10 Iunie Basmull [PDF]

Zitiervorschau

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

Facultatea de Litere Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114 Tel./ fax ++40-234-588884 www.ub.ro; e-mail: [email protected]

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator ştiinţific

Savin Petronela

Absolvent

Pirvu (căs. Ivan ) Cristina Daniela

Bacău 2022

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

Facultatea de Litere Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114 Tel./ fax ++40-234-588884 www.ub.ro; e-mail: [email protected]

BASMUL POPULAR -Valențe Didactice in invățămantul preşcolar(valorificarea basmului pentru dezvoltarea limbajului)

Coordonator ştiinţific 2

Savin Petronela

Absolvent

Pirvu (cas. Ivan ) Cristina Daniela

Bacău 2022

CUPRINS INTRODUCERE. Motivarea alegerii temei Capitolul I.

IMPORTANȚA SI ACTUALITATEA TEMEI

I.1 Definirea notiunii de basm I.2 Stimularea si dezvoltarea creativitatii in invatamantul prescolar prin basm I.3 Valorificarea basmului in invatamantul prescolar Capitolul II. CONSIDERAȚII ŞTIINȚIFICE ASUPRA BASMULUI II.1 Originea basmului popular II. 2 Particularităţile basmului popular II.3 Basmul categorii tipologice II.4 Clasificare Capitolul III. METODOLOGIA CERCETĂRII: CERCETARE APLICATĂ PRIVIND VALORIFICAREA BASMULUI ÎN DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ORALE III.1 Tiplogia cercetarii 3

III.2 Formularea temei III.3 Obiectivele cercetarii III.4 Metodologia cercetarii Capitolul IV. PREZENTAREA, ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR CONCLUZII. BIBLIOGRAFIE ANEXE

Introducere Motivarea alegerii temei Perioada preșcolară se numește a doua copilărie în psihologie și reprezintă perioada de aur a copilăriei. Grădinița reprezintă o nouă etapă în dezvoltarea armonioasă a copiilor, cu o creștere a achizițiilor calitative și cantitative, care îi ajută să se adapteze la societate, să dezvolte și să modeleze comportamentul și personalitatea. La această vârstă, ideile, impresiile, gândurile și dorințele pot fi exprimate în forme noi. Lucrarea, intitulată „Basmul popular, valente didactice (imbogățirea vocabularului) în preșcolar”, este formată din patru capitole: 

capitolul I : Importanta si actualitatea temei. În folclorul românesc, un loc însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. Basmul este cea mai complexa şi cea mai răspândită creaţie populară, indragita indeosebi de cei mici.Tema generală a basmului este lupta dintre bine si rau. 4

capitolul II: Consideratii stiintifice asupra basmului; Ca și alte lucrări, basmele românești au personaje pozitive sau negative, fără personaje secundare, pentru că în folclorul românesc nu se face distincție între bine și rău. Personajele pozitive ale basmului sunt întotdeauna învingătoare, iar finalul fericit este obligatoriu, ceea ce este specific basmelor fantezie. capitolul III: Metodologia cercetarii:cercetare pe tema : Basmul popular valente diactice in invatamntul prescolar . metoda de cercertare aleasa este experimentul pe un esantion de 16 copii la grupa fluturasilor si 14 copii la grupa albinutelor, ambele grupa sunt cu copii cu varsta intre 5-6 ani,ce are ca scop valorificarea basmului in imbogatirea limbajului copiilor, stimularea comunicarii prescolarilor. iar in ultimul capitol IV: Prezentarea, analiza si interpretarea datelor. In lucrarea mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea, experimentul,comunicarea prin jocuri didactice de memorizare si nu numai. Pentru ca preșcolarii să aibă abilități bune de vorbire, aceștia trebuie să participe activ la activități educaționale care îi inspiră. Comunicarea lingvistică este cel mai simplu mod pentru copii de a se exprima. Personajele preferate ale copiilor (Harap-Alb, Fat Frumos, Zana Zanelor) oferă modele care ghidează nu doar imaginația copiilor, ci și comportamentul lor moral. Nu este doar posibil, ci și necesar să-i învățăm copiilor o educație morală de basm. Moralitate și obiceiuri, temperament și caracter, dragoste și ură, contradicții sociale, ei percep din atmosfera basmelor. Un copil poate avea dificultăți în înțelegerea literaturii, dar atunci când se împrietenește cu lectura, grădinița sau activitățile de familie, el sau ea dezvoltă adevărate valori estetice. Prin lumea basmului, copiii văd diferența dintre real și visător și reușesc să se transforme în pielea personajelor lor preferate și să întruchipeze acest lucru prin jocul de rol, oferind celorlalți o aură bazată pe acțiunile și dorințele lor.

5

Literatura a făcut un pas important în educarea lor pentru a fi mai buni, iar conceptele de adevăr și dreptate au format ceea ce am putea numi atitudini pozitive: onestitate, curaj, recunoștință, prestigiu. Cu toții iubim basmele, copiii, părinții, poeții, scriitorii de eseuri, pictorii, muzicienii, dintre care mulți își găsesc inspirație în fanteziile din basme. Aceste argumente m-au condus la subiectul meu de cercetare.

CAPITOLUL I Importanța si actualitatea temei 1.1Noțiuni teoretice introductive despre basm

I.1.1 BASMUL Cei care interpreteaza basmul ca o hierograma, dintr-un punct de vedere ezoteric, vazand in el o ramasita a unui mod incifrat de a introduce in arcanele universului, ignoreaza esenta basmului care este, evident, un tablou al vietii, uneori cu intentie umoristica explicita, prezentat ca o minciuna. Interpretarea lui estetica trebuie sa ia in considerare cele doua planuri ale sale. 1 Lumea reala a basmului: Se analizeaza teme ca: casnicie, iubirea, aducerea pe lume a copiilormame vitrege, fetei vitrige, a cumnatelor, a senililor, a babelor, zmei, spani, diferentele de clasa sociala, incompatibilitatea intre soti,

1

Ispirescu, Petre, Basmele Românilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007,p 54

6

preponderenta imparatilor, saracie, capacitatea de munca (harnicie si lene), dezvoltarea inteligentei. Intr-un alt plan al basmului, cel humeric. Chiar daca simbolurile nu sunt subliniate si cititorul, copil de obicei, nu poate sistema imaginile la ceva complicat pe intelesul lui. Un studiu de folclor, care nu este in esenta o analiza literara (bineinteles supusa la obiectul specific), nu poate fi bun.

I.2 STIMULAREA ŞI DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII DIN PERSPECTIVA NOULUI CURRICULUM

Educatoarea este modelatorul celui mai prețios material - copilul - și tinde să folosească fiecare bucată de marmură brută pentru a face o persoană cu cele mai frumoase trăsături, o persoană care poate face față celor mai înalte calități morale. Ea este cea care îi ajută pe copii să descopere misterele naturii.) Noul curriculum pentru învățământul preșcolar implică unele schimbări majore, inclusiv o trecere de la învățarea centrată pe acumularea de informații la o schimbare structurată a aptitudinilor și competențelor, de la „a spune” la „a face”. Reforma prin noua curriculum înseamnă creativitate, ceea ce înseamnă să te schimbi ca profesor, să găsești altele noi pentru fiecare activitate. Soluția este o activitate creativă intensă.

7

În noul curriculum școlar, copilul este centrul acțiunii de educație formativă, iar educatorul este ghidul, organizatorul și comandantul acțiunii de dobândire a cunoștințelor. Elaborarea noii programe școlare ține cont de modelele de predare actuale (deschiderea către metode de proiect, activități integrate, metode interactive de grup etc.), anumite aspecte pozitive: maturitatea actuală a copiilor de grădiniță și tendințele și evoluțiile în informația și tehnologia modernă. Activitățile integrative sunt cel mai bine observate și aplicate prin predare tematică (integrarea de conținuturi multiple), dezvoltând mai multe zone simultan, mai degrabă decât concentrarea pe o singură zonă, ceea ce nu este normal în dezvoltarea unui copil. Predarea tematică se realizează într-un mod care reflectă conexiunile dintre mai multe discipline și legătura lor cu viața. Programul de activități educaționale din grădinițe face remarcate două tendințe în învățământul preșcolar, sa mentina crearea unu mediu optim de invatare a copilui a ceea ce invata la gradinitia la varsta prescolaritatii pentru a contribui si parintii la formarea spontana a acestuia in mediul social. Noul curriculum prescolar pune accent pe conceptul de folosire a ideilor geniale și a învățării active pentru a stimula parcursurile individuale de învățare, motiv pentru care propune o abordare inedită care se concetntreaza de tehnici de învățare în grup , a brainstorming-ului, a expimarii ideilor proprii si a actiunii directe asupra mediului înconjurător. Lucrul sau munca in echipa la varsta prescolaritatii si nu numai , este o tehnica moderna de a contura comportamentele copiilor si de a impartasi exepriente memorabila,fapt ce ii ajuta la luarea deciziilor proprii, dezvoltarea creativitatii, socializarea cu semnii,devoltarea imaginatiei,dar mai ales sa dezvolte comportamente care duc la rezolvarea situatiilor neprevazute.. Conform noului curriculum, alegeți un proiect didactic cu activități cuprinzătoare specifica prescolarilor, gradinitei, profesorii evidențiază și modelează comportamentul copiilor pentru a le testa creativitatea, receptivitatea și stimularea propriilor gândiri și opinii, sentimente, sentimente, această învățare îi sprijină pe copii. 8

Succesul unei activitati integrate se datorează în mare măsură modului în care a fost elaborat proiectul, viziunii de ansamblu, fără a uita rezultatul final. Deși pare a fi un studiu ușor și iertător, are, de asemenea, un standard de siguranță pe care trebuie să-l îndeplinească pentru final. Abordarea activității integrate a învățării diferă de faptul că se ține cont de simplitatea înșelătoare, dar se ține cont de rigoarea curriculumului. Trebuie remarcat faptul că preșcolarii trebuie să învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată. În acest sens, activitățile integrate sunt pe măsură, aducând o ușurință suplimentară și coerență procesului de predare prin intermediul acestora, subliniind jocul ca metodă esențială a acestui proces. Activitățile integrate s-au dovedit a fi o soluție pentru o mai bună legătură între activitățile de învățare și viața socială, cultura și tehnicile de predare. „Abordarea integrată a activităților promovează învățarea centrată pe elev, care beneficiază de o mai mare libertate de mișcare, oportunități de exprimare naturală, oportunități de participare la pregătirea activității, încredere sporită în propriile posibilități și capacitatea de a îndeplini sarcinile selectate. dezvoltarea capacității de a coopera și de a lucra în echipă cu seniorii.” Educatorii se concentrează pe scenarii care proiectează situații de învățare interesante pentru copii, au oportunități de a înțelege mai bine copiii, încurajează diferite tipuri de comportamente, identifică pe alții nedoriți, pot aplica metode noi, participă activ, construiesc relații de colaborare cu ceilalți educatori și părinți.

I.3 VALORIFICAREA ACTIVITATILOR IN INVATAMANTUL PRESCOLAR PRIN BASM ,,Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă (….); ca să fie opere de artă, scrierile

9

pentru copii şi tineret trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A ieşi din lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret’’. 2

Basmul analizează propria lume intelectuală a copilului, cea mai înaltă dorință a copilului, prin transformări artistice ingenioase. “Opere populare de proză sau poezie (basme, nuvele, nuvele, batjocuri, doine, cântece de leagăn, proverbe, proverbe, ghicitori etc.) au constituit întotdeauna temelia de aur a acestei literaturi. Într-o imagine poetică care este adesea greu de egalat în literatura cultă, creațiile populare dezvăluie copiilor fundamentele vieții umane, bucuria, tristețea, idealurile, înțelepciunea tradițională și lumească, frumusețea limbajului, normele de viață care le conferă demnitate,.”:3 Întrebarea nu este “ce se oferă copiilor” despre realitate, ci “cum le este oferită realitatea.”4 Când vine vorba de nivelul de înțelegere al copilului, trebuie să folosim abilitățile și metodele care sunt prestabilite în artă, lucrurile importante în viață țin de curaj, demnitate, constructivitate și bineînțeles, prin el se poate realiza prin propriile forțe. Accesibilitatea literaturii pentru copii este legată de particularitatea dezvoltării intelectuale și psihologice a copiilor la diferite grupe de vârstă. Nu putem vorbi de literatură accesibilă copiilor până la vârsta de trei ani deoarece, în ciuda schimbărilor diverse și profunde în dezvoltarea proceselor cognitive și emoționale, copiii nu sunt suficient de echipați pentru a accepta creația literară cât mai simplu. Li se pot oferi însă cărți ilustrate, iar ei se pregătesc de această „întâlnire” chiar dacă nu marchează legătura cu literatura în sine. Cărțile cu imagini sunt în primul rând pliante cu imagini colorate care necesită interpretare adulților. Dacă imaginile sunt aranjate într-o nuvelă, ele pot pregăti copiii pentru literatură. Cărțile ilustrate de poezie (a treia formă de cărți ilustrate) aduc copiii mai aproape de literatură. 2

3 4

Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965,p. 65 Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucureşti, EDP, 1970.

Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000,p68

10

Asocierea versurilor (citite de adulți) cu imagini duce la completarea și aprofundarea receptării. Copiii se familiarizează cu poezia, se familiarizează cu legile unei limbi și le place structura ei specifică. Anii preșcolari sunt vremurile în care poezia se întruchipează în cea mai accesibilă formă: numărarea. Dacă adulții se pot descurca fără poezie, copiii învață bucuria de a descoperi, asculta și recita poezie, devenind sensibili și sensibili spontan la ritmul și jocul lor de ritm. Această atitudine față de poezie, care prinde rădăcini psihologic de la vârsta de 2-3 ani, nu persistă în dezvoltarea ulterioară. Dimpotrivă, dacă nu crește la alt nivel, tinde să dispară. Trecerea către alte lumi poetice se întâmplă în mod firesc, tocmai prin versurile și melodia cântecelor cu farmec de joc, către un univers tematic cu animale, gâște și flori, către anotimpurile prospețimii eterne și naturii, haine colorate. În fiecare zi, despre copii și animale, fie că este o atingere, ca un cățeluș șchiop, este amuzant sau sarcastic. Dacă preșcolarii încep prin a asculta povestiri simple despre animale, păsări etc. Mai târziu, a ajuns la basmul însuși cu lumea pe care și-a imaginat-o, un set de personaje și aventuri specifice. Atractia basmelor este mare; în primul rând, el folosește „virtutea imaginației” pentru a-i face pe copii să se identifice cu ceilalți, să se vadă ca modele, eroii sunt peste tot.

Receptarea paralelismelor în structura

prozei prin basme şi alte povestiri, este mai vie la vârsta preşcolarităţii decât mai târziu. Procesul de dezvoltare al copiilor este direct dependent de mediul lingvistic, de „modele de exprimare”5 oferite de adulți (părinți, educatori), iar influențele sistemice au semnificație și impact semnificativ în viața lor. Domeniul limbajului şi al comunicării, prin activităţile de educare a limbajului, organizate în grădiniţă, vizează printre sarcinile exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală şi de creaţie şi pe cele legate de dezvoltarea sensibilităţii preşcolarilor faţă de tot ceea ce este frumos, artistic.6 5

6

Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucureşti, EDP, 1970,p59

Andrău, Ioan, Elementele teoriei literare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986,p39 11

Având în vedere toate acestea, ne-am propus să folosim din plin textele de literatură pentru copii,basmele, care nu sunt doar o cale de dezvoltare a orizontului cultural al copiilor preșcolari, ci și o cale de cultivare a conștientizării emoționale și artistice a copiilor și de urmărire a frumuseții artistice. .

CAPITOLUL II CONSIDERATII STIINTIFICE ASUPRA BASMULUI

II.1 Originea basmului Basmul cult vs basmul popular Din dicționarul interpretativ românesc, constatăm că cuvântul „poveste” este cunoscut în proză ca un tip de epopee (populară) în care evenimentele fantastice ale personajelor fictive sunt legate de lupta personajelor rele, în care pozitivul învinge. Sursa a înregistrat și un sinonim pentru cuvântul „basm”.7

7

Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Pergamon, 2006,p. 9

12

In popor este denumit sub poveste , cunoscut pe o arie larga, cei doi termeni, sinonimi, poveste si basm, circula totusi in medii diferite : in lumea creatorilor, deci in mediul folcloric, se vorbeste mai mult de poveste: in limbajul cercetatorilor, deci in mediul folcloristic m este de preferat al doilea termen basm. Interesul pentru aceasta specie a creatiei poetice orale a inceput sa se manifeste dupa publicarea colectiei fratilor Wilhem si Jacob Grimm, Povesti despre copii si despre casa. Prima culegere de basme romanesti este publicata in 1860, si a fost urmata de un numar impresionant de mare de culegeri de basme populare ce dezvaluiau existenta unei puternice traditii epice de aspect oral. Paralel cu actvitatea de culegere si editare a basmelor populare, pe masura ce o noua disciplina, folcloristica ,isi preciza oboiectul si metodelel, cercetatorii dintre cei mai autorizati au facut din aceasta poveste populara obiectul unor studii sistematice , incercand sa rasounda numeroaselor intrebari ce se ridicau cu privire la geneza speciei, circulatiei, tipologiei , structurii si nu numai. Studiile consacrate basmului au pus in lumina nu numai problemele pe care le ridica specia, ci si problemele de ordin general, ce decurg din faptul ca povestea populara ilustreaza posibilitatile si particularitatile modului de comunicare si creatie orala.. Ca si doina, balada, colindul, etc, basmul este o creatie poetica, care este conceputa si transmisa in conditiile unei agrafii originare ce ne obliga sa recunoastem creatiei poetice orale statutul unei preliteraturi. Creatia populara a aparut in urma cu mult timp, odata cu publicarea unei colectii de basme si povesti populare pentru copii de catre Fratii Grimm, in literatura romneasca ,basmul si-a facut aparitiaa in creatiile folclorice ale lui Atanasie Marian Marienescu. S-au format mai multe teorii legate de geneza basmului, putem enumera: teoria migrationista (create de calugarii indieni, budistii, in templele sale); teoria antroplogica(se opune celor doua teorii de sus, considera ca cercetarile primitive au dus la formarea miturilor cum ca trebuie sa se creada in simboluri sau erori logice ) ;teoria istorica;teoria onirica. 13

Creatia folclorica din tinutul Dambovitei va cunoaste, spre sfarsitul anului 1897, o larga audienta in tara, dar mai ales in strainatate, datorita publicarii, la Bucuresti dar si reeditat, in 1899, in Franta, a masivului volum de Rhapsodii de la Dambovitza, devenind o noua si stralucita carte de vizita spiritualitatii noastre, dupa celebru Vasile Alecsandri.8 Dupa cum spune si autorul si criticul literar George Calinescu, nu putem afirma ca stim cu exactitate originea basmului, drept pentru care s-au si format atat de multe studii de cercetare despre existenta basmului. Basmul dezvaluie doua lumi: una reala si una inchipuita sau fantastica, a irealului,tema se da mereu intre bine si rau, actiunea basmului este simpla, sunt intalnite personaje eroi, personaje rele(spanul) care pot avea puterni magice supranaturale, elementele se imbina intre ele, cele fantastice cu cele naturale,locul si timpul este unu de stiut, nu este specificat.

II.2 Particularităţile basmului In basme intalnim si personaje pozitve si personaje negative, acestea sunt impartite in doua lumi: cea reala,unde personajele au calitati si defecte:curaj, intelepciune,onoare, credinta,mandriue, rautate, necaz; iar personajele din spatiul fantastic au puteri supranaturale, neobisnuite. In basme, eroul mereu va iesi biruitor si va duce o lupta a dreptatii, a iubirii, a credintei, adevarului. Basmul este alcatuit din formula de incepu, formula de mijloc si de incheiere a acestuia cu fragmente sopecifice , care ne lasa sa il descoperim in suspan pe masura ce citim. Formula de incheiere face trecerea din lumea fantasticului in lumea reala, la realitatea noastra, limbajul care se foloseste este unul simplu.

8

Silviu Anghelescu, Octav Paun, Basme,cantece batranesti si doine, editura Minerva, 1989,p.V

14

Principal, geneza basmului e urmatoarea: un subiect A spune uni subiect B , dintr-o carte sau din auzite (si nu trebuie excluse nici inventiile personale), o istorisire. B o transmite mai departe , nu chiar intocmai , adesea punand de la sine si nu o data , ci de fiecare data altceva, cand poveste C o transmite lui D si asa mai departe.9 Basmul este un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie etica, stiinta, observatie,etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice, animale. Si fabulelevorbesc de animale, dar acestea sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi. Fiintele neomenesti din basm au psihologia si sociologia lor misterioasa. Ele comunica cu omul, dar nu sunt oamnei. Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm. O prima operatie in analiza basmului este deci de a determina si carateriza protagonistii specifici.

II.3 Clasificare şi structură Problemele identitatii, legate de conventia estetica ce structureaza modelul poetic al basmului sunt scoase in evidenta intr-un mod oarecum paradoxal si ca urmare a tendintei literaturiide a converti aceasta forma simpla intr-o forma savanta. Ca si alte forme ale creatiei poetice orale , deci ale imaginatiei colective , basmul a fost preluat si, in felul acesta ,restructuratde catre imaginatia individuala. Forma simpla, basmul popular ajunge sa fie conturata,in universul paralel al literaturii, de forma savanta ce-i corespunde ,basmul cult. Situatia este, totusi, de o mai mare complexitate si si simpla transcriere intr-o opozitie-forma simpla/forma 9

G. Calinescu, Estetica Basmului, Pergamon,2006, p 299

15

savanta prin care semnalam opozitia dintre imaginatia colectiva si imaginatia individuala-nu rezolva problemele acestui report. Distingem: 1. basmul -feeric, tipul impus deVasile Alecsandri prin Sanziana si Pepelea,preluat de Victor Eftiniu, Insir-te margarite si Cocosul Negru, Fat Frumos de Adrian Maniu, Motanul incaltat de Ion Pillat 2. basmul-poem, ripul creat de Mihai Eminescu ,Calin -file de poveste , Fat Frumos din Lacrima 3. basmul-nuvela, tip pe care i-l datoram lui Ion Creanga , ilustart in primul rand in Soacra cu trei nurori. 4. Basmul -parodie, tipul construit de I.L.Caragiale 5. Basmul-stiintifico-fantastic, tip impus de I.C.Vissarion prin BerCaciula. Tipologia, fara a fi completa, ne atrage atentia asupra faptului ca basmul cult , poate fi realizat atat in forma de vresuri cat si in proza. Oricat de complexa ar fi totusi, tipologia basmului cult, oricat de mare sr fi distanta dintre Fat-Frumos din lacrima , Soacra cu trei nurori, nu vom ezita sa includem aceste constructii epice in tr-o aceeasi specie . Mai mult chiar, nu vom ezita sa recunoastem modelul acestei specii de literatura , sub diversitatea formelor sale flexionare, intr-un model al basmului popular. In fond, distanta separatoare dintre forma simpla, a creatiei poetice orale si forma savanta , a aliteraturii , nu este niciodata intr-atat mare incat sa conduca la pierderea identitatii de specie. Dar, inregistrand aceasta situatie , recunoastem ca formele individuale sunt continute de forma colectiva si in acest caz, trebuie sa admitem ca flexiunea este posibila numai intr-un camp al paradigmului , pe o verticala a modelului, ce exclude evaziunea dintr-un spatiu controlat de o anumita forma metis . 16

“Sa ne amintim faptul ca George Calinescu , atras de problemele basmului, caruia i-a adresat un studiu consistent, “Estetica basmului”, dupa ce analiza un numar impresionanat de fapte putea sa afirme, cu perfecta acoperire, ca basmul este un plagiat siuncer si total. Cercetarea lui Calinescu isi avea insa punctul de sprijin in culegerile clasice de basme , apartinand perioadei 1872-1950, deci urmarind o aventura a basmului ce se desfasura pe durata a aproape optzeci de ani. Dupa aparitia studiului lui Calinescu, au fost publicate mai multe culegeri de basme recente: Ovidiu Barle , Antologie de proza populara epica, 1966, Gheorghe Vrabie, Basmul cu soarele si fata de imparat,1974. Confruntarea acestor culegeri recente cu cele clasice ne atrage atentia ca , in mod vizibil,cu basmul s-a-ntamplat ceva. Cum se poate vedea si din basmele cuprinse in culeger , specia trece , in ipostaza ei actuala , printr-o criza de identitate.”10 Admitem ca exista un model de organizare a constructiei epice care include: -un sistem de formule initiale , mediane, finale -un fond de motive prin aricularea carora este construit basmul ca opera concreta -un sistem de procedee, intre care cel mai important ar fi sistematica deplasare in fabulos . Inregistram astfel: personaje fabuloase, zmei, zane, obiecte fabulaose, palaria care te face nevazut, biciul care impietreste etc,actiuni fabuloase, cum ar metamorfozele, un spatiu fabulos , celalalt taram locul unde se bat muntii in capete, si un timp al intamplarilor -un estetic humeric, ca modalitate de idealizare a vietii prin conjurarea realului cu fabulosul. Reamintind aceste aspecte, ar rezulta, destul de clar ca basmul era un obiect estetic-conceput si fixat prin limbaj-construit in conformitate cu o anumita conventie estetica. Un mod asemanator de a intelege basmul, prin raportare, la 10

Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Pergamon, 1965,p. 80

17

limbaj, il aflam la Andre Jolles pentru care basmul ar fi o structura exprsiva elementara, produsul unei dispoozitii mentale determinate ce se manifesta printr-un sistem de gesturi verbale specifice. Formulele finale, de inchidere, semanlizand iesirea din conventia basmului, sunt si ele modificate. Preferintele povestitorilor, sunt si ele modificate. Preferintele povestitorilor se indreapta catre formulele de tipul de unde am auzit-o, am povestit-o. Nici structura, nici functia acestui tip de formula finala nu mai pastreaza acestui tip de formula finala nu mai pastreaza nimic din structura si functia celor clasice. Rostul lor este de a a-l absolvi pe povestitor de orice responsabilitate, precizandu-I statutul de simplu colporator care a repetat o poveste pe care, la randul lui a auzit-o. Noul gest verbal dezvaluie o anumita preudenta a povestitorului, care evita sa se angajeze, sa adopte o atitudine fata de intamplarile realitate. Actualele formule, chiar atunci cand se reduc la simple avertisme -asta e !, gata!, am sfarsit!-ne atrag insa atentia ca, desi povestitorul a pierdut deprinderea de a comunica in conformitate cu o conventie estetica, patreaza constiitia comunciarii poetice, pe care incearca s-o izoleze, s-o faca distincta in raport cu comunicarea din registrul comun. 11

II.4 PERSONAJE DIN BASM Situații similare sunt înregistrate în comportamentul personajelor, care sunt diferite în această ordine. De exemplu, împăratul în basmele antice, pentru a transmite știri, „dă frânghie la țară”, „convocă” în basmele recente sau livrează ziare prin primărie. În timp ce personajele rămân aceleași în ordinea adâncimii, în ordinea suprafeței înregistrăm „rezonanțe” care lasă o impresie ciudată între personajele antice și noile mijloace de comunicare folosite de împărat.

11

Grigore Cretu, Basme populare romanesti, Colectia Mythos, 2010, p13

18

Dacă luăm exemplul basmului balaurului: un zmeu cu fața de nor a furat-o pe Ileana Cozanzean într-un alt zmeu cu o femeie, iar un alt zmeu s-a luptat cu Harap-Alb. Zmeii au mame, surori, fiice și duc o adevărată viață de familie. Nu este nicidecum un animal sălbatic. Înscrierea cu dragoni este posibilă, un împărat sa luptat nouă ani cu Parjol, cel mai curajos dintre dragoni, pentru a-și lua soția (Spaima Zmeilor-Fundescu) Maica Zmeilor apare într-o figură bilă, feroce, cu multe trăsături de femei mai în vârstă (Ileana Sanziana, P. Ispirescu). Zmeii sunt foarte prolifici, dragonii trăiesc în țări cu împărați și hoți, formează armate și apar la masă. Portretele fizice ale IMM-urilor rămân imposibil de distins. În orice caz, el este și o ființă cu putere, cu o mare forță fizică care poate fi epuizată, un gigant.12 Zmeii sunt rar hoți. Împăratul Grădinii, care deține mina mea de aur, nu poate mânca mere, pentru că în ciuda celor mai vigilenți paznici din regat, merele au fost furate în noaptea în care au fost culese. Un „balaur nebun” fură peste noapte trei oi de la stână, iar mama lui (Stan Bolovan) așteaptă să le ardă cu trei oale cu apă fierbinte. Balaurul pământului, neprețuit să fure nașterea lui Tugurea, a dat vina pe picioarele lui, lăsându-l șchiop. Pe cer îi ascund în măgari (Ispirescu, Greuceanu)13 Praslea s-a luptat cu zmeul în Palatul de Aramă, cu Zmeul în Palatul de Argint și cu Zmeul în Palatul de Aur, iar acesta din urmă a fost împușcat cu o săgeată, ucigându-l. În fiecare palat era câte un bici, care le batea cele patru coarne, iar palatul a devenit un măr de aramă și argint (puternicul măr de aur, Praslea)

12

Ispirescu, Petre, Basme, legende, snoave, ESPLA, Bucureşti, 1960.

Schullerus, Adolf, Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor, Editura Saeculum, Bucureşti, 2006 13

19

Capitolul III. CERCETARE APLICATĂ PRIVIND VALORIFICAREA BASMULUI ÎN DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ORALE Cercetare de bază care implică noi metode teoretice și noi teorii utile pe termen mediu și lung. Cercetările se desfășoară în condiții stricte, speciale, ceea ce am putea numi un laborator. Resursele umane implicate în cercetare vizează nu utilitatea imediată, ci utilitatea pe termen mediu și lung a teoriei propuse, a cărei calitate principală este o extindere largă a bagajului de cunoștințe din domeniul studiat. Spre deosebire de cercetarea de bază, cercetarea aplicată își propune să abordeze situații specifice și izolate. Problemele reale sunt studiate și soluțiile stabilite sunt aplicate într-un timp foarte scurt. Așa cum se aplică în domeniul

20

educației, entitatea în cauză se referă la o singură instituție de învățământ. Acest tip de cercetare abordează problemele din lumea reală prin utilizarea unor remedii care pot cuantifica imediat rezultatele.14 Literatura de specialitate propune cel puțin două moduri de clasificare a tipurilor de cercetare care se disting unele de altele prin criterii de clasificare a acestora. Dintre tipurile de cercetare educațională, există o modalitate de diferențiere a practicienilor (profesori, educatori etc.). Ei desfășoară cercetări la nivelul unei singure categorii — o acțiune delimitată spațial — prin rolul lor de cercetători, dar și de beneficiari ai propriilor metode de cercetare. Întrebările direcționate necesită cercetări riguroase și pe termen foarte scurt, cu rezultate sub forma unor strategii aplicabile imediat. Cercetarea-acțiune se numește cercetare-acțiune deoarece combină cercetarea practică într-o perioadă scurtă de timp, reprezentând acțiune pentru rezolvarea unei situații problematice, și într-o oarecare măsură cuantificând rezultatele obținute. Cercetarea vrea să genereze o decizie riguroasă și fundamentată asupra parcursului programului de intervenție educațională. Rezultatele cercetăriievaluative vor spune dacă programul va continua sau va fi întrerupt sau dacă vor exista modificări și care ar putea fi acestea. De asemenea, propune un al doilea criteriu de clasificare a tipurilor de cercetare, punând accent pe cercetarea cantitativă și calitativă. Cercetarea cantitativă este primul pas în cercetarea generală și presupune „colectarea unor cantități mari de date (de obicei numerice) prin aplicarea unor instrumente precum chestionare și teste”. Această metodă de cercetare își propune să confirme sau să infirme „noile ipoteze sau teorii formulate anterior”. Cercetarea cantitativă implică de obicei aplicarea de eșantioane medii și mari, cu rezultate care evidențiază comportamentul uman general în situații specifice. Cantitatea de informații colectate este materia primă pentru următorul tip de cercetare, numit cercetare calitativă. Ciubotaru, H., Ion. Catolicii din Moldova. Vol. I. Arhitectura populară. Textile de interior. Portul popular de sărbătoare. Vol. II. Universul culturii populare. Obiceiurile Familiale Și Calendaristice. Vol. III. Poezia obiceiurilor tradiționale. Literatura populară. Folclor muzical. Iași: Editura Presa Bună. 2002 14

21

Acesta din urmă preia informații numerice obiective și generează date subiective calitative specifice comportamentului uman prin diverse instrumente (interviuri, focus grupuri, observații). Rezultatele sunt exprimate sub formă de imagini și cuvinte, care sunt transpuneri grafice ale percepțiilor eșantionului studiat. Pentru că basmele îi fac pe copii familiarizați cu structura limbajului, formele gramaticale bogate, frumusețea și expresivitatea limbajului prin utilizarea cuvintelor și imaginilor artistice, contribuind astfel la dezvoltarea limbajului și a gândirii. și povești pentru activarea vocabularului la preșcolari pentru a evidenția efectele benefice ale basmelor asupra creativității, imaginației și formării personalității la elevii de școală elementară. In tratarea temei, ținem cont de faptul că eficiența basmelor pentru dezvoltarea limbajului depinde nu numai de conținutul poveștii, ci și de modul în care este captată atenția copilului, de natura firească, blândă a profesorului. vocea la completarea cuvintelor noi și Măsura în care aspectele semantice ale compoziției, prin intonație, gesturi, plasează copilul în contextul utilizării cuvintelor și expresiilor în discursul personal, reproduc intriga și chiar întreaga poveste. .Obiectivele cercetării - determina nivelul general de pregatire al studentilor implicati in studiu; - inregistreaza, monitorizeaza si compara cele obtinute de prescolari la probele initiale, formative si finale; - să aplice metode și tehnici interactive pentru a dezvolta creativitatea elevilor și a studia eficacitatea acestora; - Sinteza rezultatelor cercetării, prezentarea concluziilor. Ipoteza

22

Dacă aș folosi o altă abordare pentru a stimula creativitatea și anumite abilități de interacțiune, folosind basmele, aș dezvolta comunicarea orala, gândirea și aș dezvolta creativitatea, imaginația și formarea personalității copiilor de școală primară. Variabilele cercetării  Variabila independentă utilizarea sistematică a metodelor de evaluare;  metode de validare (observații curente, conversații, analiză activă a produsului). Variabila dependentă –  dezvoltarea abilitatilor de convorbire ale elevilor;  performanța școlară și comportamentală;  abilitati sociale;  nivelul de participare a preșcolarilor la procesul de evaluare;  abilități de utilizare a metodelor de evaluare ca instrumente eficiente de predare-învățare-evaluare;

Coordonatele majore ale cercetării Cei doi ani de practica pedagogice, m-au ajutat sa implementez (experimentez ) studiu de cercetare la Gradinita Valeriu D. Cotea din comuna Vidra, judetul Vrancea(mediul rural), in ultimul an de practica, aceasta a fost in perioada luni 23 septembrie - joi,12 mai 2022. Cercetarea s-a realizat pe doua esantioane de grupuri de copii prescolari, grupa mare, cu varsta intre 56 ani, şi locuiesc, în mediul rural, având o situaţie economică medie și peste medie. 

Esantionul de control: un număr de 14 copii, de la grupa Simpaticilor A;



 lotul experimental: un număr de 14 copii, de la grupa Regi si Regine B 23

Grupul de cercetare

În metoda cercetării experimentale, alegerea eșantionului joacă un rol important: experimental și de control, reprezentat de numărul de persoane selectate din populația de investigat. Eșantionarea este operațiunea de selectare a persoanelor care alcătuiesc un eșantion pe baza anumitor cerințe statistice, precum reprezentativitatea, omogenitatea, dimensiunea eșantionului și rigoarea sporită. Pentru a fi reprezentativ, eșantionul trebuie să reprezinte cât mai fidel caracteristicile populației, dar în acest caz, ca populație naturală, eșantionul este reprezentat de populația de preșcolari.

Ținând cont de faptul că avem de-a face cu două grupuri naturale, am stabilit două tipuri de eșantioane: grupa experimentală (Ge) și grupa de control (Gc). Asupra grupei experimentale se intervine cu un factor de progres pentru a se produce anumite modificări, iar asupra grupei de control nu se intervine în niciun fel, rolul ei fiind de grupă martor. Pentru a obține rezultate cât mai reale, cele două eșantioane trebuie să fie omogene din punctul de vedere al numărului de elevi și al nivelului de pregătire. Din punct de vedere statistic, cele două grupe sunt egale numeric (14 preșcolari), 24

omogene, din punctul de vedere al vârstei, statutului, nevoilor, intereselor şi aspiraţiilor preșcolarilor. Nivelul socioeconomic şi psihointelectual este bun și foarte bun.

Fiecare grupă implicată este alcătuită dintr-un grup omogen, Grupa mare A – Simpaticilor/Ge este un grup mixt (eterogen în funcţie de gen) cuprinzând un efectiv de 14 preșcolari, dintre care 9 fete şi 5 băieţi, în timp ce Grupa mare B – Grupa Regi si Regine este alcătuită din 14 preșcolari, dintre care 6 fete şi 8 băieţi. Preșcolarii ambelor grupe au vârsta cuprinsă între 5 – 6 ani şi locuiesc, în mediul rural, având o situaţie economică medie și peste medie

25

Tabel nr III.1 Grupul de cercetare

Grupa mare A – Grupa SIMPATICILOR

GEN Gen feminin Gen masculin

NUMĂR PREȘCOLARI 9

NUMĂR TOTAL PREȘCOLARI 14

5

Grupa mare B – Grupa REGI si REGINE

GEN Gen feminin

NUMĂR PREȘCOLARI 6

Gen masculin

NUMĂR TOTAL PREȘCOLAR 14

8

NIVEL DE VÂRSTĂ 5 – 6 ANI

Metode de cercetare folosite: Cercetarea realizată este de tip observațional - experimental. Asemenea cercetări sunt utilizate în vederea surprinderii interacțiunii dintre variabilele procesului educațional; ele sunt descriptive, iar demersul este inductiv, de la fapte/aspecte concrete la generalizări15. Inițial s-au elaborat indicatori observaționali, care permit delimitarea și înregistrarea tuturor aspectelor concrete relevante referitoare la valorificarea elementelor de tradiție și cultură populară în grădiniță, formarea și dezvoltarea la copii a unor comportamente educaționale, morale și de caracter.

Cunoștințele psihologice ale copiilor sunt o problemă complexă și cu mai multe fațete. Se bazează pe fapte și date concrete. Studiile psihologice ale copiilor trebuie efectuate folosind metode și proceduri adecvate. În acest sens, folosim următoarele metode: observație, dialog. În special, observația va fi folosită pentru a sesiza cât mai precis posibil modalitățile în care schimbările în joc și comunicare duc la o mai bună comunicare Dumitriu, Constanța. Metodologia cercetării pedagogice. Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău. 2011. p. 7. 15

26

între unii elevi, dar și prin atribuirea de note pentru a evita erorile de evaluare (sau prea mari, fiind prea mici) sub impresia vremii, o evaluare provizorie. Experimentul psihopedagogic furnizează date de ordin cantitativ și calitativ, cu grad sporit de precizie și rigurozitate; ele sunt concludente și ușor de prelucrat și interpretat cu ajutorul metodelor și tehnicilor statistico-matematice. A) Metoda observației a fost utilizată în perioada premergătoare și în timpul desfășurării cercetării. Ea s-a realizat cu scopul de a compara și surprinde comportamentul și reacțiile preșcolarilor. Observația, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului/preșcolarului așa cum se prezintă ele în mod natural.16 Conținutul observației17 este reprezentat de simptomatica stabilă (în cazul de față, vârsta și genul preșcolarilor) și de simptomatica labilă (comportamentul moral și social al preșcolarilor). Eficiența observației presupune parcurgerea următoarelor etape:  pregătirea

cercetătorului

în

vederea

realizării

observației

(documentarea, selectarea instrumentelor, tehnicilor etc.);  observarea propriu-zisă;  analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute. Condițiile care determină calitatea observației sunt:18  stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit;  selectarea formelor observației ce vor fi folosite, a condițiilor și mijloacelor necesare;  caracterul selectiv al observației;  elaborarea unui plan în funcție de care se va desfășura observația;  consemnarea imediată a datelor observației;  desfășurarea observației în condiții cât mai variate;  observația să fie discretă; Ibidem, p20. Zlate, Mielu. Introducere în psihologie. București: Casa de editură și presă Șansa SRL.1994. p. 67. 18 Ibidem, p. 32. 16 17

27

 datele obținute să fie confruntate cu cele obținute prin alte metode. În literatura de specialitate sunt evidențiate mai multe forme ale observației: 19 spontană și organizată metodic; directă și indirectă; transversală și longitudinală; de teren și de laborator; integrală și selectivă; continuă și discontinuă etc. B) Convorbirea se desfășoară ca o conversație între două persoane, după anumite reguli metodologice prin care persoana abordată oferă anumite informații la o temă anterior fixată. Ca metodă de studiere a preșcolarului, convorbirea furnizează informații pentru înțelegerea motivelor interne ale conduitei, ea dezvăluie demersul gândirii preșcolarului, atitudinea față de ceilalți copii, față de grupul școlar și educator, influența asupra familiei și a mediului social imediat. 20 Există mai multe forme de convorbire: convorbirea standardizată, structurată, bazată pe întrebări formulate anterior, adresate în aceeași formă și ordine tuturor subiecților, și convorbirea liberă, spontană, desfășurată în funcție de trăsăturile psihoindividuale ale subiectului, de particularitățile situației etc. În cadrul cercetării efectuate, metoda convorbirii a fost aplicată eșantionului de preșcolari prin întrebări care au vizat cunoașterea mai detaliată a ceea ce știu în materie de elemente de tradiție și cultură populară locală pentru a putea realiza interpretarea corectă. C) Analiza produselor activității și a cercetării documentelor furnizează informații despre procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale preșcolarilor prin prisma obiectivării lor în produsele activității: lucru manual, desene, lucrări scrise, lucrări practice, referate, portofoliu, piese etc. Rezultatele școlare ale preșcolarilor/elevilor se oglindesc în diferite documente (catalogul școlar, portofolii, carnete de note). Prin consultarea unor documente precum planurile

de

învățământ,

programele

școlare,

planificările

calendaristice

(proiectarea curriculară realizată la anumite niveluri) obținem indirect date privitoare la acțiunea educațională21.

Ibidem Ibidem, p. 20. 21 Zlate, Mielu. Introducere în psihologie. București: Casa de editură și presă Șansa SRL.1994. p. 47. 19 20

28

Dialogul este o modalitate eficientă de a examina deficitele de limbaj ale copiilor, creativitatea, expresivitatea și performanța. Datele pe care le-am obținut în timpul observațiilor mi-au fost utile, deoarece au folosit date înregistrate anterior în conversațiile lor cu copiii. O alta metoda folosita este metoda de analiza a produsului activitatii. Calitățile și activitățile mentale ale unor oameni sunt exprimate și în produsele activităților sale. Orice produs realizat de un copil poate face obiectul unei investigații psihologice: desene, colaje, poezii, povești, modul de formulare și rezolvare a sarcinilor etc. Analizând aceste produse, obținem informații despre abilitățile mentale ale copiilor: despre coerența proceselor mentale, localizarea intereselor, calitatea cunoștințelor, aptitudinilor și abilităților, despre stilul de realizare a acestor produse, despre nivelul de dotare intelectuală.: ridicat, mediu, scăzut, despre progresul învățării etc.

Desfăşurarea cercetării Munca care stimulează mintea elevilor – menită să dezvolte creativitatea și expresivitatea în limbajul vorbit – ne impune să clarificăm și să explicăm orice cuvinte noi pe care elevii le cunosc, nu doar pentru a descoperi sensul în contextele pe care le întâlnim, ci și pentru a combina alte cuvinte, sensul ar putea avea în alte contexte. Sensul cuvintelor – după cum ne spun cercetările (Vygotsky, T. SlamaCazacu) – nu este dat împreună cu structura lor sonoră, nu este presupus de cunoașterea lor, sensul se dobândește treptat Da, se realizează în timp, paralel cu dobândind o experiență cognitivă mai bogată și prin utilizarea limbajului. De la un înțeles scurt, adesea imprecis, elevii își parcurg treptat drum până la un sens care se apropie din ce în ce mai mult de conceptul corect. 29

Planul de monitorizare Am conturat un plan de monitorizare a activităților desfășurate la cele două grupe de copii sub formă de momente pentru a verifica ipoteza enunțată la începutul cercetării. M1 –  am povestit Scufița Roșie; M2 – am povestit Alba ca Zăpada cu cei șapte pitici; M3 – am povestit Cenuşăreasa; M4 – am organizat un joc didactic; M5 – la alegere, am dramatizat câte o secvența din cele 3 povești.

30

Jocul didactic ,,Recunoaște povestea” a avut următorul scop (Anexe) – consolidarea cunoștințelor despre basmele cunoscute;

31

– dezvoltarea exprimării orale, corecte în propoziții simple; – cultivarea dialogului în comunicare; – educarea trăsăturilor pozitive de caracter. Etapele de desfășurare – etapa I – recunoașterea personajelor pe baza imaginilor – etapa II – povestirea momentelor din imagini cu ajutorul învățătoarei – etapa III – exprimarea corectă în propoziții – etapa IV – separarea  imaginilor care fac parte din aceeași poveste – etapa V – poziționarea personajelor din fiecare poveste în ordinea apariției cronologice Beneficii ale utilizarii jocului didactic in activitatea de Educare a limbajului la grupa mare Avantaje: 

În timpul dezvoltării jocurilor de instruire, copiii trec de la rolul de ascultător la cel de interpreți, care trebuie să participe activ, să respecte regulile jocului și să îndeplinească sarcinile date.



Prin urmare, preșcolarii se hotărăsc să intervină în mod personal, folosind cuvinte pentru a exprima evenimente, aspecte și fapte legate de viață, preocupările și cunoștințele lor.



Jocurile didactice răspund nevoilor tuturor copiilor de a exprima:Limbajul oral o Comunica inteligibil, coerent. o Utilizeaza cu usurinta cuvinte si expresii din poezii, cantece, povestiri. o Uneori face dezacorduri gramaticale. o Pronunta corect sunetele.



b.Memoria verbala

32

o Retine succesiunea logica a evenimentelor – intamplarilor din poveste. 

c.Atentia voluntara o Modul in care isi concentreaza atentia pe parcursul intregii activitati (volumul atentiei).



d. Afectiviatea o Reactioneaza pozitiv fata de educatoare, fata de activitatile instructiv-educative. o Se caracterizeaza printr-o conduita emotional expresiva bogata. o Domina

relatiile

emotionale

(bucuria,

placerea,

insufletirea

afectiva). o Isi controleaza supararea (cand i se refuza satisfacerea unor capricii). 

e. Relatii de tip socio-afectiv o S-a adaptat fara dificultati semnificative la mediul si programul gradinitei. o Buna comunicare cu educatoarea si colegii grupei. o Participa la jocurile cu mai multi parteneri. o Comunica in timpul jocului, participa la discutii libere.

Formarea capacității de comunicare orală corectă este o acțiune permanentă și continuă în grădiniță. Există activități cu scopul principal de a dezvolta limbajul. Aceste activități diferă prin modul în care sunt organizate și desfășurate și prin scopurile urmărite, care asigură conținutul cognitiv și lingvistic, oferind posibilitatea de a exersa în noi contacte. Totodată, activitățile alese le oferă copiilor posibilitatea de a folosi achiziția limbajului, permițându-le să se asimileze în propriile acte de vorbire.             Prin povesti patrund in limbajul copiilor forme de exprimare atat ale limbii populare, cat si ale celei literare, ei insusindu-si expresii precise, uneori poetice,

33

formule stereotipice specifice, diverse forme flexionare, sau grupari sintactice care dezvolta vorbirea corecta a copilului.             Prin continutul lor plin de invataminte, povestirile contribuie la formarea unor trasaturi pozitive de vointa si caracter, la dezvoltarea armonioasa a personalitatii copiilor. Obiectivele specifice acestui domeniu sunt ierarhizate si integrate in cinci clase, de asimilare psihologica a valorilor in raport cu care se manifesta diversele trairi exprimate sub forma de obiective. Reprezentativa pentru acest domeniu a devenit taxonomia lui Krathwohl, nivelurile si treptele taxonomice considerate descriind un continuu afectiv ce marcheaza o serie de etape posibile in asimilarea unor capacitati si judecati de valoare: Receptarea valorii care presupune trei sub-categorii: 

constiinta, cand atentia copilului este atrasa de un stimul cu continut valoric:



dorinta de a primi, acea stare a copilului care sub influenta stimulilor este pregatit pentru a le acorda atentia necesara;



atentia dirijata sau preferentiala, cand copilul insusi cauta stimuli valorici si-i constientizeaza;

Raspunsul afectiv, care cunoaste si el mai multe stratificari: 

asentimentul, un raspuns propriu la asteptari;



dorinta de raspuns, cand copilul este din ce in ce mai atent la chemarile interioare fata de noii stimuli pe care-i cauta;



 satisfactia raspunsului, adica aparitia unui raspuns in plan emotional;

Valorizarea, care

descrie

interiorizarea

crescanda

prin

adoptarea

unui

comportament destul de coerent in urmatoarea succesiune:

34



acceptarea unei valori (dorinta de a-si dezvolta deprinderi specifice);



preferinta pentru o valoare (cautarea mai degraba a unei valori anume decat a altora);



angajarea (ajungerea la concluzia ca valoarea respectiva este benefica si il ajuta efectiv pe om);

Organizarea, respectiv angajarea valorilor acceptate intr-un sistem ceea ce presupune: 

conceptualizarea valorii (incercarea de a gasi in ce consta specificul unei norme valorice);



organizarea unui sistem de valori (de pilda, acceptarea religiei ca un sistem de valori primordiale, care prevaleaza asupra altor valori);

Caracterizarea printr-o valoare sau un sistem de valori, ultima etapa care se refera la accederea la un mod de a fi si la o filozofie a vietii si care presupune alte doua etape: 

dispozitia generalizata (decriptarea si interpretarea tuturor problemelor din punctul de vedere al valorii respective );



caracterizarea (ajustarea

si

inchegarea

unei

filosofii

existentiale

personale).             Definirea clara a obiectivelor reprezinta pentru fiecare cadru didactic un punct de plecare in elaborarea demersului pedagogic eficient. Aplicata corect, operationalizarea obiectivelor reprezinta un instrument eficace in proiectarea, organizarea si elaborarea activitatii didactice si educative.

35

Capitolul IV. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

După analizarea datelor colectate cu ajutorul metodelor și instrumentelor de cercetare, am observat următoarele aspecte: Activitățile copiilor au nuanțe emoționale puternice. Dacă facem apel la sentimentele copilului, vom observa că, spunând aceste povești, am reușit să-i influențez comportamentul și să-l orientez în direcția necesară. Educația emoțională presupune îmbogățirea cunoștințelor copilului prin anumite expresii și concepte legate de atitudinea pe care trebuie să o adopte în anumite situații.

36

Am observat că majoritatea cuvintelor copiilor sunt pronunțate clar. Doar doi copii au avut probleme în a pronunța sunetul „r” și au folosit în schimb sunetul „l”. După mai multe practici orale, au ajuns la un nivel și au eliminat deficiențele. Doar o treime dintre copiii din grupul de control și jumătate dintre copiii din grupul experimental au fost capabili să perceapă, să distingă și să utilizeze corect sinonimele, sinonimele, perechile de antonime și grupurile de sinonime. Cu toate acestea, până la sfârșitul anului școlar, după mai multe jocuri educaționale, povești care puneau accent pe interpretare și învățarea conștientă a semnificațiilor cuvintelor, majoritatea copiilor au perceput, diferențiat și au folosit omonime, sinonime, perechi de antonime și grupuri de sinonime.

Date de cercetare obtinute in urma aplicarii experimentului formativ Diagrama 1

37

După aplicarea experimentului formativ, conform figurii 1, analizând diferențele dintre cele două grupuri participante la experiment, am observat că, comparativ cu grupul de control B, capacitatea de limbaj a grupului mare A a crescut mai rapid. Am urmărit evoluția copiilor preșcolari de-a lungul timpului, cu evaluări sumative la doi, patru și un an mai târziu, pentru a putea vedea mai bine evoluția lotului experimental față de lotul de control. Diagrama 2.

Dupa cum se observa din diagrama 2, corectitudinea limbajului copiilor de la grupa experimentala a cunoscut o semnificativa crestere in comparatie cu grupa de control.

38

Diagrama 3

Observand Diagrama 3., se constata de asemenea o evolutie evidenta sub aspectele concentrarii atentiei, participarii active, interesului pentru activitate si stapanirea emotiilor, la grupa experimentala.

39

Diagrama 4.

           Din

Diagrama 4, observam o imbunatatire a limbajului copiilor din grupa

experimentala si sub aspectul exprimarii corecte din punct de vedere gramatical.           

 

  Nivelul de

Superior

 

Media

σ

min

max

75%

50%

25%

Expresivitate

8.65

0,67

6,57

9,95

8,64

9,10

8,22

40

performanta

(N= 40) Corectitudine Efectuarea sarcinilor Media totala Mediocru

8,09

1,44

4,57

10,00

8,14

9,00

7,39

8,65

0,86

6,8,

10,00

8,70

9,40

7,95

8,47

0,83

6,31

9,85

8,47

9,03

7,97

Expresivitatea

(N= 44)

6,60 6,77

1,57

1,68

8,48

7,71

7,14

4,84

2,43

1,71

8,14

7,14

4,07

2,39

Efectuare sarcina 7,07

2,57

1,50

9,20

8,80

8,30

6,08

Media totala

1,67

1,63

8,47

7,35

6,23

5,88

Corectitudine

6,23

Tabelul 1. Datele obtinute la cele doua grupe experimentale  Pentru a oferi o imagine mai nuantata in tabelele 3a si 3b prezentam aceste date separat in functie de tipul de educatie.   Tabelul 2. Datele obtinute la cele doua grupe experimentale  

 

 

Medi

σ

min max

a Nivelul de Superior performan ta

Atentie

8,98

(N= 21) Creativita

8,83

te Stapanire

9,20

a

9,95

75

50

25

%

%

%

9,5

9,0

8,5

1

4

3

0,6

7,8

0

1

0,8

7,2

10,0

9,7

8,7

8,1

7

9

0

1

1

0

0,6

7,2

10,0

9,6

9,4

8,8

8

5

0

3

0

0

0,6

7,7

9,85

9,6

8,9

8,5

emotiilor Media

9,01

41

totala Mediocr u 20)

Atentie

7,36

4

2

,90

5,1

(N=

8,48

0 Creativita

7,00

te Stapanire

7,30

a

1,1

4,2

6

9

1,7

3,4

5

0

1,0

5,1

9

9

8,14 9,00

6

7

6

7,8

7,5

7,0

0

2

9

8,0

6,8

6,5

0

5

0

8,8

7,8

6,2

0

0

0

8,1

7,1

6,6

7

9

5

emotiilor Media totala

7,22

8,47

 

42

Concluzii

Afectată atât la nivel structural profund, cât și la nivel structural de suprafață, specia nu moare, ci se reorganizează, căutând să stabilească un alt tipar. Noul mod, expresia echilibrului spiritual al poveștii. Afectată atât la nivel profund, cât și la nivel superficial, specia nu moare, ci se reorganizează, căutând să stabilească un alt tipar. Noul mod, expresia echilibrului spiritual al naratorului, o altă relație cu lumea și, la fel, o altă relație cu lumea și un limbaj care atrage atenția, cred, ca o perspectivă străveche a înțelegerii creației în masă este un fel de fenomenul ar trebui să fie meticulos și reformat. De altfel, acest model de remodelare poate fi urmat nu doar în contextul speciilor, ci chiar și în sisteme, și documentăm un proces de reechilibrare similar: unele specii degenerează, se îndatorează, altele se dezvoltă, consolidează, măresc fonduri active Scrierea de poezie orală. Dar revenind la întrebările puse de povești și naratori, trebuie să recunoaștem că atâta timp cât rămân conectate, acestea nu sunt nici interese simple, nici secundare, după cum am văzut, cultul valorilor, aspirațiilor și expresiilor. , care ne ajută să ne apropiem de natura noastră umană. Obiectul real al persoanei care încearcă să înțeleagă povestea nu este sau nu ar trebui să fie povestea și creatorul ei. Aventura unui basm ascunde o altă aventură, mai serioasă, cea a naratorului, iar prin el, a noastră. Nu un basm, este doar un obiect, chiar estetic, care încearcă să se exprime în istorie, acceptând un acord cu realitatea, ci creatorul basmului. Dar basmele sunt încă martori pe care trebuie să-i consultăm pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu naratorul.

43

În fine, ultima precizare pe care o consider necesară este că constat că înstrăinarea basmelor contemporane poate fi urmărită sub toate aspectele ei, în colecția pe care o oferim cititorilor noștri. În mod paradoxal însă, această înstrăinare a basmelor de propriile tipare nu este un simptom al anemiei speciilor, ci o expresie a vitalității lor. Ca un războinic, basmele dau loc victoriei, dar asta e important, iar citirea basmelor face posibil acest lucru, văzând ce povești acceptă să piardă și ce povești le respinge. Nu ar fi luat cu ușurință dacă am avertiza cititorii noștri că această poveste refuză să renunțe la cultul ei vechilor valori. O altă relație cu lumea, la fel, o altă relație cu lumea și un limbaj care atrage atenția, cred că înțelegerea ideii veche de creație populară este un fenomen care ar trebui nuanțat și reinventat. De altfel, acest model de remodelare poate fi urmat nu doar în contextul speciilor, ci chiar și în sisteme, și documentăm un proces de reechilibrare similar: unele specii degenerează, se îndatorează, altele se dezvoltă, consolidează, măresc fonduri active Scrierea de poezie orală.

44

BIBLIOGRAFIE

1. Alecsandri, Vasile, Opere, vol. IEDP, Bucureşti, 1990. 2. Andrău, Ioan, Elementele teoriei literare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. 3. Antologie de texte literare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004 4. Bruner, Jerome, Pentru o teorie a instruirii, Bucureşti, EDP, 1970. 5. Ciubotaru, H., Ion. Catolicii din Moldova. Vol. I. Arhitectura populară. Textile de interior. Portul popular de sărbătoare. Vol. II. Universul culturii populare. Obiceiurile Familiale Și Calendaristice. Vol. III. Poezia obiceiurilor tradiționale. Literatura populară. Folclor muzical. Iași: Editura Presa Bună. 2002 6. Călinescu, George, Estetica basmului, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965. 7. Creangă, Ion, Poveşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1983. 8. Dumitriu, Constanța. Metodologia cercetării pedagogice. Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău. 2011. p. 7. 9. Grigore, Cretu, Basme populare romanesti, Editura Mythos,2006 10. George, Calinescu, Estetica basmului, Editura Pergamon,2004 11. Ispirescu, Petre, Basme, legende, snoave, ESPLA, Bucureşti, 1960. 12. Ispirescu, Petre, Basmele Românilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007. 13. Odobescu, Alexandru, Basme, Editura Corint Junior, Bucureşti, 2004. 14. Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Editura Dacia, ClujNapoca, 2000. 15. Roşianu, Nicolae, Stereotipia basmului, Editura Univers, Bucureşti, 1983. 16. Schullerus, Adolf, Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor, Editura Saeculum, Bucureşti, 2006. 17. Slavici, Ioan, Basme, Editura Cartex, 2000 18. Zlate, Mielu. Introducere în psihologie. București: Casa de editură și presă Șansa SRL.1994. p. 47.

45

46