Anton Holban [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE LITERE ŞCOALA DOCTORALĂ

Rezumatul tezei de doctorat cu titlul

AUTENTICITATE ŞI PSIHOLOGISM ÎN OPERA LUI ANTON HOLBAN

Conducător ştiinŃific: Prof. univ. dr. ION SIMUł Doctorand: OANA DRAIA

Oradea 2009

1

CUPRINS

Argument ...............................................................................................................................1 I. O operă în umbra vieŃii .......................................................................................................5 II. Autenticitate şi psihologism .............................................................................................11 III. Romanescul holbanian ....................................................................................................26 1. Romanul ca exerciŃiu de (auto)cunoaştere ............................................................26 1.1. Demonul incertitudinii ............................................................................27 1.2. Polifonia geloziei ....................................................................................44 1.3. Farmecul unei „psihologii interesante”...................................................63 2. Romanele obiective ...............................................................................................85 2.1. Un adolescent necenzurat .......................................................................85 2.2. Fauna dăscălimii ...................................................................................102 IV. VirtuŃile fragmentului ...................................................................................................118 1. PreferinŃa scriitorului pentru proza scurtă ...........................................................118 2. Universul fragmentelor ...................................... .................................................121 2.1. Obsesia torturantă a unei iubiri .............................................................122 2.2. Eros şi thanatos ....................................................................................139 2.3. Escapade sentimentale ..........................................................................152 2.4. Târgul copilăriei şi alte toposuri ...........................................................156 2.5. ExperienŃa profesorală ..........................................................................162 2.6. Muzica - un modus vivendi ...................................................................165 2.7. Universul domestic ................................................................................167 3. Proza scurtă - un puzzle narativ ...........................................................................171 V. Încercări dramatice ..........................................................................................................174 1. Un „crâmpei de viaŃă” ..........................................................................................177 2. Scene conjugale ....................................................................................................195 VI. Concluzii ........................................................................................................................208 Bibliografie ....................................................................................................................227

2

AUTENTICITATE ŞI PSIHOLOGISM ÎN OPERA LUI ANTON HOLBAN

Scopul cercetării. În literatura română, Anton Holban reprezintă un punct de reper, cu atât mai mult cu cât se încadrează unei perioade în care creaŃia literar-artistică se remarcă prin valori integrabile spiritului creativ european. Alături de Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu – reprezentanŃi redutabili ai noilor tendinŃe, care se impuneau în spaŃiul literaturii, sub îndrumarea lui Eugen Lovinescu, Anton Holban contribuie la dezvoltarea prozei româneşti interbelice. Chiar dacă activitatea scriitorului a fost întreruptă de moartea timpurie, opera a rămas o dovadă vie a talentului său pus în slujba valenŃelor modernismului. Demersul analitic întreprins în realizarea lucrării de faŃă propune în centrul atenŃiei două dimensiuni fundamentale ale operei holbaniene: autenticitatea şi psihologismul. Caracteristici majore ale noii direcŃii literare, acestea şi-au găsit reprezentări diferite în operele scriitorilor, dar scopul cercetării noastre a fost acela de a evidenŃia trăsăturile specifice ale autenticităŃii şi psihologismului în scrierile lui Anton Holban. Analizând fiecare text literar, am urmărit atât mecanismele şi efectele celor două deziderate, cât şi metamorfozele acestora pe parcursul devenirii artistice a autorului. Conturarea demersului s-a realizat prin atingerea următoarelor obiective: sensurile obiectivităŃii şi subiectivităŃii holbaniene (în special discrepanŃa dintre Romanul lui Mirel şi Parada dascălilor şi cele trei romane de analiză O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana Jocurile, Daniei); caracteristicile şi evoluŃia personajului principal masculin, ipostazele feminităŃii, rolul personajelor secundare; analiza marilor obsesii şi pasiuni holbaniene – iubirea, gelozia, moartea, muzica sau călătoriile, proiecŃia acestora în universul literar; studierea modalităŃilor de construcŃie a textului narativ, reliefarea pregnanŃei „staticului”, a lipsei acŃiunii exterioare în favoarea celei interioare, trăsăturile discursului preocupat de sondarea interiorităŃii fiinŃei.

3

Actualitatea temei. Revenirea asupra vieŃii şi operei lui Anton Holban nu poate fi de prisos atâta timp cât avem convingerea că mai e ceva de spus. Dovadă stau aprecierile unui critic de marcă precum Nicolae Manolescu (Istoria critică a literaturii române), atenŃia acordată de Gheorghe Glodeanu (Anton Holban sau „transcrierea” biografiei în operă), publicarea ediŃiei de Opere sub îngrijirea Elenei Beram sau reeditarea unei noi antologii – ConversaŃii cu o moartă – cu o consistentă prefaŃă de Marius Chivu, ca să amintim doar câteva exemple majore din ultimii ani de revizitare şi reevaluare a operei scriitorului. Principii şi metode de cercetare. Lucrarea îşi propune abordarea operei literare a lui Anton Holban din perspectiva autenticităŃii şi psihologismului. Analiza scrierilor de început, cât şi a celor de maturitate, abordarea metodei comparatiste au evidenŃiat dinamica acestor coordonate pe parcursul devenirii artistice a autorului. Având ca obiect al observaŃiei o literatură scrisă sub auspiciile psihologismului nu puteam evita abordarea psihologică. Din acest punct de vedere, investigaŃia iniŃială s-a oprit asupra unor nume sonore în cultura europeană în general şi în cea românească în special: Freud, Jung sau Bergson, pe de o parte, Marcel Proust şi André Gide, pe de altă parte, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu şi Eugen Lovinescu. Am avut în vedere în mod special influenŃa scriitorului francez Marcel Proust, pentru că în critica literară s-a vorbit adesea de proustianismul lui Anton Holban. În consideraŃiile asupra autenticităŃii nu puteam evita permanenta paralelă cu viaŃa scriitorului. Este o certitudine faptul că experienŃa trăită direct de scriitor este sursa primordială pentru metamorfozarea artistică. Determinarea dimensiunii autentice, în sensul stabilirii exacte a preluărilor din realitate, se poate izbi oricând de anumite limite. Dar intenŃia noastră nici nu a fost aceea de a delimita strict elementul autentic, trăit, de ceea ce înseamnă elaborare literar-estetică. Analiza a urmărit formele de manifestare a autenticităŃii în opera literară. Extraordinara disponibilitate a scriitorului de a se observa pe sine cu scopul cunoaşterii în profunzime, angajează un proces alambicat, chinuitor. Textul holbanian este subordonat acestui proces, ale cărui consecinŃe le-am descoperit la nivelul cuvintelor, frazării, structurii şi compoziŃiei operei. Demersul întreprins de narator se pliază metodei cazuistice. Studiul nostru a mobilizat abordarea tipologică, sistemică, dar şi o viziune critică. Nu am omis carenŃele regăsite în scrierile de început, dar am întrevăzut trăsăturile caracteristice, care îl vor defini pe Holban ca scriitor original între confraŃii de condei. Am urmărit modalităŃile de alcătuire a textului propriu-zis, dar şi a personajelor, cu precădere a celor principale – el şi ea. În cazul acestora am remarcat că autorul foloseşte uneori tehnica perechilor contrastante, ceea ce ne-a determinat să recurgem la comparaŃie. 4

Pentru înŃelegerea viziunii despre literatură a scriitorului, a principiilor şi spiritului său, am pornit cercetarea de la lectura Pseudojurnalului şi a Testamentului literar, scrieri valoroase în primul rând prin natura lor confesivă. InvestigaŃia s-a fundamentat pe viziunea proprie, ca şi pe studierea unor lucrări de referinŃă precum: Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidităŃii, Silvia Udrea, Anton Holban sau interogaŃia ca destin, Mariana Vartic, Anton Holban şi personajul ca actor, Mihai Mangiulea, Introducere în opera lui Anton Holban, Nicolae Florescu, DivagaŃiuni cu Anton Holban, Gheorghe Glodeanu, Anton Holban sau „transcrierea” biografiei în operă. Instrumentarul bibliografic abordat cuprinde volumele de psihologie, eseistică sau filosofie, care pun în centrul atenŃiei lumea interioară a individului, cărŃi de critică şi istorie literară care includ capitole despre Anton Holban sau urmăresc fenomenul literar interbelic în complexitatea lui, dezvăluind trăsăturile caracteristice. Dintre acestea amintim doar câteva pe care le-am găsit extrem de folositoare: Théodule Ribot, Logica sentimentelor, Jung, Puterea sufletului, Roland Barthes, Romanul scriiturii, Al. Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Dana Dumitriu, Ambasadorii sau

despre

realismul

psihologic, Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc

interbelic, Gheorghe Lăzărescu, Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică, Liviu Petrescu, Realitate şi romanesc, Dumitru Micu, În căutarea autenticităŃii, Perpessicius, 12 prozatori interbelici, Iulian Băicuş, Dublul Narcis etc. Ipoteza. Anton Holban reprezintă o parte a literaturii române interbelice care nu poate fi ignorată. Aşa cum apreciază şi Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române, cultura sa, activitatea literară şi cea publicistică, îl recomandă ca punct de reper, „unul din cei mai de seamă prozatori moderni,”1 scriitor important în canonul modernismului interbelic. Opera lui Holban alcătuieşte dosarul unei existenŃe. Mult mai intens ca la alŃi scriitori, viaŃa lui, cu ce a avut mai specific, mai substanŃial, s-a metamorfozat în ficŃiune. Elementul autobiografic a fost proiectat pe hârtie suferind prefacerile unui spirit problematizant, analitic, introspectiv. Primatul vieŃii, ca punct de pornire autentic, se diluează în fluxul analizei psihologice, al cunoaşterii „trupului sufletesc”. Confesiunea izvorâtă din străfundul unui suflet şi a unei conştiinŃe urmăreşte scopul cunoaşterii sinelui. În acest demers impresionează destinul suferinŃei în luciditate, vocaŃia nefericirii, descompunerea în durere. Acestea se dovedesc a fi experienŃe nevindecabile, căci cunoaşterea absolută se refuză în permanenŃă, eroul simŃindu-şi acut şi chinuitor limitele.

1

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008, pag. 747

5

Caracterul inovator al cercetării. Studiul contribuie la îmbogăŃirea perspectivelor de interpretare a operei unuia dintre reprezentanŃii importanŃi ai ionicului românesc. Am încercat să scoatem în lumină unele aspecte pe care critica literară le-a tratat incidental sau le-a ignorat. Analizând şi scrierile considerate minore – piesele de teatru, romanele obiective sau proza scurtă –, am descoperit un univers complex şi unitar purtând pecetea unui stil şi a unei viziuni, care, aşa cum poate e firesc, nu ating de fiecare dată aceeaşi înălŃime artistică.

I. O operă în umbra vieŃii este primul capitol al lucrării, unde am făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor coordonate biografice ale scriitorului, accentuând pregnanŃa acestora în opera literară.

II. Autenticitate şi psihologism Anton Holban se încadrează unei generaŃii, sau, mai bine spus, unei tendinŃe de reevaluare a lumii interioare a individului, cu ecouri adânci în fenomenul literar al epocii. Punctul iniŃial al cercetării l-a constituit tocmai urmărirea acestui fenomen, cu impactul lui predilect asupra prozei şi, în mod special, asupra romanului. Pe lângă referirile făcute pe parcurs, la începutul tezei am urmărit impactul şi formele de manifestare ale autenticităŃii şi psihologismului, care marchează noua direcŃie a spiritului creativ în secolul al XX-lea, cu aplicaŃie pe universul scrierilor lui Anton Holban. Noile teorii ale filosofiei, ca şi noile descoperiri ale psihologiei aduc în prim planul atenŃiei interioritatea fiinŃei – domeniul conştiinŃei, al inconştientului, al memoriei, al psihicului uman. Scriitorii, la rândul lor, încearcă să pătrundă cât mai adânc în structurile psihicului, atraşi fiind de adevărurile esenŃiale pe care acesta le ascunde. ObservaŃia nu se mai îndreaptă spre exterior, spre altul, ci spre interior, spre propriul eu, care devine „materia” la îndemână, sursă autentică de revelare a unor adevăruri absolute. Semnificativă este experienŃa directă şi impactul ei asupra lumii interioare a individului. Astfel, se vor contura, în accepŃiune proprie perioadei, cele două noŃiuni: autenticitate şi psihologism. De-a lungul timpului, termenii au fost analizaŃi, explicaŃi, s-au propus unele cuvinte sau sintagme considerate mai potrivite, au provocat polemici, demonstrând impactul şi semnificaŃiile lor bogate. Abordate de mari scriitori precum Marcel Proust, James Joyce, Virginia Woolf, Henry James sau André Gide, autenticitatea şi psihologismul nu vor rămâne străine nici de scriitorii noştri interbelici. Camil Petrescu, Anton Holban sau Hortensia Papadat-Bengescu sunt reprezentanŃi de marcă ai modernismului românesc, care au transpus în operele lor

6

caracteristicile noului discurs narativ. Dintre scriitorii străini, influenŃa majoră în spaŃiul literaturii noastre a avut-o Marcel Proust. Anton Holban şi-a mărturisit adesea aprecierea pentru opera marelui scriitor, recunoscând atât similitudinile (de ordin structural-creativ, biografic, temperamental), care pot permite o paralelă, cât şi diferenŃierile (căci fiecare porneşte de la propria lui experienŃă şi are propriul său stil). Vorbind despre proustianismul lui Holban nu vorbim de o imitaŃie facilă, de preluări lipsite de valoare şi originalitate, ci, pur şi simplu, de unele asemănări de viziune şi de sensibilitate artistică. Disponibilitatea lui Anton Holban pentru autenticitate şi analiză psihologică se întrevede încă de la prima sa încercare literară – piesa Oameni feluriŃi, culminând în operele de maturitate artistică – romanele O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana, Jocurile Daniei sau câteva proze scurte, considerate mici capodopere: Icoane la mormântul Irinei, Obsesia unei moarte, ConversaŃii cu o moartă, HalucinaŃii, Chinuri, Bunica se pregăteşte să moară. Naratorul holbanian este un alter ego al autorului, de aceea putem spune că întreaga lui viaŃă se regăseşte în operă. Dar faptul trăit este doar o sursă supusă metamorfozării artistice, prin intermedierea talentului, condiŃie sine qua non a creatorului de artă. Vorbindu-se despre autenticitate s-a pus problema sincerităŃii totale sau a spontaneităŃii, dar copierea realităŃii nu poate produce literatură. Critica literară a susŃinut adesea faptul că simpla înregistrare a unor trăiri şi redarea lor spontană, neprelucrată nu pot avea veleităŃile unui act artistic. Un lector atent şi avizat găseşte în opera lui Anton Holban, de exemplu, anumite „trucuri”, tehnici narative prin care autorul induce şi accentuează impresia de autenticitate, cum ar fi: inserŃia unor fragmente de jurnal, observaŃiile naratorului, care se adresează uneori direct cititorului, elemente metatextuale, folosirea unor nume proprii preluate din realitate, fragmentarismul. În romanul Jocurile Daniei, de exemplu, întâlnim elemente care susŃin autenticitatea relatărilor: „Un dar al ei: un toc rezervor. Cu tocul ei scriu aceste însemnări, care o privesc atât de aproape.” Această afirmaŃie face legătura între ficŃiune şi realitate, conducând totodată şi spre ideea prozei autobiografice. Altădată naratorul ne prezintă eroina ca fiind preluată din realitate: „Şi dacă mai târziu va citi Dania aceste rânduri, nu se va recunoaşte. Îşi va aduce aminte de întâmplări, dar va socoti că nu interpretez exact. Este obicinuită ca oglinda s-o arate frumos [...] Va protesta de la titlu, căci ar prefera: simfonie, farmece, pietre preŃioase, mătase. Adică ceva scump şi artificial.[...] Să priveşti clar în sufletul ei! Dania e obicinuită cu jocurile de lumini şi umbre... Mă consolez: sunt portrete făcute de pictori celebri, în care eroinele n-au vrut să se recunoască.” Demersul psihologic holbanian se bazează pe o înclinaŃie structurală a scriitorului, pe formaŃia sa intelectuală şi pe spiritul lucid. Întoarcerea spre interiorul fiinŃei umane, 7

caracteristică romanului modern al secolului XX, presupune luciditate. Psihologismul, analiza stărilor interioare nu se poate realiza fără prezenŃa unei lucidităŃi neobosite, care, la rândul ei, implică o mare capacitate de observaŃie. Aceasta constituie unul dintre atuurile scriitorului Holban. AscuŃitul său simŃ al observaŃiei se manifestă la nivel caracterologic, aşa cum se întâmplă cu precădere în Parada dascălilor, dar şi când urmăreşte procesele interioare ale protagoniştilor. Punând fiecare gest, gând sau vorbă sub lupa observaŃiei, eroul holbanian trăieşte o scindare interioară în cel observat-analizat şi cel care observă-analizează. Paradoxal, scopul este acela al unei finalităŃi unitare, în sensul că cele două entităŃi, descinse din aceeaşi persoană, aspiră la o unitate perfectă, adică la o cunoaştere absolută. Doar prin aceasta, fiinŃa, care îşi caută esenŃa, ar ajunge la împăcarea cu sine. La nivelul structurii textului, acest lucru presupune monolog – element caracteristic romanului modern. În opera lui Anton Holban iubirea, cu derivatul său, gelozia, sunt două dintre temele majore. Psihologismul scriitorului s-ar putea raporta la un soi de intelectualizare a emoŃiei, în sensul încercării de a urmări, de a traduce o stare prin intermediul intelectului şi al disponibilităŃilor psihicului. Iubirea este un sentiment mult prea complex, cu atât mai complex pentru omul problematic modern, ca să poată fi restrâns la explicaŃii de ordin raŃional sau psihologic. De aici şi zbaterea naratorului-personaj, care refuză să trăiască în afara încercării de a accede la adevărurile esenŃiale ale fiinŃei. Noul roman de analiză, prin toate caracteristicile sale, mută accentul de pe „dinamic”, pe „static” (folosind formulările lui Holban), de pe exterior, pe interior. Trama propriu-zisă îşi pierde valoarea, în favoarea sondării interiorităŃii fiinŃei. Sunt puse în scenă personaje problematice, care nu pot face abstracŃie de aspectele majore ale existenŃei. Astfel, ele îşi pierd, cel mai adesea, conturul fizic clar şi interesează în primul rând ca psihologie, ca imagine lăuntrică sau ca identitate ideatică.

III. Romanescul holbanian 1. Romanul ca exerciŃiu de autocunoaştere Cu O moarte care nu dovedeşte nimic Anton Holban deschide seria celor trei romane de analiză psihologică. Sursa autobiografică este relaŃia scriitorului cu Nicoleta Ionescu, despre care Holban aminteşte adesea în mărturisirile sale. Romanul urmăreşte povestea lui Sandu şi a Irinei. Trama este una firavă, spiritul analitic dizolvând acŃiunea. Personajul masculin îşi mărturiseşte şi, totodată, îşi analizează trăirile, gesturile, atitudinile. Sandu funcŃionează ca un caleidoscop întors asupra lui însuşi. În acest sens este sugestiv faptul că,

8

iniŃial, romanul s-a intitulat Între oglinzi paralele. Personajul feminin este unul absent; pe Irina o cunoaştem doar prin intermediul lui Sandu. De altfel, şi celelalte personaje secundare se configurează doar prin discursul personajului-narator. Analizând acest aspect al naraŃiunii, Călin Teutişan vorbeşte de o „poetică a absenŃei”. Dar trebuie subliniat faptul că nu putem vorbi de omniscienŃa naratorului, căci punctul lui de vedere este unul limitat. Atât naratorul, cât şi cititorul, se confruntă cu incertitudini, cu aspecte care rămân neclare până la sfârşitul romanului (şi ne referim aici, în special, la adevărul sufletesc al Irinei). Ceea ce declanşează anamneza şi (auto)analiza personajului principal este întreruperea sosirii scrisorilor din Ńară, de la Irina. Aflat la Paris, Sandu rememorează momentele petrecute cu Irina, punându-şi, inevitabil, amprenta subiectivă asupra celor trecute. „Între un trecut inventat şi un viitor necunoscut, impecabila memorie sentimentală reconstituie de fapt o dramă: a incompatibilităŃii dintre vis – formă a ascezei – şi «subsumare» – formă a participării.”1 Toate trăirile sunt înregistrate cu o luciditate exacerbată astfel încât opera capătă aspectul unui document psihologic. „Discursul romanesc desfăşoară o dureroasă încercare de a numi substanŃa trăirii, care se resoarbe şi se dizolvă însă prin nestatornice emoŃii; o încercare de a conferi duratei coerenŃă şi stabilitate, dar existenŃa ei se năruie continuu ca un castel de nisip.”2 Rememorarea echivalează cu încercarea de a-şi cunoaşte iubita în absenŃa ei concretă, pentru a înŃelege de ce nu-i mai răspunde la scrisori. Demersul său este zadarnic, căci conturarea clară a „trupului sufletesc” se refuză. Dominat de instinctul analizei, naratorul nu poate renunŃa şi recurge la introducerea unor fragmente de jurnal. Pe lângă dorinŃa de a accede la adevăr, formula diaristică contribuie la dimensiunea autentică a operei. Textul romanului este fragmentat în formă şi în conŃinut. Discursul confesiv este uneori întrerupt de reflexii pe diferite teme obsedante pentru personaj, ca şi pentru scriitor: moartea, viaŃa, natura, arta. La moarte se gândeşte Sandu, dar şi Irina, doar că o fac într-un mod diferit: el – meditativ, filosofic, ea – pragmatic, ca la o ultimă şi singură scăpare din relaŃia cu Sandu. În naraŃiunea holbaniană, punctele de suspensie frecvente demonstrează existenŃa unui subtext. Interpretarea, analiza rămân fără sfârşit. Personajul trăieşte în propriul său labirint – un labirint al stărilor sufleteşti. PoziŃia constantă a protagonistului este între două stări, incapabil să se ancoreze total şi definitiv într-una singură. El nu poate accepta gândul că ar fi 1

Aurel Sasu, în De la N. Filimon la G. Călinescu; Studii de sociologie a romanului românesc, Studiu introductiv de Paul Cornea, Bucureşti, Ed. Minerva, 1982, pag. 255 2 Alina Pamfil, SpaŃialitate şi temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, Cluj-Napoca, Ed. Dacopress, 1993, pag. 132

9

prins definitiv într-o relaŃie, anulându-şi astfel iluzia că ar putea trăi asemeni unui veritabil Don Juan. În acelaşi timp, continuând relaŃia cu Irina, îşi satisface nevoia imperioasă de a fi admirat şi de a domina. În plus, supunerea Irinei îi oferă o amăgitoare situaŃie de mare cuceritor. Deşi el însuşi nu are certitudinea faptului că o iubeşte pe Irina, aceste trebuinŃe ale ego-ului său îl determină să se umilească, să recurgă la scenarii false (plânge, ameninŃă că se va omorî) pentru a avea convingerea că Irina este acelaşi „aluat moale” căruia îi putea da orice formă după bunul lui plac. Scindarea eului între cel care acŃionează şi cel care se analizează este marcantă în aceste secvenŃe. În timp ce exclamă cu o voce dezolată – „O să mă omor!” –, reflectă sincer: „Asta desigur, n-o voi face!”. Dedublarea este o stare caracteristică eroului problematic holbanian. Tertipurile artificiale la care recurge îi trădează laşitatea şi constituie o variantă disperată de manipulare. Când este sigur că îşi îndeplinise scopul meschin, că locul lui în sufletul Irinei este acelaşi, pleacă liniştit înapoi la Paris, lăsându-se sustras de alte preocupări şi eventual de o altă femeie. Semnificativ este faptul că „Irina cedează afectiv, nu şi moral, căci refuză să-şi părăsească soŃul.”1 „Aluatul moale” îi scapă printre degete, iar Sandu este asemeni unui Pygmalion ratat.2 AspiraŃia spre cunoaşterea absolută este utopică, omul nu poate avea acces la ea. Dramatismul rezultă tocmai din faptul că eroul proiectează această aspiraŃie într-o paradigmă existenŃială. Spre sfârşitul romanului îl găsim pe Sandu implicat într-o altă relaŃie, care nu face decât să repete scenariul celeilalte; noua parteneră, Colette, nu pare a fi decât o altă Irina. Dacă personajul masculin se încadrează constant aceloraşi tipare fundamentale, cel feminin recurge la un gest care deschide larg posibilităŃile de interpretare. Dacă moartea Irinei a fost o sinucidere, superioritatea lui Sandu păleşte în faŃa gestului ei: „În sfârşit înŃelegeam. Nu mai era nici o îndoială asupra bietei nenorocite. Toate interpretările mele asupra uşurinŃei ei au fost false [...] Acum înŃelegeam totul. A fost convinsă că-mi este de prisos şi dispăruse. Şi, supremă abnegaŃie, preferase să-mi pară uşuratecă, numai să n-am remuşcări [...] bineînŃeles, nu se putuse jertfi fără ezitări, dar la urmă învinsese [...] Aşa mică, a fost în stare de un gest mare!” Din instinctul său interogativ, eroul emite însă şi ipoteza unui simplu accident: „Poate a lunecat.” Finalul deschis se înscrie crezului scriitorului că opera literară nu trebuie să se încheie odată cu ultimul rând, ci să continue în conştiinŃa şi imaginaŃia cititorului. Totodată, acesta este o proiecŃie simbolică a psihologismului holbanian – un

1

Călin Teutişan, în DicŃionar analitic de opere literare româneşti, coord. Ion Pop, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2001, pag. 209 2 Cf. Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidităŃii, Ed. Albatros, Iaşi, 1927, pag. 116

10

proces analitic în care rezultantele se ramifică mereu, iar adevărul unic, absolut doar atrage, tentează, dar niciodată nu se oferă. Cu al doilea roman din „trilogia” sa, autorul conturează o altă tipologie feminină, al cărei prototip este Maria Dumitrescu, soŃia scriitorului. Ioana, cea care dă şi titlul romanului, este o femeie cu personalitate, inteligentă, capabilă să-şi susŃină punctul de vedere, cu un fond potrivit pentru ca Sandu să îşi manifeste preocupările lui „educative”. Dar asupra ei Sandu nu mai are aceeaşi putere ca în cazul Irinei. „Ioana constituie o frumoasă excepŃie şi în acelaşi timp punctul culminant al puterii sale de creaŃie. Spre deosebire de năpăstuita şi [...] strivita Irină [...] sau de inconsistenta Dania, Ioana este o creaŃie sigură şi viguroasă, una din singurele femei care trăiesc realmente în literatura lui Anton Holban şi altminteri decât un pretext sau un punct de confruntare a ideilor autorului.”1 Povestea celor doi se consumă în Balcic, localitate de la malul mării care l-a fermecat pe scriitor. LocaŃia nu este întâmplătoare, căci marea devine o proiecŃie, un simbol pentru zbuciumul interior al protagonistului. În plus, atmosfera locului dă contur menajului IoanaSandu, făcându-l mai real, mai autentic. Romanul Ioana se construieşte în jurul încercării de a reînvia o relaŃie imposibilă şi, în acelaşi timp, necesară pentru ambii parteneri. După ce nestatornicul Sandu îşi aruncase iubita în braŃele altuia, regretele se transformă într-o obsesie. O vrea pe Ioana înapoi, dar împăcarea lor nu face decât să dea iarăşi prilejul frământărilor, interogaŃiilor şi, până la urmă, suferinŃei. Explorarea trecutului iubitei sale lângă Celălalt devine principalul factor eroziv al liniştii şi al confortului cuplului refăcut. Sub imperiul geloziei, preocuparea principală a eroului se centrează pe dorinŃa-nevoie de a şti şi de a înŃelege cu exactitate tot ce s-a petrecut între cei doi. Încercarea de a recrea o realitate în sensul său total, absolut, antrenează un spirit analitic exacerbat şi, totodată, devorant. În ceea ce priveşte aflarea Adevărului, procesul psihologic la care îşi supune iubita, ca şi pe sine însuşi, se dovedeşte unul steril. Analiza nu face decât să deschidă perspective care deschid alte perspective, după sistemul păpuşii ruseşti. La multiplicarea şi relativizarea elucidării contribuie şi instinctul lui Sandu de a scormoni permanent, dar şi mărturisirile Ioanei, uneori contradictorii. Drama eroilor se regăseşte exprimată în rândurile operei: Sandu şi Ioana sunt „doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt şi totuşi se chinuiesc”. Între cei doi este o continuă acuzare mutuală: stăpânit de gelozie, Sandu o acuză că l-a înşelat („îmi dau seama că nu voi ierta-o niciodată, că chinul va fi etern”), Ioana îl învinovăŃeşte că nu a iubit-o,

1

Alexandru George, La sfârşitul lecturii, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, pag. 131

11

determinând-o să-şi caute alinare în altă parte („exclamaŃia Ioanei, «nu m-ai iubit», nu o voi putea rezolva niciodată”). S-a spus despre Ioana că ar fi un alter ego feminin al lui Sandu. Într-adevăr, nici ei nu-i lipseşte orgoliul de a avea dreptate şi nu ezită să-şi concentreze energia în lupta psihologică alimentată şi susŃinută excesiv de iubitul ei. Cu atât mai accentuat şi aprig este demersul psihologic în romanul Ioana. În romanul Ioana trecutul macină prezentul şi implicit viitorul. Pentru Sandu, Ioana se ipostazia pe rând în trădătoare şi nefericită. Astfel în sufletul lui alternau sentimente contradictorii – de la umilinŃă şi răzbunare, până la milă şi afecŃiune. Simfonia stărilor sufleteşti cuprinde la eroul holbanian note foarte nuanŃate. Pus în această situaŃie, personajulscriitor se confruntă cu dificultăŃile scrisului, cu limitele expresiei raportate la trăirea autentică: „Şi ce reduse sunt mijloacele noastre de exprimare faŃă de stările sufleteşti.” AspiraŃia scriitorului este de a exprima inexprimabilul şi de a(-şi) explica inexplicabilul. Naratorul-scriitor este în situaŃia similară. Ca reprezentant de bază al noii literaturi a secolului XX, Anton Holban introduce în opera sa elemente de metaroman. „Mai mult decât în O moarte care nu dovedeşte nimic, Sandu este acum înfăŃişat în postura de scriitor. De data aceasta apare la el clar formulată conştiinŃa scrisului [...]”1 Proiectându-se în această ipostază, îşi pune unele întrebări legate de condiŃia sa, dar se transpune oarecum şi în situaŃia cititorului care simte nevoia unor explicaŃii: „De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experienŃele lui intime ca să le dea în vileag şi să aştepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un Ńipăt către oameni ca să mă consoleze şi să mă vindece.” Vindecare pentru crisparea sufletului şi a minŃii eroului holbanian nu există; el nu poate vieŃui în afara interogaŃiei şi a disecŃiei fenomenelor psihologice. Pornind tot de la o experienŃă autentică (relaŃia scriitorului cu Lydia Manolovici, o evreică atrăgătoare şi înstărită), ultimul roman al lui Anton Holban, Jocurile Daniei, urmăreşte sinuoasele legături ce se stabilesc între două suflete fundamental asimetrice. Din roman, ca şi din realitate, se conturează o feminitate imprevizibilă, timidă, având totodată îndrăzneli surprinzătoare. Dând dovadă de o psihologie „interesantă”, cum subliniază autorul însuşi, eroina romanului, Dania, reuşeşte să-i acapareze toată atenŃia. Din dorinŃa de a o cunoaşte în profunzime şi de a reliefa o psihologie autentică, naratorul încearcă să creeze o imagine cât mai completă a femeii iubite, romanul devenind „o confesiune-portret”2. Tipic

1 2

Gheorghe Glodeanu, op. cit., pag. 112 Dumitru Micu, În căutarea autenticităŃii, vol. II, Ed. Minerva, Bucureşti, 1994, pag. 69

12

pentru proza de analiză, ca şi pentru scriitorul Anton Holban, accentul cade pe portretul interior şi nu pe caracterizarea fizică. DiferenŃele dintre Sandu şi Dania (de vârstă, religie, situaŃie materială, preocupări, dar şi diferenŃe temperamentale, de implicare afectivă) facilitează un demers analitic stufos. Prin atitudinile succesive, contrare şi contrariante ale femeii, protagonistul trăieşte şi de această dată chinul de a nu putea accede la esenŃele sufleteşti ale iubitei; el nu se poate mulŃumi cu o cunoaştere superficială. Pe el realitatea îl afectează în măsura în care nu poate pătrunde sensul ei profund. În timp ce el „o trăia” intens, gândindu-se la ea în fiecare clipă, punându-şi întrebări şi transformând totul în obsesie („obsedat în această măsură de o păpuşă”) , pentru ea existenŃa lui era fantomatică, uitându-l adesea pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. De cele mai multe ori Dania părea că trăieşte într-o lume a ei, ruptă de realitatea concretă: „Dania trăieşte într-o lume abstractă, inaccesibilă şi realitatea o deziluzionează” „Felul ei fals de a duce viaŃa”, lipsa ei de realitate, cărŃile care au făcut „ravagii” asupra ei ne fac să remarcăm la eroina romanului un soi de bovarism. Probabil de aici şi comportamentul ei fluctuant. Dania îi părea lui Sandu când superficială, când profundă, lipsită de curiozităŃi sau foarte informată, ingenuă sau versată, excesiv de sentimentală sau indiferentă. La această imagine a Daniei a contribuit şi educaŃia primită şi situaŃia ei materială. „Toată familia ei se ocupă s-o facă cât mai elegantă, mai ispititoare”, iar el pare a fi doar „un om de rând”, ceea ce îi crea complexe. Banii pe care îi avea mereu la îndemână, avantajele de care beneficia induceau o stare de disconfort bărbatului. De multe ori, acesta se comporta artificial, reprimându-şi pornirile sincere şi naturale. EvanescenŃa perspectivelor unei apropieri adevărate este tot mai evidentă. Interesant în Jocurile Daniei este faptul că întreŃinerea legăturii celor doi iubiŃi se realizează prin intermediul telefonului. Acesta simbolizează absenŃa fizică, înŃeleasă ca o ruptură în armonia cuplului. Comunicarea prin telefon dă o proiecŃie artificială, lipsită de consistenŃă relaŃiei şi menŃine distanŃa permanentă în cuplu. Pe de altă parte, în situaŃia eroinei, telefonul oferă posibilitatea de a-şi întreŃine propria-i fantasmă, legată de cel la care avusese acces prin cărŃile lui şi apoi, parcă îl şi cunoscuse, iar în ceea ce priveşte eroul, telefonul facilitează imaginarul analitic şi interpretările, căci, aşa cum mărturiseşte chiar el, este „un om complicat, sau [...] încurcat”: „Nimic nu se rezolvă simplu. Pentru o chestiune neînsemnată am nesfârşite ezitări. Nu mă pricep să merg pe drumul drept, ocolesc. [...] multe artificii pentru cel mai mic gest. Nu mă pricep să limpezesc «da» sau «nu». Fac o paranteză, căci un gând nou s-a intercalat, totdeauna conŃinând în el un chin.” 13

Capricioasa Dania rămâne o enigmă pentru erou. Sandu descoperă treptat că lumile din care provin ei doi sunt atât de diferite încât o apropiere veritabilă nu s-ar putea realiza niciodată. DistanŃa dintre cei doi se menŃine constantă. Şi din acest roman străbate drama incomunicabilităŃii. Critica literară a observat că perechile holbaniene se confruntă cu o dramă a comunicării, „trăiesc dureros şi acut sentimentul imposibilităŃii de a simŃi în mod identic timpul, de a locui acelaşi moment, de a se întâlni în aceeaşi clipă”1. Este vorba de o lipsă a comunicării în sensul înŃelegerii şi armoniei. „Accentele tragice însoŃesc motivul incomunicării şi al singurătăŃii, care anunŃă inexorabil moartea.”2 Mai mult decât atât, credem că între personajul masculin şi cel feminin există o discrepanŃă la toate nivelurile – psihologic, afectiv, moral, dar şi în ceea ce priveşte concepŃia de viaŃă, principiile sau aspiraŃiile. BineînŃeles că cel care complică în general lucrurile este el – cel care nu poate trăi frumuseŃea unei clipe fără a se gândi la efemeritatea ei, cel care are un temperament oscilant, într-o continuă examinare, cel cu o nestăpânită înclinaŃie spre chin. Cazul Daniei este însă diferit de celelalte – feminitatea ei imprevizibilă, oscilantă îl dezarmează pe erou, care simte mai acut ca oricând incapacitatea de a pătrunde universul interior al iubitei. Drumul spre sufletul ei este unul cu adevărat labirintic. Am putea spune că lipsa dialogului din text, la un nivel simbolic, poate sugera tocmai lipsa comunicării. Interesantă în construirea personajelor feminine este maniera contrapunctică la care recurge scriitorul. Milly, cealaltă femeie din viaŃa eroului, se remarcă prin opoziŃia faŃă de Dania. ViaŃa ei marcată de suferinŃe, traiul umil, erau la polul opus vieŃii exuberante, lipsită de griji a Daniei. Milly rămâne lângă Sandu fără să poată avea vreo pretenŃie. Inteligentă, cu sufletul viu, trăieşte din plin bucuria noilor preocupări – cărŃile şi muzica. Din punct de vedere spiritual, nu ezităm să o considerăm superioară Daniei. Autenticismul la Holban nu include aspectele sociale, ci, în mod special, descifrarea lumii interioare a personajelor, sfera lor sufletească. Dar asta nu înseamnă că realitatea socială îi scapă. Ne-o dovedesc unele dintre articolele scriitorului, romanul Parada dascălilor sau aluziile subtile şi disparate regăsite în alte opere. În Jocurile Daniei, de exemplu,

prin cele două personaje feminine, naratorul infiltrează descrieri sumare, dar

sugestive, ale unor medii sociale.

1

Alina Pamfil, SpaŃialitate şi temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, Cluj-Napoca, Ed. Dacopress, 1993, pag. 143 2 Ion Vlad, ConvergenŃe, Ed. Dacia, Cluj, 1972, pag. 244

14

Deşi Holban construieşte romanul în jurul unui cuplu amoros, accentele lirice şi sentimentalismul lipsesc. Eroul său aspiră la o fiinŃare superioară; acea stare în care sufletele nu mai ascund nimic. Privirea în interiorul fiinŃei este la eroul lui Holban un instinct, pe care îl trăieşte ca pe o fascinaŃie irezistibilă sau o fatalitate, deşi observă cu luciditate că psihologismul acesta continuu îi dă o nelinişte transfigurantă. În ceea ce priveşte mărturisirea personală a partenerilor cuplului, în romanele lui Holban nu avem o simetrie. Romanele sunt doar ale lui Sandu, doar el (se) mărturiseşte. Însă efortul lui de a realiza o confesiune autentică întru esenŃe este dureroasă. Obiectivarea subiectivităŃii implică o dispersare epuizantă a fiinŃei. „Chinul” devine un laitmotiv în operele de analiză psihologică, o stare constantă a eroului problematic holbanian. În romanul Jocurile Daniei, naratorul compară chinul său cu „truda lui Tantal în infernul care se numeşte «viaŃa mea».” IntrospecŃia, memoria (de altă factură decât la Proust), sondarea interiorităŃii fiinŃei, sunt toate determinante ale „gustului pentru adevărul pur”, mărturisit de protagonistul romanului. Acesta se află într-un joc al ielelor – ideile pure care-l bântuie.

Hora lor

alcătuieşte un cerc închis şi astfel frământările şi căutările celui prins în vrajă sunt fără sfârşit. Două simboluri pot reprezenta structura romanelor lui Anton Holban: cercul (analiza orbiculară) şi abisul (sondarea abisală a sufletului şi a minŃii).

2. Romanele obiective Între Romanul lui Mirel şi Parada dascălilor, pe de o parte, şi O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana, Jocurile Daniei, pe de altă parte, există o diferenŃă evidentă în ceea ce priveşte valoarea literar-artistică, dar şi din punctul de vedere al tehnicii narative şi al viziunii auctoriale. Dacă în primele romane amintite scriitorul îşi îndreaptă atenŃia spre cei din jur, în celelalte observaŃia nu-i mai vizează pe CeilalŃi, naratorul-personaj devenind obiect şi subiect al analizei. De aceea am recurs la categorisirea obiectiv – subiectiv, dar într-un înŃeles specific, căci dimensiunea subiectivă este omniprezentă în fiinŃa creativă a scriitorului. Dorim a se înŃelege prin această obiectivare orientarea observaŃiei autorului spre lumea exterioară, chiar dacă, de multe ori, această observaŃie este una subiectivă. Romanul lui Mirel se construieşte în jurul adolescentului Mirel, personaj pe care l-am cunoscut, la vârsta copilăriei, în figura lui Coca din piesa Oameni feluriŃi. Mirel este prezentat în sânul familiei sale, autorul punând accent pe relaŃiile pe care acesta le stabileşte cu cei din jur. Eroul îşi conturează trăsăturile mai ales în raporturile cu ceilalŃi. Aşa cum a menŃionat şi

15

critica literară, adolescentul poartă în el „toate stigmatele vârstei. Personalitatea lui încă nu s-a format, e o nebuloasă de impulsuri contradictorii, de înduioşări şi cruzimi. Mirel se caută. Îl stăpâneşte nevoia de afirmare, deocamdată mai ales în ordine erotică.”1 Îşi îndrepta răutăŃile spre oricine din jurul său, chiar încearcă să-l detroneze „pe zeul tutelar al familiei, pe Tata, care până la Mirel fusese necontestat”, iar „în locul zeului abolit, adolescentul încearcă să instituie propriul său mit”2, când are unele scăpări de sentimentalism, îşi ascunde emoŃia în spatele unei vorbe aruncate aiurea sau a unui gest indiferent. În încercarea de a se impune şi de a impresiona în orice fel şi pe oricine, eroul manifestă o continuă agitaŃie, se controlează mereu, îşi anticipează acŃiunile şi vorbele. Două sunt direcŃiile principale spre care îşi îndreaptă energia: dorinŃa de afirmare erotică şi atacurile permanente la adresa unchiului său, Tololoi. Este interesant de urmărit conflictul dezvoltat între Mirel şi Tololoi – două psihologii şi temperamente diferite. Primul este energic, inteligent, cultivat, şiret, ironic, reprezentând principiul activ al atacurilor, al doilea este opusul său – potolit, lipsit de subtilitate, nepriceput la nuanŃe, placid, superficial, cu o atitudine mai degrabă pasivă în conflict. Datorită acestui contrast scenele dintre ei sunt deseori comice. Paradoxul constă în faptul că tocmai neimplicarea lui Tololoi, pasivitatea şi indiferenŃa sa par a fi cele mai bune arme împotriva atacurilor energice ale răutăciosului Mirel. În ceea ce priveşte dorinŃa de afirmare erotică, regăsim în Mirel un Don Juan ratat. Limitat de o timiditate paralizantă, el nu-şi poate satisface aspiraŃia de a fi un veritabil seducător. De altfel, starea nu este străină de ceilalŃi protagonişti holbanieni – Sandu sau Traian. În Romanul lui Mirel trei tipuri de femei intră în atenŃia eroului. Pe delicata Mary o admiră pentru surâsul ei blând şi cochet în acelaşi timp, prezenŃa ei fiind întotdeauna graŃioasă. PreŃuirea pentru Mary este însă una distantă, în timp ce pasiunea pentru servitoarea Ioana (nume care va da titlul celui de-al doilea roman de analiză psihologică) se manifestă în gesturi violente faŃă de femeie. Victima veritabilă este Lilli, de a cărei inocenŃă Mirel profită cu egoism şi laşitate. Naratorul urmăreşte latura psihologică a personajelor, reacŃiile interioare în diferite momente. Cel mai pregnant este cazul lui Lilli. Transformările prin care trece ea, sub impulsurile iubirii, sunt urmărite cu minuŃiozitate de narator, anticipând discursul narativ din scrierile de analiză psihologică.

Dând curs relaŃiei cu Lilli, personajul îşi satisface

„nevoia de tiranie” despre care vorbea Eugen Lovinescu. FaŃă de ea avea posibilitatea să-şi manifeste superioritatea şi dorinŃa-nevoie de dominare. Acestea, ca şi nestatornicia într-o

1

Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1967, pag. 515 2 Silvia Udrea, Anton Holban sau interogaŃia ca destin, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983, pag. 62

16

relaŃie, sunt caracteristici comune eroilor lui Holban, indiferent ce nume poartă sau ce vârstă au. Opera este de mici dimensiuni şi nu acumulează multe fapte epice. AtracŃia autenticităŃii vizează la Anton Holban experienŃe autobiografice singulare, fragmente de viaŃă. Accentul cade pe caracterizarea personajelor, iar situaŃiile în care sunt puse ne ajută să le înŃelegem mai bine. Evenimentele se derulează încet; între două scene consecutive se interpun pagini întregi în care e observat un personaj, e povestită o întâmplare din trecut sau se dau explicaŃii în legătură cu un gest sau o vorbă. Octav ŞuluŃiu, care vedea la Anton Holban „un mare talent de romancier realist”, descoperă „un meşteşug dovedit, în embrion, cu prima sa operă, Romanul lui Mirel, roman de debut scris însă cu fermitate, fără şovăieli, deşi cu acelaşi dispreŃ faŃă de podoabele figurative ale stilisticii tradiŃionale.”1 Cu o privire îndreptată acum şi spre exterior, spre ceilalŃi, Anton Holban descrie totul cu un extraordinar simŃ al autenticităŃii şi al analizei. ObservaŃia de acum îl pregăteşte pentru psihologismul de mai târziu. În Parada dascălilor tehnica observaŃiei este şi mai pregnantă. Punctul de pornire este unul autentic. Romanul e rezultatul celor trei ani de profesorat la Liceul „Vasile Alecsandri” din GalaŃi. Aşa cum a remarcat critica literară, romanul nu este decât o galerie de portrete luate din mediul şcolii unde Anton Holban a predat limba franceză între 1928 şi 1931. După cum mărturiseşte scriitorul, „Parada dascălilor a ieşit tocmai din dezamăgirea, descoperind că totul nu se potriveşte cu idealul meu şi poate şi din naivitatea de a voi să schimb ceva.”2 Într-adevăr Anton Holban se simŃea singur între confraŃii limitaŃi, cu interese şi ambiŃii mărunte. Poate de aceea apare foarte puŃin ca personaj în roman. El este naratorul sau personajul reflector, care nu se implică în acŃiune, ci analizează şi redă ceea ce vede şi ştie. Apelând la ironie, sarcasm şi alcătuind portrete care nu sunt departe de caricatural, opera nu putea să nu atragă revolta celor care s-au regăsit printre personaje, chiar dacă autorul, precaut, face o notă la începutul romanului unde menŃionează: „Orice carte cu veleităŃi de creaŃie trebuie să pornească de la observaŃii necruŃătoare asupra ta sau asupra altora. Asta nu înseamnă să scoŃi fotografii. Aceste observaŃii le combini, le retuşezi, le gradezi după legi proprii pe care n-ai putea să le explici. Nu trebuie ca cineva să se recunoască în Parada dascălilor...” Cu un extraordinar simŃ al amănuntului semnificativ, Anton Holban reuşeşte să alcătuiască „oameni vii”, cum spunea el; urmăreşte ticurile verbale şi comportamentale,

1 2

Octav ŞuluŃiu, Scriitori şi cărŃi, Ed. Minerva, Bucureşti, 1974, pag. 240 Anton Holban, în „Manuscriptum”, 1976, nr. 23, anul VII, pag. 156

17

ironizează atitudinile care contravin menirii unui dascăl, redă dialoguri sugestive, face aluzii şi comparaŃii care induc comicul şi dovedesc subtil erudiŃia naratorului. Mai mult sau mai puŃin asemănători, prieteni sau rivali, cu ambiŃii mărunte sau orgolii nemăsurate, mai toŃi sunt profesori de circumstanŃă şi nu de vocaŃie. Inevitabil, ei sunt şi un rezultat al mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Atmosfera este amorŃită, paraliza(n)tă. Dinamismul, stimularea activităŃii intelectuale sau creativitatea nu se află printre obiectivele dascălilor. Ideea romanului susŃine faptul că influenŃa mediului asupra individului poate fi majoră. Prin prezentarea unor realităŃi în care cultura este înlocuită cu diletantismul, iar dreptatea cu tot felul de convenŃii compromiŃătoare, dimensiunea comică a romanului poate fi percepută în mod tragic. Ca personaj în roman, Anton Holban trăieşte cele mai dificile şi delicate momente când se confruntă cu nemulŃumirile elevilor, care înŃeleg mecanismele şcolii. Dirigintele asistă la o denaturare a sufletului micuŃilor elevi, la deziluzionarea lor profundă. InstituŃia care ar trebui să-i formeze într-un sens pozitiv, să le construiască un caracter frumos şi nobil, le răstoarnă pas cu pas toate credinŃele pure şi nevinovate. Entuziasmul din clasa întâi dispare treptat după constatările zilnice ale elevilor: dascăli care nu sunt destul de pregătiŃi sau cer lecŃia învăŃată pe de rost, alŃii vin plictisiŃi la ore, pun nota de trecere din oficiu sau se pretează la orice intervenŃie. Descrierile autorului nu se opresc doar la microuniversul şcolii, ci urmăresc şi evenimentele culturale la nivelul oraşului. O dovadă de semidoctism o constituie şi conferinŃele de la Ateneul Central. DiscuŃiile din cancelarie pe tema unui astfel de eveniment sunt încheiate cu observaŃia tranşantă, exclamată cu superbie de profesorul Borş: „Aşa, domnule! Să facem puŃină cultură! Românii sunt deştepŃi, dar au un mare defect: NU CITEŞTE!” Discursurile redate sunt pline de umor. Întâlnim în acest roman al scriitorului toate tipurile de comic. Finalul romanului este unul conclusiv. Frecventele întrebări retorice trădează frământarea interioară a scriitorului datorată rostului acestei lumi. Răzbate ideea spectacolului lumii şi durerea resemnată că încercarea de a schimba ceva ar fi inutilă şi caraghioasă. De această dată, scriitorul nu scrutează sufletele eroilor, iar observaŃia sa realistă are unele cusururi rezultate şi dintr-o incapacitate structurală, Anton Holban fiind un introvertit. Psihologismul nu este aici o modalitate tipică abordată de scriitor, ca în celelalte romane. Observator sagace, Anton Holban nu evită latura psihică şi morală a personajelor sale, dar instrumentarul artistic folosit în acest sens vizează mai mult alcătuirea de portrete decât analiza problematică a vieŃii interioare a individului, în maniera celor trei romane, O moarte 18

care nu dovedeşte nimic, Ioana, Jocurile Daniei. De aceea tonul este comic şi, de cele mai multe ori, degajat, lipsind tensiunea din celelalte romane.

IV. VirtuŃile fragmentului Anton Holban a crezut sincer în virtuŃile fragmentului, care oferă posibilitatea de „a-Ńi îndrepta toate puterile tale de iscodire spre un singur punct, fără să fii nevoit să combini mai multe puncte împreună, ca la roman.”1 PreferinŃa pentru proza scurtă, pentru care găseşte cel mai potrivit termenul „fragment”, o regăsim adesea exprimată în interviuri, articole sau în scrisorile către prietenii literaŃi. Pentru opŃiunea sa găsim mai multe elemente determinante. Unul ar consta în predispoziŃia scriitorului pentru descrierea fragmentară, în defavoarea construcŃiilor epice ample: „Personal nu sunt în stare să lungesc scenele. ObservaŃiile cele mai pline de sens le transcriu numai într-o singură pagină. Am frică de imagini, căci cred că o imagine escamotează adevărul, aplică false ornamente.”2 Anton Holban consideră că secretul unei creaŃii literare izbutite constă în concentrarea ideilor şi nu în diluarea lor. Ar mai fi dorinŃa imperioasă de a scrie după criteriile unei autenticităŃi cât mai veritabile, până la cele mai mici detalii. „«Fragmentul» e un instantaneu al interiorului sufletesc ce permite o developare, un blow-up, fapt ce ar permite o creştere a intensităŃii sentimentelor prin micşorarea timpilor de expunere. În urma acestor «flashuri» fotografice, realitatea ar fi cu mult mai autentică, prezentată cu ajutorul trucului neorealist al «cine-vérité»-lui.”3 În proza scurtă Holban îşi exersează din plin simŃul analitic şi mai ales în unele fragmente regăsim veleităŃile psihologismului din romanele de analiză. BineînŃeles, aceeaşi importanŃă capitală în procesul creativ o are elementul autobiografic – experienŃe, gânduri, frământări, oameni, toposuri, pasiuni. Am recurs la gruparea fragmentelor în funcŃie de aceste elemente catalizatoare. Unele au în centru obsesia unei singure femei, altele descriu simple legături sentimentale ocazionale, unele prezintă universul casnic al naratorului-autor sau amintiri din orăşelul copilăriei sale, altele sunt rezultate din experienŃa profesională a scriitorului.

1

Anton Holban, Testament literar, în Jocurile Daniei, Texte îngrijite şi adnotate de Nicolae Florescu, PostfaŃă de Mihai GafiŃa, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1971, pag. 25 2 Idem, ibidem, pag. 25 3 Iulian Băicuş, Dublul Narcis, Ed. UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2003, pag. 55, variantă afişată pe internet

19

Aşa cum a apreciat şi critica literară, titluri precum Icoane la mormântul Irinei, HalucinaŃii, Chinuri, Obsesia unei moarte sau ConversaŃii cu o moartă ne aduc în faŃă adevărate capodopere ale genului. Între fragmente regăsim opt naraŃiuni care se construiesc în jurul obsesiei torturante a unei iubiri. Este vorba despre Irina, cea care stă şi în centrul primului roman de analiză al scriitorului – O moarte care nu dovedeşte nimic. Personajul este proiecŃia literară a Nicoletei Ionescu, colega din facultate a scriitorului, iubita lui pentru aproximativ patru ani de zile. Surprinzătoare sunt unele pasaje din care străbat notele idilice. În Icoane la mormântul Irinei, prezentarea cuplului în cadrul naturii, în decorul unei case Ńărăneşti cu cerdac, unde se consumă nenumărate clipe de iubire, este plină de prospeŃime, amintind de descrierile romanticilor. ExplicaŃia pentru sinceritatea acelor clipe ar sta în „mediocritatea” lor de atunci, vibraŃia trecătoare a unor suflete mediocre, care nu pot menŃine o stare profundă şi intensă. Irina plecase, trăia lângă alt bărbat, dar obsesia lui pentru ce a fost continuă la nesfârşit. Ca în romanul Ioana, apropierile voluptoase ale ei cu celălalt îi macină gândurile şi imaginaŃia: „M-a torturat prima ei noapte cu celălalt. Şi, desigur, dintre noi trei, eu, care n-am fost acolo, ştiu cel mai bine, clipă cu clipă, ce s-a petrecut. Ei erau înlănŃuiŃi de emoŃii diferite, prea stângaci ca să se observe; eu de la distanŃă, cu imaginaŃia mea lucrând frenetic, reconstituiam.” Moartea Irinei nu modifică esenŃial frământările eroului, căci pentru el, oricum, ea devenise de mult imaterială, ca o „nimfă străvezie” pe care crezi că o vezi, dar la o privire mai atentă, devine transparentă şi se pierde. Îşi închipuie, într-un registru aproape delirant, înmormântarea fostei iubite şi apariŃia lui spectaculoasă, la miezul nopŃii, printre cei prezenŃi. Zbuciumările se continuă dincolo de starea de veghe, pe tărâmul oniricului. Scenele fantastice dau farmec deosebit fragmentului, accentuând dimensiunea obsesivă a trăirilor. Icoanele aduse la mormântul Irinei sunt tocmai sentimentele, amintirile, dar şi chinurile unei memorii vii, transfigurante. DorinŃa de a merge la mormântul Irinei constituie o altă sursă de surescitare a simŃurilor naratorului, un veritabil prilej pentru (auto)analiză şi astfel o sursă autentică prodigioasă pentru scrierile autorului. „…din viŃiul de a-mi prelungi chinurile şi a le complica, de a nu escamota un magnific prilej de suferinŃă”, amână mereu momentul plecării la cimitir. Gândul intens se transformă în obsesie, căreia îi corespund stări delirante. În Obsesia unei moarte, apariŃia miraculoasă la un colŃ de stradă a tramvaiului pe care scria „Bellu” îi provoacă stări halucinante: „Am avut impresia că toŃi oamenii de acolo, şi însuşi

20

scheletul vagonului, mă invită să urc. Treptele de lemn s-au înmuiat şi s-au încălzit, s-au agitat degete care-mi făceau semne. Zăpăcit, n-aveam curajul nici să urc, nici să cobor.” ConversaŃii cu o moartă surprinde vizita la mormântul iubitei de odinioară. Caracteristice şi sugestive pentru temperamentul eroului sunt gândurile care îl stăpânesc văzând că mormintele înconjurătoare aparŃin unor foste cadre din armată. Îşi aminteşte că în ultima perioadă a relaŃiei lor, Irina plecase în provincie, unde îşi petrecea mult timp cu ofiŃerii. Gelozia lui este transferată dincolo de moarte: „ai avansat în grad, reflectează bărbatul gelos, nu mai eşti studenta umilă şi boemă pe care am cunoscut-o odinioară. Stai la sindrofie, ca o cucoană veritabilă, cu grade superioare…” Comportamentul protagonistului-narator trădează incapacitatea sa „de a pune limite precise între real şi fantomatic”, după cum mărturiseşte chiar el. Regăsim în text pasaje de adresare directă, la persoana a doua, ca într-o veritabilă conversaŃie. Paradoxal, replicile celei de a doua persoane lipsesc (sau sunt doar imaginate), dialogul transfigurându-se într-o relatare unilaterală, într-un monolog expozitiv: „Ce noutăŃi să-Ńi mai dau? […] Că la concerte programul este aproape identic. La teatru numai piese neînsemnate. (Toalete sunt? mă întrebi.) Iarna se apropie…” Ciclul de povestiri dedicate Irinei Ńintesc la realizarea portretului femeii. Dar analistul se vede limitat. Cele trei ipostaze ale Irinei – îndrăgostită, trădătoare şi moartă – nu sunt suficiente pentru a înŃelege esenŃa fiinŃei ei. Eternul feminin rămâne un mister. Scriitorul vorbeşte din perspectiva prezentului, întors cu privirea spre trecut. Urmărind imperativul autenticităŃii, în Două feŃe ale aceluiaşi peisagiu autorul subliniază că întâmplările sunt reale şi nu contrafăcute, „poate pentru că a trecut atâta vreme, că nu mai găsesc nici un motiv să transform adevărul”. Cele opt naraŃiuni dedicate Irinei, ca de altfel întreaga operă holbaniană, vizează re-asamblarea unor experienŃe din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. Naratorul se plimbă în voie pe axa timpului, având certitudinea faptului împlinit. Pe principiul fluxului memoriei, o obsesie devine prilej pentru dezvăluirea altei obsesii. Dacă Marcel Proust străbate meandrele memoriei involuntare, Anton Holban determină voluntar memoria, reconstituirea lui fiind provocată, prin scormoniri în trecut cu implicarea unui analist fin, a unui psiholog tenace, care nu uită nimic, aşa cum mărturisea în romanul O moarte care nu dovedeşte nimic. Obsesia thanatică autentică a scriitorului constituie o altă temă majoră a operei lui, care îşi găseşte diferite forme de contaminare a textului narativ. În nuvela HalucinaŃii moartea se declanşează în cadrul şcolii, unde profesorul îşi antrenează elevii într-o discuŃie despre moarte, pe fondul propriilor lui gânduri, care îi provocau zbucium şi insomnii. Obsesia se

21

dezvoltă în imaginarea propriei înmormântări, „pusă în scenă cu o macabră voluptate.”1 Îşi imaginează cu minuŃiozitate reacŃiile, pozele cunoscuŃilor la aflarea veştii. Cea care ar trăi o suferinŃă profundă şi sinceră ar fi mama, al cărei plânset s-ar auzi „peste trebuinŃele programului”. Pasiunea pentru muzică ar fi singura pe care ar duce-o dincolo de moarte; într-un fel de testament, el vrea ca la căpătâiul său să se pună în mişcare patefonul. Ca într-o simfonie, sunetele de jale ale mamei s-ar suprapune sunetelor patefonului. Folosind tehnica elementelor contrastante, alături de fragmentele elegiace, naratorul introduce în descrierile imaginate o secvenŃă în care cortegiul funerar este oprit de un incident comic-grotesc de pe stradă unde sunt implicaŃi un automobil cu un „domn cu ifos”, un şofer care intrase într-un conflict aprig cu agentul de circulaŃie şi o căruŃă cu purcei care făceau un zgomot infernal. Revenind la realitatea imediată, naratorul introduce un element al existenŃei cotidiene, urmărind acelaşi pretext al morŃii. În noua lui locuinŃă moartea se desfăşura în apropierea lui: fiul proprietarului suferea de tuberculoză, iar lipsa banilor pentru tratament îl ipostazia într-un „candidat la moarte”. La Anton Holban inevitabila moarte viitoare este trăită anticipat în existenŃa zilnică, pentru că realitatea cotidiană este impregnată de semnele thanatosului. Mihai Mangiulea apelează la termenul „murire” pentru „actul îndreptării spre moarte”, spunând că „există pentru Anton Holban «aleşi» ai muririi, cei care reuşesc să îşi reflecte, competenŃi, în oglinda vieŃii gravitatea morŃii, aceia care se lasă «impregnaŃi» de ea, orânduindu-şi în umbra ei «toate gândurile».2 Sandu este categoric cel mai reprezentativ dintre aceşti „aleşi”. În povestirea Chinuri eroul este pus în situaŃia de a suporta moartea neaşteptată a soŃiei. Stând de veghe lângă corpul neînsufleŃit al soŃiei, trupul nemişcat al bărbatului ascunde activitatea intensă a sufletului şi a minŃii. Cititorul are acces la toate reflecŃiile protagonistului aflat sub „demonul” lucidităŃii. „Sunt perfect lucid”, mărturiseşte el, reproşându-şi incapacitatea de a fi complet pătruns de experienŃa prin care trece: „Alături moartea, misterul cel mai important, în umbra căruia ar trebui să ne orânduim toate gândurile, moartea desăvârşindu-se în tovărăşia mea, şi totuşi pe mine mă obsedează acum discuŃiile recente cu Paula…” Şi în alte opere apare ideea nimicniciei omului, a superficialităŃii lui în faŃa misterului morŃii. Gândurile lui se desfăşoară în raza umilă, mediocră, a existenŃei zilnice, ceea ce „e nu numai o profanare, dar şi pueril”. Aceasta până când un detaliu aparent

1

Al. Călinescu, în Scriitori români, Coordonare şi revizie ştiinŃifică de Mircea Zaciu în colaborare cu M. Papahagi şi A. Sasu, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pag. 263 2 Mihai Mangiulea, Introducere în opera lui Anton Holban, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, pag. 221-222

22

insignifiant răstoarnă situaŃia, descoperind imprevizibilul firii umane: văzând pantofii soŃiei aruncaŃi la întâmplare cu o zi înainte şi uitaŃi acolo, eroul conştientizează brusc ce i se întâmplă şi izbucneşte într-un urlet de durere. Cazul protagonistului Chinurilor, tipic, de altfel, pentru eroul holbanian, este acela al dedublării eului: cel observat şi cel care observă cu un ochi atent şi imparŃial, analiza purtând stigmatele obiectivităŃii. El este actor – singurul actor – pe propria-i scenă, unde devine şi spectator – singurul spectator, prin intermediul căruia cititorul are acces la conŃinutul dramei. În general personajul principal – acelaşi, cu foarte puŃine excepŃii – dă unitate prozei scurte. Ca într-un puzzle narativ, trăirile disparate întregesc imaginea acestuia, făcând-o mai complexă. ExperienŃa de viaŃă, în complexitatea ei – cu oameni, evenimente, locuri – este o prodigioasă sursă de inspiraŃie, metamorfozată în creaŃie literară. Am putea vorbi de romanul unei vieŃi. Gama diferită de situaŃii – gânduri obsesive, tandreŃe sau voluptate violentă, ataşamentul faŃă de mamă, transpunere fantastică, experienŃe profesionale, pasiune pentru muzică sau pentru o micuŃă pasăre, analiză psihologică – dovedeşte capacitatea scriitorului de a utiliza formule textuale variate. Autentic şi anticalofil, autorul nu se fereşte, de exemplu să folosească anumite cuvinte tari

chiar când e vorba de iubita lui decedată: „putrezirea

Irinei”, „hoit în prada viermilor”, „cadavru” etc. Acestea trădează şi teama organică rezultată din sentimentul acut al morŃii. Anton Holban se remarcă printr-un registru lingvistic variat în scrierile sale. Există o amprentă stilistică proprie, dar uneori vocea auctorială surprinde prin tonalitate sau accente şi parcă secvenŃa textuală iese din coordonatele obişnuite. În naraŃiunile lui Anton Holban întâlnim puŃin dialog, remarcându-se tentaŃia autenticităŃii totale, analiza psihologică, evidenŃierea prioritară a planului interior al personajului principal, în mod special.

V. Încercări dramatice Anton Holban a scris doar două piese de teatru, care nu au beneficiat de aprecierea criticii. Oameni feluriŃi este prima încercare literară a scriitorului, la vârsta de nouăsprezece ani. Piesa se inspiră din experienŃa familială a scriitorului, care trăieşte o copilărie dureroasă marcată de comportamentul violent, traumatizant al tatălui. Într-o mărturisire, Anton Holban nota că subiectul nu a avut pentru el foarte mare importanŃă, interesându-l, în mod special, să realizeze „câteva tipuri interesante, insistând asupra analizei psihologice.”1 Autenticitatea se

1

Anton Holban, Pseudojurnal, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pag. 227

23

regăseşte atât la nivelul întâmplărilor, cât şi la nivelul tipologiilor personajelor şi al trăirilor acestora. Accentul cade pe oscilaŃiile comportamentale ale lui Jean, capul familiei, provocate de firea lui imposibilă, dar şi de semnele tot mai acute ale unei boli de nervi. Atmosfera încordată este susŃinută de atitudinile lui contradictorii: e nervos, pentru ca apoi să cânte, înjură, ca apoi să regrete, are păreri opuse despre aceleaşi persoane, este excesiv de generos sau grandoman, pentru a-şi arăta apoi zgârcenia exagerată. La polul opus se află soŃia sa, Ortansa, femeie blândă şi răbdătoare, încercând să suporte viaŃa chinuită lângă soŃul ei. „Aşa a fost să fie!”, afirmă ea, cu o atitudine de resemnare. Dramatismul situaŃiei ei este accentuat de sentimentul singurătăŃii. Alături de soŃ nu are parte decât de suferinŃă, iar în casa părinŃilor ar fi de prisos. Preferă să-şi accepte destinul, până când o cădere nervoasă o pune în situaŃia de a se muta la părinŃi. Comportamentul acestora trădează superficialitatea lor, lipsa de interes pentru adevărata dramă din sufletul Ortansei. Mai mult decât în casa soŃului, aici îl „pierde” şi pe Coca, fiul care nu mai găseşte plăcută compania mamei, întorcându-i adesea spatele. Anumite porniri comportamentale ale copilului o determină să exclame cu disperare: „Parcă văd pe Jean! [...] S-a dus unul şi vine altul.” Aceste afirmaŃii dau o structură circulară piesei şi destinului personajului feminin, accentuând dimensiunea lui dramatică. Scriitorul conturează în piesa sa personaje antitetice, încercând să le dea complexitate. AcŃiunea se raportează în primul rând la trăirile interioare, pe care tânărul scriitor la început de drum încearcă să le surprindă. Dincolo de carenŃele debutului, scrierea, declaraŃie a unei existenŃe, este una tulburătoare, „autenticitatea impresionează ca o rană deschisă”1, iar tentaŃia psihologismului străbate încă de pe acum. Regăsim semnele unui talent răsărit sub auspiciile unor experienŃe nefericite, stigmatizante şi, implicit, a unei structuri dramatic-interogative. Camil Petrescu mărturisea în câteva rânduri scrise la moartea lui Holban: „Îmi amintesc halucinanta impresie pe care mi-a făcut-o la lectură, în caietul venit din necunoscut, drama Oameni feluriŃi. Moartea era acolo ca un destin care se cerea împlinit.”2 Încărcătura tragică a scenelor, a piesei în întregul ei, accentuată prin final, ca şi semnificaŃiile încifrate în atitudini sau vorbe aparent banale, comicul suprapus subtil tragicului, cu scopul de a-l potenŃa, migala amănuntului, elementele autobiografice fac din Oameni feluriŃi un moment de neignorat în peisajul operei holbaniene. 1

E. Lovinescu, apud Anton Holban, Opere, vol.I, EdiŃie, note şi comentarii de Elene Beram, Studiu introductiv de Eugen Simion, Ed. FundaŃiei NaŃionale pentru ŞtiinŃă şi Artă şi Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005, pag. LXIV 2 Camil Petrescu, apud Anton Holban, Pseudojurnal, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, pag. 285

24

Cealaltă piesă de teatru a lui Anton Holban, Rătăciri, se structurează pe formula clasică a triunghiului conjugal. În menajul Traian – Lilly intervine un fost coleg de facultate al bărbatului, Bob. Regăsim aici, în miniatură, energiile învolburate care domină discursul analitic din romanele psihologice. Reîntâlnirea celor doi, după mult timp, este neaşteptată. DiscuŃiile purtate constituie un prilej de prezentare a personajelor, de conturare a prezentului şi a trecutului acestora. Treptat, luăm contact cu două tipologii masculine diferite. Bob este un aventurier, un Don Juan, pentru care căsătoria echivalează cu fărâmiŃarea emoŃiilor veritabile. Traian este tipul intelectualului care îşi petrece timpul între cărŃi, vizitând muzee sau mergând la Operă. Dar, în descendenŃa eroului holbanian tipic, Traian aspiră la stilul de viaŃă boem al prietenului său. Chiar dacă are o relaŃie de cinci ani cu Lilly, nevoia de libertate este persistentă. Nu este întâmplător faptul că menajul lor se desfăşoară în „cadrul instabil” al unei camere de hotel. Similitudinile temperamentale dintre Bob şi Lilly sunt observate cu luciditate de Traian. Demersul său analitic este marcat tot mai intens de sentimentul geloziei. El prevede relaŃia care se va dezvolta între Bob şi soŃia lui, imaginându-şi un ciudat menaj a trois. Într-o reacŃie surprinzătoare, chiar el îi propune prietenului de odinioară să se mute în camera lor. Atitudinea lui Traian ne aminteşte de Sandu, care, în romanul Ioana, îşi împinge iubita în braŃele unui prieten. DiscuŃiile dintre Traian şi Lilly evidenŃiază înclinaŃia protagonistului spre observaŃie şi capacităŃile sale de teoretizare, plasate în prelungirea frământărilor cerebrale ale lui Sandu din romanele de analiză psihologică. AcŃiunea propriu-zisă se dizolvă în favoarea conflictului interior. ApariŃia lui Bob destramă liniştea cuplului şi provoacă acelaşi „chin” pe care îl trăieşte permanent eroul holbanian. Ideea care transpare din text este că apropierea veritabilă dintre doi oameni se realizează în momente de criză. Gândurile care macină sufletul bărbatului gelos trădează adevăratele lui resorturi interioare. Avem de-a face cu un erou problematizant, care găseşte în Lilly un bun partener de discuŃie. Psihologismul ei nu este cu nimic mai prejos decât al lui, doar că are la bază alte principii, altă filosofie de viaŃă. În stil proustian, personajul lui Anton Holban apelează la memorie. Pe firul amintirii, Traian se întoarce în timpurile fericite de la începutul relaŃiei lor, încercând să refacă acel colŃ de paradis pierdut pe nesimŃite. Sunetele mandolinei lui Bob din camera alăturată, pe fundalul cărora se încheie piesa, răsună ca o prevestire a turbulenŃelor care par a fi iminente. Rătăciri pare mai degrabă un pasaj dialogat decât o piesă de teatru în accepŃiunea obişnuită. Suflul dramatic este interiorizat şi se concentrează în câteva scene. Autorul nu dă indicaŃii scenice decât foarte rar, lăsând cititorul să înŃeleagă personajele doar din dialogul pe 25

care îl poartă. Cum era de aşteptat la Anton Holban, accentul nu cade pe acŃiune, ci pe stare, pe trăire, pe mecanismele geloziei şi a psihologismului exacerbat, care nu poate duce la o certitudine. Nesfârşitele interogări sunt sugerate simbolic încă din titlu. La sfârşitul piesei, Traian rămâne suspendat undeva între revelaŃie şi incertitudine. Rătăcirile sunt mai ales ale personajului principal, Traian, el trăindu-le la modul tragic. Rătăcirile lui Bob se înscriu vieŃii boeme pentru care a optat, iar în cazul lui Lilly este vorba despre încercarea de a-şi găsi fericirea lângă un om opus ei. Titlul induce ideea de instabilitate şi iluzie. Se poate afirma că iluzia este cuvântul cheie al textului. Fiecare trăindu-şi propria iluzie – aceea a fericirii, a împlinirii. Dintre cei trei, credem că Bob este cel mai apropiat de realitatea acestei stări de fericire.

IV. Concluzii Literatura lui Holban, ca şi a celorlalŃi reprezentanŃi ai noii tendinŃe, vizează recompunerea realităŃii în vederea identificării RealităŃii interioare, adică a acelei realităŃi autentice, absolute. Parcurgerea acestui proces se realizează prin intermediul unei conştiinŃe introspective, „demonice” întru analiză, cum e cazul lui Anton Holban. Pentru naratorulpersonaj, psihologismul, în toate formele pe care le ia, este un modus vivendi resimŃit ca o fatalitate. Arsenalul autenticităŃii aduce în prim plan tema iubirii, care, deseori se îmbină cu tema morŃii. Obsesie autentică a scriitorului, sentimentul morŃii este trăit cu aceeaşi intensitate şi de personajul său. Personajul – alter ego al autorului – găseşte diferite modalităŃi de a insera tema în structura narativă: gânduri torturante, care menŃin încordarea încrâncenată a sufletului, experienŃele trăite în aşteptarea sfârşitului iminent sau amintirea unor personaje care au trecut în nefiinŃă. Moartea pare a fi omniprezentă, pluteşte în jur, iar semnele ei nu-i scapă omului îmbibat de sentimentul „trecerii”. Autenticitatea se manifestă la Holban în sensul obsesiilor sale, a trăirilor supradimensionate, a experienŃelor afective sau profesionale, puse în pagină în stil anticalofil. Fluxul scrierii ascunde migala frazei, inducând impresia de naturaleŃe şi spontaneitate. Relatarea pare a fi fidelă realităŃii, căci naratorul declară că el „nu uită nimic”. Lăsându-se pradă memoriei capricioase, reface unele scene cu ajutorul cărora încearcă să pună în lumină adevărul unei experienŃe majore din viaŃa sa. Textul holbanian se construieşte în jurul nevoii de a accede la realitatea absolută. Aceasta nu se cristalizează niciodată şi pentru asta nu există compensaŃie care să aducă împăcare spiritului problematic.

26

După principiul fluxului memoriei, naraŃiunea nu urmează un fir cronologic. Textul are aspect fragmentar. „Sincoparea discursului este generată [...] de alunecarea dintr-un prezent al trăirii, într-un trecut sau prezent paralel fiinŃei celui care scrie.”1 Scriitorul posedă procedeul combinării timpurilor într-o operă literară. Traversarea naturală de la un timp la altul, de la o amintire la alta sau în prezent este frecventă, lăsând impresia unor „colaje de fragmente”2, dar aşezate într-o „armonizare superioară”3. Structura textului romanesc are caracteristic fragmentarul, ruptura firului epic, monologul predominant, jurnalul, anularea cronologiei. Descifrarea palierelor abisale ale interiorităŃii fiinŃei impun astfel de procedee. Acestea dau unitate scrierii tocmai prin frecvenŃa lor, devenind specifice discursului narativ ionic, artificii sine qua non ale stilului holbanian.

1

Alina Pamfil, SpaŃialitate şi temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, Ed. Dacopress, ClujNapoca, 1993, pag. 136 2 Al. Călinescu, „Nu-mi place literatura...”, în „România literară”, nr. 5, 6-12 februarie, 2002, pag. 12 3 Mihai Zamfir, Neverosimilul centenar, în „România literară”, nr. 5, 6-12 februarie, 2002, pag. 13

27

BIBLIOGRAFIE

1. Principalele ediŃii ale operei Anton Holban, Romanul lui Mirel, Editura Ancora, 1929 Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1931 Anton Holban, Parada dascălilor, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1932 Anton Holban, Ioana, Editura Pantheon, Brad, 1934 Anton Holban, HalucinaŃii. Nuvele, Editura Vremea, Bucureşti, 1938 Anton Holban, Jocurile Daniei, EdiŃie îngrijită de Nicolae Florescu, prefaŃă de Mihai GafiŃa, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1971 Anton Holban, Opere, vol. I-III, Studiu introductiv, ediŃie îngrijită, note şi bibliografie de Elena Beram, Editura Minerva, Bucureşti, vol.I-1970, vol.II-1972, vol.III-1975 Anton Holban, Bunica se pregăteşte să moară. SchiŃe, nuvele, note de călătorie, EdiŃie îngrijită, prefaŃă şi tabel cronologic de Elena Beram, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 Anton Holban, Romane, vol. I (O moarte care nu dovedeşte nimic. Ioana), vol. II (Jocurile Daniei), EdiŃie îngrijită de Elena Beram şi Nicolae Florescu, Antologie şi Repere istorico-literare alcătuite în redacŃie de Mihai Dascăl, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, colecŃia „Patrimoniu” Anton Holban, Jocurile Daniei, O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana, Editura Eminescu, 1985 Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic. Ioana, PrefaŃă de Nicolae Florescu, Editura Minerva, ColecŃia „B.P.T.”, 1992 Anton Holban, O moarte care nu dovedeşte nimic. Ioana, prefaŃă de Teodor Vârgolici, Editura Gramar, Bucureşti, 1995 Anton Holban, Opere, vol. 1 Romane (O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana, Jocurile Daniei), vol. 2 Proză (Romanul lui Mirel, Parada dascălilor, SchiŃe şi

28

nuvele, Note de călătorie) EdiŃie de Elena Beram, Cronologia vieŃii şi operei de Elena Beram şi Nicolae Florescu, vol. 2, Editura Minerva, Bucureşti, 1997 Anton Holban, ConversaŃii cu o moartă, Antologie, prefaŃă, note şi comentarii de Marius Chivu, Editura Polirom, Iaşi, 2005 Anton Holban, Opere, vol. I – Romane. SchiŃe şi nuvele, vol. II – Teatru. Note de călătorie, Comentarii critice, ediŃie, note şi comentarii de Elena Beram, Studiu introductiv de Eugen Simion, Editura FundaŃiei NaŃionale pentru ŞtiinŃă şi Artă şi Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005

Anton Holban, Pseudojurnal. CorespondenŃă, acte, confesiuni, EdiŃie de Ileana Corbea şi Nicolae Florescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978

2. ReferinŃe critice a) Monografii, eseuri critice: Călinescu, Alexandru, Anton Holban. Complexul lucidităŃii, Editura Albatros, Bucureşti, 1972 Udrea, Silvia, Anton Holban sau interogaŃia ca destin, Editura Minerva, Bucureşti, 1983 Vartic, Mariana, Anton Holban şi personajul ca actor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983 Mangiulea, Mihai, Introducere în opera lui Anton Holban, Editura Minerva, Bucureşti, 1989 Florescu, Nicolae, DivagaŃiuni cu Anton Holban, Editura „Jurnalul literar”, Bucureşti, 2001 Vasilescu, Emil, Anton Holban, Erc Press, Bucureşti, 2002 Glodeanu, Gheorghe, Anton Holban sau „transcrierea” biografiei în operă, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006

29

b) Bibliografie critică: Albérès, R.-M., Istoria romanului modern, În româneşte de Leonid Dimov, PrefaŃă de Nicolae Balotă, Editura pentru Literatura Universală, 1986 Anania, Valeriu, Rotonda plopilor aprinşi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983 Auerbach, Erich, Mimesis. Reprezentarea realităŃii în literatura occidentală, În româneşte de Ion NegoiŃescu, prefaŃă de Romul Munteanu, E.P.L.U., Bucureşti, 1967 Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, Bucureşti, 1999 Bahtin, Mihail, Probleme de literatură şi estetică, Traducere de Nicolae Iliescu, PrefaŃă de Marian Vasile, Editura Univers, Bucureşti, 1982 Barthes, Roland, Plăcerea textului, Traducere de Marian Papahagi, PostfaŃă de Ion Pop, Editura Echinox, Cluj, 1994 Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Antologie, selecŃie şi traducere de Adriana BabeŃi şi Delia SepeŃean-Vasiliu, Editura Univers, Bucureşti, 1987 Balotă, Nicolae, De la Ion la Ioanide. Prozatori români ai secolului XX. Editura Eminescu, Bucureşti, 1974, col. „Sinteze” Balotă, Nicolae, Romanul românesc în secolul XX, Editura „Viitorul Românesc”, 1997 Băicuş, Iulian, Dublul Narcis, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2003 Birăescu, Traian Liviu, Proust azi, Editura Facla, Timişoara, 1979 Birăescu, Traian Liviu, CondiŃia romanului, Editura Dacia, Cluj, 1971 Bojin, Alexandru, Studii de stil şi limbă literară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968 Booth, Wayne C., Retorica romanului. În româneşte de Alina Clej şi Ştefan Stoenescu, prefaŃă de Ştefan Stoenescu, Editura Univers, Bucureşti, 1976 Călinescu, Alexandru, Incursiuni în proza românească. De la Tainele inimei la Jocurile Daniei, Principes Edit, Iaşi, 2004 Călinescu, G., Istoria literaturii române. De la origini până în prezent. EdiŃia a II-a, revăzută şi adăugită, EdiŃie şi prefaŃă de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1982 Călinescu, Matei, Cinci feŃe ale modernităŃii. Modernism, avangardă, decadenŃă, kitsch, postmodernism, Editura Univers, Bucureşti, 1996

30

Chifor, Valentin, Literatura română interbelică, Editura UniversităŃii din Oradea, Oradea, 1998 Ciocârlie, Corina, Femei în faŃa oglinzii, Editura EchinocŃiu, Cluj-Napoca, 1998 Cioculescu, Şerban, Aspecte literare contemporane (1932-1947), Editura Minerva, Bucureşti, 1972 Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic, Antologie, postfaŃă şi bibliografie de G. GheorghiŃă, Editura Minerva, Bucureşti, 1977 Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, vol. III, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1969 Corobca, Liliana, Personajul în romanul românesc interbelic, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2003 Cosma, Anton, Romanul românesc contemporan, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988 Cosma, Anton, Romanul românesc şi problematica omului contemporan, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 Craia, Sultana, Îngeri, demoni şi muieri. O istorie a personajului feminin în literatura română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999 Crăciun, Gheorghe – coordonator, Istoria literaturii române. Pentru elevi şi profesori, Editura Cartier, Chişinău, 2004 CreŃu, Nicolae, Constructori ai romanului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982 Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967 Crohmălniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984 Dumitriu, Dana, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1976 Eco, Umberto, Limitele interpretării, Editura Polirom, Bucureşti, 2005 Florescu, Nicolae, Profitabila condiŃie. Romanul aventurilor secrete, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983 Forster, E. M., Aspecte ale romanului, Traducere şi postfaŃă de Petru Popescu, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968 Freud, Sigismund, Scrieri despre literatură şi artă, Traducere şi note de Vasile Dem. Zamfirescu, PrefaŃă de Romul Munteanu, Editura Univers, Bucureşti, 1980 Frye, Northrop, Anatomia criticii, Ed. Univers, Bucureşti, 1972 Hristić, Jovan, Formele literaturii moderne, În româneşte de Voislava Stoianovici, Editura Univers, Bucureşti, 1973 31

George, Alexandru, La sfârşitul lecturii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1973 Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului, Editura Libra, Bucureşti, 1998 Glodeanu, Gheorghe, Măştile lui Proteu. Ipostaze şi configuraŃii ale romanului românesc, FundaŃia Culturală Libra, Bucureşti, 2005 Goci, Aureliu, Romane şi romancieri în secolul XX, EdiŃia FundaŃiei PRO, Bucureşti, 2000 GuŃanu, Laura, Receptarea operei lui Marcel Proust în România (1920-1944). Bibliografie, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi, 2003 Heinrich, Alfred, Peregrinările căutătorului de ideal. Inadaptare şi alienare în literatură, Editura Facla, Timişoara, 1984 Ichim, Ofelia, Între Eros, Solitudine şi Brahms. Motive literare în proza lui Anton Holban, Editura ALFA, Iaşi, 2003 Iosifescu, Silvian, Mobilitatea privirii. NaraŃiunea în secolul al XX-lea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976 Iosifescu, Silvian, Proză şi luciditate, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974 Iosifescu, Silvian, În jurul romanului, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1959 Jung, Carl Gustav, Puterea sufletului, Texte alese şi traduse din limba germană de dr. Suzana Holan, Editura Anima, Bucureşti, 1994 Lăzărescu, Gheorghe, Romanul de analiză psihologică în literatura română, Editura Minerva, Bucureşti, 1983 Lejeune, Philippe, Pactul autobiografic, Traducere de Irina Margareta Nistor, Editura Univers, Bucureşti, 1983 Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, vol. I-II, Editura Minerva, Bucureşti, 1973 Lovinescu, Eugen, Memorii. Aqua forte, EdiŃie îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, Bucureşti, 1998 Marino, Adrian, DicŃionar de idei literare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura Gramar, Bucureşti, 2007 Manolescu, Nicolae, Teme 2, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1975 Manolescu, Nicolae, Lecturi infidele, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1966 Matei Muşat Carmen, Romanul românesc interbelic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 32

Micu, Dumitru, În căutarea autenticităŃii, Editura Minerva, Bucureşti, vol.I-1992, vol.II1994 Micu, Dumitru, Istoria literaturii române. De la creaŃia populară la postmodernism, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2000 Micu, Dumitru, Literatura română în secolul al XX-lea, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000 Mincu, Marin, Textualism şi autenticitate, Editura Pontica, ConstanŃa, 1993 Moraru, Cornel, Obsesia credibilităŃii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995 Moraru, Cornel, Textul şi realitatea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984 Munteanu, Aurel Dragoş, Opera şi destinul scriitorului, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1972 Munteanu, Basil, Panorama literaturii române, R. D. Shelden Enterprises, Inc. În colaborare cu Ed. Crater, Bucureşti, 1996 NegoiŃescu, Ion, Istoria literaturii române, vol. 1 (1800-1945), Editura Minerva, Bucureşti, 1991 Nicorovici, Vasile, Autentismul, Editura Dacia, Cluj, 1984 Ortega Y Gasset, Jose, Studii despre iubire, Traducere de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 Paler, Ioan, Romanul românesc interbelic, Editura Paralela 45, Bucureşti, 1998 Pamfil, Alina, SpaŃialitate şi temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, Editura Dacopress, Cluj-Napoca, 1993 Papahagi, Marian, Eros şi utopie, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980 Perez, Hertha, Ipostaze ale personajului în roman, Editura Junimea, Iaşi, 1979 Perpessicius, Opere. MenŃiuni critice, vol. 1-12, Editura Minerva, Bucureşti Perpessicius, 12 prozatori interbelici, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1980 Petraş, Irina, ŞtiinŃa morŃii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 Petrescu, Camil, Comentarii şi delimitări în teatru, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983 Petrescu, Liviu, Realitate şi romanesc, Editura Tineretului, Cluj, 1969 Petrescu, Liviu, Scriitori români şi străini. Eseuri. Editura Dacia, Cluj, 1973 Petrescu, Liviu, Vârstele romanului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1992 Piru, Alexandru, Varia. Preciziuni şi controverse, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972 Popa, Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, Oradea, 1972 Protopopescu, Alexandru, Romanul psihologic românesc, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2002 33

Protopopescu, Alexandru, Volumul şi esenŃa, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972 Poulet, Georges, ConştiinŃa critică, Traducere de Ion Pop, Editura Univers, Bucureşti, 1979 Robot, Alexandru, Publicistică, Editura Litera InternaŃional, Bucureşti, 2003 Roznoveanu, Mirela, CivilizaŃia romanului, Editura Albatros, Bucureşti, 1983 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, vol. IV (Epoca dintre cele două războaie), Editura Porto-Franco, GalaŃi, 1997 Ruja, Alexandru, Ipostaze critice, Editura Excelsior, Timişoara, 2001 Sebastian, Mihail, Jurnal de epocă, FundaŃia naŃională pentru ŞtiinŃă şi Artă, Bucureşti, 2002 Sebastian, Mihail, Eseuri, Cronici. Memorial, Editura Minerva, Bucureşti, 1972 Simion, Eugen, Genurile biograficului, FundaŃia NaŃională pentru ŞtiinŃă şi Artă, Bucureşti, 2008 Şerban, Geo, Ispita istoriei, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 Ştefănescu, Cornelia, Destinul unei întâlniri. Proust şi românii, Editura Elion, Bucureşti, 2001 Ştefănescu, Cornelia, ReacŃii româneşti faŃă de inovaŃia proustiană, Studiu introductiv la Proust, Captiva, (În căutarea timpului pierdut, IX), Editura Minerva, Bucureşti, 1971 ŞuluŃiu, Octav, Scriitori şi cărŃi. EdiŃie îngrijită, tabel cronologic şi prefaŃă de Nicolae Florescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1974 Tomuş, Mircea, Romanul romanului românesc, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, vol.11999, vol.2-2000 Trandafir, Constantin, Dinamica valorilor literare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983 Unamuno, Miguel de, Despre sentimentul tragic al vieŃii, Institutul European, Iaşi, 1995 Vartic, Ion, Modelul şi oglinda, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982 Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizont, Bucureşti Vlad, Ion, ConvergenŃe (Concepte şi alternative ale lecturii), Editura Dacia, Cluj, 1972 Vlad, Ion, Aventura formelor. Geneza şi metamorfoza „genurilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996 Vlad, Ion, Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983 Zaciu, Mircea, Clasici şi contemporani, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994 Zamfir, Mihai, Cealaltă faŃă a prozei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988

34

Zarifopol, Paul, Încercări de precizie literară, Editura Amarcord, Timişoara, 1998 Wayne, Booth, Retorica romanului, În româneşte de Alina Clej şi Ştefan Stoenescu, PrefaŃă de Ştefan Stoenescu, Editura Univers, Bucureşti, 1976

***Muzică şi literatură, Antologie, studiu introductiv, note bibliografice, indice de Emil Manu, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti, 1966 ***Scriitori români, Coordonare şi revizie ştiinŃifică de Mircea Zaciu în colaborare cu Marian Papahagi şi Aurel Sasu, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 ***De la N. Filimon la G. Călinescu; Studii de sociologie a romanului românesc, Cu studiu introductiv de Paul Cornea , Bucureşti, Editura Minerva, 1982 ***Romanul românesc în interviuri. O istorie autobiografică, Antologie, sinteze bibliografice şi indice de Aurel Sasu şi Mariana Vartic, Editura Minerva, Bucureşti, vol. I (A-F) – 1985, vol. II (G-P) – 1986, vol. III (R-S) – 1988, vol. IV (Ş-Z) – 1991 ***Bătălia pentru roman, Antologie de Aurel Sasu şi Mariana Vartic, Editura Atos, Bucureşti, 1997 ***Romanul românesc interbelic, Antologie, prefaŃă, analize critice, note, dicŃionar, cronologie şi bibliografie de Carmen Matei Muşat, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 ***DicŃionarul scriitorilor români, Coordonare şi revizie ştiinŃifică de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 1998 ***DicŃionar esenŃial al scriitorilor români, Coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucureşti, 2000 ***DicŃionar analitic de opere literare româneşti, Coordonare şi revizie ştiinŃifică: Ion Pop, vol. I-IV, Editura Didactică şi Pedagogică (vol. I, 1998), Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, vol. II-1999, vol. III- 2001, vol. IV- 2003 ***DicŃionarul cronologic al romanului românesc. De la origini până la 1989, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2004 ***DicŃionarul general al literaturii române, Academia Română şi Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005 ***Pro şi contra Marcel Proust. 1921-2000, Antologie, prefaŃă şi notă aspra ediŃiei de Viola Vancea, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2006

35

c) În periodice: Aderca, Felix, 3 H (H. Bonciu, H. Yvonne Stahl, Anton Holban), în „Adevărul”, an. 49, nr. 15670, miercuri 13 februarie 1935, pag. 5-6 Anghelescu, Mircea, Romanul şi romancierii, în „Transilvania”, an. XVIII(XCL) august, 8/89, pag. 36-37 Argintescu, Ion, Anton Holban – Ioana, în „Revista vremii”, an I, nr. 10-11, 10-15 februarie 1935, pag. 5-7 Capşa, Robert, Sub obrocul autenticităŃii, în „România literară”, nr.19, 1999, pag. 6 Călinescu, Alexandru, „Nu-mi place literatura...”, în „România literară”, an XXXV, nr.5, 6-12 februarie 2002, pag. 12 Călinescu, George, Ioana, în „Adevărul literar şi artistic”, an. XIV, seria a II-a, 739, pag. 9 Cioculescu, Şerban, Anton Holban. O moarte care nu dovedeşte nimic, în „Adevărul”, an. 44, nr. 14583, 17 iulie1931, pag. 1-2 Cioculescu, Şerban, Anton Holban. Ioana, în Revista FundaŃiilor, an II, nr.7, 1 iulie 1935, pag. 170-171 Cioculescu, Şerban, „Explozia” romanului, în „România literară”, 34/1985, pag. 7 Ciopraga, Constantin, Romanele lui Anton Holban, în „Convorbiri literare”, nr. 21, 15 noiembrie 1973, pag. 2 Craia, Sultana, Trei romane pentru o singură iubire. Lydia – Dania – Leda, în Almanahul „Luceafărul”, 1982, pag. 155-157 Dragomirescu, Daniel, Modernismul lui Anton Holban, în „România literară”, nr. 38, 26 septembrie 2008, pag. 10 Florescu, Nicolae, Holban sau refuzul copilăriei, în „Convorbiri literare”, nr. 4, 29 februarie 1972, pag. 4-5 Florescu, Nicolae, Dureroasa întoarcere spre cele de acasă, în „Manuscriptum”, (34) an. X, nr.1/1979, pag. 155-163 Florescu, Nicolae, Anton Holban sau prelungirea existenŃei în operă, în „Manuscriptum”, (9) an. III, nr. 4/1972, pag. 130-138

36

Florescu, Nicolae, Anton Holban. Memoria peliculei, în „Manuscriptum”, (14) an. V, nr. 1/1974, pag. 141-144 Grigurcu, Gheorghe, Autobiografia romanului românesc, în „ViaŃa românească”, an. VLLXXXIV, nr. 8, august 1989, pag. 74-79 Ionescu, Eugen, O moarte care nu dovedeşte nimic, în „Excelsior”, an. I, nr. 16, 21 martie 1931, pag. 6 Lascăr, Sebastian, O carte cu eroi imposibili (A. Holban: „Ioana”), în „Adevărul”, an. 49, nr.15644, 12 ianuarie1935, pag. 5-6 Manolescu, Nicolae, Sociologia romanului, în „România literară”, an. XV, nr. 47, 18 noiembrie, 1982, pag. 9 Manolescu, Nicolae, Holban la centenar, în „România literară”, nr. 5, 6-12 februarie 2002 Manolescu, Nicolae, Psihologie şi romanesc, an XI, nr. 25, 22 iunie 1978, pag. 9 Manolescu, Nicolae, Mihail Sebastian. Un document psihologic şi de epocă, în „Manuscriptum”, (23) an. VII, nr. 2/1976, pag. 106-108 Manoliu, Petru, Anton Holban: Ioana, în „Azi”, an IV, nr. 1, ianuarie-aprilie 1935, pag. 1579-1580 Mihăilescu, Dan C., De patru ori Anton Holban, în „Steaua”, 2/1984, pag. 46 Ornea, Zigu, Proustianul Anton Holban, în „România literară”, nr. 27, 11-17 iulie 2001, pag. 9 Paler, Ioan, O istorie a eşecurilor din literatura română. Parada dascălilor de Anton Holban, în „Astra”, an II(XLI), nr. 10, septembrie 2007, pag. 8 Popa, Teodor-Eugeniu, Ştefănescu, Gh. S., Anton Holban. Parada dascălilor în prototipuri, în „Manuscriptum”, (23) an. VII, nr. 2/1976, pag. 151-155 Pruteanu, George, Anton Holban, în „Convorbiri literare”, nr. 5, 15 martie 1972, pag. 8-9 Roşioru, Ion, Prin timp, călcând timid pe paşii normanzi ai lui Anton Holban, în „Saeculum”, nr.10-11, 2007, pag. 69-75 SimuŃ, Ion, ExperienŃă, confesiune, autenticitate, în „Familia”, nr. 11, 1991, pag. 9 SimuŃ, Ion, Ceasornicarul sufletului feminin, în „România literară”, an. XXXIX, nr. 5, 8-14 februarie 2006, pag. 13 Şerban, Geo, Ultimul roman al lui Anton Holban, în „Steaua”, nr. 1, 1-15 ianuarie 1972, pag. 33 ŞuluŃiu, Octav, Autentic şi estetic, în „Azi”, an III, nr. 1, ianuarie 1934, pag. 958-964 Zamfir, Mihai, Neverosimilul centenar, în „România literară”, an. XXXV, nr. 5, 6-12 februarie 2002, pag. 13 37

d) Surse internet: Iulian Băicuş, Dublul Narcis, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2003, sursa: http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Baicus/narciscontranarcis.htm

Sanda Berce, Nostalgia prezentului şi modernitatea romanului românesc, Editura Echinox, Cluj, 2000, sursa: http://www.scribd.com/doc/7823637/Nostlgia-Prezentului-141

Diana Vrabie,

Cunoaştere

şi

autenticitate

(Drama

cunoaşterii

şi tentaŃia

autenticităŃii în literatura interbelică), Editura Augusta, Artpress, Timişoara, 2008, sursa: http://iit.iit.tuiasi.ro/philippide/asociaŃia/asociaŃia_admin/upload/I_Vrabie.pdf

Potâng Tatiana, Punctul de vedere în romanul românesc interbelic, teză de doctorat, Chişinău, 2008, sursa: http://74.125.77.132/search?q=cache:ia2nc4tAnL8J:www.cnaa.md/files/theses/2008/1272 1/tatiana_poting_abstract.pdf

Galina Ionesi-AniŃoi, Inadaptatul în proza românească interbelică, teză de doctorat, Chişinău, 2006, sursa: http://www.scribd.com/doc/6708677/Galina-IonesiAnitoi-Thesis

38