Aliaje Metalice in Stomatologie [PDF]

Zitiervorschau

Aliaje metalice utilizate în stomatologie

Adelina Ursăchescu Sergiu Stan Eugen Stanciu SMSB -2015

Amalgamul • un material pentru restaurari dentare utilizat in stomatologie inca din sec.XIX • tratamentul cariilor dentare cu ajutorul amalgamului a fost introdus în Statele Unite în anul 1833 •amalgamul folosit în stomatologie este un material alcătuit în principal din mercur (hg) lichid la care se adăugă şi o pulbere formată tot din elemente de natură metalică (argint , cupru , staniu, zinc etc.). Forma de prezentare : ·        pulberea :      - pilitura :particule cu forma neregulata, sferice sau lamele ce se obtin prin frezare industriala (argintstaniu) dupa ce s-au tratat in prealabil.                                   -  particule sferice : se obtin prin atomizare, lingoul de argint-staniu este introdus intr-o camera ce contine gaz inert in care este topit, se obtin picaturi care in prezenta gazului inert se transforma in particule sferice ·        lichidul : mercurul, se solidifica la -38,90C. Fierbe la 356º C.

Avantajele obturatiilor din amalgam • Rezistenta mecanica excelenta; obturatiile cu amalgam au cea mai indelungata rezistenta. • Amalgamul este singurul material ce poate fi utilizat in mediu umed. • Obturatia cu amalgam se autosigileaza, contractia este minima sau inexistenta si este rezistenta la infiltratii. • Este cel mai ieftin tip de restauratie dentara. • Rata uzurii amalgamului este aproximativ egala cu cea a smaltului dentar. • Obturatia cu amalgam se realizeaza rapid si intr-o singura sedinta la stomatolog. • Tehnica de lucru nu este pretentioasa

Dezavantajele obturatiilor din amalgam • • • •

• • • •

Principalul dezavantaj al amalgamului este aspectul inestetic. Amalgamul are proprietate de a se infiltra in tubii dentinari si din acest motiv poate fi dificil de indepartat in momentul in care doriti sa schimbati obturatiile mai vechi. Obturatia de amalgam infiltreaza tesuturile dure si le modifica coloristic, in gri. Preparatia cavitatii pentru obturatia cu amalgam este de tip retentiv, ceea ce inseamna ca necesita indepartarea unei cantitati de tesut dentar (chiar sanatos) mai mare decat in cazul obturatiilor fizionomice. Cavitatea trebuie sa aiba o deschidere mica si planseul mai mare, astfel incat amalgamul sa nu cada. Dupa aplicarea obturatiei poate aparea durere sau sensibilitatea temporara la rece si fierbinte. Amalgamul este instabil si poate coroda masiv, provocand fracturarea marginilor obturatiei. Spre deosebire de obturatiile fizionomice, cele din amalgam nu pot fi reparate. Amalgamul se dilata si contracta la caldura, frig si muscatura, ceea ce face ca obturatia sa fie vulnerabila la fracturi.

Obturatii din amalgam

Aurul •

În stomatologie, prima dovadă a folosirii aurului datează din secolul 7 î.e.n., etruscii folosind firele de aur pentru a fixa dinţii falşi. Avantaje: - nu rugineşte - nu provoacă reacţii adverse din partea organismului

-prelucrare usoara ; -confera  rezistenta ; -in cavitatea bucala sunt neutre, rezistente la coroziune; • Aurul a jucat acest rol în stomatologie până în 1780, când au început să fie utilizaţi dintii din ceramica. Dezavantaje:- pret crescut -aspect inestetic

• •

•

Aurul nu poate fi utilizat singur in stare pura ( se aliaza cu Ag, Cu, Pt, Pt, Iridiu) Aliajele din aur sunt folosite pentru reconstituiri prin turnare, deoarece prezintă proprietăţi mecanice superioare aurului pur. Rezistenţa la coroziune a acestor aliaje este mică, deşi conţin 75 % sau chiar mai mult aur sau alte metale nobile. Aurul pur este relativ moale, astfel încât acest tip de reconstituire este limitat la suprafeţe ce nu sunt supuse unor tensiuni mari.

• • • • •

Nichelul (simbol: Ni, numar atomic: 28) Nichelul este corodat de transpirație, salivă și alte lichide secretate de organism Incidența alergiei la nichel în populația generală este de circa 30 %, cu o netă preponderență la femei Este un metal de culoare alb-cenușie,, se topește la o temperatură de 1.455 °C Principalele elemente de aliere sunt titanul, cromul, aluminiul, magneziul.

• • • •

Cobalt (simbol: Co, numar atomic: 27) Are o culoare alba-argintie, dur, pasic in aer si apa, dar este atacat de acizi diluati. Are punctul de topire la 1495 °C Este introdus in componenta aliajelor pentru pasivitatea impotriva apei si aerului, duritate si stabilitate termica.

• • • •

Cromul (simbol: Cr, numar atomic: 24) Cromul este un metal dur, de culoare albă argintie, rezistent la coroziune, în forma nativă fiind ușor de prelucrat, cu punctul de topire la 1907 °C contribuie la creșterea caracteristicilor mecanice precum și a rezisten ței la coroziune ale aliajelor din care face parte Cromul face un strat de oxizi in contact cu aerul. Acest strat impiedica patrunderea aerului in straturile mai adanci ale cromului, acesta devenind pasiv fata de aer, dar si fata de acizi.

• • • • •

Ni-Cr

Aliajele de Ni-Cr contin pana la 70% Ni. In stomatologie sunt utilizate mai multe tipuri de aliaje care contin Ni: · Aliaje Ni-Cr-Fe (tip wipla, clasice),Ni 50-70%; · Aliaje Ni-Cr, care contin si procente mici de Mo, Al, Mn, Be, Cu, Co, Ga, Fe pentru a imbunatati anumite proprietati ale aliajului, Ni 50-70% Compusii Ni sunt in general foarte hidrosolubili si de aceea, in caz de coroziune,sunt antrenati rapid de saliva in tractul intestinal. Temperatura de turnare: 1400  °C

•

•

•

•

Co-Cr

Compozitie: Co - 65% Cr - 25% Culoare alba Interval de topire: 1305-1370 °C Temperatura de turnare: 1470 °C Prezinta o mare rezistenta la coroziune datorita filmului de oxizi de crom prezent intr-un procent dominant si intr-un procent mic al oxizilor de cobalt si alte materiale din componenta aliajului, au o duritate foarte ridicata cuprinsa intre 550-800 Mpa, rezistenta la uzura si de tractiune cresc drastic daca sunt tratate termin, dar are o ductilitate mica. Are o biocompatibilitate mare datorita filmului de oxizi care are o interactiune buna cu mediul fiziologic

Titanul •  Pastorul William Gregor, 1791 • Minereu cu peste 40 % oxid de Ti • Redescoperit de M.H. Klaproth, 1795, denumit după titanii din mitologia greacă Extragerea Ti din minereu: •Procesul Hunter •Procesul Kroll •Procesul iodurii

Titanul -proprietăți- Rezistența excelentă la coroziune (apropiată de cea a Platinei, x 400 ori otelinox); - Strat de oxizi la suprafată (2nm- 25nm); - Arde în aer la 1200 grade, în oxigen la 600 grade; - Temperatura topire - 16750 C; - Rație duritate-greutate mare (densitate 4,5g/cm3); - Rezistența asemanatoare cu aliajele din oțel, dar cu 45% mai ușor; - Non-magnetic, conducător

Titanul

și Medicina

Ortopedie: •primele: aliaje din oțel-inox și cobalt-crom; •începând cu 1940 este introdus Ti și aliajele sale; •NiTi – “memoria formei”; •Efect catodic – atragerea Ca2+ nuclei hidroxiapatită; •Ph neutru al oxidului de Ti; •Amagnetismul; •Calități cicatrizante ale oxidului de Ti; •tratamentul de suprafață: • Acoperirea cu plasmă(suprafața x 12) • Acoperirea cu HA sau BGs (stimulează

Titanul

Prof. Per-Ingvar Branemark

și Medicina

Concluzii