Analiza Statică A Echilibrului Financiar Pe Baza Bilanțului Funcțional [PDF]

Zitiervorschau

ANALIZA STATICĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANȚULUI FUNCȚIONAL

Analiza statica a echilibrului financiar pe baza bilantului funcțional. Analiza sistemului financiar a entității implică analiza din toate unghiurile ale acesteia, astfel se are în vedere: analiza lichiditatii si solvabilitatii intreprinderii, analiza echilibrului financiar al intreprinderii, analiza performantelor financiare ale intreprinderii, care incorporeaza analiza rentabilitatii si a riscurilor acesteia. Echilibrul financiar a unei intreprinderi inseamna folosirea resurselor intr-un mod echilibrat, adica din totalul resurse folosind resursele curente pentru utilizari curente asiguram ca utilizarile stabile sa fie finantate din resurse stabile. Acest lucru insa este cu mult mai greu de realizat precum pare. O analiza financiara statica se refera la procese trecute, care au rezultate deja stabilite iar analiza dinamica studiaza evolutia fenomenelor in timp si tendintele viitoare a acestora. Analiza statica a rezultatelor financiare ne da o viziune per ansamblu a intreprinderii la un moment dat.Acest moment deobicei este sfarsitul unei exercitiu financiar, dar se poate sa avem nevoie de el si intr-un moment de rascruce in viata intreprinderii, care nu intotdeauna coincide cu data incheierii anului financiar. Pentru analiza financiara informatiile necesare le luam din documentele de sinteza cum sunt bilantul contabil si contul de rezultate adica de profit si pierdere. Din bilantul contabil intocmit cu ocazia sfarsitului exercitiului trebuie sa intocmim un bilant funcțional, de care avem nevoie pentru analiza echilibrului funcțional. Datele culese, sau mai bine zis rezultatul analizei financiare servesc cum am mai spus pentru constuirea imaginii fidele a intreprinderii mai ales in viziunea bancilor, dar si in viziunea patronatului fiindca indicatorii calculati vor arata nu numai starea intreprinderii in interior, dar si pozitia lui in totalitatea intreprinderii dintr-o ramura. Bilantul reprezinta un furnizor de informatii directe, deoarece acestea sunt disponibile in orice moment si imediat, reflectand real imaginea firmei si starea lui financiara.Deci pozitia financiara a unei intreprinderi se poate citi cu usurinta din bilantul contabil, realizat la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune Ca si document contabil de sinteza bilantul are mai multe acceptiuni : -prezinta utilizarile si resursele aflate la dispozitia intreprinderii -bilantul functional; -reflecta drepturile si obligatiile firmelor la incheierea exercitiului financiar-bilantul juridic;

-reda activul si pasivul unitatii patrimoniale in expresie baneasca -bilantul financiar.

Conceptul de bilanț funcțional În cadrul concepției funcționale referitoare la bilant, concepție care pornește de la premisa că, elementele de activ și pasiv reflectă valori tranzitorii, structuri trecătoare în patrimoniu . În timp ce bilantul funcțional îsi propune să investigheze nevoile întreprinderii și modul de funcționare al acestora, prin realizarea unei derulări diferite ale ciclurilor. În cadrul concepției funcționale cu privire la bilanț, utilizările și resursele acestuia sunt grupate în “stocuri de utilizări” și “stocuri de resurse”. Din punct de vedere economic, bilanţul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu. Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele, cât şi al modului de utilizare. Acest mod de interpretare generează ecuaţia economică a bilanţului: Utilizări = Resurse Abordat din punct de vedere economic, bilanţul permite determinarea provenienţei fondurilor necesare finanţării întreprinderii şi necesităţile întreprinderii. Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o separare strictă între elementele financiare şi elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial desfăşurat de o entitate patrimonială.1 Bilanţul funcţional constituie acel tip de bilanţ ce se fundamentează pe ordonarea posturilor în funcţie de natura lor, punând accentul pe ciclurile de exploatare, de investiţii şi de finanţare. Bilanţul funcţional este „o situaţie de sinteză care permite explicarea funcţionării unei întreprinderi, privită sub aspectul resurselor de finanţare utilizate în desfăşurarea activităţii. Astfel, o atenţie deosebită este acordată clasificării mijloacelor (utilizărilor) şi resurselor în funcţie de ciclul economico-financiar (investiţie, finanţare sau exploatare) de care aparţin. Ca urmare, bilanţul funcţional se bazează pe distincţia dintre ciclul lung şi ciclul scurt, ce generează intrări şi ieşiri de disponibilităţi”. Practic, elaborarea bilanţului funcţional se face pornind de la informaţiile conţinute de bilanţul contabil, ordonate însă, sub aspectul lichidităţii/exigibilităţii. Aceasta înseamnă structurarea elementelor de activ după lichiditatea lor, în active imobilizate şi active circulante, iar structurarea elementelor de pasiv după exigibilitatea lor, în resurse stabile sau capitaluri permanente şi datorii sub un an. Aceasta are la bază principiul potrivit

1

https://sjse-ct.spiruharet.ro/images/secretariat/secsjsect/biblioteca_virtuala_moa/sinteze_si_intrebari_orientative_moa/an_universitar_2015-2016/an_1_MOA_20152016/sem_1/01_gestiunea_financiara_a_afacerilor/gestiunea_financiara_a_afacerilor.pdf

căruia capitalurile permanente finanţează activele imobilizate, iar datoriile sub un an sau datoriile pe termen scurt servesc la finanţarea activelor circulante, principiu care nu este aplicat cu rigurozitate sau rigiditate în viaţa practică a societăţilor. Concepţia funcţională are la bază o fundamentare teoretică proprie, cea a ciclurilor de funcţionare a întreprinderii. Concepţia funcţională a bilanţului porneşte de la premisa că elementele de activ şi pasiv reflectă valori tranzitorii, structuri trecătoare în procesualitatea patrimoniului. Structura bilanţului funcţional are la bază structura bilanţului contabil, clasificând elementele de activ şi de pasiv după apartenenţa la un ciclu sau altul, astfel: ciclul de investiţii; ciclul de exploatare; ciclul operaţiilor de trezorerie. Analiza funcţională oferă o imagine mai economică a întreprinderii, vizând modul de realizare a echilibrului financiar din perspectiva nevoilor identificate şi a resurselor alocate pentru finanţarea acestora pe cicluri de activitate. În această prezentare se porneşte de la ipoteza afectării specializate a unei resurse la o nevoie, în sensul finanţării activelor stabile din resurse stabile şi a activelor circulante din resurse ciclice. Această simetrie, în realitate nu se respectă, datorită decalajelor în timp între plăţile şi încasările aferente operaţiunilor de exploatare, determinate de natura activităţii desfăşurate, de durata ciclului de exploatare, de nivelul activităţii, de organizarea şi gestionarea întreprinderii. Rolul bilanţului funcţional în analiza echilibrului financiar este de a permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii şi de a contribui la evaluarea necesităţilor financiare, funcţie de categoriile de resurse de care dispune întreprinderea. Redactarea bilanţului funcţional a presupus respectarea următoarelor principii: - la valoarea reală a activelor se adaugă amortizările şi provizioanele contabilizate, ceea ce presupune că activele luate în calcul sunt la valoarea brută; - în analiza funcţională, conceptul de activ fictiv nu are aplicabilitate; - luarea în considerare a imobilizărilor deţinute în leasing, deoarece se apreciază că acestea servesc procesului de exploatare. Leasingul se substituie unui împrumut tradiţional, deci el constituie o sursă de finanţare. Imobilizările deţinute în acest sistem trebuie reintegrate în categoria imobilizărilor, corectânduse în consecinţă, cu acelaşi volum resursele (suma amortizării pentru partea amortizată, şi, respectiv, datoriile financiare pentru partea neamortizată); - cheltuielile ce privesc exerciţiile următoare sunt considerate active imobilizate, fiind asimilate unor investiţii; - cheltuielile efectuate în avans sunt considerate, după caz, active ciclice de exploatare sau în afara exploatării; - efectele scontate neajunse la scadenţă, sunt incluse în activ la creanţe, iar în pasiv la credite curente de trezorerie. Efectele şi creanţele cedate sunt eliminate din bilanţul contabil de la active circulante, dar considerăm că este prudent a fi integrate în bilanţul funcţional, deoarece întreprinderea le rambursează băncii, în cazul incapacităţii de plată a clientului la data scadenţei; - primele de

rambursare a obligaţiunilor sunt eliminate din activ, diminuându-se, în consecinţă, cu valoarea datoriilor financiare din pasiv; Trecerea de la bilanţul funcţional la cel financiar se poate face printr-o prelucrare adecvată. Pentru aceasta, elementele de activ şi pasiv trebuie reclasificate după criteriul duratei: cu o durată peste un an; cu o durată sub un an. Fie prin informaţiile de la baza bilanţului (modelul francez), fie prin anexe (modelul francez, dar şi cel românesc) se dau detalii asupra duratelor unor posturi (elemente) din bilanţ. Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care posturile sunt ordonate în funcţie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv). Bilanţul financiar reflectă solvabilitatea, lichiditatea şi implicit riscul de faliment al societăţii. El măsoară „capacitatea societăţii de a-şi onora datoriile. Verifică lichiditatea, adică proprietatea unui activ de a fi rapid transformat în monedă pentru a putea face faţă pasivului exigibil”.

I.

II.

III.

I.

ACTIV FUNCȚIONAL Active stabile (imobilizate) Imobilizari necorporale = imobilizarile necorporale la care se adauga amortizareaaferenta lor Imobilizari corporale =imobilizarile corporale la care se adauga amortizarea aferenta lor Imobilizari financiare = imobilizari financiare la care se adauga creantele cu durata de peste 1 an Active ciclice(realizabile) Stocuri (din exploatare) Creante(din exploatare) = creante la care se scad creantele cu durata de peste 1 an si se adauga cheltuielile in avans (ch.din avans= 156822 - 156822 =0) Creante inafara exploatarii Trezoreria de active(pozitiva) Disponibilitati PASIV FUNTIONAL Surse stabile(aciclice) Capitaluri proprii= + cap.soc. snv+ cap.soc. s v+ reserve +provizioane- realizabilepeste un an Datorii pe termen mediu si lung

N-1

N 3.000

8.000.000

82.000

570.000 3.590.000

0 710.000

10.729.000

0

II

III.

Surse ciclice Datorii pe termen scurt= =Datorii t s la care se adauga veniturile in avans -ven.in avans= 36246 - 36246 = 0 Trezoreria de pasiv(negativa) -reprezinta imprumuturi financiare sub 1 an

1.973.000

296.000

N-1 ACTIVE STABILE IMOBILIZATI NECORPORALE IMOBILIZARI CORPORALE IMOBILIZARI FINANCIARE TOTAL ACTIVE STABILE ACTVE CICLICE STOCURI CREANTE TOTAL ACTIVE CICLICE DISPONIBILITATI TREZORERIA DE ACTIV

N 3.000 8.000.000 82.000 8.085.000

78.799 12.307.352 62,669 12.448.820

570.214 3.592.200 4.162.414 710.901 710,901

2.007.363 1.073.902 3.081.265 591.927 591,927

CAPITALURI PROPRII

10.729.672

12.164.297

DATORII PE TERMEN MEDIU SI LUNG TOTAL SURSE STABILE

0 10.729.672

1.293.069 13.457.366

1.973.183 1.973.183 296.167 0

1.546.810 1.546.810 1.117.836 0

DATORII PE TERMEN SCURT TOTAL SURSE CICLICE TREZORERIA DE PASIV 5+9+11-14-16-17 = 0