Analiza Sistemului de Sanatate Din Romania - 11.10.2017 [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI FACULTATEA DE MANAGEMENT, CONSULTANTA IN MANAGEMENT SI DEZVOLTAREA AFACERILOR

Analiza sistemului medical din România

Studenţi/ Masteranzi: Călin Mariana Crețescu Olivia Diana Doboș Ana-Maria Veronica Dobre Alexandru Melinte Liviu Gabriel Nica Andrei George Prigorschi Liliana Tanas Ștefan

Prof. coordonator: Pleșoianu George

BUCUREŞTI, 2017

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………. 1. Scurtă prezentare a sistemului medical din România…………………………….. 1.1 Prezentare generală……………………………………………………………. 1.2 Date statistice…………………………………………..................................... 1.3 Analiză SWOT………………………………………………………………... 2. Sistemul sanitar românesc în context european…………………………………... 3. Evoluția legislației în domeniul sanitar și armonizarea legislației românești cu cea europeană……………………………………………………………………….. 4. Vulnerabilități identificate în sistemul sanitar românesc………………………… 5. Modalități de soluționare a vulnerabilităților identificate în sistemul sanitar din România…………………………………………………………………………….. 5.1 Bune practici în Europa, practici ce ar putea fi folosite și în România pentru îmbunătățirea sistemului sanitar românesc………………………………………….. 5.2 Formularea de recomandări strategico-tactice pentru îmbunătățirea Sistemului de sănătate din România………………………………………………… Concluzii……………………………………………………………………………. Bibliografie………………………………………………………………………….

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

1. Scurtă prezentare a sistemului medical din România 1.1. Prezentare generalǎ Politica în domeniul sănătăţii constituie o componentă a ştiinţei managementului general, un domeniu de interes naţional aflat într-un amplu proces de reformare. Asemenea sistemului educaţional, sănătatea reprezintă o prioritate centrată pe realităţile şi tradiţiile naţionale. Sistemul de sănătate din România este un sistem de asigurări sociale de sănătate care a rămas foarte centralizat în ciuda eforturilor recente de descentralizare a unor funcții de reglementare. Acesta oferă un pachet cuprinzător de beneficii pentru 85% din populația acoperită, restul populației având acces la un pachet minim de beneficii. În timp ce fiecare persoană asigurată are acces la aceleași prestații de asistență medicală, indiferent de situația lor socioeconomică, există inegalități în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale în mai multe dimensiuni, cum ar fi cele rurale sau urbane, iar rezultatele în materie de sănătate diferă de asemenea. Populația românească a înregistrat o creștere a speranței de viață și a ratelor de scădere a mortalității, dar ambele rămân printre cele mai grave din Uniunea Europeană (UE). Sistemul de sănătate din România este organizat pe două niveluri principale, național și raional, care reflectă diviziunea administrativă a țării, cu cea națională, nivel responsabil pentru stabilirea obiectivelor generale și a nivelului raional responsabil pentru asigurarea furnizării serviciilor în conformitate cu normele stabilite la nivel central. Sistemul rămâne foarte centralizat, Ministerul Sănătății fiind autoritatea administrativă centrală din sectorul sănătății responsabilă de administrarea sistemului și de cadrul său de reglementare. De asemenea, Ministerul Sănătății exercită control indirect asupra unor funcții care au fost descentralizate recent în alte instituții și care abia încep să afirme funcții de reglementare, cum ar fi Autoritatea Națională pentru Managementul Calității în Sănătate. Autoritățile regionale de sănătate publică reprezintă Ministerul Sănătății la nivel local. Nu in ultimul rand, Ministerul Sănătății reglementeaza sectorului farmaceutic, precum și politicile și serviciile de sănătate publică, inspecția sanitară și contractul-cadru, care reglementează achiziționarea serviciilor de sănătate. De asemenea, se ocupă de monitorizarea și evaluarea sănătății populației, asigurarea educației pentru sănătate publică și promovarea sănătății, a politicii de resurse umane și a anumitor investiții în infrastructură. Celălalt actor cheie la nivel central este Casa Națională de Asigurări de Sănătate, o instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, a cărei activitate principală este asigurarea unui sistem coerent și coordonat de asigurare de sănătate în România. Aceasta elaborează un contract-cadru care, împreună cu normele de însoțire, definește pachetul de beneficii la care au dreptul asiguratul Aprobă bugetele anuale de venituri și cheltuieli ale fondurilor de asigurări de sănătate în conformitate cu legea și, după caz, cu ministerele și instituțiile centrale. Asigură și controlează respectarea dreptului la serviciile medicale, medicamentele și materialele sanitare asigurate, fără discriminare în condițiile legii. Mai mult, asigură, monitorizează și controlează distribuirea. Nu putem lasa deoparte nici Autoritatea Națională pentru Managementul Calității în Sănătate, inființată în 2015 și responsabilă de elaborarea, în colaborare cu Ministerul Sănătății, a Strategiei naționale de asigurare a calității în sănătate; redactarea de propuneri legislative pentru a asigura armonizarea cu reglementările internaționale; elaborarea standardelor, metodelor și procedurilor de acreditare pentru furnizorii de servicii medicale. Așadar, putem afirma faptul că actorii din sistemul de sănătate pot fi împărțiți în funcție de rolul lor, după cum urmeaza: Ministerul Sănătății  Autoritatea administrativă centrală în sectorul sănătății  Responsabil de administrarea sistemului și de cadrul său de reglementare, inclusiv reglementarea sectorului farmaceutic, precum și politicile și serviciile de sănătate publică, inspecția sanitară și contractul-cadru, care reglementează achiziționarea serviciilor de sănătate

Pag. | 3

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

 De asemenea, se ocupă de monitorizarea și evaluarea sănătății populației, asigurarea educației pentru sănătate publică și promovarea sănătății, a politicii de resurse umane și a anumitor investiții în infrastructură CNAS  Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este o instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, a cărei activitate principală este asigurarea unui sistem coerent și coordonat de asigurare de sănătate în România.  Elaborează un contract-cadru care, împreună cu normele de însoțire, definește pachetul de beneficii la care au dreptul asiguratii  Aprobă bugetele anuale de venituri și cheltuieli ale fondurilor de asigurări de sănătate în conformitate cu legea și, după caz, cu ministerele și instituțiile centrale  Asigură și controlează respectarea dreptului la serviciile medicale, medicamentele și materialele sanitare asigurate, fără discriminare si în condițiile legii;  Asigură, monitorizează și controlează distribuirea; Autoritatea Națională pentru Managementul Calității în Sănătate  Înființată în 2015 și responsabilă de elaborarea, în colaborare cu Ministerul Sănătății, a Strategiei naționale de asigurare a calității în sănătate; redactarea de propuneri legislative pentru a asigura armonizarea cu reglementările internaționale; elaborarea standardelor, metodelor și procedurilor de acreditare pentru furnizorii de servicii medicale. Conform figurii 1, actorii din sistemul de sănătate din România pot fi împărțiți în funcție de rolul lor de autorități de reglementare, furnizori sau consumatori.

Figura 1: Actorii din sistemul de sănătate din România

Pag. | 4

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

Finanțarea In ceea ce priveste finantarea, asemeni sistemelor de sanatate din statele member UE, Sistemul de sănătate din România este finanțat din resurse financiare publice și private, preponderența majoritară fiind a celor publice, din acestea cea mai mare parte fiind administrată de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). Deşi finanţarea din resursele financiare publice reprezintă o importantă sursă de finanţare a sistemului de sănătate, în România ca şi în majoritatea ţărilor din Europa, principala sursă de venituri publice destinate sănătăţii sunt contribuţiile de asigurări sociale de sănătate. Astfel, similar majorității statelor membre UE și în România funcționează un sistem de asigurări sociale de sănătate, cu venituri din cote de asigurări de sănătate colectate într-un fond unic. Finanțarea asistenței medicale în România este asigurată în principal din bugetul FNUASS, completată cu sume de la bugetul de stat, precum și din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății. În cazul celor private, majoritatea resurselor financiare provin din plăți directe, respectiv coplăți sau tarife pentru servicii. Îmbolnăvirile datorate unui accident de muncă sau unei boli profesionale sunt acoperite prin bugetul asigurărilor sociale de stat din Fondul de risc pentru accidente de muncă și boli profesionale, gestionat de Casa Națională de Pensii Publice. În prezent în România, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat. Sursa: Raport Curtea de Conturi #sistem de sanatate #Finante Structura finanțării sistemului de sănătate din România indică o dependență puternică de capitalul public, conform figurii (nr 2)

Figura (nr 2): Structura finanțării sistemului de sănătate din România

Pag. | 5

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

1.2. Date statistice Furnizorii de servicii medicale sunt grupați în trei categorii principale, furnizând servicii medicale distincte, după cum urmează: Asistenta medicala primara  Medicii generaliști (GPS), medici de familie, primesc rolul de portar, controlând prin trimiteri, accesul la ingrijirea mai avansata: spitale si specialisti . Acestea sunt contractate de către fondul județean de sănătate aferent teritoriului unde au cabinetul.  Pacientul are dreptul de a alege medicul de familie și de a schimba această alegere după trei luni. Îngrijirea primară este gratuită la punctul de livrare, iar co-plățile se aplică numai produselor farmaceutice. Un medic de familie are până la 1500 de pacienți, peste acest prag taxa pe cap de locuitor scade. Îngrijirea ambulatorie  Se acordă asistență specializată în centrele de ambulatoriu și de diagnostic, care sunt în cea mai mare parte publice.  Accesul la îngrijirea secundară este, cel puțin teoretic, limitat la sesizările medicilor. Cu toate acestea, pacienții au dreptul să aleagă specialistul al cărui sfat il caută. Metoda de plată este taxa pentru servicii și se prevăd co-plăți.  Rămâne o parte semnificativă din sectorul asistenței medicale, reprezentând 20%, cu 11.589 unități în 2015, o creștere de 435 de unități față de aceeași perioadă a anului 2014  Din cele trei segmente principale ale industriei, aceasta rămâne cea de-a treia cea mai mare, poziția sa fiind ușor afectată de creșterea pieței Spitalizarea  Spitalizarea este responsabila pentru consumul majoritatii resurselor de asistență medicală din România. Excesul de utilizare a serviciilor spitalicești este stimulat de sistemul de plăți  Dezvoltarea pieței în 2015 a asigurat o creștere a numărului de spitale, de la 527 în 2014 la 554 în 2015.  Spitalele sunt finanțate de la CNAS prin bugete. Bugetele sunt construite în funcție de un set de criterii utilizare pe bază istorică, iar suma trebuie să fie cheltuită până la sfârșitul exercițiului financiar respectiv. Pentru a păstra nivelul bugetului pentru anul viitor, este necesară o rată de ocupare de 75%. Cheltuielile de întreținere sunt acoperite de autoritățile locale, iar investițiile de capital de către MS. 2016

2015

30,167 53%

14,844 25%

14,448 26%

31,581 54%

11,154 20%

554 1% 11,589 20%

527 1%

Primary care

Ambulatory

Hospitals

Other

Figura 3: Structura sectorului sănătății în 2015 și 2016 (sume exprimate în unități)

Pag. | 6

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

Structura sistemului de sanatate privat din Romania O analiza a Institutului National de Statistica arata ca sistemul privat a inregistrat in ultimii 15 ani o crestere medie anuala cu 300 la suta, dar este mult in urma celui de stat ca dimensiune si chiar in privinta anumitor servicii care pot fi asigurate doar de cativa furnizori performanti. Sistemul medical privat castiga din ce in ce mai mult teren in Romania, in timp ce sistemul public este macinat de numeroase probleme carora ministrii si premierii care s-au perindat pe la guvernare nu au fost in stare sa le gaseasca solutii viabile. In aceste conditii, nu este de mirare ca spitalele private conduc in topul increderii pacientilor romani, in timp ce spitalele de stat sunt plasate pe ultimul loc in acest top, gradul de incredere crescand direct proportional cu dezvoltarea pe care a cunoscut-o de la an la an sectorul privat. Dupa un clasament al increderii, Institutul National de Statistica a dat publicitatii, zilele acestea, alte date referitoare la numarul de unitati medicale din Romania si la ponderea pe care o au unitatile private si cele de stat. Datele au fost analizate in cadrul unui studiu ale carui concluzii au fost facute publice de Alianta pentru Sanatate din Romania si Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private. Astfel, cele mai recente date arata ca in Romania exista in prezent, 56.295 de unitati sanitare, de la spitale, cabinete si clinici de specialitate, la farmacii si laboratoare de analize, iar dintre toate acestea, 75% sunt private. La aceasta situatie s-a ajuns in conditiile in care sectorul medical privat a cunoscut o dezvoltare continua in ultimii 15 ani, cu o crestere medie anuala de aproximativ 300%. Daca in 1997 existau doar doua spitale private, numarul lor a ajuns acum la 161, asta in timp ce sistemul de stat a inchis 50 de unitati, ajungand la 366, ceea ce inseamna o scadere de 12 la suta. Cele mai multe spitale au fost inchise in judetele Arad, Bihor, Botosani si Hunedoara, unde si-au incetat activitatea cate patru unitati sanitare. O situatie similara se intalneste si in cazul personalului medical, numarul medicilor care lucreaza in mediul privat crescand de la 2,23 la suta in 1997, la 25,98 la suta in 2014, ca pondere din totalul medicilor care lucreaza in Romania, inclusiv medici de familie şi stomatologi. Paradoxal insa, multe dintre cadrele medicale care ofera servicii la nivel de inalta performanta in mediul privat sunt aceleasi care ingrijesc si pacientii de la stat. O explicatie pentru diferenta majorea a calitatii serviciilor este pusa de specialisti pe seama lipsei de fonduri, dar si a timpilor mari de asteptare la consultatii si analize in sistemul public, precum si pe faptul ca numarul medicilor care lucreaza la stat este tot mai mic si de aceea, ei sunt extrem de aglomerati. Datele Institutului National de Statistica arata ca sistemul medical privat s-a extins de 60 de ori, din anul 1997, in ceea ce priveste unitatile medicale si personalul angajat. Astfel, pana in anul 2014, numarul paturilor din unitatile medicale private a crescut de la 63 la aproape 5.800, in timp ce paturile din sistemul public s-au imputinat, de la 166.411 la 125.192, ceea ce inseamna o scadere de 24,76%. Cele mai mari scaderi sunt inregistrate in judetele Arad si Tulcea, unde numarul de paturi s-a injumatatit. Cele mai multe paturi in sistemul privat sunt in Bucuresti, unde exista 1.312 paturi, Iasi, cu 709 paturi, Brasov, cu 466 si Arad cu 345. In acelasi timp, exista si 14 judete in care nu exista nicio unitate medicala privata cu paturi. In ceea ce priveste policlinicile, centrele medicale si cabinetele medicale de specialitate, respectiv, cabinetele stomatologice, 90% dintre acestea sunt private. Studiul mai arata ca, anual, in sistemul privat de sanatate ajung peste cinci milioane de pacienti. Acesta este numarul total al pacientilor care au accesat servicii medicale private in 2015, in spitale, clinici si cabinete medicale, inclusiv cele stomatologice.

Pag. | 7

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

Sistemul privat

6,719 16%

12,578 24% 9,776 23%

25,678 61%

28,867 55%

161 0%

11,158 21%

187 0%

Primary care

Ambulatory

Hospitals

Other

Figura nr 4 : Structura sectorului privat de asistență medicală 2014/2015 (sume exprimate în unități)

Sistemul public

4,489 32%

2,714 47%

7,729 55% 366 3%

2,266 39%

431 8% 1,378 10%

Primary care

367 6%

Ambulatory

Hospitals

Other

Figura nr.5 : Structura sectorului public de asistență medicală 2014/2015 (sume exprimate în unități)

Pag. | 8

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

BT

SM 1,60 5

BH

MM 2,51 8

SJ

1,56 6

3,52 8

MS

AB

CS

HA

VL GJ

1,47 1

1,88 8

MH 1,29 6

AG

1,94 6

2,02 8

1,83 0

4,38 0

BZ

3,64 9

TR

95 3

68 3

1,59 1

1,77 7

IL 77 CL 5

IF

GL 2,83 8

BR

1,84 3

66 GR 4

OT

DJ

VN 1,25 8

PH

DB

2,74 6

3,18 0

1,45 3

3,43 8

VS

1,94 3

BC CV

BV

2,52 7

2,87 3

2

2,37 4

1,72 4

SB

HD

6,85 9

NT

3,93 1

1,80 2

TM 4,97

IS

1,28 2

6,23 7

2,19 1

2,88 0

BN

CJ

AR

2,06 2

SV

TL 80 0

CT 4,41 8

BUC 20,33 1

Figura nr. 6 : Distribuția paturilor de spital pe județ Majoritatea medicilor sunt înscriși în sistemul public de sănătate, furnizând și servicii pentru furnizorii privați de asistență medicală.

SM

54/347

107/498

385/1,116

143/464 54/244

57/213

CJ

488/2,832 258/493

TM

911/2,367

MS

AB

85/304

HA

18/329

BC

173/641

SB

HD

115/2,368

145/400

39/429 130/811

214/668

CS

NT

285/1600

AR

VL

Figura nr.7 : Distribuția medicilor pe județe (privat / public)

IS

BN

SJ

BH

BT

49/374

SV

MM

BV

VS

39/324

CV

VN 51/298 GL 384/840 45/313 117/565 BZ

PH

BR

AG GJ 83/386438/603DB 99/62377/334 76/307 34/484 41/305 IL 27/170 IF

MH 21/299

OT

298/200

GR 21/480 TR 27/173 594/1,602 49/333 DJ

CL

27/165

TL

37/240

CT 632/893

BUC 2,698/7,717

Pag. | 9

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

SM

185/8

BH

252/8

309/8

CJ

356/67

AB

271/3

HA

VS

176/6

291/5

SB

HD

BC

158/3

238/1

TM 511/51

448/24

NT

MS 336/41

324/30

IS

141/4

119/2

AR

180/3

BN

SJ

364/34

BT

SV

MM

248/38

240/4

BV

372/26

CV

105/2

VN

GL

155/8 255/31

BZ BR PH AG 210/4 150/3 DB 219/3 387/18 364/14 VL

CS GJ

161/4

208/3

MH

169/7

DJ 466/64

237/2

OT 238/1

IF

166/3

TR 188/1

GR

IL 127/2 CL

120/2

118/7

TL

96/2

CT 425/35

BUC 1,435/242

Figura nr. 8: Distribuția medicilor de familie pe județe (privat / public) -sumel exprimate în unități 

Serviciile medicale primare sunt furnizate de aproximativ 10.000 de medici de familie. Îngrijirea secundară ambulatorie este furnizată printr-o rețea de spitale ambulatorii, centre pentru diagnostic și tratament și specialiști de birou.

7%

22%

78% sector public

sector public

sector privat

sector privat

Figura nr. 9: Structura medicilor (public/ privat)

93%

Figura nr. 10: Structura medicilor de familie (public/ privat)

Pag. | 10

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

Sistemul de sănătate românesc a cunoscut în ultimele trei decenii o evoluție progresivă de la sistemul centralizat la sistemul contractual, în care furnizorii de servicii de sănătate încheie contracte de prestări servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate, oferind servicii populației, care contribuie financiar la sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Această evoluție a fost posibilă datorită modificărilor legislative și organizatorice care au avut loc la nivelul întregului sistem în toată această perioadă. Furnizorii de servicii medicale sunt medicii aflați în relație contractuală cu casa de asigurari de sănătate, care oferă servicii în regim de asistenţa medicală primară, servicii ambulatorii de specialitate sau în cadrul spitalelor a căror finanțare este asigurată prin sistemul DRG. Finanțatorul este Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin intermediul caselor județene iar Ministerul Sănătății este autoritatea centrală în domeniul sănătăţii, cel care elaborează, implementează şi evaluează strategiile şi politicile din domeniu sănătății publice. Analiza stării de sănătate a populației României relevă că, din păcate, țara noastră înregistrează cei mai deficitari indicatori ai stării de sănătate la nivel european iar majoritatea românilor apreciază calitatea generală a sistemului sanitar ca fiind una complet necorespunzătoare. Rezultatele obținute de sistemul de sănătate din România comparativ cu cele obținute de alte sisteme de sănătate europene în anii 2015 și 2016 au fost subliniate în Indexul European al Serviciilor de Sănătate (Euro Health Consumer Index), principalul sistem de cuantificare a performanţelor sistemelor medicale naţionale din 35 de state. Problemele din sistemul sanitar românesc sunt multiple și țin prioritar de sfera legislativă, financiară și a resurselor umane. Resursa umană reprezintă o componentă de bază a sistemului sanitar românesc ori exodul personalului sanitar reprezintă astăzi una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă România. În aceste condiții se impune necesitatea găsirii unor soluții rapide în cadrul unei strategii de fidelizare a forței de muncă din sănătate concomitent cu derularea unor programe viabile de stimulare a revenirii în țară a personalului medical înalt specializat, prin stimulente financiare, intervenții și reglementări legislative, creare de rețele științifice, programe de formare profesională, motivare și suport personal și profesional.

1.3. Analiză SWOT Pentru a proiecta o viziune de ansamblu asupra sistemului medical românesc, suntem de părere că o analiză SWOT ar fi esențială. Așadar, de-a lungul cercetării, al analizei diagnostic, am identificat un număr de puncta tari, puncta slabe, cât și oportunități și amenințări în cadrul sectorului de asistență medicală și a activităților conexe acestuia. Puncte tari:  Sistemul a fost dezvoltat ținând cont de principiile de echitate socială, astfel încât marea majoritate a populației să poată avea acces la serviciile de asistență medicala  Forta de munca de înaltă calificare  Rețea de spitale, unități de îngrijire primară, îngrijire ambulatorie  Reforme coerente în ultimele decenii  Implicarea societatii civile si a organizatiilor neguvernamentale  Posibilitatea pacientilor de a alege furnizorul de servicii medicale  Deazvoltarea si expansiunea continua a mediului privat in cadrul sectorului  Dezvoltarea sectorului privat de servicii de sanatate si crearea de noi locuri de munca Puncte slabe:  Sufinantarea sistemului de sanitate si necesitatea creșterii nivelului de finanțare al acestuia  Dotarea slabă a unor spitale publice cu echipament medical modern

Pag. | 11

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA



    

Reținerea unor angajați buni și a potențialilor studenți este destul de slabă, ceea ce conduce la o lipsa de personal calificat, generata, in principal, de migrarea din cadrul sistemului a acelor studenti si anagajati valorosi Transferul unor unitati sanitare catre administratiile publice locale Accesul dificil al persoanelor din mediul rural la servicii medicale Externalizarea unor servicii medicale/nonmedicale, care pot fi realizate în cadrul unităţilor sanitare de stat, inclusiv prin implicarea autorităţilor administraţiei publice locale Plăţile informale Transmiterea de la Ministerul Sănătăţii la anumite organizaţii profesionale/patronale a unor atribuţii ce vizează autoritatea de stat

Oportunitati:  Sistemul privat de sănătate în dezvoltare  Creșterea calității serviciilor medicale  Pragul pentru compensarea impozitelor pentru asigurările private a crescut la 800 de euro pe an / persoană.  Potenţialul de dezvoltare a pieţei/ extinderea serviciilor medicale oferite, având în vedere faptul că starea actuală a serviciilor de sănătate permite acest lucru. Piaţa serviciilor de asistenţă medicală permite intrarea de noi jucători. Amenintari:  Migrarea personalului calificat din cadrul sectorului  Existenţa unor organizaţii profesionale care au atribuţii de reglementare şi ai căror membrii desfăşoară activităţi economice în aceste domenii  Insuficienta implicare a autorităţilor administraţiilor publice locale în dezvoltarea unor noi unităţi medicale la nivel comunal – rural, precum şi neimplicarea acestora pentru realizarea unor scheme de ajutor de stat, în vederea atragerii de investiţii în sectorul sanitar de pe raza administrative  Opinia publică privind sistemul de sănătate și sistemul "pay-to-get"

Provocări

Reforma sănătății

• Dezechilibrul dintre contribuabili (8,9 mil. din 19,3 mil.) tendința demografică actuală care prezintă o deteriorare a raportului de forță de muncă activă față de pensionarii și șomerii cu un impact asupra costului așteptat al serviciilor medicale • Exodul personalului medical, condus de condițiile necorespunzătoare de muncă și de venituri locale nesatisfăcătoare - În 2014 – 2,500 de medici au plecat peste hotare. - Acțiunile solide pentru exodul medicilor și pacienților sunt incluse în planul de acțiune în domeniul sănătății pentru perioada 2014-2020 • Exodul de pacienți care solicită tratament medical în alte state membre ale UE, unde spitalele oferă tehnologii superioare • Infrastructură defectuoasă a sistemului de sănătate, datorită rețelei eterogene de spitale eterogene și unui sistem de management al informațiilor aferent • Creșterea treptată și constantă a finanțării CAS pentru serviciile prestate în sectorul privat de sănătate • Reducerea costurilor cu medicamentele eliberate pe bază de prescripție medical • Clasificarea spitalelor în funcție de competențe -> bază pentru dezvoltarea clinicilor • Dezvoltarea unui sistem îmbunătățit de asigurări de sănătate, structurat pe pachetele de servicii : • pachet de bază - acces gratuit pentru toți contribuabilii • pachet minim - numai pentru cei care nu contribuie • Serviciile complementare, precum și serviciile la cerere vor fi acoperite din buzunarului de către fiecare pacient sau de catre asigurările private

Pag. | 12

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

-swot separate pt public si privat??

2. Sistemul sanitar românesc în context european Evaluarea sistemului de sănătate și a calității serviciilor medicale din România comparativ cu cele din alte țări europene poate fi realizată pornind de la Indexul European al Serviciilor de Sănătate (Euro Health Consumer Index EHCI) care reprezintă principalul sistem de cuantificare a performanţelor sistemelor medicale naţionale din 35 de state. Rezultatele şi recomandările din acest raport sunt relevante în măsura în care trasează traiectoria pe care ţara noastră ar trebui să o urmeze în viitor. Prioritizarea prevenţiei - prin educarea populaţiei în vederea menţinerii propriei sănătăţi şi prin alocări financiare mai mari pe zona medicinei primare - reprezintă calea spre un sistem de sănătate sustenabil şi spre alinierea ţării noastre trendului european şi internaţional. Politicile de sănătate centrate pe prevenţie şi rezistenţa antimicrobiană reprezintă preocupări contemporane ale statelor şi instituţiilor europene sau internaţionale. Celelalte state au făcut deja progrese semnificative în aceste domenii, iar România trebuie să se conformeze şi ea acestei traiectorii.

Sistemul public de sănătate din România este subfinanţat, comparativ cu ţările din CEE Cheltuieli sănătate, pe ţară Regiunea CEE, 20141 9.2%

2,500 2,000

7.4%

8.1%

7.4% 6.4%

6.4%

6.6%

5.6%

1,500 1,000 500

1,313

1,894

1,342

1,299

1,424

809 1,906

1,531

Slovenia

Slovakia

0 Czech Republic

Estonia

Lithuania

Hungary

Poland

Health expenditure (euro PPS per capita)

Romania

10% 9% 8% 7% 6% 5% 4% 3% 2% 1% 0%

Health expenditure (% of GDP)

Figura nr. 11 Cheltuieli privind sistemul sanitar al ţărilor din CEE

Pag. | 13

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

100% 80%

60% 40% 20% 0%

Public/ private report in health expenditure CEE region (2014)1

1,800 1,600 1,372 1,400 1,037 940 1,118 922 1,200 913 647 1,000 800 600 400 429 534 443 484 276 200 377 284 162 0 Czech Estonia Lithuania Hungary Poland Romania Slovenia Slovakia Republic 1,610

Private expenditure (% out of total)

Public expenditure (% out of total)

Private expenditure (euro PPS per capita)

Public expenditure (euro PPS per capita)

Figura nr. 12

66.94% 85% FNUAS

15%

4.61% 0.26%

0.32%

Other Insurance contributions Eu funds

27.87%

Claw back tax Subsidies Non-tax revenues

Figura nr. 13: Cheltuielile pentru sănătate după tipul de finanțare

% of insured population in the public health system Romania, 20163

14%

86%

Insured Non - insured

Figura nr. 14: Pag. | 14

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

3.

Evoluția legislației în domeniul sanitar și armonizarea legislației românești cu cea europeană

Sistemul de sănătate din România a trecut prin mai multe reforme, îmbunătățiri și reglementări

Adoptarea Legii asigurărilor sociale de sănătate în 1997 a reprezentat un pas important spre transformarea sistemului de sănătate din România. Principalele prevederi ale legii reglementează finanțarea sectorului sănătății generarea veniturilor, procesul de redistribuire și alocarea fondurilor. Aceasta a făcut obligatorie detinerea unei asigurării și a legat-o cu ocuparea forței de muncă, atât cu angajatorul, cât și cu angajatul, care trebuie să plătească un anumit procent din salariul pentru asigurarea de sănătate A doua schimbare importantă a avut loc în 2006, când a fost adoptat un pachet de legi cu titlul generic "Reforma sănătății publice" (Legea nr. 95/2006). Principalele schimbări care au fost abordate în această lege au vizat următoarele domenii specifice ale sistemului de sănătate: structura, programele naționale de sănătate, asistența medicală primară, managementul spitalelor, finanțarea spitalelor. Reforma sistemului de sănătate a urmărit, în procesul de descentralizare, să acorde mai multă autonomie autorităților locale, lăsând Ministerul Sănătății Publice să se ocupe mai mult de deciziile strategice.Calitatea serviciilor medicale și furnizarea serviciilor au fost puternic influențate de toate schimbările generate de noile legi, reglementări și reforme.

Pag. | 15

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

4.

Vulnerabilități identificate în sistemul sanitar românesc

Problemele actuale ale sistemului sanitar din România sunt multiple şi ţin de sfera legislativă, organizatorică, financiară şi nu în ultimul rând de domeniul resurselor umane. Legea care guvernează sistemul sanitar actual este Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care, de la data apariţiei sale, când aducea suflul unei reforme în sistem, a suferit însă numeroase amendamente, modificări şi completări, ceea ce argumentează instabilitatea din sistem şi împiedică conturarea unei strategii coerente pe termen lung în sistemul de sănătate. Labilitatea, incoerența și paradoxul cadrului legislativ alături de nenumăratele schimbări de direcţie în ceea ce priveşte rolul și locul sistemului sanitar reprezintă problemele de principiu pe care le putem identifica la momentul actual în cadrul sectorului sanitar românesc. O altă problemă importantă a sistemului sanitar este subfinanțarea. Pe lângă faptul că banii pentru sănătate sunt puţini, alocarea pe priorităţi este deficitară. O analiză comparativă a modului de alocare a cheltuielilor de sănătate arată că serviciile de prevenţie şi recuperare au o pondere scăzută în raport cu tratamentele administrate. Alocarea resurselor nu se face pe baza unor analize de impact sau pe baza unor studii de cost-eficienţă și nu e bazată pe criterii transparente, obiective și consecvente ci mai degrabă pe interese individuale și de grup, financiare sau administrative. La problemele legislative şi financiare se adaugă şi cele legate de personal. Gestionarea forței de muncă din sectorul sanitar românesc trebuie de asemenea îmbunătăţită în condiţiile în care, numărul de medici şi cadre medii sanitare în ţara noastră raportat la populație este mult inferior mediilor europene. Exodul halatelor albe reprezintă un fenomen cu care România s-a confruntat masiv după integrarea în Uniunea Europeană, adică în ultimii 10 ani, dar care s-a intensificat și mai mult în perioada 2010-2011, datorită măsurilor de austeritate. Dincolo de statisticile care arată o situație îngrijorătoare, profilul medicului român care emigrează reprezintă alte aspecte deloc de neglijat. Un prim aspect îngrijorător este faptul că pleacă forța de muncă tânără. În contextul fenomenului de îmbătrânire a populației, și, implicit a resursei de muncă din sectorul medical, plecarea tinerilor poate conduce la un colaps al sistemului pe termen lung. Intrările în sistem sunt în prezent mai mici decât ieșirile. Un al doilea aspect deloc de neglijat îl constituie predominanța specialiștilor în profilul medicului român care emigrează. Pierderea financiară a statului este mai mare decât în situația plecării medicilor de medicină generală. Mai mult, specialitățile cele mai afectate de fenomenul migrației sunt și specialitățile cu cea mai mare durată de pregătire (11 sau 12 ani). Chirurgia, anestezia-terapia intensivă, obstetrica-ginecologia, pediatria, cardiologia (specialitățile cel mai frecvent întâlnite în rândul medicilor emigranți) sunt, pe de o parte, specialități esențiale pentru buna funcționare a unui sistem medical și pentru asigurarea stării de sănătate a populației, iar pe de alta, acestea se numără printre specialitățile în care România înregistrează cele mai mari deficite. Putem spune deci că, în comparaţie cu ţările europene, nivelul asigurării populaţiei cu medici şi cadre medii sanitare în ţara noastră este mult inferior mediilor europene. În afara numărului redus de personal există şi importante dezechilibre geografice cu diferențe mari de acoperire între mediul urban și rural. În contextual prezentat, este necesară identificarea de soluții pe termen scurt, mediu și lung a resurselor umane din sănătate în Romania. Ceea ce mai este îngrijorător este faptul că ţara noastră încă înregistrează deficienţe majore în ceea ce priveşte elementele de bază, cum ar fi sănătatea femeii şi a nou-născutului (avem în continuare cele mai ridicate rate ale mortalităţii infantile, rate ridicate ale mortalităţii materne, avorturilor şi naşterilor prin cezariană). Celelalte state au rezolvat încă de mult aceste probleme, astfel că se pot concentra pe subiecte corespunzătoare realităţii secolului în care trăim şi nivelului de progres pe care medicina l-a atins. Sistemul sanitar din România se află deci într-o criză profundă, aspect recunoscut atât în plan naţional cât şi internaţional. România se află pe ultimele locuri în UE la indicatori ai stării de sănătate precum speranţa de viaţă sau mortalitatea infantilă. Aceste aspecte sunt datorate şi erorilor din politica sanitară făcute după anii 1990, constând din iniţierea numeroaselor reforme, indiferent de partidele aflate la putere, reforme care au încercat să adapteze modele din alte ţări, neluând în considerare faptul că ele nu corespundeau cultural şi economic ţării noastre.

Pag. | 16

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

5.

Modalități de soluționare a vulnerabilităților identificate în sistemul sanitar din România

Aderarea la Uniunea Europeană presupune recunoaşterea valorilor comune care orientează demersurile atât pentru cei care elaborează strategiile în domeniul sănătăţii publice, cât şi ale practicienilor care asigură servicii directe populaţiei în programe curative, de prevenţie sau paleative. Acestea sunt: - respectarea dreptului la ocrotirea sănătăţii populaţiei; - garantarea calităţii şi siguranţei actului medical; - creşterea rolului serviciilor preventive; - garantarea accesibilităţii la servicii, - respectarea dreptului la libera alegere şi a egalităţii de şanse; - aprecierea competenţelor profesionale şi încurajarea dezvoltării lor; - transparenţa decizională; - realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază; - creşterea calităţii vieţii, prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical; - apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, în acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate.

5.1 Bune practici în Europa, practici ce ar putea fi folosite și în România pentru îmbunătățirea sistemului sanitar românesc

5.2 Formularea de recomandări strategico-tactice pentru îmbunătățirea Sistemului de sănătate din România Problemele sisternului sanitar din România sunt multiple şi se manifestă la fiecare nivel, incepand de la cel naţional şi până la nivelul judeţean şi la niveltd municipiului, 'in detrimentul stării de sănătate a populaţiei. Astfel, lipsa unui sistem infonnatic unic integrat, prin care toate infonnaţiile, referitoare la acordarea serviciilor rnedicale şi finanţare, să fie interconectate şi să permită o gestionare eficientă a banilor publici, dar şi a unor analize Şi prognoze cu adevărat comprehensive pe baza acestor date corelate, problema ce ţine de coordonarea naţională a unui sistem. Structura organizaţională uneori deficitară, care acordă mai puţină atenţie unor activifăţi precum cea de analiză, evaluare, prognoză, strategie, comunicare şi dezvoltare, problemă ce ţine de coordonarea locală. Lipsa autonomiei caselor judeţene, utilizarea fondurilor sănătăţii pentru alte capitole bugetare, lipsa absolută a unei strategii coerente în activitatea de profilaxie, menţinerea morbidităţii şi mortalităţii pe cauze specifice la un nivel ridicat. Cu alte cuvinte, problema subfmanţării este, paradoxal, cea mai inică problema a sistemului sanitar. Până la soluţia „mai mulţi bani în sănătate", sunt foarte mulţi paşi care se referă la eficientizarea radicală a utilizării fondurilor care sunt deja în sistem, la strategii naţionale referitoare la coordonarea şi gestionarea informaţiei, la eforturi naţionale şi/sau regionale în profdaxie. Dincolo de concluziile legate de intenţile unui guvern satt a altuia, se poate afinnă că, toate problemele au legătură, într-o mai mare sau mai mică măsură, cu o comunicare eficientă între toate structurile implicate, cu legături de colaborare Şi un efort concenrtat pentru un scop comun, acela al unui sistem Pag. | 17

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

sanitar performant care să ne conducă spre o stare de sănătate a populaţiei specifică unei ţări europene, aşa cutn România tinde să fie. În concluzie, dezvoltarea unor parteneriate care să conducă la apariţia unui organism specializat în activitatea de lobby, care să reprezinte efortul concenrtat al tuturor judeţelor sau municipidor de a-şi rezolva propriile probleme, acordarea unei importanţe sporite activităţii de analiză-prognoză, care să dezvolte capacitatea sistemului de a reacţiona în concordanţă cu nevoile populaţiei, precum şi ridicarea la rang de principiu director al dictonului „este mai bine să previi decât să tratezi", care, pe lângă beneficide evidente legate de sănătatea individului şi a comunităţii, presupune şi eficientă financiară, pe termen mecliu şi lung, sunt principalele obiective pe care un management strategic privitor la sistemul sanitar, trebuie să le aibă în vedere, atât din punct de vedere economic, cât, mai ales, din punctul de vedere ameliorării stării de sănătate a populaţie. Modalităţi de realizare:  Crearea unei structuri suprainstitutionale, a unei echipe interdisciplinare, la nivelul flecărui judet/municipiu, care să includă atât institutide guvernamentale abilitate în domeniul sănătătii, reprezentantii autoritatilor publice locale, reprezentanti ai populatiei, reprezentanti ai organizatidor profesionale ale fumizorilor de servicii medicale, reprezentanti ai institutidor de Invătătnânt universitar, cât şi organizatit non - guvernamentale active în domeniul s'ănătătii şi în domeniul social.  Activitate de lobby în ceea ce priveşte dezvoltarea unui sistem informatic integrat al tuturor structurilor mentionate, care să permită dezvoltarea capacitătii de analiză, prognoza şi dezvoltare în domeniul sănătatii. Astfel, acordarea unei importante sporite activitătii de analiză, prognoză şi dezvoltare, aspect important al strategiei care presupune stocarea datelor şi utilizarea la maxim a informatiilor, a concluziilor şi a prognozelor obtinute, atât în vederea dezvoltărit serviciilor medicale, cât şi ca resursă informatională pentm activitătile de lobby la nivel regional şi national.  Activitate de lobby în ceea ce priveşte acordarea autonomiei financiare a institutidor, abilitate în domeniul sănătătii.  Efectuarea unei analize comprehensive a stării de sănătate a populatiei din municipiu şi stabilirea prioritătilor şi a obiectivelor.  Dezvoltare de proiecte şi parteneriate în domeniul profdaxiei şi creşterii gradului de conştientizare a populatiei cu privire la riscul aparitiei bolilor transmisibile şi cronice. Este necesară în regim de urgentă acordarea unei importante extreme profilaxiei. a. Parteneriat local pe programe de informare asupm factorilor de risc ai bolilor majore. b. Parteneriate locale/regionale cu ţinte clare în ceea ce priveşte reducerea morbidităţii în special pe bolile mari consumatoare de fonduri.  Dezvoltare de proiecte şi parteneriate în domenitil planificării fatniliale şi a sănătăţii reproducerii.  Dezvoltarea, în parteneriat cu instituţiile de Invăţământ superior a unor programe comprehensive (Secţie sau Programe de Master) de creştere a capacităţii manageriale, de creştere a competenţei în management sanitar şi bazei de recrutare pentru profesionişti din domeniul sănătăţii.

Pag. | 18

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

Concluzii Speranța de viață a populației este sub media europeană, ratele de spitalizare sunt ridicate, percepția propriei stări de sănătate scade odată cu vârsta, iar incidența muncii zilnice întreruptă de o problemă de sănătate crește. Se poate concluziona că presiunea asupra sistemului de sănătate pentru a furniza servicii mai bune la un preț competitiv este în creștere. Prin urmare, sunt necesare servicii medicale complete (care oferă toate tipurile de investigații și proceduri în aceeași locație), în detrimentul transferului pacientului de la un specialist la altul, reducând astfel timpul necesar diagnosticării și tratamentului. În ceea ce privește infrastructura de sănătate, există un număr supradimensionat de paturi de spitale publice, astfel încât Ministerul Sănătății urmărește reducerea numărului de paturi pentru care se acordă finanțare prin unitățile județene de sănătate, în special în acele secțiuni în care pacienții pot fi tratați centrele de îngrijire în ambulatoriu sau în cazul în care numărul de paturi este supradimensionat în raport cu numărul de pacienți admiși. Sistemul privat de sănătate sa concentrat până în prezent pe furnizarea de servicii medicale standardizate, iar cazurile medicale acoperă complexitatea scăzută până la medie (laborator, imagistică, obstetrică și ginecologie, boli cronice etc.). Adăugând tendințele tot mai mari ale turismului medical către clinici și spitale străine care pot oferi tratamente extrem de specializate pentru cazuri de complexitate ridicată, se concluzionează că există o mare cerere pentru unitățile locale de sănătate care pot oferi aceste tratamente în România (eliminarea costurilor suplimentare de călătorie în străinătate, asigurările de sănătate necesare, dificultățile de a comunica cu specialiștii în altă limbă decât limba maternă etc.). În București, numărul persoanelor care au acces la îngrijiri medicale private și sunt satisfăcute de calitatea lor este în creștere. În acest context, mai mult de 85% dintre rezidenții orașului ar folosi serviciile unui spital privat, chiar dacă ar trebui să plătească mai mult decât ar plăti (formal sau informal) într-un spital public (44,8% ei trebuie să plătească o sumă mai mare de bani, 44,1% dacă suma de bani ar fi prea mare În condiţiile în care speranţa de viaţă a crescut în Uniunea Europeană, a crescut şi ponderea populaţiei îmbătrânite – principalul consumator de servicii medicale - în totalul populaţiei, medicamentele şi tehnicile medicale modern sunt din ce în ce mai costisitoare, resursele alocate sănătăţii devin un efort chiar şi pentru ţările dezvoltate, eficientizarea sistemului de sănătate fiind o temă de dezbatere la nivel european. Pe fondul problemelor economice, de politică socială şi sanitară unii indicatori de mortalitate şi morbiditate plasează România pe ultimele locuri în Europa. Principalele cauze ale problemelor legate de starea de sănătate rezidă în problemele sistemului sanitar şi anume :  resursele limitate investite în asistenţa medicală, inclusiv în sistemul farmaceutic;  inechitatea în oferta de servicii ( exemplu: discrepanţele între mediul rural şi cel urban);  ineficienta organizare şi finanţare în domeniul sanitar. Principalele obiective, care trebuie urmărite cu prioritate, în perioada următoare, sunt :  acces universal şi echitabil la un pachet de servicii;  libertatea opţiunilor pentru consumatori şi furnizori;  utilizarea eficientă a resurselor disponibile.

Pag. | 19

ANALIZA SITEMULUI MEDICAL DIN ROMANIA

Bibliografie

Pag. | 20