140 26 3MB
Romanian Pages [80]
1. DIMENSIUNEA EXISTENŢEI DUPĂ DOCTRINA SAMKHYA - YOGA ŞI ÎNVĂŢĂTURA ISIHASTĂ Problema ex is te n ţe i a p re o c u p a t p e m a rii o a m e n i r e lig io ş i şi p e m arii filo s o fi încă din începuturi. C e le m a i in teresa n te c o n c e p ţii d esp re existen ţa cosm o su lu i, cutot complexul lui, au apărut în m itu ri, ap o i în filo s o fie . D in totdeauna, om u l şi-a pus întrebări cu p r iv ir e la e x is te n ţa lu m ii şi a lui însuşi, dar n-a reuşit să d ea un răspuns care să m u lţu m ea sc ă în d e a ju n s p e urm aşi. Răspunsul a corespu ns, d e fiecare dată, stadiului în c a re se a fla c u n o a şterea um ană în acel m om en t. D e -a lun gul timpului, m in tea o m u lu i a putut s o lu ţio n a p ro b le m e destul d e d ific ile , dar nu a putut da un răspuns c la r cu p r iv ir e la p ro b le m a exis te n ţe i. Din conţinutul te x te lo r v e d ic e in d ie n e d espre o rig in e a existen ţei, o bservă m conturate patru d irec ţii, în c e p riv e ş te c o s m o g o n ia : fecu n darea a p e lo r origin are, sfârtecarea gigantulu i p rim o rd ia l Puruşa, separaţia cer-păm ân t şi apariţia pornind de la o unitate-totalitate. U lt im a p re z in tă c e a m ai im portantă m e ta fiz ic ă a cos m o goniei şi cel mai în a lt gra d atins d e sp ecu laţia v e d ic ă . Tapas - căldura in terioară a dat naştere lui Abhu - U n u l, e m b r io n în v ă lu it d e v id . D in el se d e z v o ltă kama - d o rinţa, care a fo s t sm ânţă a lui manas - con ştiin ţa. M işc a re a sem in ţei ^primare în „sus” şi în „ jo s ” s-a d iv iz a t într-un p rin cip iu m asculin şi unul fem in in , dând naş tere creaţiei. Insă, ad evă ratu l sens a l c rea ţie i răm âne o en ig m ă: „ cel-ce-veghează asupra lumii din ceru l c e l m ai de sus, o ştie num ai e l - sau nu ştie deloc Upanişadele au d e z v o lt a t a c e a s tă id e e aju n gân d să c o n s id e re ca în cep u t al existenţei pe Brahman, c a re e s te A b s o lu tu l o b ie c tiv 1 2, în c are în ca p e toa tă e x is tenţa şi în care se to p e ş te to a tă e x is te n ţa . In e x is te n ţa d e sine a lui B rah m an se a flă şi existenţa sinelui um an - ătman, c a re tin d e p erm an en t spre starea d e e lib era re, ce înseamnă c o n ş tie n tiza re a fa p tu lu i c ă ătman e Brahman. Upanişadele y o g i c e v in cu c o m p le tă ri, în con tin u area v e c h ilo r sp ecu laţii vedice, unele punând a c c e n t p e e n e r g ia c o s m ic ă c are se m a n ife stă ca putere, c e se zămisleşte în în tre a g a e x is te n ţă (u n iv e r s , m a c ro c o s m o s şi m ic r o c o s m o s ), iar
Brahman, ca suport al o r d in ii lu c ru rilo r, este această putere. 1. Rg-Veda 10. 126. In SBIP. 2. Brhadăranyaka-Upanişad 1. 5. 17.
în Bhagavad-gTtă existen ţa stă în Brahman despre care se spune că „ nu este nici
fiinţa, n ici nefiinţa ’’
c o n c ep ţie c e c o in c id e p e rfe c t cu specu laţia m etafizică vedică.
Pentru c e i c e practică y o g a existen ţa este în vin să datorită a b o lirii ei din mintea asce tului 3 4, căci „ ascetul cufundat în yoga ajunge fă ră zăbavă la Brahman ” 5. Yoga-sQtra nu are în v e d e re preocupări p rivin d existenţa, c i d ep ăşirea e x is te n ţe i d e către cel ce p ractică y o g a şi a ju n gerea la starea d e kâivalya, c a re e ste reîn to a rc e rea la starea p rim ară a c e lo r trei gunas, n eavân d s c o p p e puruşa 6, c i s p rijin in d u -s e reciproc în unire cu etern a esen ţialitate. D e aceea , Y o g a -s u tra pune a c c e n t m a i m ult pe tehni c ile c a re d u c la starea d e elib erare. B u dd h ism u l n egân d p e ătman şi Brahman n ea g ă în tre a g a existen ţă, afirmând că în tre a g a e x is te n ţă este d o a r durere şi su ferin ţă - dukkha, p ro v o c a tă d e dorinţă -
trsna sau tanha. C e a m ai rad icală n eg are a e x is te n ţe i ap are în ş c o a la Sunyavăda, care v e d e totul c a v id - sunya. Se aju n ge până a c o lo în cât şi nirvana fără substrat e v id . S tin gerea existen ţei e nirvana cu substrat, ad ică starea suprem ă d e eliberare. D e v a lo r iz a r e a existen ţei, cu tot c o m p le x u l e i, ap are c a o con secin ţă a doc trin ei d esp re karman şi samsăra. în tre a g a exis te n ţă a o m u lu i se roteşte în jurul le g ii karman, care este unul din p ivo tu l r e lig iilo r e x tre m -o rie n ta le . O ric e activi tate, f ie fiz ic ă sau m entală, c e a fe c te a ză în vreu n f e l c e e a c e e ste înăuntrul sau în afara lim ite i c o rp o ra le este karman. T otu l fiin d sub acţiu n ea a c e stei le g i implaca b ile, to t c e e xis tă su feră m o d ific a re , in clu siv o m u l. P en tru a da suport plauzibil le g ii karman, s-a instaurat d octrin a samsăra. în fe lu l în c a re se prezin tă, karman d e v in e şi un m ijlo c d e e x p lic a re a e xisten ţei în to ta lita te ei. în creştin ism , în treag a existen ţă este v a lo riz a tă prin C re a to ru l ei. Dumnezeu ad u ce totu l la existen ţă din n im ic, fiin d ca u za crea to a re şi p ro n ia to a re a existenţei. Suportul în tre g ii existen ţe, ca lum e n evăzu tă şi lu m e vă zu tă , se a flă în existenţa lui D u m n ezeu ca Persoană. D u m n ezeu , in dicân d u -S e c a C e l cu ad evă rat existent, se în fă ţiş ea ză totod ată ca realitate personală. Pentru c ă ex is tă o realitate personală, ca suport supraexistent suprem al e xisten ţei d e S in e, e dată p este to t o existenţă şi p oa te p rodu ce fără să se e p u ize ze existen ţa din toa te p la n u rile a c c es ib ile . în treitu l Ipostas d u m n ezeesc creează, susţine şi d esăvârşeşte toa te prin actele S a le in ep u izab ile. O m u l este ipostasierea unei naturi a că re i p arte fundam entală e sufletu l, care, dintre toate esen ţele create d e D u m n e ze u , este ch ip u l lui Dum nezeu. A s tfe l, ca ipostase după chipul lui D u m n ezeu , suntem apţi pentru o comu niune in ep u izab ilă şi continu ă cu întreitul Ip ostas d u m n e ze es c. D e aceea, lucrările lui D um nezeu, prin care toate sunt păstrate în existen ţa lor, sunt in fin ite, întrucât D um nezeu n iciod ată nu se e p u ize a ză în d ăru irea lor, pentru că n icio d a tă creaturile nu v o r aju n ge la capătul îm p ărtăşirii d e e le şi n icio d a tă nu v o r în ce ta să iradieze bunătatea şi iubirea dum n ezeească. 3. Bhagavad-gTtă 13. 12. 4. cf. Bhagavad-gTtă 5. 19. 5. Bhagavad-gTtă 5. 6 şi 21; cf. 6. 28. 6. v. Yoga-sutra 4. 34.
160
ri Dacă nu ar e x is ta o P e r s o a n ă s u p ra e x is te n tă , n e în c a d ra tă în s istem u l d e r e fe
rinţe al naturii, n-ar Persoana supremă.
p u tea e x is t a n ic i p e rs o a n a u m an ă, c h e m a tă la o c o m u n iu n e cu
Fără existen ţa p e r s o a n e lo r u m a n e , lu m ea , c a şi c re a ţie , ar a p ă rea fă ră sen s sau
ca o simplă d em o n s tra ţie
d e p u te re lim it a tă a lui D u m n e z e u . L u m e a n aturii e c re a
tă pentru oam en i, nu p en tru a a v e a p o s ib ilit a t e a să -ş i m a n ife s te p rin ea o p u tere creatoare ca şi a lui D u m n e z e u , c i p en tru a f i un m ijlo c d e c o m u n ic a re în tre oameni şi D u m nezeu . Realitatea p e rs o n a lă s u p re m ă c a e x is te n ţă d e S in e , nu e m o n o p e rs o n a lă , c i o comunitate person ală, c u o p lin ă ta te d e v ia ţ ă tră ită în c o m u n iu n e . E a d e c id e în comuniune toate a c te le e i. E a e s te iz v o r u l c o m u n a l tu tu ro r r e a lită ţilo r e x is te n te 7. Prin urmare, e x is te n ţa e r e a lă şi îş i a re i z v o r în e x is te n ţa d e S in e a lu i D u m nezeu, ca şi c o m u n iu n e d e P e r s o a n e su p ra e x isten tă , s u p ra fiin ţia lă şi ab solu tă. Existenţa nu e o ilu z ie c a în h in d u is m , n ic i un v i d c a în b u d d h is m şi n ic i nu se caută abolirea sau s tin g e r e a e i, c i, d u p ă în v ă ţă tu ra creş tin ă , se cau tă iz v o r u l în tregii realităţi a e x is te n ţe i, c a r e e D u m n e z e u . O e x is te n ţă im p e r s o n a lă nu p o a te fi supraexistentă şi e a c a d e , în to a te p r iv in ţ e le , în tr-u n s istem d e s p e c u la ţie . E x is tenţa care e supusă unui s is te m s p e c u la t iv nu p o a te f i în ţe le a s ă şi n ic i s im ţită în realitatea ei. C ă c i e x is te n ţa n e s u b z is te n tă în n ic i un ip osta s nu se g ă s e ş te n ic ă ie ri. De aceea, hinduism ul şi b u d d h is m u l nu g ă s e s c sen su l v a lo r ic al e x is te n ţe i, ci-1 topesc fie în brahman, f i e în nirvana.
1.1.
S A C R U L , V E Ş N IC U L
ŞI TE M PO R ALU L
Din sentimentul lui „das ganz and ere” d in m is tic ă s-a născut im pulsul d e a merge pe via negationis şi d e a e x c lu d e p u r şi s im p lu din numen, a d ic ă d in d iv in i tate, tot ceea ce p oa te fi spus şi c h ia r d e a-l d es em n a până la urm ă n im ic şi supranimic8. însă, una este să c r e z i în e x is te n ţa su p rasen sibilu lu i şi alta e să îl trăieşti şi să îl percepi ca pe un fa c to r a c tiv , op e ra n t, c a re se m a n ifestă în lucrarea sa. D e aceea, sacrul este „m ysterium tremendum e tfa s cin o s u m " şi toate r e lig iile a firm ă că este atestat de v ocea in terioară, d e c o n ş tiin ţa re lig io a s ă , d e uşorul m u rm u r al spiritulu i în inimă, de sentim ent, d e p re s im ţire şi d e a sp iraţie şi e l p oa te f i în tâ ln it în an u m ite evenimente, în tâm plări sau p ers o a n e , to a te a c e stea fiin d d o v e z i c o n c re te 91 . 0 M ircea E lia d e su sţin ea c ă sacru l s e m a n ife s tă în to td e a u n a c a o re a lita te d e un cu totul alt ordin d e c â t re a lită ţile n atu rale, ia r „o m u l ia cunoştinţă de sacru pen
tru că acesta se manifestă, se p rezin tă ca fiin d ceva cu to tu l d ife rit de p rofan 7. cf. Dumitru Stăniloae, Teologia D ogm atică Ortodoxă, voi. I, pp. 159-162. 8. v. RdolfOtto, Despre num inos. trad. Silvia Irimiaşi loan Milea, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996. 9. v. Idem, Sacrul, trad. loan M ilea, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992. 10. v. Mircea Eliade. S a cru l şi p rofa n u l, trad. Rodica Chira. Ed. Humanitas, Bucureşti. 1992. P-13, passim.
O m u l re lig io s se străduieşte cât m ai m ult cu putin ţă să se m en ţin ă într-un univers sacru, avân d o clară exp erien ţă a sacrului. Ţinân d con t d e punctul d e v e d e r e al sacrului şi d e s p e c ific u l lui arhaic, orice început este un illu d tempus, ad ică o d esch id ere a M a r e lu i T im p , asupra eternităţii. E ve n im en tele re lig io a s e care se p etrec în tim p sunt le g itim e şi lo g ic considerate ca petrecându-se în eternitate. Fieca re din aceste e v e n im e n te re lig io a s e repetă la in fin it arhetipul, adică repetă c eea c e s-a petrecu t „ la în cep u t’’. A c e s te acţiuni arhetipale au fos t arătate atunci, in illo tem pore, într-un tim p c a re nu poate fi si tuat c ro n o lo g ic . In illo tempore totul era p os ib il. A tu n c i „s p e ciile ” nu erau fixate şi fo rm e le erau „flu id e". A c e ea şi flu id itate a „ fo rm e lo r” con stitu ie, la cealaltă extrem itate a tim pului, unul din asp ectele eshatonului, al m o m e n tu lu i în care totul v a lua sfârşit şi în care întreaga lum e v a în ce p e să trăiască într-un tim p sacru, în eternitate* *. Şi sărbătorile au loc tot într-un tim p sacru, a d ic ă în etern itate. Sărbătorile period ice, care închid un ciclu tem poral şi deschid altul nou, în trep rin d o regene rare totală a tim pului. C ea mai importantă sărbătoare d e acest g e n răm ân e în legă tură cu anul nou. C e rem o n iile m archează tăieturi ale tim pu lu i şi trăd ează o voinţă de ab olire integrală a trecutului prin ab olirea creaţiei, aşa cu m este expusă în mituri. In aspiraţia de a reîncepe o viaţă nouă în sânul unei crea ţii n o i, se străbate dorinţa de a putea trăi într-un tim p sacru, ceea c e înseam nă a p ro ie c ta o regene rare a întregului tim p 1 12. D acă aproape toate tradiţiile religioase, chiar şi c e le in dien e, p rive s c astfel exp erien ţa sacrului şi tim pului sacru, nu la fe l se prezin tă c e le d ou ă c o n c ep te pen tru un y o g i. Existenţa n efiin d calificată pozitiv, ci accentul se pune p e n egarea ei, sacrul nu-şi poate găsi loc în afara existenţei. întrucât y o gi-n u l caută a b o lire a şi absor birea propriei existenţe, nu are n evo ie de nici un elem en t sacru, pentru că sacrul l-ar introduce în lanţul legii karman. A b o lin d existenţa prin p ro p riile sa le puteri, , el îşi este sieşi sacru şi nim ic în afară de sacralitatea lui nu în ca p e şi n ici nu se m anifestă. T ocm a i de aceea rsi au căutat să depăşească toate acţiu n ile riturilor sacre brahmane şi să m editeze asupra sensului şi sem n ifica ţiei m e ta fiz ic e a sacri ficiu lu i suprem , care era prin excelenţă sacru. Pentru un y o g i in existen ţa sacrului înseam nă existenţa plenipotenţială a M arelui Tot care face transparent totul: fiinţă şi nefiinţă, univers şi cosm os, ătman şi Brahman. Este vorb a de o au to-p rezen ţă a im ensităţii în vacuitatea totală. A s tfe l, infinitul este ătman ajuns în starea d e kăi-
valya, în care nu încape nici o dualitate sau diversitate, ci este o con tinu ă solitu dine a y o gi-n u lu i cu el însuşi. Eternitatea şi tim pul sub nici o form ă nu au lo c în 11. v. Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, trad. Mariana Noica, Ed. Humanitas, Bucu reşti, 1992. pp. 355-372. 12. Pentru detalii v. Vasile Pop, A n ul Nou în religiite iutnii, în Revista Teologică, nr. 1/1994. pp. 19-29.
162
mintea yo gi-n u lu i, p e n tr u c ă e l nu s e c o n c e n t r e a z ă c o n ş t ie n t a s u p ra t im p u lu i, c i doreşte să d ep ă ş ea sc ă o r i c e n o ţ iu n e d e t i m p . T i n z â n d s p r e s ta r e a d e e lib e r a r e d in durerea existen ţei, e l nu m a i a r e n e v o i e s ă s e f o l o s e a s c ă d e t im p , c ă c i a ju n g â n d în starea de asam prajhăta-sam ădhi s a u p a ri-n irv ă n a a d e p ă ş it t o t a l t im p u l şi e x i s tenţa, fiind a b s o rb it în M a re le T ot c a o p ic ă tu r ă d e . a p ă în tr-u n o c e a n . A c e a s t ă absorbţie nu p e r m ite n ic i o li m it a r e şi n ic i o le g a r e , c i în s e a m n ă t o t a la d e z l e g a r e de tot ceea c e l-a în c o n ju r a t m a t e r ia l sau s p ir it u a l. E s t e o a n ih ila r e t o t a lă p rin abolirea c o n ş tiin ţe i13.
■
Creştinismul a c o n ş t ie n t iz a t , p r in în v ă ţă tu r a sa, c ă D u m n e z e u e s t e p r e z e n t peste tot şi în to a te , a d ic ă s a c ru l e s t e p r e z e n t p e s te to t, i n c lu s iv în o m . D a c ă n o ţ iu nea de „sacru" la să
o a r e c u m o u r m ă d e p r i v i r e e x t e r i o a r ă s u b ie c tu lu i, n o ţ iu n e a
de „sfinţenie ” p r iv e ş te m o d u l c l a r d e t r ă ir e r e l i g i o a s ă in te r io a r ă . I a r is ih a ş t ii au înţeles acest lucru c e l m a i b in e . Sfinţenia ne e s te d a tă p rin h a ru l d u m n e z e e s c , c e n i s e c o m u n ic ă p r in in te r mediul umanităţii tr a n s fig u r a t e a lu i H r is t o s şi nu în a fa r a e i. H r is t o s , c a D u m nezeu-Om, ne c o m u n ic ă p u te r ile d u m n e z e e ş t i a le n a ş te rii d in n o u . I u b ir e a d u m aezeească ne în tâ m p in ă , s e r e v a r s ă în f i i n ţ a n o a s tră , p rin fa ţa L u i c e a o m e n e a s c ă . Dacă se spune în S im b o lu l c r e d in ţ e i c ă „ s -a s u it la c e ru ri ş i şade d e -a d rea p ta
Tatălui”, nu în sea m n ă c ă s -a d is ta n ţa t s p a ţia l d e o m e n ir e , c i „ s -a s u it m a i presu s de toate cerurile ca toa te să le um ple ” ( E f e s e n i 4 :1 0 ). S ta re a d e - a d r e a p t a nu e ceva local, d espărţită d e s fin ţ e n ie , c i e p a r t ic ip a r e la m ă r ir e a şi p u te r e a lu i D u m nezeu, e înălţare p es te lim i t e l e p ă m â n te s c u lu i, e e x is te n ţă în d u m n e z e it ă , c a r e îi d ă posibilitatea unei p r e z e n ţ e d e o s e b it e
pe
p ă m â n t, e
d i n c o l o d e t im p
ş i s p a ţiu .
Isihastul este c o n ş tie n t d e t o t ce-1 în c o n jo a r ă , d e p r e z e n ţ a h a ru lu i în e l, p r e a m ă r e ş te toată existenţa c o n ş tie n t c ă to tu l e s t e d e la D u m n e z e u , şi c ă u m a n ita te a lu i H r is to s înviat este liberă d e c a t e g o r i i l e te r e s tr e a le s p a ţiu lu i şi tim p u lu i şi in tră în tr -o dimensiune su p raspaţială şi s u p r a te m p o r a lă , s p re c a r e tin d e şi e l. A i c i n u -ş i a r e lo c nicidecum d im en siu n ea d e a n ih ila r e a e x is te n ţe i, s p a ţiu lu i şi tim p u lu i c a la un y o g i . Mântuitorul Iis u s H r is to s , c a o m , tr ă ie ş t e şi în d im e n s iu n e a D u h u lu i d u m n e zeesc, care I-a pătruns şi lu m in a t to a tă fă p tu r a şi p e c a r e n o i nu n e - o p u te m im a gina. Ştim doar atât, c ă , în p la n u l e i d e e x is te n ţă , în ă lţ a r e a la c e r şi ş e d e r e a d e -a dreapta Tatălui e ste to tu n a c u c o b o r â r e a în c e a m a i a d â n c ă in tim it a t e a o m e n ir ii. Pe măsura ad ân cirii în D u m n e z e u s p o r e ş t e ş i c o m u n iu n e a c u o a m e n ii. A c e s t m o d de comuniune in te r -p e r s o n a lă î l î n ţ e l e g p e d e p lin a s c e ţ ii is ih a ş ti. In a fa r a lu i Hristos com u n iu n ea cu D u m n e z e u nu e p o s ib ilă , în a fa r a lui H r is t o s e x is te n ţa umană se scurge sub z ă r ile d e s tin u lu i, c e a r e le g i im p la c a b ile c a a le y o g i- n u lu i. Pentru un tră ito r is ih a s t tim p u l nu e s t e o p o v a r ă c e tr e b u ie a n ih ila t ă , c i e s t e o perioadă de p reg ă tire p en tru îm p ă r ă ţia lui D u m n e z e u . T o ţ i s fin ţ ii P ă r in ţi au în ţe les în acest fe l tim p u l şi v ia ţ a p ă m â n te a s c ă lim ita tă în tim p . T im p u l e lu p ta p e c a r e educe ascetul cu p u te rile r e le d in s in e şi d in a fa r a sa, u rm â n d p ild a M â n tu ito r u lu i. 13. cf. Yoga-sOtra 1. 2.
S p re d e o s e b ir e d e h in du ism şi b u d d h ism , c re ş tin is m u l p e rc e p e timpul linear, a d ic ă tim p u l are un în cep u t şi v a a v e a un sfârşit. D u m n e ze u nu se manifestă într-un tim p c o s m ic , c i în tr-u n tim p is to ric c a re e ir e v e r s ib il. P rin M ân tu itorul Hristos is to ria e s te s a n c tific a tă pentru c ă D u m n e ze u S -a în tru pat, ş i-a asum at o existenţă um an ă c o n d iţio n a tă isto ric. E v e n im e n te le c u p rin s e în E v a n g h e lie sunt într-un tim p is to ric p r e c iz a t cu claritate. Ia r creştin u l c a re p a rtic ip ă la Sfânta Liturghie în tâ ln e ş te a c e l tim p în c are a trăit şi a p ă tim it şi a în v ia t M ântu itorul. Sfânta L itu r g h ie a unei d u m in ic i d ate e s o lid a ră cu S fâ n ta L itu r g h ie a d u m in icii prece d e n te şi cu a c e e a a d u m in ic ii c e v a urm a. P rin u rm are, is to ria în tim p se dovedeşte a f i o n o u ă d im e n s iu n e a p re z e n ţe i lui D u m n e z e u în lu m e, pentru că intervenţia lui D u m n e z e u în is to rie şi m a i ale s în tru parea, în p e rs o a n a is to ric ă a Mântuitoru lui, a re un s c o p tran sistoric: m â n tu irea om u lu i. T r e b u ie fă c u tă o d isc ern e re în tre tim p u l p ro fa n a t, in fe c ta t, n e g a tiv al căderii şi tim p u l sacru, răscum părat şi o rie n ta t spre d e s ă v â rş ire a sa p o z itiv ă . Prim a formă e s te o rd o n a tă d e a n o tim p u rile c o s m ic e şi e ste tim p u l c ic lic , tim p u l întoarcerilor, fă ră ie şire , tim p u l în ch is în p ro p riu l său c erc , c a re p r o v o a c ă n elin iş te a absurdului re p e tă rilo r in ep u iz a b ile. A d ou a fo r m ă e ste tim p u l e x is te n ţia l în c a re flecare clipă p o a te să se d es ch id ă din in terio r p e o cu totu l a ltă d im e n s iu n e . E ste timpul sacru sau tim p u l litu rgic. P a rticip a re a sa la ab solu tu l in fin it îi s c h im b ă natura. Veşnicia nu este n ici în ain te, n ici după tim p , e a este a c e a d im e n s iu n e sp re c a re timpul poate să s e d esch id ă. N u m a i în H ris to s tim pu l îş i gă se şte a x a lui. S fin ţii P ă rin ţi afirm au că Dum n ezeu a intrat în tim p , pentru c a noi, o a m e n i ai tim p u lu i, să d e v e n im veşn ici. Mân tu itoru l H ris to s nu d istru ge tim p u l, c i îl îm p lin e ş te , îl r e v a lo r ific ă şi îl răscumpără. E v e n im e n te le nu m a i sunt distruse, c i răm ân d ep u s e în m e m o r ie d e Dumnezeu. D a c ă m e m o ria noastră n e o fe r ă p rezen ţa o m o g e n ă a trecu tu lu i ca amintire, m e m o ria lu l litu rgic m e rg e m ai d ep arte şi nu c o n ţin e im a g in ile trecutului, ci chiar e v e n im e n te le . Prin p u terea ta in ei litu rgic e, tim p u l se d e s c h id e , iar n oi suntem pro iecta ţi în lo cu l în c a re v e ş n ic ia se în c r u c iş e a z ă cu tim p u l şi d even im astfel con tem p o ra n i reali ai e v e n im e n te lo r b ib lic e d e la fa c e r e a lu m ii la a dou a venirea M ân tu ito ru lu i. E x p re sia „în vremea a ceea ” di le c tu r ilo r b ib lic e , în seam nă „timpul s a cru " - in illo te m p o re | „a cu m ”, „ a ic i". C reştinii p rim elor s e c o le con tem plau în m o d fire s c lu m ea nevăzută, timpul pătruns d e ceea c e este d in co lo , unde „p u terile cereşti, îm preună cu n oi nevăzut slu
je s c ” (S fân ta Litu rgh ie a D aru rilor), iar slu jito r este unicul P reo t, M ântuitorul Hristos. D u m n ezeu plasându -se în tr-o aştep tare în ra p o rt cu n o i, d e la chem area Sa şi până la răspunsul nostru, ap are raportu l în tre E l, c a v e ş n ic , şi tim p . D e aici se vede că ţin e tim p u l le ga t de v e ş n ic ia Sa. V e ş n ic ia a c c e p tă tim p u l în ea, a d ic ă Dumnezeu accep tă făptura, care trăieşte în tim p , în v e ş n ic ia Sa, d e ş i tim p u l reprezintă şi o distanţă spirituală în tre p ers o a n e le c rea te şi D u m n e ze u . V e ş n ic ia este astfel atât în tim p, cât şi deasupra tim p u lu i. R ă m â n e o d istan ţă în tre n o i şi Dum nezeu, dar această distanţă are lo c în cad ru l iu b irii, d e c i a v e ş n ic ie i Iui D u m n ezeu . Veşnicia
164
care se va instala la s fâ r ş itu l tim p u lu i v a f i o c o n c e n t r a r e a în tr e g u lu i tim p , împreună cu e fo r t u r ile fâ c u t e d e o a m e n i, în v e ş n ic u l p r e z e n t în D u m n e z e u . A s t f e f creatura câştigă v e ş n ic ia p rin m iş c a r e a e i s p r e D u m n e z e u , în t i m p 14. Ieşirea din tim p şi t r e c e r e a în v e ş n i c i e s e f a c e p rin m o a r te . M o a r t e a a ru n că un văl tragic asupra e x is te n ţe i, d a r is ih a s tu l, p rin g â n d ir e a sa, c a r e c a u tă e x is te n ţe i un sens, nu poate a c c e p ta lip s a d e s e n s a m o r ţ ii, c u m o fa c e y o g i- n u l. A c c e p t a t ă ca eveniment d e fin itiv , m o a r te a p r i v e a z ă d e s e n s nu n u m a i p e r s o a n e le u m a n e şi flinta lor, ci şi lu m e a în tr e a g ă . C ă c i s e n s u r ile lu c r u r ilo r s e s iz a te d e p e r s o a n e lip site de sens n-au n ic i e l e un s en s . D a r s e n s u r ile lu m ii nu s e p o t n e g a . M o a r t e a definitivă ar fa c e in u tilă sau in e x p l i c a b i l ă nu n u m a i g â n d ir e a p e r s o a n e lo r u m a n e, ci toate va lo rile s p iritu a le c a r e le s u s ţin . D e a c e e a , m o a r te a nu e un a c t d e n e g a r e a vieţii, care ar d is p re ţu i d a ru l lu i D u m n e z e u , c i o f o l o s i r e a a c e s tu i d a r fu n d a mental de suprem ă iu b ire , p e n tru c a r e n e - a f o s t d a tă v ia ţa . C a re a lita te , m o a r te a descoperă sensul a d e v ă r a t a l v i e ţ i i v e ş n i c e şi d e v in e un a c t d e s u p re m ă în ă lţa r e a vieţii, de cea m ai p u te rn ic ă tr ă ir e a e i 15. A ş a au în ţe le s to ţi s fin ţ ii şi a ş a în ţ e le g trăitorii isihaşti m o a rte a , c a p e o t r e c e r e s p re v ia ţ a v e ş n ic ă , c a p e o a p r o p ie r e d e Hristos şi nu ca un s im p lu a c t fă r ă s e m n ific a ţ ie , in ert în fa ţa u n ei stări d e e lib e r a r e dobândite şi c u n o sc u te în c ă d in a c e a s tă v ia ţă , c u m o c u n o a ş te y o g i- n u l. C ă c i nu există un D u m n ezeu a l lu m ii s a c re şi unu l a l lu m ii în tu n e c a te , c i un u n ic D u m nezeu. El este e x is te n ţa în tr e a g ă , v e ş n i c i a şi tim p u l, în c e p u tu l şi s fâ rş itu l.
1.2 .
U N IV E R S U L
ŞI
C R E A Ţ IA
După doctrina S ă m k h y a - Y o g a , u n iv e r s u l e s te un v a s t ţesut pătruns d e fo r ţa impersonală a le g ii karm an. O r i c e e x is te n ţă p a rtic ip â n d la a c e st u n iv e rs k a r m ic e, într-un sens sau altul, în c o n ta c t d ir e c t cu în tr e g u n iv ersu l. I z o la t şi in ta n g ib il este
ătman pe care n um ai măyâ şi avidyă îl p o a te c o n s id e ra a ltera t d e fe n o m e n e , condiţionat de le g e a karm an. P rin p u te re a s im p a tic ă a lui puruşa, ilu m in a t şi activând de la distanţă, în să , to tu ş i, ră m â n â n d in a c tiv , in te lec tu l ca p ă tă v irtu te a magică a activităţii s im p a tic e , a u n e i m o d ific ă r i fă ră co n ta c t, la distan ţă. In lo c u l activării prin c on tact şi c o n d iţio n ă r ii d e le g e a karm an, y o g i- n u l in sta u rea ză fo r ţa sa proprie, transcendând karm an to c m a i p en tru c ă tra n sc e n d e le g e a c o n ta c tu lu i, a d o rinţei imediate, ad ică a fe n o m e n e lo r f i z i c e şi p sih ic e. F orţa d e zlă n ţu ită d e y o g i- n i e superioară chiar şi u n iv e rs u lu i, p en tru c ă e in d e p en d en tă şi p a ra le lă d e fo r ţa le g ii
karman. Secretul m a n ife s tă rii a c e s te i f o r ţ e e s te m editaţia , sau a s im ila re a , p o s e darea oricărui lucru sau fa p t nu p rin m ijlo a c e s e n z o r ia le sau in te le c tu a le a a c e stu i ţesut pătruns de karman, nu p rin e x p e r ie n ţ ă şi c u n o a ştere, c i p rin v irtu te a a c tiv ă r ii la distanţă a u n iversu lu i d e s c o p e r it sau c re a t d e y o g i- n i. D e a c e e a , y o g a e s te , în 14. v, Dumitru Slăniloae. Teologia D ogm atică O rtodoxă, voi. 1, pp. 172-198. 15. v. Dumitru Stăniloae. S tu d ii de Teologie Dogm atică O rtodoxă, pp. 278-285.
I6S
s
u ltim ă e se n ţă , o r e tr a g e r e d in u n iv e r s u l p e n e tr a t d e l e g e a karm an şi o
instaurare
unui u n iv e r s m a g ic . E s te o d is t r u g e r e a a c e s tu i u n iv e r s ş i c re a re a unui nou univJ p rin m e d ita ţie . M e d it a ţ ia p re s u p u n e , d a c ă nu c r e a r e a a b s o lu tă a obiectului meditat c e l p u ţin c r e a r e a lui a p a re n tă p rin d e lim it a r e a , p r e c iz a r e a şi iz o la re a lui definitivi d e restu l o b ie c te lo r . M e d ia ţ ia d i z o l v ă a b s o lu tu l a p a r e n t a l le g ilo r , căci orice legee v a lid ă r e la t iv la c e v a , şi d u c e la r e în to a r c e r e a la p u n c tu l d e p le c a re , la prălaya P o s ib ilita t e a a c e a s ta d e
in v a lid a r e a u n o r l e g i c o n c r e t e condiţionând im
u n iv e rs c o n c r e t e s te d a to rită d o c tr in e i m ăyă. In s ă y o g a nu p o s tu lea ză irealitatea fe n o m e n e lo r sau c a ra c te ru l lo r a p a r e n t şi e x c e s i v d e r e l a t iv (c u m a firm ă Vedănta), d e a c e e a nu cau tă e lib e r a r e a p rin tr-o id e n t ific a r e a su b stra tu lu i u ltim al experienţei c o g n o s c it iv e -ătmcm, cu substratul u tim a l u n iv e r s u lu i - Brahm an, şi n ici prin con te m p la ţia lui Brahm an, c i fo lo s e ş t e m e d ita ţia p rin c a r e to a tă e x is te n ţa e izolată din c o m p le x u l karman, a ju n gân d la kă ivalya ,6. D u p ă în vă ţă tu ra c reş tin ă şi isih a stă u n iv e r s u l ş i to a te c e le c e există sunt cre ate d e D u m n e ze u d in n im ic . C re a ţia e s te ad u să la e x is te n ţă p en tru a -L revela pe D u m n e ze u şi pentru a p a rticip a Ia b o g ă ţia fiin ţ e i L u i, a v â n d u -ş i solidaritatea în această p articip are. R a ţiu n ile lu m ii c rea te d in n im ic au c a m o d e l şi susţinere raţiu n ile v e ş n ic e a le L o g o s u lu i. D a c ă c rea ţia a r f i d in fiin ţ a Iui D u m n e z e u , ea ar fi păr taşă prin fiin ţă d e p len itu d in ea L u i, iar o m u l, le g a t d e e a , a r fi, şi e l, etern şi egal cu D u m n ezeu şi nu s-ar e x p lic a resp o n sa b ilita te a lu i fa ţă d e D u m n e ze u şi setea de un ab solu t s u p erio r lum ii. C re a ţia nu e n ici d in tr-o substanţă eternă, c o e x is te n tă cu D u m n ezeu , căci în acest c a z ar f i e g a lă în eternitate cu D u m n ezeu şi atât E l, c â t ş i e a s-ar limita reci p ro c, neavân d n ici E l, n ici e a p len itu din ea. în a cest c a z D u m n e ze u n -ar mai fi bun cu crea ţia şi creaţia n-ar putea fi mântuită din re la tiv ita te a e i absurdă. D e aseme nea, n-ar e x is ta o libertate umană n eco n d iţion a tă şi n ic i o n o rm ă a responsabi lităţii. D u m n ezeu nu ar putea im pune lum ii fo rm a p e ca re a v o it - o şi n ici omului o d ire c ţie spre S in e prin e xerciţiu l unei resp on sabilităţi. C reaţia este opera iubirii lui D u m n ezeu 1 17 dintr-un m o tiv şi cu un scop. Motivul 6 creaţiei este bunătatea lui D um nezeu, atribut evid en ţiat d e sfin ţii Părinţi, opus ideii că D um nezeu a creat lumea dintr-o necesitate internă, care duce şi e a la panteism. D a că p e toate le-a creat D um nezeu pentru a se îm părtăşi din iubirea Lui, scop u l lo r este să ajungă la o participare d eplin ă la această iubire, a d ic ă la o comu niune d ep lin ă cu D um nezeu. F iin ţe le raţion ale au fo s t aduse la existenţă ca să dobân dească, prin lucrarea lo r liberă, existen ţa bună şi prin aceasta să ajungă la veşn ica existen ţă bună, căci num ai e le p ot d ev en i m artorul m ăririi şi bunătăţii lui D um nezeu arătată prin lume şi num ai e le se p ot bucura conştient tot mai mult d e iubirea lui D um nezeu. 16. cf. Y oga-sU tra 4. 32. 17. v. Dumitru Stăniloae, T e o lo g ia D o g m a tică O rtod ox ă , voi. I, pp. 321-418.
166
Ca operă a iu b irii ş i în ţ e le p c iu n ii lu i D u m n e z e u , c re a ţia a re d o u ă laturi: una nevăzută, a p u te rilo r c e r e ş ti, şi a lta v ă z u tă . în tr e c e le d o u ă e x is tă o strânsă le g ă
tură şi există un d i a l o g p r o g r e s iv d e iu b ire c e - ş i a re iz v o r u l în iu b irea in e p u iz a b ilă a lui Dum nezeu. Existenţa p u te r ilo r n e tru p e ş ti c re a te n e arată pu tin ţa unei cu n o aşteri d ire c te a realităţii sp iritu a le, p u tin ţa u n e i c o m u n ic ă r i d ire c te în tre sp irit şi spirit. E xisten ţa puterilor c ere ş ti, c a s tru ctu ri in d e fin it e d e c o m u n ic a re a a d â n c im ii in fin ite a lui Dumnezeu, nu e n u m a i o p u n e r e în r e l i e f a a c e s te i ad â n c im i a L u i, c i în seam n ă şi o grea p robă p en tru o m d e a nu se lăsa is p itit să c o n s id e re lu m ea s p irite lo r ca ultimă realitate, c u m c o n s id e r ă d o c tr in e le t e o s o fic e şi a n tro p o s o fic e . E o m are subtilitate, d o b â n d ită d e c a p a c ita te a d e s es iza re a spiritulu i um an, d e a d is tin g e pe Dumnezeu C a re S e c o m u n ic ă p rin sp irite, d ar nu e id en tic cu e le . E o m a re fin e ţe duhovnicească d e a nu s o c o ti p e în g e r i m ai presus d e M ân tu ito ru l H ris to s , în numele C ă ru ia s e r o a g ă s c h im o n a h ii isihaşti. C ă c i, com u n iu n ea în B is e ric ă , p re cum şi s o b o rn ic ita te a B is e r ic ii, c u p rin d e şi p e în g e r i18. C reaţia v ă z u tă e s te un d a r d e la D u m n e ze u pentru o a m e n i, la fe l cum este un dar d u m n e ze es c şi v ia ţa o m u lu i. în ţe lep c iu n ea , ştiinţa, bucuria sunt daruri a le lui Dum nezeu. C h ia r d a c ă lu m e a crea tă ar fi dată o m u lu i spre cu n oaştere to t ar f i un dar d u m n e ze es c. în s ă e a e d ată şi pentru via ţa trupească a o m u lu i şi pentru fo r marea lui s p iritu a lă în v e d e r e a v ie ţ ii v eş n ice . Ş i, în aceasta, se v e d e m a rea iu b ire a Iui D u m n e ze u fa ţă d e o m , arătând c ă lum ea e o cu vân tare c o e re n tă a lu i D u m nezeu către o m , în tr-o în ain ta re con tinu ă c e v ă d eşte sensul ei. L u c ru rile d ate nouă ca dar d e la D u m n e z e u p o t d e v e n i darul nostru către D u m n ezeu , prin fap tu l că suntem lib e ri d e în to a rc e re a lu cru rilo r către D u m n ezeu şi prin iu b irea c e - o arătăm lui D u m n e ze u . în s ă c e l m ai m are dar p e care c in e v a îl p oate fa c e lui D u m n e ze u este darul v ie ţ ii s a le în să şi, c e nu în seam nă d ispreţuirea darului p rim it, c i p reţu irea de către c e l c e l-a p rim it. în dăruirea v ie ţii către D u m n ezeu v o in ţa u m an ă fa c e un sacrificiu su p rem , s a c rific iu făcut d e sch im on ah ii isihaşti. A s t fe l, d ia lo g u l daru lu i între D u m n e ze u şi o m este că fie c a re se dăruieşte celu ilalt. U n alt d ar dat o m u lu i de către D um nezeu este raţiunea c a o rga n d e c u n o aştere a c re a ţie i. O m u l are d atoria d e a cunoaşte crea ţia la n iv e lu l c a p a c ită ţii ra ţiu n ii um ane, d e a o s es iza şi d e a v e d e a m ulta iubire a lui D u m n ezeu . D e şi este transcendent ca origin e, om ul îşi are existen ţa sa în cred in ţată lib ertăţii sale. E l nu e încredinţat ca un obiect pasiv altcuiva, aşa cum e natura, căci are carac terul unei con tin gen ţe active şi nu pasive, ca şi natura. O m u l are p uterea crea to are, prin m o d ela rea m ateriei pentru el însuşi, şi procreatoare. A s tfe l, lib ertatea o m u lu i se întâlneşte cu libertatea lui D um nezeu într-o cola b ora re, când o m u l este c on ş tie n t d e c ee a c e îi este propriu şi când v o ie ş te să m eargă pe ca lea d u m n ezeea scă. 18- v. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhia cerească în Opere com plete, pp. 15-39; Dumitru Stâniloae. o p .cit. voi. 1, pp. 419-450.
167
Datorită raţiunii şi libertăţii, omul distinge b inele de rău. Lupta răului este împotriva omului care se doreşte realizat pe sine însuşi în Dumnezeu. Prin lupta lor demonii atrag pe oameni în platitudinea existenţei, în neputinţa de a vedea perspectivele spirituale infinite ale ei, într-un întuneric şi într-un înspăimântător minus al existenţei, într-o violenţă a pasiunilor care slăbesc sufletul şi putinţa de a-1 vedea pe Dumnezeu. Ei caută să-i aducă pe oam eni într-un gol existenţial, îndemnându-i să calce poruncile dumnezeeşti şi să introducă dezordinea în creaţie. Această luptă cumplită cu puterile dem on ice o poartă permanent schimonahii isihaşti. Căci lucrarea duhurilor rele este o lucrare nevăzută, ispititoare, plăcută în aparenţă şi cuceritoare. De aceea, toţi părinţii neptici fac apel la raţiu nea şi libertatea omului luminate de har pentru a ieşi învingător din războiul nevăzut cu duhurile rele. Dacă, pentru isihaşti, creaţia şi viaţa sunt daruri de la Dumnezeu, pentru yogi-ni universul şi viaţa stau sub semnul dramaticei legi karman, avându-şi cauza în suferinţă şi necunoaştarea existenţială şi consumându-se în acestea. Yogi-nul urmăreşte simplificarea extremă a vieţii prin ekăgrată cu scopul de a aboli multi plicitatea şi fragmentarea şi de a reintegra sau totaliza totul. Retrăgându-se de sub impulsul vieţii omeneşti, unde libertatea şi responsabilitatea au un mare rol, yoginul caută viaţa ritmată, adică viaţa universului, prin transformarea haosului vieţii psihosomatice într-un univers propriii, reintegrat în m arele Univers, văzut prin toate tehnicile psihofiziologice de la asana până la ekăgrată. El nu poate obţine eliberarea finală fără a cunoaşte o etapă prealabilă de „cosm icizare”. Faza inter mediară este cosmosul cu ritmul lui - rta şi realizarea acestui ritm în toate pla nurile vieţii psihosomatice. Acest ritm este indicat în structura Universului prin rolul „ unificator ” pe care îl joacă astrele. Desigur, este o etapă intermediară, pe care o schiţează şi Patanjali19, căci finalul este desolidarizarea completă de tot ceea ce este creat. Isihastul simplifică viaţa pentru a cuceri dimensiunile spirituale ale vieţii, dăruind viaţa lui Dumnezeu, Creatorul vieţii. O poziţiei totale faţă de viaţă, speci fică spiritului indian, isihastul îi arată o valorizare a vieţii prin faptul că pe toate darurile date de Dumnezeu omului se află crucea, ca armă de biruinţă împotriva răului, pe care s-a înălţat Cuvântul vieţii. Dacă samădhi echivalează cu o reintegrare a diferitelor modalităţi ale realu lui într-o singură modalitate, adică plenitudinea nediferenţiată de dinaintea crea ţiei, îndumnezeirea, spre care tinde isihastul, e răsplata luptei pe care o duce în această viaţă pentru a dobândi asemănarea cu Dumnezeu. Legea karman, care generează faptele şi perpetuează durerea, are efect şi asupra timpului şi asupra eliberării. Astfel, Universul se află sub legea devenirii20. Toate practicile spirituale ale yogi-nului şi toate m ijloacele pentru a atinge elibe19. v. Yoga-sttlra 1. 40. 20. Privind devenirea v. Ananda K. Coomaraswamy. H induism şi budism , trad. Georee Pnna. Ed. Timpul. Iaşi 1997.
168
I ! tarea ţin de încadrarea în această le g e a d ev en irii, într-un flux ce nu se desfăşoară
I oricum,
ci doar atât cât această le g e este respectată, ce cuprinde în ea toate instrum entale sau obiectuale.
fenomenele mentale,
P Creaţia, avându-şi început în iubirea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, este supusă I legii dumnezeeşti a ascultării de poruncile lui Dumnezeu. Neascultarea protopărinţilor 11 adus la ruperea com uniunii cu D um nezeu şi a fost nevoie de legi dumnezeeşti, date I prinoameni sfinţi, legi care urmăresc revenirea omului la starea dintâi, adică tinderea I spre cerul nou şi pământul nou iradiate de Duhul lui Hristos Cel înviat.
t Un mistic isihast intrând în „ e l însuşi" se va închide în chilia lăuntrică a K inimii sale, pentru c a a ic i să găsească, mai adânc decât păcatul, începutul unui ■ urcuş în cursul căruia universu l îi v a apărea din ce în ce mai unit, din ce în ce mai coerent, pătruns de puteri duhovniceşti. ■
In calea sa de unire cu D um nezeu, omul nu respinge făpturile, ci adună în
iubirea Sa cosm osul d ezbin at prin păcat, ca, în cele din urmă, să fie transfigurat ■ pnn har. Căci, om ul a fo s t creat cel din urmă ca să fie introdus în univers ca un I rege. De aceea, om u l şi universul întreg sunt chemaţi să intre în Biserică, în comu■ niune cu en ergiile necreate, să devină Biserică a lui Hristos pentru a fi prefăcuţi, ■ după sfârşitul veacu rilor, în veşnică împărăţie a lui Dumnezeu21. In yo ga b inele şi răul se disting în sânul cosmosului, ca ceva spiritual sau ■material în m od sim etric, dar demarcate de o axă orizontală. Fiind dincolo de mo ft rală, în y o ga b inele şi răul sunt numai manifestări naturale, stări mentale - vrti, i care nu au n im ic de a fa c e cu binele metafizic sau cu samădhi. Yogi-nul practică binele ca m ijlo c de autodisciplină. însă, când detaşarea de existenţă şi de obiectele I ei e realizată, y o gi-n u l renunţă la toate, nu în sensul că se întoarce Ia umanitate, I ci în sensul că nu-1 mai interesează şi nu-l mai ajută în ascensiunea sa aces[ ie instrumente care trebuie părăsite22. în creştinism, binele şi răul se înfruntă moral. Mântuirea implică binele con' cretizat prin fapte bune, dar nu prin puterile omului, ci cu ajutorul harului dumj nezeesc. C ăci binele îşi are izvorul în Binele suprem, care e Dumnezeu. Prin urmare, toată viziunea yogi-nului privind Universul şi omul se manifestă pe orizontală, pe o structură geometrică. Omul este virtual co-extensiv cu cosmo sul în toate planurile activităţii sale. Toată creaţia e interpretată ca un moment al devenirii universale, un miracol al „iluziei" cosmice. Pentru un isihast omul şi creaţia poartă un d ialog cu Dumnezeu pe verticală, un dialog indestructibil şi etern, prin rugăciune, un dialog personal.
I
1.3. Î S V A R A
ŞI
DUM NEZEU
Strădania de a îmbrăca în forme inteligibile, adică realiste, concepţia fundamen tală idealistă care neagă o lume în afara lui âtman, din care îşi trage rădăcina gândirea 2 i v Vladimir Lossk^ Teologia m istică a B ise ricii de Răsărit, no 133 138.140 22. cf. Yoga-sOtra 2. 40-43.
169
U panişadelor, a condus m ai întâi la pan teism , c a re fa c e con ştiin ţei em pirice
concesia
de a recunoaşte realitatea lum ii şi susţine, alături d e aceasta, unicitatea lui ătman exp licân d c ă această lu m e nu ar ■asimilare a obiectelor
237
C O N T E M P L A Ţ IA e x ta z u l m is tic nu e s te n ic i c ă u ta t, n i c i r e fu z a t , c i c e r c e t a t d a c ă e s t e d e la D u m n e z e u c o n t e m p l a ţ i a - v e d e r e a lu i D u m n e z e u p r in r u g ă c i u n e
s t a z a - sa m ă d h i e s t e căutată prin te h n ic ă
s a m ă d h i - f i x a r e a m in ţ ii în sine şi p ă t r u n d e r e a în z o n e l e subconştien tu lu i
la c o n t e m p l a ţ i e s e a j u n g e c u a j u t o r u l h a r u lu i
l a s a m ă d h i s e a ju n g e p rin puterile p r o p r ii
v e d e r e a lu i D u m n e z e u e s t e a c tu l p u r a l c o m u n iu n ii, a l c o m u n iu n ii s f i n ţ i l o r
s a m ă d h i e s t e a c t u l a b o lir ii tuturor
v e d e r e a lu i D u m n e z e u e s t e o r e a l i ta te c o m u n ic a b ilă în tr e D u m n e z e u şi om
s a m ă d h i e s t e u l t i m a in tim itate a
a c ţiu n ilo r
in c o m u n ic a b ilu lu i i n t e r i o r i z a r e p u r ă a lu i samădhi,
in t e r io r iz a r e d e s c h is ă a e x t a z u lu i, în m o d d in a m ic
în tr - u n r e p a u s im o b il
TREAPTA
U N IT IV Ă
u n ir e a c u D u m n e z e u n u a n u le a z ă n ic i n u a b s o a r b e p e r s o a n a u m a n ă
f u z i u n e a s i n e l u i c u id en tita tea su p rem ă
e p e c ta z a e s t e o u n i r e f ă r ă s f â r ş i t ,
k a iv a ly a e s t e r e s o r b ţ ia într-un început
în t r - u n v e ş n i c p r e z e n t
f ă r ă î n c e p u t ş i c a r e nu p reced e nimic
L U M IN A lu m in a - e n e r g ie d u m n e z e e a s c ă n e c r e a t ă , p r e z e n ţ a lu i H r i s t o s î n v i a t
l u m i n a p e r c e p u t ă d e m e n ta l cu forme ş i c u lo r i
SFÂNTUL - YO G I ~ _ , , . s fâ n t u l c u n u m e , d r e p t p i l d a s fâ n t u l l u c r e a z ă în î m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u p r in i u b i r e
y o s i f ă r ă n i c i u n n u m e sau amintire d esp re el , a n u la r e t o t a lă
M Â N T U IR E A m â n tu ire a e p r e m ă r i r e a lu i D u m
k a iv a ly a e s t e r e s t a u r a r e a supraindi-
n e z e u , p r in iu b ir e ş i în t o a r c e r e a
v i d u a l ă ş i l i b e r ă a im o rta lită ţii pret e m p o r a le
d a r u lu i v i e ţ i i s fin ţ it e
M O TTO „ c in e n u iu b e ş te ră m â n e în m o a r te ” (1 I o a n 3 : 1 4 )
38
F IN A L „ c in e a re iu b ir e a re d u rere; cine n -a r e iu b ir e , n -a r e d u re re ” (BuddH*