Arta Paleolitica [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE ARTE “GEORGE ENESCU” IAŞI FACULTATEA DE ARTE PLASTICE, DECORATIVE ŞI DESIGN SECŢIA CONSERVARE-RESTAURARE

PICTURA PALEOLITICĂ

Student: Dominte Elena Loredana

Dintotdeauna omul a fost fascinat de propria-i evoluție, iar timpurile străvechi, ascunse cunoștintei lui, au stârnit mereu controverse și curiozități greu satisfăcute. Înclinațiile către frumos ale primilor oameni sunt manifestate în direcții multiple dar cred că cea mai sugestivă exprimare artistică rămâne pictura realizată pe pereții peșterilor și grotelor de către triburile ce s-au perindat de-a lungul veacurilor. Pictura rupestră apare in faza magdaleniană, mult mai târziu decât sculptura, dar și mai târziu decât primele semne "estetice", inconștiente ale omului primitiv, care iși face debutul timid prin incizii și desene pe pereții peșterilor. Am numit aceste prime afirmări ale omului în legatură cu exprimarea prin prisma sensibilului "inconștiente" deoarece ele nu se nasc din rațiunea frumosului ci din dorința de a explica necunoscutul, din dorința de cunoaștere. Ne intrebăm cum a fost posibilă conservarea incontestabilă a acestor valori artistice, istorice si arheologice; multe din peșterile ce au fost descoperite nu aveau nici o cale de acces, acestea fiind acoperite intenționat de către cei care odată le-au locuit, sau din cauza alunecărilor de teren. Dar tot aceste alunecări au făcut posibilă aflarea lor. Datorită mediului steril și lipsei contactului cu aerul, umiditatea, lumina sau cu orice impuritate din atmosferă, pigmenții s-au păstrat vii, iar pictura clară și sugestivă. Astfel fiind acoperite mii de ani, aceste "biserici" ancestrale ne pot ajuta să decodificăm o mare parte din imaginea omului paleolitic.

După o statistică din 1994 Europa număra peste 300 de peșteri si grote, din care 150 se găsesc în Franța, 125 în Spania, 3 în Portugalia, 21 în Italia, 1 în Romania și 1 în fosta Iugoslavie, doua în Germania și doua în Rusia.

2

Una din cele mai cunoscute dar si signifiante peșteri de acest gen este Altamira, despre care Pablo Picasso afirma: "După Altamira totul este decadență". Situată în apropierea orașului Santillana del Mar din regiunea Cantabria, Spania, Altamira, a iscat in vârtejul timpului nenumărate reacții controversate care au ridicat multe semne de intrebare. Descoperirea acestei peșteri ridică omul paleolitic de la stadiul de vânător la cel de creator al frumosului, executor al unei arte complexe. În 1869 în urma unei alunecări de teren, se descoperă intrarea în peștera Altamira, după mai bine de 13.000 de ani. Deși peștera era des frecventată de către vânători pe post de ascunzătoare, aceștia nu și-au dat seama de vechimea acesteia și nici de importantele picturi străvechi ce amintesc de lumi demult apuse. Incepând cu anul 1875, peștera este cercetată pentru descoperirea unor posibile vestigii istorice străvechi, dar nici în timpul acestor cercetări minuțioase, îndreptate asupra solului, nu este observat minunatul tavan al peșterii. Însă în 1879 acesta va fi observat de către fiica de 5 ani a celui ce studia peștera deja de 4 ani. Aceasta, însoțindu-și tatăl în peșteră observă fascinată "vacile" de pe tavanul acesteia, însă uimirea fetiței nu fu nici pe departe la fel de puternică pe cât o simți tatăl ei, nobilul Marcelino Sanz de Sautuola. În urma studiilor efectuate, dar și după multe controverse, se stabilește că operele aparțin mai mulțor artiști, posibil unei comunități întregi și că s-ar integra perfect in perioada 11.000 și 19.000 de ani.

3

Altamira poartă cu mândrie numele de Capela Sixtină a Preistoriei, pe toti cei 274 de metri ai peșterii se pot observa clar, desene ce păstrează încă din prospețimea pensulei artiștilor. Turme de căprioare, bizoni, cai si mistreți, mamuți și reni dar și palme umane (cu posibilă significație simbolistică), se scaldă în culori naturale, în ocruri calde, mangan, hematit, păstrate fără cusur datorită izolării extrem de avantajoase a peșterii. Formele stâncilor, adânciturile, proeminențele sunt folosite pentru a evidența mai bine volumul, umbrele, naturalețea picturilor. Ni se înfățișează o a treia lume a volumelor.

Aici apare pentru prima dată problema organizării spațiului pictural în funcție de dimensiunile reale ale animalelor reprezentate, dar și grija încadrării adecvate a unui personaj în raport cu celălalt. Proporțiile sunt respectate uimitor, impresionând dealtfel și realizarea desenului într-o formă realistă, în cărbune. Cu toate că simțurile estetice își fac simțite prezența stăruitor, putem observa totuși, datorită staticității figurilor, că scopul acestor picturi a fost altul decât cel artistic. Un alt izvor de cunoaștere nu mai puțin important este și peștera Lascaux. În 1942 un grup de patru tineri descoperă o peșteră care uimește prin picturile și gravurile ce decorează pereții. Henri Breuil, abatele Bouyssonie și doctor Cheynier sunt primii care estimează că picturile ar data din jurul anilor 15.000 și deasemeni sunt primii care s-au grăbit să facă expertiza noii descoperiri. 4

Peștera de la Lascoux cuprinde picturi, gravuri, reliefuri de animale și o singură reprezentare umană. Arta ce se găsește în această peșteră poate fi denumită artă parietală după suportul pe care a fost lucrată și asemeni Altamirei surprinde o spectaculoasă manifestare artistică. Aici surprindem trei teme fundamentale: reprezentări antropomorfe, abstracte și zoomorfe. Se poate observa intenția de a uni un spațiu pictural sub aceeași compoziție, aici remarcându-se scena de vânătoare de pe un perete, iar pe un alt perete turma de reni observată de la distanță. Se observă efecte cromatice fine, trecerea de la o culoare la alta, puterea de a forma ansambluri pictuale coerente. Policromia este esențială în compoziția picturală unde trebuie observată și dispunerea compozițiilor pe particularitățile pereților. Putem menționa aici dispunerea într-o ordine a scenelor: Sala taurilor, Galeria principală, Pasajul lateral, Camera felinelor și Camera omului mort.

5

O a treia minune a lumii paleolitice este și peștera Chauvet. Descoperită abia în 1994 aceasta conține cea mai veche pictură parietală din lume. Este situată aproape de Vallon-Pont-d,Arc în sudul Franței. Descoperirea sa a scos la iveală una dintre cele mai extinse galerii de artă ale paleoliticului, cred că le putem numi astfel. Picturile sunt foarte abil executate, cu toate că sunt foarte vechi. Analizate la lupă, se observă o linie continuă, neîntreruptă, de o precizie uimitoare, găsindu-se ici colo mici lacune cauzate de vreme.

Se evidențiază un bivol și doi rinoceri care, după analizele de rigoare se estimează că ar fi fost executate acum 31.000 de ani. Au fost dealtfel înregistrate sute de animale, reprezentând cel puțin 13 specii diferite, printre care și o parte care nu au mai fost găsite nici într-o altă peșteră, fiind de mult dispărute cum ar căprioare gigante. Predomină însă animalele obișnuite cum ar fi: cai, vite, reni, dar și animale de pradă și păsări: lei, pantere, urși, bufnițe, rinoceri și hiene.

6

Nu putem să nu rămânem impresionați de acuratețea liniilor dar și de exactitatea cu care s-a lucrat acum 31.000 de ani pe pereții peșterii Chauvet. De aici putem observa că omul, încă de la începuturile cunoașterii a simțit nevoia de exprimare spirituală. Ne punem problema dacă se poate discuta de o tehnică a artei paleolitice. Cercetătorii susțin că este vorba despre o tehnică chiar variată și bine stăpânită de cei ce o foloseau. Pentru desen erau folosite cărbunele, creta și lutul ars, întotdeauna desenul fiind de atlă culoare decât era suportul. Apoi când se ajungea la etapa inciziilor, acestea se executau cu ajutorul dălților, acest procedeu ajutând la fixarea desenului în piatră. Despre pigmenți putem spune că erau oarecum variați folosindu-se: culorile de pământ, cărbunele, argila colorate cu roșu și galben, minereurile de fier, negru, brun închis și deschis. Acestea erau mai întâi preparate cu grăsime animală, albuș de ou, sucuri de plante, sânge sau alți solvenți, apoi întinse pe suprafața conturată anterior de obicei uniform, dar în unele cazuri cu variații de nuanțare. La început se întindea culoarea cu degetul, apoi se descoperă penelul sub forma unui smoc aspru de păr. Cercetătorii susțin că nu poate fi vorba de artă ci de acțiuni spontane, neconștientizate, dar noi putem observa adevărate capodopere pe zidurile peșterilor vechi de peste 31.000. Că cei care le-au creat erau conștienți sau nu de forma frumosului ce lua naștere din mâinile lor nu cred că vom afla niciodată cu adevărat. Singurul lucru de care putem fi siguri este că noi am purtat si vom purta mereu dorința de a ne exprima frumosul spiritual, chiar dacă uneori apare într-o formă naivă.

7