Anii treizeci. Extrema dreaptă românească Zigu Ornea [PDF]

Zitiervorschau

Anii treizeci Extrema dreaptă românească

3

CARTEA ROMÂNEASCĂ

© 2015 by Editura POLIROM Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multipli­ carea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sis­ teme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare săvîrşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Pe copertă: Fostul Magazin General de Paris, Piaţa. Palatului Regal, Bucureşti Foto autor: © Tudor Jebeleanu

www. cartearomaneasca. ro Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ Bucureşti, Calea Victoriei nr. 133, sect. 1 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: ORNEA, ZIGU

Anii treizeci: extrema dreaptă românească / Zigu Ornea; pref. de Marta Petreu. - Bucureşti: Cartea Românească, 2015 Index ISBN print: 978-973-23-3121-7 ISBN ePub: 978-973-46-5906-7 ISBN PDF: 978-973-46-5907-4 I. Petreu, Marta (pref.) 821.135.1.09" 1930/1940":329(498) Legionar 94(498)"1930/1940" Printed in ROMANIA

Z. Ornea Anii treizeci Extrema dreaptă românească Ediţia a IV-a Prefaţă de Marta Petreu

C ARTEA RO M ÂNEASCĂ

2015

&

Sumar Prefaţă............................................................................................................................. 13 Prelim inarii .................................................................................................... 19 C a p ito lu l I.

Democraţia şi raţionalismul sub a cu za re .....................................23

1. Paşoptism ul, o a ia n eagră a trad iţion alism u lu i extrem ist, ca m o m en t de în cep u t al eu rop en izării, a d ică a l în străin ării şi im itării. N ecesita tea sociologică a p aşoptism u lu i. R efu zu l O cciden tu lu i şi exaltarea O rien tu lu i pe tem eiu l ortod oxiei - o n egaţiu n e a eu ropen izării ţării n o a stre ......... 28 2. C ritica, de că tre au toh ton ism , a stru ctu rilo r d em o cra tice (plu rip artid ism , C on stitu ţie, p a rla m en ta rism , a u to n o m ie locală). E lo g iu l to ta lita rism u lu i şi al p a rtid u lu i u n ic d e că tre e x tre m a stin gă şi e x tre m a d reap tă. N ich ifo r C ra in ic ş i d e za v u a re a d e m o c ra ţie i p a rla m e n ta re în fa v o a re a m o d e lu lu i fa s c is t ita lia n a l re p re ze n tă rii p ro fesio n a le. N a e Io n e s c u şi d is c re d ita re a p a rtid e lo r p olitice. E lo g iu l d ic ta tu rii p a rtid u lu i d e m a s e şi g u v e rn e lo r de p e rs o n a lită ţi d e a s u p ra p artid elor. N e g a re a re g im u lu i c o n s titu ţio n a l p a rla m e n ta r d e in flu e n ţă a p u sea n ă . M ih a il M a n o ile s c u , a d v e rs a r a l reg im u lu i d e m o c ra ţie i p a rla m en ta re şi fo n d a to r a l d o ctrin ei c o rp o ra tiste {Secolul corporatismului, 1936). N e g a re a p lu rip a rtid is m u lu i şi e lo g iu l s ta tu lu i c o rp o ra tist. F u n d a m e n ta re a n ec e s ită ţii p a rtid u lu i u n ic, u n m o d e l totalitar. E x p o n e n ţii „n o ii g e n e ra ţii” îm p o triv a d e m o c ra ţie i p a r ­ la m e n ta re a s im ila te cu p o litic ia n is m u l ve n a l. C io ra n şi e lo g iu l d ic ta ­ turii. M ircea E liade vitu perm d dem ocraţia şi elogiind dictatura. C on stan tin N oica, M . P o lih ro n ia d e, D ra g o ş P ro to p o p escu , T o m a V lă d e s c u , N ic o la e R o ş u - v a r ia ţiu n i p e a c e e a ş i t e m ă o b s e s iv ă . C .Z . C o d re a n u , n e g a to r a l d em o cra ţiei, exa ltîn d tota lita rism u l. V a sile M a rin şi T r a ia n B ră ilea n u d esp re ro s tu l re v o lu ţie i n a ţio n a lis te a le g io n a ris m u lu i c a a n u la re a d e m o cra tism u lu i. R e p lic a d em o cra tism u lu i. M ih a i R a le a şi a p ă ra re a v a lo r ilo r d e m o c r a ţie i şi a le e u r o p e n is m u lu i. A s o c ie r e a în tr u a p ă r a r e a a c e lo ra ş i v a lo ri a lu i Io n V in ea , Ş e rb a n V oin ea, S a n d u T u d o r, T u d o r V ia n u .................................................................................................................. 36 3. D is p u ta în ju r u l c o n c e p tu lu i de ra ţiu n e, o p re lu n g ire a c e le i d esp re dem ocraţie. D escartes, o a ia n ea g ră a m istagogilor. N a e Ion escu , N ic h ifo r C ra in ic, N ic o la e R oşu . D is p u tă în ju r u l p o s ib ilită ţii c re ă r ii u n e i filo ­ z o fii s p e c ific a u to h to n is te ro m â n e ş ti. F ilo z o fie n a ţio n a lă sa u filo z o fie u n iv e rs a lă ..........................................................................................................63 C a p ito lu l II.

Românism şi autohtonism .................................................................75

1. N e g a re a s p iritu lu i eu rop ean , în gen ere, şi a n e c e s ită ţii in te g ră rii n o a stre în sp a ţiu l a ce s te ia , în sp ecia l. E lo g iu l R ă s ă ritu lu i de c a re a r a p a rţin e

c u ltu ra şi c iv iliza ţia ro m â n ea scă . R e p u d ie re a la tin ită ţii. S co p u l a c estei d e m o n s tra ţii: îm p ie d ic a re a e v o lu ţie i s tru c tu rilo r ro m â n e ş ti s p re o c iv i­ liz a ţie m o d e rn ă de tip a p u sea n . P le d o a ria a u to h to n iza n tă , o fra u d ă is to ric ă p e n tru că R o m â n ia se afla, de u n secol, p e d ru m u l e v o lu ţie i m o d e rn e d e tip c a p ita lis t. F o rm u la s u fle te a s c ă a ro m â n u lu i re d u s ă la o rto d o x ie. E lim in a re a d in sp a ţiu l su fle te s c ro m â n e s c a ro m â n ilo r de a lte c o n fe s iu n i (g re c o -c a to lic i, ca to lici, p ro te s ta n ţi). N a e Io n e s c u şi N ic h ifo r C ra in ic - a p ă ră to ri ai a u to h to n is m u lu i ex clu sivist. R e p lic a ra ţio n a liştilo r la id eea c ă fo rm u la su fletea scă a ro m â n ilo r s -a r red u ce la ortod oxism . S tatu area, d e că tre N ich ifo r C rain ic, a etn icită ţii p e criteriile b io lo g ie i ra siste. O p in iile c o n tra re ale lu i P.P. N e g u lescu şi G. Ib răilean u . N u rasa, ci m ed iu l cu ltu ra l fo rm e a ză p s ih o lo g ia in d ivid u ală. A n tro p o lo g ia m o d e rn ă d esp re a n a c ro n is m u l te o riilo r r a s e o lo g ic e ............................. 75 2. S e x til P u ş c a riu şi D. S tă n ilo a e d e sp re o rto d o x ie. P o p o r la tin d e relig ie o rto d o x ă , s p e c ific ita te a n oa stră . G re c o -c a to lic ii s u n t to tu ş i rom â n i. B la g a , în 1930, re s p in g e id e o lo g ia o rto d o x is tă a lu i C ra in ic. M irc e a F lo ria n d esp re fo rm a re a n a ţiu n ilo r în e p o c a m o d ern ă , c a u rm a re a a p a riţie i sta tu lu i. în E v u l M e d iu e x is ta u p o p o a re, d a r n u n a ţiu n i. F ilo zo fa re , n u filo z o fie n a ţio n a lă . C. R ă d u le s c u -M o tru ş i c a rte a lu i Românismul, catehismul unei noi spiritualităţi. Ir ita re a a u to h to n iş tilo r r a d ic a li la p u b lic a re a p rim e lo r fra g m e n te în reviste. D e fin ire a s p iri­ tu a lis m u lu i ro m â n e s c c a o p u s ra ţio n a lis m u lu i. R o m â n is m u l p re z e n ta t c a n a ţio n a lis m u l a n ilo r treizeci. R e lig ia u n eşte, n u s e p a ră oa m en ii. R o m â n is m u l se d is o c ia ză de orto d o x ism . C ra in ic îm p o triv a c o n c e p te lo r de ro m â n ism şi sp iritu alitate form u la te de R ăd u lescu -M otru . A lte reacţii. C ra in ic îm p o triv a to le ra n ţe i şi o s p ita lită ţii p o p o ru lu i ro m â n . C io ra n d esp re a d v e rs ita te a fa ţă d e s tră in i c a e le m e n t ca ra c te ris tic s im ţirii n a ţio n a le r o m â n e ş ti........................................................................................ 95 3. P re o c u p a re a re lig io a s ă şi a u to h to n ism u l. în c e r c a r e a d e a a tra g e tin e ­ re tu l sp re fu n d a m en ta lism . L e g io n a ris m u l c a m iş c a re e tic ă (a p o i şi p o litic ă ) fu n d a m e n ta lis tă . N o u a g e n e ra ţie s p iritu a lis tă re lig io a s ă , d a r n e fu n d a m en ta listă . R o m â n is m u l c a id e a l d e sta t şi c u ltu ră orga n ice. E lia d e d esp re ro m â n ism . E m il C io ra n şi m is io n a ris m u l. D is o c ie re a lu i C io ra n de tra d iţio n a lism , p le d o a ria p e n tru e u ro p e n is m şi ro lu l lib e ­ ra lis m u lu i îm p o triv a fa ta lis m u lu i d in p s ih is m u l ro m â n esc. D e za v u a re a o p in iilo r lu i C io ra n d e că tre tra d iţio n a liş ti............................................109 C a p ito lu l III. N o u a g e n e ra ţie .................................................................................. 121 1. C o n s titu ir e a tin e re i g e n e r a ţii p r in Itin e r a r iu l s p iritu a l (1 9 2 7 ) a l lu i M irc e a E lia d e. R e p lic a „b ă trîn u lu i” Ş e rb a n C io cu lescu . P o le m ic ă de idei. M e m b ri ai tin e re i g en era ţii. C re a re a (1 9 3 2 ) a a s o c ia ţie i „C rite rio n ” . A c tiv ita te . C ic lu rile d e c o n fe rin ţe -s im p o z io a n e şi im e n s u l lo r ecou . E p iso d u l trist al d izolvării „C riterion u lu i” (1934). R e v is ta C rite rion (1934) şi s c u rta e i ex isten ţă . A n c h e ta re v is te i V re m e a (d ecem b rie 1932) d esp re n o u a g e n e ra ţie ............................................................................................... 121 2. P rim e le roa d e, în op eră, a le tin e re i gen era ţii. E lia d e, d in n ou , în 1932, d esp re id e a lu l g e n e ra ţie i tin e re sp iritu a liste. S e b a s tia n şi C o m a rn e s c u d esp re a c e la ş i fen o m en . In filtra rea , d e p rin 1934, a m o rb u lu i p o litic ii în stru c tu rile n o ii gen era ţii. N oica, E lia d e re s p in g a c tiv is m u l p o litic în

1932-1934. M ira ju l ex tre m e i d rep te şi a l c e le i a s tîn g ii d em ocrate. C o n v e rg e n ţe şi d iverg en ţe in tre G in d ire a şi n o u a g e n e ra ţie .............133 3. C o n v e rtire a sp re e x tre m a d re a p tă - u n p ro ces len t. M o tiv a ţii a le a c tu lu i de con vertire. E u g e n Ion escu , în 1945, d esp re s fîrş itu l tra g ic a l g e n e ­ ra ţie i „C rite rio n ” . C o n v e rtire a sa u rin o c e riza re a ca p ro ces. E x e m p le r e p re z e n ta tiv e p e n tru a c e s t p ro c e s d e c o n vertire. E m il C iora n , u n an tem ergă tor. C ic lu l S cris o ri d in G e rm a n ia (1933) şi s im p a tia d e c la ra tă p en tru h itlerism . E lo g iu l lu i M u sso lin i. C io ra n în B u cu reşti, în p e rio a d a sta tu lu i n aţion al-legion ar. C o n fe rin ţa sa la ra d io d in 27 n o iem b rie 1940, P ro filu l in te rio r a l C ă p ita n u lu i. P le c a re a sa la P a ris, d u p ă reb eliu n e. D is o c ie re a de o p in iile de tin ereţe, în in te rv iu ri şi la re e d ita re a c ă rţilo r şi p u b lic is tic ii sa le d in a n ii treizeci. P ro c e s u l d e c o n v e rtire la M irc e a E lia d e. T o a m n a a n u lu i 1 9 3 6 -în cep u tu l a n u lu i 1937 - m o m e n tu l a d e ­ ră rii. J u r n a lu l lu i M ih a il S e b a s tia n d esp re în c e p u tu l în v e rz irii lu i E liad e. P u b lic is tic a filo le g io n a ră a lu i E liad e. în c a rc e ra re a lu i E lia d e în la g ă ru l p e n tru le g io n a ri d e la M ie rc u re a C iuc. E lib e ra re a . P leca rea , în a p rilie 1940, c a a ta ş a t d e p r e s ă la L o n d ra . C o n d a m n a r e a a s a s in ă r ii d e că tre le g io n a ri a lu i N. Io rg a şi V ir g il M a d g ea ru . N e d is o c ie re a lu i E lia d e de c o n v in g e rile sa le le g io n a re d in tin ereţe. C o n v e rtire a tîrzie a lu i C o n s ta n tin N oica. S ch im b de scrisori, în d e c e m b rie 1938, în tre C o m a rn e s c u şi N oica. C o m a rn e s c u îl în d e a m n ă să re n u n ţe la le g io n arism . N o ic a refu ză. N u m ă ru l u n ic a l revistei, in te g ra l scris de N oica, A d s u m (8 a u g u s t 1940). D e z v o lta re a u n o r m o tiv e leg io n a re. N oica, p rim -re d a c to r (d in 8 s ep tem b rie 1940) la re a p ă ru tu l z ia r a l m iş c ă rii le g io n a re B u n a Vestire. A rtic o le le d elira n te, în s p irit legion a r, a le lu i N o ic a în B u n a V es tire...................................................................................148 C a p ito lu l IV. E x tre m a d rea p tă . O rie n tă ri. . ....................................................... 178 1. N a e Io n e s c u şi in flu e n ţa sa a s u p ra lu m ii stu d en ţeşti. T e m e le p re fe ra te a le n o ii g e n e ra ţii îş i a u ră d ă c in a în id e ile p ro fe s o ru lu i N a e Ion escu . A p ro p ie re a lu i N a e Io n e s c u de m iş c a re a le g io n a ră (to a m n a lu i 1933). În tîln ire a N a e Io n escu -C o d rea n u . A re s ta re a p ro fe s o ru lu i ca a u to r m o ra l a l a s a s in ă rii lu i I.G . D u ca. E lib e ra re a lu i în a in te a p ro c e s u lu i. S u s p e n ­ d a re a z ia ru lu i C u vîn tu l. R e a p a riţia lu i p e n tru c îte v a lu n i to c m a i în ia n u a rie 1938. P ro fe s o ru l, m a rto ru l a p ă ră rii în p ro c e s e a le legion a rilor. S im p a tia p e n tru m iş c a re a le g io n a ră ex p rim a tă p u b lic în B u n a V estire d in iu n ie 1937. P ru d en ţa d irecto ru lu i la rea p a riţia C u vîn tu lu i. A firm a rea , totu şi, a s im p a tiilo r p ro leg io n a re. în c a rc e ra re a sa, la 8 m ai, în la g ă ru l p en tru le g io n a ri d e la M ie rc u re a C iu c. N a e Io n e s c u în lagăr. C ic lu l lu i de co n ferin ţe, în lagăr, F e n o m e n u l legionar. E lib e ra re a d in în ch iso a re, d a to rită îm b o ln ă v irii d e cord . D e c e s u l p r e m a t u r . ..............................178 2. N ic h ifo r C ra in ic şi a c a p a ra re a (1 9 2 2 ,1 9 2 6 ) c o n d u c e rii r e v is te i G în d irea. în te m e ie re a , în 1932, a z ia ru lu i C a le n d a ru l c a o rg a n a l u n u i d o rit p a rtid relig io s, d u p ă m o d el ca tolic. S p rijin ire a m iş c ă rii leg io n a re. In te r ­ z ic e re a C a le n d a ru lu i (la 30 d ecem b rie 1933), c o n s id e ra t a u to r m o ra l al a sa sin ă rii lu i I.G . D uca. A r e s ta r e a lu i N ic h ifo r C ra in ic şi a c h ita re a sa în p ro c e s u l in te n ta t n icad orilor. în c iu d a in sisten telo r, n -a m a i izb u tit să cap ete ap ro b a re p en tru rea p a riţia C a len d a ru lu i. A p a riţia , în n o iem b rie 1935, a s ă p tă m în a lu lu i S fa rm ă P ia tră , u n d e C ra in ic e s p iritu s rector.

E lim in a rea lu i C rain ic d in P a rtid u l N aţion al-C reştin , la a că ru i în tem eiere a fo s t cofon d ator. P o le m ic ile cu G oga, C u za ta tă l şi fiu l. P u b lica rea , în S fa rm ă P ia tră , a P ro g ra m u lu i s ta tu lu i e tn o c ra tic e la b o ra t de C rain ic. F u n d a m e n ta lis m u l re tro g ra d a l a c e s tu i p ro g ra m d e o rg a n iza re statală, eco n o m ic o -p o litic ă şi cu ltu rală. în 1938 re v is ta e în derivă, în 1938-1939 S fa rm ă P ia tră se a d a p te a z ă ca rlism u lu i, c o n d a m n în d u -i p e legio n a ri, în c e ta re a a p a riţie i în m a rtie 1939. R e a p a riţia . C rain ic, a d e p t a l n a ţio ­ n a lis m u lu i in tegral, n eg a t şi de cu zism , şi d e leg io n a rism - crea to ru l u n ei o rie n tă ri d is tin c te în a n s a m b lu l e x tre m is m u lu i de d rea p ta . U n n a ţio n a lis m d u p ă m o d e le îm p ru m u ta te d e la s ta te le to ta lita re . . . 194 3. C a rie ra m in is te ria lă şi ş tiin ţific ă a lu i M ih a il M a n o ile s c u . T e n ta ţia c o rp o ra tis m u lu i fa s c is t ita lia n . T e o re tiz ă ri. E lo g iu l p a rtid u lu i u n ic, e x p re s ie a c o n c e p ţie i to ta lita re. E lo g iu l G e rm a n ie i h itle ris te ş i p ro n o s ­ tic a re a (în 1941) a v ic to r ie i in e v ita b ile a G e rm a n ie i în ră zb oi. S p e ra n ţa c ă p rin L e g iu n e îş i v a p u te a în fă p tu i co rp o ra tis m u l. F in a n ţa re a z ia ru lu i m iş c ă rii leg io n a re, B u n a Vestire, în a c e la ş i scop . în c re d e re a în b iru in ţa le g io n a ris m u lu i şi m ilita n tis m u lu i le g io n a r a lu i M a n o ilescu . C a n d id a t şi a les s en a to r p e lis te le leg io n a re, în d o u ă ju d e ţe , la a le g e rile d in d e c e m b rie 1937. M . M a n o ilescu , c u co rp o ra tis m u l său, u n a b a n d o n a t de le g io n a ris m u l c o n d u s d e H o ria S im a , în p e rio a d a s ta tu lu i n a ţio n a llegio n a r. S u p ra lic ita re a lu i M a n o ile s c u p e n tr u a in tr a în a te n ţia le g io n a ris m u lu i in s ta la t la g u v e rn a re ..................................................... 211 C a p ito lu l V. L e g io n a ris m u l c a g ru p a re p o litic ă ş i o rie n ta re în s p iritu l p u b l i c .......... ......................................... ............................................22 8 1. P re is to ria m iş c ă rii leg io n a re. C o rn e liu Z e le a C od rea n u , s tu d e n t la Ia şi (1 9 1 9 -1 9 2 2 ). D e te n ţia la în c h is o a re a V ă c ă re ş ti, în u r m a u n u i com p lot. A c h ita r e a la p ro ces. T a b ă r a de m u n c ă d e la U n g h e n i p e n tru c o n s tru ire a u n u i c ă m in stu d e n ţe s c la Iaşi. P rim e le c o n flic te c u p re fe c tu l d e p o liţie Iaşi, C .G . M a n ciu . U c id e re a lu i M a n c iu d e că tre C o d rea n u . P ro c e s u l şi a c h ita re a lu i C od rean u . C o n stitu irea , în 1927, a L eg iu n ii A rh a n g h e lu lu i M ih a il. F o n d a to rii. C o d re a n u , C ă p ita n a l L e g iu n ii. M u n c a p e n tru o rg a n iz a re a L egiu n ii. S tru c tu ra p e o rizo n ta lă şi v e rtic a lă a L egiu n ii. A d o p ta r e a d e n u m irii (în iu n ie 1930) d e G a rd a de Fier. C h a ris m a lu i C o d rea n u . P rim a d izo lv a re (ia n u a rie 1931) a G ă rzii d e F ie r d e că tre g u v e r n u l n a ţio n a l-ţă ră n e s c (m in is tru d e In te rn e : Io n M ih a la c h e ). A r e s ta r e a lu i C o d re a n u ş i a c h ita re a sa la p ro ces. A c tiv ita te a G ă rzii de F ie r în sem ic la n d e s tin ita te . C od rea n u , d e p u ta t d e N e a m ţ în o cto m b rie 1931. A d o u a d izo lva re a G ă rzii de F ie r (to t în 1931, m in is tru d e In te r n e : C o n st. A rg e to ia n u ). C o d rea n u , a d o u a o a ră d e p u ta t (1932). In tra re a în L e g iu n e (1 932) a g ru p u lu i de tin e ri in te le c tu a li d e la re v is ta A x a , în fru n te c u M . P o lih ro n ia d e. în c e p u tu l a c ţiu n ilo r c o n s tru c tiv e (ta b erele d e m u n că ) a le le g io n a rilo r (1933). D iz o lv a re a d e că tre g u v e rn u l lib e ra l I.G . D u c a (d ecem b rie 1933) a G ă rzii de F ie r ş i in te rz ic e re a p a rtic ip ă rii e i la a legeri. A s a s in a re a p rim -m in is tru lu i I.G . D u c a de că tre u n gru p d e tre i le g io n a ri (n ica d orii), p e p e ro n u l g ă rii S in a ia . A r e s ta r e a a s a s in ilo r ş i a a lto r m ilita n ţi. C o d re a n u se ascu n d e. R e a p a re la p ro ces. C o n ­ d a m n a re a n ica d orilor, a c h ita re a lu i C o d re a n u . F o rtific a re a m işcă rii le g io n a re p r in lo z in c i p o p u lis te , m o ra lita te , o rto d o x ie şi ro m â n is m in teg ra l. Id e a lu l re v o lu ţie i n a ţion a le. R e n u n ţa re a de că tre g u v e rn u l

T ă tă re s c u la re g im u l d e s e veră in te rd ic ţie a m iş c ă rii legio n a re. R elu a re a ta b e re lo r d e m u n că . în fiin ţa re a (1 9 3 5 ) a p a rtid u lu i T o tu l p e n tru Ţ ară. C o n g re s u l stu d e n ţilo r (legio n a ri) d e la T îr g u M u re ş (a p rilie 1936) şi c o n s titu ire a E c h ip e lo r m orţii. A s a s in a re a , de că tre d ecem viri, a d is i­ d en tu lu i le g io n a r M ih a il S te le s c u (iu lie 1 9 3 6 )......................................22 8 2. C re ş te re a n u m e ric ă a m e m b rilo r G ă rzii de Fier. T r im ite r e a în S p a n ia , de p a rte a a rm a te lo r lu i F ra n co, a u n e i ech ip e d e co m b a ta n ţi. M o a rte a lu i M oţa, M a rin şi p e le rin a ju l m m o rm în tă rii lor, tra n s fo rm a t în fu n era lii n a ţio n a le . A le g e r ile d in d e c e m b rie

1937. P a c tu l T o tu l p e n tru Ţ a r ă

(C od rea n u ), P.N .Ţ., P a rtid u l L ib e ra l (Gh. B ră tia n u ) - le g itim a re a le g io ­ narism u lu i. S u ccesu l electoral a l m işcă rii legion a re şi creşterea n u m erică a m e m b rilo r ei. G u v e rn u l G o ga -C u za . D e m ite re a lu i d u p ă 4 5 de zile. R e g e le C a ro l a l II-le a o b ţin e d in p a rte a m a rilo r p a rtid e d e m o c ra te (P.N .Ţ., P .N .L.) a c o rd u l u n o r m ă s u ri p o litic e sp ecia le. F o rm a re a g u v e r ­ n u lu i M iro n C ristea. A b ro g a re a C o n stitu ţiei d in 1923 şi ad op tarea, în feb ru a rie 1938, a u n e i n o i C o n stitu ţii, care in s ta u ra d ic ta tu ra regală. D izo lv a re a p a rtid e lo r politice. L eg io n a rii d in n o u în ilega lita te. P rigoa n a d in p erio a d a d ic ta tu rii rega le. S c ris o a re a lu i C o d re a n u că tre N. Iorga. P rim u l p ro c e s a l lu i C o d re a n u d in 1938 şi c o n d a m n a re a s a la şa se lu n i în c h is o a re c o recţio n a lă . A l d o ile a p ro c e s C o d re a n u (to t în 1938) şi con d am n area sa la zece ani. E ro a rea lu i A rm â n d C ălin escu , p rim -m in istru al R om â n iei (sep tem b rie 1939). S în g e ro a s a a cţiu n e d e p ed ea p să -- m işca ­ re a le g io n a ră lip s ită d e e lita c o n d u că to a re. în c e rc a re a re g e lu i (m artie 1940) d e a se c o n c ilia cu m iş c a re a legio n a ră . E lib e ra re a u n o r le g io n a ri d in la gă re şi în ch iso ri. T r e i le g io n a ri în g u v e rn u l Io n G igu rtu . . . . 2 4 5 3. M iş c ă rile de p ro te s t s tra d a l a le le g io n a rilo r la în c e p u tu l lu i a u g u s t 1940. Io n A n to n e s c u - p re m ie r a l R o m â n iei. P.N .L. şi P.N .Ţ. re fu z ă să p a rtic ip e la c o n s titu ire a g u v e rn u lu i d e u n iu n e n a ţio n a lă . A n to n e s c u ap elea ză , în con secin ţă , la legio n a ri. A b d ic a re a s ilită a re g e lu i şi d e c re ­ ta re a s ta tu lu i n a ţio n a l-legio n a r. T e n s iu n i în tre H o ria S im a şi c a d re le cu stagiu în con du cerea m işcării. D isiden ţa bătrîn u lu i Io n Z elea C odreanu, ca re se v o ia c o m a n d a n tu l m iş c ă rii legio n a re. A riv is m u l şi g o a n a d u p ă a cu m u la re ra p id ă ero d ea ză m iş c a re a leg io n a ră şi p ro v o a c ă d eza p ro b a rea lu i A n to n e s c u . S o le m n ită ţi a n iv e rs a re şi p a ra sta se. P o rn ire a a c ţiu n ilo r d e p e d e a p s ă îm p o triv a ad versarilor. C a m p a n ia de p re s ă îm p o triv a lu i N. Iorga, d e c la ra t vin o v a t, in iţia l, p e n tru aresta rea , a p o i a s a s in a re a lu i C od rea n u . T e n s iu n e a d in tre A n to n e s c u şi leg io n a ri. A s a s in a te le d e la J ila v a . A s a s in a r e a lu i Io rg a şi M a d g ea ru . S im a se o p u n e a re s tă rii asasin ilor. G e rm a n ia de p a rte a lu i A n to n e s c u . R e b e liu n e a le gio n a rilo r. F u g a c ă p e te n iilo r leg io n a re în G erm a n ia . L e g io n a ris m u l, u n fe n o m e n p o litic o -id e o lo g ic in te rb e lic ........................................................................ 258 4. L e g io n a ris m u l ş i re fu zu l c o n s tru c ţiilo r te o retice d o ctrin a re. C a ra c te ru l in te rn a ţio n a l al d o c trin e i d e d re a p ta - u n p a ra d o x . L e g io n a ris m u l, o re v o lu ţie sp iritu a lă . E ro ic u l şi cu ltu l m o rţii ca je rtfă . V io le n ţa ca m e to d ă d e ed u ca ţie. Im p o s ib ila c o n c ilie re d in tre v io le n ţă şi m ila creştin ă . R a d u D ra gn ea şi N a e Io n escu despre o rto d o x ie şi n aţion alism . N a ţio n a lism - o că d e re în p ă c a t? N a e Io n e s c u ş i M . P o lih ro n ia d e r e s p in g a c e a s tă ju d e c a tă ...........................................................................................................2 7 5

5. Is to ric ita te a id eii de o m n o u şi lu m e n ou ă. L eg io n a rism u l şi m ilita rism u l p e n tru c re a re a o m u lu i n ou . C o d re a n u d e s p re fă u rire a o m u lu i n ou . A lţi c o m e n ta to ri d esp re o m u l n o u ca e x p re s ie a e lite i n a ţio n a le şi sociale. T a b e re le de m u n că, m ijlo c d e c rea re a o m u lu i nou . E x te n s iu n e a a c estu i m ijlo c d e ed u c a ţie le g io n a ră d u p ă 1935. C o rn e liu Z e le a C o d re a n u şi Io n I. M o ţa d esp re ro s tu l ta b e re lo r de m u n c ă d re p t şc o a lă d e ed u ca ţie. S fîn tu l S in o d in te rzic e în 1935 a c tiv ita te a ta b e re lo r de m u n c ă p e n tru c o n s tru ire a şi re p a ra re a u n o r b is e r ic i.................................................... 287 6. C h a ris m a lu i C o rn e liu Z e le a C od rean u . C o m p o rta m en tu l so b ru ş i m oral al C ă p ita n u lu i. C u ltiv a re a sp iritu lu i religios. U n p o s e d a t a l co n v in g e rilo r sa le a sp re şi p u rific a to a re . C h a rism a lu i C o d re a n u c u c e re a n u n u m a i o a m e n ii sim pli, ci şi tin e ri in telectu a li. Id e a lu l a firm a t d e el a p ă re a ca o a lte rn a tiv ă în tr-o lu m e d eza m ă g ită , fă r ă s p e ra n ţă şi d eb u so la tă . P a m fil Ş e ic a ru şi N ic h ifo r C ra in ic d esp re C .Z. C o d rea n u . C ra in ic cred e că a c e a s tă c h a rism ă a fo s t co n s e c in ţa u n e i p sih o ze. C u ltu l C ăp itan u lu i. E lo g iu l c ă rţii lu i C o d re a n u Pentru, legion a ri. C o n s ta n tin N o ic a ş i T r a ia n H ersen i, E m il C ioran , ex u lta n ţi, d u p ă s e p te m b rie 1940, d esp re p e rs o ­ n a lita te a lu i C o d re a n u .............................................................................. .. 29 7 C a p ito lu l V I. P ro b le m a e v r e ia s c ă ......................................................... ..

30 5

1. In c u rs iu n e în s ta tis tic a tem ei. M a s iv a im ig ra re a e v re ilo r în M o ld o v a d u p ă 1 8 3 0 -1 8 5 0 . P o p u la ţia e v re ia s c ă în re c e n s ă m in te le p o p u la ţie i R o m â n ie i d in 1880 ş i 1912. R e în tre g ire a R o m â n ie i d in 1918 ş i s p o rire a n u m ă ru lu i ev re ilo r (recen să m în tu l d in 1930). R e p a rtiza re a p e p ro vin ciile is to ric e ale ţării. A r tic o lu l 7 d in C o n s titu ţia d in 1866 ş i in te rd ic ţia de a c ă p ă ta c e tă ţen ie ro m â n ă . R evizu irea , in eficien tă , a a rtic o lu lu i 7 în 1879. A c o rd a re a , în 1919, a c e tă ţe n ie i ro m â n e e v re ilo r tră ito ri în ţa ră la 4 a u g u s t 1916. E v re ii d in p ro v in c iile re a lip ite la tru p u l ţă rii au v e n it cu d re p tu rile c e tă ţe n e ş ti că p ă ta te acolo. C o n s titu ţia d in 1923 le g a li­ z e a ză a c e a s tă sta re de fap t. D e c re tu l-le g e d in ia n u a rie 1938 p rivin d re v iz u ire a c e tă ţe n ie i evreilor. P este o tre im e îş i p ie rd c e tă ţe n ia rom ân ă. L e g e a d in a u g u s t 1940 p riv in d s ta tu tu l ju r id ic al evreilor. E v re ii, c e tă ­ ţe n i d e c a te g o ria a dou a. N o ile le g iu iri a n tie v re ie ş ti în v re m e a s ta tu lu i n a ţio n a l-le g io n a r şi su b d ic ta tu ra lu i Io n A n to n e s c u . P o g ro m u l d e la Iaşi, d ecim a rea ev re ilo r d in B a sa ra b ia şi B u c o v in a d e N ord. T ra n sn istria . A g ita ţiile a n tisem ite de d u p ă 1918 şi „g e n e ra ţia de la ’2 2 ” ..............305 2. E m il C io ra n şi o p in ia sa d esp re evrei, în 1936 (S ch im b a re a la f a ţ ă a R om â n ie i) şi 1956 (Is p ita d e a exista ). M a n ife s tă ri ale a n tis e m itis m u lu i fu n d a m en ta list, s p rijin it p e a rg u m en te te o lo g a le . N ic h ifo r C ra in ic în al să u sta t etn o cra tic. A n tis e m itis m u l fu n d a m e n ta lis t în p re fa ţa lu i N ae Io n e s c u la ro m a n u l D e d o u ă m ii d e a n i d e M . S eb a stia n . M irc e a E liad e p o le m ize a ză cu N a e Io n e s c u ....................................................................... 3 1 4 3. O p in ii a le lu i C o n s ta n tin N o ic a şi M. E lia d e. P o ru n ca V re m ii şi a n ti­ sem itis m u l m ilitan t. T r a ia n B răilean u , N ic o la e R oşu , Io n I. M oţa. Z ia ru l C h e m a re a V rem ii în 1940-1941. A n tis e m itis m u l fă ră e v re i d e d u p ă 1 9 8 9 ...................................................................................................................323 C a p ito lu l VII. Id e o lo g iile to ta lita re ş i lite r a tu r a ...................................................331 1. Id e o lo g iile to ta lita re şi a s p ira ţia sp re a s e rv ire a litera tu rii. P o s tu la te le re a lis m u lu i s o c ia lis t se re g ă s e s c în id e o lo g ia lite ra ră a e x tre m e i d rep te

d in a n ii treizeci. Io n I. M o ţa d esp re n e c e s ita te a a rtei c u ten d in ţă . T ra ia n B ră ilea n u d esp re n e c e s ita te a c re ă rii a rtei n a ţio n a liste. P ro c e s u l lite ­ ra tu rii in terb elice. Id e a lu l a rtis tic - lite ra tu ra c o n d e ie rilo r legio n a ri. C o n d a m n a re a c rite riu lu i estetic în a ctele eva lu ă rii. L ite ra tu ra ţă rilo r to ta lita re (Italia, G erm a n ia , U .R .S .S .), m o d e l d e a rtă a n g a ja tă .. . .331 2. R ech izito riu l c ritic ii literare, c o n s id e ra tă v in o v a tă că a în c u ra ja t e v o lu ţia lite ra tu rii p e u n d ru m n erod n ic. N e g a re a e x is te n ţe i c ritic ii literare. M a rii c ritic i in te rb e lic i so c o tiţi d re p t a b ili recen zen ţi. In ju riile la a d re s a lu i E. L o vin escu , P o m p iliu C o n s ta n tin e s c u , G. C ă lin e s c u şi a c e lo rla lţi critici. S ca n d a lu l în ju r u l lite ra tu rii soco tite p o rn o g ra fic e d e c la n ş a t de N. Iorga şi în treţin u t în g a zetele de ex tre m ă dreaptă. C a m p a n ia îm p o triva op erei lu i A rg h ezi, c o n sid era tă o în ca rn a re a a b jecţiei m orale. P o rn ogra fie şi iu d a iza re. A re s ta re a , la c e re re a lu i B ră te s c u -V o in e ş ti şi a p re s e i de e x tre m ă d rea p tă , a lu i G eo B ogza, H. B on ciu , F e lix A d e rc a . M irc e a E lia d e, v ic tim ă a ca m p a n ie i îm p o triv a p o rn o g ra fie i (p en tru D o m n iş o a ra C h ris tin a şi în to a rc e re a d in rai). în c e rc a re a de e x c lu d e re a sa d in u n i­ v e rs ita te . C o n tra c a m p a n ia p r e s e i d e m o c ra te . A n c h e te . N ă p u s tire a ex tre m e i d rep te îm p o triv a s u p ra rea lism u lu i. .................... ................ 34 4 3. A n u l 1928, u n p ra g spre o n o u ă v îrs tă în op era lu i Sadovean u . S a d ovea n u şi m a son eria . S a d o vea n u , d ire c to r (1 936) a l c o tid ie n e lo r A d e v ă ru l şi D im in ea ţa . C a m p a n ia pentru, p ed ep sirea , ca trăd ător, a m a re lu i scriitor. A rd erea , în p ie ţe p u b lice, a c ă rţilo r lu i S a d o v e a n u de c ă tre c u z iş ti şi legionari. P oru n ca V rem ii cere epu rarea bibliotecilor de op era lu i Sadovean u . R ep lica , lin iştită , a lu i S a d o vea n u . P ro te s tu l s c riito rilo r şi a d m ira to rilo r lu i S a d o vea n u in tru a p ă ra rea p e rs o n a lită ţii şi a o p e re i sale. S ad ovea n u , D o c to r H o n o ris C a u s a a l U n iv e rs ită ţii d in Ia ş i.................................... 36 0 In d ic e d e num e.

36 7

Prefaţă în 1995, c în d Z. O m e a a p u b lic a t A n ii treizeci. E x tre m a d re a p tă ro m â ­ nească, p ro b le m a în d iscu ţie, d eşi d e s tu l d e a p ro x im a tiv cu n o scu tă , e ra d e ja litig io a să , p rin tre a lte le d a to rită a p a riţie i în s tră in ă ta te şi a p o i în R o m â n ia a e s e u lu i F e lix cu lp a a l lu i N o rm a n M a n ea . P e-a tu n ci, n e c o n ş tie n tizîn d u -n e p ro p ria ign o ra n ţă , n e în c h ip u ia m c ă p e rio a d a n o a s tră in te rb e lic ă a fo s t fă ră cu su r. în sp iritu l ei, m ă rtu ris ire a lu i M a te i C ă lin escu , c u m c ă a tre b u it să în v e ţe is to ria R o m â n ie i d u p ă ce s -a e x ila t - „C ă ci în R o m â n ia c o m u n is tă n u se p u te a a fla n im ic a d e v ă ra t d esp re ţară, d esp re is to ria şi c u ltu ra e i; ia r d a c ă se a fla ceva, e ra c e l m a i a d e s e a m a l ră u d e c ît n im ic. M ă s lu irile id e o lo g ic e o ficia le, in terd icţiile, in ven ţiile, d o g m ele, m in ciu n ile, ju m ă tă ţile de a d e v ă r c h ia r şi p e n tru c e i ca re n u le c re d e a u şi, sp re a se a p ro p ia d e adevăr, le ră s tu rn a u - n u in d ic a u d e c ît p is te fa ls e ” 1 - , a fo s t v a la b ilă p e n tru m u lţi d in ­ tre n o i, c a re a tre b u it s ă în v ă ţă m v e rita b ila is to rie a p a trie i a b ia d u p ă c ă d e re a to ta lita ris m u lu i c o m u n ist. A r m a i tre b u i să a d a u g c ă v o c i d e m a re a u to rita te ale m o m e n tu lu i p o s t - 1989 a u in d u s p ă re re a c ă p rio rita te a n o a s tră o a re c u m e x c lu s iv ă este s tu d ie re a to ta lita ris m u lu i c o m u n ist, d in c a re ţa r a a b ia ie ş is e în m o d form a l. A ş a că c e rc e ta re a e x tre m e i d rep te ro m â n e ş ti n u e ra so c o tită d e a p ro a p e n im en i o u rg e n ţă - d ecît, p oa te, d e u n ii in te le c tu a li ro m â n i d in exil, care, im e d ia t d u p ă că d e re a co m u n ism u lu i, au în c e rc a t să a v e rtize ze in te lig h e n ţia d in ţa ră c ă în to a rc e re a la trecu tu l in te rb e lic n u n u m a i c ă n u e s te c u p u tin ţă , d a r n ic i n u e s te re c o m a n d a b ilă . Ia r în e fe rv e s c e n ţa h a o tic ă a a c e lo r ani, d e s tu i era u te n ta ţi s ă r e s u s c ite - d e p e p o ziţiile u n u i u ltra n a ţio n a lis m în ţeles, a b u ziv, c a p a trio tis m - m itu l M a re ş a lu lu i sa u p e a c e la al „p u ru lu i” Z e le a C od rea n u . E x tre m a d re a p tă ro m â n e a s c ă a m a i fo s t p u s ă la n o i în d iscu ţie, de p ild ă im e d ia t d u p ă R e b e liu n e a le g io n a ră d in ia n u a rie 1941, d a r n u m a i c u u n a d in tre o rien tă rile ei, le g io n a ris m u l: e v o r b a d esp re P e m a rg in e a p ră p a s tie i, d o s a r a lc ă tu it d in o rd in u l lu i Io n A n to n e s c u p e n tru a ju s tific a în o c h ii o p in iei p u b lic e d e s p ă rţire a de fo ş tii să i a lia ţi d e g u v e rn a re . A p o i, în tim p u l r e g im u ­ lu i co m u n ist, isto ricii, in c lu s iv cei a l filo zo fie i, a u scris d e s p re a c e s t s u b ie c t2, d a r co n s id e ra b il s tîn je n iţi d e g e m e lita te a d in tre cele d o u ă e x trem e; a ş a că 1. M atei Călinescu, D espre loa n P. Culianu ş i M ircea Eliade. A m intiri, lecturi, rejlecţii, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, traducere din lim ba engleză de M on a Antohi, Polirom , Iaşi, 2002, p. 12. 2. îm i am intesc că în tim pul studenţiei m ele, în 1977, a fost pu blicată lucrarea, foarte im presionantă pentru mine, a lu i Stelian Neagoe Triu m fu l raţiunii îm po­ triva violenţei (viaţa universitară ieşană interbelică). E xistau de asem enea lucrările din anii 1970 ale lui M ihai Fătu şi Ion Spălăţelu. M ai trebuie să sem nalez că sim ultan cu lucrarea lu i Z. O rnea a apărut volum ul, lim itat ca

13

trejaţa e v a lu a re a c o re c tă şi c o m p le tă a fe n o m e n u lu i a fo s t n u n u m a i p ertu rb a tă , ci în p rin c ip iu cu n ep u tin ţă . E ste ce re c u n o a ş te şi Z. O rn ea, c a re s-a o p rit d in c e rc e ta re a in te rb e lic u lu i ro m â n e s c im e d ia t d u p ă p u b lic a re a m a s iv u lu i său v o lu m T ra d iţio n a lis m ş i m o d e rn ita te în d e c e n iu l a l tre ile a (1980, 6 6 6 p a gin i), p en tru că, sp u n e el, „e ra im p o s ib ilă c o m en ta rea , cu m se cu vin e, a id e ii de to ta lita ris m şi p a rtid u n ic, de d e m o c ra ţie p a rla m e n ta ră ” ; asta, p e n tru că „ex trem ism ele... se a s e a m ă n ă p în ă a p ro a p e de id e n tific a re ” 1. în m e n ta lu l colectiv, în tim p u l re g im u lu i c o m u n is t şi im e d ia t d u p ă c ă d e ­ re a lu i, p e rio a d a in te rb e lic ă a fo s t rep rezen ta tă , u top ic, d rep t ep o c a de cea m a i m a re îm p lin ire a R o m â n ie i; c e e a ce, la u rm a u rm elor, n u a fo s t n e a p ă ra t greşit, c ă c i R o m â n ia in te rb e lic ă a fost, d in p u n c t d e v e d e re te rito ria l şi d e m o ­ grafic, „M a re ” , c u p rin zîn d şi B a sa ra b ia , n o rd u l B u c o v in e i şl C a d rila teru l; apoi, d in p u n ct de ved ere cultural, a cu n oscu t o în florire pe cît de accelerată, p e atîta de im p re s io n a n tă v a lo ric ; ia r d in p u n c t d e v e d e re econ om ic, a n u l 1938 a ră m a s d e re fe rin ţă p e n tru o rice re a liza re e c o n o m ic ă u lterio a ră . în n a iv ita te a n o a stră de oam en i care a m a v u t a cces n u m a i la o istoriografie a d u s u m D e lp h in i, m u lţi d in tre n o i a m c re z u t c ă in te rb e lic u l a fo s t e p o c a n o a s tră „c la s ic ă ” , c a să fo lo s e s c e x p re s ia lu i E. L o v in e s c u . Ia r d e s p re m iş c ă rile d e e x tre m ă d rea p tă , dacă a m ştiu t to tu şi cîte ceva, a m crezu t c ă n u m a i au n ic i u n fe l d e im p ortan ţă. P e n tru cei care au tră it c u ilu z ia u n u i tim p in te rb e lic c u v a lo a re d e m od el, A n ii treizeci. E x tre m a d re a p tă ro m â n e a s că a lu i Z. O rn e a a a v u t u n efe c t d em itiza n t m ajor. C a rte a a a ră ta t că, d ep a rte d e -a fi fo s t p a ra d izia c ă , e p o c a a fo s t şi a u n e i g ra ve m a la d ii sistem ice, m a la d ia e x tre m is tă şi p ro to ta lita ră , ca re n -a lă s a t n im ic n ea tin s, de la is to ria p o litic ă la c u ltu ră şi v ia ţă p erso n a lă . Ba, m a i m u lt, stu d iu l lu i Z. O rn e a a a rătat, c u c ita te ex tin se şi co n v in g ă to a re p en tru o ric e c itito r d e b u n ă -c re d in ţă , c ă d e stu i a u to ri ca re a b ia în c e p e a u să fie re cu p era ţi, c u m a r fi N a e Io n escu , N ic h ifo r C rain ic, E liad e, C io ra n şi alţii, d ep a rte de a fi u n m o d el b u n la to a te - d e la p ro fu n z im e a v iz iu n ii m e ta fizic e la c o n c re te ţe a s o lu ţiilo r p o litic e - , treb u ie c itiţi p reca u t, fiin d c ă au fo s t id e o ­ lo g i sa u n u m a i a d e p ţi a i e x tre m is m u lu i de d rea p ta . C e e a ce p e n tru m u lţi in te le c tu a li ro m â n i d in e x il e ra fo a rte lim p e d e - şi mi-1 am in tesc, de exem p lu , p e I. N e g o iţe s c u - , şi a n u m e c ă R o m â n ia p o s tc o m u n is tă nu p o a te să r e ia firu l is to rie i în n o d în d p u r şi sim p lu c u tra d iţia in te rb e lic ă şi b a zîn d u -s e p e id e ile p o litic e a le in te le c tu a lilo r in te rb e lic i de su cces, că c i a ce s te a n e -a r d u ce în c e lă la lt ex trem ism , p e n tru m u lţi d in tre noi, la în c e p u tu l a n ilo r 1990, n u era c la r deloc. în p rin cip iu , fe n o m e n u l c a a ta re p o a te fi c e rc e ta t şi e v a lu a t de p e p o ziţia e x tre m e i d rep te, de p e a c e e a a ex tre m e i s tîn g i şi, în a l tre ile a rîn d , d e p e a c e e a a d em o cra ţiei. Im e d ia t d u p ă a l D o ile a R ă zb o i M o n d ia l, ţă rile o c c id e n ta le ş i-a u făcu t, în n u m e le d em o cra ţiei, p ro c e s u l e x tre m e i lo r d rep te şi a l d e za stru lu i pe ca re l-a adu s. L a n oi, u n a s tfe l de p ro c e s a fo st, p rin fo rţa lu cru rilor, im p o s ib il p în ă d u p ă 1989. S c ris ă d e p e p o ziţiile u n u i d em ocra t, A n ii treizeci. E x tre m a d re a p tă rom â ­ n e a scă este o n a ra ţiu n e c a lm ă şi d escrip tivă , o fe n o m e n o lo g ie a e x tre m e i

arie de investigare, dar despre aceeaşi perioadă, al lu i Leon Volovici Ideologia naţionalistă şi „problem a evreiască” in R om ân ia a n ilor ’30. 1. Z. Ornea, A nii treizeci Extrem a dreaptă rom ânească Ed. Fundaţiei Culturale Rom âne, Bucureşti, 1995, pp. 15, 428.

14

r / t y u iu

d rep te ro m â n eşti. C u d in a d in su l, a u to ru l a d a t m u lte c ita te am p le, lă sîn d tex tele să v o rb ea scă . C o n v in s că „n iciu n d e n u a flă m m ă rtu rie m a i c o n v in g ă ­ to a re d esp re p e is a ju l u n e i e p o ci d e c ît în p u b lic is tic a e i” 1, a u to ru l a sp u s p o v e s te a fa s c is m u lu i ro m â n e s c p e b a z a p re lu c ră rii u n e i c a n tită ţi u ria ş e d e in fo rm a ţii a d u n a te d in p resă. în fapt, Z. O rn e a a fo s t p rim u l ca re a d e friş a t te rito riu l la rg - şi d ificil, a ş ad ău ga, g în d in d u -m ă la s tilu l em fa tic şi im p re c is a l te x te lo r - al p re s e i in terb elice, p e n tru a d esc o p e ri c o n tu ru l şi c o n ţin u tu l e x tre m is m u lu i n a ţio n a list. M em o riile, c o le c ţiile de d o c u m e n te şi acte, a p o i c u n o a ş te re a is to rie i ro m â n e ş ti cu c u lisele ei cu to t a u c o m p le ta t d o c u m e n ­ ta re a şi au fă c u t cu p u tin ţă s c rie re a cărţii. M a te ria lu l em p iric, e x c e s iv de b oga t, a fo s t p re lu c ra t d e c e rc e tă to r p e b a za id e ilo r d o m in a n te care au re z u lta t im p lic it d in tex te şi, de asem en ea , în t e r ­ m e n ii d in ep o că : to ta lita rism , d em o cra ţie p a rla m en ta ră , p a rtid u n ic, p lu ripartidism , parlam entarism , dictatură, autohtonism , ortodoxism , spirit eu ropean, e x tre m ă stin gă, e x tre m ă d reaptă, ra ţio n a lism , ira ţio n a lism , fa s c is m ita lia n , sta t corp o ra tist, h itle ris m , legio n a rism , p ro b le m a evreia scă , a n tis e m itis m etc. E x is tă c îte v a idei, r e s p e c tiv c îţiv a te rm e n i c ă ro ra Z. O rn e a le a c o rd ă o m a i m a re v a lo a re e x p lic a tiv ă p e n tru c e e a ce s -a în tîm p la t a tu n ci, c u m a r fi n a ţio ­ n a lism u l, a u to h to n is m u l şi tra d iţio n a lis m u l, re fu zu l d e m o c ra ţie i ş i a l r a ţio ­ n a lis m u lu i c a rte zia n ş.a. E x is tă d e a s e m e n e a o id e e a p ă ru tă în c ă d in tim p u l P rim u lu i R ă zb o i M o n d ia l, ca re a c irc u la t o b s e s iv în to a tă E u ro p a in te rb e lic ă c u o m a re fo rţă d e a c o a g u la sp iritele, p e c a re Z. O rn e a o în tîln e ş te în c ita te şi o u tilize a ză în co m e n ta riu , fă ră a -i sesiza, m ă tem , im p o rta n ţa e x p lica tivă : id e e a de revo lu ţie c o le c tiv is tă c o n tra d e m o c ra ţiilo r lib e ra le şi in d ivid u a liste. D e ob icei, în in te rio ru l u n e i tem e, Z. O rn e a p re zin tă lu c ru rile în tr -o o rd in e m a i a les c ro n o lo g ică . C u v irtu o z ita te de v e c h i c e rc e tă to r a l id e o lo g iilo r/ c u re n ­ te lo r d e id e i ro m â n eşti, a u to ru l p re zin tă in c lu s iv cîteva p o le m ic i în tre p e r s o ­ n a lită ţile ex tre m e i d rep te; căci, d in fe ric ire p e n tru noi, e x tre m a d re a p tă n u a fo s t u n m on olit, o rie n tă rile e i n u s-au co a liza t, ci au c o n c u ra t în tre ele (ex a ct la fe l s-au p e tre c u t lu c ru rile şi la s tîn g a extrem ă). L u c ra re a lu i Z. O rn e a n u a ep u iza t - n u a v e a cu m - fen o m en u l. în în c e r ­ c a re a de a fa ce o rd in e în m a te ria lu l e m p iric fo a rte b o g a t şi de a n a ra c ît m a i c o e re n t p o v e s te a v in o v a tă a e x tre m is m u lu i n o stru n a ţio n a lis t, a u to ru l şi-a re s trîn s a ria de c e rc e ta re la „o rie n tă rile ” cele m a i in flu en te, p a tru la num ăr. C a p ito lele p a tru şi cin ci, cele m a i b u n e d in a c e a s tă carte fu n d a m en ta lă , ex p u n ş i a n a lize a ză a c tiv ita te a şi d o ctrin a lu i N a e Ion escu , N ic h ifo r C ra in ic, M ih a il M a n o ilescu , apoi, fo a rte p e larg, fe n o m e n u l e x tre m is t cel m a i o rig in a l şi p e r ­ s is te n t p e ca re l-a d a t R o m â n ia : m iş c a re a le g io n a ră şi C ă p ita n u l ei, C o rn e liu Z e le a C odrean u . în 1995, c a p ito le le c e le m a i fra p a n te a u a p ă ru t a fi a c e le a d esp re tîn ă ra g en era ţie, cea a s tră lu c iţilo r in te le c tu a li C ioran , E lia d e, N o ic a ş.a., c a re s-a c o n v e rtit cu e n tu zia s m la ex tre m a d reaptă. (Şi e o b lig a to riu s ă s u b lin ie z că al d o ile a m o tiv ca re l-a fă c u t p e Z. O rn e a să se op rească, la în c e p u tu l a n ilo r 1980, d in ce rc e ta re a p e rio a d e i in te rb e lic e a fo s t d o rin ţa d e a n u p e rtu rb a p u b lic a re a şi rep u b lica rea , a tîta c ît s-a p u tu t în v e c h iu l reg im , a c ă rţilo r a cesto ra .) în tre tim p, fa vo riza te ch ia r d e e x is te n ţa c e rc e tă rii lu i Z. O rn ea, au 1. Z. O rnea, T ra d iţio n a lis m şi m od ern ita te în d e cen iu l a l treilea, Ed. Em inescu, B u cu reşti, 1980, p. 99.

15

J T I c y U .LIA .

a p ă ru t lu c ră ri m o n o gra fice, p rin n a tu ra lu c r u r ilo r lim ita te tem a tic, în s ă m ai a p ro fu n d a te, d esp re v e d e te le g e n e ra ţie i ’27. E s te c e e a ce, la u r m a u rm elor, c re d c ă ş i-a r fi d o rit ş i Z. O rn e a în su şi. P u b lic a tă la p u ţin tim p d u p ă ie ş ire a R o m â n ie i d in tr-o lu n g ă p e rio a d ă to ta lita ră - d in 1938 p în ă în 1989 R o m â n ia a ie ş it d in c irc u itu l d em o cra tic şi s-a liv r a t/ a fo s t livra tă , p e rîn d, e x p e rim e n tu lu i fa scist, a p o i u n u i lu n g e x p e rim e n t a l so c ia lis m u lu i r e a l d u p ă m o d el s o v ie tic - , c a rtea lu i Z. O rn ea, în ca re in te rb e lic ii s u n t lă s a ţi să v o rb e a s c ă p e lim b a lo r şi în c u v in te le lor, n e a ra tă c h ip u l c rim in a l şi te r a to g e n 1 al e x tre m is m u lu i de d rea p ta ; ia r în m ă s u ra în ca re e x trem ele coin cid , a şa c u m d e a ltfe l d e m o n s tre a ză a u to ru l în c a p ito lu l „Id e o lo g iile to ta lita re şi lite ra tu ra ” , în c a re s u b lin ia ză în g e m ă n a re a c o m u n is m u lu i şi fa s c is m u lu i, ş i ch ip u l te ra to g e n a l co m u n ism u lu i. L a s fîrş itu l lectu rii, a v e m im a g in e a u n e i e p o c i în ca re o p a rte im p o rta n tă d in lu m e a ro m â n e a s c ă s-a rid ica t, în p lin re g im d em o cra tic, c o n tra d e m o c ra ­ ţie i şi m e c a n is m e lo r ei (p lu rip a rtid ism , p a rla m e n ta ris m , d re p tu ri in d iv id u a le g a ra n ta te ), p le d în d p e n tru d icta tu ră , p a rtid u n ic, c o n d u c ă to r u n ic, etn icism , x e n o fo b ie , a n tis e m itis m şi a lte p ro d u s e „te ra to lo g ic e ” d e a c e la ş i fe l; sau, a ltfel spu s, a a c ţio n a t p e n tru to ta lita ris m u l n a ţio n a list, u n u l d in tre c e i d o i m o n ştri c rim in a li2 a i s e c o lu lu i c a re a trecu t, c a s ă fo lo s e s c d in n o u te rm in o lo g ia lu i M a rc e l G a u ch et. F a p t c a re îi r id ic ă c itito ru lu i o în tre b a re fire a s c ă : C u m a fo s t c u p u tin ţă a ş a c e v a ? P e p a rc u rs u l c e rcetă rii, Z. O rn e a a m e n ţio n a t, în tr -u n m o d fo a rte d iscret, e v e n im e n te le e x te rn e c a re - s ă n u u ită m c ă s u n te m o n a ţiu n e m e re u im ita ­ to a re 3! - a u d a t a rip i e x tre m is m u lu i n o s tru n a ţio n a lis t. E s te p o s ib il c a ro lu l c o n te x tu lu i e u ro p e a n să n u fi fo s t to tu ş i în d e a ju n s v a lo rific a t; oricu m , d a că ţin e m c o n t d e e v o lu ţia d e a tu n c i a E u rop ei, o b s e rv ă m c ă a b e ra ţiile id e o lo g ic e d in R o m â n ia n u a u fo s t o tră s ă tu ră p a rtic u la ră c a re n e -a r fi d ife re n ţia t de a lte ţări, ci, d im p o trivă , o tră s ă tu ră c o m u n ă p e c a re a m îm p ă rtă ş it-o c u alte ţă ri e u ro p en e, de la ca re a d e s e a n e-a m in s p ira t; ia r a p a rte n e n ţa d re p te i ro m â n e ş ti la a c eea e u ro p ea n ă , fă ră să a te n u e ze în v re u n fe l c a ra c te ru l ei crim in a l, n e p e rm ite s ă în ţe le g e m c ă e a a fo s t c u p u tin ţă c a m iş c a re p o litic ă sem n ific a tiv ă ca n tita tiv to c m a i p en tru că se s in c ro n iza cu o „m o d ă ” e u ro p e a n ă d e su cces. în T ra d iţio n a lis m ş i m od e rn ita te ..., fa ţă d e ca re A n ii tr e iz e c i., se a flă în c o n tin u ita te firea scă , Z. O rn e a a d e s c ris m ă c a r u n e le d in tre c o n s ta n ­ te le e p o c ii in terb elice, a ş a c ă p re a d iscreta , p o a te, p re ze n ţă a c o n te x tu lu i e u ro p e a n este, de fap t, în b u n ă m ă su ră c o m p e n s a tă de p rim a lu i c a rte d esp re in terb elic. în v o lu m u l d esp re a n ii dou ăzeci, c e rc e tă to ru l a p re z e n ta t p e la rg c riz a ra ţio n a lis m u lu i, a firm a re a în fo rţă a ira ţio n a lis m u lu i, c riz a d e m o c ra ţie i ş .a ., e le m e n te ca re au ră m a s v a la b ile d e -a lu n g u l în tre g ii p e rio a d e in terb elice. Ia r p e n tru a în ţe le g e în în tre g im e ep o ca în c e p u tă d u p ă P rim u l R ă z b o i M o n d ia l

1. A m folosit term enii lui M arcel Gauchet din L ’A venem ent de la dem ocraţie. III. Â l’epreuve des totalitarismes, 1914-1974, G allim ard, Paris, 2010, pp. 555-556. 2. Ibidem, pp. 265, 555. 3. De voie sau de nevoie, noi am im itat întîi Răsăritul, apoi, de la sfîrşitul secolului al X V III-lea şi începutul secolului al XIX-lea, Apusul, apoi, du pă al D oilea Război M ondial, din nou Răsăritul, reprezentat de data asta de totalitarism ul com unist din U niunea Sovietică, iar după 1989 am luat-o de la capăt cu im itarea O ccidentului...

16

X I CJ U L U

şi în ch eia tă , d a că s -a în c h e ia t cu m va , a b ia d u p ă 1990, p o a te c ă a r m a i fi şi a lte e le m e n te d e lu a t în ca lcu l; în s ă a sta a r fl o a ltă „te m ă ” de cerceta re. D e fapt, Z. O rn e a şi-a a tin s sc o p u l - a c e la p re c iz a t cla r în c ă d in titlu - p e ca re şi l-a p rop u s. A ş m a i ob serva, d e d ra g u l u n u i c itito r exigen t, c ă u n e le „p e rs o n a je ” s u n t tra ta te c u m en a ja m en te, p o a te c h ia r „tim id ” 1. C a să d a u u n s in g u r ex em p lu : d iscu tîn d v o lu m u l R om â n is m u l, ca te h is m u l u n e i n o i s p iritu a lită ţi (1936) al lu i R ă d u lescu -M o tru , a u to ru l n u p a re să o b serve că b ă trîn u l filo z o f era, d e m ai m u ltă v re m e de a ltfel, în re g im e n ta t în tre a d ep ţii to ta lita ris m u lu i şi c ă în a c e a s tă ca rte p le d e a ză p e n tru u n s ta t ro m â n e s c to ta lita r, în rîn d cu R u s ia so vietică , Ita lia fa s c is tă ş i G e rm a n ia h itle ris tă ; cruţîndu-1 p e M otru , Z. O rn e a s-a lim ita t să în re g is tre ze p o le m ic ile d in ju r u l c ă rţii a c e s tu ia ş i p o ziţia u ltrare a c ţio n a ră a lu i N ic h ifo r C ra in ic (acesta, cu id e i p o litic e în tr -a d e v ă r m u lt m a i to x ic e d e c ît o ric a re a lt id e o lo g ro m â n d e e x tre m ă d rea p tă , c ă c i e tn ic is t în m o d rig u ro s şi o rto d o x ist). D eşi nu lip s ită d e c îte v a a s e m e n e a p u n c te m a i fra gile, care in c ită la c o m ­ p le tă ri şi d iscu ţii, A n ii tr e iz e c i., este o ca rte s o lid ă şi ră m în e p e m a i d ep a rte, c a în m o m e n tu l a p a riţiei, o c e rc e ta re fu n d a m e n ta lă a s u p ra in te rb e lic u lu i n ostru . *

D e Z. O rn e a a m a u z it p e n tru p rim a d a tă p e cla s a a X -a , la L ic e u l „A x en te S e v e r” d in M ed ia ş, d e la p ro fe s o a ra m e a d e ro m â n ă . L -a m în tîln it p rim a d a tă în 1990, în b iro u l d e la U n iu n e a S c riito rilo r, p e -a tu n c i în C a s a V e m e s c u , al lu i M irc e a D in escu :

şi, cum l-a m vă zu t, cu m m -a m re p e z it la el să -i sp u n c ît

d e m u lt îl a d m ir p en tru o p e ra lu i. M i se p a re e v id e n t c ă e s te c e l m a i im p o rta n t is to ric a l id e ilo r şi id e o lo g iilo r p o litic e şi c u ltu ra le a le m o d e rn ită ţii p e care l-a m a v u t în a d o u a ju m ă ta te a s e c o lu lu i tre c u t şi su n t b u c u ro a s ă c ă a m a v u t n o ro c u l să-l cu n osc. îm i a m in te s c c ă p e la s fîrş itu l a n ilo r 1990, întîlnindu-1 în tîm p lă tor, l-a m în d em n a t, ca a u to r al a tîto r m o n o g ra fii de c u ren te şi de p erso n a lită ţi, să scrie o is to rie su ccin tă , d e c e l m u lt o s u tă c in c iz e c i d e p a gin i, a c u re n te lo r şi id e o lo g iilo r d in R o m â n ia m o d e rn ă şi co n te m p o ra n ă . „D ra g ă ” , m i-a spus, „n u m a i a m chef. A m o b o s it” . E fo a rte p o s ib il c a în o b o s e a la lu i să fi fo s t p re ze n tă şi o d o ză n u m ic ă d e d eza m ă gire, m ă g în d e s c e u a cu m . N u ştiu d a că i-a m u lţu m it c in e v a p e n tru to t c e e a ce a fă c u t e l p e n tru c u ltu ra p a triei. C ă n u a fo s t o n o ra t p e m ă s u ra o p e re i şi a v a lo rii lu i, asta, desigu r, ştiu fo a rte bine. 2 0 n o ie m b rie 201 5, C lu j M ă r ia P e tre u

1. Com entînd A n ii treizeci... pentru revista Apostrof, A d rian M arino a observat tonu l „cît se poate de reţinut” , b a „chiar surprinzător de tim id, cînd vin e vorba despre sinistrele asasinate legionare” , al autorului. Vezi A drian Marino, „O carte dificilă şi foarte u tilă”, în Apostrof, anul V II, nr. 1-2, ian.-febr. 1996.

17

Preliminarii C a rte a a c e a s ta v o is e m să o scriu în 1980. A d ic ă im e d ia t d u p ă în c h e ie re a celei (a p ă ru tă în 1980) p e care a m in titu la t-o T ra d iţio n a lis m ş i m o d e rn ita te în d e ce n iu l a l treilea. D in p ă c a te , a tu n c i a c e a s tă ca rte n u p u te a şi n ic i n u tre b u ia p u b lica tă . N u p u te a fi p u b lic a tă p e n tru c ă e ra im p o s ib ilă c o m e n ta re a c u m se cu vin e a id eii de to ta lita ris m şi p a rtid u n ic, de d e m o c ra ţie p a rla m en ta ră , id e i-fo rţă p a trim o n ia le d e o p o triv ă p e n tru e x tre m a d re a p tă şi p e n tru c e a stingă. Ş i n u tre b u ia p u b lic a tă p e n tru că d e zv ă lu ia cre d o -u l p o litic şi id e o lo ­ gic a l c e lo r care, în a n ii treizeci, e ra u p e rs o n a lită ţile p ro e m in e n te ale n oii g e n e ra ţii (M ircea E lia d e, E m il C iora n , C o n s ta n tin N o ic a ş i alţii). E ra in o p o r ­ tu n ă fiin d c ă a r fî c o n s titu it a rg u m en te p e n tru in te rd ic ţia p u b lic ă rii o p e re i lo r (oricu m , m ereu s u p u s ă u n u i sta tu t in c e rt de to le ra n ţă a c cid en ta tă ). Ş i s o c oteam , ca a tîţia a lţi in te le c tu a li, c ă o p e ra a c e s to r p e rs o n a lită ţi treb u ie, n e g r e ­ şit, p u b lica tă . A s tfe l în c ît a m a m în a t s c rie re a a c e s te i c ă rţi p e n tru v re m i a ş eza te su b o zo d ie m a i fastă, ca re să în g ă d u ie e la b o ra re a u n e i c ă rţi on este. P en tru c ă a o c o li r e a lita te a p re ze n ţe i p u b lic is tic e a acestor, atu n ci, tin ere p e rs o n a lită ţi în p e is a ju l ep o cii era o s o lu ţie n eo n estă , m is tific în d g ra v p e is a ­ ju l d e id e i al tim p u lu i. A ş e z a re a v re m u rilo r s-a p ro d u s d u p ă d e cem b rie 1989. E lib e ra t de o rice co n strîn g ere, a m re în c e p u t tra v a liu l p e n tru s c rie re a d o rite i cărţi. în a c e s t fe l îm i p o t în c h e ia e x e g e za d esp re p e rio a d a c e lo r d o u ă d e c e n ii in terb elice, care, c u m a m m a i spus, n -a fo s t u n b lo c u n itar, c e n tru l d e g r e ­ u ta te su b ra p o rt social, p olitic, lite ra r şi în d e zb a terea d e id e i ocupîndu-1 cel d in tîi (1 9 1 8 -1 9 3 0 ). D e aceea, c re d că fie c a re d ec e n iu tre b u ie e x a m in a t s e p a ­ rat, şi n u ca u n a n sa m b lu , lip s in d u -i to c m a i c o e re n ţa in terio a ră . A c e a s ta n u în s e a m n ă că în tre cele d o u ă d ecen ii s -a r în ă lţa u n z id d esp ă rţitor. D im p otrivă , u n lia n t b in e d esen a t le ap rop ie, c re în d p re m is e le co n tin u ită ţii. O ric e seg m en t al fe n o m e n u lu i a m a n a liz a (p olitic, filo zo fic, cu ltu ra l, literar, de id e o lo g ie p o litic ă sa u litera ră ), a v e m a c o n s ta ta c ă fu n d a m e n te le c e lu i d e-a l p a tru le a d ecen iu su n t p u se în c e l d e-a l treilea . în u n e le d in tre a c e s te se g m e n te (literar, id e o lo g ie litera ră , p o litic şi social) tra n s fo rm a re a s-a p rod u s, în b u n ă m ă su ră , în c h ia r d ecen iu l a l treilea . L ite ra tu ra ş i-a m o d ific a t fiz io n o m ia p rin a p a riţia n o ilo r va lo ri (Blaga, A rgh ezi, Ion Barbu, V. V oicu lescu , A d ria n M an iu , R ebrean u , H orten sia Papadat-B engescu, G ib M ihăescu, n ou a vîrstă literară a lu i S ad ovean u d e la H a n u A n c u ţe i în c o a c e ). R e fo rm a a g ra ră şi ce a a v o tu lu i u n iv e rs a l m o d i­ fic ă ra d ica l stru ctu rile s o cio p o litice (în s e c to ru l agrar, m ic a p ro d u c ţie d evin e m a jo rita ră , ia r în v ia ţa p o litic ă d isp a re c u to tu l P a rtid u l C o n s e rv a to r şi a p a r n o ile p a rtid e: a veresca n , ţă ră n esc, al n a ţio n a lilo r ard elen i, u ltim e le d o u ă fu zio n în d în 1926). V ia ţa p o litic ă e a lta d e c ît în p e rio a d a a n te b e lic ă în c ă d in a n ii d ou ă zeci. Ş i d e n -a r fi fo s t a to tp u te rn ic ia lib e ra lilo r p în ă în 1927-1928, d a to rită m arii p e rs o n a lită ţi a lu i Io n I.C. B ră tia n u (p în ă în 1927, c în d se p ro d u c e d ecesu l său in te m p e s tiv ), totu l, a b s o lu t totu l, a r fi p ă ru t, p e a c e a s tă

19

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească s c e n ă p u b lică , altfel. D a r în n o ie m b rie 1928, c e lă la lt fra te B ră tia n u , V in tilă , ră m a s să v e g h e z e la d o m in a ţia lib e ra lilo r a s u p ra d e s tin e lo r ţării, e n e v o it să c e d eze lo c u l n a ţio n a l-ţă ră n iş tilo r co n d u ş i d e M a n iu şi M ih a la ch e. C u a c e a s tă p red a re d e şta fetă , B ră tie n ii îş i p ie rd d in p u tere, lib e ra lii d e su b co n d u c e re a lu i G h. T ă tă re s c u fiin d o p a lid ă im a g in e a a to tp u te rn ic ie i lo r de o d in ioa ră , c a re a o c u p a t sp a ţiu l a p e s te 14 ani. P e n tru c ă T ă tă re s c u este, se ştie, o c re a ţie s e rv ilă a re g e lu i C a ro l a l II-lea, d in d is p o ziţiile căru ia, ca p ric io a s e m ereu , n u iese. Ia r b ă trîn ii lib era li, în fru n te cu D in u B ră tia n u , d e ţin a cu m p o z iţii s u b a lte rn e (c h ia r cîn d u ltim u l d in tre fra ţii B ră tia n u e ra p re ş e d in te le fo rm a l a l p a rtid u lu i). D o u ă e le m e n te noi, p e rtu rb a to a re a m în d ou ă , m o d ific ă fiz io n o m ia p o litic ă a d e c e n iu lu i a l p a tru lea , dom inîndu-1. în p rim u l rîn d este a ctu l re s ta u ra ţie i p e tro n u l R o m â n ie i a lu i C a ro l al II-lea, c a re s -a p ro d u s în c h ia r d eb u tu l d e c e n iu lu i (8 iu n ie 1930). C u in te lig e n ţa sa m a le fic ă şi p ro p e n s iu n e a sa spre u n re g im a l a u to rită ţii p e rs o n a le , C a ro l a l II-le a a d o m in a t v ia ţa p olitică , in flu e n ţîn d -o n egativ. L a în c e p u t, to a te p a rtid e le p o litic e s o c o te a u c ă b in e a r fi să se re a lize ze o „p ace p o litic ă ” . E ra c o n v in s c ă u n g u v e rn d e a s u p ra p a rti­ delor, a s c u ltin d d e v o in ţa sa, a r fi so lu ţia id ea lă . C ă în a cest fe l d e m n ita te a re g a lă d e a rb itru a l v ie ţii p o litic e disp ărea, în lo c u ită fiin d de o im p lica re d irectă în a c te le d e gu v e rn ă m în t, n u p ă re a a-1 in teresa . Ş i-a co n stitu it, d e s tu l d e rep ed e, o c a m a rilă a sa (fo rm a tă d in N a e lo n e s c u , c o n s ilie r p o litic , M ih a il M a n o ile s c u şî A ris tid e B la n ck , c o n s ilie ri eco n o m ic i, G a b rie l M a rin escu , P u iu D u m itrescu , R ic h a rd F ra n a s o v ic i, A l. M a vro d i, F e lix W ied er, m a i tîrziu M a x A u s c h n it, N ic o la e M a la xa ) c a re lu a d e c izii d e n a tu ră p o litică , e c o n o m ic ă şi fin a n cia ră . Ia r E le n a L u p escu , re a d u s ă în ţa ră în c iu d a îm p o triv irii lu i Iu liu M a n iu ş i a p ro m is iu n ii rega le, e ra u n fa c to r de in flu e n ţă d ecisivă . C a m a rila , c îte o d a tă fie c a re m em b ru a l ei, a v e a p u te ri m a i m a ri d e c ît m in iş trii în fu n c ­ ţiu n e şi g u v e rn u l în a n sa m b lu , în fru n te cu p rem ieru l. R e g e le a p o rn it, de în d a tă ce s-a in s ta la t p e tron , a c ţiu n e a de d e zm em b ra re a p a rtid elor, p rin c re a re a d e fra c ţiu n i şi d isid en ţe. N -a fo s t şi n -a v o it s ă fie u n s u v e ra n c o n ­ stitu ţio n a l, c i u n fa c to r de p u te re a b s o lu tă efectivă , fă c în d şi d e s fă c în d to a te în ţară. A c e a s ta şi în a in te, d a r m a i a les în tim p u l d ic ta tu rii re g a le in s ta u ra te în fe b ru a rie 1938, c în d a a b ro g a t C o n s titu ţia d in 1923, d e c re tîn d o alta, a sa, a b s o lu tis tă , d e s fiin ţîn d şi p lu rip a rtid is m u l, ş i v ia ţa p a rla m e n ta ră . E ve­ n im e n te le in te rn e m u lt in flu e n ţa te de c e le e x te rn e se p re c ip ită şi, la 6 sep ­ te m b rie 1940, C a ro l a l II-le a e s ilit să ab d ice. D e c e n iu l al p a tru le a a în c e p u t cu u rc a re a s a p e tro n şi a s fîrş it p rin a b d ic a re a sa. A l d o ile a e le m e n t p e rtu rb a to r a fo s t a scen siu n ea , în s c e n a v ie ţii p u b lice, de p rin 1933 efe c tiv v ije lio a s ă , a fo rţe lo r e x tre m e i d rep te. Ş i n u e v o r b a de c u z is m , c h ia r d u p ă u n ific a r e a c u g r u p a r e a lu i G o g a , fo r m în d P a r tid u l N a ţio n a l-C re ş tin , c i d e leg io n a rism . L e g io n a ris m u l este fe n o m e n u l p o litic nu a tît cel m a i im p o rta n t, c ît c e l m a i fra p a n t al a c e s tu i d ecen iu , c h ia r d a că în te m e ie re a m iş c ă rii se p ro d u s e s e în d e c e m b rie 1927. în p r im u l rîn d , g ru p a m a i a le s tin eri. F ă r ă p r o g r a m p re c iza t, G a rd a de F ie r a lu i C o rn e liu Z e le a C o d re a n u p ro m ite a a s a n a re a ra d ic a lă a v ie ţii p u b lice p rin e ra d ic a re a p o litic ia n is m u lu i în to td e a u n a v e n a l, p ro p o v ă d u ia v a lo rile cre ş tin e a le o rto d o x iei, e d u c a a d e re n ţii în s p iritu l v o in ic ie i h a id u c e ş ti şi al e ro is m u lu i je rtfe ln ic , p re g ă tin d în cu ib u ri „o m u l n o u ” c a re v a fă u ri o n o u ă R om â n ie „c a soa rele s fîn t de p e c e r” . A c e a s tă m işca re, ca re c u ltiv a în fră ţire a

20

Preliminarii m istică în tru în fă p tu ire a u n o r în a lte c o m a n d a m en te n a ţio n a le, b iz u ită pe p rin cip ii m o ra le severe, a a tra s tin eretu l, c u d eo seb ire c e l stu d e n ţe s c (şi ele v i d in cu rs u l lic e a l su p erior), a p oi şi d in c e le la lte m ed ii (m u n cito resc, ţă ră n esc, de fu n cţio n a ri p u b lic i sa u p a rticu la ri). V io le n ţa a g re s iv ă şi a firm a re a id e ii că d re p ta te a n u se d o b în d e ş te p rin ju s tiţie , c i tre b u ie a u to în fă p tu ită , c h ia r folosin d u -se glon ţu l, a d u c e a u n o i m o ra v u ri în v ia ţa p u b lică. L e g io n a rii se a u toreco m a n d a u d re p t fa cto ru l, n u a tît p o litic, c ît m oral, c a re v a în fă p tu i în n o ire a Rom âniei. Şi, pe fo n d u l crizei eco n o m ice şi a l ascen siu n ii, p e scen a eu rop ean ă, a fa s c is m u lu i şi a n a ţio n a l-s o c ia lis m u lu i, le g io n a ris m u l c re ş te a în forţă, In clu siv n u m erică. (D a te sta tistice, cita te d e is to ric u l A r m in H e in e n în lu c r a ­ rea sa d esp re L egiu n e, a te s tă s p o rire a n u m e ric ă a m iş c ă rii de la 6 .0 0 0 de p ersoan e în 1930 la 2 7 2 .0 0 0 în d e cem b rie 1937). Ş i c u c e re a în a u d ien ţă , de vrem e ce la a le g e rile din d ecem b rie 1937 d o b în d is e 15,6% d in electo ra t, fiin d v o ta t d e 4 7 8 .3 7 8 de p e rs o a n e şi re c o ltîn d 66 d e m a n d a te . A s t a în tim p ce la a le g e rile d in 1929 re c o lta s e 10.714 v o tu ri (0,4% ), la c e le d in 1931 ob ţin u se 3.7 8 3 vo tu ri, ia r la cele d in 1932 c re s c u s e la 7 0 .6 7 4 d e v o tu r i (2,4% ) şi cin ci m a n d a te 1. S ig u r că, se ştie, c o n s u ltă rile e le c to ra le d e p în ă în 1937 a u fo s t tru c a te în rezu ltate. D a r cifrele o b ţin u te d e le g io n a ri în a le g e ri co n c o rd ă , în g en era l, cu cele a le m ilita n ţilo r p re c iza ţi de H ein en . Ia r la a le g e rile d in d e c e m b rie 1933, cîn d n u m ă ru l m ilita n ţilo r a ju n sese la 2 8 .0 0 0 , li s -a in te rz is p a rticip a rea . A s c e n d e n ţa fe n o m e n u lu i le g io n a r în s p ir itu l p u b lic a l a n ilo r tr e iz e c i e s te o rea lita te in d iscu ta b ilă . A - i d im in u a în s e m n ă ta te a , a-1 tr a ta id e o lo g ic sau in v e c tiv a n t a d je c tiv a l este o ca le fa ls ă şi, d e aceea, c o n tra p ro d u ctivă . D escriindu-1 a ş a c u m a fost, treb u ie e x p lic a t în fe n o m e n o lo g ia sa. T in e re tu l, d e b u s o la t şi d is p re ţu in d p o litic ia n is m u l, s -a în d re p ta t sp re leg io n a rism , cu b u n ă -cred in ţă in o cen tă , sp erîn d s ă a fle a ic i s in gu ra a lte rn a tiv ă salvatoare. C ă a lte rn a tiv a e ra în ş e lă to a re s-a v ă z u t m a i tîrziu . D a r a tu n c i, în a n ii treizeci, e a a fo s t c o n s id e ra tă v a la b ilă şi a cu cerit, de aceea, sim p a tii. L a lo c u l p o triv it v o i a n a liza fe n o m e n u l le g io n a r d in a c e s t d ecen iu , m o b ilu rile sale, în c e rc în d a p ro p u n e şi e x p lic ita re a sa. D e n -a r fi fo s t o re a lita te im p u n ă to a re în lu m e a tin e re tu lu i (a p oi şi a stra tu rilo r m a tu re ), n u s -a r fi p ro d u s a c tu l d e s im p a tiza re sa u c h ia r de a d e ra re la le g io n a ris m a u n u i se g m e n t im p o rta n t d in c e e a ce era, atu n ci, n o u a gen era ţie. D u p ă 1935-1936, în u n e le c a z u ri m a i în a in te, p e rs o n a lită ţi p ro e m in e n te a le a c e s te i ex tra o rd in a re g e n e ra ţii s-a u în d re p ta t p e c a le a p e ca re ele o co n s id e ra u u tilă, n e c e s a ră şi în n o ito a re. S ă n u p re g e tă m a-i p o m e n i p e M irc e a E lia d e, E m il C ioran , C o n s ta n tin N o ica , T r a ia n H ersen i, M irc e a V u lc ă n e s c u (în c a rte a sa d esp re N a e Io n e s c u m ă rtu ris e ş te c ă a n u trit sen tim en te de sim p a tie p en tru L egiu n e), E rn e s t B ern ea, C o n s ta n tin D. A m zăr, Io n Ion ică , M. P o lih ro n ia d e, H o ria S ta m a tu , A rş a v ir ş i H a ig A c te ria n , P a u l C o s tin D elean u , Io n C a n ta cu zin o , A lex . C h ris tia n T e ll, V ic to r V ojen , M irc e a S tre in u l şi în c ă alţii. S ig u r c ă în a c e a s tă o p ţiu n e u n r o l de s e a m ă l-a în d e p li­ n it a p ro p ierea de G a rd a d e F ie r a p ro fe s o ru lu i de m e ta fizic ă şi lo g ic ă N ae Io n escu . D a r a r fi n e d re p t şi s im p lific a to r s ă fix ă m c a u za o p ţiu n ii e x c lu s iv pe a c e a s tă ro tire d e m a c a z o p e ra tă d e N a e Io n e s c u în to a m n a lu i 1933. O p ţiu n e a s-a d atorat, n egreşit, şi u n o r m o tiv a ţii in te le c tu a le p erso n a le. P u ţin i d in tre 1. CJ. M atei Dogan, A n a liza statistică a dem ocraţiei parlam en tare d in România, 1946, tab. nr. 4.

21

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească m e m b rii m a rc a n ţi ai „g e n e ra ţie i s p iritu a lis te ” s-a u p ă s tra t in d e p e n d e n ţi, re fu zîn d a filie re a sau, c u o ex p re s ie a lu i E u g e n Io n escu , „rin o c e riza re a ” . I-aş a m in ti p e P e tru C o m a rn e s c u , a n im a to ru l g ru p ă rii „C rite rio n ” , s o c io lo g u l H e n ry H. S ta h l şi E u g e n Ion escu . E x c e p ţiile n -a u făcu t, n ic i în a c e s t caz, regu la . O a s tfe l de p o n d e ro a s ă (in telectu a l) a filie re n u p o a te fi (n u treb u ie) m in im a liz a tă şi n ic i in v e c tiv a tă . D u p ă cu m , e b in e s-o spu n, n ic i a rg u m en tu l c ă a c e a s tă a filie re d e m o n s tre a ză m ă re ţia şi fo rţa n e p ie rito a re a m iş c ă rii le g i­ o n a re n u e va la b il. R e a lita te a este că în c ă d e la s fîrş itu l a n u lu i 1940 u n ii d in tre a c e ş ti e x c e p ţio n a li in te le c tu a li a u re g re ta t afilierea , d is o c iin d u -s e de m iş c a re a le g io n a ră şi ju d e c în d -o cu a sp rim e. E c a zu l lu i E lia d e, care, cu m m ă rtu ris e ş te în M em orii, a v ă z u t în c rim e le ră zb u n ă to a re a le le g io n a rilo r (a s a s in a te le d e la J ila va , cel a l lu i N. Iorga) o e ro a re c o n d a m n a b ilă ca re o p ă te a ză p e v e cie. D is o c ie ri c la re a fo rm u la t C io ra n în c îte v a in te rv iu ri d in an ii şa p tezeci. A fost, cred, o tra g e d ie a u n e i gen era ţii, ca re tre b u ie în fă ţiş a tă a şa c u m s-a p etrecu t, a d ic ă în to t d ra m a ticu l ei co n ţin u t. C a p ito le le a c estei c ă rţi în fă ţişea ză , c ît se cu vin e, a c e s t p ro ces, d in a in te şi d u p ă co n vertire. P e n tru v e rid ic ita te a re fle c tă rii fe n o m e n u lu i în a c e s t caz, şi în to a te celela lte, a m p re fe ra t m e to d a c ită rii (c h ia r cîn d c ita te le c a p ă tă o a n u m ită ex ten siu n e). C u m te x te le a c e s te a n u s u n t p u b lic a te (C ioran , c a şi E liade, d e pildă, le-a u evita t - elim in în d u -le, aşa cu m au p ro c e d a t au toru l S ch im b ă rii la f a ţ ă a R o m â n ie i sa u ed itorii, n e c u p rin zîn d u -le în v o lu m e - , ia r N o ic a a p ă s tra t m ereu tă c e re în ju r u l lor), a m p re fe ra t s ă c ite z a m p lu şi p e n ­ tru a le fa c e cu n oscu te. D e a ltfel, n e p u b lic a te s u n t şi tex te d e a c e s t fe l ale lu i N a e Io n e s c u (ed iţia d in a rtic o le le sale, în R o z a V uitu rilor, se o p re ş te în 1936 şi e in c o m p le tă ), T r a ia n B ră ilea n u , V a s ile B ă n cilă , R a d u D ra gn ea , c h ia r N ic h ifo r C rain ic, H o ria S ta m a tu , V in tilă H oria . D e ceila lţi, m a i p u ţin p ro e m i­ n en ţi, d a r c u im p o rta n ţa lo r p e n tru c re a re a a tm o s fe re i sp ecifice, n ic i că se p o a te v o rb i de o re s titu ire în v o lu m . P e to a te le -a m c itit a te n t şi răbdător, d e cu p în d c ita tu l sem n ifica tiv. C itito ru l îş i p o a te fa c e a stfel o im a g in e desp re fe n o m e n u l (sp iritu a l, id e o lo g ic şi p olitic) c o m e n ta t în a c e a s tă ca rte c o n s u ltîn d d e -a d re p tu l te x te le su p u se ju d e c ă ţii. C a şi în c a zu l c ă rţii m e le d in 1980, T ra d iţio n a lis m ş i m o d e rn ita te în d e ce­ n iu l a l treilea , a m o rîn d u it-o ş i p e a c e a s ta p e c îte v a id ei-fo rţă , ca re c o n c e n ­ tre a ză în ju r u l lo r d e z b a te re a d e id ei d in în c rîn c e n a tu l d e c e n iu a l p a tru le a ; ele fo c a liz e a z ă şi e p u ize a ză te n s iu n e a de id e i a tim p u lu i. N u le -a m ales, ci m i s -a u im p u s d in c e rc e ta re a a te n tă a ep o cii (p resă c o tid ia n ă şi p u b lic a ţii săptă m în a le sau lu n a re, cărţi, m em o ria lis tic ă ). în d ră z n e s c a c red e c ă în a c e s t fe l im a g in e a d e a n sa m b lu şi de in te rio r a d e c e n iu lu i se re a lize a ză m a i b in e şi m ai a d ecva t. D a c ă a m iz b u tit în c e e a ce m i-a m p ro p u s, v a ap recia , s u n t c o n ­ vin s, c itito ru l, c ă ru ia m ă în c re d in ţe z şi de a s tă dată. Z.O .

22

Capitolul I

Democraţia şi raţionalismul sub acuzare Singura şansă de evoluţie a organismului românesc era, de la 1829, intrarea în circuitul comercial (şi nu numai) european de dezvoltare. Pacea de la Adrianopole (1829) eliberase comerţul nostru cu cereale de monopolul turcesc şi acum se putea integra în cel apusean. Nu-i vorbă, şi pînă acum relaţiile economice aveau ca parteneri pe apuseni. Dar îngrădirile monopolului turcesc erau mult stînjenitoare. Sigur, şi de la 1829, Rusia, controlînd gurile Dunării, era interesată să împie­ dice transformarea lor în căi navigabile. De abia prin tratatul de la Paris, care a urmat Războiului Crimeii (1854), s-a garantat victoria burgheziei apusene. Prin acest tratat se elimină controlul Rusiei asu­ pra Principatelor Române şi s-a neutralizat Marea Neagră. Capitalul englez - a stăruit Ştefan Zeletin în B u r g h e z ia ro m â n ă -, interesat în procurarea grînelor noastre (pînă la pătrunderea în Europa a celor americane şi australiene), a determinat liberalizarea gurilor Dunării, ca o cale navigabilă pentru transportul cerealelor. Istoricii au citat numărul vaselor engleze ajunse în porturile Galaţi şi Brăila, luînd grîne şi aducînd produse manufacturate. Concurau eficient pînă şi vasele austriece, comerţul cu Austro-Ungaria coborînd în statistici. Acelaşi lucru îl făcea Franţa, fără a reuşi să ajungă însă la procen­ tele înregistrate de englezi. Oricum, e incontestabil că Principatele Române, intrînd în relaţii strinse cu capitalismul anglo-francez, înre­ gistrează începutul erei lor burgheze. Zeletin şi, după el, Lovinescu (în Isto ria civilizaţiei ro m â n e m o d e r n e ), nemaivorbind de istoriografii fenomenului, au demonstrat realitatea şi necesitatea acestui proces înnoitor. Principatele au început să producă pentru schimb, intensificînd apăsarea ţăranilor siliţi să mărească producţia utilizată de stăpînii moşiilor. Pătrunderea fabricatelor apusene n-a determinat numai decăderea meşteşugurilor indigene, inclusiv a instituţiei bres­ lelor, dar şi o modificare a habitudinilor, de la port, bucătărie, pînă la comportament şi moravuri. Epoca veche, tradiţională, se clatină, erodîndu-se treptat, iremediabil, în favoarea celei noi în plină şi ine­ vitabilă evoluţie. Tinerii sunt trimişi la studii în străinătate, cu deo­ sebire în Franţa, şi de acolo se înapoiază ca purtători de expresie ai noului. 23

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

Acest proces sociologic necesar a trezit împotriviri. Boierimea chiar aceea antrenată în relaţii de schimb prin intermediul, bineînţe­ les, al comercianţilor - se plîngea de năruirea moravurilor şi a stărilor tradiţionale, secretînd o literatură de ieremiade şi regrete, ironizată de exponenţii înţelegători ai înnoirii. Apelul la istorie şi specificitate era frecvent, născînd ceea ce apoi se va numi tradiţionalism şi autoh­ tonism. înfruntarea dintre tradiţionalism şi modernitate acum începe să se contureze. Momentul exploziv şi de cotitură între cele două orientări a fost, negreşit, Revoluţia din 1848, care s-a străduit să modifice, în sens occidental europenizant, structurile politico-economice, sociale şi culturale ale organismului românesc. Revoluţia de la 1848 nu a fost o izbîndă nici în Moldova şi nici chiar în Muntenia, unde contururile ei au fost mai subliniate. Dar, prin consecinţe, ea a fost importantă, legitimînd forţele care au militat pentru spiritul nova­ tor. Disputa între forţele pietrificate în tradiţionalismul autohtonizant şi cele favorabile prefacerii a înregistrat, ca moment nodal, un punct ascendent, rămas ca atare în istoria ideilor pînă tîrziu în anii inter­ belici ai secolului nostru. Mişcarea unionistă, cu izbînda de la 1859, a accentuat procesul acesta de tensiune între forţe contrare. Şi pro­ cesul acesta - repet, sociologic necesar - a tot urcat în intensitate, cu legiuirile în prefacere din epoca Alexandra-Ioan Cuza şi apoi, din 1866, odată cu instaurarea regalităţii, cu Constituţia din 1866 liberală în fondul ei aparent şi crearea, cu deosebire în perioada guvernării liberale de la 1876-1888, a infrastructurii şi a instituţiilor specifice unei Românii moderne care devine independentă de-abia la 1878. Fireşte că acest proces sociologic înnoitor, care proceda prin arde­ rea etapelor, a fost precipitat, neizbutind să modifice în profunzime structurile. Mai ales într-o ţară în care disparitatea din lumea rurală a păstrat pînă tîrziu, la reforma agrară din 1918-1921, un imens şi scandalos decalaj în regimul proprietăţii. Această stare de fapt, pe care Gherea a numit-o „neoiobăgie”, nu s-a limitat la sfera strictă a socialului, ci s-a infuzat, nutrind dispute şi tensiuni ce păreau a fi ireconciliabile. Junimismul, prin Maiorescu, a găsit o formulă feri­ cită - „forme fără fond” - pentru identificarea fenomenului. Altfel spus, antinomia dintre formele burghezo-liberale şi fondul retardatar. Partidul Conservator, dar şi aripa moşierimii din Partidul Liberal au fost în plan politic exponenţii stărilor retardatare pe care le voiau conservate, opunîndu-se tentativelor de reformare a fizionomiei regimului propri­ etăţii. Şi nu e, probabil, deloc o întîmplare că Partidul Conservator a dispărut de pe scena politică românească imediat după înfăptuirea reformei agrare. Să mai notez că, în perspectiva celor ce exaltau paseismul nostal­ gic sau numai vituperau prea precipitata înnoire, anul 1848 era con­ siderat ca moment al perturbării, deşi, am văzut, procesul începuse 24

Democraţia şi raţionalismul sub acuzare

inainte, de la 1829, după unii, sau 1774 (pacea de la Kuciuk-Kainargi), după alţii. De aici înverşunarea împotriva paşoptismului ca moment al ruperii şi înstrăinării. Dar cum se puteau realiza înnoirea şi prefa­ cerea într-o ţară înapoiată dacă nu intervenea un factor din afară, interesat în producerea acestei schimbări? Aşa s-au petrecut lucrurile peste tot în Europa de Răsărit (inclusiv în Rusia) şi mai tîrziu în alte zone ale lumii. Acuzaţiile de înstrăinare vinovată, de năruire a tradi­ ţiilor, de cosmopolitism, ce au fost zvîrlite forţelor novatoare timp de un secol şi mai bine, erau o absurditate sociologică, dovedind inca­ pacitatea înţelegerii unui proces inevitabil. Zeletin, citîndu-i pe Marx şi Sombart, a demonstrat că e o lege sociologică intrarea unei ţări înapoiate în orbita celor mai înaintate pe calea capitalistă. Lovinescu (fireşte, în Isto ria civilizaţiei), partizan al apriorismului ideologic, a postulat, în replică la demonstraţiile lui Zeletin, că, potrivit principiu­ lui a ceea ce a numit S a ecu llu m , forţa ideilor penetrează mai repede şi mai activ decît procesele economice, încît la noi, ca şi în toată Europa de Est, înnoirea s-a produs, tot ca rezultat al legilor sociolo­ gice, pe cale culturală, prin intermediul celor care luaseră contact cu Apusul civilizator, aducînd în Principate noile formule de progres. Indiferent care dintre preopinenţi are dreptate, adică dacă procesul s-a produs datorită factorului economic sau celui al imitaţiei ideolo­ gice (înclin spre argumentaţia lui Zeletin), fapt este că amîndoi demon­ strau necesitatea sociologică a acestui proces novator. Cam acelaşi lucru a spus Mihail Manoilescu în cartea sa din 1944, R o s tu l ş i d e s ­ tinul b u rg h e z ie i rom â n e.

Dar, indiferent de modalitatea producerii fenomenului acestuia al înnoirii, realitatea este că, în planul cultural-literar, a fost întreţinută, un secol şi mai bine, o atmosferă potrivnică, favorabilă paseismului. Zeletin, în cartea sa, constată reacţiunea culturală potrivnică proce­ sului revoluţionar, manifestată în forme aproape generalizate. Socio­ logul a inclus aici junimismul (inclusiv gazetăria politică a lui Eminescu), poporanismul, mişcarea socialistă, toate potrivnice burgheziei care era, incontestabil, expresia înnoirii revoluţionare. Toate aceste direc­ ţii de gîndire le-a caracterizat a fi „curentul reacţiunii române”, cu manifestare în plan cultural şi politic. La fel a procedat Lovinescu în Isto ria civilizaţiei, consacrînd „forţelor reacţionare” întregul al doilea volum al lucrării sale. Ostilitatea întreţinută în jurul elementelor alo­ gene, ca purtătoare ale capitalului comercial şi de camătă sau industrial, tot în această forţă de reacţiune îşi are geneza. „în naţionalism - scria Zeletin - privit ca atitudine faţă de evoluţia socială, întîlnim cea dintîi încercare serioasă de a îndruma cultura română pe bazele istorismu­ lui evoluţionist modern... Naţionalismul nu priveşte cunoaşterea tre­ cutului la fel cu evoluţionismul ştiinţific, ca un mijloc de a înţelege, ci ca un mijloc de a d e fă im a prezentul, căruia nu-i poate ierta că a 25

/inii treizeci, extrema areapta romaneasca

dizolvat vechile forme de viaţă naţională. Prin aceasta, reprezentanţii noului curent dovedesc că n-au izbutit de a se pătrunde de spiritul ştiinţei, n-au înţeles că orice formă de viaţă socială se naşte cu nece­ sitate, aşa că cercetătorul are obligaţia să o explice, nu să o critice. Pe scurt, naţionalismul e sentimental, nu obiectiv; critic, nu ştiinţific; el exprimă jalea după trecut, nu năzuinţa viguroasă către viitor.” Cum aceste observaţii se referă la junimism, autorul a ţinut să adauge: „Spiritul reprezentativ, care a desăvîrşit la noi ideea naţionalistă, este poetul Eminescu. Membru al Junimei, dar bătînd căile sale proprii pe alăturea de dogmele magistrilor, el reprezintă naţionalismul cu toate multiplele lui trăsături: istoric, romantic, pesimist, sentimental, iubitor de neam, religios, streinofob. Toate aceste trăsături alcătuiesc, cum lesne se poate vedea, un tot sufletesc: starea sufletească de jale pentru trecutul naţional curat, distrus pentru totdeauna de noii stăpînitori. îndeosebi, ceea ce iese la iveală în noua dogmă a reacţiunii e ura împotriva străinilor: aventurieri politici, care după Junimea au creat noul regim social, apar de astă dată ca nişte ele­ mente de origine străină, care n-au priceput geniul neamului nostru şi, de aceea, i-au distrus noile aşezăminte, i-au nesocotit vechile datine”. în sfîrşit, să mai citez o observaţie pe marginea lucrării lui C. Rădulescu-Motru Cultura română şi politicianismul, 1904: „Nicăieri instituţiile burgheze nu au izvorît din nevoile sufleteşti ale popoarelor, ci din nevoile capitalismului; armonizarea deplină a acestor instituţii cu psihea populară a fost operă treptată, anevoioasă, cu mult mai anevoioasă la noi, unde evoluţia vertiginoasă a capitalismului a lăsat evoluţia sufletească, totdeauna mai greoaie, cu mult în urmă” 1. Mai sistematic şi mai analitic decît Zeletin a procedat Lovinescu în Isto ria civilizaţiei, grupînd aici toate curentele de idei potrivnice evoluţiei spre o civilizaţie modernă de tip industrial, făcînd loc generos sămănăto­ rismului ignorat, ca nespecialist în ale literaturii, de autorul B u rg h e z ie i rom â n e. Critic literar, Lovinescu a avut a constata, comentînd cărţile sămănătoriştilor, paseismul doctrinar al acestui curent. După război, înregistrîndu-se şi fenomenul recrudescenţei sămănătoriste, Lovinescu a fost izbit de stavila în care se constituia neosămănătorismul înain­ tea necesităţii evoluţiei structurilor româneşti. O literatură ce se pretindea a fi conştiinţa obiectivă a naţiunii, prin blamul aruncat oraşului „moloh” şi îndeletnicirilor industriale desfigurante pentru sufletul autohton, prin confuzia vinovată întreţinută între alogeni şi mediul urban, prin idilica înfăţişare a lumii rurale ca produs al tra­ diţiei, opusă civilizaţiei importate de aiurea, prin personajele de boier­ naşi şi amploaiaţi abulici, pietrificaţi în habitudini „din vechime”, prin 1. Ştefan Zeletin, B urghezia română. O riginea şi rolul e i istoric, 1925, pp. 226-229.

26

Democraţia şi raţionalismul sub acuzare

spaima dezrădăcinării, se constituia, negreşit, într-un puternic factor frenatoriu în calea modernizării ţării. Atunci, în 1925, cînd şi-a ree­ ditat ediţia definitivă a Criticelor, la Editura .Ancora”, primul volum a fost intitulat Isto ria m işcării „S ă m ă n ă to ru lu i”. Nu era o întîmplătoare regrupare a textelor. Socotea că era necesar să ofere o imagine a acestui tip de discurs literar, de la critică, la poezie şi proză. Iar ulti­ mul capitol al volumului, concluziv, purta titlul „Priviri finale asupra mişcării S ă m ă n ă to ru lu i” şi se încheia cu paragraful „Superioritatea literaturii noi”. Lovinescu a început să scrie, în 1924, Isto ria civiliza­ ţiei... pornind tocmai de la constatările sale concluzive de critic al literaturii sămănătoriste. Pericolul era real şi trebuie demonstrată, cu argumente sociologice, necesitatea noului tip de civilizaţie. Lovinescu, mai înainte Zeletin, apoi alţii aveau perfectă dreptate. După reîntregirea ţării în 1918, cînd se lărgise potenţialul economic al României şi al pieţei ei interne, cînd, tocmai din această cauză, se creează condiţiile utile pentru progresul nostru industrial, se înregis­ trează, surprinzător, coalizarea unor forţe contracaratoare. Caracterul ciclic al unei dileme, fatale la noi, aceea care s-ar putea intitula „pe ce cale evoluăm?”, se redeschide, acutizîndu-se. Zeletin arătase, în cartea din care a m m a i citat: „Venerabila credinţă că viitorul României stă în munca cîmpului şi în sudoarea ţăranului ne temem că în curînd va lua loc alături de doinele din trecut”. Şi aceasta pentru că „o ţară agricolă, chiar dacă se bucură de neatîmare formală, e în realitate o provincie vasală a metropolei capitaliste, care îi trimite bani şi fabri­ cate”1. Degeaba era efortul acesta demonstrativ. Cum era de aşteptat, ţinînd seama de istoricitatea disputei, se organizează destul de repede un puternic curent de idei, ce-i drept diferenţiat, ce se ridică împotriva industrialismului, predicînd posibilitatea şi necesitatea de a ne men­ ţine în structurile tradiţional agrariene. îi aflăm aici grupaţi pe foştii conservatori marghilomanişti, adepţii noului curent - ţărănismul (unde, pînă la o limită anume, se situează şi gruparea de la V ă ţ a R o m â n e a s c ă ) -, mai vechiul sămănătorism revitalizat, noile orientări tradiţionaliste, profilate de prin 1924-1926, în jurul publicaţiilor G în d irea , C u vîn tu l şi apoi, din 1928, C u ren tu l. Această împotrivire e expbcabilă în încleştarea ei. Straturile conştiinţei iau act cu întîrziere de modificările din zonele structurii, şi ele marcate de o lentoare manifestă. Ideea fixă a tradiţionalismului, aşa cum se înfăţişa în anii imediat postbelici şi îşi va menţine direcţia, era că efortul muncii industriale era inadecvat spiritualităţii naţionale. Nichifor Crainic, ca să citez un singur exemplu, scria în 1923: „O cultură specific naţio­ nală, de la care singure se exclud minorităţile industriale, aplecate spre internaţionalism, trebuie să-şi soarbă zăcămintele tradiţionale 1. Ştefan Zeletin, op. cit., pp. 74-120.

27

Anii treizeci Extrema dreaptă românească

ale majorităţilor agricole”. Iar „ortodoxia românească este înainte de toate ţărănească”1. 1. Pentru a-şi argumenta opţiunea lor filoagrariană, adepţii acestei orientări au urcat deci spre izvoare. Identificînd în momentul 1848 începutul noului tip de civilizaţie în România, paşoptismul a devenit oaia neagră a tradiţionalismului. Un eseu al lui Nae Ionescu din 1931 e titrat ţipător deziderativ „Lichidarea romantismului 48-ist”. La înce­ put aflăm această judecată de constatare: „Toţi revoluţionarii munteni de la ’48 din Franţa vin. Atmosfera publică în care aceştia au putut lucra este tot de importaţiune franceză... Şi, pe urmă, să nu uităm că, după revoluţie, constituţia noastră în fond franceză a fost, ca şi aşezarea noastră juridică sau cea şcolară”. După aceasta urma rechi­ zitoriul: „Viaţa statului nostru a fost dominată la suprafaţă de o clasă de oameni politici, care formau oarecum opinia publică văzută şi care, compusă în cea mai mare parte din avocaţi - oameni de concepţii şi cultură franceză -, a dat aparatului nostru f o r m a l de stat şi vieţii publice a oraşelor o înfăţişare precumpănitor franceză. Sub această aparenţă pulsa însă cotidianul viu, gestul mărunt şi sănătos de cre­ aţie al negustorului mare sau mic, al meseriaşului şi al plugarului, care nu avea nimic de a face cu revoluţia de la 1848, cu parlamenta­ rismul şi democraţia şi care-şi găsea îndestularea în muncă şi oste­ nelile lui proprii. Iată adevărul”2. Un an mai tîrziu, Nichifor Crainic găsea paşoptismul drept un blestem pentru că a fost „revoluţionar şi ateu”3. Şi-a păstrat, evident, opinia şi în 1937: „Paşoptismul este o pră­ buşire a românismului din spiritualitatea ecumenică. E naţionalist, dar nu mai e ortodox. Acum apar egoismul capitalist, politicianismul sau sacrificarea tuturor în interesul unei oligarhii, pornografia în cultură, simulacrul în instituţiile politice şi sociale. Epoca aceasta e o irupţie de porniri rele, descătuşate din disciplina spiritului creştin”4. Un alt combatant din direcţia de orientare a extremei drepte, Nicolae Roşu, se năpustea, şi el, împotriva paşoptismului, căutîndu-i originile la Rousseau şi Kant: „încă de la prima afirmare a fenomenului paşop­ tist se poate trasa o delimitare netă între aceste două categorii: de o parte liberalism izgonit în general din cultură şi refugiat în domeniul politic; de cealaltă, reacţiunea spre etnic evoluînd progresiv în cadrele largi ale realităţii istorice. Fireşte, cînd folosim termenul de «liberalism democratic» ne gîndim la ideologia Revoluţiei franceze, vehiculată pe 1. N ich ifor Crainic, „Politică şi ortodoxie” , Gîndirea, III, nr. 5, 1923, p. 78. 2. N ae Io n e s c u , „L ic h id a re a ro m a n tis m u lu i 4 8 -is t” , în R o z a V ia tu rilo r, 1937, pp. 108-109. 3. N ichifor Crainic, „Om agiu unui adversar: d. C. Rădulescu-M otru” , în Calendarul, I, nr. 213 din 7 noiem brie 1932. 4. Idem, „Spiritualitate şi rom ânism ” , în voi. O rtodoxie ş i etnocraţie, 1937, p. 143.

28

Democraţia şi raţionalismul sub acuzare

cale politică şl grefată direct în mădularele statului român modern. I’i in filiaţiune de idei, revoluţionarismul democratic se leagă de con­ cepţia despre lume şi viaţă a lui Jean-Jacques Rousseau, de la care s-a Inspirat Immanuel Kant şi care a actualizat toate viziunile abstracte şl ştiinţifice ale enciclopediştilor promotori ai vremurilor noi. Discre­ panţa inevitabilă dintre idei şi realitate, soluţia de continuitate între ordinea naturală a lucrurilor şi formularea principială a esenţelor colective care se relevă la tot pasul în activitatea programatică a ariera de neînfrînt pe care o constituie acţiunea de luminare naţio­ nală întreprinsă de Garda de Fier în sinul proletarilor? Dacă acestea sunt motivele supărării F ron tu lu i, atunci, cu părere de rău, să-l vestim că se va mai supăra. Ca şi în Italia fascistă, ca şi în Germania naţional-socialistă, mişcarea de extremă dreaptă va cuprinde, şi în România, tot ce-i mai bun, mai luminat şi mai cinstit în muncitorimea noastră”1. S-a întîmplat ca extrema stingă, avînd parte de foarte puţini ade­ renţi şi de tot atît de puţine publicaţii, să-şi fi exprimat nerevărsat punctele de vedere. în schimb, publicaţiile dreptei şi extremei drepte, de la cotidiene la săptămînale şi lunare, erau puzderie. Şi de orientări diferite în cel mai larg spectru. E firesc, de aceea, ca punctele lor de vedere să ocupe un cîmp mai întins, exegetul fiind chiar constrîns să supună materialul, foarte extins, unei operaţii de necesară filtrare. în cotidianul său C a len d a ru l, Nichifor Crainic pleda, în 1932, pentru înlocuirea pluripartidismului prin organizaţiile profesionale, împotriva sufragiului universal, a parlamentului şi a parlamentarismului. Mode­ lul ideal propus de Crainic era, se vede cu ochiul liber, fascismul ita­ lian: „Mentalitatea partidelor apare ruginită, înţepenită în forme în care realităţile vii refuză să mal încapă. Politicienii joacă în aer, fără postamentul solid al ţării sub călcîi. Prin pleava aceasta jucăuşă, gîndul nostru îndurerat nu vede alte posibilităţi decît organizaţiile profesionale, singurele particule organice ale trupului naţional. Ele nu sunt parazitare pentru că reprezintă în stat funcţiuni permanente şi necesare pe care partidele politice nu le pot reprezenta. Afirmarea organizaţiilor profesionale e singura lozincă sănătoasă a vremii”2. Revenea curînd, afirmînd: „Noi, cei de la C a len d a ru l, suntem convinşi că forma cea nouă de viaţă publică e, pentru viitorul apropiat, statul breslelor în locul statului partidelor”3. Apoi altă dată: „Nu mai e o taină pentru nimeni că votul universal e o imensă pradă a capitalismu­ lui... De aceea trebuie demascat cu cruzime orice farsor politic care luptă pentru democraţie”4. Peste ani, îşi va menţine punctul de vedere: 1. 2. 3. 4.

„«Frontul» s-a supărat” , Axa, II, nr. 6, 11 februarie 1933. Nichifor Crainic, „Falim entul partidelor” , Calendarul, I, nr. 16, 9 februarie 1932. Idem, „Spre statul breslelor” , C a len d a ru l nr. 31, 23 februarie 1932. Idem, „D em ofilie şi dem ocraţie”, Calendarul, nr. 50, m artie 1932.

39

„Nu urim democraţia pentru democraţie, ci pentru că ea a falsificat conştiinţa de stăpîn a naţiei noastre. I-a pus în mînă o ştampilă de vot şi a învestit-o cu suveranitatea ei de Vicleim în timp ce străinul i-a furat pămîntul de sub picioare... Crima democraţiei e că a pus la mezat patria şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din dreptul lui de casă regală”1. Şi tot atunci cînta, pe un singur ton, prohodul democraţiei, socotită a fi spre lichidare în Europa: „Cu singura excepţie a Franţei, îmbătrînită şi dezorientată de maso­ neria dizolvantă, în Europa democraţia e un regim în totală lichidare, spectacolul seamănă cu o desfacere de haine vechi, pe care statele le-au aruncat, rînd pe rînd, în hala otrepelor paşoptiste. Popoarele, dezgustate de vasta escrocherie parlamentaristă, revin la simplitatea onestă şi organizată, întemeiată pe forţele creatoare ale naţiunii, aşa cum indica bunul-simţ în sfîrşit deşteptat. în amurgul democraţiilor occidentale se ridică lumina nouă a orientării vieţii pe temeiuri morale şi pe ierarhia valorilor reale insultate un veac de agresiva incompe­ tenţă a talmeş-balmeşului democratic... Moartea democraţiei române va veni sigur, categoric şi fatal, de la curentele sănătoase, creştine şi naţionaliste în necontenită creştere azi. Singura salvare a statului român stă în nădejdea pe care o legăm de aceste curente care, avînd rădăcini adînci în sufletul poporului nostru, sunt la unison cu ritmul general al prefacerilor şi regenerării europene”2. în 1933, directorul C a le n d a ru lu i devenise vijelios şi sprijinea deschis Garda de Fier, pe listele căreia acceptase să candideze. Imprecaţiile împotriva democra­ ţiei urcaseră cu o cotă mai sus. .Aşadar - interoga el -, simplificarea vieţii politice prin refacerea vechilor partide? E o imposibilitate. Şi ar fi o calamitate pentru ţară. O singură simplificare e posibilă şi e nece­ sară: curăţirea terenului de aceste rime tîrîtoare care n-au dreptul la viaţă în România. Ce putere ar fi în stare să le insufle din nou credinţă şi elan şi să facă din zece mortăciuni insignifiante un organism poli­ tic de prestigiu? La baza acestor mortăciuni a stat iluzia democratică. A preconiza azi refacerea unor partide care şi-au demonstrat neputinţa de a crea şi rapacitatea pentru a sfîrşi în frînturi suspendate de ambi­ ţii şi pofte personale înseamnă a conspira la perpetuarea democraţiei politicianiste, înseamnă a încerca să transformi agonia democraţiei în agonia României. Agonia democraţiei este însă un fenomen natural şi fatal. Datoria oricărui bun român e să grăbească lichidarea acestui proces dezonorant pentru un popor şi să pregătească drumul noii Românii naţionaliste care vine”3. 1. Idem, „Spirit autohton” , în O rtodoxie şi etnocraţie, 1937, pp. 187-188. 2. N ichifor Crainic, „Pentru com unism , contra naţionalism ului” , ib id em II, nr. 305, 25 februarie 1933. 3. Id e m .A gon ia partidelor dem ocratice” , Calendarul, II, nr. 434, 1 au gu st 1933.

40

Nae Ionescu, cînd era numai un cugetător de dreapta, a militat cu neostoită consecvenţă pentru, ia început, readucerea lui Carol al II-iea pe tronul României şi, apoi, după actul restauraţiei din 8 iunie 1930, în calitatea sa de membru marcant al Camarilei regale, pentru a pre­ găti dictatura personală a suveranului care să poată conduce deasu­ pra partidelor prin guverne de tehnicieni. Pentru aceasta, a dus o continuă campanie împotriva partidelor, proclamînd ideea că numai regele întruchipează voinţa naţională: „Iată, deci - scria în 1930 -, că viaţa politică normală ne poate duce la un moment dat, principial cel puţin, la înlăturarea partidelor politice. Consideraţiile acestea nu sunt numai teoretice. Atît bolşevismul din Rusia, cît şi fascismul din Italia nu sunt altceva decît regimuri instituite după mecanismul schiţat mai sus. Noi înşine trebuie să ajungem la o situaţie analoagă: dacă P.N.Ţ. era într-adevăr un partid politic şi dl Iuliu Maniu un om politic. Acesta este sensul istoric al acţiunii noastre cînd recomandam trans­ formarea P.N.Ţ. într-o organizaţie de mase şi instituirea dictaturii mase­ lor. .. Oricum se pot identifica momente în procesul istoric cînd partidele politice nu există”1. Peste cîteva zile, revenind, postula: „Guvernul de partide sau guverne de personalităţi reprezintă formule politice de o egală îndreptăţire: şi liber este regele, şi anume sub aceeaşi respon­ sabilitate, să se hotărască pentru o formulă sau alta, după cum îl îndeamnă libera Lui judecată şi simţul pulsului vieţii, care hălăduieşte în el”2. Altă dată se ridica împotriva sistemului constituţional şi, evi­ dent, al Constituţiei: „Regimul nostru constituţional - aprecia el - nu e o realitate: el nici nu a fost cucerit prin luptă, nici nu s-a ridicat în chip firesc prin condiţiile noastre de viaţă publică. Trăim, deci, faţă de el în cea mai desăvârşită indiferenţă. Realităţi au fost la noi numai partidele politice. Dar nu realităţi politice sau sociale, ci organizaţii clientelare puse în slujba unor oameni... Dar dacă formele constitu­ ţionale nu sunt decît «forme», iar partidele politice simple facţiuni mercenare, lipsite de specificitate structurală şi de personalitate, fără nici un fel de legătură organică cu realităţile, cine să confere vieţii noastre publice o consistenţă şi Constituţiei o aplicare efectivă? Statul trebuie să intervină”3. Apoi, directorul C u v ln tv lu i s-a răfuit cu ideea contractualistă a legii fundamentale care este Constituţia: „Nu am nimic - scria el în aprilie 1932 - cu această ignobilă deformaţie apu­ seană care este constituţionalismul democratizanţilor noştri, funda­ mental deosebit de Constituţia noastră pe care D r e p ta te a o consideră 1. N ae Ionescu, „C riza partidelor politice, I, Paradoxul dialecticii partidelor şi partidul de m asă” , Cuvîntul, VI, nr. 1893, 30 iulie 1930. 2. Idem , „în tre ech ip ele de lu cru şi gu vern p erso n a l” , III, C uvîntul, nr. 1897, 3 august 1930. 3. Idem , „în m a rgin ea scan d alu rilor din p a rla m en t” , C uvîntul, V II, nr. 2128, 25 m artie 1931.

41

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

«rousseauistă în aşezarea ei iniţială»... D r e p ta te a se înşeală cînd crede că «pactul nostru fundamental» (pact?, de ce pact?, de cînd pact?) este «rousseauist în aşezarea lui iniţială» pentru că procede prin declaraţia că «toate puterile emană de la naţiune». Se înşeală pentru că în orice aşezare omenească, fie că are o constituţie scrisă, fie că trăieşte împlinind instinctiv legile constituţiei ei neformulate, puterile ei nu pot să emane decît de la naţiune. Toate puterile. Aşa că nu e nevoie să fii nici rousseauist, nici de cine ştie ce formaţie apuseană pentru a mărturisi acest adevăr fundamental”1. în general, profesorul de metafizică era împotriva modalităţii de organizare apuseană a sta­ tului, care i se părea a fi inautentică, neorganică şi, de fapt, neromâ­ nească: „Noi, aici, la C u vîn tu l, am arătat că nu poate fi vorba decît de crearea din nou a unui «stat rumânesc», a unui «stat ţărănesc», în afară deci de ordinea individualist-democratică şi capitalist-burgheză. Pe cînd lumea politică în genere a crezut că drumul pe care îl avem de urmat e cel al încadrării în ordinea şi solidaritatea europeană. Aşa fiind, noi cerem decuplarea noastră de structura politică şi economică a Europei”2. în ciuda faptului că preda logica la Universitate, Nae Ionescu cre­ dea că se pot impune unor structuri economice ce şi-au creat şi organismele politice asemenea decuplări automate şi schimba, după un veac, o evoluţie sociologic determinată. Logica filozofică, se vede bine, nu făcea casă bună cu aceea a sociologiei, cu legile ei grave şi specifice. Mai tîrziu, după ce în toamna lui 1933 se îndreptase ideo­ logic spre Garda de Fier, Nae Ionescu prefera naţionalismul şi exalta revoluţia pregătită de legionari, combinîndu-1 cu mai vechea sa împo­ trivire faţă de statul democratic şi constituţional. După 1933, cu gazeta suspendată de la sfîrşitul lui 1933, scria, cînd şi cînd, prin foile legionare din ţară. Acum găsea perimat principiul naţional afir­ mat de statul democratic şi aştepta instalarea adevăratului naţiona­ lism: „Naţionalismul acesta al statului român modern este naţionalismul liberal, copil legitim al secolului XVIII, care defineşte naţiunea juridiceşte, prin totalitatea cetăţenilor; e naţionalismul chiar al ultimei noastre Constituţii, după care toţi locuitorii ţării care îndeplinesc anumite condiţiuni sunt români, indiferent de originea lor etnică; e naţionalismul economiei liberale care consideră drept capital naţional orice capital aparţinînd unui cetăţean român sau unei firme juridiceşte româneşti. Asta nu are însă deloc a face cu naţionalismul vremii acesteia de astăzi, care se delimitează natural, şi nu juridic, organic şi contractual... Tinerimea românească trebuie să ştie că naţionalismul 1. Nae Ionescu, „E rezii de «nobila form aţie apuseană»” , Cuvîntul, VIII, nr. 2497, 2 aprilie 1932. 2. Idem, „D upă plecarea experţilor” , Cuvîntul, VIII, nr. 2060, 16 septem brie 1932.

42

Democraţia şi raţionalismul sub acuzare

rea puţin acum, chiar şi la noi, unde ecourile preocupărilor apusene sunt atît de tardive. Fenomenul de egală importanţă al crizei mondi­ ale e pe cale de a se dezvolta aici, mai ales în preajma Rusiei, în preocupări de ordin social. Din zece tineri care vin la mine, nouă sunt bolşevizanţi. Tragedia intelectualului român, în faza lui embrionară, e atît de acută, îneît, uitînd că nota caracteristică a oricărui artist e d iferen ţierea cu orice preţ, el aspiră spre o stare socială de uniformi­ zare; pentru pîinea cea de toate zilele egal distribuită, el ar prefera să devină un număr şi, renunţînd la libertatea inspiraţiei şi a cuvîntului, să se consacre apologiei planului quinquenal. în ceea ce mă priveşte, eu nu cred în evoluţia noastră socială spre o astfel de formă şi, cel mai adesea, chiar în seriozitatea acestei aspiraţii, în care intră multă contagiune şi ceva snobism intelectual. Nu-i mai puţin adevărat însă că lipsa de solicitudine faţă de tînăra noastră intelectualitate este reală şi efectele ei dureroase, prin abaterea forţelor spirituale de la activitatea dezinteresată a artei”. Să recunoaştem, în această opinie, un punct de vedere deosebit de al celorlalţi intervievaţi. Şi e sigur că noua generaţie nu s-a recunoscut în acest răspuns. Altfel a procedat Rădulescu-Motru. Conştiincios, a răspuns fiecărei întrebări. La cea dintîi întrebare, a socotit că: „Mentalitatea este un complex adînc 131

statornicit sufleteşte, aşa că nu se poate vorbi de o schimbare de mentalitate de la o generaţie la alta. De la o generaţie la alta se poate vorbi cel mult de o schimbare de atenţie sau de interes... Aceste noi posibilităţi, dezvăluirile pe neaşteptate (că sporirea producţiei poate să aibă drept consecinţă mizeria, n.n.) cer o soluţie. Şi o soluţie grab­ nică. Acei cari sunt mai dureros atinşi de găsirea soluţiei sunt tineri... Ei iau noutatea drept o nedreptate ce li se face lor. De aceea se cred uneori victimele celor bătrîni şi îşi irosesc timpul în ceartă cu aceştia. Alteori se cred chemaţi pentru a construi un viitor mai bun şi atunci privesc de sus la cei bătrîni”. Cît priveşte întrebarea despre misiunea noii generaţii, filozoful credea că „o menire are într-adevăr orice gene­ raţie tînără, aceea de a continua, în condiţii mai fericite, viaţa popo rului. Dar una este menirea ca realitate şi alta este conştiinţa menirii. Mă îndoiesc că aceia care servesc o menire au şi conştiinţa justă a scopului pe care îl servesc... Mulţi tineri cred că slujesc un ideal, cînd, de fapt, istoria îi arată că au fost instrumente oarbe în serviciul altui ideal. Să lucreze fiecare cinstit, fără pretenţia de a-şi impune croiala minţii pe sufletul omenirii”. La a treia întrebare, cea despre realizările noii generaţii, răspunde calm, optimist: „Bilanţul orişicărei întreprin­ deri comerciale se face la sfîrşit de an. Bilanţul realizărilor pe care le aduce omenirii o generaţie se face la sfîrşit de secol... Şi încă dacă sunt istorici buni cari să facă un bilanţ”. A urmat răspunsul istori­ cului Gh. Brătianu. Cum Brătianu nu a izbutit să distingă între generaţia războiului şi cea de după, socotindu-le un tot nediferenţiat, e aproape inutil să-i reproducem răspunsurile. Poate că această anchetă a revistei V r e m e a (care va deveni curînd o publicaţie scrisă de noua generaţie) a fost întru cîtva prematură. Oricum, inutilă a fost cea de a treia întrebare privind realizările noii generaţii, la sfîrşitul anului 1932, cînd, se ştie, împlinirile ei se vor produce, progresiv şi de neocolit, peste cîţiva ani. Dar această anchetă, prin însuşi faptul producerii ei, a fost ecoul unei realităţi indubitabile: noua generaţie se anunţase ca o forţă intelectuală distinctă şi era interesant să se vadă cum i se reflectă imaginea în ochii personalită­ ţilor de frunte ale momentului. De altfel, ecoul acestei anchete a fost real, semn că fusese utilă. S-a tot discutat despre ea, intervenind Sebastian, Philippide, Eliade, Comarnescu, Polihroniade, Şuluţiu, Petraşincu şi încă alţii. în ianuarie 1933, Octav Şuluţiu observa într-un articol din R o m â n ia literară: „Pornind de la o anchetă a revis­ tei V rem ea , discuţia în jurul generaţiei noi s-a aprins din nou... E vorba de generaţia care a început să scrie acum 6-7 ani, după ce mai întîi aşteptase terminarea studiilor secundare. E generaţia care are acum între 26-28 de ani. E adevărat, generaţia nouă n-a creat încă nimic... Ceva a făcut. în orice caz a dat dovada unei pregătiri mult mai fru­ moase decît a celei care a precedat-o. Nu în înţeles cantitativ, ci de 132

1 > V-/U A A

l\_f U -L IL .

supleţe. Generaţia nouă posedă elemente multiple şi o mare îndemînare în mişcări, are seriozitate, îndrăzneală şi orizont larg, e geneloasă, multilaterală... Şi cu o înaltă conştiinţă a ceea ce se numeşte creaţie. De aceea generaţia nouă nu a creat încă. Pentru că creaţia e ni funcţie de progres interior, de coacere lentă a virtualităţilor”. Şi, npoi, viitorul critic literar exprimă o opinie întru cîtva deconcertantă, dar care merită înregistrată ca izvor de meditaţie: „Generaţia există numai atîta timp cît componenţii ei nu s-au găsit pe sine. îndată ce membrii generaţiei s-au maturat şi s-au realizat într-o operă, ei se Izolează, se singuralizează şi, prin însuşi acest proces, generaţia se destramă. Atunci generaţia nu mai e o realitate (inocent, n .n .) istorică. Ka cade în trecut. Din acest punct de vedere, nu se poate vorbi de o generaţie a bătrînilor. Bătrînii sunt singuri. Nimic nu-i mai leagă, nici .ispiraţii comune, nici interesul de luptă comună. Generaţia se susţine prin comunitate de idei şi interes şi tocmai prin nedecisul, neprecizatul, neconfiguraţia mentalităţii sale. Cu maturarea, multe din aspi­ raţii se usucă şi dispar... Atunci generaţia dispare. Generaţia nouă se illă tocmai în acest proces de scădere a efervescenţei de pe urma i treia, apele potolindu-se, individualităţile se vor însingura, spre o maturare izolată. în aşteptarea însă a acestui proces, generaţia tînără există şi a-i delimita contururile interioare înseamnă a prejudicia asupra viitorului”1. 2. Noua generaţie era o realitate. Nu numai de virtualităţi. începuse rodul. Anton Holban publicase, în 1929, R o m a n u l lui M irel, în 1931 şl 1932, O m oa rte ca re n u d o v e d e ş t e nim ic şi P a r a d a dascălilor, iar în 1934, Ioa n a . Mircea Eliade a ieşit în lume, în 1931, cu Is a b e l ş i a p e le diavolului, în 1932, cu Soliloquii, în 1933, cu M a itrey i, şi, în 1934, cu India, în toa rcerea d in rai, L u m in a c e s e stin g e şi O cea nog ra fie. Sebastian debutase, în 1932, cu F r a g m e n te d in tr-u n c a rn e t gă sit, urmat, în 1933, cu F e m e ia şi, în 1934, cu D e d o u ă m ii d e ani. Cioran se remarcase, în 1934, cu eseul de debut P e culm ile d isperării. Eugen Ionescu publi­ case, în 1931, E le g ii p e n tr u fiin ţe m ic iş i, în 1934, celebrul, controver­ satul N u . în 1933, Şuluţiu publică romanul A m b ig e n , iar Comarnescu, în 1933, H o m o a m e ric a n u s şi, în 1934, A m e r ic a v ă z u tă d e u n tînăr d e azi. Haig Acterian, după debutul în poezie, publică, în 1936, P re te x te p en tru o d ra m a tu rg ie ro m â n e a sc ă , iar Nicolae Roşu dă la iveală, în 1935, D ia lectica n aţionalism ului. Constantin Noica publică, în 1934, M a t h e s is s a u bu cu riile sim p le. C . Fîntîneru îşi publică, în 1931, roma­ nul Interior, Petru Manoliu publică, în 1935, romanul R a b b i H a ie s Reful, iar M. Blecher, în 1935, În tîm p lă ri în irealitatea im ed iată . A fost, 1. Octav Şuluţiu, „Iar generaţia tînără”, în Rom ânia literară n, nr. 49, 29 ianuarie 1933.

133

m

ul

uvuceci. extrema dreaptă romaneasca

incontestabil, o generaţie care, în cîţiva ani, se adunase şi se afirmase exploziv. Şi tot în aceşti ani, unii dintre ei se specializează în străină­ tate (Eliade în India, Comarnescu în S.U.A., Cioran în Germania), pregătindu-şi substanţa operelor viitoare. Iar presa culturală era plină de intervenţiile lor publicistice, remarcîndu-se nu numai prin unitate de corp, ci şi prin spiritualitatea ce le era comună şi ştiau să o afirme atît de polemic încît provocau iritarea „bătrînilor” de care, uneori, nu-i despărţeau decît şase-şapte ani (Vianu, Ralea, Călinescu, Camil Petrescu, Cioculescu, V.I. Streinu, Pompiliu Constantinescu erau, şi ei, „bătrîni”). Eliade, cel ce ridicase, încă în 1927-1928, steagul gene­ raţiei sale pentru a-i desluşi idealitatea comună, în 1932, într-un eseu din C u vîn tu l, scria că: „ultima posibilitate de solidarizare a tinerilor scriitori e aceea a generaţiei... Un caz comun, hai să-i spunem un ideal - traducînd în termeni raţionali acea intuiţie iraţională a soli­ darităţii seriei biologice -, poate uni vieţile scriitorilor şi intelectuali­ lor la o altitudine şi o tensiune pe care eforturile lor individuale nu ar putea-o niciodată atinge. Crezul generaţiei tinere nu e întru nimic inferior celui al generaţiei precedente. Căci tinde la o restaurare a valorilor maxime în locul valorilor de duzină, culese la întîmplare, caduce şi istoricizante... Nu se poate trece aşa de uşor peste eforturile la care s-au înhămat o serie de tineri pentru a promova o poezie care să fie poezie, o spiritualitate completă şi integrală în locul sistemelor de împrumut de pînă acum, o cultură în locul diletantismului şi pedagogiei universitare, o cooperare intelectuală tot mai vastă în locul venerabilei alianţe intelectuale franco-române. Că nu se văd încă roadele acestor eforturi poate nu e vina noastră... De ce spun alţii despre noi, nu ne prea pasă. Cuprinsă între generaţia care a făcut războiul şi întregirea şi generaţia care face revoluţia socială, genera­ ţia de la 1928 va fi poate hărţuită şi ignorată, dar destinele ei nu pot fi anulate. E şi aceasta o solidarizare; cu însuşi spiritul ce desfiinţează istoria epocii noastre. Care nu e revoluţie, ci creaţia şi împlinirea”1. Iar în martie acelaşi an, 1932, în revista A z i (o publicaţie a tinerei generaţii condusă de Zaharia Stancu), Eliade precizase: „Acum cîţiva ani, cînd se vorbea de o «nouă generaţie» am asistat la jalnice discu­ ţii în vînt şi multă irosire de ironii. Acum cei care au ochi şi urechi pot observa mai mult decît o «generaţie ultimă», în pragul celor 20 de ani, diversă de tot ceea ce s-a plămădit şi crescut de la război încoace, ostilă faţă de înaintaşii noştri cît şi faţă de noi. N-are nici o importanţă termenul cu care o numiţi: «generaţie», «şcoală», «curent», «spirituali­ tate» etc. Ea există, cu alimentele şi fiziologia ei. E inutil să o ironizăm şi ar fi nedrept să o ignorăm pentru că nu se simte întotdeauna solidară 1. Mircea EUade, „Glosse pentru scriitorii tineri” , C uvîntul VIII, nr. 2502, i i iulie 1932.

134

Noua generaţie

ni noi '. în aceiaşi număr al revistei A z i s-au mai referit ia conten­ ciosul noii generaţii Sebastian şi Comarnescu. Sebastian constata şi tj Ironia cu care a fost întîmpinată strădania negativ-nonconformistă n generaţiei sale. Dar polemismul ei a fost necesar pentru a despărţi apele.... Cadrele vechi erau obosite, dar existau încă şi cu suficientă vigoare sau inerţie pentru a impune un număr de confuzii şi a apăra un număr de false valori. Gîndirismul, poporanismul întîrziat al V ieţii K om ă n eşti de la Iaşi, estetismul incert al S b u r ă t o n d u i- toate rămîneau virtual în arenă. Se mai află ele acolo? Hotărît, nu. Ar fi exagerat, ba chiar inexact, să spunem că prezenţa acelor nou-veniţi a determinat această perimare. Vechile orientări îşi purtau moartea în sîn. Au pie­ rit de o uzare personală.”1 2 Comarnescu, sistematic cum îi era felul, i încercat să definească formula ce caracterizează creaţia noii gene­ raţii. între autenticitate şi experimentalism, a preferat termenul de „experienţialism”: .Acest cuvînt propovăduit de unii tineri intelectuali români ar putea fi denumit cu un termen ad-hoc «experienţialism». Experienţialismul ar însemna accentuarea experienţei umane drept rea mai temeinică metodă de a ajunge la adevărul existenţei, la bună­ tatea vieţii şi la fecunditate artistică, «Experienţialismul» constituie o categorie de înţelegere şi mîntuire a realităţii şi el poate avea o colo­ ratură magică, mistică, religioasă sau vitalistă... Sfinţii, unii înţelepţi antici, eroii moderni, «tinerii» cu crize sufleteşti, ca Peguy, Psihan sau Fritz von Unruh, pot fi modele pentru experienţialişti. Toţi scriitorii care s-au zbătut şi au încercat viaţa ca o luptă grea, contradictorie şi complexă sunt, într-o oarecare măsură, reprezentativi pentru acest fel de a vedea. Nietzsche, Dostoievsky Unamuno, Papini sunt p a r e x ce llen c e modelele «experienţialiştilor» români. Cred că se înţelege că utilizez acest termen în lipsă de altul mai adecvat, pentru că limba noastră, ca şi cea franceză, contrar englezei şi germanei, nu distinge între experienţă şi experiment... Scriptic, experienţialismul îşi va găsi o mai adecvată exprimare în roman sau în eseul filozofic decît în poezie sau visare literară de orice confruntare cu realitatea”. Apoi Comarnescu evidenţiează cîteva categorisiri în spaţiul experienţialist. Eliade ar fi adeptul trăirii esenţiale, fără a fi numaidecît creştină. Vulcănescu ar reprezenta latura creştin ortodoxă. Lor li se adaugă, în poezie, Sandu Tudor şi Paul Sterian, în eseistică, Paul Costin Deleanu. Sebastian şi Cioran ar reprezenta, în acelaşi teritoriu, adep­ ţii fatalismului istoric, ai iraţionalităţii vieţii, de origine spengleriană şi şestoviană. Dar toate aceste categorisiri privează viaţa de veghea raţiunii şi arta de fecundarea formelor pure. Găsea loc de rubricare 1. Idem, „Nou şi m ai nou” , Azi, m artie 1932, p. 82. 2. M ihail Sebastian, „Docum ent, critică şi actualitate", Azi, m artie 1932, pp. 81-82.

135

şi pentru poeţii adepţi ai esteticului pur ca Horia Stamatu, Barbu Brezianu, Eugen Jebeleanu, Eugen Ionescu, Voronca, Ciurezu, Boureanu, Al. Robot, Constantin Lucreţia Vîlceanu, V. Cristian1. Efortul siste­ matizator al lui Comarnescu a fost, negreşit, util, relevînd trăsături, disocieri şi afinităţi în cadrul interior al tinerei generaţii. Cu timpul, îşi va pierde din semnificaţie. Dar această primă sistematizare merită a fi reţinută. Aş introduce aici, ca un interstiţiu, reacţia „bătrînilor”. E vorba de Ralea, care avea în 1932 treizeci şi şase de ani, şi Călinescu, treizeci şi doi. Călinescu a ricanat în R o m â n ia literară , constatînd avalanşa tinerilor peste tot, încercînd să se afirme, spectaculos, ca grupare. „O publicitate a înfipt numele acestor tineri înaintea operei lor. Ei n-au decît să se pună pe lucru spre a justifica trîmbiţele, ceea ce, nu mă îndoiesc, vor face.”2 O vor şi face, justificînd, prin operă, încrede­ rea cu care ieşise în lume această tînără generaţie. Ralea se va arăta mai iritat cîteva luni mai tîrziu. „Iată însă că o serie de persoane grăbite, nu întotdeauna tinere, dar pretinzîndu-se din oportunitate tinere, cu sau fără talent, găsesc că sindicalizarea se poate şi în domeniul valorii artistice... Un domn Polihroniade crede, într-un eseu publicat în revista A z i în misiunea divină a ilustrei generaţii, care are azi douăzeci şi cinci de ani - deşi bagă într-însa, cînd îi convine, şi oameni care au patruzeci... Ne-am săturat ca de mere acre de acest permanent apel la ideea de generaţie. De cînd lumea şi istoria, toţi oamenii de aceeaşi vîrstă au idei mai mult sau mai puţin comune. Dar azi ca şi totdeauna unii au avut talent, iar alţii - închipuiţi-vă scandal -, deşi din aceeaşi generaţie, n-au avut. Cei care au ceva de spus n-au invocat niciodată dreptul de a se sindicaliza într-o generaţie. Fiindcă pătrund şi fără asta. Mediocrităţile contemporane au găsit însă un mijloc: au inventat corporaţia generaţiei.”3 Fireşte că generaţioniştii n-au luat în seamă apostrofările, văzîndu-şi de treabă. Cînd şi cînd, erau încercaţi de exasperare, ca într-un text al lui Eliade din iunie 1933, publicat sub formă de scrisoare deschisă: „Şi îţi repet că ceea ce mă sufocă în jurul meu la d-ta, la prietenii mei, la mine şi la ceilalţi este laşitatea noastră de a ne sch im b a , chiar cu riscul de a ne compromite, chiar cu primejdia flagelărilor. D-le, îţi mărturisesc că am obosit să văd pe toată lumea făcînd acelaşi şi acelaşi lucru. D-ta faci «spiritualitate», cutare face «autenticitate», unul mistică şi altul scepticism, unul exasperează lumea cu India şi 1. Petru Com arnescu, „O bservaţii provizorii asupra m entalităţii tinerei generaţii” , Azi, 1932, nr. 1, pp. 196-202. 2. G. Călinescu, „Problem a tin erilor”, Rom ânia literară, I, nr. 29, 3 septem brie 1932. 3. Mihai Ralea, „Prin generaţie sau talent”, Viaţa Românească, XXV, 1933, nr. 1-2, pp. 49-50.

136

Noua generaţie

«Itul cu America, cinci urlă despre agonie şi alţi cinci despre ortodo­ xie, unul mai breaz scrie apologia barbariei şi altul mai filozof sare în puţ după el ca să-şi dea iluzia că experimentează neantul. Repetăm, il le, şi ne repetăm pînă la dezgust, pînă la vomitare... Suntem toţi, in fond, nişte caraghioşi şi aş vrea să-ţi mărturisesc, în acest ceas de Im ie contra mea însumi şi contra d-tale, că mi-e silă şi mi-e milă de loată fanfaronada noastră... îţi mărturisesc că am început să stimez ilin nou ştiinţa, în faţa avalanşei de spiritualitate, autenticitate şi viaţă Interioară care s-a abătut asupra ţării noastre. Ştiinţa aceea neinten-sântă şi nespirituală, formată din obiecte şi din operaţii care nu-ţi u t nici «inteligenţa», nici «viaţa interioară», ci numai puţină luciditate, multă metodă şi enorm de multă muncă... o sugestie ca oamenii să mc fixeze, să se usuce, să se mumifieze în ideile altora. Acum n-aş vrea decît o adîncă schimbare, o completă prefacere. Dar, pentru Dumnezeu, în altă direcţie decît aceea a spiritualităţii” 1. Această exasperare e reflexul osîndelor cu care era înconjurată noua genera­ ţie în actele ei creatoare. Altfel, cei înzestraţi îşi vedeau de ale lor, lurînd, prin opere, fizionomia specifică a acestei generaţii care îşi punea spiritualistă. Dar, treptat, unii companioni au abandonat spiritualul pentru politică, la început abhorată. Noua generaţie se aşeza, se liniştea, unii căutîndu-şi disperarea aiurea, iar noile eon­ ii agente de tineri nu se mai alăturau grupării, considerată, probabil, imbătrînită. Liniile de altădată se mişcaseră şi modificarea se produ­ sese lent, dar sigur. Tot Eliade, cel ce ridicase flamura la început, a fixat, într-un articol din 1935, noua configuraţie a generaţiei: „în aceşti opt ani polemicile s-au perimat, o bună parte din tinerii de alunei s-au cuminţit şi fiecare îşi lucrează, mai mult sau mai puţin cinstit, bucata lui de pămînt. S-a «creat» destul; s-au scris cărţi, s-a făcut critică, s-au înfiripat chiar sisteme filozofice. Dar mitul a pierit din obsesiile lor... într-adevăr, se pot observa cu precizie tendinţele revoluţionare pe plan social, politic şi economic ale ultimelor promo­ ţii de tineri. Era, de altfel, o reacţiune iminentă, după excesul de «absolut» şi «spiritual» care se făcuse din 1927 încoace. O reacţiune iminentă, dar nu mai puţin tristă de înregistrat... Era de aşteptat ca după momentul orgiastic, individualist şi metafizic din 1927 să urmeze un moment civil şi politic. O bună parte din «promoţia» 1927 militează acum chiar pentru acest ideal civil şi politic. Dar nu e puţin ciudat să vedem ultimele «promoţii» de intelectuali debutînd direct în activi­ tatea politică, aducînd în această activitate numai aportul tinereţii lor biologice, adică generozitatea şi eroismul fizic, şi nici o formulare a mitului tinereţii, nici măcar o nostalgie a lui”. Apoi Eliade justifică l. M ircea Eliade, „M om ent nespiritual (Scrisori către un provincial)”, în Cuvintul, IX, nr. 2910, 3 iunie 1933.

137

-

... u

i ^ V L I t i l IM . t c i C - U ^ L W . » L / ll IU .I I t U O U l A

acest activism politic: „După renaşterea culturală şi spirituală la care au contribuit primele promoţii de după război, trebuia înfăptuită şl renaşterea civilă... Era deci de aşteptat ca sub imboldul crizei econo mice mai ales, energiile tinerilor să se concentreze într-un efort colec tiv de ameliorare a acestei vieţi civile şi politice fără de care renaşterea culturală şi artistică ameninţa să ajungă sterilă, dacă nu de-a dreptul primejdioasă pentru unitatea organică a României. Era de aşteptai însă şi altceva: preocuparea de a lega această activitate civilă şi soci­ ală de un sens al existenţei, de o valoare nouă dată omului de un mit... E vorba mai ales de tineri intelectuali şi scriitori pentru care lumea spirituală nu e un lux sau o prostie... Dacă mi se va invoca încă o dată numele lui Marx, putem răspunde că un Malraux e mar xist şi totuşi s-a gîndit să găsească mereu un sens al existenţei...”1. Ceea ce nu spunea Eliade era faptul că şi în sînul generaţiei de la 1927 se infiltrase morbul politicii, şi unii dintre ei o apucaseră, înregimentîndu-se, spre extrema dreaptă. Peste doi-trei ani, chiar fonda­ torul generaţiei de la 1927 se va apropia, neînregimentat, de acest activism. Aveau, probabil, scuza că aceştia, tinerii generaţionişti de mai ani, care optaseră pentru activism politic, credeau într-un mit şi într-un sens al existenţei. Dar să nu anticipăm. Pentru că de etapa aceasta, să-i spunem a doua, va fi vorba într-un viitor paragraf al capitolului de faţă. Deocamdată ne aflăm în etapa dintîi, a emergenţei. Şi acum activismul politic era abhorat. într-un eseu din 1932, Noica refuza hotărît politicul: „Pentru că vrei să stai aici, în inima acestei ţări, de sine şi nu de noi stătătoare, pentru că spui că eşti naţionalist, dacă aceasta este naţionalism, pentru că spui că stai la dreapta, dacă aceasta este dreapta, cîţiva oameni se uită cu dezgust la tine. Şi tot pentru că spui că vrei să stai în inima acestei ţări, în centrul ei de simţire, pe linia ei de creştere, alţi cîţiva oameni te poftesc la ei, să lupţi cu ei, să faci politică cum fac ei. Dar pentru cine să faci politică şi contra cui să faci politică? Pentru ţara românească? Dar ţara asta n-are nevoie de adeziunea mea, nici de umărul meu, nici de calculul meu. Ea cere doar să mă las «intrat» în ea, să fiu în vinele ei; ea mă vrea numai în creşterea ei. Să fiu cu creşterea ei. E nevoie de politică? E nevoie de puţină cinste sufletească, atîta tot. Şi împotriva acestora care nu simt româneşte. Dar eu cel dintîi nu simt româneşte destul. Eu, cel dintîi, sunt duşmanul meu, cu mine cel dintîi trebuie să polemizez. Polemică interioară - o înţelegeţi voi, prieteni care faceţi politică, imprudenţi dascăli ai altora care n-aţi fost încă dascălii voştri, aspri judecători ai altora care nu v-aţi pedepsit încă singuri? Cum aş putea să vă 1. M ircea Eliade, „M itul generaţiei tin ere”, Vremea, V III, nr. 399, 4 august 1935.

138

Noua generaţie 11umese altfel mai bine decît aşa, oameni fără agonie... în ţara aceasta, • n-eleni noi toţi, lucrurile ar putea fi mai bune decît sunt... Pentru că Istoria «se face» încet, sunt oameni care cred că ea nu se face deloc. ,ŞI atunci se simt datori să-i dea un bobîrnac. Se cheltuiesc să invente, un propună sisteme, să opereze ei în loc să se integreze şi să crească. Poate că nu e decît treaba lor. Istoria nu se desface aşa lesne. Dar Iulmatul politicului românesc ar trebui odată pus la punct. Nu faci nlinic pentru ţara aceasta militînd. Cine se grăbeşte, cine vrea în două liceenii lucrurile româneşti să fie altele, acela operează în gol”1. în decembrie 1933, în toiul campaniei electorale care îi va aduce la putere pe liberali, Noica declara senin: „Eu nu votez. Nu ştiu cum am făcut că am scăpat pînă acum de neplăcerea asta. Dar dacă nu votez, asta nu înseamnă că n-am păreri. Şi, mă rog, ţara românească e numai a celor două milioane de votanţi?”2. Şi, două zile mai tîrziu: „Nu cu voturi se fac lucrurile, nici cu doctrină, mai puţin cu vorbe. Ci cu puţin suflet şi cu puţină putere de muncă”3. Şi peste cîteva zile îi ■lătuia pe tineri să înfăptuiască revoluţia de a nu face nimic: „Ar trebui, poate, să ne păstrăm cu toţii. Sunt cîteva lucruri bune în noi, iceştia, care avem pretenţia de a fi tineri. Şi este, în primul rînd, o .inumită curăţenie sufletească pe care lumea o numeşte cinste... Dacă peste zece sau douăzeci de ani noi, tinerii de azi, suntem la fel de cinstiţi, la fel de «tineri», atunci va fi bine în ţara asta. De aceea pro­ pun următoarea revoluţie: să nu facem nimic. Să ne păstrăm, să nu tmbătrînim, întocmai ca Cincinat, cetăţeanul roman, să aşteptăm acolo, la ţară, la plugul nostru, la treaba noastră cinstită, să vină ţara să ne cheme. Credeţi că nu va veni?...”4. Eliade este şi el un neangajat politic, repudiind, deopotrivă, dreapta şi stînga, fascismul şi comunismul. în 1934 o şi spune obstinat: „De revoluţii politice şi politicizante ne-am săturat. De revoluţia care să copieze pe Lenin sau pe Hitler ne-am săturat. Cred că nu e tînăr conştient din această ţară căruia să nu i se fi acrit de Karl Marx, de atîta Mussolini, de atîta comunism, fascism, corporatism şi mai ştiu cu ce. Am dori să auzim şi altceva decît acelaşi distinguo între «dreapta» şi «stînga», între revoluţie proletară şi revoluţie naţională”5. O repetă peste cîteva luni, afirmînd primatul creaţiei intelectuale asupra poli­ ticului. „Pe noi care, rezistînd invaziei ideologiei stalinisto-hitleriste, continuăm să credem în rolul efectiv al creatorilor de valori, al

1. C onstantin Noica, „O am eni fără agonie” , Dreapta, II, nr. 4, 25 decem brie 1932. 2. Idem , „Către «tin eretu l u n iversita r» n a ţio n a l-ţă ră n esc” , Credinţa, I, nr. 15, 19 decem brie 1933. 3. Id e m „Azi nu e nim ic” , Credinţa, I, nr. 17, 21 decem brie 1933. 4. Id e m „Propun o revolu ţie”, Credinţa, I, nr. 21, 28 decem brie 1933. 5. M ircea Eliade, „C îteva cuvinte m ari”, Vremea, VII, nr. 341, 10 iunie 1934.

139

A rm

treizeci. Extrema dreaptă românească

intelectualilor. De ani de zile repetăm, în conferinţe şi în articole, misiunea «intelectualului» în istoria unei ţări. Ei şi numai ei creează valorile specifice unui popor; ei îi verifică rezistenţa biologică şi îl justifică misiunea istorică.”1 Dar iată o şi mai explicită respingere şl a marxismului, şi a hitlerismului, socotite, deopotrivă, împrumuturi exterioare, neadecvate. Ideea apare într-un articol din C r e d in ţa sem­ nat cu pseudonimul, utilizat de Eliade, Ion Plăeşu. (Scria la Credinţa, gazeta lui Sandu Tudor care a provocat dezmembrarea „Criterionului”, şi înţelegea, de aceea, să se folosească de un pseudonim.) „Acum vreo cîţiva ani erau la modă criticile aduse stîngei marxiste şi întregii sale ideologii pe un motiv foarte simplu şi, în fond, foarte cuminte: stînga marxistă şi comunismul în speţă reprezintă o id eo lo g ie îm prum utată, calchiată după modele străine (apusene sau ruseşti). Ca atare, este o maimuţăreală de copii bine intenţionaţi care au citit pînă la surmenare pe Marx şi Lenin alături de propaganda subversivă a Marelui Sanctuar de la Moscova şi o luptă de clasă de o ridicolă importanţă socială a unui grup de marxişti autohtoni semidocţi şi fără nici o înţelegere pentru realităţile de aici... De vreun an încoace se încearcă introdu cerea altei ideologii străine, poate mai primejdioasă ca cea dintîi: ideologia fascisto-hitleristă, bazată pe lupta de rasă şi de religie, pe şovinism fără omenie şi pe un patriotism ridicol... Românii au avut acest destin funest al împrumuturilor străine cu orice preţ. Nu e vorba de cultură, aici, pentru că valorile culturale, oricît ar fi de etnice, au totdeauna o esenţă universală... Mă gîndesc la împrumuturile de doctrină politică, la copia ideologico-politică a altor ţări. Doctrina politică trebuie să iasă din chiar realităţile noastre româneşti... Am văzut că există o «dreaptă» şi o «stingă» în Apus - am inventat şi noi una... în fond, ce avem noi de-a face cu nevoile şi neamul nostru, cu asemenea scheme... Ce căutăm noi la dreapta sau la stînga, n-am înţeles niciodată. Cum putem noi imita hitlerismul care persecută creştinătatea sau comunismul care incendiază catedralele îmi stă mintea, dar nu înţeleg. Huligani şi barbari sunt şi comuniştii incen­ diatori de biserici, ca şi fasciştii prigonitori ai evreilor. Şi unii, şi alţii calcă în picioare omenia, credinţa intimă pe care e liber fiecare individ.”2 Şi tot atunci, se rostea, cu egal dispreţ, despre toate partidele politice: „Nu apăr nici un partid politic pentru că nici unul nu merită să fie apărat, dar vreau să amintesc că ceea ce lipseşte cetăţeanului român este tocmai această mîndrie că este cetă ţea n . Mîndria civică, voinţa de dreptate socială, curajul de apărare a libertăţii - iată ce nu se mai găseşte de mult în România, datorită partidelor politice. Oamenii se 1. M ircea Eliade, „Cum încep revolu ţiile” , Vremea, VIII, nr. 380, 7 m artie 1935. 2. Ion Plăeşu, „C ontra dreptei şi contra stîngii”, Credinţa, II, nr. 59, 14 februarie 1934.

140

Noua generaţie

mmiîncă unii pe alţii în numele partidelor. Uitînd astfel că dacă am n|uns acolo unde am ajuns, vina cea mare o poartă partidele politice, oricare ar fi ele”1. Eliade se va disocia chiar şi de doctrina omului i k>n —şi asta chiar în decembrie 1935 - atît de exaltată de legionarism 1uşi sunt de stînga... Cum generează însă filozofia mea spiritualistă n poziţie politică de stînga? Simplu. Spiritul se desfăşoară şi el în Imne şi ca atare întîmpină piedici şi împrejurări nefavorabile care îi Ine imposibilă existenţa. Dintre acestea, cele mai de seamă sunt orga­ nizaţia economică vicioasă şi luptele de clasă. Sociologia spiritului, .iilică studiul împrejurărilor favorabile dezvoltării spirituale a omeni i II. ajunge pe alte baze decît marxismul la critica individualismului I la acceptarea social-economică. Cu o umanitate hrănită inegal se poate crea o cultură întîmplătoare. O cultură întreagă şi deci adevăi ilă, care să nu fie subjugată intereselor de clasă, nu se poate obţine decît într-un regim bazat pe un principiu socialist.”1 Petru Comarnescu, tranşant, va polemiza, în acelaşi an 1933, cu luările de atitudine favorabile dreptei ale lui Nae Ionescu şi ale altor i loi colegi de generaţie, M. Vulcănescu şi Constantin Noica: „Rîndurile de faţă se referă la o anumită poziţie a dreptei româneşti, formulate de trei reprezentanţi de vîrste diferite: d-nii Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu şi C. Noica. Cu tot respectul şi prietenia, bazate uneori pe înţelegere, alteori pe afinităţi de problematică socială, ce le păstrez acestor reprezentanţi, nu mă pot împiedica de a nu denunţa, atunci rind e vorba de soluţiile lor politice, falsa poziţie în care se află ei şi m numele căreia pot induce în eroare pe unii cititori neatenţi”2. Apoi urma analiza intervenţiilor publicistice ale celor trei autori în discuţie. Analiza e cam forţată. Dar e demnă de reţinut atitudinea critică a lui Comarnescu, ce înţelegea să se delimiteze chiar de prieteni sau de profesorul său atunci cînd descoperea opinii de dreapta. E, de fapt, ceea ce susţine, cu patosu-i cunoscut, şi Mircea Eliade într-un eseu din decembrie 1932. îşi propune să comenteze „orientarea p u r spirituală” a generaţiei sale, întrucît orientarea ei politică, spre dreapta sau spre stînga, i se pare mai puţin importantă. „Oricăror cauze s-ar datori, ca şi oricîte merite i-am recunoaşte, mişcarea politică a tinerilor nu rezolvă o problemă spirituală reală, nici nu creează una culturală. Dimpotrivă, prin caracterul ei polemic şi profetic, prin mijloacele sale de acţiune accentuat temporale, prin dialectica ei riguros istorică, prin importanţa dată socialului, organismului colectiv ca element politic, lupta politică împiedică adesea o viaţă spirituală autonomă şi 1. T ra ia n Herseni, „Spiritualitate şi politică” , A zi, II, nr. 3, octom brie 1933. 2. Petru Com arnescu, „Falsa poziţie a celor de dreapta” , Stînga, II, 22 ianuarie 1933.

143

o cultură autentică.” Sigur că noua generaţie a fost una de luptă, prin refuzul vechilor stări culturale, prin aderări pasionate la unele per sonalităţi sau curente, prin polemici iconoclaste. Implicit, aceste negaţiuni şi refuzuri au fost interpretate a fi de dreapta sau de stingă, deşi scopul era esenţialmente spiritual. „De aceea spuneam că gene­ raţia aceasta ar fi trebuit să evite politica, tocmai pentru că lupta lor interioară este încă plină şi efervescentă. Ei n-au rezolvat încă nimic, au experimentat numai... Cred că generaţia aceasta e cea dintii în România care poate spune fără să exagereze că şi-a riscat pielea pen­ tru un adevăr. Au fost înaintea noastră generaţii eroice care au creai ţara aceasta şi i-au mărit graniţele: generaţia Unirii, generaţia libe­ ralismului, generaţia războiului. Dar toate aceste generaţii aveau un ţel exterior: ţara, naţiunea, statul... Tinerii nu mai au, nici nu pot, nici nu trebuie să aibă asemenea idealuri... Aşa se explică succesul ortodoxismului prin 1927-1928, mişcare care a eşuat jalnic (dogma­ tism istoricizant, neobizantinismul, excesul de decorativ, autohtonism cu orice preţ, reducerea creştinismului de la o viziune cosmică a umanităţii la o fază istorică etc.). Dacă e x p e rie n ţa ş i trăirea directă sunt cea dintii caracteristică a tinerei generaţii - corolarul acesteia e umanismul.” Politica, în consecinţă, trebuie evitată ca o deviaţie de la idealuri la generaţii1. Acest eseu, apărut în acelaşi număr care insera amintita mai înainte anchetă despre tînăra. generaţie, semna lează un simptom. Faptul că e descurajat politicul e o dovadă că unii generaţionişti dădeau semne de tentaţie spre activismul politic. Fon­ datorul ei, alarmat, se simţea dator, atunci, să atragă luarea-aminte că politicul trădează idealurile unei generaţii fixate, prin ţel, numai în spiritual. Avertismentul îl aflăm pronunţat şi de Noica la sfîrşitul lui noiembrie 1932: „Nu spun că suntem mai buni decît cei dinainte, nu spun nici măcar că suntem buni. Dar suntem altceva, neaşteptat de altceva. Dacă nu toţi, măcar o parte interesantă din tineretul nos­ tru. Că suntem modernişti, aceştia, că iubim valorile spiritului sau că misticizăm, nu e încă nimic grav aici”. Dar prevede primejdia, pentru că „aici, în România, şi acum, în România istoria nu te lasă în pace. Istoria se vrea făcută şi colectivitatea românească te cheamă neîncetat. Şi ce vrea ea? Să-şi caute sensuri româneşti odată făcută Unirea. Să-şi realizeze, pe planul spiritual, naţionalitatea. Să facă naţionalism spiritual. Care e gradul nostru de convenţie la acest ideal? El nu există pur şi simplu. La orice apel, noi răspundem: suntem isteţi. Dar unii dintre noi - şi împotriva acestora scriu - se gîndesc să împace estetismul cu exigenţele naţionale... Eu nu înţeleg bine un lucru: de ce vrem noi, tinerii, să facem purism acolo unde nu trebuie. 1. M ircea Eliade, „Tendinţele tin erei generaţii”, Vremea, nr. 268, 25 decem brie 1932.

144

iv u u u . y c i ic i u u t

Ur ce să ne amestecăm în politică şi să propunem probleme utopice, ile ce să intervenim în educaţia maselor şi să discutăm probleme Inactuale şi de ce să viciem sensul istoric al culturii, introducînd în H Ideea de gratuitate şi de efort dezinteresat? Suntem cu adevărat înteţi? Atunci să acceptăm, ca o fatalitate, această «absurditate» a noastră de a gîndi teme individualiste, să acceptăm la fel durerosul I IU: e t n u n e al conştiinţei individuale şi să trăim demn viaţa noastră iIc orfani... Nu vei folosi prea mult societăţii româneşti, dar nici nu-i vel face vreun rău. Şi va fi mai onest să practici, acolo, gestul pur... I'rletenii tineri se frămîntă ca şi cum mîine ar trebui să se întîmple ceva. A început numărătoarea: atîţia de stînga, atîţia de dreapta. I’entru că nu m-a întrebat nimeni, de aceea am răspuns: voi fi la dreapta, la dreapta spirituală a colectivităţii româneşti”1. Numărătoarea, într-adevăr, începuse şi disiparea se anunţa lim­ pede la orizont. Va fi o disipare care va da o altă fizionomie, numai peste cîţiva ani, acestei strălucite generaţii de cărturari şi scriitori. Şi i■auzele fenomenului trebuie, negreşit, căutate în economic, care lăsa ncutilizaţi profesional tinerii noii generaţii. Eliade nu a pregetat să spună lucrurilor pe nume în octombrie 1933: „Spiritualitatea este recunoscută şi promovată astăzi numai întrucît serveşte o ţintă poliIIcă. Poţi vorbi despre om şi despre destinele omului numai dacă eşti comunist. Poţi vorbi despre etnicitate şi folclor numai dacă eşti într-o legiune reacţionară. Poţi vorbi despre agonia Europei cu condiţia să III revoluţionar. Tot, dar absolut tot, trebuie să-şi aibă o axă, o valoare, o semnificaţie politică...”. Şi apoi urma identificarea cauzei: „Sunt mii de intelectuali care pur şi simplu nu au ce face la noi în ţară. Staţi şi vă cruciţi, n-au ce face intelectualii într-o ţară care-şi creează acum o cultură, care încearcă acum să-şi realizeze puterile sale de cunoaşIcre şi emoţie. N-au ce face!... Miile de tineri care au avut nenorocirea să fie fermecaţi de adevăratul fundament concret al acestei lumi, spiritual, sunt lăsaţi mizeriei de fiecare zi şi dacă, cel puţin, acest purgatoriu ar avea vreun sens? Dar nu are nici unul. Căci timpul în care trăim a avut grijă să promoveze numai pe acei intelectuali care ştiu să trădeze în fiecare zi însuşi sensul existenţei lor istorice”2. Tocmai din pricina acestei atitudini a lui Eliade, care stăruia pe lîngă congeneri să se ţină departe de politică, era apostrofat de cei ce optaseră. N. Roşu, în 1933, scria negativ despre M a it r e y i („o îngrozi­ toare incoerenţă, unele imperfecţiuni stilistice, cu nenumărate greşeli de limbă”) şi despre L u m in a c e s e s tin g e („Hotărît lucru, dl Mircea 1. Constantin Noica, „Scrisoare unui «european»” , Axa, I, nr. 3, 27 noiem brie 1932. 2. M ircea Eliade, „Nu ne trebuie intelectuali” , în C uvintut IX, nr. 3037, 8 octom brie 1933.

145

Eliade nu este şi nici nu poate fi un romancier”) 1. Iar Ovidiu Papadima, în 1936, în S fa r m ă Piatră, scria: „Are cărturarul acesta darul de a 11 delicios de ridicol uneori... D. M. Eliade se ruşinează în acest rang de muncitor cinstit. Vrea să fie un fenomen. Blufează: e şef de generaţie şi vestitor al unei noi spiritualităţi. A pornit acum vreo opt ani cu vreo cîteva idei occidentale şi de-ale locului vijelios clamate... E penibil şi e ridicol, în acelaşi timp, pentru veleităţile de om de ştiinţă şi de uni versalitate ale d-lui Mircea Eliade”2. Poate că singurul sau aproape singurul dintre cei ce porniseră, la sfîrşitul deceniului precedent, ca un ansamblu generaţionist care a continuat să reziste asaltului poli ticului a fost Mihail Sebastian. Cum nu se voia un izolat, se iluzionase a crede că nu e singur. Sigur, mai erau unii, deloc neimportanţi în perspectiva viitorului, ca Eugen Ionescu sau ca Petru Comarnescu. Dar, în comparaţie cu perioada de început, rămăseseră cazuri singu lare. în 1937, într-un eseu amar, Sebastian scria: „Cred că suntem puţini cei ce rezistăm dublei somaţii care terorizează astăzi lumea şi căutăm dincolo de «dreapta» şi «stînga». în genere, prin însăşi vocaţia lor, intelectualii sunt destinaţi acestei căutări. Deoarece ei nu suni iubiţi nici la dreapta, nici la stînga. Deoarece şi marxismul, şi fascis mul îi suspectează. Trebuie să recunoaştem că o asemenea poziţie e plină de primejdii. Nu numai primejdii de ordin politic, care, în defi nitiv, nu ne interesează, ci, mai ales, primejdii de ordin ideologic. A refuza şi soluţiile de dreapta, şi cele de stînga pare să pară o pozi­ ţie neutră, timorată, pasivă, lipsită de iniţiativă, lipsită de misiune. Nu este acest refuz un refugiu? Nu este o demitere, o dezertare? Nu este o soluţie prea comodă, pentru toate eventualităţile? Nu cred. Sunt anumite refuzuri care valorează cît o acţiune. Şi cînd se afirmă triumful politic al formulei «dreapta», «stînga», dincolo de ele mai ales este destul loc pentru o acţiune constructivă, organizată şi realistă care, plecînd de la principiul superior al primatului spiritualului, să nu piardă, totuşi, din vedere obiectivele politice şi sociale”3. Dar, la data cînd îşi transcria Sebastian aceste meditaţii ale unui apolitic, majoritatea congenerilor optaseră. Şi mai toţi optaseră nu pentru dreapta, ci pentru extrema dreaptă. înainte de a încheia acest paragraf, ar trebui clarificată relaţia dintre un segment al noii generaţii şi gîndirism. Cum s-a văzut şi din categorisirea lui Comarnescu, în structurile interioare ale generaţiei spiritualiste se deosebea o grupare ortodoxistă reprezentată de Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Sandu Tudor şi Paul Costin Deleanu. în 1. N icolae Roşu, Critică ş i sinteză, 1939, pp. 283, 294. 2. O vidiu Papadim a, „D. M. Eliade şi «generaţia» sau com andantul fără ostaşi”, Sfarm ă Piatră, II, nr. 31, 5 iunie 1936. 3. M ihail Sebastian, „N otă la un M a nifest person a lise, R evista F u n d aţiilor Regale, IV, 1937, nr. 1, p. 10.

146

I!>30-1931, Mircea Vulcănescu a simţit nevoia să limpezească această i «-hiţie, mai ales că N. Crainic pretindea că e creatorul, prin G în d irea , ni ortodoxismului. Mai întîi, în octombrie 1930, Vulcănescu a făcut, hi treacăt numai, precizarea: „Spun că între «gîndirism» şi «generaţiii nea noastră» poate fi uneori identitate de poziţii, identitate de coni 11îzii şi păreri; dar că motivele acestor păreri şi, mai ales, problematica I>iin care am ajuns la ele se deosebesc fundamental de la unii la alţii”1, li ci luni mai tîrziu, a ţinut să desluşească metodic convergenţele şi 'llvcrgenţele acestui contencios: „Oricare ar fi deosebirile de păreri ce mă despart de d. Crainic sau de alţii din aceeaşi tabără cu el, nu pot îngădui ca aceste deosebiri să fie socotite ca o ruptură a mea de pozi­ ţiile ocupate împreună. Deosebiri de păreri sunt, desigur. Orişiunde rate vorba de un lucru gîndit viu. Dar ceea ce trebuie ştiut limpede i Ic toată lumea este că aceste deosebiri au loc, totuşi, «între noi», mlăuntrul lagărului nostru, că ele urmăresc lămurirea unor denumiri care duc spre aceleaşi ţinte... Divergenţele noastre nu pot fi deci în nici un fel prilej pentru concesii către «ceilalţi». Dimpotrivă”. Şi, apoi, mai clarificator: „«generaţia» Gîndirii şi «generaţia» noastră constituiesc două momente culturale diferite, două generaţiuni culturale avînd llecare maeştrii ei deosebiţi şi problematica ei diferită, izvorăsc din împrejurări deosebite care au prezidat la formaţiunea ei. între un fragment din «generaţia Gîndirii», vorbesc de Nae Ionescu, de Nichifor Crainic, aşa cum am vorbit ieri de Şt. Neniţescu sau de răposatul pictor Sabin Popp sau de alţii, şi un fragment din «generaţia noastră», vorbesc de un Stelian Mateescu, de un Paul Sterian, de un Sandu Tudor, există afinităţi spirituale şi, în multe privinţe, unitate de păreri şl atitudini, dar: a) această unitate nu acoperă poziţiunea spirituală 0 Gîndirii, despre care cel mult se poate spune că «simpatizează» sau «cochetează» cu această atitudine care este - ce e drept - dragă unora din colaboratori - este actualul director, fără ca totuşi această dra­ goste să-l împingă la o ruptură cu «ceilalţi»; b) această unitate de soluţii culturale nu exclude deosebiri adînci de mentalitate, de mod de înţelegere a deosebirilor sau de mod de punere şi în special de 1răire a problemelor, precum şi de responsabilitate personală în faţa acestora, într-un cuvînt de «spiritualitate», deosebiri destul de adînci spre a nu justifica în nici un caz confuziunea”2. în felul său complicat şi aproape încifrat, Vulcănescu voia să atragă atenţia asupra relaţiei de convergenţă şi divergenţă între spiritualismul ortodox al noii generaţii şi ortodoxismul normativ al G în d irii. A fost o intervenţie necesară şi bine venită pentru că lămurea lucrurile,

1. M ircea Vulcănescu, „Carte pentru Isabel", Cuvîntul, VI, nr. 1959, 4 octom brie 1930. 2. Idem, „Gîndirism şi ortodoxie” , Cuvîntul, VII, nr. 2048, 3 ianuarie 1931.

147

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

risipind confuzia că spiritualismul ortodox al noii generaţii e o pre lungire firească a Gîndirii, încadrîndu-se, de fapt, acolo. Vulcănescu a avut meritul de a pune punctul pe i. Noua generaţie se voia, şi din acest punct de vedere, independentă. 3. Fenomenul convertirii (înverzirii) acestei splendide generaţii nu s-a produs brusc, de la o dată anume. A fost un proces care a începui de prin 1933 şi care, treptat (chiar ca în R in ocerii lui Ionescu), a molip sit ansamblul, contaminîndu-1. Se poate identifica însă un „momenl de fierbere”. Acesta începe din a doua jumătate a anului 1936 şi, cu vremea, a crescut în intensitate. Şi toţi aveau să recunoască apoi cA fermentul autodistrugerii a pornit de la profesorul lor Nae Ionescu, care, din toamna lui 1933, a trecut de partea Gărzii de Fier. Unii l-au urmat imediat, alţii treptat, puţini (ca P. Comarnescu, Eugen Ionescu, M. Sebastian, H.H. Stahl) rezistînd contaminării care făcea mereu victime. Nu e necesar să surprind aici momentul rinocerizării şi moda litatea manifestării noii ipostaze la toţi generaţioniştii. E suficient - ca simptomatologie - să circumscriu fenomenul la figurile proeminente ale noii generaţii. Pentru că ele oferă probe ale modelului acestei „mari treceri”. A fost o tragedie mspăimîntătoare care a distrus efectiv o generaţie de intelectuali, în ceea ce avea elita ei. Şi, de aceea, analiza acestui proces de automăcinare şi erodare nu este şi nu trebuie să fie rechizitorială, ci, de fapt, o lamentaţie şi o deznădejde. Fireşte că exponenţii elitelor s-au realizat. Dar foarte mulţi s-au pierdut tragic pe drum. Cîteva chestiuni generale se cuvin, din capul locului, precizate, poate ca motivaţii ale actului de convertire. Aş pomeni, mai întîi, aspiraţia acestei generaţii spre purificare morală. Viaţa politică a fost confundată cu politicianismul, întotdeauna veros, lipsit de principii şi moralitate. Legionarismul se autoprezenta ca o mişcare de purificare morală a naţiei, urmărind să nimicească politicianismul. Tineretul era chemat să săvîrşească acest act care avea menirea, în final, să asaneze viaţa publică. Că, de fapt, mişcarea legionară urmărea scopuri politice, din capul locului, era evident încă în epocă. Dar nu toţi tine­ rii descifraseră această finalitate. Iar chiar cei ce o descifraseră erau încredinţaţi că purificarea dorită nu se poate realiza fără activism politic. Dar fuseseră învăţaţi să creadă, toţi, că acest activism politic urmăreşte scopuri înalte, total deosebite de ale tuturor celorlalte partide, de vreme ce se năzuieşte spre nimicirea politicianismului. Un alt factor favorabil procesului de convertire spre legionarism a tinerei generaţii a fost tocmai aplecarea ei spre spiritualitate şi ortodoxie. Iar cine nu ştia? - mişcarea legionară se autoprezenta contemporanilor ca una de renaştere a adevărului religios românesc. (De unde conflictele, 148

Noua generaţie

«iIeşea ascuţite, cu N. Crainic.) S-a spus chiar că mişcarea legionară mie una politică, ci, pur şi simplu, un fel de sectă religioasă. Şi multe 11 111 tre ipostazele mişcării contribuiau la crearea acestei stări de spirit. Urligiosul ortodox era aşezat în fruntea crezurilor mişcării, iar multe dliiLre ritualurile ei utilizau practicile cultice. Chiar naşterea mişcării legionare şi prima ei denominaţie aveau, ca punct de pornire, elemente ilIu sfera religiosului. în aceste circumstanţe, simpatia tineretului, rare îşi făcuse din spiritualitate o convingere, pentru mişcarea legio­ nară a devenit posibilă şi explicabilă. Unii, precum Mircea Vulcănescu, ui rămas (cum o mărturiseşte cugetătorul) numai simpatizanţi. Alţii a au înregimentat efectiv, iar alţii, fără a deveni membri de fapt, au Irecut deschis de partea legionarismului, scriind, în presă, articole explicit angajante, de mare audienţă în opinia publică. Nu ar trebui, ipoi, neglijat în acest proces de convertire un alt factor. Cei mai mulţi ■lintre tinerii noii generaţii erau efectiv obsedaţi de destinul ingrat al apartenenţei la o ţară mică. Nutreau, halucinaţi, idealuri misionarpolitice sau culturale, cu ajutorul cărora să înalţe ţara - şi cultura el pe o altă scară a importanţei. Priveau, recunoscători, admirativ, pre ţările totalitare europene (Italia, Germania, dar uneori chiar şi Uusia), care, prin revoluţii naţionale sau sociale, au modificat strucIurile interioare, impunîndu-se în lume. S-a întîmplat ca mişcarea legionară să agite aceleaşi idealuri. Nu exalta legionarismul revoluţia naţională care va modifica, structural, ţara? Nu promitea Codreanu că va făuri „o ţară ca soarele sfînt de pe cer”? Procesul de adeziune la legionarism a noii generaţii s-a produs deci şi pe această cale. Aceşti factori, flecare în parte şi, uneori, toţi la un loc, au facilitat propulsiv convertirea spre legionarism a unei splendide generaţii intelectuale, dintre care unii reprezentau valori excepţionale. în sfîrşit, un rol covârşitor l-a avut, în actul convertirii generaţioniştilor, profesorul lor .idmirat, Nae Ionescu. Trecerea lui în tabăra legionară, încă în toamna lui 1933, s-a constituit într-un puternic factor de presiune morală, treptat, cu cîteva excepţii, generaţioniştii vor trăi fenomenul drama(Ic al rinocerizării. Am oferit explicaţii, nu şi scuze. Dar, oricum, aceste explicaţii sunt motivaţii de neignorat în efortul de reconstituire a procesului, tragic, de convertire. Aş începe cu un tablou, lucrat de Eugen Ionescu în apă fare, în septembrie 1945, despre generaţia „Criterionului” şi dispari­ ţia ei din cauza politicului. Tabloul e închipuit într-o scrisoare, trimisă din Paris, către Tudor Vianu: „Generaţia «Criterion», fudula, «tînăra generaţie» de acum cincisprezece sau zece ani, s-a descompus, a pie­ rit. Nici unul din noi nu avem încă patruzeci de ani şi suntem sfîrşiţi. Alţii, atîţia, morţi. Generaţia d-tale e mult mai norocoasă. Noi am fost nişte bezmetici, nişte nenorociţi. în ceea ce mă priveşte nu-mi pot reproşa că am fost fascist. Dar lucrul acesta se poate reproşa aproape 149

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

tuturor celorlalţi. M. Sebastian îşi păstrase o minte lucidă şi o omenie autentică. Ce păcat că nu mai este. Cioran e aici, exilat. Admite că a greşit, în tinereţe, mi-e greu să-l iert. A venit sau vine zilele astea Mircea Eliade: pentru el totul e pierdut de vreme ce «a învins comu nismul». Ăsta e un mare vinovat. Dar şi el, şi Cioran, şi imbecilul de Noica, şi grasul Vuleănescu, şi atîţia alţii (Haig Acterian, M. Polihroniade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Dacă nu era Nae Ionesco {sau dacă nu se certa cu regele) am fî avut, astăzi, o generaţie de conducători valoroasă, între 35 şi 40 de ani. Din cauza lui toţi au devenit reacţionari. Al doilea vinovat este Eliade: la un moment dai era să adopte o poziţie de stingă. Sunt de atunci cincisprezece ani. Haig Acterian, Polihroniade fuseseră comunişti. Au murit din cauza prostiei lor şi încăpăţînării. Eliade a antrenat şi el o parte din «colegii de generaţie» şi tot tineretul intelectual. Nae Ionescu, Mircea Eliade au fost îngrozitor de ascultaţi. Ce era dacă ăştia erau maeştri buni. Pe lîngă ei, Crainic nu contează. Din cauza lui Nae Ionescu, Haig Acterian şi Polihroniade au murit. Iar prostul din topor, Costin Deleanu şi poetul Horia Stamatu sunt fugari în Europa (o să-i vedem în Franţa într-o bună zi), ca şi Eliade, ca şi Cioran, ca şi Amzăr. Iar ceilalţi imbecilizaţi sunt inutilizabili: licheaua Paul Sterian (e încă în Turcia?), buhăitul Vuleănescu, imbecilul de Cantacuzino, fudulul, prostul, grandilocventul Dan Botta, afectatul, ipocritul Constantin Noica, secă tura Petru Manoliu. Unii morţi din prostia lor, alţii, din fericire, amu ţiţi - toată generaţia «Criterionului» e distrusă. Fatalitatea îi urmăreşte pe toţi, şi pe cei care nu s-au lăsat prinşi de stupiditate şi nebunie, şi pe cei rămaşi lucizi. Accidente absurde sau misterioase s-au ivit; i-au aruncat şi pe ei, dincolo... Singur a rămas Petru Comarnescu, dar el nu era decît impresarul, organizatorul „Criterionului”, «anima­ torul», nu mai are pe cine anima şi organiza. Cruţîndu-1 pe el, desti­ nul a vrut să facă o ironie: să evidenţieze şi mai bine golul din juru-i”1. Să recunoaştem, tabloul e crud, tulburător de clar, exact în diagnoză, cîntînd, la catafalc, prohodul unei ilustre generaţii care s-a autodevorat. Aş adăuga, în succesiunea imediată, un tablou datorat directoru­ lui revistei Azi, Zaharia Stancu, publicaţie în care s-au rostit, de-a lungul timpului (revista a început să apară în 1932), mai toţi «generaţioniştii». Tabloul lui Stancu e din 1938, e mai puţin rechizitorial decît cel al lui Eugen Ionescu, dar drept şi pătrunzător: „Era în 1932 (anul întemeierii revistei Azi, n.n.) o mare sete în tineret pentru cultură şi artă. Tineretul iubea visul şi gîndul... Zările s-au întunecat însă curînd. Prin îngăduinţa unor netrebnici puşi de împrejurări să păzească legile, s-a instaurat în viaţa publică românească, după 1. Scrisoare a Iul Eugen Ionescu către T u d or V lan u din 19 septem brie 1945. Scrisori către Tudor Vianu, voi. I, ediţie de Vlad A lexandrescu, M inerva, 1994.

150

Noua generaţie

asasinarea lui I.G. Duca, domnia teroarei. Un grup de neisprăviţi, Inmsformaţi în mişcare politică, au început o acţiune de subminare a «Latului, de amăgire a tineretului... Au început să fie frecventate cluburile politice şi casele verzi unde se alcătuiau liste negre cu numele oamenilor de cultură ce predicau încă iubirea şi arta şi care nu aderau la doctrina urii şi asasinatului. Liste negre de oameni care m inau, în ziua biruinţei huliganice, să fie ucişi. Am avut, atunci, ncsfîrşita durere să vedem ridicîndu-se dintre noi şi trecînd în rîndui lie ucigaşilor scriitori şi artişti tineri. Am văzut gînditori înghesulndu-se la uşile caselor verzi şi oferindu-se să făurească o doctrină a crimei, o artă cu miros de sînge şi cadavre. în fruntea lor se afla prof, univ. Nae Ionescu. Poeţi gingaşi ca Radu Gyr şi Horia Stamatu au început să cînte, cu strofe macabre, legiunile asasine. Eseişti preţuiţi i a Mircea Eliade şi Traian Herseni şi-au pus condeiele în slujba miş­ cării legionare conduse de asasinul lui Manciu, legiune din care se i (-cruţaseră omorîtorii lui I.G. Duca şi ai nefericitului M. Stelescu. Ziarişti ca Haig Acterian (armean) şi M. Polihroniade (grec) deveniseră doctrinarii statului «naţional» legionar, ce trebuia să ia fiinţă pe o piramidă de cranii. Şi, pe lîngă aceştia, o sumedenie de poeţi şi pro­ zatori mai tineri începuseră, în publicaţii fără scrupule, violente cam­ panii de aţîţare. Arta rămăsese părăsită. Tineretul căzuse în mreaja gărzii. La alcătuirea acestui miraj contribuiseră, în mare măsură, gînditorii, scriitorii, artiştii tineri înrolaţi în cadrul legiunilor verzi. Se făcea, la toate răspîntiile, apologia pistolului descărcat în ceafă şi pe luriş, apologia spînzurătorilor ce aveau să se ridice în pieţele publice”1. Se ştie îndeobşte că una dintre cauzele importante, mult exploaInte, care au provocat migraţia tineretului spre legionarism a fost situaţia materială fără speranţă a contingentelor noi de intelectuali. ICliade s-a referit încă în 1933 la această situaţie, semnalînd că „există (1.000 licenţiaţi universitari fără posturi, fără pîine, fără nici un rost iu lume. Tragedia aceasta a intelectualilor tineri a fost pînă acum privită sentimental sau echivoc... Prea s-a abuzat mult de mitologia «crizei»... D-lor, ăi de mîncaţi şi beţi pe banii noştri, lăsaţi-o mai încet cu «criza» şi cu «vremurile grele», cuvintele astea nu mai conving azi pe nimeni... Nu se teme nimeni dintre dvs. de soluţii directe?”2. De fapt, acea „mitologie a «crizei»” pe care o lua în deriziune Eliade era o prea apăsătoare realitate şi, în condiţiile strînsorii ei, nimeni - nu numai la noi, dar nicăieri în lume - nu găsea soluţii asanatoare care să asigure tineretului licenţiat slujbe. Disperarea tinererilor era acută şi, promiţîndu-li-se marea cu sarea, se îndreptau spre Garda de Fier care vestea „o ţară ca soarele sfînt de pe cer”. Dar şi după depresiunea 1. Zaharia Stancu, „D rum de întoarcere” , A zi, VII, 1938, nr. 7, p. 2916. 2. M ircea Eliade, „M i-e foam e” , Cuvîntul, IX, nr. 2992, 26 au gu st 1933.

151

/ifui treizeci, extrema dreaptă romaneasca

crizei economice situaţia tineretului cu diplome universitare nu st* îmbunătăţeşte sesizabil, întreţinîndu-se ura dirijată împotriva bătrînilor care, ocupînd posturile, blochează ascensiunea tineretului. In iunie 1936, acelaşi Mircea Eliade a întocmit, într-un articol, un tablou al situaţiei materiale a exponenţilor noii generaţii (vreo 23 la număr), indicînd şi gradul lor de ocupare (ca să utilizăm un termen de ordin statistic). Cel mai bine plasat era M. Vulcănescu, cu 20.000 lei lunar în calitate de director al Vămilor. Trei erau asistenţi universitari (Eliade, Gh. Ţiţeica, Radu Gyr, între 5.000 şi 8.000 lei lunar), unul era profesor de liceu (Anton Holban), unul era medic (Ion Biberi), unul avocat (Emil Gulian), altul (M. Sebastian) secretar de avocat. C. Noica, Al. Elian, Emil Cioran, Ernest Bernea n-aveau post, deci nici leafă. Cei mai mulţi erau publicişti şi, după calculele lui Eliade, nu scoteau pe lună mai mult de 6.000 lei. Şi, la sfîrşit, insera această judecata acuzatoare: „Dacă Al. Elian sau C. Noica ar fi trăit la 1900 ar fi fost chemaţi direct la catedre, cum au fost chemaţi d-nii Demostene Russo şi P.P. Negulescu. Nu e deloc de mirare că într-un stat reacţionar şi gherontocrat ca al nostru tinerii să ducă viaţa de mizerii pe care o duc Nu e de mirare, dar e de plîns... Asta în timp ce lumea se lasă condusă de energiile tinerilor şi de valorile spirituale pe care tot un om de ştiinţă, un filozof şi un artist le creează. Cîte revoluţii trebuie să facem ca să suprimăm definitiv o asemenea mentalitate reacţionară?” 1. Şomajul intelectual era o grea năpastă, îi lovise şi pe cei mai stră luciţi dintre tinerii intelectuali ai vremii. Avea dreptate Eliade, în timpuri aurorale şi-ar fi găsit de îndată posturi şi catedre universitare. N-a fost Maiorescu profesor universitar la 23 de ani şi rector la 24 (asta în 1863-1864)? N-a devenit P.P. Negulescu, în 1893, fără doc torat, conferenţiar de filozofie (profesor titular în 1896) - datorită influenţei decise a lui Maiorescu la Universitatea din Iaşi -, iar Mihail Dragomirescu, în acelaşi an şi în aceleaşi condiţii, conferenţiar de estetică la Universitatea din Bucureşti? C. Rădulescu-Motru a ajuns doctor în filozofie, fiind profesor cu sprijinul regelui Carol I în 1906, după ce vreo trei ani a fost bibliotecarul (azi s-ar spune director al bibliotecii) Fundaţiei Carol I, iar colegii săi de generaţie (Negulescu, Dragomirescu, Mehedinţi, Evolceanu, Teohari Antonescu, toţi juni­ mişti) erau deja instalaţi în învăţămînt. C. Stere n-ajunsese, în 1901, fără doctorat, la 36 de ani, profesor universitar la Iaşi? Şi Iorga ajun­ sese profesor universitar în 1894, la 23 de ani. însă Iorga fusese Iorga. Lista ar putea continua, verificînd dreptatea lamentaţiei indignate a lui Eliade din 1936. Dar vremurile se schimbaseră. Catedrele univer­ sitare, spre care aspirau fruntaşii noii generaţii, erau ocupate şi nici o 1. M ircea Eliade, „D iurnele generaţiei tinere”, Vremea, IX, nr. 440, 7 iunie 1936.

152

Noua generaţie

wpcranţă nu licărea la orizontul de aproape. Deloc mai uşoară era «li naţia catedrelor liceale, iar din publicistică nu se putea efectiv trăi. Situaţia aceasta deplorabilă pe unii - cum a fost, dacă e să cred în versiunea Ralea comunicată mie în 1957, Traian Herseni, poate şi Kllade - i-a făcut să se îndrepte spre legionari, care promiteau adetenţilor catedre universitare. (Lui Herseni i-au şi dat.) Nu uit să adaug efl această situaţie a constituit şi una dintre argumentaţii pentru illversiunea antisemită. A folosit-o, printre alţii, dintre generaţionişti, Ml hail Polihroniade, cel despre care Haig Acterian scria în 1940 că „el a fost dintre noi întîiul care s-a botezat în noua naştere, întîiul i are a recunoscut Legiunea Arhanghelului Mihail... Pe M. Polihroniade, Căpitanul îl socotea bunul augur al Legiunii”1. Deci Polihroniade, „bunul augur al Legiunii”, acredita, în 1936, că tinerii români cu (IIplome nu-şi găsesc slujbe pentru că în profesiunile libere au pătruns, după încetăţenirea lor, în mod masiv, evreii. „Deci proletariatul inte­ lectual nu poate fi decît a n tise m it ş i n a ţio n a lis t El trebuie să vrea România a românilor» pentru că numai într-o asemenea Românie mai poate nădăjdui la o bucată de pîine şi o viaţă demnă... Antise­ mitismul şi naţionalismul nu sunt posibile într-un regim capitalist şi mtr-o democraţie parlamentară. Prin urmare, consecinţă logică a naţionalismului său, proletariatul intelectual românesc trebuie să fie anticapitalist, antidemocratic, antiparlamentar... Interesele acestei categorii sociale, năzuinţele şi nădejdile ei se confundă cu interesele, năzuinţele şi nădejdile neamului românesc însuşi. De aici răsunetul pe care acţiunea acestui proletariat intelectual, încadrat în marea lui majoritate în mişcarea legionară, îl are în sufletul naţiei.”2 Nu vreau să acreditez ideea că îndreptarea tineretului intelectual spre mişcarea legionară s-ar datora exclusiv crizei economice şi statutului material incert. Sigur că au fost şi alte cauze, pe care le-am menţionat mai înainte. Dar această deznădejde a condiţiei materiale nu trebuie eliminată din calcul, de vreme ce chiar exponenţii de seamă ai acestui tineret intelectual au subliniat-o în chip special. Eugen Ionescu a denumit fenomenul pe care îl studiez ca fiind unul al rinocerizării. A şi mărturisit-o recent într-un interviu: „Am scris textul în perioada în care Garda de Fier făcea ravagii în România. Erau foarte puţini aceia care se împotriveau demenţei fasciste, care erau de partea democraţiei. Atît de puţini, îneît ne întrebam dacă adevărul era de partea noastră, dacă u n sin g u r o m putea avea dreptate, în pofida majorităţii”3. Rinocerizarea generaţiei lui Eugen Ionescu a 1. H aig Acterian, „M ihail Polihroniade” , Vremea, XII, nr. 571, 29 septem brie 1940. 2. M ihail Polihroniade, „Proletariatul intelectual şi revoluţia naţională” , Lum ea nouă, V, 1936, nr. 2, p. 63. 3. A p u d Lettres internationales, ediţia rom ână, 1993, nr. 2, p. 67.

153

Anu treizeci. Extrema dreaptă românească

fost, o arată şi textul dramatic al ştiutei piese de teatru, un proces. Un proces care a durat şase-şapte ani. Treptat, generaţioniştii îl cădeau victime, alăturîndu-se masificării totalitarismului de extremă dreaptă. Şi erau, unii dintre ei, spirite alese, uneori cei mai dotaţi al generaţiei. Cred că nu e numai interesant, dar chiar necesar să sur­ prind fenomenul convertirii, în procesualitatea sa, la cîteva persona­ lităţi reprezentative ale generaţiei criterioniste. Emil Cioran era cel mai tînăr dintre aceştia. Avea cu patru ani mai puţin decît Eliade, cu doi decît Noica, cu şapte decît Vulcănescu. A fost însă repede primit printre generaţionişti, deşi, în perioada strălucită a conferinţelor „Criterion”, s-a aflat, vrăjit, numai printre audienţi. Cînd a debutat în volum cu P e culm ile d isp eră rii şi la apariţia Schim bării la f a ţ ă a R om â n iei, a descumpănit. Nu i-au împărtăşit opiniile nici congenerii, Noica, Vulcănescu şi chiar Eliade disociindu-se de totala opţiune pentru nelinişte şi dezordine. înainte de a semna acele mani­ feste ideologice care sunt amintitele cărţi, Cioran debutează în publi­ cistică poate tot atît de şocant. In 1933 obţine o bursă în Germania şi, repede contaminat de propaganda hitleristă, trimite V rem ii foile­ toane purtînd titlul generic S crisori d in G e rm a n ia . înainte de a cita din acest ciclu semnificativ, e, cred, nimerit să apelez la o mărturisire epistolară a lui Cioran către Comarnescu, datată 27 decembrie 1933, aflată în arhiva mea: „Unii din prietenii noştri vor crede că am deve­ nit hitlerist din anumite raţiuni de oportunism. Adevărul este că sunt anumite realităţi aici care-mi plac şi sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit dacă nu distrus printr-un regim de dictatură. în România numai teroarea, brutalitatea şi o nelinişte infi­ nită ar putea schimba ceva. Ar trebui arestaţi toţi românii şi bătuţi pînă la sînge; numai aşa un popor superficial ar putea face istorie. Este teribil să fii român, nu cîştigi încrederea efectivă a nici unei femei, iar oamenii serioşi zîmbesc, cînd te văd deştept, te cred escroc. Dar cu ce am greşit eu de trebuie să spăl ruşinea unui popor ce n-are istorie?”. Ultimele consideraţii vestesc amplele rechizitorii cioraniene despre psihismul românesc din viitoarele sale cărţi. Să reţinem de aici destăinuirea de început că a devenit simpatizant al hitlerismului la 22 de ani şi, de aceea, ceea ce va comunica în foiletoanele din V r e m e a reprezintă cu adevărat un credo sincer şi admirativ, socotind că ar fi utilă transplantarea dictaturii lui Hitler în România, bolnavă de democraţie. „Orice om cu cît de mică înţelegere istorică - scria în primul foileton - trebuie să recunoască faptul indiscutabil că hitlerismul a fost un destin pentru Germania.”1 Şi în alt foileton: „Hitlerismul poţi să-l accepţi sau poţi să-l refuzi, el nu reprezintă mai puţin un stil de viaţă care creşte organic în 1. Em il Cioran, .A specte germ an e”, Vremea, VI, nr. 314, 19 noiem brie 1933.

154

Noua generaţie

t lei mania şi, dincolo de actualitatea concretă în care el se elaborează ţi se adînceşte în conştiinţele individuale, se integrează în continuilulea şi în sensul istoriei germane. Hitlerismul răsare din esenţa şi illn destinul istoric al poporului german, n-a făcut decît să sape şi mai mult abisul care separă iremediabil Germania de Franţa şi să .ulucă suprema verificare a dramaticului antagonism istoric al aceslor două popoare. Dacă îmi place ceva la hitlerism, este cultura iraţio­ nalului, exaltarea vitalităţii ca atare, expansiunea virilă de forţă, fără spirit critic, fără rezerve şi fără control. Toţi sunt de acord că nu poţi II naţional-socialist fără o participare spontană şi nereflectată la o misiune istorică... Şi, de fapt, toată mişcarea aceasta n-a făcut decît •;i vulgarizeze principiile filozofiei vieţii {L e b e n s p h ilo s o p h ie )... Mistica ingelui i-a dus la cultul mistic al pămîntului ca politică, contrar spiritului... Necesitatea unui Fîihrer nu-şi afla raţiunea numai într-un dezechilibru de ordin politic şi economic, ci, mai cu seamă, în lipsa de axă lăuntrică a sufletului german... Oamenii aceştia nu pot trăi Ură norme, fără comunitate, fără Fiihrer”1. Altă dată scria fără reti­ cenţă: „Nu există om politic în lumea de astăzi care să-mi inspire o simpatie şi o admiraţie mai mare decît Hitler. Există ceva irezistibil iii destinul acestui om pentru care orice act de viaţă cîştigă semnifi­ caţie n u m a i prin participare simbolică la destinul istoric al unei naţi­ uni... Mistica Fuhrerului In Germania este deplin justificată... Meritul lui Hitler este de a fi răpit spiritul critic unei naţiuni”2. în august scria aprobator despre masacrul „nopţii cuţitelor lungi”, ironizîndu-i pe umanitariştii plîngăcioşi. Nu e drept - considera Cioran - că e o crimă a lua viaţa unui om. „Voi întreba pe oricine ce a pierdut omenirea (Iacă s-a luat viaţa cîtorva imbecili... A lua viaţa unor astfel de oameni, a vărsa sîngele unor astfel de bestii este o datorie. Ah! această pre­ judecată a valorii în sine a omului!... Valoarea în sine! Aceasta e o curată laşitate. Căci sub ea se ascunde teama de sacrificiu.”3Aceste S crisori d in G e r m a n ia ale lui Cioran au uimit şi scandalizat. Al. Sahia, coleg de generaţie, le-a condamnat în C u v în tu l liber din 21 iulie 1934. Nu a întîrziat să replice şi Octav Livezeanu în V ia ţa R o m â n e a s c ă : „Ultima scrisoare a dlui Cioran - aşa se numeşte dl - apărută acum cîtva timp sub titlul «Revoluţia sătuilor» e mai mult un document patologic decît o «teorie» nouă asupra valorii vieţii omeneşti, aşa cum voieşte autorul. Fără să fie sătul (ca să nu-i contrazicem teoria), s-a revoltat şi dsa. Pe cine? Pe toată omenirea care a condamnat gestul ucigaş al lui Hitler. Dl Cioran ar fi vrut ca toată lumea să aplaude. Nefăcînd acest lucru, şi-a atras dispreţul junelui de la Mîinchen... 1. Em il Cioran, „G erm ania şi Franţa”, Vremea, VI, nr. 318, 18 decem brie 1933. 2. Idem, „Impresii din Mîinchen, Hitler în conştiinţa germană”, Vremea, VII, nr. 346, 15 iulie 1934. 3. Idem, „Revoluţia sătuilor” , Vremea, VII, nr. 349, 5 august 1934.

155

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

Ce-o fi avînd de gind să facă, Doamne!, trimisul nostru spre cultivare de la Miinchen, cînd condamnă cu atîta înverşunare «prejudecata» respectării vieţii omeneşti? Ce păcate ispăşeşte dsa şi ce microbi poartă în sînge de visează aşa groaznice măceluri?... Unde e seriozi tatea mişcării (naziste, n .n .)? Cu ce o «măsoară» doctrinarul de la Miinchen? Numai cu aprecierile presei hitleriste? Restul omenirii nu contează deloc?”1. Evident, din panoplia lui Cioran nu putea lipsi elogiul Italiei fas­ ciste. Ceea ce îl cucerise la Mussolini era tot delirul grandorii, starea de extază şi aspiraţia mesianică spre marea putere. „Este mai mult decît semnificativ gestul lui Mussolini după intrarea armatelor în Addis-Abeba... Declară cu emfază unică: de azi înainte Italia este imperiu... Prin fascism, Italia şi-a p r o p u s să devină o mare putere. Rezultatul. A reuşit să intereseze serios lumea... în fascism, Italia ar fi fost o ţară ratată... Meritul cel mare al lui Mussolini este de a fi in ve n ta t Italiei forţa... Fascismul este un şoc, fără de care Italia este un compromis comparabil României actuale.”2 în acelaşi an, 1936, în S c h im b a r e a la f a ţ ă a R o m â n ie i, meditînd la semnificaţia revoluţiilor naţionale, atenţia i-a fost cucerită, fireşte, de Italia şi Germania. Italia ar fi fost, în istorie, mimai o realitate spirituală, exclusiv datorită Renaşterii. Politic nu a reprezentat însă nimic. E ceea ce a înfăptuit aici fascismul, depăşind în realizare „secole de evoluţie politică... Revoluţiile de dreapta sunt istorice, nu sociale. Obsesia naţionalis­ mului a fost totdeauna istoria... Atît fascismul, cît şi hitlerismul n-au modificat structura socială a ţărilor lor. Ele au dat însă naţiunilor un dinamism care suplineşte insuficienţele de viziune socială. Revoluţiile naţionale sunt istoria, iar nu politica... Dacă fascismul este totuşi minor faţă de hitlerism, faptul se datoreşte nu numai plusului de grandoare a poporului german, ci şi faptului că reclamîndu-se de la popor, ca sursă originară, el este mai mesianic decît fascismul care atribuie statului existenţă şi valoare centrală... Hitlerismul, dacă n-ar fi pus atît de categoric problema iudaică, dacă nu aducea o soluţie într-o problemă universală, interesa mai puţin lumea. Tot aşa atitu­ dinea lui ostilă creştinismului sau bolşevismului. Germania nu este universalistă; ea însă rezolvă naţional probleme universale, reprezentînd astfel o seamă de soluţii specifice şi originale”. De aici concluzia erorii democratice, efectiv nocivă ţării noastre, ca şi celorlalte în genere. Idealul i se părea o dictatură care să ardă etapele evolutive: „orice soluţie am căuta pentru România, este imposibil să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară, în afară de un regim dictatorial... 1. O ctav Livezeanu, „R evoluţia sătuilor”, Viaţa Rom ânească, XXVI, august 1934. 2. E m il Cioran, „E ste Italia o m are p u tere?” , Vremea, IX, nr. 439, 31 m ai 1936.

156

i v u u u y c i tt - i i a l l u

i Minocraţla a risipit prea multe energii fără vreun scop naţional. O dicInlură trebuie să pună însă ţara la teasc. Nimic să nu rămînă neexploatat şi nevalorificat”1. Că n-avea dreptate în judecăţile sale Irbricitare e evident. Mai ales astăzi, cînd ştim unde au dus fascismul .1 hitlerismul. La noi democraţia, în loc de a ne fi pietrificat în nepullnţă, ne-a creat ca stat, a înfăptuit Marea Unire, făurind România modernă, eliberată din cătuşele orientalismului, îndreptînd-o decis «pre Europa Occidentală. Lui Cioran aceste izbînzi dobîndite în nici ini secol i se păreau aproape un nimic. Visarea sa frenetică era absor­ bi mt îndreptată spre mitul marii puteri, declarînd că mai bine ne transformăm în neant decît să nu aspirăm măcar de a deveni marea Imiere a Balcanilor, conducătoarea acestei zone geografice şi spirituiilc. Visări ale grandorii neliniştite, poruncind aproape românilor nece­ sitatea unei credinţe mesianice de mare putere. Altfel totul e ratare I România e sortită micimii neputincioase. îşi punea nădejdea într-o revoluţie naţională care să instaureze o dictatură. Şi aceasta putea împlini misiunea marii puteri în spaţiul geopolitic al ţării. Era atît de bsedat de ideea necesităţii revoluţiei naţionale totalitare şi mesianice mcît n-a pregetat să elogieze bolşevismul alături de hitlerism: „Hitle­ rismul - scria în aceeaşi carte din 1936 - mi se pare a fi o mişcare serioasă în faptul de a fi ştiut a asocia direct conştiinţei misiunii Istorice a unei naţiuni problemele inerente justiţiei sociale. Iar bolşe­ vismul, dacă înseamnă o barbarie unică în lume, prin afirmarea absolută a justiţiei sociale este nu mai puţin un triumf etic unic. Nu se poate face o revoluţie naţională de mare amploare pe inegalităţi sociale. C o lec tiv is m u l naţion a l este unica soluţie pentru România, unica ieşire”2. Suflet chinuit de nelinişti intratabile, refuzînd istoria şi istoricita(ea pentru o imanenţă care-i scăpa mereu, Cioran îşi trăia exilul alterităţii în propria-i ţară. Simpatiza cu mişcarea extremistă de dreapta, dar nihilismul şi anarhismul său funciar îl împiedicau să i se înre­ gimenteze. Soluţia era desţărarea. Căuta febril o bursă, pe care, în sfirşit, în 1937, a găsit-o, plecînd la Paris. în aprilie 1937, tot febrieitînd în căutarea unei burse, i se confesa lui Eliade: „Ce-aş face dacă aş rămîne în ţară? Din moment ce nu mă pot integra activ în mişca­ rea naţionalistă, eu n-am nici un sens practic în România”3. Avusese, ce-i drept, cîteva întîlniri cu Corneliu Zelea Codreanu, îl fermecase, dar nu se putea înregimenta în cadrul mişcării legionare. Era o nepuLinţă structurală, psihismul său refuzînd un astfel de activism mili­ tant. îi trimisese, cu dedicaţie, S c h im b a re a la f a ţ ă a R o m â n ie i. în

1. Em il Cioran, Schim barea la fa ţă a Rom âniei, 1936, pp. 169, 193. 2. Ibidem . 3. M ircea Eliade ş i corespondenţii săi, voi. I, M inerva, 1993, p. 193.

157

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

martie 1937, Codreanu îi mulţumeşte printr-o scrisoare afectuoasă: „Mă vei ierta, desigur, că nu ţi-am răspuns pînă acum faţă de atenţia deosebită pe care mi-ai arătat-o trimiţîndu-mi frumoasa d-tale lucrare. Te felicit din adîncul inimii pentru tot zbuciumul care clocoteşte în pieptul d-tale şi pe care l-ai redat într-o formă atît de înaltă. D-ta voieşti ca neamul acesta să-şi scuture haina de pigmeu pe care o poartă de amar de vreme şi să se îmbrace cu haină de împărat. Şi el vrea. Dovada este că te-a născut pe d-ta, din lutul său, ca s-o scrii. Căci toţi cei ce scriem sau luptăm nu o facem de la noi, ci împinşi de lava românească a vulcanului care vrea să iasă din adîncuri, să izbuc­ nească către înălţimi”1. Afundat în atmosfera pariziană, Cioran se zbătea să se acomodeze. Venirea legionarilor la putere l-a aflat la Paris. Am găsit într-o gazetă legionară ( G la s u l s tr ă m o ş e s c ) din octombrie 1940 un apel spre colaborare adresat „următorilor camarazi”. Emil Cioran (fratele său, Aurel, era membru în redacţie) era pomenit prin­ tre cei invitaţi. Mi-am spus, citind acest apel, că Emil Cioran e pus la adăpost de colaborare. M-am înşelat. în noiembrie 1940 (să fi reve­ nit în octombrie?), Cioran se afla la Bucureşti. O fi venit în vacanţă de sărbători? A venit special pentru a vedea România dezlănţuită şi învolburată de febra verde? Şi, întrebare: cînd s-a înapoiat în capitala Franţei? A rămas în ţară pînă după rebeliunea legionarilor. Oricum, la 27 decembrie, era în Bucureşti, Jeni Acterian consemnînd, în ju r­ nalul ei (p. 335), o convorbire cu el („E tare drăguţ E.C.’j. Iar facsi­ milul scrisorii lui Codreanu către Cioran, reprodus în gazeta amintită, predată cu siguranţă de destinatar redacţiei, este iarăşi o dovadă că filozoful se afla la începutul lui ianuarie 1941 în capitală. Răspunsul definitiv la întrebarea cît timp a stat Cioran în România ni-1 oferă o însemnare din jurnalul inedit al lui Mihail Sebastian. La 12 februarie 1941, Cioran se afla în Bucureşti, pregătindu-se să plece - ştia Sebastian -, ca ataşat cultural - numit încă de Horia Sima - pe lîngă guvernul francez. Din nefericire, n-a rămas inactiv. Răspunzînd, pro­ babil, unei solicitări, a rostit o conferinţă la Radio Bucureşti. Dar nu despre o temă culturală sau filozofică neutră. Ci cu un subiect care mărturiseşte participarea afectivă cu spiritul României legionare. A vor­ bit pur şi simplu despre Profilu l interior al C ă p ita n u lu i şi şi-a rostit conferinţa în 28 noiembrie 1940, zi - stranie, nenorocită coinci­ denţă - în care cădeau, asasinaţi de legionari, Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. A luat apoi cunoştinţă de asasinat, dar n-a găsit necesar să se disocieze - prin scris - de actul sinistru. în schimb, a găsit că mai e posibil, după asasinat, să recidiveze în eroare încredinţînd tex­ tul conferinţei, spre publicare, chiar gazetei care, în octombrie, apelase 1. Facsim ilul scrisorii reprodus în B un a Vestire d e Duminică, II, nr. 7, 12 ianuarie 1941.

158

Noua generaţie

In ivi pentru colaborare. Oferind conferinţa spre publicare, din neferi­ cire pentru Cioran, textul s-a păstrat. Să spun ca semn acuzator? I)ur ce a rostit Cioran în această nesocotită conferinţă? Deşi ar merita 0 reproducere integrală, mă voi limita la cîteva excerpte: „înainte de Oorneliu Codreanu, România era o Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pămînt n-aveau nici un conţinut, decît aşteptarea. Cineva tre­ buia să vină. Treceam prin deşertul românesc incapabil de orice. Pînă şl dispreţul mi se părea un efort. Ţara nu putea fi o problemă decît 1icgativ... România nu era decît o farsă reuşită... Biata ţară era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag. în noi gemea viitorul. în unul clocotea. Şi el a rupt tăcerea blîndă a existenţei noasIre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el. Komânia din p u tin ţă se îndrepta spre p u te re ... Aceste gînduri (ale lui C.Z. Codreanu, n .n .) au urzit rostul nostru, în ele respiră natura şi (ffrul. Şi cînd au pornit spre înfăptuire, temelia istorică a ţării s-a zguduit. Corneliu Codreanu n-a pus problemele României imediate, iile] României moderne şi contemporane. Era mult prea puţin... El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naţionale. El II a vrut să-ndrepte mizeria aproximativă a condiţiei noastre, ci s ă introducă a b s o lu tu l în resp ira ţia zilnică a României. Legiunea n-ar trebui astfel să creeze trecutul, ci să insufle absenţa seculară, să salveze, printr-o nebunie inspirată şi unică, imensul timp pierdut... Căpitanul a dat românului un rost. înainte de el, românul era numai român, adică un material uman alcătuit cu substanţă, un român primejdios, o fatalitate pentru sine şi pentru alţii, o vijelie umană Infinit ameninţătoare. Garda de Fier e o pădure fanatică. Legionarul Irebuie să fie un om în care mîndria suferă de insomnie... Acel ce a dat ţării altă direcţie şi altă structură unea în sine o pasiune elemenIară cu detaşarea spiritului. Soluţiile sale sunt valabile în imediat şi in veşnicie. Istoria nu cunoaşte un vizionar cu spirit mai practic şi atîta pricepere în lume sprijinită pe un suflet de sfînt. Tot aşa, ea nu cunoaşte o a doua mişcare în care problema mîntuirii să meargă mînă in mînă cu gospodăria... în preajma Căpitanului nimeni nu rămînea călduţ. Peste ţară a trecut un fior nou. O regiune umană bîntuită de esenţial. Suferinţa devine criteriul vredniciei şi moartea, al chemării, în cîţiva ani România a cunoscut o palpitaţie tragică şi moartea che­ mării... Credinţa unui om a dat naştere unei lumi ce lasă-n urmă Lragedia antică şi pe Shakespeare. Şi aceasta în Balcani! P e u n p la n a bsolu t, d a c ă a r tre b u i s ă a leg între R o m â n ia şi C ă p ita n , n -a ş f i ezita t

După moartea lui ne-am simţit fiecare mai singuri... Cu excep­ ţia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent între vii... De-aci încolo, ţara va fi condusă de un mort, îmi spunea un prieten pe malurile Senei. Acest mort a răspîndit un parfum de veşnicie peste pleava o clipă.

159

/mu treizeci, extrema dreapta romaneasca

noastră umană, şi-a readus cerul deasupra României”1. Să adaug că acest text delirant a fost rostit în preajma evenimentului reînhumărll lui Codreanu cu pompă, fastuoasă şi solemnă în 30 noiembrie 1940, la Casa Verde din Bucureşti. Procesul convertirii lui Cioran e deci evident şi, de aceea, dincolo de controversă. Tîrziu, după război, cînd s-a trezit, Cioran a regretat enorm această rătăcire a tinereţii. A şi declarat-o, onest, în cîteva eseuri, uzînd, cum se cuvenea, de dreptul şi datoria la căinţă. La aceste regrete face aluzie Eugen Ionescu în scrisoarea, reprodusă mat înainte, către Tudor Vianu din 1945. Căinţa era însă sinceră. Am găsii un text al lui Cioran, datat 2 decembrie 1946, în care spune: ,Ani lichidat toate lucrurile şi toate credinţele în ipoteza c-am crezut vre odată în ceva. Pentru a-mi da un pretext de activitate, am scris în vremea din urmă o «carte», în franţuzeşte: E x e r c ic e s n eg a tifs. Nu ştiu dacă va apare cîndva. Este un fel de r ă m a s -b u n la iluziile moştenite sau întreţinute inconştient, un fel de teorie a exilului metafizic, fără pretenţie de filozofie, care îmi pare mai mult ca oricînd ridicolă”2. Şi, în acelaşi text: „Naţionalismul şi militantismul meu plecau din dorinţa de a face ceva pentru o ţară păcătoasă şi pe care n-o voiam şi n-o vreau pierdută”3. Mai tîrziu, în interviurile puţine pe care le-a dat, şi-a privit critic convingerile din tinereţe. întrebat de un interviever, în 1972, despre participarea sa la Garda de Fier, Cioran răspunde: „Garda de Fier, căreia de altfel nu i-am aparţinut, a fost un fenomen foarte curios. Conducătorul ei, Codreanu, era, de fapt, slav, mai mull tipul unui hatman ucrainean. Gardiştii morţi erau în majoritate mace­ doneni dezrădăcinaţi; în general, în această mişcare ieşea la suprafaţă mai ales periferia României. Aşa cum se spune despre cancer că nu e o boală, ci un complex de boli, aşa şi Garda de Fier era un complex de mişcări; mai mult decît atît, o sectă smintită şi un partid. Se vor­ bea acolo mai puţin de o redeşteptare naţională şi mai mult de măre­ ţia morţii... Am aflat atunci pe propria-mi piele ce înseamnă să fii dus de val fără nici cea mai mică urmă de convingere. O stare de spirit pe care de atunci am observat-o deseori, şi nu numai la cei de 20 de ani, cîţi aveam eu atunci, ci, din păcate, şi la oameni de 60 de ani. La acest lucru sunt acum imun”. în alt interviu, din 1984, mărturi­ seşte, întrebat, că s-a apropiat de Garda de Fier pentru că nutrea o ură totală faţă de regele Carol al II-lea. Dar că, plecînd în 1937 la Paris, ca bursier, „de atunci am rupt practic cu România” şi deci şi cu Garda de Fier (ceea ce, s-a văzut, nu e adevărat, filozoful revenind în ţară în timpul domniei legionare şi plecînd după rebeliune). Cineva, 1. Em il Cioran, „Profilul in terior al C ăpitanului” , G lasul strămoşesc, III, nr. 10, 25 decem brie 1940. 2. Revista de istorie ş i teorie literară (R1TL), 1987, nr. 1-2, p. 305. 3. C onvorbiri c u Cioran, Hum anitas, 1993, pp. 11, 128-130.

160

l\oua generaţie

im scriitor român, care îl întâlnise pe filozofia Paris, vorbindu-i de ni IIcolele şi cărţile sale din anii treizeci, ar fi primit replica deconcerInulă: „Dar mai citeşte cineva tîmpeniile alea?”. Dar acele texte exisIan ca o realitate cugetătoare a timpului şi ele nu pot fi nici distruse, iilrl ignorate. Putem - avem datoria - să le considerăm dezavuate, unele dintre ele, de autor. A îngăduit chiar reeditarea cărţilor. Dar şi nici se vede efortul de căinţă. La reeditarea S c h im b ă rii la f a ţ ă a R om âniei (1991), a eliminat întreg capitolul IV (cel xenofob), operînd iilie multe eliminări în spaţiul altor capitole. La fel a procedat cu edi­ ţii i care îi adună publicistica din tinereţe, eliminând peste jumătate din texte, iar în cele rămase operînd modificări dictate de oportunil.l(lie de astăzi. Intervenţiile sunt atît de multe şi sesizabile încît, de lupt, e vorba de o altă carte (mă refer la S c h im b a re a la f a ţ ă , inutiliza­ bilă pentru un exeget care voieşte să reconstituie atmosfera de idei ilIn deceniul al patrulea). Chestionat de un tînăr admirator, dl Dan i Mihăilescu, despre această cosmetizare a ediţiei, filozoful a răspuns vădit iritat: „Nimeni, mă-nţelegi, nimeni nu are dreptul să se folosească de afirmaţii mai vechi fără a şti de poziţia mea de acum... i dreptul meu să nu las să apară la 1990 absolut toate afirmaţiile din ’30, era alt timp, este alt timp”. Apoi adaugă, parcă timorat: „îţi ■pun, ce se întîmplă acum cu generaţia noastră, toată chestia asta cu Nae Ionescu, sunt chestii delicate şi, ce mai, periculoase. Trebuie înţeles totul cu grijă”1. E, intr-adevăr, uluitor şi teribil ca unui autor cu faima lui Cioran Hă-i fie teamă, la 80 de ani, pentru ceea ce a scris la 25. Tinereţea necontrolată, dezvăluită, poate, crede chiar Cioran, compromite o întreagă, formidabilă operă scrisă pînă în pragul senectuţii. De aceea, se simte chemat la prudenţă pînă dincolo de exagerare. De altfel, există texte ale lui Cioran care îl disociază de xenofobia din 1936 (faţă L VI i d ivuu c w i o y u lojll ^/l u / i

primite, prin februarie-martie 1938, de către Codreanu, de a se refugia în străinătate pentru a se pune la adăpost, au fost respinse. Conco­ mitent, se operează descinderi la sediile legionare, unde se descoperă documente care, unele, dovedesc infiltrări ale legionarilor în aparatul (le stat. Invitat ca martor la Tribunalul Militar din Bucureşti, la 17 apri­ lie, Iorga (acum, în al doilea guvern M iron Cristea, nu m ai făcea parte, măcar formal, din cabinetul de miniştri) trimite urm ătoarea scrisoare: „Invitaţia ca m artor întrerupe scurta m ea vacanţă de Paşti, destinată lerm inării Istoriei Rom ânilor şi îngrijirii unei sănătăţi dem ult zdrun­ cinate. Prefer, urm are a declaraţiei ce am făcut telegrafic şi printr-o scrisoare personală dom nului com isar regal Hotinceanu înainte de a cunoaşte corespondenţa constituind o crim ă de înaltă trădare, care s-a găsit la avocatul C.Z. Codreanu şi la amicii şi com plicii săi, să adaug următoarele: Scrisoarea ce m i-a adresat-o pîritul priveşte între­ gul guvern din care făceam parte, dovadă strigătul repetat de «voi». Măsura închiderii restaurantelor venită de la M inistrul de Interne, care şi după scrisoarea m ea de dispreţ faţă de un act de copilărească inconştienţă, dincolo de care nu puteam avea viziunea com portam en­ tului, şi ea priveşte, deci, pe colegul m eu de atunci care e chem at a releva acuzaţia şi insulta. In ceea ce priveşte descoperirile făcute acum nu-mi pot reţine indignarea faţă de o acţiune crim inală pe care a o îngădui înseam nă a lăsa însăşi existenţa statului român, pe care, noi, bătrînii, necontenit insultaţi şi ameninţaţi, l-am ajutat să se ridice aşa de sus, la discreţia unei cete de agitatori ale căror sentim ente faţă de ţară sunt la acelaşi nivel scăzut, ca şi al inteligenţei lor. Puteţi face uzul, pe care-1 credeţi potrivit, în cursul procesului, de această scri­ soare pe care m i-o smulge cea m ai legitim ă indignare. Primiţi, vă rog, încredinţarea consideraţiei mele deosebite. Nicolae Iorga, Consilier regal, 17 aprilie 1937” 1. A fost şi o altă scrisoare a lui Iorga către Hotinceanu, în care se spunea: „Încredinţîndu-m ă din răspunsurile date la Instrucţie de avocatul Corneliu Z. Codreanu că nu-şi dă seama de faptele sale, anulez cererea de a fi ju d ecat pentru scrisoarea trim easă mie. Permiteţi, vă rog, încredinţarea consideraţiei mele deose­ bite” . Inutil. La 19 aprilie 1938, Tribunalul Militar Bucureşti al Corpului II Arm ată l-a condam nat pe Codreanu la 6 luni închisoare. Im ediat după acest proces, potrivit docum entelor alese de Parchet şi puse la dispoziţia presei pentru a fi publicate, Codreanu e trimis în ju d ecată aceluiaşi Tribunal Militar, pentru crim ă de înaltă trădare. Procesul va începe la 23 mai 1938. în 26/27 m ai e condam nat la zece ani. Codreanu a stăruit, la proces, asupra nevinovăţiei sale. Avocaţii săi, m ai toţi legionari, au pledat în acelaşi sens. Legionarii au arătat şi m ai arată că procesul a fost o m îrşavă înscenare şi că, de fapt, 1. Porunca Vremii, VII, nr. 1062, 19 aprilie 1938.

251

211 UX L I C1Z.CLI. JLV.AU C/1 let U l C U ^ L U / 12/1Id/ I t d o l d X

C ăpitanul lo r a fost nevinovat. Probele au fost, num ai unele, con­ cludente. D ar care proces politic s-a păstrat vreodată în lim itele perfectei obiectivităţi a justiţiei? Paralel cu arestarea, judecarea şl condam narea lui Codreanu, autorităţile operează sute de arestări printre legionari. Cei din conducere, ce au ştiut şi au putut să evite arestarea, hotărăsc continuarea acţiunii în clandestinitate. Armând Călinescu (din 7 martie 1939 devine premier, m enţinîndu-şi şi porto foliul Internelor), un dem ocrat sincer, era neînduplecat, fiind decis, prin m ăsuri forte, să lichideze m işcarea legionară. Voia să repare, pe cale brusc punitivă, ceea ce, din 1922, diversele guverne încurajaseră. Şi socotea că are mijloacele necesare s-o facă, rapid, eficient, eradicînd un pericol politic cu adevărat foarte mare. Cred că greşea. O mişcare politică importantă, ce obţinuse la ultim ele alegeri un procent care o situa pe al treilea loc printre partidele politice ale ţării, nu putea fi lichidată astfel. îşi demonstrase capacitatea de penetrare în m ase şi, cu d e o s e b ir e , î n rîndurile tineretului. E adevărat c ă era stipendiată m aterial, că prom ova politica Axei, ostilă alianţelor noastre tradiţio­ nale, că era o organizaţie sediţioasă ce se făcuse rem arcată prin practica asasinatului ca arm ă politică şi prin turbulenţă activă. Dar m ă s u r il e punitive e x e r c it a t e , c u sistemă, îm potriva legionarilor erau, d e la un punct, ş i c o n t r a p r o d u c t iv e , Le s p o r e a u aura d e m artiraj, cu c a r e oricum se lăudau. A c u m ( le g io n a r ii vor n u m i, apoi, a c e a s t ă peri­ oadă „epoca m arii prigoane”) m ăsurile punitive căpătaseră proporţii fără precedent. în ciuda a tot şi a toate era evident că succesul e num ai de suprafaţă, şi că, numai legal, m işcarea legionară nu fu nc­ ţionează. în adîncimi, m işcarea exista, aşteptînd o dezlegare pentru a ieşi din clandestinitate. Paradoxul a fost că legionarii, care erau potrivnici statului de drept, prim eau lovituri chiar cu arm ele de ei elogiate. Nu blam aseră ei, de m ii de ori, regim ul democratic, pe care-1 prezentau drept perim at şi putred? Nu visau ei un regim dictatorial care să încalce norm ele statului de drept? Aveau parte de el. Numai că funcţiona, deocamdată, îm potriva lor. Din închisoare, Codreanu - gîndindu-se la situaţia lui - îndemna, prin mesaje, la prudenţă şi evitarea acţiunilor convulsive. Dar m esa­ je le sale nu erau ascultate. Cum fruntaşii erau fie încarceraţi, fie în clandestinitate, fie fugiţi peste graniţă, conducerea m işcării a fost acaparată de H oria Sima, un profesor bănăţean refugiat la Bucureşti, unde Siguranţa nu-1 cunoştea. Făcuse, ce-i drept, parte din com an­ dam entul num it în clandestinitate, după procesele lui Codreanu, dar ocupa, acolo, un loc minor. Şefi reali erau Radu Mironovici, Ion Belgea, Constantin Papanace. Cei dinţii au fost şi ei arestaţi, iar Papanace, arestat şi eliberat, a fost nevoit să se ascundă, pentru o vreme, în pro­ vincie. Horia Sim a a rămas în fruntea m işcării pentru cîteva săptămîni, 252

----care se prelungesc pînă a se perm anentiza1. în perioada statului naţional-legionar (14 septembrie 1940-24 ianuarie 1941), după rebe­ liune şi în exil, m işcarea legionară s-a divizat între gîrnetişti (de la Uie Gîrneaţă, unul dintre cofondatori) şi simişti, polem izînd acerb între ei. Gîrnetiştii, care se considerau (se mai consideră), de fapt, codrenişti, im putau şi im pută lui Sim a că a nesocotit ordinele tran s­ mise cifrat din închisoare de către Codreanu, îm pingînd m işcarea spre o atitudine agresivă pentru a provoca uciderea Căpitanului şi acapa­ rarea şefiei de către el. în cartea sa din 1951, Ştefan Palaghiţă, uns com andant legionar de Sima, în 1944, la Viena (cînd Sim a era preşe­ dinte al guvernului-fantom ă legionar creat de nem ţi în decembrie 1944), dar devenit apoi un aprig gîrnetist, scrie: „Horia Sim a ori n-a înţeles, ori n-a vru t să înţeleagă planul tactic şi strategic al Căpita­ nului şi astfel [a fost] de rea-credinţă, fie, în sfîrşit, pentru că el este stăpînît de un spirit rom antic revoluţionar, şi de o exaltare bolnavă, un neastîm păr nervos şi pripit. La aceasta mai trebuie adăugată fireşte mîndria şi am biţia lui fără m argini de a parveni cu orice preţ ca şef al Mişcării. Pentru atingerea acestui scop el s-a servit de toate arm ele omului m ic şi slab: nesinceritatea, ipocrizia, laşitatea etc., ce în aceste vremuri, lipsit de control, se putea uşor folosi”2. Legionarii arestaţi se aflau în lagăre (M iercurea Ciuc, Vaslui, Tism ana etc.) şi în închisori. De acolo li se cerea declaraţia de abjurare în care să precizeze că renunţă la activitatea legionară. Destui au semnat astfel de declaraţii, printre care, am văzut, şi Nae lonescu, aflat în spital la Braşov. Era, şi aceasta, una din utopiile lui Arm ând Călinescu. O declaraţie de abjurare, sm ulsă în astfel de condiţii, era nulă în fapt. D ar Călinescu urm ărea să influenţeze prin astfel de declaraţii, publicate toate-n presă, m asa tineretului legionar pentru a părăsi m işcarea sau, măcar, a-i dilua fanatismul. Codreanu conti­ nua să trim ită m esaje din închisoare, îndem nînd la nonviolenţă. îşi tem ea viaţa şi ştia, din experienţă, că, în astfel de clipe încordate, prudenţa e de rigoare, neprovocarea adversarului putîndu-i dom oli agresivitatea sau m ăcar să n-o sporească. Apoi, ştia bine, evenim en­ tele politice internaţionale curgeau în favoarea sa. Aşteptate prudent, ele vo r fi folosite la tim pul potrivit, restituind m işcării legionare lega­ litatea, forţa şi activismul. Sim a continua să nu dea ascultare acestor mesaje-ordine, organizînd acţiuni de represalii. în cartea alcătuită la dispoziţia lui Ion Antonescu (îm potriva legionarism ului în general şi a lui Sima în special), Pe marginea prăpastiei, se citează un astfel de caz, pe care-1 m enţionez num ai pentru că e amintit, în lucrarea sa,

1. P reo t Ştefan Palagh iţă, G a rd a d e F ie r spre reîn vierea R om ân iei, ed. a Il-a, R oza Vuiturilor, 1993, p. 111. 2. Ibidem, p. 112.

253

Anu treizeci. Extrema dreapta romaneasca

şi de Ştefan Palaghiţă. în noiem brie 1938, cînd regele se afla în vizită la Londra, în ţară, atmosfera, şi din cauza legionarilor, era încordată. Horia Sim a şi, se pare, prof. Vasile Cristescu i-au trim is lui Codreanu un mesaj prin care îl vesteau că în Transilvania atm osfera era încăr cată, cerînd instrucţiuni. Pe acest mesaj scris, Codreanu ar fi răspuns încifrat: „Plăcintă m are în A rdeal însă fără violen ţe” . Ceea ce, decodat, ar fi însem nat: m anifestaţii fără acte de rebeliune. Sim a a interpretat pe dos mesajul. A organizat incendii la Cluj (incendierea castelului de apă), în Bucovina, devastări, atentate, ca acela îm potriva rectoru lui Universităţii din Cluj, Florian Ştefănescu-Goangă1. La 15 noiem brie 1938, regele Carol al II-lea a întreprins o călătorie în străinătate (15-18 noiem brie la Londra, 19-21 la Paris, 24-25 la Berlin). în toată această perioadă, actele agresive ale legionarilor au continuat, ele fiind însoţite şi de scrisori de am eninţare cu moartea adresate unor m ilitari şi oam eni ai poliţiei. Regele a fost sfătuit să discute chestiunea legionarilor cu Hitler. Dar convorbirile dintre rege şi H itler n u a u f o s t d e lo c favorabile, cancelarul cerînd Rom âniei o alianţă t o t a lă cu Reich-ul, nedom olindu-şi pretenţia nici la prom isi­ unea unor m ai intense relaţii comerciale, favorabile Germaniei. Nu e x is t ă p r o b e c o n c lu d e n t e c a r e să confirm e de ce a crezut regele că, din convorbirea cu Hitler şi, apoi, cu Goring, ar fi rezultat că are mînă l ib e r ă de acţiune îm potriva Gărzii de Fier. Sau nu le-a avut şi a voit să ofere dovezi că e stăpîn pe situaţie. Fapt este că, la 29 noiembrie, regele dă dispoziţii să fie lich id at Codreanu. în aceeaşi noapte, Codreanu, îm preună cu nicadorii şi decemvirii, deţinuţi la închisoarea d in R îm n icu Sărat, su n t îm b a rc a ţi în tr-u n cam ion , com u n icîndu-li-se că sunt transportaţi la închisoarea Jilava. în dreptul pădu­ rii Tîncăbeşti sunt asasinaţi, sub motivaţia, Invocată apoi cu titlu oficial, a fugii de sub escortă. Legionarii au spus, la deshum area din noiem brie 1940 a trupurilor asasinaţilor şi la rejudecarea procesului Căpitanului, că, de fapt, cei 14 au fost strangulaţi în cam ion şi îm puş­ caţi, după aceea, de formă. Cadavrele au fost îngropate la Jilava, peste cîteva zile, zvîrlindu-se asupra lor vitriol şi depunîndu-se, deasupra gropii, plăci de beton. La 30 noiembrie, un com unicat concis anunţă uciderea celor 14 fruntaşi legionari. Rum oarea s-a produs de îndată, inclusiv în capitalele europene, cu deosebire la Berlin. Raoul Bossy, am basadorul nostru la Budapesta, a aflat că „Hitler ar fi fost furios că, îndată după vizita lui Carol la Berchtesgaden, s-a procedat la o represiune sîngeroasă, care ar putea fi intepretată ca încuviinţată de dînsul, ocrotitorul firesc al m işcărilor de extrem ă dreapta” (Raoul Bossy, A m in tiri din viaţa diplomatică, voi. I, Humanitas, 1993, p. 107). Regele şi A rm ând Călinescu credeau că, prin decapitarea şefului 1. P e m arginea p ră p a s tie i voi. II, pp. 130-131.

254

Legwnansmui ca grupare poiiuca şi onemare in spinuu pumn

mişcării le g io n a r e , o p a r a liz e a z ă . S-au în ş e la t , o d a t ă î n p lu s . Arestările legionarilor, procesele şi asasinatele se ţin lanţ. Sim a dispare o vreme din ţară (pentru a se pune la adăpost), alţi fruntaşi legionari aflatI incă în libertate (prof. Vasile Cristescu şi Nicoleta Nicolescu) suni asasinaţi. Dar clandestinitatea legionară vibra în activitate. La 21 septembrie 1939 se produce inevitabilul. O echipă de legio nari prahoveni organizează o am buscadă şi-l asasinează pe Armând Călinescu, în zona Cotroceniului, în drum ul spre casă al primu lui-ministru. Fanatizaţi pînă la kam ikaze, cei nouă legionari din comando izbutesc să dispară de la locul asasinării, pătrund în clădi rea Radiodifuziunii, ajung în studioul de transm isie şi comunică, scurt, ţării ceea ce au făptuit. E ra al doilea prim -m inistru executat de legionari în exerciţiul funcţiunii. Consternare pînă la înfricoşare printre guvernanţi şi oficialităţi, în genere. Regele, abătut, ar fi excla mat: „N-am cu cine să-l înlocuiesc!” . E numit, în grabă, prim -m inis tru generalul Gh. Argeşanu, Internele revenindu-i vestitului general earlist Gabriel Marinescu. Fără a c o r d u l guvernului (o ştim din jurna Iul lui Petre Andrei, rămas m inistru la Instrucţie Publică), dar, pro babil, cu îngăduinţa regelui Gabriel Marinescu dezlănţuie o sîngeroasă acţiune d e p e d e a p s ă , în că î n seara zilei de 2 1 septembrie, asasinii lui Armând C ă l in e s c u , p r i n ş i , sunt îm puşcaţi la locul crimei, în dreptul lor p u n îr i d u - s e o p a n c a r t ă c a r e explica trecătorilor cine sunt. E ra un spectacol lugubru, contem plat de destui bucureşteni, cu sentim ente amestecate de repulsie şi condamnare. Astfel de reglări de conturi. Iară judecată, nu m ai cunoscuse ţara românească. Şi ca totul să se încununeze, sunt organizate m ăceluri asemănătoare în închisorile şi lagărele unde sunt deţinuţi legionari, ba chiar în oraşele m ai im por­ tante sunt ucişi şi expuşi în stradă legionari cunoscuţi de poliţie. S-a spus că au fost astfel ucişi 300 de legionari. Gazetele legionare de după 6 septem brie 1940 au fixat cifra de 252. Şi erau, m ai toţi, fru n ­ taşi ai mişcării. V iolenţei legionare i se opunea violenţa. Şi una, şi alta sunt de neacceptat. Se demonstrase că prom isiunile lui Codreanu de la început că m işcarea sa repudiază violenţa, că nici nu doreşte pute­ rea, că nu urm ăreşte decît o acţiune de educare şi purificare au rămas biete deziderate neîntemeiate. Violenţa a devenit, de fapt, m ijloc de luptă politică. A cu m totul se învolburase şi se egalizase. în ju rnalu l său, Petre Andrei nota dezaprobator: „Ciudat! Fără nici o judecată, cît de sumară! G eneralul Gabriel M arinescu depăşeşte orice limită. Aproape toţi m em brii guvernului, pe care i-am văzut, credeau că tre­ buiau judecaţi, nu om orîţi aşa la întîmplare. Dar el nu a întrebat pe nimeni şi a făcut-o de capul lui. Chiar Victor Iam andi părea că are rezerve faţă de m odul cum s-a procedat. A m com unicat d-lui ministru Urdăreanu părerea m ea să înceteze spectacolul oribil al expunerii 255

cadavrelor şi că e bine să se schimbe m inistrul la Interne, căci nu merge aşa cum a procedat el, că se introduce un sistem nenorocii pentru ţară” 1. Tentativa de înfricoşare n-a dat rezultat. Dar cu acest val de m asa­ cre, adăugat asasinării lui Codreanu, în noiem brie 1938, mişcarea legionară e văduvită de elita ei conducătoare. Fizionom ia ei, de acum încolo, va fi cu totul alta. Dar, cum spuneam, germ enii violenţei se aflau, in nuce, în structurile ei de început şi înfruntările din anii trei zeci i-au îngăduit să se dezvăluie. D egeaba au tot acuzat şi m ai acuză gîrnetiştii pe Sima, denunţîndu-1 că a trădat crezul lui Codreanu, deviind m işcarea legionară de la rosturile ei. N-au dreptate. Violenţa, elogierea m orţii ca jertfă eroică, asprim ea disciplinei care cerea m em ­ brilor supunerea totală în încredinţarea misiunii, cultul forţei, asasi natul ca arm ă politică, spiritul sediţios se aflau, bine instalate, de la origini în m işcarea legionară. Singurul lucru adevărat e că, dispărînd fruntaşii şi conducerea fiind acaparată de Sim a şi ai lui, în legătură directă cu Codreanu, m işcarea legionară a fost invadată, m ai ales din septem brie 1940, de o m asă amorfă, ven ită pentru chiverniseală, înainte, înrolarea în m işcarea legionară presupunea sacrificiu şi sufe rinţă pentru un crez. Acum , fiind la putere, au venit m asiv spre ei doritorii de profit şi carieră. Sim a se to t lăuda (în E ra libertăţii) că m işcarea num ără 500.000 de aderenţi. Chiar dacă această cifră ar fi fost, în realitate, mai mică, şi tot e o schim bare m arcantă de fiziono­ mie. D intr-un partid de cadre, m işcarea legionară devenise una de masă, cu aderenţi în goană după căpătuială. Situaţia internaţională, determ inată de realităţile din Europa Cen­ trală, e potrivnică politicii regelui de păstrare a alianţelor tradiţionale cu m arile democraţii. G erm ania e tot m ai agresivă şi, după tratatul M olotov-Ribbentrop, din 23 august 1939, ale cărui clauze secrete nu erau, fireşte, cunoscute, fruntariile ţării noastre erau, toate, am enin­ ţate (la răsărit, la sud, la vest). Vrem urile se arătau a fi rele şi prim ej­ dioase. D ar noul curs al politicii internaţionale era favorabil mişcării legionare. Nu aveau legionarii un idol în Germ ania hitleristă? Nu declarase Codreanu, în decem brie 1937, că în 48 de ore de la venirea sa la putere Rom ânia va avea un tratat de alianţă cu Germ ania? Nu-şi găsiseră sălaş de ascundere în Germ ania căpeteniile legionare rămase în viaţă? Germania, adorată de ei, care ne va im pune totuşi, în 1940, durerosul dictat de la Viena, era oricum protectoarea legionarilor. în consecinţă, regele s-a adaptat situaţiei, încercînd o conciliere cu m iş­ carea legionară. Prim ele semne s-au văzu t în noiem brie 1939, odată cu înscăunarea lui Gh. Tătărescu ca prim -m inistru, renunţîndu-se la serviciile lu i G abriel M arinescu (la Interne) şi V ictor Iam andi (la 1. Petre Andrei, Jurnal, M em orialistică. Corespondenţă, Graphix, 1993, p. 80.

256

Justiţie). Noul m inistru de Interne, M ihail Ghelmegeanu, şi m inistrul Palatului, Ernest Urdărearm, au prim it m isiunea să ducă tratative cu mişcarea legionară, prin dr. Vasile Noveanu, fost amic din copilărie cu Codreanu, reprezentant al „generaţiei de la '22” . în martie 1940, au fost aduse, din închisori, unele elemente fruntaşe legionare şi lăsate să delibereze îm preună cu Noveanu la Prefectura Poliţiei Capi­ talei o posibilă conciliere cu oficialitatea. D esigur că nu întreaga Camarilă era de acord cu această reorientare politică. Dar regele o dorea şi concilierea trebuia să se producă. Fruntaşi legionari im por­ tanţi au acceptat oferta regală. Unii - Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, dr. Vasile Noveanu, A ugustin Bidianu, Vasile Iasinschi, Horaţiu Comaniciu, Şt. Palaghiţă etc. - au semnat o scrisoare, publi­ cată în presă, de supunere faţă de rege, în care, printre altele, se declara: „...Luptători neînfricaţi pentru statul naţional integral, pio­ nieri ai Dom niei atotstăpînitoare a D om nului în m ăreţia voievodală, nu ne-am îndoit nici în suferinţă, nu ne-am clătinat n ici în credinţă că Dom nul acestor generaţii tinere v a fi înfăptuitorul unei Rom ânii puternice în graniţele ei de nestrăm utat şi respectată în concertul politic mondial. Liberi şi stăpîni pe inim ile noastre, venim să depunem la picioarele Tronulu i toată dragostea şi credinţa, toată puterea de m uncă şi tot devotam entul pe care însăşi jertfele noastre stau m ăr­ turie. Strîns uniţi în ju ru l M ajestăţii Voastre, legionarii de ieri, luptă­ torii de astăzi, stau gata la porunca îm părătească să-şi dea tributul de jertfă în slujba neam ului...” . în continuarea acestei scrisori se publică apelul unor conducători ai m işcării legionare („foşti grade şi funcţionari ai m işcării legionare”) care invită m em brii săi: „să ne adunăm cu toţii sub sceptrul biruinţei şi încadraţi în noua stare de lucruri, mîndri de patria noastră, să-i aducem jertfa c ă r e i se cuvine” 1. (Apelul purta aceleaşi semnături.) M ai intransigent se arăta grupul legionarilor din Germania, în frunte cu Papanace, Sima. Şi cereau o amnistie. în 18 aprilie 1940, regele a prim it o delegaţie a legionarilor, printre care şi doi fondatori ai m işcării: Ilie G îrneaţă şi Radu Mironovici. în urm a acestei întreve­ deri, prin decizii ale M inisterului de Interne din m artie şi aprilie 1940 (la 26 aprilie s-a em is şi un decret regal), unii legionari (cei care nu suferiseră condamnări) sunt eliberaţi din lagăre. A p oi au fost şi am nis­ tiate unele infracţiuni. Concilierea a eliberat din lagăre şi închisori m ulţi legionari. Departe de a coopera cu autorităţile, ei şi-au reluat activitatea subterană. Iar după instalarea, la 4 iulie 1940, a guvernu­ lui Ion Gigurtu, activitatea legionarilor cunoaşte cu adevărat un revi­ riment, Sima prim ind portofoliul Cultelor şi Artelor, Vasile Noveanu pe cel al Inventarului Avuţiilor Publice, iar Augustin Bidianu, subsecretar 1. P orunca Vremii, IX, nr. 1603, m artie 1940.

257

la Finanţe. T rei zile m ai tîrziu, Sim a renunţă la portofoliu, iar Noveanu rămîne pînă la 3 septembrie. D ar legionarii îşi reiau, intens, activita­ tea, reorganizîndu-se ca partid şi aşteptînd clipa favorabilă. în între vederea de la 2 august cu prim ul-m inistru Gigurtu în legătură cu pretenţiile horthyste, Sim a recom andă să fie acceptate, pentru că, oricum, victoria A x ei în război ne v a readuce teritoriile cedate. în Consiliul de Coroană din 30 august 1940, reprezentanţii legionarilor (părintele Ion M oţa şi H oria Codreanu) s-au pronunţat, şi ei, pentru acceptarea arbitrajului propus de G erm ania şi Italia, care, cum se ştie, a fost de fapt un dictat. La 1 septem brie, în oraşele ţării, inclusiv în Bucureşti, au loc m anifestaţii îm potriva Dictatului de la Viena. Valul nemulţumirii, care cuprinsese şi armata, îl îngrijorează pe suveran. Căuta o soluţie pentru un nou guvern. Vaier Pop i l-a propus pe gene­ ralul Ion Antonescu. 3. Gardiştii lui Sim a plănuiesc un puci pentru 3 septem brie 1940, prin ocuparea postului de radio Bod. Cete de legionari au atacat. Palatul Regal, Palatul Telefoanelor, clădirea Radiodifuziunii. Mişcări protestatare ale legionarilor au loc şi în provincie (Braşov, Constanţa, Timişoara). Sim a a denum it această ridicare a Gărzii de Fier „revolu­ ţia legionară” . Puciul, cu rezultate bune pentru legionari în provincie, a eşuat tocm ai la Bucureşti. D ar aceste m işcări de stradă l-au în gri­ jorat pe rege, care a fost nevoit să caute o altă form ulă de guvern. Va apela, după sfatul Iul V aier Pop, la generalul Ion Antonescu. Acesta, evadat de la M ănăstirea Bistriţa, unde avusese dom iciliu obligatoriu, se întîlnise, la Ploieşti, cu Iuliu Maniu, şi conveniseră să obţină abdi carea lui Carol al II-lea, după care, îm preună cu liberalii, vor alcătui un guvern de concentrare naţională. în 4 septembrie, m anifestaţiile reîncep, dar poliţia şi arm ata le reprim ă la Bucureşti. însă, încă în seara zilei de 3 septembrie, regele l-a invitat la Palat pe Antonescu. Convorbirea a fost tensionată, generalul reproşîndu-i regelui că e vinovat pentru dezastrul ţării. Finalm ente, regele, satisfăcîndu-i lui Antonescu unele cereri neînsem nate (înlăturarea unor personaje din anturajul Camarilei), părea a-1 fi potolit şi chiar cucerit pe interlocu­ tor. Şiret, Antonescu s-a arătat cooperant, deşi era hotărît (chiar dinaintea convorbirii cu M aniu) să-l detroneze pe rege. Dar, pînă atunci, îi convenea să form eze un guvern din însărcinarea suveranu­ lui. Trebuia să fie un guvern de uniune naţională, din care să facă parte şi legionarii ca titulari la trei m inistere m ai puţin însemnate. Preparativele fiind încheiate, la 4 septembrie, regele a prim it demisia guvernului Ion Gigurtu, generalul fiind desem nat ca premier. Ciudată a fost însă com portarea celor două partide mari, care contau (al naţional-ţărăniştilor şi al liberalilor). Pur şi simplu s-au păstrat în rezervă, refuzînd deşi prom iseseră să-şi delege reprezentanţii în guvernul lui 258

iA-yiwi iui ion iui t.u y i

o

|yuuuuu oi ui ic/ ilui c u t O J J U I L L L I jJ U U J U X ,

Antonescu. M aniu şi Brătianu au purtat convorbiri cu generalul încă, inainte de a fi însărcinat cu form area guvernului şi dăduseră asigu­ rări. Vor rămîne inoperante. Convorbiri a purtat noul prem ier şi cu reprezentanţi ai Gărzii de Fier (Sima se afla ascuns la Braşov) şi cu ambasadorul Germaniei, Fabricius. Acestuia din urm ă i-a m ărturisit intenţia instituirii unei dictaturi a sa, şi detronarea în viitorul apropiat a regelui şi angajam entul că va aplica de îndată reglem entările DictaLului de la Viena, cerînd instalarea, în ţară, a unei m isiuni militare germane. Legionarii cer decis înlăturarea im ediată a regelui, pe care Antonescu o voia realizată tot m ai tîrziu, umilindu-1 o vrem e prin uzurparea tuturor prerogativelor. Legionarii reiau presiunile de stradă. Iar Antonescu, lipsit de un partid şi refuzat de P.N.Ţ. şi P.N.L., nu are altă soluţie decît să se bizuie pe sprijinul de m asă al legionarilor, într-o singură revendicare se întîlneau legionarii cu liberalii şi naţional-ţărănişti: abdicarea neîntârziată a regelui. Antonescu îi com unică această doleanţă im perativă regelui în seara zilei de 4 septembrie. După consultări cu oam enii săi de încredere (puţini!), regele Carol al II-lea, sperînd că această concesie va fi suficientă pentru salvarea tronului, semnează, în dim ineaţa zilei de 5 septembrie, decretul prin care suspendă Constituţia sa. din 1938, parlamentul-fantom ă, încredinţîndu-i lui Antonescu depline puteri pentru conducerea statului, rezervîndu-şi, pentru sine, cîteva minore prerogative, din cele strict constituţionale, de pe vrem ea dinainte de februarie 1938. A doua zi, generalul a continuat convorbirile cu şefii partidelor (P.N.Ţ., P.N.L, Garda de Fier) pentru form area guvernului. Toţi au cerut, în prealabil, detronarea regelui. Iar în seara zilei de 5 septembrie, legionarii şi-au reluat agitaţiile de stradă, manifestând în faţa Palatului Regal, şi armata (între timp, Antonescu l-a înlocuit, la com andam entul m ilitar al capi­ talei, pe generalul Argeşanu, devotatul regelui, cu generalul Coroamă, sim patizant legionar) nu intervenea defel, deşi avea m isiunea de a păzi Palatul. Seara, Antonescu îi trim ite regelui, printr-un emisar, o scrisoare prin care îi cerea abdicarea şi să părăsească ţara. Carol a avut în cursul nopţii noi convorbiri cu puţinii săi apropiaţi (printre care şi M ihail M anoilescu). Doi generali i-au sugerat rezistenţa, ei angajîndu-se să lichideze „rebeliunea” lui Antonescu. Ceilalţi - mai ales Manoilescu, după ce se consultase cu Fabricius - l-au sfătuit să abdice. Antonescu, insistent, i-a trimis regelui un ultim atum la orele 4 dimineaţa. Două ore mai tîrziu, convins că rezistenţa e fără speranţe, cinicul rege Carol al II-lea sem nează actul de abdicare. Aventu ra sa, scandaloasă, de 10 ani pe tronul nefericitei Românii înceta. Şi de n-ar fi fost împrejurarea externă, nefavorabilă şi ţării, şi regelui, s-ar mai fi prelungit, sfidătoare1.

1. Cf. şi Ion Ardeleanu, M ircea Muşat, R om ân ia după M area Unire, voi. a Il-a, pp. 1313-1330.

II, partea 259

Anti treizeci, tixcrema dreapta romaneasca

An ton escu este, de fapt, stăpînul situaţiei. Necăpătînd agrementul P.N.Ţ. şi P.N.L., va fi nevoit să se sprijine - ca partid - exclusiv pe legionari. A ceştia îşi încep parastasele şi m anifestările publice, cea m ai im portantă fiind - la începuturi - solem nitatea din 13 septembrie pentru cinstirea Căpitanului, cu coloane de legionari îm brăcaţi în căm ăşi verzi care străbat străzile Bucureştiului, Sim a - evident - ros tind o cuvîntare. Dădeau im presia că sunt factorul de putere. Nu erau încă, deşi izbutiseră să inculce acest sentim ent în ţară (de pildă, au reuşit prin legionarul Nelu Manzatti - de fapt Mînzatu -, care a căpătai acordul lui N ichifor Crainic, încă titular al M inisterului Propagandei Naţionale, ca sem nalul la radio să fie acordurile prim ei strofe din S jm tă tinereţe legionară1). Antonescu m ai spera să obţină din partea P.N.Ţ. şi P.N.L. să delege reprezentanţi în guvern. Fiind refuzat, a ape lat la cîţiva tehnicieni din afara partidelor, generali şi legionari. în perioada 6-13 septembrie, Antonescu a dus tratative cu Sima, prin interm ediul generalului Dragomir. Antonescu dorea m ult - insista, pentru asta, şi M ihai Antonescu, care fusese georgist - includerea îi i guvern a lu i Gh. Brătianu, Sim a fiind, în principiu, de acord, cu con diţia ca acesta să nu-i disloce m inisterele dorite pentru legionari în ţelegerea cu Gh. B rătianu a eşuat, pentru că dorea p rea mull (vicepreşedinţia, E xtern ele şi toate m in isterele econ o m ice). D e fapt, Gh. B rătianu ridicase aceste prea m ari pretenţii pentru a nu intra în guvern, com prom iţîndu-se alături de legionari2. înţelegerea Anton eseu-Sim a a fost perfectată în tim pul solemnită ţii pentru cinstirea lui Codreanu. Legionarii au căpătat: vicepreşedin ţia (Horia Sima), Internele (generalul Petrovicescu), Externele (Mihail Sturdza), Sănătate, Muncă, Ocrotiri Sociale (Vasile Iasinschi), Educaţie, Culte şi Instrucţie Publică (Traian Brăileanu), M inisterul Colonizării şi Evacuării Populaţiei (Corneliu Georgescu), două subsecretariate de stat (Al. Constant la Propagandă, Constantin Papanace la Finanţe). La 14 septembrie, Rom ânia e proclam ată stat naţional-legionar. Decre­ tul regal, prom ulgat în aceeaşi zi de 14 septembrie, precizează, prin tre altele: „2. M işcarea legionară este singura m işcare recunoscută în noul stat, avînd ca ţel ridicarea m orală şi m aterială a poporului rom ân; 3. Dl general Ion Antonescu este conducătorul statului naţi­ onal-legionar şi şeful regim ului legionar; 4. Dl Horia Sim a este com an­ dantul m işcării legionare”3. M enţiunea din decretul regal că Sim a este com andantul mişcării legionare a constituit izvorul contestării sale, în mişcare, de către vechii com andanţi. La 2 noiem brie 1935, Căpitanul îi adresase o circulară, 1. Cf. H oria Sima, E ra libertăţii, voi. I, M adrid, 1982, p. 18. 2. Ibidem , p. 42. 3. Ibidem , p. 56.

260

J u C y U J I U M to/1 LLLL L U C// U .J J U .I C J J U I U . U - . I J . O l 1^/ LC/ U .U I O u i o ţ / u a u i ,

intr-un fel de felicitare: „Horia Sima, 1. E bun sistem ul întrebuinţat de Tim işoara. Cred că va da roade bune. 2. N-ai nici o teamă. Sunt simple ameninţări. în faţa lor însă cu atît m ai aprig trebuie să apară legionarul. Sfidează-i cu toate am eninţările lor şi plînge-le de m ilă pentru ce-i aşteaptă” 1. Dar Sima nu apucase să fie în comandamentul central pe vrem ea lui C.Z. Codreanu. Intrat în Legiune prin 1928-1930, in cadrul Centrului Studenţesc din Bucureşti, a devenit şef al ju d e ­ ţului Severin, apoi pe întregul Banat. N-a făcut însă parte din com an­ damentul central sau din Senat pe vrem ea Căpitanului. îm prejurările amintite, din anii prigonirii (1938-1940), l-au adus în frunte, în lipsa altor cadre cu stagiu din vrem ea lui Codreanu. Tensiunea dintre Sim a şi vechile cadre din conducerea legionară s-a instalat pe dată. Radu Mironovici, Ilie Gîrneaţă, Corneliu G eorgescu (fondatori), M ile Lefter, preotul Dumitrescu-Borşa, V io relTrifa (fostul preşedinte al U.N.S.C.R.) nu vedeau cu ochi buni instalarea lui Sim a la cîrm a m işcării. îl con­ siderau un neofit şi chiar un uzurpator, alăturîndu-se sau sprijinind disidenţa bătrinului Ion Zelea Codreanu. Acesta nu-1 recunoştea pe Sima drept şef al Legiunii, începînd, chiar de la 6 septembrie, să facă numiri în diferite funcţii şi chiar să ocupe Casa Verde din Bucureşti. I-ar fi declarat ritos lui Sim a că pe scaunul Căpitanului nu va sta decît tatăl său. A m ers pînă acolo în rezistenţa sa încît a refuzat să participe şi la solem nitatea zilei Căpitanului, să facă parte din guvern, ţinîndu-se deoparte de orice m anifestări ale mişcării. „Pretenţia prof. Codreanu - scria Sim a - de a conduce m işcarea legionară era absurdă. Dacă nu eram eu, putea s-o conducă oricare alt legionar, afară de prof. Codreanu. în prim ul rînd pentru că prof. Codreanu nu cunoştea ordinea internă a mişcării... Prof. Codreanu cerea să fie recunoscut Ş ef al Legiunii în virtutea faptului că este tatăl Căpitanului, adică voia să pună în aplicare principiul eredităţii pe care tocm ai fiul său îl declarase nepotrivit pentru a servi de criteriu la alegerea cadrelor de conducători la toate nivelele. S-a mai întîm plat apoi lucrul neplăcut că biruinţa m işcării s-a realizat peste capul profesorului, care era pe punctul să torpileze întreaga acţiune de la 3 septem brie prin proiec­ tata lui audienţă la rege, de la care l-am oprit în ultim ul m om ent.” După victorie, „pretindea o şefie care-i depăşea posibilităţile lui şi care şi aşa nu ar fi putut-o exercita niciodată, chiar dacă nu aş fi fost eu”2. Sima acreditează chiar opinia că, din 6 pînă în 13 septembrie, Antonescu ar fi aşteptat să vad ă care dintre cele două tabere (Codreanu bătrînul sau Sima) stăpîneşte m işcarea legionară, pentru a trata cu aceea care deţinea puterea efectivă. Cît despre disidenţa grupului dr. Vasile Noveanu (aceea din guvernul Gigurtu), aceasta a fost anihilată rapid.

1. CircuLările Căpitanului, 1934-1937, 1937, p. 48. 2. H oria Sima, op. cit., voi. I, pp. 16-17.

261

M ai rezistentă se dovedea a fi aceea a lui Codreanu-tatăl, sprijinit dr cîţiva şefi legionari reveniţi din Germania, neavînd parte şi de reaze m ul altor căpetenii, chiar dacă nici aceştia nu vedeau cu ochi buni instalarea la cîrm ă a lui Sima. Acesta, abil, prin num iri în funcţiuni, a izbutit să creeze o conducere a m işcării botezată Forul Legionar, din care făceau parte, pe lîngă Sima, Traian Brăileanu, Ilie Gîrneaţă, Radu M ironovici, C orneliu Georgescu, M ile Lefter, Vasile Iasinschi, Ion Popescu-Buzău, Constantin Papanace. Bătrînul Codreanu se ţinea dîrz şi, retras la Huşi, nu înceta să-l denunţe pe Sim a drept uzurpa tor. O vizită a lui Sim a la Huşi, la 5 noiem brie 1940 (la sfatul Elenei Codreanu şi al Iridentei Moţa), n-a dat rezultate. Bătrînul continua să ceară predarea şefiei m işcării legionare şi recunoaşterea sa drept „locţiitor păm întesc al Căpitanului” . O săptăm înă m ai tîrziu s-a pro dus şi o lovitu ră în forţă a grupului Codreanu-tatăl, ocupînd sediul Casei Verzi din strada Gutenberg, profesorul instalîndu-se solem n p< scaunul Căpitanului şi începînd să dea ordine. A intervenit, repede, poliţia legionară şi, după focuri de revolver şi doi morţi, ordinea a fosl restabilită. Codreanu-tatăl s-a înapoiat la Huşi, iar acoliţii săi (Radi i Ciorogaru, preotul Dum itrescu-Borşa şi D um itrescu-Zăpadă) au fosl excluşi din m işcare de către Forul Legionar1. Dar tensiunile intestine s-au m enţinut tot tim pul în cursul celor patru luni (mai precis, 131 de zile) ale statului naţional-legionar. Legionarii, odată ajunşi coparticipanţi în fruntea statului, se orga­ nizează, adaptîndu-se situaţiei la care de atîta vrem e visaseră. Mai întîi fac să reapară gazetele lor. La 8 septem brie reapare B u na Vestin ■ (a fost o ediţie specială în 6 septem brie), director fiind Gr. Manoilescu şi prim -redactor (denum irea de atunci pentru funcţiunea de redac tor-şef) Constantin Noica (echipa aceasta conducătoare îşi v a înceta funcţiunile la 20 octombrie 1940, Noica fiind înlocuit cu Horia Stamatu). La 16 octom brie reapare Cuvîntul (o m enţiune preciza: „ziar al mişcă rii legionare”), avîndu-1 ca director pe prof. RP. Panaitescu, devenii rector al U niversităţii din Bucureşti. Provincia avea parte, şi ea, de num eroase gazete legionare. Sunt rapid reeditate cărţile lui Codreanu şi ale altor fruntaşi legionari şi unele broşuri şi cărticele din „fondul tradiţional” al mişcării. Grijă mare a avut conducerea m işcării să-şi creeze fondu ri pentru fortificarea financiară. Chiar la 18 septembrie a luat în prim ire patrim oniul Străjii Ţării, inclusiv sediile acesteia. A poi legionarii au devenit conducători ai Oficiului de Românizare, acaparînd m agazine, întreprinderi din proprietatea unor evrei. E ali­ m entat cu m ari sume, smulse cu japca, fondul Ajutorului Legionar, care se reorganizează la 26 septembrie. D acă pînă la 6 septem brie con d iţia de legio n a r presu pu n ea sacrificiu şi suferinţă, acum începe 1. H oria Sim a, E ra libertăţii, voi. I, M adrid, 1982, pp. 587, 590-591, 592, 598. 262

să renteze. Criteriile de selecţie a aderenţilor nu m ai funcţionează ca înainte, m işcarea sporindu-şi num ărul ameţitor, printre noii mem bri fiind m ultă pegră din lum ea mahalalelor, surtucărime din cea a sate­ lor. Num ărul m em brilor a crescut vertiginos, Sim a apreciind - pentru aceste luni de dom nie - că Legiunea ajunsese la jum ătate de m ilion de persoane. Adversarii lui Sim a i-au reproşat această prea largă deschidere a porţilor, socotind-o un act deliberat de pervertire a m iş­ cării. D ar sim iştii au aprobat această recrutare supranorm ativă, văzînd în ea un triumf. Era evident că fizionom ia m işcării era alta, haotică, rapace, cu neofiţi puşi pe căpătuială şi aranjare. Devenise un organism greu de controlat şi condus. Şi avea în m înă puternice pîrghii politico-adm inistrative: primării, prefecturi, cîteva ministere, o poliţie proprie, posturi în conducerea O ficiilor de Rom ânizare, în aparatul adm inistrativ al primăriilor, judeţelor, m inisterelor, instituţii culturale şi altele de tot felul. Legiunea trăia fenom enul inedit de partid ajuns la putere, în care nu num ai noii aderenţi, dar şi destule cadre vechi îşi erodau id ealis­ mul doctrinar datorită tentaţiei banului şi a rapidei îm bogăţiri. în nesiguranţa dăinuirii regim ului instaurat, pofta de îm bogăţire trebuia satisfăcută rapid, cu orice mijloace. D egeaba scriau gazetele legionare despre jertfă, dreptate şi crez, încercînd să-şi educe contingentele, pentru că jos, la bază (şi, adesea, chiar m ai sus), acţiona, vorace, foamea de înavuţire neîntîrziată. Apoi, devenit peste noapte partid de guvernămînt, m em brii Legiunii, nutriţi şi cu ideea că înfăptuiesc o revoluţie naţională, nu m ai ţineau seam a de lege şi ordine, socotind că dispoziţia unui com andant sau propria vrere ţine loc de norm ă juridică. Vor fi acest haos generalizat şi dom nia bunului-plac insta­ urate de legionari unul din asprele reproşuri ale lui Ion Antonescu, sporind tensiunea dintre Sim a şi general, care chem a mereu, inclusiv în şedinţele Consiliului de M iniştri, la ordine şi legalitate. Este cu totul semnificativ acest com unicat al generalului Antonescu publicat în ziare la 8 octombrie 1940: „Unele elem ente îm brăcate clandestin în căm aşă verde şi altele cu false tocuri de ziarist la ureche m erg din casă în casă şi din întreprindere în întreprindere, în capitală şi în ţară, pentru a ameninţa, a teroriza şi a stoarce bani... Preşedintele Consiliului de M iniştri roagă pe toţi care au fost sau vor m ai fi atacaţi de aceşti piraţi să nu se lase intim idaţi şi să anunţe im ediat Siguranţa Statului. Nu poate fi adevărat legionar acela care calcă ordinul meu şi care iese din legea statului, din legea ordinei şi din legea omeniei. Cercetarea de orice natură, într-un stat de ordine, cum este acela naţional-legionar pe care-1 voim, nu o pot face decît organele create de lege şi pedeapsa, pentru orice faptă, nu o poate aplica decît ju s ti­ ţia. Altfel deschidem poarta anarhiei şi pe ea va intra furtuna care va spulbera totul şi fără alegere... Oricui ar aparţine om ul ca credinţă, el este tot om, şi legionarul adevărat nu trebuie să uite aceasta. Cine 263

nu ascultă de această poruncă trebuie să ştie că com prom ite noul regim . în con secinţă, v a fi socotit ca duşm an al regim u lu i şi tratai ca atare oricine se abate de la această cale. Regim ul trebuie să triumfe, dar numai pe căi legale. Altfel este pieirea tuturor. General Antonescu” 1. Iar solem nităţile, paradele, oficierile se ţineau lanţ. După m anifes­ tările din septembrie, la 6 octombrie are loc, la Bucureşti, ceea ce s-a num it m area dem onstraţie de forţă legionară, cu participarea a peste o sută de m ii de căm ăşi verzi care defilează în faţa lui Antonescu şi a lui Sima. Radu Mironovici, com andant al B u n e i Vestiri, e prezentat ca organizator al m anifestaţiei. La 27 octom brie sunt reînhum ate, la Predeal, osem intele legio n arilor ucişi în lagăru l de la V aslui. La 8 noiembrie, o m are festivitate şi manifestaţie, în capitala Moldovei, proclam ă Iaşiul oraş al m işcării legionare. Apoi, în cursul lunii noiem ­ brie, începe şi se încheie revizuirea proceselor lui C.Z. Codreanu. La 30 noiembrie, la M ausoleul de la Casa Verde din Bucureşti, are loc reînhum area lui C.Z. Codreanu, a decem virilor şi a nicadorilor. Fireşte că procesiunea s-a făcut printr-o mare demonstraţie. Şi n-am citat decît

cîteva dintre cele mai răsunătoare manifestaţii. în sfîrşit, mişcarea condusă de Sima reia tradiţia organizării taberelor de muncă, a colec tării fierului vechi (se numea, desigur, „bătălia pentru fierul vechi”), iar după cutremurul din 10 noiembrie echipe de legionari lucrează, activ, pentru înlăturarea dăiimăturilor şi salvarea eventualilor supra­ vieţuitori. V indicta a fost ţelul urm ărit de legionari chiar de la instalarea lor la putere. Voiau aşadar să-i pedepsească pe cei ce iniţiaseră şi con­ duseseră prigonirile legionarilor în anii 1938-1940. în C ă rticica ş e fu ­ lui d e cuib, la punctul 84, se spune: „Primul punct de program legionar. D acă vă întreabă cineva ce este ju r ă m în tu l p e n t r u p e d e p s ir e . A doua zi după victoria legionară se va constitui T rib u n a lu l excep ţion a l, care va chem a în faţa lui şi va ju d eca pentru tră d a re d e p a trie a) pe toţi jefu itorii banului public; b) pe toţi cei ce au prim it m ită înlesnind afaceri; c) pe toţi cei ce, încâlcind legile fundam entale ale ţării, au perse­ cutat, au închis, au lovit pe legionari sau în fam iliile lor. Orice func­ ţiune ar deţine, de la jan darm pînă la ministru, nim eni nu va scăpa acestei judecăţi... Naţiunea română, conştientă de drepturile ei, va începe viaţa cea nouă p r in p e d e p s ir e a legală. A cest ceas îl a ş te p tă m şi răbdăm. Fără acest c e a s a l p e d e p s ir ii nu este posibilă nici o refacere în această ţară”2. Şi Căpitanul legionarilor nu prevestise, în 1937, om uciderile violente din 1938-1939? Printre legionari se agita ideea 1. Poru nca Vremii, IX, nr. 1766, 8 octom brie 1940. 2. C orneliu Z elea Codreanu, Cărticica şefului d e cuib, 1937, p. 86.

264

i u i i t u u j i i i L U . »_-va. y i u .j^ u .1 t . | y v / L i i i u u . o i v i t u n a u

u c < j^ / u u . i u .

că al lor Căpitan ar fi lăsat ca voin ţă testam entară ideea că, după venirea la putere, li se va îngădui un term en de 24 de ore pentru acţiunea de pedepsire. Voiau ardent să-şi răzbune suferinţele şi, mai ales, pe camarazii..., printre care se afla chiar Căpitanul. Cereau imperativ îm plinirea pedepsirii, prom isă sigur de Căpitan în Cărticica... Dar se îm piedicau de intransigenţa lui Antonescu. în loc de pedepsire, acesta a dispus, la 30 septembrie, aşezarea sub regim ul dom iciliului obligatoriu a unor foşti demnitari. Legionarii au văzut în asta mai curînd o punere la adăpost şi îl acuzau pe general că urm ăreşte cocoloşirea adversarilor Legiunii. Grigore M anoilescu, directorul B unei Vestiri, a scris chiar, la 13 octom brie 1940, articolul „Prea m ultă ele­ ganţă”, în care denunţa această politică de apărare a foştilor demnitari vinovaţi de prigonirea şi uciderea legionarilor1. Antonescu s-a supărat şi Legiunea a fost nevoită să schim be conducerea gazetei (director Al. Constant, prim -redactor Horia Stamatu). Fireşte că au fost arestate unele persoane, foşti dem nitari şi unii socotiţi im plicaţi direct în asa­ sinarea unor legionari. Dar Antonescu cerea ju d ecarea lor şi apoi pedepsirea, iar legionarii, im pacienţi, vedeau în aceasta o tergiversare vinovată m enită să-i apere pe prigonitorii lor. Impasibil, Antonescu se revendica de la principiul legalităţii, din litera căreia declara că nu se abate. Tensiunea dintre cele două tabere aliate lua proporţii. O p r e o c u p a r e a b s o r b a n t ă o r e p r e z e n t a N. Iorga, s o c o t it de legionari d r e p t v in o v a t u l iniţial al asasinării Căpitanului lor. Cam pania de presă, efectiv de i n s t ig a r e la asasinat, a fost pornită de Porunca Vremii, zeloasă în a veni în întîm pinarea doleanţelor legionare. E xclusă nu e nici o înţelegere prealabilă. în 8 septembrie, ziarul lui Hie Rădulescu scria: „D.N. Iorga este cel m ai autentic şi m ai consacrat călău m oral al tineretului naţionalist. Prin scrisul lui, prin conferinţele lui, prin «sfaturile pe întuneric», prin influenţa lui şi prin teroarea «personali­ tăţii» lui intransigente, N. Iorga e răstignitorul generaţiilor tinere şi autorul m oral al crim elor săvârşite în num ele unei «idei»” . Două zile mai tîrziu, prim -redactorul gazetei, I.P. Prundeni, sem nează infam an­ tul articol „Disecţia unui călău: Nicolae Iorga” : „De peste o jum ătate de veac ţara trăieşte tirania om ului de cauciuc, cum i-a spus cîndva 1. Iată u n fragm ent din acest articol: „E o m are greşeală de a Ierta cu totul pe vin ovaţii de ieri, pe aceia care au furat şi au benchetuit, în tim p ce tot ei şi slugile lor chinuiau şi ucideau. A întinde vălu l tăcerii peste cei vinovaţi de prăbuşirea m aterială şi, m ai ales, de întinare m orală a ţării, a-i lăsa în ju d ecata justiţiei, ferindu-i de condam narea opiniei publice, este şi m ai prim ejdios... Legionarii trebuie să fie drepţi faţă de adversari, dar trebuie să se ferească de gingăşia im aculată pe care duşm anii v o r să le-o sugereze. Să spună adevărului pe nume. Cei ce fac altfel, cei care în num ele «eleganţei» acoperă pe hoţi şi pe ticăloşi să se gîndească bine ca nu cum va în acest fel să întineze m oştenirea de bărbătesc curaj a celor căzuţi în prigoană” (Grigore M anoilescu, „Prea m ultă eleganţă” , B una Vestire, serie nouă, 13 octom brie 1940).

265

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

Octavian Goga. De peste o ju m ătate de veac, N. lorga terorizează naţia cu arţagurile lu i isterice... în cultura naţională N. Iorga răm îne în am intirea noastră ca o catastrofă. Intransigenţa lui a îm piedicat vic­ toria talentelor tinere... Iorga se înalţă deasupra naţiei în dimensiuni de ihtiozaur şi m onstrul se voia lins pe la toate încheieturile umede şi sărutat în anumite locuri cărnoase şi încreţite... Sinistra vedenie cu barbă şi um brelă s-a am estecat chiar şi în politică, m ai ales în p olitică... întreaga viaţă a exsavantului N. Iorga e o nesfîrşitâ clavia­ tură de contradicţii şi nonsensuri, de aberaţii şi abdicări. Profilul prorocului se plim bă hidos pe deasupra naţiei şi ochii lui bulbucaţi se congestionează în ţîfne de o savuroasă originalitate... în calitatea lui de enciclopedie am bulantă anexată lui Arm ând Călinescu, apos­ tolul şi profesorul s-a apucat să scrie îm potriva tineretului legionar. Ura lui s-a dezlănţuit fantastic şi buzele sale s-au învineţit... N. Iorga voia distrugerea tineretului... Prigonirile, lui i se datoresc... Cea dintîi condam nare a lui Corneliu Codreanu aparţine d-lui N. Iorga. Se aude? Poftim de protestează, iubite şi mizerabile, d-le călău... Lăbărţat ca o m eduză peste trupul naţiei, sugîndu-i cîte puţin în fiecare zi şi viaţa, şi onoarea, N. Iorga e figura rezum ativă a descom punerii româneşti. Caracterul său de gelatină e specific vrem ii, răm îne peste veacu ri ca un m onum ent al inconştienţei... Faptele d-lui N. Iorga invită la m edi­ taţie. Este d. N. Iorga un om cu m intea întreagă? Astăzi, din nou, zdreanţă apostolică vrea să-şi spună părerea şi m ofturile lui se tipă­ resc la gazetă” . A flat la Herculane pentru a-şi trata reumatismul, profesorul telegrafiază, la 11 septembrie, m inistrului de Interne, gene­ ral David Popescu, întrebîndu-1: „Puteţi adm ite infam ii ca acelea din Porunca Vrem ii despre m ine?” . Era, aici, o invitare la ordine. D ar cine m ai putea atrage atenţia unei gazete prolegionare pentru astfel de, într-adevăr, infam ii? Nici legionara B una Vestire nu l-a u itat pe Iorga. La 11 septembrie, Constantin Noica (prim -redactor al cotidianului) semna articolul „Eşti necinstit sufleteşte” , utilizînd o sintagm ă din scrisoarea lu i Codreanu, din 26 m artie 1938, către Iorga (aceea care a iscat procesul de calom nie intentat Căpitanului legion arilor): „Sunt ultim ele cuvinte rostite în libertate de Căpitan: «Şi din m orm înt îţi voi striga: eşti necinstit sufleteşte». Sunt cuvinte pentru rostirea cărora s-a găsit un tribunal să-l condamne şi o închisoare să-l primească. Şi sunt cuvintele pentru care s-a găsit cineva să-i ceară condamnarea şi închiderea. Ce tristă e, uneori, ţara rom ânească! E atît de tristă încît fără să ştie, poate, Căpitanul rostea încă o dată una din vorbele care să ne privească pe fiecare din noi. Ce m ai însemna, în lum ina celor doi ani şi jum ătate de întunerec care aveau să vină, gestul apos­ tolului aceluia care ieşise de m ult din funcţia sa apostolică?...” . Num ă­ rul din 22 septem brie 1940 (nr. 13 din noua serie a B unei Vestiri) e închinat legionarilor căzuţi. O pagină, a şaptea, e consacrată „Tiranilor 266

Legionarismul ca grupare politică şi orientare în spiritul public

trădători şi ucigaşii neamului” . Sunt aici m enţionaţi şi descrişi: Ernest Urdăreanu, V ictor lamandi, Gh. Argeşanu, Arm ând Călinescu, Gavrilă Marinescu, Moruzov. Jos, pe o coloană de mijloc, o fotografie a lui Iorga, deasupra căreia scrie: ,A u toru l m oral N. Iorga” . Iar dedesubt: „N. Iorga, apostolul... neamului, prim ul om care a lovit cu piatra în generaţia tînără şi în Căpitan. D eclanşarea prigoanei îi aparţine. îl aşteaptă eternitatea ignoranţei” . De ar fi fost num ai născocită... eter­ nitatea ignoranţei, n-ar fi fost m are pericol pentru destinul savantu­ lui. Dar legionarii voiau răzbunare şi viaţa lui Iorga era efectiv în pericol. Iar B una Vestire instiga la încheierea socotelilor. De la început, m ariajul dintre Antonescu şi legionari s-a dovedit a nu fi tocm ai bizuit pe armonie. Partenerii, suspectîndu-se, se pîndeau reciproc. Fiecare dorea înlăturarea celuilalt şi preluarea puterii. în octom brie a avut loc un schimb de scrisori Antonescu-Sima. Sima, pretinde Antonescu, i-ar fi scris: „Regim ul legionar cere guvernare în spirit legionar, gu ver­ nare totalitară. Guvernare totalitară înseam nă m onopolul politic al unei mişcări, aceea care a biruit, exclusivitate dacă voiţi, aşa e în Italia, aşa e în Germania. în Rom ânia legionară nu m ai există loc pentru nici un alt partid, pentru nici o altă grupare. Cine îndrăzneşte trebuie sancţionat. Pentru că acest lucru e un atribut fundam ental al statelor totalitare” 1. In schimb, Antonescu, răspunzîndu-i, i-ar fi cera t lui Sima: „o dată pe săptăm înă sau de două ori pe lună gene­ ralul Antonescu va prezida F orai de conducere politică a Regim ului” , adică Forul Legionar2. în cartea sa (E r a libertăţii ), Sim a afirm ă că, de fapt, Antonescu dorea să preia şi conducerea politică a regimului, adică m işcarea legionară. Iar fiecare se revendica de la cerinţa con­ ducerii unice a unui stat totalitar, voind înghiţirea celuilalt. Sim a povesteşte că la sfîrşitul îndelungatei şedinţe a Consiliului de M iniştri din 27 noiembrie 1940 (aceea care a analizat asasinatele de la Jilava), M ihai Antonescu a anunţat că generalul Antonescu doreşte să preia conducerea m işcării legionare pentru a exista o singură com andă în stat, evocînd, cu titlu de exemplu, situaţia din Spania. Ba M ihai Antonescu i-a com unicat lui Sim a că generalul consideră acest trans­ fer de şefie condiţia sine qua non a colaborării viitoare. Sim a a refuzat categoric. A convocat Forul Legionar, a discutat chestiunea cu m iniş­ trii legionari. Forul Legionar nu a cedat. D ar nici cei doi Antoneşti. A r fi intervenit Neubacher, consilierul econom ic de la A m basada Germ aniei, care a împăcat, pentru moment, părţile3. Generalul s-a folosit de evenim entul asasinatelor de la Jilava - o dovadă perem pto­ rie a anarhiei provocate în ţară de legionari - pentru a cere din nou,

1. P e m arginea prăpastiei, voi. 1, 1941, p. 153. 2. Ibidem, p. 160. 3. H oria Sima, E ra libertăţii, M adrid, 1982, voi. II, pp. 188, 192-193.

267

Ami treizeci. Extrema areapia romuneuii.u

aproape ultim ativ, conducerea m işcării legionare. Le reproşa legiona­ rilor, chiar de la începutul instaurării statului naţional-legionar, că provoacă anarhie în ţară, încâlcind grav norm ele instituţiilor legale. Iar legionarii, la rîndul lor, reproşau lui Antonescu şi m iniştrilor teh­ nicieni că au nostalgia statului democratic, protejîndu-i pe foştii dem­ nitari şi funcţionari de stat. Căsătoria de la 14 septembrie vestea un rapid divorţ. Fiecare dintre părţi ştia că destinul mezalianţei depinde de atitudinea, faţă de fiecare partener, a Germaniei. Va cîştiga acea parte de care se v a decide să se apropie Germania. în am intita sa carte, Sim a afirm ă chiar - după patru decenii - că, de fapt, legionarii sim patizau şi aveau ca m odel nu Germ ania lui Hitler, ci Italia lui Mussolini. D ar că M ussolini ar fi fost, atunci, victim a dependenţei sale faţă de Hitler, neputîndu-i proteja pe legionari. Iar Hitler le-ar fi fost, în fapt, ostil legionarilor, bănuindu-i a fi un factor de turbulenţă1. Hitler, ce-i drept, era interesat ca Rom ânia să devină o ţară stabilă, la remorca totală a Germaniei. Iar întîlnirea din 22 noiembrie dintre Hitler şi Antonescu, cînd conducătorul statului rom ân l-a anunţat că România aderă la A x ă fără a i se fi cerut asta, era chiar m ai m ult decît dorise Fuhrer-ul. A liatu l lui H itler devenise, într-adevăr, Antonescu, iar Fabricius, am basadorul Germ aniei, ştiind asta, îi ţin ea parte g en e­ ralului. Asasinatul de la Jilava (26/27 noiembrie), cînd legionarii au ucis 64 de deţinuţi politici, foşti înalţi funcţionari, a determ inat creşterea tensiunii dintre Antonescu şi legionari. Versiunea legionarilor era că, lucrînd la deshum area cam arazilor lor (Căpitanul, nicadorii şi decem ­ virii), înm orm întaţi în cim itirul închisorii Jilava, cînd au descoperit cadavrele desfigurate, s-au îndreptat revoltaţi spre celulele vinovaţilor şi au făcut dreptate. în P e m arginea prăpastiei, Antonescu a arătat, cu probe, că de fapt asasinatul l-a comis o echipă de legionari adusă din Bucureşti cu un camion, sub conducerea com andantului D-tru Groza, căreia i s-au asociat doi dintre cei ce lucrau la deshum are2. Descoperirea cadavrelor eroilor legionari, prin înlăturarea plăcii de beton, s-a produs, de fapt, a doua zi, cînd asasinatul era săvîrşit. Cum s-a văzut, Antonescu, indignat că i se încalcă dispoziţiile, s-a folosit de acest prilej ca să ceară punerea m işcării legionare sub tutela sa. Şi ca totul să se încununeze, în aceeaşi zi de 27 noiembrie, o echipă de legionari, funcţionari la Institutul National de Cooperaţie, cu m aşina instituţiei, îi arestează pe V irgil M adgearu şi Nicolae Iorga. A doua zi, corpurile lor neînsufleţite sunt descoperite, M adgearu în pădurea Snagov, Iorga în pădu rea de la Strejnicu. E xistă bănu iala că Sim a nu a fost străin de asasinarea lui Iorga. în cartea sa, Sima

1. Ibidem, voi. I, p. 99. 2. Pe m arginea prăpastiei, I, 1941, p. 137.

268

relatează că a aflat că Iorga a fost asasinat în seara zilei de 27 noiem ­ brie, Ia încheierea şedinţei Consiliului de M iniştri. în curte îl aştepta unul dintre asasini, care i-a com unicat ştirea. A r fi fost orele 20.30. în loc să-l aresteze pe asasin, Sim a s-a urcat în m aşină şi a plecat spre Ploieşti. Spera, spune el, că-1 va descoperi pe Madgearu, care fusese, de fapt, îm puşcat în tim pul zilei. Noaptea şi-a petrecut-o la Cîmpina, fără a da de urm a nimănui. în cartea sa, M oartea unui savant, dl M ihai Stoian sugerează posibilitatea ca Iorga să fi fost dus de la Sinaia în com una Teişani, în casa prim arului legionar, unde savantul a fost „judecat”, iar apoi, la orele 23-24, asasin at1. Nu e deloc exclus ca Sim a să fi fost la Teişani. în seara zilei de 28 noiembrie, Sim a a stat de vorbă cu şeful echipei de asasini, Traian Boeru. „Nu num ai că nu regreta faptul - consem nează Sim a -, dar îl exalta ca o valoare legionară suprem ă... A vorbit în accente m istice de răzbuna­ rea Căpitanului, de ticăloşia lui Iorga şi Madgearu, de porunca lăsată de Căpitan să-l răzbunăm. ...Ascultîndu-1, am trăit un m om ent de m are em oţie.” S-a opus, în consecinţă, oricăror m ăsuri de arestare şi judecare a asasinilor. Ba Sim a afirm ă cinic: „în noaptea de 27/28 noiembrie, trebuie dar precizat, n-a fost ucis m arele N. Iorga, ci exe­ crabila figură a om ului politic N. Iorga. N. Iorga a făcut parte din galeria celor «trei m ari ai crimei» contra Căpitanului şi ai generaţiei sale. A u fost trei personagii sinistre care au prezidat asasinatele colective din 30 noiem brie 1938 şi 21 septem brie 1939: El. Lupescu, Arm ând Călinescu şi Nicolae Iorga... Fireşte că Iorga m ai putea da o contribuţie în cadrul istoriei naţionale şi universale, dar nu trebuie uitat că avusese la dispoziţie 50 de ani de creaţie plenară, îşi îm plinise rostul vieţii păm înteşti ca istoric şi om de cultură. Specialiştii în tînguirea lui Iorga ar trebui să-şi rezerve ceva din em oţiile şi indignarea lor şi pentru a deplînge sutele de tineri ucişi în floarea vîrstei sub dictatura carlistă şi oblăduirea specială a m aestrului... Problem a trebuie judecată în ansamblul ei, şi nu lim itată la N. Iorga, care a fost un pisc al culturii, dar şi un pisc al m işeliei om eneşti”2. în 29 noiem ­ brie, M inisterul de Interne a publicat un com unicat sec, am eninţînd cu pedeapsa cu m oartea viitorii făptaşi ai unor astfel de crime. Şi alături, apelul lui Sim a către legionari, prin care îi cheam ă la ordine, cerîndu-le supunere faţă de dispoziţiile Conducătorului statului. înmorm întarea celor doi asasinaţi, despre care presa n-a avut voie să comenteze, a avut loc la 30 noiembrie. Constantin Rădulescu-Motru, preşedintele Academ iei, a avut curajul să convoace pentru acea zi o şedinţă, de unde academicienii, nu toţi, ci vreo zece (din care n-au lipsit: Rebreanu, Ion Petrovici, Gr. Antipa, N. Popescu, N. Bănescu,

1. M ihai Stoian, M oartea unui savant, 1976, p. 23. 2. H oria Sima, E ra lib ertă ţii Madrid, 1982, voi. I, pp. 206-207, 221.

269

m III U C1Z.CLL. m il CII ICl dl tTdjL/ld /U I I L U . I ItXUJt'U

D. Caracostea, Ion Nistor, Th. Capidan, general Radu R. Rosetti), au plecat, cu autom obilele, să asiste la înm orm întare. A fost lum e foarte multă. M ihai Antonescu i-a cerut lui Sima, în num ele generalului, preda rea asasinilor. Sim a s-a opus. (,Am rămas inflexibil. Nu pentru Boeru, ci pentru a apăra un principiu. Nu puteam preda pe cam arazii mei justiţiei, în tim p ce asasini ai legionarilor se bucurau de soare, aer şi libertate.” 1) D ar nici generalul n-a pus la inim ă cum plitul asasinat. De voia, ar fi putut să-l îm piedice. Ştia prea bine că legionarii năzuiau să-l asasineze pe profesor. D acă ar fi pus pază m ilitară la vila lui de la Sinaia, îl salva. Dar n-a voit asta, pentru că nici el nu-1 agrea pe Iorga. Iar în ziu a înmormântării lui Iorga, Antonescu participă la solem nitatea reînhum ării lui Codreanu, la M ausoleul Casei Verzi din Bucureşti. Această participare e aproape o absolvire a asasinilor lui Iorga şi Madgearu, dacă nu chiar o solidarizare cu ei. Oricum, la sfârşitul lui noiem brie, Antonescu a luat unele măsuri. L-a destituit pe colonelul Zăvoianu (legionar), prefectul Poliţiei Capitalei, iar m iniştri! legionari au fost obligaţi să depună ju răm în t în faţa lui Antonescu. O stilităţile dintre cele două tabere erau acute, fiecare acuzînd-o pe cealaltă de trădare. An ton escu le cerea legionarilor (inclusiv în m esajul de A n u l Nou) să renunţe la lăcom ie şi jafuri, chem îndu-i la ordine şi legalitate. Legionarii lui Sim a îl acuzau pe Antonescu că a devenit protectorul dem nitarilor fostului regim, al britanicilor (generalul, care fusese, pe vremuri, ataşat m ilitar în Anglia , era considerat a fi filobritanic) şi al m asonilor, infiltraţi - se pretin dea - şi în cadrele noului guvern (învinuit era, m ai ales, colonelul Rioşeanu, subsecretar de stat la Interne). Un articol din 16 ianuarie 1941, în B una Vestire, titra, provocator, „Revoluţia nu s-a term inat”. Dezlegarea disensiunii atît de acute depindea de atitudinea oficială a G erm aniei faţă de taberele în conflict. Antonescu a cerut o întrevedere cu Hitler, la Berlin. I-a fost fixată pentru 15 ianuarie. La întrevedere trebuia să participe şi Sima. Dar, im ensă gafă, Sim a a refuzat să plece şi după ce a intervenit, stăruind, Fabricius. M ai tîrziu, a justificat refuzul prin inform aţia obţinută din surse creditabile berlineze că H itler a decis să înfrîngă m işcarea legionară. Şi îi m ai era team ă ca, impulsiv, cum îi era felul, H itler să nu-i ceară să treacă lui Antonescu com anda Legiunii. A crezut deci (menţiona că s-a consfătuit, pentru această decizie, cu fruntaşii legionari V. Iasinschi, Radu Mironovici, N. Pătraşcu, N. Stoicănescu, Corneliu Georgescu) că, evitînd întîlnirea cu Hitler, evită consecinţele unor decizii iritate2. Hitler a considerat refuzul drept o ofensă. Se pare că la întrevedere Antonescu a căpătat

1. Horia Sima, E ra libertăţii, M adrid, 1982, voi. I, p. 218. 2. Idem, op. c it, voi. II, p. 300.

270

Legionarismul ca grupare politică şi orientare în spiritul public

îngăduinţa lui H itler de a înlătura Legiunea din conducerea statului, întrucît colaborarea nu mai este posibilă. Legionarii lui Sim a erau în alertă, pregătind planuri de atac sau contraatac. Sim a întocm eşte un plan de pregătire a legionarilor pentru debarcarea lui Antonescu. A iniţiat un turneu de conferinţe în provincie, susţinute de lideri legio­ nari. Anunţate din vrem e prin presă, conferinţele au fost program ate pentru dum inică 19 ianuarie, la Constanţa, Tim işoara, Sibiu, Braşov, Galaţi. Bucureştiul a avut parte de trei reuniuni de acest fel, în trei săli diferite. Tem a conferinţelor, aceeaşi peste tot, era „Lupta Germ aniei şi a Italiei pentru a instaura o nouă ordine în E u rop a”, pentru a cuceri - spunea Sim a - sim patia şi adeziunea lui Hitler. De fapt, s-a observat, intenţia fusese pregătirea m orală a legionarilor pentru im i­ nenta confruntare cu Antonescu. (în cartea sa, Şt. Palaghiţă m enţio­ nează că la una dintre întrunirile din Bucureşti, unde a conferenţiat Iasinsehi - conferinţa s-a transmis, în direct, la Radio -, audienţii au cerut deschis: „îl vrem conducător pe H oria Sim a” .) An ton escu a a fir­ mat, în Pe marginea prăpastiei (voi. I, pp. 15-16), că înainte de aceste conferinţe a fost pregătită înarm area legionarilor, în capitală şi în provincie, d elegaţi de la centru su praveghin d aceste în arm ări. La 19 ianuarie, legionarii au intrat în stare de alarmă. Dar, coincidenţă fatală, în aceeaşi zi de 19 ia n u a r ie e a s a s in a t , Ia Bucureşti, m aiorul germ an Doring de către un cetăţean g r e c . A m b e le t a b e r e folosesc prilejul p e n t r u a t a c . L e g i o n a r ii lui Sim a îl acuză pe Antonescu că, prin Rioşeanu, a facilitat a s a s in a t u l . Antonescu îl des­ tituie im ediat din funcţie pe generalul legionar Petrovicescu, m inistrul de Interne, după ce, în aceeaşi zi de 19 ianuarie, desfiinţase - prin decret - com isariatele de românizare, acaparate de legionari. Sim a a considerat destituirea lui Petrovicescu ca o încălcare a „actului con­ stituţional din 14 septembrie 1940”. A încercat să obţină acordul Am basadei germ ane pentru „necon stituţionalitatea” dem iterii lui Petrovicescu, dar a fost prim it cu răceală, sem n că decizia lui Antonescu era aprobată. Pierzîndu-şi cum pătul recii judecăţi, Sim a i-a ordonat a doua zi, la 20 ianuarie, lui Viorel Trifa, şeful studenţim ii legionare bucureştene, să organizeze în după-am iaza aceleiaşi zile o m are m ani­ festaţie antiantonesciană, la care au participat, de fapt, toţi legionarii din capitală. Coloanele de manifestanţi au plecat din Piaţa Universităţii pe Calea Victoriei, cu opriri la Palatul Regal, la Am basada Germaniei, la Preşedinţia Consiliului de M iniştri. S-a lansat un m anifest în care se cerea „înlocuirea tutu ror persoanelor m asonice iudaizate din guvern” şi chiar (Sima afirm ă că această cerinţă nu a fost sugerată de el) „Cerem guvern legionar”. Supărat, în replică, Antonescu ordonă a doua zi înlocuirea ches­ torilor şi prefecţilor legionari din capitală şi din ţară. E începutul rebeliunii. Pentru că legionarii nu se supun. în Bucureşti, legionarii 271

organizează cuiburi de rezistenţă la Prefectura Poliţiei, la sediul legionar din strada Roma, la Prefectura Judeţului Ilfov, la Corpul Gardienilor din Şoseaua Bonaparte. Pentru înlocuirea prefecţilor şi a chestorilor din provincie, aceştia au fost convocaţi la Bucureşti, încît demiterea lor să se producă fără incidente. în acest timp, m ilitarii s-au prezen tat la sediile acestor instituţii, cerînd să le fie predate. Pe acest temei, Sim a vorbeşte nu de rebeliune, ci de o lovitură de stat a lui Antonescu. D ar legionarii, dinainte p regătiţi şi înarm aţi, au făcut - pretinde' Sim a - să eşueze planul lui Antonescu, organizînd rezistenţa. Afirmă chiar că întreaga rezistenţă de după 20 ianuarie n-a fost organizată de el („Tot ce s-a petrecut de aici înainte a scăpat de sub controlul m eu”]. Şt. Palaghiţă îl şi acuză pentru această dezerţiune de la dato rie, lăsînd ca înfruntările să scape de sub control. Rebeli, după opinia lui Sima, ar fi fost nu legionarii, care se apărau, ci m ilitarii sosiţi cu escortă pentru a ocupa instituţiile publice. Victoria, se laudă Sima, ar fi fost în 21-22 ianuarie a legionarilor, arm ata lui Antonescu neiz butind să-şi îndeplinească m isiunea primită. De fapt, An ton escu i-a lăsat pe legionari să se com promită, ca rebeli, în opinia publică, ştiind bine că apoi îi va învinge. Punctele de rezistenţă ale legionarilor func ţionau perfect, paralizînd acţiunea armatei. Se produc înfruntări cu arme de foc, căzînd victim e de o parte şi de alta. La Bucureşti, legio narii de la M alaxa scot în stradă cele trei tancuri din uzină, pornind îm potriva armatei. Vor fi paralizate. An ton escu aştepta sosirea unor trupe din garnizoane apropiate Bucureştiului, pentru a lichida rebe liunea. Iar Sim a aprecia această tactică a fortificării drept slăbiciune şi chiar înfrîngere. R ebeliunea se extinsese în întreaga ţară. în seara zilei de 21 ianuarie, Antonescu emite un apel ca ordinea să fie resta bilită în 24 de ore. Sim a era de negăsit, ascunzîndu-se prin casc conspirative. în seara zilei de 21 ianuarie, o delegaţie de legionari (P.P. Panaitescu, rectorul Universităţii din Bucureşti, V. Chirnoagă, rectorul Politehnicii) îi propun lui Antonescu aplanarea conflictului. A rm ata şi legionarii se vor retrage de pe poziţii, apoi se va constitui un guvern pur legionar, Antonescu răm înînd şef al statului. Medierea n-a dat rezultate. A u mai fost două în aceeaşi noapte, tot ineficiente, pentru că Sim a cerea, morţiş, un guvern legionar în frunte cu sine, Antonescu fiind, practic, debarcat. An ton escu accepta, de formă, guvern de legionari complet, în fruntea căruia să se afle el. Ceea ce accepta Antonescu refuza Sim a şi, fatalm ente, invers. Concilierea era imposibilă. între timp, echipe de legionari, cărora li se asociază pegra m ahalalelor bucureştene, jefu iesc case şi cartiere (cu deosebire cele cu populaţie concentrat evreiască), arestează, m olestează şi ucid cetăţeni. în dim ineaţa zilei de 22 ianuarie, 90 de arestaţi sunt trans­ portaţi, cu camioane, în pădurea Jilava şi împuşcaţi. A doua zi, de la Prefectura Poliţiei Capitalei sunt duşi 15 evrei, arestaţi la Splaiul 272

lu .1loiuui

uu y j I uyui c j/uuLicu oi u/ icului c ui

ilui

|yuwut.

Unirii, îm puşcaţi în dreptul clădirii abatorului, apoi atîrnaţi în cîrlige cu m enţiunea „carne cuşer” . în faţa sediului legionar din strada Roma, legionarii au prins un soldat dintr-o patrulă, l-au stropit cu benzină, transformîndu-1 în torţă vie. Şi în alte locuri unde s-au dat lupte au fost găsite, apoi, cadavre de ostaşi carbonizaţi. Decizia era a Berlinului, reprezentat la Bucureşti de noul am ba­ sador Von Killinger (Fabricius nu apucase să plece încă), dar şi de diverşi înalţi funcţionari. Unii exegeţi socotesc că B erlinul aştepta să vadă de partea cui este victoria, pentru a adopta apoi decizia. Sima afirm ă că pînă în noaptea de 22/23 ianuarie decizia Berlinului nu se produsese încă. A r fi ven it la m iezul nopţii - telegrafiată, se pare, de Ribbentrop - şi era favorabilă lui Antonescu. După m enţiunea lui Sima, această dispoziţie i-a fost adusă la cunoştinţă de un înalt fu nc­ ţionar germ an (el fiind ascuns într-un sediu al Am basadei germane) în zorii dimineţii de 23 ianuarie - s-ar fi supus, dîndu-şi seama că partida e pierdută. M ai ales că şefilor legionari li se asigura plecarea în Germania. în 24 ianuarie, încetînd, treptat, rezistenţa legionarilor, arm ata a devenit stăpînă pe situaţie. Rebeliunea legionarilor a fost înfrîntă, prin intervenirea decisivă a germanilor, ceea ce, crede Sima, „era deosebit de grav din punct de vedere al suveranităţii naţionale” (p. 357). De parcă, dacă decizia nem ţilor ar fi fost favorabilă legiona­ rilor, suveranitatea naţională ar fi fost m ai puţin periclitată. La 23 ianuarie 1941, în ordinul de zi al lui Antonescu se spunea: „Ofiţeri, subofiţeri, caporali şi soldaţi. Ţara rom ânească a trecut în ultim ele două zile printr-o teroare nem aicunoscută în istoria noastră, înstrăinaţi cu sufletul de tot ce acest neam are m ai scump, cete de nem ernici şi destrăbălaţi au dorit să ia conducerea statului. Contra acestui duşman intern v-am chem at să apăraţi statul şi instituţiile lui. în m ai puţin de 24 de ore, cu vrednicia, cu abnegaţia şi sîngele vostru, Ţara a reintrat în ordine... Cinste vouă... Ţ ara vă este recu ­ noscătoare. Eu mai m ult ca oricine altul, fiindcă în stat, cu orice sacrificiu - şi m -am ţinut de cuvînt -, ju rasem să păstrez ordinea” 1. Generalul a mai dat, apoi, un m anifest către ţară, în care îi denunţa pe legionari („rătăciţii, în m are parte copii neştiutori şi com unişti notorii”), care s-au răzvrătit, trăgînd asupra armatei. Sim a era califi­ cat „trădător de neam şi de Legiune” şi se prom itea că adevărata Legiune se v a întem eia sub conducerea generalului. A p oi se anunţă arestarea unor fruntaşi legionari (generalul Zăvoianu, Traian Brăileanu, Radu Gyr, foşti prefecţi legionari etc., etc.), ziarele com unicînd liste întregi cu nume şi funcţii. Antonescu a dat dispoziţie, apoi, să se relateze num ărul victim elor rebeliunii şi ja fu l practicat de legionari. A r fi fost 490 de m orţi şi răniţi, 1. Poru n ca Vremii, X, nr. 1853, 26 ianuarie 1941.

273

inclusiv dintre militari, şi au fost descoperite, în sedii şi locuinţe leg] onare, 129 de camioane de m ărfuri furate sau rechiziţionate. După rebeliune, presa a publicat declaraţiile unor legionari (una semnată de prof. Ion Zelea Codreanu) care se desolidarizau de şefii care an dezlănţuit rebeliunea. Procesul conflictului dintre codrenişti şi simiştl a crescut în intensitate. Ştefan Palaghiţă, antisimist, a scris în cartea la care m -am referit în cîteva rînduri: „Rebeliunea a f o s t începută de Sim a şi de Stoicănescu, fă r ă ştirea nimănui, şi fără să putem înţelege, nici astăzi, scopul pentru care a fost făcută. Cred că numai duşmanii M işcării au ştiut ce vor. Ceea ce putem spune cu certitudine este altceva: «rebeliunea» a pătat onoarea Mişcării, fapt care nu s-a întîm plat în nici una din prigoanele precedente; a provocat uciderea a peste 2.000 de legionari şi populaţie civilă, între care m ulţi fruntaşi, cum a fost avocat V ictor Silaghi, a vîrît în tem niţe aproape 60.000 de legi onari; a adus atîtea lacrim i şi suferinţe cum n-a adus nici o altă pri­ goană” 1. înfrîngerea m işcării legionare, la sfîrşitul lui ianuarie 1941, încheia nu atît o etapă, cît, poate, o istorie. C hiar dacă pornim de la ipoteza, incontestabil valabilă, că, după m oartea lui Codreanu şi a elitei legionare, m işcarea devenise alta, com portarea ei, în lunile de guvernare, a adus daune atît de imense, încît au com promis-o aproape definitiv în conştiinţa contemporanilor. Puritatea jertfei şi nevoia de asanare m orală despre care to t vorbiseră preceptele Legiunii se dove­ diseră, în confruntarea cu puterea guvernam entală dobîndită, idealuri calpe. în Memoriile sale, M ircea Eliade, aflat în m isiune diplom atică în 1940, notează opiniile sale despre Legiune, după asasinatele din noiem brie: „C u groază am a flat de asasin area lu i N. Iorga şi a lui V. M adgearu, precum şi a unui grup de deţinuţi în aşteptarea anche­ telor, la închisoarea Văcăreşti (de fapt, Jilava, n.n.). Prin aceste asasinate din noaptea de 29 noiem brie (de fapt, 26/27 noiembrie, n.n.), echipele de legionari care le-au înfăptuit credeau că răzbună pe Codreanu. în fapt, ele au anulat sensul religios, de «jertfă», al legionarilor executaţi sub Carol şi au com promis irem ediabil Garda de Fier, considerată de atunci o m işcare teroristă şi pronazistă. Uciderea lui N. Iorga, marele istoric şi genialul profet cultural, va păta pentru m ultă vrem e numele de rom ân”2. Şi asta o spune M. Eliade, sim patizant activ al m işcării din toam na lui 1936, publicist, de atunci, al legionarismului, fostul încarcerat de la M iercurea Ciuc. D ecepţia suferită la auzul acestor abom inabile fapte l-a îndem nat să considere că înfăptuirea acestor om ucideri a „com prom is irem ediabil Garda de F ier” . E un verdict greu de evitat. Degeaba, de atunci încoace, strădania legionarilor din exil

1. Ştefan Palaghiţă, Garda d e F ier spre reînvierea Rom âniei, ed a Il-a, Roza Vînturilor, 1993, p. 153. 2. M ircea Eliade, Memorii, voi. II, Hum anitas, 1991, pp. 48-49.

274

i u i i i x i l o n i u i t -c c y /

c: p

u

u

u

o

t

\ J ! t e i L L C L i c.

l / l Z > J J U L L U .L p U J J I V U

(început prin fuga lor, ajutată, de după, rebeliune, în Germania) de a mal salva ceva din rosturile şi idealurile Legiunii. Ea a continuat să existe - mai există şi azi în ireconciliabile dispute dintre sim işti şi gîrneţişti. Speranţa, ca să parafrazez titlul cărţii lui Palaghiţă, în reînvierea Rom âniei prin Garda de Fier e o biată iluzie, nutrită de nostalgici cărora li s-a oprit ceasul. Nu altul este destinul nostalgiei grupărilor legionare înfiinţate în Rom ânia postdecem bristă. M işcarea legionară este un fenom en politico-ideologic interbelic şi rostul său a fost definitiv fixat în lunile dintre septem brie 1940 şi ianuarie 1941. O reînviere nu e necesară şi nici, istoriceşte, posibilă. Situaţia internă şi internaţională s-a m odificat radical. Ascensiunea m işcării legionare în anii treizeci fără existenţa, cu forţa ştiută, a Germ aniei şi a Italiei nu s-ar fi produs. Azi, astfel de ţări cu ideologii totalitare nu m ai există în Europa. Integrarea ţării noastre în structurile europene presupune democraţie, şi nu totalitarism. Neîndoielnic, pe fondul tensiunilor sociale determ inate de tranziţia spre econom ia de piaţă şi al lipsei de speranţă a tinerilor, se va înregistra apariţia unor grupări extrem iste (de dreapta sau stînga). Viitorul nu e însă al lor. Şi, oricum , nu e deloc necesar ca aceste grupări extrem iste să copieze, prin filiaţiune, fizio­ nomia m işcării legionare. Istoria n-ar trebui să se repete, fără im agi­ naţie, m ereu în acelaşi fel. 4. Oricît ar părea de ciudat, poate cel m ai dificil capitol de discutat din structurile legionarism ului este chiar cel doctrinar. Dificultatea o creează fragilitatea acestui com partim ent căruia mai nim eni nu a încercat să-i dea structură sistematică. Şi doar intelectualii (sociologi, economişti, etnologi, filozofi, publicişti, scriitori), cel puţin după 1936, nu au lipsit mişcării legionare. .Se pare că dificultatea era program ată şi pornea chiar din m odul de a fi al lui Codreanu, care nu punea preţ pe teorie, ci pe faptă. în scrisoarea sa către Cioran din 1937, din care am citat într-un capitol al acestei cărţi, m ărturisea că el nu e om de carte, ci de acţiune. Ceea ce dovedeşte că, de fapt, C.Z. Codreanu se cunoştea pe sine. în tr-o circulară em isă la 23 m ai 1935, despre pedeapsa legionară, Codreanu spunea: „Decît să-i scriu cărţi şi să-i fac teorii peste teorii, prin pedeapsa aplicată unuia, arăt la toţi: aceasta este permis, aceasta nu e perm is” 1. E, aici, acelaşi refuz al teoreticului. în februarie 1937, prefaţînd cartea lui Vasile Marin, Crez de generaţie, Nae Ionescu observa: „Vom spune nu spre meritul, ci spre cinstea lui de legionar care a trecut prin ceea ce biserica noastră num eşte tăierea voii şi lepădarea de sine, că Vasile M arin nu a lucrat în doctrină în sens creator. Nimeni dintre teoreticienii naţionalism u­ lui totalitar nu creează doctrină. Doctrina se creează prin fapta de 1. Circulările Căpitanului, 1934-1937, 1937, p. 16.

275

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

fiecare zi a Legiunii, aşa cum se desprinde ea din hotărîrile celui aşezat de D um nezeu în locul în care se porunceşte. Dar calităţile Iul de claritate şi de preciziune făcuseră din el o autoritate a doctrinei legionare, dacă în Legiune poate exista, în tr-u n fel oarecare, şi o altfel de autoritate decît cea care, prin delegaţie, porneşte de la cel care com andă”1. Să reţinem din această aserţiune a lui Nae Ionescu obser vaţia potrivit căreia „nim eni dintre teoreticienii naţionalism ului tota litar nu creează doctrină” . E drept, crede profesorul de metafizică, doctrina aceasta se creează prin fapta Legiunii. Dar, m ai încolo, observa totuşi că Vasile Marin, prin claritatea sa de preciziune, obţi­ nuse statutul de autoritate în m aterie de doctrină legionară. Astfel încît nu e inutil, ba chiar e justificat, efortul de a încerca să depistăm elem entele posibile ale unei doctrine a legionarism ului din cogitaţiu nile unor teoreticieni, supunîndu-le unui necesar proces de agluti nare, cît de cît sistematică. Sau, mai bine, să desenăm o hartă posibilă a acestei doctrine, deşi chiar unii autori legionari cu aplecări teoretice o negau. Astfel, de pildă, Nicolae Roşu scria în 1938: „Doctrina legi onară? Este credinţa în putere, în dem nitatea lui, în onestitatea şi eroism ul om ului nou. Cînd o generaţie a ajuns să trăiască aceste virtuţi sufleteşti înseam nă că şi-a făurit o doctrină dincolo de idei şi raţionamente. Program e? Organizarea acestei biruinţe. Transform area unei stări de spirit care astăzi aparţine m işcării legionare în tr-o stare biologică a Rom âniei legionare. Politica lui Corneliu Codreanu este întem eiată pe prim atul românismului, fără compromisuri, fără putinţa unei intim idări venite din afară. Ca viaţă istorică care să m ărească şi să adîncească tot ce este rom ânesc. Corneliu Codreanu nu poate fi acceptat decît integral... M işcarea legionară este condusă de o fatali­ tate istorică: doctrina zace în săvîrşirea faptică a om ului nou, iar tutela în protecţia destinului”2. Să reţinem, şi de aici, cîteva idei, să le spunem forţă: om ul nou cu calităţile sale intrinseci şi rom ânism ul integral înţeles în sens biologic. în acelaşi studiu, N. Roşu arăta că „m işcarea legionară este însufleţită de un ideal prometeic. Biologia acestui păm înt a creat un om înzestrat cu toate calităţile organice şi sufleteşti ale rasei. Istoria l-a perfecţionat. Politica dem ocratică l-a contrafăcut, l-a falsificat. Rasa nu se m ai recunoaşte în el. Nu sunt prea departe tim purile cînd într-o m işcare naţionalistă erau prea multe idei şi prea m ulte şi chiar nefolositoare iniţiative pentru că se ciocneau între ele. A ven it cîrmaciul. Om ul care înţelege şi simte ros­ tul m isiunii sale. Conducătorul. în loc de program e politice ni s-au dat oameni. Căci la ce pot folosi program ele dacă nu sunt oam eni care

1. Nae Ionescu, prefaţă la cartea lu i Vasile M arin, Crez de generaţie, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1937, pp. IX-X. 2. Nicolae Roşu, „Idealul prom eteic” , în Orientări în veac, 1938, pp. 299-300.

276

Legionarismul ca grupare politică şi orientare în spiritul public

să le realizeze? Nim ic nu este mai necesar pentru o m işcare de renaş­ tere decît crearea omului. Pornind de aici, drumul om ului nou a fost însufleţit de un ideal prom eteic” . N -ar trebui ocolit, dată fiind puţinătatea textelor existente, unul, amplu, al lui Tom a Vlădescu din 1935. Tom a Vlădescu n-a fost legi­ onar (deşi, o vreme, a scris şi la B u n a V estire ), ci cuzist şi adept interm itent al lui Crainic, scriind la C a le n d a ru l şi P o r u n c a Vrem ii. Interesul acestei intervenţii stă în aceea că discută specificul doctrinar al dreptei. Iar legionarism ul este, incontestabil, o doctrină de extrem ă dreaptă cu, desigur, diferenţe specifice. Intervenţia lui Vlădescu e o replică la un eseu al lui R alea („D octrina dreptei”), publicat în trei numere, din septem brie 1935, ale ziarului D rep ta te a . Acolo, Ralea scria: „Naţionalism de import, naţionalism internaţional e un nonsens. Dar tocm ai aici stau paradoxul şi m izeria naţionalism ului român. Lipsit de un gîndltor care să fi găsit un postulat specific pentru a clădi o teorie proprie, naţionalism ul rom ân şi-a luat punctele de bază de peste hotare, făcînd mereu, cu o strînsă consecvenţă, internaţionalism naţionalist. De la început, dreapta rom ână s-a situat într-u n impas, într-o poziţie artificială” . Şi: „D-nii Cuza, Goga şi Corneliu Codreanu strigă contra partidelor, dar ei au şi întreţin partide. Cu tot spiritul de partid... Adevăru l e că: pe cînd dem ocraţia se sprijină pe o m ulti­ plicitate de partide, dictatura se razăm ă pe unul singur” . Şi încă: „Nu num ai că Intre dem ocraţie şi naţionalism nu este n ici o antinomie posibilă, dar naţionalism ul este o invenţie a democraţiei. înainte de 1789 nu se poate vorbi de patriotism ... Putem afirm a m ai mult, că num ai dem ocraţia poate fi cu adevărat naţionalistă. în dictatură, unde nim eni nu poate vorbi, se poate presupune că sentim entul naţional e im pus prin constrângere” 1. Răspunsul lui Tom a V lădescu nu e lipsit de interes. începea prin a demonstra caracterul funciar universal (fatal imitativ) al naţionalism ului.,A cest caracter al naţionalismului, d. Ralea îl ignorează total şi, de aceea, el caută cu lum inarea o m arcă de fabrică rom ânească peste un conţinut etern... Să-l asigurăm pe d. Ralea că «doctrina» este aceeaşi, ideile, sentim entele la fel şi că peste toate nu se schim bă decît culorile drapelelor naţionale, care au şi ele un sens.”2 Şi, în al doilea foileton: „Acel «internaţionalism » al naţionalismului, despre care n i s-a vo rb it ca de o tară in iţia lă a d rep tei rom âneşti, nu era, în fond, decît caracterul universal, u n iv e rs a lis m u l a ce stu i naţionalism care n-ar putea să fie altfel decît pretutindeni la fel... în acest «in tern aţion alism » pe care se grăbeşte d. R alea să-l vadă, nou ă ni se va îngădui să arătăm p a trim o n iu l colectiv, numai, al ideii

1. M ihai Ralea, Scrieri, voi. 5, Minerva, 1988, pp. 264, 267, 269. 2. T o m a V lădescu, „N aţionalism şi doctrină” , Porunca Vremii, IV, nr. 218, 29 sep­ tem brie 1935.

277

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

naţionale... Iar în această «absenţă» de doctrină a dreptei româneşti, d. R alea e iarăşi invitat să nu confunde atît de strident noţiuni prea clare ca să le putem ignora. D octrina e aceasta care se vede, se simte şi se trăieşte - a noastră, a tuturor. Nimeni n-are asupra ei un drept de proprietate exclusiv, fiindcă nim eni n-a creat-o din nim ic şi pentru uzul lui personal... Dar d. Ralea a vru t să vorbească, probabil, de exp resia chiar că n aţion alism u l nostru a fo s t m ed itat în d elu n g de d. A.C. Cuza sau de N. lorga (în alte vrem uri), că el a fost genial defi­ nit, cîntat de Em inescu sau, m ai tîrziu, în strofele vijelioase ale lui Goga, lăsînd la o parte chiar contribuţia im ensă a Gm dirii în fixarea poziţiilor naţionale şi spirituale ale dreptei rom âneşti” 1. Şi: „Naţio­ nalism ul defineşte, pe plan social şi politic, însuşi echilibrul uman. El este com andat din adînc şi n-ar fi posibil să ne despărţim de el decît strîmbîndu-ne numai sau mutilînd realitatea noastră. Se lam enta ast­ fel inutil d. R alea cînd îşi închipuia că este atîta de greu să construim o id e o lo g ie d e d r e a p t a ; e a ni s e o fe r ă , d im p o t r iv ă , singură, o trăim... Suntem « fa s c iş ti» dacă vreţi, d a r în m ăsura num ai în care fascism ul înseam nă naţionalism, şi suntem «hitlerişti» - dacă ni se cere cu orice p r e ţ -, dai* tot num ai în m ăsura în care hitlerism ul participă la acel patrim oniu care este ş i a l nostra, c a r e e s t e d e o p o triv ă al nostru”2. Şi în s f îr ş it : „ D . A . C . C u z a a c o n s t r u it , id e o lo g ic şi politic, un sistem unitar, codificând le g ile n o a s t r e d e v ia ţ ă . Doctrina lui acoperă acum o jum ătate de veac... E prea m ult actuală această doctrină, prea m ult o dezbatere în fiecare zi ca să nu se cunoască suficient elem entele ei... E a (această doctrină, n.n.) va avea, cum e firesc, o secretă cores­ pondenţă cu naţionalismul de pretutindeni, de oriunde - exclusivism ul naţional al lui A.C. Cuza nu am inteşte el adeseori chiar «programul de la Nancy» al lui Barres -, dar nu va fi, pentru aici, mai puţin Inde­ pendent şi nici m ai puţin autonom. Dl R alea ne-a vorbit de Maurras. Nu ne-a fost dezagreabil. Dar acolo, de pildă, unde M aurras rid ică pe prim plan id eea m onarhică de care are nevoie dezordin ea franceză, d. A.C. Cuza pune accentul pe antisem itism ul lui radical, pe care-1 com andă stările de la noi”3. Chiar cu disocierile lui Vlădescu, e im p o ­ sibil de adm is că A.C. C u za a elab orat un sistem d octrin ar pe a sa idee m onom ană a antisem itismului, pe care chiar Codreanu o găsea insuficientă, puerilă, constatînd că nu mal e luată în seamă. Răm îne în picioare ceea ce şi Vlădescu num ea „naţionalism ul de pretutin­ deni”, o im plicită recunoaştere a sintagmei lui Ralea „naţionalism de 1. T om a Vlădescu, „Naţionalism şi doctrină (II). Internaţionalism sau un iversa­ lism ?” , ibidem, nr. 220, 2 octom brie 1935. 2. Idem, „N aţionalism şi doctrină (IV). Reacţiuni naţionaliste” , ibidem, IV, nr. 226, 9 octom brie 1935. 3. Idem, „Naţionalism şi doctrină (V). Ideea de autoritate şi specificul rom ânesc", ibidem, nr. 230, 13 octom brie 1935.

278

Legionarismul ca grupare politică şi orientare în spiritul public

im port, naţion alism in tern aţion al” , ceea ce este, intr-adevăr, un nonsens. E drept, legionarism ul n-a răspuns opiniei lui Ralea. Şi asta pentru că, în cap cu Codreanu, nu punea preţ (am mai spus-o) pe definiri doctrinare. Nu e m ai puţin adevărat că unii exponenţi ai m işcării o considerau efectiv de natură spirituală. Vreau să spun că negau m iş­ cării caracterul ei politic, plasîndu-se exclusiv în spiritual. Victor (Puiu) Gîrcineanu sp u sese: „M işcarea legionară este înainte de toate o revoluţie spirituală, una din acele prefaceri lăuntrice şi totale ale sufletului omenesc... Nu un partid politic se ridică prin m işcarea legionară. Ci o lum e nouă se naşte, în întregim e şi organic, «lume legionară»” 1. în 1937, ideea o afirm a şi Ernest Bernea: „Legiunea nu este un partid politic, ci este o lume nouă. Partid politic poate fi în faţa urnelor, dar nu în faţa istoriei. T oată greşeala aici stă: e o ches­ tiune de perspectivă. Orice partid poate fi distrus de un altul la putere, fie prin luptă, fie prin «realizare de program », num ai Legiunea nu. Aceasta pentru că m işcarea tineretului este o nouă spiritualitate, o nouă viziune de via ţă care va defini şi v a aşeza noi vrem uri rom â­ neşti... Şi adevărata înnoire vine odată cu o m u l n o u al tineretului, odată cu desăvîrşirea m arelui gînd al Căpitanului”2. La om ul nou, ca elem ent-pivot al noii spiritualităţi, ne vom referi m ai încolo. Deo­ camdată, e necesar efortul de a depista segm ente teoretice ale acestei spiritualităţi, pe care, mereu, le găsim form ulate p e r a contram, num ai prin delimitare de alte zone doctrinare. Să apelez, pentru asta, la reflecţiile lui Al. Cantacuzino. în tr-u n eseu din 1933, observa: „Sensi­ bilitatea şi reflexele de gîndire stîrnite de spiritualitatea legionară creează în omenire o purtare nouă, diam etral opusă felului de a fi al unei lum i com uniste m arxiste faţă, spre exemplu, de creştinism şi de religie, faţă de viaţă şi faţă de moarte, faţă de nem urirea sufletului, faţă de determ inism şi de liberul arbitru omenesc, faţă de personali­ tatea omului, faţă de fericirea omului, faţă de naţionalism şi rase, faţă de lupta de clase” . Apoi aceste declaraţii de principii sunt urm ărite analitic. M ai întâi despre convingerea creştin-ortodoxă a legionarilor: „Noi, legionarii, suntem creştini, credem în m întuitorul nostru Isus Christos, credem în tr-u n singur atotştiitorul şi dătător de viaţă şi de moarte, un Dumnezeu care se îngrijeşte de soarta noastră, un Dumnezeu cu care comunicăm, cu care suntem în legătură şi totuşi un Dumnezeu în afară şi deasupra întîm plărilor şi norm elor omeneşti. Com uniştii m arxişti sunt anticreştini, sunt antireligioşi, şi sunt inspiraţi de un va g panteism naturalist... Nu ştim dacă jid an ii com unişti, în perfidia

1. Apud Vremea, XII, nr. 571, 29 septem brie 1940. 2. Ernest Bernea, „Legiunea şi partidele politice” , Rînduiala, 1937, voi. II, nr. 9-10, p. 398.

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

lor, s-au lepădat de cultul mozaic... De o parte avem o societate legi­ onară, cu viziunile şi orizonturile lărgite prin im aginile ferm ecătoare ce şi le creează despre o lum e cerească fără m argini şi despre o veş­ nicie care lum inează nim icnicia noastră a oamenilor. De altă parte avem o colectivitate deasupra căreia nu există nim ic transcendent... Adevărata diferenţă între cele două umanităţi, aceea curat creştină şi legionară şi cea comunistă, adevărata opunere între ele este vechea ceartă în care de o parte se află cei ce se lasă conduşi de stim ulentul fericirii cereşti şi de consideraţii de conştiinţă şi de respect de sine, de altă parte acei care sunt atraşi numai de posibilităţile de bucurie, de desfătare şi com oditate lumească... A ceste două religii cu feţe diferite se com bat de aproape două mii de ani” . Definitorie i se pare a fi lui Al. Cantacuzino (şi nu num ai lui) şi atitudinea faţă de m oarte: „Nimic nu determ ină, nu defineşte sau deosebeşte m ai exact o viaţă, nimic nu modelează mai hotărâtor o fiinţă omenească sau societatea

declt felul de a privi şi de a primi moartea. Un neam de oameni nepă­ sători de moarte este un neam sortit unor biruinţe nesfîrşite... în lumea legionară noi nu numai că ne mîndrim cu nepăsarea faţă de moarte, dar ne fălim cu iubirea de moarte. Concepţia legionară faţă de moarte se înfrăţeşte, peste douăzeci de veacuri, cu învăţămintele lui Zamoîxis care a propovăduit printre geto-traci cultul nemuririi .sufletului... Stînd pe linia creştin-spirituală, noi, legionarii, suntem preocupaţi în primul rînd să cucerim m arile însuşiri naţionale sufle­ teşti şi trupeşti, calităţile alese ale om ului rom ânesc, cerute de m ări­ rea şi slava destinului său” . în sfîrşit, a ţinut să m archeze deosebirea celor două Weltanschauung-uri faţă de naţionalism şi rasă: „Putem concepe un universalism naţionalist în locul unui internaţionalism proletar deoarece între statele naţionale se vor încheia legi care vor ordona convieţuirea lor paşnică în univers, pe tem eiuri de onoare şi de respect al virtuţilor m orale şi de sîngele fiecărui neam. Este deci fals că naţionalism ul însem nează învrăjbire şi război între n aţiu n i... Naţionalism ul legionar este însă înfrint de însuşi spiritul dreptului naţional şi de lim itele teritoriale ale stăpînirii unei rase... Ceea ce desparte cele două lumi este o deosebire de finalitate... Una este con­ cepţia legionară asupra rostului fiinţei om eneşti în genere şi asupra om ului român. A lta este concepţia comunistă. A ici trăieşte o linie cu resorturi morale, cu am biţiuni eroice, exaltări sufleteşti şi falnice închipuiri de m îndrie şi de demnitate rom ânească, cu întruchipări şi im agism despre o naţie de rom âni sănătoşi, de statură înaltă, cu suflet şi trup voinicesc, gata să m oară strajă neînvinsă în graniţele rom â­ nism ului pentru apărarea şi înălţarea creaţiilor geniului românesc... Finalitatea ce şi-o propune societatea legionară este perfecţionarea şi înfrum useţarea lumii sufletului şi generarea însuşirilor fizice şi morale 280

Legionarismid ca grupare politică şi orientare in spiritul public

ale om ului român. Codul de com oditate şi de confort, de îm bogăţire exterioară şi de progres tehnic rămîne un scop lăturalnic” 1. E greu să nu se observe generalitatea acestor observaţii, cărora le cam lipseşte diferenţa specifică. A spune că sensibilitatea legionară se rezumă, sub raport spiritual, la atitudinea religios-creştină, la neînfricare, ba chiar la exaltarea m orţii şi la convingerea naţionalistă bizuită pe conceptul de rasă e, se pare, o planare în că în vaga gene­ ralitate. Orice doctrină naţionalistă ar putea-o, în egală măsură, revendica. Poate însă că exaltarea eroicului şi a cultului morţii, pen­ tru a reînvia, sunt elem ente care caracterizează cu deosebire spiritu­ alitatea legionară. în 1937, acest autor a revenit asupra chestiunii, adăugîndu-i alte trăsături caracteristice. M ai ales dim ensiu nea violenţei. „Faţă de plăm ada sim ţirii şi su fletu lu i rom ânesc din vrem ea n o astră - scria Al. Cantacuzino -, propovăduim violenţa. Nu aprobăm ura. Adm item violenţa. Nu sub form a de mijloc brutal şi m aterial de transform are a stărilor de fapt în statul român, dar ca m etodă de educaţie naţională. Şi ca rem ediu pentru a stîrni virtuţile inim ei rom âne şi a stîrpi cusu­ rurile atavice ale firii noastre naţionale... Eu adm it violenţa nu spre a realiza un rezultat m aterial m om entan în fapte, ci vreau să dobîndesc o tradiţie nouă de simţire şi să schim băm una veche. Vreau mai presus de toate schim barea om ului român... Violenţele noastre dacă au erupt în vrem e de exasperare, din firea unui legionar, cînd se sim ­ ţea sugrum at de o furtunoasă şi dreaptă mînie, au fost totdeauna fapte gratuite fără profit sau răsplată, fără utilitate pentru făptuitor... Persoane cu prejudecăţi..., îndopaţi cu unele cunoştinţe rău mistuite, ne dojenesc: creştinism ul este religia blîndeţei, a m ilei şi a iertării. Ea porunceşte să ne iubim duşm anii şi asupritorii; să ne ducem Crucea, după pilda Mîntuitorului, pînă la capătul drumului pe Golgota şi ne vom mîntui. Noi nu credem că această tălm ăcire este cea ade­ vărată a M întuitorului... Noi nu spunem că în unele îm prejurări v io ­ lenţa pe care suntem constrinşi să o întrebuinţăm nu ar fi un păcat după religia creştină. Susţinem în să că este un păcat necesar, făcător de bine, răsturnător de nedreptăţi.” Şi, m ai încolo: „Avem datoria să cultivăm în noi germ enul viril, slujind la îm plinirea m enirii noastre şi la creşterea noastră către înflorire şi rod. Dacă sfinţenia nu este unica linie de mîntuire, şi nu este, deoarece vieţuim în tr-o lum e sata­ nică, dovedim că e o altă linie care duce la învierea neamurilor, e linia eroismului... Suntem, deci, credincioşi îndrum ătorilor creştini cînd dăm legionarilor o creştere de eroi, iar nu de sfinţi... Eu spun: singu­ rul m ijloc de schim bare este revoluţia. Adevărata conştiinţă a eului germ an s-a făcut prin revoluţia hitleriană... T o t aşa în Italia conştiinţa 1. A l. Cantacuzino, în tre lum ea legionară şi lum ea comunistă, 1935, pp. 14-41.

281

i iu / i c u o t u

dem nităţii eului italian rezultă din revoluţia m ussoliniană... Deci porunca noastră, consem nul nostru este, înainte de orice: Revoluţia. Revoluţia în două acte: revoluţionarea sufletului şi revoluţionare» stărilor sociale şi economice... în revoluţia ce o pregătim noi, noutatea este m entalitatea noastră eroică în opunerea cu m entalitatea de pro fit... A voi este o hotărîre tot atît de absurdă ca aceea de a curarisl cangrena fără a opera integral organism ul in fectat... Bacilii jidoveşti cresc îndeosebi în bulionul de cultură burghezo-capitalistă sau com u­ nistă” . Şi apoi, concluzia: „Revendicăm violenţa, spiritul revoluţionar şi eroism ul drept virtuţi constitutive ale inim ilor creştine legionare... Credem că pe lîngă sfinţenie, eroism ul este o altă cale de mîntuire, o cale dragă iui Dumnezeu, deoarece înlesneşte m întuirea laolaltă în obştii naţionale. Nu num ai atît. Eroismul, în acest ciclu al vrem urilor noastre, este singurul m ijloc care răm îne deschis neam urilor spre a-şi dobîndi m întuirea. Sfinţenia pentru un neam ar fi o m etodă de sinu­ cidere; ori sinuciderea este un păcat creştin, iar nu salvarea din păcat... Iubirea legionară înseam nă m ai m ult decît a iubi, înseam nă a fi pregătit pentru moarte, această plăcere a dăruirii în moarte; sor­ bită cu nesaţ, sculptează în chip de o dom nitoare unicitate, toată figura m orală a generaţiei noastre legionare... D ouă zîne mai tinere ne vrăjesc nouă sufletele: este zîna jertfei şi zîn a M orţii” 1. Oricum ar fi explicat Al. Cantacuzino (şi alţii asemenea), contra­ dicţia răm înea nudă şi interogativă. Cum se putea concilia violenţa cu spiritul m ilei creştine pe care îl predica, deopotrivă, m işcarea legionară? Era, oricîte explicaţii s-ar fi găsit, o contradicţie în termeni. M ai ales că această violenţă luase, încă înainte de înfăptuirea proro­ cite! revoluţii legionare, form a sancţiunii punitive, ucigînd adversari sau trădători. Sancţiunea, prin glonţ, de către Codreanu, încă în 1924, a lui M anciu şi a altor doi poliţişti, tentativa de asasinat a lui Ion I. M oţa îm potriva lui Vernichescu, apoi asasinarea lui I.G. Duca, în 1933, a lui M. Stelescu, în 1936, a lui Arm ând Călinescu, în 1939, sunt probe ale căderii în păcat. Probe la care se adaugă, în 1940, asasinarea celor 64 de demnitari încarceraţi la Jilava, apoi a lui Iorga şi Madgearu. în sfîrşit, asasinatele din zilele rebeliunii. E de neimaginat totuşi şi potrivnică învăţăturii creştine, de care atîta caz făcea legionarismul, ridicarea deopotrivă a crucii şi a revolverului. A rgu ­ m entul cu necesitatea prevalentei eroicului nu rezolvă antinomia. Iar cultul morţii, atît de exaltat, ar ju stifica sacrificiul, prin moarte, al legionarului pentru cauza sa. D ar nu şi făptuirea m orţii ca mijloc de p ed eap să a p lica t ad versarilor. M ai grav era că în m işca rea le g io ­ nară erau m ulţi preoţi care utilizau deopotrivă crucea şi puşca. R eferindu-se la această ireconciliabilă antinomie, C.Z. Codreanu a 1. Al. Cantacuzino, Cum suntem, 1937, pp. 3-37.

282

Legionansmid ca grupare pounca şi oneniure in spuitui puuiu-

luat-o în discuţie, într-u n a din circulările sale: „Dacă preoţii binecuvîntează armele, înseam nă că sunt bune. Dacă sunt bune, înseam nă că le pot întrebuinţa şi ei (căci e p e n ib il în adevăr penibil, ca ei să spună soldaţilor: trageţi numai voi cu ele, noi nu tragem, că e păcat). Iar dacă nu sunt bune, pentru ce să le binecuvîntezil Preotul cu cru­ cea şi cu puşca? întreb: cine va putea scoate din istoria rom ânilor sau care Sinod va putea afurisi pe Popa Balint şi pe alţii ca el, care au stat în adevăr cu puşca înr-o m înă şi cu crucea în alta?... Pe cîmpul de luptă sunt trădători. Ei sunt îm puşcaţi de plutonul de execu­ ţie. Biserica nu afuriseşte plutonul. Din contră, ia parte în scenă. Biserica spune: cel ce a ucis nu poate fi preot. Răspund: la Carm en Sylva este preot un fost învăţător, căpitan în tim pul războiului, care a tras şi a ucis, a ucis mulţi. Şi ca el sunt foarte m ulţi preoţi. Pe cei ce au ucis pe Stelescu, se zice că trebuie daţi afară de la Teologie. Cred că nu şi pentru m otivul de m ai sus, dar şi pentru altul. Ei pot zice: nu ne facem preoţi. Ne facem cizmari. Dar vrem să învăţăm Teologia. Iată fapte. Fapte de pe pămînt. Cred însă în superioritatea Bisericii creştine. Biruinţa veşnică şi adevărată este biru inţa născută din m artiri” 1. Sofism a groasă înlănţuie consideraţiile lui Codreanu. A -i absolvi de păcat pînă şi pe ucigaşii lui Stelescu pentru că, în răz­ boi, au fost preoţi care au fost nevoiţi, în luptă, să tragă (nefiind însă preoţi) e o culme a disculpării. De altfel, nicadorii (ucigaşii lui Duca) şi decem virii (ucigaşii lu i Stelescu) erau glorificaţi şi consideraţi eroi ai Legiunii. A -i declara martiri şi eroi pe nişte ucigaşi de către o m iş­ care politico-spirituală care afirm a valorile creştinism ului, iată nu o sofismă, ci o aporie. Şi, din păcate, ea a însoţit m işcarea legionară de la geneză pînă în zilele tulburi ale rebeliunii. De altfel, chiar naţionalism ul şovin (proiectat nu num ai în dezide­ ratul revoluţiei legionare) era contrazis de principiul fundam ental al ortodoxiei creştine, m ila faţă de semen. Iar naţionalism ul cel mai virulent, cu incitări efectiv pogromiste, e o caracteristică a m işcării legionare, afirm ată din capul locului (1927), înainte deci de fiinţarea m odelului hitlerist. Această contradicţie a fost discutată în epocă de spirite cu vocaţie teoretică. Radu Dragnea, apropiat cercului Gîndirii, a publicat, în 1937, în B una Vestire, ziarul m işcării legionare, un eseu cu titlul „Ortodoxie şi naţionalism ” în care afirma: „a fi însă naţiona­ list este o grea cădere în păcat de care nădăjduim a ne m întui în ortodoxie”2. A răspuns, în Predania, Nae Ionescu: „După impresia mea, dl Dragnea socoteşte că poate opune ortodoxia naţionalism ului... care nu se identifică... îm i închipui că nu greşesc prea m ult cînd socotesc că la d-sa opoziţia aceasta decurge dintr-o înţelegere strict biologică

1. Circulările Căpitanului, 1934-1937, 1937, pp. 89-90. 2. Apuci B un a Vestire, I, nr. 77, 28 m al 1937.

283

«-«.# \^\A.jJUJL

I U !

111

/ X ICLXOC.PC

a naţiei, viaţa spirituală fiind, de competenţa şi domeniul ecumenicităţii creştine. A crede că se poate trece, în veac încă, peste hotarele confesionale şi politice însem nează a uita că şi istoria tot din Dumnezeu e făcută, şi a socoti că se poate anula realitatea form elor de viaţă aşa cum le-a lăsat Dumnezeu. Atitudine categoric falsă, cel puţin pentru simţul realist şi istoric al ortodoxiei... D-sa crede că «a fi naţionalist este o grea cădere în păcat». De ce însă a fi naţionalist este o grea cădere în păcat, atunci cînd, totuşi, a aparţine unei naţiuni e un fapt firesc şi necesar, nu ne lăm ureşte d. Dragnea... Dacă apartenenţa la o naţiune e un fapt firesc, naţionalism ul trebuie să fie şi el o atitudine firească şi nicidecum o grea cădere în păcat... N aţiunea e nu numai categoria logică, ci şi colectivitatea reală care ne defineşte pe fiecare din noi, locul, cadrul şi principiul întregii noastre acţiuni şi existenţa în veac; în naţionalism nu e num ai o doctrină politică, cum pare a voi să lase a se înţelege d. Dragnea, ci o atitudine polivalentă, care acoperă tot aşa de bine sectorul spiritual sau economic, politic sau

cultural-estetic al activităţii noastre. De unde urmează însă că opo­ ziţia naţionalism ortodoxie nu e valabilă”1. Cum îi era felul publicistic, Nae lonescu opera cu paradoxe şi sofisme, ocolind să răspundă antinomiei relevate de Dragnea. Acesta i-a răspuns lui Nae lonescu, fireşte, tot în B u n a Vestire, după ce tot aici au glosat pe marginea incidentului Dragoş Protopopescu şi Toma Vlădescu: „Pentru că au fost naţiuni, nu urmează că ele au fost şi naţionaliste ca azi, precum îşi închipuie d. Nae lonescu. El nu s-a născut odată cu naţiunea, ci este un adaos, ca păcatul de la făptură care astfel a sfărîm at ecum enieitatea creştină... D e unde înainte de era naţionalităţilor, rom ânii se puneau în universal prin ortodoxie, pe u rm ă ei au tins într-acolo fie pe calea dem ocraţiei, ca liberalii, fie prin m ijlocirea zeităţii raţiunea, ca la junim işti... Da, M aiorescu este universalizant, raţionalist, nevoind să ştie că vorbeşte aşa, ca în Germania, într-o cultură ortodoxă. A sta înseam nă să n-ai simţul istoric al realităţii concrete. A zi nici un om de bună-credinţă nu mal trage la îndoială naţionalism ul lui M aiorescu care, pe această temă, a fost nedreptăţit de unii contemporani. Şi, cînd d. Nae lonescu zice că naţionalism ul «acoperă tot aşa de bine sectorul spiritual sau eco­ nomic, politic sau cultural-estetic al activităţii noastre», ne întrebăm : îl acoperă şi la acest înaintaş în ştiinţa d-sale de carte? în sectorul spiritual M aiorescu răm îne descoperit cel puţin pentru un ortodox ca d. Nae lonescu, fiindcă nu se acoperă din partea ecum enică şi a veciei... Spiritualitatea cuiva nu se determ ină după cum se acoperă sau nu eu neamul, el după starea aceluia faţă de ecum enic şi vecie. Iar ortodoxia, intr-adevăr, acoperă naţiunea, dar naţiunea singură, 1. Nae lonescu, „N aţionalism şi ortodoxie”, Predania, I, nr. 8-9, 1-5 iunie 1937.

284

Jbegionansmiu ca grupare puuucu şt ui iei ucu e u i &pu lllu. puuiM*

fără ortodoxie, nu acoperă spiritualitatea. Iată ce scapă ju d ecăţii dlui Nae lonescu... N aţionaliştii rom âni care tresaltă de fericire uită, ade­ seori, că bunul acesta al lor care-i califică îl au şi alte popoare. Păcatul naţionalism ului nu e local, ci în tot locul unde a sfărîm at starea de spirit ecumenică dinaintea săvârşirii lui. A cunoaşte aceste lucruri nu înseam nă a steriliza sentim entul naţional; înseam nă a năzui, ideal, la creaţia culturală sub prizm a ecum enică şi a fi conştient, în chip real, de prim ejdia politică a principiului naţionalităţilor generalizat” 1. Să amintesc şi de intervenţia, în această dezbatere, a lui Petru Manoliu, discipol al lui Nae lonescu. Acesta a observat, la capătul intervenţiei: „Scopul nostru este to t lăm urirea naţionalism ului şi a ortodoxiei, cu deosebirea că noi răm înem credincioşi poruncii lui Hristos: «Nimeni nu poate sluji, în acelaşi timp, la doi stăpîni; şi lui Dumnezeu, şi Satanei». T eza noastră este, deci, urm ătoarea: nu putem acoperi structural com unitatea de destin a naţiei cu com unitatea de iubire a bisericii”2. Pornim de l a această dezbatere, care a preocupat m ult, pentru că, într-adevăr, punea degetul pe o rană care durea; concilierea posibilă dintre naţionalism şi învăţătura hristică a iubirii aproapelui, indiferent de naţiunea căreia îi aparţine. Era, cum spuneam, o chestiune dure­ roasă pentru întreg naţionalism ul şovin rom ânesc şi, în special, pen ­ tru legionarism . în 1937, M ihail Polihroniade - prim ul dintre eriterionişti care a aderat, public, la G arda de Fier - se întreba şi el, pornind de l a polem ica Dragnea-Nae lonescu, care ar fi relaţia dintre Biserică şi Legiune. „Care sunt raporturile dintre b is e ric ă - întruparea ideii creştine - şi legiune - întruparea ideii naţionale?... Contrazicătorii dlui Nae lonescu sunt foarte îm bibaţi de occidentalism şi... oarecum necunoscători ai realităţilor noastre răsăritene. Pentru că problem a creştinism -naţionalism este specifică problem aticii occidentale, cato­ lice, ca şi problem a stat-biserică sau naţiune-biserică. Istoria răsări­ teană, istoria ortodoxiei noastre nu cunoaşte asem enea opoziţii. La noi, în Răsărit, biserică, stat, naţiune au m ers totdeauna m înă în m ină” Or fi mers astfel laolaltă. Răm îne însă întrebarea posibilităţii concilierii dintre naţionalism ul şovin şi învăţătura creştină despre iubirea aproapelui. Polihroniade a ocolit răspunsul, totuşi singurul esenţial, şi a preferat să dizerteze despre deosebirea dintre naţiona­ lism u l occidental şi cel răsăritean: „între naţionalism ul occidental şi naţionalism ul nostru răsăritean, legionar, deosebirea structurală se face tocm ai pe tem a problem aticii religioase, pe tem a m odului în care m işcarea noastră concepe raporturile între naţiune şi biserică, între

1. Radu Dragnea, „Lăm uriri (Naţionalism şi ortodoxie)”, B u n a Vestire, I, nr. 147, 24 august 1937. 2. M ihail Polihroniade, „Legiunea şi biserica creştină (I)”, B un a Vestire, I, nr. 152, 29 august 1937.

285

neam şi Dum nezeu. Şi fascismul, şi naţional-socialism ul oricît ar voi ele să răstălm ăcească lucrurile sunt materialiste... Fascism ul deifică statul, naţional-socialism ul deifică rasa... Cu totul altfel stau lucrurile în m işcarea legionară. Statul, naţiunea nu sunt scopuri în sine. M işcarea noastră nu tinde num ai la îm plinirea lum ească a neamului românesc, ci la călăuzirea lui pe calea mîntuirii... Tindem , prin toate faptele şi gândurile noastre, către linia bisericii creştine... în aceasta stă originalitatea profundă a fenom enului legionar. în strădania m iş­ cării noastre de a duce un neam întreg pe calea m întuirii... Biruinţa legionară va însem na pentru poporul rom ân nu num ai o renaştere naţională, ci şi o renaştere a vieţii creştine” 1. A şa or fi stînd lucrurile, cum le prezintă Polihroniade. îgnoratio elenchi răm înea însă în picioare. Pentru că întrebarea era (repet) cum se conciliază o mişcare spiritual-politică ce afirm a profunde convingeri creştine cu practicarea - şi elogiul - om uciderii şi cultivarea urii interetnice. A fost un m o m e n t , în februarie 1 9 3 7 , c în d B i s e r i c a Ortodoxă R o m â n ă , c a instituţie, după •slujbele înmormântării lui M oţa şi Marin, a fost invitată de M inisterul Cultelor (o ceruse şi parlam entul) să recomande preoţilor a nu participa la activităţi politice. Vizată era, în chip direct, m iş c a r e a le g io n a r ă . B i s e r i c a a r e f u z a t s ă dea. a s c u lt a r e a c e s t u i în d e m n , declarând c ă „ n u va in t e r v e n i î n l u p t a d in t r e p a r t id e le p o l it i c e p e n t r u a declara pe u n u l m a i b u n c a c e l ă l a l t ” . Exultînd, Nae Ionescu a com entat decizia: „în fond, M inisterul Cultelor nu urm ărea scoaterea preoţilor din politică, ci ceva m ai precis, interdicţia pentru preoţi de a sprijini, prin participarea lor, m işcările naţionaliste aşa-zise de ex­ trem ă dreapta. Intenţia întîm pinării m inisteriale nu era, de altfel, nici m ăcar acoperită, ea căpătînd, în anumite pasagii, o exprimare cate­ gorică. La această cerere, care avea caracterul unei injoncţiuni, b ise­ rica rom ânească a răspuns printr-un refuz clar. Răspunzînd aşa cum a făcut-o, Sfîntul Sinod a asigurat o victorie nu num ai a bisericii ortodoxe, ci şi a naţionalism ului rom ânesc”. Şi apoi continuă: „în pragul unei Europe totalitare, îm părţită în naţiuni care sunt tot atâtea unităţi organice şi spirituale, Biserica ortodoxă care îşi dă seama că organizează viaţa religioasă a naţiei, că este însăşi viaţa în nevoia ei de a trăi pe Dumnezeu, nu m ai are nici o iertare de cerut, nici o u m i­ linţă de suportat, nici o separaţie de temut. Ea ştie că statul, fiind dator să organizeze viaţa naţiei în totalitatea ei, nu poate scoate în afară de stat biserica - parte esenţialm ente integrată a naţiei. Şi urm înd indicaţiile precise ale realităţii, preferă să se pună în conflict cu statul decît să se desolidarizeze de naţiune. Preferă pentru că e*2

1. M ihail Polihroniade, „Legiunea şi biserica creştină (I)” , B una Vestire, I, nr. 155, 2 septem brie 1937.

286

sigură că mai curînd sau m ai tîrziu, vrînd sau nevrînd, statul nostru va trebui şi el să ajungă la im perativul - istoric şi rom ânesc to td e­ odată - al naţiunii totalitare” 12 . în tr-u n a din circulările sale, datată 25 septem brie 1934, Codreanu scria: „Uzînd de linia creştină a m iş­ cării noastre şi de convingerea m ea creştină”2. Fenom enul de devoţiune creştină a legionarilor cu ritualul adecvat, pînă la form ele m istice adaptate de Codreanu în ultim ii doi ani de viaţă, era incontestabil de bună-credinţă şi efectiv sincer. Se întîm plă însă că era contrazis de convingerea că dreptatea trebuie dobîndită nu prin lege, ci pe cale individuală. Ba chiar că glonţul e un m ijloc necesar. Iar iubirea creştină ar fi valabilă num ai între camarazi. Ceilalţi, socotiţi duşmani, fie evrei, fie creştini, trebuiau urîţi şi, cînd e cazul, pedepsiţi pînă la ucidere. Repet, creştinism ul şi pietatea legi­ onarilor intrau într-o insolubilă antinomie cu spiritul creştin. 5. Legionarismul, sub raport doctrinar, a cultivat vizionarism ul. Blestem ele toate erau aruncate asupra lum ii vechi, venală, iudaizată prin democraţie falsificatoare, m alefică prin afacerism şi politicianism , şi se prom itea crearea unei alte lumi, fireşte, înnoitoare. De la Moise încoace (ca să lim ităm lucrurile la civilizaţia iudeo-creştină), toate noile religii au năzuit să creeze o lum e nouă, printr-un om nou. A u promis această zăm islire şi n-au încetat să spere că o vor înfăptui. Lectura operei tuturor utopiştilor, de la Platon încoace, înm ărm ureşte prin fantasm a visării unei lum i noi şi a unui om pe măsură. Dar, la lectură, realizezi, de îndată, ce avorton se află în acele eprubete sub flacără! D octrina lui M arx şi Engels a crezut, şi ea, în him era creării altei lum i şi a apariţiei unui om altfel construit etic şi spiritual. Fascism ul şi hitlerism ul nu au operat cu alte valori. Ce a ieşit din aceste visări, unele sincere şi înflăcărat idealiste, s-a cam văzut! Şi Ceauşescu ne tot vorbea de om ul nou, anunţîndu-ne im inenta lui apariţie, în virtutea unui cod m oral pe care îl elaborase şi-l oferea spre studiu şi iluminare. Sigur că natura um ană e im perfectă în ale ei alcătuiri, iar cea sociopolitică e pe potriva ei. Visarea utopică a unui antidot e de înţeles. D ar prea s-a abuzat de aceasta. Iar regim urile totalitare (de dreapta sau de stînga) se credeau chiar îndreptăţite să nimicească, în acest scop, efectiv fizic, pe cei netrebnici (rase inferioare sau clase exploatatoare), pentru a înălţa, pe acest teren curăţat, viaţa cea nouă, cu om ul ei nou. Veacul nostru, poate cel mai sîngeros din epoca m odernă, a avut parte de aceste fantasm e ale răului. Această purificare pentru reînnoire a fost clădită pe uciderea a m ilioane de

1. Nae Ionescu, „Biserică, stat şi naţiune” , Pred ania, I, nr. 4, 1 aprilie 1937. 2. Circulările Căpitanului. 1934-1937, 1937, p. 8.

287

---

v ».

I U I I IU U

victim e şi, probabil, m ult m ai m ulte au ispăşit, prin lagăre şi temniţe, pentru aceleaşi proiecte „grandioase” , totdeauna „revoluţionare”. Revoluţionar (nu se anunţa o im inentă „revoluţie naţională”?), legionarism ul vestea om ul nou, făuritor al lum ii noi (să mai spun că profund şi autentic rom âneşti?). C.Z. Codreanu, necultivînd sau nea greînd cartea şi elaboraţia doctrinară, a preferat să vorbească despre proiectele sale vizionare aproape în term enii regulam entelor militare, în acel al său Vadem ecum care este C ă rticica ş e fu lu i d e cuib, se pro­ nunţa, pe puncte, ca - spuneam - într-un regulam ent militar: „Punc­ tul 67. Că statu l bazat pe id eologia veche a R evolu ţiei franceze se ruinează. în lum e se pune problem a unui stat nou. El poate fi foarte bun sau foarte rău. Cum va fi? D upă cum ni-1 vom face. Punctul 68. Statul nou însă nu se poate baza num ai pe concepţii teoretice de drept constituţional. Statul nou presupune, în p rim u l find, şi ca un lucru indispensabil, u n tip n o u d e om . U n s ta t n o u c u o a m e n i c u p ă c a te v e c h i nu s e p o a t e c o n c e p e . Punctul 69. Om ul nou sau naţiunea înnoită presupune o mare înnoire sufletească, o m are revoluţie sufletească a poporului întreg, adică o îm potrivire direcţiei spirituale de astăzi şi o ofensivă categorică în contra acestei direcţii. Punctul 70. în acest om nou vor trebui să învieze toate virtuţile sufletului omenesc. Toate calităţile rasei noastre. în acest om nou vor trebui ucise toate defectele şi toate pornirile de rău. în acest tip de e r o u - erou în sens războinic - pentru ca să poată prin luptă să-şi im pună părerea -, erou în sens social: incapabil, după victorie, de a exploata m unca altuia, e ro u l m uncii, uriaşul creator p rin m u n c ă al ţării sale, trebuie să fie concentrat tot ce a putut strînge m ai bun în tim pul m iilor de ani poporul român. Pe acest om îl aşteptăm, pe acest erou, pe acest uriaş. Pe el se va baza statul cel nou, Rom ânia de mîine. M işcarea legionară, înainte de a fi o m işcare politică, teoretică, finan­ ciară, econom ică etc. de formule, este o ş c o a lă spirituală, în c a re d a c ă v a intra un om , la celălalt capăt va trebui să iasă un erou” 1. Şi-a reluat ideea în anul următor, în tr-u n interviu acordat publicaţiei italiene G io r n a le d ’ltalia. „Program ul m eu - spunea acolo - e constructiv. M d g în d e s c la c e a m a i g r e a ş i c e a m a i m a re construcţie a o m u lu i n o u (su b l. n .).

Nu num ai a om ului fizic şi intelectual. A cesta e deja prezent în România. D ar a om ului m oral încă ne lipseşte. Vreau cu orice preţ să creez un tip de erou: înţeles nu num ai în sensul unui luptător pe cîm pul de bătălie, dar în sensul unui muncitor, un m uncitor cu m are încredere în naţiune şi în viitorul ei şi de m are onestitate şi cinste, în viaţa sa publică şi privată. A cesta este punctul esenţial. Program ul m eu se referă, înainte de toate, la virtutea omului. De la această nouă 1. C orneliu Zelea Codreanu, Cărticica şefului de cuib, 1937, pp. 57-58.

288

Legionarismul ca grupare politică şi orientare în spiritul public

bază m orală ne putem întoarce apoi la ridicarea m sei noastre şi la raporturi noi cu alte rase care populează teritoriul rom ânesc şi în special cu aceia care ne mînuiesc, jid an ii acaparatori. Şi după aceea va trebui să ne gîndim la agricultură, la lucrări publice, la oraşe, la străzi, la căi ferate.”1 A m uitat să spun că în Cărticica... existau şi norme ale legionarilor. Erau şase cu totul. A ceea indicată la num ărul 4 suna astfel: „Legea educaţiei: trebuie să devii altul. U n erou. în cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine Legiunea”2. Nu altfel v a gîndi alt cofondator al Legiunii, al doilea în im portanţă după Codreanu: „Nu cred că va nega cineva această situaţie de acum 5-10 ani, care con­ cretizează două lum i deosebite, în germ eni: lum ea reform ei naţionale de m etodă căldicică, pe cale democrat-parlam entară, incapabilă de a face faţă volniciilor guvernam entale şi incapabilă de a zgudui adîncurile sufleteşti ale neam ului spre a-1 ridica în lupta decisivă, şi lum ea eroică, a revoluţiei spirituale şi m orale a naţiunii, care n-are decît două ieşiri: m oartea sau victoria”3. Despre om ul nou va medita, în 1937', şi gardistul Nicolae Roşu: .Autoritatea om ului nou izvorăşte din voin ţa personală de a im pune o atitudine. Ea este o form ă dinam ică a vieţii, o expresie îndrăzneaţă a curajului şi a sacrificiului. Om ul nou înlătură m itul maselor, al mulţimilor, dispreţuieşte vulgul şi Ie înlocuieşte cu elitele, cu aristo­ craţia, cu m inorităţile organizate şi coerente... Zvîcnirea de viaţă a om ului nou este condiţionată de chem area sîngelui şi de im perativul rasei, de destinul istoric al naţiunii”. în sfîrşit, m erită reţinută şi această m editaţie antiintelectuală: A titu d in e a generaţiei n oi este eminam ente program atică. E a porneşte de la cunoaşterea vieţii prin fapte, nu prin idei. Direct deci, nu indirect. Astfel se explică şi neîn­ ţelegerea generaţiei precedente care a trăit în cărţi şl în idei, a activat în virtu tea unor sisteme de gîndire şi s-a afirm at pe un plan cultural. Trecerea de la idei la fapte, de la realitate la vis, este asemănătoare unei solutii de continuitate, unei sfîşieri interioare... într-adevăr, ce este fascism ul altceva decît o învolburare de forţe tinereşti? Fascism ul este o congestie juvenilă. Prin fapte, nu prin contracte ritm ate a m uş­ chilor s-a ridicat puterea în Italia. Chiar regim ul de astăzi se bizuie numai pe energia spontană a generaţiilor tinere. Tinerim ea creează un nou stil de viaţă în Italia. Fascism ul nu a avut însă la baza ideo­ logiei sale un fond cultural... Aşadar, vina este a culturii, a intelectu­ alilor care nu s-au pus de acord cu spiritul veacului”4. 1. „U n interviu al dlui C orneliu Zelea Codreanu” , Buna Vestire, II, nr. 271, 26 ia­ nuarie 1938. 2. C .Z Codreanu, op. cit., p. 4. 3. Ion I. Moţa, „Legiunea şi L.A.N .C .” , 1933, în Cranii de lemn, 1937. 4. N icolae Roşu, „O m agiul tin ereţii” , în Orientări în veac, 1937, pp. 11-16.

289

a flu

treizeci, extrema areapia romaneasca

S ă c it e z , a p o i, o p i n i il e d e s p r e a c e s t o m n o u a le a l t o r l e g io n a r i cu aplecări doctrinare. Paul Costin Deleanu e unul dintre aceştia. în august 1934 scria în publicaţia Dreapta: .Apariţia acestui om în num ăr m ereu crescînd face astăzi cu putinţă, pe zi ce trece m ai efi­ cient, o anum ită politică de dreapta..., politica de dreapta îşi creează om ul necesar. Fiindcă dacă om ul de care vorbim este într-adevăr nou, el nu poate avea o structură în care să prim eze politicul. Politicul prim ează întotdeauna în structura unui om vech i şi numai a colo; aşa cum, aparent paradoxal, a fost dintru început om ul modern. Omul nou apare întrucît structura cosm ică de oricînd şi de oriunde e cu nevoi şi vocaţii individual diferite: economice, politice de o parte, dar şi de intenţionalitate strict spirituală. A şa a fost iniţiată constituirea om ului nou... între 1920 şi 1932 a existat în ţară procesul constitu­ irii spirituale a om ului nou...” 1. Celălalt doctrinar la care apelez este, desigur, Alexandru Cantacuzino. Acesta a prezentat un raport la congresul studenţilor legionari din 1935 în care, vizionar, a înfăţişat, tipologic, trăsăturile nu num ai ale om ului nou, ci ale rom ânului d e mîine. „Omul nou - începea prin a pronostica Al. Cantacuzino - trebuieşte întîi creat în vis, trebuieşte visat. Eu văd trei condiţii pentru crearea rom ânului de m îine: 1) Un om excepţional care să viseze profetic şi să conceapă lucid rom ânul d e mîine, rom ânul cerut de destinul Naţiei rom âne şi să sădească în suflete visu l său printr-un prozelitism de fapte, de pilde, de cuvîntări; 2) O înm ugurire, o efervescenţă spirituală viru len tă în substanţa rom ânească; 3) M om ente sociale de zbucium, de clocot, de cutremur. A m convingerea că toate aceste condiţii se află în prezentul mediu, cred că rom ânul de m îine trebuie nu num ai să-şi regăsească firea sa rom ânească de acum 300 de ani şi să se m ulţum ească cu atît, ci trebuie să vrea totodată şi să se regăsească şi să se întreacă... Omul rom ânesc de mîine trebuie să fie cu totul diferit de rom ânul de astăzi. Rom ânul de m îine trebuie să aibă gustul şi deprinderea existenţei severe, dure, eroice, să aibă simţul eului colectiv şi al binelui naţional şi să m ai aibă cele două însuşiri atît de zgom otos blestem ate, să fie violent şi să fie extremist. Rom ânul de m îine va avea conştiinţa că s-a născut spre a muri pentru Naţia lu i... Sunt germ eni de m oliciune care s-au încuibat în nervii acestui Neam, sunt ferm enţi, căci descom pun voinţa lui şi infiltrează slăbiciunea şi sîngele rom ânesc... Trebuiesc, deci, fără frică extirpate vechile m oravuri şi obiceiurile păcătoase care paralizează centrele nervoase ale personalităţii rom âneşti... Să se sfîrşească odată cu resem narea învinsului. Dacă vrem să fim învin­ gători, să ne învingem întîi firea noastră de astăzi apăsată de seculare am intiri de robie şi de servilism... Trebuie ca rom ânul să se sim tă o

1. Paul C ostin Deleanu, „în n oirea”. Dreapta, II, nr. 1, 1 au gu st 1934.

290

LegionansmuL ca grupare politica şi orientare in spiritul pumic

dată, fie num ai cîteva sile, fie num ai cîteva ceasuri, stăpîn asupra lui şi peste cei care îl înconjoară.” Şi încă: „Rom ânul de m îine v a fi desi­ gur făurit dintr-un m aterial mai dur, m ai stîncos, m ai dens decît cel care compune generaţia părinţilor noştri. Rom ânul de mîine va fi într-o oarecare m ăsură antiraţionalist... O învinuire grea va apăsa asupra intelectualismului... Intelectualismul sterilizează curajul. Numai suflarea m isticei perm ite o viaţă eroică. Oricum, este o observaţie deprim antă aceea care constată sim ultaneitatea dezvoltării intelectu­ alism ului şi laşităţii la oameni. Dim potrivă, chem area către iraţional s-a dezvoltat odată cu valorificarea facultăţilor şi destoiniciilor fizice, cu plăcerea riscului, a aventurilor, a plenitudinii de viaţă şi a dărniciei de sine. Sentim entele care vor trebui cultivate în rom ânul de mîine sunt: intransigenţa, tenacitatea, mîndria, curajul, ambiţiunea, cinstea excesivă, dragul muncii, rigiditatea, voin ţa puterii, voinţa de afirmaţiune, încrederea în sine, simţul dem nităţii de om, intoleranţa, creş­ tinismul şi antiiudaismul... Bineînţeles, această transformare sufletească u r m e a z ă s ă s e d e s ă v îr ş e a s c ă odată cu renaşterea fizică a Neam ului rom ânesc şi cu reclădirea întregii societăţi rom âneşti pe tem eiuri legionare...” 1 A l . Cantacuzino a revenit, doi ani m ai tîrziu, la a c e a s t ă p r e o c u p a r e care îl obseda privind fizionom ia om ului nou, a rom ânului de mîine. Fireşte, a reluat ideile dezvoltate în 1 9 3 5 . E xistă ş i a d a o s u r i deloc l i p s i t e de semnificaţie. D e p ild ă , a în ţ e le s că e necesară o conciliere p o s i b i l ă î n t r e v io l e n ţ a e r o ic ă a revoluţiei naţionale şi preceptele turis­ tice: „Persoane c u prejudecăţi..., îndopate cu unele cunoştinţe rău mistuite, ne dojenesc. Creştinism ul este religia blîndeţei, a m ilei şi a iertării. Ea porunceşte să ne iubim duşm anii şi asupritorii; să ne ducem Crucea, după pilda M întuitorului, pînă la capătul drum ului pe Golgotă şi ne vom mîntui. Noi nu credem că această tălm ăcire este cu adevărat a M întuitorului... Noi nu spunem că în unele îm prejurări violenţa pe care suntem conştienţi că o întrebuinţăm noi nu ar fi un păcat după religia creştină. Susţinem, însă, că este un păcat necesar, făcător de bine, răsturnător de nedreptăţi... Generaţia noastră a în ţe­ les şi a sim ţit că este m isiunea ei să pună acest hotar şi l-a pus; a pus în drumul făptuitorilor de fără-de-lege, de vînzări de neam şi de trădări team a de a fi ucişi. M isionarii acestei generaţii care au ridicat această stavilă binefăcătoare au dăruit neam ului rom ânesc drept jertfă viaţa păm înteană şi au sacrificat poate şi veşnicia lor de odihnă în fericire, dincolo de mor mint. Cine oare va cuteza să ne înveţe că dreptatea Dum nezeiască va nesocoti în cîntar binele făcut atîtor tinere vieţi româneşti care de acum înainte au să crească apărate de vrăjm aşa vînzare a credinţei? Eu zic legionarilor: purtaţi-vă după cum simţiţi 1. Al. Cantacuzino, R om ân ul de mîine, 1935, pp. 1-3.

291

Atm treizeci. Extrema areapta romaneasca

Christos Dumnezeul şi vă învaţă să vă mîntuiţi sufletul... Dacă sfin­ ţenia nu este unica linie de mîntuire, şi nu este, deoarece vieţuim într-o lum e satanică, dovedim că este o altă linie care duce la învierea neam urilor; e linia eroismului... Suntem deci credincioşi îndrum ărilor creştine cînd dăm legionarilor o creştere de eroi, nu de sfinţi”. Grav nu e că s-a investit încredere în him era plăm ădirii unui om nou. Ci că această him eră a ju stificat violenţa şi eroism ul prin moarte. Pentru că eroismul, despre care atîta s-a glosat, a ju stificat nu num ai v io ­ lenţele, ci şi asasinatele ca arm ă politică. Acel proiectat om nou trebuie zăm islit nu pe cale de retortă. Labo­ ratorul nu era numai obişnuita şedinţă lunară de cuib, în care îndoc­ trinarea şi vegh ea com portam entală puteau fi asigurate. S-a m ai găsit o cale, m ult vehiculată şi elogiată: tabăra de muncă. Avem a constata, aici, o sim ilitudine de procedee. Şi comunismul, în Rom ânia de după 1947-1948, a practicat sistem a taberei de m uncă drept creuzet al formării omului nou. A fost împrumutat procedeul de la legionari sau im portat din U.R.S.S.? E prea puţin important. Ceea ce trebuie reţinut e identitatea procedeelor, demonstrând, prin însăşi această com uni­ tate, că totalitarism ul n-a inventat nim ic nou. S-a folosit de aceleaşi sloganuri pentru a inventa, fals vizionar, un im posibil om nou. Legionarii au apelat, cu sistemă, la strategia taberei de muncă după martie 1935, cînd a fost creat partidul Totul pentru Ţară. Se vorbea de organizarea taberelor de m uncă pentru construcţii şi repa­ raţii de biserici, drumuri, diguri, poduri, case (sedii) ale partidului. Erau, în această strategie, şi form e propagandistice num ite construc­ tive, şi m ijloace utile pentru atragere de aderenţi. Form a aceasta de educare pe cale constructivă fusese practicată şi înainte de Garda de Fier. Construise Căminul pentru Studenţi (1924-1925) la Iaşi, ca şi Casa Verde din Bucureşti (1934). Dar, acum, această formă de educa­ ţie capătă extensiune şi e înconjurată de m are larm ă propagandistică. Se spunea m ai peste tot, în cuvântări şi articole, că prin educarea în spiritul m uncii în tabere, al iubirii de Dum nezeu şi de B iserică se plăm ădeşte om ul nou, cel al societăţii legionare de mîine. U n vers dintr-o poezie legionară anunţa: „Cu braţele clădim în soare catape­ tesme peste veac” . Se publicau articole în care participanţii la activi­ tatea unor tabere de muncă vorbeau de reînvierea lor la o viaţă nouă, ele erau considerate un m ijloc de „salvare sufletească” , de făurire a „om ului m oral” , a „rom ânului de m îine”. Şi tinerii, de bună-credinţă fiind, veneau în aceste tabere de muncă, transform ate în şcoli de educaţie legionară. Cum nim ic nu se proiecta, la scara întregii mişcări, fără cuvîntul-m anifest al lui C.Z. Codreanu, există, şi în această chestiune, un docum ent-proclam aţie al Căpitanului. E o scrisoare-proclamaţie adre­ sată legionarilor din taberele de muncă, em isă la Carm en Sylva în 292

Legionarismul ca grupare politica şt orientare in spiritul puDiic

august 1335. O voi reproduce pentru că e caracterizantă şi pentru stilistica lui Codreanu, şi pentru ţelul urmărit: „I. Tabăra este o şcoală nouă; a noastră proprie, născută din pământul şi din sufletul nostru românesc. Nu e o im itaţie, pentru că, la 1924, cînd am început cărăm idăria de la Ungheni şi Căminul de la Iaşi, nu era întrebuinţată nici în Italia, nici în Germ ania. (Doar în U.R.S.S., n .n .) II. în această ş c o a lă sunt patru principii de educaţie care lucrează asupra celui sosit aici. a) M u n c a m a n u a lă , cu sapa, cu tîrnăcopul, cu toporul sau braţele goale. A ceasta întăreşte fizic, muscular, pe legionar şi reface celula nervoasă a om ului pe care o distruge în special m unca intelectuală intensă şi supraîncordată. Această m uncă îi dă sănătate. Această m uncă îi creează, intelectualului, în special, o structură sufletească, o voin ţă de fier. Această m uncă îl scoate din lum ea teoriei şi îl pune pe teren, dezvoltînd simţul practic... b) V ia ţa a sp ră , cu dispreţuirea tuturor luxurilor care pînă azi ne-au molestat, ne-au creat neputin­ cioşi, im becili şi necinstiţi, ne va sm ulge din m laştina acestor păcate şi ne va crea un popor de oameni sănătoşi, cum păniţi şi severi cu noi înşine, c) Viaţa în comun, viaţa îm preună care ne dă nu num ai bu cu ­ ria cunoaşterii şi revederii noastre, care nu num ai că ne dezvoltă simţul camaraderiei, dar creează o m are com unitate sufletească care însem nează betonul arm at al organizaţiei noastre şi pe care nu-1 va distruge nici un val, nici o ură. d) în sfîrşit, al patrulea principiu este educaţia teoretică propriu-zisă; adică vărsarea în sufletul tuturora a gîndului nostru despre ceea ce trebuie să fie un om în viaţă, despre m odul cum trebuie să se comporte faţă de Dumnezeu, faţă de viaţă, faţă de ţara sa, faţă de lume, faţă de el însuşi. în taberele noastre desigur că cele trei principii de la început au activat asupra noastră şi nu m ă îndoiesc că toţi aţi observat vizibil schim barea pe care ş c o a la leg ion a ră a p r o d u s în noi. A l patrulea va fi pătruns poate m ai puţin cu toate însuşirile frum oase ale celor însărcinaţi cu aceasta din cauza lipsei de legătură între noi. în această ordine de Idei şl sub acest capitol vă anunţ că taberile din anul acesta trebuie să fie închinate: om u lu i c o r e c t Ele trebuie să înceapă crearea acestui om corect” 1. Ideea aceasta a făuririi om ului corect apare şi în circulara către legionarii din tabăra de m uncă Arnota, datată 20 iulie 1 9 3 5 :....Tabăra şl-a ajuns scopul din toate punctele de vedere. A n ul acesta taberele au rostul educativ de a c re a sau a începe c re a re a o m u lu i corect. A m creat, pînă acum: O m ul de credinţă, om ul viteaz, om ul de jertfă. Acum ne trebuieşte o m u l corect. Corect din toate punctele de vedere: în raport cu lum ea din afară (ţinută, atitudine, bună-credinţă, respect etc.), în raport cu organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu

1. C.Z. Codreanu, „Către legionarii din taberele de m uncă”, Carm en Sylva, 1 august 1935. A p u d B ra ţu l d e fle r, Focşani, I, nr. 4, 4 septem brie 1935.

293

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

şefii săi, în raport cu ţara sa, în raport eu Dumnezeu. Există în lume: om şiret, om pezevenghi, om secătură, om şmecher, om canalie. Ardeţi în focul cel m ai m istuitor am intirea acestor oameni. Un legionar nu poate fi aşa. El trebuie să poarte pecetea: om co rect’1. Nu a lipsit nici îndem nul îndrum ător al lui Ion I. Moţa, care con­ ferea cam paniei pentru taberele de m uncă accente m istice: „Deviza taberelor de m uncă legionară este aceasta: tăcere şi muncă. Iar în ultim ul tim p Căpitanul a oprit, prin ordin, orice cuvîntări politice, neîngăduind legionarilor decît un singur fel de discurs: Cuvîntarea mută, adică glasul înfăptuirii ridicate de m unca şantierelor legionare. Toate acestea dovedesc încă o dată învierea sufletească pe care o va îm plini Legiunea în întreaga viaţă românească, pornind de la disci­ plinarea şi schim barea individului şi pînă la renaşterea sufletească a întregului Neam în form e noi de viaţă... Legionarii rînduiesc o altă lume, o altă înfăţişare în faţa poporului, o lum e de tăcere şi de m uncă aprigă în folosul obştesc... Această tăcere, această m uncă resem nată şi sobră au în irului întîi scopul de a form a noul suflet legionar, de a fi izvor de purificare interioară a luptătorului, în această tăcere se form ează şi se pregăteşte legionarul pentru m oartea vitejească de mîine. Căci num ai oam eni gata de m oarte m ai pot m întui Neam ul rom ânesc”2. Paul Costin Deleanu conferea strategiei taberelor de muncă, deo­ potrivă, dimensiune înalt politică şi sufletească înnoitoare. „Prin această cîştigare de adîncime, activitatea politică depăşeşte contractualism ul abstract al vechiului sistem. Corpul electoral nu mai este chem at să-şi dea sufragiile unor program e generale, ci i se supun, ci i se cer lui direct indicaţiile viitoarei activităţi: şi anume pe cazuri concrete, locale, activitatea începînd de îndată printr-o colaborare nem ijlocită între organizaţia politică şi mediu. Anticiparea sufragiilor prin faptă şi nu prin deziderate, prin programe, prin vorbe fiind nota generală a nouei m işcări legionare... Este în fapta legionară un gest de m ăsură neobiş­ nuită, de îndrăzneţe, generoase dislocări şi prospectări istorice ca pentru o nouă epocă... E a se integrează organic generalei reacţiuni a arianităţii în sînul rasei albe, care-şi apără astfel civilizaţia... Întrucît priveşte noua orientare istorică a civilizaţiei noastre înalte, este vorba de părăsirea m itologiei m oderne şi întoarcerea la realităţile tradiţiei, la m itologia autohtonităţii. Faţă de o sută de ani de m odernism , de primat politico-econom ic, noua direcţie află sensul ultim al existenţei şi activităţii naţionale în ordinea spiritualităţii tradiţiei rom âneşti de totdeauna... Iată de ce spiritul acestor tabere de m uncă nu poate fi decît unul de corp militar, constituind, în cadrul unei organizaţii de

1. G ra d ă rile Căpitanului, 1935-1937, 1937, p. 32. 2. Ion I. M oţa, „Tăcere şi m uncă” , B ra ţu l d e fier. Focşani, I, nr. 7, decem brie 1935.

294

iv ty u y i u ai w i n

iaa,

y/

>-

fier, iniţiativa civilizaţiei rom âne de mîine. Iar taberele de m uncă sunt cadrele în care trebuie să se încerce m obilizarea întregului tineret... Dacă m ai există azi la noi o putinţă de înnoire a cadrelor pur politice, apoi aceasta nu poate fi alta decît şcoala taberelor de muncă. Ceea ce însemnează, fără îndoială, o nouă şi integrală încadrare, pe tem e­ iul unei conştiinţe de renaştere naţională... Nimic m ai dărîm ător de lume veche decît activitatea acestor simple m unci legionare.” 1 Sociologul Traian Brăileanu, m em bru în Senatul legionar, a înălţat şi el osanale taberelor de muncă, socotite mijloc de educare cetăţe­ nească pentru om ul nou. „Din intuiţia clară a acestui «conducător», a acestui «pedagog» că nu numai o educaţie naţională, severă, siste­ m atică şi întem eiată pe norm e rigide poate înfăptui acel tip românesc, unitar şi indestructibil, s-a născut «tabăra de muncă», şcoala naţio­ nalism ului românesc. A ceastă instituţie trebuie să şteargă toate deo­ sebirile provenite din originea socială a studenţilor români, trebuie să com pleteze lipsurile educaţiei şcolare, trebuie să trezească şi să adîncească educaţia religioasă creştină... E a trebuie să-i dea tînărului un caracter indelebil de rom ânism creştin, care să răm înă in ata­ cabil şi după term inarea studiilor. în felul acesta naţiunea rom ână va dobîndi o elită a ei, deci naţională, im perm eabilă faţă de orice influenţe străine, în orice dom eniu de activitate ar încerca să se m ani­ festeze. Cu această instituţie tînăra generaţie a păşit, pe calea reali­ zării postulatelor naţionale... Din tabăra de m uncă păşeşte dîrz în viaţă rom ânul nou, tînărul legionar.”2 M ai înainte, în iulie, aceeaşi publicaţie, însem nări sociologice, com enta sem nificaţia taberelor de muncă, socotite un m ijloc de educaţie pentru crearea om ului nou: „Toate principiile pe care se bazează «şcoala muncii» sunt aci potenţate ca fiind aplicate la oameni, îndeosebi tineri, dar perfect conştienţi de educaţia ce li se face. Din această atm osferă de şcoală a m uncii iese om ul ca un tot armonic... Dar creşterea rom ânism ului de m îine se face în tabere şi printr-o îngrijită educaţie intelectuală... în Rom ânia taberele de m uncă au luat aspectul de şcoală în atm osfera căreia se dirijează form area rom ânului de mîine, a om ului nou, fără de care un sens rom ânesc nu e posibil în lume. întrunind în acelaşi tim p virtu ­ ţile legionarului rom an cu ale creştinism ului dac, acest om va fi legi­ onarul român. Taberele de muncă sunt o şcoală de formare a legionarului rom ân într-o spiritualitate naţională rom ânească”3. La început, autorităţile ecleziastice (Gurie, m itropolitul Basarabiei, Vartolomei, episcopul Olteniei, Visarion, episcop al Huşului) au elogiat 1. Paul Costin Deleanu, „Taberele de m u n că”, Id eea Rom ânească, IX, nr. 5-10, 1936, pp. 315-317. 2. Traian Brăileanu, „Studenţii”, însem nări sociologice, I, nr. 9, decem brie 1935. 3. G. M acrin, „O nouă şcoală rom ânească. T aberele de m u ncă” , însem nări socio­ logice, I, nr. 4, iulie 1935, p. 22.

295

fapta legionarilor pentru repararea unor biserici. Dar la sfîrşitul lui octom brie 1935, la intervenţia M inisterului Cultelor, Sf. Sinod a pus capăt acestei forme de propagandă politică, aşezată sub scutul Bisericii. D eclaraţia Sf. Sinod preciza: „în şedinţa Sf. Sinod de la 4 octom brie (1935) dl m inistru al Cultelor a arătat că este inform at cum prin unele eparhii, organizaţii numite «tabere de m uncă» îşi oferă serviciile în mod gratuit pentru zidiri şi reparări de biserici, şosele etc. Or aceste tabere de m uncă nu sunt altceva decît fosta Gardă de Fier, ale cărei idei politice fiind socotite de guvern ca periculoase ordinei în stat a fost dizolvată. Acum , sub form a m uncii gratuite, nu urm ăresc altceva decît captivarea m aselor populare pentru ideile gardiste. Şi, dîndu-le posibilitatea de a lucra în mod gratuit, li se dă o încurajare pentru propaganda lor. De aceea, a rugat Sfîntul Sinod să ia măsuri ca, pe vii­ tor, să nu li se m ai acorde acestor organizaţiuni posibilitatea aceasta. Sfîntul Sinod a luat înalta decizie ca, pe viitor, cînd vreo organizaţie politică doreşte să se angajeze în lucrări constructoare pentru zidiri sau reparaţii de biserici, să se ia, în prealabil, inform aţii. Apoi să ceară aprobarea Chiriarhiei respective” . Decizia, iscălită de patriarhul M iron Cristea, a iscat protestul generalului Cantacuzino-Grănicerul (....Cum de s-a putut găsi un Sinod Rom ân Creştin care în loc să-l pălm uiască pe ministru, ce a avut îndrăzneala de a se înfăţişa în faţa Sa cu o infamie, a lu at hotărîrea îngrozitoare de a jigni, de a insulta pur şi simplu tineretul naţionalist al ţării întregi, interpretîndu-i diabolic sentim entele sale, îndepărtîndu-1 de Biserică”). S-a grăbit să se p ro ­ nunţe, cu cuvinte dezamăgite, şi M ihail M anoilescu: „Cu m ultă tristeţe am văzut hotărîrea luată de Patriarhia Rom ână de a se interzice, de acum înainte, tinerilor intelectuali creştini organizaţi în tabere de m uncă să m ai lucreze la repararea şi înălţarea bisericilor. Cu tot atîta durere am văzu t scrisoarea pe care d. general Cantacuzino-Grănicerul, şeful partidului Totu l pentru Ţară, a adresat-o în urm a acestei h otă­ râri. Căci nim ic nu poate fi m ai penibil decît această despărţire su fle­ tească care se porneşte astăzi între o m işcare rom ână şi creştină, de o rară puritate, şi între conducerea suprem ă a Bisericii noastre” 1. Evident că, în anul următor, s-au găsit soluţii pentru ca taberele de m uncă legionare să funcţioneze în preajm a lăcaşurilor bisericeşti. H im ericul om nou trebuia, nu-i aşa?, înălţat, iar tabăra de muncă, utilizată continuu ca m ijloc de propagandă politică. în februarie 1937, guvernul a suspendat, din nou, organizarea taberelor de muncă. De asemenea, interzicea organizarea de m arşuri dintr-o localitate în alta. în iunie 1937, în circulara 75, Codreanu anunţa că în acel an partidul Totul pentru Ţară nu va mai organiza tabere de muncă. „O circulară, 1. M ihail M anoilescu, „Un conflict pen ibil”, Lum ea nouă, V, 1936, nr. 1, p. 39.

296

care se va trim ite la tim pul nimerit, va explica pe larg aşa cum se cuvine. Cum? Cine? Şi în ce îm prejurări a răpit tineretului legionar dreptul sacru de a m unci? în vara aceasta, organizaţia noastră va face num ai două tabere de odihnă: I. Una la Carm en Sylva, pentru cei reumatici; II. A doua, într-o regiune subm ontană pentru cei slabi de piept. în aceste tabere m unca este strict interzisă... Oricine va încerca să m uncească va fi im ediat eliminat, pentru a nu călca legea şi m ai ales intenţia legiuitorului sau a celui ce l-a inspirat şi pentru a nu da pretexte închiderii taberilor.” 1 Dar scopul propagandistic fusese atins. Şi ideea că prin m uncă şi educaţie se făureşte omul nou răm ăsese un principiu de necontestat în m işcarea legionară şi în spiritul public. 6. Este indiscutabilă charism a lui Corneliu Zelea Codreanu. Cu siguranţă că la zăm islirea ei a contribuit, mai întîi, înfăţişarea fizică. Bărbat tînăr, înalt, blond cu ochi albaştri, frumos, îm brăcat m ereu în costum naţional, iarn a cu căciulă, suman, bocanci sau cizme, sobru si tăcut. Figura lui impunea. Nu num ai aderenţilor, în pelerinajele propagandistice se arăta călare pe un cal, de preferinţă alb, înconju­ rat de un stat-m ajor în ţinută asemănătoare. Vorbea puţin, chiar cînd rostea discursuri, folosind îndem nul scurt şi form ulele lapidare. Cu cam arazii săi, chiar fără grade, obişnuia să se consulte, solicitîndu-le părerea a s u p r a u n e i situaţii a n u m e , creînd i l u z i a că ascultă, deşi decizia era luată dinainte. Avea faim a unui om integru, care dispreţuia chiverniseala, trăind într-o sim plitate vecină cu sărăcia. Şi vorbea m ereu de idealul purificării moravurilor, al lichidării politicianism ului făţarnic, al înălţării neam ului şi a ţării. Era şi un om credincios, practicînd fără ostentaţie ritualul creştin, petrecînd, după rugăciunile obişnuite, ceasuri de veghe şi închinare interioară. Evita recepţiile, adunările simandicoase, petrecerile intelectuale, pînă şi teatrul, con­ certele sau cinem atograful. (în 1936, în Pentru legionari, m ărturisea că de 14 ani nu frecventase teatrul, cinem atograful, balul, preferind să se gîndească şi să se roage, în fiecare seară, în solitudine.) Părea, chiar era, un posedat al convingerilor sale aspre şi purificatoare, pe care le urm ărea tenace, chiar dacă nu izbutea (nu-şi propunea?) să vorbească despre ele în tr-u n discurs coerent, fie şi celor apropiaţi. Ceea ce conta era com portam entul, puţinele idei fiind exprim ate lap i­ dar. A sta impresionase. La început pe colegii de idealuri, apoi pe cei cărora li se adresa sau numai înfăţişa. Cu timpul, după 1935, cu ce­ riţi de charism a lui Codreanu au fost nu num ai ţăranii, ca oameni simpli, studenţii inocenţi şi neform aţi încă, ci chiar intelectuali auten­ tici şi de renume. Să adm item că Nae Ionescu, cinic fără leac, s-a 1. Circulările Căpitanului, 1935-1937, 1937, pp. 122-123.

297

Anii treizeci. Kxtrema ăreapta romaneasca

lăsat sedus de formă şi din interes. Dar cum explicăm seducţiunea reală a Căpitanului, exercitată asupra unor tineri intelectuali (de prin 1936) ca Em il Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica (din 1938-1939), fraţii Arşavir şi Haig Acterian, Traian Herseni, Ernest Bernea, M arietta Sadova? A ceştia din urm ă ajunseseră să-l venereze, văzînd în el întru­ chiparea sim bolică a voinţei cutezătoare a neam ului spre înălţare. Era, în această seducţie exercitată, expresia neîndoielnică a unei charisme. A unei charisme care cucerea şi determ ina înrolarea sub steag. Să fi fost această charism ă codul unui com portam ent studiat şi răspîndit, apoi, astfel celor apropiaţi? Ipoteza nu e deloc de exclus. D ar cred că la zăm islirea acestei charism e a contribuit enorm şi debusolarea tineretului intelectual (ca şi a oam enilor simpli), decepţionarea sa (a lor) în faţa spectacolului calp al lum ii politice, a grelei condiţii sociale în care se aflau. Pe acest fond al întunecatei lipse de speranţă, Codreanu apărea ca o soluţie atotsaîvatoare. Prezenta, incontestabil, o alternativă. A ş spune o alternativă simbolică şi lum iniscentă într-o lume decepţionată şi în derută. Că alternativa era

iluzorie şi deşartă se va descifra mai tîrziu. Deocamdată părea o alternativă valabilă. Aşa stînd lucrurile, aprecierea mirată, din 1933, a lui Pamfil Şeicaru în legătură cu fanatismul în ju ru l lui C.Z. Codreanu dovedeşte, dim ­ potrivă, neînţelegerea mecanismului constituirii acestei charisme. Să o reproduc totuşi, pentru că surprinde o constatare ce opera cu alte valori decît cele aplicabile fenom enului: „Fără n ici una din însuşirile ce înlesnea drumurile omului politic în conştiinţa populară, d. Corneliu Zelea Codreanu, com plet lipsit de seducţiile unei elocinţe fie şi m edi­ ocre, fără să exercite sugestia irezistibilă a scrisului, a izbutit să-şi recruteze un num ăr de partizani ale căror accente de fanatism, de supunere oarbă la ordinele şefului, de idealism rom antic uimesc. N ici un partid politic nu poate m obiliza zece (nu m ai m ult: zece) fanatici care să creadă cu o agresivă violenţă, care să râvnească chiar m uce­ nicia pentru credinţă. în ce constă această trainică forţă hipnotică a d-lui Corneliu Zelea Codreanu nu ştiu. Constatăm însă faptul: crea­ rea unei secte politice. A m avut prilejul să fiu în aceeaşi Cam eră cu d. Corneliu Zelea Codreanu - ales deputat într-o alegere parţială. în locul tributului tinereţii - cu fream ăt în glas şl elocinţă în gest -, un om sfios care îşi caută fizionom ia, stingherit de întrebările ce i se puneau - întrebări obişnuite, fără nimic deosebit -, cercetînd cu p ri­ virea lim anul uneia din pretenţiile sale devotate. De aceea trecerea sa prin Cam eră nu a lăsat nici o im presie” 1. M ai aproape întru cîtva de fenom enologia acestei charism e a lui C.Z. Codreanu a fost, în 1939,

1. Pam fil Şeicaru, „îm părţirea u nei m oşteniri de votu ri” , Curentul, VI, nr. 2115, 20 decem brie 1933.

298

L A ^ y i U ! L L U 1 2 > II LLLL CU. t// U . J J U , ! C

O l UI ICI ICUL» C.

V 0 | 7 U IL t U r JJt

Nichlfor Crainic (neagreat, totuşi, acum de legionari), care, după asa­ sinarea lui Codreanu, ju d eca destul de critic, a posteriori, un fapt ce i se părea straniu, deşi în 1933 îl elogiase. „Dezgustul de această incapacitate (a lu i A.C. Cuza, n.n.), abia m ascată de glume pe socoteala «jidanilor», a determ inat pe tineri să-şi înfăşoare cultul în ju ru l altei personalităţi, tinere, care le sugera pe om ul de mare acţiune. S-a creat un adevărat mit. Fenom enul acesta, care a dom inat ultim ii ani ai vieţii publice, nu-şi are explicaţia în valoarea intrinsecă a persoanei adorate, ci în psihologia noii generaţii creată în îm prejurări specifice acestei vremi. Din Italia şi din G erm ania venea pînă aici rum oarea m arelui entuziasm pentru Duce şi pentru Fuhrer, cei doi creatori de epocă nouă în Europa, pe care faptele lor proprii i-au dovedit oameni providenţiali. A ceastă însuşire din afară se altoia pe m area m izerie în care trăia generaţia tînără a României, părăsită la voia întîmplării. Trebuia neapărat un Duce. Se căuta cu orice preţ un Fuhrer. Psihologia aceasta colectivă, alim entată de cauze interne şi externe, l-a inventat în noua persoană adorată. Era tînăr, chipeş şi se rem arcase din ano­ nim at printr-un glonţ de revolver tras în vrem ea studenţiei, la Iaşi. în lipsa adevăratului conducător, tineretul a văzut în acel semn ges­ tul m arelui om de acţiune. Şi nu era. M itul cel nou, ca orice mit, nu creştea din calităţile reale ale persoanei adorate, ci din necesităţile psihologiei colective care, în ardoarea ei, im agina calităţi inexistente pentru a crea un obiect al adorării şi al speranţei de salvare. Omul acesta n-a creat el, ca Mussolini, în Italia, sau ca Hitler, în Germania, ci a fost creat prin fenom enul de imitaţie. Psihologia colectivă, devenită psihoză, îl înveşm înta cu atribute absolute. El ştia tot, deşi nu spunea nimic. El avea să rezolve toate problemele, deşi nu prezenta soluţia nici uneia... Iar el, el tăcea, căci această calitate o avea. Cînd o pierdea, rostea cuvinte ce i-au fost apoi fatale. Fenom enul straniu al acestui mit, care creştea furtunos, era, în fond, o decapitare de bunăvoie a generaţiei tinere din necesitatea pasivă de a se şti condusă de cineva.” 1 A m citat opiniile a două personalităţi din generaţia anterioară („generaţia tranşeelor”) despre Codreanu, cu înclinaţii de dreapta sau, respectiv, extrem ă dreapta. Chiar dacă nu îm părtăşeau cultul Căpi­ tanului (deşi Crainic, în 1933, îl elogia în term eni superlativi), îl con­ statau ca pe o stare de fapt. Dar au fost, în noua generaţie, fani ai C ăpitanului care se rosteau despre personalitatea lui în term eni num ai exaltaţi. Cartea lui Codreanu Pentru legionari a iscat un cor de elogii triumfătoare. Radu Gyr scria, în 1936: „La o răspîntie de vremi, o carte înaltă ca o stîncă. O evanghelie de românism. U n paring de suflet, jertfă şi vitejie. O carte care zidăreşte un prag de smarald, la

1. N ich ifor Crainic, „La un h otar de viaţă rom ânească” , Sfarm ă Piatră, V, nr. 146, 1 ianuarie 1939.

299

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

început de tim p şi de destin. Şi care străfulgera veacul şi-l despică pînă-n străfunduri. Cartea lui Cornelia Codreanu”1. Şi pentru Ernest Bernea, în Rînduiala din 1937 (caiet I), Pentru legionari era „cartea unui început de veac” , pentru ca în aprilie 1936 să declare: „cel dintîi intelectual între noi este Căpitanul”2. în revista legionară Ideea naţională cineva scria: „Cartea asta nu pare scrisă de m înă omenească. Cu fierul destinului, parcă, sunt prinse acolo slovele ca să se înfigă în conştiinţa ta; să le simţi marele tragic al prezenţei... Cartea este o punte peste timp. Ce-a făcut; ce suntem; mai ales asta şi dîra de lum ină cea m are de mîine. Stilul ei e al profetului. Viguros, pînă la granit cuvîntul cade greu. El deschide şiruri întregi, parcă smulse dintr-o predoslovie a neam ului întreg” . Şi pentru N. Crevedia, Căpitanul, la apariţia cărţii sale, se arată a fi „idolul unei întregi generaţii. Tinerim ea cărturară a ţării, tinerim ea din fabrici, flăcăii satelor sunt fascinaţi de personalitatea Căpitanului... C om eliu Codreanu este un inspirat. Un om nou, un chem at al N ea­ mului... Legionarii, al căror ş e f este, arată ca u n foarte num eros corp de panduri şi sunt de o disciplină, de o inim oşie şi o corectitudine de fier. O rganizator extraordinar, C om eliu Codreanu are astăzi sub m îna lui o legiune de sfinţi... Cartea lui C om eliu Codreanu... e o carte de istorie, o carte de doctrină şi este, m ai ales, o m are carte educativă... Pentru legionari este opera unui gînditor adînc şi foarte clar asupra problem elor actuale ale neam ului rom ânesc... Este o carte m are cu adevărat; o carte de căpătîi pentru generaţia noastră”3. Pentru a-1 elogia pe Căpitan, Ernest Bernea a publicat, în 1937, Cartea căpita­ nilor, în care Codreanu era inserat în succesiunea m arilor căpitani ai neam ului (Horea, Avram Iancu, Tudor Vladim irescu), lucrarea avînd înscrisă dedicaţia „Căpitanului închinare” . Iar în prefaţă se spune că antecesorii „au fost căpitani în înţelesul de căpetenii, adică îndrum ă­ tori şi conducători ai p op om lu i în toate îm prejurările vieţii, nu numai în luptele cu armele... Căpitanii sunt oam eni îm potriva cărora nu se poate lupta pentru că ei sunt înfăptuitorii unui destin istoric. E i înving şi dincolo de moarte. Cei ce i-au chinuit au cunoscut întunericul dens al condam nării eterne”4. Apoi, în ciuda dispariţiei lu i Codreanu, adm iratorii lui continuau să-i aducă elogii la fel de frenetice. Constantin N oica a excelat la acest capitol. în 17 septem brie 1940, în Universul literar, sub titlul „Elogiul 1. R ad u Gyr, „C u rcu b eie şi flo re te ” , Convorbiri literare, LXX, 1936. nr. 8-10, p. 398. 2. E rnest Bernea, „Intelectualul şi noul naţionalism ” , Cuvîntul studenţesc, XI, 1936, nr. 3-4, m artie-aprilie, p. 13. 3. I. H aralam bie, V. Eugeniu, „Carte de întretăiere de lu m i” , Ideea naţională, IV, nr. 20, 23 noiembrie-1 decem brie 1936. 4. E rnest Bernea, Cartea căpitanilor, 1937, pp. 10-11.

300

Legionarismul ca grupare politică şi orientare m spinuu puuiuj

vieţii” , scria: „Şi cînd m ă gîndesc ia sensul adine pe care-1 dădea v ie ­ ţii om ul chinuit de viu al Rom âniei de azi, acelaşi Corneliu Codreanu care susţine acum, cu umbra lui uriaşă, tot ce se închipuie şi se face aici. «Ţinta neamurilor», spunea el, «nu e viaţa. E învierea». Ce fel de-a fi viu visa el pentru neam ul rom ânesc! Nu numai viu în istorie. Viu în eternitate. Viu în creştinătate. D acă ar fi o nebunie, încă ar trebui să ne predăm ei; e cea m ai frum oasă nebunie crescută din păm înt rom ânesc. Dar cîteva m ii de m orţi şi alţi cîţiva m ii de tineri care nu glum esc cu viaţa au porn it să v ă arate că nu e o nebunie” . Peste şase zile, în Buna Vestire, relu a ideea, am intind de rolul lui Codreanu şi al Legiunii: „Căpitanul surprindea. A fost una din cele m ai m ari v ic ­ torii asupra adversarilor săi - căci nu erau puţini, nici proşti - de a face exact lucrul la care nu se aşteptau. Cine ar fi crezut că, după alegerile din 1937, Legiunea nu va da lupta? Căpitanul n-a grăbit-o, simţea, poate, că în Rom ânia aceasta care înţelege cu întîrziere, lum ea păstrează un rest de încredere în ceilalţi şi o rezervă faţă de Legiune. A izbutit ca ceilalţi, cu Rege cu tot, să le arate pînă la capăt ce p ot şi nu pot. A trebuit ca Legiunea să le arate că poate îndura totu l... Dacă lum ea rom ânească ar cunoaşte m ai bine m işcarea legionară, dacă ar citi cărţile căpeteniilor, circulările din trecut şi, m ai ales, acea extra­ ordinară Cărticică a şefului de cuib, ar înţelege m ai m ult din ce se întâmplă azi. S-ar mira, încă, uneori. D ar ar sfîrşi prin a înţelege... Unde a reuşit ea pînă acum ? în crearea altui tip de om. Ce e fiecare să întreprindă acum, cînd are m ijloace legale s-o facă? Să adîncească şi apoi să extindă, potrivit cu m ijloacele ce-i stăteau la îndem înă, tipul de om creat. Dar oricît de fierbinte ar fi gîndul conducătorilor de a vedea toată Rom ânia legionarizată, aceasta nu se poate întîm pla de la o zi la alta. Iar pentru că înăuntrul Legiunii educaţia s-a făcut prin elite, lum ea rom ânească urm ează şi de a fi transform ată prin influenţa elitelor legionare existente sau în curs de constituire înăuntrul ei... Şi m ă gîndesc la acea, fără seamăn în viaţa noastră publică, şcoală de elite care trebuie să fie şi probabil va fi «Corpul M oţa-Marin». Elitele care urm ează a se ridica înăuntrul ei vor trebui să fie atît de pure, îneît Căpitanul a ordonat ca num ărul m em brilor să nu treacă de 10.000. Şi să ne închipuim al zece mii unulea, într-o ţară unde cel m ai bun dintre noi a nădăjduit să num ere doar zece m ii” 1. La trei zile după acest elogiu adus Căpitanului şi elitelor legionare, filozoful scrie un articol în care legitim ează violenţa şi chiar asasinatul făptuit de Codreanu şi Moţa: „Pentru că violenţa nu ţine întotdeauna de orbire: ţine, uneori, de setea purităţii. Căpitanul şi M oţa au lovit. Mulţi din­ tre cei de tot buni au lovit. D ar au lovit pentru că gestul lor avea un

1. C onstantin Noica, „10.001”, B una Vestire, I (serie nouă), nr. 11, 20 septem brie 1940.

301

sens purificator pentru sufletul neamului acestuia. Şi nu au lovit decît atunci. Că a lovi este un păcat? M oţa a ştiut-o. Căpitanul a ştiut-o. De aceea au spus cîndva unui preot: «Suntem păcătoşi faţă de Biserică, aceasta e atitudinea legionarilor înaintea ei». Dar sufletul Cetăţii le ceruse tuturor celor care pedepseau să pedepsească. înţelegeţi ce dram ă se pune astfel în conştiinţa unui creştin ? Căci îţi pierzi sufle­ tul tău pentru a purifica sufletul neam ului tău. Şi e adevărat. Biserica nu-ţi dă voie să-ţi pierzi sufletul. Dar cîtă dragoste de neam în inima celui care, ştiind, o face totuşi! Vom m erita vreodată ca M oţa şi însuşi Căpitanul să rişte atît de m ult? Doar încrederea în sufletul Cetăţii ne-ar putea face vrednici de ei. Cine nu crede că şi neam urile au suflet nu vede, nu pipăie acest extraordinar început pe care-1 constituie m işcarea legionară... Iar lum ea veche, lum ea aceea care ne-a prăbu­ şit pentru că n-a crezut în sufletul Cetăţii, să recitească cuvintele com andantului Horia Sima: «Nu mai puneţi la încercare răbdarea acestui neam pe care voi l-aţi răstignit; căci altfel nim eni nu va putea să oprească năprăznicia unei răbdări m ult încercate!». Să se recitească şi să înţeleagă. Să se plece sau să plece” 1. Arheologul Vladim ir Dum itrescu, com andant legionar, devenit, în statul naţional-legionar, secretar general al M inisterului Educaţiei Naţionale pentru Culte şi Arte, scria, în decem brie 1930: „Dacă, prin im posibilitate, totuşi am intirea D ivului Tra ia n se va pierde vreodată, am intirea Căpitanului şi a gîndului său nu. se va pierde niciodată: num ai prin el neam ul rom ânesc va m ai putea învinge şi orice abatere de la el v a însem na m oartea nedezm inţită” . Şi iată elogiul sociologului Traian Herseni, şi el înalt dem nitar în perioada guvernării naţional-legionaxe: „Cine poate să creadă că a m urit Căpitanul?... Căpitanul a trăit în dogoarea născătoare de nouă viaţă pentru neam şi a m urit ca să dea vieţii neam ului un alt înţeles. A m urit ca să trăiască de atunci viaţă fără de m oarte... De două mii de ani poporul nostru aşteaptă un conducător care să-l ducă pe căi imperiale. De două mii de ani poporul nostru s-a rugat, a m uncit şi a luptat în nădejdea că în sînul lui se va ridica într-o zi un Căpitan peste tot ce este rom ânesc şi-l va duce spre m area biruinţă a popoa­ relor... După două mii de ani credinţa şi-a îm plinit sorocul, iar n ădej­ dea a prins tim p în fiinţa Căpitanului... Ne-am înşelat cînd am crezut despre Căpitan că este conducătorul generaţiei noastre. Căpitanul este conducătorul neam ului întreg. Legile lui sunt legile neamului. Vrerea lui este vrerea neamului. Prin el n-a grăit o generaţie, ci n ea­ m ul în m ersul său spre totala îm plinire”2. Nu m ai puţin învăpăiat

1. C. Noica, „Sufletul C etăţii” , B un a Vestire (serie nouă), nr. 14, 14 septem brie 1940. 2. Traian H erseni, „Duhul Căpitanului", Cuvîntul, X V II (serie nouă), nr. 53, 5 d e­ cem brie 1940.

302

scria despre Corneliu Zelea Codreanu, în 1940, profesorul universitar de istorie P.P. Panaitescu, atunci rectorul Universităţii din Bucureşti: „Cel m ai mare profet al neam ului nostru a fost însă Căpitanul. Cine a privit, m ăcar o dată, în ochii lui simţea, chiar fără a-1 cunoaşte, că el vede dincolo de veac. Era ceva tulburător şi îndepărtat în ochii aceia albaştri palizi, cu atît m ai neaşteptaţi într-o figură cu înfăţişarea de atlet roman, cu energie nezdruncinată... A prevăzut şi m oartea şi învierea, care e scopul final... De unde este acest dar tainic, tulbură­ tor? Desigur că, tot ce au văzut m arii profeţi, au şi dorit cu patim ă şi dragoste. Căpitanul a dorit m oartea pentru credinţa şi învierea neam ului prin Legiune şi de-aceea le-a prevăzut. Să fii profetul unui neam înseam nă nu num ai să vezi lum ina de dincolo de zări, dar, adesea, să fii chiar tu acela care o aprinzi. Vestitor şi creator, el pune în dorinţa lui voinţă şi putere; vede viitorul pentru că el l-a pregătit” 1. A r m erita citată şi opinia adulatoare a prof. Traian Brăileanu, m inis­ tru la Culte şi Arte: „Tipul ideal şi suprem al persoanei um ane libere şi autonome, al conştiinţei de sine ajunsă la treapta cea m ai înaltă, este omul genial, artistul creator... Şi la noi, ca şi în Italia şi Germania, apăru un reformator genial: Corneliu Zelea Codreanu. Sufletul lui fu

străbătut pînă în adîncimi de imaginea unei comunităţi româneşti închegate pentru vecie intr-o unitate desăvârşită. în cartea sa Pentru legionari, carte ce va rămîne peste veacuri izvor nesecat de învăţătură şi îndrumare specială pentru tineretul român, Corneliu C odreanu ne descrie cum imaginea Patriei Rom âneşti s-a lim pezit tot m ai mult, împingîndu-1 cu putere nestăvilită la faptă creatoare”2. Va reveni, cîteva luni mai tîrziu: „Doctrina legionară e doctrina Căpitanului: a m arelui reform ator din tim purile noastre. Ea ne spune că pentru un rom ân suprema valoare o reprezintă Patria-, că nici o je rtfă nu e prea m are cînd patria şi neam ul sunt în primejdie. Căpitanul a îndoctrinat tineretul în această credinţă, dar nu num ai prin grai şi scris, ci prin fapta pilduitoare. Căpitanul nu scrie o sociologie legionară, ci cartea sa Pentru legionari cuprinde doctrina sa, care se adresează sentim en­ tului, nu raţiunii. El nu dem onstrează că patria este suprem a valoare, ci ne convinge, pe noi românii, că toată viaţa noastră trebuie s-o dăruim ţării şi N eam ului... în această sferă a valorilor hotărăşte numai fapta, exem plul... Un reform ator trebuie să fie un educator, un învăţă tof’3. La toate aceste elogii în absolut (şi am procedat printr-o riguroasă selecţie dintr-un m aterial imens) s-ar cuveni adăugată m ărturisirea 1. P.P. Panaitescu, „P rofeţii neam ului", Cuvîntul, X V III (serie nouă), nr. 49, 1 d e­ cem brie 1940. 2. T ra ia n B răileanu , „S in gu rătatea g e n iu lu i”, în s e m n ă ri sociologice. IV, nr. 2, 15 septem brie 1940, p. 9. 3. Idem , „D octrina legion ară şi ştiinţa socială” , în sem n ă ri sociologice, IV, nr. 6, 15 decem brie 1940, p. 4.

303

lui Em il Cioran (Profilul interior al Căpitanului) din conferinţa despre Codreanu rostită la Radio Bucureşti, la 27 noiem brie 1940. A m citat din acest text într-un capitol anterior şi o reluare aici, pe larg, m i se pare inutilă. A ş reproduce numai, pentru că aici îi este locul, un scurt pasaj: „Fiecare credea a-1 înţelege (pe Căpitan, n.n.). El, totuşi, scăpa fiecăruia. Depăşise lim itele României. însăşi m işcării i-a propus un m od de viaţă care întărea rezistenţa rom ânească. A fost prea mare. înclin, uneori, a crede că el n-a căzut din conflictul cu un bezmetic, ci din conflictul m ărim ii lui cu m icim ea noastră... în tr-o naţie de slugi, el a introdus onoarea şi într-o turm ă fără vertebre, orgoliul... Credinţa unui om a dat naştere unei lum i ce lasă-n urm ă tragedia antică şi Shakespeare. Şi aceasta în Balcani! P e un plan absolut, dacă a r trebui să aleg între R om ânia şi Căpitan, n-aş f i ezitat o clipă. După m oartea lui ne-am sim ţit fiecare m ai singur... Cu excepţia lui Iisus, nici un m ort n-a fost m ai prezent între vii... «De-aici încolo, ţara va fi condusă de un mort», îm i spunea un prieten pe m alurile Senei. Acest m ort a răspîndit u n parfum de veşnicie peste pleava noastră um ană şi a readus cerul deasupra Rom âniei” 1. Toate aceste elogii (şi celelalte, multe, necitate) despre Codreanu, ce întreţineau în ju ru l lui o atm osferă de cult, uim esc şi fascinează. M ai ales că unele (anume alese) sunt datorate unor oameni de cultură notorii, unii strălucite inteligenţe. Dincolo de fanatism ul unui credo de atunci (Cioran, de pildă, priveşte azi cu ruşine spre opiniile tin e­ reţii şi spunea, în 1972, într-u n interviu că, de fapt, Codreanu „era un slav, m ai m ult tipul unui hatm an ucrainean, iar în Garda de Fier ieşea la suprafaţă, m ai ales, periferia Rom âniei”2), e neîndoielnică charism a lui Corneliu Zelea Codreanu. Dîrzenia, intransigenţa, tăria convingerilor, integritatea morală, traiul modest, aproape în sărăcie, fanatism ul credinţei ortodoxe erau, indiscutabil, calităţi care se dis­ tingeau într-o lum e sceptică şi aranjoare, cu m oravuri laxe şi mereu coruptibile. A ceste trăsături m orale im presionau, convingeau, trezind adm iraţie şi respect. Charism a lui Corneliu Codreanu era o realitate incontestabilă. E adevărat că, pe fondul ei real, cuvintele prea în ari­ pate ţeseau o exaltare cultică, retorică goală şi imnică, care ducea asem uirea de la m arii voievozi, pur şi simplu, pînă la Iisus Hristos. Exageraţia adulatoare, în fond, dăuna personalităţii lui Codreanu sau, după m oartea sa, am intirii sale. D ar aceasta era şi consecinţa ritu a­ lului legionar, care îi considera pe cei căzuţi întru credinţă prezenţe vii şi active, invocaţi, de regulă, la orice manifestare. De aici pînă la cultul Căpitanului era drum drept şi scurt. Fireşte că nu a fost p a r­ curs niciodată în favoarea dreptei evaluări a personalităţii sale. 1. Em il Cioran, „Profilu l in terior al C ăp itan u lu i” , G la su l străm oşesc, Sibiu , VI, nr. 10, 25 decem brie 1940. 2. Convorbiri cu Cioran, Hum anitas, 1993, p. 11.

304

Capitolul VI

Problema evreiască 1. Problem a evreiască a constituit un contencios m ereu inflam abil în Rom ânia de după a doua ju m ătate a secolului al XIX-lea. Evreii constituiau o m asă compactă, m ai ales în m ediul urban moldovean, cu obiceiuri (inclusiv în îm brăcăm inte) deosebite, greu, deocamdată, asim ilabilă, definind poziţii-cheie în comerţ, m eşteşuguri şi chiar (deşi m ai puţin) în cam anem icele sectoare financiar-bancar şi industrial. Provenienţa i se datora imigrării din Galiţia rusească şi Polonia, mai ales după 1830. Statisticile arată că, în Moldova, în 1803 erau 12.732 de evrei, în 1859, 118.922 (la o populaţie creştină de 1.206.906 locuitori), iar în 1899, 195.887 (la o populaţie creştină de 1.630.219 locuitori). Dintre evreii stabiliţi în Moldova, m ajoritatea covîrşitoare locuiau la oraşe: 6.390 în 1803 şi 126.129 în 1899. în structura dem ografică a populaţiei Iaşiului, în 1899 evreii reprezentau 51,2% din to ta l1. A lta era situaţia în Muntenia. în 1899 evreii reprezentau, aici, 68.852 de suflete la o populaţie totală de 3.822.172 de locuitori şi, acreditează sursa noastră, 50.000 dintre evreii existenţi emigraseră, în 1859, din M oldova2. Pe ansam blul României, recensăm întul populaţiei din 1899 oferă următoarele cifre: populaţie totală 5.912.520 de locuitori, din care 269.015 evrei3. Recensămîntul Rom âniei din 1912 constata existenţa a 7.234.000 de locuitori, din care 3% erau evrei (216.702 suflete). D iferenţa faţă de 1899 rezulta din em igrarea m asivă a unor evrei spre Am erica4. Marea Unire din 1918 a adus m odificări im portante în structura populaţiei, m ărită odată cu augm entarea teritoriului ţării. Recensăm întul general al Rom âniei din 1930 atesta existenţa a 756.930 de evrei, reprezentînd 4,2% din structura populaţiei ţării. Dintre evrei, peste două treim i (68,7%) locuiau la oraşe şi ceva mai puţin de o treime la sate sau în com une rurale (micile tîrguşoare). în cifre absolute, situaţia era urm ătoarea: în m ediul rural evreii repre­ zentau 236.966 de suflete, iar în cel urban 520.004 suflete. E necesar 1. 2. 3. 4.

Radu Rosetti, L a R oum anie et Ies ju ifs , 1903, pp. 17, 35, 38, 41, 43. Ibidem , pp. 41, 52. Ibidem , p. 38. V lad Georgescu, Istoria rom ânilor de la oriqini pînă în zilele noastre, Hum anitas, 1991, p. 187.

305

I Kyi I U 4 .I

să se precizeze că în noile cifre nu em igrarea e cauza augm entării, ci sporul populaţiei generale provenit din noile provincii reintrate, în 1918, în trupul tării. Populaţia evreiască era diferenţiat distribuită în provinciile României. D in m asa totală a evreilor, mai m ult de un sfert (27,3%) trăiau în Basarabia, peste o cincim e în M oldova (21,4%), cîte o optim e în Crişana-M aramureş, Bucovina şi M untenia (respectiv 12,9%, 12,4% şi 12,3%), o zecim e în Transilvania (10,8%), iar Banatul, Dobrogea şi Oltenia nu însum au decît a treizecea parte din această m asă de locuitori (1,9%, 0,5%, 0,5%). Prezintă, desigur, interes şi procentul evreilor în populaţia diferitelor provincii ale Rom âniei anu­ lui 1930. Acesta era următorul: 10,9% în Bucovina, 7,2% în Basarabia, 7% în Crişana şi Maramureş, 6,7% în Moldova, 2,5% în Transilvania, 2,3% în M untenia şi num ai 1,5% în Banat, 0,5% în Dobrogea şi 0,2% în Oltenia. Analizînd distribuţia pe m edii a populaţiei evreieşti, se constată că în Oltenia, Dobrogea, Banat peste 85% locuiau în oraşe, în M oldova 86%, în Bucovina 73,9%. Numai în Transilvania şi în Crişana-M aram ureş populaţia evreiască este aproape la fel de num e­ roasă în sate ca şi în oraşe, iar în Basarabia evreii din m ediul sătesc precum pănesc cu puţin pe cei din oraşe (48% în oraşe, 52% la sate)1. Investigînd distribuirea pe categorii profesionale a evreilor, în 1930 se constată că m ai bine de o treime (36,5%) erau ocupaţi în com erţ şi 28,1% în industrie (altfel zicînd, în meşteşuguri), iar 3,5% în credit şi reprezentanţă. în com erţ evreii prezentau o im portanţă de zece ori m ai mare decît în populaţia ţării2. Autorul studiului din care am citat apreciază că Intre 1930 şi 1940 sporul populaţiei evreieşti nu poate trece de 50.000 de locuitori. Şi tot atît de interesantă este aprecierea că, prin cedarea silită a unor teritorii rom âneşti în 1940, în cuprinsul Rom âniei au m ai răm as 328.968 de evrei3. A ceastă populaţie evreiască nu a avut parte de drepturi politice pînă în 1923. La pregătirea Constituţiei din 1866 (continuînd o sti­ pulaţie favorabilă încetăţenirii evreilor din Proclam aţia m unteană de la Islaz din 1848), iniţial un articol prevedea: „Confesiunea nu con­ stituie, în România, o piedică pentru naturalizare. O lege specială va rezolva naturalizarea graduală şi acordarea cetăţeniei pentru israeliţii care vor fi stabiliţi în Rom ânia” . Pe dată au fost pornite cam panii de un antisem itism violent, cerind excluderea evreilor din Principate de la dreptul de a căpăta cetăţenie română. Cu deosebire active au fost în Iaşi (şi, de aici, în întreaga Moldovă) „Fracţiunea liberă şi in de­ pendentă” (grupare care, m ai tîrziu, va form a aripa m oldovenească a Partidului Liberal) şi, la Bucureşti, cercurile din ju ru l gazetei lui Cezar

1. Anton Golopenţia, Populaţia evreiască a ţării in lumina recensăm întului Rom âniei d in 1941. Lăm urirea op in iei publice, 1941, pp. 241-242. 2. Ibidem, pp. 246, 247. 3. Ibidem, p. 250.

306

trooiema evreiasca

Bolliac Trom peta Carpaţilor (T. Maiorescu, potrivnic „Fracţiunii...” şi, în general, cam paniei antisem ite din 1866, o va ju d eca în term eni aspri, iar pe directorul gazetei bucureştene îl va numi, şi în 1874, „ticălosul de Bolliac”). M anifestările acestor cercuri au fost atît de intense şi zgom otoase încît i-au descurajat pe iniţiatorii Constituţiei să prevadă acel articol liberal privitor la naturalizarea evreilor. Astfel încît articolul 7 din Constituţia din 1866 (acel vestit articol 7!) preciza: „Numai străinii de rit creştin pot dobîndi naturalizarea” 1. Chestiunea părea definitiv tranşată. A şi fost pentru aproape şase decenii. O în ­ cercare de spargere a interdicţiei se produce în 1878 la Conferinţa de pace de la Berlin. Cercuri din străinătate, de a căror influenţă nu era străină ,A lia n ţa Israelită Europeană”, cereau, ca preţ al recunoaşterii de către m arile puteri a independenţei României, revizuirea articolu­ lui 7 din Constituţie. Articolul 44 al tratatului de pace prevedea: „în Rom ânia deosebirea de credinţe religioase şi confesionale nu poate fi opusă nim ănui ca un m otiv de excludere sau incapacitate în ceea ce priveşte accesul la drepturi civile şi politice, adm iterea la ocupaţii publice, funcţiuni şi onoruri sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrie în orice localitate aleasă”2. în consecinţă, era necesară punerea de acord între articolul 44 din tratatul de pace şi articolul 7 din Constituţia României, ceea ce însem na încetăţenirea în m asă a evreilor aflători în ţară. Ca reacţie în faţa. acestui dictat, s-a produs, In ţară, un val de îm potrivire, pornit în m ediile politice şi intelectuale, cu extraordinare ecouri în presă. Că această cerinţă a Conferinţei de pace era un am estec în treburile interne ale ţării e incontestabil. Dar se pornea de la ideea necesităţii sincronizării Rom âniei cu standardele europene ale drepturilor civile şi politice ale oamenilor. Iniţial, gu ver­ nul Ion C. Brătianu (ministru de Externe, M ihail Kogălniceanu) şi regele Carol I ar fi fost de acord cu stipulaţia Conferinţei de pace. Erau de acord şi junim iştii, în frunte cu P.P. Carp şi T. Maiorescu. Dar, în faţa valului de împotrivire, au dat înapoi. Ca oam eni politici, nu-şi puteau îngădui (cu excepţia lui P.P. Carp) să se pună de-a curm ezişul spiritului public, nem aivorbind că sim patia pentru evrei nu era niciunde, aici, posibil de semnalat. Pentru aplanarea aparentă a divergenţelor, oficialităţile rom âneşti au apelat la o abilă stratagemă. S-a elim inat din articolul 7 al Constituţiei prevederea discrim inatorie privind excluderea necreştinilor de la accederea la încetăţenire, stipulîndu-se că oricine doreşte să dobîndească cetăţenia rom ână tre­ buie să se adreseze individual, cu cerere, autorităţilor (M inisterului Justiţiei, Camerei Deputaţilor, Senatului) şi, după u n stagiu de zece ani şi deliberări, o va obţine sau nu. S-a făcut o singură excepţie. Cei 883 de evrei participanţi în războiul din 1877 au fost naturalizaţi în

1. Radu Rosetti, op. cit., pp. 123, 124. 2. Ibidem.

307

Ami treizeci. Kxtrema dreapta romaneasca

bloc. S-a prevăzut, de asemenea, că dreptul de obţinere a im obilelor în lum ea rurală era exclusiv al românilor. M arile puteri, domolite, au acceptat stratagema şi tratatul de pace a fost ratificat, recunoscîndu-se ţării noastre independenţa. Cît priveşte posibilitatea dobîndirii indi­ viduale de către evrei a cetăţeniei române, e dem n de sem nalat că, pînă în 1912, au beneficiat de acest drept aproape 4.000 de persoane, de vrem e ce cifra totală a evreilor cetăţeni rom âni era de 4.688 în 1912. în acest fel, Rom ânia alături de Rusia au fost singurele ţări europene care nu au acceptat să se racordeze la standardele moderne privind drepturile cetăţeneşti ale omului. A b ia Constituţia din 1923, potrivit prevederilor tratatelor de pace de la Versailles, Paris şi Trianon, a acordat cetăţenie tututor evreilor trăitori în Vechiul Regat înainte de 2 august 1914. Evreii proveniţi din provinciile alipite au ven it cu acest drept cîştigat acolo. îm potriviri sesizabile nu s-au semnalat, de astă dată, decît din partea cuziştilor din L.A.N.C. Potrivnicii n-au avut forţă pentru a-şi im pune punctul de vedere, iar guvernanţii (P.N.L.) nu erau dispuşi să le dea ascultare. Celelalte forţe politice ale opozi­ ţiei (în special Partidul N aţional şi Partidul Ţărănesc), deşi nu au fost de acord cu Constituţia lui Ion I.C. Brătianu (retrăgîndu-se, în sem n de protest, din parlam ent la discutarea şi votarea ei), nu s-au îm po­ trivit încetăţen im evreilor, fiind de acord cu sancţionarea ei în Consti­ tuţie. (De altfel, era prevăzu tă şi în p roiectele lo r de Constituţie publicate: al. naţionaliştilor ardeleni elaborat de Sever Dan şi al ţără­ niştilor de C . Stere.) A cest regim a început să fie dislocat din iniţiativa lui Carol al II-lea, care considera că în acest fel îşi atrage deopotrivă sim patia aderenţilor grupărilor de extrem ă dreaptă şi a Germ aniei hitleriste. Procesul a început, la sugestia regală, în tim pul gu vern ă­ rii G oga-Cuza, continuînd în anii dictaturii regale şi, apoi, sub regi­ m ul A n ton escu . A n tisem itism u l, legiferat, devin e p olitică de stat. La 21 ianuarie 1938, deci în perioada guvernării Goga-Cuza, a fost adop­ tat decretul-lege privind revizuirea cetăţeniei române. Se argumenta că de la război încoace s-au refugiat din Ucraina evrei care ar fi dobîndit ilegal cetăţenia română. Cifrele erau prezentate m ult augm entate pentru a ju stifica legea. în fapt, nu putea fi vorba decît de cîteva zeci de mii de evrei (50.000). D ar alţi 20.000 de evrei (mulţi dintre aceştia fiind refugiaţi) au emigrat, din 1926, în S.U.A. Veniseră, în acelaşi fel, şi persoane de alte naţionalităţi (mai ales ruşi, ucraineni), în num ăr deloc m ai mic. Acestea din urm ă nu au fost supuse regim ului revi­ zuirii. Prin legea din ianuarie 1938, toţi evreii care au dobîndit cetă­ ţenia în 1918-1919 (inclusiv cei proveniţi din teritoriile realipite) trebuiau să facă dovada (cu acte ce se obţineau greu şi într-un term en de 20 de zile) corectitudinii obţinerii, atunci, a cetăţeniei române. Consecinţa acestei legi a fost că o treime (36,30%), adică 225.222 de persoane, din populaţia evreiască supusă revizuirii şi-a pierdut cetăţenia 308

română. Pretexte s-au găsit (nedepunerea la term en - şi term enul a fost foarte scurt -, neîndeplinirea condiţiilor legale pentru dobîndirea cetăţeniei etc., etc.)1. în fapt, revizuirea a condus la anularea unor drepturi sancţionate prin tratatele de pace din 1919-1920 şi recunos­ cute prin Constituţia din 1923. O lege din decem brie 1938 stabilise că persoanele care, la revizuire, şi-au pierdut dreptul la cetăţenie au devenit străini (apatrizi), trebuind să se supună obligaţiilor controlu­ lui străinilor. A r m ai trebui adăugat că la 29 decem brie 1937 au fost suspendate gazetele Adevărul, Dimineaţa, Lupta, considerate ziare evreieşti, şi se anunţau noi legi discriminatorii, care nu au ajuns să fie puse în practică de acest guvern. Vrem ea lor însă a venit. La 8 august 1940, sub guvernul Ion Gigurtu (dar tot la sugestia regelui), e procla­ m ată legea privind statutul ju ridic al evreilor. Prin această lege se dispunea discrim inarea ju rid ică între rom ânii de sînge şi cetăţenii români. în lege se precizează că „apărarea sîngelui constituie baza m orală a recunoaşterii drepturilor politice suprem e” , se stabileşte că evreii „ în sens legal sim t cei de religie m ozaică” , că „situaţia d e e v r e u , aşa cum o stabileşte decretul cu putere de lege, nu poate fi schim bată prin trecerea la creştinism a celor de religie mozaică, după data publi­ cării decretului” . (Potrivit acestei clauze, de pildă, N . Steinhardt nu putea li recunoscut, după convertirea la creştinism, drept român.) C ă s ă t o r ii le între evrei şi rom âni erau interzise. Evreii, chiar cei a căror cetăţenie era recunoscută, căpătau statut de categoria a doua şi aveau parte de numeroase interdicţii. Prin introducerea criteriului sîngelui se adoptau, de fapt, legiuirile rasiale de la N iirnberg din 1935. Evreii sunt îm părţiţi în trei categorii şi se defineşte calitatea de evreu: „Cei născuţi din părinţi de religie mozaică; creştini născuţi din părinţi de religie mozaică, nebotezaţi; cei născuţi din m am ă de religie mozaică, în afara căsătoriei; evreii de sînge, atei” . Fie şi existenţa unui bunic evreu, m atern sau patern, aducea cu sine integrarea în categoria evreilor2. La 31 august 1940 a fost emis decretul relativ la situaţia evreilor în învăţămînt, prin care accesul evreilor de toate gradele era sever lim itat3. Apoi, în septem brie-noiem brie 1940, evreii au fost exclu şi din Sindicatul Ziariştilor, Uniunea Ziariştilor, Societatea Scriitorilor Români, Societatea A rh itecţilor şi a A rtelor Frum oase, A sociaţia Generală a Chimiştilor, A sociaţia Generală a Docenţilor Universitari, Asociaţia Surdo-M uţilor etc.

1. E vreii din R om ân ia intre anii 1940-1944, voi. I. Legislaţia antievreiască, ediţie de L y a Beniam in, Hasefer, 1993, pp. 25-32. 2. Ibidem, pp. 37-55. 3. V lad Georgescu, Istoria rom ânilor de la origini pînă în zilele noastre, Hum anitas, 1992, p. 227.

309

JT U IU UCUCU.

C-l ItvC M .I CUj^tU I U I I LLA-I ICUOtU

După instalarea statului naţional-legionar legiuirile antisem ite au continuat, accentuîndu-se. în că în octombrie 1940, Ion Antonescu declara unui corespondent al ziarului Stam pa că intenţionează, de fapt, să cureţe ţara de evrei. într-o şedinţă a Consiliului de Cabinet din 7 februarie 1942, An ton escu m ărturisea: „Dacă tim purile ar fi normale, eu aş proceda în m od norm al la elim inarea din statul rom ân în m asă a elem entelor evreieşti, adică la izgonirea lor peste graniţă” 1. Cum n-o putea face atunci, a dat dispoziţie să se elaboreze m ăsuri legislative menite să îngrădească populaţia evreiască. M ihai Antonescu a elaborat, la 4 octom brie 1940 (era încă pe vrem ea statului naţionallegionar), decretul-lege pentru înfiinţarea com isarilor de rom ânizare prin care s-a instituit con trolul absolut al statului asupra între­ prinderilor şi a societăţilor evreieşti. N-au fost, bineînţeles, exceptate nici im obilele proprietăţii evreieşti, oricînd evreul putînd fi evacuat în favoarea unui etnic autohton, inclusiv, în iunie 1942, proprietăţile com unitare (sinagogi, cimitire, aziluri de bătrîni, băi comunale). Un Centru Naţional de Românizare, creat în m ai 1941, diriguîa întreg acest proces com plicat de eliminare a evreilor din activitatea produc­ tivă (şi nu numai). Violenţa acestor m ăsuri a creat perturbări în viaţa econom ică (pentru că firm e evreieşti au trebu it să treacă în prop rie­ tatea unor români, finanţîndu-se acest greoi proces de la B.N.R.), dezorganizînd comerţul, meşteşugurile şi chiar compartimentul indus­ trial. Dar, pe vrem ea lui Antonescu, cu toate acestea, legi de rom âni­ zare au fost destule, in clu zîn d şi în locu irea evreilor an gajaţi în întreprinderi, fenom en iarăşi com plicat şi perturbator. E vreii n-aveau voie să practice avocatura sau m edicina decît pentru populaţia evre­ iască. A u fost excluşi din toate şcolile şi universităţile de stat, îngăduindu-li-se organizarea unui învăţămînt evreiesc fără drept de diplomă. E de m enţionat că Ion Antonescu a fost iniţiatorul acestor m ăsuri discrim inatorii, continuînd să le adopte şi după elim inarea legionari­ lor de la conducerea statului. în iulie 1941, s-a dispus evacuarea forţată a tuturor evreilor din sate şi com une rurale (tîrguşoare) în capitalele de ju d eţ sau oraşe m ai m ari (cele din M oldova în prim ul rin d ). Are circulaţie încă ipoteza că Antonescu este salvatorul evreilor din România. E adevărat că s-a opus, din 1943, cînd era lim pede că G erm ania va pierde războiul, aplicării „soluţiei finale” pentru evreii din Vechiul Regat (reprezentînd 263.192 de persoane, plus 44.184 în Transilvania rom ânească şi 25.828 în Bucovina rom ânească). Aceştia, salvaţi şi apăraţi, au fost utilizaţi drept capital politic pentru tratati­ vele cu aliaţii Naţiunilor Unite şi chiar pentru situaţia postbelică. Cit priveşte populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina de Nord rea­ lipite, A ntonescu a dispus evacuarea ei din m ediul rural în cel urban, 1. Evreii din Rom ânia..., ed. cit., p. 292.

310

în ghetouri şi, apoi, în Transnistria. un gheto mai mare. M otivaţia era com portarea antirom ânească a unor evrei la retragerea arm atei n oas­ tre în 1940. Unele documente, recent publicate, atestă această reali­ tate. Dar com portarea ticăloasă a unor inşi nu ju stifică anihilarea unei etnii întregi. Cifrele victim elor variază între 100.000 şi 120.000. A lţi analişti le cifrează la 150.000. Protejarea salvatoare a unora (cei din Vechiul Regat şi Transilvania răm asă rom ânească) nu absolvă condam narea şi anihilarea celorlalţi (cei din Basarabia şi Bucovina de Nord). La aceasta se adaugă cele 15.000 de victim e în Vechiul Regat (pogromul de la Iaşi din 29 iunie 1941), m ăcelul din Dorohoi şi cel din tim pul rebeliunii, cei trim işi în Transnistria din ju deţele Dorohoi şi Suceava. Din a doua ju m ătate a secolului trecut, această m asă de populaţie evreiască a constituit obiectul unor agitaţii politice continue. Destui analişti (inclusiv cei din străinătate) acreditează ideea că şi liberalii, şi conservatorii (pînă la M area Unire), deşi nu-1 m anifestau public, practicau un soi de antisem itism conţinut. Nicicînd nu s-a pus ches­ tiunea revizuirii articolului 7 din Constituţie, aşa cum - din fericire s-a prom ovat ideea necesităţii revizuirii ei pentru a se legifera reform a agrară şi cea electorală. Program public antisem it nu a avut decît Partidul Naţionalist Dem ocrat (1910), larm ă m ultă făcînd, în chesti­ unea evreiască, A.C. Cuza, profesorul N. lorga nedistanţîndu-se deloc de ieşirile antisem ite ale colegului său de partid. A rticole de gazetă (vezi Neam ul Românesc), întruniri publice, m anifestaţii care degenerau şi în atacarea unor m agazine evreieşti, lozincile „Jos jid a n ii”, „Jidanii la Palestina” creau atm osfera specifică acestor luări de atitudine. Centrul lor părea a fi Iaşiul, cînd şi cînd aflîndu-şi ecou şi în Bucureşti. Acuzaţia ce se profera era că, datorită evreilor, rom ânii sunt excluşi din categoriile clasei m ijlocii şi acei puţini care locuiesc la sate exploa­ tează şi alcoolizează ţărănimea. Nu interesa că funcţionează, de bine de rău, o clasă m ijlocie în econom ia rom ânească. Reproşul acuzator era că această clasă fusese acaparată de străini, care m onopolizaseră (în M oldova m ai ales) comerţul, m eşteşugurile şi căpătaseră poziţii ce se fortificau în finanţe şi industria născîndă. Şi m ai nim eni nu în re­ gistra cu seriozitate contribuţia pozitivă a capitalului evreiesc investit în industria născîndă, în finanţe sau comerţ, creatoare de locuri de m uncă şi de dezvoltare economică. Chiar m eşteşugarii erau factori productivi foarte utili. De n-ar fi existat iritata stare resentim entară, s-ar fi putut aprecia, senin, valoarea u tilă a contribuţiei economice evreieşti. Flagelul despre care se tot glosa se convertea, de fapt, în elem ent pozitiv. D ar nim eni nu îndrăznea să propună o astfel de schimbare de optică. S-au imaginat diferite soluţii-antidot care pre­ conizau măsuri aspre împotriva practicării de către evrei a acestor înde­ letniciri, în aşa fel în cît să fie siliţi să emigreze. Pînă şi o personalitate, 311

X I I lit L I CIZ.CLI. Jd/JLLI C I I IL L L L I C L L ţ J L U , I U I I I L L I L t 'L U > U L l

incontestabil democratică, precum C. Stere a preconizat, la capitolul „Problem a evreiască” din vestitul său studiu (1908-1909) Poporanism sau social-democratism, finanţarea de către stat a em igrării din ţară a jum ătate din populaţia evreiască. Em igrări ale evreilor spre Am erica s-au produs, incit statisticienii specificau că num ărul total al popu­ laţiei evreieşti la recensăm întul din 1899 ar fi fost m ai m are de nu s-ar fi produs em igrarea spre SU A a peste 50.000 de evrei. (în vizita sa în Am erica din 1930, N. Iorga constata, nu fără surprindere, buna prim ire ce i-a fost făcută de evreii em igraţi din Rom ânia şi că, nos­ talgici, „au vorbit cald şi frum os rom âneşte” 1.) Se considera că pro­ cesul em igrării e insuficient, preconizîndu-se fie m ăsuri violente, fie prevenitoare pentru intensificarea lui. Era, se spunea atunci, unica m odalitate de soluţionare a problem ei evreieşti. La recunoaşterea stării de fapt şi la im aginarea unor proiecte eficiente pentru integrarea, inclusiv politică, a acestei populaţii active şi întreprinzătoare în struc­ turile ţării nu se gîndea nimeni. Toate proiectele şi program ele p o r­ n e a u d e l a id e e a elim inării forţate sau paşnice, integrale sau parţiale, a evreilor. Oricum, pînă la înfăptuirea acestor proiecte, discrim inarea funcţiona riguros şi aproape automat. E vreii n-aveau voie să achizi­ ţ io n e z e bunuri im obiliare în m ediul rural, nu puteau obţine funcţii în adm inistraţia de stat, cu foarte mare greutate şi în num ăr infim (fireşte, d a c ă , în p r e a la b il, d o b în d i s e r ă cetăţenia română) p u t e a u fi p r o f e s o r i în în v ă ţ ă m â n t u l liceal (de stat) sau universitar. Chiar cînd se rem arcau ca savanţi de incontestabilă autoritate, ca în cazul lui M oses Gaster, Lazăr Şăineanu, H. Tiktin, erau siliţi să emigreze pen ­ tru a-şi putea îm plini vocaţia. (Gaster a fost chiar expulzat!) Nu e deloc exclusă ipoteza că, neavînd drept de a fi ocupaţi în alte profe­ siuni, evreii s-au concentrat asupra com erţului, m eşteşugurilor şi profesiunilor libere. Ciudat cu totul e faptul că, după M area Unire, cînd încetăţenirea evreilor se legiferase (repet, ca urmare a prescripţiilor tratatului de pace de la Versailles), aprehensiunile se păstraseră. Ba chiar tindeau să sporească în intensitate, potrivit program elor şi obiectivelor unor partide politice (cuzist, legionar). Iar în anii treizeci, cum s-a văzut, aceste două grupări căpătaseră pondere în viaţa politică a ţării, căci în ultim ele alegeri dem ocratice (decem brie 1937) recoltaseră aproape 25% din totalitatea voturilor exprimate. Partidul lui Cuza (din 1935 fuzionat cu cel al lui Octavian Goga, formînd Partidul Naţional Creştin) îşi reducea aproape program ul la lozinca: „Jidanii la Palestina” . Pro­ gram ul etnocratic al lui Nichifor Crainic, conceput iniţial ca program al Partidului Naţional Creştin, propunea, de asemenea, elim inarea 1. N. Iorga, P e d rum uri depărtate, voi. III, ediţie de Valeriu Rîpeanu, M inerva, 1987, p. 15.

312

evreilor din econom ie şi viaţa publică. Legionarism ul nu-şi ascundea defel antisem itism ul doctrinar, deşi ar fi o eroare să tragem o linie de egalitate între legionarism şi antisemitism. Iar ideea de numerus clausus era activ vehiculată (în 1936, Vaida-Voevod i-a dat denom i­ naţia particularizată „numerus Valahicus”) cu referire exclusivă la evrei. în 1922, spre sfîrşitul toamnei, au început m ari agitaţii la Cluj îm potriva studenţilor m edicinişti evrei. Se cerea ca, în clinici, studen­ ţii evrei să lucreze, în sălile de disecţie, pe cadavre evreieşti, deşi se ştia că religia m ozaică interzice procedeul. De aici, m anifestările s-au întins şi în celelalte centre universitare, în special la Iaşi şi Bucureşti. Cei activi în aceste dispute, care au propus şi ciom ăgirea studenţilor evrei de către colegii lor, şi-au spus, apoi, „generaţia de la ’22” . în 1923 s-a ajuns la grevă generală în învăţămxntul universitar. Deranja m ult numărul, socotit prea mare, al studenţilor evrei, m ai ales la M edicină şi Drept, cu o situaţie socială considerată m ai avantajoasă, într-u n învăţăm înt universitar care îşi deschisese porţile, fiii de ţărani şi, în general, de oam eni nevoiaşi pătrunzînd masiv. Astfel, între 1922 şi 1926, numărul general al studenţilor înscrişi la universităţile din Iaşi şi Bucureşti (deci fără cele de la Cluj, Cernăuţi şi Chişinău) cres­ cuse de patra ori în com paraţie cu situaţia dinainte de război, ajungînd la 18.000. Peisajul lum ii universitare era şi el diferit, aflîndu-se laolaltă studenţi „întîrziaţi” care trecuseră prin război şi alţi tineri absolvenţi de liceu, fii de ţărani îm proprietăriţi, cei ai m oşierilor depo­ sedaţi şi ai clasei mijlocii. Era o lume amestecată, în m işcare continuă, trăind într-o mare tensiune. S-a afirm at deci că evreii ocupă prea m ulte locuri în învăţăm întul universitar, fiind, apoi, acaparatori ai profesiunilor libere. în anul universitar 1926-1927 erau înscrişi 27.903 studenţi, dintre care 4.390 evrei, 309 unguri, 465 germani. în 1933-1934 num ărul studenţilor crescuse la 38.869, proporţiile m icşorindu -se1. Dar unele surse acreditau că la laşi num ărul evreilor din universităţi ar fi ajuns la 80% din total. Statisticile acreditau totu şi că în 1936 o pătrim e din num ărul m edicilor din Rom ânia erau evrei. Şi tot în 1936 doctorii în ştiinţe şi licenţiaţii evrei reprezentau aproape o cin ­ cim e (519) din totalul absolvenţilor2. E incontestabil că fam iliile evre­ ieşti, chiar cele sărmane, făceau m ari eforturi m ateriale pentru a-şi trim ite copiii la învăţătură în şcoli înalte. Concurenţa era, apoi, după absolvire, inevitabilă. M ai ales că, din 1929, criza econom ică se m ani­ festa acut şi în m ediile intelectuale, creînd şomaj şi tragedii econo­ mice. A r trebui adăugat că m işcările studenţeşti din 1922-1923 nu pot fi deloc disociate de preparativele pentru votarea Constituţiei din 1923, prin care se acordau drepturi cetăţeneşti evreilor. Chiar după

1. A p u d Vlad G eorgescu, op. c it , p. 219. 2. B reviar Statistic a l Rom ân iei p e anul 1938.

Ana treizeci. Extrema dreapta romaneasca

resorbirea m işcărilor studenţeşti, tensiunea antiiudaică s-a m enţi­ nut - fireşte, nu la aceleaşi cote ridicate. Enorm e daune m orale a adus populaţiei evreieşti de după 1930 faptul că Elena Lupescu, am anta detestată a regelui Carol al II-lea, lid era necontestată a Cam arilei regale, era evreică de origine. Şi cum suveranul se voia un despot lum inat şi nu era deloc un om prob sau dezinteresat, tot ceea ce era rău în practica de fiecare zi a Cam arilei se considera a fi opera „jidancei roşcate” . Iar toată această ură antiiudaică era întreţinută, dacă nu chiar provocată, de cîteva gazete program at antisem ite {Porunca Vremii, Calendarul, Sfarm ă Piatră, Ţara noastră, Apărarea naţională). Fireşte că forţele democratice, inclusiv gazetele lor, luau atitudine, pledînd pentru toleranţă şi respect reciproc. Dar, ca peste tot şi oricînd, răul întrecea binele, umilindu-1. 2. Poate că cel m ai bine a surprins E m il Cîoran această realitate a unui fenom en deopotrivă politic, social şi moral. M ărturie stă, desi­ gur, Schim barea la fa ţă a României, carte capitală pentru starea de spirit a tineretului generaţiei sale. După ce observă că „dacă am eli­ m ina pe toţi străinii problem a Rom âniei n-ar fi m ai puţin gravă” , constată totuşi: „Invazia iudaică în ultim ele decenii ale devenirii rom âneşti a făcu t din antisem itism trăsătura esenţială a naţionalis­ m ului nostru. Ininteligibil aiurea, la noi acest fapt Işi află o legitim itate care nu trebuie totuşi exagerată. Dacă Rom ânia n-ar fi avut nici un evreu ar fi reprezentat ea o existenţă m ai puţin m izerabilă? întru cît nivelul ei istoric (singurul care im portă) era m ai ridicat? Că era mai puţină corupţie este evident, dar de aici pînă la isterie m ai e drum lung. Evreii cel m ult au am înat ceasul solem n al Rom âniei; ei nu sunt, în nici un caz, cauza m izeriei noastre, a m izeriei noastre de totdeauna. Un naţionalism care nu vede acest lucru este fals şi m ult prea u n ila­ teral pentru a fi durabil. Revoluţia nu se poate face pe problem e false... Care sunt m otivele m ai adinei care ne determ ină a nu ne întîlni cu evreii decît prin ură şi dispreţ? De ce nu există nici un om pe păm înt care să iubească pe evrei în mod naiv, spontan, fără să ştie? De unde infinitul dram atic al existenţei lor? T eoria raselor pare a se fi născut num ai pentru a da expresie sentim entului de separaţie prăpăstioasă ce deosebeşte pe orice neevreu de un evreu. Om eneşte nu ne putem apropia de el fiindcă evreul este întîi evreu şi apoi om... D eşi orice evreu este un D um nezeu faţă de un ţigan, oricine se simte omeneşte mai aproape de ultimul. în toate, evreii sunt unici n-au pereche în lume, gîrboviţi subt un blestem de care nu e responsabil decît Dumnezeu. Dacă aş fi evreu, m-aş sinucide pe loc... Dacă num ărul evreilor într-o ţară nu depăşeşte doza de otravă necesară oricărui organism, ei pot fi acceptaţi ca o evidenţă regretabilă sau chiar cu o oarecare simpatie indiferentă. Nu sunt atîtea ţări care n-au nevoie să ştie că există evrei? 314

Şi n-ar fi m ai uşor drumul Rom âniei fără conflictul cu cel m ai inteli­ gent, mai dotat şi m ai obraznic popor? U ra îm potriva evreilor la noi îşi are cauze m ai profunde. M ă îndoiesc hotărît că ea ar izvorî din invidie sau din revolta îm potriva situaţiei unora dintre evrei. Cu cît sunt m ai buni capitaliştii rom âni decît capitaliştii evrei? Nu pot con­ cepe şi refuz să cred că am putea face o revoluţie naţională care distrugînd capitaliştii evrei, ar cruţa pe cei români. O revoluţie n aţi­ onală care vrea să salveze capitaliştii rom âni mi se pare ceva oribil. E vreii s-au opus la noi îm potriva oricărei încercări de consolidare naţională şi politică. A ici trebuie căutată sursa antisem itism ului militant, iar nu a antisem itism ului sentimental. Ei au criticat to t­ deauna România, dar au considerat orice tentativă de consolidare, în afară de o democraţie convenabilă, ca o reacţiune, barbarie etc... Eu critic în special evreim ea de după război. Nu s-a opus ea oricărei încercări de înnoire a Rom âniei? D in nişte tîm piţi şi nişte degeneraţi care au reuşit să com prom ită o democraţie, ea însăşi viciată, evreii au făcut un instrum ent de dominare, ofensînd irem ediabil o ţară întreagă. Noi, rom ânii, nu ne putem salva decît prin altă form ă p oli­ tică. Evreii s-au opus cu toate m ijloacele de care dispun im portanţa lor subterană, cinism ul şi experienţa lor seculară. Regim ul dem ocrat al Rom âniei n-a avut altă m isiune decît să apere pe evrei şi capitalis­ m ul iudeo-rom ânesc... Acest popor, cel m ai mesianic, al cărui n aţio­ nalism fără expresie geografică şi, de aceea, cu dim ensiuni universale nu cunoaşte în toată istoria un caz similar, acest popor este duşm a­ nul m ortal al oricărui alt naţionalism ... Ungurii ne urăsc de la depăr­ tare, evreii în mijlocul, în centrul nostru. Cum o să asim ilăm noi, un b iet popor, pe cel m ai redutabil fenom en etnic al istoriei?... Vitalitatea iudaică este atît de agresivă şi voin ţa de acaparare atît de persistentă încît toleranţa noastră faţă de acest popor m uncitor şi exploatator ar însem na falim entul nostru sigur... D acă le-am da evreilor libertatea absolută sunt convins că în m ai puţin de un an ar schim ba şi numele ţării. în definitiv, trebuie să recunoaştem cu m elancolie că antisem i­ tism ul este cel m ai m are elogiu adus evreilor” 1. 1. Em il Cioran, Schim barea la fa ţă a Rom âniei, 1937, pp. 128-134,143-144. în 1956, cel ce, în 1937, întocm ea acest rechizitoriu îşi reevalu a opiniile in tr-u n vestit eseu („Un popor de singuratici”) din volum ul Ispita de a exista, în care aflăm această tulburătoare mărturisire: „Cînd suntem gata să depunem armele, ce pildă, ce îndem n ne este puterea lo r (a evreilor, n.n.) de-a îndura! De cîte ori clocind în mine gîndul suprim ării, n -am m editat la înverşunarea, la încăpăţînarea lor, la reconfortanta, in exp licab ila lor poftă de a fi! Le datorez nenum ărate reîntoarceri la viaţă, nenum ărate com prom isuri şi ilu zia de a trăi. Ş i totuşi, oare am fost întotdeauna drept cu ei? Nici pe departe. D acă la douăzeci de ani îi iu beam într-atît, în cît regretam că nu sunt unul de-al lor, ceva m ai tîrziu, neputînd să le iert rolu l m ajor ju c a t în istorie, am în cepu t să-i detest cu înverşunarea unei iubiri dublate de ură. Strălucirea om niprezenţei

315

Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca

A funcţionat la noi, în anii treizeci, şi un antisemitism fundamen­ talist. Fundam entalist pentru că îşi sprijinea dem onstraţiile pe argu­ m ente teologale. A m văzut că Nichifor Crainic, în elaborările sale, se folosise de acest argum ent şi form ula statului etnocratic, de el pre­ conizat, avea ca prim principiu director ideea „legea lui Hristos, legea neam ului” . în acest program se menţiona: „Concepţia de viaţă a sta­ tului etnocratic e spiritualistă... Aşezăm întul prin care se exprim ă concepţia spiritualistă e B iserica”. Toate celelalte culte nu vo r fi tolerate, inclusiv, desigur, „cultul talmudic, al urii îm potriva creşti­ nism ului” . în altă parte se m enţiona că „statul etnocratic e voin ţa de putere şi de m ărire a naţiunii române. Factorii lui principali sunt: pămîntul, sîngele, sufletul şi credinţa. Păm întul neam ului rom ânesc are astăzi şi locuitori de altă rasă şi altă credinţă. Ei au ajuns aici fie prin năvălire (ungurii), fie prin colonizare (ca germ anii), fie prin in fil­ traţie vicleană (ca evreii). Fiecare dintre ei, ţinînd la neam ul lor m ai mult decît la neamul nostru, nu înfăţişează garanţii de siguranţă în

organismul oficial al statului. Evreii sunt o primejdie permanentă pentru orice stat naţional”. Undeva se preconiza că „funcţionarii de stat şi ofiţerii nu se vor căsători cu străine”1. Pentru Crainic, problema evreiască a fost, cu adevărat, o obsesie devorantă. în 1941, la aniver­ sarea a două decenii de la apariţia Gîndirii, editorialul nu uita să precizeze: „în tot acest timp lung cît o jumătate de viaţă, iudaismul a fost duşmanul nostru cel mai înverşunat. Nu adversar, ci duşman... Astăzi iudaismul e la pămînt. Un splendid act de dreptate a suprimat lor m ă făcea să sim t şi m ai bin e m ediocritatea ţării m ele, sortită, o ştiam , să fie sufocată şi ch iar să dispară; în vrem e ce ei, ştiam la fel de bine, aveau să supravieţuiască în veci şi oricum , orice s-ar fi întîm plat. De altfel, la vrem ea aceea nu sim ţeam decît o com pătim ire lîvrescă pentru suferinţele lor trecute, fără a le pu tea gh ici pe cele viitoare. D e-abia m ai tîrziu, gîndindu-m ă la încercările ce-i aşteptau şi la tăria cu care le-au îndurat, aveam să pătrund valoarea pildei lor şl să găsesc în ea argum ente îm potriva ispitei de-a renunţa la tot. în să oricare m l-ar fi fost, în diferitele m om ente ale vieţii, sentim entele în ce-i priveşte, asupra unui punct am fost m ereu statornic: pasiunea pentru Vechiul Testam ent, cu ltu l pe care l-a m închinat m ereu Cărţii lor, providenţă a fu riilor sau am ărăciunilor m ele. Prin ea, îm părtăşeam cu ei tot ce aveau m ai hun în m îhnirile lor; to t datorită ei şi m îngîierilor pe care m i le dăruia, atîtea şi atîtea nopţi, oricît de crunte ar fi fost, m i se păreau suportabile. Nu puteam u ita acest lu cru nici chiar atunci cînd m ă gîndeam că-şi m erită oprobriul. Să-l insulte alţii, spunînd despre ei cu vinte de bu n-sim ţ! Eu n-aş putea s-o fac; aplicîndu-le criteriile noastre, ar însem na să-i privez de privilegiile lor, să-i cobor la condiţia de sim pli muritori, de varietate oarecare a speciei um ane... Istoriei contem porane, de n econceput fără ei, i-au im prim at un ritm accelerat, o respiraţie de b u n ă calitate, un suflu m aiestuos, dar i-au adăugat şi o otravă profetică a cărei viru len ţă n-a în cetat să ne descum pănească. Cine, în prezenţa lor, răm îne n eu tru ?” („Un popor de singuratici”, în Ispita de a exista, Hum anitas, 1992, pp. 69-71.) 1. N ich ifor Crainic, Ortodoxie şi etnocraţie, 1937, pp. 284-285, 289-290.

316

Problem a evreiască

Adevărul, Dim ineaţa şi Lupta. Restul, abia în 1940 l-am putut duce la capăt cînd, în calitate de M inistru al Propagandei, am stîrpit toate cotidianele şi publicaţiile săptăm înale şi lunare evreieşti din România. Dreptul sfînt de a vorbi în numele rom ânism ului aparţine exclusiv rom ânilor... Nu vor m ai exista false idealuri de artă şi de cultură sub care se disim ula iudaism ul” 1. Fun d a m entali smul an tisem it al lui Crainic a căpătat şi apăsate accente teologale. Considera, ce-i drept, eretice acele puncte de vedere antisem ite care cereau excluderea Vechiului Testam ent din cărţile sfinte ale creştinism ului. A elim ina Vechiul Testam ent din cărţile fundam entale ale creştinism ului ar semnifica, dimpotrivă, recunoaşterea dom inaţiei iudaice. Totuşi, o observaţie se im pune: „Evreii au fost popor ales pentru a sluji drept salahori ai făgăduinţei că M întuitorul v a veni. Apariţia lui i-a desăr­ cinat de această slujbă. Din acest moment, religiunea m ozaică a în cetat... Vechiul Testam en t s-a încorporat în creştinism, funcţiunea lui independentă luînd sfîrşit pentru totdeauna” . A r trebui adăugată şi aprecierea după care „Europa de azi e agitată de războiul Talm udului îm potriva Evangheliei lu i H ristos”2. Un m om ent sem nificativ al an ti­ sem itism ului fundam entalist sprijinit pe argumente teologale îl repre­ zintă,, în acest deceniu, prefaţa lui Nae Ionescu la rom anul lu i M ihail Sebastian D e două m ii de ani... Rom anul a apărut în aprilie 1934, cînd Nae Ionescu aderase la Garda de Fier. S-a tot discutat în ju ru l acestei prefeţe, care a transform at rom anul lui Sebastian în obiect de polem ici şi efectiv scandal. S-a spus că autorul n-ar fi trebuit să-i solicite profesorului o prefaţă. A ceste aprecieri sunt neavenite. La data cînd autorul i-a solicitat profesorului prefaţa, cererea era perfect ju s ­ tificată. Profesorul era ştiut ca un adînc cunoscător în problem ele religioase, inclusiv în cele ale religiei iudaice. Iar de sentim ente anti­ semite nu putea fi bănuit. încă în 1926 luase atitudine îm potriva agitaţiilor antisem ite ale unor preoţi: „Doi preoţi - scria profesorul în tr-u n articol din Cuvîntul - au fost am estecaţi în tulburările antise­ mite sau altfel din Maramureş. Cazul nu e, din nefericire, izolat. Autorităţile ştiu că, şi altfel, preoţii se agită în chestiuni lum eşti, ţin cuvîntări şi trec chiar, pe alocuri, la căi de fapt. Ni se afirm ă - şi nu am repeta-o dacă nu am respecta izvorul, atît de extraordinară ni se pare îm prejurarea - că uneori chiar am vonul a fost întrebuinţat în asem enea scopuri”3. A ltă dată, chiar în noiem brie 1933, deci cîteva luni după ce se apropiase de Garda de Fier, scria într-o polem ică civilizată cu A.L. Zissu: „Dacă chestiunea evreiască există încă la noi, asta se datoreşte în bună parte şi antisem itismului, cu m etodele lui prim are şi lipsite de eficienţă. Sunt sigur... Iar soluţia? U na singură: 1. Idem, „D upă douăzeci de ani", Gîndirea, XX , 1941, nr. 10, p. 515. 2. Idem, O rtodoxie şi etnocraţie, 1937, pp. 159-160, 164. 3. Nae Ionescu, .Autonom ia bisericească şi acţiunea politică”, Cuvîntul, VI, nr. 1889, 26 iulie 1926.

317

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

dispariţia filosem iiism ului. Adică: înlocuirea rom ânilor de confesiune m ozaică prin evrei de cetăţenie română. Adică: încetarea sinistrei com edii a asim ilism ului” 1. T re i zile m ai tîrziu observa: „Dintre toate culturile care lucrează astăzi direct şi activ, nu postum, în cercul european, cea m ai veche e cea evreiască. Ea num ără azi cîteva m ii de ani de activitate continuă. Şi are vîrfuri dacă nu inegalabile, în orice caz neîntrecute; iar, în unele domenii, chiar inegalate. Nu ştiu, în adevăr, ce s-ar putea da în lirică peste Psalm i şi Cîntarea Cîntărilor, în religie peste Pavel, în m etafizică peste Spinoza, pentru a nu vorbi decît de valori de circulaţie curentă. Să observăm însă că această im presionantă cultură nu are un sculptor de m ina întîi, n-are un pictor de valoare universală, nu are un arhitect care pe departe m ăcar să stea alături de m arii creatori... Chestiunea prinde să capete un început de lăm urire dacă ne raportăm la dom eniul precis al m atem a­ ticii. în această ştiinţă aportul evreilor este excepţional. Sunt chiar anumite dom enii de contribuţie exclusiv evreiască... Este caracteris­ tic însă că în această ştiinţă toate contribuţiile excepţionale se gru­ pează, fără n ici o excepţie m ai proeminentă, în dom eniul analizei şi nici una în cel al geom etriei propriu-zise”. De aici filozoful trăgea încheierea că evreii n-au sim ţul spaţiului şi deci nici capacitate pen ­ tru activitate politică2. Dincolo de transcendentalism, evreii n-ar putea să treacă. C oncluzia se bizuia, dacă e vorba de exemple, pe o sofismă. Căci, în m atem atică, Einstein contribuise „binişor” la dezvoltarea geometriei, pentru că teoria relativităţii generalizate fusese elaborată, totuşi, în 1915. Aceste prem ise din care unele, totuşi, neliniştitoare (mai ales cele privind condam narea asim ilism ului) i-au dat tem ei lui Sebastian să-i solicite profesorului prefaţa şi s-o aştepte. Dar, nenorocire, profesorul e arestat, la 30 decem brie 1933, considerat, pentru articolele apărute în C u vîn tu l drept unul dintre autorii m orali ai asasinării prem ierului I.G. Duca. A fost eliberat tocm ai la 15 m artie 1934. Rom anul lui Sebastian era cules şi nu putea fi im prim at din cauza absenţei p re­ feţei. Autorului i s-a părut, pe bună dreptate, o im pardonabilă necu­ viinţă să renunţe la prefaţă pentru că profesorul era, deocamdată, în im posibilitate de a o scrie. De îndată ce a fost eliberat, Sebastian i-a înm înat profesorului o corectură a cărţii, rugîndu-1 să scrie prom isa prefaţă. A prim it asigurări care au fost respectate. în roman, autorul înfăţişează drama ontologică a evreului, ipostazele posibile ale acestei drame (inclusiv cea a asim ilism ului, neagreată de fostul director al Cuvîntulw). Prefaţa trebuia, inevitabil, să se rostească despre sorgintea şi realitatea acestei drame. Cum o v a face? Cînd a citit prefaţa, 1. Idem, „în tre agresivitatea an tisem ită şl p a sivita tea filosem ită” , Cuvîntul, X, nr. 3085, 26 noiem brie 1933. 2. Idem, „«Transcendentalism » şi politică”, Cuvîntul, X, nr. 3088, 29 noiem brie 1933.

318

r t u u u z iiiu , c p f c i u o c u

Sebastian a înm ărmurit. Era. tocm ai ceea ce nu se potrivea, rom anu­ lui. N ici gînd să-l ofenseze pe profesor, refuzîndu-i punctul de vedere, altfel zicînd, prefaţa. Rom anul a apărut în această form ulă cel puţin incomodă. Şi scandalul a izbucnit pe dată. D ar iată opinia lui Nae Ionescu în elem entele ei esen ţiale: „Iudaism sau creştinism sunt m ai m ult decît religii; ele sunt principii form ative ale vieţii; există o aşezare evreiască şi o aşezare creştină a lumii, indiferent dacă în conştiinţa oam enilor şi a instituţiilor apare în chip explicit Hristos sau Iehova sau nu. A şa fiind, există valori creştine şi valori iudaice în oricare ordine a vieţii; fie că ne gîndim la organizarea politică a unei naţii, fie că ne preocupăm de crearea şi circulaţia bunurilor materiale, fie că nu e vorba decît de înţelegerea sensului general al existenţei. Pe orice teren ne-am afla, deci, există o catego­ rică «incom patibilitate de um oare» între creştini şi evrei. A şa fiind, însă, deosebirea pe care am identificat-o ca existînd între evrei şi creştini merge m ai d epa rte: aceştia din urm ă îi sim t pe cei dintîi nu num ai izolat voluntar, dar şi... prim ejdioşi ordinii creştine. Creştini şi evrei, două corpuri străine unul altuia, care nu pot fuziona într-o sinteză, între care nu poate exista pace decît prin dispariţia unuia din ele. Iuda suferă. De ce? Pentru că Iuda trăieşte în m ijlocul unor popoare pe care nu poate să nu le duşmănească, chiar dacă ar voi altfel; pentru că din m om entul în care a refuzat să-l recunoască pe Hristos-Mesia, ancorîndu-se şl m ai departe - pe drept sau nedrept - în calitatea lui de popor ales, el e dator faţă de el însuşi să-şi îm plinească funcţiunea care îi revine, aceea de dizolvant al valorilor creştine. Iuda suferă pentru că l-a recunoscut pe Hristos, l-a văzu t şi nu a crezut. Şi asta încă n-ar fi fost prea grav. D ar au crezut alţii, noi. Iuda suferă pentru că e Iuda”. Profesorul de m etafizică şi logică nu crede nici în valoarea utilă a sionismului. Evreii au m ai avut parte de organizare statală şi totdeauna s-a autodizolvat. Deci sionismul, care tinde spre crearea unui stat al poporului lui Israel, ar fi o iluzie păgubitoare. Că această prognoză a profesorului nu s-a realizat, azi o ştim, statul Israel devenind o realitate. Dam narea şi suferinţa lui Israel sunt pre­ destinate din m om entul nerecunoaşterii lui Hristos-Mesia. „Suferi pentru că eşti evreu; ai înceta să fii evreu în m om entul în care nu ai m ai suferi; şi nu ai putea scăpa de suferinţă decît încetînd a fi evreu. Este, desigur, o apăsătoare fatalitate. Dar tocmai de aici nu e nimic de făcut: Iuda va agoniza pînă la sfîrşitul veacului. Revoltă? Nu e bună la nimic. Nu slujeşte la nimic, în acelaşi fel în care nim eni nu poate sări peste um bra lui - evreul nu-şi poate depăşi suferinţa; decît... nem aifiind evreu. Situaţie cu atît m ai tragică, cu cît nimeni nu poate înceta a fi ceea ce este!” 1 1. Nae Ion escu , p refa ţă la rom an u l D e d ou ă m ii d e ani, de M ih a il Sebastian , H um anitas, 1990, pp. 21-25.

319

Ami treizeci. Extrema dreapta romaneasca

A m m ai găsit un text al lui Nae lonescu pe marginea vestitei sale prefaţe din 1934. A apărut în 1936, nesemnat, în gazeta legionară Vestitorii, unde profesorul ţinea editorialul. De la denumirea editori­ alului în prim ele două num ere „Roza Vuiturilor” la stil, totul conduce, cred, la ideea că Nae lonescu e autorul acestor articole. Să citez: „Toată această înşiruire de ju d ecăţi mi s-au aruncat, m ai tîrziu, cu un alt prilej, îm potrivă. Spunând unii: desigur, Iuda, care a fost poporul ales, a lipsit m isiunii de a recunoaşte pe M esia după ce l-a dat. Dar dacă l-ar fi recunoscut, nu-i era oare zădărnicită mântuirea noastră? Căci nu în întruparea lui Dum nezeu stă mîntuirea, ci în jertfa lui. Dar atunci după care dreptate Iuda suferă, el al cărui păcat e însuşi instrum entul m întuirii? A sta şi altele ca asta m i s-au aruncat. Fraţilor sau nefraţilor, este cu totul greşită ju decata aceasta; a voastră de azi, a m ea de ieri. E greşită şi nici m ăcar nu e nouă. A u mai făcut-o şi alţii înaintea noastră, şi unii încă m ari de tot” 1. Cum se vede, antisem itism ul (suferinţa evreului) e, aici, în prefaţă, ju stificat cu argumente teologice. Ba chiar considerat ca fiind o fata­ litate şi care, prin aceasta, ar fi condam nat la veşnicie. Eliade îşi aminteşte, evocînd acel episod din 1934, că „profesorul ştia că v a fi citit de un anumit, public de extrem a dreaptă şi voia să arate în ce sens vede el problem a evreiască; o vedea, în prim ul rînd, în term eni religioşi, ceea ce îi îngăduie să n-o ju d ece pe plan politic, nici social”2. A ş adăuga că această abordare fundam entalist-teologală a antisem i­ tism ului se dem onstra şi m ai agresivă chiar decît o abordare a lui politică sau socială. Şi, oricum, furniza justificări, de ordin doctrinar teologic, să spunem metafizic, antisem itism ului politico-social al tutu­ ror grupărilor de extrem ă dreaptă. Care, fireşte, au exultat, găsindu-şi un aliat care le docum enta m etafizic program ele. De altfel, finalul prefeţei coboară din zonele teologale sau ale filozofiei istoriei spre cele practice, un fel de rechizitorială ridicare din um eri la condam narea evreului în suferinţă nevindecabilă. A ici prefaţatorul se adresează eroului cărţii (alias num ele originar al autorului), nelăsîndu-i n ici o nădejde: „Iosef H echter simte că Iuda suferă şi că nu se poate altfel. D oar Iosef H echter nu înţelege de ce? A m încercat să i-o lăm urim noi... Suferi pentru că eşti evreu; al înceta să fii evreu în m om entul în care nu ai m ai suferi; şi nu ai scăpa de suferinţă decît încetînd a fi evreu. Este, desigur, o apăsătoare fatalitate. Dar tocm ai de aia nu e nim ic de făcut: Iuda va agoniza pînă la sfîrşitul veacului... Iosef Hechter, tu eşti bolnav. Tu eşti substanţialm ente bolnav, pentru că nu poţi decît să suferi; şi pentru că suferinţa ta e înfundată. Toată lum ea suferă, Iosef Hechter. Suferim şi noi, creştinii. D ar pentru noi 1. [Nae lonescu], „Soflsm a cea mare. Vai nouă cărtu rarilor” , Vestitorii, II, nr. 3, 12 aprilie 1936. 2. M ircea Eliade, M em orii, voi. I, Hum anitas, 1991, p. 313.

320

Problem a evreiască

e o ieşire, pentru că noi ne putem mîntui. Ştiu, tu nădăjduieşti; nădăjduieşti că va veni odată cel aşteptat, Mesia, pe calul alb, şl atunci vei stăpîni pămîntul. Nădăjduieşte, Io s e f Hechter. E singurul lucru ce-ţi m ai rămîne. Pentru că eu ştiu că M esia acela nu va veni. M esia a ven it şi tu nu l-ai cunoscut... Iosef Hechter, nu sim ţi că te cuprind frigul şi întunericul?” . Un mai neîndurător tablou al antisem itism ului teoretic şi practic e greu de închipuit. Nu e aici locul unui exam en al opiniilor antinom ice vehiculate pe m arginea rom anului lovit efectiv de această nefericită prefaţă. A ş cita totuşi din articolul lui Eliade din Vremea, care polem iza, politicos, cu opiniile din prefaţă ale profesorului său. Observa, mai întîi, că „prefaţa apare într-un m om ent istoric penibil, într-o conjunctură politică în care greutatea cuvîntului d-lui Nae lonescu poate apăsa m ai mult decît evreii ar putea Indura. Vorba noastră, huliganii capătă argu­ m ente m etafizice” . A p oi contestă dreptatea opiniei prefaţatorului chiar din punct de vedere teologal. Un creştin nu poate afirma, decît căzînd în păcatul deznădejdii, universalitatea destinului de suferinţă al lui Israel. H a m ! divin e lib er să m întuiască sau nu pe evrei în viitor. Apoi, vorbind de destinul tragic individual al evreului laolaltă cu argumente teoretice se creează o confuzie regretabilă de planuri: „Dacă s-ar fi m enţinut num ai pe planul filozofiei istoriei putea fi (prefaţatorul, n.n.) catalogat «antisemit». Dar a doua parte (a prefeţei, n.n.) introduce ele­ m ente noi de soteriologie, Mîntuirea, păcatul, Mesia, nem ărturisirea lui Israel. Elemente, aşadar, de ordin teologic. Care sunt supraistorice. Este drept că d. Nae lonescu încearcă să explice istoria şi prin ele­ m ente supraistorice”. Şi rezum ă argum entarea profesorului, citată mai sus. Apoi, exam inînd argumentaţia, conchide: „Observăm o translaţie nejustificată din planul filo z o fie i istoriei pe cel al teologiei creştine. Şi într-o parte, şi în alta tot «im ponderabile» întîlnim. Dar de alt ordin. «Structura» aparţine ordinului filozofiei istoriei; «m întuirea» aparţine ordinului teologiei. între aceste ordine există o deosebire calitativă; şi este de mirare că d. prof. Nae lonescu, atît de lucid în dialectică, n-a stăruit îndeajuns asupra acestui punct esenţial. A tît de esenţial încîţ partea I-a a argum entaţiei exclude pe a Il-a şi viceversa. Mai mult, în filozofia istoriei d. Nae lonescu ar f i p u tu t f i antisemit. Căci există o anumită filozofie a istoriei antisemită. însă pe planul teologiei creştine, d. Nae lonescu nu poate fi antisemit chiar dacă ar vrea. Căci ce ar putea însem na «antisem itism » pe planul teologiei creştine? Im posibilitatea m întuirii, certitudinea dam naţiei evreilor. Dar lucrul acesta nu-1 spune nicăieri Biserica... Şi nu-1 poate spune chiar dacă evreii (ca şi alte naţiuni necreştine) rup com unitatea de dragoste a Bisericii. Pentru că nim eni nu poate interveni în libertatea lui Dumnezeu. Dum nezeu poate m întui oricum, pe oricine... Ce se poate spune, atunci, din punctul de vedere soteriologie, despre creştini şi despre 321

Anii treizeci Extrema dreaptă românească

evrei. Că cei dinţii crăiesc în nădejdea m întuirii prin Iisus (nici m ăcar în certitudinea ei), iar cei din urm ă p o t f i m întuiţi dacă graţia lui Dum nezeu voieşte aceasta... Vedeţi, un Eminescu, un Hasdeu, un Vasile Conta puteau fi antisem iţi. Pentru că nici unul din ei nu era şi teolog şi nici unul nu era creştin adevărat... Cazul dlui profesor Nae Ionescu este în să cu totul altul. Ca un gînditor ortodox, dsa nu putea, sub nici o formă, fi antisemit. Şi, de fapt, nici nu este. Prefaţa dlui Nae Ionescu nu este antisem ită. Ea pare astfel pentru că cuprinde pagini amare asupra destinului iudeu. De fapt, însă, aceste pagini nu cuprind o atitudine antisemită, ci num ai o m işcare de translaţie, nejustificată, din planul filozofiei creştine în cel al teologiei creştine... A fi antisem it înseam nă a lua atitudine decisivă contra evreilor, a-i socoti inferiori, şnapani, prim ejdioşi etc. Din prefaţa dlui Nae Ionescu nu descifrăm această atitudine intran sigentă faţă de evreim e” 1. Interferenţa dintre cele două planuri („translaţia”) e reală. Dar a socoti această nefericită prefaţă drept un text care n-ar atesta antisem itism e o ju d ecată falsă, care avea în intenţie curm area unei controverse. Era, de fapt, m ai antisem ită decît ceea ce Eliade num eşte „atitudine intransigentă faţă de evreim e” . Furniza tem eiuri teologale, deci de ordin doctrinar filozofic, antisem itism ului cu program „intransigent faţă de evreim e” . Dar, ca gest amical, această intervenţie a lui Eliade e adm irabilă. Şi faţă de rom ancier (bun prieten), şi faţă de prefaţator, de care totuşi se disocia (i-a cerut, fireşte, acordul dinainte - o m ărtu­ riseşte în M em orii - şi l-a obţinut). M ai ales că a m ai intervenit o dată, răspunzîndu-i lui Gh. Racoveanu care îi replicase, oţărît, în Credinţa, apărând poziţia teologică a lui Nae Ionescu (Biserica, afirm a Racoveanu, îi consideră pe evrei damnaţi), respingînd-o pe aceea, mediană, pro­ pusă de Eliade. A ş m ai aminti, la acest dosar, opinia lui Nicolae Roşu care, după ce socotea că „oricînd se va ivi prilejul revizuirii valorilor şi a paşa­ poartelor, M ihail Sebastian v a avea de trecut un penibil exam en”, adăuga: „cultura rom ână poate trăi fără Şăineanu, fără Gaster, fără Candrea, fără Tiktin, dar fără Hasdeu, Sextil Puşcariu, Al. Philîppide şi N. lorga, nu. Nu, pentru că aceştia sunt români, pentru că sunt creatori, cu alte cuvinte pentru că creaţia lor este în funcţie de românitatea lor; pentru că, în sfîrşit, filologia nu este o ştiinţă care se ocupă cu rezolvarea problem elor de lim bă judecate ştiinţific, în bibliotecă, ci un receptacol al sensibilităţii, o zonă afectivă, organică a vieţii intelectuale” . Şi în c o n c lu z ie :....Iosef Hechter, crede-mă, te com păti­ mesc, îţi m eriţi soarta, deşi puteai avea alta m ai bună”2. Nu de aceeaşi 1. M ircea Eliade, „Iudaism şi antisem itism . Prelim inarii la o discuţie” , Vremea, VII, nr. 347, 22 iulie 1934. 2. Nicolae Roşu, „Iosif H echter în cultura rom ână”, A zi, 1934, nr. 5, pp. 1303-1304.

322

Problema evreiasca

părere era Mircea Eliade în legătură cu savanţii filologi evrei. în 1936 cînd Gaster a donat, pe o sumă simbolică, colecţia sa de m anuscrise Bibliotecii Academ iei -, scria: „Pregătirea sa lingvistică i-a fost de mare folos după ce ne-a părăsit. Gaster a uluit lum ea ştiinţifică din Apus prin m ulţim ea şi varietatea lim bilor pe care le stăpînea. Căci deşi s-a specializat apoi în lim bile semite, putea folosi în cercetările sale de folclor com parat toate lim bile slave şi romanice, lim bile clasice, lim ba turcă, persana, araba, lim bile germ anice... De altfel, fie spus în trea­ căt, nu ştiu dacă vreun bancher sau arendaş evreu a fost expulzat în epoca dintre 1870 şi 1916. Au fost însă siliţi să plece trei m ari savanţi evrei: Gaster, Şăineanu şi Tiktin. T oţi trei şi-au cucerit un renume european. în anii cînd noi prim eam fel de fel de negustori galiţieni, am izgonit trei capacităţi de mare clasă europeană” 1. Dimpotrivă, V ictor Gîrcineanu, gardist declarat, se arăta indignat de opera filolo­ gilor evrei. „Cum s-a putut o singură dată afirm a că dicţionarul lui Şăineanu e un «bun dicţionar rom ânesc» - această operă caracteristică jidovească, făcută superficial şi de m întuială?... Ş i de ce al doilea dicţionar în circulaţie (cel al lui I. A u rel Candrea, n.n.}, al Cărţii Rom âneşti, e făcut tot de un jid a n ?”2 3. D in păcate, aici avem a ! cita şi pe Constantin Noica, în in ter­ ven ţii tîrzii, din 1938. în tr-u n articol din Vremea de după înscăun a­ rea guvernului Goga-Cuza, m edita asupra deosebirii dintre cuzism şi legionarism : „într- adevăr, venirea la cîrm ă a dlui A.C. Cuza (mai degrabă decît a d-lui Oct. Goga) a deşteptat la m ulţi întrebarea: ce rost mai are m işcarea legionară dacă vin alţii şi-i realizează progra­ m ul?... Ce descoperă cuzism ul? D escoperă în sînul societăţii rom â­ neşti un parazit. Acesta, beneficiar, dar în acelaşi timp falsificator al vieţii noastre naţionale, trebuia deci înlăturat. Sub diferite forme, pe diferite planuri, cu diferite arme de luptă, oricum apărea el, trebuia demascat, combătut, anihilat şi, dacă se putea, înlăturat de-a binelea din sînul colectivităţii româneşti. Că această m işcare avea dreptate? Se va vedea acum, în urm a m ăsurilor ce va lua, dacă şi cîtă dreptate a avut. Ce descoperea legionarism ul? Descoperea, după cîte îl putem noi înţelege, aşa de unde stăm, un parazit înăuntrul fiinţei românului. Va fi lovind legionarism ul şi în ticălosul acela din afară. D ar aşa ceva e un rest cuzist în doctrina sa; remarcabil, în schimb, e faptul că ştie să descopere pe ticălosul dinăuntru şi că luptă îm potrivă-i... Antisem ite au ştiut să devină şi celelalte partide. A m voi în schimb să vedem un partid care să-şi pună problem a înfiinţării unui corp de 10.000 de 1. M ircea Eliade, „D octorul Gaster” , Vremea, IX, nr. 442, 21 Iunie 1936. 2. Puiu Gîrcineanu, „Literatură, radio, ziarişti, florărese” . Vestitorii, I, nr. 1, 15 m ar­ tie 1936.

323

J r X IL U UCL6CU. £/AUCHlU LÂ.I C U L J J U A , /VlilUl ICUOUU

oam eni cu ţinută m orală exem plară” 1. S-ar spune că ne aflăm în faţa unui text care, recunoscînd că antisem itism ul legionar, existent, e o m oştenire din patrim oniul cuzist din care s-a născut, încearcă o spi­ ritualizare doctrinară a noii m işcări politice, căutîndu-i o diferenţă specifică. Şi aceasta n-ar sta atît în antisem itism cît în detectarea răului interior din spaţiul efectiv rom ânesc. O astfel de interpretare nu e hazardată. Se cuvine adăugat că există, printre altele, şi un text al lui N oica din octom brie 1940, la origine o conferinţă, în care pre­ cizează: „Nu e de ajuns să spui «Jos jid a n ii şi înstrăinaţii», ci trebuie să devii tu însuţi un ins în stare să înfrunţi pe străini şi înstrăinaţi. Trebuie altă educaţie decît cea obişnuită a politicii: una aspră, ostă­ şească, tinerească. Şi atunci, Codreanu se desparte de cuzişti şi întem eiază Legiunea sa”2. Am pom enit m ai înainte de echidistanţa şi toleranţa m anifestate de Eliade în problem a evreiască în genere şi faţă de antisem itism în special. D upă convertirea sa (1936-1937), Eliade gîndeşte şi scrie altfel în aceeaşi chestiune. Se aliniază, altfel zicînd, direcţiei doctrinare a legionarism ului. în 1936, Eliade reproşa oam enilor politici lipsa de interes faţă de penetraţia periculoasă a celuilalt, a străinului, ani­ hilând perm anenţa autohtonilor. Pericolul etnic principal îl constituie evreii, m aghiarii, slavii (nu şi din partea germ anilor). „De la război înceace, evreii au cotropit satele M aram ureşului şi ale Bucovinei, şi au obţinut m ajoritate absolută în toate oraşele Basarabiei... Iar dacă spui că pe B ucegi nu m ai auzi rom âneşte, că în Maramureş, Bucovina şi Basarabia se vorbeşte idiş, că pier satele româneşti, că se schim bă faţa oraşelor, ei (oamenii politici, n.n.'j te socotesc în slujba nem ţilor sau te asigură că au făcut legi de protecţia m uncii naţionale.” Şi adaugă: „Ştiu foarte bine că evreii vor ţipa că sunt antisemit, iar dem ocraţii că sunt huligan şi fascist... A r fi absurd să te aştepţi ca evreii să se resem neze de a fi o m inoritate cu anumite drepturi şi cu foarte m ulte obligaţii după ce au gustat din m ierea puterii şi au cuce­ rit atîtea posturi de comandă. Evreii luptă din răsputeri să-şi m enţină deocam dată poziţiile, în aşteptarea unor viitoare ofensive şi, în ceea ce m ă priveşte, eu le înţeleg lupta şi le adm ir vitalitatea, tenacitatea, geniul”3. Lucrurile se vor com plica în anul următor, cînd, direct anga­ ja t în propaganda electorală a m işcării legionare pentru alegerile din decem brie 1937, Eliade adoptă deschis program ul Legiunii. în con­ secinţă, îşi asum ă şi doctrina antisem ită a mişcării. în am intitul său răspuns la ancheta ziarului B una Vestire, „De ce cred în biruinţa 1. C onstantin Noica, „între parazitul din afară şi parazitul dinăuntru” , Vremea, nr. 523, 30 ianuarie 1938. 2. Idem, „Lim peziri pentru o Rom ânie legionară” , B un a Vestire, nr. 29, 11 octom brie 1940. 3. M ircea Eliade, „Piloţii orbi” , Vrem ea, nr. 505, 19 septem brie 1936.

324

m işcării legionare” , Eliade declară interogativ: „Poate neam ul rom â­ nesc să-şi sfîrşească viaţa în cea m ai tristă descom punere pe care ar cunoaşte-o istoria, surpat de m izerie şi sifilis, cotropit de evrei şi sfîrtecat de străini, dem oralizat, trădat, vîn d u t pen tru cîteva sute de m ilioan e de le i? ” 1. Porunca Vremii era, aparent, o gazetă independentă. în fond, era, doctrinar, obedientă cuzismului, prin trivialitatea sloganurilor an ti­ semite, găzduite zilnic, pînă la saţietate, în paginile ziarului condus de Ilie Rădulescu (m edic de profesie). în 1937, Tom a Vlădescu, redac­ tor al acestei gazete, scria în numele ei: „Vom fi antisem iţi cu fanatism, pînă la exces şi pînă la scandal dacă va trebui. Şi de aceea, ziarul nostru, în pragul unui nou început, afirm ă antisem itism ul ca un im perativ de înaltă salubritate în serviciul ideii naţionale pe care o servim ”2. A fost această atitudine o constantă ideologică a gazetei. Să reproduc apoi două declaraţii de principii ale gazetei tocm ai din 1940, adică la opt ani de la întem eierea ei (va apărea pînă în 1942): .A nti­ sem itism ul înseam nă nu num ai o doctrină, cît şi o atitudine de luptă îm potriva iudaism ului... Va veni o zi cînd toate lam entaţiile groteşti ale lu m ii israelite nu vor m ai putea infringe hotărirea salutară a om e­ nirii de a se desface de blestem ul convieţuirii cu jid a n ii”3. Şi o alta din acelaşi an 1940, care dezvăluie credo-ul doctrinar al gazetei: „Punctul arhim edic al acţiunii noastre a fost şi răm îne problem a an ti­ semită. De la această poruncă a destinului nostru nu ne vom abate niciodată. Problema evreiască domină întreaga viaţă a României moderne de la începuturile ei pînă în ceasul de acuma. Infiltraţia iudaică e mai profundă decît s-ar putea crede în aparenţă. De aceea efortul echipei de lucru de aci (de la Porunca Vremii, n. m.), dar şi am plificarea ei pînă la dimensiunile unei vaste colaborări de opinie publică”4. Mă mărginesc să amintesc numai de puseul antisem it al lui I.A1. BrătescuVoineşti, devenit public din 1937, prin articolele „H uliganism ?” apă­ rute în Universul Le va aduna, în 1938, în volum, adăugîndu-i, repede, altele două în 1940 (Strigăte de alarm ă în chestia evreiască, Germanofob ie ). A cita din aceste volum e e inutil, autorul socotind că neam ul evreiesc constituie un mare pericol nu numai pentru România, dar pentru întreaga lume. De aceea elogia hitlerism ul care a declanşat acţiunea, utilă, de deparazitare a om enirii de iudei. Fireşte că adepţii xenofobiei au salutat cu entuziasm (de pildă, N. Crainic) apariţia, neaşteptată, a acestui nou aliat întru antisemitism. La fel s-a întîm1. Idem, „De ce cred în brie 1937. 2. Porunca Vremii, IX, 3. Idem, IX, nr. 1767, 4. Idem, IX, nr. 1784,

biruinţa m işcării legionare” , B una Vestire, nr. 24, 17 decem ­ nr. 1641, 8 m ai 1940. 6 octom brie 1940. 21 septem brie 1940.

325

A n ii treizeci. E xtrem a dreapta rom anească

plat cu poetul, criticul şi gazetarul Nicolae Bavidescu, care, la sfîrşitul anilor treizeci, îşi dezvăluie, în articole lungi şi fulminante, ostilitatea împotriva iudaismului pătruns - clama în tonuri apocalip­ tice - în literatură, modernizînd-o prin alterarea specificităţii ei origi­ nare. Sunt acestea două cazuri-limită, care se alăturau, brusc, extremei drepte antisemite, fie cuziste (ca Brătescu-Voineşti), fie legionarismului (ca N. Davidescu). Semnificaţia lor este numai simptomatică, adăugîndu-se, cu o octavă în plus, unei atmosfere extre­ miste de dreapta saturate de voci şi atitudini. Au fost destui intelec­ tuali r o m â n i care nu li s-au alăturat, disociindu-se tacit sau public. Să închei acest periplu, care a intenţionat să releve numai luările de atitudine antisemite cu argumente doctrinar-teologale, cu inter­ venţia lui Traian Brăileanu, vechi senator legionar, ajuns, în 14 sep­ tembrie 1940, ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice. Preocuparea sa, odată instalat în această demnitate publică, era eliminarea moza­ ismului şi ca instituţie de cult. „Statul naţional legionar - preciza el - se identifică, în materie de credinţă, cu unitatea ecumenică a creştinis­ mului în general şi a ortodoxiei în special. Mozaismul care nu mai reprezintă, în momentul de faţă, o confesiune... a devenit supărător prin îndrăzneala prea multelor sale temple şi sinagogi în care se ofi­ ciază în ritualul friunghiurilor încrucişate. Am spus-o de atîtea ori: sunt prea multe sinagogi în raport cu numărul jidanilor. Şi, în viitoa­ rea reglementare a cultului mozaic, suntem sigur că se va ţine seama neapărat de acest criteriu.” De altfel, era ştiut că antisemitismul era un element de seamă al legionarismului doctrinar. Dacă e eronat a confunda, cred, legionarismul cu antisemitismul militant (am arătat asta în spaţiul acestui capitol şi, poate, al întregii cărţi), contraproductiv ar fi să se ignore dimensiunea antisemită din programul legi­ onar. în 1936, Ion I. Moţa se rostea în stilul său vaticinar: „Puterea jidovească, francmasonă şi politicianistă democrată e stăpînă abso­ lută în statul nostru. Cei care vor să doboare această putere duşmană întîmpină... duşmănia de moarte a tuturor categoriilor hotărîtoare în stat... Aşa fiind, o organizaţie de luptă naţională nu va putea cuceri poziţia duşmană decît înfruntînd această lume de potentaţi stăpîni pe stat şi pe toate izvoarele de putere... Să primim lupta pe viaţă şi pe moarte”1. Un an mai tîrziu, un alt gardist de frunte, gazetar şi poet, Valeriu Cîrdu, scria: „Problema evreiască nu ridică probleme atît de mult prin intermediul num ărului. Iuda nu este odios şi periculos n u m a i p rin număr. Iuda, cu toate păcatele lui, cu tot depozitul de vicii, cu intenţiile de trădare, de vînzare şi cumpărare, cu sistemele distructive atît de inerente rasei semite, este prezent acolo unde se găseşte u n s in g u r iuft (o altă expresie pentru «jidan», n .n .). El, acest singur iuft, 1. Ion I. Moţa, „Spiritul legionar” , C uvîntul Argeşului, I, nr. 16, 28 februarie 1936.

326

reprezintă primejdia semită”1. Am citat două opinii ale unor factori exponenţiali ai Gărzii de Fier. Această opinie o regăsim ia toţi membrii acestei grupări politice şi deci la toţi conducătorii ei. Cei care profesau antisemitismul ca stare de spirit şi ca profesiune politică (sau de credinţă) imaginau şi soluţia pentru asanarea acestui, pentru ei, flagel. Aminteam de sloganul maniacal al lui A.C. Cuza, izgonirea brutală şi totală a evreilor din ţară. Alţii propuneau soluţii intermediare care, în intenţie finală, cugetau tot la eradicare genera­ lizată. Al. Vaida-Voevod a propus, prin gruparea politică de el fundată din 1935, criteriul „numerus Valahicus” în problema evreiască. Era un mod de a propune o proporţionalizare a participării evreilor în diverse profesiuni urbane. Punctul său de vedere (neagreat de P.N.Ţ., care l-a şi exclus, pentru asta, din cadrele partidului) era şi un ecou al generaţiei de la ’22 care ceruse (continua să o facă) accesul pro­ porţional al evreilor în universitate. Directorul, formal, al revistei S fa r m ă Pia tră (cel real era Nichifor Crainic) a respins principiul propus de Vaida-Voevod: „D. Vaida este autorul formulei proporţionalizării românilor cu străinii din România, formulă pe care S fa r m ă P ia tră a combătut-o cel dintîi ca primejdioasă. «Numerus proporţionalii» este invitaţia pe care vaidismul o face patronilor străini să ia în întreprin­ derile lor, în proporţia numerică pe ţară, şi români... Ce ar schimba această doctrină, dacă ar fi aplicată, în stările de azi din ţara noastră? Absolut nimic. Sau, în orice caz, nimic în bine. Doctrina vaidistâ vine să dea situaţiei de astăzi o consacrare legală... D. Vaida definitivează în formula lui «naţionalistă» raporturile existente azi între străini şi noi, ei stăpînii, iar românii salariaţi, slugile lor”. E aici, incontestabil, răfuiala lui N. Crainic cu opiniile socotite fals naţionaliste ale lui Vaida, ştiut fiind că spiritus rector al acestei gazete, N. Crainic, îşi apăra propria concepţie în problema evreiască - rezolvată, considera, prin formula statului etnocratic. Pentru că alte orientări, cum e cea a ziarului P o r u n c a V rem ii, acceptaseră încă în 1934, adică atunci cînd Vaida nu-şi luase încă formula lui: „Dintre toate problemele care frămîntă sufletul românesc, cea evreiască prezintă aspectele cele mai îngrijorătoare... Neamul nostru trebuie restabilit în integralitatea drep­ turilor lui de stăpîn în această ţară. Principiul proporţionalităţii n u m e ru s c la u s u s în viaţa economică, socială şi culturală - şi n u m e r u s n u llu s - în funcţiunile publice şi în presă - trebuie instaurat fără întîrziere. A pretinde să se aplice aceste comandamente ale vieţii de stat românesc, pînă nu este prea tîrziu - nu este agitaţie, ci o datorie pentru fiecare român care îşi iubeşte ţara”2. Un an mai tîrziu, direc­ torul acestei publicaţii, Ilie Rădulescu, exprima în termeni mai radicali 1. Valeriu Cîrdu, „Se m işcă vierm ii", B u n a Vestire, I, nr. 121, 23 iu lie 1937. 2. *** „Pînă nu e prea tîrziu” , Porunca Vremii, nr. 81, 5 noiem brie 1934.

327

n u u

u c u .c n .

iz d j^ u c i i i x j L u . / c u . j p t u . I u i i e c u t e x t d c u .

punctul de vedere care, acum, depăşea principiul proporţionalităţii: „Pentru împlinirea poruncilor vremilor de faţă care ne ordonă să naţi­ onalizăm oraşele, nu ne rămîne altă cale decît exproprierea totală a străinilor şi jidanilor pentru cauze de utilitate naţională. Nu e sănă­ toasă pentru armătura de stat burghez şi nu e morală pentru etica lui această măsură? Se poate, dar eu nu concep că în România ar putea fi, în situaţia geografică şi demografică pe care o are în acest colţ al Europei, altceva decît un stat naţional cu interese şi cu o morală exclusivistă, ba chiar brutal naţionalistă... A fost morală exproprierea rurală de acum 15 ani, care a deposedat pe români pentru cauze de utilitate socială, şi ar fi amorală exproprierea urbană care ar lovi pe jidani şi străini pentru netăgăduite motive de utilitate naţională?” 1, în sfîrşit, se publicau curent apeluri antisemite, adresate cititorilor, care, în subtext, aveau în vedere tot modalităţi pentru soluţionarea problemei evreieşti: „Români! Cumpăraţi numai de la firme româneşti. Procedlnd aşa, în mai puţin de un an, jumătate din populaţia evreiască trebuie să părăsească România”; „Români! Apucaţi-vă. de comerţ, fiţi harnici şi economi. Izbînda este atunci asigurată”. Instaurarea statului naţional-legionar a smuls accente de jubilaţie gazetelor antisemite. încă la 12 septembrie 1940, P o r u n c a V rem ii, informată, saluta evoluţia naţională, cerînd soluţionarea radicală a problemei evreieşti: „Jidanii sunt aceiaşi şi împotriva lor nu există decît o singură măsură, dictată de instinctul nostru de conservare naţională: AFARA!... Peste toate acţiunile de izbăvire naţională, pro­ blema nevralgică a României rămîne chestia iudaică. Primejdia jido­ vească trebuie înlăturată radical, fără ocolişuri şi amînări. Iudaismul este cancerul vieţii noastre de stat, este plaga purulentă a sănătăţii noastre naţionale. România nu se poate salva atîta vreme cit jidanii nu vor fi excluşi cu desăvîrşire din corpul naţiunii române”2. A doua zi, directorul gazetei propunea guvernului un întreg corp de măsuri: „a) retragerea cetăţeniei române a tuturor jidanilor care au dobîndit-o pe baza tratatelor de la Versailles şi Trianon, tratate care nu mai există de fapt, prin noua ordine pe care puterile Axei au instaurat-o pe con­ tinent; b) exproprierea urbană, nu numai rurală, a jidanilor care au asfixiat şi au înstrăinat oraşele noastre. întreaga proprietate urbană jidovească va trece în patrimoniul statului, care o va plăti cu o emi­ siune nouă de rentă de stat, şi va servi la împroprietărirea românilor. Se va putea face astfel efectiv românizarea oraşelor; c) nici un jidan nu va mai putea locui decît în aşezările urbane. Orice contact cu satele va fi interzis jidanilor; d) jidanii nu vor putea exercita nici o profesiune

1. Dr. Ilie R ă d u le s c u , „E x p ro p rie re a u rb a n ă ” , P o ru n c a V rem ii, IV, nr. 259, 17 noiem brie 1935. 2. „Statutul Ju daic” , Porunca Vremii, IX, nr. 1766, 12 septem brie 1940.

328

trooiema evreiasca

în legătură cu sănătatea publică, nu vor putea profesa comerţ de alimente şi de băuturi, nu vor fi furnizori ai statului şi nu vor comer­ cializa nici un fel de produs agricol sau industrial necesar agricultu­ rii; e) din moment ce sunt străini, ca unii ce au pierdut cetăţenia română, jidanii nu vor putea exercita nici un fel de profesiune fără autorizaţia Ministerului Muncii, singurul în drept să acorde străinilor dreptul de exercitare a unei meserii”. Să recunoaştem, măsurile erau radicale. în sfîrşit, cînd, la 16 noiembrie 1940, M o n ito ru l O ficia l a publicat decretul-lege privind românizarea personalului din întreprin­ derile comerciale şi industriale, P o r u n c a V rem ii e x clama la 18 noiem­ brie; „Românizarea de care se vorbeşte insistent de atîta vreme începe, în sfîrşit, să-şi afle un început de realizare. Decretul-lege privitor la eliminarea evreilor din întreprinderi nu mai lasă loc pentru jocul nici unei interpretări. Toţi jidanii din comerţ şi industrie vor fi înlocuiţi”. A doua zi, editorialul directorului gazetei intitulat „în sfîrşit, români­ zare!” revenea asupra evenimentului: „După înlăturarea jidanilor de la exerciţiul medicinei, ministrul Muncii şi Sănătăţii, dl Iasinschi, oferă ţării surpriza celei mai revoluţionare legi de românizare a muncii naţionale... E o realitate sau visăm? Fiindcă legea aceasta se apropie prea mult de idealul dezrobirii noastre economice... Şi, totuşi, e ade­ vărat... Jidanii sunt eu desăvîrşire excluşi din întregul angrenaj para­ zitar al muncii naţionale... Impunem tuturor instituţiilor economice să aibă s u tă la s u t ă salariaţi români”. Exclamări de satisfacţie au produs noile legiuiri antievreieşti şi altor publicaţii. Să reproduc declaraţia ziarului C h e m a r e a V rem ii, semnată de chiar directorul ei, Ion Sîngeorgiu, fost informator oficial al regelui Carol al II-lea şi deve­ nit, după detronare, desigur, anticarlist şi legionar declarat: „România legionară a rezolvat problema evreiască. Ceea ce guvernul prezidat de Oct. Goga doar încercase, Legiunea a izbutit să înfăptuiască în mai puţin de trei luni. Evreii au fost înlăturaţi nu numai din aparatul de stat, nu numai din profesiunile libere ale societăţii româneşti, dar şi din industrie, comerţ, unde organizaţiile cooperatiste şi curat legio­ nare se căznesc şi reuşesc să le ia locul... Suntem datori să punem pe faţă şi fără întîrziere problema lichidării acestui nenorocit ghetto în plină formaţie. E timpul să ne întrebăm: Ce facem cu ei? Fiindcă a-i lăsa să se înmulţească frenetic ca iepurii, să ne consume bunurile, să ne urască şi să nu producă nimic în schimb, aceasta nu se poate, în România legionară nu poate fi loc pentru trîntori... E bine ca evreii să ştie că noi nu suntem spectatori pasivi ai unui putregai social, ci chirurgii naţionali ai unui cancer naţional. De aceea îi întreb pe ai noş­ tri: ce facem cu ei? Şi îi întreb pe evrei să spuie cinstit: ce faceţi voi?”1. 1. Ion Sîngeorgiu, „Ce facem cu ei?”, Chemarea Vremii, seria a Il-a, nr. 26, 28 noiem ­ brie 1940.

329

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

Despre celelalte măsuri antievreieşti, dictate de Antonescu, ne-am referit în alt paragraf al acestui capitol. După 1944, problema evreiască tinde să se stingă. După 1948 începe emigrarea evreilor din România în ţările vest-europene, în S.U.A. şi, mai ales, în Israel. în trei-patru decenii, fenomenul e aproape epuizat, întrebarea retorică a lui Ion Sîngeorgiu „Dar ce fac ei?” din articolul citat a căpătat un răspuns. Lozinca lui Cuza „Jidanii la Palestina” a fost aplicată chiar de evrei. în Israel s-au stabilit aproape 350.000 de evrei originari din România, care continuă să-şi iubească, nostalgic, ţara de origine. Recensămîntul populaţiei României din 1992 mai atesta prezenţa a 9.000 de evrei, majoritatea zdrobitoare de vîrsta a treia. Dar, lucru curios, antisemitismul n-a dispărut. Nu are, desigur, forţa şi intensitatea celui din anii treizeci. Dar există, propagat fiind în anumite ştiute publicaţii. E utilizat, ca diversiune, de cercuri naţi­ onaliste sau foste comuniste. Diversiunea antisemită funcţionează, cum se vede, în gol şi fără motivaţia economico-socială de la 1860 pînă spre deceniile noastre. E un antisemitism fără evrei. Şi nu numai în România. E prezent şi în alte ţări ale Europei de Est. Nici măcar nu se mai apelează la argumente fundamentalist-teologale. E o diver­ siune oarbă. Acum, ca întotdeauna. Şi e greu de ştiut cînd se va stinge.

330

Capitolul VII

Ideologiile totalitare şi literatura 1. Ideologiile totalitare, se ştie, au voit şi voiesc să-şi aservească literatura. Au năzuit spre această subjugare, deopotrivă, totalitaris­ mul de stînga ca şi cel de dreapta. Avem experienţa, la noi ca şi în toate ţările din estul Europei, a acestei înverşunări acaparatoare. La început totală şi vorace, apoi fisurată de periodicele accese liberaliste care îngăduiau scriitorului cu conştiinţă să-şi scrie opera, pentru ca, după aceea, opreliştile să se înstăpînească din nou. Se ştie, la noi, mai puţin despre forţa strivitoare asupra culturii în general şi a literaturii în special din partea totalitarismului de dreapta. Sigur, exemplul Germaniei hitleriste şi al Italiei fasciste e cunoscut şi atoategrăitor. Se ştie mai puţin sau deloc însă că la noi, în anii treizeci, gruparea (grupările) extremistă(e) de dreapta a (au) dezvoltat o agresivă ideologie literară anexionistă, urmărind să încorseteze şi să aservească literatura. Realismul socialist, cu mai toate principalele teze de ideologie literară, îl regăsim afirmat în presa de extremă dreaptă din acest deceniu. Nu numai negarea violentă a criteriului estetic în actele de evaluare, predicţia despre literatura cu mesaj, atotputernicia politicului, osîndirea cosmopolitismului (altfel zicînd, zăvorîrea în noi înşine), repudierea circuitului valorilor, dar şi naţio­ nalismul exacerbat din „epoca de aur” a ceauşismului le aflăm, toate, în ideologia literară afirmată de condeierii extremei drepte. Pînă şi injuria, zvîrlită orb sau băşcălios împotriva unor mari valori, socotite dezertoare de la datoria epocii sau a neamului, o aflăm în presa ace­ lui deceniu al patrulea şi nu lipseşte de aici nici chemarea pentru „purificarea” bibliotecilor sau arderea („topirea”) cărţilor. Unele dintre aceste condeie aparţin unor stupizi culturnici care exprimau aspira­ ţia grupului pe care îl reprezentau. Altele însemnau valori şi e regre­ tabil, desigur, că s-au coborît pînă la a afirma un credo care era, de fapt, potrivnic artei lor literare. Să începem însă excursul cu menţionarea opiniilor despre ideologia literară ale unor conducători politici ai legionarilor. în 1935, Corneliu Zelea Codreanu scriaîntr-o avalanşă de interogaţii alarmate: „E îngro­ zitor. Noi, poporul român, să nu mai putem da roadele noastre? Să nu avem o cultură română, a noastră, a neamului, a sîngelui nostru 331

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

care să strălucească în lume alături de roadele altoi neamuri? Să fim noi condamnaţi astăzi de a ne prezenta în faţa lumii cu produse de esenţă jidănească? Astăzi, în ultimul moment, cînd lumea aşteaptă ca poporul român să apară cu rodul sîngelui şi geniului său naţional, noi să ne prezentăm cu o infecţie de caricatură culturală? Cu inima strînsă de durere privim această problemă şi nu va fi român care, văzîndu-şi periclitată o întreagă istorie, să nu pună mîna pe armele sale pentru a se apăra”1. E greu de închipuit o mai falsă alarmă şi o mai calpă judecată despre cultura română formulată tocmai în peri­ oada interbelică, ştiută ca una dintre cele mai eflorescente din istoria ei modernă. Dar astfel de judecăţi, pe urmele lui Codreanu sau alături de ale sale, se întîlnesc cu sutele în presa de extremă dreaptă a ani­ lor treizeci. în acelaşi an, 1935, Ion I. Moţa se răzvrătea împotriva „prejudecăţii” supremaţiei esteticului, propunînd adoptarea principi­ ilor artei teziste pentru a se zămisli o artă angajată care să slujească înălţării României. „Iată - scria el -, noi o spunem dintr-odată şi răspicat: arta, literele epocii de astăzi sunt umbrite de o gravă dezo­ noare: marile suferinţe, marile speranţe româneşti de astăzi nu au găsit aproape nici un ecou în lumea literelor şi a celorlalte arte... De teama de a nu face artă cu tendinţă sau de teama de a nu face artă gratuită, simţirea lor nu reacţionează, inspiraţia lor e lăcătuită în faţa celei mai cumplite tragedii pe care a cunoscut-o pămîntul românesc: prăbuşirea materială şi morală a Românimi) sub stăpînirea jidovească. Să nu mi se răspundă cu vechea gogoriţă a condamnării artei «cu teză». Care operă nu e un îndemn, o tendinţă, o apropiere de ceva... Eclipsa din creaţiunea artistică a epocii de astăzi nu-şi poate avea nici o scuză. Cum se poate scuza nesimţirea?... Ce este sentimentul colectiv, dragoste şi durere pentru neam; epica frămîntare a naţiuni­ lor în luptă, marile prăbuşiri simţite de artistul zilelor noastre, deşi ele sunt un izvor de emoţie şi de sentimente mult mai bogat şi mai intens decît viaţa individuală... De aceea, întrebîndu-ne unde a rămas literatura şi arta românească în greul ceas de răspîntie al românimii de astăzi şi constatîndu-i absenţa din viaţa noastră colectivă, ne bucurăm cînd vedem în atitudinile astăzi încă excepţionale ale unor scriitori ca Aron Cotruş, Radu Gyr, Justin Ilieşiu sau ale unor publi­ caţii literare ca R e v is t a m e a izvorul unei purificări şi al unei desăvâr­ şiri a acestei arte care trebuie curînd să se scuture de nesimţirea şi dezonoarea în care a căzut”2. Cum am putea aprecia altfel decît ca o falsă alarmă judecata eronată a lui Ionel Moţa? Nu interesau, aici, valorile existente, cît dorinţa de a subjuga arta pentru a cînta exclu­ siv „românimea de astăzi”. Pentru arta cu tendinţă se pronunţa şi 1. Corneliu Z elea Codreanu, Pen tru legionari, 1935. p. 101. 2. Ion I. M oţa, „N esim ţire?” , R evista mea, I, nr. 6, iunie 1935.

332

profesorul de sociologie Traian Brăileanu, membru al Senatului legionar: „Ceea ce vrem să dovedim însă este că opera de artă, ade­ vărata operă de artă, nu poate fi decît morală şi naţionalistă fără a deveni, prin acest fapt, tendenţioasă, adică fără primejdia de a-şi pierde caracterul ei specific. Teoreticeşte putem răsturna dintr-odată poziţiunea «artei pentru artă». Dacă tradiţionalismul nu poate crea opere de artă fiindcă sunt «tendenţioase», didactice, atunci nici indi­ vidualismul nu ni le poate da căci şi el exprimă o tendinţă, pe cea opusă tradiţionalismului. O operă de artă nu va fi moralizatoare, nu va fi pusă în slujba Bisericii sau a statului căci atunci e tendenţioasă. Bine. Dar dacă e pusă în slujba tendinţelor animale, în slujba comer­ ţului jidovesc: ea nu e atît de tendenţioasă? Nu-i cumva tot atît de tendenţioasă?... Autorul individualist, iudaizant, lesne de identificat prin reclama şi laudele presei jidoveşti, nu poate produce opere de artă, ci doar porcării mai mult sau mai puţin atenuate... De aceea opera de artă trebuie să fie în deplină şi desăvârşită concordanţă cu legile naturii, deci şi cu legile sociale, cu normele morale, religioase etc. Ea nu se poate desface de viaţa naţiunii, nu i se poate opune fără a pierde caracterul ei specific, de valoare în sine... în concluzie, arta nu p o a t e J i d ec ît n aţion a listă . De la acest adevăr trebuie să pornească cei ce vor să-şi dea seama de valoarea operelor contemporane ca opere de artă. Nu vor rămînea, credem noi, decît acele opere care exprimă «spiritul vremii noastre», al zvîcnirii vieţii naţionale, pentru a arunca gunoaiele la o parte şi a limpezi suprafaţa apelor române”1. Profesorul Brăileanu izbutea performanţa de a reveni, bine instalat, în silogismele cărţii lui A.C. Cuza (din 1908) N a ţio n a lita te a în artă. Aici, de vreme ce etnicitatea era prezentată drept unicul generator de artă, este posibilă evoluţia. Fireşte că elogiate erau scrierile legionarilor, expresii ale acestui credo politic. Ba se demonstra că mijloacele de acţiune ale militan­ tismului legionar pentru făurirea omului nou, operînd cu elemente sufleteşti şi emoţionale, simt, ele însele, operă de artă. Ion I. Moţa afirma, semnificativ, în 1935: „Lupta legionară se întemeiază, în rîndul întîi, pe crearea unui spirit nou, a spiritului legionar... Această luptă îndreptîndu-se în rîndul întîi asupra domeniului sufletesc, iar asupra celui mintal doar în rîndul al doilea, vă întreb de mijloacele artistice înainte de cele ale logicei. Căci sufletul, sentimentele, inte­ riorul nostru spiritual, pe care vrea să-l reformeze lupta legionară, sunt în rîndul întîi influenţate şi formate prin mijloacele artistice: cîntec, literatură, arte plastice şi toate mijloacele care fac să vibreze sufletul, care deplasează ceva în el. Formarea om ulu i nou, prin educa­ ţie legionară, este cea mai miraculoasă operă de creaţiune sufletească, 1. T raian Brăileanu, „Arta pentru artă” , R evista mea, I, nr. 7 8, iu lie-au gu st 1936.

333

X X I I LL LI C L o C U l i L / A U C I U U

UI

I U I H U .IH -U O I.U

înfăptuită de Căpitan. O asemenea creaţiune e tot operă de artă” 1. Aşadar, militantismul legionar devenea, chiar el, o performanţă greu de atins, confundînd arta cu activismul. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, realiza şi el un nesperat record. Şi anume să decreteze că unica specie de artă era aceea care se legitima a fi legionară: „Pare că-i o minune. Sub cerul credinţei legionare, se scrie frumos, inspirat româneşte. în afară de Legiune nu mai există adevărată vînă de inspi­ raţie. în afară de legionarism, speranţele de altădată au murit, au dispărut”2. Poetul Radu Gyr, legionar foarte activ, autorul textului imnului mişcării legionare, considera şi el că arta poate fi zămislită numai sub comandamentele convingerilor legionare. în 1936 răspun­ dea la ancheta revistei Ic o n a r cu tema „Poezia poate sta în serviciul unei idei politice?”. Declara ritos: „în slujba unei idei politice, nu! Politicianismul e sinonim cu mlaştina, vermina, putrefacţia. Ori nu din acestea pot creşte aripile de tînăr curcubeu al poeziei. în slujba unei idei naţionale, în slujba unui nou suflet etnic care se plămădeşte, d a i în slujba legionarismului, el însuşi pur ca fruntea unei balade şi care se confundă cu linia destinului nostru istoric”3. De vreme ce legionarismul era considerat el însuşi făuritor de artă, gazetari fără duh ajungeau să creadă că militanţii de frunte ai mişcării, de ar fi avut vreme puteau crea, negreşit, chiar romane. (în anii cincizeci, o acti­ vistă comunistă, care dirigula, la Comitetul Central, un departament cultural, declarase şi ea: „Dacă aş avea timp liber, v-aş arăta eu ce romane avem nevoie, scriind eu unul”.) Harul sau numai talentul nu mai prezentau, se vede, interes. Totul se reducea exclusiv la timp şi voinţă: „De ce nu zvîeneşte - mustra un condeier legionar - din scrisul scriitorilor români fervoarea patetică a ceasului de azi? Ei scriu cărţi, romane. Cîte unul pe an. Cîte unul pentru fiecare anotimp. Ion Moţa, Belimace nu puteau scrie un roman frumos? Adică ei, care au făcut ce au făcut, nu erau în stare de efortul de a scrie un roman? Adică nu puteau ei avea biruinţa aceasta, «un roman frumos», cînd ei au învins cel mai tiran instinct al omului, instinctul conservării, care obligă pe om să n-aibă ochi pentru splendoarea lumii... A scrie frumos nu-i chiar aşa de greu. Este vorba numai de încăpăţînarea cănească, de un exerciţiu continuu, de nopţi ucise, învinse, de renunţări, de efort regulat... Scriitorii români trebuie să ia, prin scrisul lor, o atitu­ dine. .. Vremea de azi însă va avea scriitorii săi. Aceştia nu vor fi pasivi, opaci în viitoarea tinerească de azi”4. Cu o zvîcnire de condei se anula statutul scriitorilor, dar se şi anunţa dispariţia celor existenţi, vestindu-se apariţia altora, care vor fi în spiritul „vremii de azi”. 1. 2. 3. 4.

Io n i. Moţa, A r ia , lu ptă”, R evista mea, I, nr. 11-12, noiem brie-decem brie 1935. Apud Iconar, II, 1937, nr. 7, p. 7. Iconar, I, 1936, nr. 7, p. 4. Stere M ihalexe, „De ce tac scriitorii?” . Om ul nou, Brăila, II, nr. 24, 22 iunie 1937.

334

în plină guvernare legionară, condeie aservite făceau procesul literaturii române, închipuind crearea alteia, noi şi înnoitoare. Cro­ nicarul literar al ziarului C u v în tu l era atunci Barbu Sluşanschi, pro­ venit din grupul de la Ico n a ru l cernăuţean. Iată programul desenat de el: „Cu fruntea încreţită, dacă nu chiar încruntată, chemăm la judecată literatura românească de după război. O socoteală este necesară, căci nimic nou nu se va putea clădi pînă ce terenul nu va fi curăţat de putregai şi mărăciniş. Zgura îngrămădită trebuie lămu­ rită, directivele trebuie delimitate, haosul trebuie limpezit. O aşezare nouă a celor spirituale pretinde rînduială în toate compartimentele. Literatura naţională, cu rosturi atît de cardinale în cultura unui neam, trebuie să fie readusă în făgaşul ei firesc... Literatura (de după război, n.n.) nu mai înregistrează şi adînceşte sentimente, ci senzaţii, nu devoţiuni, ci patimi şi vicii: «rendre le vice aimable» era deviza unui romancier cinematografic, predestinat să otrăvească tineretul... Inten­ ţii bune n-au lipsit nici în doctrină, nici în aplicare. Dar ele au rămas puţine şi nerodnice. Talente reale s-au irosit din lipsa punctelor car­ dinale, a substratului sau a atmosferei prielnice”. După acest aspru, nedrept şi stupid rechizitoriu se înfăţişa, succint, perspectiva redre­ sării: „Cum se va integra literatura în spiritualitatea românească actuală? Printr-o evoluţie firească. Schimbările politice ce s-au produs au şi acest înţeles că, după o sciziune de multe decenii, astăzi politi­ cul reintră pe linia tradiţională a voinţei de dăinuire spirituală a neamului... Revoluţia politică este, de fapt, o întoarcere la autentici­ tatea naţională. Literatura, ca element al culturii româneşti, va lua aceeaşi cale. Ea îşi va renega trecutul recent şi, pricepîndu-şi menirea, va căuta să se ridice în artă la nivelul spiritual pe care Legiunea l-a realizat în trăire”1. Va relua chestiunea patru zile mai tîrziu, cînd prescria „ceea ce se poate înscrie în linia evoluţiei organizate şi tra­ diţionale a culturii noastre”. Producţiile legionare erau indicate ca exemple de artă necesară a viitorului. Evident, nu a fost uitată nici opera lui Corneliu Zelea Codreanu şi a literaţilor legionari ca aparte­ nenţă politică. „Prevedem - scria apăsat Sluşanschi - că, din perspec­ tiva îndepărtată a viitorului, cartea P e n tr u legionari, atît de greu de apropiat de conceptul de «literatură», va fi totuşi opera reprezentativă a creaţiei spirituale a epocii noastre... în jurul ei şi al creatorului ei vor gravita sateliţii literaturii de spiritualitate legionară care, atunci cînd au scris, numai la literatură nu s-au gîndit... Alături de aceste producţii, lirica va cuprinde un capitol însemnat, începînd cu cîntecul legionar pînă la poezia lui Radu Gyr, a lui Vaier Cîrdu, a lui Constan­ tin Goga şi a altora. Trăirea legionară este oarecum de esenţă lirică. 1. Barbu Sluşanschi, „Pentru literatura de m îine” , C u vîn tu l X VII (serie nouă), nr. 4, 17 octom brie 1940.

335

Anii treizeci, extrema dreapta romaneasca

îmbinată cu arta, ea a creat un nou stil politic din care artificiul s-a eliminat în chip firesc. Literatura beletristică, propriu-zisă, în ce are mai bun, va dura un timp, dar nu va putea determina caracterele epocii, fiind prea puţin reprezentativă. S-ar putea însă ca de-acum înainte, prin disocierea activităţilor reunite o vreme pe linia luptei, talentele reale scriitoriceşti, călite în spiritul legionar, să ajungă a crea opere de artă complementară.”1 U n iv e r s u l literar (acum total înverzit), comentînd elogios cronicile literare ale lui Sluşanschi (de fapt, articole de prospectivă literară), se grăbea să menţioneze o opinie a acestuia, pe care o împărtăşea: „Se va întîmpla că literatura română veritabilă a perioadei pe care o trăim să nu fie aceea pe care au compus-o scri­ itorii «de profesie», ci aceea pe care au alcătuit-o luptătorii unei cre­ dinţe, în răgazuri, departe de orice preocupare literară”2. Aşadar, literaturii i se propunea îmbrăţişarea exclusivă a politicu­ lui şi plasarea pe liniamentele „duhului neamului”. Ba chiar se pre­ coniza că, pînă va apărea literatura astfel direcţionată, reprezentative vor fi scrierile cu, să spunem, expresivitate involuntară, create în clipe de răgaz, de devotaţi ai Legiunii. Să recunoaştem în aceste propoziţii de directivă estetică similitudini uimitoare cu cele din perioada 19461956, cînd se nega valoarea estetică, stimulîndu-se biete producţii moarte ale unor neofiţi care se credeau scriitori pentru că psalmodiau în limitele preceptelor realismului socialist. Extremismele, cum spu­ neam, se aseamănă pînă aproape de identificare. Diferită e numai componenta politică, deşi populismul stabileşte, şi în această sferă, punţi de comunicare. Oricum, repudierea esteticului le este comună. Am început, într-un fel, cu sfîrşitul sau cu apogeul, înfăţişînd cum imaginau literarul legionarii ajunşi la putere. Fenomenul are însă, şi el, istoria sa. Am citat mai înainte opiniile despre destinul literaturii şi al culturii aşa cum l-au preconizat liderii legionarismului. Foarte aproape de această viziune a fost şi opinia unor militanţi legionari care proveneau, prin pregătire şi profesiune, din cercurile cu adevărat intelectuale. Veleităţi de îndrumător literar a dezvăluit, de pildă, Victor Puiu Gîrcineanu, la care m-am mai referit. în 1936, scria: „Teoria aceasta a confuziei de planuri (între estetic şi etnic, n.n.), de care s-au servit în ultima vreme toţi ideologii noştri... nu face pentru noi două parale. Pentru noi nici nu mai există diferenţieri rigide de planuri, în care valorile stau deosebite, ca în rafturile de muzee. Ci printr-o sin­ teză de planuri, considerăm că toate valorile fireşti ale vieţii sunt valori organice, adică pornesc din acelaşi nucleu tainic, care dă adevărata sinteză a fiinţei noastre. Deci pentru noi nu există valoare literară în 1. Universul literar, XLIX, nr. 46, 2 noiem brie 1940. 2. Barbu Sluşanschi, „Ce va fi reprezentativ” , Cuvîntul, X V II (serie nouă), nr. 15, 23 octom brie 1940.

336

IL U Z U U J y U U Z

L U L U . U L U . I fc ? £ > l LLLC -I C IL L U U .

sine, cum nu există nici o valoare luată în sine.. Ci toate sunt valori numai în măsura în care se coordonează organic şi realizează o valoare sintetică. Valoarea lucrului în sine, aşa cum e în circulaţia întregii gîndiri actuale, pentru noi n-are nici o căutare. Pentru noi valoarea se realizează numai întru cît devine valoare subordonată... Să dăm la o parte amăgirea şi să recunoaştem cu curaj lucrurile ştiute: că Shakespeare nu e «etern» decît de vreo sută de ani, de la romantici, şi că nu e «universal» decît pentru unii oameni... Deci, punctul de vedere al acestei cronici a noastre va fi: nu există literatură universală valabilă. Există o bună literatură românească întru cît ea reprezintă sufletul românesc. Estetismul pur e un fenomen pe care nu e nevoie să spunem că nu-1 admitem. Ci căruia mărturisim că nu i-arn putea explica existenţa”1. Nu altceva propunea, în 1939, Nichifor Crainic: „Teoria artei pentru artă este, de fapt, imoralitatea în artă, adică dreptul artistului de a înfrunta şi a ofensa bunele moravuri ale socie­ tăţii în mijlocul căreia îşi trimite totuşi opera pentru a fi admirat”. Şi mai încolo, după ce vorbea de „teoria cinică a artei pentru artă”, făcînd referire la opiniile estetice ale lui Jean-Marie Guyau, conchidea: „Omul de geniu nu face artă pentru artă. Acesta e privilegiul trist al talen­ tului care, neputîndu-se impune printr-o putere covîrşitoare, recurge fie la artificiile formale ale tuturor lozincilor abracadabrante ce bîntuie arta, fie la pornografie... Cei care fabrică teoria de apărare a libertă­ ţilor artistice nu apără niciodată arta adevărată, pe care nimeni nu o împiedică să se manifeste, ci libertatea trivialităţii şi a pornografiei debitate sub pretextul artei”2. în culpă era deci, constant, esteticul în actul valorizării şi chiar al creaţiei, promovîndu-se arta deschis angajată. Radu Gyr, de pe urma căruia a rămas şi un curs, tipărit, de estetică, scria polemic tot în 1936: „Ni se va flutura facila ruptură a formulei «artă pentru artă», care, după anumite onorabile opinii critice, n-ar admite şi altă inte­ grare a artistului, cum, de pildă, integrarea în aspiraţiile etnice... Poezia de azi ar trebui să fie românească. Românească nu prin deco­ rativ, cadru extern şi perimate idealizări sămănătoriste, nu prin roman­ ii sme..., dar prin clocotul ei subteran. Prin aspiraţii şi viziuni, prin sufletul pe care-1 adînceşte şi-l răbufneşte în afară, prin neliniştile metafizice ale unui alt destin. Ieşirea scriitorilor din turnul de fildeş va duce, fireşte, la un front literar, exponent al spiritualităţii naţionale... Tinerii scriitori din preajma revistelor R în d u ia la , Ico n a r, R e v i s t a m e a , C o n v o rb iri literare, O rientări, G în d R o m â n e s c (toate publicaţii legio­ nare, n.n .) şi altele fac front sub chemarea aceluiaşi tulnic românesc”. 1. Pu iu G îrcin ean u , „C ro n ică la B ă lă u ca de E. L ovin escu ” , V estitorii, I, nr. 4, 28 aprilie 1936. 2. N ichifor Crainic, N osta lgia paradisului, 1939, pp. 215, 221.

337

-nr i l

l

u ct^cci. J L V A .L /C I II U , L L I C L L J J L U , I U

l i L L U IC C U S C C L

Aceasta, In opoziţie cu „Eugen Lovinescu, baba libidinoasă a scrisului corupt care, într-o carte semită, încearcă să tăvălească - pentru că aşa i-a ordonat Sărindarul - în mlaştini şi canaluri pe arhanghelul poeziei şi gîndirii româneşti, pe Eminescu... Misiunea scriitorului de azi nu poate fi nici în poeme aurite, nici în ermetisme stalactitare şi inutile. Ci pe parapetele de argint şi cer ale spiritualităţii româneşti şi într-o nouă transcendenţă unde arta, marea artă inspirată, se poate logodi cu scriitorul legionar”1. Ernest Bernea, doi ani mai tîrziu, dădea asigurări, în C u vin tu l, că „Legiunea nu luptă împotriva culturii, ci împotriva confortului, împotriva belşugului material ca scop al vieţii. Legiunea nu luptă împotriva progresului, ci împotriva falsului progres, mecanic şi «indefinit», care tinde să nimicească omul. Lumea veche se năruie astăzi sub ochii noştri tocmai din cauza «culturii» şi «pro­ gresului» ce domnesc de cîteva veacuri în istoria neamurilor. Nimic nu mai poate salva această lume sortită unei necruţătoare pieiri. Legiunea vine pentru reabilitarea omului, vine pentru întemeierea mai adevărată a culturii, aceea a spiritului, şi pentru împlinirea unui adevărat progres, acel moral. Concepţia legionară readuce omul la izvoarele şi viaţa sa proprie. Căci aceasta înseamnă om nou, om ales, om care merge pe căile firii sale. Mişcarea legionară nu neagă nece­ sitatea dezvoltării materiale a vieţii noastre, dar o condiţionează de creşterea lăuntrică a omului. Ceea ce merită cu deosebire să fie reţi­ nut este faptul că Legiunea nu numai că aduce o etică nouă, dar şi trăieşte transformată astfel într-o şcoală a vieţii. Şi aici este adevă­

ratul progres moral săvârşit de mişcarea tineretului”2. Evident, şi în domeniul artelor, modelul adoptat era cel propus de statele totalitare europene, Rusia, Germania, Italia. încă în 1932, Victor Vojen, în A x a (cel dintîi periodic cultural legionar), atrăgea atenţia că în statele extremiste, Rusia şi Germania, „sub o formă sau alta, interesul colectiv primează. Individul şi bunul său plac sunt subordonate unui interes superior şi totul se judecă şi capătă relief în funcţie de acest imperativ suprem. Indiferent dacă problema se pune pe plan internaţionalist sau pe cel al naţionalismului Integral. Conducerile celor două state, la care se adaugă şi Italia fascistă, iau atitudine, intervin energic şi hotărît în domeniul artelor, căutînd cu orice mijloace promovarea anumitor deziderate dictate de factorul politic. Sau, mai precis, din spiritualitatea nouă ce se degajează din totalul ideilor politice. De aci căutarea diverselor formule care să definească noua misiune a artei”. La noi, în acest plan, domneşte Insuficienţa individualismului din statele democratice. „Iată prima

1. Radu Gyr, „M isiu nea scriitorului de azi”, Vestitorii, I, nr. 4, 28 aprilie 1936. 2. E rnest Bernea, „Etica nouă şi progresul” , C u v in tu l XII, nr. 3121, 22 Ianuarie 1938.

338

Ideologiile totalitare şi literatura

misiune a statului naţional al zilelor de mîine: deparazitarea. Stîrpirea producţiilor care, sub eticheta şi cu armele artei, ameninţă sufletele româneşti. Interzicerea acestui gen de publicaţii străine sau autohtone care atacă însăşi rădăcina organismului nostru sufletesc.”1Fireşte că şi Mihail Manoilescu, care elogia, ca ideal politic necesar, statul tota­ litar, se va referi, şi el, la statutul artei într-o astfel de organizare statală. „în artă stilul totalitar - scrie el în 1938 - nu înseamnă, cum ar putea crede unii critici tendenţioşi, renunţarea la originalitate... Arta totalitară este c o lectivă ş i n a ţio n a lă în sensul că suprema ei ambiţiune este de a exprima ceea ce este comun sufletului naţiunii... Veacul nostru începe să cunoască din nou o metodă care aminteşte Evul Mediu, şi anume caracterul a n o n im al colaboratorilor la opera de artă... Totalitarismul în artă este atenuarea personalităţii în ceea ce are orgolios şi ostentator. Acest totalitarism, ca dispoziţie sufle­ tească, colorează toate manifestările omeneşti în artă, în politică, în realizările ei etnice. El înseamnă anonimizarea şi confundarea omului într-un spirit care depăşeşte pe individ pentru a năzui să mărturi­ sească numai colectivitatea şi climatul epocii.”2 Idealul lui Manoilescu era deci un fel de folclorizare, prin anonimizarea literaturii şi a artelor. Artistul trebuia să dispară ca personalitate creatoare distinctă, pierzîndu-se în masa anonimilor. Se predica, de fapt, întoarcerea în tim­ purile medievale, cînd aletrismul determina chiar acest proces de folclorizare a creaţiei artistice. Totalitarism însemna deci, o recunoş­ tea doctrinarul corporatismului, regresie în timp. Curios, pentru un om modern, că o propunea. Altcineva, Anton Balotă, prezenta ca model necesar, în C u vin tu l din 1938, fizionomia artei în Italia fascistă. Diversitatea curentelor şi orientărilor artistice trebuia să cedeze teritoriile în favoarea unuia singur, realismul. „Fascismul ca doctrină de viaţă reprezintă o viziune limpede, senină şi activă a lumii, arta fascistă va sta deci sub semnele speciale ale forţei şi robusteţe!, clarităţii şi seninătăţii. Transpunerea acestor valori spiritual-artistice în cadrul manifestărilor estetice ce am amintit ne îndreaptă spre un re a lism d e o n u a n ţă c u totul specifică. R e a lis m u l acesta, pe care l-am putea numi sub un alt aspect ca spi­ ritualist, reprezintă, în primul rînd, negarea, îndepărtarea de orice formă de snobism, de orice deformare intelectuală a expresiunii literare a sentimentului, de orice anarhism individual. Spiritualism ce repre­ zintă o conştiin ţă u n ita ră a s e n s u lu i vieţii în faţa diversităţii senzaţiilor şi sentimentelor, ce le dă trăirea. Spiritualism ce înseamnă părăsirea egocentrismului şi revenirea la înţelegerea rosturilor colectivităţii

1. V ictor Vojen, „Arta în statul de m îine” , Axa, II, nr. 12, 14 m al 1932. 2. M ihail M anoilescu, „Stil individualist şi stil totalitar” , Lum ea nouă, VII, 1938, nr. 1-2, pp. 14-15.

339

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

pentru care şi în numele căreia artistul «celebrează». Realism spiritu­ a lis t c a r e d in p u n c t d e v e d e r e e s t e t i c re p rezin tă o s in te z ă d e r o m a n ­ tis m - suflet, avînt, difuziune şi clasicism puritate de expresie, obiectivitate şi personalism creator. Fenomenul literar pornind deci ca orice alt fapt fascist de la valoarea individuală se încadrează ordo­ nat în tendinţele colectivităţii etnice sociale pentru care sunt toţi şi toate”1. Expresiile frumoase despre spiritualism nu pot înşela. în fond se spunea, destul de limpede, că, fascismul fiind o doctrină de viaţă senină şi robustă, arta trebuie să-i semene, dezvoltînd un realism corespunzător. Acest preconizat realism spiritualist, reprezentînd o sinteză de romantism şi clasicism, readuce în memorie preceptele estetice ale realismului socialist, care cereau un realism robust, aso­ ciat cu un clasicism pompieristic cu efuziuni controlate de romantism vizionar. Cum spuneam, totalitarismul manifestat în estetică nu poate oferi decît predicţii asemănătoare. în extaz faţă de fascismul italian şi de creatorul său se dovedea a fi, atunci, şi Vintilă Horia. „E cu nepu­ tinţă - scria el în 1937 - astăzi să desparţi noţiunea de artă de aceea de fascism. Opera lui Mussolini, oricît de abundent şi nedrept a fost c r i t ic a t ă , va rămîne peste veacuri mai ales ca o desăvîrşită realizare artistică... O rdineafascistă înseam nă înainte de toate ordine spirituală. S ă nu s e u i t e că acel ce conduce d e s t in e le Romei a fost, cîndva, u n f ilo z o f , un romancier şi un poet... Mussolini rezumă Italia cu prezen­ tul, trecutul şi viitorul ei... Spuneam la început că fascismul e o operă de artă, o nouă renaştere italiană. Şi nu se poate să nu fie aşa, de vreme ce acel ce a creat-o e artistul cel mai genial, născut din fruntea de azur a Romei eterne.”2 S-au folosit teorii etnopsihologice pentru a se preconiza tipul de literatură care ne trebuie. Horia Stamatu, poetul, de pildă, scria în B u n a V es tire din 1938: „Noi, românii, nu suntem deloc sentimentali. E treaba ruşilor, a ţiganilor şi a ungurilor... Românii sunt un neam al bărbăţiei absolute, neam de asceză şi încercări grele. De aceea nu vom realiza niciodată un roman de amor, ceea ce nu înseamnă deloc o pagubă, ci dimpotrivă... Românii n-au ştiut niciodată ce înseamnă galanteria... Au ştiut însă totdeauna ce înseamnă sabie bine ascuţită şi vor şti şi de acum înainte ce înseamnă un bun roman de vitejie. Simpli ca urşii, în aparenţă, mai fini şi mai complicaţi ca toţi france­ zii la un loc, românii vor rămîne totdeauna stîngaci în fapte, mărunte, de psihologie. De aceea încercările disperate ale bietului Anton Holban de a contrazice o structură din care nimic nu te poate scoate au dus la o mediocră încercare, atît de mediocră încît nu poate sta alături de

1. A n ton Balotă, „Spiritul literar fascist” , Cuvîntul, XV, nr. 3190, 1 aprilie 1938. 2. V intilă Horia, „M iracolul fascist”, Gîndirea, XVI, 1937, nr. 8, pp. 404, 409.

340

Ideologiile totalitare şi literatura

nici cei mai superficial şi anost roman al lui Montherlant... Dîndu-ne seama de acest lucru, d-lor scriitori, de ce nu terminaţi cu această nesfîrşită peltea moldovenească sau bănăţeană, oltenească sau munteană? Iată că din adîncuri iese la suprafaţă românul adevărat, chipul solar de bărbătească întrupare al luptătorului. Priviţi-1 cu multă atenţie nobilă, sclavi ai literelor, şi lăsaţi băieţilor de frizerie multele oftaturi cu înţeles”1. Cu o lună înainte, în aceeaşi publicaţie, credea că are dreptate cînd vestea dispariţia, pur şi simplu, a ceea ce numea „vechea literatură”, ajunsă „într-un punct mort”. Preconiza o revitalizare a ei: „Multă lume se văietă şi se tînguie asistînd la o foarte aparentă moarte a Poeziei, fără să-şi dea seama că nu moare Poezia, ci o anumită Poezie, aceea pe care au îndrăgit-o toţi cei care timpul le-a luat-o înainte. De asemenea, romanul nostru se pare că trece printr-o criză. Şi e normal să treacă prin această criză deoarece nu face decît să repete pînă la saţietate lucruri prin care s-a trecut de mult, experienţe epuizate de mult... deoarece frumoasele zile de Aranjuez sub care s-au dospit literatura lui Proust sau chiar a lui Thomas Mann s-au sfîrşit pentru a da loc unei noi epoci de renaştere a lumii”. Stările sufleteşti general umane şi-au sleit, prin abuz, valabilitatea. Nu-şi mai puteau găsi loc în artă. Şi aceasta, pentru că lumea s-a modificat. A apărat o nouă epocă, revoluţionară în toate, a bărbăţiei şi a luptei care, ea, t r e b u ie să devină obiect de r e f le c t a r e în artă. N u se sfieşte, chiar, să ofere noile modele exemplare, întruchipate de literatura legionară, în fapt producţii fără duh, substanţă şi har, din care nu lipseşte un căznit memorial de front (în Spania) al unui Neculai Totu. .Apariţia lui Neculai Totu în literatură prin evocarea unor fapte de vitejie a desţelenit în anul trecut repaosul care învăluie din toate părţile literatura noastră. însemnările de pe front ale lui Neculai Totu reprezintă, fără îndoială, cartea anului trecut. Şi nu este decît cartea unui debutant... Dar este în această carte şi altceva decît norocul lui Neculai Totu de a se descoperi scriitor. Este semnul unei necesităţi implacabile sub autoritatea căreia trăim. Vremea noastră care este o vreme a faptelor cu o altă finalitate decît în cercul individualităţii noastre cere o anumită literatură, aceea a faptelor, care trece peste capul nostru... Din pricina lui Neculai Totu anul trecut este anul de deschidere a revoluţiei literare. Subtilii afanisiţi ai cenaclurilor literare nu au decît să dea din umeri şi să se acrească, dar adevărul acesta e şi îl vom verifica... Lumea tinde să se împace cu miturile şi le va cînta sau le va încarna din nou altfel decît au fost cîntate sau întru­ chipate pînă acum, definindu-şi astfel stilul ei.”2 O lună mai tîrzlu, de 1. H oria Stam atu, „Sentim entalism ”, B un a Vestire, II, nr. 289, 16 februarie 1938. 2. Idem, „Trecutul an literar”, B una Vestire, II, nr. 261, 13 ianuarie 1938.

341

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

astă dată sub pseudonim, poetul Stamatu blama literatura noastră

scrisă în afara „realităţilor neamului”. De unde gravitatea ajungerii ei „la punctul mort”, de care vorbea şi în articolul asumat sub semnă­ tură. Rezultatul: „Literatura noastră a avut o viaţă aparte, ignorînd viaţa oamenilor şi firea locurilor de pe la noi... Aşa s-a ajuns la situ­ aţia de astăzi în punctul mort şi insipid de cultură în apogeu, cînd oamenii graşi la trup şi la suflet se simt goi de preocupări, săraci de ideal. în pustiul lor sufletesc, oamenii noştri de artă se străduiesc să taie firul în patru după obiceiul unui Proust sau Cocteau: cercetînd cazul patologic al unei fete viţioase (Ionel Teodoreanu), al unui tînăr neînvăţat să iubească (Cezar Petrescu), al unui mongol dezrădăcinat şi tîmp (Sadoveanu), al unui degenerat singular (Rebreanu) etc., etc., etc. în vreme ce marile realităţi ale neamului se resemnează prin unghere ca nişte cenuşărese prigonite. Aşa se prezintă literatura acceptată şi oficială”. Modelul îl oferă legionarismul: „în schimb, pe culmi de baricade şi în fulgere de spadă legionară se ridică şuvoi de cîntec şi de poezie, cu vînt greu de inimă vitează zugrăvit pe portati­ vul larg şi majestuos al sufletului românesc... Din această literatură verde şi tinerească vor răsări capodoperele de muzică şi de poezie, de linie şi coloare, de artă românească autentică, fiindcă se vor naşte în furtuna luptelor, din ciocnirea credinţelor, din frămîntarea sufletelor”1. Legionarismul ca model exemplar al literaturii fusese propus, în 1937, şî de Nichifor Crainic. într-o cronică din Gîndirea, după un rechizito­

riu dur al tinerilor care creează, „în păsăreasca unor poeme abstracte şi ermetice”, surzi la chemarea vremii, adăuga: „Excepţie fac tinerii poeţi bucovineni, convertiţi peste noapte de la liberalismul provincial al d-lui Iancu Nistor la un legionarism literar, din care străbate acelaşi spirit sectar al întîiei scoale politice unde au ucenicit. E, oricum, însă o regăsire în ritmul general al tinerel generaţii luptătoare. în poezie, însă, locul de onoare îl deţine d. Radu Gyr şi anterior lui în profetismul social, d. Aron Cotruş”2. Şi Mircea Streinul, şeful spiritual al grupului de la Ico n a ru l cernăuţean (alt nume relevabil acolo era Iulian Vesper), declara, poate prea arogant: ,Astăzi Ico n a ru l e o realitate în cultura română. Poezia Icon a ru lu i a îmbogăţit literatura cu opere peste care nu se mai poate trece cu uşurinţă”3. Şi Horia Stamatu însuşi era elogiat pentru orientarea sa legionară, după un debut socotit nesemnificativ. „Cu noua lui orientare, însă, d. Horia Stamatu a devenit altceva. Mă refer la poezie. Toate poeziile în stil legionar sunt bune. O precizare. Nu sunt bune numai ca poezii legionare de stil 1. V. Popescu (alias H oria Stam atu), .A nacronia literatu rii rom ân e”, Buna Vestire, II, nr. 279, 4 februarie 1938. 2. N ichifor Crainic, „Ţara lui A ron C otru ş”, Gîndirea, XVI, 1937, nr. 4, p. 200. 3. M ircea Streinul, „Contribuţia B ucovinei tinere la poezia rom ânească”, însemnări sociologice, III, nr. 11, februarie 1938, p. 26.

342

Ideologiile totalitare şi literatura

exclusiv legionar. Sunt poezii bune în general, artă. Mai ales «acatis­ tul Moţa-Marin»”1. Prognoze despre fizionomia literaturii române s-au făcut adesea auzite din această tabără tradiţionalistă care nega modernitatea de orice fel, pledând pentru un autohtonism vânjos şi mohorât. Nichifor Crainic, continuator, cu alte mijloace, al sămănătorismului, pronos­ tica, in 1940, o „nouă” literatură, reflecţie a vremurilor noi. „Litera­ tura - prezicea el răspunzând unei anchete literare - trebuie să iasă cu totul din destrăbălarea in care a pus-o spiritul iudaic şi părăginitorul regim al democraţiei. Şi ea va ieşi! Eu văd de acum înainte dezvoltată o literatură care să fie elementul corosiv pentru toate păcatele noastre de până azi... Conceptul de artă autohtonă, pentru care am luptat de 20 de ani împotriva tuturor aberaţiilor destrămătoare aduse aici de vânturile internaţionale, dacă a găsit până acum şi urechi surde, sunt sigur că de acum încolo va întruni în jurul lui toată elita creatoare a acestei ţări... Naţionalismul martirizat de regi­ mul democrat cu un diabolic sadism se va ridica vijelios şi va turna în tipar lupta a ceea ce această literatură nouă va avea să proclame în numele românesc de totdeauna.”2 Vede oricine că, dincolo de tinctura naţionalistă (în care Crainic chiar credea), ce era a timpului, se preconiza aceeaşi literatură tradiţionalistă cu rădăcinile în sămănă­ torism, aşezată sub conceptul de autohtonism. E greu de admis spe­ ranţa lui Crainic că în jurul acestui mod de a înţelege şi practica literatura s-ar fi întrunit „toată elita creatoare a acestei ţări”. Era un vis pe care Crainic II hrănea de două decenii, fără a se fi împlinit. De altfel, în plină guvernare legionară, chemarea „din tulnic” n-a prea găsit ascultare, convertirea aşteptată nepetrecîndu-se. E cu totul semnificativ că R e v is t a F u n d a ţiilo r R e g a le , apărută cu nr. 11/1940 după o mare întîrziere, se arăta retractilă comandamentelor noii ordini, atrăgîndu-şi admonestarea oficiosului legionar B u n a Vestire. Era de aşteptat, ricana B u n a Vestire, „un alt duh, o altă echipă redacţională, în sensul culturii celei nouă pe care o reclamă spiritualitatea legio­ nară. Aşa cum a apărut însă, revista păcătuieşte printr-o penibilă lipsă de organicitate. Cu cîteva semnături legionare nu se poate schimba la faţă ţinuta culturală a unei reviste cu adînci rădăcini în lumea trecutului... Impresia de cîrpăceală pe care o restituie numărul de faţă pune, aşadar, în discuţie însăşi modalitatea de a exista a revistei. Să o spunem lămurit: conducerea R e v is te i F u n d a ţiilor trebuie neîntâr­ ziat să fie încredinţată unui fruntaş al scrisului legionar şi literar, care să fie o personalitate autentică în cultura română. Diletanţii timpurilor

1. C u vîn tu ţ XV, nr. 3121, 22 ianuarie 1938. 2. „De vorbă cu d. prof. N ich ifor C rain ic” , Chem area Vremii, XIV, seria a Il-a, nr. din 4 iulie 1940.

343

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

trecute să treacă, firesc, in umbră. Să nu îngroape, prin prezenţa lor sterilă, o revistă care, sub conducerea unei echipe de scriitori legionari, ar putea rodi din plin Scrisul românesc”1. Rezistenţa scriitorilor apar­ ţinători „lumii trecutului” se manifestă, deci, decis. Sigur, e o întrebare ce s-ar fi întîmplat dacă guvernarea legionară nu sucomba după patru luni de la instalare, ci ar fi dăinuit ani mulţi. Putem răspunde, ţinînd seama de realităţile vieţii literare din anii socialismului. Unii, poate, s-ar fi supus, compunînd cine ştie ce poeme sau romane „vitejeşti”. Destui însă ar fi rezistat, refuzînd să încheie pactul cu diavolul. 2. Cei consideraţi vinovaţi că literatura nu păşeşte pe drumul pre­ scris de extrema dreaptă au fost, desigur, criticii literari. S-a întîmplat ca perioada interbelică să aibă parte de o pleiadă de critici eminenţi. Numele unor E. Lovinescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius au ilustrat această epocă. Alături de aceştia i-am mai putea aminti pe Mihail Sebastian şi Octav Şuluţiu. Fără magistratura lor e greu de închipuit harta literaturii interbelice. Şi cu toate acestea publicaţiile de extremă dreaptă se încăpăţînau în lamentaţii despre inexistenţa criticii literare, întreţinîrid bătălii neobosite împotriva modalităţii în care criticii îşi împlinesc misiunea. Din foiletonişti ignari şi mercenari nu erau scoşi, sudalmele fiind sistematic împroşcate. Supăra enorm că toţi criticii importanţi, fără excepţie, veştejeau ca pălite de vetusteţe orientările conservator-autohtoniste, opţiunea îndreptîndu-se, deschis, spre moder­ nitate şi înnoire. Aceasta echivala pentru exponenţii extremei drepte care, în literatură, se baricadaseră pe meterezele tradiţionalismului osificat cu o trădare efectivă de neam. Şi nu au ostenit, de aceea, să-i vitupereze pe criticii literari. în 1936, un articlier din S fa r m ă P ia tră exprima această apreciere: „Nu trebuie să fii un spirit prea negativist pentru a recunoaşte că astăzi critica românească este inexistentă... Ceea ce e deznădăjduitor pentru literatura românească de acum e absenţa criticii, adică a unei discipline care să îndrumeze pe drum sănătos literatura română... De la Titu Maiorescu încoace noi n-am putut avea un alt critic. Dobrogeanu-Gherea a fost un înstrăinat care n-a reuşit să se confunde cu sufletul naţiunii care l-a acceptat”. Ibrăileanu ar fi fost un critic regionalist. „Cît despre Eugen Lovinescu, activitatea lui, căreia îi revin anumite merite, este umbrită de înrxurirea aceea nenorocită a mentalităţii de cenaclu... Apoi invazia străiţiilor de recentă obîrşie jidovenească de asemenea se datoreşte patriarhului dezolat de pe Cîmpineanu. Graţie criticului Lovinescu a înflorit la noi, ca o plantă cu sucuri otrăvite, genul haotic al impresi­ onismului. Astăzi pretutindeni se scriu recenzii şi nimeni nu face 1. B u n a Vestire, II, seria a Il-a, nr. 94, 9 ianuarie 1941.

344

Ideologiile totalitare şi literatura

critică. 1 Lovinescu era, pentru gazetele de extremă dreaptă, duhul rău al criticii româneşti. Ovidiu Papadima scria despre Lovinescu în 1937: „Pe negîndite, vremea socotelilor neiertătoare soseşte... Ceea ce pentru economia noastră a fost lăcomia de capitaluri internaţio­ nale... a fost pentru dărâmarea noastră sufletească invazia modernis­ mului în cultura noastră, invazie patronată cu atîta delicioasă inconştienţă de dolofanul critic şi sociolog de birou, d. E. Lovinescu. Să nu se creadă că de astă dată paguba a fost mai mică... Robia noastră sufle­ tească am simţit-o îndeosebi prin iritaţia împotriva presei, care a încăput aproape între ghearele rapace ale spiritului iudaic. Fiindcă presa e graniţa între cultură şi viaţa materială... D. E. Lovinescu, un om liniştit, pe care educaţia clasicizantă şi temperamentul de rume­ gător încet îl condamnau de la început să nu fie decît un biet speriat în faţa îndrăznelilor moderniste, a devenit apologetul lor la noi... Dar ideile revoluţionare au fost îmbrăţişate şi exploatate în literatura noastră de evreii B. Fundoianu, F. Aderca, Ilarie Voronca, Cărnii Baltazar etc. D. E. Lovinescu, la rîndu-i, i-a îmbrăţişat şi exploatat pe ei ca să creeze iluzia unei mişcări literare patronate de dînsul. D. E. Lovinescu are să dea seamă, printre cei dintîi, pentru greşelile cu voie şi fără voie... Tolerat de presa evreiască, izolat sufleteşte de tineret, nici măcar oficial în cultură, situaţia d-lui E. Lovinescu e tragică”2. De rechizitorii şî calificative infamante a mai avut parte Lovinescu în S fa r m ă Piatră. în 25 noiembrie 1937 era stropşit cu sudalma de „mare cabotin al literaturii noastre”. Iar criticul gardist Nicolae Roşu publica, tot în 1937, un studiu intitulat „E. Lovinescu, falsificatorul culturii româneşti”, pentru ca, în 1938, în revista gar­ distă D e c e m b r ie , să-l califice pe critic drept „bătrîna canalie de pe Cîmpineanu”. Şi Alex Talex, în C ru cia d a rom ân ism u lui, îl Injuria, încă în 1935, pe marele critic pentru portretul lui Pârvan din M em o rii. îl califica pur şi simplu drept „un cinic şi un mare farseur care nu se sfieşte să terfelească galerii de suflete, pentru ca, prin coborârea lor, să se înalţe pe sine... D. E. Lovinescu minte neruşinat”3. De fapt, negat nu era, în presa de extremă dreaptă, numai Lovinescu. Alături de el, negreşit Nestorul disciplinei, blamaţi erau toţi criticii literari. Vina lor era apărarea criteriului estetic, sprijinirea moderni­ tăţii în literatură şi, implicit, vestejirea anacronicului tradiţionalism autohtonist care ne instala în subdemnitatea unui provincialism desuet. Semnificativă e, în 1937, opinia lui Puşcariu despre critica 1. S ep tim iu Bucur, „In existen ta criticii ro m â n eşti” , Sfarmă Piatră, II, nr. 38, 18 iunie 1936. 2. O vidiu Papadim a, „V rem ea socotelilor”, Sfarmă Piatră, II, nr. 39, 20 au gu st 1937. 3. A lex Talex, „D. E. Lovinescu şi memoria lui Lovinescu”, Cruciada românismului, I, nr. 16, 21 m artie 1935.

345

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

literară exprimată în gardista B u n a V estire. Cu legatul său sămănă­ torist, din vremea S ă m ă n ă toru lu i, a L u c ea fă ru lu i şi a J u n im ii literare, Puşcariu opina, cum spuneam, în 1 9 3 7 : „Avem astăzi spirite critice ascuţite şi adînci pricepătoare de artă. Nichifor Crainic scrie pagini minunate, în G în d irea , Vasile Băncilă are remarcabile eseuri. Ceea ce ne lipseşte este criticul literar de prestigiu, recunoscut de toţi ca o autoritate: un spirit larg întemeiat pe o temeinică cultură generală şi dotat cu un simţ artistic sigur... Academia Română caută în zadar pe criticul literar care să ia locul lui Maiorescu în secţia literară. Majo­ ritatea celor ce se pretind critici sunt, în cazul cel mai bun, abili foiletonişti şi mai abili propagandişti, făcînd mai mult publicitate pentru prieteni de cenaclu decît critici”1. Din spirit partizan sau numai datorită aprehensiunii faţă de criticii vremii, Sextil Puşcariu greşea, în aprecierile sale, de două ori. în primul rind pentru că nu recunoş­ tea în E. Lovinescu pe succesorul - cum, de fapt, era - lui Maiorescu, contribuind, şi el, la boicotarea marelui critic la primirea lui în Aca­ demie, preferat fiind... A.C. Cuza. Apoi, cum putea nega Puşcariu evidenţa valorii incontestabile a criticii literare româneşti în 1 9 3 7 , reprezentată prin atîtea individualităţi creatoare? Cecitatea era dato­ rată partizanatului e s t e t ic ş i chiar p o lit ic . O d a t ă n e g a ţ ia a m g ă s it - o n o t a t ă î n b lo c , î n s t i l u l v u lg a r b ă ş c ă li o s a l a c e s t e i p r e s e , „ O e g e n L o v in e s c u , F o n f i l ă C o n s t a n t in e s c u ” , a d ă -

ugîndu-se despre Al. Rosetti: „ăsta de ce naţie o mai fi?”2. In aceeaşi lună iunie 1 9 3 7 o notă din aceeaşi gazetă se năpustea trivial împotriva lui Pompiliu Constantinescu: „dl Pompiliu Constantinescu, plodul critic al lui Eugen Lovinescu, se lamentează, în coloanele V rem ei, că are nedumeriri, multe adorabile. D. Pompilică ne spune că ar vrea să-i distrugă pe N. lorga şi pe Nichifor Crainic, dar nu poate. Noi, din parte-ne, îl compătimim. Avem pentru acest salariat al trustului iudeo-liberal V r e m e a un sentiment de milă dispreţuitoare. Inactual prin ceea ce scrie la critica literară, Pompilică Constantinescu vrea să devie interesant, pîngărind cele mai reprezentative figuri ale cul­ turii române de azi. Se dovedeşte astfel un fidel şi minor descendent al procedeurilor lovinesciene. Fiecare aforism al lui Pompilică este o aberaţie şi o platitudine. Acuzaţii gratuite, injurii neputincioase şi atîta tot. Fonfilică Prostantinescu zice, între altele, că nu pricepe de ce marele Nichifor Crainic atacă pornografia şi obscurantismul. Apoi, ascultă, recenzentule, Nichifor Crainic de 20 de ani luptă pe linia unui crez intransigent spiritual şi naţionalist. Continuînd şi îmbogăţind directiva gîndirii culturale a lui N. lorga, Nichifor Crainic s-a opus mereu tuturor tentativelor distructive de falsificare a spiritului etnic. 1. B una Vestire, I, nr. 59, 2 m ai 1937. 2. Al. Dogaru, „Literatură iu daică” , Sfarm ă Piatră, III, nr. 82, 24 iunie 1937.

346

Ideologiile totalitare şi literatura

Iată de ce Nichifor Crainic apără frumuseţea morală a creaţiei literare, fiindcă iubeşte destinul pur al naţiei sale... Desigur, pentru mintea mărginită a scribului de la V r e m e a lucrurile acestea sunt mai greu de priceput. Un om ca d. Pompiliu Constantinescu, inexistent ca informaţie şi fad în aprecierea fenomenului artistic, nu posedă ele­ mentele necesare unei discuţii serioase... D. Pompiliu Constantinescu judecă, adică înjură şi laudă cu piciorul stîng şi obez al lui Eugeniu Lovinescu. Ceea ce criticul de pe Cîmpineanu gîndeşte la etaj, Fonfilică scrie la gazetă, la o gazetă care a contribuit mai mult decît oricare la confuzia grea de astăzi”1. Fireşte că pentru această gazetă suburbană nu existau decît doi critici: Ovidiu Papadima şi Octav Şuluţiu. Ceilalţi, marea pleiadă a criticilor interbelici, erau vânduţi şi în afara profesiei. Demn şi neînfricat, Pompiliu Constantinescu a replicat, gîndindu-se la destinul magistraturii pe care o practica. în ianuarie 1937 scria alarmat: „Libertatea de opinie critică se pare că devine, pe zi ce trece, un adevărat delict de opinie într-o publicistică invadată de fanatisme. Barbaria culturală, abia la începutul ei, încurajată sau numai tolerată, s-ar putea să rămînă singură pe poziţie; şi în acel ceas spiritual cri­ ticului nu-i va rămîne decît să înfrunte primejdia unei lupte cu orice preţ pentru însăşi existenţa lui, să moară laş sau să tacă resemnat”2, în aprilie, revenind asupra chestiunii, scria dîrz: ,Astăzi am ajuns la o răscruce de carieră şi de conştiinţă şi puţin lipseşte să nu conchid la vanitatea criticii într-o ţară în care suntem trataţi, de la o vreme, drept vînduţi străinilor, editorilor, oameni fără Dumnezeu şi nepotri­ viţi la locul pe care l-am dobîndit cu grele renunţări... îmi îngădui să reamintesc tuturor aprigilor români că şi eu sunt român; dar poate că am îndrăznit prea mult, în scumpa mea patrie în care străbunii mei anonimi şi care dorm somnul dulce al pămîntului se mulţumeau să-şi însemne socotelile pe răboj şi gîndurile pe nouri, să practic cri­ tica literară şi să-i apăr libertatea şi buna-credinţă. în acest caz vina mea este de neuitat, ca şi a disciplinei la care mă supun”3. De altfel, pentru a-şi apăra demnitatea de corp, criticii literari constituie, în octombrie 1936, „Gruparea Criticilor Literari Români” (G.C.L.R.), for­ mată din Pompiliu Constantinescu (preşedinte), Perpessicius (secre­ tar), Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Octav Şuluţiu, Mihail Sebastian, Ion Biberi. Gruparea s-a organizat pentru apărarea litera­ turii române de atacurile N e a m u lu i R o m â n e s c , C u g e tu lu i clar şi ale presei de extremă dreaptă, care întreţineau o vinovată confuzie între etic (etnic) şi estetic, dezlănţuind campania, vestită în epocă, împotriva aşa-zisei pornografii.

1. xxx, „Fonfilică Prostantinescu” , Sfarm ă Piatră, III, nr. 82, 24 iunie 1937. 2. Pom piliu C onstantinescu, „Anul literar”, Vremea, X, nr. 469. 1 ianuarie 1937. 3. Idem, „Profesie de credinţă”, Vremea, X, nr. 484, 18 aprilie 1937.

347

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

Călinescu a avut, şi ei, parte de acelaşi tratament vulgar ostil din partea presei de extremă dreaptă. încă în 1932, revista gardistă A x a (autorul notiţei nesemnate pare a fi Mihail Polihroniade) comenta violent trecerea criticului de la cercul G în d irii la A d e v ă r u l literar şi artistic. Se aprecia, în acea notiţă anonimă, că „impertinenţele d-lui G. Călinescu întrec orice margini” şi era calificat „secătură venală pînă la refuz”1. Diatriba curent folosită era aceea de „critic iudaizant”, pentru că semna cronica literară în A d e v ă r u l literar ş i artistic. Evident, de atacuri joase au avut parte monografiile sale despre Eminescu şi Creangă. Nu le voi cita şi aş reţine, dintre acestea, un comentariu tîrziu, din 1939, care examinează publicarea, în avanpremieră, în J u rn a lu l literar (denumit - se putea altfel? - H a z n a lu l literar) a unor fragmente din viitoarea Istorie a literaturii rom âne. Un articol din P o ru n ca V rem ii scria: „D. Jim Călinescu, noul nume publicistico-pugilistic al criticului neoieşean, cel cu informaţiile istoriograflce culese în beciu­ rile Sărindarului - este posedat de o chinuitoare vocaţie necrofonică... Peniţa nu i-a slujit niciodată decît ca hîrleţ de gropar, iar cerneala lui imundă mînjeşte ca păcura fruntea de zăpadă a victimelor lui istoriografice. Bănuita lui ştiinţă literară se reduce doar la atitudinea: din magul Eminescu ne-a dat un spectru deboşat şi vicios, iar din celălalt genial moldovean, unicul Creangă, un răspopit epileptic şi un beţiv”. Referindu-se la fragmentele din Isto rie publicate în revistă, notistul de ia P o r u n c a V rem ii se arată scandalizat pentru tratamentul estetic de care avea parte proza lui Brătescu-Voineşti. Dar „marmura acad. Brătescu-Voineşti este mai tare decît călineştii canini... Profesorul universitar Gh. Călinescu, sub pretextul unei critici imparţiale, făcîndu-se solistul ghettoului intelectual de la noi - atacă infam pe venerabilul academician Brătescu-Voineşti... Cum vedem, criticul uni­ versitar, pornograf, necrofag şi blasfemator împrumută opiniile evre­ iescului licean Henri Popper, tipărit cu majuscule în al său H a z n a l. Dar pentru insulta adusă acad. va trebui să dea satisfacţie, dacă nu, precum îl ştim, va bîlbîi penibile scuze”2. Şi astfel de „semnalări gra­ ţioase” vor continua să apară în P o r u n c a V rem ii, ca şi în alte publica­ ţii de aceeaşi orientare. E cunoscută reacţia presei de extremă dreaptă (i se asociaseră şi C on vorbirile literare, conduse, acum, de I.E. Torouţiu) în 1941, la apa­ riţia Istoriei literatu ni ro m â n e d e la origini p în ă în p re z e n t. O mostră edificatoare ar fi, cred, suficientă. E un fragment dintr-un articol semnat de I.E. Torouţiu: „Cartea dlui G. Călinescu înseamnă cea mai îndrăzneaţă bruscare a istoriei gîndului şi sentimentului român de totdeauna. Răspîndirea ei, chiar în aceste săptămîni, constituie o cinică 1. Axa, I, nr. 4, 22 decem brie 1932. 2. H. Niţulescu, „Jim profanatorul", Poru nca Vremii, V III, 31 m artie 1939.

348

Ideologiile totalitare şi literatura

sfidare şi batjocorire dispreţuitoare a sîngelui românesc care se varsă pe cîmpiile de la răsărit... Dl Al. Rosetti era în linia sa cînd a încheiat contractul cu dl G. Călinescu pentru iudaizanta istorie a literaturii, cu renegări şi coborîri de valori româneşti... Suflete închinate, ca şi cel al dlui Eugen Lovinescu, precursorul acestui sistem de infiltraţii, sincronizatorul care şi-a transformat căminul în cenaclu ovreiesc pentru învăţătura preşcolarilor literaturii iudaice şi iudaizante... Pînă la încheierea procesului, credem necesar să se retragă din comerţ, imediat, talmudul călinescian al permanentei ofense publice româ­ neşti şi să se rupă coperta şi foaia de titlu pe care stă imprimată emblema regală”1. Critica literară, apărătoare a esteticului In actele de evaluare, a avut de suportat, cum s-a văzut, obstrucţia şi calomnia perturbatoare a extremismului de dreapta. Presa de extremă dreaptă se arată scandalizată de viţierea mora­ vurilor prin literatură. Abătîndu-se de la rostul moral al literaturii etno sămănătoriste, pradă tuturor modernismelor încurajate de o critică literară dezertoare, viaţa literară a devenit un bazar al tuturor preacurvirilor. Scriitorii vinovaţi de această abatere de la moralitate sunt pornografi, trebuind consideraţi şi trataţi ca atare. Se va ajunge şi la apelul poliţiei şi al justiţiei. Din păcate, scandalul a fost declan­ şat de N. lorga. încă în 1934, în Istoria literaturii ro m â n e ş ti c o n te m p o ­ ra n e, se manifesta ostil „poeziei noi”, condamnînd lirica lui Arghezi, afirmînd că ale sale C u v in te p o trivite „cuprind ce poate fi mai scîrbos ca idee în ce poate fi mai ordinar ca formă”, blamîndu-i aspru („ce decădere!”) pe acei critici care vedeau în Arghezi pe cel mai mare poet al nostru de la Eminescu încoace. Şi tot aici, în observaţiile pe mar­ ginea prozei lui G.M. Zamfirescu (considerată, fireşte, pornografică), întîlnim şi acuzaţiile de pornografie aduse romanelor Is a b e l ş i a p e le d ia vo lu lu i şi M a itr e y i ale lui Mircea Eliade, în care se semnala „por­ nografia rafinată”, lorga considerîndu-le „triste documente sufleteşti”, în iulie 1936 lorga, rămas ca formaţie de ideologie literară şi ca gust artistic la directivele S ă m ă n ă to ru lu i din primul deceniu al veacului, face să apară revista C u g e t clar, pe care o subintitulează N o u l S ă m ă nător. Aici declanşează o teribilă campanie împotriva literaturii române moderne. în primul număr al revistei scria indignat: „De atunci (de la încetarea existenţei Să m ănătorului, n.n.), cu toate încercările mele sporadice şi de o blîndeţe care nu trebuia, din N e a m u l R o m â n e s c Literar, din R a m u ri şi D r u m drept, anarhia s-a înstăpînit pe literele româneşti şi de pe urma ei s-a ivit curentul de flecăreală cu vorbe mari, de exhibiţie de monstruozităţi, apeluri la apetituri bestiale, care, 1. I.E. Torouţiu, „Suflete închinate” , C onvorbiri literare, LXXIV. nr. 8-10, augustoctom brie 1941, pp. 949-951.

349

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

sub o critică de lovinesciană neînţelegere şi interesată toleranţă, ne-a dat era care merită să fie pecetluită în frunte cu fierul roşu: «Arghezi»”1. Supărarea lui Iorga a fost provocată, în fapt, de inaugurarea, la Editura Fundaţiilor Regale, a colecţiei „Ediţii definitive” cu V e rs u ri de Tudor Arghezi2. Cum ediţia Arghezi a fost comentată cu m a r i elogii de critica literară, iritarea lui N. Iorga a crescut cu o octavă. în şedinţa din 30 mai 1936 a Academiei Române denunţă gestul Editurii Fundaţiilor Regale de a publica astfel de cărţi considerate a fi „cea mai vulgară pornografie”. Furia lui Iorga, odată dezlănţuită, cotropea totul. Peste cîteva zile, în conferinţa (B o a la literaturii noi) rostită la Teatrul Ligii Culturale, face din nou referire la poezia lui Arghezi ca simptom al maladiei: „Fundaţiile Regale dau ediţia definitivă a unui lord Tudor Arghezi, cu miros de Văcăreşti, cu apucături de bandit, trimiţînd lumea la casa de nebuni sau la cimitir, dacă îndrăzneşte cit de puţin să declare ceea ce nu este om în această sală care să nu trebuiască a spune: că ne găsim în faţa unei trivialităţi fără păreche, înaintea unei lipse de orice poezie, înaintea absenţei oricărui element de spirit şi oricărei viziuni poetice”3. Scandalul fusese declanşat. A fost apoi întreţinut în C u g e t clar, cu o p e r s e v e r e n ţ ă d i a b o l ic ă ş i t îm p ă , d e a c e l g r o t e s c p e r s o n a j c a r e a f o s t N. Georgescu-Cocoş. D e a ic i, d i n C u g e t clar, a f o s t r e lu a t î n p r e s a d e e x t r e m ă d r e a p t ă . în a r t i c o l u l b i l a n ţ „ L i t e r a t u r a 1936”, p u b l i c a t î n S fa rm ă P ia tră , Q v id iu P a p a d im a făcea un excurs în proza pornografică a anului, decupînd extrase socotite semnificative, abia însoţite de comentarii. După ce incrimina în acest fel N o p ţile D o m n iş o a r e i M ili de I. Peltz, B ă lă u c a de E. Lovinescu, F e m e ia s în g e lu i m e u de Mihail Celarianu, îi venea rîndul lui Mircea Eliade (neagreat de revista lui Crainic, pentru că directorul ei spiritual îi detesta pe Nae Ionescu şi „ai lui”). „Dar să nu întîrziem şi să dăm rînd ultimei creaţii a dlui Mircea Eliade: da (era vorba de D o m n iş o a r a C h ristin a , n .n .), şi de astă dată suntem obligaţi să lămurim cititorul că întîmplarea se petrece între un bărbat, un pictor - Egor - şi o fetiţă de numai 10 ani, Sima.” Urmează un citat - cu totul nesemnificativ pentru ideea incriminată de critic - , apoi se adaugă: „Că întîmplarea e astfel construită incit poate fi şi vis, şi realitate, aceasta nu-i scade întru nimic patologia şi, mai ales, nu-i dă întru nimic acea semnificaţie care să justifice aceste trăznăi, să le boteze în artă”. Iar la sfîrşitul cronicii conchidea: „Literatura aceasta, pe care am lăsat-o aici singură să vorbească, nu mărturiseşte nimic, nimic. Dacă nu-s cazuri precise de patologie, atunci îngustimea dezolantă a orizontului e întunecare cu totul a

1. C uget clar, I, nr. 1, 15 iulie 1936. 2. Vezi pe larg despre incident în D oina Grăsoiu, „B ătălia” Arghezi, Dacia, 1984. 3. A p u d Facla, XVI, nr. 1607, 8 iunie 1936.

350

Ideologiile totalitare şi literatura

noţiunii de om şi omenie, o lipsă a zbuciumului sufletesc, o meschi­ nărie în înţelegerea vieţii şi, mai ales, o deficienţă a orieărei ambiţii de crea ţie în sensul adevărat al cuvîntului care toate fac din aproape tot ceea ce apare la noi astăzi o inversă maculatură”1. în acelaşi număr al revistei, o notiţă se solidariza, elogiind C u g e t cla r pentru că, fireşte, „continuă lupta impresionantă împotriva prostiei şi prostituţiei lite­ rare”. Nu a fost ignorată nici opera lui Arghezi, G în d ir e a pretinzînd că tot ceea ce e valoare în poezia argheziană se datorează revistei conduse de Crainic şi operei acestuia: „Faima poetului datează de numai cîţiva ani. Crezul G îndirii datează însă dinainte de fundarea revistei, şi anume de la Ş e s u r i n a ta le , apărute în 1916 şi unde se regăsesc toate elemen­ tele acestui crez... Recitiţi «psalmii» săi, recitiţi frumoasa prefaţă a C u v in te lo r p o trivite pentru a vedea cît de puternică a fost influenţa gîndirismului asupra sa”2. Peste o lună, Vintilă Horia semna în S fa rm ă Piatră, desigur, tot în „cazul” Arghezi: „De cîtăva vreme lumea literară de la noi s-a despărţit în două tabere, luptînd aprig cu o pasiune care întrece uneori marginile oricărui obiectiv. Mărul discordiei îl întruchi­ pează poezia dlui Tudor Arghezi”. I se pare surprinzător de nedrept că placheta F lo ri d e m u cig a i a depăşit în atenţie C u v in te p o triv ite : „Dacă totuşi d. Tudor Arghezi poartă pe suflet o vină care nu e numai a dsale, este aceea de a fi făcut loc larg în ediţia definitivă tipărită de Fundaţiile Regale tocmai acelor versuri fără cap pentru care atîta lume se supără azi. Dar d. Tudor Arghezi a năzuit să fie şi altceva decît sim p lu poet şi n-a izbutit decît ori să rămînă poet, ori să calce dizgra­ ţios şi inutil în mocirla pornografiei”. După aprecieri negative despre volumele de proză ale poetului, reiterează acea obsesie a G în d irii că Arghezi s-a format ca poet sub influenţa ei: „D. Tudor Arghezi, stabi­ lit cîtăva vreme sub flamura înaltă a Gîndirii, a scris pentru veşnicie. Scăpat de aici, a scris pentru cîţiva contemporani care l-au ridicat în slavă numai pentru că d. Arghezi era cineva. Cît despre criticaştrii pistruiaţi care l-au declarat geniu doar pentru izul nou al Florilor d e m ucigai, nu văd în lauda lor sinistra bătaie de joc a rasei lor care descoperă în fiecare germen bolnav un argument şi o armă. Pe aceştia nu i-a impresionat talentul puhav şi noroios care ascundea poate goli­ ciunea marelui poet care fusese d. Arghezi la tabăra şi taraba lor. Dacă într-adevăr autorul C în te c u lu i d e a d orm it M it z u r a nu mai poate să fie poet, atunci dezertarea lui e explicabilă şi oarecum scuzabilă pentru că nu e decît un biet efort, o descurajantă zvîrcolire de a rămîne pe planul actual, cu riscul oricărei josnice capitulări. Dacă însă d. Arghezi îşi închide geniul între ostreţele putregăite ale unei voite adeziuni 1. Ovidiu Papadim a, „Literatura 1936” , Sfarmă Piatră, III, nr. 58, 8 ianuarie 1937. 2. Gîndirea, XVII, nr. 7, septem brie 1937, p. 368.

351

a nn

treizeci. Extrema dreaptă românească

la p o rn o g ra fie (cum atât de plastic se exprimă un stăruitor vrăjmaş), atunci nici o insultă nu e de prisos, nici o înjurătură vinovată. Fiindcă trădarea e într-adevăr ruşinoasă. Şi prezentul dlui Tudor Arghezi va fi pînă la sfîrşit murdărit de laşitatea, e adevărat foarte comodă, a acestei trădări. Viitorul va şti să aleagă şi, poate, să ierte. E singurul lucru pe care dsa îl mai poate nădăjdui”1. Prompt, Arghezi a răspuns pretenţiilor anexioniste ale Gîndirii, cu o mărturisire (a numit-o „un franc hohot de rîs”) care făcea orice revendicare viitoare inutilă: „N-am citit Ş e s u r i na ta le. E ruşinos, dar nu le-am citit şi îl asigur (pe Nichifor Crainic, n .n .) că nici de aci îna­ inte nu le voi citi, sunt curiozităţi care-mi lipsesc. Şi n-am citit nici revista G în d ire a niciodată, nici cînd am fost colaborator”2. Acest „franc hohot de rîs”, usturător din cale-afară, n-a potolit presa de extremă dreaptă. Arghezi era, în continuare, injuriat. Ideea fixă era că Arghezi, prin opera sa, e întruchiparea „spiritului iudaic”. Comentînd Cim itirul B u n a V estire, Victor Puiu Gîrcineanu scria cu dispreţ deloc voalat: „Opera argheziană este un amestec de minereu între artă şi porno­ grafie, între autenticitate şi sforţare, între valoare estetică şi rumeguş de lemn, servite toate sub numele de literatură. Iar dl Arghezi, ca scri­ itor, e victima c e a m a i in te r e s a n tă a puterii iudaice în literatura r o m â n ă , e c o b a i u l c e i m a i demonstrativ al contaminării jidoveşti în cultură... I n s i s t î n d a b i l că e «cea mai genială» personalitate culturală, jidanii ( d in c o n s t e l a ţ i a A d e v ă r u lu i ş i a R e v is t e i F u n d a ţiilo r R e g a le , n .n .) l-au ameţit pe b i e t u l d o m n A r g h e z i ş i, î n c h ip f o a r t e i n s i n u a n t , l - a u făcut să scrie din ce în ce mai prost, cultivîndu-i, cu laudă şi consa­ crare, tocmai însuşirile negative ale creaţiei sale... Din păcate, tot ce a scris omul acesta după C u v in te p o trivite pînă azi nu e decît o stră­ lucită cădere în vid şi, în celebritate, o perfectă dezertare de la misi­ unea interioară. Opera dlui Arghezi e rezultatul cel mai evident al experienţei iudaice în cultură... Cim itiru l B u n a V e s tire reprezintă, credem, apogeul pornografic al degenerescentei argheziene. Nu vrem să facem pe moraliştii. Dar nu putem să acceptăm degenerescenta în ea însăşi ca valoare estetică. Dl Arghezi e un degenerat. Sau dacă nu e un degenerat, e un pornograf în înţelesul cel mai diabolic al cuvîntului: un om pus să împrăştie conştient imaginea mîrşavă în lume... Pentru că dl Arghezi e un monstru estetic, înainte de a fi un monstru moral.... S-ar putea ca dl Arghezi să ne arate în viitor eliberarea sa de sub peceţile spiritului Iudaic? Am dori-o. Dar nu o mai credem cu putinţă... Cariera sa scriitoricească este astăzi definitiv pecetluită. Cim itirul B u n a V es tire e o culme... L-au zăpăcit jidanii şi l-au prostituat”3. 1. V intilă Horia, „Cazul A rgh ezi” , Sfarm ă Piatră, II, nr. 48, 22 octom brie 1936. 2. „M eşterul N ich ifor” , B ilete d e p a p a g a l nr. 14, 1937, pp. 263-264. 3. V ictor Puiu Gîrcineanu, „T. Arghezi şi spiritul iudaic” , Rînduiala, voi. II, Caiet 5, 1937, pp. 223-227.

352

Ideologiile totalitare şi literatura

Aceeaşi apreciere obsedantă despre jidănirea lui Arghezi o aflăm şi în articolul unui poet autentic, Horia Stamatu: ,Arghezi, adulat de jidănaşii Sărindarului, traficanţii de «libertate», şi-a dat frîu liber în această meserie, cucerit de un public semidoct sau inconştient... Şi Arghezi a fost viciat pînă la măduvă, cîştigat cu mijloace simple: bani şi reclamă, adică arginţi şi gazetărie, specialităţi jidoveşti... Arghezi este primej­ dios întrucît serveşte pe vrăjmaşii noştri, bagatelizînd sau spurcînd în Cim itirul B u n a V es tire tot ce are mai scump naţia noastră şi mistificînd o spiritualitate care nu e altceva decît deghizarea foarte vizibilă a ideii luptei de clasă”1. Pînă şi N. Davidescu, care se remarcase prin­ tre cei care s-au străduit să-l impună pe Arghezi, ca mare poet, încă înaintea apariţiei C u v in te lo r p otrivite, ajunge, în 1936-1937, cînd se produce o tragică înverzire a sa, să-l considere „o apariţie literară iudaică de origine românească în scxisul său. Este semnificativă, de altfel, rezerva cu care a fost primită şi continuă şi azi să fie privită apariţia în scrisul românesc de către cercurile curat româneşti a lite­ raturii sale... Dezvoltarea literară a dlui Arghezi este perfect suprapusă înaintării procesului de iudaizare a scrisului nostru. D. Arghezi, cu însuşirile sale fireşti, a fost o fericită coincidenţă în asaltul scrisului iudaic în literatura românească”2. Arghezi constituise numai motivul declanşării acelui scandal lite­ rar numit pornografie. Avalanşa, odată pornită, cuprinde în raza ei şi alţi scriitori. Ba chiar lucrurile au căpătat astfel de proporţii încît Geo Bogza şi H. Bonciu sunt arestaţi - fireşte, pentru pornografie. In B u n a Vestire, Toma Vlădescu salută arestarea scriitorilor pentru por­ nografie, deşi principiul i se pare nepotrivit. „Dar cînd se arestează Haimovici Bonciu, atunci eu spun: bine că, în sfîrşit, i-aţi pus ăstuia mîna în ceafă! Bine că s-a terminat... Dacă suferă ei, aceşti şmecheri negustori care pun în cuvinte fotografii obscene, nu e, desigur, nici un păcat. E numai o dezinfecţie pe care o aplaudăm.”3 Bogza e ares­ tat în mai 1937 din nou (prima oară fusese încarcerat pentru P o e m u l in ve ctiv ă ), pentru aceeaşi vină. Arestat este H. Bonciu pentru volu­ mul B a g a j. Judecătorul de instrucţie îi notifică lui Bogza redeschide­ rea cazului datorită sesizării Academiei Române, prin Brătescu-Voineşti. Bogza scria despre asta în Azi, relevînd că scandalul nu e unul strict literar, ci o expresie a „ofensivei spre întuneric şi intoleranţă la care asistăm, de atîta vreme”. Şi adaugă: „Literatura română a încetat să mai sufere dintr-odată de lipsă de cititori, de lipsă de editori, de 1. Horia Stamatu, „Erarhle si anarhie literară", Buna Vestire, I, nr. 196, 21 octom brie 1937. 2. N. Davidescu, „Fenom ene de iudaizare a literatu rii rom â n eşti” , Vremea, IX, nr. 449, 9 august 1936. 3. T o m a V lădescu , „S criitori în tem n iţă ” , B u n a Vestire, I, nr. 42, 10 ap rilie 1937.

353

A I L L L U t ă U t t ă U L . JCjJCLI tă i I LCL C U tă L L jJ L L L I U I IL C L I lo C l o C C l

scriitori săraci trăind în mizerie şi toate celelalte pe care le cunoaş­ tem... O singură primejdie se părea că ameninţă acum literatura română, altminteri fericită din toate punctele de vedere, «scriitorii pornografi» pentru a căror arestare fizică şi prigonire morală se pornise impresionanta cruciadă a forţelor morale din ţară... împotriva noastră, a celora care, din literatură, nu cunoaştem decît bucata de pîine goală şi rareori paharul de ceai. Noi, aceştia, am fost denunţaţi lumii ca negustori de pornografie. O ironie mai savuroasă nici nu se poate”. Şi arată că din volumul său din 1933 şi B a g a j al lui Bonciu şi cel al lui Aderca nu se vînduseră decît 500 de exemplare. Ce pericol repre­ zenta o astfel de „marfă”? Iar al său P o e m in ve ctiv ă nu-1 consideră pornografic1. Ov. Papadima se distinge, din nou, în S fa r m ă P ia tră : „Dior judecători din Bucureşti - aţi făcut un gest de mare necesitate, începînd cu haosul trivial de astăzi în aplicarea legilor de apărare a societăţii şi împotriva celor ce jefuiesc sufleteşte, nu numai material­ mente. Bine aţi făcut trăgînd la răspunderea justiţiei pe Geo Bogza pentru prostiile porceşti ale unei adolescente înfierbîntate, mîzgălite în Poemul invectivă... Mai sunt la noi porci mari, porci lucizi şi soco­ tiţi, vînzînd porcăria în literatură aşa cum unul se îmbogăţeşte cu o fabrică de cîrnaţi... Nu vă opriţi mult la Geo Bogza. Veniţi şi luaţi-i de guler pe ei, pe aceşti siniştri comercializatei! de excremente sufleteşti sub ambalaje şi etichete meşteşugite, inocente. Să-şi ia pedeapsa cuvenită pentru opera lor... H (Haimovici) Bonciu, ca Froim Aderca, dorit sub pseudonimul englez de Cliford Moore. Noi toţi cei care ne ridicăm astăzi împotriva Boncilor şi Adercilor, negustori de porcării, nu o facem ca să prigonim cartea, ci ca s ă o a p ă ră m , nu ca să prigo­ nim scriitorii, ci ca să-i scăpăm de cei care îi fac de ruşine. Reclama din toate cotidianele şi publicaţiile jidoveşti care îi proclamă pur şi simplu genii pe Haimovici Bonciu şi Blecher, astfel ca negustoria evreiască să meargă tot atît de bine şi în literatură, ca şi în celelalte tărîmuri de ja f metodic al nostru”2. Chemarea lui Papadima pentru arestarea şi a celorlalţi scriitori a fost ascultată. Din păcate, s-a ală­ turat îndemnului şi Sextil Puşcariu, în B u n a Vestire, într-un interviu din care am mai citat: „Dacă am avea îndrumători critici, desigur că nici literatura pornografică nu ar fi putut lua proporţiile cu totul ruşinoase de astăzi, silind chiar cea mai înaltă instituţie din ţară să ceară apărarea împotriva ei... Pe vremea mea, romanele lui Zola nu se dădeau în mîna domnişoarelor. Desigur că concepţiile de acum 40 de ani nu se mai potrivesc cu cele de azi. Dar pornografia în literatură 1. Geo Bogza, „în sem n ări pentru un fals tratat de p o rn ogra fie” , Azi, VI, 1937, nr. 4, pp. 2629-2635. 2. Ovidiu Papadim a, „Arestaţi-! şi pe B onciu ”, Sfarm ă Piatră, III, nr. 71, 8 aprilie 1937.

354

îaeoLogme wzauiare şi Liieraiura

este un lucru antiartistic. Şi mai este nepotrivit cu firea noastră” 1.

Toată presa de extremă dreaptă jubilează la arestarea celor trei scri­ itori (al treilea a fost Aderca), cerîndu-se, imperios, implicarea şi a altora. Victimă a acestei cabale a căzut şi Mircea Eliade, pentru nuvela D o m n iş o a r a Ch ristin a , denunţată, în ianuarie 1937, de Papadima şi apoi atacată, sistematic, de Georgescu-Cocoş în C u g e t clar. Apoi, a fost luat în vizor şi romanul în to a rc e re a d in rai. Acesta îi va aduce sancţiuni pe linie - cine ar crede? - universitară. Ministerul Educaţiei Naţionale (încâlcind autonomia universitară) sesizează Senatul Uni­ versităţii din Bucureşti în legătură cu literatura scriitorului, cerind sancţiuni. Senatul universitar, întrunindu-se, adoptă următoarea decizie: „în urma comunicării făcute Universităţii din partea Minis­ terului Educaţiei Naţionale în privinţa literaturii pornografice a dlui Mircea Eliade, Senatul universitar din Bucureşti, în unire cu Decanatul Facultăţii de Litere, au hotărît ca dl Mircea Eliade, care funcţiona intermitent ca asistent onorific pe lîngă conferinţa dlui Nae Ionescu, să nu mai aibă dreptul de a fi utilizat nici chiar în calitate de asistent onorific. în acelaşi timp, Senatul a atras atenţia facultăţilor cu privire la persoanele pe care le întrebuinţează ca să prezinte şi garanţii de moralitate”2. întrunit în şedinţă, Consiliul Facultăţii de Litere a întoc­ mit, după discuţii, următorul proces verbal: „La adresa cu nr. 77863 din aprilie 1937 prin care se cerea să se facă cercetare asupra litera­ turii publicate de dl Mircea Eliade în romanul în to a rc e re a d in rai şi să aplice sancţiunile prevăzute de lege, Consiliul Facultăţii de Litere, constatînd că d. Mircea Eliade nu are în organismul Facultăţii decît însărcinarea de asistent onorific al dlui conf. Nae Ionescu şi că aşa fiind dînsul nu poate fi anchetat sau judecat după o procedură pre­ văzută de lege, a socotit că singura măsură ce poate lua ca urmare la adresa Ministerului Educaţiei Naţionale este de a invita pe d. Nae Ionescu ca d-sa să renunţe la asistenţa onorifică a dlui Mircea Eliade, fără ca prin aceasta să prejudicieze viitoarea carieră universitară a dlui Mircea Eliade. Consiliul Facultăţii de Litere n-a judecat literatura dlui Mircea Eliade şi, ca atare, n-a exprimat nici un fel de calificare asupra ei şi nici asupra moralităţii autorului”3. Demnă decizie în faţa dictatului Ministerului unde trona, ca secretar general perpetuu, Constantin Kiriţescu, zelos şi stupid „apărător” al moralităţii. După informaţia lui Eliade - mărturisită în M e m o r ii (I, pp. 349-350) -, adresa ministerului fusese redactată chiar de Kiriţescu, poreclit „directorul cu canapea” pentru tratamentul aplicat tinerelor profesoare chiar în

1. B u n a Vestire, I, nr. 5, 2 m ai 1937. 2. A p u d Credinţa, nr. 1069, 8 iunie 1937. 3. Idem, IV, nr. 1072, 13 iunie 1937.

355

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

cabinetul lui. Mircea Eliade a dat in judecată Ministerul Educaţiei Naţionale pentru calomnie, cerînd un leu simbolic drept despăgubiri. După vreo două amînări (la o şedinţă a depus mărturie, în favoarea lui Eliade, chiar C. Rădulescu-Motru), tribunalul i-a dat cîştig de cauză lui Eliade. Ministerul a făcut recurs, fără rezultat. Mircea Eliade a continuat să funcţioneze ca asistent... onorific. Toate aceste arestări şi procese au provocat nemulţumire şi iritare. Scriitorii adevăraţi au văzut în această campanie o inchiziţie lite­ rară. Gazetele democrate desfăşoară mari contracampanii pentru apărarea libertăţii scrisului. La o anchetă a C re d in ţe i au răspuns Rădulescu-Motru, Galaction, Dem Dobrescu, Eugen Herovanu, S. Mehedinţi, Emil Antonescu, Lovinescu, Vianu, Alice Voinescu. Lovinescu s-a rostit, răspicat: „sentimentul meu etic şi estetic e vrăj­ maşul pornografiei; instinctiv e jignit de trivialitatea sub orice formă s-ar înfăţişa. Rămîne însă de deosebit unde sfîrşeşte pornografia şi unde începe arta; pentru aceasta trebuie o sensibilitate şi o destoini­ cie estetică pe care Ie-o refuz aţîţătorilor şi calomniatorilor profesionali care fac din chestiuni strict literare elemente de vrajbă socială. Sistemul «extraselor» e cu deosebire inadmisibil; mi s-au arătat citate cu inter­ pretări atît d e s t u p id e încît în cazul acesta pornografia e, în realitate, mai mult o formă de daltonism moral. Cine e abject v e d e a b je c t , iar dacă se preface numai, vina nu-i mai mică. Pentru a identifica t r e b u ie competenţă şi, mai ales, bună-credinţă. Cred însă mai puţin în pri­ mejdia socială a pornografiei decît în primejdia literară a imensului val de mediocritate patriotică şi morală care, sub pretextul purificării sufleteşti, după ce fusese respins de conştiinţa critică, vrea să ne aco­ pere din nou. Mă întrebaţi de rezistenţa colectivă ce s-ar putea opune acestei invazlunl de obscurantism literar. Sunt individualist şi nu cred în spiritul corporativ al neamului nostru. Unele fenomene recente mă întăresc şi mai mult în această veche convingere; în momentele de psihoză revoluţionară în care trăim, nu mă bizui decît pe cuminţenia individului solitar. Cred în progres şi, ca şi Maiorescu, în biruinţa prin sine a valorilor morale împotriva oricăror împilări dictatoriale. Chiar de s-ar ridica spînzurători în Piaţa Teatrului, literatura acestei ţări nu se va imbeciliza”1. Se cuvine decupat şi răspunsul lui Vianu: „Lite­ ratura nu trebuie adusă în faţa justiţiei. Nu trebuie denunţată şi nu trebuie urmărită literatura pentru că, în chipul acesta, se deschide un drum la capătul căruia ar putea să sufere opere de seamă şi scriitori respectabili. Cine mă încredinţează că, siguri de concursul Justiţiei, nu se vor găsi inşi care vor acuza nu numai lucrări nedemne, dar şi opere împinse în această categorie prin rea-credinţă calomnioasă sau prin ignoranţă cu privire la firea şi rostul literaturii? Istoria ne arată 1. Credinţa, IV, nr. 1022, 9 aprilie 1937.

356

Ideologiile totalitare şt literatura

că drumul acestor excese a fost practicat uneori... Mă cutremur la gîndul că alţi mari creatori de literatură ar putea suferi mîine de pe urma denunţului nu ştiu cărui pigmeu imoral, prost şi laş. Respectul religios pe care îl nutresc pentru fiinţa poetului de geniu mă face să doresc ca domeniul activităţii lui să fie liber de ameninţare... Este dato­ ria criticii literare să măsoare operele literare şi după valoarea lor omenească. Şi astfel, întărindu-i autoritatea, prin aplicarea în spirit de bună-credinţă a acestui criteriu să poată proclama, cu toată autori­ tatea, drepturile imprescriptibile ale libertăţii literare. Există în critica literară a zilelor noastre o seamă de conştiinţe luminate şi oameni de bine îneît nu cred că e nevoie ca lucrări de demarcaţie şi clasare umană să fie atribuite autorităţilor judiciare”1. A mai fost o anchetă a revistei Azi (cu trei percutante întrebări), în numărul 4/29 din iulie-august 1937. Au venit răspunsuri, bine argumentate, din partea lui Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Eftimiu, Philippide, Geo Bogza, H. Bonciu, Cioculescu, Theodorescu-Branişte, Ghiţă Ionescu, Th. Pallady, N.D. Cocea, D. Trost, Dan Petraşincu, Emil Gulian, M.H. Maxy, St. Roll, Lascăr Sebastian, M. Socor, D.V. Barncvschi, Kalustian, Zaharia Stancu. Toţi au pledat împotriva amestecului jus­ tiţiei în cele ale literaturii. Semnificativ era răspunsul lui Cioculescu la a doua întrebare a anchetei (dacă, în fapt, cadrele unei concepţii literare prestabilite pot fi reglementate de Instituţii politice, juridice sau legislative), subliniind scurt: „In statul totalitar, fascist sau comu­ nist, da”. Instructiv este şi răspunsul lui Zaharia Stancu, directorul publicaţiei: „De cîte ori se ivesc momente grele în politică se recurge, cu ajutorul unor organe de publicitate naţionalistă, la o diversiune. Acum ea a fost găsită în cîmpul literar... Primejdia fascistă bătea, ca şi azi, la uşa statului. Muncitorimea se agita şi cerea salarii omeneşti. Cîmpurile erau ameninţate de secetă şi satele fremătau sub împilarea neîndurătoare a fiscalităţii excesive... Toată atenţia naţionalistă era îndreptată spre literatura pornografică. Toate eforturile naţionaliste se consumau spre stîrpirea literaturii pornografice”. Relatează, apoi, cazul Bonciu (condamnat la trei luni închisoare, autorul şi procurorul făcînd apel), reproşează Societăţii Scriitorilor Români că n-a luat ati­ tudine explicit şi arată că, pronunţîndu-se răspicat, în R ep o rter, împo­ triva imixtiunii justiţiei în literatură, a primit reproşul scriitorilor naţionalişti că îl apără pe Bogza pentru că e comunist şi pe Bonciu pentru că e jidan. Eliade, într-o conferinţă publică, s-a declarat „erotolog”, iar pe Bogza şi Bonciu i-a considerat pornografi buni de trimis într-o casă de sănătate. Peste două-trei săptămîni, Eliade a fost declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale pornograf, interzieîndu-i-se accesul la Universitate. Intoleranţa şl naţionalismul şovin sunt 1. Idem , IV, 10 aprilie 1937.

357

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

potrivnice literaturii care are drept cod fundamental libertatea creaţiei. Nichifor Crainic - nici că se putea altfel - s-a ridicat întru condam­ narea aşa-zisei pornografii, reproşîndu-le criticilor şi revistelor care apărau libertatea creaţiei. Cel puţin o intervenţie a sa, din multe altele, merită să fie reprodusă: „Indignata campanie a dlui Nicolae Iorga împotriva destrăbălării literare, ce înjoseşte sufletul acestei ţări, a pus în mişcare Academia Română şi pe profesorii de literatură naţională, asociaţi în nobil scop. Dar a stîrnit şi reacţiunea unor foiletonişti, care îşi zic critici literari, deşi nici o lucrare a vreunuia dintre ei nu le dă dreptul la acest titlu pretenţios. «Criticuţii» aceştia, cum îi numeşte cu admirabil dispreţ d. N. Iorga, se cred îndreptăţiţi să apere «liber­ tatea artei». Nimeni n-a atacat însă libertatea artei, ci libertatea por­ nografiei. A apăra pornografia în numele libertăţii artei este tot una cu a apăra crima în numele libertăţii omului... Evident că artistul e un instrument de degradare morală, sancţiunile se impun fără cruţare în numele aceleiaşi responsabilităţi personale. A rta - o ştiu, desigur, şi criticii - e individuală în m om entul creaţiei, dar devine socială prin publicitate. D in acest m om ent ea se supune nu num ai ju d ecăţii fo i­ letoniştilor, ci, m ai ales, sancţiunilor m orale ale societăţii. Căci arta, şi m ai ales ea, nu e un produs indiferent, ci unul care form ează sufletul unei naţii... Orice stat de tip nou, care a ieşit regenerat din cloaca democratică, duce o politică de ridicare fizică a poporului şi una culturală de renaştere a lui morală şi spirituală. Germania nouă

a azvîrlit imediat peste graniţă pe toţi pornografii iudaici şi chiar pe scriitorii germani infectaţi de iudaism. Italia a sancţionat imediat pe un nuvelist scabros. Fără discuţie... Criticaştrii noştri au ţinut congres pentru a apăra libertatea scriitorilor porcoşi de a distruge sufletul românesc, l-a prezidat marele găgăuţ filozofic, d. prof. Constantin Rădulescu-Motru... Ministerul Educaţiei Naţionale e obligat să ia măsuri împotriva acestor criticuţi care sunt, din nenorocire, şi profesori”1. Fireşte că, cu acest prilej, publicistica naţionalistă s-a năpustit împotriva literaturii suprarealiste, găsită vinovată, ca o expresie a iudaismului, de pervertirea literaturii (Bogza se afirmase, deşi neevreu, ca poet suprarealist). în articolul lui Horia Stamatu, la care m-am mai referit, se afirma: „Dacă literatura suprarealistă propriu-zisă nu a realizat un corp perfect adaptabil teoriei, consecinţele ei au fost imense. Toată infecţia publicisticei de după război, de cînd scriitorii îşi exhibează cele mai deplorabile asociaţii pe care le poate face min­ tea lor, nu se datorează decît acestui efort de pseudolibertate început de suprarealişti”2. Ideea o va relua, în 1940, Radu Gyr, dezvoltînd-o

1. N ichifor Crainic, „Criticii şi pornografia” , Gîndirea, XVI, 1937, nr. 6, pp. 309-310. 2. H oria Stam atu, „Erarhie şi anarhie literară” , B una Vestire, I, nr. 196, 21 octom ­ brie 1937.

358

Ideologiile totalitare şi literatura

aproape în acelaşi fel: „«Avangardismul» purces să «revoluţioneze» arta contemporană, în frunte cu Tristan Tzara şi A. Breton, sub zodiile spiritului iudaic şi ale dialecticii materialist-istorice, nu şi-a putut arunca ancore solide în fenomenul literar. A fost doar o trecere peni­ bilă a unei corăbii-fantomă, aducătoare de molimă străină. într-adevăr, spiritul avangardist, dublat de spirit judaic, cu toată ofensiva insu­ recţiilor sale, a rămas permanent excentric şi artei, şi literaturii ade­ vărate. O incompatibilitate cu frumosul izvorît din visteriile etnice, o infirmitate organică i-a cancerat într-o structură... Procesul de lichi­ dare a avangardismului a fost înregistrat atît în cultura noastră, cit şi aiurea”. Şi, evident, nu putea lipsi din acest rechizitoriu motivul Iudaismului ca factor dizolvant în spaţiul cultural. Cum se exprima poetul Radu Gyr, „«scuipă tot», neagă tot, lucrează tot, e însăşi ofen­ siva spiritului judaic în cultură”1. Cu doi ani înainte, la fel vorbea despre avangardism şi modernism în general Vintilă Horia în, fireşte, P o ru n c a V rem ii : „Am imitat, deci am suferit pe rînd toate degradările Occidentului. Literatura noastră de nuanţă a v a n g a r d is t ă s a u pur ş i simplu semită a avut de la început marea şansă d e a fi ocrotită d e aripa înţelegătoare a unui critic cu reputaţie. Dl Eugen L o v in e s c u a f o s t mentorul spiritual al acestui gen anticultural care nu numai că nu ţinea seama de nici o tradiţie, d a r' privea c u d i s p r e ţ o r ic e în c e r c a r e d e n o r m a liz a r e a producţiei n o a s t r e lit e r a r e . Am putut asista, atunci, la l a n s a r e a unei vaste galerii de neisprăviţi pe care Lovinescu aplica numaidecît pecetea genialităţii. Reacţia anticulturală a S b u ră to n d u i trăieşte de altfel vie chiar în opera de literat a creatorului ei, care ne-a oferit imaginea unui Eminescu monstruos, demonstrînd, prin aceasta, inaderenţa totală la marile valori ale trecutului. Am trăit astfel în dizolvarea fiinţei noastre însăşi, am acceptat servil invenţia unui prezent artistic liber şi am distrus tot ce spiritul românesc adunase pentru marele regal al gloriei de mîine. Consacrarea universală a literaturii noastre a suferit din această pricină o întîrziere de două decenii... Iată unde a dus invazia spiritului semit în literatură, spirit în care s-au integrat cu atîta frenezie atîtea generaţii româneşti”2. Aş adăuga, pentru a înţelege modelul de literatură preconizat de P o r u n c a Vrem ii, că în numărul ei din 28 mai 1938 o întreagă pagină îi era închinată lui Vasile Militam (cu prilejul a 30 de ani de activitate literară). Titlul paginii era „Vasile Militam, o mîndrie a neamului”. Cum se vede, înfruntarea dintre democraţie şi extrema dreaptă şi-a găsit reflex răsunător în planul artelor şi al literaturii. Cei ce exaltau

1. Radu Gyr, „Curentele de avangardă” , Convorbiri literare, LXXIII, nr. 3, martie 1940, pp. 211, 212, 214. 2. Vintilă Horia, „Dominaţia prin cultură”, Porunca Vremii, VII, nr. 1078, 10 mal 1938.

359

r\i u i u

trierei. r^xuerna areapia romanească

totalitarism ul au fost deopotrivă preocupaţi să ju gu leze libertatea

expresiei în artă. 3. Analiştii vieţii şi operei lui Sadoveanu găsesc că pragul des­ părţitor între două vîrste literare este anul 1928. Două perioade nu numai în viaţa scriitorului, ci reflectate, profund, şi în opera sa. Prin 1926-1927 în viaţa lui Sadoveanu s-a petrecut un fapt bogat în con­ secinţe. A devenit mason. Iniţierea s-a produs ceva mai înainte. Acest proces iniţiatic îi va modifica W e lta n s c h a u u n g - ul şi, prin reflex, opera. E evident că H a n u ’ A n c u ţe i (1928), Z o d ia C a n c e ru lu i (1928), B a lta g u l (1930), C r e a n g a d e a u r (1933), F ra ţii J d e r i (1935-1943), D iv a n u l p e r ­ sia n (1940) marchează o altă vîrstă creatoare şi nu e departe de adevăr că această purificare se datorează şi demofiliei noului W e lta n s ch a u u n g cristalizat din 1926-1927. Demofilia dintotdeauna a scriitorului se potenţează şi repudierea extremismelor politice sporeşte în forţă. Extre­ m iştii de dreapta îi reproşează apartenenţa la m asonerie (în cadrele căreia scriitorul urcase pînă la treptele cele mai înalte - gradul 33 şi m are maestru). Şi, prin consecinţă, adoptarea unor atitudini deschis dem ocratice care, prin ele însele, sem nificau repudierea extrem ism u­ lui de dreapta, m anifestat în anii treizeci cu atîta virulenţă. în 1936, Sadoveanu acceptă să preia funcţia de director al cotidienelor A d e v ă r u l şi D im in ea ţa . E probabil că această funcţie era m ai m ult una sim bo­ lică, deşi colaborările sale în gazetele pe care le conducea nu lipsesc.

Sadoveanu a acceptat această demnitate directorială într-un moment cînd forţele politice de dreapta şi extrema dreaptă, ca şi gazetele lor, declanşaseră o violentă campanie împotriva celor două cotidiene ale democratismului militant. Gestul lui Sadoveanu li s-a părut o sfidare. Şi cum ele se considerau exponentele integrale ale românismului, Sadoveanu a fost denunţat ca un dezertor înstrăinat, jidănit. Trebuia, de aceea, pedepsit. Valul injuriilor s-a dezlănţuit fără zăgaz. Nici o injurie, aricit de dezmăţată, nu era de prisos şi, de aceea, a fost folo­ sită fără jenă. Invectivată nu îi era numai persoana, ci şi opera. Brusc, opera lui Sadoveanu nu mai avea valoare şi era prezentată ca un pericol naţional de care contemporanii ar trebui să se ferească. Se îndemna chiar la arderea cărţilor scriitorului. A decupa, din aceste gazete grobiene, atacurile injurioase împotriva omului Sadoveanu şi a operei sale mi se pare, aici, necesar. E un act de simptomatologie caracteristică pentru peisajul vremii. Concomitent cu Arghezi, extrema dreaptă îl anatemiza şi pe Sadoveanu. Pe primul pentru pretinsă pornografie, pe cel de-al doilea pentru antiromânism. Şi s-a întîmplat astfel ca opera interbelică reprezentînd, probabil, cel mai acut sufletul românesc să fie denunţată ca înstrăinată şi potriv­ nică românismului. în noiembrie 1936, P o ru n c a Vrem ii, mereu la dato­ rie, nu ezita să scrie: „Astăzi cînd văd că el (Sadoveanu, n .n .) a împins 360

Ideologiile totalitare şi literatura

abdicarea de sine şi ignominia pînă acolo incit să slujească drept emblemă unei firme printre tejghelele căreia operează bandiţii am început să-l compătimesc... Dacă era om cinstit, Sadoveanu ar fi con­ tinuat să-şi diriguiască atît talentul, cît şi conduita lui civică pe linia de credinţă a marilor destine româneşti... M. Sadoveanu s-a purtat însă cu desăvârşire altfel: a trecut cu totul, cu ceafa lui groasă, cu burta lui încăpătoare, cu impudicitatea şi felonia lui de mason, nu numai cu talentul, în tabăra jidanilor... M. Sadoveanu e deci un apo­ stat şi un trădător... Se cuvine izgonit dintre noi cu pietre şi huiduieli ca o încarnaţiune a ce poate fi mai mişelnic”1. Şi acelaşi gazetar: „M. Sadoveanu e un vânzător al intereselor româneşti, un trădător al cau­ zei naţionale. Trecînd pentru cîţiva arginţi în tabăra duşmanilor româ­ nismului şi-a renegat toată munca şi toată risipa de suflet ce o închinase altarului literaturii. Şi cel puţin cît va trăi, el trebuie trecut sub această etichetă dezonorantă a trădării... Un om care nu crede el însuşi risipa de suflet ce a dăruit-o în scrierile lui nu mai poate fi un mare scriitor, adică un artist, un creator. Fiindcă adevăratul creator trebuie să aibă în el flacăra divină a cinstei sufleteşti. Şi M. Sadoveanu a făcut dovada că nu o are”2. Caricaturi îl înfăţişau în ipostaze invectivante. I se schimbase şi numele în Jidoveanu. La 4 februarie 1937, această gazetă informa, cu satisfacţie, sub titlul ţipător „M. Sadoveanu ţintuit la stîlpul infamiei”, că, la Fălticeni, Consiliul Comunal a decis schimbarea denumirii străzii M. Sadoveanu în Sf. Nicolae, cum se numise pînă în 1931. Apoi s-a elogiat arderea cărţilor lui Sadoveanu, de către cuzişti şi legionari, în Cadrilater şi Hunedoara. Şi se amintea că scriitorul primise acasă cîte un exemplar din B a lta g u l şi C a z u l E u g e n iţe i C o s t e a ciopîrţit cu toporişca. Erau, toate, semnale într-o vreme cînd legionarii întocmeau liste negre, desemnînd şi echipe ale morţii. în numărul din 5 februarie 1937 al A d e v ă ru lu i, Sadoveanu a replicat în articolul „Mic bilanţ”, celor ce i-au ars cărţile: „Dacă aţi fi cetit acele cărţi, voi, umiliţilor şi ofensaţilor, aţi fi aflat în ele mîngîierea în necazurile de azi şi nădejde în ziua de mîine. Aţi fi găsit o fierbinte credinţă în acest popor aşa de maltratat de cătră oameni vicleni şi o siguranţă că Dumnezeu va scoate la liman dreptatea celor mulţi”. Cu patru zile mai înainte, la 1 februarie 1937, chiar directorul ziarului P o ru n ca Vrem ii, Ilie Rădulescu, semnează articolul-chemare, pe întreaga pagină întîi, „Români şi românce, pedepsiţi trădarea lui Sadoveanu” . Articolul avea şi un subtitlu: „Scoateţi din biblioteci toate operele sufletului de năpîrcă al lui M. Sadoveanu şi aruncaţi-le flăcărilor”, întreg articolul este un îndemn la pedeapsă: „Mihail Sadoveanu trebuie

1. N.B., „Ultim a m etam orfoză a dlui M. Sadoveanu” , Poru nca Vremii, V, nr. 502, 24 noiem brie 1936. 2. N.B., „M ihail Sadoveanu”, Porunca Vremii, VI, nr. 619, 6 ianuarie 1937.

361

Anii treizeci. Extrema dreaptă românească

pedepsit. Trădarea lui trebuie stigmatizată cu ultima vehemenţă... Sadoveanu ori a minţit o viată întreagă, ori a înnebunit, acum, în prag de sfîrşit de viaţă... Sadoveanu nu trebuie să trăiască în amintirea acestui neam d e c it ca trădător, ca infamă unealtă a iudeo-comunismului. N ici u rm ă d in m in ciu n a o p e re lo r lui n u tre b u ie s ă m a i răm înă. Toate bibliotecile voastre, toate ungherele caselor voastre trebuiesc scotocite şi deparazitate cu de-amănuntul de perversitatea lui Sadoveanu. Cu mîinile ferite în mănuşi, otrava trebuie strînsă, filă cu filă, şi distrusă. Iar cenuşa - în maldăre - aşa cum au făcut bravii români din ţara lui Decebal, trimisă Sărindarului... însănătoşirea morală a unei naţiuni nu se poate dobîndi decît arzînd gunoaiele şi punînd pe fruntea canaliilor şi trădătorilor stigmatul fierului roşu”. (Două imunde caricaturi erau instalate în mijlocul paginii pentru a spori efectul.) Şi campania, însoţită de caricaturi, a continuat. Cînd Consiliul Comunal din Fălticeni a decis, prin vot, să n u - i retragă lui S a d o v e a n u t i t l u l d e cetăţean d e o n o a r e , P o ru n c a V rem ii a r ic a n a t l a 18 februarie; „Din milă, desigur, nu a fost sancţionat pentru a doua oară în tîrgul său natal (de fapt, tîrgul natal era Paşcani, n .n .), trădă­ t o r u l ” . La 2 0 februarie, N. Crevedia revenea asupra faptului, scriind: „Nu, nu, să n u - i cerem d l u i S a d o v e a n u , cel mai feroce ucigaş d i n ţ a r a a s t a , c a î n t r - o c l i p ă d e c u f u n d a r e în sine şi d e remuşcări să îndrepte ş i a s u p r a cărnurilor s a le p r o p r i a a r m ă d e vînătoare”. L a 1 2 m a r t ie 1937, Sadoveanu se automărturlseşte în articolul „Păcat”, inserat, fireşte, în A d e v ă r u l, pomenind de „insanităţile şi calomniile ce mi se adresează". Şi declară liniştit, cum îi era felul: „Socotesc că am scris pe paginile vieţii unde ceea ce şi peste o mie de ani aş putea ceti fără să mă ruşinez. Din această pricină nu am fost în stare să răspund neadevărurilor şi grosolăniilor pe care unii interesaţi sau unii duşmani le-au acumulat împotriva mea. Am dispreţuit şi am întors faţa de cătră ceea ce am socotit că e o ofensă Dumnezeului meu, pe care l-am slujit drept. Mărturisesc: nu m-am întristat cugetînd, că atunci cînd îşi muşcă limbile ponegritorii mei sunt în primejdie să moară otrăviţi”. Şi cum campania continua, tot mai veninoasă, prietenii l-au rugat să replice. La 28 martie 1937 le-a răspuns senin, în articolul „Polemică” (desigur, publicat în A d e v ă r u l ): „Iubiţi şi stimaţi prieteni, iertaţi-mă cînd vă declar că, oricît m-aţi îndemna, nu voi răspunde atacurilor ce mi se adresează de anume oameni şi anume presă. Ca să onorez pe un adversar al meu cu o polemică, trebuie să mă onorez eu însumi cu lupta ce mi se propune, iar această luptă trebuie să fie în slujba Ideilor, pentru a lumina un adevăr. Cînd ml se adresează injurii, cînd pe cei care fac asta îi bănuiesc de rea-credinţă şi interes, nu socotesc că aş avea dreptul să tulbur şi eu echilibrul sufletesc al semenilor mei, şi nici n-aş putea să urmez pe alţii pe calea asta, întrucît am învăţat de la neamul meu cuviinţa şi demnitatea”. Dar n-a pregetat şi în acest 362

Ideologiile totalitare şi literatura

articol să scrie apăsat: „Sunt desigur un adversar al regimului natio­ nal-socialist, al regimului national-socialist la noi mai cu seamă”. Atunci, au intervenit, proteguitor, prietenii şi admiratorii sau, altfel spus, cei din lumea scrisului care considerau că trebuie să respingă ofensa adusă omului Sadoveanu şi marii sale opere într-un gest de solidaritate. La 1 aprilie 1937 apare un P r o te s t a l intelectualilor care blamează încercarea de „asasinare morală a celui mai reprezentativ şi mai autentic scriitor român contemporan”, condamnînd incendierea unor cărţi care sunt „cele mai româneşti, ca suflet şi preocupări, ca mentalitate şi expresie, din cîte a produs literatura noastră”. Printre semnatari: Rebreanu, Lovinescu, Ralea, Eftimiu, ALA. Philippide, Topîrceanu, Petru Groza, Z. Stancu, Const. Balmuş, Demostene Botez. Campania împotriva lui Sadoveanu, evident, a continuat. De fapt, ea se declanşase, în P o ru n c a Vrem ii, de către N. Crevedia încă înainte de noiembrie 1936. în iunie 1936, Crevedia îl apostrofa, ironic nevoie mare, pe marele scriitor: „De l a o v r e m e , primarul (M. Sadoveanu, n .n .} e francmason ş i umanitarist. î n această calitate, marele f e r m ie r colindă ţara şî propagă nişte principii urîte care s u n t î m p o t r i v a şi a tradiţiei, şi a spiritului românesc In care unii văd că se in t e g r e a z ă opera lui M . Sadoveanu... E ş t i , c o a n e M t h a i, a c a d e m ic ia n , laureat, mare prunar, mare băsnar, mare v ă c a r , porcar mare, o să f i i şi p r o ­ fesor u n iv e r s it a r . E ş t i g r a s , e ş t i f r u m o s , sănătos, eşti în tur cît baniţa, dar n u e ş t i s c r i i t o r r o m â n . Ruşine, coane Mihai!”1. S-a raliat insulte­ lor a n a t e m iz a n t e , după noiembrie 1937, şi S fa rm ă Piatră. Al. Gregorian, directorul publicaţiei, scria: „Mihail Sadoveanu şi-a vîndut de mult sufletul Marelui Arhitect masonic al Universului şi lui Ucigă-1 toaca... Scriitorul, marele scriitor Mihail Sadoveanu a murit definitiv atunci. Zadarnic au căutat prietenii şi chiar noi să-l înviem. Ceea ce ne-am obişnuit să vedem de atunci încoace pe stradă, arătarea aceea obeză, cu guşa răspîndită în etaje şi cu pălăria imensă cît o tavă era, de fapt, numai cadavrul lui ambulant pe care îl purta printre noi puterea înfricoşătoare a blestemului. Sufletul şi l-a ucis, aşadar, Sadoveanu 33 în speluncile masonice. Ce a mai cumpărat Olla Marcovici? Fireşte, ce mai rămăsese nevindut din el: pielea. De altfel, numai de piele mai avea nevoie. Ovreiul a luat-o, a împăiat-o şi a aşezat-o apoi pe scau­ nul «directorial». Bourul Moldovei, umflat cu paie şi... poate chiar circumcis stă acum ţeapăn în biroul Breuerilor din strada Sărindar. Destinul trist şi mizerabil al lui M. Sadoveanu s-a încheiat aci, în ghetto”2. Evident, a intervenit şi Nichifor Crainic: „Mihail Sadoveanu 1. N. Crevedia, „Şadi ruşine, coane M ih a i!” , Porunca Vremii, nr. 434, 28 iunie 1936. 2. Al. Gregorian, „M. Sadoveanu, îm părat”, Sfarm ă Piatră, II, nr. 53, 26 noiem brie 1936.

363

Anii treizeci Extrema dreaptă românească

director al ziarelor A d e v ă r u l şi D im in ea ţa . Parcă nu-ţi vine să crezi. Te doare că trebuie să crezi... Încăpăţînat în orbirea simplistă ce-1 stăpîneşte, d. M. Sadoveanu nu-şi mai dă seama că drumul pe care se povîrneşte e drumul morţii morale definitive... Nu trebuie să ocolim cuvintele: actul lui M. Sadoveanu e o trădare de ţară. Voi, tineri ai României zbuciumate, legaţi-vă rana inimii şi scrieţi în negru lîngă numele lui Ieremia Golia şi Alex. Sturdza numele lui Mihail Sadoveanu”1. Şi cum putea lipsi din acest cor de blesteme şi denigrări B u n a V estire ? Toma Vlădescu scria aici: „Să fim drepţi, d . Mihail Sadoveanu, săr­ manul, astăzi nu mai poate să scrie. Totul se repetă pînă la o mono­ tonie insuportabilă, ca un final neresemnat care îngînă, intolerabil, un glas stins. Din Sadoveanu n-a mai rămas decît asta, atît, şi, dacă vreţi (cu orice preţ), «gazetarul», un gazetar care încearcă de mult să scrie primul a r t i c o l bun d e ziar. Nimeni însă nu-1 m a i aşteaptă”2. Ş i, în 1 5 iulie 1 9 3 7 , M i r c e a S t r e i n u l d e c r e t a c ă „ M i h a i l S a d o v e a n u a î n c e t a t d e m ult să m ai fie rom ân”. î n sfîrşit, iată o invectivă s e m n a t ă de un critic literar. Ovidiu Papadlma scria în Sfarm ă Pia tră din 4 noiem ­ b r i e 1937: „Sadoveanu a fost odată un scriitor neaoş rom ânesc nu p r e a cult. nu prea inteligent, dar clocotind de puterile v ii de creaţie ale p ă m î n t u l u i m o ld o v e n e s c . . . Şi iată-1 p e M ihail Sadoveanu în chip d e c im p a n z e u , bătînd cu o m ăciulie învăluită-n vată intr-o p ie le d e p o r c .. . Ş i f i a r a d o m o lit ă , î m b ă t a t ă d e s t î r v u r i c a r e a a j u n s a c u m S a d o ­

şî-a putut d a seama, fireşte, ce c r i m ă face... Mîrşăvenia aceasta a lui M . Sadoveanu sub a treia lui faţă, poporul acesta sincer şi adînc creştin sunt sigur că n-o va uita”3. Din fericire, această năvală a injuriilor şi blestemelor a fost întîmpinată cu rezistenţa spirituală a conştiinţelor oneste. Pe lîngă protes­ tul scriitorilor şi intelectualilor amintit, care se solidariza cu marele prozator, în septembrie 1937 a intervenit gestul magnific al Universităţii din Iaşi, care îi decernase titlul de doctor honoris causa. Solemnitatea, pilduitoare, a stîrnit bucurie şi satisfacţie printre admiratorii lui Sadoveanu, dar şi protestele neputincioase ale adversarilor. în P o ru n c a Vrem ii, Ilie Rădulescu a semnat articolul „Mehală Jidoveanu dr. hono­ ris causa!”: „Rămîi înmărmurit. Cum se poate o astfel de neruşinare? Mihail Sadoveanu, tristă slugă a Kăhalului, dr. honoris causa al Uni­ versităţii Iaşi? E cu putinţă să ne scufundăm în atîta noroi?... Eu vă mărturisesc că nu găsesc suficient de tari cuvinte să-mi manifest v e a n u a c o lo , nu

1. N ic h ifo r C ra in ic , „T r ă d a r e a lu i S a d o v e a n u ” , S fa rm ă P ia tră , V I, nr. 57, 31 d ecem brie 1936. 2. T[omaJ V [lă d escu ], „M arele arh itect al u n iversu lu i” , B u n a Vestire, I, nr. 22, 18 m artie 1937. 3. O vid iu P ap a d im a , „S a d o vea n u la tob a m a re” , S fa rm ă P ia tră , III, nr. 101, 4 noiem brie 1937.

364

Ideologiile totalitare şi literatura

indignarea, simt că n-am destulă vehemenţă să înfierez, cum se cuvine, această nemaipomenită oroare”1. Indignare inutilă. Marii scriitori ai ţării, fie că era Arghezi, fie Sadoveanu, injuriaţi de extrema dreaptă, au găsit apărători pe măsură în conştiinţa spirituală democratică a ţării.

1. Ilie Rădulescu, „M ehală Jidoveanu dr. honoris cau sa!” , Poru nca Vremii, nr. 866, septem brie 1937.

365

Indice de nume Ş T E F A N cel M a re 92, 162

Ş U M U L E A N U , C o rn e liu 165, 229

V A R T O L O M E I 29 5 V A R T O L O M E U , S.S. 242 V E N T O N IC , A l. 231 V E R N IC H E S C U , Io n 229, 230, 245,

T A G O R E , R a b in d ra n a th 122

2 4 6 ,2 8 2 V E S P E R , Iu lia n 342

Ş T E F Ă N E S C U -G O A N G Ă , F lo ria n 2 5 4 Ş U L U Ţ IU , O c ta v 132, 133, 344, 3 4 7

T A L E X , A le x a n d ru 243, 345 T A R D E , G a b rie l 33 T A Ş C Ă , G. 126 T Ă S L Ă U A N U , O c ta v ia n 23 4 T Ă T Ă R E S C U , G h. 20, 189, 240, 242, 247, 256 T E L L , A le x . C h ris tia n 21, 123, 126, 127, 128, 223, 234, 24 0 T E O D O R E A N U , Io n e l 342 T H E O D O R E S C U -B R A N IŞ T E , I. 357 T IK T IN , H. 312, 322, 323

TITEANU, Eugen 242, 243 TITULESCU, Nicolae 184, 196, 237 TOPÎRCEANU, George 363 TOROUŢIU, LE. 348, 349 TOTU, Neculai 167,223, 231,245, 341 TRIFA, Viorel 261, 271 TRIFU, V. 130 TROST, D. 357 T U D O R , S a n d u 61, 89, 123, 127, 128, 135, 140, 141, 142, 146, 147 T Z A R A , T r is ta n 35 9

V IA N U , A le x . 20 5 V IA N U , T u d o r 31, 35, 62, 98, 134, 149, 150, 160, 163, 205, 356 V IF O R E A N U , P e tre 123, 126 V IN E A , Io n 59 V IS A R IO N 2 9 5 V IZ IR E S C U , P a n 97, 196, 21 0 V ÎL C E A N U , C o n s ta n tin L u c re ţia 136 V L A D IM IR E S C U , T u d o r 300 V L A IC U V o d ă 9 5 V L Ă D E S C U , T o m a 49, 123, 195, 196, 1 9 7 ,2 0 4 , 210, 219, 237, 277, 278,

284, 325, 353, 364 VOICULESCU, Vasile 19, 97 VOINEA, Şerban 60 VOINESCU, Alice 356 VOJEN, P. Victor 21, 123, 126, 338, 339 VORONCA, Ilarie 136, 345 V U L C Ă N E S C U , M irc e a 21, 68, 69, 82, 83, 84, 123, 124, 126, 127, 128, 135, 143, 144, 147, 148, 149, 150, 152, 154, 179, 180, 188, 189, 190

Ţ IŢ E IC A , Gh. 152 Ţ O P A , S o ra n a 123 Ţ U Ţ E A , P etre 37, 123, 367

W IE D E R , F e lix 20 W IL S O N , W . 58

U N A M U N O , M ig u e l d e 89, 135 U N R U H , F ritz v o n 135 U R D Ă R E A N U , E rn e s t 255, 257, 2 6 7

Z A M F IR E S C U , G .M . 349 Z A M O L X E 98

V A ID A -V O E V O D , A l. 195, 197, 206, 218, 232, 233, 234, 236, 247, 313, 327 V A L E R Y , P a u l 124 V A L J E A N , A l. 205

374

Z A R IF O P O L , P a u l 68 Z Ă V O IA N U , Ş te fa n 270, 273 ZELET1N, Ş te fa n 23, 25, 26, 27, 33, 34, 44, 75, 114, 115, 211, 2 1 2 Z E LIN S K I, Io n (v. Io n Z e le a C od rean u ) Z IS S U , A .I. 317 Z O LA , E m ile 35 4

Au apărut: Z. Ornea, A n ii treizeci E xtrem a dreaptă rom ânească Mircea Anghelescu, Lîn a d e aur. Călătorii şi călătoriile în literatura rom ână Daniel Puia-Dumitrescu, O istorie a Cenaclului d e Luni George Neagoe, M iz a n tro p u l o p tim is t: G. C ă lin e s c u ş i (d e js ta lin iz a re a R o m â n ie i Eugen Negriei, E m a n c ip a re a p riv irii. D e s p re b in e fa ce rile in fid e lită ţii Ana Selejan, Litera tu ra în tota lita rism 1959-1960. V o i VI: L a ră scru ce d e g en e ra ţii Florina Pîrjol, C a rte d e id e n tită ţi D a n Cristea. C itin d că rţile d e a zi A n g e lo M itch ievici, C a ra g ia le d u p ă C ara gia le. A rc a n e le in te rp re tă rii: exa g eră ri, d e fo rm ă ri, ex ce s e L u m in iţa C o rn ea n u , L e o n id D im ov. U n o n iric în tu m u l B a b e i Liliana Corobca, Controlul c ă rţii Cenzura litera tu m în reg irn u lcom u n ist d in R om ân ia C o n s ta n tin C u b leşan , U rm u z în co n ş tiin ţa c riticii L ia n a C ozea , A l d o ile a E u M irc e a A n g h e le s c u , P o a rta nea gră . S c riito rii ş i în ch is o a re a

George Neagoe, A s u l d e p ic ă : Şt. A u g. D o in a ş Irina Petraş, O g lin d a ş i d ru m u l. P ro z a to ri co n te m p o ra n i Mihaela Ursa, E rotico n . T ra ta t d e s p re fic ţiu n e a a m o ro a s ă Sanda Cordoş, L u m i d in cu vin te. R e p re z e n tă ri ş i id e n tită ţi în litera tu ra ro m â n ă p o s tb e lic ă

Mircea A. Diaconu, I.L. C a ra gia le. F a ta lita te a iron ică Gelu Negrea, C a ra giale. M a re le p a ra d o x Mlhai Iovănel, E v re u l im p rob a b il. M ih a il S e b a s tia n : o m o n o g ra fie id e o lo g ică Claudiu Turcuş, E s te tic a lu i N o rm a n M a n e a Mihai Zamfir, S cu rtă istorie. P a n o ra m a a lte rn a tiv ă a litera tu rii rom â n e Blanca Burţa-Cernat, F o to g ra fie d e g ru p c u s criito a re uitate. P ro z a fe m in in ă in te rb elică

Alex Goldiş, C ritica în tra n şee. D e la rea lis m u l s o c ia lis t la in s ta u ra re a a u to n o m ie i es te ticu lu i (1 9 4 8 -1 9 7 1 )

Ana Selejan, A d e v ă r ş i m is tific a re în m em o riile ş i ju r n a le le p o s tb e lic e Nicolae Manolescu, T e m e Radu Cernătescu, L ite ra tu ra lu c fe ric ă . O istorie o cu ltă a lite ra tu rii ro m â n e Andrei Terian, G. C ă lin escu . A cin ce a e s e n ţă Georgiana Sârbu, Is to riile p e rife rie i. M a h a la u a in ro m a n u l ro m â n e s c d e la G .M . Z a rn fire scu la R a d u A ld u le s c u

Mircea A. Diaconu, Cui i-e f r ic ă d e E m il C iora n Eugen Negriei, Ilu z iile lite ra tu rii rom â n e

Daniel Cristea-Enache, T im p u ri n o i Paul Cornea, O rig in ile ro m a n tis m u lu i rom â n esc Simona Sora, R e g ă s ire a in tim ită ţii Paul Cernat, A v a n g a rd a ro m â n e a s că ş i co m p le x u l p e rife rie i Carmen Muşat, S tra te g iile su b vers iu n ii. In c u rs iu n i în p ro z a p o s tm o d e rn ă Iulian Costache, E m in escu . N e g o cie re a u n e i im a g in i

www.polirom.ro Lector: Mădălina Ghiu Corector: Liviu Ornea Coperta: Radu Răileanu Tehnoredactor: Gabriela Gheţău Bun de tipar: decembrie 2015. Apărut: 2015 Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. BOX 266 700506, Iaşi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11; (0232) 21.74.40 (difuzare): E-mail: [email protected] Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031. O.P. 53 Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: [email protected] Tiparul executat la S.C. Tipo-Lidana S.R.L., Calea Unirii, nr. 35, Suceava Tel. 0230/517.518; Fax: 0330/401.062 E-mail: [email protected]; www.tipolidana.ro Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA

Dar, cum p re zen tu l era considerat odios ş i vida t de speranţă, se m ilita p e n tru viito ru l p re zen ta t lum inos, ia r p e p la n extern, ascensiunea fascism u lu i ş i a hitlerism ului, u m ilind vechile dem ocraţii, aducea, de asem enea, vîn t la pupa legionarism ului. Dom inau, p rin tre tin e rii d evotaţi legionarism ului, buna-credinţă, inocenţa ş i puritatea într-un id e a l care li se părea atoatesalvator. Sufereau p e n tru e l prigoane, osînda publică, închisoarea. D ar nu dezarm au. C înd se vo r trezi, va fi p rea tîrziu. A fo s t a ic i ş i acum , e n ecesar să fie spus, o tragedie a unei g e n e ra ţii în derută, care s-a a runcat orbeşte pe calea to ta lita rism ulu i ş i a in te rd icţie i lib e re i cugetări. Eugen lonescu, bun cunoscător a l fenom enului, l-a fixa t, m em orabil, în Rinocerii. A ju d e ca fenom enul le g io n a r p a m fle ta r ş i ad je ctiva l e o cale contraproductivă. E l trebuie înţeles cum a fo st ş i ce a fo s t cu o c h ii e lib e ra ţi de copertina p re ju d e că ţilo r de to t felul.

Pe copertă:

Pentru cei care au trăit cu iluzia unui timp interbelic cu valoare de model, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a iui Z. Ornea a avut un efect demitizant major. Cartea a arătat că, departe de a fi fost paradiziacă, epoca a fost şi a unei grave maladii sistemice, maladia extremistă şi prototalitară, care n-a lăsat nimic neatins, de la istoria politică la cultură şi viaţă personală. Ba, mai mult, studiul lui Z. Ornea a arătat, cu citate extinse şi convingătoare pentru orice cititor de bună-credinţă, că destui autori care abia începeau să fie recuperaţi, cum ar fi Nae lonescu, Nichifor Crainic, Eliade, Cioran şi alţii, departe de a fi un model bun la toate - de la profunzimea viziunii metafizice la concreteţea so­ luţiilor politice -, trebuie citiţi precaut, fiindcă au fost ideologi sau numai adepţi ai extremismului de dreapta. .. ^ ^ Marta Petreu Scrisă în bună parte înainte de 1989, această carte n-a avut nici o şansă de tipărire în anii din urmă ai unui regim naţional-comunist. Z. Ornea nu între­ prinde pur şi simplu o critică de la stînga a ideilor de extremă dreaptă, deşi marxistul care era nu se dezminte, ci şi una plină de bun-simţ şi respectuoasă faţă de adevărul istoric. înainte de a se declanşa, urmare a publicării unor texte uitate ori ignorate mai devreme, campania contra „fascismului” lui M. Eliade şi al congenerilor săi, Z. Ornea a analizat cu fineţe şi fără spirit de re­ vanşă deriva ideologică. Z. Ornea s-a priceput ca puţini alţii să înfrunte riscul de a transforma orice analiză a ideilor în dogmatismul de rigoare. în loc să ocolească monstrul, i-a făcut faţă. Era de fapt un social-democrat căruia epo­ ca de după 1971 îi oferea o nouă provocare. A fi de stînga în plin protocronism constituia o neşansă, ca şi a fi obiectiv în plin dogmatism. Alunecarea spre şovinism a comunismului românesc în deceniile 8 şi 9 confirma analizele lui Z. Ornea despre anii treizeci şi făcea similitudinile atît de izbitoare, încît devenise mai uşor să critici stînga democrată decît dreapta legionară. Nu monografia despre Gherea i-a creat autorului greutăţi cu cenzura, ci aceea despre extrema dreaptă din deceniul 4. , ,, Nicolae Manoiescu

|C[R||

CARTEA ROMÂNEASCĂ ISBN 978-973-23-3121-7

li

789732

I

331217

www.cartearomaneasca.ro Carte publicată şi In ediţie digitală