s[-mi iert niciodat[ c[ n-am ]n\eles dec`t foarte t`rziu c[ asta se nume=te manipulare... Peste un an, adic[ acum, ]n august, c`nd l-am ]nt`lnit pe Emil la Orhei, l`ng[ autogar[, mai precis c`nd m-a strigat pe nume un tip ]mbr[cat ]ntr-o pufoaic[ unsuroas[, =i ]n care cu greu am putut recunoa=te pe t`n[rul chipe= cu care odinioar[ m[ ]nt`lnisem l`ng[ „L[untrice“ m-am ]ngrozit: era o ruin[. Ne-am a=ezat pe o banc[ liber[. — Nu, n-am fost condamnat... M-au confundat cu altul... }nv[\[tora=ul acela... L-au prins pe el cu ceva =i m-a turnat pe mine... Dar n-o las eu a=a! Pe tine nu te-au ag[\at atunci?... N-aveam voie s[-i spun ce =tiam. +i ce i-a= fi spus? C[ am scris, din prostie, naivitate sau spaim[ „N-am =tiut niciodat[ c[ Emil Cr[ciun a luptat ]mpotriva regimului din Republica Popular[ Rom`n[ ]n r`ndul bandi\ilor din organiza\ia „Sumanele negre“?... +i c[ fraza nu-mi apar\inea?... — Multe vie\i a calicit =i Stalin [sta... ]ncepui eu.

%$ AURELIU BUSUIOC

— Las[, f[cu el din m`n[. D[-l ]n pizda m[-sii... Ia zi, frate Mihai, nu po\i s[ m[ ]mprumu\i cu cinci ruble? I-am ]ntins o bancnot[ de zece. — A=teapt[, mi-a zis. Peste c`teva minute s-a ]ntors de la bufetul g[rii cu o sticl[ ]nvelit[ ]ntr-o bucat[ de ziar. A rupt cu din\ii c`\i ]i mai avea capsa de metal a sticlei: — Un g`t? Am tras un g`t. El goli sticla de votc[ pe jum[tate. — Cam cald[... Dar merge. — Merge... fui de acord =i eu. }mi ]ntinse o h`rtie de cinci ruble. — Restul. — Poate-i p[strezi?... El b[g[ bancnota ]n buzunarul pufoaicei =i se ridic[: — Drum bun. A= mai sta, dar am o trebu=oar[... }l urm[rii cu privirea p`n[ disp[ru printre ma=inile adunate la ramp[. M[ cople=i brusc ideea nebun[ c[ pl[tisem cu o h`rtiu\[ albastr[ o via\[ de om... Mai mult n-aveam s[-l v[d.

$&

CAPITOLUL VII

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Una cald[, alta rece. De=i cu ochii ro=ii ca ai unui iepure de mosc =i cu aspectul unui salvat dintr-un malaxor (o noapte de nesomn nu trece f[r[ urme!) m-am prezentat la Istorie plin de ]ndredere =i umflat de optimism s[n[tos. Dac[-i pe cinste — n-aveam nici un motiv, cu toate str[daniile n-am reu=it niciodat[ s[ duc vreun capitol din manual p`n[ la cap[t. Cum m[ b[gam, s[ zicem, ]n Suvorov =i asaltul Ismailului, ]mi ap[reau imediat ]n fa\a ochilor ]nc[ier[rile =i debandada contemporan[ de la cozile la zah[r sau p`ine. Dar repet, m[ aflam ]ntr-o dispozi\ie at`t de proste=te bun[, ]nc`t atunci c`nd am tras biletul cu „Realipirea Basarabiei la Patria-mam[“ =i tipul de la catedr[ m-a ispitit dac[ am ceva nel[murit, era c`t pe ce s[-l ]ntreb la r`ndul meu despre care realipire este vorba: cea din ‘18 sau cea din ‘40? M-am st[p`nit ]ns[: Ionu\ era sigur c[ taic[-su disp[ruse ]n urma unui banc cu u=or iz politic... }nc[ un „5“ pe „Foaia de examinare“. Ciudat, cum po\i s[ te bucuri pentru o not[ care ]nainte =i „acolo“ te-ar fi b[gat ]n p[m`nt de ru=ine, dar n-am ]ncotro: acesta-i pre\ul maxim al cuno=tin\elor de aici. Cu alte cuvinte, m[ pot considera student. Imediat dup[ examen m-a prins pe coridor b[tr`nelul de la francez[, m-a tras ]ntr-un loc mai ferit =i dup[ o cuv`ntare lung[ (graseia =i rom`ne=te!) =i ]ntortocheat[ din care n-am ]n\eles mare lucru a trecut la subiect: — Eu, din p[cate, sunt foarte ocupat, nu am s[ pot face la timp traducerea, dar nu ar fi bine s[ rup contractul cu editura. Iar dac[ $'

ai traduce bro=ura dumneata ai putea s[ c`=tigi un ban! Sigur c[ nu o s[-\i apar[ numele, nu e=ti cunoscut, onorarul o s[-l ]ncasez eu. Dar banii au s[ fie ai dumneatale. Aproape to\i... A scos din geant[ o c[r\ulie tip[rit[ pe h`rtie g[lbuie, ieftin[, din cele care pe aiurea le cumperi ]n gar[ ca s[-\i treac[ drumul mai repede. Mi-a strecurat-o ]n m`n[ pe ascuns, de parc[ ar fi fost vorba de ceva subversiv. Era „Fils de peuple“ de M. Thorez. — Dac[ e=ti de acord, bine]n\eles c[ totul r[m`ne strict ]ntre noi... Ce zici?... Am dorit s[ aflu despre ce sum[ e vorba =i timpul de care dispun. Timp ]mi d[dea berechet. Suma nu c[ m[ aranja — era cam jum[tate din ce adunasem din spetit =i nem`ncare! Am ie=it ]n curte ]mpreun[ =i ]n dosul unei stive de lemne mi-a strecurat ]n buzunar un cear=af de o sut[ de ruble. — Avansul! mi-a =optit z`mbind complice. De altfel singurii bani pe care aveam s[-i v[d...

2

AURELIU BUSUIOC

18 august. Zi pe care n-am s-o uit chiar dac[ ar fi s[ nu mi-o amintesc pe cea de na=tere. Travers`nd maidanul care ne desparte de grosul mahalalei =i pe care joac[ fotbal vecinii mei de c[min de nu mai r[sare fir de iarb[, ]l v[d de departe pe Jora, po=ta=ul, invalidul de r[zboi cu un picior de lemn mu=cat p`n[ la m[duv[ de to\i c`inii din ]mprejurimi. Dar de data asta nu-=i mai pleac[ privirile, ochii ]i sticlesc: — Este, este scrisore la domnul tovar[=! I-o smulg din m`n[: scrisul mamei! Inconfundabilul ei scris, acest „M“ cu bucle =i acest „O“ perfect rotund, cu virguli\a ca o codi\[ de purcel!... Bag m`na ]n buzunar, scot o bancnot[, nu v[d de care, o bag ]n ta=ca lui Jora =i m[ ]ndrept aproape ame\ind spre unul din pietroaiele ce marcheaz[ poarta fotbali=tilor. Jora m[ ajunge din urm[ =i-mi bag[ ceva ]n buzunar: %

— Nu trebuie cinci rubla, Jora are pre\ul una rubla! Dragul de el! M[ a=ez pe bolovan =i lung[ vreme nu m[ hot[r[sc s[ deschid plicul... Ochii umezi nu v[d nimic. Pobeda, 8 august 1952

Mihalache, fr[\ioare, eu sunt bine, m[ preg[tesc s[ dau ]n particular pentru a zecea, ]ncolo, cine mai =tie, poate medicina... Mi-i dor s[ te v[d, sora ta Lenu\a care te pup[. Eu am trecut ]n clasa a doua a=a-i c[ te bucuri? Si eu m[ bucur c[ este vacan\[ mi-au c[zut doi din\i, dar cresc. C`nd vii la noi s[ te v[d? Ana.

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Iubitul meu fiu, fr[\iorul nostru drag! De la 2 iulie, de c`nd ne-a dat scrisorile tale inimoasa Elena Josanu \i-am trimis =apte misive, dar n-avem r[spuns nici la una. De data aceasta o s[ prime=ti plicul cu ve=tile noastre de la Zverdlovsc, este un domn care face drumul ]ntr-acolo =i a binevoit s[ ne ajute. Cine =tie, aici st[m prost cu drumurile. Ne gr[bim s[-\i spunem c[ suntem s[n[toase, s[ n-ai nici o grij[ =i scrie-ne c`t mai cur`nd cum o duci tu. E=ti s[n[tos? Te-ai aranjat? Scrie-ne repede =i am[nun\it. +i tata e bine, dac[ nu se schimb[ nimic ]n octombrie o s[ ne vedem =i o s[-\i comunic[m neap[rat. El munce=te la aer liber, =tii c`t de mult ]i pl[cea la aer liber =i acas[... Noi o s[ st[m iar[=i aici, la Pobeda, a=a c[ s[ ne scrii pe adresa aceasta, la poste restant, se spune „do vostrebovania“, dar s[ scrii cu litere ruse=ti. |i-am scrie mai mult dac[ am fi sigure c[ ajung scrisorile la tine. Nu ne uita, Mih[i\[, =i atunci ai s[ vezi ce scrisori lungi o s[-\i trimitem! Te s[rut cu drag, copilul meu, mi-i tare dor de tine. Mama =i fetele.

At`t. O mai citesc o dat[. }nc[ o dat[. Nu mai plec ]n ora=, de fapt nu aveam nici o treab[ grozav[, listele cu cei admi=i se vor afi=a doar m`ine, voiam s[ cump[r ceva %

h`rtie, dar tovar[=ul Thorez nu m[ gr[be=te: limba ]n care =i-a scris biografia e ca pentru s[raci... +i deodat[, ca un fulger ]n moalele capului: Tincu\a! De ce nu mi-a scris nici un r`nd? Nu s-o fi ]nt`mplat ceva, Doamne fere=te?... M[ str[duiesc din r[sputeri s[ alung g`ndul, nu, e ]n regul[ totul, e o fire aparte, are toane, e tipul de independent categoric, o s[-mi scrie singur[ c`nd o s[ vrea, n-o s[ mai semneze ea scrisori colective... A=a mi-o amintesc =i asta m[ calmeaz[. Mi-a spus =i Krasnovski, ]n timp ce-i scriam angajamentul de a p[stra ]n tain[ strict[ obiectul ]nt`lnirii noastre =i ]ns[=i ]nt`lnirea, c[ mama =i cu fetele sunt bine aranjate, c`t ]l prive=te pe tata — e condamnat politic =i despre el n-are voie s[ vorbeasc[, dar... — Dac[ ai s[ te por\i frumos... a p[strat o pauz[ lung[. Cine =tie, dac[ ai s[ te por\i frumos e foarte posibil s[ facem o excep\ie pentru tine. N-am prea ]n\eles ce ]nseamn[ s[ m[ port frumos, dar face impresia c[ [=tia ca d`nsul au mult[ putere, ]n orice caz Maria Petrovna mi-a zis c[ i s-a spus de la uzin[ s[ fiu l[sat ]n pace. Am =i telefonul lui. M[ a=ez s[ scriu o epistol[ lung[-lung[ celor dragi. Kurgan... Centru raional Pobeda... Pe ce a=chie de continent necunoscut o fi s[dit Dumnezeu a=ez[rile acestea? +i n-o fi uitat Creatorul de ele? Probabil nu. Nu de tot: doar am primit scrisoarea!...

AURELIU BUSUIOC

3

%

Lista st[ prins[ cu patru pioneze pe tabla de avize. E tras[ la ma=in[ =i poart[ semn[tura pentru conformitate. Cei admi=i sunt ]n=ira\i ]n ordine alfabetic[ =i numai la „O“ nimeni. Nici ]n coada listei. Probabil c[ e o gre=al[, o sc[pare stupid[. Sunt unul dintre cei trei care-am ]ncasat „5“ pe toat[ linia, dar numele meu nu figureaz[ printre numele celor admi=i...

Pe coridor, cum m[ ]ndreptam spre secretariat ca s[ le atrag aten\ia asupra ur`tei erori s[v`r=ite, u=a blindat[ a „Sec\iei speciale“ se deschise brusc, c`t s[ m[ pocneasc[ ]n numele tat[lui. Ie=ea Ionu\, adic[ Ivan Manole. — Mihai, stai o clip[! — Dar... — +tiu ce vrei s[-mi spui. S[ ie=im ]n curte, s[ vorbim... M-a trecut un fior rece. E ceva ]mpu\it, adic[. — Am aflat =i eu abia c`nd am citit lista. Secretarul nu =tie nimic, m-a trimis la sec\ia de unde ai v[zut c[ am ie=it. Treaba-i slut[... — Am tri=at? Am omor`t pe cineva?... — }n locul t[u n-a= glumi. C`rti\a de la Sec\ia special[ mi-a ar[tat col\ul dosarului t[u pe care e specificat „FDN“... — Bine, dar n-am f[cut parte din nici un fedene, =i ]n genere n-am f[cut politic[! Nici acolo, nici aici! Ionu\ m[ privi de parc[ i-a= fi picat din cer: — Chiar nu =tii?... „FDN“?... Fiu de du=man al norodului?... ...+i mie mi se p[reau baliverne =i spaime ieftine toate povestirile contelui... Dar s[-l fi crezut chiar, chiar s[-l fi luat ]n serios — ar fi schimbat asta lucrurile? M-a= fi g[sit azi pe list[ la litera „O“? A=a-i de c`nd lumea: fiul vr[jma=ului meu este vr[jma=ul meu. Bine]n\eles dac[ nu-i v`nz[tor de tat[...

4

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Interven\ia lui Ionu\ pe l`ng[ rector nu s-a soldat cu nimic. „}mi pare r[u, pierdem un viitor student capabil, dar sunt puteri care ne dep[=ec. +i mai c[ te-a= sf[tui si pe dumneata, care tot e=ti cu pufu=or pe boti=or, s[ nu te implici ]n t[r[=enia asta.“ N-am nici un motiv s[-i pun la ]ndoial[ cele spuse, uneori mi se pare c[ sufer[ mai mult ca mine, deap[n[ tot soiul de variante pentru „solu\ionarea cazului“, cum ]i zice el. — Trebuie s[ scrii la CC! Da, asta-i unica solu\ie! Primului secretar! Nu cred c[ au nevoie de publicitate ]n jurul porc[riei astea. }\i ]nchipui ce impresie ar produce scandalul [sta asupra celor ce mai %!

AURELIU BUSUIOC

g`ndesc s[ se repatrieze?... De fapt, nu... nu trece... Mai mult ca sigur c[ scrisoarea ar nimeri nu la primul, ci la vreun instructora=... Bine]n\eles, la vreun func\ionar inferior care-=i vede =i el =eful suprem doar pe la congrese sau date solemne... Ce-am observat aici — un respect total, a= spune orbesc, fa\[ de scara ierarhic[, mai dihai ca pe la cur\ile regale! +i s[ strice el, subalternul, dispozi\ia =efului cu tot felul de fleacuri!... — Ia stai, amigo! Zici c[ ai colaborat la vreo dou[ ziare? — Ei, colaborat... — Nu zi! Habar n-ai ce for\[ este la noi presa! Te-a atins cumva un ziar =i e=ti un nimic!... Un nimeni!... Indiferent cine-ai fost ]nainte... Uite, ]i trage gazetarul cela al t[u o replic[ comisiei de admitere... Sau un foileton... Da, da! Un foileton, a=a se numesc aici materialele critice... Imagineaz[-\i: „Birocra\ii monopolizeaz[ =tiin\a!“ Sau, =i mai bine: „Un frunta= al ]ntrecerii socialiste este ]mpiedicat s[ ]nve\e!“... — Zi-i mai cinstit: „Un fiu de criminal de r[zboi, un membru al unei familii de deporta\i, un repatriat p`rlit...“ — Mda... Ai dreptate... N-o s[ ri=te nici un ziar s[-\i ia ap[rarea. Cine-=i pune de bun[voie curul la b[taie!... Mai ales c[ aici par s[ fie implica\i =i [ia... +tii tu cine... Sec\ia special[ nu st[ de poman[... +i cu [ia nu te pui... C`nd a observat Maria Petrovna c[ =i a doua zi nu m[ scol din pat, a intrat ]n panic[. — +tiam eu, \i-am zis c[ de at`ta ]nv[\[tur[ are s[ \i se umfle capul! M-ai luat la r`s, da’ iaca, cine a r[mas cu dreptatea?... Na, bea fiertura asta, ]i ceai de pojarni\[, ]\i ia durerea ca cu m`na!... Dar g`ndurile din cap nu \i le poate scoate „ca cu m`na“ nici m[car ]nfuzia de sun[toare. +i, cine mai =tie, dac[ nu venea dup[ mas[ Maria Petrovna cu: „Ascult[ m[t[lu\[, Mihail Alexeevici, =tii cum se lecuiesc de v[t[m[tur[ la cap b[ie\ii no=tri?...“ Cine mai =tie, dac[ nu cump[ram sticla ceea de votc[ =i dac[ nu d[deam de du=c[ un pahar pentru ceai, plin ras cu licoare ruseasc[, poate c[ nu g[seam num[rul de telefon ce mi-l d[duse Krasnovski. Poate nici nu l-a= fi c[utat... %"

CAPITOLUL VIII

— Ai ]nc[rcat aparatul de proiec\ie? Atunci: Filmul!

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Uitarea — ]n amintiri? Cine se aga\[ de ele e un proscris. Amintirile nu sunt dec`t un fel de masturbare a creierului, un surogat de g`ndire, un fel de carte lung[ =i plicticoas[ pe care te for\ezi s-o cite=ti pentru a doua sau a nu mai =tii c`ta oar[, =i totul doar din lenea, din neputin\a, din nevoin\a s[ ]n\elegi c[ e altul cu totul compartimentul r[citurii aceleia cu circumvolu\iuni ]n care se afl[ ceea ce cau\i — uitarea. Pe care, de altfel, de ce-ai c[uta-o dac[ poate veni =i singur[, de la sine? Ah, =tii c[ uitarea este for\a motrice a mersului t[u ]nainte! +tii c[ dac[ excluzi uitarea, acest spiritus movens, dac[ n-o la=i s[-\i precead[ pa=ii te vei trezi pe drumul c`inelui care-=i v`neaz[ coada! Dar n-o c[uta ]n amintiri, ]n aceste nisipuri mi=c[toare. Ridic[-te =i umbl[! Spre lumini\a aceea care mai p`lp`ie, spre... Dar dac[ insi=ti... Dac[ vrei tu numaidec`t...

... Te-ai ]ntors seara t`rziu (din punctul de vedere al mamei! Era abia zece!), te-ai oprit la peretele lateral, cel dat cu var, \i-ai lipit buzele de el =i ai inspirat ad`nc de c`teva ori: zic b[ie\ii c[ afacerea asta face s[ dispar[ mirosul de tutun. Ar mai fi un mijloc, dar cum s[ nu fumezi? E=ti b[iat mare, fl[c[u, ]n cursul superior al liceului %#

AURELIU BUSUIOC

unde-ai intrat dintru ]nceput, =i n-ai deloc cheful s[ nu-\i valorifici acest statut, trebuie s[ \ii pas cu ceilal\i, la fel de r[s[ri\i ca tine. Fire=te, spre invidia celor pe care Dumnezeu nu i-a prea ajutat cu ]n[l\imea, din care pricin[ sunt u=or depista\i de profesorii ]ns[rcina\i s[ patruleze „Promenada“ =i parcurile... Ce-i drept, ]n ultima s[pt[m`n[ nu s-au prea z[rit mutrele lor ur`cioase, fie din motive de vreme rea, fie din cauza bubuiturilor dinpre nord =i r[s[rit tot mai distincte seara, lucru de care a auzit =i Dima Russu, cel cu o jum[tate de palm[ mai ]nalt dec`t pupitrul, astfel c[ azi a ap[rut =i el la v`n[toare. „V`n[toare“ e o denumire de cod. Se traduce simplu: pip[itul fetelor pe „Promenad[“. Munca aceasta e r[spl[tit[ uneori cu una la ceaf[, mai des cu chi\c[ituri pref[cute sau sincere exclama\ii de m`nie, dar ce conteaz[ toate astea, cum s[ le compari cu imensa bucurie a m`inii care-a cunoscut fie =i pe-o fr`ntur[ de clip[ taina aceea care-\i tulbur[ imagina\ia =i somnul... Mai la vale de restaurantul „Londra“ este =i stabilimentul acela care-ar fi fost marcat de un felin[ra= ro=u, dar... camuflajul... Acolo palma la ceaf[ ar fi exclus[, dimpotriv[, dar vai! cenzul de v`rst[! Monopolul octavanilor!... Mama st[ la masa din sufragerie, la dreapta =i la st`nga ei am`ndou[ fetele, dar nu te mai privesc toate trei ca pe un infractor, nu mai auzi ve=nicul „}\i faci de cap, b[iatule, am s[ te spun lui tata c`nd vine!“ Ba chiar =i Len\a pare s[ ard[ de ner[bdare s[-\i comunice un lucru deosebit de important. — Cite=te. Mama ]\i ]ntinde un plic din care se i\e=te un col\ de h`rtie groas[. „Extras“ din foaia ta matricol[. Ochii ]\i fug imediat la note. +i mai ]nt`i la algebr[: Cinci! Ura! strigi tu ]n tine, s-a zis cu corigen\a, cinciul e ru=inos, desigur, dar s[n[tos!... — Dar stai, m[mico, de ce acum? Mai avem p`n[ la... D`nsa ]\i ]ntinde iar, ]n t[cere, o foaie de h`rtie pe care cite=ti mirat, f[r[ s[ prea ]n\elegi dintru ]nceput: „Guvern[m`ntul Provinciei Basarabia“. +i cu litere mai mari, grase: „Buletin nominal de evacuare“... — Ne dau afar[ din cas[? %$

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— Nu, b[iatule, din \ar[. Vine iar r[zboiul... — Trebuie s[ plec[m? Unde? +i c`nd?... — Poim`ine... Hai, ]ncepem s[ facem bagajele. Singur[ n-am s-o scot la cap[t... Stai ame\it o clip[, apoi sim\i cum \i se urc[ s`ngele la cap: „Nu se poate! Imposibil! Paulina a promis s[ te a=tepte m`ine ]n magazia de lemne! Imediat dup[ mas[, c`nd se retrage mama cu fetele pentru siest[. E poate cea mai important[ zi din via\a ta! O iarn[ ]ntreag[ ai pierdut ca s-o convingi... C`te semne timide mai ]nt`i...C`te atingeri parc[ ]nt`mpl[toare... Apoi c`te rug[min\i =i promisiuni... +i banii aceia str`n=i leu cu leu pentru inelul care-a convins-o ]n sf`r=it... +i toate astea, tot lucrul acesta la care te g`nde=ti ]n permanen\[, de care \i se usuc[ gura c`nd \i-l imaginezi, s[ nu aib[ loc din cauza unor idio\i care-au g[sit anume acum momentul pentru evacuare? Dar ra\iunea nu poate s[ admit[ a=a ceva! Nu poate!!!“ — +i mobila o lua\i, doamn[? ]ntreab[ Paulina. — Nu, nu putem, n-avem loc. Ni se dau doar dou[ compartimente... S[-\i r[m`n[ \ie, amintire, c[ ne-ai slujit bine... — Vai, doamn[, se face c[ protesteaz[ fata, dar ochii ]i sticlesc. Domni=orul Mihai, s[ m[ aju\i la str`ns covorul din salon... }n salon se repede la tine, te reazim[ ]n perete =i te s[rut[ pe gur[ =i pe limb[. Te prinde cu m`na cum faci tu cu fetele pe „Promenad[“. — Oho! Proast[ am mai fost p`n[ acum...Da’ =i tu n-ai noroc... Apoi ia seama cum dai ochii peste cap =i ]ncepi s[ luneci pe podea. — Doa-amn[! Moare b[iatul!... ...„Te duc... Te-aduc... Te duc... Te-aduc... Te duc, te duc, te duc“... Nu, nu mai \ii minte drumul ]n compartimentul acela de clasa a doua, tu singur cu zeci de valize, baloturi =i co=ule\e, mama cu fetele ]n cel de al[turi, cu valize, baloturi... Care se desfac mereu, se deschid, se dezleag[... Treizeci =i unu martie... }nt`i aprilie, doi, trei... Ba ]\i mai aminte=ti: la trei, seara, dup[ =ederi nesf`r=it de lungi prin toate haltele sau chiar ]n c`mp deschis — Bucure=tii! N-ai fost niciodat[ ]n capital[, acum ai s-o vezi, m[car cu un ochi, dar, %%

AURELIU BUSUIOC

imbecilii, aici, unde ar trebui, nu vor s[ stea. }n zorii lui patru hardughia pestri\[ — vagoane de marf[ de-a valma cu cele de pasageri — se urne=te =i abia se t`r[=te ]n urma altui e=alon pe care ]l vezi din c`nd ]n c`nd la curbe. Apoi o oprire scurt[, apoi o goan[ cum n-a fost nici una, dar ]n direc\ie opus[, apoi — nici azi nu po\i reface tabloul! — tr[snetele =i tunetele acelea, geamul f[cut \[nd[ri de bucata aceea de metal ]nfipt[ ]n c[ptu=eala cu=etei chiar l`ng[ capul t[u, \ipetele, nu, urletele mamei =i ale fetelor, u=a dat[ de perete, „E=ti viu!“, vagonul aruncat ]n toate p[r\ile, rafalele de v`nt nebun, fumul mirosind a praf de pu=c[, baloturi =i co=ule\e c[z`nd, vesel[ z[ng[nind, mama cu Tincu\a ]n bra\e ]ntins[ pe podeaua coridorului, dulcea\a de vi=ine de pe hainele tale, „S`nge!“ — strig[tul mamei c`nd le=in[ a doua oar[, apoi o oprire brusc[, cu restul de bagaje pr[bu=ite =i... O lini=te s[ te ]nnebuneasc[, p`n[ la \iuit ]n urechi... +i cerul curat-curat, din care ning fulgi m[run\i =i lucitori din foi\[ de staniol... A\i stat ]n c`mp dou[ zile p`n[ au legat cap[t de linie cu cap[t geni=tii =i feroviarii c`\i mai r[m[seser[, zvonurile cre=teau ca o ap[ de prim[var[, d[deau din matc[, =i numai c`nd a\i luat-o ]nd[r[t, pe direc\ia ini\ial[, a\i ]n\eles c`t de palide fuseser[ zvonurile ce vi se p[reau exagerate. }\i mai aminte=ti copacul acela ars de viu =i un picior t[iat din =old, at`rn`nd de-o creang[ ca un „V“ ]ntors? }\i mai aminte=ti, ]n gar[ la Titu (ce denumire!), impiegatul acela? „Noroco=ilor! A\i fost ultima garnitur[ care s-a salvat de la Chitila!“ Apoi amfiteatrul acela cu locurile voastre ]n loj[. La Balota, la +imian? Jos — scena, Turnu Severin ]n fum =i foc, =lepuri uria=e plutind gra\ios prin aer ]n jerbe de ap[ lucitoare =i tot gra\ios a=tern`ndu-se p[m`ntului, dar schimb`ndu-=i, iar gra\ios, forma... Figuri de omule\i ap[r`nd din cea\[, alerg`nd, c[z`nd, ridic`ndu-se, disp[r`nd... +i totul pe un fond sonor monoton, de frecven\[ joas[, ca al unei furtuni ce abia ]=i anun\[ sosirea ]n mun\i. Iar sus, rotindu-se ca un roi de berze ]n preajma plec[rii, ni=te cruciuli\e albe, din care curge idilic beteal[ lucitoare, din c`nd ]n c`nd ]mpr[=tiat[ de neputincio=i noura=i negri, exploziile proiectilelor antiaeriene care nu pot ajunge p`n[ la berzi=oarele ce se tot rotesc de parc[ ]ntr-a%& dev[r s-ar antrena pentru plecare...

|ii minte ce tot repetai ]n g`nd? „De data asta — spectatori... De data asta spectatori...“, ]n timp ce mama, tr`ntit[ ]n b[l[riile de l`ng[ terasament, se tot str[duia s[ acopere cu trupul ei firav feti\ele curioase =i neascult[toare... Pauz[. A=a e c[ s[tulul nu-l crede pe cel fl[m`nd? Pentru a confirma veridicitatea zicalei, pentru c[ nu tot ce se consider[ ]n\elepciune popular[ poate trece testul la veridic (de exemplu: „dec`t cu un prost la c`=tig, mai bine cu un de=tept la pagub[“ — stupid, nu?), e de ajuns s[ schimbi statutul social. Pentru o vreme. Pe c`t posibil mai scurt[, ]n cazul c[ faci parte dintre s[tui. Mai r[u c`nd la cap[tul experimentului vezi c[ drumul de ]ntoarcere la condi\ia ini\ial[ este blocat... +i te descoperi ]n situa\ia permanent[ a celui care nu este crezut... Filmul:

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

N-ai fost dintre cei mai grozavi la Geografie, dar c`te ceva tot mai \ineai minte: Banatul!... Gr`narul \[rii...Poate chiar al Europei!... +i, al naibii, manualul nu min\ea! Pentru localnici r[zboiul avea loc undeva ]n Abisinia sau Patagonia, foamea — prin India sau ]n lenea de a te ridica p`n[ la telefon s[ comanzi ceva la restaurantul din apropiere... +i dac[ primul val, basarabenii =i bucovinenii, mai meritau compasiune, oricum, se vedea c[ nu vin cu m`na goal[, au muncit, au adunat c`te ceva, ceilal\i, care-au premers puhoiul de solda\i str[ini, moldovenii de dincoace de Prut, fugi\i nu doar din calea m[celului, ci =i de spectrul h`d al foametei, sosi\i doar cu ce bruma ]=i mai acopereau goliciunea, ei bine ace=tia ]ncepeau s[-i pun[ pe g`nduri... |ii minte, ora=ul de la care nu-\i puteai rupe ochii, ora=ul acela pe ale c[rui str[zi te puteai culca f[r[ teama s[-\i pr[fuie=ti hainele, ]ncepea s[ p[leasc[ cu fiece zi, cu tomberoanele =i co=urile de gunoi r[sturnate =i c[utate de resturi =i chi=toace; prin mul\imea ce se purta la toate orele ]mbr[cat[ ca de s[rb[toare lic[reau tot mai des =i mai insistent tren\ele s[r[ciei =i mizeriei, de r`nd cu uniformele sub\iri, ne]ngrijite =i str[ine, ap[rute dup[ augustul cela de pomin[... %'

AURELIU BUSUIOC

}\i aduci aminte, vai! parc[ se uit[? Lunile acelea lungi de jafuri, violuri =i c`ntece n[scute din alcool, uli\ele nop\ii pustii =i ]nsp[im`ntate, =i blestemul desperat al doamnei Balint, prima voastr[ gazd[, c`nd i s-a ]ntors acas[ abia seara t`rziu, cu hainele ferfeni\[ =i privirile r[t[cite, fiica trimis[ cu trebuin\[ ]n ora=: „Ru=ii vo=tri, voi i-a\i adus, ]nghi\i-v-ar focul iadului s[ v[ ]nghit[!...“ Au ]nceput abia prin octombrie, pe la jum[tate, cursurile, n-ai uitat. Liceul era de elit[, acum ]ns[ activ`nd ]n dou[ schimburi, cu clase paralele pe toat[ linia: refugia\ii... Mama s-a re]ncadrat ]n ]nv[\[m`nt f[r[ probleme — penurie de cadre. (+i de bani ]n cas[, tata avea s[ apar[ doar ]n ajunul anului nou: „V-am c[utat ]n toat[ \ara, o debandad[ total[, nimeni nu =tie nimic! Mai ]nt`i mi s-a spus c[ sunte\i la Cluj. Cum unde? La Bucure=ti mi s-a spus... Bine c[ v-am g[sit. Mai r[u e c[ m[ caut[ =i pe mine...) Nu se pl`ngeau profesorii, elevii noi erau cumin\i =i silitori, doar din c`nd ]n c`nd lipseau de la lec\ii, =i atunci =tiau to\i: are loc o nou[ razie la refugia\i... Cu tot dormitul pe la str[ini, v`n[torile aveau loc noaptea, braconaj mai degrab[! — se ]nt`mpla ca unii dintre colegii t[i s[ nu mai apar[ la cursuri, =i atunci =tiau to\i c[... Dar ce era de =tiut?... }\i mai aminte=ti de somnurile iepure=ti pe la vecinii doamnei Balint, =vabii aceia cumsecade, cu locuin\e-p[pu=[ de-\i era oarecum s[ le calci parchetul, =i care peste un an =i ceva au venit ei la voi. La acela=i, somn, numai c[ goana la nem\i s-a organizat la lumina zilei, ce s[ mai umbli cu mofturi... Ba chiar odat[, adu-\i aminte, ai r[mas s[ dormi la liceu (alarma s-a dovedit a fi fals[!), ]n propria ta clas[. Doamne, ce de pa=i mai auzeai pe la miezul nop\ii ]n coridor, cum ai pus ]n u=[ scaunul profesorilor, cum au mai ]nceput s[-\i fac[ mutre alde Copernic =i Petrarca din tablourile lor pr[fuite. +i c`t de tare s-a mai minunat a doua zi Centaurul — latinistul c`nd elevul favorit a ]nceput s[ se b`lb`ie la „Vides cum alta stet nive...“ S[ te mai miri atunci, de fapt nici nu cred s[ te miri, nu e=ti o excep\ie, de complexul de inferioritate care s-a ab[tut ca o boal[ cronic[ pe capetele tovar[=ilor de fug[? Ba nu, ]n ceea ce te prive=te, totu=i cu o deosebire: n-ai cobor`t niciodat[ ]n sala de & gimnastic[ atunci c`nd se anun\a: „Refugia\ii — la ajutoare din

partea Crucii ro=ii! }n pauza mare.“ Fire=te ]\i invidiai colegii ce se ]ntorceau cu pachete de unt de cocos sau cutii cu gem de grape-fruit, dar refuzai p`n[ s[ =i gu=ti din ciocolata oferit[ de vreun generos, de parc[ n-ai fi dus acas[ foamea cea mai autentic[. (P`n[ a ]nceput mama s[-=i v`nd[ din pu\inele lucruri mai de pre\.) M`ndrie n[scut[ din neputin\[... Apoi ]n toamn[, cu pu\in ]nainte de a se na=te Ani=oara, s-a ]ntors tata. Era slab, dar, ca de obicei, plin de voie bun[. „Gata, a zis, s[ fie ce-o fi, r[m`n cu voi. Nu se poate tr[i cu dou[ spaime — una pentru voi =i alta pentru mine... La urma urmei n-am ucis =i n-am furat, ce s[-mi fac[?“ Pe urm[, dup[ Ani=oara, ]\i aminte=ti? p`n[ =i tu, refractarul la orice politic[, ai ]nceput s[ sim\i c[ se schimb[ ceva, c[ pute! Cum i s-a trimis lui, profesor universitar cu merite deosebite, un peticel de h`rtie prin care i se comunica rece c[ din acea zi se afl[ la dispozi\ia Inspectoratului scolar, cum n-a vrut nimeni s[ stea de vorb[ cu d`nsul la minister =i cum i s-a oferit, ca ]n batjocur[, un post de ]nv[\[tor ]ntr-un sat ca vai de el la un cap[t de \ar[... Iar mamei, sub amenin\area destituirii — un post similar ]n cel[lalt cap[t... P`n[ =i doamna Balint, care dup[ ce-a aflat c[ mama-i gravid[ a ]nceput s[ v[ viziteze la noua gazd[ („vai, madam Olteanu, ce femeie grozav[ e=ti: s[ na=ti pe a=a vremuri! Te stimez, madam Olteanu!“), p`n[ =i ea era indignat[: „S[-=i bat[ \ara joc de a=a oameni! Iat[-l, a ajuns =i aici comunismul de care-a\i fugit...“

The End.

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Ai obosit?... +i c`t mai este, c`t... Dar dac[ zici tu...

&

CAPITOLUL IX

AURELIU BUSUIOC

1

&

}n graba asta a mea de a ]nghesui tot ce =tiu ]n r`ndurile de fa\[ m-am str[duit s[ \in cont mai ales de cronologie =i abia acum ]mi dau seama c[ nu asta am urm[rit ini\ial, nu scrierea unui jurnal care, \inut la zi, ar fi interesat, poate, prin detalii (de=i, dac[ a= fi apelat la „]nsemn[ri zilnice“ pentru evenimente cu o vechime de 6— 7 ani, a= fi e=uat sigur =i lamentabil!), ci s[ ajut un eventual cititor s[ aib[ o idee general[ despre soarta unui om aruncat de ]mprejur[ri pe un cap[t de lume uitat de Dumnezeu, =i, ne=tiut de ce, uitat anume ]n momentele cruciale ale Istoriei... +i poate c[ nu at`t uitat c`t pedepsit... (Dar de ce?) Nu degeaba se zice c[ for\a marilor mae=tri st[ ]n aten\ia ce-o acord[ am[nuntelor. Nu am veleit[\i de scriitor, sunt doar o victim[ care se mai vrea =i martor, =i de aceea nu e suficient s[ strig c[ m[ doare, trebuie s[ pun =i degetul pe ran[... }ncerc acum s[-mi reamintesc etapele str[duin\elor de a m[ adapta la noile condi\ii ]n care m[ aruncasem benevol =i constat c[ nu birocra\ia a fost prima barier[ ce-mi st[tea ]n cale, birocra\ie, slav[ Domnului, aveam suficient[ =i dincolo. Marele impact \inea de comunicare. +tiam c[ plec ]ntr-o \ar[ care nu mai era cea p[r[sit[ odinioar[, c[ nu voi mai reg[si oamenii de alt[dat[, =i chiar dac[ aveam s[-i reg[sesc ar fi fost al\ii, de alt[ mentalitate. Eram preg[tit pentru at`ta lucru. Dar nici prin g`nd s[-mi treac[ s[ reg[sesc un neam vorbind alt[ limb[ dec`t cea supt[ cu \`\a mamei. S[-\i pierzi graiul ]n numai c`\iva ani! Era posibil oare? S-a dovedit a fi.

Atacul masiv =i arogant al tuturor mijloacelor de comunicare, absoluta majoritate a conduc[torilor de toate rangurile (=i a rudelor, bine]n\eles!) adu=i de aiurea, trecerea la un alfabet str[in =i impropriu, =coala =i bilingvismul, precum =i totala lips[ de m`ndrie, fie ea provocat[ chiar =i de spaim[, a localnicilor au reu=it extrem de repede s[ ob\in[ ceea ce nu putuse ob\ine o sut[ de ani de tiranie \arist[: dezna\ionalizarea... O, acest bilingvism!... C`nd acorzi toat[ aten\ia limbii pe care-o vorbesc =efii, ca ace=tia s[ te poat[ ]n\elege, =i te lepezi de limba matern[ perfect con=tient ca de ceva primitiv =i ru=inos... Ori o ]ncarci cu at`tea ]mprumuturi la ]ndem`n[, c[ nu se mai pot ]n\elege frate cu frate... Cred c[ am supravie\uit impactului lingvistic doar pentru c[ am nimerit de la bun ]nceput la atelierul acela unde nu se prea vorbea ]n timpul lucrului =i unde dup[ program mai mult se ciocnea... Apoi, de ce n-a= recunoa=te-o, peu-a-peu am reu=it =i eu s[ m[ integrez realit[\ii, s[ str`ng la piept =i s[ m[ iau la bra\ cu ceea ce g[sisem... Adaptarea la mediu! Ori, cum zic ru=ii: dac[ faci parte din hait[, trebuie s[ urli =i tu! (O dovad[ ]n plus c[ neamul basarabenilor e nemuritor.)

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

C`t ar p[rea de ciudat, taxofonul din osp[t[ria aflat[ la un col\ de c[min func\iona. A ridicat receptorul la al patrulea \`r`it: — Krasnovski. De fapt, ce voiam? S[ m[ pr[bu=esc ]n lacrimi la pieptul lui? S[-i arunc ]n fa\[ (la telefon!) c[ nu-i dreptate ]n \ara asta? — Krasnovski ascult[. Alo!... Am sim\it brusc c[ mi se limpeze=te creierul: ce stupizenie! Ce idee idioat[ s[-l sun pe omul [sta care are cu totul alte interese dec`t s[ ajute b[bu\ele la traversat str[zile. — Alo, vorbi\i odat[! +i dup[ o scurt[ pauz[, mai mult afirm`nd dec`t ]ntreb`nd: &! — Mihai?!...

AURELIU BUSUIOC

N-aveam ]ncotro, [=tia =tiu tot. V[d prin pere\i. — Eu... Tovar[=... — Stop! Nici un tovar[=! Unde e=ti? Peste o or[ eram pe strada ce mi-o numise, ]n cel[lalt cap[t al ora=ului. M[ a=tepta ]n fa\a unei porti\e deschise =i mi-a f[cut semn s[-l urmez. Salonul era aproape copia primului, doar c[ deasupra mesei ardea un simplu bec, f[r[ abajur, iar pe covorul din perete nici un portret: o arm[ de v`n[toare cu patul ]ncrustat =i o tolb[ de piele... La mas[ st[tea un t`n[r care la intrarea noastr[ s-a ridicat =i mi-a ]ntins m`na. — Face\i cuno=tin\[, zise Krasnovski, tizul t[u, Mi=a. C`nd n-ai s[ m[ g[se=ti pe mine, o s[ r[spund[ el la telefon... „O s[ r[spund[ pe dracu’ „strigai eu ]n g`nd.“ At`ta prostie am f[cut...“ — Sper c[ erai singur c`nd m-ai sunat, nu e bine s[ =tie cineva c[ ne cunoa=tem. Unii oamenii nu =tiu de ce se tem de noi... — Singur... — +i foarte sup[rat... Iar te dau afar[ din c[min? N-aveam ]ncotro, trebuia s-o ]ncerc =i pe asta. Am povestit tot. Krasnovski m-a ascultat atent, m-a ]ntrebat cum aflasem de ]nscrip\ia de pe dosar =i dac[ mai spusesem cuiva povestea. — Uite, dragul meu, a=a se ]nt`mpl[ c`nd ai de a face cu t`mpi\i! Bine, s[ zicem c[ nu cite=ti directivele sau instruc\iile primite de la forurile superioare, s[ zicem. Dar s[ nu-l cite=ti pe tovar[=ul Stalin! Da, au fost tot felul de excese, dar Iosif Visarionovici a scris clar =i r[spicat: fiul nu r[spunde pentru faptelei tatei! Nu r[spunde!... A=a-i, Mi=a? — }ntocmai. Era primul cuv`nt care-l scotea. Probabil era ca un fel de ucenic al lui Krasnovski. — O s[ l[murim noi lucrurile, nici o grij[. N-o s[-i l[s[m pe to\i dobitocii s[ ne fac[ \ara de r`s... +i acum, ia zi: te-ai speriat de mama focului =i te-ai repezit s[ stingi spaima cu un p[h[ru\. A=a-i? Bine, foarte bine c[ m-ai g[sit! S[ nu te sfie=ti niciodat[ s[ m[ &" anun\i c`nd afli ceva ur`t... Cum altfel s[ lichid[m lipsurile dac[ o

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

s[ trecem indiferen\i pe l`ng[ toate? Avem at`\i du=mani, =i nu numai afar[... M-am ridicat. — V[ mul\umesc pentru... — Pentru ce? se mir[ el. Nu \i-am promis nimic... Doar c[ o s[ ]ncerc[m... +i unde te gr[be=ti? Ia zi, cum a fost la examene? Apropo, ]l cuno=ti pe un profesor de-acolo... M[...Ma... — Manole, ]l ajut[ Mi=a. — Da, exact, Manole... Se zice c[ e un mare filolog. „O fi crescut omul“, m-am g`ndit. — Am fost colegi de liceu p`n[ ]ntr-a cincea. — Minunat! Mi=a d[ examene extern, =i se teme. Poate-ai s[ pui o vorb[! }ncepu s[ r`d[: Glumesc... }n alt[ parte dec`t aici nu ne cunoa=tem, bine? +tii, lumea poate crede... Nu-mi p[sa ce poate crede lumea. Altele m[ fr[m`ntau. — Tovar[=e Krasnovski, a= vrea s[... — Stai, m[ ]ntrerupse el. |i-am promis s[ fac o excep\ie... Ori altceva ai vrut s[ m[ ]ntrebi? Dup[ ce m[ ghicise respir`nd ]n receptor, mai venea =i cu asta... — Vezi, b[iatule, orice om care gre=e=te trebuie s[-=i ]ndrepte gre=eala. Tat[lui t[u i-a fost dat[ posibilitatea asta de a repara r[ul s[v`r=it. De ce s[-l deranj[m acum? }nc[ nu e=ti preg[tit s[-i scrii sau s[-l vezi... Pot doar s[-\i spun c[ e bine, s[n[tos... Ca =i restul familiei... O s[ vin[ o zi c`nd... }n sf`r=it, dac[ ai s[ te por\i... M[ considera copil de gr[dini\[, ce naiba? +i vorba cu purtatul frumos i-o auzeam a doua oar[. Indiferent dac[ o s[ m[ ajute sau nu, va trebui s[ renun\ la asemenea prietenie. Primul telefon trebuie s[ fie =i ultimul... Chiar dac[ mi se par exagerate — =i precis c[ sunt! — toate pove=tile astea despre ei, oamenii ace=tia au totu=i alt[ meserie dec`t una de binefacere =i nu-i r[u s[ te \ii ceva mai la distan\[. Dar, la urma urmei, m[ simt cu con=tiin\a curat[, n-am de ce s[ m[ tem. +i de ce ar trebui s[ le fiu recunosc[tor? Datoria lor e s[ aib[ grij[ de siguran\a statului, iar siguran\[ ]nseamn[ =i respectarea legilor. }n ceea ce m[ prive=te, legile au fost ]nc[lcate. Slav[ Domnului, nu plec datornic... &#

3

AURELIU BUSUIOC

Am profitat de timpul (nedorit!) liber ca s[ ]ncerc s[-mi recunosc ora=ul copil[riei =i, ]n parte, al adolescen\ei. Aproape un an de c`nd am revenit =i abia acum ]mi dau seama c[, de fapt, habar n-am unde m[ aflu. Ce-am =tiut ]n acest r[stimp dec`t drumul la atelier =i acas[ (scriu „acas[“ =i m[ umfl[ un r`s amar), n-am avut nici m[car curiozitatea s[ aflu dac[ mai este sau nu curtea aceea plin[ de flori =i arbu=ti unde v`nam jaguari =i elefan\i (eterogen[ faun[, dar ce =tie un copil!), dac[ mai st[ ]n picioare c[su\a ceea cu terasa de pe care comandantul suprem, mama, cu Lenu\a ]n bra\e, revoca ordinele pe care \i le d[deai singur, salv`nd astfel ba un boboc de trandafir, ba vreo glastr[ cu cine mai =tie ce exotic[ buruian[ scoas[ la razele soarelui... Mi se p[rea firesc s[ ]ncep pelerinajul sentimental anume de la fostul c[min. Strada am recunoscut-o f[r[ greutate, doar pe ici-colo, la grilajele de fier forjat, ciudat lucru, se mai ad[ugase din interior c`te-un gard de sc`nduri vopsit ]n culori stridente. Poate din modestia noilor locatari? A= fi recunoscut-o =i cu ochii ]nchi=i. Era ]ntreag[, gardul la fel, doar l`ng[ porti\[ crescuse o gheret[ alb[. Singur vi=inul pitic ]ncepuse s[-=i piard[ frunzele, dar a=a f[cea ]ntotdeauna: se gr[bea =i la ]nflorit, se gr[bea =i la hibernat. Terasa abia se vedea din spatele boschetului de trandafiri c[\[r[tori, dar era goal[. Oricum, chiar s[ fi fost cineva... Poate Paulina?... M[ pufni r`sul la amintirea ini\ierii ratate. M[ d[dui, totu=i, mai aproape de gard, voiam s[ v[d dac[ mai st[ la locul ei magazia de lemne, ]nainte i se vedea din strad[ un col\. — Idi, idi, =agai! Nu luasem seam[ c[ este cineva ]n ghereta de la porti\[. Soldatul cu chipiu albastru nu p[rea deloc prietenos, nu cred c[ ar fi acceptat s[-mi asculte amintirile din copil[rie... Am f[cut uli\a ]n tot ]ntinsul, pe urm[ aveam s[ aflu c[ este cartierul reziden\ial, dar nu m-a interesat niciodat[ copilul c[rui =tab &$ doarme ]n c[m[ru\a Lenu\ei... Trotuarele erau acum asfaltate, cele

de c[r[mid[ ro=ie le-am g[sit pe alte str[zi, ]n lungul c[rora am hoin[rit p`n[ pe ]nserate. C`nd am ajuns la poalele dealului pe care l-am urcat patru ani la r`nd ca s[ ]nghit =tiin\a ce trebuia s[ mi-o ofere primara, am avut un =oc de care nu o s[ scap lung[ vreme: ambele cl[diri, =i cea a liceului de fete, =i cea a normalei cu =coala noastr[, cele dou[ vapoare de un alb orbitor, care plutiser[ cu anii mei de prim[ ]nv[\[tur[ ]n marea verde a uria=ei gr[dini ce le ]nconjura, erau acum dou[ epave, m[runte =i jalnice. Cui i-o fi trebuit jertfa asta, ca =i cinematograful de zi, din sc`nduri str`mbe, ridicat al[turi de ruine? Am mai tr[it ceva asem[n[tor c`nd peste c`teva zile am nimerit pe locul fostului l[ca= de cult al catolicilor. O gr[mad[ de pietre gola=e... Nu c[ m-ar fi animat cine =tie ce sentimente religioase, dar pe treptele acestei suple, aproape eterice construc\ii, ]n clasa a patra am s[rutat pentru prima dat[ o fat[. Primul s[rut... Soldat, de altfel, cu o palm[.

4

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Student. Totu=i student. Ca s[ vezi cum poate ]ntoarce via\a unui om un peticel de h`rtie! L-am primit cu doar dou[ zile ]nainte de ]nt`i septembrie, c`nd, la drept vorbind, l[sasem orice speran\[. Nu era un formular obi=nuit, cu goluri ce trebuie completate de m`n[, era ]ntreg tras la ma=in[, =i semnat manu propria de chiar secretarul comisiei de admitere. Ionu\ radia pur =i simplu: — Vezi? Am reu=it s[-l conving pe rector! Oricum, era evident c[ s-a f[cut o prostie. Bine c[ s-a reparat. Nu mai pricepeam cui trebuie s[-i fiu recunosc[tor. De fapt, nici nu-mi p[sa: eram student =i basta! Dar siguran\a cu care Ionu\ se repezea s[-mi fie salvator... — Ai mai fost pe la el? — D-apoi cum... L-am b`z`it p`n[... &%

AURELIU BUSUIOC

— Nu ziceai tu c[ te are =i pe tine „cu pufu=or pe boti=or“? — A-a... la asta te g`ndeai! Poate spune orice! Taic[-meu a fost condamnat la doi ani, pentru un fleac, prea o f[cea pe spiritualul... N-a fost considerat „du=man al poporului“. S[ nu fi dat r[zboiul, de mult s-ar fi ]ntors acas[... A=a c[ musiu rectorul nu m[ poate avea la m`n[ dac[ nu m-au putut avea alte instan\e... Nu mi-a pl[cut discu\ia provocat[ de Ionu\, l[sa un fel de sediment nici nu =tiu cum s[-l numesc, din fericire n-am mai revenit niciodat[ la tema aceasta. Bobocii din anul ]nt`i al meu se ]ntindeau ca v`rst[ ]ntre =aisprezece =i treizeci =i ceva. B[ie\i =i fete, mai ales de la \ar[, ca ]mbr[c[minte — destul de modest echipa\i, ]n orice caz cenu=iu, dar =i mai r[u ar[tau ca limbaj. De=i la admitere foarte mul\i candida\i se prezentaser[ ]n uniforme militare, f[r[ epole\i, acum nu se mai vedea nici zare de echipament cazon. L-am ]ntrebat din curiozitate pe unul din colegi, pe care ]n iulie ]l v[zusem transpir`nd nevoie mare ]ntr-un veston ]ncheiat p`n[ la g`t unde a f[cut armata. — Care armat[? I-am zis de uniform[. — Ha-ha! a prins s[ r`d[. Era a lu’ un drug de-al meu. Da’ cei din comisie =tiu c[ voen`e au ligote. — Cine? Ce au?... — Parc[ nu =tii c[ militarii au ni=te... ni=te... — }nlesniri?... — Aha!... Ar fi trebuit s[ fiu mai prudent: ]nc[ din prima zi am fost titluit cu „rom`na=ul“... La cap[tul celei de a doua s[pt[m`ni de studiu =tiam tot. Sau aproape tot. C[ limba pe care-o folosesc mul\i dintre colegii mei nu-i incomodeaz[ pe unii pedagogi; C[ majoritatea lec\iilor se fac ca la primar[: \i se dicteaz[ =i scrii „la ureche“; C[ tot ce \ine de =tiin\ele politice, ]n care noi, la agronomie, abia f[ceam primii pa=i, trebuie conspectat =i ]nv[\at (de preferin\[!) pe de rost; &&

C[ la facultatea de istorie se educ[ to\i viitorii conduc[tori (]n lipsa temporar[ a unei =coli superioare de partid) =i c[ de la filologie la conducere po\i ajunge doar ca activist de comsomol; C[ exist[, ]n sf`r=it, dou[ categorii de cet[\eni ai \[rii: cei de dincolo =i cei de dincoace. De Nistru, fire=te! +i c[ cei ce n-au avut norocul s[ vad[ lumina r[s[ritului mai devreme dec`t ceilal\i au doar perspectiva subalterniatului... M[ temeam de lucrul acesta, dar s-a dovedit c[ nu sunt un bunic al anului. Erau al\ii =i mai trecu\i ca mine, dar cum aveam cuno=tin\e ceva mai ]ntinse, oricum, nu f[cusem o =coal[ la repezeal[, cur`nd aveau s[ m[ consulte mul\i colegi. Ba uneori eram luat =i de confident... Cererea de a mi se acorda loc la c[minul studen\ilor n-a trezit mare r[sunet ]n inima administra\iei, mai precis — nici un ecou, a=a c[ ]mi vedeam mai departe de baia o dat[ pe s[pt[m`n[, drumul de o jum[tate de or[ p`n[ la tramvai cu o transbordare =i scrisul mecanic de conspecte la ni=te materii cel pu\in stupide. (Am ]ndr[znit odat[ s[ m[ pl`ng unei colege, Irina, o pu=toaic[ ce tot ]ncerca s[-mi fac[ ochi dulci — =i ]i avea dulci! — c[ m[ scot din pepeni conspectele la Istoria partidului, toate ca toate dar manualul acesta era aproape unicul pe care-l puteai afla pe toate drumurile. La care dudui\a mi-a pus m`na pe gur[, speriat[ de-a binelea: „Taci! S[ nu mai spui la nimeni! Nu =tii c`\i =pioni s`nt ]mprejur?!...“)

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Dar spre marea mea surpriz[ =i satisfac\ie, problema spa\iului locativ necesar unui ]nghi\itor de =tiin\[, cum m[ lua peste picior Fedea, altfel prieten foarte devotat, mi-a rezolvat-o chiar el. Pe la ]nceputul lui august am`ndoi b[ie\ii ]=i trecuser[ cu bine examenele =i fuseser[ angaja\i strungari plini. Fedea era sigur c[ asta ]nseamn[ a fi b[rbat adev[rat =i dup[ ce disp[ru c`teva seri la r`nd ne anun\[ solemn pe to\i c[ se ]nsoar[. — M[i fra\ilor, o fat[ prima-nt`i! Lucreaz[ la fabric[ =i nu-i zi s[ nu aduc[ acas[ un kil-dou[ de c`rna\i! Un raz chiar m-am speriat, o str`ng =i eu ca omul la dragoste, de, =i unde dau cu m`na de ceva... „Zic, fa, tu nu cumva e=ti pe jum[tate b[rbat?!...“ Da’ ea &'

AURELIU BUSUIOC

'

unde ]ncepe s[ se hlizeasc[: „Tu ce-ai crezut, acolo ne pune cineva c`rna\u-n traist[?“ Stra=nic[ gospodin[!... Au hot[r`t s[ fac[ nunta mai t`rziu, la \ar[, iar p`n[ atunci s[ ]nchirieze o c[m[ru\[, s[ vad[ dac[ se potrivesc unul cu cel[lalt. — +tii, dac[ umbla omul toat[ vremea cu c`rna\ul... — conchide filosofic Fedea spre zgomotoasa veselie a ortacilor. Oricum, dar pentru un timp aveam s[ r[m`nem ]n doi cu lini=titul Timofei. („M[i, eu sunt singurul rus din lume care doarme dup[ ce se ]mbat[!“) Nu se =tia pe c`t timp, dar... Mai era Maria Petrovna! }ntr-o zi vin acas[ =i nu recunosc odaia: numai dou[ paturi, (pe unul dormea dus Timofei), ]ntre ele o mas[ aproape ca lumea, dou[ scaune =i la perete un dulap de dou[ ori mai mare dec`t cel vechi. Maria Petrovna radiaz[: — Iaca, un ceas ]n urm[ mi-a venit unul de la uzin[, cu un ucenic nou. Zic, unde s[-l bag? „P[i nu erau trei paturi aici?“ „Ba zece! zic. Doi ]ntr-un pat dormeau, unde s[ mai bagi al treilea pat!“ S-a ]nv`rtit c`t s-a ]nv`rtit =i au plecat am`ndoi. Iaca, acuma ai s[ po\i ]nv[\a, Timofei ]i cuminte. Cumsecade femeie. }n situa\ia ei alta s-ar fi ]ncr`ncenat... Dup[ anii pierdu\i — dar cu munc[ serioas[! — la agronomie, =coala de aici mi se p[rea o joac[ de copii =i ]ncepeam s[-mi sparg capul cu ideea de a afla ceva paralel, pentru c[ m[ cam b[gam cu ]ncetul ]n banii aduna\i. Era, totu=i, insuficient[ bursa... +i m-a= fi dus numaidec`t la ]nc[rcat vagoane sau alt[ treab[ dac[ n-ar fi venit Ionu\ cu ideea: — Ascult[, fraere, ce-ai zice ca la toamna viitoare s[ intri ]n anul trei? Un mic efort =i... — O s[ mi se considere anatomia erbivorelor drept literatur[ str[in[ =i fiziologia gimnospermelor drept lingvistic[?... — R`zi tu, r`zi, Harap Alb, dar dac[ m`ine ]\i aduc permisiunea rectorului s[ dai anul la prima sesiune, iar pe al doilea s[-l prepari ]n semestrul doi? Ori nu te-ar \ine balamalele?... S[ zicem c[ lucr[rile de curs =i conspectele respective \i le-a= aduce eu, de prin arhiva catedrelor... Doamne, ce simplu nasc ideile mari ]n capetele altora!

CAPITOLUL X

1 Pobeda, 28. IX. 52

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Mih[i\[, feciora=ul =i fr[\iorul nostru drag! Nici nu-\i ]nchipui, Mih[i\[, nici nu-\i po\i ]nchipui c`t[ bucurie ne-a adus scrisoarea ta de la 18 august pe care zici c[ ne-ai scris-o noaptea. Noaptea-i pentru odihn[, de ce strici ochii? Dar ce scriu eu? Tu zici c[ te-ai aranjat bine, de ce n-ai terminat facultatea aceea? Nu trebuia s-o p[r[se=ti. }n\elegi? Nu trebuie s[ ai grija noastr[, noi o ducem bine, chiar foarte bine. Eu acuma sunt mare =ef =i avem de toate, =i f[in[, =i zah[r. O s[-\i spun ce, dar mai ]nt`i s[-\i vorbesc despre fete. Lenu\a a c[p[tat ]nvoirea s[ fac[ clasa a zecea la =coal[, nu particular =i e foarte fericit[ c[ o s[ aib[ prietene. Ani=oara este ]n clasa a doua =i e foarte m`ndr[. Numai Tincu\a e un pic bolnav[, dar are s[ se fac[ bine. Neap[rat! Pe tata cred c[ o s[-l v[d repede, mi-a promis =i primul secretar. Acum s[-\i spun cum a fost. C`nd ne-am mutat ca s[ fim mai aproape de tata, am luat ]n grab[ =i un s[cule\ cu semin\e din Banat. }n prim[vara asta am dat de el. +i ]n satul Maloe Medvejie, am luat si am pus ]n p[m`nt toate semin\ele, ]n straturi. N-au r[s[rit multe, aici nu-i prea cald. Dar ni=te p[trunjel, m[rar =i alte vreo dou[ soiuri tot au ie=it. Numai c[ ]n p[r\ile astea nu se obi=nuiesc astfel de condimente, =i \a\ele din sat au ]nceput s[ umble cu vorbe c[ eu s[desc buruieni de vr[ji ca s[ le iau b[rba\ii! }\i po\i imagina a=a prostii! Numai c[ vreo dou[ au trimis chiar =i pl`ngeri la comitetul raional! A venit un in- '

structor, a cercetat, a mirosit =i a plecat f[r[ s[-mi spuie nimic. Eu nici s[ mai ies pe uli\[! Dar peste vreo dou[ s[pt[m`ni, fiind aici cu treab[ primul secretar, a venit =i la noi s[ vad[ de ce se pl`ng femeile. C`nd a v[zut p[trunjelul =i m[rarul ce mai r[m[sese — pentru c[ ]ntr-o noapte cineva c[lcase straturile! — a ]nceput s[ r`d[. Era venit =i el de pe la sud, a=a c[ =tia despre ce-i vorba. M-a ]ntrebat de una, de alta, cine-i tata, =i p`n[ la urm[ mi-a propus s[ trec la Pobeda, la raion, ]n calitate de specialist ]n selec\ia semin\elor. Bine]n\eles c[ nu m-am ]nvoit, ce specialist din mine? Dar mi-a spus c[ mai r[u dec`t cel pe care ]l are nu poate fi nimeni, iar eu, cel pu\in, nu beau. A=a c[ m-a obligat s[ m[ supun. Oricum, mai aproape de =coala Lenu\ei (el a dat ordin s[ fie primit[!) =i mai aproape de Tincu\a. A=a c[ stau cu burta pe carte =i studiez soiurile... Parc[ merge, dar de n-ar fi fost =coala tatei... Dar c`te \i-am mai scris! Cred c[ \i-am f[cut capul calendar. Scrie-ne despre tine, =i eu =i fetele ardem de ner[bdare ca s[ afl[m c`t mai multe. E=ti student? Nu-\i pare r[u s[ schimbi profesia? Ce m[n`nci tu, b[iatul mamei, cine-\i g[te=te m`ncarea? Cine-\i spal[ rufele? A=tept[m cu dragoste scrisorile tale =i nu uita c[ po=ta umbl[ ]ncet... Te s[rut cu drag, b[iatul meu, =i a=tept ve=ti multe, multe.

AURELIU BUSUIOC

Mama.

'

Mihai, eu azi am luat 5 la =coal[ pentru c[ am =tiut undei moldavia. Eu am spus Moldova, dar Liubov Vasilivna a zis moldavia dar tot mea dat 5 te s[rut tare Anna. Fr[\ioare, sunt ]ntr-a zecea, la =coal[. A opta =i a noua le- am dat particular Acum mai am =i cu cine vorbi. Ce-i drept nu prea =tiu cum o s[ pot da la medicin[, o fat[ de-aici (tot de pe la noi) n-a fost admis[. Dar poate o s[ am noroc... Eu am crescut, cred c[ n-ai s[ m[ recuno=ti, dar cred c[ n-ai stat pe loc nici tu. Scrie-mi. Te s[rut[ sora ta Elena.

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Nu mai \in minte pe unde, dar precis am citit pe undeva c[ aproximativ zece procente din popula\ia globului sunt indivizi speciali (indiferent ]n ce direc\ie, spre plus sau spre minus!), iar restul de nou[zeci alc[tuiesc masa. Ca s[ nu-i zic altfel. Nu =tiu pe ce num[r de in=i s-au calculat cifrele, dac[ s-au testat na\iuni „pur-s`nge“ sau grupuri amestecate, de una sunt sigur: cei care au tras concluzia se pot bucura de tot sprijinul meu. Cu adaosul c[ legitatea descoperit[ se aplic[ =i la colective mici. }n spe\[ — la anul meu. Suntem patruzeci =i doi. Dintre ei 37,8 procente ]=i v[d lini=ti\i de treaba pentru care au venit aici. Dar ceilal\i, adic[ 4,2 procente, au ]nceput s[-=i dea talentele pe fa\[ ]nc[ din primele zile =i absolut voluntar. Unul s-a oferit at`t de insistent s[ fie =eful grupei, ]nc`t ]n cele din urm[ a fost ales. Cine-l =tie ce talente de organizator o fi av`nd, ]n orice caz for\[ de convingere ne-a demonstrat c[ are. O gr[sulie cu p[rul vulvoi ca s[ par[ mai ]nalt[ =i pe ni=te tocuri imposibile, de=i un pic sc`lciate, nu s-a ]mpotrivit prea sigur c`nd s-a ales responsabilul de sindicat. La alegerea secretarului (sau organizatorului?) de komsomol s-au citat dou[ nume din oficiu, urm`nd ca masa, chipurile, s[ decid[. C`nd cei doi tinerei, b[\o=i nevoie mare, au ]nceput s[-=i prezinte biografiile vag roman\ate, nu mi-am putut re\ine un strig[t de invidioas[ admira\ie: at`t de juni =i at`tea realiz[ri ]n urm[!... Am votat pentru cel care pe l`ng[ numeroase alte ini\iative la =coala ce-o absolvise mai organizase pentru colegi =i o excursie ]n satul vecin. (Fire=te, mai apoi s-a descoperit c[ at`t eu c`t =i vreo al\i cinci colegi nu aveam drept de vot, nefiind membri ai organiza\iei, dar ar fi fost prea neserios s[ se repete procedura.) Ei bine, cred c[ am fost totu=i prea subiectiv c`nd am ales. }n aceea=i zi organizatorul ne-a oprit dup[ cursuri ca s[ scrie lista celor ce fac =i a celor ce nu fac parte din komsomol. Fire=te c[ eu trebuia s[ fiu cel care-l putea interesa mai mult. — Cum, nici ]n Rom`nia n-ai fost komsomolist?... — Nici... '!

AURELIU BUSUIOC

— Da, o \ar[ ]napoiat[... Unde nu-i ]n\eleas[ munca de propagand[ =i agita\ie, nu se face treab[... Vreo s[pt[m`n[ n-am mai sc[pat de el. Cum g[sea o clip[ liber[, m[ lua undeva ]ntr-un col\ ca s[-mi bage ]n cap glorioasa istorie a komsomolului, statutul organiza\iei =i exemple din propriile realiz[ri pe t[r`m propagandistic. De=i un pic b`lb`it, vorbea cu o vitez[ uluitoare, lucru care ]i l[sa cu gura c[scat[ pe ascult[tori: cu asemenea vitez[ pot vorbi numai cei cunosc[tori ]n materie. }n cele din urm[ a venit =i ziua c`nd m-a g[sit destul de copt pentru a l[rgi cu mine r`ndurile organiza\iei. — S[pt[m`na viitoare am s[ te recomand adun[rii. Preg[te=te-te! N-a mai fost necesar[ nici o preg[tire: adunarea se am`na pentru o alt[ dat[. — +tii, tu s[ nu retr[ie=ti! („a retr[i“ — traduc`ndu-se prin „a nu pune la inim[“), sunt ni=te chestii... N-am mai aflat niciodat[ care sunt chestiile, cum n-am mai discutat niciodat[ cu t`n[rul entuziast Vitalii pe tema viitorului meu politic... }n schimb preluase obiceiul de a se ocupa de clipele mele libere Irina. Pu=toaica, destul de dr[gu\[ de altfel, era fiica unei ]nv[\[toare de \ar[ =i orfan[ de r[zboi. Taic[-su, fost secretar la prim[rie, fusese mobilizat ]n chiar primele zile dup[ revenirea armatei ro=ii, iar ]ntr-o lun[ de zile sosise =i vestea c[derii lui „eroice“ undeva ]n Polonia. — Nu =tii matale, tovar[=e Mihail (n-o puteam convinge s[-mi spun[ pe nume!), prin ce-am trecut! Cine =tie pe unde-am fi nimerit ]n ‘49 dac[ n-ar fi murit tata pe front... Dar c`t de greu ne-a fost f[r[ el pe timpul foametei... +tii ce foame am tras pe-aici? Nu prea =tiam. Doar c`te ceva, de la Fedea, dar =i el =tia mai mult din auzite, pe vremea aceea era la armat[. — M`nca lumea lobod[ =i coaj[ de copac... Jum[tate de sat a murit. Da’ la gar[ putrezeau movile de gr`u =i p[pu=oi... Umblau ni=te c[c[cio=i de-alde Vitalii al nostru cu solda\ii =i m[turau de la oameni tot ce g[seau prin poduri. La noi nu s-a ]nt`mplat, dar ]n '" satul vecin s-au m`ncat =i oameni...

Era de o sinceritate =i o naivitate dezarmant[. — Matale =tii ce-i aceea distrofie? Nu =tii... Iaca, uit[-te! St[team am`ndoi la ultima mas[ din auditoriu. }=i trase de vreo dou[ palme fusti\a: — Vezi ce-s de umfla\i? Doctorii spun c[ toat[ via\a am s[ umblu cu genunchii [=tia... Sim\ii c[ mi se ]nv`rte capul. Nu aveam suficient[ experien\[ ca s[ pot aprecia calitatea unor genunchi, dar nici destul de b[tr`n nu m[ sim\eam ca s[ vegetez ]n alt[ lume... — Cred c[ exagerezi, Irinuco... }n orice caz nu se observ[. Ea m[ privi uluit[: — Chiar crezi?... +i imediat, de parc[ ar fi descoperit brusc pricina imaginarei ur`\enii a genunchilor, urm[ =i hot[r`rea ce avea s-o ia: — N-am s[ intru ]n komsomol! D[-l la dracu’!... }mi amintea de Lenu\a. Ca =i de Tincu\a =i Ani=oara ]n acela=i timp. C`t ]mi lipseau... Ca =i ei, pu=toaicei acesteia, tat[l... Probabil c[ ]n mare parte eu jucam rolul celui disp[rut din via\a ei odat[ cu ceea ce ar fi trebuit s[-i fie copil[ria. — Dar s[ nu spui la nimeni ce-am spus, bine? Unde te ]ntorci — numai =pioni!... }mb[tr`nim totu=i, Mihai...

3 PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

}ntr-o sear[, cum ne plimbam ]mpreun[ prin curtea lag[rului, am adus vorba despre „enigmaticul suflet rus“. Contele S. ]ncepu s[ r`d[: — +i dumneata, adic[, te la=i furat de cli=eele gazet[re=ti. S[-\i spun o istorie c`t se poate de adev[rat[, chiar prea... A t[cut o vreme, i-am v[zut fa\a crisp`ndu-se, de parc[ l-ar fi ]ncercat o amintire nedorit[. — Locuiam pe o mo=ie destul de ne]semnat[ ]n apropierea ora=ului Tula, poate-ai auzit. Fusese c`ndva o proprietate mare, dar '#

AURELIU BUSUIOC

reforma lui Alexandru ne-o retezase bine. Nu a= putea spune, totu=i, c[ eram sc[p[ta\i, dimpotriv[, iar taic[-meu, ]ntors de la studii din Fran\a, hot[r`se c[ o parte din venit este dator s[-l pun[ pe „altarul =tiin\ei“, mai precis — c[ va trimite ]n fiecare an la studii liceale =i universitare doi dintre cei mai dota\i copii din satul ce \inea oricum de mo=ie. „Astfel trebuie s[ ne dovedim patriotismul, =i nu flec[rind.“ Prin anul ‘15 venise r`ndul =i unui fl[c[oan de v`rsta mea. +coala primar[ =i o parte din liceu le f[cuser[m ]mpreun[, era ]ntr-adev[r capabil =i tata ]i pl[tea o sum[ destul de ]nsemnat[ ca s[ fac[ politehnica la Moscova. Eram =i eu la studii, ceva mai la Sorbona, a=a c[ ]l pierdusem din c`mpul de vedere. (Se =i n[scuse o tradi\ie, dac[ o pot numi a=a: ]n fiecare an to\i stipendia\ii tatei ne vizitau la conac ca s[ se laude cu succesele ob\inute.) +i po\i ]n\elege groaza, dar mai ales nedumerirea noastr[, c`nd la ]nceputul lui ‘19, ]n fruntea mul\imii de \[rani, =i de-ai no=tri =i str[ini, care ne-au ]nconjurat casa =i i-au dat foc ]ncep`nd, din fericire, de la acareturi, l-am recunoscut pe studentul nostru... Am sc[pat nem[cel[ri\i ca prin minune, vizitiul ne-a salvat. Dar Egor, fratele mai mic, avea doar doisrezece ani, a fost ]mpu=cat chiar de m`na celui care-l numea pe tata „binef[c[torule“... Nu, nu, nu-i nevoie de condolean\e, a trecut at`ta timp... Vorbeam de „enigmaticul suflet rus“... Iat[ un caz tipic, nu? Bine]n\eles c[ mai t`rziu, mult mai t`rziu am ]ncercat s[ ]n\eleg gestul lui f[r[ discu\ie banditesc. Un criminal din voca\ie? Nu, nu s-ar fi putut s[ nu dea un semn... Un psihic labil, dus p`n[ la ]ntunecare de ideea nebun[ a luptei de clas[?... Doar par\ial, a=a cred... Sigur, cel pu\in pentru mine, e alt motiv: \[ranul rus n-a fost niciodat[ liber, s-au n[scut sclavi genera\ie de genera\ie, sute de ani au adunat ]n ei ura fa\[ de st[p`ni, s-a stocat ]n ei ur[ care trebuia s[ se dezl[n\uie odat[ =i odat[... „Enigmaticul suflet rus“... Bol=evicii care contau pe muncitori au g[sit ]n Rusia un aliat nea=teptat, era suficient s[-i ating[ coarda potrivit[. Dar tot acest aliat, mujicii, au s[-i dea =i pe ei ]n g`t: sclavia continu[... }l ascultam atent, dar nu puteam p[trunde cu mintea mai departe de groz[via asta: s[ ucizi un copil numai din cauz[ c[ te fr[m`nt[ '$ nu =tiu ce memorie ancestral[?...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Contele S. se opri brusc =i-mi puse m`inile pe umeri: — Michel, uit[ toate chestiile astea. B[tr`ne\ea, ce s[-i faci... Am sc[pat din vedere unde te duci... Mi-am adus aminte discu\ia aceasta pe la mijlocul lui octombrie, c`nd ]ntr-o pauz[ Irina mi-a f[cut semn s-o urmez =i m-a urcat pe coridorul de la ultimul etaj. — E vorba de un complot, Irinuc[? P[rea speriat[: — Ce i-ai f[cut lui Vitalii? — Trebuia s[-i fac ceva? — Eu te ]ntreb serios... — De vreo dou[ s[pt[m`ni nici n-am vorbit cu d`nsul. Dar ce s-a ]nt`mplat? Feti\a cercet[ mai ]nt`i coridorul: — S-a ]nt`mplat c[ blegul umbl[ cu o scrisoare ]n contra ta... A matale... Adun[ isc[lituri. Mi-a dat-o =i mie s-o citesc, dar n-am semnat... — Mersi... Probabil, o scrisoare de dragoste. — Ve=nic cu glumele matale... Scrie c[ noi suntem contra ca s[ dai examenele ]nainte de sesie, adic[ noi s[ ne spetim ]nv[\`nd, iar matale s[ treci prin facultate ]n joac[... +i mai scrie... — Mai scrie?... — C[ la ora de marxism ai citit c[r\i rom`ne=ti... — Da-a... Cum crezi, am s[ fiu sp`nzurat? Irina se ]nv`rti pe tocuri =i plec[ extrem de sup[rat[. Aveam deja trei examene reu=ite: La Ionu\, la Gramatic[ =i la Literatura str[in[. Francezul se cam ferea de mine, ]i d[dusem traducerea, dar nu se prea gr[bea s[-=i onoreze promisiunea. Ce l-o fi deranjat pe komsomolist graba mea? +i ce carte rom`neasc[ oi fi citit?... Pricina am descoperit-o chiar seara, acas[. }mi lipsea din geant[ „Fuente ovejuna“ a lui Lope de Vega, cump[rasem ocazional volumul din motive sentimentale: purta =tampila bibliotecii fostului meu liceu... Peste vreo dou[ zile m[ chiam[ Ionu\, e un fel de diriginte al grupului nostru. '%

AURELIU BUSUIOC

'&

— Fii mai atent cu pro=tii. Pe secretarul de partid l-am convins c[ Lope nu-i rom`n, de altfel \ine-\i cartea, dar colegul [sta al t[u te cam pa=te. I-ai f[cut ceva? Nimic... A=a mi-am amintit de discu\ia cu contele S. „Enigmaticul suflet rus...“ Posibil s[ existe =i un „enigmatic suflet basarabenesc“... Adic[ de ce „posibil“? Precis! +i se manifest[ printr-o vigilen\[ extrem[, voluntar[, =i aproape ]ntotdeauna urmat[ de un raport, =i el voluntar, „cui trebuie“. Nu =tiu dac[ e ceva ancestral, ]n orice caz mai multe sute de ani trebuie s[ numere, e ca o datin[. Probabil n[scut[ din voin\a de a supravie\ui ]n condi\ii extreme, „]n calea tuturor nenorocirilor“, f[r[ mun\ii ]n care s[ te retragi, f[r[ p[durile c[zute prad[ propriei ignoran\e... Ce te faci c`nd vine turcul? }\i torni vecinul care a cochetat cu le=ii... Vezi ce loial sunt? Ce te faci dac[ vine rusul?...T[tarul?... +i ne t`r`m astfel dintr-un secol ]n altul, dintr-un mileniu ]n urm[torul... Nici tu sclav, nici tu libert: basarabean! Oare s[ aib[ ]ntr-adev[r dreptate mititica Irina cu =pionii ei? Dac[ acest Vitalii, cu care n-am discutat altceva dec`t statutul komsomolului, g[se=te de cuviin\[ s[ m[ frece pentru nimic, ]mi imaginez ce mai groz[vii ar putea „semnaliza“ ceilal\i colegi care m[ ]ntreab[ la tot pasul ba despre una, ba despre alta... Ba nu, sper c[ nu m-am ]mboln[vit de vreo fobie... Este ]ns[ un lucru care m[ roade ]n permanen\[, o obsesie: mama nu-mi r[spunde la ]ntreb[ri! L-a v[zut sau nu pe tata? Ce se ]nt`mpl[ cu Tincu\a? De ce tonul acesta c[utat lejer, ce se ascunde ]n spatele misivelor ei optimiste?... Am mai ]ntrebat pe unul, pe altul: se circul[ liber prin \ar[. Drumuri grele, e adev[rat, trenuri supra]nc[rcate, dar am mai v[zut noi din astea! S[ =tiu c[ undeva, pe lumea asta, se afl[ familia mea =i eu s[ stau cu m`inile ]n s`n? Cel pu\in c`nd e vorba de mama =i fetele?... Ar trebui s[ fiu o inim[ de piatr[ ca s[ nu ]ntreprind ceva. Probabil ar trebui s[ accelerez la examene =i s[-mi croiesc vreo dou[ s[pt[m`ni libere. Hot[r`t lucru.

CAPITOLUL XI

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

De data aceasta cita\ia era de la Comisariatul militar. Mi-a adus-o un vl[jgan bun pentru o gard[ de onoare (dac[ ar fi avut capul ceva mai mare) =i care mi-a strigat numele pe toate coridoarele. Vitalii, care sau m[ ignora sau m[ evita de c`te ori avea ocazia, a s[rit pe nea=teptate: — Trebuie s[ iei sprafc[ de la cancelarie c[ e=ti student, altfel te duci la armat[! L[sa impresia c[ e pe drumul concilierii. I-am urmat sfatul. }mi r[m`nea timp exact c`t s[ dau o fug[ p`n[ acas[ s[-mi iau livretul. }n fa\a Comisariatului, unde de obicei se ]nghesuia lume peste lume, nu se vedea nimeni, m[ =i g`ndeam c[ ora 16 p. m. (exist[ =i un 16 a. m.?...) nu este cea mai potrivit[ pentru o vizit[ medical[ sau alt[ procedur[, c`nd dintr-o ma=in[ parcat[ al[turi r[sun[ un claxon scurt. Era vechiul cunoscut, Opelul Kapitän. Mi=a cr[p[ portiera =i ]mi f[cu un semn discret s[ urc. M[ tr`ntii destul de ne]ndem`natic peste Krasnovski =i ]i ]ntinsei mecanic adeverin\a. Krasnovscki o lu[ mirat, citi =i ]ncepu s[ r`d[: — Po\i s[ te pi=i pe d`nsa! Eu te-am chemat, nu saldafonii! Nu s-a putut lini=ti tot drumul: — Ai f[cut ]n pantaloni, a=a-i? Te =i vedeai cu stea ro=ie ]n frunte... ''

AURELIU BUSUIOC

Opelul stop[ pe trotuar, l`ng[ una din intr[rile de servici ale ministerului lor... Era o noutate. Nu a= putea spune c[ m[ sim\eam ]n apele mele. +i nici labirintul de coridoare sem[n`nd perfect unul cu altul nu era de natur[ s[ inspire optimism. Dimpotriv[. Au o proprietate a=ez[mintele acestea oficiale: de cum le treci pragul, te sim\i neap[rat vinovat de ceva, dator, indiferent dac[ ai venit s[ dai socoteal[ sau s[ ceri ceea ce \i se cuvine de drept... — Ei, tovar[=e Olteanu, iat[-te =i la noi acas[. F[-te comod. Nu prea ]mi inchipuiam cum te po\i face comod ]ntr-o camer[ ]ngust[, cu o mas[ absolut goal[, c`teva scaune ]n lungul peretelui, un dulap de fier, sigilat, =i portretul lui Stalin rup`nd o \igar[ ca s[-=i umple luleaua. M[ a=ezai pe marginea unui scaun, Mi=a se rezem[ de pervazul ]nalt al singurului geam. Krasnovski se s[lt[ pe mas[ chiar ]n fa\a mea. Curios, ne ]nt`lnisem de dou[ ori p`n[ acum, dar dac[ mi-ar fi cerut cineva s[-l descriu, n-a= fi fost ]n stare. Poate doar m`inile, albe, cu peri=ori incolori =i pistrui, cu degete lungi, sub\iri =i nervoase, ni=te m`ini mai degrab[ de pianist... Acum ]l aveam ]n fa\[ ]ntreg, dar imaginea lui disp[rea de pe retin[ imediat ce ]ntorceam privirea. Memoria nu avea ce s[ re\in[: totul obi=nuit, =ters. Poate doar ochii — total inexpresivi... Krasnovski ]ncepu s[ bat[ toba cu degetele ]n t[blia mesei. Pauza se lungea nesf`r=it de mult. Dup[ asemenea pauze urmeaz[ a=a-zisele lovituri de teatru. Creierul ]mi lucra ca un arc dezl[n\uit, dar n-avea la ce s[ se opreasc[... — Vas[zic[, Mi=a, s[ri de pe mas[ Krasnovski, zi, cum merg treburile. Mi=a, adic[ eu. Treburile lui Mi=a mergeau bine. La universitate normal, are unde-=i pune capul la odihn[, cu examenele st[ bine, i s-a permis s[ dea extern =i le d[, slav[ Domnului, de=i e nevoie de ceva efort,  oricum, a ]nceput-o ]ntr-un fel =i trebuie ]n multe direc\ii s-o ia de la

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

cap[t... +i ar fi toate de-a dreptul excelente dac[ s-ar =ti al[turi de familie... — Ai vrea s[ li te al[turi? z`mbi Krasnovski. — Cred c[ ar fi mai potrivit s[ mi se al[ture ei... — ]ncercai =i eu s[-i fac jocul. — Posibil, foarte posibil, zise el. E=ti nou aici, ]ntr-o lume nou[. }nc[ nu =tii ce perspective ]\i ofer[ lumea asta, \ara noastr[... Apropo, ce p[rere ai, o \ar[ ]nconjurat[ din toate p[r\ile de du=mani, ba plin[ de du=mani =i ]n interior, are dreptul s[ se apere?... Ori glumea, ori m[ lua de copil? — Cred c[ nu-i numai dreptul, este datoria ei! f[cui eu patetic. Cred c[ anume pentru asta sunte\i =i dumneavoastr[. — Bravo, exact r[spunsul ce-l a=teptam! Krasnovski m[ tip[ri u=or pe um[r =i trecu pe scaunul lui de la mas[. — Dragul meu, cred c[ ai ]n\eles: am venit aici pentru o discu\ie serioas[. Nu oricine are cinstea s[ treac[ pragul acestei... acestui minister. Nu o s[ pierdem vremea cu alfabetizarea, e=ti un b[rbat ]n toat[ firea, ai v[zut destule ]n via\[. +i ai observat corect care-i menirea noastr[: siguran\a t[rii. Dar ]n\elegi, desigur, c[ f[r[ un sprijin serios din partea cet[\enilor cinsti\i nu am fi ]n stare s[ facem totul. Sprijinul maselor, iat[ ce ne ]nva\[ =i tovar[=ul Stalin. E=ti de acord cu el? Eram, f[r[ umbr[ de ]ndoial[! — Minunat! }n\elegi. }ntr-un cuv`nt, iat[ despre ce-i vorba: ]\i propunem s[ colaborezi cu noi. Asta mai lipsea! Auzisem eu ceva, zicea Fedea despre nu =tiu ce c[c[nari, Irina tot umbla cu =pioni, nu-i prea luam ]n serios... Dar s[ m[ a=tept eu la asemenea propunere!... Nici prin g`nd s[-mi treac[!... Nu, de zece ori nu!... — Ei? Po\i s[ nu te gr[be=ti cu r[spunsul... — De ce... Vede\i care-i chestia... Eu m[ preg[tesc pentru alt[ meserie... Krasnovski izbucni ]n r`s: — Dar cine-\i spune s-o schimbi? Auzi, Mi=a, tizul t[u se teme s[ nu-l facem general!... Mi=a! — de data asta c[tre mine. +tii s[ 

judeci, a=a c[ judec[: noi ]\i propunem s[ colaborezi ]n secret =i voluntar. De ce anume \ie? }n primul r`nd pentru c[ ne aranjeaz[ inteligen\a ta... L[s[ o pauz[, ]n care timp trebuia, probabil, s[ pre\uiesc complimentul. }n al doilea r`nd, judec[ =i tu: ai fugit de dou[ ori de puterea sovietic[. +tiu, =tiu, erai copil, dar nu-\i imput[ nimeni nimic, vorbim de anumite avantaje de care dispui. Apoi — ai p[rin\ii condamna\i de aceea=i putere... Adic[ tat[l... Te-ai ]ntors aici de dragul p[rin\ilor, nu de dragul... hm... regimului... Repet: enum[r plusurile cu care te-ai putea prezenta ]n fa\a unui eventual du=man... Ce-\i trebuie mai mult? De ce atuuri ai mai avea nevoie? }n\elegi?... Toate elementele... hm... nemul\umite... chiar vr[jma=e s-ar aduna ]n jurul t[u ca mu=tele... „...la c[cat“ eram pe punctul s[-l completez, dar mi-am luat seama. — Tovar[=e Krasnovscki, ]mi pare r[u, dar nu pot s[ v[ accept propunerea. El m[ privi mirat de parc[ mi-a= fi permis un banc prost. — Cum?... — Vede\i care-i chestia... }mi propune\i un rol de momeal[... de provocator... denun\[tor... — Stai, stai... m[ ]ntrerupse el. Mi se pare c[... Dar nu m[ puteam opri:

AURELIU BUSUIOC

— Nu mi-am tr[dat =i nu mi-am v`ndut niciodat[ prietenii sau cunoscu\ii... Principiile mele morale... — Stop! Destul!... strig[ Krasnovski. Era prima oar[ c[ ]i vedeam ochii exprim`nd ceea ce voia s[ spun[. Principiile tale morale... Care principii? De unde aduse? De la \iganii ceia?... S[ cure\e cineva c[c[l[ul, iar noi s[ st[m cur[\ei, cu m`inile curate? Da?... Vorbe=te! Cu [=tia, de-alde tine, s[ construim noi socialismul?... — Bine, dar asta nu ]nseamn[ c[ am s[ tac din gur[ dac[ o s[ ]nt`lnesc pe cineva care-i du=man v[dit... — Vorbe!... Palavre. Vreau fapte. Krasnovski se a=ez[ iar pe scaunul lui. Ai s[ semnezi, tovar[=e Olteanu, un angajament de  colaborare cu noi?

Mirosea a amenin\are. — Spunea\i c[ e vorba de ceva voluntar? Krasnovski se ]nvior[: — Bine]n\eles. Nu te oblig[ nimeni. Numai propria con=tiin\[. Dac[ o ai... O aveam. +i nu vedeam deocamdat[ dec`t o singur[ ie=ire: — +tiu eu... Asemenea hot[r`re nu se ia la repezeal[... El se ridic[ de pe scaun, veni l`ng[ mine =i m[ apuc[ de cot: — Acuma v[d c[ stau de vorb[ cu un b[rbat! O lun[ de g`ndire ]\i ajunge? +i f[r[ s[-mi a=tepte r[spunsul: — Dou[? M[ aranjau perfect. Afar[ se ]ntunecase. Krasnovscki deschise u=a: — Mi=a, condu pe prietenul nostru... La ie=irea din labirint Mi=a m[ trecu pe l`ng[ soldatul de gard[, dar nu m[ l[s[ s[ trec pragul p`n[ nu cercet[ strada: — Liber, zise el =i-mi str`nse m`na. Ca ]ntr-o menghin[. }mi z`mbi larg: Ai grij[, cine nu-i cu noi e contra noastr[! +tii? }ncepeam s[ =tiu. — Dar cine-i cu noi n-o duce r[u! Eram sigur.

2 PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Potrivit socotelilor mele, ]n ianuarie ar fi trebuit s-o termin cu anul ]nt`i, poate s[-mi fi r[mas o coad[-dou[ pentru sesiunea din prim[var[, dar dup[ cum mergeau treburile, ]n toamna viitoare mai mult ca sigur c[ a= fi luat-o cu un an ]naintea colegilor. Totu=i experien\a celor trei ani de „dincolo“ nu m[ d[dea de sminteal[, de altfel nici memoria. Salvau situa\ia mai ales conspectele „procurate“ de Ionu\, singurul inconvenient era c[ trebuia s[ le copii. Ba, la drept vorbind, nici manualele nu-mi prea d[deau de furc[: o ! bun[ parte din ele parc[ le mai trecusem =i pe la liceu...

AURELIU BUSUIOC

Dar cum nu ]ntotdeauna socotelile de acas[... }mi vedeam lucid viitorul =i nu-mi f[ceam nici un fel de iluzii ]n privin\a lui. {=tia nu sunt obi=nui\i s[ piard[... }n zilele urm[toare „]ntrunirii istorice“ m-am surprins reflect`nd tot mai serios asupra unei replici dat[ de Timofei Mariei Petrovna la nu mai =tiu ce observa\ie: „dal=e Sibiri ne povezut“, adic[ „nu po\i fi dus mai departe de Siberia“. Cum filosofia popular[ ]=i are r[d[cinile ]n experien\[, =i nu ]n specula\ii abstracte, am decis c[ trebuie s[ profit numaidec`t de timpul ce mi se d[duse pentru g`ndire, cu at`t mai mult cu c`t finalul, oricum, n-ar fi putut fi altul: nu eram n[scut pentru meseria de turn[tor... Ionu\ era acas[. Locuia ]ntr-o camer[ destul de modest[, fosta buc[t[rie a casei lor, acum cu intrare separat[. M[ invitase de c`teva ori sine anno, a=a c[ nu-i picam pe nepus[ mas[. M[ primi bucuros. Nu-l mai a=teptai s[ m[ ]ntrebe ce v`nt m-a adus: — Il dzigano, vreau s[-\i cer un sfat ]n privin\a unei hot[r`ri irevocabile. — Un ]nceput promi\[tor. — Nu chiar... Ziceai c[ ai fost ]n prim[var[ undeva prin Siberia. — Da, la Novosibirsc... S[-mi cunosc viitorii socri. Dar pe tine te-a= sf[tui s[ te ]nsori mai pe-aproape! — Ai ajuns sau ai trecut prin ora=ul Kurgan? — Cred c[ da... Nu sunt sigur, ]n orice caz =tiu c[-i pe-al[turi, undeva... Dar m[ intrigi... — Fire=te. Uite ce m[ intereseaz[: ai avut nevoie de documente speciale ca s[ \ii drumul ]ncolo? — Nu... Nici un document special. Biletul... Dar ce te intereseaz[, Perciuni? Mor de curiozitate! — Francezul mi-a fixat data examenului pentru 14 noiembrie. Am aproape dou[zeci de zile libere. Vreau s[-mi v[d mama =i surorile... " Ionu\ deveni brusc serios.

— A, asta-i povestea... E un drum greu... +i zona, probabil, interzis[. — Am adunat toate informa\iile: aproape cinci zile dus, tot at`ta ]ntors. }n restul de zece dau eu de ele! Am g[sit pe hart[ =i centrul raional... — Serioas[ problem[, ]ntr-adev[r... Tu ]\i imaginezi c`t de c`t ce ]nseamn[ locurile acelea? Acolo-i iarn[ deja. Iar dac[-i zon[... — Tocmai de aceea. Nu mai pot suporta... Am hot[r`t. M[ intereseaz[ dac[ pot lipsi neobservat... — Dac[ zici tu c[ e irevocabil... Sigur c[ po\i lipsi, te preg[te=ti doar de examen. Ai de g`nd s[ te duci cu paltona=ul [sta?... Am plecat de la Ionu\ cu c`teva pahare de vin ]n cap, cu un milion de sfaturi ]n privin\a comportamentului =i cu un palton cam vechi, dar c[ptu=it cu blan[ de oaie pentru o c[l[torie =i la polul nord. Probabil c[ rarii trec[tori se vor fi mirat de acest echipament impropriu unei toamne calme =i calde, dar suntem neam de mocani, ce naiba! Oile ne-au fost salvarea pe orice timpuri =i pe orice vreme...

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

B[tr`nica de la casa de bilete se dovedise a fi un om foarte cumsecade =i s[ritor, lucru care-i scoase din s[rite pe cei vreo doi cet[\eni din spatele meu. „Termina\i flec[reala! Pierdem trenul!“ — de=i casa vindea pentru zilele urm[toare. Dar =tiam de acum c[ toate chestiile astea trebie trecute pe l`ng[ ureche. }n orice caz m[ ]ntorceam cu biletul ]n buzunar =i cu toate instruc\iunile necesare. Maria Petrovna m[ chem[ cu degetul ]n „biroul“ ei. Gestul acesta ]nsemna o veste bun[. Nu gre=ea nici de data asta. — O scrisoric[ aici =i un tovar[= ]n odaie. De vreo dou[ ceasuri te a=teapt[... #

Pobeda, 14. X. 52 Mih[i\[ drag[, Dup[ scrisoarea ta de la 10.IX. n-am mai primit nimic de la tine, m[car c[ \i-am trimis de atunci =apte plicuri =i o telegram[. Scrie-ne, scumpul nostru, nu ne l[sa s[ credem cine =tie ce, Dumnezeu fereasc[! Telegrame nu trimite, cred c[ e stricat[ linia... Noi suntem bine, Mihai, acela=i lucru \i-l dorim =i \ie. Te s[rut[m cu dor, mama =i fetele.

AURELIU BUSUIOC

Ultima ei scrisoare era din 18 septembrie. Tot vreo =apte ]i trimisesem de atunci =i eu. — Ceva de r[u? m[ ]ntreb[ aproape ]n =oapt[ Maria Petrovna. }i d[dui misiva. O privi lung, apoi se ]nsenin[: — Doamne, de c`nd n-am mai citit rom`ne=te. Iaca, n-am uitat... +apte scrisori =i o telegram[?... Nu se poate! Eu pun m`na-n foc pentru po=tarul nostru... +i eu... M[ privi speriat[: Nu cumva crezi... — Doamne fere=te, Maria Petrovna. Eu cred c[ alta-i buba... }n odaie m[ a=tepta un necunoscut aplecat asupra manualului meu de francez[. Probabil mo\[ia pentru c[ a s[rit abia c`nd am prins s[ tu=esc. — A-a, cer scuzele mele... Nu m[ recuno=ti? Era ziaristul sl[b[nog, datorit[ c[ruia ajunsesem mare corespondent voluntar. — Da’ te-ai ascuns bine... De trei zile te caut. E=ti student? Mi-au spus prietenii t[i de la atelier unde te pot g[si... Vrea s[ te vad[ =eful meu. — De ce? — La noi la =efi nu li se pune ]ntreb[ri. — Dar se b[nuie=te ce doresc? — Cred c[ vrea s[-\i spuie ceva... L-a prins o dragostea de tine. — +i c`nd s[ vin dup[ declara\ie? — M`ne. — M`ine diminea\[ plec. M[ ]ntorc peste dou[ s[pt[m`ni... — +i nu po\i alt[ oar[? $

— Din p[cate, nu. O chestie urgent[ de familie... — Treaba ta, s[ nu-\i paie r[u. Lui nu-i place refuzarea! Hai s[-mi ar[\i cum pot s[ plec din aiast[ bort[... Maria Petrovna ]mi aprob[ ]ntru totul ideea de a pleca la ai mei. — Unde s-a mai v[zut, dragul meu, s[ tr[i\i ]ntr-o \ar[ =i s[ nu v[ ]nt`lni\i! Omene=te-i asta? Numai vezi, trebuie s[ fie frig pe-acolo! Ai grij[ la picioare! Da’ de-aici nu-\i bate capul, m-oi griji eu... N-am putut adormi lung[ vreme =i trenul pleca de diminea\[ tare. A=ternutul nu se mai ]nc[lzea. Trbuie s[ fie frig pe-acolo... M[ g`ndeam la baloturile r[mase la bl`nda =i nefericita doamn[ Rosi, =i-or fi luat ai mei ceva haine calde? I-o fi ]nc[lzit cineva ]n iernile acele care se zice c[ sunt cumplite?... Ani=oara cea mititic[... Tincu\a. Elena. Mama. +i firava, transparenta Rezi, fiica doamnei Rosi. Totu=i, ce interes o fi avut redactorul cela de-a trimis dup[ mine?

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Ah, Krasnovski, Krasnovski...

%

CAPITOLUL XII

1

AURELIU BUSUIOC

Vagonul era de clasa a treia, cu poli\e-paturi de-a lungul =i de-a curmezi=ul =i la dou[ niveluri, o chestie absolut inedit[ pentru un cet[\ean venit din vest =i, f[r[ discu\ie, c`t se poate de util[: distan\ele ]n aceast[ parte a lumii se m[soar[ mai mult cu zilele dec`t cu kilometrii, o c[l[torie numai dus cu transsiberianul poate dura c`t una dus-]ntors cu transatlanticul. N-o faci ]ntr-un jil\ule\ cu genunchii la gur[. Ceea ce te izbe=te — =i te izbe=te la propriu! — de cum ai deschis u=a vagonului este un miros aproape imposibil de usturoi, amestecat cu aroma dulceag[ a semin\elor pr[jite de floarea-soarelui =i cea de f`n mucezit ce-o eman[ mald[rele de m[turi care se i\esc din cele mai nea=teptate locuri. — Exportul Moldovei c[tre Siberia! — cum m-a dumerit vecinul meu de poli\[, un b[tr`nel uns, dup[ c`te ]n\elegeam, cu toate alifiile =i foarte limbut. — De c`nd a ]nceput mili\ia s[ ]nchid[ ochii la a=a ceva, parc[ a mai ]nviat =i Siberia ceea!... }n c`teva minute =tiam c[ \[ranii, mo=ul f[c`nd parte dintre ei, indiferent dac[ sunt colhoznici sau nu — se mai ]nt`mplau si din ace=tia —, nu au buletine de identitate, singurul document cu care ]=i permit s[ s[v`r=easc[ asemenea c[l[torii este o h`rtie eliberat[ de c[tre sovietul s[tesc, prin care se aduce la cuno=tin\a celor ]n drept s[ controleze c[ usturoiul, m[turile, semin\ele sau fructele sunt rodul muncii celor ce le transport[ spre v`nzare... Cinstit vorbind, aceast[ informa\ie ]mi risipea =i ultimele temeri: cu pa=aport ]n & regul[, cu livret militar =i o serviet[ roas[ ]n care duceam dou[

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

schimburi =i mald[rul de pl[cinte cu dovleac cu care-=i pierduse o noapte inimoasa Maria Petrovna nu aveam nici un motiv s[-mi fac probleme. Oricum, s[ fi fost o zon[ interzis[, nu mi s-ar fi v`ndut bilet! }n zon[ poate fi Pobeda. Dar... Mo=ul c[l[torea ]n aceea=i direc\ie, dar avea s[ m[ lase pe drum. — Am fost =i la Kurgansca oblasti, am fost, numai c[ mai ]ncolo sunt pre\uri mai bune. Acuma m[ duc de-a treilea oar[. Cel mai bine-i s[ ai r[s[rit[. Iaca, cu p[harul ista vinzi sacul ]ntr-un ceas!... Acuma am opt saci...Adic[ pentru o zi de munc[! Ru=ii nu se t`rguiesc, numai ai no=tri, diporta\ii... Mo=ul puse cu grij[ p[h[ru\ul pe mesu\a dintre poli\e =i scoase din ceva aduc`nd a desag[ o sticl[ cu un lichid tulbure. Trase dopul cu din\ii =i turn[. — S[ ne sp[l[m sufletul de diminea\[! Holerca r[sp`ndea un miros ]ngrozitor, c[utam febril un motiv mai serios ca s[-l refuz, dar negustorul se dovedi a fi econom, astup[ cu grij[ sticla =i o puse la loc. — Parc[ s-a scobor`t un arhanghel ]n p`ntece! F[cea impresia c[ am nimerit ]ntr-un vagon cu ]nfometa\i. Pe toate mesele ap[ruser[ p`ini, h[lci de sl[nin[ ]nvelite ]n =ervete sau ziare, ceap[, usturoi =i, bine]n\eles, sticle =i gamele, de=i garnitura abia ]ncepea s[-=i ia v`nt. Un fum gros de mahorc[ =i tutun ]ncepu s[ ]nv[luie oamenii =i lucrurile cu toate protestele ]nso\itoarei, o gr[san[ de altfel foarte vesel[. Cur`nd de tot nu se mai putea ]n\elege unde te afli, ]ntr-un vagon de pasageri sau ]ntr-un saloon din Vestul s[lbatic, =i de unde la ]nceput nu mi se p[rea prea nimerit[ poli\a din apropierea u=ii, acum dispozi\ia ei se dovedea c`t se poate de bun[. }mbr[cai paltonul =i ie=ii pe platform[. Era destul de rece, toamna cu funigei din ajun se transforma ]ncetul cu ]ncetul ]n prima zi de nedorit[ iarn[, fulgii rari ce se topeau de cum atingeau sticla u=ilor ]i anun\au sosirea implacabil[ =i m[ g`ndeam cu recuno=tin\[ la Ionu\ cu ideea lui de a m[ „cojoci“. Dac[-i a=a de pe aici, ce m[ a=teapt[ acolo? Dar c`mpul care fugea al[turi era ]nc[ verde, un verde ruginit, ce-i drept, copacii ]nc[ nu pierduser[ cu totul frunza, =i petele de-un '

AURELIU BUSUIOC

galben ar[miu de sub coroanele lor te duceau mai degrab[ cu g`ndul la un picnic vesel dec`t la melancolicul vis al unui jil\ la gura sobei... }l ]n\elegeam bine pe compozitorul acela, nu-l mai \in minte, care spunea c[ tot ce i-a venit mai interesant ca inspira\ie i-a venit ]n tren. Iat[ o barier[ l[sat[, =irul acesta de care =i dou[-trei camioane fumeg`nd, ima=ul acesta cu vitele care pasc ultimele r[m[=i\e de iarb[ =i micii p[stori cu g`turile ]ntinse spre balaurul de foc ce gone=te cine =tie unde, b[ltoaca aceea de la marginea unui sat cu or[t[niile albe ]mprejur — g`=te? ra\e? — =i c[l[re\ul care vine val-v`rtej pe costi=a ceea... P[i chiar a=a, s[ nu-i tragi o simfonie pastoral[ dup[ asta? Ba uite c[ s-a g[sit loc =i pentru tam-tamuri, podul acesta de fier bubuind de mama focului... Nistrul... Apa de unde c`ndva ]ncepea necunoscutul, tainicul, ]nfrico=[torul... Pe-aici au trecut =i ele... Cum au trecut? Cu ce g`nduri, cu ce inim[? +i dac[ e a=a, cum zicea nefericitul acela de Gropa, dac[ au plecat de buna lor voie =i le pot convinge s[ se ]ntoarc[ acas[? Acas[... Unde acas[? S[-l rog pe Timofei s[ le cedeze patul?... }n buzunarul cojocului lui Ionu\ am descoperit un pachet de \ig[ri ]nceput =i o cutie de chibrituri. Probabil era tocmai ceea ce-mi trebuia. Nu eram dec`t un fum[tor de ocazie, acum ]ns[ aveam s[ aflu c[ un fum tras bine ]n piept calmeaz[. L[sasem ]n urm[ o sta\ie mare, probabil Tiraspolul, fumul nu doar calma — ame\ea; trenul se a=ternuse serios drumului pe o c`mpie plat[ c`t \inea orizontul, ninsoarea se ]nte\ea =i pe ici-colo ]ncepeau s[ se contureze insule albe. Bornele kilometrice lunecau cu vitez[, reu=isem totu=i s[ descifrez „97“ c`nd u=a de la vagonul vecin se izbi =i d[dur[ buzna pe platforma unde st[team singur mai bine de-o or[ trei in=i. P[reau bine ]nc[lzi\i. D[dui s[ intru ]n vagon, nu sunt mare me=ter la discu\ii stupide, dar unul dintre ei ]mi bar[ drumul. — D[ un foc! }i ]ntinsei cutia de chibrituri. — Da’ ce, poftim nu =tii s[ spui? — Poftim. Scuza\i. 

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

E o prostie s[ te contrezi cu un be\ivan. Dar nu =tiu de ce mi se p[rea c[ be\ia lor e mai degrab[ jucat[: nu r[sp`ndeau duhul acela specific pe care-l pot detecta at`t de lesne c`inii =i unii neb[utori. Iar ]n cazul acesta treaba mirosea a ur`t. — Repet[! de data aceasta ordinul apar\inea unei namile cu fa\a ro=ie de sp`n. Le ]ntinsei =i pachetul cu \ig[ri: — Poftim, b[ie\i, fuma\i. N-am nimic cu voi. Glasul meu ]mp[ciuitor p[rea s[-i deruteze, dar deruta nu \inu dec`t o clip[. Namila duse la nas pachetul: — Pute! }=i bate joc de noi javra! +i ]n aceea=i clip[ ]mi aplic[ pe fa\[ pachetul =i-l r[suci. }n\elegeam perfect c[ n-am sc[pare, dar pumnul drept, condus de undeva din subcon=tient, de-acolo unde st[ pitit amorul propriu sau ce-o mai fi st`nd, se repezi pe l`ng[ voia judec[\ii =i izbi cu sete ]n obrazul rumen al namilei. Acela nici nu se clinti. Recunosc desigur c[ stau prost la capitolul putere fizic[, dar nici la asemenea lips[ de efect nu m[ a=teptam... Mie-mi amor\ise m`na. Huiduma m[ privea uluit peste m[sur[. +i deodat[ z`mbi: — M[i pu\[, chiar nu \i-ai dat seama c[ \i-ai semnat singur sentin\a?... M[ ghemuii ]nctinctiv, =i ]n timp ce ochiul reu=ea s[ mai observe o m`n[ care deschidea cu o chee special[ u=a de ie=ire a vagonului o izbitur[ nebun[ la plex ]mi ridic[ toate m[runtaiele ]n g`tlej. Nu cred c[ am mai avut timp s[ simt =i durerea. N-am mai sim\it nimic...

Te ridici ]ncet, u=urel deasupra unui foc pe care nu-l vezi, e undeva desubt, din c`nd ]n c`nd fl[c[rile ]\i ating carnea, auzi sf`r`itul gr[simii arse, ]ncerci s[ strigi, s[ te rogi de indulgen\[, dar glasul n-are cum ie=i din blocajul c[lu=ului, ]n g`tlej ]\i g`lg`ie 

s`ngele, te asfixiezi, =i chiar ]n clipa c`nd sim\i c[ urmeaz[ ]ntunericul, aceea=i m`n[ sadic[ ce te suce=te pe frigare te cufund[ brusc ]ntr-o ap[ de ghea\[, te r[suce=te acolo, se ]ncr`ncen[ carnea pe tine, pl[m`nii se str`ng ghem, sco\i capul afar[, dar aerul refuz[ s[ intre ]n piept, pl[m`nii refuz[ s[-l accepte... +i brusc sim\i c[ nu mai ai nevoie nici de aer, nici de s`nge s[ te ]nc[lzeasc[, fl[c[rile trec prin tine f[r[ s[ te supere, cum \i-ai face o radioscopie, =i ]n general c[ te doare-n cot dac[ te pr[je=te cineva sau ]ncearc[ s[ te ]nece... Dar la fel, brusc, anume starea aceasta de-a dreptul paradisiac[ prinde s[ te ]nnebuneasc[, te zba\i s[ te doar[ ceva, s[ te frig[, s[ te asfixieze, =i reu=e=ti ]n cele din urm[, =i pe-o clip[, pe dou[ e=ti fericit, dar ]ncepi iar s[ te ridici ]ncet, u=urel deasupra unui foc... ... +i deschizi ochi...

3

AURELIU BUSUIOC

La ]nceput n-am ]n\eles nici m[car c[ am deschis ochii. Apoi am ]n\eles, dar nu pricepeam de ce-mi sunt plini de ap[. +i de ce m[ ustur[. Apoi am ]n\eles c[ stau pe spate =i c[ sudoarea pe care-o sim\eam fizic izvor`nd de pe frunte, de pe pielea capului mi se scurge pe la r[d[cina nasului acolo unde probabil aveam v[zul... Am ridicat bra\ul s[ ]nl[tur lichidul ce-mi deforma imaginea celor ce trebuiau v[zute, dar m-a oprit un sc[ncet, De fapt sc`nceam chiar eu... — Iaca, a deschis ochii, slav[ Domnului! V-am spus eu s[ nu v[ teme\i. Vocea venea de undeva din ad`ncuri, tremura, ceva moale mi-a trecut peste frunte, peste ochi =i obraji =i pe retin[ a ]nceput s[-mi apar[ ca pe o h`rtie fotografic[ scufundat[ ]n revelator chipul din ce ]n ce mai limpede al unei femei. _ Mam[! am strigat din r[sputeri =i m-am izbit s-o cuprind. — Stai cuminte, dragul m[tu=ii, de-amu =i mama are s[ te vad[ viu... Nu te zbate, mai stai a=a... 

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Mai ]nt`i am ]nceput s[ ]n\eleg vorbele, apoi s[ descifrez lucrurile, abia apoi am prins s[ simt durerea... — Slav[ Domnului, tovar[=e, din mor\i te-ai ]ntors! Ce spaim[ am mai tras! St[teau aplecate asupra mea dou[ femei, o b[tr`n[ probabil uitat[ de orice v`rst[ =i alta mai t`n[r[, cu ochii pl`n=i. — Apoi eu m[ duc, Agafie, st[ capra nemuls[ =i nici g[inile nu le-am dat... De-amu =tii ce s[ faci. Da’ tu, cucona=ule, s[ nu te scoli dou[ zile! Domnul s[ v[ aib[ ]n paz[. Ie=i ]nainte ca eu s[ pot scoate o vorb[. Femeia r[mas[ m[ privea cu un amestec de compasiune =i spaim[. — Eu... Unde... Eu sunt... }ncercam s[ m[ adun =i nu reu=eam. O durere surd[, venind de peste tot, din cele mai ascunse taini\e ale organismului se aduna gr[mad[ ]n creer, m[ ]mpiedica s[ leg dou[ g`nduri, s[ scot dou[ vorbe. — Las[, taci! }mi puse un deget pe buze. Nu e=ti ]n rai, e=ti la noi, la canton! S[-i spui bodaproste lui T[rcuci =i babei Lucre\ia!... }ncercai s[ mi=c sc[f`rlia ]ntr-o parte, ]n alta =i reu=ii. La fel, degetele de la m`ini, de la picioare. Slav[ Domnului, nu sunt paralizat! Dar nu puteam ]n\elege de ce nu sunt ]n tren. Ultimul lucru ce-l mai \ineam minte era c[ m[ ghemuii ca s[ m[ ap[r de ceva... De ce anume?... +i c`nd ]ncepu s[ se contureze ]n memorie un chip ro=cat, sp`n, r`njind batjocoritor m[ fulger[ deodat[: am fost aruncat din tren! C[l[toria mea luase sf`r=it... Lacrimi de neputin\[, de furie oarb[ ]mi n[p[dir[ ochii =i izbucnii ]n hohote de pl`ns. Mama... Fetele... S-a n[ruit totul dintr-o prostie, din... — Ei, =i matale... Ai sc[pat, de ce s[ pl`ngi... Avea dreptate. }nc[perea ]n care m[ aflam era minuscul[, oricum, nu putea dep[=i dimensiunile exterioare ale unui canton! Patul ]n care m[ aflam, o mas[ =i vreo dou[ taburete, o plit[ ]ncins[, obrajii ]mi !

AURELIU BUSUIOC

ardeau =i de c[ldura ce-o emana, =i un dulap metalic deschis, din care se i\eau tot felul de p`rghii, probabil instrumentariul de cantonier. Pe perete, l`ng[ u=[, un telefon grosolan, f[cut probabil ca s[ reziste =i la bombardamente, =i o t[blie neagr[ cu orele de trecere a garniturilor pe l`ng[ canton. — Cum... cum am ajuns aici?... Femeia se ]nvior[. — Iaca, acuma chiar ai ]nviat! Nichifor te-a t`r`it... B[rbatul meu, cantonierul... Dac[ nu scheuna T[rcuci s[racul, apoi acolo aveai s[ r[m`i... U=a se d[du de perete =i ]n odaie intr[ un b[rbat ]nv[luit ]ntr-un nor de aburi. — Tr[im, tovar[=e Oltian, bravo! — Dar de unde... — De unde, de unde... Iaca, pe mas[, toate documentele... =i banii... De-amu s[ nu b[nuie=ti, da’ trebuia s[ =tim cine-i mortul... C[ numai viu nu erai. Sim\eam c[ ]ncetul cu ]ncetul ]mi revin. D[dui s[ m[ salt ]n capul oaselor, dar un junghi lung m[ f[cu s[ scr`=nesc. — Stai acolo cuminte, doftoroaia a zis s[ nu te mi=ti dou[ zile. S[ nu-i strici oblojelile... Adic[ de-at`ta m[ sim\eam ca o mumie! Oblojit... — Iaca povestea, c[ nu =tii matale nimica... Eram ]n u=[, cu stegule\ul galben, adic[ totul ]n regul[... T[rcuci, c`inele nostru, are... adic[ avea treab[ cu toate trenurile, le fug[rea =i h[m[ia. A=a f[cea =i de data asta. Numai c[ de-odat[ c`nd a scheunat! M-am repezit s[ v[d dac[ n-a dat dihania sub tren, c`nd colo... Matale erai peste d`nsul mort, iar el mort desubt... F[rmat... Peste d`nsul ai nimerit... Altfel... Am ]nceput s[ dau cu stegule\ul ro=u, da’ trenul era departe, taman intra ]n cot... Ehe, dac-ai =ti ce-am tras! +i eu f[r[ lucru... +i provodni\a... Cum? A, a=a-i zicem la femeia care r[spunde de vagon... C`nd am luat seama c[ mai sufli a fugit Agafia, nevasta, dup[ doftoroaie. Dac[ nu zicea d`nsa c[ ai s[ tr[ie=ti, apoi f[r[dec`t d[deam =tire la Tiri=polea, la sta\ie... De vreo " zece ori am tot apucat telefonul, da baba zicea s[ nu telefonez...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Dac[ se afl[ acolo, s-a zis cu cantonul meu. A=a-i povestea. Da’ cum ai c[zut? Nu cred c[ te-au aruncat bandi\ii de la Odes. +i documentele =i banii \i i-am g[sit ]n buzun[ri... Ia, chiar s[-i numeri... Cum a fost?... }ntr-adev[r, cum? +i de ce?... — Acu=i... }ndat[... S[-mi trag sufletul... Ei au provocat incidentul. Nu face impresia s[ fi fost o joac[... Iar dac[ nu m-au jefuit... — Eu... eu am c[zut... singur... — Apoi s-a zis cu provodni\a... S[ lase u=a deschis[... — De fapt... Eu am deschis-o... Joac[ de om nebun... Cantonierul m[ privi cu ne]ncredere. — Singur, zici? Acolo trebuie o mam[ de cheie!... — Nici nu mai =tiu cum am f[cut... Eram cam ]nchinat! Cantonierul ]ncepu s[ r`d[. — Apoi de ce n-ai spus-o de la ]nceput! Adic[ pot s[ nu raportez? — Doamne fere=te! — Of, m[ scapi de-o grij[! C[ la noi a=a-i: vinovat-nevinovat, mai ]nt`i te d[ afar[, pe urm[... +i tare-mi place la canton... Spre sear[ nevasta i-a plecat ]n sat s[ doarm[, Nichifor a dormit pe podele, iar eu... }n cea de a treia zi m[ \ineam destul de bine pe picioare, de=i respiram cu junghiuri. — Ai grij[, mi-a dat ultimul sfat Agafia, ]nainte de a m[ urca ]ntr-o drezin[ cu motor, condus[ de un cumnat al cantonierului =i care avea s[ m[ lase la Tighina. Baba zice c[ ai dou[ coaste rupte, dar nu-i nimica, nici doctorii adev[ra\i nu te ajut[ p`n[ nu se prind singure. Nichifor =i Agafia au refuzat categoric orice r[splat[ (banii erau to\i la locul lor ]n portvizit), au refuzat =i suta de ruble pentru baba Lucre\ia (ciudat nume pentru un c[tun uitat de lume, „Baba nu ia bani, zice c[ a=a pierde puterea de la Domnul!“) =i am toate motivele s[ cred c[ au f[cut lucrul acesta nu pentru c[ l-am oprit pe cantonier s[ raporteze accidentul, ]n felul acesta evit`nd multe nepl[ceri, ci pur =i simplu pentru c[ sunt ni=te oameni cumsecade. De=i, cine =tie, posibil s[ m[ ]n=el, Nichifor a r[mas ]n ad`ncul sufletului cu anumite ]ndoieli: lupta de clas[, cum i se c`nt[ mereu #

la difuzorul at`rnat de tavanul cantonului, ia uneori formele cele mai nea=teptate =i cr`ncene. Tot ce se poate c[ a r[mas cu vaga impresie c[ a salvat un du=man de clas[ care-a s[rit din tren ca s[ nu fie demascat...

4

AURELIU BUSUIOC

Astfel cu vreo c`teva zile inaintea marilor s[rb[tori socialiste, la aproape un an de la sosirea din alt[ lume, m[ aflam pe acela=i peron, de data aceasta venit din sens opus, dar de fapt ]nchiz`nd un cerc la acela=i punct incipient. Nimic din ce n[d[jduiam s[ realizez — realizat... Poate doar f[c`nd descoperirea (u=or de f[cut!) c[ nimerisem ]ntr-un uria= malaxor unde materia prim[ e=ti tu, dar de dragul a ce?, ]n numele a ce? — f[r[ r[spuns. Lu`nd-o ni\el ]naintea evenimentelor (=i au avut loc destule!): b[nuielile mi-au fost pe deplin fondate dup[ ce timp de vreo dou[trei s[pt[m`ni, zi la zi am cercetat trenul care trebuia s[ m[ duc[ spre Moscova =i mai departe =i ]n cele din urm[ am g[sit-o pe ]nso\itoarea ceea de vagon. M-a ascultat cam b[nuitoare, nu prea ]=i amintea, dar dou[ h`rtii a c`te dou[zeci =i cinci de ruble i-au ]mprosp[tat memoria: — Ei ba nu! Mi-au zis c[ ai fost nevoit s[ cobori la Tiraspol! Mi-au ar[tat =i o legitima\ie, parc[ m-au l[sat s-o citesc? |i-au luat =i o geant[, aveai pl[cinte acolo... Le-am m`ncat eu... R`se satisf[cut[. Cocheta: — Erau bune... Dar s[ vii la mine, ale mele nu-s mai proaste! P[cat, nu mi-au pl[cut niciodat[ femeile prea grase...

$

CAPITOLUL XIII

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

La orice m-a= fi putut a=tepta, numai la vizita lui Ionu\ nu. +i totu=i am primit-o. Eram la doar opt zile de la ]nceputul „c[l[toriei“ mele, de patru zile abia m[ ]ntorsesem de la Tighina. Maria Petrovna m-a ]nt`mpinat speriat[: — Ce-i cu matale, Mihail Alexeevici, parc[ nu e=ti viu?!... Nici nu prea eram. I-am povestit tot. Bine]n\eles f[r[ s[-i comunic =i unele b[nuieli ce m[ fr[m`ntau. Femeia s-a dus p`n[ la u=[, s-a uitat ]n lungul coridorului, s-a ]ntors =i mi-a =optit: — Asta-i treaba enkavedi=tilor... S-au mai dus =i al\ii s[-=i afle neamurile, dar unii n-au ajuns, al\ii nu s-au ]ntors... Credeam c[ s-au mai ast`mp[rat. Din ‘49, dup[ deportarea ceea, parc[ umbl[ lumea... Se zice c[ acolo sunt zone unde nu se poate intra... Dar maica matale nu-i deportat[! Numai c[ =tii ce? Cel mai bun lucru s[ nu vorbe=ti cu nimeni despre a=a ceva. Oamenii se v`nd =i se cump[r[... Poate-a fost o ]nt`mplare. Mul\i nebuni pe lumea asta!... Nu s-a l[sat p`n[ nu m-a alungat la doctori. La policlinic[ mi-au confirmat ]ntru totul diagnoza babei Lucre\ia. S-au mirat doar c[ nu m-am dus imediat la spital: „+i ce dac[ nu e=ti colhoznic? Sora medical[ trebuia s[-i cear[ pre=edintelui o ma=in[ ori o sanie =i... Ah, cadrele noastre, cadrele...“ +i tratamentul recomandat de bab[ corespundea cu re\eta doctorului: antinevralgice... %

AURELIU BUSUIOC

Ionu\ n[v[li speriat, nu glum[: — Ce-i cu tine? Ce s-a ]nt`mplat? De ce e=ti aici?... — Acela=i lucru a= putea s[ te ]ntreb eu. — Mi-a spus baba... femeia asta... c[ te sim\i r[u! — A fost la facultate? — Las[ bancurile... Am venit cu alte chestii... De ce nu e=ti la Kurgan? — Din motive... }ntr-un cuv`nt, cuiva nu i-a pl[cut mutra mea... Am fost b[tut =i aruncat din tren... — E=ti nebun... Cine? — Dac[ a= =ti... — Ai anun\at mili\ia? Mili\ia feroviar[?... — Acolo unde m-am trezit n-am prea v[zut a=a ceva... Dar s-o l[s[m balt[. Ce cau\i aici? Ionu\ nu-mi r[spunse pe dat[. — Mda... Sper c[ e=ti ]ntreg. Mamei i-ai scris c[ vii? — Bine]n\eles c[ nu. — Corect. Acuma nu =tiu dac[ mai are rost s[ te pl`ngi... — Dzigano, ai venit s[ m[ interoghezi? — Da. Am venit s[ v[d cum stai. Am de g`nd s[ scriu un memoriu... S[ \i se respecte drepturile. Ai drept la cas[ omeneasc[, nu la... la bordeiul [sta... Ori nu te-ai pl`ns =i tu? — Mul\umesc. Dar paltonul t[u... — D[-l naibii. Ai g[sit =i tu...Acuma ce facem? Nu ai nevoie de doctor? — Aveam de g`nd s[ m[ scol. +i s-o iau de la cap[t. — E=ti nebun. — Posibil. Dar... — Nici un dar... Am`n[ pentru prim[var[. }n\eleg ]n ce stare sufleteasc[ e=ti, dar acolo unde nu pui =i ceva ra\iune... Cred c[ avea dreptate. — +i cum ne afl[m ]n preajma celei mai mari s[rb[tori din \ara asta, dragul meu Perciuni, afl[ c[ vom petrece ]mpreun[. La mine. Ai s-o cunosti =i pe Sveta, logodnica mea. Trebuie s[-\i mai p[r[& se=ti b`rlogul din c`nd ]n c`nd...

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Redac\ia cotidianului „Patria Sovietic[“ (nu prea exceleaz[ prin originalitate denumirile ziarelor de aici!), oficios al partidului =i guvernului, se afla ]ntr-o cl[dire care, pe c`t ]mi pot aduce aminte, fusese pe vremurile adolescen\ei mele un club al c`rn[\arilor sau b[canilor. Destul de near[toas[ pe dinafar[, ]n interior fusese la sigur reconstruit[: ]n lungul unui coridor interminabil se ]n=iruiau la fiecare doi-trei metri u=ile tapi\ate cu dermatin[ ale birourilor. La prima u=[ mi-am dat seama c[ uitasem numele sl[b[nogului =i m-am apucat obraznic s[ le deschid pe toate la r`nd. Mi s-au aruncat priviri curioase =i ostile, indiferente, dar na=ul meu publicistic nu era de v[zut. La cap[tul coridorului o t[blie de sticl[ informa c[ redactor-=ef al ziarului este Neculai Mo\oca =i c[ orele lui de primire sunt cu totul altele dec`t cele la care m[ aflam eu pe acest coridor. Am ]mpins ]ntr-un noroc monumentala u=[ de stejar ]ncrustat. De pe ma=ina de scris =i-au ]n[l\at privirile foarte severe doi ochi foarte c[prui. }n demisezonul meu cam jerpelit nu eram omul care s[ impresioneze o fiin\[ at`t de serioas[. — Ce dore=te tovar[=ul? He-he, dudui\[ drag[, c`te-ar fi dorit tovar[=ul! Dac[ nu altele, cel pu\in s[ =tie pe ce lume tr[ie=te... — Am fost invitat la redactorul-=ef... — Numele, v[ rog... — P[i nu =ti\i cum ]i zice =efului? M[ a=teptam s[ z`mbeasc[. S-a o\[r`t: — Numele dumneavoastr[. — Olteanu... A deschis un registru c`t o enciclopedie, a trecut cu manichiura violent[ peste c`teva pagini: — Nu v-am invitat. — M-a invitat redactorul-=ef! — Personal? — Nu, printr-un lucr[tor de-al redac\iei. I-am uitat numele... De data asta z`mbi: '

— C`nd o s[ v[ aminti\i cum ]i zice... }n clipa aceea u=a str[juit[ de frumoasa cerberi\[ se deschise ]n for\[ =i un b[rbat m[runt, ]ntr-un palton cu blan[ =i c[ciul[ brum[rie, trecu val-v`rtej pe al[turi. }n mijlocul anticamerei se opri brusc: — De ce v[ bate\i? Fiin\a diafan[ se ridic[: — Tovar[=ul acesta pretinde, Nicolai Tomovici, c[ l-a\i invitat. Dar... — P[i dac[ pretinde... Cum zici c[-\i zice? — Olteanu... — Olteanu... Olteanu... — S[pt[m`na trecut[... N-am putut veni... A fost la mine tovar[=ul... — P[duche! — Exact! Tovar[=ul Paduti... }i uitasem numele! Omule\ul ]=i scoase c[ciula =i cu ea ]mi indic[ u=a biroului: — Intr[. Iar tu, c[tre secretar[, d[ o sunare lui nevast[-mea =i spune-i s[ scoat[ m[liga de pe foc. Am s[ ]nt`rzii... — Dar... ]ncerc[ s[ protesteze fata. Stomacul... — E=ti doctorul meu? Intr[ dup[ mine =i tr`nti u=a.

3

AURELIU BUSUIOC

Nu =tiu al\ii cum sunt, vorba humule=teanului, dar nu cred s[ m[ deosebesc prea tare de ceilal\i. Poate doar la capitolul defecte: am destule, ceva mai multe dec`t s-ar cuveni. +i cu toate c[ acum, ]n ace=ti ultimi ani, e at`t de nemiloas[ cu mine, nici de soart[ nu m[ pot pl`nge. Cel pu\in de oamenii pe care mi i-a scos ]n cale. Pe cei r[i, vorba ceea, ]i afli singur. Pe cei deosebi\i numai o ursit[ generoas[ \i-i poate g[si. Mi-o amintesc pe doamna Rosi, gazda noastr[ din s[tucul acela de la grani\a cu Tito. O femeie cu toate urgiile cerului pe capul ei:   b[rbatul =i singurul fiu mor\i pe frontul de est, curtea =i casa jefuite,

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

singura fiic[, fragila =i melancolica Teresa, Rezi, ]mpreun[ cu so\ul ridica\i =i du=i ]n afundul Rusiei la s[pat c[rbuni =i t[iat p[dure... Ce-i mai trebuia unui om ca s[ devin[ o fiar[ ]ncol\it[, o con=tiin\[ plin[ de ur[ =i desperare?... Ne-a primit =i ne-a ]ngrijit cu at`ta c[ldur[, de parc[ Domnul ne-ar fi trimis s[-i ]nlocuim pe cei pierdu\i... Ca s[ ne piard[ =i pe noi... Ca soarta s[-=i continue loviturile. Cu c`t[ resemnare ]n glas: „Michael, teuer, Willy a murit anul trecut...“ Ce-o fi f[c`nd? Mai tr[ie=te?... Sau ]n\eleptul, scepticul =i sentimentalul conte S. }ntr-adev[r, numai cei ale=i ]=i pot p[stra ]nsemnele de om sub loviturile sor\ii. Cine-am fost eu pentru el? Nimeni. Sau al treilea fiu?... „Mihai, te duci ]n alt[ \ar[, nu! ]n alt[ lume. Politizat[ la culme, unde legea exist[ doar pe h`rtie. Unde omul nu ]nseamn[ nimic. Nu m[ crezi... I-au luat mo=ia, zici tu, =i nu mai =tie cum s[-i mu=te mai tare... Te ]n=eli. Mul\i =tiu ce se petrece la ei, dar cei mai mul\i, majoritatea — nu! Nici chiar cei ce tr[iesc acolo. E=ti at`t de nepreg[tit... Ai fost educat ]n alt spirit. }n politic[, nu te sup[ra, e=ti un... un naiv. Ce-ai s[ faci? Te duci s[-\i g[se=ti p[rin\ii... Sunt sigur c[ ai s[ faci tot posibilul s[-i salvezi, de=i... Cum ai s-o faci? Nu te ]ndemn la pa=i necugeta\i, dar ]ncearc[ s[ r[m`i om... Va fi cel mai greu lucru pe care va trebui s[-l faci...“ Cum =i-ar fi numit el propriul ultim pas? Ori exist[ totu=i o limit[ a rezisten\ei ]n fa\a sor\ii?... La ]nceput, c`t m-am ]nv`rtit printre muncitori, n-am prea luat ]n seam[ lucrul acesta, altele le erau preocup[rile. L-am observat abia c`nd am nimerit la Universitate, pentru c[ se manifesta mai ales ]n sfera conduc[toare =i ]n r`ndurile intelectualilor. E vorba de o linie de demarca\ie existent[ ]ntre indivizii acestor dou[ categorii. Linie, bine]n\eles, neoficial[, dar at`t de distinct[ ]nc`t putea purta =i un nume: Nistru. Conducerea care nu era venit[ din Rusia era aproape ]n exclusivitate de peste acest fluviu. Cu foarte rare excep\ii. C`t prive=te intelectualitatea, aici lucrurile erau un pic mai ]ncurcate. Pu\inii intelectuali basarabeni, fie din cei r[ma=i (dup[ refugiu sau dup[ deport[ri =i arest[ri), fie din cei proasp[t ]nvesti\i (de exemplu Ionu\ — dup[ cinci clase de liceu direct la Institutul Pedagogic!),  

puteau pretinde doar la posturi subalterne, cele de conducere apar\in`nd malului st`ng al apei numite. Cu motiva\ia tacit[ c[ politice=te pot face fa\[ cerin\elor \[rii doar cei educa\i din fa=[ ]n spirit socialist... Nu pot =ti cum st[tea treaba sus, la guvern =i partid, b[nuiesc c[ nu se prea deosebea de starea de spirit care domina intelectualitatea, c`t ]i prive=te pe cei de la urm[... Mai r[sfoiam =i eu ziarele din c`nd ]n c`nd =i nu pot s[ uit darea de seam[ de la o discu\ie ce-a avut loc ]ntre scriitori, crema intelectualit[\ii. O adunare unde un poet basarabean prezint[ un poem interminabil (par\ial citat ]n acela=i ziar!) cu tem[, fire=te, patriotic[. Un alt condeier, crescut la s`nul socialismului, observ[ c[ o astfel de lucrare ar fi putut fi scris[ numai de... Goebels. Proteste de o parte, aprob[ri de alta. Pune punct disputei un prozator: Goebels n-ar fi putut scrie a=a ceva pentru c[ nu =tia... moldovene=te... Adev[rul e c[ ]ndoctrin[rii totale ]n paguba unei elementare culturi generale a celor veni\i de peste Nistru basarabenii nu-i puteau opune cine =tie ce ca urmare a num[rului lor prea mic, dar =i a calit[\ii preg[tirii. Ca s[ nu mai pomenesc =i filosoficul fripturism basarabenesc... Ei bine, soarta a vrut s[-mi demonstreze =i de ast[ dat[ c[ m[ are ]n vedere.

AURELIU BUSUIOC

4



Cabinetul, ]n contrast cu aspectul exterior al cl[dirii, era aproape luxos. O mas[ cu vreo dou[zeci de scaune se ]ntindea ]n lungul geamurilor, ]ntr-un col\ dou[ fotolii de piele =i o m[su\[ de cafea, ]n altul — un orologiu tic[ind monoton =i grav, iar pe parchetul bine lustruit — un covor moale, cu ornamente arabe. Nu lipsea nici obligatoria sofa tapi\at[ cu dermatin[ neagr[ pe care st[p`nul cabinetului ]=i arunc[ paltonul scos din mers. Se a=ez[ pe un scaun de la masa lung[ =i ]mi ar[t[ =i mie unul. — Dezbrac[-te =i stai jos! M[ conformai. — Acuma putem sta de vorb[ de la egal la egal. Unde-ai crescut a=a?

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— M-a plouat. — Se vede! Eu am crescut pe secet[. Uite care-i chestia. S[-mi r[spunzi la toate ]ntreb[rile. F[r[ fantazie... Am zis drept cuv`ntul? St[tui o clip[ la ]ndoial[. Cine-i mai =tie pe =efii [=tia mari. Oricum, purta insign[ de deputat ]n Sovietul suprem... — Eu... eu a= zice „fantezie“. — Da, da... a=a-i... Uite ce, s[ m[ ]ndrep\i de fiecare dat[, ai ]n\eles? Dar numai c`nd suntem noi doi... Avea un r`s molipsitor. — Uite treaba: ai avut dou[ articole ast[var[. Le-am citit nu demult =i mi-au pl[cut. Tu le-ai scris ori P[duche? — Eu! Cum s[ mi le scrie cineva? Tovar[=ul Paduti... — El ]i a=a Paduti cum ]s eu Mo\oca! Dar asta-i alt[ vorb[. Vas[zic[, el \i le-a mai ]ndreptat... Se cunoa=te. Mare stilizator... — Stilist. — Da? Scoase din buzunar un carne\el =i ]=i not[ cuv`ntul. St[m r[u cu limba, frate. }n lupta asta pentru socialism am uitat cu totul de d`nsa. M[ tem c[ dup[ ce-o s[-l zidim o s[ r[m`nem mu\i! Izbucni ]ntr-un r`s cu icnete. — Hai, poveste=te. — Ce s[ povestesc?... — Tot. De unde e=ti, de ce e=ti, tot, tot. Davai! M-am str[duit s[-mi comprim biografia ]n cuvinte pu\ine. }ncepeam s[ b[nuiesc ce urm[re=te, dar n-avea nici un Dumnezeu s[ mi-o ]nfrumuse\ez: oricum a= fi ajuns la p[rin\i... — A=a, vas[zic[... Grea ]ntrebare... }ncepu s[ bat[ toba pe t[blia mesei. Cum dracu s[ faci o gazet[ bun[ dac[ n-ai cu cine? Cu P[duche?... Aici, m[i b[iete, suntem pe frontul ideologic. Cadrele trebuie alese prin sit[! Dar ce s[ faci cu membrul de partid ori cu veteranul dac[ el nu =tie s[ citeasc[, dar ]nc[ s[ mai scrie?... Zi =i tu! N-aveam ce zice. +eful s[ri de pe scaun =i se repezi la u=[. O deschise: — Melania! Ad[ ceai! Se ]ntoarse spre mine: Ori poate votc[?... — Mul\umesc, nu beau. !

AURELIU BUSUIOC

— Ceai? — Ba votc[. — M[i, p[i tu e=ti... un... o... — O g[selni\[. — Cum ai spus? Scoase carne\elul din buzunar =i ]=i not[ cuv`ntul. G[selni\[, repet[ el. Ia te uit[!... Frumos. Intr[ secretara cu un platou cu dou[ ce=ti uria=e =i o farfurioar[ cu biscui\i. De mult le uitasem gustul. — Tu m[n`nc[. Restul las[-m[ s[-l fac eu. Vas[zic[, ]\i dai examenele c`t mai repede. Dup[ aceea vii la mine. Ai s[ lucrezi aici stil... aha, stilist. S[ dai o form[ natural[ tuturor prostiilor pe care le scriu oamenii mei. Ai ]n\eles?... Chiar dac[ n-am s[ te pot lua de lucr[tor cu leaf[, am s[ te pl[tesc din gonorar... — Onorar... — Da, da... Nu m[ ]ntrerupe. +i cu timpul aranj[m s[ fie bine, parc[-s =ef =i eu, ori nu? Ajutorul meu are s[ fie tovar[=ul Stalin. Ai auzit? „Feciorii nu r[spund pentru ta\ii s[i“. A?... Mai auzisem fraza... — Ce zici, batem palma? Cu p[rin\ii nu te pot ajuta... Dar cu restul aranj[m... Ce-mi puteam dori mai mult? }nt`lneam prima oar[ un om de rangul acesta =i at`ta aten\ie din partea lui... Unde mai pui c[ inspira =i ]ncredere... M[ temeam doar s[ nu-mi tr[dez bucuria. — Stai pe g`nduri? Eu ]n locul t[u n-a= sta... Eu sunt neam\, nu te ]mbii de dou[ ori... La ie=ire Melania ]mi z`mbi ca unui vechi cunoscut. Sunt sigur c[ data viitoare o s[ m[ g[seasc[ imediat ]n registrul ei. Nu plecam cu m`na goal[: ]n buzunarul paltonului duceam planul unui articol de fond pe care avea de g`nd s[-l scrie redactorul cu ocazia s[rb[torilor. „Ia s[-mi ar[\i ce po\i! S[ citeasc[ lumea =i s[ r[m`ie cu gura c[scat[!“ „Mai bun dec`t ]n „Pravda“, avea s[-mi zic[ peste dou[ zile c`nd i l-am dus gata scris. „Du-te la buhgalterie! Am telefonat“. „Contabilitate“ mi-am permis s[-l corijez. — Las[ c[ =tiu. Am vrut s[ te ispitesc. "

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Dar carne\elul tot l-a scos. Numai eu =tiu c`te noduri am ]nghi\it piept[n`nd frazele despre grija fa\[ de om =i alung`nd din fa\a ochilor icoana a cinci fiin\e dragi lupt`nd cu gerul =i poate chiar foamea de-acolo, de la cap[tul lumii; cum trebuia s[-mi \intesc privirile ]n foaia de h`rtie ca s[ nu v[d hruba mizer[ ]n care scriam despre un prezent m[re\ =i un viitor =i mai luminos... Avea dreptate contele S.: ]ntre convingeri =i interese oamenii normali aleg ]ntotdeauna interesele. Numai idio\ii =i geniile aleg principiile. }mi r[m`nea o singur[ consolare: c[ nu sunt idiot. +i-apoi ce nu face omul ]n numele unui viitor plin de interese...

#

CAPITOLUL XIV

1

AURELIU BUSUIOC

Dup[ un sf`r=it de octombrie cu frig, ba chiar =i cu z[pad[, toamna a preg[tit o surpriz[ de zile mari: nu doar soare, ci =i o c[ldur[ neobi=nuit[. Generalul care-a vorbit de la tribun[ n-a uitat s[ noteze =i acest fenomen meteorologic drept o mare realizare a puterii =i ]n primul r`nd a tovar[=ului... etc... De unde am dedus c[ oriunde, sub orice regim, militarii sunt n[scu\i poe\i, iar dac[ trag cu tunul, o fac numai ca s[ nu se sting[ soarele pe cer. Dup[ care a urmat o parad[ destul de scurt[ =i nesemnificativ[, at`ta doar c[ cele vreo dou[zeci de tancuri au f[cut un zgomot infernal pe caldar`mul de granit al pie\ii, iar ]n vreo dou[ locuri au sucit covrigi din =inele tramvaiului. Demonstra\iile cam tot a=a ]ncepeau s[ arate =i acolo, dincolo (scriu cuvintele acestea =i simt o str`ngere de inim[, de parc[ a= putea ap[sa un buton care s[ ]ntoarc[ timpul =i m[ tem s[ ap[s! Nervii...), numai c[ erau ceva mai pestri\e, aduceau totu=i a carnaval, nu a munc[ patriotic[... Prezen\a era obligatorie. Mi-a picat s[ port portretul unui tip pe care, cu toat[ ru=inea, nu-l =tiu nici azi cine a fost, l-am luat cu semn[tur[ =i tot cu semn[tura l-am predat. O mic[ =mecherie a komsomolistului nostru ca nu care cumva s-o =tearg[ cineva... Ionu\ m[ a=tepta pe la trei, ]mi promisese o surpriz[, nu b[nuiam ce are ]n vedere, dar =tiam c[ trebuie s[ mi-o prezinte pe logodnic[-sa, a=a c[ hot[r`i dup[ spartul t`rgului s[ nu m[ mai ]ntorc la bordei, ci s[ ]ncerc imposibilul: s[ cump[r undeva ni=te flori. O idee  $ mai mult dec`t temerar[... Am cutreerat str[zile principale ]n lung

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

=i-n lat, am r[scolit parcurile — zadarnic. Tot ce vrei, mese improvizate sau solide, acoperite la ]nt`mplare cu p`nz[ sau h`rtie, de la care, dac[ ai r[bdare s[ faci coad[, po\i cump[ra tot felul de gogo=i (se bucur[ de mare priz[ cei cu m[runtaie tocate, dar nu stau mai prejos nici cei burdu=i\i cu maz[re sau orez, o premier[ mondial[!), chio=curi sau butoaie ridicate pe butuci, de unde \i se ofer[ ]n halbe, pahare =i borcane relativ curate „vinul emblematic al \[rii“ — un trasc[u mai mult sau mai pu\in sp[lat, ]n schimb ieftin =i la discre\ie. Flori ]ns[, nic[ieri. O v`nz[toare de gogo=i m-a ]ndreptat spre cimitir: la poarta lui a v[zut ea cu ochii ei c[ se ]nt`mpl[ s[ se v`nd[ a=a ceva. Dar sunt supersti\ios. M-am rezumat la obi=nuita sticl[ de =ampanie, cu care aici se circul[ liber ]n zilele de s[rb[toare. +i nu numai... Am sosit aproape engleze=te. M-au z[rit de la porti\[ =i au ie=it am`ndoi ]n prag. }i puteam contempla pe am`ndoi la lumina bogat[ =i cald[ a soarelui. El ]nalt =i sub\ire, „tras la =pi\“, cu o floare la butonier[ (s[ ]ntreb unde-a g[sit-o!), ea p`n[ la um[rul lui, cu o mutricic[ vag mongol[, smead[ =i destul de bondocu\[ ca s[-mi pun ]ntrebarea cam c`t o s[ trag[ la c`ntar peste vreo zece ani. Purta o rochie lung[, probabil din stocurile cu ajutoare de r[zboi sau pur =i simplu c[lcat[ prost. Avea un z`mbet larg, destul de pl[cut =i ochii ]ngu=ti. — Felicit[ri, prietene, de ziua marii revolu\ii! — }onu\ ar[ta fericit. — Ce-a spus? ]l ]ntreb[ logodnica. Nu =tia dec`t ruse=te. Ionu\ ]i traduse. — Face\i cuno=tin\[: Svetlana. Svetlana ]mi scutur[ b[rb[te=te m`na, dar pe-a ei nu m[ l[s[ s-o s[rut. Hot[r`t lucru, =coala lui Ionu\ ]nc[ nu se f[cea sim\it[. }n odaie ea lu[ sticla mea de =ampanie, o dezveli =i z`mbi =mecher. — A=a sunt to\i b[rba\ii de-aici? Beau sirop? O rupeam destul de bine ruse=te, lucru care o bucur[ nespus pe t`n[ra siberian[. — Sunt mari patrio\i copiii Siberiei, interveni Ionu\. Socot c[ b[uturile noastre sunt ap[ chioar[ pe l`ng[ votca lor. %

AURELIU BUSUIOC

— P[i chiar este! — ]l sus\inu Svetlana. — N-ai s[ m[ crezi, adic[ de ce s[ m[ crezi, ai s[ vezi: bea votc[ c`t beau eu vin =i nu se ]mbat[! Masa era pentru patru persoane. — O s[ juc[m cu m`n[ moart[? ]l ]ntrebai pe amfitrion. — Ce-a spus? s[ri Svetlana. El ]i traduse, ]ncerc`nd s[-i explice =i regulile pokerului. — Mihai, s[ vorbim ruse=te. Altfel o s[ pierdem mult timp... Svetlana d[du ]n sf`r=it de ]n\elesul „m`inii moarte“. — Ba nu, ba o s[ fie patru! Mi=a (fire=te, eu), ]nchide ochii! — }nchide-i, ]nchide-i! o sus\inu Ionu\. A=a, acuma deschide-i! De dup[ o perdea de stamb[ ag[\at[ direct de perete =i care trebuia s[ ]nsemne un al doilea dulap pentru zestrea vestimentar[ a st[p`nului, ap[ru Ea. +ocul ini\ial a fost prea puternic ca s[-mi pot controla reflexele =i e de la sine ]n\eles c[ am r[mas cu gura c[scat[. De mult nu mai avusesem ocazia s[ fiu aproape de alte femei dec`t secretare o\[r`te sau personal medical secundar pe la comisiile comisariatului militar =i g`ndul n[scut imediat ]n afundul subcon=tientului c[ m[ voi afla o vreme ]n asemenea companie ]mi d[dea aripi =i ]mi g`dila imagina\ia. Teama de a nu imita lirica persan[ cu toate dulceg[riile ei m[ opre=te s-o descriu ]n am[nunt. Era o blond[ (desigur, natural[!), aproape de statul meu, cu un z`mbet n[scut special ca s[-i sublinieze fine\ea tr[s[turilor, nu s[-i mascheze posibile defecte. }ntr-un cuv`nt, era un exemplar uman care confirma total juste\ea teoriilor lui Pavlov cu privire la reflexele condi\ionate: ]\i l[sa gura ap[... Din cea\a ce ]ncepea s[-mi tulbure spa\iul din fa\a ochilor r[sun[ ca un clopo\el (oricum, dificil s[ renun\i la Firdusi sau Omar Khayyam!): — Elvira... Greu de imaginat c[ ar fi putut purta alt nume. }i apucai m`nu\a ]ntins[ cum a= fi primit ]nsemnele unei Legiuni de onoare. Nu se ]mpotrivi s[rutului neimitat. +i, ca o dovad[ c[ m[ mai aflam ]n stare de =oc, b`lb`ii: &

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— Mi=a... Ea izbucni ]n r`s. Un r`s... (Vezi clasicii.) — Las[-l pe Mi=a, =tiu c[ e=ti Mihai. }mi =tia limba. Svetlana s[ri la Ionu\: — Ce spune? S[rmanul b[iat, cu asemenea minune ]n cas[, demult a= fi concediat bondoaca. Dar ne]n\elese-s c[ile dragostei analfabete... Masa s-a dovedit a fi foarte bun[, logodnicii nu f[ceau mare tain[ din faptul c[ autorul bucatelor este el =i nici din oroarea ei fa\[ de plit[. }n rarele clipe c`nd puteam =u=oti neobserva\i Elvira ]ncerca s[ =i-l ]nchipuie ]n via\a viitoare pe Ionu\ cu =or\ule\, cu linguroiul ]ntr-o m`n[ =i cu lucr[rile scrise ale studen\ilor ]n alta. Svetlana f[cea, la orice ocazie, mare caz de taic[-su, important =tab undeva ]n Siberia (ea locuia aici, la o m[tu=[, ca s[-=i dreag[ pl[m`nii slabi =i s[ termine Institutul Pedagogic) =i n-a pierdut din vedere s[ ne spun[ de c`teva ori c[ icrele negre =i cele de Manciuria i-au fost trimise special de iubitorul p[rinte. La drept vorbind, m`ncam icre negre pentru prima oar[ ]n via\[, la ]nceput nu mi s-au p[rut grozave, dar le-am prins repede gustul, am =i declarat c[ m[ tem s[ nu devin dependent de ele. La care Svetlana ne-a asigurat pe to\i c[ at`ta timp c`t tr[ie=te taic[-su nu vom duce lips[ de a=a ceva. De la sine ]n\eles, am b[ut pentru via\a lui c`t mai lung[... (Avea dreptate Il dzigano, m[ rugase s[ nu-i divulg porecla fa\[ de logodnic[!, durdulia nici nu s-a atins de =ampanie: votca din sticl[ sc[dea vertiginos f[r[ urm[ri deosebite.) +i iar de la sine ]n\eles c[ n-am putut pierde ocazia s[ mai bravez (ei bine, Elvira!) cu o anecdot[ la tem[. +i anume c[ ]n Anglia o companie de cinematografie =i-a supus concet[\enii unui interesant test de snobism. S-au instalat pe c`teva artere principale ale Londrei ni=te mese ]nc[rcate cu icre negre, tartine, fire=te, oferite gratuit tuturor doritorilor, =i film`ndu-se reac\iile acestora. Cei mai mul\i se str`mbau =i scuipau ]mbuc[tura, dup[ care erau ]ntreba\i dac[ stiau cu ce au fost trata\i. Nu =tiau. '

AURELIU BUSUIOC

— A\i gustat caviar. Mai ]ncerca\i?... — O, caviar! Chiar caviar?... +i reveneau ca s[-=i recupereze bucata sau s[ mai ia =i alta nou[... Elvira =i Ionu\ au ]nceput s[ r`d[ spre uimirea Svetlanei: — Nu v[d de ce v[ hlizi\i a=a! Propagand[ burghez[. Tot ce este sovietic le st[ ]n g`t. }ncep s[ b[nuiesc c[ Ionu\ are interese necunoscute dac[ o ia pe sluta... Cu toate insisten\ele Svetlanei, Elvira a refuzat s[ r[m`nem cu to\ii la ei p`n[ diminea\[. — Ia uit[-te ce larg e patul, ]nc[pem to\i, proasto! }n drum spre cas[, pentru c[ m-a l[sat s-o conduc, trebuia s[ trecem prin pia\a central[ a ora=ului. Era o mare de lume cu tot miezul nop\ii, c`nta o fanfar[ militar[, oamenii, tineri =i b[tr`ni, dansau pe caldar`m fiecare cum ]l ducea capul, din c`nd ]n c`nd r[sunau ]mpu=c[turi vesele, s[reau ]n toate p[r\ile dopuri de =ampanie, companii mai ]nfierb`ntate ]ncercau s[ concureze fanfara, ne aflam ]n mijlocul unei mul\imi dornice de relaxare, care se relaxa. — R[m`nem aici un pic? m[ invit[ mai degrab[ Elvira. Fire=te c[ voiam s[ mai r[m`nem. Se \inea de bra\ul meu, abia m[ atingea, dar o sim\eam at`t de aproape, sim\eam c[ldura trupului ei cum trece prin mine ca un torent... Nu =tiu dac[ m[ g`ndeam la asta, probabil nu, dar ]mi era dor de cineva care s[ m[ sprijine, s[ m[ ]n\eleag[, s[ m[ admit[ a=a cum sunt... A fost, ]n trecutul acela departe =i pierdut definitiv, a fost Alice... Dar a fost numai un ]nceput, o ]ns[ilare abia vie, ]ntrerupt[ brutal cu plecarea inexplicabil[ ]n necunoscut a unuia dintre noi... Ce-o fi f[c`nd acuma mititica =i c`rna?... +i e oare normal ca un b[rbat la v`rsta mea s[ aib[ doar at`t trecut sentimental c`t cele dou[ s[ruturi pe obraz ale lui Alice =i declara\ia ei cu voce tremurat[, de parc[ ar fi r[spuns la o lec\ie ! ne]nv[\at[: „+i eu te iubesc, Mihai...“?...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

F[r[ s[ m[ ]ntrebe, Elvira m[ cuprinse =i ]ncepu s[ m[ ]nv`rt[ ]n ritmul valsului pe care tocmai ]ncepuse s[-l tune fanfara. — E=ti sigur[ c[ =tiu s[ valsez? o ]ntrebai uluit, pentru c[ ]ntr-adev[r dansurile nu erau punctul meu forte. — Ce importan\[ are? z`mbi ea =i pr[v[li capul pe spate de parc[ ar fi fost ]n str`nsoarea lui Fred Aster. }n zori, c`nd hot[r`r[m c[ e totu=i vremea s[ fim copii ascult[tori, se l[sase un frigule\ buni=or. Era ]ntr-un pardesiu elegant, dar sub\irel, =i nu refuz[ demisezonul meu jerpelit. — Chiar ai fost ]n Anglia? m[ ]ntreb[. — Eu? }n Anglia? De unde ai scos-o? — Ziceai despre experien\a aceea cu caviarul... Ai povestit ca un martor! Pufnii m`ndru: — Din p[cate, n-am fost. Dar asta nu ]nseamn[ dec`t c[ sunt un mare povestitor!... Te po\i m`ndri cu asemenea cuno=tin\[. — Lucru pe care o s[-l =i fac! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim? Dac[ voiam? Visam! — }mi dai voie s[ m[ g`ndesc profund la aceast[ propunere? }n drum spre cas[ m-am surprins de c`teva ori fredon`nd melodii din cele ce le mai \ineam minte, s[rind ]ntr-un picior... Din fericire, str[zile erau pustii. M[ oprise cu un col\ ]nainte de casa ei. — Nu e nevoie s[ ofer ocazii gratuite pentru flec[reala vecinilor. Nici a=a nu le place c[ uneori vin de la slujb[ diminea\a... I-am s[rutat m`na =i am c`=tigat un s[rut pe obraz. B[nuiesc, adic[ de ce b[nuiesc, precis c[ obrajii sunt cea mai merituoas[ parte a personalit[\ii mele sentimentale. — Voi fi liber[ pe 14 noiembrie. La ora... 17, aici la col\?... — Aici la col\. Merita s[ trec pe l`ng[ Maria Petrovna =i s[-i dau „bun[ diminea\a“ pe motivul ariei contelui de Alma Viva din „Nunta...“

!

2

AURELIU BUSUIOC

Zilele imediat urm[toare s[rb[torilor le-am petrecut cu burta pe carte: voiam s[ m[ prezint ]n fa\a tovar[=ului Mo\oca cu c`t mai multe examene ]n urm[. Ba =i coastele se cam f[ceau sim\ite: =i doctorul =i baba Lucre\ia ]mi recomandaser[ un regim pe care nu l-am respectat. Dar ]ncearc[ s[ m[n`nci cartea c`nd de pe fiece pagin[, ]n clipele cele mai tensionate ]ncepe s[ se contureze ca dintr-un fum rozaliu un chip blond, care numai cu materialismul istoric n-avea tangen\e... Pe zece noiembrie francezul nu s-a ar[tat la facultate cum fusese ]n\elegerea, l-am prins ]n curte a doua zi, mi-a cerut matricola, mi-a pus nota maxim[ f[r[ nici o vorb[ chiar pe scara intr[rii de servici, =i am ]n\eles c[ gestul acesta plus suta-avans vor fi unica recompens[ pentru truda mea la t[lm[cirea trivialei autoreclame a politicianului Thorez. A=a s-o p[\easc[ to\i ageamiii care se bag[ ]n politic[!... Peste o zi era c`t pe ce s-o ]nfund la Crea\ia popular[ oral[, de unde am tras concluzia c[ nu exist[ numic mai just dec`t legea nescris[ a studen\ilor din ]ntreaga lume (lucru pe care ar fi trebuit s[-l =tiu ]nc[ de-acolo, de dincolo!): un student normal nu trebuie s[ =tie cu nici o iot[ mai mult dec`t minimumul obligatoriu! Vorba e c[ folcloristul nostru este mai ]nt`i de toate frate cu nu =tiu care ministru, apoi absolvent ]nc[ ]nainte de r[zboi al nu =tiu c[rei =coli muzicale, apoi component (la clarnet) al tarafului care distreaz[ publicul la restaurantul „Central“ =i abia la urm[ profesorul nostru de folclor. Func\ia asta de la urm[ — ca un fel de hat`r ]n timpul liber. Asistasem doar de vreo dou[ ori la lec\iile lui devenite celebre ]n Universitate („Crea\ia norodnic[ se arat[ la sate prin boirea hornurilor =i prichiciurilor cu mer], pr[sadi, ji=`ne =i alte ori cu patlajele...“), =i credeam c[ examenul individual va fi o bagatel[, dar n-am \inut cont de legea citat[: am ]ncercat s[ m[ implic ]ntr-o disput[ teoretic[... Vorba este c[ dup[ ce l-am tot auzit „folclor norodnic, folclor norodnic“, am ]ncercat, desigur cu tactul =i respectul cuvenit c[tre !

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

o fa\[ academic[, s[-i sugerez c[ e vorba de o tautologie, c[ „Volk“ =i „Norod“ ]nseamn[ cam acela=i lucru. La care mi s-a aruncat o privire ironico-dispre\uitoare: — M[i, tu n-ai luptat cu fa=i=tii, da’ eu am luptat! Iaca =i la m`n[-s r[nit, c[ altfel strumintul meu ]i scripca! Putea s[ se termine r[u, dar dup[ ce am recunoscut cinstit c[ nu am fost pe front din motive de v`rst[, m-am ales cu un „4“ f[r[ s[ mi se mai pun[ vreo ]ntrebare: — Na, ca s[ nu-\i taie stipenghia... }n ajunul zilei de paisprezece, pe care nu mai aveam r[bdare s-o a=tept (de ce e liber[ at`t de rar?), ]n timp ce o luasem de la tramvai spre cas[, m[ opre=te un cet[\ean pe strada aproape pustie: — Tovar[=ul Olteanu? — El. Cu cine am onoarea? — Tovar[=ul Krasnovski v[ a=teapt[ desear[ la =apte fix la adresa asta. P`n[ s[ citesc adresa de pe bile\el cet[\eanul disp[ruse. Nu voia s[ m[ lase ]n pace. Termenul ]nc[ nu trecuse... Ori poate avea de g`nd s[-mi fac[ o nou[ surpriz[? Poate chiar s[-mi dea adresa tatei?... }n orice caz trebuia s[ fac ceva, s-o termin cu rahatul [sta. Dumnezeule, s[ fi avut cine-mi deschide ochii de la ]nceput!... Grecii, grecii aduc[tori de daruri... +i de-at`ta timp nici o scrisoare... Nici o veste... Oare s[ mai existe cenzur[?... Maria Petrovna m[ ]nt`mpin[ ]ng`ndurat[. — Nu vreau s[-\i stric inima, Mihail Alexeevici, dar azi l-am prins a doua oar[... Mihail Petrovici! Jur[-te pe sf`nta cruce c[ n-ai s[ spui la nimeni! +i aici treab[! — L-am prins azi pe unul de-ai no=tri c[ ]\i cotrob[ia prin valiz[! Nu-i prima dat[! Nu-\i spun cine, s[ m[ tai! Vreau s[ mai tr[iesc. Ia vezi mai bine dac[ \i-a luat ceva... Banii erau neatin=i. Doar lucrurile amestecate. P`n[ acum puneam dezordinea aceasta pe seama lui Timofei; ce nu face omul la be\ie! Acuma ]ns[... !!

Bine]n\eles c[ sunt \inut sub observa\ie... O s[ am ocazia azi s[ mai pun =i eu ]ntreb[ri... Dac[ stau s[ m[ g`ndesc mai serios, n-am nici un r[spuns la ]ntrebarea: de ce securitatea statului depinde de mine? De ce s[ le mai fiu informator =i eu dac[ p`n[ =i infantila Irin[ =tie de urechile =pionilor r[sp`ndi\i peste tot? O fi =i pe-acolo o ]ntrecere socialist[ — cine are colaboratori mai mul\i? Apropo de Irina. Azi mi-a s[rit de g`t ]n coridor ca s[-mi declare c[ e fericit[. Credeam c[ eu sunt cauza — ne vedeam din ce ]n ce mai rar —, pe naiba: e ]ndr[gostit[ de unul de la Chimie. Mi-a ar[tat fotografia: ceva la minut, abia s[ deosebe=ti ochii de urechi, dar nu s-a l[sat p`n[ n-am recunoscut c[ e un model de frumuse\e masculin[. Oare chiar at`t de b[tr`n s[ fiu?...

AURELIU BUSUIOC

Adresa era a primei locuin\e unde f[cusem cuno=tin\[. De cum am ajuns ]n dreptul casei, u=a se deschise ca de la sine. Acela=i interior, acela=i abajur, acela=i Krasnovski plus Mi=a. Ne-am dat bine\e =i ne-am privit o vreme f[r[ s[ ne mai spunem ceva. +i am ]n\eles c[, dac[ ratez ocazia aceasta, dac[ las ini\iativa de partea lui... Am ]nceput chiar ]n momentul ]n care deschisese gura =i el. Dar nici nu m-am g`ndit s[-l fac pe binecrescutul, am continuat de parc[ a= fi recitat o poezie: — Tovar[=e Krasnovski, m-am ]ntors acas[ nesilit de nimeni. Ca repatriat mi s-au promis toate drepturile: =i la cas[, =i la ]nv[\[tur[, =i la munc[. Am pa=aport, vas[zic[ sunt cet[\ean, ]mi cunosc obliga\iile, dar =tiu =i ce mi se cuvine. }n\eleg c[ birocra\ia ]nc[ mai tr[ie=te =i deaceea stau ]n mizeria ]n care stau. }n\eleg c[ era c`t pe ce s[ nu mi se permit[ ]nv[\[tura. +i v[ mul\umesc c[ m-a\i ajutat. Cred c[ =i asta intr[ ]n datoriile voastre, s[ nu se ]ncalce legile... Dar de ce m[ obliga\i s[ fac lucruri care sunt contrare principiilor mele? De ce? Nu vreau s[ fiu copoi, denun\[tor sau cum se mai zice... Nu vreau, altele-s interesele mele... N-am ]nc[l!" cat legea =i nici n-am de g`nd s-o fac, a=a c[ v[ rog s[ nu conta\i

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

pe mine!... Ori trebuie s[ r[spund eu pentru vina imaginar[ a tat[lui meu? El nu-i vinovat cu nimic! +i de ce trebuie s[ sufere familia mea, pe care nici m[car nu pot s-o v[d? Privit dintr-o parte, cred c[ ar[tam cam umflat, dar trebuia s[ le-o spun. C`teva clipe au t[cut am`ndoi privindu-m[ cu interes. Apoi, aproape ]n =oapt[, Krasnovski: — Ai terminat? — V[ rog, pentru numele lui Dumnezeu, l[sa\i-m[ s[... — S[ ce? Adic[ du-te tu, Krasnovski, tu, Mi=a, str`nge\i voi c[c[tul cu m`inile voastre, pentru c[ eu trebuie s[ citesc poezii fasciste muncitorilor de la uzinele „Lenin“. A=a-i?... — Dar n-am citit... — „De la Nistru p`n-la Tisa...“ — N-am citit aceast[ poezie! — Facem hait[ cu un bandit antisovietic care se strecoar[ aici =i-l lu[m sub arip[, avem interese comune, nu? Citim c[r\i interzise la Universitate =i agit[m pentru o limb[ str[in[, parc[ nu avem limba noastr[ scris[ ]n constitu\ie... M[i b[iatule, numai ceea ce ai spus azi, c[ ]n \ara noastr[ pot fi condamna\i oameni nevinova\i, numai pentru asta po\i lua dou[zeci =i cinci de ani!... Aici e=ti ]n Uniunea Sovietic[, =i nu la Bucure=tiul t[u. Dac[ nu vrei s[ lup\i contra du=manilor \[rii, ]nseamn[ c[ lup\i contra ei. Ori cu ei, ori cu noi! +i pentru cei care sunt contra noastr[ nu =tim mila!... Ai ]n\eles?... Am r[mas tr[snit: adic[ s[ g`ndeasc[ enormit[\ile astea despre mine? Dar ce m[ consider[ ei, un copil? E =antaj curat ceea ce fac! S[ bage spaima ]n mine ca s[ m[ fac[ aliat?... Ce aliat le-a= putea fi? Doar complice... — Tovar[=e Krasnovski, dar m[ acuza\i pe degeaba! V[ pot dovedi oric`nd c[ n-am citit nimic subversiv, pe Cr[ciun l-am ]nt`lnit de vreo dou[ ori =i habar nu am nici azi cu ce se ocupa... C`t despre tata, oric`nd voi spune c[ nu e vinovat, pentru c[ nu este. Asta ]nseamn[ c[ a= def[ima \ara? Dar cu ce sunt vinovate mama =i surorile mele?... }n fa\a legii =i a con=tiin\ei mele sunt curat! N-am de ce s[ m[ tem!... !#

AURELIU BUSUIOC

Krasnovski ]ncepu s[ r`d[, mai ]nt`i ]nceti=or, apoi cu hohote. Un r`s for\at, aproape sadic: — Unde crezi c-ai venit, tinere? }n ce Afric[? S[-\i spun eu: la noi, pentru ]ncercarea de a p[trunde ]n zonele interzise este =i pedeapsa cu moartea? Unde-ai vrut s[ te duci? }n clipa asta am sim\it c[ mi se taie picioarele: ei! — Dar ora=ul Kurgan nu-i zon[... — Ah, ora=ul Kurgan te interesa! Turism, nu?... N-aveam ce r[spunde. Cinstit vorbind, pentru ]nt`ia oar[ sim\eam frica. Adev[rat[. Aproape animalic[. Krasnovski se a=ez[ la mas[ =i aprinse o \igar[. }mi ]ntinse =i mie una. Mi=a st[tea ]n continuare rezemat de pervazul ferestrei. Nu f[cuse nici o mi=care tot timpul. Probabil, ]nv[\a... — Ia zi, Mihail, rupse t[cerea Krasnovski. Despre ce s[-\i povestesc? Despre entuziasmul cu care vin tinerii ]n r`ndurile noastre? Sau poate despre oameni maturi, voinici, de=tep\i, principiali, care ]ncearc[ s[-=i tr[deze \ara =i ajung pe m`na noastr[, pentru c[ to\i ajung? Cum sunt gata s[-=i m[n`nce propriile m[runtaie, numai s[... Ei gata, gata, nu te mai speria a=a... Vas[zic[, acum iei frumu=el o foi\[ de h`rtie, uite-o, =i ne scrii ]nceti=or, f[r[ grab[, c[ adic[ eu, cutare, m[ angajez s[... Am s[rit f[r[ s[-mi dau seama cu o clip[ ]nainte c[ voi face acest lucru: — Nu! Mi=a se dezlipi de pervaz =i p[=i spre mas[. Krasnovski ]l opri cu un gest: — Nu te speria, Mi=a! Tovar[=ul ]nc[ nu s-a hot[r`t... Mai are timp. De fapt, prietene Olteanu, sau cum e=ti ]n pa=aport, Oltian? m[i, m[i, ce mai agrama\i la starea civil[!... De fapt, voiam s[-mi scrii angajamentul obi=nuit c[ nu vei divulga nimic nim[nui din cele discutate azi...

Era trecut de miezul nop\ii, str[zile pustii sau mi se p[reau mie, din c`nd ]n c`nd c`te vreun c`ine din mahala credea c[ e de !$ datoria lui s[-=i pl[teasc[ bucata de p`ine c`=tigat[ ziua, pe sub

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

conurile de lumin[ ale rarelor felinare se z[rea c`te un fulg minuscul plutind nehot[r`t spre p[m`nt =i creierul nu era ]n stare s[ ]nchege m[car un ]nceput de g`nd sau altceva. Doar s[ repete papagalice=te dou[ nume: „Ionu\, Maria Petrovna, Ionu\, Maria Petrovna“... Erau singurii doi care =tiau de plecarea mea spre Kurgan. Maria Petrovna ]mi deschise u=a ]nainte ca eu s[ fi b[tut: ]mi auzise pa=ii. — Nu mi-ai pl[cut azi toat[ ziua, Mihail Alexeevici. Ia hai la baba s[ bei un ceai =i s[ gu=ti ni=te col\una=i cu br`nz[... Ionu\?... Stai, omule, nu te gr[bi! N-ai ]n\eles nici azi ]n ce ma=in[rie e=ti ]nv`rtit?...

!%

CAPITOLUL XV

1

AURELIU BUSUIOC

Pobeda, 4 noiembrie 1952. Mih[i\[, b`iatul meu drag, cred c[ de data aceasta ai s[ prime=ti scrisoarea repede, va pleca de la Moscova, unde o va duce un om de suflet, invitat acolo de s[rb[torile ce se apropie. Acuma e noapte, fetele s-au culcat, am s[-mi pot aduna g`ndurile ]n lini=te =i am s[ pot pl`nge c`t au s[ m[ \in[ lacrimile. Nu te sup[ra de ]nceputul acesta nu prea vesel, dar vreau s[-\i spun ]n sf`r=it tot adev[rul pe care tu, dup[ c`te ]n\eleg din scrisorile tale, nu-l =tii, =i pe care ]n alte condi\ii nu \i-l puteam scrie... Aproape tot ce trimitem noi =i ce primim se cenzureaz[ ori, mai bine zis, nu ajunge la adresat. +i vreau s[ m[ folosesc de aceast[ ocazie. Numai te rog, pentru numele lui Dumnezeu, s[ nu faci nici o prostie! Ajunge prostia pe care ai f[cut-o deja. }n primul r`nd nu suntem noi nici un fel de „decembriste“, cum \i s-a spus. Cum am trecut Prutul ]n noaptea aceea de septembrie, am fost desp[r\i\i de tata, pe care de atunci nu l-am mai v[zut. Am fost mutate ]ntr-un vagon de vite cu al\i nenoroci\i =i dup[ aproape o lun[ de supliciu am ajuns aici. Dumnezeu bunul a avut grij[ de noi, nu =i de Tincu\a. Frumoasa =i buna ta surioar[ nu mai este. Pe noi ne-a iertat tifosul, dar pe d`nsa nu... Aici localnicii ne-au primit r[u, „vraghi naroda“, dar s-au g[sit =i printre ei oameni de omenie. Dac[ n-ar fi fost ei =i al\i deporta\i mai de demult, poate c[ nu mai avea cine s[-\i trimit[ ve=tile acestea triste. Despre tata am aflat abia acum vreo dou[ luni, \i-am scris c[ trebuie s[ ne ]nt`lnim doar ca s[ te !& lini=tesc. Primul secretar despre care \i-am scris c[ m-a luat la lucru

s-a interesat, dar n-a putut afla mai mult dec`t =tii =i tu: a fost condamnat la zece ani de lag[r f[r[ drept de coresponden\[ =i ]nt`lniri... C`te scrisori am trimis pe la toate instan\ele, chiar =i lui I. V. Stalin, au r[mas f[r[ nici un r[spuns. Lumea zice c[ asemenea coresponden\[ nici nu pleac[ de aici... Iat[, b[iatul mamei drag, toat[ groz[via pe care am avut s[ \i-o spun. Dac[ o s[ ajung[ scrisoarea la tine, s[-\i dea Domnul s[ ai t[ria s[ le prime=ti pe toate a=a cum sunt. Iar dac[ o s[ se ]nt`mple s[ nimereasc[ ]n m`inile lor, apoi eu nu m[ mai tem de nimic... Dar tu s[ nu ]ndr[zne=ti s[ faci vreo prostie, auzi? Aici nu poate veni singur nimeni, zona este interzis[! Au ]ncercat mul\i, dar nu se mai =tie de ei... Fetele sunt bine, ]nva\[, Lenu\a termin[ =coala anul acesta, =i primul secretar a promis s-o aranjeze la Kurgan, la institut. Ani=oara umbl[ la =coal[, dar ]ncepe s[ cam uite rom`ne=te. }n general aici e=ti privit cu ochi r[i dac[ folose=ti alt[ limb[ =i fetele se jeneaz[ s[ vorbeasc[ chiar =i cu mine. Scrie-le lor, Mih[i\[, d[-le =i tu ni=te sfaturi. Pe tine au s[ te asculte mai bine, le este dor de tine, m[car c[ Anu\a mi-a spus ]ntr-o zi c[ nu mai \ine minte cum ar[\i. A=a-i, b[iatul meu scump, \i-am stricat dispozi\ia, dar cui s[ m[ mai pl`ng =i eu dac[ aici fiecare are de ce se pl`nge? Nu te sup[ra, dragul mamei, roag[-te cu noi pentru s[n[tatea tatei =i poate s-o ]ndura Cel de Sus s[ dea o zi ca s[ ne str`ngem to\i laolalt[ cum am fost c`ndva. Te s[rut[ =i te str`ng la pieptul lor mama =i fetele. P.S. PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

}nc[ o dat[ vreau s[ te implor s[ nu faci nici o prostie. Gata, =i ce ai f[cut tu =i ce s-a ]nt`mplat cu noi nu se mai poate ]ndrepta. Asta-i soarta noastr[ a basarabenilor. Nu suntem singurii pu=i la a=a ]ncerc[ri. Mai r[u c[ nimica nu ne ]nva\[ minte: =i aici se m[n`nc[ ai no=tri ]ntre ei ca =i acas[. }\i scriu special lucrul acesta ca s[ te p[ze=ti: nu te prea ]ncrede ]n to\i. Cei mai mul\i au ajuns aici din „grija“ prietenilor =i chiar a neamurilor. Fii atent, Mih[i\[, ]ncearc[ m[car tu s[-\i tr[ie=ti via\a ca oamenii. +i s[ nu te temi pentru noi, eu sunt ]nc[ tare! Mama. !'

CAPITOLUL XVI

1

AURELIU BUSUIOC

Se zice c[ ve=tile foarte rele unora le limpeze=te mintea, altora le-o ]ntunec[. Probabil fac parte dintr-o alt[ categorie, ]nc[ neomologat[ la forul „Se zice“. O total[ eclips[ de creier =i, imediat, o ]nfrigurat[ =i lucid[ c[utare de variante de a m[ rupe spre ai mei, ca p`n[ la urm[ s[ le g[sesc pe toate fanteziste =i sortite unui e=ec sigur. +i furia aceea oarb[, animalic[, ce te cuprinde c`nd nimere=ti ]ntr-o capcan[ f[r[ ie=ire... Iar undeva, paralel cu ra\iunea =i contra ei, g`ndul la tot soiul de fleacuri existen\iale, pantofii nerepara\i, examenul la ateismul =tiin\ific... Ateismul =tiin\ific c`nd ultima instan\[ care-\i mai r[m`ne este Dumnezeu!... N-a= putea spune c[ m-am dus, mai degrab[ m-am trezit ]n partea ceea a ora=ului, unde, f[r[ s[-mi dau seama, de undeva din subcon=tient m[ orienta de-at`tea zile busola mea biologic[. Ra\iunea protesta, de ]nt`lniri =i vorbe lunecoase-\i arde? Retrage-te ]n b`rlogul t[u =i linge-\i r[nile, afund[-te ]n durerea ta la care nu pot participa al\ii... Aerul, probabil ]ncins peste zi, mai p[stra c[ldura adunat[, se ]ntunecase de-a binelea, dar am recunoscut-o imediat, de=i purta palton cu guler de blan[, probabil ]nghe\ase bine data trecut[. Picioarele refuzau s[ se desprind[ de trotuar. Porni ea spre mine z`mbind: — Punctualitatea... Cum se zice? Este polite\ea regilor?... "

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

}i s[rutai m`na. — Bun[ seara, Elvira... — Bun[... Dar pe tonul [sta? S-au ]necat cor[biile amiralului?... — Nu-i una din zilele mele cele mai bune... Ea deveni brusc serioas[: — Da, iart[-m[... Zicea Ion c[ ai ni=te nepl[ceri... +i f[r[ s[-mi mai a=tepte r[spunsul m[ lu[ de bra\: — Hai s[ ne plimb[m un pic, mi=carea, =tii, mai ajut[... De fapt, voiam s[ te invit la un concert... Am dou[ bilete la un viorist care se zice c[-i genial. Oistrah... Le aveam ]nc[ de atunci, de-at`ta am ales ziua asta... Dar dac[... — S[ mergem la viorist. Nu ]nt`rziem?... Insist! Filarmonica se afla ]n fosta sal[ unde veneam pe vremuri cu p[rin\ii la tot soiul de spectacole ]n turneu =i din care nu ]n\elegeam mare lucru (\in minte doar mutra stra=nic[, visat[ c`teva nop\i la r`nd, a lui Ronald Bulfinski ]n rolul unui \igan care g`tuie o blond[ frumoas[ pentru o batist[ pierdut[!) sau, ]n pauzele dintre turnee, singur, la iubi\ii mei Stan =i Bran ori Pat =i Patachon... Sala era aceea=i. De lemn vopsit, cu stalul c[ptu=it cu catifea ro=ie, roas[, =i amfiteatrul aproape cilindric =i incomod. Publicul ]ns[... Demult, de-o sut[ de ani nu mai intrasem ]ntr-o sal[ de concert =i nu mi-o puteam imagina altfel dec`t plin[ cu rochii de sear[ =i redingote. N-aveam nici un motiv s[ m[ jenez de jalnicul meu costum. De fapt, nici nu m[ g`ndeam la asta. N-am ]n\eles dec`t ]nceputul recitalului. Ce-a urmat nu mai era muzic[, era fondul pe care se a=terneau r`ndurile din scrisoarea mamei, chipul chinuit al copilului aceluia ce se zb[tea ]n ghearele nemiloase ale mor\ii, bubuitul bulg[rilor de p[m`nt ]nghe\at lovind ]n c[su\a de veci a Tincu\ei mele... +i sc`r\`itul z[pezilor vesnice sub picioarele degerate ale tatei. Sim\eam, eram lucid, ]n\elegeam c[ ]nnebunesc. M-am izbit de pe scaun =i, c[lc`nd probabil peste picioarele vecinilor ]ngrozi\i, am ie=it din sal[. }n foaier m-am tr`ntit pe o banc[. Plasatoarea peste care am dat busna la u=[ m-a luat u=urel de bra\: "

AURELIU BUSUIOC

— V[ sim\i\i r[u? S[ chem un doctor? — Mul\umesc, ]mi trece... }mi era ru=ine s[ ridic ochii. Trebuia s[ fug, s[ m[ mistui undeva, s[ m[ ascund =i s[ urlu p`n[ la re]ntoarcerea ]n animalul acela care nu poate g`ndi, nu poate =ti dec`t durerea fizic[ =i foamea... M-am pomenit la tejgheaua bufetului cu un pahar mare plin ras cu votc[. — Nu ajut[, Mihai. O ]nghi\itur[ ajunge. Mi-a luat paharul din m`n[ dup[ ce-l sorbisem aproape pe jum[tate f[r[ s[ simt t[ria alcoolului =i l-a pus pe o m[su\[. Apoi m-a a=ezat pe un scaun. — Scuz[-m[, i-am zis. |i-am stricat bun[tate de recital... — Nu mi-ai stricat nimic. Vrei s[-mi spui ce \i s-a ]nt`mplat? Am scos scrisoarea din buzunar =i i-am ]ntins-o. A desf[cut-o, a parcurs primele r`nduri =i a ridicat spre mine ochii mira\i, vr`nd parc[ s[ ]ntrebe dac[ nu comite o indiscre\ie. — Cite=te! Aproape c[ strigam. Cite=te tot!... N-a mai ridicat privirile p`n[ n-a ispr[vit lectura. Mi-a apucat m`na =i a str`ns-o f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt. Am dat s[ m[ ridic. — Cred c[ am s[ plec, Elvira. R[m`i la concert... Eu... — Mihai...Mihai, nu vrei s[ ridici =i paltonul meu de la garderob[?... Am str[b[tut o jum[tate de ora= ]n t[cere. De c`te ori o luam spre casa ei, m[ ]ntorcea ]n alt[ parte. O sim\eam al[turi cald[, bun[, aveam senza\ia aproape palpabil[ c[ o parte din durerea mea se scurge ]ntr-]nsa =i m[ ]ntrebam dac[ am dreptul, dac[ e omene=te s[ mi-o fac p[rta=[: de c`nd ne cunoa=tem? +i c`t? — Mihai, a ]ntrerupt ]ntr-un t`rziu t[cerea. Nu vrei s[-mi poveste=ti ceva de tine? Sau nu, poveste=te-mi de ora=ul tinere\ii tale... De prima dragoste... Prima dragoste... Oare a fost? Un ]nceput abia conturat =i un sf`r=it brutal. Alice... A fost oare?... A fost. }n ora=ul v`rstei aceleia care nu \ine minte dec`t tot ce e frumos. Tinere\ea. Str[zile acelea trase cu rigla sau cu compasul, "

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

str[juite de cl[diri aduse din cel mai ]ndep[rtat trecut =i din cel mai ne=tiut viitor, baroc, rococo, clasic, cubist, br`ncovenesc, fantezist, toate alc[tuind un amalgam at`t de armonios =i firesc; oamenii aceia negr[bi\i, neg[l[gio=i, binevoitori, poate prea mul\umi\i de sine, dar =i pe bun[ dreptate; ora=ul acela unde trebuia s[ cau\i locuri anume ca s[ po\i auzi o ]njur[tur[; catedrala aceea ciudat[ =i m[rea\[, neobi=nuit[ oarecum, fa\[ ]n fa\[ cu opera, locurile a dou[ spectacole at`t de deosebite =i at`t de egal respectate =i ]ndr[gite... — +tii, mi-am amintit brusc =i nu mai =tiam de ce, =tii, Elvira, la sfin\irea catedralei ]n ‘46, a venit regele. Eram ]ntr-a =aptea =i ne-am luat clasa ]ntreag[ ]n uniforme, chiar =i cu =epcile cu cozoroc patrat pe care de obicei le ascundeam ]n buzunare, s[-i facem galerie Majest[\ii sale. Eram tineri, frumo=i =i veseli =i ne-a observat. Mergea pe jos. Ne-a f[cut din m`n[, apoi a ie=it din cortegiu =i s-a apropiat de noi: „V[ salut, b[ie\i! Noroc!“ At`t. Cum am urlat noi, nu mai spun. Dar se observa lesne c[ al[turi de el, ]naltul =i ar[tosul, p[=ea un tip m[runt de tot, bicisnic, ]ntr-un costum negru =ifonat, ]nsemnat bine cu pete de gr[sime. Nu-i putea fi gard[ de corp, cel mult chelner... Ce c[uta al[turi? Mai t`rziu am aflat c[ e ministrul de interne, venit cu noul val de dup[ „eliberare“... Un am[nunt care nu =tiu de ce de fiece dat[ c`nd ]mi aduc aminte de ora=ul acela iese la suprafa\[ =i parc[ ar vrea s[ acopere totul... Poate de-at`ta c[ din zilele acelea au ]nceput s[ se schimbe multe =i ]n comportamentul oamenilor =i mai ales ]n al celor chema\i s[-i dirijeze?... — E=ti monarhist, Mihai? p[rea =ocat[. — Nu... nu cred. Pur =i simplu mi se pare c[ oamenii au nevoie de conduc[tori frumo=i. +i fizic frumo=i. Ia-l pe De Gaulle: unde-a adus Fran\a!... — Unde? — Dar a ridicat-o de la p[m`nt! — Cum crezi, Stalin este frumos? Nu m[ a=teptam la asemenea ]ntrebare, cred c[ am privit-o uluit un pic. Ea a ]nceput s[ r`d[: — Hai, nu te mai speria. Am glumit. Bine]n\eles c[ nu poate fi dec`t un r[spuns. "!

AURELIU BUSUIOC

Era doar cu un an mai t`n[r[ ca mine. }n ‘41 terminase clasa a patra foarte bine =i fusese trimis[ drept r[splat[ ]ntr-o tab[r[ de pionieri din Crimeea. Acolo a prins-o r[zboiul. Tab[ra a fost evacuat[ la Buguruslan, un or[=el prin p[r\ile Orenburgului. P[rin\ii, fie c[ se evacuaser[ =i ei, fie c[ nu, n-au mai fost g[si\i dup[ m[cel. Fata a r[mas s[ termine =coala ]n t`rgul acela al petroli=tilor, ba =i tehnicumul — un fel de colegiu — tot acolo l-a terminat. Cu diplom[ de subinginer ]n ale rafin[riei a fost expediat[ la locul de ba=tin[, unde se afl[ de patru ani =i lucreaz[... — }mi pare r[u, Mihai, nu-\i pot spune unde lucrez. E o fabric[ secret[, am dat ]n scris s[ p[str[m taina... +i pedepsele sunt... o-ho-ho! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim? Voiam. La col\ul de unde ]=i avea drumul spre cas[ ne-am oprit ca s[ afl[m cu mult[ mirare c[ trecuse de mult de miezul nop\ii, c[ nu se mai z[resc nici trec[tori, nici ferestre luminate, =i c[ nu e nevoie de o comand[ special[ ca s[ ne arunc[m ]n acela=i timp unul ]n ]mbr[\i=area celuilalt. — Pe m`ine?... U=a de la intrare era cr[pat[. Am ]ncuiat-o ]ncet: Maria Petrovna dormea cu lumina aprins[. Biata femeie, m-o fi a=teptat. De diminea\[, cum am primit scrisoarea =i am plecat ]n ora= ]nc[ ne]n\eleg`nd ce se petrece cu mine m-a rugat s[ m[ p[zesc. Oare au b[tr`nii un al optulea sim\? Dormea dus =i Timofei. De data aceasta dezbr[cat =i nu sfor[ia. De unde putea =ti Elvira, fiin\a aceasta ginga=[, crescut[ =i educat[ prin tabere de pionieri =i comsomoli=ti, prin orfelinate, c[ ceea ce face Dumnezeu numai El Unul poate desface =i c[ singurul lucru bun este s[ m[ las ]n grija Lui?...

2

Am hot[r`t s[ am`n pentru ianuarie, poate chiar pe mai t`rziu cele patru examene ce mi-au mai r[mas. Nu cred c[ a= fi ]n stare "" s[ iau, adic[ s[ memorizez, voi ]ncerca s[ dau, bine]n\eles dac[

Mo\oca nu s-a r[zg`ndit =i o s[ g[seasc[ ceva treab[ pentru mine. Ar fi bine s[ m[ ia stilist, m[ cuprinde groaza c`nd m[ g`ndesc c[ ar trebui s[ aflu cuvinte pompoase, argumente credibile pentru succese inventate... Dar asta e moda. De=i, dac[ voi fi nevoit s-o fac... }n situa\ia mea de acum e cel mai potrivit moment s[ mai las dracului grea\a fa\[ de politic[, aici e politizat totul, chiar =i apolitismul, „cine nu e cu noi e contra nostr[“, =i la un nivel at`t de primitiv, ]nc`t po\i fi decorat sau deveni erou na\ional chiar =i pentru cele mai gogonate tr[zn[i... (Vezi recordurile lui Stachanov!) Poate ar fi un mijloc, deocamdat[ iluzoriu, dar altul nu v[d, s[-i pot ajuta pe ai mei?... }nchizi ochii =i scrii, nu-i a=a?... Fantezii... Ionu\ m-a avertizat: aici nu po\i face nimic. Aici se afl[ executan\ii. Cei care dau comanda sunt aiurea, =i sunt at`t de sus... Dar cel care nu se clinte=te din loc nu se mi=c[.

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

C`nd m-a v[zut, Melania s-a f[cut toat[ numai z`mbet. — Lua\i loc, tovar[=e Olteanu, tovar[=ul redactor sose=te repede, i-am trimis ma=ina. O cafea? Un ceai?... Cafeaua de aici are un mare plus: e muls[ de cofein[ a=a c[ po\i bea c`t[-\i pofte=te inima. Melania s-a a=ezat la biroua=ul ei cu ma=in[ de scris, dar nu f[cea impresia c[ ar interesa-o h`rtiile din fa\[. — Mi-a spus redactorul c[ o s[ lucra\i la noi. La ce ziar a\i fost p`n[ acum? — La nici unul. Sunt un talent ]nc[ nedescoperit. Melaniei ]i place jocul: — Nu r`de\i! Nicolai Tomovici ]ntr-adev[r =tie s[ descopere talentele. Colectivul nostru e cel mai bun! — Nici o ]ndoial[. Cum v-a descoperit? — Mai am un an =i termin pedagogicul. Prin coresponden\[. Mi-a promis s[ r[m`n aici. Nici nu m-a= duce ]n alt[ parte. Aici m[ m[rit =i de-aici m[ duc la pensie! — Pe c`nd nunta? "#

AURELIU BUSUIOC

Z`mbe=te cochet: — Lipse=te mirele... Sunte\i ]nsurat? U=a anticamerei se d[du de perete. — Salut! Olteanu la mine. Melania, eu nu sunt. Nu exist! +eful ]=i arunc[ paltonul pe sofa, era un tic probabil, se tr`nti ]ntr-un fotoliu =i mi-l ar[t[ pe cel[lalt: — Ai venit c`nd trebuie. Chiar m[ g`ndeam s[-l timit pe P[duche s[ te caute... Iaca ultimele =tiri... Ai adus ancheta =i autobiografia? — P[i n-am =tiut... Credeam... — S[ nu crezi! Ai s[ le scrii pe urm[. Te-am luat la lucru, acu=i dau ordinul. La primul secretar a avut loc o mic[ adunare cu scriitorii cei mai ]nsemna\i. Am fost =i eu: s-a vorbit despre limb[ =i clasicii no=tri. }n\elegi? Eu de c`nd le tot ziceam la =anti=tii mei... Cum, nu =tii ce ]nseamn[ =antist?... Apoi s[ te l[muresc: au cei de prin p[r\ile mele un cuv`nt parazit „=anti“. Nu =tiu ce ]nseamn[... „+anti m-am dus la ap[“, „=anti c`nd i-am dat un pumn“... Basarabenii ne-au poreclt =anti=ti... +i zic, le-am spus la =anti=tii mei c[ limba noastr[ =i a rom`nilor seam[n[, le-am zis c[ trebuie s[-i ]nv[\[m pe Eminescu, pe Alecsandri, pe Creang[... Da’ parc[ ai cu cine vorbi?... Acuma gata, le-am dat chi=ca... Noi o s[ fim primii! Ascult[ bine, iaca planul meu... Peste o or[ aveam masa mea de scris (]n biroul lui Paduti), ordin de numire ]n calitate de stilist, =i promisiunea c[ voi fi prezentat colectivului „dup[ ce d[m lovitura“. Mie personal „lovitura“ mi se p[rea minor[: trebuia s[ scriu un articol, mai bine zis un crochiu, la venirea iernii, de diminea\[ ]ncepuse s[ ning[, ceva siroposo-optimist, cu aluzii la realiz[rile poporului sovietic, ]n care s[ folosesc c`t mai mult, dar =i subtil citate din clasicii proasp[t recunoscu\i ca atare din generozitatea primului secretar... Mo\oca ]ns[ era de alt[ p[rere: — Dac[ ]ncepem cu o explozie mare, celelalte care au s[ vin[ din urm[ au s[ fie ca niste b[=ini... +-apoi nu uita: primul secretar ]i mare, da’ tu =tii c`\i pro=ti au =i ei putere?... Eu =tiu ce spun, tu n-ai de unde s[ te cuno=ti cu politica noastr[... +i dup[ cele ce au urmat s-a dovedit c[ avea dreptate... "$

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Lui Paduti, cum am aflat mai t`rziu, i s-a interzis s[ m[ deranjeze (ca =i celorlal\i din redac\ie!) =i omul a fost nevoit s[ umble handra pe coridoare =i prin ora= toat[ ziua. („M[i Oltian, eu te-am descoperit =i tu vrei s[ m[ dai ]n g`t! Ia ajut[-m[ s[ termin materialui ista, c[ nu =tiu ce m[ doare capul...“) Spre sear[, dup[ ce d[dusem gata muntele de sandviciuri =i biscui\i cu care m[ ]nc[rcase Melania, =i, se-n\elege, uria=ul termos de cafea, avem crochiul gata. Mo\oca m-a pus s[ i-l citesc de dou[ ori cursiv =i apoi l-a luat pe fraze. — Bine, Olteanule, foarte bine. Numai c[ trebuie s[ g[se=ti un loc potrivit, =tii tu cum, s[ punem rolul Partidului. Poate chiar =i al tovar[=ului Stalin... De fapt, las[ c[ fac eu lucrul ista. Una la m`n[. +i a doua... Numai tu s[ m[ ascul\i bine... +eful era de p[rere c[ n-ar fi drept ]n\eles un cotidian de partid dac[ ar ap[rea cu asemenea material important un autor, direct vorbind, necunoscut. „}\i ]nchipui numa, ce mai \ipete; iaca, a venit un rom`na= s[ ne ]nve\e minte... Politice=te ar avea dreptate...“ +i c[ n-ar strica cel pu\in un pseudonim. „Olteanu... Olteanu... De ce nu Moldovanu?“ }n afara materialului propriu-zis mi-a mai fost acceptat[ o singur[ idee: ca semn[tura sub crochiu, destul de ]ntins de altfel, s[ apar\in[ unui autor bine cunoscut. Am convenit c[ cel mai potrivit ar fi Nicolai Mo\oca...

"%

CAPITOLUL XVII

1

AURELIU BUSUIOC

Ce-mi pl[cea mai ales la Elvira era curiozitatea ei de-a dreptul copil[reasc[. Indiferent despre ce discutam =tia s[ asculte cu at`ta aten\ie, cu at`ta participare, de parc[ seriozitatea cu care ]=i ]nsu=ea cele auzite ]i putea hot[r] soarta. Ne ]nt`lneam zilnic, fie c[ m[ a=tepta ea ]n apropierea redac\iei, c`nd ap[rea o puteam vedea pe fereastr[, fie c[ o ]nt`mpinam eu la col\ul din apropierea casei unde locuia, hot[r`sem de comun acord c[ e un loc aduc[tor de noroc. Era bucuroas[ c[ lucram la redac\ie, „e=ti prea instruit ca s[ pierzi timpul la facultatea ceea, diploma ai s-o iei tu oricum, =i-apoi ce ]nseamn[ o diplom[? Ziaristica e =i =coal[ =i teorie ]n acela=i timp. S[ fi avut eu talentul t[u...“ Voia s[ m[ ]mb[rb[teze? P[rea at`t de sincer[ ]n cele ce mi le spunea... Nu =tiu cum a= fi rezistat loviturii dac[ n-ar fi fost ea. Soarta avea totu=i grij[ de mine. La redac\ie treceam drept un aiurit inofensiv, un naiv picat din nori ]n ce prive=te cuno=tin\ele despre realitatea ]nconjur[toare, dar =i un tip c[ruia i te po\i adresa oric`nd cu o rug[minte f[r[ s[ fii refuzat. +tiau to\i cine e autorul articola=ului care iscase un val de imita\ii dar =i o aprig[ polemic[ ]ntre cei „din st`nga“ =i cei „din dreapta“ Nistrului (unii: „nu poate exista o literatur[ na\ional[ f[r[ clasici“, al\ii: „ce clasic moldovan Eminescu, dac[ a scris rom`ne=te, =i care clasic Alecsandri, dac[ era mo=ier, sau Creang[, care a fost "& pop[“...), Mo\oca m[ saluta de fiece dat[ c`nd m[ invita ]n cabinetul

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

lui sau ne ]nt`lneam pe coridor cu „}n p[duri trosnesc stejarii“ =i m[ asigura c[ nu trebuie s[ am motive de ]ngrijorare c`nd unii lucr[tori „de dincolo“ protesteaz[ prea vehement contra redact[rii la care le supun „operele“: „Oltenelule, s[ =tii c[ atunci c`nd P[duche are o p[rere =i primul secretar al Partidului alta — istina este ]ntotdeauna de partea celui de al doilea!“ (Cred c[ l-a luat pe Paduti de exemplu la ]nt`mplare: n-am v[zut un tip mai cu nasul ]n v`nt. Nu-=i ap[r[ orbe=te materialele, le accept[ redactate chiar =i ]n propor\ie de nou[zeci la sut[! „Noi s[ fim s[n[to=i!“ Nu e mai pu\in cinic dec`t st[p`nul. O singur[ dat[ s-a pro\[pit, dar asta s-a ]nt`mplat p`n[ la a se afla p[rerea „Celui mare“.) }n cele trei s[pt[m`ni de ziaristic[ am aflat lucruri de care habar n-aveam p`n[ acum ]n decursul unui an de nou[ cet[\enie. }n apropierea redac\iei se afla un mic stabiliment, un fel de bistrot la subsol, destul de cur[\el, dar ]ndr[git de o bun[ parte a colectivului redac\ional, mai ales pentru c[ barmanul Berl, un evreu b[tr`n =i mare flecar, d[dea b[utura =i pe datorie. Fire=te c[ o bun[ parte din program se consuma la „Groap[“, fapt cunoscut =i redactorului, dar trecut cu vederea, pentru c[ ]n felul acesta orice colaborator de care era nevoie urgent[ putea fi g[sit ]n dou[ minute. Dac[ la ]nceput, refuz`nd s[ beau =i cobor`nd la „Groap[“ doar pentru a lua o gust[ric[, p[ream suspect colegilor („M[ b[iatule, la noi cine nu bea ]nseamn[ c[ are nevoie de cap limpede ca s[ \in[ minte tot ce aude =i apoi s[ te toarne!“ — avea s[ m[ l[mureasc[ un binevoitor), mai t`rziu s-au ]mp[cat cu g`ndul c[ pot exista =i asemenea specimeni =i m-au acceptat ]n cercul lor. Deseori, c`nd nu-=i putea g[si un tovar[=, m[ invita c`te unul „a=a, ca s[-mi \ii companie. Tu ai s[ ron\[i un biscuit, eu am s[ r[storn un p[h[rel...“ Astfel am prins s[-mi completez cuno=tin\ele. Conducea sec\ia „Industrie“ a ziarului un fost inginer la „Malaxa“, un tip solid, urm[rit de siguran\[ pentru vederile lui comuniste =i fugit peste Nistru ]nc[ ]nainte de r[zboi. F[cuse ceva lag[r, fusese amnistiat, ]n orice caz nu mai f[cea politic[. Era unul dintre pu\inii ziari=ti buni =i tolerat ]n colectiv cu toate c[ avea patima b[utului. Ei bine, ]ntr-o zi f[c`ndu-i din ]nt`mplare companie am fost pus ]n situa\ia s[-i ascult o povestioar[ ]n care-mi tot l[uda un tovar[= de "'

AURELIU BUSUIOC

lag[r, „un balcar de un curaj nebun“. Cu toat[ ru=inea am recunoscut c[ nu =tiu cine sunt balcarii. — Tu din ce lun[ ai picat, tinere? S[ nu =tii de balcari? Nici de t[tarii din Crimeea n-ai auzit? Nici de ceceni? Nici de ingu=i?... — T[tarii din Crimeea... Parc[ am f[cut ceva istorie... — Eu nu de istorie vorbesc! Vorbesc de cele c`teva milioane de caucazieni care au fost deporta\i ]n toate ungherele uniunii! N-ai auzit de asta?... — Dar nu e un truc propagandistic al vestului? N-am dat aten\ie niciodat[ prostiilor astea... El m[ privi cu ni=te ochi pe care n-a= fi dorit s[-i v[d noaptea: — Truc propagandistic? Dar eu cu cine am murit de foame =i de frig? De la cine am aflat despre b[tr`ni, femei =i copii ar=i de vii pentru c[ nu mai ]nc[peau ]n vagoanele aduse ca s[-i deporteze?... — Bine, dar dac[ toate astea nu-s pove=ti... Dac[ ororile astea... — Ei, dac[ ororile astea?... Eram zguduit. Dar nu puteam crede... — Bine... Dar dac[ a fost ]ntr-adev[r a=a... Cred c[ =i cei care =tiu, dar tac, sunt un fel de complici!... — Adic[ ar trebui s[ dau alarma? Da? Eu am s[ scriu, tu ai s[ publici? Da?... Acuma ar trebui s[ te ]ntreb: de ce ai venit ]n infernul [sta? Da? — Nu ]n\eleg... El ]mpinse cu un gest nervos cel de al doilea pahar comandat: — Uite ce-i treaba, b[iatule. Ceea ce faci tu se nume=te provocare. +i eu m-am prins ca un gugu=tiuc. Acuma sau eu trebuie s[ te denun\ pentru incitare la fapte criminale, sau tu pe mine pentru colportare de =tiri antisovietice... Am r[mas cu gura c[scat[: — Domnule... — S-a zis cu ei, cu domnii. Eu sunt ultimul. Po\i fi lini=tit: n-am s[ te denun\. C`t despre tine — f[-\i datoria! Eu nu m[ mai tem de nimic. Privi lung ]n fa\a mea uluit-]ngrozit[ de stupida lui b[nuial[ =i se ]ntoarse pe c[lc`ie. Din ziua aceea nu l-am mai v[zut vreo dou[ s[pt[m`ni. Dar ]n redac\ie nici o panic[: „A intrat ]n perioada lui trimestrial[“ — #

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

credea secretarul de redac\ie. „O s[ se sature de b[ut =i se ]ntoarce. Unde s[ se mai duc[?“ C`nd i-am povestit Elvirei ]nt`mplarea, ea m-a lini=tit: — Se zice c[ unii care au stat prea mult prin lag[re sufer[ de mania persecu\iei. Iar dac[ pe deasupra mai =i beau... Nu, n-am auzit nimic despre deport[ri a=a masive... De fapt, cine =tie... Peste vreo dou[ zile am exact un an de c`nd am aterizat ]n noua mea patrie. Dac[ m-ar ]ntreba cineva cum m[ simt, cum m-am acomodat, ce-mi place =i ce nu, m[ tem c[ ar trebui s[ stau mult pe g`nduri ]nainte de a r[spunde. +i nu doar din cauza bolii care b`ntuie aici, altfel n-o pot numi, de a c[uta sensuri ascunse ]n orice cuv`nt =i de a lipi etichete (dac[ ar fi numai ele!) pe fiece frunte care ]=i permite s[ nu radieze de pref[cut[ fericire. Nu doar de-at`ta. Ci mai ales din cauz[ c[ r[spunsul nu intereseaz[ pe nimeni... Poate doar pe cei c`\iva apropia\i... Elvira consider[ ]ns[ c[ e vorba de o dat[ ce-ar trebui ]nscris[ cu ro=u ]n calendar. E uluitoare feti\a asta, ]n orice caz neordinar[. Lipsit[ de p[rin\i de la doisprezece ani, s[-=i p[streze astfel sim\ul umorului cu care, neap[rat, a fost n[scut[, s[ vorbeasc[ at`t de bine, at`t de armonios =i corect limba, pe care mul\i ]n situa\ia ei au uitat-o sau =i-au st`lcit-o ]ntr-un hal de nedescris! +i at`ta naturale\e ]n comportament, nici tu pref[c[torie, poate doar un pic de cochet[rie, exact at`t c`t s[-i adauge un plus de farmec. Nu cred c[ trebuie s[ caut prea mult prin lexicul ce-l posed ca s[ definesc sentimentul ce i-l port... Are grij[ de mine, totu=i, soarta asta a mea! E cum ar fi ridicat brusc =i pe nea=teptate un zid ]n fa\a unui bolid ce gonea s[ m[ f[r`me. Odat[ ce vine o s[rb[toare se fac =i preg[tirile trebuincioase. Vom aniversa la re=edin\a ei. Am fost invitat oficial. Voi cunoa=te =i cuibul care ad[poste=te m[iastra pas[re. — Ai nimerit-o bine: cuib. Visul meu cel mai grozav e s[ m[ v[d clo=c[... O fi vreo aluzie?... #

2

AURELIU BUSUIOC

Mi se pare mie, =i nu doar mie, c[ Melania ]ncearc[ s[-mi fac[ ochi dulci. Ba s[ m[ =i ia sub arip[. De c`te ori cheam[ pe cineva la =ef apeleaz[ la telefon, pe mine vine personal s[ m[ invite =i de fiecare dat[ se re\ine la dou[-trei vorbe ]nainte de a-mi comunica scopul vizitei. — Nu te teme, m-a lini=tit ]ntr-o zi Paduti, hulpea asta aniroas[ banii de departe, peste vo c`teva zile are s[ te lepede! Curios ce psiholog poate fi o potaie ca Paduti, fost lucr[tor ]n comer\, construc\ii, director de pinacotec[ =i adjunct la cimitir, =i p[strat ]n redac\ie doar pentru c[ =tie s[ scoat[ din p[m`nt datele =i oamenii de care este nevoie. A=tept`nd ca Mo\oca s[ se elibereze, urm[ream cum bate la ma=in[ frumoasa dactilograf[ =i, cum n-aveam ce face, i-am spus c[ are degete foarte fine =i lungi. At`ta i-a trebuit. A l[sat balt[ scrisoarea ce-o tip[rea =i, gesticul`nd chiar sub nasul meu, probabil ca s[-mi confirme spusele, a ]nceput s[-mi povesteasc[ ceva despre m`inile acestea care =tiu nu doar s[ loveasc[ literele, ci s[ =i... — S[ m`ng`ie... am ]ncercat s-o ajut. +i atunci mi-a venit ideea s[-l controlez pe Paduti. — Mda... Dac[ ar avea pe cine... oft[. — Melania, v[d c[ e=ti o fat[ istea\[: n-ai vrea s[ m[ aju\i ]ntr-o problem[? — Cu pl[cere! — Ce a= putea s[-i cump[r, fetei dragi de Anul Nou? Ea plec[ ochii: — Ah, mai sunt b[rba\i care fac asemenea gesturi... De ce sum[ dispui? — Optzeci de ruble. Nici n-am clipit din ochi. Ea m[ privi, continu`nd din iner\ie s[ mai z`mbeasc[: — De optzeci? se a=ez[ la masin[ =i prinse s[ ]ndrepte h`rtia: De optzeci... I-a= cump[ra o pereche de coarne... pe care s[ \i le pun[ la prima ocazie. Astfel lu[ sf`r=it scurtul flirt de la locul de munc[. #

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Al naibii Paduti! Mo\oca st[tea la masa lui de lucru, i se vedeau ni\el umerii =i, fire=te, capul. — Oltena=ule! Plec la Moscova pe o lun[, la ni=te cursuri. Iaca ce sfaturi... hm...sfaturi... cum dracu le traduci? — Probabil pre\ioase, dac[ vre\i s[ glumi\i. — Vreau, dar nu glumesc. Iaca sfaturile: \i-am citit cele dou[ materiale, merg. Da’ trebuie s[ ]n\elegi =i tu, te-am luat la lucru m[car c[ m-au sf[tuit s[ nu te iau. A=a c[, drag[, caut[ un pseudolim. De ce s[ facem vorbe? }ncolo vezi, ]ndreapt[ prostiile care le scriu ai no=tri =i fii s[n[tos. — Am ]n\eles. M-am ridicat. — Ba nu, stai. Iaca ]nc[ o trebu=oar[... Confede...confide... Ei, ]n\elegi tu, s[ r[m`ie ]ntre noi... — Confiden\ial[. }=i scoase carnetul =i not[. — Cum o zis popa cela: „Limba noastr[-i o comoar[...“ Apoi uite, c`teodat[, c`nd m[ prinde ur`tul scriu =i eu ca tot omul ni=te prostii... Ni=te poezii... Trase un sertar =i puse pe mas[ o map[ destul de grosu\[. — P`n[ la r[zboi =i o carte am scos, dar tare erau rele... Ia s[ vezi tu, poate astea or fi mai ca lumea? Aici puteam s-o p[\esc: — Poate ar fi mai bine s-o ar[ta\i unui poet? — Cui? Nu =tii c[ ei se m[n`nc[ ca c`inii printre gard? Zavistea!... Da’ tu s[ vezi, poate or fi cuvinte nedrepte ori poate alt[ ceea... Tu e=ti doctor la noi! Pe la mijlocuil lui ianurie numai bine c`nd oi veni, hop =i tu cu poeziile... +i nu te ru=ina, f[ tot ce trebuie!... Se ridic[, lucru care ]nsemna c[ totul a fost hot[r`t =i invitatul e liber. C`nd s[ deschid u=a, el m[ opri: — Oltena=! Nu uita: cine are limb[ lung[ are ezisten\[ scurt[! +i izbucni ]n hohotul lui de r`s molipsitor.

#!

CAPITOLUL XVIII

1

AURELIU BUSUIOC

Azi e ziua lui Stalin =i ziua mea. A mea, bine]n\eles, la figurat. Un an ]ntreg r[v[=it haotic, f[r[ s[ fi ]n\eles ce, unde, cum, de ce, c`nd... Poate, totu=i, ca s[ nu cad ]n extrem[, cu dou[ realiz[ri mai omene=te conturate: norocul (anume norocul, =i nu meritul meu!) de-a o fi ]nt`lnit pe Elvira =i redac\ia, unde, de=i ceea ce fac ]mi displace — mare bucurie s[ dai forme mai mult sau mai pu\in decente ca expresie unor cli=ee adeseori mincinoase! — m[ simt totu=i mai aproape de ceea ce a= fi putut face. +i-apoi este =i perspectiva!... (Hai s[ vis[m!) Co=marul de azi noapte — n-am re\inut dec`t faptul c[ am avut un co=mar, f[r[ am[nunte! — s-a sf`r=it nea=teptat de optimist: c`nd am deschis ochii, n-am v[zut nici un monstru, nici vreo scen[ de groaz[, l-am v[zut pe... Fedea! — Noroc, somnorosule! Cu cine st[teai de vorb[? Am s[rit din pat. — Fedea! De unde te-ai luat? Ai venit s[ ne invi\i la nunt[? Fedea ]=i d[du c[ciula pe ceaf[: — Cum g[sim mireas[, cum te chem[m! Asta m-a l[sat, s-a dus la pu=c[rie pe vreo doi ani... — Nu mai spune! — Dac[-i ziceam proastei, mai las[ dracului c`rna\ul c[ mi s-au strepezit din\ii! Nu m-a ascultat =i iaca, a ajuns curul la b[taie... — +i acum? Nenorocire... — Ba, nenorocire! M-au dat afar[ din cas[, c[ nu eram re#" gistra\i... Dar nu-i nimic[, am eu una la ochi, lucreaz[ la cusut

cu=me!... Tu n-ai grij[, p`n[ m[ mut la d`nsa am unde sta, n-am s[ vin ]napoi. La Maria Petrovna m[ a=tepta ]ns[ marea surpriz[: — Mihail Alexeevici, iar te cheam[ la mili\ie. Iat[, desear[ la nou[. Ce vor ei de la sufletul matale, c[ totu-i ]n regul[... Cita\ia era de la aceea=i circumscrip\ie ca =i prima dat[. Nu m[ putea uita Krasnovski. +i ziua o potrivise de minune. +i ora... B[gai cita\ia ]n buzunar. S[-i dau telefon c[ nu pot veni? Pe ce chestie? Pur =i simplu, n-o s[ m[ duc! Asta-i: n-o s[ m[ duc! +i sper din tot sufletul c[ o s[ ]n\eleag[ aluzia...

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Locuin\a Elvirei se afla ]ntr-o cl[dire cu etaj, ridicat[ dup[ r[zboi de prizonierii germani, o construc\ie =ubred[ =i lipsit[ de orice preten\ii. O scar[ de lemn bine uscat =i bine roas[ ]n decursul anilor, d[dea de veste ]ntregului bloc c[ vine cineva =i pe ici-colo se cr[pau u=i, fie din curiozitate, fie de ner[bdare. Un spion n-ar fi avut nici o =ans[ dac[ ar fi trebuit s[ urce asemenea trepte pentru o ]nt`lnire conspirativ[... }n fa\a u=ii de carton presat cu num[rul 7 scris ]ngrijit cu vopsea verde m-am oprit s[-mi trag sufletul. Mai precis — s[ mi-l adun. Cu doi ani ]n urm[ m[ mai oprisem a=a, dar ]n fa\a unei u=i masive de stejar sculptat, cu numele st[p`nului s[pat pe o plac[ de alam[, =i cu o verig[ groas[, turnat[ ]n acela=i metal, care trebuia s[ loveasc[ t[blia u=ii =i s[ anun\e sosirea cine =tie c[rui oaspe. Nu m[ a=teptasem la a=a ceva. Dar era at`t de departe ]n urm[ u=a aceea! Nu se mai distingea prin negura trecutului nici chipul ]mbujorat al lui Alice c`nd a intrat ]n salon tat[l ei, fabricantul: „Iat[-l, t[ticule, Mihai, de care \i-am ##

vorbit!“; nici tremurul vocii b[rbatului: „}mi pare bine, tinere bavarez. Bucura\i-v[ acum de ce mai este via\[! Iat[ ce ne a=teapt[...“ =i r[sturnase pe mas[ sute de coli de timbre, zeci de mii de m[rci: „Azi le-am dat trei milioane de lei! Cu ce s[ mai cump[r materie prim[? Cu ce s[-mi pl[tesc oamenii? Cu h`rtiu\ele astea? A=a au grij[ de muncitorii lor comuni=tii?...“ +i c`t de departe ultima b[taie la u=a aceea, c`nd ]n prag, f[r[ s[ mai intru, i-am spus c[ plec... „+i tata a disp[rut... Acuma — tu...“ Ce-o fi f[c`nd acum fiica acelui exploatator? Am fost tic[los? Dar ce a= fi putut propune eu, un coate goale, unei prin\ese, care-avusese n[stru=nica idee s[ intre la agronomie? +i-apoi, p[rin\ii mei. Dou[ dragoste, de t`n[r =i de fiu... +i de ce anume amintirile acestea triste s[ m[ n[p[deasc[ anume acum, c`nd veneam pe alte aripi? Ori poate e adev[rat c[ iubirile ne]mplinite se r[zbun[?...

AURELIU BUSUIOC

Elvira st[tea ]n cadrul u=ii =i m[ privea mirat[: — De ce-ai stat at`ta f[r[ s[ ba\i? Ori crezi c[ aici po\i ascunde ceva? Unde-ai g[sit a=a minun[\ie? Florile erau cu adev[rat minunate =i numai Maria Petrovna putea =ti unde le-a g[sit. („Mihail Petrovici, \i-ai aflat =i matale partea! Slav[ Domnului! Da’ cas[ are?... C[ de flori s[ n-ai grij[!“). Locuin\a Elvirei era de fapt o c[m[ru\[ pentru cel mult doi =i o buc[t[rioar[ ]n care o gospodin[ mai plinu\[ s-ar fi putut ]nv`rti cu greu. Singurul element care ar fi putut-o apropia oarecum de secol era ]nc[lzirea central[, reprezentat[ de un radiator de font[, ingenios mascat. Dar tot, absolut tot ce umplea acest spa\iu m[runt purta pecetea unui bun gust perfect. Era f[r[ discu\ie proiec\ia tuturor calit[\ilor pe care le =tiam ori le b[nuiam ]n omul acesta. — Hai, jos paltonul =i fii binevenit ]n casa asta! Avea buzele umede =i moi, iar ochii ei, de la distan\a s[rutului, aduceau a jocul unui caleidoscop. #$

Masa din mijlocul od[ii era ]ntins[, dar bucatele acoperite cu un prosop. — Pariez c[ ascunzi o salat[ de varz[! — Ai ghicit, zise ea =i adun[ prosopul. }n mijlocul a tot neamul de bun[t[\i trona un tort masiv, plat, pe care, cu crem[ de cacao, st[tea scris cu litere latine: „Mihai — URSS. 1 an.“ Iar peste inscrip\ie, cu alt[ crem[, z[brele albe... — Vrei s[ zici c[ asta m[ a=teapt[? — Da de unde! E ceea ce ai c[p[tat. De ce n-ai r[mas unde erai?... — Crezi c[ te-a= fi ]nt`lnit acolo?...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— Dac[ asta ar fi fost hot[r`rea destinului... — Destinul ni-l facem singuri, fatalisto! N-ai aprofundat marxismul. }n consecin\[ vom sc[pa de amenin\area z[brelelor! — Cum? — M`nc`ndu-le!... Nu cred c[ undeva ]n lume se m[n`nc[ mai mult dec`t ]n \ara asta unde oamenii fac cozi la p`ine =i alte cele. Probabil din cauz[ c[, afla\i permanent sub tutela spiritului „Krasnovski“, cet[\enii se vor s[tui ]n clipa c`nd spiritul acesta va pogor] =i asupra lor... Contrar tuturor a=tept[rilor =i inten\iilor, seara s-a dovedit a fi mai degrab[ o disput[ a doi prieteni anima\i de acelea=i idei dec`t g`ngureala a doi ]ndr[gosti\i (]n ce m[ prive=te nu m[ ]ndoiam de aceast[ ultim[ ipostaz[!), dar trebuie s[ recunosc c[ nu sim\am nici o p[rere de r[u: ca inteligen\[ =i judecat[, Elvira o dep[=ea chiar =i pe gospodina cu acest nume. Bine]n\eles nu puteam s[ nu-i spun de ultima ]ns[rcinare ce mi-o d[duse Mo\oca. Regretam, fire=te, c[ nu luasem cu mine vreo c`teva mostre din produsul literar al =efului, dar memorizasem c`te ceva. — Ascut[, Evira, cam ce trebuie „s[ aduc la condi\ie“: „Dar privit din avion/ Tot ]ntregul meu raion/ Parc[ =i mai mare cre=te/ +i simpatic ]nflore=te,/ De Partid recultivat/ +i de Stalin dirijat.“ Simpatic, nu?... #%

AURELIU BUSUIOC

Nu mi se asocie la r`s. — Nimic stra=nic, Mihai, citesc abracadabre de-acestea aproape zilnic. +i =tii la ce m[ g`ndesc? Redactorul t[u e om de=tept. Chiar dac[ are aceast[ nevinovat[ manie nu s-a repezit s[ publice, te-a g[sit pe tine s[-l mai aju\i. La noi =efii sunt obi=nui\i s[-=i aleag[ lucr[tori mai pro=ti ca d`n=ii, ca s[ str[luceasc[ pe fondul lor. Al t[u nu se sfie=te s[ te ia pe tine, un om nesigur din punct de vedere politic, dar care... }n sf`r=it... Ah, Mihai! Tragedia noastr[, de data asta ]n literatur[, nu-i c[ se scriu =i se public[ asemenea t`mpenii, ci c[ n-are cine r`de de ei! Prostia-i corporativ[, ia te uit[ ce mai urlete ]nal\[ c`nd se afl[ cineva s[-i dea peste nas. Iar pe de alt[ parte... Ce faci tu? Ai s[ te faci luntre =i punte ca s[ dai ceva luciu inep\iilor =efului =i ]n felul acesta... Vai, Mih[i\[, z[u, e mai de=tept ca tine redactorul t[u... El ar trebui s[ r`d[, nu tu. — S[ i le ]ntorc cu scuzele de rigoare? Asta s-o fac? — Depinde ce urm[re=ti. Nu urm[ream nimic. M[ sim\eam relativ bine la locul oferit cu at`ta generozitate unui paria =i ]i eram ]ndatorat. — Ai dreptate. Z`mbi: cedeaz[ ]ntotdeauna cel mai de=tept. Comod cli=eu... Ne ridic[ ]n propriii ochi. Nu =tiam ce s[-i r[spund. Tremuram numai la g`ndul c[ s-ar putea s[ sf`r=im seara la nota asta stupid[, s[ punem drept paravan-barier[ ]ntre dou[ sentimente soarta grafomanilor profitori. Doamne, c`t de greu este s[ revii la tonalitatea frivol[ de ]nceput dup[ ce te lansezi ]n discu\ii filosofice=ti! Dar bine-a spus cine-a spus c[ nu exist[ intr[ri f[r[ ie=ire. A mea se afla pe noptier[. Avea forma unei cutii alungite, ]nguste, putea fi luat[ drept trus[ pentru machiaj, dar =tiam ce e, mai v[zusem a=a ceva. — Elvira, dansezi numai c`nd ]\i c`nt[ fanfara militar[? — Ce vrei s[ spui? P[rea dezam[git[. }mi urm[ri privirea, apoi ridic[ ochii =i r`se: — Patefonul?... L-am cump[rat la talcioc, ador muzica de orice fel, dar =i s[ dansez pot. Preferi un tangou? Aici altceva nici nu #& ]ncape.

Deschise u=i\a noptierei =i scoase un vraf ]ntreg de discuri. — Chopin... Gluck... O, La Paloma... nu scrie autorul... Te aranjeaz[?... — Dac[ l-a aranjat pe bietul Maximilian ]nainte de execu\ie... Patefonul, de fapt o mic[ variant[ portativ[, interpreta un pic copil[resc, strident sentimentala bucat[ =i cu asta ]i d[dea un plus de farmec, nea=teptat. Elvira dansa cu capul pe um[rul meu privind undeva ]n tavan. — +tii, Elvira... — +tiu, zise ea. Dar las[-m[ mai ]nt`i pe mine. Te iubesc, Mihai... P`n[ acum iubisem. Oare puteam fi =i eu iubit?...

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Mo\oca trebuia s[ plece ]n ajunul Cr[ciunului (Doamne, ]mi mai amintesc s[rb[torile!) =i, cum mai r[m`neau vreo trei zile, am hot[r`t s[ ]ncerc marea cu degetul: nu doar s[-i solicit o audien\[ (aveau acces liber numai adjunc\ii), ci s[-i cer =i o favoare. — De ce-ai trimis-o pe ha\apu\a asta de Melania s[ te ceri la mine? ]n loc de bun[ ziua m[ ]nt`mpin[ el. Tu po\i s[ deschizi c`nd vrei. Adic[ c`nd trebuie...R`se. Ei, ce zici de stihuri? N-ai murit? — Nu... }nc[ nu le-am citit... E mult de lucru... Dar... o s[ fie bine... — Atunci ce vrei? Schimbarea asta nea=teptat[ de ton m[ descuraja. +i totu=i, dac[ \ine at`ta la opera proprie... — Nicolai Tomovici (m[ obi=nuisem =i eu s[ folosesc adresarea asta, era altceva dec`t recele =i nesincerul „tovar[=e“), pleca\i la Moscova... Oare nu v-ar fi greu, cu rela\iile ce le ave\i acolo =i stima de care v[ bucura\i, s[ ob\ine\i pentru mine permisiunea s[-mi vizitez p[rin\ii? M[car mama =i surorile... El se posomor] brusc. T[cu o vreme. #'

— M[i Oltene, nu trebuie s[-\i aduc r[spuns de la Moscova. Pot s[ \i-l dau eu aici, chiar acum. Stai frumu=el ca iepurele ]n spini =i nu b`rliga coada. Cu tine n-are nimeni nimica aici? N-are. Spune spasiba =i taci. Eu sunt =i deputat =i membru la comitetul central, dar dac[ a= avea pe cineva deportat tot n-a= scoate o vorb[. De asta se ocup[ un organ care-i mai bine s[ nu-l pomene=ti... Nu te apuca cu ei... Fer=teen?... Tu ]nc[ nu =tii s[ tr[ie=ti aici, ]nva\[-te!... Era ultima instan\[. — Ei, asta-i tot? Du-te, =i s[ \ii minte: dac[ poeziile n-au s[ ias[ geniale am s[-\i rup capul! Nu mi se mai p[rea at`t de molipsitor r`sul lui.

4

AURELIU BUSUIOC

C`t ar p[rea de ciudat, dar gestul meu cu ignorarea cita\iei, adic[ ordinul lui Krasnovski de a m[ prezenta, n-a implicat, cel pu\in p`n[ acum, ]n ajunul Anului Nou, nici un fel de represalii. Poate ]n felul acesta ar fi trebuit s[ m[ comport de la bun ]nceput? Cum se zice: frica p[ze=te bost[n[ria! C`t de u=or se arunc[ lupul asupra unui cal tremur`nd de fric[, =i c`t de repede o =terge masivul urs din fa\a unei scroafe m[runte care-=i ap[r[ puii! Olteanu contra MGB, poate-o s[ sune frumos c`ndva, ca un ]nceput temerar! }n\eleg perfect c[ e o prostie, o utopie toat[ chestia asta, dar la urma urmei de ce s[ m[ mai tem? +i-apoi, dup[ c`te ]n\eleg, au ei acum treburi mai importante dec`t lupta cu pigmeul de mine: au descoperit c[ doctorii din Uniune se ocup[ cu altceva dec`t clizmele: s-au apucat s[ ucid[ ]n mod =tiin\ific tot soiul de oameni de stat =i de cultur[... }nt`mpl[tor sau nu, dar to\i doctorii \in de evreime. Adic[ pogromurile ruse=ti nu sunt chestiuni spontane, la be\ie, cum l-am citit pe cel de la Gogol, sunt o tradi\ie, ridicat[ acum la practic[ de stat! +i Berl, barmanul, =i Nathan, fotoreporterul redac\iei, par ni=te stafii: calc[ f[r[ pas, nu mai fac bancuri, doar din c`nd ]n c`nd ]l po\i auzi pe bietul fotograf cum ofteaz[ =i ]=i spune singur: „Gata, a ]nceput. S-au luat =i de noi... Parc[ ceilal\i n-au f[cut destul...“ $ Nu precizeaz[ care sunt ceilal\i: frica, sireaca...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Berl, cum ne-am ]nt`mplat odat[ singuri, m-a ]ncredin\at c[ acum urmeaz[ s[ fie descoperi\i asemenea medici ]n toate republicile, apoi ]n toate regiunile, vor urma ora=ele, iar c`nd vor veni la r`nd colhozurile va ]ncepe =i deportarea general[. — Ce =tii mata, tovar[=e drag[, eu am tr[it cu ei toat[ via\a, eu =tiu pe de rost =i pe o sut[ de ani ]nainte ce-o s[ se ]nt`mple. Nici un fel de varia\ie... Ca ]ntotdeauna ]n aceste situa\ii ziarul trebuie s[ dea dovad[ de operativitate =i reac\ie prompt[ la evenimente. Secretarul m-a prevenit c[ orice eroare, orice imprecizie poate fi fatal[ c`nd e vorba de materialele pe aceast[ tem[, =i cum materiale sunt berechet (au ap[rut, post factum, o mul\ime de prooroci!) stau =i buchisesc ziua ]ntreag[... Dezgust[tor spectacol s[ vezi oameni p`n[ ieri solizi, cum se arunc[ asupra fo=tilor prieteni sau cunoscu\i... Elvira m-a sf[tuit s[ nu m[ bag ]n discu\ii pe tema asta. — Probabil e ceva politic[ la mijloc. Cel pu\in a=a crede directorul nostru, om cu multe cuno=tin\e. El e sigur c[ o s[ se fac[ un pic de g[l[gie =i toate au s[ se l[mureasc[ de la sine... Tu de ce s[ te bagi ]n politic[? Vrei s[-\i rupi g`tul?... }ntr-adev[r, ce pricep eu ]n politic[? Nu m-a interesat niciodat[. +i-apoi chiar azi, 31 decembrie una mie nou[ sute cincizeci =i doi, la ora 18 fix vom purcede ]mpreun[ cu Elvira la c[minul uzinei mecanice, de unde vom ridica 1 (una) valiz[ =i 2 (dou[) pachete cu c[r\i =i alte m[run\isuri pentru a le transporta ]n cealalt[ parte a ora=ului, ]n apartamentul cu num[rul 7 scris cu vopsea verde pe o u=[ de carton presat. Pentru c[ ]ncep`nd cu prima zi a anului nou una mie nou[ sute cincizeci =i trei vom ]ncepe s[ ]nt`mpin[m dimine\ile =i amurgurile, toamnele =i prim[verile, binele =i r[ul ]mpreun[, ]n acest apartament. A=a cum a dorit Elvira. A=a cum nici n-am visat eu...

$

CAPITOLUL XIX

1

AURELIU BUSUIOC

De mult[ vreme n-am mai dus-o a=a: via\[ a=ezat[, lini=te, calm, dejun, cin[, concerte, s[rutul de diminea\[, la plecare, degetele ei fine, r[sfir`ndu-mi p[rul c`nd stau la mas[ cu h`rtiile, fie c[ sunt idioatele materiale din redac\ie („Colhoznicii din colhozul „Drumul lui Lenin“ s-au apucat sub ]ndrumarea Partidului =i cu entuziasm creator s[ dreag[ drumul care...“ etc...), fie c[ sunt poezelele lui Mo\oca... (De preferat totu=i primele...) Doar uneori, c`nd Elvira e nevoit[ s[ fac[ serviciul de noapte, m[ apuc[ un fel de splin, ba nu, care splin? — desperarea: nici o veste de la ai mei, toate scrisorile mele f[r[ r[spuns, tot ce m[ \ine ]n echilibru ziua — se n[ruie, se d[r`m[ de cum r[m`n cu mine ]nsumi, e at`t de incert totul, at`t de =ubred... }n\eleg c[ e ipohondrie, dar n-am avut, nu am suficiente motive s[ fi ajuns la starea asta? Un altul ]n locul meu... Ba pe naiba, nu sunt un caracter deosebit, ]n locul meu un altul ar fi =tiut s[ se ia ]n m`ini... Dar diminea\a, c`nd se ]ntoarce ea, obosit[, cu cearc[ne sub ochi =i totu=i z`mbitoare, afectuoas[, at`t de ginga=[... Cum s[ nu repet c[ de mult[ vreme n-am mai dus-o a=a... Ce mai vorb[, mititica asta m-a f[cut s[ m[ ]ndr[gostesc lulea, nici c[ m-a= fi putut imagina ]n asemenea postur[, probabil ar[t destul de bleg... Seara de ast[zi va fi, totu=i, trist[... La redac\ie, tocmai terminam ]n „Pravda“ adus[ de Paduti („Na, cite=te, n-am zis eu c[ a=a are s[ fie?“), un articol care ]ncepea $ campania contra evreimii (de unde se putea deduce c[ doctorii

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

„uciga=i“ n-au fost dec`t un pretext!), c`nd sun[ telefonul =i din receptor se r[sti o voce necunoscut[: — Oltian? Eu eram. — Aici Voltur. Vin[ la mine. Tot amu. Era unul din cei trei adjunc\i ai lui Mo\oca. Nu-l v[zusem =i nu-l auzisem niciodat[, =tiam ]ns[ ca to\i ceilal\i c[ e invalid de r[zboi, c[ are un picior de lemn pe care nu-l menajeaz[, a=a c[ ]=i anun\a de departe sosirea =i c[ toate materialele ajunse la d`nsul p[r[seau cabinetul cu numeroase semne de ]ntrebare, de altfel ignorate (f[r[ urm[ri!) de to\i autorii... +i mai =tiau to\i c[ o dat[ pe s[pt[m`n[ ap[rea ]n ziar un articol de fond al c[rui autor se pretindea a fi el, de=i ]n gazetele centrale ruse=ti ceva asem[n[tor (p`n[ la identitate!) se putuse citi cu c`teva zile ]nainte... St[tea la biroul lui =i scria ceva, protej`nd h`rtia cu palma, cum fac de obicei premian\ii ca s[ nu copie vecinul. Era un tip chel, cu ochii ]nfunda\i ]n orbite. — Tu e=ti Oltian? Fire=te, eu. — Du-te =i ie leafa =i de m`ine dosfidania! — Nu v[ ]n\eleg... — Apu’ de m`ne nu mai lucrezi la noi! Am r[mas tablou: — Pot s[ aflu de ce? Pe fa\a lui nu se putea citi nimic. — Aicea-i frontul idiolojic. Gata. Dosfidania. — Bine, dar... }=i plec[ privirile ]n h`rtii, f[r[ s[ schimbe tonul: — |i-am spus tot. Du-te la Malania =i isc[le=te c[ ai ]n\eles. Nu avea nici un rost s[ insist, ordinele trebuiesc executate =i pe frontul ideologic... Peste dou[ zile vine Mo\oca, o s[ se l[mureasc[ lucrurile. Nu m[ sim\eam vinovat de nimic, materiale originale n-aveam, stilistul nu poart[ r[spundere pentru erorile autorilor pe care-i piapt[n[. S[ fi fost folosit[ doar m`na lui? Mo\oca nu putea face a=a ceva, avea la mine manuscrisul care ar fi trebuit s[-l consacre... $!

AURELIU BUSUIOC

Doar dac[... M[ temeam s[ m[ g`ndesc la asta... Doar dac[ n-o fi la mijloc absen\a mea de la randevu-ul de ziua lui Stalin... Krasnovski... Atotputernicul! Cum putea aranja o intrare la Universitate, la fel =i un zburat de la slujb[... Dar n-am de g`nd s[ cedez! N-am ]nc[lcat legile \[rii, dimpotriv[, am acceptat ca ceva normal batjocura ei, =i ]n ce prive=te p[rin\ii, =i ]n ce prive=te condi\iile de via\[, nu vreau nimic altceva dec`t s[ mi se respecte drepturile scrise ]n constitu\ie! Nu cred c[ o canalie ca acest tip poate fi deasupra legilor! Adio, Krasnovski, sunt nevoit s[ ac\ionez. Seara, Elvira m-a g[sit la masa de scris. Tocmai terminasem scrisoarea c[tre comitetul central al republicii =i al Uniunii. Era o misiv[ calm[, dar categoric[. M[ str[duisem s[ fiu c`t mai concis =i c`t mai concret. Atr[geam ]n mod special aten\ia ]naltului for asupra faptului c[ un func\ionar m[runt ]=i permite s[ discrediteze o \ar[ ]ntreag[, c[ din cauza unora ca acesta lumea crede tot felul de n[zb`tii despre soviete, c[ a obliga oamenii f[r[ asemenea ]nclina\ii s[ fac[ spionaj printre prieteni =i cunoscu\i este ]njositor, imoral =i anticonstitu\ional =i alte cele... Eram mul\umit de felul cum o concepusem =i o executasem. Nu putea r[m`ne f[r[ r[sunet. Elvira, care ]n\elesese de la bun ]nceput c[ nu-i a bine — aveam mutra corespunz[toare! — o lu[ cu team[. — Ce s-a mai ]nt`mplat, Mihai? — Cite=te-o mai ]nt`i! O vedeam cum se schimb[ la fa\[ pe m[sur[ ce ]nainta cu lectura. }n cele din urm[ l[s[ m`inile ]n jos =i ridic[ spre mine ochii. Erau plini de lacrimi. O cuprinsei ]n bra\e: — Nu te teme, feti\o! Nu murim noi de foame! Ia te uit[ la m`inile astea: =tii c`te vagoane au desc[rcat? C`te milioane de cuie $" au b[tut?...

— Mihai...Chiar \i-au propus s[ le fii informator? De ce nu mi-ai spus?... — Le-am dat cuv`ntul s[ nu vorbesc... +i-apoi de ce \i-a= fi stricat inima? E un capitol ]ncheiat. Basta! Ea se desprinse u=urel din ]mbr[\i=area mea: — Capitol ]ncheiat?... Cu ei?... Dar nimeni nu poate sc[pa de d`n=ii, dac[ se iau de tine... Nimeni! — Ei hai, nu mai f[ =i tu o tragedie. S[ se team[ cine vrea. Eu nu m[ mai tem! Oamenii sunt ]nsp[im`nta\i =i cedeaz[ ]n fa\a spaimei. Eu n-o s[ cedez... Elvira se a=ez[ pe marginea patului. }=i prinse capul ]n m`ini. Vedeam lacrimile cum ]i picur[ pe rochie. — Mihai, dragul meu... Nu f[ asta... Nu trimite scrisoarea... Au s[ te distrug[... — Poate s[ m[ duc la ei s[ le pup m`na? S[ le spun tot ce-am auzit ]n r`nd la p`ine, cum respir[ vecinii, ce-am mai vorbit cu tine, so\ia mea?... Ea m[ privi ]nsp[im`ntat[: — So\ia?... — Poate nu? Ea se pr[v[li brusc cu fa\a ]n pern[, ]n[bu=indu-=i hohotele de pl`ns. — Doamne, de ce ne-am n[scut noi pe lumea asta!...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Nu m-am \inut de promisiunea ce i-am dat-o =i diminea\[, c`nd a plecat la lucru, am tras pe curat dou[ copii. Una am l[sat-o ]n cutia de la comitetul central. Cealalt[ am prezentat-o la po=t[. Femeia de la ghi=eu a citit atent adresa, mi-a aruncat o privire curioas[, a pus scrisoarea al[turi de celelalte plicuri, probabil cei care corespondeaz[ cu asemenea instan\e se bucur[ de o aten\ie aparte, =i mi-a ]ntins peticul de h`rtie cuvenit la recomandate. L-am pus cu grij[ ]n portmoneu. Am hoin[rit toat[ ziua prin ora=, ]ncerc`nd s[-mi adun g`ndurile. Nu, hot[r`t lucru, nu eram de acord cu Elvira. $#

Asemenea semnale nu puteau trece neobservate de c[tre instan\a unde se fierb toate, se decid toate, =i care se ]ngrije=te ca imaginea \[rii s[ fie c`t mai atr[g[toare. La urma urmei de c`nd lumea =i p[m`ntul sfin\ii sunt cei care te pap[ p`n[ ajungi la Dumnezeu. Dar odat[ informat Cel de Sus nu poate s[ nu reac\ioneze. Informator ai vrut, cet[\ene Krasnovski? Iat[ c[ l-ai c[p[tat: Informez!

2

AURELIU BUSUIOC

Mo\oca m-a primit radios, ca pe un prieten vechi de care-a fost desp[r\it o ve=nicie. — Nu trage aten\ie la prostul [sta... N-am putut rezista: — Nu-i da aten\ie... — Ce? — M-a\i rugat s[ v[ corectez ori de c`te ori... — A, da, da! Cum zici? +i-a notat ]n carne\el, ca de obicei. — Vas[zic[, nu-i da atentie lui Voltur, a f[cut =i el ce l-a dus capul. Ie=i la lucru =i f[ treab[. Avem prea mul\i de=tep\i. Mai bine spune-mi: cum st[m cu opera mea? Este de ceva? A r[sfoit mapa ]n grab[, s-a uitat la cuprins. — Zici c[ zece buc[\i trebuiesc aruncate? Da’ eu credeam c[ toate... Dup[ care, bine]n\eles, a izbucnit ]n r`sul lui molipsitor. Ia s[ vedem... Am stat mai bine de o or[ nemi=cat p`n[ =i-a citit manuscrisul din scoar\[-n scoar\[. C`nd a ]nchis mapa, m-a fixat cu ochii lui miji\i lung[ vreme. Nu =tiam ce s[ cred. Acu=i, m[ g`ndeam, acu=i ]mi d[ cu opera ]n cap. Prea intrasem ]n inspira\ia lui, prea ]l puteam atinge la amorul propriu. S-a ridicat de pe scaunul lui, a dat ocol mesei =i s-a oprit ]n fa\a mea cu m`na ]ntins[: $$

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— Oltena=ule, bodaproste! Ai f[cut treab[ bun[. Oi fi eu =antist p[c[tos, dar a=a lucruri nu le uit. Mai =tii, oi fi av`nd =i dar poetic! }n orice caz, din punctul lui de vedere ]l aveam. Pe masa mea de lucru a ]nceput s[ curg[ iar torentul de articole, note =i alte piese gazet[re=ti care necesitau interven\ii stilistico-lexicografice; operam f[r[ m[nu=i, mai mult prin lexic: via\a sau moartea unui ziar depinde de operativitate mai mult dec`t de calitatea opera\iei. Mai r[u st[teau lucrurile acas[. Din seara cu scrisoarea Elvira parc[ se schimbase: r`dea rar, din buc[t[rioar[ nu mai r[suna g`ngureala ei vesel[, adeseori o surprindeam st`nd pe marginea patului sau pe un scaun absent[, afundat[ ]ntr-o stare vecin[ cu prostra\ia. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ se p[rea c[ reu=esc s-o readuc pe p[m`nt, ]n orice caz din discu\iile noastre eliminasem orice element care i-ar fi putut strica dispozi\ia, nu mai pomeneam nici de lipsa ve=tilor de la mama, ca s[ nu mai zic de micile nepl[ceri f[r[ de care munca la redac\ie este imposibil[. Iar una din aceste „mici nepl[ceri“ avea s[ ]nsemne chiar ]nceputul prim[verii anului una mie nou[ sute cincizeci =i trei... }l ascultam pe Paduti care tocmai se ]ntorsese din ora=, unde adunase date =i fapte pentru articolul de fond al =efului, articol viz`nd vigilen\a noastr[ a tuturor c`nd avem de a face cu medicina criminal[. — Chiar eu, an\[r\, m-am dus la un doctor dentar ca s[-mi scoat[ un maschilar... — M[i omule, ]l ]ntrerupsei: nu „dentar“, ci „dentist“, =i „maxilar“, de=i cred c[ ai vrut s[ sco\i o m[sea... — Ia, vezi? Cum ]ncep s[ gr[iesc cultural cum m[ opre=ti! Cine te mai ]n\elege... se indignase omul, c`nd se cr[p[ u=a =i ap[ru capul Melaniei: — Oltian, la =ef! Repede! N-am mai stat s[ aflu finalul aventurii padutiene =i ]n minutul urm[tor eram la Mo\oca. +eful era v[dit furios. Se plimba prin cabinet ]ncolo-]ncoace, ]n cele din urm[ ]mi f[cu v`nt ]ntr-un fotoliu de era s[ dau al[turi =i se pro\[pi ]n fa\a mea: 

%$ AURELIU BUSUIOC

— M[i prost[nacule!... }nceputul p[rea promi\[tor. — M[i... nici nu =tiu cum s[-\i spun... Stai jos!... Cine te-a pus s[ scrii t`mpenia ceea?...Cum n-ai scris nimic? Poate-am scris eu la comitetul central? Vas[zic[, ajunsese... — Tu chiar nu-\i dai seama ce-ai f[cut? N-ai dat ]n scris c[ nu ai s[ spui la nimeni?... Tu nu ]n\elegi c[ ai div[... divu... — Divulgat. — Da! C[ ai divulgat un secret de stat? Cum ai putut s[ faci a=a ceva? — Bine, dar am scris la Partid, nu ]n America! — Ha! Uita\i-v[ la d`nsul, ]nc[ mai =[guie=te! Tu nu =tii c[ pentru asta sunt a=a pedepse c[ tocmai m[ tem s[-\i spun... Ai dat ]n scris parc[: nu spui la nimeni! Nici la Partid, nici lui tat-tu... Mirosea a ur`t. O b[gasem pe m`nec[... Mo\oca se calm[ brusc =i se a=ez[ pe un scaun. — M[i Oltene... Dac[-mi spuneai mie, mai treac[-mearg[, \i-a= fi ]nchis eu gura =i cu asta se termina. Dar acuma... Nici nu =tiu ce s[-\i spun... Roag[-te la Dumnezeu... — Dar constitu\ia... — Las[ ]n pace constitu\ia... +i legile... Ori nu =tii c[ la noi tot ce se face pentru folosul norodului truditor este bine =i este lege... Ai=tia, pe care te pl`ngi tu, au mare putere... +i ei cred c[ a=a cum fac ei a=a-i bine... — Dar cum pot ei s[ m[ oblige pe mine s[ fac ceea ce cred c[-i amoral? Mo\oca chicoti: — S[ deie Dumnezeu, dac[ este, s[ n-aib[ urechi odaia asta... Dar poate ai s[ ai oleac[ de noroc... Trase scaunul l`ng[ fotoliul meu =i mi se aplec[ la ureche: — Chiar acuma m-am ]ntors de la comitetul central... Repede trebuie s[ auzim un comunicat oficial; tovar[=ul Stalin este pe moarte... Mare nenorocire, Oltene, mare! Cum o s[ tr[im f[r[ d`nsul?... Cred c[ avea lacrimi ]n glas. — Dar poate cu tragedia asta or uita de tine... $&

CAPITOLUL XX

1

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Nu =tiu care-o fi pricina: c[ am un psihic labil, c[ sunt lipsit de caracter =i personalitate, c[ nu-mi ajunge cultur[, dar de multe ori m[ surprind c[ ]mp[rt[=esc sau resping ]n acela=i timp idei =i opinii diametral opuse. }nc[ ]n copil[rie, aveam vreo treisprezece ani, am g[sit ]n biblioteca tatei o carte, nu mai \in minte autorul, ceva despre dictatorii Europei: Venizelos, Stalin =i nu mai =tiu care. A=a c[ aveam idee cam cine este st[p`nul Rusiei. Cele ad[ugate ]n timpul r[zboiului nu intrau la socoteal[, nu puteau fi obiective. +tiam c[ e vorba de un om energic, autoritar, care voia s[ fac[ bine, dar f[r[ m[nu=i, unei \[ri puse la p[m`nt de primul r[zboi =i de un m[cel civil devastator. Adic[ un om de stat nu prea simpatic, dar pe care-l puteai ]n\elege =i aproba. Ceea ce am v[zut =i am ]n\eles aici ]ns[ r[sturna din temelie cli=eul cu care venisem. Nu era vorba de simpatie sau alte cele asem[n[toare: era vorba de venera\ie, de idolatrie. Cred c[ fiecare al doilea avea pe cineva prin lag[re, ]nchisori sau chiar gropi comune, =i aproape fiecare al doilea pomenindu-=i (nu chiar ]n gura mare!) apropia\ii represa\i se sim\ea dator s[ adauge: „Eh, dac[ ar =ti tovar[=ul Stalin!“ +i nu sunt sigur c[ aici se puteau aplica spusele contelui S. despre dragostea oarb[ =i ]ncrederea total[ a robului rus ]n infailibitatea st[p`nului: jum[tate din locuitorii Uniunii Sovietice nu sunt ru=i! Nu sunt posesorii a=a-zisului „enigmatic suflet“... (}n parantez[ fie spus, oare nu s-a ]nt`mplat la fel =i cu Napoleon Bonaparte? A dus la moarte milioane de francezi, =i ]n numele a $'

AURELIU BUSUIOC

ce? — a distrus fondul genetic al na\iunii, a ]mpins Fran\a ]n mizerie, =i... }ncearc[ azi, la aproape dou[ sute de ani, s[ spui ceva r[u despre L’Empereur dac[ vrei s[ fii cotonogit... Apropo de „enigmaticul spirit rusesc“...) Asta a fost =i pricina c[ n-am urmat sfatul Mariei Petrovna „scrie-i lui Stalin“ (]n problema locuin\ei, a familiei...): astfel venerat, bietul dictator, prime=te probabil vagoane de scrisori zilnic. C`nd ar mai fi deschis-o =i pe a mea... +tirea mor\ii lui a scos lumea ]n str[zi: aici se petrece =i se pl`nge ]n colectiv. Fe\e pl`nse sau cel pu\in grave la tot pasul, discu\ii mai mult ]n =oapt[, de parc[ r[posatul ar fi fost expus undeva al[turi; cu ochii mei am v[zut cum au fost tra=i de urechi (puteau fi =i lin=a\i dac[ nu s-ar fi nimerit ]n mul\ime vreo doi cet[\eni mai rezonabili!) ni=te elevi care discutau =i r`deau prea zgomotos. M-a uluit Elvira: — Gata, Mihai, nu mai putem a=tepta nimic bun... Nu mai pu\in interesant mi s-a p[rut Ionu\. Avea ochii plini de lacrimi, m-a luat la o parte =i zece minute ]ncheiate mi-a vorbit despre imensele servicii aduse de r[posat \[rii =i omenirii. +i nici un cuv`nt c[ l-a ucis pe taic[-su pentru o anecdot[... L-a= fi crezut cu drag[ inim[ dac[ n-a= fi studiat =i eu pentru examene biografia conduc[torului: a citat-o din bel=ug f[r[ s[ indice sursa... Anume ]n zilele acestea am ]n\eles un lucru: dictatorii nu se nasc, nu se impun. Ei sunt crea\i =i impu=i. E at`t de u=oar[ via\a mai departe: nu te mai contrazice nimeni c`nd ]n capul sau coada fiec[rei fraze, fiec[rei prostii ce-o debitezi, pui: „cum a zis tovar[=ul...“, „cum ne ]nva\[ tovar[=ul“... Dup[ zilele de jale =i debusolare de la redac\ie, dup[ „pomenirile“ nezgomotoase din Groapa lui Berl (el, bietul, la fel de t[cut =i pierdut ca la ]nceputul campaniei ce-l viza =i pe d`nsul, de=i nu-i chiar medic...) lucrurile au reintrat ]n normal: ziarul continu[ s[ tip[reasc[ o dat[ la dou[ zile „=uvoiul de salut[ri“, felicit[rile trimise acum patru ani tovar[=ului Stalin la aniversarea a =aptezecea, colhoznicii ferici\i continu[ s[ semene =i s[ recolteze ]nainte de termen, lucru pe care ]l comunic[ cititorilor prin intermediul lui Paduti sau altor gazetari % (stilist — M. Olteanu), fabricile =i uzinele sparg normele...

Mo\oca, omul care =tie tot cu cel pu\in o zi ]naintea tuturor muritorilor, e de p[rere c[ a avut dreptate: — |i-am spus eu, Oltena=ule, c[ pierderea asta poate s[ te scape pe tine! Mare noroc ai avut: acuma se reorganizeaz[ ministerele, se unesc. Are s[ fie numai unul: Ministerul treburilor din[untru... Au s[ uite de tine. Ca un tr[snet din senin a c[zut vestea c[ medicii criminali nu mai sunt criminali =i c[ ordinul „Lenin“ cu care fusese decorat[ denun\[toarea lor a fost retras. Pe chestia asta Berl a dat o adev[rat[ recep\ie, s-a b[ut =i s-a m`ncat la Groap[ pe gratis, gazeta era pe punctul s[ ias[ din graficul tipografiei. Mo\oca a descoperit brusc, la una din adun[rile s[pt[m`nale, c[ ziarul a devenit un fel de colec\ie de osanale realit[\ii =i c[ realitatea e un pic alta, cu alte cuvinte — c[ e nevoie =i de materiale cu probleme, chiar critice. Din care motiv m-am pomenit =i eu ]n r`ndul celor ce trebuie s[ ias[ pe teren =i s[ revin[ cu articole care ar mai fi trezit un pic opinia public[... — Cititorilor li s-a ur`t de at`ta autol[udare... +i nou[...

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Maria Petrovna st[tea la mas[ =i bea ceai cu dulcea\[ de cire=e albe, arma secret[ a Elvirei. Pe un col\ al mesei s[rea ]n ochi o stiv[ de plicuri cu urmele unei c[l[torii lungi =i chinuite. Elvira privea m`ndr[ la femeia care-i savura v[dit produsul culinar. Nu mai =tiu dac[ am spus bun[ seara, m-am repezit la misive ca un tigru. Aveau =tampile diferite, se vedea cu ochiul liber c[ au mai fost citite, iar cititorul nici m[car nu se ]ngrijise s[ le lipeasc[ la loc omene=te, dar ce mai conta! Era scrisul mamei =i asta tr[gea la toate c`ntarele! Erau =apte =i am ales-o pe cea cu data ultim[. Am deschis plicul: era scris[ la Pobeda pe 14 martie. Un record! F[cuse abia cinci zile de drum. %

B[iatul mamei, fr[\iorul nostru drag!

AURELIU BUSUIOC

C`t se poate s[ mai a=tept[m ve=ti de la tine? Ni se rupe inima c`nd ne g`ndim c[ putea s[ \i se ]nt`mple ceva, nu dea Domnul, s[ te fi ]mboln[vit. Am pierdut =irul scrisorilor ce \i le-am trimis =i nu vine nici un r[spuns. Oare ]ntr-adev[r s[ nu aib[ oamenii at`ta suflet =i s[ le opreasc[ pe undeva? De ce? Parc[ scriem ceva ce nu se poate? Iat[, =i aceasta de fa\[ \i-o trimitem de la Kurgan, prin bun[voin\a unui om foarte cumsecade, a=a fac to\i. Unii primesc =i r[spunsurile acolo, dar eu nu am la cine s[-mi scrii. Ce pot s[-\i mai spun dec`t s[ repet a nu =tiu c`ta oar[ c[ suntem bine, s[n[toase toate trei, c[ Lenu\a termin[ =coala anul acesta =i se duce la Kurgan la Institut, Ani=oara trece ]ntr-a treia. Lumea de aici vorbe=te c[ repede or s[ fie ni=te schimb[ri, m[ =i tem s[ spun ce anume, cred c[ ]n\elegi. Cei de aici leag[ aceste schimb[ri de evenimentul trist ce a avut loc de cur`nd. Tu cum crezi? Poate d[ bunul Dumnezeu... Ce m[ nelini=te=te este c[ fetele cam uit[ limba, =i a=a se ]nt`mpl[ cu to\i. Primul mi-a promis s[ fac[ tot posibilul s[-l v[d pe tata, dar nu mai =tiu. Eu stau mai mult prin c`mp, m[ lupt cu cei ce trebuie s[ opreasc[ z[pada pentru sem[natul de prim[var[, dar tare mai beau oamenii. De-acum am s[-\i scriu mai mult prin Kurgan, poate a=a ai s[ prime=ti mai repede ve=tile noastre. Termin, pentru c[ omul se gr[be=te. Te s[rut[m cu drag, mama =i fetele.

%

Femeile priveau la mine ]n t[cere. — Slav[ Domnului, le-am zis. Totul e bine. S[n[toase. Maria Petrovna ]=i f[cu semnul crucii: — Poate s-or ]ntoarce? Acuma c[ s-a dus aista... Stalin... Elvira tu=i. — Da’ nu te mai teme matale, nu spun asta la str[ini! Lumea ]i tot c[ta ]n coarne, da’ eu cred c[ el le-a f[cut pe toate! Cine altul putea s[ z[minteasc[ at`ta norod?

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

C`nd secretarul de redac\ie m-a ]ntrebat ce raion sau ce sat aleg, n-am stat pe g`nduri nici o clip[. Bine]n\eles, satul natal al tatei, oarecum natal =i al meu! P`n[ la centrul raional aveam autobuz, mai departe — norocul unui camion ]nt`mpl[tor, al unei c[ru\e, sau — mai sigur — apostolorum... Dar ce pot ]nsemna paisprezece kilometri c`nd e vorba nu at`t de un drum c`t de o ]ntoarcere ]n timp! P`n[ la raion am reu=it s[ m[ conving c[ nem\ii, mult l[uda\ii tehnicieni, habar n-au s[ fac[ autobuze pentru =oselele noastre, la cobor`re am stat vreun ceas ]n sta\ie p`n[ s[-mi adun la loc m[runtaiele. Ca dup[ aceea s[ descop[r c[ ultimul camion pe direc\ia dorit[ a fost v[zut ]n toamn[, c[ =i c[ru\ele nu se prea ]nghesuie, a=a c[ metoda apostolilor este unic[. Prim[vara intra impetuos ]n drepturile ei, un v`nticel de sud linsese de mult pu\ina z[pad[, zv`ntase drumurile, a=a c[ se putea merge cu spor =i c`ntec. O jum[tate de drum urca, alt[ jum[tate cobora, astfel c[ ]n medie se putea spune c[ ai calea dreapt[, neobositoare, cu at`t mai mult c[ te ]nsufle\ea ba ici, ba colo =i c`te un zarz[r ]nflorit, =i c`te un tril de pas[re afirm`ndu-=i disponibilitatea pentru construirea unui cuib comun. Intr`nd ]n p[dure am z[rit ]n fa\[ un car. „Sc`r\`ind din ro\i alene“, cum se c`nt[. Nu a fost nevoie de un efort deosebit s[-l ajung. Mo=ul care m`na boii st[tea pe loitre =i ]si scosese cu=ma roas[ ca s[ expun[ soarelui cele c`teva plete sure. }mi ar[t[ cu coada biciu=tii fundul carului, s[ m[ a=ez. — Bun[, mo=ule! — A=a s[-\i fie inima. — Departe, mo=ule? — La colhoz... — Care colhoz? — Pobeda, care... Abia acum m[ fulger[: pobeda aici, pobeda la Kurgan... Mistic[... %!

AURELIU BUSUIOC

Era colhozul meu. — Cum merg treburile pe-acolo? — Bine. Nu p[rea cine =tie ce vorb[re\. M[ privea b[nuitor pe sub spr`ncene. — +i eu ]ntr-acolo merg, m[ duci =i pe mine? — E=ti polnomocin`i? — Asta ce-o mai fi? — Inspector, c[ nu =tii! — Ba nu-s. Sunt gazetar... — A-a, de-aceia cu minciuni... Dat naibii mo=ul. — De-aceia! Ia spune, v[d c[ nu e=ti a=a t`n[r... Poate-\i aduci aminte...A\i avut aici ]n sat un profesor... Agronom... Avea o cas[... Mo=ul se ]nvior[ brusc. M[ ]ntrerupse: — De-a lui Olteanu? He-hei, s[racul. S-a pr[p[dit. L-au luat nem\ii la d`n=ii s[ le pun[ vii =i livezi... C[ stra=nic se mai pricepea! S-au sup[rat ru=ii c[ n-a r[mas s[-i ]nve\e =i pe d`n=ii, au venit =i-au ]ntrebat de el =i erau sup[ra\i... S[rmanul tata, dac[ ar putea auzi! Din v`rful dealului, de la mori, satul n-a ap[rut nici pe departe cum m[ a=teptam: ]necat tot ]n albul rozoviu al cai=ilor ]nflori\i. Doar pe ici colo c`te o pat[ juc[u=[, ]n rest negrul-sur al prim[verii abia pornite. — D-apoi cine s[ \in[ zarz[ri ori meri, ori pr[sazi dac[ trebuie s[ pl[teasc[ impozit pe tot copacul. Iaca, la \intirim mai sunt, c[ de la aceia nu iau ruble... Pe la pr`nz, c`nd m-am dat jos din car l`ng[ direc\ia gospod[riei, mo=ul a ]ncercat s[ m[ ispiteasc[: — Da’ nu e=ti cumva de-a lui domnul Olteanu? C[ avea un b[iet cam de sama matale... Era prima oar[ ]n via\[ c[ m[ lep[dam de ai mei. Venisem ]n calitate de gazetar, nu pentru curiozitatea satului...

La Direc\ie, se ]n\elege, — nimeni. Pre=edintele era plecat din noapte la raion cu cerutul, ceilal\i — care ]ncotro. Cu mare greu l-am %" descoperit pe secretarul komsomolului. Un b[ie\a= care nu prea =tia

Materialul pe care l-am scris a stat pe masa lui Mo\oca — el citea neap[rat tot ce putea pune probleme — vreo c`teva zile. }n cele din urm[ m-a chemat. — Ce zici, Oltene, tu ]n locul meu l-ai publica? — Depinde ce urm[ri\i. (Sigur c[ eram obraznic.) Vre\i s[ se ia m[suri =i s[ se ]ndrepte lucrurile sau s[ r[m`n[ mizeria pe care am descris-o? Mo\oca r`se: — Mare demagog e=ti! Tu scrii, Mo\oca pune curul la b[taie!... A=a-i? — A=a-i. — Ai ascultat ieri cuv`ntarea lui Hru=ciov? — Sincer vorbind, nu... — Parc[ r[spunde una cu alta. Adic[ ce-ai scris =i ce-a spus el... Alege-\i alt nume, ce-i cu Pantelimon aista? }n Orhei ai fost, vas[zic[ Orheianu... }n u=[ m-a oprit: — Dac[ ne trim[t la p[scut vacile dup[ asta, ai s[ m[ la=i s[ dorm mai mult?...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

pe ce lume se afl[, dar bun de gur[. Cum gazetarul era de la ziarul partidului, credea c[ cel mai bun lucru este s[-i descrie perspectivele m[re\e ale colhozului abia aflat ]n construc\ie, =i s[-i descrie entuziasmul de care sunt cuprin=i mebrii colectivului. — Realiz[ri?... se sc[rpin[ la ceaf[: Am s[ v[ duc la ferma de vaci. Pe urm[ mergem la o fripturic[ =i la un p[h[ru\... Am cheia de la beci... +tia tipicul. Probabil, din dese repeti\ii.

Contrar a=tept[rilor articolul a fost l[udat sus, dat exemplu, =i autorul premiat cu o jum[tate de salariu. +i a mai fost autorul =i prin alte raioane, =i a mai scris zeci de asemenea materiale, =i toate mergeau bine =i acas[, =i la slujb[, se aducea vorba chiar de o avansare (ca excep\ie: nu eram membru de partid), p`n[ c`nd a dat nefericita de zi a cincisprezecea din luna iulie... Poate cea mai neagr[ zi din via\a mea... %#

CAPITOLUL XXI

1

AURELIU BUSUIOC

Ora=ul fierbea. +i la propriu, =i la figurat: dup[ un mai =i un iunie demne de o toamn[ t`rzie, cu ploi m[runte, plicticoase =i reci, d[duse o canicul[ ]ndr[cit[, se topea asfaltul =i a=a destul de pu\in, copacii st[teau cu frunzele pleo=tite ca ni=te urechi de copoi =i doar din c`nd ]n c`nd se mai vedea c`te un trec[tor temerar t`r`ndu-=i trupul vl[guit pe partea cu ceva umbr[ a str[zii. Pricina celuilalt clocot erau zvonurile: vine amnistia! +i vine nu amnistia aceea simbolic[, repetat[ an de an, c`nd se crap[ un pic por\ile lag[relor =i ]nchisorilor ca s[ fac[ loc la c`teva mii de =per\ari m[run\i, v`nz[tori de vin sp[lat sau ou[ de crocodil falsificate. Vine, =i vine neap[rat, amnistia cea mare, ]n primul r`nd pentru cei ce-au p[c[tuit ]n fa\a \[rii fie c[z`nd prizonieri ]n r[zboi, fie colport`nd zvonuri =i povestind anecdote, fie activ`nd ca spioni imaginari pentru nu mai pu\in imaginare agenturi... Uria=ul balon al zvonurilor s-a dovedit ]ns[ a fi de s[pun. Indulgen\a a luat sub aripa ei salvatoare doar delincven\ii de drept comun, care, z[p[ci\i de nea=teptata ple=c[ picat[ pe capul lor, au invadat ora=ele cu at`ta entuziasm =i poft[ de activitate, ]nc`t se temea lumea s[ mai ias[ din case. Cei „politici“ r[m`neau s[-=i poarte mai departe crucea, zvonurile despre anume inlesniri sau sl[bire a h[\urilor ]n ceea ce prive=te regimul devenind tot mai palide. Cum =i deporta\ii trebuiau c[uta\i tot la capitolul „politici“, nu se prea a=tepta vreo schimbare nici ]n %$ statutul lor...

Diminea\a lui 15 nu prevedea schimb[ri: n[du=eal[ imposibil[ din zori, dup[ o noapte nu mai proasp[t[, Elvira preg[tise dejunul =i tocmai se g[tea s[ plece la servici, c`nd se auzi o b[taie insistent[ la u=[: „Mihail Alexeevici!“ Era Maria Petrovna. Trase u=a, se opri ]n prag =i =opti: — Nu-i bine, Mihail Alexeevici... =i ]mi ]ntinse ni=te h`rtii. Erau o telegram[ =i o scrisoare. Desf[cui telegrama. Dar n-aveam curajul s-o citesc. Mi-o lu[ din m`n[ Elvira: — Kurgan, cinci iulie... Mama grav bolnav[... Adresa noastr[... Urmeaz[ scrisoarea... Lena, Ana... Mi-a trebuit un efort serios ca s-o mai citesc =i eu. Apoi am deschis scrisoarea... Ora=ul Kurgan. 8 iulie, 1953

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Iubitul nostru fr[\ior Mih[i\[! Ieri, la 7 iulie, am ]nmorm`ntat-o pe m[mica nostr[. Ea a murit de cum \i-am trimis telegrama =i tu n-ai mai venit. A avut encefalit[ de taiga, a=a se cheam[ boala =i nu are sc[pare. Ea vine de la o c[pu=[ pe care mama a c[p[tat-o la munca ei. A fost adus[ la spitalul din Kurgan, chiar primul secretar a adus-o, dar degeaba. Noi eram aici cu Ani=oara, la o rud[ de-a po=t[ri\ei de la Pobeda, o femeie bun[, care ne-a ajutat =i cu ]nmorm`ntarea. Eu aici am venit s[ m[ g[tesc de examene la Institutul Pedagogic, c[ de medicin[ nu-i. M[ ajut[ la limba rus[ Ghenadii, feciorul tiotei Anfisa, gazda noastr[. El este locotenent superior ]n armat[. S[ nu ui\i adresa dac[ ai s[ vii: or. Kurgan, str. Ceapaiev 8, ap. 18. Tiotea Anfisa a spus c[ eu pot s[ r[m`n la d`nsa dac[ am s[-i dau pensia pe care primul secretar a promis c[ o s-o primesc pentru mama. Iar de Ani=oara zice s[ o d[m la o cas[ de copii. Dar eu pe Ani=oara n-o las nic[ieri. Of, Mih[i\[, dac[ ai =ti c`t am pl`ns zilele astea! +i acuma abia m[ \in ca s[-\i scriu \ie. Tare-i trist. Nu ne uita, Mihai, vino cu noi, ori mai bine s[ ne iei de-aici! Te s[rut[ cu dor surorile tale ]ntristate, Lena =i Ana %%

AURELIU BUSUIOC

2

%&

C`nd i-am deschis u=a, Mo\oca tocmai ascundea ]n safeu o sticl[ de votc[ din care-=i turnase de vreo trei degete ]ntr-un pahar m[ricel. — Oltena=ule, \i-am spus s[ intri c`nd vrei, dar s[ ba\i la u=[... I-am ]ntins telegrama =i scrisoarea. A citit telegrama: — Poate scap[... Poate s-au speriat? Dar cum m[ v[zu schimbat la fa\[, desf[cu =i scrisoarea. — Da... }mi pare r[u, Oltene...Ai nevoie de bani? — Ce s[ fac cu ei? Zona este interzis[. Poate vorbi\i... S-a a=ezat la mas[, a luat receptorul de la telefonul care =tiau to\i c[ este „direct“: — Oltena=ule, du-te =i te lini=te=te. +i vin[ ]napoi peste un sfert de or[... M-am dus ]n birou, m-am a=ezat la mas[, mi-am scos ceasul =i l-am fixat cu ochii, de parc[ de el ar fi depins totul. — La c`te ceasuri trebuie s[ merji la curv[? se interes[ Paduti. N-avea nici un rost s[-l reped... Mo\oca nu ridic[ ochii: — Dragul meu, nici =eful de la l[untrice nu poate face nimica... Zon[ oprit[, numai Moscova poate face o excep\ie... A f[g[duit s[-i roage... — Dar e vorba de ni=te copii! Care se pot pierde!... Copii nevinova\i! — Nu mai spune =i tu, nu se mai pierd! Iaca =i secretarul nostru al doilea, de la comitetul central! }ntr-o cas[ de copii a crescut!... A=teapt[ v’o dou[ zile, poate-au s[ fac[ o excep\ie!... Hai, fii tare! Nici peste dou[, nici peste cinci zile nu s-a mai f[cut excep\ia... Ma=ina avea regimul ei care nu putea fi deranjat. +i atunci am f[cut prostia pe care nu se putea s[ n-o fac.

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Auzeam distinct zumerul, impulsurile plecau unul dup[ altul, dar nimeni nu se ]ndura s[ ridice receptorul din furc[. Dar tocmai c`nd s[ renun\, se auzi la cel[lalt cap[t un clinchet =i o voce plictisit[ m`r`i: — Alo... Unde suna\i?... Era Mi=a, umbra lui Krasnovski. — A= dori s[ vorbesc cu tovar[=ul Krasnovski. — Da? Krasnovski nu mai lucreaz[ aici... +i dup[ o pauz[ scurt[: Tu e=ti, Oltian? N-aveam ]ncotro. M[ hot[r`sem doar! — Eu sunt. Dumneavoastr[ sunte\i Mi=a? Alt[ pauz[. — Eu. Mihail Afanasievici, de fapt. — Mihail Afanasievici, sunte\i ]n locul lui Krasnovski? Vocea de la cel[lalt cap[t al firului pufni: — De fapt, sunt la locul meu. Evreii nu erau la locul lor =i i-am mai dat afar[! N-ai aflat? R`se. — Mihail Afanasievici, a= vrea s[ vorbim. — Vorbe=te! — Nu... }ntre patru ochi... — Z[u? De ce n-ai vorbit c`nd trebuia? A?... — Vede\i care-i treaba... Mi-a murit mama... El t[cu mai mult de data asta. — Mda... +i crezi c[ dac[ o s[ ne ]nt`lnim ea o s[ ]nvie, de fapt?...

%'

CAPITOLUL XXII

1

AURELIU BUSUIOC

}n august canicula mai continua, de=i personal n-o sim\eam dec`t seara, c`nd dup[ o zi de alerg[tur[ f[r[ rezultate eram nevoit s[-mi storc c[ma=a. Am b[tut la toate u=ile unde a= fi putut g[si ceva =i la cele unde nu m[ puteam a=tepta la nimic, dar mi s-au deschis pu\ine. „Ministerul neprimejduirii“ fuzionase cu cel al internelor, era ]n perioada de reconstruc\ie =i nimeni nu =tia nimic. De altfel, nici nu putusem p[trunde mai departe de o c[m[ru\[ unde se serveau informa\ii. Biroul pentru problemele repatria\ilor nu mai exista, func\iile lui fuseser[ transmise nu =tiu cui, care nici m[car nu se afla ]n ora= din motive de... c[ldur[: concediul... La comitetul central al partidului reu=isem s[ stau de vorb[ cu un func\ionar m[runt, care, dup[ ce m[ ascult[ foarte atent, nu g[si de cuviin\[ dec`t s[ m[ ]ntrebe cum de-am ajuns s[ lucrez la gazeta lor... Iar la rug[mintea mea de a mi se acorda o audien\[ la Primul secretar m[ privi speriat: e=ti ]n toate min\ile, adic[? Dac[ m[ mai \inea ceva, mai precis — cineva, pe linia de plutire, era Elvira. Dar =i aten\iile ei discrete, nesubliniate m[ scoteau din pepeni uneori, — iat[, g`ndeam, iat[ un subdezvoltat care nu se poate redresa singur, nu-i ]n stare de ceva supraomenesc la urma urmei ca s[-i scoat[ din primejdia mor\ii pe cei apropia\i. Un animal s-ar fi aruncat cu capul ]n orice foc ca s[-=i salveze puii... }ncepusem s[ m[ g`ndesc serios la repetarea aventurii din toamn[. &

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

O c[l[torie p`n[ la Moscova. De-acolo mi se pierde urma. Pe cine poate interesa umila mea persoan[? Sunt zeci de haimanale care calc[ ]n cruce ]ntinsurile \[rii astea at`t de l[\ite pe glob, n-ai de unde lua supraveghetori pentru to\i... C[ vorbesc prost ruse=te? Dar =i ru=ii, dup[ cum m[ asigur[ radioul, ]=i vorbesc tot mai prost limba... Nici nu putea fi altfel ]n babilonul [sta de plurilingvism: tu, rusule, ]mi strici uzbeca mea, eu, Ivane, dau la cap limbii tale... Match nul... Aveam =i planul pus la punct: o deplasare oficial[ la, s[ zicem, Tiraspol, de acolo un tren la Odesa sau Kiev, de acolo avionul la Moscova. Mai departe — linie liber[ pentru un cet[\ean liber (potrivit Constitu\iei!), nedat ]n urm[rire general[, ne]narmat dec`t cu inten\ia de a se ]nt`lni cu surorile =i, ]n cel mai nefericit caz, de a le ]mp[rt[=i soarta. Dar ca ]n orice situa\ie desperat[ se ]nt`mpl[ s[ te mai reg[seasc[ =i ra\iunea: dac[ acel „mai departe de Siberia nu po\i fi dus“ se va transforma ]n vreo cinci-zece ani de internare ]ntr-unul din lag[rele acelei Siberii? Ai s[ le mai po\i ajuta cu ceva, dec`t cu g`ndul c[ ]n afar[ de un tat[ de\inut mai au =i un frate? De-aici le po\i scrie, cel pu\in, c`te dou[ scrisori pe zi, s[ le mai dai un sfat, s[ le mai ]nb[rb[tezi... Doamne, Doamne, dac[ a= fi =tiut, dac[ a= fi putut judeca lucid s[ ]n\eleg c[ bietele mele surioare, floricelele acelea chinuite pe nedrept de soart[, mai au un du=man, un vr[jma= nemilos de care rareori te po\i ap[ra singur: propria lor v`rst[...

Vizita lui Ionu\ din ajunul noului an =colar era nea=teptat[ =i n-a= putea spune c[ m[ bucura nespus. }n primul r`nd starea mea. Nici la gazet[ nu mai eram bun de nimic, chiar stiliz[rile m[ puneau uneori ]n ]ncurc[tur[, nu m[ puteam concentra, =i secretarul credea c[ e momentul potrivit s[ iau un concediu. }n al doilea r`nd nu-mi pl[cea Elvira: de patru zile st[tea acas[, la ]ntreb[rile mele r[spundea oarecum evaziv, un fel &

AURELIU BUSUIOC

de concediu — zicea, evita discu\iile de orice fel =i ]=i f[cea de lucru prin buc[t[rie anume c`nd m[ ]ntorceam eu de la slujb[. De c`teva ori mi s-a p[rut totu=i c[ ar vrea s[-mi spun[ ceva, dar tot de at`tea ori mi s-a p[rut c[ renun\[... Ionu\ a p[=it ]n odaie sigur de sine, dar v[z`ndu-mi mutra nu tocmai radioas[ ]=i compuse repede =i el una asem[n[toare. — Mihai, frate, condolean\ele mele... e o pierdere grozav[... Dac[ sentimentele mele de compasiune te pot ajuta c`t de c`t... Elvira ie=i din buc[t[rioar[: — Oaspe rar. — Rar, rar... Dar am crezut c[ e de datoria mea ]n clipele acestea... }ncerc[ s[-i s[rute m`na, dar Elvira =i-o retrase aproape brutal. Ionu\ se a=ez[ pe un scaun l`ng[ mas[. — Nu sta\i mai r[u ca mine... Destul de simpatic. — Ionu\, ]l ]ntrerupsei eu. Probabil, ai venit cu o =tire proast[... Nu te jena... F[r[ predoslovii... Te-a p[r[sit cumva Svetlana? — Pu=chea pe limb[-\i, faraonule! Taic[-su a fost transferat la Moscova. — Pedepsit? — Fire=te. Sveta zice, adic[ ce zice! — m[ asigur[ c[ doctoratul mi-l iau ]n capital[! O s[ se fac[ luntre =i punte... — Cine? interveni Elvira. Taic[-su? Ionu\ o fulger[ cu privirea. — Sunte\i cam agresivi azi... Ceva probleme? Mai adaug =i eu una... — Ei?... El t[cu o vreme. — Da... Cred c[ ai s[ fii exmatriculat pentru restan\e... Am ]ncercat s[ fac ceva, dar nu =tiu ce-o s[ ias[ din toat[ istoria... — O s[ dea restan\ele, zise Elvira. Nimeni nu poate fi exmatriculat f[r[ s[ fi fost prevenit. — Da, z`mbi Ionu\, a=a-i regulamentul. Dar =tii cum se ]nt`mpl[ la noi... — Cum? se interes[ Elvira. — Cum, cum... Mai ]nt`i te d[ afar[, apoi alearg[ s[ te restabile=ti... &

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

— +i de asta ai venit s[-l previi? Ionu\ r[mase cu gura c[scat[ =i nu se pricepea ce s[ r[spund[. De fapt, m[ preocupa prea pu\in facultatea. Meseria pe care o ]mbr[\i=asem cerea mai mult cultur[ =i erudi\ie dec`t diplom[ oficial[. Din care cauz[ m[ =i mira aceast[ agresivitate a Elvirei. Ar fi fost desigur cazul s[-i propunem lui Dzigano un p[h[ru\ ceva, m[car un ceai, dar Elvira t[cea. Eu pur =i simplu m[ g`ndeam la alte cele. Ionu\ se ridic[. Era v[dit debusolat. — Eu, fra\ilor, trebuie s[ plec. E t`rziu =i str[zile nu-s chiar sigure... Abia c`nd conteni sc`r\`itul sc[rilor m[ fulger[: de unde =tia Ionu\ despre moartea mamei? Nu ne mai ]nt`lniser[m de la sesia de prim[var[. La Universitate n-aveam ce c[uta vara, iar la redac\ie nu fusese niciodat[... — Elvira, tu i-ai spus lui Ionu\ de moartea mamei? — Nu. Nu l-am mai v[zut de-atunci, de la serata lor... Dar cred c[ =tiu de unde-a aflat. — +i de unde, m[ rog? Elvira ]=i scoase cu un gest energic =or\ul =i se tr`nti pe marginea patului: — A=eaz[-te pe scaun, Mihai, o s[ afli multe, posibil s[ te apese. M[ a=ezai automat, n-o prea ]n\elegeam. — Mihai, sincer: m[ mai iube=ti? Draga de ea! — Poate mai mult ca oric`nd, Elviro... D[dui s[ m[ ridic, s-o ]mbr[\i=ez, dar ea m[ opri aproape strig`nd. — Stai jos! Mihai... De vreo zece ori mi-ai propus s[ ne c[s[torim =i de fiece dat[ ba am ]ntors-o ]n glum[, ba n-am luat-o ]n serios. Mi-au permis totul, nu =i c[s[toria... — Ce zici? Cine nu \i-a permis?... Ce?... — Stai jos! Mihai, ascult[-m[... N-a fost nici un Buguruslan, nici orfan[ nu sunt... P[rin\ii mei tr[iesc, slav[ Domnului. Tata a fost p`n[ la r[zboi agent la CAM — Casa autonom[ a monopolurilor, se ocupa de tutun, mama preda lucrul manual la cursul compli- &!

AURELIU BUSUIOC

mentar... Nu ne-am mi=cat de-aici nici ]n ‘40, nici ]n ‘44... Aveam c`teva clase la „Regina Maria“, iar ]n ‘47 absolveam tot aici +coala de zece ani nr. 1... }n\elegi tot ce spun? Cinstit vorbind — nu prea... — Elvira... — Stai, mai este un pic... Trase mult aer ]n piept, de parc[ s-ar fi preg[tit s[ sar[ ]n ap[. Mai departe nu ridic[ niciodat[ ochii din podea. — P[rin\ii s-au ]ngrijit frumos de mine, ]nv[\am bine, chiar foarte, vorbeam o limb[ curat[ =i anume limba, cred eu, m-a nenorocit... }n clasa a zecea mi s-a propus s[ intru la o Academie de unde absolven\ii se ]mpr[=tie cu slujba ]n toat[ lumea... S[ po\i umbla prin lume =i s[ nu te legi de perspectiva asta?.. La =aptesprezece ani?... Academia era a MGB-ului. Eram preg[tit[ pentru Rom`nia, de=i studiam aprofundat =i franceza. Mai mult nu-\i pot spune. N-am dreptul... }n ultimul an am fost violat[ de un profesor. Probabil ai remarcat c[ n-am fost fat[ mare... M-am pl`ns. Ca rezultat profesorul a fost mutat la Moscova, eu, cu tot[ diploma „Magna cum...“ am ajuns de unde am plecat. Aici nu =tiau ce s[ fac[ cu mine. Am fost numit[ la sec\ia special[ a uzinei unde-am lucrat p`n[ acum o s[pt[m`n[. Am s[rit de pe scaun: — Cum? Te-au dat... — Stai jos, Mihai... N-am terminat... Avea o voce obosit[, aproape lipsit[ de intona\ii. — Printre altele, fusesem prevenit[, puteam fi folosit[ =i la misiuni paralele, cum a fost cazul t[u. I-ai interesat foarte, =i au \inut cu orice pre\ s[ afle tot ce ascunzi. Prima mea misiune. |ii minte cum am f[cut cuno=tin\[... — Adic[ =i Ionu\... — Nu =tiu, Mihai. Au =i ei o moral[ a lor: cine p[r[se=te organiza\ia moare \in`ndu-=i limba. Altfel poate nimeri sub o ma=in[, sub un tramvai... Poate s[-=i pun[ singur la\ul ]n g`t... Nu m[ ]ntreba. Spun tot ce pot spune... Marea mea ne=ans[ a fost... a fost... Po\i s[ m[ crezi, Mihai, po\i s[ nu m[ crezi... Ne=ansa mea a fost c[ &" te-am ]ndr[git cu adev[rat din prima zi... +i am f[cut totul ca s[ te

p[zesc... Mi-au permis s[ ne... s[ tr[im ]mpreun[... C`nd le-am comunicat hot[r`rea mea ferm[ de a m[ c[s[tori cu tine... Am fost eliberat[... nu, alungat[ cu formula „pentru pierdere de credibilitate“... Ce-o s[ fie mai departe, nu =tiu... Ei nu iart[... Iat[, Mihai, cine ai vrut s[-\i fie so\ie...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

St[tea pe marginea patului nemi=cat[, cu ochii ]n p[m`nt, se p[rea c[ nici nu respir[. Era at`t de mic[ ]n acest uria= gol ce se crease ]n c[m[ru\[... T[cu lung[ vreme, apoi =opti: — Propriul t[u c[l[u... Nu =tiam ce s[ spun. Eram prea cople=it. S-a ridicat ]ncet, a gr[bit pasul pe l`ng[ mine =i s-a aruncat spre u=a ]n care cheia refuza s[ deschid[. Am prins-o dintr-un salt. Am str`ns-o la pieptul meu de parc[ cineva ]ncerca s[ mi-o smulg[. Veneam din dou[ p[r\i diferite, contrare. +i am devenit brusc unul. O singur[ soart[ sclipuit[ din dou[ vie\i ]njum[t[\ite. Vie\i?...

&#

CAPITOLUL XXIII

1

AURELIU BUSUIOC

Sunt ]n a treia zi de „concediu“, probabil trebuie s[-mi g[sesc o ocupa\ie ceva: s[ tai lemne, s[ sap p[m`ntul, s[ vopsesc ni=te garduri. Orice, numai s[ nu stau lungit pe otomana asta cu ochii ]n tavan =i g`ndurile ]ntr-un punct. — Odihne=te-te, mi-a spus Mo\oca. Omul nu-i c`ine, cu toate se-mpac[! Ai s[ te ]ntorci =i o s[ facem o gazet[ prima ]nt`i! Numai c[ ]\i scriem concediul a=a ca s[ fie ca o liberare de la lucru. A=a trebuie =i nu mai ]ntreba! Vin[ peste o lun[, are s[ fie totul bine... Interesant om Mo\oca [sta cu cinismul lui vesel, cu inteligen\a lui nativ[ ne]ngrijit[ dintru bun ]nceput, cu ]ndr[zneala lui aproape obraznic[ =i lipsa de scrupule, lucruri probabil pre\uite ]n sferele ]nalte unde se ]nv`rte =i trece drept un candidat sigur la secretariatul cel de sus... Oare voi fi av`nd =i eu ceva din calit[\ile lui dac[ m[ \ine sub arip[? Nu m[ pot g`ndi dec`t la soarta feti\elor. Neputincios, cu m`inile legate, =i cu sfatul (u=or de dat!) al lui Mo\oca: — Oltene, n-ai ce face. Trebuie s[ a=tep\i... Am eu ni=te semne c[ lucrurile au s[ se ]ndrepte... A= putea s[-l cred, pe unde umbl[ el se mai =tie c`te ceva. Dar a=teptarea... Tic[loasa meserie a a=teptatului, cea mai mizerabil[ stare!... Din „ziua m[rturisirii“ Elvira pare, nu =tiu cum, ]nstr[inat[ parc[. O ]n\eleg: s[ nu po\i scuipa veninul din tine? Idioat[ conjura\ie a &$ t[cerii! +i de ce s-ar putea g[si vinovat[? C[ s-a l[sat ademenit[

de visul altor lumi ce i s-ar fi deschis? C[ s-a l[sat racolat[ la v`rsta c`nd tot ce str[luce=te... Ea crede c[ se poate angaja la slujb[ ]ntr-o organiza\ie de construc\ii, =tie la perfec\ie stenodactilografia (cu at`ta bun s-a ales din =coala ei, cum se for\eaz[ s[ r`d[), =i zile ]ntregi tot alearg[ cu cereri, autobiografii =i alte h`r\oage, l[s`ndu-mi mie suficient timp liber pentru g`nduri negre. Zicea contele S.: „Sinuciderea e un act de suprem egoism. E ultima =ans[ la care apeleaz[ oamenii f[r[ caracter ca s[ fug[ de durere =i responsabilit[\i“. Oare funestul s[u gest s-a datorat faptului c[ prin pierderea copiilor s-a sim\it eliberat de responsabilit[\i? C[ durere ]nghi\ise destul[... Dar nu, nu-i de mine nici g`ndul acesta!.. Voi apela =i la cele mai, hai s[ le zic a=a, josnice mijloace ca s[-mi salvez fetele! A=adar, Mi=a. Mihail Afanasievici... Trebuie s[ m[ g`ndesc bine, s[ m[ concentrez asupra acestui mijloc... Gata cu principiile „burgheze“.

2

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

La ]nceput nici n-am auzit b[taia ]n u=[, de=i ar fi putut trezi toat[ casa. Auzeam numai duduitul ro\ilor trenului ce avea s[ m[ duc[, totu=i, spre Kurgan. Visam. }n prag st[tea un tip ]nalt =i slab, ]ntr-o hain[ mai mult dec`t ponosit[, z`mbind destul de ]ntins ca s[ descopere un =ir de din\i ]nnegri\i =i pe jum[tate ruina\i. P[rul c[runt ]i at`rna smocuri, obrajii cu c`teva cicatrice ]i avea ]ns[ bine b[rbieri\i. „Iat[, m-am g`ndit, un cer=etor civilizat.“ Instinctiv am dus m`na la buzunar s[ caut ceva m[run\i=. — Sunte\i domnul Mihai Olteanu? Am r[mas cu gura c[scat[: un glas din trecutul ]ndep[rtat? — A= spune mai degrab[ tovar[=ul... Da, Olteanu. Cu cine am onoarea? &%

AURELIU BUSUIOC

El scoase din buzunar o h`rtie =i mi-o ]ntinse: era ceva oficial, n-am prins ce anume, eliberat cet[\eanului Ivan Ramba. — Pot s[ intru? — Da... M[ rog. Se a=ez[ pe un scaun. Eu r[masei ]n picioare ]n fa\a lui. — Sunte\i sigur c[ pe mine m[ c[uta\i? Cum a\i aflat unde stau? — Foarte simplu: la biroul de adrese mi-au dat c[minul uzinei, de-acolo — ziarul, de la ziar adresa de-aici. M[ a=ezai =i eu: — V[ ascult. — M[ cheam[ Ion Ramba, am fost inginer la ape, p[n[ c`nd acum cinci ani, un vecin care voia camera mea m-a turnat unde trebuie c[, s[ m[ ierta\i, m-am =ters la cur cu un ziar unde era portretul lui Stalin. M-au ]n=f[cat de la lucru, mi-au dat trei ani f[r[ s[ m[ ]ntrebe ceva. C`nd am protestat =i am cerut s[ se fac[, s[ m[ ierta\i, expertiza c[catului de pe portret, mi-au mai ad[ugat doi ani. +i iat[, ]n vara asta am fost eliberat odat[ cu amnistia\ii. Unul dintre pu\inii „politici“... =i v[ tot caut de vreo dou[ s[pt[m`ni ca s[ m[ \in de cuv`ntul care l-am dat lui t[ticul dumneavoastr[... Tare mai sem[na\i... Am sim\it c[ m[ ia ame\eala. — Tata... Tata... tr[ie=te? Unde-i?... Omul oft[: — Din p[cate, nu pot s[ v[ bucur... }nc[ ]n ianuarie, ]n cincizeci, c`nd a fost adus la noi la Vorcuta, cu etapa, a fost t[iat de bandi\i... N-a vrut s[ le fac[ pe plac... }l puneau s[ danseze... Nu =tia ]nc[ legile lag[rului... Mai departe \in minte pu\in din ce-a mai spus. C[ a murit c`teva zile... c[ l-a rugat s[-i g[seasc[ familia... c[ are un fiu ]n Rom`nia... Nu mai =tiu dac[ m-am ridicat s[-l conduc. Am r[mas mult[ vreme pe scaun, cu ochii a\inti\i asupra peticelului de h`rtie ce mi-l l[sase: adresa lag[rului =i num[rul 861 al morm`ntului pe care e foarte posibil s[ nu-l g[sesc niciodat[. — Tot ce b[gam ]n p[m`nt iarna, vara ie=ea afar[... Zon[ de ]nghe\ ve=nic, acolo p[m`ntul are cu totul alte legi...Po\i spune c-a &&

avut noroc, ]n zilele acelea n-au mai fost mor\i =i n-a nimerit ]n groap[ comun[... N-ai ceva de b[ut?.. I-am ar[tat bufetul. A luat sticla de coniac =i dou[ pahare pentru ceai. — De sufletul domnului profesor, a zis =i a golit paharul ]ntreg. N-am putut face nici o ]nghi\itur[. — Se poate? =i f[r[ s[ mai a=tepte s[-i spun ceva l-a golit =i pe al meu. — R[m`i s[n[tos. +i nu te mai omor]: a=a-i via\a... Chiar nu mai =tiu dac[ l-am condus. Cred c[ m[ g`ndeam la vremile celea de demult, din alt[ via\[, din alt[ lume, c`nd o sticl[ de sec[ric[ ajungea =i pentru masa de Cr[ciun =i pentru cea de Pa=ti. Dar de ce m[ g`ndeam la lucrul acesta?... De ce nu-mi puteam aminti nicidecum chipul tatei?

3

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Elvira st[tea de vreo c`teva zile la p[rin\i: maic[-sa nu se sim\ea tocmai bine =i n-avea cine ]ngriji de taic[-su, paralizatul. Nu-i cunoscusem ]nc[ p[rin\ii, ne ]n\eleseser[m s[ facem lucrul acesta ]n preajma s[rb[torilor din octombrie, c`nd se va fi l[murit =i cu noua ei slujb[ (de unde la ]nceput constructorii se declaraser[ ]nc`nta\i de candidatura ei, acum, ne=tiut de ce — chipurile! — o tot am`nau), ba =i cu statutul meu...Altfel, ]n starea ]n care ne aflam am`ndoi nu cred c[ ar fi fost momentul cel mai indicat. Voiam tocmai s[ ies ]n strad[ p`n[ la un telefon public: trebuia s[ fac ultima ]ncercare cu Mi=a. Nu m[ sf[tuisem cu Elvira, sunt sigur c[ nu m-ar fi aprobat. Dar, la urma urmei, cred c[ cel pu\in jum[tate din rela\iile noastre (]n general, nu ale mele cu d`nsa!) se sprijin[ pe m[runte minciuni, pe „nu v[d, nu aud“ =i pe „noi s[ fim s[n[to=i“. Aici, cu at`t mai mult, compromisul cu propria con=tiin\[, cu propriile convingeri par a fi unicul mod de existen\[. Supravie\uiesc =i prosper[ cei care scuip[ pe mofturile astea burgheze (de=i scrise =i ]n programul lor...) +i-apoi cine ar ]ndr[zni, cine ar avea curajul s[ te acuze de „neprincipialitate“, „tr[dare a demnit[\ii“ =i alte bazaconii, c`nd pier &'

AURELIU BUSUIOC

dou[ suflete nevinovate =i salvarea lor depinde numai =i numai de lep[darea ta de sine?... F[cusem abia doi pa=i ]n strad[ c`nd d[dui nas ]n nas cu Timofei. — Privet! url[ el de credeam c[ d[r`m[ casa. — Timofei! De unde te-ai luat? Cu ce ocazie? — Mai, vurbe=te rumane=te, cum a=a sa inv[\? Era ceva nou. — Ai b[ut, Timofei? — Nu ai baut! Ai lasat baut!.. Gotovo! Ceva =i mai nou! — S-a ]nt`mplat ceva serios? Mai departe nu-l ajuta vocabularul =i trecu la limba lui. Se f[cuse ro=u: — Am s[-\i spun numai \ie. La noi nu ai ]ncredere ]n nimeni... M-am ]ndr[gostit. +i ea a zis c[ dac[ nu m[ las eu, m[ las[ ea. M[i, ce fat[! — +i de mult te-ai l[sat? — Trei s[pt[m`ni! Un veac!.. — S[ te-ajute Cel de Sus... — +tii, chiar ar trebui. Dar iat[ de ce-am venit. Scoase un plic din buzunar: Maria Petrovna are ceva cu picioarele. +i m-a trimis pe mine... Era scrisul Lenu\ei. +i =tampila din Kurgan abia de vreo patru zile. Voiam s-o citesc ]n lini=te. — Vii p`n[ la noi, s[ vezi unde stau? — Ehe, nu! Mul\umesc! Ai s[ dai de b[ut. +tiu eu... Da’ ce crezi, numai tu ai voie s[ te ]nsori? Alt[dat[! +i disp[ru dup[ col\.

4 Or. Kurgan, 26 septembrie

Drag[ Mihai! S[ nu te miri c[ ]\i scriu ruse=te, dar Ghena spune c[ dac[ scrim ]ntr-o limb[ str[in[ se poate ]nt`mpla ca scrisorile nici s[ nu mai '

P.S. Dup[ ce i-am citit scrisoarea =i lui Ghena, el a ]nceput s[ r`d[, cic[ asta-i trebuie, s[ se mai pupe =i cu b[rba\i. A=a-i el vesel. L..

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

ajung[. De la scrisoarea unde \i-am spus de s[rmana mama nu am mai avut cum s[ scriu, m-am preg[tit de examene, dar n-am reu=it, nu mi-a ajuns o jum[tate de not[. Dar Ghena spune c[ nu-i nimic, o s[ intru, dar femeile prea ]nv[\ate sunt periculoase... Ani=oara-i s[n[toas[, umbl[ la =coal[, aici se ]nva\[ numai ruse=te. Primul secretar de la raionul Pobeda a f[cut a=a c[ noi primim pensie. Dar pensia o d[m toat[ tiotei Anfisa, ea ne hr[ne=te =i ne \ine ]n casa ei. Noi cu Ghenadie, drag[ frate, am hot[r`t s[ ne c[s[torim la anul, c`nd am s[ ]mplinesc eu =aptesprezece, c`t a mai r[mas? Dar p`n[ atunci avem camera noastr[, iar Ani=oara st[ cu tiotea Anfisa ]n alt[ camer[. Ghenocica lucreaz[ o zi =i o noapte, iar dou[ zile =i dou[ nop\i st[ acas[, a=a-i ]n armata lui. El zice c[ o s[ facem o nunt[ mare, poate are s[ fac[ a=a ca s[ vii =i tu. Dar pe noi s[ nu ne a=tep\i, chiar dac[ are s[ fie voie, ce s[ c[ut[m acolo? El zice c[ to\i care pleac[ de aici se ]ntorc iar. Nu-i mai bine s[ r[m`nem de bun[ voie? Ghena este foarte atent, mi-a cump[rat =i mie =i Ani=oarei c`te o pereche de pantofi, repede are s[ ne ia =i paltoane. El zice c[ de la anul nou o s[ putem primi pachete cu lucruri =i chiar bani prin mandat, dac[ are s[ fie a=a am s[-\i scriu ce s[ ne trimi\i. Aici abia se cose=te secara =i ov[sul, noaptea se ]nt`mpl[ s[ mai pice bruma, dar se poate tr[i bine. Ghena zice c[ de tata nu =tie nimic, dar are s[ se intereseze, m[car c[-i du=man al poporului. Ce s[-\i mai scriu? Da, am fost de dou[ ori la cimitir, la mama =i la Tinca, dar e foarte departe =i m[ cam tem. Dac[ ai s[ ne scrii, s[ pui pe adres[ pentru Nikiforova Lena, a=a-i numele de familie al lui Ghenadie =i al meu. +i dac[ po\i, scrie =i tu ruse=te. +i tiotea Anfisa =i Ghena se sup[r[ dac[ vorbim cu Ani=oara pe-a nostr[. A=tept[m s[ ne scrii =i tu. Te s[rut[m cu drag Lena, Ana =i Ghenadie.

'

CAPITOLUL XXIV

1

AURELIU BUSUIOC

Nu-i un mare secret, =tiu to\i cine \ine p`rghiile puterii ]n \ara asta. Partidul cu ideologia, organiza\ia cu care am at`ta de furc[ (f[r[ s[ =tiu de ce) — cu restul. C`t ar fi de influent Mo\oca acolo sus unde se ]nv`rte =i c`t ar \ine la mine (de=i =tiu prea bine c[ m[ p[streaz[ sub arip[ ]n m[sura ]n care poate scoate din mine tot ce-i lipse=te lui), p`n[ =i el ridic[ din umeri c`nd e vorba s[ intervin[ ]n favoarea a doi copii nevinova\i prin=i ]n gheara MGB-ului, sau cum s-o mai fi chem`nd acum. Un singur principiu pare s[ guverneze societatea ]n care am nimerit: denun\[ primul! Sau denun\[ ca s[ nu fii denun\at. +i toarn[-i pe to\i, oricine-\i vine la m`n[! Toarn[-l pentru c[ a tu=it la o adunare solemn[, toarn[-l pentru c[ a tras apa tocmai c`nd vorbea tovar[=ul Molotov la radio sau c[ s-a pi=at la r[d[cina unui mesteac[n, copacul na\ional al marelui popor... +i iat[-m[, dup[ toate nenorocirile ce s-au ab[tut asupra mea, la r[scrucea r[scrucilor: ori =treangul de g`t, ori... Ori ce?... Cine-mi poate oferi o =ans[ c`t de m[runt[ ca s[ scot cele dou[ copile, cu mintea lor crud[, cu naiva lor ]ncredere ]n primul ]nt`lnit din pr[pastia ]n care se pr[bu=esc? Pun pe balan\[ soarta lor =i principiile mele, ah, ce mai salt[ a gol talerul meu! Vorba lui Dostoievski cu lacrima unui copil =i pre\ul ei... Dac[ pot salva copilele cu pre\ul onoarei, al con=tiin\ei, al vie\ii mele, s[ m[ mai ]ndoiesc oare c[ trebuie, sunt obligat s[ pl[tesc ' acest pre\?...

+tiind cu cine am a face, ]n\eleg c[ =i pre\ul acesta poate s[ nu fie acceptat, dar ce-ar fi via\a mea de mai departe dac[ nu a= ]ncerca s[-l pl[tesc? Iat[ con\inutul aproape stenografic al convorbirii telefonice dintre mine =i Mi=a. Mihail Afanasievici. — Alo, cu Mihail Afanasievici, v[ rog. — Ei? — Mihail Afanasievici, sunt eu, Olt... — +tiu. |i-a mai murit cineva? (Aici i-a= fi putut r[spunde ferm: con=tiin\a.) — A= vrea, Mihail Afanasievici... — +tiu, ai vrea s[ ne ]nt`lnim. A=a vor to\i p`n[ la urm[... Dar poate c[ nu vreau eu! — ... — Ei, ce-ai luat ap[ ]n gur[? — M-am hot[r`t, =ti\i... Sunt gata s[ semnez ceea ce mi-a\i cerut... — De unde telefonezi? — Dintr-o cabin[... pe strad[... — Bine... +i nu \ipa... Mai caut[-m[ o dat[ peste dou[zeci de minute...

— Mihail Afanasievici? — El. Cam t`rziu te-ai trezit. Dar bine c[ \i-au venit min\ile la cap. Ascult[ atent. Nim[nui nici un cuv`nt. Nici c[\eaua ceea a ta s[ nu =tie. Azi sear[, la orele dou[zeci =i dou[ fix, la cap[tul liniei de tramvai dinspre bariera Sculenilor. +tii ma=ina, Opelul cela? — O =tiu. — Pe desear[! Budi zdorov...

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Cred c[ pentru prima oar[ ]n lume ar fi putut vedea oamenii un semen de-al lor rug`ndu-se lui Dumnezeu s[-l ajute a deveni tic[los. S[-l ajute la ]ncheerea unui pact cu diavolul...

Din fericire, Elvira nu-i acas[. La p[rin\i, se ]ntoarce doar m`ine. Nu cred c[ a= fi putut-o min\i. („C[\eaua“, mizerabilul!) Pentru orice '!

eventualitate ]i las un bile\el c[ revin dup[ miezul nop\ii. Biata fat[, dac[ ar =ti la ce m-am hot[r`t... Nu prea =tiu ce se petrece ]n capul meu, dar simt nevoia nebun[ s[ iau cu mine un topor... Dar atunci cum ar r[m`ne cu Ani=oara? Cu Lenu\a? Cu Elvira?... Ah, oare pactiz`nd cu diavolul, po\i ajunge ]nger?...

AURELIU BUSUIOC

Aici se sf`r=esc ]nsemn[rile din caietul t`n[rului Mihai Olteanu.

'"

CAPITOLUL XXV Epilog sau, mai precis, c`teva l[muriri asupra celor citite

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Am intrat ]n posesia caietului, adic[ a celor dou[ caiete cusute ]mpreun[, apar\in`nd lui Mihai Olteanu ]n toamna anului 1991, dup[ ce o bun[ parte din provincia Basarabia a devenit statul independent =i suveran Republica Moldova. Pe valul de euforie aproape general[, elibera\i de spaimele care i-au obligat at`ta amar de ani s[-=i pun[ lac[t la gur[, numero=i cet[\eni au t[b[r`t pe biata pres[, devenit[ =i ea liber[, cu tot soiul de amintiri, relat[ri =i, de multe ori, fantezii, de-\i venea la un moment dat s[ te ]ntrebi: cu at`\ia disiden\i cum de n-am dobor`t balaurul comunismului cu cel pu\in zece-dou[zeci de ani mai devreme? Cum se =tie prea bine cine apuc[ primul pr[jina, eram destul de rezervat ]n a ]nghi\i tot ce mi se servea („dom’le, eu ]\i dau subiectul, dumneata f[-l roman, nuvel[ etc...“), dar b[tr`nica ce mi-a b[tut la u=[ ]ntr-o dup[ amiaz[ de noiembrie mi s-a p[rut dintru bun ]nceput ca f[c`nd parte din alt[ categorie de vizitatori. I-am dat la prima vedere vreo optzeci de ani, de=i nu avea dec`t pu\in peste =aizeci =i cu toate acestea pe chipul ei se mai puteau distinge semnele unei trecute frumuse\i clasice. Teama c[ aparen\ele pot fi totu=i ]n=el[toare mi-a disp[rut de ]ndat[ ce-a ]nceput s[ vorbeasc[. — M[ numesc Elvira Olteanu, nu este numele meu din buletin, dar nici vina mea c[ nu-l port oficial. V-am adus un caiet ]n care acum aproape patruzeci de ani so\ul meu sau, mai precis, cel ce n-a ajuns s[-mi fie so\ de drept, Mihai Olteanu, pe atunci ziarist, a f[cut unele ]nsemn[ri. El a fost ucis de securitate, de=i versiunea '# oficial[ a fost sinucidere...

AURELIU BUSUIOC

N-a stat s[ fac[ fasoanele obi=nuite c`nd i-am propus o cafea, iar felul ]n care ducea ce=cu\a la gur[, =i felul ]n care sorbea b[utura erau suficient dovada unei educa\ii alese, posibil =i a unei origini, cum ar fi spus bol=evicii, „nes[n[toase“... — P`n[ de cur`nd nici vorb[ de o reabilitare, adic[ recunoa=terea unui omor, nu a unei sinucideri, fapt care ar permite cel pu\in o slujb[ religioas[ la morm`ntul lui, dar nici acum nu se prea g[sesc amatori s[ se ocupe de cazul acesta. Mare lucru, au fost nimicite at`tea milioane, s[-\i mai ba\i capul cu unul singur!... Ceea ce vreau s[ v[ rog: citi\i caietul. At`t. +i dac[ o s[ g[si\i de cuviin\[... De fapt, citi\i-l mai ]nt`i... S-a ridicat s[ plece. Eram contrariat: asemenea vizitatori se nimeresc unul la zece mii! Nici tu autobiografie bogat roman\at[, nici tu rug[min\i imposibile... — Doamna Olteanu (a tres[rit, probabil nu auzea prea des acest apelativ), nu mi-a\i spus nimic de dumneavoastr[... S-a a=ezat pe scaun din nou. — Da, sigur... Ar trebui s[ v[ las adresa: c`nd ve\i fi citit, poate trimite\i pe cineva s[ m[ anun\e. Nu v[ sup[ra\i, nu m[ prea \in picioarele =i un drum ]n plus... Iat-o, adresa. C`t prive=te ceea ce m[ ]ntreba\i, adic[ despre mine... Mihai a notat totul ]n caiet. Ceea ce n-a putut nota... Dup[... dup[ a=a-zisa lui sinucidere... Eram t`n[r[, eram ]ndr[gostit[... +i desperat[. }ntr-un cuv`nt, a doua zi dup[ ]nmorm`ntarea t`n[rului Olteanu ea, mireasa lui v[duv[, a ]nt`mpinat la ie=irea din minister un =tab securist =i i-a aruncat ]n fa\a =i a=a ciupit[ de v[rsat un borc[na= cu vitriol. A fost judecat[ „]n familie“ =i internat[ ]ntr-un ospiciu-]nchisoare unde =i-a tr[it, dac[ se poate spune a=a, dou[zeci de ani de via\[. Eliberat[ ca „inofensiv[“, a umblat pe la judec[\i timp de trei ani s[-=i recapete locuin\a doar ca s[ poat[ recupera caietul bine tencuit ]ntr-o ni=[ sub pervaz. At`t. Prins ]n numeroase probleme mai mult sau mai pu\in s`c`itoare, am ajuns s[ citesc acest caiet doar peste vreo dou[ luni =i imediat dup[ lectura care mi-a luat o noapte (spre ru=inea mea: parc[ n-a= fi putut s[ g[sesc noaptea aceea mai devreme?), am b[tut la u=a '$ cu num[rul =apte de la adresa l[sat[.

Nu mi-a deschis nimeni. }n schimb s-au cr[pat alte vreo dou[ u=i prin vecini ca s[ aflu c[ venisem la doamna Elvira la numai cinci zile de la ]nmorm`ntarea ei. De la bun ]nceput am g[sit de datoria mea s[ aduc acest document la cuno=tin\a public[. Cu alte cuvinte, s[-l editez. Dar pentru asemenea lucru aveam nevoie de asentimentul mo=tenitorilor de drept ai autorului. F[r[ s[ intru ]n am[nunte, voi spune c[ am cheltuit timp =i energie destule... ca s[ nu aflu nimic. Familia Oprea ]n regiunea Kurgan putea fi g[sit[, =i pe jum[tate =tears[, doar pe dou[ morminte: unul ]n centrul raional Pobeda, altul ]n ora=ul capital[ de gubernie. Cu ajutorul unui coleg din acel ora= am dat totu=i de o urm[, dar... poate-ar fi fost mai bine s[ n-o aflu: adresa unui colonel-pensionar cu numele Nichiforov Ghenadie. Iat[ r[spunsul (]n traducere), primit de la cel care pe vremuri sucise min\ile unei copile orfane =i naive: Cet[\ene B. La scrisoarea ta r[spund c[ persoanele de care te interesezi au plecat din via\a mea ]n lume, pentru c[ nu po\i face oameni sovietici din du=mani ai norodului. Din toat[ inima n[d[jduiesc c[ au pierit undeva sub un gard. +i vou[, care a\i distrus a=a Uniune minunat[, v[ doresc la fel. Colonel (r) ]n armatele de paz[ =i escort[ G.V.Nichiforov

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

Investiga\iile ]n cealalt[ direc\ie s-au dovedit a fi mai fructuoase. Interes`ndu-m[ la ziari=tii mai ]n v`rst[ dac[ ]l mai \in minte pe Mihai Olteanu, am f[cut o descoperire uluitoare: l-am g[sit pe redactorul binevoitor Nicolae Mo\oca! +i cum l-am g[sit! De prin ‘54-55 s-a consacrat literelor =i este destul de cunoscut ca poet (sl[bu\!) ascuns ]n dosul pseudonimului N. Munteanu, participant nelipsit la toate adun[rile, sindrofiile =i alte manifest[ri pur scriitorice=ti, unde mai vesele=te lumea cu naivele lui stihuri ocazionale, reu=ind chiar =i ]n anii ace=tia de criz[ s[ scoat[ carte dup[ carte. (Datorit[ v`rstei sale cvasimatusalemice — nu prea certat de critic[...) '%

Cum ]l cunosc de o sut[ de ani (ce-i drept, dup[ =efia lui), l-am luat direct: — Nea Nicolae, ]\i spune ceva numele Mihai Olteanu? S-a ]ntunecat pe-o clip[, apoi mi-a z`mbit prietenos: — Dac[ ]\i trebuie tare, m[ rog: de nu era el, nu era poetul Munteanu. Era un =ef de partid Mo\oca, =i amu to\i v[ =tergea\i picioarele de d`nsul. Da’ a=a, c`nd s-a sp`nzurat, mi-a stricat =i mie cariera politic[. Cei de la KGB ziceau c[-i =pion, iar eu l-am ajutat. Numai c[ nu mai era el nici un =pion, era un om cultural, ar fi ie=it dintr-]nsul un gazetar prima-nt`i. Om nec[jit... S[ =tii c[ n-am nici o ciud[ c[ din cauza lui am ajuns scriitor! Avea un r`s ]ntr-adev[r molipsitor. +i un limbaj pe care nu l-ar fi putut ]ndrepta nici o sut[ din legendarele lui carne\ele ]n care-=i nota desele descoperiri lexicale.

AURELIU BUSUIOC

Datorit[ str[daniilor unui prieten magistrat, am \inut ]n m`n[ =i dosarul penal deschis la descoperirea cadavrului sinuciga=ului ]ntr-o p[durice de la marginea ora=ului, ]n apropierea barierei Sculenilor. Con\inea dou[ foi: procesul-verbal =i certificatul medicului legist. }n procesul verbal se putea citi o fraz[ ciudat[: „Scrisoarea cu chem[rile antisovietice g[sit[ asupra sinuciga=ului a fost expediat[ la expertiza grafologic[“, dar nici urm[ de copie a scrisorii sau concluziei grafologilor. Certificatul medicului legist era =i el c`t se poate de concis: „moarte prin asfixiere, urmare a strangul[rii“ =i „echimozele de pe bra\e =i antebra\e urmare a loviturilor de la crengile copacului ]n care s-a urcat“. Dosarul fusese deschis la 3 noiembrie 1953. Clasat la 4 noiembrie 1953.

'&

Mai departe trebuia s[ urmeze uitarea. P.S. Dac[ dup[ apari\ia acestei c[r\i se vor descoperi unul sau mai mul\i mo=tenitori ai lui Mihai A. Olteanu, sunt gata s[-i repun ]n drepturile legale f[r[ vreo preten\ie b[neasc[ sau de alt[ natur[.

CAPITOLUL I ................................................................ 7 CAPITOLUL II ............................................................. 24 CAPITOLUL III ............................................................ 34 CAPITOLUL IV ............................................................ 42 CAPITOLUL V ............................................................. 51 CAPITOLUL VI ............................................................ 61 CAPITOLUL VII ........................................................... 69 CAPITOLUL VIII .......................................................... 75 CAPITOLUL IX ............................................................ 82 CAPITOLUL X ............................................................. 91 CAPITOLUL XI ............................................................ 99 CAPITOLUL XII .......................................................... 108 CAPITOLUL XIII ......................................................... 117 CAPITOLUL XIV ......................................................... 126 CAPITOLUL XV .......................................................... 138 CAPITOLUL XVI ......................................................... 140 CAPITOLUL XVII ........................................................ 148 CAPITOLUL XVIII ........................................................ 154 CAPITOLUL XIX ......................................................... 162 CAPITOLUL XX .......................................................... 169 CAPITOLUL XXI ......................................................... 176 CAPITOLUL XXII ........................................................ 180 CAPITOLUL XXIII ........................................................ 186 CAPITOLUL XXIV ....................................................... 192 CAPITOLUL XXV ........................................................ 195

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL

CUPRINS

''

AURELIU BUSUIOC

AURELIU BUSUIOC

PACTIZ~ND CU DIAVOLUL



Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu; Corector: Raisa Co=codan Redactor tehnic: Tatiana Covali Ap[rut: 1999. Format: 60x841/16. Coli tipar: 11.63. Coli editoriale: 11.22. Grupul Editorial LITERA, str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Tiparul executat sub comanda nr. 6965 Concernul PRESA, str. Vlaicu P`rc[lab, nr. 45 MD 2012, Chi=in[u, Republica Moldova