Aci Sosi Pe Vremuri Eseu Ion Pillat [PDF]

Zitiervorschau

Aci sosi pe vremuri Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada interbelică. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare, înglobând elemente romantice, parnasiene, simboliste clasice, dar şi motive autohtone, deci tradiţionaliste. Poezia “Aci sosi pe vremuri” este o poezie de factura traditionalista, inclusa in volumul “Pe Arges in sus”, aparut in 1923. Traditionalismul este o miscare literara , manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei “Gandirea” , aparuta in anul 1921 la Cluj. Poezia apartine traditionalismului prin : tema timpului trecator , respectarea prozodiei clasice, orientarea spre trecut (motivul amintirii , casa parinteasca), descrierea cadrului natural, rural si a trecutului legendar. Viziunea despre lume, de influenta traditionalista, poate fi redusa, dupa marturisirile poetului “la viziunea pamantului care ramane aceeasi, la presimtirea timpului care fuge mereu”. Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu aceea a repetabilitatii destinului uman. Tematica rurala, preferata de traditionalisti, se armonizeaza cu tema iubirii si tema timpului, intr-o constructie simetrica, de factura clasica.

Cadrul rural este particularizat prin utilizarea unor motive literare specifice: “casa cu pridvor” , “lanturi de secara” , “berzele” , “clopotul din turnul vechi”. Povestea de dragoste se desfasoara sub semnul ocrotitor al noptii si al lunii, motive romantice revalorizate in cheie traditionalista. Temei timpului ii este subordonat motivul romantic al plopilor care strajuiesc drumul, simboluri ale melancoliei si asteptarii. Comunicarea poetica se realizeaza in doua registre: lirismul obiectiv, in evocarea iubirii de odinioara a bunicilor, cu elemente de narativitate si meditatie cu caracter general-uman, si lirismul subiectiv, in comunicarea directa a trairilor si sentimentelor eului liric, la persoana I singular si in meditatia asupra trecerii timpului (apar indici spatiali si temporali: aici – acolo, acum- atunci). Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii, prin indici de spatiu (adverbul “aci” , in forma populara) si de timp (locutiunea adverbiala “pe vremuri”). Verbul la perfect simplu, “sosi” , marcheaza legatura dintre trecut si prezent. Compozitional, poezia cuprinde 19 distihuri si un vers final liber, avand rolul de laitmotiv si sugerand indepartarea de modelul clasic. Poezia este alcatuita pe principiul simetriei. Cele doua planuri temporale, trecutul si prezentul, sunt dispuse succesiv, ceea ce accentueaza ideea de repetabilitate a

vietii si a iubirii. Intre ele se intercaleaza o secventa elegiaca, astfel incat textul are trei parti. Prima parte corespunde cu planul trecutului:evocarea iubirii de “ieri” a bunicilor. Este alcatuita din doua secvente poetice:in primele trei distihuri, este descris decorul povestii de dragoste, iar urmatoarele sapte distihuri cuprind scenariul iubirii bunicilor. Partea a doua este o meditatie pe tema trecerii timpului; ea face legatura dintre planurile trecutului si prezentului. A treia parte surprinde, simetric fata de cea dintai, in cele sapte distihuri, scenariul iubirii din prezent. Versul independent din final, cu rol de laitmotiv “De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat” , incheie planul prezentului prin reluarea unei imagini simbolice din prima parte, in care turnul si clopotul devin simboluri ale repetarii destinului. Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza, prin intermediul metaforei “casa amintirii” , spatiul rememorarii nostalgice a trecutului, un spatiu mitic. Versul “Paienjenii zabrelira si poarta si zavor” sugereaza trecerea timpului, degradarea, starea de parasire a casei parintesti. Trecutul capata o aura legendara, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate : “Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cand luptara-n codru si poteri si haiduc.”

Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Daca in poezia romantica natura era eterna, in opozitie cu efemeritatea existentei umane, in poezia lui Ion Pillat natura devine solidara cu omul, fiind remarcata de semnele imbatranirii , ca si fiinta umana: “In drumul lor spre zare imbatranira plopii”. Versul “Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi” reia titlul poeziei si evoca imaginea din tinerete a bunicii cu nume mitologic : Calyopi – Kalliope, muza poeziei epice si a elocintei, in mitologia greaca. Intalnirea bunicilor , indragostitii de odinioara, respecta un ceremonial romantic: bunicul asteapta sosirea berlinei, din care coboara o tanara imbracata, dupa moda timpului “in larga crinolina” Asocierile livresti , intalnite adesea in poeziile lui Ion Pillat , indica epoca, numind preferintele din moda literara a vremurilor respective. Astfel, bunicul ii recita iubitei capodopere ale literaturii romantice – “Le lac” , de Lamartine, si “Zburatorul” de I.H. Radulescu. Atmosfera poeziei este de factura romantica, fiind prezent motivul lunii. Sunetul clopotului , laitmotiv al poeziei, insoteste protector cuplul de indragostiti: “Si cum sedeau ... departe , un clopot a sunat,/De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat”. Chiar daca isi imagineaza ca iubirea lor e vesnica (“Dar ei in clipa asta simteau ca-o sa ramana ...”), indragostitii

sunt si ei afectati de trecerea implacabila a timpului: “De mult e mort bunicul, bunica e batrana... “. Secventa elegiaca, mai restransa, alcatuita din doua distihuri , ilustreaza tema trecerii timpului. Portretele sunt singurele care mai pastreaza imaginile de odinioara ale indragostitilor. Ion Pillat este un poet traditionalist, care isi asuma principiile acestei orientari culturale, dar intr-un stil personal, care nu presupune simpla preluare de modele. Problematica trecutului si cea a universului rural sunt privite intr-o maniera originala. Nostalgia vizeaza trecutul in masura in care acesta permite situarea sub semnul inocentei. Insasi tema iubirii primeste o dimensiune rafinata prin raportarea la elementul livresc. “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat apartine literaturii traditionaliste prin compozitia de factura clasica si prin abordarea unei tematici specifice acestei directii literare: universul rural, cadrul natural, nostalgia trecutului, trecerea implacabila a timpului.