Administrarea Oxigenului Oxigenoterapia [PDF]

Zitiervorschau

ADMINISTRAREA OXIGENULUI OXIGENOTERAPIA

Definitie OXIGENOTERAPIA= reprezinta administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, in scopul imbunatatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite putandu-se ajunge pana la 100%.

SCOP: - terapeutic  imbogatirea aerului inspirat cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)  ameliorarea concentratiei de oxigen in sange  restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie arteriala in limite fiziologice 95-96%

Trecerea oxigenului de la nivel alveolei pulmonare in sange este determinata de alterarea urmatorilor factori: o presiunea partiala a oxigenului in amestecul gazos de respirat ( in sangele arterial, presiunea oxigenului este 100mm/hg iar in sangele venos 65-70 mmhg) o coeficientul se solubilitate al oxigenului

La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia 1

creste aceasta cantitate dizolvata pana la 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera. o cantitatea de hemoglobina existenta ( oxihemoglobina este rezervorul care cedeaza oxigen) o starea parenchimului pulmonar o starea peretelui alveolar

TIPURI DE HIPOXIE:  anemica= reducerea hemoglobinei asigura transport deficitar de oxigen, ex: anemii, hemoragie acuta  circulatorie = datorita tulburarilor de circulatie tesuturile nu sunt aprovizionate cu oxigen  hipoxica = datorita insuficientei ventilatorii, frecvent postoperator, cauzata prin depresia data de drogurile anestezice, analgezice, atelectazie pulmonara, exerezelor (ablatia chirurgicala a unei tumori, organ sau tesut patologic) 

histotoxica = prin blocarea fermentilor respiratori la nivelul celulelor, este rezultatul intoxicatiilor cu droguri

2

INDICATII  hipoxii circulatorii : insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic  hipoxii respiratorii de diverse cauze si grade  Stari de soc,  anestezie generala,  complicatii postoperatorii : hemoragie, tulburari circulatorii, respiratorii  lauze si nou nascuti cu suferinte in oxigenare

Surse de oxigen:  statie centrala de oxigen o amplasat in afara cladirii spitalului, conform normelor normelor metrologice si constituita din : o Mai multe tuburi inseriate, oxigenul fiind distribuit prin retea in salile de operatie, terapie intensiva o La paturi, distribuirea oxigenului este realizata prin oxigenatoare, aparate de anestezie, aparate respiratoare (ventilator  Microstatie = statie improvizata din 2-3 tuburi cuplate in serie  butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150atm.) o tuburi de oxigen care se gasesc in anestezie terapie intensiva o pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului. 3

a — butelia de oxigen cu : 1 — robinetul bombei ; 2 — reductor de presiune ; 3,4 — manometre ; 5 — robinet de închidere ; 6 — robinet de reglare a presiunii de ieşire a oxigenului ; 7 — lanţ de fixare ; b — umidificator (detaliu) cu: 8 — oxigen de la butelie ; 9 — tub spre bolnav.

Administrarea oxigenului se face cu:  sonda sau cateter nazal  ochelari  masca  cort de oxigen  balon Ambu sau Ruben

4

 sonda nazla si cateterul nazal  Sonda nazala = sonda de cauciuc sau plastic prevazuta cu orificii la extremitatea pe care o introducem in nara(sonda Nelaton)  Cateter nazal = o sonda de cauciuc sau plastic prevazuta cu orificii la extremitatea pe care o introducem prin nara pana la faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. (sonda Nelaton) o Se poate introduce si in laringe. o se introduce pe nară sau prin pipă Guedel  permite evitarea reinhalarii aerului expirat, dar o parte din oxigen se pierde prin expiratia pe gura  deoarece expiratia dureaza dublu cat inspiratia, oxigenul trebuie administrat intr-un debit triplu fata de cel dorit a fi inspirat  prin sonda se introduce un debit de 12 l/min  prin cateter se introduce un debit de 4-8 l/min, determina cresterea aerului inspirat cu 35-50 %  poate fi utilizata pe termen lung cu interzicerea la pacientii ce prezinta afectiuni ale mucoasei nazale  oxigenul are presiune redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu trecut prin umidificatoare sau nebulizatoare, oxigenul va fi umidificat  neumidificat, oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie  in umidificator bulele de oxigen barboteaza in lichid  nebulizatorul creaza picaturi de 1-30µ si umiditate 100%  sonda se schimba de la o nara la alta. 5

1.

1. oxigenare prin cateter nazal

Tehnica:  administrarea de oxigen se face la indicatia medicului in mod continuu su discontinuu  se asigura pregatirea psihica si fizica a pacientului  se aseaza pacientul corespunzator si daca este posibil si daca diagnosticul permite asiguram pozitie semisezanda pentru favorizarea expansiunii pulmonare  se dezobstrueaza caile aeriene si asigurarea unei ventilatii eficiente  se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

6

 se introduce cateterul in nasofaringe cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza superioara  se fixeaza sonda cu leucoplast  se fixeaza debitul la 4-8 l/minut  se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor  se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.  Observam si controlam caile aeriene deoarece oxigenoterapia nu poate fi eficienta deca daca aceste asunt libere  Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este; alert, confuz, somnolent, dispneic, cianotic, anxios, nu raapunde la stimuli

7

 Ochelari pentru oxigen: o un mod eficace de administrare a oxigenului o se recomanda la pacientii agitati si la copii care isi indeparteaza cateterul chiar daca acesta este fixat cu leucoplast o este un sistem format din doua sonde de palstic care se introduc in nari pentru administrarea oxigenului iar ochelarii se fixeaza dupa ureche.

 Masca pentru oxigenoterapie  Masca simpla=  Cu inhalarea aerului expirat

8

 nu poate fi utilizata din cauza imposibilitatii eliminarii de dioxid de carbon ( se poate instala hipercapneea= crestera gazului)  Masca cu balon  Permite o reinhalare partiala a aerului expirat  Este prevazuta cu orificii pentru eliminarea gazului expirat in exterior  Debitul de oxigen este reglat ca in timpul inspiratiei balonul sa nu se goleasca sub ½ din capacitatea sa.  Masca fara reinhalarea gazului expirat  Este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluxul de gaz ( valva inspiratorie- valva expiratorie)  Masca realizeaza concentratii de 100% oxigen  Este greu de suportat de bolnavi datorita hamului de etansietate

Tehnica:  se verifica scurgerea oxigenului din sursa  se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana.  debitul de 10-12 l/minut.  se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura  cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul

9

capului

 Cortul de oxigen:  Este format dintr-un adapost dintr-un material plastic de preferinta transparent, sustinut pe un suport si care cuprinde patul pacientului, avand dimensiuni variate  Ultimele modele au refrigerator si o circulatie a aerului mai buna in timp ce la tipurile vechii, racirea se efectua prin plasare de gheata  Circulatia aerului sub cort este deficitara si duce la incalzirea pacientului  nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului  corturile pot fi pentru fata , cap si umeri  corturile mici, casetele Burgess sunt folosite pentru prematuri si copii mici  copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul  10



Sistem de administrare oxigen

11

Sonda de intubat

Traheostoma

12

Balon Ambu sau Ruben

Incidente la administrarea oxigenului:  distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag in stomac o creste rapid cu mari dificiultati de eliminare a gazului o pacientul prezinta disconfort exacerbat, durere

13

o in acest caz, intoducem urgent tub de gaze si sonda gastrica pentru golirea stomacului  emfizem subcutanat prin infiltrarea la baza gatului ,prin fisurarea mucoasei nazaleo risc de sufocare o intrerupem imediat oxigenoterapia o cautam a elimina partial gazul din tesuturile infiltrate  efecte toxice, pulmonare si nervoase o administrarea timp de 14-16 ore a 70% oxigen, produce actiune iritativa la nivelul alveolei : otravirea cu oxigen sau pneumonia de oxigen  in administrarile hiperbate ( greutate specifica mai mare decat a mediului ambiant) pot apare : o crize convulsive o agitatie o sindrom de decompresiune o embolii gazoase in marea circualtie  administrarea de oxigen timp indelungat sau prea concentrat duce la agravarea hipoxemiei pana la coma

Se va sti ca:  nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)  bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile  oxigenul nu se foloseste fara manometru

14

 barbotorulsa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului Precauţii în utilizarea surselor de oxigen:  deoarece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in preajma sursei de oxigen  se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respective  se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)  aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen  transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului  buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau soba  cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.

15