Adjectivul [PDF]

Zitiervorschau

Adjectivul ADJECTIVUL din morfologia limbii romane Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea (caracteristica) unui obiect. Adjectivul insoteste si determina un substantiv, avand forme deosebite pentru genul si numarul substantivului: Numar

Masculin

Feminin

Singular

elev harnic

cladire inalta

Plural •

elevi harnici Dupa flexiune adjectivele pot fi:

cladiri inalte

A. Adjective variabile - care-si schimba forma dupa gen, numar si caz:bun, buna, buni, bune. a.1. Adjectivul cu doua terminatii, cand, la singular, au o forma pentru genul masculin si alta pentru feminin: frumos-frumoasa; negru - neagra. a.2. Adjectivul cu o singura terminatie, cand, la singular, au aceeasi forma si pentru masculin si pentru feminin: izvor rece - apa rece; creion verde - iarba verde. B. Adjective invariabile- care-si pastreaza forma indiferent de gen, numar si caz. Ele provin din limbi straine si sugereaza culori (gri, maro, bordo, oliv, vernil) sau alte caracteristici (eficace, propice, vivace, atroce, locvace): tigru atroce - tigroaica atroce. Alte adjective invariabile provin din adverbe (asa, asemenea): M-a impresionat asa intamplare. Asa om (oameni) nu-l (i) gasesti oriunde. •

Dupa origine, adjectivele se clasifica in :

A. adjective propriu-zise: frumos, harnic, bun, intelept etc. B. adjective pronominale, provenite din pronumele ce determina un substantiv: b.1. adjective demonstrative: elevul acesta, acela, celalalt; b.2. adjective nehotarate: fiecare profesor, unele colege, toti copiii; b.3. adjective posesive: sora mea, colegii nostri; b.4. adjective negative: nici un caiet, nici o culegere; b.5. adjective de intarire: el insusi, tu insuti, Ioana insasi, noi insine, eiinsisi; b.6. adjective relative: Nu stiu 1/ce taina ascunzi. 2/; b.7. adjective interogative: Care om din lume nu doreste pacea? •

Dupa structura adjectivele sunt: Adjective simple: lenes, intelept, rau, inteligent, inalt; Adjective compuse: cumsecade (cum + se + cade); atotputernic (a + tot + puternic); galben-auriu, tehnico-stiintific, alb-argintiu.

Schimbarea valorii gramaticale

Schimbarea valorii gramaticale in limba romana Valoare substantivala

O constructie in care se afla un substantiv insotit de adjectiv poate fi simplificata prin inlaturarea substantivului: Omul lenes nu este apreciat. / Lenesul nu este apreciat. In constructia simplificata, cuvantul lenesul nu mai insoteste un substantiv, deci si-a pierdut valoarea gramaticala de adjectiv, si s-a substantivat, a devenit substantiv. Substantivarea adjectivului lenes sa facut prin articularea lui cu articolul hotarat enclitic (-l). Adjectivele devenite substantive se comporta ca orice substantiv. Ele pot fi insotite de un adjectiv propriu-zis, de adjective pronominale sau de un numeral: micutul lenes, acest lenes, trei lenesi.

Daca nu sunt precedate de articolul adjectival (cel, cea, cei, cele), pot fi insotite de articolul nehotarat: Un credincios al imparatului a iesit din palat.

Valoare adverbiala Cele mai multe adjective pot fi folosite ca adverbe de mod pentru a arata caracteristica unei actiuni sau a unei insusiri exprimate de alt adjectiv. Colegul meu scrie frumos (valoare de adverb de mod, deoarece determina verbul “scrie”) Pasarea avea penele frumos colorate (valoare de adverb de mod, deoarece arata caracteristica insusirii exprimate de adjectivul “colorate”) Adjectivele folosite cu valoare de adverb devin parti de vorbire neflexibile, intrucat ele nu se mai refera la un substantiv : Colegul meu scrie frumos. frumos = adverb de mod provenit din adjectiv, simplu, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de complememt circumstantial de mod.

Locutiuni adjectivale

Locutiuni adjectivale din morfologia limbii romane Insusirea unui obiect poate fi exprimata si prin locutini adjectivale (grupuri de cuvinte care au valoarea unui adjectiv). Ele se comporta ca un adjectiv. In cele ce urmeaza puteti gasii cateva exemple de locutiuni adjectivale. Nu se cuvine sa-ti pierzi prietenii cei cu credinta. (credinciosi) Baiatul acela era de treaba. (cumsecade) Am intalnit un om cu stare. (instarit, bogat) Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata.(chibzuita) Parea un om de seama. (important) Locutiunile adjectivale se comporta ca un adjectiv: a) pot fi insotite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu stare; b) pot avea grade de comparatie: un om mai de nadejde; un baiat foarte de treaba.

Gradele de comparatie ale adjectivului Gradele de comparatie ale adjectivului din limba romana A. POZITIV – exprima insusirea, calitatea obisnuita fara a compara cu alta : elev harnic, trandafir rosu, apa limpede. Adjectivul la gradul pozitiv poate fi insotit sau nu de articolu demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele: elevul cel silitor; elevii cei silitori. B. COMPARATIV – cand insusirea unui obiect este comparata cu aceeasi insusire a altui obiect sau a aceluiasi obiect in momente diferite: b.1. Comparativul de superioritate (adverbul mai): Caietul lui este mai ordonat decat al tau. b.2. Comparativul de egalitate (la fel de, tot atat de, tot asa de): Secerisul fusese tot atat de greu ca si mai inainte. b.3. Comparativul de inferioritate (mai putin): Verisorul tau este mai putin voinic. C. SUPERLATIVUL exprima insusirea la cel mai inalt sau cel mai scazut grad. c.1. Superlativul relativ exprima insusirea la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect: lonescu este cel mai silitor elev din clasa a VII-a. Superlativul relativ poate fi: - de superioritate: Ceahlaul este cel mai inalt varf al Carpatilor Orientali. - de inferioritate: Muntele acela este cel mai putin inalt dintre toti muntii. c.2. Superlativul absolut exprima, fara comparatie, gradul cel mai inalt sau cel mai scazut al unui obiect. Se construieste cu adverbele foarte tare sau prin alte mijloace mai expresive: * adverbele si locutiunile adverbiale legate de adjectiv prin prepozitia de: grozav, neinchipuit, extraordinar, nemaipomenit, din cale afara, extrem de; * prin repetarea adjectivului: o gradina frumoasa, frumoasa; * prin lungirea si repetarea unei vocale sau a unei consoane : bunna, maare, gallben, rrau;

* diferite expresii in care adjectivul este insotit de un substantiv ce-i da valoare de superlativ absolut: suparat foc, rea de mama focului etc. Observatii Nu au grade de comparatie : A. adjectivele care exprima insusiri ce nu pot fi comparate: gigantic, urias, colosal, complet, intreg, unic, principal, perfect, egal, vesnic. B. adjectivele care in limba latina reprezinta forme ale comparativului sau superlativului: exterior, interior, minim, maxim, posterior, anterior, minor, major, superior, inferior, suprem etc.