Victor Eftimiu Insir Te Margarite Cocosul Negru PDF [PDF]

Zitiervorschau

Victor

EFTIMIU COCO+UL NEGRU

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele au fost reproduse dup[: V i c t o r E f t i m i u, Opere, I. TEATRU. Legende rom`ne=ti, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1969.

2

TABEL CRONOLOGIC 1889 S-a n[scut, ]n comuna Bobo=ti\a, din Epir (Macedonia), la 24 ianuarie, Victor Eftimiu, fiul comerciantului Ghergo Ceavou. 1895—1897 Victor Eftimiu urmeaz[ primele clase elementare, ]n limba greac[, ]n comuna natal[. 1897 Victor Eftimiu vine pentru ]nt`ia oar[ la Bucure=ti, ]mpreun[ cu tat[l, s[u =i, r[m`n`d aici mai mul\i ani, ]ncepe s[ ]nve\e limba rom`n[. 1905 Se stabile=te definitiv ]n Bucure=ti. Public[ prima poezie, ]n revista “Speran\a”. 1906—1907 Public[ versuri, semnate E. Victor =i Athanes, ]n revista “Duminica”. 1907 }n revista “Via\a literar[ =i artistic[“ apare prima poezie semnat[ Victor Eftimiu. 1909—1910 Scrie, la Paris, poemul dramatic }n=ir-te, m[rg[rite. 1911 2 februarie Are loc prima reprezenta\ie a piesei }n=ir-te, m[rg[rite. }i apare volumul de nuvele F[r[ suflet. 1912 }i apare volumul de versuri Poemele singur[t[\ii. 1913 Are loc premiera piesei Rapsozii. 1914 Premiera piesei Akim. 1915 Premiera piesei istorice Ringala. }i apare volumul de versuri Candele stinse. 1919 Scrie comedia Inspectorul broa=telor. 3

1920 Are loc premiera tragediei Prometeu. }i apare volumul de versuri Lebedele sacre. 1920—1921 Victor Eftimiu este directorul Teatrului Na\ional din Bucure=ti =i, implicit, director general al teatrelor. 1922 Se joac[ ]n premier[ piesele Comoara, Dansul milioanelor =i Don Juan. 1923 Apare primul roman al lui Victor Eftimiu, din ciclul inspirat de via\a teatral[, intitulat Tragedia unui comediant. 1924 24 noiembrie La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera tragediei Thebaida. 1925 Se joac[ pentru ]nt`ia oar[, la Teatrul Na\ional din Bucure=ti, legenda dramatic[ Me=terul Manole. }i apare volumul de versuri C`ntecul milei. 1926 Are loc premiera piesei Glafira. 1927 1 august — 31 decembrie Victor Eftimiu este directorul Teatrului Na\ional din Cluj. 1928 Au loc premiere ale pieselor Fantoma celei care va veni =i Omul care a v[zut moartea. 1929 La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera piesei Marele duhovnic. 1930 Victor Eftimiu devine a doua oar[, pentru scurt timp, director al Teatrul Na\ional din Bucure=ti. 1931 Are loc premiera piesei Daniela. 1932 Are loc premiera piesei Theochrys. 1933 Premiera piesei Poiana de aur. Volumul de versuri Noaptea subteran[. 1936 Are loc premiera piesei Stele c[l[toare. 1939 Se joac[ tragedia Atrizii. Dou[ volume de versuri: Oglinzile =i C`ntecul mamei =i al copiilor. 4

1940 Volumul de memorii Fum de familie. 1942 Volumele de memorii Magia cuvintelor =i Amintiri =i polemici. 1944—1945 Victor Eftimiu este din nou director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti. 1947 La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera piesei Haiducii. Apare volumul de versuri 13 decembrie =i alte poeme. 1950 Victor Eftimiu devine membru al Academiei Rom`ne. 1956 }i apare volumul antologic Teatru. 1957 Se public[ ]n volum =i se joac[, la Teatrul Na\ional “I. L. Caragiale”, piesa Doctor Faust - vr[jitor. Apare volumul antologic de versuri al lui Victor Eftimiu, Od[ limbii rom`ne. 1959 Premiera comediei Parada. 1961 Volumul de versuri Soliile terestre. 1962 }i apar dou[ volume antologice de opere dramatice. 1964 Teatrul Na\ional “I. L. Caragiale” reia, ]ntr-o montare nou[, poemul dramatic }n=ir-te, m[rg[rite. }n Editura pentru literatur[ ]i apare volumul antologic Poezii. 1966 Piesa Omul de piatr[. 1969 Victor Eftimiu ]ncepe publicarea seriei de Opere. 1972 Poetul, prozatorul, memorialistul, dar ]n primul r`nd dramaturgul Victor Eftimiu se stinge din via\[.

5

}N+IR-TE, M{RG{RITE Poem feeric ]n cinci acte

PERSONAJELE ALB-}MP{RAT F{T-FRUMOS ZMEUL-ZMEILOR CRAINICUL NEAM-DE-VOD{ BUZDUGAN VOIE-BUN{ AP{-DULCE ION-VOIEVOD |AR{-BUN{ INIM{-DE-AUR ZORIL{ MURGIL{ GERIL{ BANUL PUNG{ BANUL SCAM{ BANUL SPAD{

P{CAL{ MO+ TOADER MO+ DUMITRU MO+ MARIN MITRU GEAMBA+UL }MP{R{TEASA MARANDA MILENA SORINA FLOAREA-SOARELUI ILEANA COS~NZEANA O FEMEIE B{CI|A O FAT{ VR{JITOAREA KUNDA vr[jitoare SURA

}

6

ACTUL 1 La curtea lui Alb-]mp[rat. }n primul plan, la dreapta =i la st`nga, doi meri ]nflori\i, care-=i ]mpreun[ ramurile foarte sus. Mai ]n fund, la st`nga, tronul lui Alb-]mp[rat =i al }mp[r[tesei. Pe acela=i plan, la dreapta, banca de marmur[ a celor trei fete de ]mp[rat. Intr[ alaiul domnesc ]n sunetul tr`mbi\elor: Alb-]mp[rat, de m`n[ cu }mp[r[teasa, pe care o pofte=te pe tron, la st`nga lui. Dup[ el vin o=tenii =i sfetnicii ]mp[ratului, fiecare cu o jup`ni\[ de m`n[. Apoi vin cele trei fete de ]mp[rat, \in`nd ]n m`n[ m[rul de aur, =i se a=az[ pe banca de marmur[ din dreapta.

CRAINICUL (de pe trepte, face semn tr`mbi\a=ilor s[ ]nceteze)

Tr`mbi\a=i! Cinstit[ curte, oaspe\i mari din \[ri str[ine! Preasl[vitul domn al nostru — fie-i zilele senine — Va gr[i-n\elepte vorbe... Se cuvine-a-l asculta Cu smerenie =i grij[! Ascult[m, m[ria-ta! ALB-}MP{RAT

Oaspe\i dragi, m[rit[ doamn[, fetelor,cinstit[ curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte! Num[ra\i ]mi sunt de-acuma bobii vie\ii, num[ra\i! Ast[zi, m]ine, ]nt`lni-voi pe str[mo=ii ]mp[ra\i! St[p`nind \inutul nostru ]n credin\a str[mo=easc[, Rareori ]ng[duit-am min\ii mele s[ gre=easc[. Rareori supu=ii \[rii ]n[l\at-au ruga lor F[r[ s[-mi aplec urechea glasului, pl`nsorilor. Zilele ]mi fur[ multe, dar r[masu-mi-au pu\ine... M`na-mi dreapt[ abia poate sceptrul \[rii a-l mai \ine, Iar pe fruntea-n care g`nduri adunatu-s-au mereu, A p[rin\ilor cunun[ m[ apas[ tot mai greu... 7

Nu-nzestrai pe-mp[r[teas[ cu odrasl[ b[rb[teasc[... Fetele ]mi sunt n[dejdea. Le-am poftit s[ se g[teasc[, +i cu voia dumneavoastr[ se pornir[ vestitori La-]mp[ra\ii, fra\i de-o lege, s[ trimeat[ pe\itori. }mp[ra\ii dinainte se g[tiser[, se spune, A=tept`nd s[ vin[ veste de la noi, din soare-apune, Deci se veselir[ foarte, c[ci precum ]n urm-aflai Dumnealor primir[ solii cu m[rire =i alai. To\i urma=ii li-s aicea... iar[ fetele =i ele. Vom schimba p`n[ desear[ c`te trei =i trei inele... Spune\i crailor s[ intre, s[ s-aleag[ dintre ei Trei voinici s[-mi \in[ locul... Ast[zi — unul, m`ine — trei. Spune\i crailor s[ intre. CRAINICUL

Oaspe\i mari din \[ri str[ine! Pream[ritul domn al nostru v[ pofte=te l]ng[ sine, +i, cu mare ner[bdare pasul vremii m[sur]nd, Cele trei domni\e dalbe v[ a=teapt[ r`nd pe r`nd! MURGIL{

Din \inutul unde cerul, dezmierd`nd a m[rii und[, Las[ negura s[ urce, pe c`nd soarele s-afund[, Am plecat pe v`ntul serii ca pe-un negru arm[sar +i-am sosit ]n \ara voastr[ c`nd luceferii r[sar... Am venit s[-\i spun, domni\[, c`t[ jale pe la mine-i! Vino, s[ rever=i prinosul, bucuriile luminei; Vino, s[-mp[r\im domnia unui cer ]ntrist[tor... 8

MARANDA

Prea e mohor`t Murgil[... Prea i-e glasul cobitor! ZORIL{

Eu sunt cel ce st[p`ne=te \ara Soarelui-r[sare... +i-am venit pe v`ntul zilei care c`nt[, care sare... V`ntul zorilor ce-alint[ pe s[raci =i pe boga\i... Nu sunt trist cum e Murgil[, =i-n\eleg s[-l alunga\i. Cine-i spune: “Vin, Murgil[“? Cine-i c`nt[ “cucurigu”? El aduce ]ntristarea, noaptea, v`nturile, frigu... Pe c`nd eu aduc c[ldura =i lumina soarelui! MARANDA

Prea se-ncrede. Prea e vesel... Prea-i departe \ara lui! }MP{RATUL

Prea departe vi-i \inutul, o, Murgil[ =i Zoril[! CRAINICUL

Rog pune\i-v[ c[ciula: vine oaspele Geril[! (Trece prin scen[ Geril[ ]ntr-un v`rtej de ninsoare. }mp[ratul =i, dup[ el, ceilal\i, str[nut[.)

F[r[ \ar[ voievodul, de ob`r=ie cr[iasc[... Voievodul Neam-de-vod[, care-ar vrea s[ v[ gr[iasc[... NEAM-DE-VOD{

To\i str[mo=ii mei luptar[... dar nici unul dintre ei N-a m`ncat b[taie... |ara e s[rac[-n felul ei... N-am averi furate-n lupt[, nici averi de c[p[tat, Dar ]n schimb am bog[\ia unui nume nep[tat! 9

Asta-i tot ce dau domni\ei. Dac[-i plac, dac[ m-alege, M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege! }MP{RATUL

“Bog[\ia unui nume”... Asta place mult la fete. Alt[dat[, darul [sta fuse mare, logofete, Dar ]n vremurile noastre nu mai e at`t de bun... +tii! Str[bunul tuturora n-a avut nici un str[bun... Tu s[ fii de omenie, c[ de mor\i nu se vorbe=te. NEAM-DE-VOD{

Nu-mi dai fata? }MP{RATUL

Nu, voinice! NEAM-DE-VOD{

M-a v[zut =i m[ iube=te!... }MP{RATUL

Ce s[-\i fac? Tu n-ai nimica... NEAM-DE-VOD{

A=adar[, sunt gonit? Blestemat s[ fie ceasul c`nd ]ncoace am pornit! O, str[mo=i, dormi\i ]n pace! Voi, ce n-a\i l[sat nimica Pentru cei r[ma=i ]n urm[, voi, care-a\i l[sat doar mica, Dar[ sf`nta bog[\ie a m`ndriei de-mp[rat, O, str[mo=i, al vostru s`nge va r[m`ne tot curat! Eu m[ duc ]n alt[ \ar[... Eu m[ duc ]n \ara unde 10

}naintea vi\ei mele lumea toat[ se ascunde, Unde punga ]nc[rcat[ l`ng[ s`nge n-are glas, Unde mor\ii sunt de fa\[. Eu m[ duc... m[ duc... v[ las! }MP{RATUL

Ia mai stai... Ia stai oleac[! Nu \i-o fi cu sup[rare. Am vecin pe Sc[p[tatu. E din neamurile rare... E-mp[rat... cu patru fete... NEAM-DE-VOD{

Ce le d[? }MP{RATUL

P[i... cam nimic! NEAM-DE-VOD{

Un viteaz ca Neam-de-vod[ nu ia fat[ de calic! CRAINICUL

Banul Pung[ din \inutul unde-i aurul bel=ug, Banul Scam[ care-nva\[ doftorescul me=te=ug. BANUL PUNG{ (]n cap cu chiv[r[ de aur, ]mbr[cat ]n solzi rotunzi de aur, \in`nd la subsuoar[ dou[ pungi mari; vorbe=te cu ]ng`mfare)

Vi se-nchin[ Banul Pung[, banul doldora de pungi. Eu n-am s`nge, numai aur curge unde m[ str[pungi. Nu cer zestre, dimpotriv[, eu v[ dau... Aud? Poftim? Facem t`rgul? Am paftale s[ v[-mbrac pe to\i... Ce? 11

}MP{R{TEASA (sup[rat[)

+tim! N-am odrasle de v`nzare pe fireturi =i paftale! Nu te mai f[li at`ta cu banii domniei-tale! Ia-\i mai bine-un dram de suflet =i vei fi mai c`=tigat! BANUL PUNG{

N-am nevoie nici de sfaturi, nici de suflet. Sunt bogat! (D[ s[ plece. }i iese ]n cale Neam-de-vod[.)

NEAM-DE-VOD{

Luminate, am o sor[ de vreo patruzeci de ani. Poate c[ \i-a= da-o, dac[... BANUL PUNG{ (]l m[soar[ de sus p`n[ jos, cu dispre\)

Nu m[ v`r ]ntre golani! NEAM-DE-VOD{

Burt[-verde! BANUL PUNG{

Coate-goale! NEAM-DE-VOD{

Cum ai spus? Stai, c[-\i ar[t! (}l ]mpunge cu suli\a ]n =ezut. Banul Pung[ strig[: “ Ai! Ai!” ]n hazul tuturora.) 12

}MP{RATUL

Leule, mu=c[-l din fa\[, nu-l lua pe dind[r[t! NEAM-DE-VOD{ (]n\ep`nd mereu pe Banul Pung[, ]n vreme ce cei doi scutieri jerpeli\i ai lui Neam-de-vod[ =i-au scos chiverele din cap =i alearg[ dup[ Banul Pung[ s[ adune aur ]n ele)

Curge aur? Nu prea curge!... BANUL PUNG{

M-a-n\epat cumplit ariciul!... (Iese grupul.)

}MP{RATUL

S-au g[sit tusa =i junghiul!... S[ pofteasc[ doftoriciul. BANUL SCAM{

Eu sunt Scam[, doftoriciul, cel ce toate le ghice=te, Nu ca babele neroade, ci frumos, doftorice=te. Am ]n traist[ leacuri multe. De boli\i, pe to\i v[ scap! Vindec tusa, br`nca, junghiul =i durerile de cap. Asta-i tot ce dau miresei... Dac[-i plac, dac[ m-alege, M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege!... MARANDA

R[u ]mi pare, ]nv[\ate, dar nici capul nu m[ doare; Nici un leac nu-mi pot aduce pre\ioasele-\i odoare. 13

}MP{RATUL

Precum vezi, nu e nevoie doftoriile s[-\i strici... BANUL SCAM{

Da\i-mi voie... Eu sunt Scam[... }MP{RATUL

Preacinstite doftorici, Mai r[m`i la curtea noastr[... Ni=te junghiuri m[ tot cearc[. BANUL SCAM{

N-a= putea s[-ncerc norocul la a doua? }MP{RATUL

Mai ]ncearc[! BANUL SCAM{

Am s[-ncerc la c`te=itrele! (Milenei)

Eu sunt Scam[, doftoriciul, Tai cu foarfeca =i vindec umfl[turile cu briciul, Ap[ tare, alifie; le =tiu toate, ]n r[sp[r. Am vopseli de-obraz =i unghii, mirodenii pentru p[r... MILENA

Nu mi-e r`ndul! Surioara ]nainte se m[rit[... BANUL SCAM{

S[-ncerc[m =i-aici... (Sorinei) 14

Domni\[, vin cu inima smerit[ +i cu ochii plini de lacrimi =i cu glasul tremur`nd... Nu m[ face de ru=ine! (Murmure, protest[ri.)

}MP{RATUL

Doftorice, treci la r`nd! BUZDUGAN

Buzdugan! Voinic c`t =apte. Ne-ntrecut ]n b[t[lie, Dou[ coaste fr`nte-n lupt[; mii de cai ]n herghelie, Zece mii de buzdugane. De trei ori m[ bat pe an. +i m[-nchin cu s[n[tate c[ m[ cheam[ Buzdugan! Asta-i tot ce dau miresei. Dac[-i plac, dac[ m-alege, M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege! }MP{RATUL

Voievoade Buzdugane... s[ m[ ier\i... de-at`\ia ani St[p`nesc \inutul [sta f[r[ grij[ de du=mani... Nu mi-e=ti drag... BUZDUGAN

A=a \i-e vorba? |ine minte, ]mp[rate! De du=mani te pl`ngi? A=teapt[! Ai s[ vezi... }MP{RATUL

Ascult[, frate... (Buzdugan iese, furios.) 15

CRAINICUL

Voie-Bun[, ]mp[ratul care ]nc[ n-a luptat. }MP{RATUL

Cel =tiut c[ pacea lumii urm[re=te ne-ncetat? VOIE-BUN{

Auzind chemarea voastr[, sf[tuitu-m-au p[rin\ii S[ pornesc la drum cu al\ii, s[ r[spund voios dorin\ii De-a-mi lega de-aceast[ cas[: nume, suflet, viitor... |ara mea-i bogat[-n holde, =i norodul — muncitor. Am p[duri, f`nt`ni, podgorii, lanuri multe =i palate Ce-=i r[sfr`ng ]n lacuri limpezi =i-n puhoaiele umflate Turlele str[lucitoare de cle=tar =i de porfir... Ne-or sluji copii de cas[, ]mbr[ca\i numai ]n fir; Jup`ni\e-or s[ ne c`nte =i din viers =i din chimvale, Codrii mun\ilor suna-vor =i gr[dinile din vale. Via\a ei va fi o doin[; dac[-i plac, dac[ m-alege, M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege. (La un semn al ]mp[ratului, Maranda zv`rle m[rul de aur lui Voie-Bun[. Urale, tr`mbi\e.)

}MP{RATUL

Voievod f[r[ o=tire, sol iubit de-mp[c[ciune, Fata noastr[ dete semne de o mare-n\elepciune Aleg`ndu-te pe tine... Pacea, traiul lini=tit. Astea trebuie ]n \ar[, astea ve=nic le-am \intit. Bun venit la casa noastr[. Dumnezeu s[ ni te \ie! Fata noastr[ cea mai mare noi \i-o d[m pe veci so\ie! CURTENII

Slav[! Slav[! S[ tr[iasc[! S[ tr[ie=ti, m[ria-ta! 16

}MP{RATUL (schimb[ inelele celor doi tineri ]ngenunchea\i; cu m`na pe capetele lor)

}MP{RATUL

O treime din cunun[ vrednici sunte\i a purta. VOIE-BUN{

Vom purta-o cu m`ndrie dup[ datin[ =i lege, Tainele ]mp[r[\iei c[ut`nd a le-n\elege, D[ruindu-\i noi odrasle de nepo\i =i str[nepo\i... Ocrote=te-ne, st[p`ne... care vrei =i care po\i. (Logodnicii se ridic[; fata se a=az[ iar la locul ei, pe banca de marmur[. Voie-Bun[ ]ngenuncheaz[ ]n fa\a ei.)

}MP{RATUL

Iar acuma, c`nd copiii ]i unir[m pe vecie, Vestitori, chema\i feciorii pentru fata mijlocie! CRAINICUL

Oaspe\i mari din \[ri str[ine, ia pofti\i cu g`nd curat Pentru fata mijlocie a lui Albu-]mp[rat! Ia pofti\i, c[ cea mai mare dintre m`ndrele cr[iese, Ascult`nd de sfatul \[rii, so\ul vrednic =i-l alese, Iar[ noi, rug`nd ]naltul s[-l fereasc[ de vr[jma=i, L-om sluji cu toat[ cinstea cuvenit[ la urma=i! Ia pofti\i! (Se aud zgomote).

}MP{RATUL

Da ce-i acolo? 17

CRAINICUL

Preasl[vite ]mp[rate, Un viteaz din alt[ \ar[ vrea =i el s[ se arate! }MP{RATUL

Cum ]l cheam[? }ntreba\i-l: e de neam ]mp[r[tesc? Dac[ nu-i de neam ca ceilal\i, s[ se duc[ ]l poftesc! CRAINICUL

Zmeul-zmeilor ]l cheam[... Dar cunun[ d`nsul n-are, Nici ca oamenii ]ncaltea n-are chip =i-asem[nare; |ara lui ar fi cuprins[ ]ntre ceruri =i p[m`nt. }MP{RATUL

Nu cunoa=tem ast[ \ar[! N-avem nici un leg[m`nt! S[ se duc[! S[ se duc[! Mare crainice, veste=te! CRAINICUL

Banul Spad[, care ve=nic de r[zboaie se g[te=te! BANUL SPAD{ (lovindu-=i sabia de scut, zgomotos)

Bardalabum — bum bardabumba... zinga-zanga du-du-du! Fui, fiu, fiu =i bunga, banga... }MP{RATUL (]l imit[)

Bardabumba?! Hai,te du! 18

CRAINICUL

Banul Inim[-de-Aur, poreclit Fluier[-V`nt! (Intr[ Fluier[-V`nt, care face plec[ciunile fluier`nd.)

Voievodul Ap[-Dulce, care-ar spune un cuv`nt... AP{-DULCE

Eu sunt banul Ap[-Dulce, =i-am s[ dau miresei mele St[p`nirea peste-o \ar[ plin[ numai de ci=mele, Ridicate de bunicul, neam de neam de ]mp[ra\i, Ca s[ spele de p[cate pe p[rin\i, pe unchi =i fra\i. ION-VOIEVOD

M[ numesc Ion... }MP{RATUL

Ioane, ia a=teapt[ olecu\[. Las[, bre, pe Ap[-Dulce vorbuli\a s[-=i ascu\[, S[ vedem cam ce mai spune! AP{-DULCE

Nu mai am nimic de spus... Doar at`t: s[-mi dai mireasa... }MP{RATUL

Proaste g`nduri \i-ai mai pus! ION-VOIEVOD

M[ numesc Ion. Sunt v[duv de o lun[ jum[tate; Am copii =i zece socri: cinci neveste-nmorm`ntate; 19

Mo=tenesc ]ntreg p[m`ntul unei mari ]mp[r[\ii, Am gr[dini =i vite multe, zestrea moartelor so\ii... Asta-i tot ce dau miresei. Dac[-i plac, dac[ m-alege, M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege! }MP{RATUL

Apoi, me=tere Ioane, nu ne face de ocar[... Cum vorbe=ti a=a pr[p[stii?! ION-VOIEVOD

Ce pr[p[stii? }MP{RATUL

Ie=i afar[ , st`rpitur[! Cobe!...

Hai, te car[!

ION-VOIEVOD

Nu m-ai ]n\eles!... (}mp[ratul se repede la el, furios.)

Bini=or, m[rite doamne... Nu m[ bate... stai, c[ ies. }MP{R{TEASA

Crainice, bag[ de seam[, nu ne-aduce toat[ pleava, Dac-om sta cu to\i mojicii, pierdem vremea, pierdem slava. }nainte de-a-i aduce mai alege-ni-i oleac[. CRAINICUL

Voievodul |ar[-Bun[, care cred c-o s[ v[ plac[. 20

|AR{-BUN{

Numele mi-e |ar[-Bun[, nu cunosc r[ul =i ura, Numai g`nduri de lumin[ ]mi cutreier[ f[ptura. Am s[ fiu domni\ei mele un so\ vrednic, iubitor; Alt[ laud[, prin fapte vom vedea ]n viitor. Asta-i tot ce dau miresei. Dac[-i plac, dac[ m-alege, M`na-\i dreapt[, ]mp[rate, pe vecie s[ ne lege! (Milena ]i zv`rle m[rul. Curtenii izbucnesc ]n urale. Tr`mbi\e.)

}MP{RATUL

S[ tr[ie=ti! Nevast[, iat[ nunta-a doua ispr[vit[!... |AR{-BUN{

}mp[rate luminate, doamn[, curte preasl[vit[, Fe\ei voastre preacinstite, cu smerenie m[-nchin, Eu, feciorul cel mai mare al voievodului Nichin! CRAINICUL

S[ tr[iasc[ socrul-mare! |AR{-BUN{

|ara mea-i departe tare, }ns[ nu m-a pus pe g`nduri nesf`r=ita dep[rtare C`nd a fost s[-mi cerc norocul =i cu team[ am intrat }n gr[dina preasl[vit[ a lui Albu-]mp[rat. }MP{RATUL

Drag[ ginere, norocul nu-\i sur`se numai \ie... E =i-al nostru... e =i-al fetei. Dumnezeu s[ ni te \ie. 21

Hei, o=teni, suna\i din tr`mbi\i, umple\i cupele cu vin +i-n[l\a\i c`nt[ri de slav[ la-mp[ra\i, cum se cuvin. (Face semn fetei s[ se apropie. Am`ndoi tinerii ]ngenuncheaz[ ]n fa\a tronului. }mp[ratul schimb[ inelele =i, cu dreapta pe capetele lor ]mpreunate:)

Fata noastr[ cea de-a doua, noi \i-o d[m pe veci so\ie! (Cu ochii la cer.)

... Doamne, f[ ca totdeauna l`ng[ inim[ s-o \ie! Tot frumoas[, tot cuminte =i tot f[r[ de p[cat, Cum ]n casa noastr[ sf`nt[ din str[mo=i am apucat! (Ca =i ]nt`ia pereche, tinerii se a=az[ pe banca de marmur[.)

Iar acum s[ intre solii pentru cea nem[ritat[! (Crainicul vrea s[ vesteasc[.)

SORINA (}l opre=te cu un semn =i vine ]n fa\a tronului. }mp[ratul tresare. Mi=care ]ntre curteni.)

Preasl[vite ]mp[rate =i iubitul nostru tat[, Vin cu rug[ ]n cuvinte =i cu lacrimi ]n priviri, S[ m[ ier\i c[ voiei tale am ie=it cu-mpotriviri... De supunerea-mi ad`nc[ deseori am dat dovad[ +i-a= voi supus[ ve=nic ochii vo=tri s[ m[ vad[; Dar m[ iart[, drag[ tat[, dac[ nu te-am ascultat; Uite, inima nu-mi spune c[ i-ar fi de m[ritat! }MP{RATUL

Cum ai spus? Aud eu bine? Nu, curteni, a fost gre=eal[, Ori gre=it-a glasul fetei, ori urechile m[-n=eal[... Cum ai spus? 22

SORINA

M[rite doamne, n-a gre=it s[rmanu-mi glas, Nici urechea nu te minte; nu mi-e vremea s[ v[ las! +i-apoi, maica-mp[r[teas[ prea-i c[runt[ pe la frunte, Ca s[ duc[ singuric[ grija trebilor m[runte +i necazurile casei... Nu vreau, nu, s[ m[ m[rit! }MP{RATUL

Asta-i vorba-\i cea din urm[? SORINA

Nu v-am spus-o l[murit? }MP{R{TEASA

Fata mea, purtarea asta mi se pare cam ciudat[... Las[ grija casei mele. Tot ai s[ te duci odat[... Haide, ia-\i acuma so\ul, ]n =iragul crailor. SORINA

Nu vreau, nu... Mi-e fric[, mam[. Nu-i cunosc! }MP{RATUL

Cum? Sora lor, Sora lor cea mic[ stric[ ]ntreita cununie? N-a= voi cu vorbe grele s[-mi ar[t a mea m`nie Chiar ]n fa\a mamei tale =i-a iubi\ilor cumna\i Ce-or s[ fie peste-o clip[ cu cinstire cununa\i... Dar[ afl[ de la mine c[, precum odinioar[ Te-am iubit ca pe-o treime din bogata mea comoar[, Tot a=a, de-mi tulburi g`ndul cu-ale tale g`nduri mici, Te gonesc de l`ng[ mine! S[ te duci! S[ pleci de-aici! 23

SORINA

Am s[ plec! Mai bine chinul ]ntr-a lumii vijelie Dec`t via\a de p[pu=[, dec`t via\a de chilie }n palatul trist ]n care din p[cate m[ n[scui! +tiu c[ n-am s[-mi dau ]ncaltea tinere\ea ori=icui. }MP{RATUL

Mai cunoa=tem noi povestea unei fete mofturoase Ce-a lovit cu m[rul d-aur pe-un argat cu haine roase, Dup[ ce-i trecuse-n fa\[ tot alaiul cel de crai... Fata mea, eu nu de-aceea te crescui =i te-nzestrai! }n poveste, ]mp[ratul =i-o fi dat odrasla, poate, Dar povestea totdeauna spune tot ce nu se poate... Afl[ dar c[ niciodat[ neam de-al meu adev[rat N-o s[-=i caute rudenii dec`t neam de ]mp[rat! SORINA

Nu mai am, de-aci-nainte, nici un fel de datorie! }MP{RATUL

Tot a=a s[ n-ai pe lume cea mai mic[ bucurie; +i precum gone=ti feciorii ce-au venit s[ mi te ia, Tot a=a s[ te goneasc[ cel dint`i ce \i-o pl[cea... ...Mare crainice, veste=te! CRAINICUL

Oaspe\i mari, din \[ri str[ine, Cea mai mic[ din domni\e nu f[cu ce se cuvine; Cununiei ]ntreite dumneaei s-a-mpotrivit! Nu vrea mire... Ce s[-i facem? }mp[ratul preasl[vit, Alung`nd-o din palatu-i, v[ ureaz[ cale bun[! (Zgomote.) 24

}MP{RATUL

Cine murmur[ acolo? CRAINICUL

Craii... spun c[ se r[zbun[ De ru=inea ce le-o facem. Pleac[ to\i, nemul\umi\i... }MP{RATUL

Au dreptate voievozii... Nu suntem =i noi uimi\i? Ast[ fapt[ nesupus[ nu mai are-asem[nare! Auzi=i ce-am spus, domni\[? Ce f[cut-ai seam[n n-are! E-he-hei, ascult[ bine ce \i-am spus. De te c[ie=ti: Prea t`rziu; te-am scos din r`ndul fetelor ]mp[r[te=ti! Iar[ voi, sl[vit[ doamn[, gineri, fetelor iubite, Sfetnici dragi ai \[rii mele cu n[dejdile zdrobite, Rogu-v[, ierta\i potopul unei grabnice m`nii +i veni\i cu to\i s[-ncepem dou[ m`ndre cununii! (}n frunte cu }mp[ratul, care \ine m`na }mp[r[tesei, to\i curtenii, de m`n[ cu c[te o jup`ni\[, urc[ treptele =i intr[ ]n palat, ]n sunetele tr`mbi\elor. Pauz[. S-a f[cut noapte. Din palat se aud c`ntece de nai ale c[ror triluri ]ntrec celelalte sunete =i se amestec[ cu dep[rtatul c`ntec de privighetori. }n iarb[ =i ]n v[zduh sc`nteie licuricii. Din cei doi meri, ]n adierea v`ntului de sear[, se scutur[ flori. Fata cea mic[ a r[mas singur[.)

SORINA

Eu te las, copil[rie, tinere\e f[r[ soare... Loc de jocuri, de speran\e, =i cumplit[ ]nchisoare Unde visul n-are aripi, =i nici sufletul cuv`nt, 25

Unde dorurile mele ]n zadar ]=i iau av`nt... Eu te las, copil[rie, zile bune, zile rele... (Maranda iese din palat, ]n tain[.)

MARANDA

Surioar[! SORINA

Cine strig[? MARANDA

Ai rostit cuvinte grele, Grele vorbe, surioar[... Cum putu=i s[ le roste=ti? Nu se poart[ astfel, sor[, ni=te fete-mp[r[te=ti! SORINA

Nu, domni\ele cu minte nu vorbesc a=a, fire=te... Ele sunt oi\e bl`nde: orice iarb[ le prie=te, Orice mire le vr[je=te, c`nd o fi dulceag, flecar... V[ cunoa=te\i so\ii, spune? I-a\i v[zut c`ndva, m[car? MARANDA

Facem cum ne porunce=te tata, curtea pream[rit[. SORINA

Cum a=a? Curtenii, \ara, =i cu tata se m[rit[? Ori domni\ele ce ast[zi pe deplin au ]nflorit? Pentru ce \inea\i ]n m`n[ m[rul vostru daurit? 26

MARANDA

Sora mea, ursita noastr[ nu-i ursita celorlalte. }ntre noi =i lumea larg[ sunt at`tea ziduri nalte... Ce =tim noi de rostul lumii, z[vor`te ]n palat? Cum putem cunoa=te so\ii c`nd aiurea n-am umblat? Am avut =i eu odat[ dorul z[rilor deschise, Dar veni ]n\elepciunea =i av`ntul mi se-nchise Ca o floare ce zadarnic a=teptat-a zori de zi... A trecut de-atuncea vreme... dorul nu se mai trezi. Voia tatii, voia \[rii — asta ne-a sortit ursita. Cine =tie... poate-n drumu-i alt[ cale nu g[sit-a Ursitoarea vie\ii noastre. Ce s[ mai n[d[jduim? Cu supunere ad`nc[ se cuvine s-o primim... Singure s-alegem so\ul nu ne prea ajut[ mintea. Orice sfat ne e prielnic. Hai, ascult[-mi rug[mintea: Fii mai bl`nd[. +i necazul o s[-\i treac[ ]n cur`nd. Mama, sora, or s[ vin[ s[ te vad[, r`nd pe r`nd! (Iese.)

SORINA M[r de aur, m[r de aur, cine ]mi va fi alesul? Mi-ai crescut pe-o creang[-n suflet, frate bun cu ne-n\elesul Dor al clipelor de sear[ =i-al vis[rilor de mai... Toate dorurile mele, toate visele-mi chemai... M[r de aur, m[r de aur, cui o s[ te zv`rlu oare? Din n[dejde =i din vise \i-ai legat pl[p`nda floare +i-ai crescut mereu din ele, tot mai mare, p`n[ c`nd, }mplinit, c[zu=i din suflet pe p[m`nt alunec`nd... Tu e=ti visul, tinere\ea, tu e=ti ziua cea de m`ine, Sufletu-mi ]ntreg e-n tine... De te dau, ce-mi mai r[m`ne? Cine str[juie=te oare al fecioarei c[p[t`i, 27

C`nd azv`rle m[rul de-aur al vis[rilor dint`i? C`nt[ pas[rea de sear[, iar ]n iarba-nrourat[, Cu gr[mada, licuricii lumini\ele-=i arat[, Lumini\ele albastre, ro=ii, albe, viorii, Peste care cad, alene, flori de m[r, trandafirii... }nflorir[ iar[=i merii... merii dragi... a c`ta oar[? A venit iar prim[vara, =i cu ea mi se strecoar[ Flori de m[r... vis[ri de=arte peste sufletu-mi pustiu... S[ m[ duc pe-un cal s[lbatic... s[ m[ duc, f[r[ s[ =tiu... +i m[ scutur[ un tremur =i m[-ncinge o dogoare, S[ m[ duc cum fuge v`ntul peste ape =i ogoare +i s[-mi uit singur[tatea... toate c`te-am ]ndurat De c`nd fui ursit[-n lume s[ fiu fat[ de-mp[rat! VR{JITOAREA (intr[ prin st`nga, sprijinit[ pe-un toiag)

Tot p-afar[ e domni\a? Tot p-aci? Tot singuric[? E-ntuneric =i r[coare... Nu \i-e frig =i nu \i-e fric[? SORINA

M-ai speriat! VR{JITOAREA

Nu =tii c[ baba numai binele ]\i vrea? Eu nu sunt ca celelalte... SORINA

+tiu, m[icu\[, nu e=ti rea! VR{JITOAREA

Cum de stai afar[ seara c`nd ]ncep s[ umble zmeii? 28

SORINA

Nu mi-e fric[... VR{JITOAREA

Ba s[-\i fie! SORINA

Zbur[torii, dimpotriv[...

Nu fac nici un r[u femeii

VR{JITOAREA

Fata mea, tu ai ce ai! E=ti cam trist[, spune-i babei... SORINA

Ai avea vreun leac s[-mi dai? VR{JITOAREA

Cine =tie... SORINA

Spovedi-m-a= dumitale, bab[ bun[, Dac-a= =ti ce duhuri rele ]mpotriv[-mi se r[zbun[... +tiu c[ tare-s am[r`t[... +tiu c[ taica m-a certat C[ i-am spus precum c[ mie nu mi-ar fi de m[ritat... +i-apoi, bab[, \i-a= mai spune c[ mi-e dor, mi-e dor de duc[, Parc-a= vrea s[ vie v`ntul s[ m[ ia =i s[ m[ duc[... Ah, de ce n-avui norocul pe surori s[ le-n\eleg, F[r[ dor =i f[r[ voie pe oricine s[-mi aleg! 29

VR{JITOAREA

Uite bobii, fata maichii. Hm! Cu dragoste s-arat[!... Crai pribeag pe drum de sear[... Are fa\a-ndurerat[... G`ndul lui e dus aiurea... roibul lui e trist =i el, Vine... vine... drumul scade... roibul salt[ u=urel... Spune bobul de la mijloc c[ drume\ul nu-i departe... Bucurie, ]ntristare... O cr[ias[ v[ desparte... Drumuri lungi, p[\anii multe, crai pribeag, da m`ndru crai! P[rul lui e numai aur...Poart[ zale peste strai... SORINA

E frumos? VR{JITOAREA

Ca r[s[ritul! Calea vie\ii, ]mp[r\it[. G`nduri multe... =i necazuri... are fruntea ]ncre\it[! SORINA

E voinic? VR{JITOAREA

Cum nu e altul pe cuprinsul p[m`ntesc... SORINA

E de neam? VR{JITOAREA

De neam, fire=te... E de neam ]mp[r[tesc! Da mai spune c[ drume\ul n-o s[ =ad[ vreme lung[, 30

C[-i gr[bit din cale-afar[... Nu =tiu, z[u, pe cine-alung[. +i mai spune c[ din leag[n \i-a fost \ie h[r[zit... C`nd \i-o bate inimioara, \i-a venit, ai auzit? C`nd le-o bate inimioara, fetele s[ nu se mire... {sta-i semn c[ de departe le-a sosit doritul mire. Urm[re=te-l pretutindeni... ori=ic`nd =i-n orice fel! Via\a ta e-a lui de-acuma, e=ti pierdut[ f[r[ el! Urm[re=te-l pretutindeni... Fugi =i nim[nui nu spune. Am s[-\i dau puteri de z`n[... peste fluturi eu te-oi pune; Peste flori =i peste fluturi, Z`na-florilor vei sta... Ce s[ faci aici, domni\[, c`nd aiurea-i via\a ta?! (Ies am`ndou[.)

Cortina

ACTUL II Acela=i decor. Intr[ F[t-Frumos, care bate ]ntr-o tipsie de aram[.

CRAINICUL

Ce pofte=ti, drume\ de sear[? F{T-FRUMOS

S[ s-arate ]mp[ratul! CRAINICUL

Nu se poate! Musafirii ]nceput-au cu uratul; Doamna pl`nge... Clipa-i mare... Toate inimile bat, Iar domni\a cea mai mic[ n-are vrere de b[rbat! 31

F{T-FRUMOS

Oameni buni, de jalea voastr[ m[rturie pun c[-mi pas[, Dar =i eu am o durere care sufletu-mi apas[. A= dori m[riei-sale sup[rarea s[-mi vestesc. Rogu-te mergi =i veste=te un drume\ ]mp[r[tesc. (Crainicul intr[ ]n palat, =i, peste o clip[, ]mp[ratul iese, f[r[ coroan[ =i cam vesel.)

}MP{RATUL

Ce pofte=ti, drume\ de sear[? F{T-FRUMOS

}mp[rate, cer iertare C-am c[lcat f[r[ de voie preacinstitele-\i hotare, S[ te-ntreb de =tii c[-n \ar[ g[zduie=ti un ho\ de zmeu. F[t-Frumos ]mi zice lumea... Sunt fecior de crai =i eu! }MP{RATUL

Nu-n\eleg...fecior de vod[? F{T-FRUMOS

}mp[rate luminate, Sunt =i eu fecior de vod[... }MP{RATUL

Dou[ fete cununate, Dar a treia nu vrea ]nc[ b[rb[teasc[ ]nso\ire... F{T-FRUMOS

Luminate ]mp[rate, nu mi-e g`ndul de pe\ire! 32

}MP{RATUL

A-ha-ha! Nu vrei nevast[?! Intr[, craiule, poftim! +i ]n cinstea celor dou[, dou[ cupe s[ cinstim! F{T-FRUMOS

Sunt gr[bit din cale-afar[. Nu e careva s[-mi spun[ Dac[ Zmeul e p-aicea? }MP{RATUL

A venit =i el s[-=i pun[ Fa\a scump[ la vedere. Bietul Zmeu, s-a cam pripit! E p-aici... Da ce-i cu d`nsul? F{T-FRUMOS

Pe Ileana Cos`nzeana...

Zmeul [sta mi-a r[pit

}MP{RATUL

Pe Ileana? +tiu povestea...

Mult[ vreme!

F{T-FRUMOS

Vreme mult[... }MP{RATUL

Pretutindeni umbl[ vestea... F{T-FRUMOS

Ani ]ntregi de c`nd ]i caut, ani ]ntregi de c`nd ]i scap, De m[ mir c[ nu-mi albe=te ]nc[ p[rul de pe cap. 33

}MP{RATUL

Zmeul e p-aici, b[iete. E ascuns prin vreo str`mtoare... Fii pe pace... ai s[-l afli... am s[-\i dau =i ajutoare. S[ mi-l cau\i =i, prinz`ndu-l, precum prinde plasa pe=ti, S[ mi-l str`ngi =i, de se poate, pe vecie s[-l st`rpe=ti. P`n-atunci, ia stai o clip[... ia poftim o cup[ plin[... Hai noroc! F{T-FRUMOS

Tr[iasc[ mirii! S[ le fie via\a lin[! S[ tr[ie=ti, m[rite doamne! }MP{RATUL

Dragul tatii, s[ tr[ie=ti, +i mireasa dumitale p`n[ m`ine s-o g[se=ti! F{T-FRUMOS

Mul\umesc! }MP{RATUL

+i-acum, ia spune-mi cum \i se trecur[ anii? M[-n\elegi: la zi de nunt[, o poveste cu p[\anii De iubit m[ face t`n[r — da de ce nu stai colea? — Ca pe vremea c`nd ]n pieptu-mi dragostea se zv`rcolea. F{T-FRUMOS

Logodi\i abia de-o lun[ a=teptam cu tot norodul Seceri=ul =i culesul, holdelor s[ ducem rodul, Ca s[-ncep, ]n toat[ voia, ale nun\ii preg[tiri... Iat[ c[ de la o vreme fel de fel de prevestiri 34

}ncepur[ s[ m[ road[ =i din visuri s[ m[ scoale; }mi spuneau supu=i de-ai \[rii cum c[ umbre dau t`rcoale La ferestrele miresei... Ni=te vraci spuneau =i ei Cum c[ \ara-i n[p[dit[ de balauri =i de zmei. }MP{RATUL

E-he-he! O iei din cap[t... F{T-FRUMOS

D-apoi cum s-o iau? Din coad[? }MP{RATUL

Ba din cap[t... Eu m[ bucur! F{T-FRUMOS

Trimisesem de iscoad[ Cititori ]n stele, crainici, ]nv[\a\i =i vraci, pl[ie=i; Dar, cu toate-acestea, Zmeul... }MP{RATUL

|i-a furat-o! F{T-FRUMOS

Cum spuse=i!... Am plecat, nebun, s[-i caut peste m[ri, peste hotare, +i cu c`t fugeam mai iute, =i cu c`t fugeam mai tare, Cu at`t cre=tea ]n pieptu-mi dorul ei ucig[tor. M[-ntreceam cu v`ntu-n cale; m-av`ntam, nep[s[tor, Str[b[t`nd ]ntr-o suflare \ar[ lung[, mare, lat[, De-am r[zbit din crucea lumii p`n[-n lumea neumblat[, 35

+i de-acolo, f[r[ preget, p`n[-n cel[lalt t[r`m... Parc[ v[d cum fuge roibul... Parc[ simt cum cobor`m, Ca-ntr-un vis, pr[p[stii negre, cum urc[m pe mun\i cu soare, Cum r[zbim prin codri falnici =i prin volburi de ninsoare. Parc-aud, ]n urma noastr[, toate fiarele url`nd... }mi plutea mereu-nainte chipul ei frumos =i bl`nd... Chipul ei plutea ]n zare, pe c[r[ri neispitite, Ca o flac[r[ ce duce la comori nepre\uite, Lumin`nd ]ntrega lume ca o raz[, ca o stea Ce cre=tea mereu ]n zare cu c`t drumul descre=tea... Chipul ei seca deodat[ ale apelor =iroaie +i f[cea din v[i livad[ =i din munte mu=uroaie... Chipul ei din calea noastr[ orice piedic[ gonea +i f[cea din mine pan[ =i din roibu-mi r`ndunea! }MP{RATUL

Te-ntreba, fire=te, lumea, te-ntreba ]n gura mare: Da de unde vii, drume\e; da-ncotro te duci, drumare? F{T-FRUMOS

M[-ntreba, iar eu la r`ndu-mi ]ntrebam mereu de ea; Dar din nou[zeci =i nou[ numai unul de-o =tia! }MP{RATUL

+i-ai g[sit-o? F{T-FRUMOS

Da de unde?! }MP{RATUL

Nici pe Zmeu? 36

F{T-FRUMOS

Pe el, fire=te... }MP{RATUL

H`m!... Povestea se scurteaz[! F{T-FRUMOS

Ba de loc, de-acuma cre=te! }MP{RATUL

Hei! “}n=ir-te, m[rg[rite” — cum spunea c`te-un bunic. F{T-FRUMOS

Cum ]l v[d, m[-ndrept ]n =ale. Dar =i Zmeul e voinic. E cumplit! azv`rle fl[c[ri, are gheare lungi, t[ioase; De-\i ]nfige m`na-n carne, te r[zbe=te p`n’ la oase! }MP{RATUL

Brrr! Mi-e groaz[! Hai ]n cas[... Simt c[ m-a luat cu frig, Hai s[-i spui }mp[r[tesei... (Se scoal[ =i intr[ ]n palat.)

F{T-FRUMOS (urm`ndu-l)

Cum ]l v[d, ]ncep s[-i strig: St[i pe loc! D[-mi pe Ileana... Zmeul r[spundea-ntr-o doar[. Ne lupt[m... ]l bat... ]mi scap[... (Fata cea mic[ a ]mp[ratului, care a ascultat, din umbr[, iese =i azv`rle m[rul lui F[t-Frumos. Acesta ]ntoarce capul, se uit[ nep[s[37

tor la m[rul care se rostogole=te pe trepte, se uit[ apoi la Sorina, d[ din umeri =i intr[ ]n palat.)

SORINA

Te-am zv`rlit ]nt`ia oar[, M[r de aur... m[r de aur... rod al viselor dint`i... Cine-o str[jui de-acuma al fecioarei c[p[t`i? “+i precum gone=ti feciorii ce-au venit s[ mi te ia, Tot a=a s[ te goneasc[ cel dint`i ce \i-o pl[cea! “ Cel dint`i ]ntoarce ochii... Prea cur`nd, o, prea cur`nd S-a-mplinit blestemul tatii... M[ simt toat[ tremur`nd, Prad[ dorului ce-n suflet =i-a pornit cumplit v`ltoarea. “Cel dint`i s[ te goneasc[.” Dar ce-mi spuse vr[jitoarea? “Urm[re=te-l pretutindeni, ori=ic`nd =i-n orice fel, Via\a ta e-a lui de-acuma; e=ti pierdut[ f[r[ el! “ Dou[ groaznice blesteme... Ce s[ fac de-acuma oare? Cui s[ spun ce port ]n suflet, ce m-apas[, ce m[ doare? ZMEUL (intr[ din st`nga)

Nu mai pl`nge! Las[! SORINA (speriat[)

Doamne!... ZMEUL

Bun[ seara! SORINA

Cine e=ti? 38

ZMEUL

Zmeul-zmeilor ]mi zice... SORINA

Ai venit s[ m[ r[pe=ti? Hai, r[pe=te-m[, s`nt gata! ZMEUL

E gr[bit[ turturica! SORINA

Ia-m[... du-m[ ]n p[dure... ZMEUL

Nu prea =tie ce e frica! SORINA

Ce te ui\i, ce stai pe g`nduri? ZMEUL

Uite, vezi... m-am z[p[cit. Prea mi-o spui pe =leau, domni\[: “ia-m[, hai”! SORINA

Ce om sucit! ZMEUL

Dumneata e=ti — cum \i-a= spune — cea dint`i ce nu se teme. 39

Al\ii m-ar primi cu pietre =i cu groaznice blesteme! Da de ce te ui\i la mine? SORINA

Zmeul? Zmeul, dumneata? Zmeul-zmeilor, cumplitul care lumea-nsp[im`nta Doar cu numele? ZMEUL

Domni\[, eu sunt Zmeul din poveste... SORINA

Cel cu aripi =i cu gheare, cu o sut[ de neveste, Cel ce-n treac[t arde toate din hotar p`n[-n hotar? Unde-s capetele-\i multe? ZMEUL

Le-a t[iat un buc[tar... +tii...povestea cu \iganul... SORINA

Unde-s ghearele vestite? ZMEUL

Gheare n-am... cum n-am nici vreme s[ port unghiile g[tite. F[t-Frumos, el are vreme... Nu-i degeaba F[t-Frumos! Nu-l ]mpiedic[ nici goana, zborul roibului spumos! 40

SORINA

Te credeam din povestire ur`\enie ciudat[. Lumea te f[cea balaur... ZMEUL

Lumea m-a v[zut vreodat[? SORINA

Cum putea s[ povesteasc[ f[r[ ca s[ =tie ce-i? ZMEUL

A f[cut cu mine lumea dup[ vechiul obicei: Neput`nd s[ m[ ajung[, neput`nd s[ m[-n\eleag[, M[ c`rte=te f[r[ mil[ =i de chipul meu se leag[... Ce-o s[ zic[ oare lumea c[ n-ai vrut s[ te cununi? SORINA

Las[ ce-o s[ zic[ lumea... F[t-Frumos spunea minuni Despre tine. Tot p[m`ntul l-ai umplut de spaim[... Cine Nu te vede noaptea: umbr[, fl[c[ruie, m[r[cine!?... ZMEUL

... Mog`ldea\[, =arpe negru, ocolit de mari =i mici. SORINA

Dar p[\aniile tale? ZMEUL

Le-a scornit vreun mo=-glumici! 41

SORINA

Dar Ileana? ZMEUL

Am furat-o fiindc[ vream s[-mi fie rud[ }mp[ra\ii to\i din lume! Numai astfel, f[r[ trud[, Mi-a= putea ajunge \inta. SORINA

Ai vreo \int[ pe p[m`nt? ZMEUL

Vreau s[-mi fac o-mp[r[\ie! Zi =i noapte m[ fr[m`nt, Alerg`nd pe ar=i\i ro=ii ori pe volbur[ de lun[, Fericit s[-mi fac culcu=ul ]n vreo rece v[g[un[ +i s[-mi plec pe-un col\ de piatr[ capul greu, ]ntunecat... M-am luptat ades, domni\[, nedormit =i nem`ncat... A=tept`nd s[-ntind ospe\e ]n palate aurite, Dorm ]n scorburi, ]n tufi=e, ]n biserici n[ruite. +i-alungat de to\i vr[jma=ii m-am f[cut mai r[u ca ei! SORINA

Bietul Zmeu! ZMEUL

|i-e mil[, spune? Sim\i c[ pl`ngi f[r[ s[ vrei!... “ Bietul Zmeu!” — Acum!... Dar m`ine: mila ta o s[ mai \ie? Ai =i tu ]n vine s`nge care cere-mp[r[\ie... De-ar veni acuma vrunul din feciorii de-mp[rat, M-ai goni... \i-ar fi ru=ine... 42

SORINA

Nu e, nu-i adev[rat!

Ai s[ vezi...

ZMEUL

Mai vii cu mine? SORINA

}n palate n[ruite

+i prin scorburi? ZMEUL

Vai, domni\[! N-am palate d[ruite De-mp[ra\i... Eu n-am cunun[... Via\a mea-i a=a de grea! SORINA

Te-n\eleg! ZMEUL

Domni\[ drag[, m[-n\elegi =i nu prea-prea. F[t-Frumos \i-ar spune lucruri mai frumoase, mai u=oare, Vorba lui ar fi mai dulce, el ar =ti s[ te-nf[=oare }ntr-o vraj[ de visare, ]ntr-un c`nt adormitor! Mult mai tare-i sun[ glasul ]ntr-un suflet vis[tor! (Din palat se aud zvonuri de plecare.)

Nu e glasul lui? Ascult[! SORINA

El e! 43

ZMEUL (ascult`nd)

Vorbe ]ndr[zne\e? A-ha-ha! A=teapt[ numai... SORINA

Ce-ai s[ faci? ZMEUL

S[-i dau bine\e! Zmeul-zmeilor m[ cheam[ =i-ai s[ vezi de =tiu lupta. (Iese.)

}MP{RATUL (intr[ ]mpreun[ cu F[t-Frumos)

Cale bun[, dragul tatii! F{T-FRUMOS

Mul\umesc, m[ria-ta! Mul\umesc de vorb[ bun[, mul\umesc de g[zduire... Am s[ plec ]n lume iar[=i... s[ r[storn ]ntreaga fire... Ca s[ dau de Zmeu sunt gata toat[ lumea s-o str[bat! Am s[ merg =i-acolo unde mun\ii-n capete se bat... ZMEUL

Uite Zmeul... Ce-ai cu d`nsul? Te scutesc de c[utare. Ce pofte=ti? }MP{RATUL

S[ pleci de-aicea! 44

ZMEUL

}mp[rate, cer iertate! Hei, voinice... uite Zmeul... Ce-i porunca? Ce-ai s[-mi zici? F{T-FRUMOS

Nu aici, t`lhar nemernic. Hai afar[! ZMEUL

Nu! Aici! Vreau s[-\i scot pu\in din m`n[ a minciunilor br[\ar[! Vreau s-aud[ toat[ lumea, dragul meu V`ntur[-|ar[, Cum c[ e=ti ]ncurc[-lume, mincinos, l[ud[ros... Mai ]nt`i, de-at`ta vreme, nici o hain[ nu \i-ai ros. E=ti g[t`t ]ntotdeauna... Cum a=a? Dar nu te doare Pe g[teli s[-\i treac[ vremea? Barba ta nu cre=te oare? C`nd ]\i pui ]n p[r miresme? +i-apoi alta, de pofte=ti, Spune tuturor ]n fa\[: cum te cheam[? Cine e=ti? }n pove=ti ]\i spune lumea ]ntr-un fel...De trece anu C`nd e=ti Pr`slea, c`nd Pepelea, c`nd voinicul Greuceanu! Calul t[u, ca =i musta\a, c`nd e negru, c`nd b[lai. Pe c`nd eu, s[rac de mine, peste tot unde umblai, R`nd pe r`nd am fost balaur, omor`t cu buzduganul, Mi-a t[iat ]ntr-o poveste =apte capete \iganul, M-a\i f[cut arap, ghionoaie, Str`mb[-Lemne, =i socot C[ p-aiurea mi se zice Statu-Palm[-Barb[-Cot... F[t-Frumos! Frumos r[sun[! Numai numele ajunge Ca s[ sim\i pe cerul gurii strop de miere cum te unge... Cum s[ nu te-a=tepte seara toate fetele-n pridvor? Toate fetele, voinice, te viseaz[ =i te vor... F{T-FRUMOS

Ori ]mi dai pe Cos`nzeana, ori \i-oi rupe junghetura! 45

ZMEUL

Toate-s bune... Tu, voinicul, iar[ eu, lep[d[tura, Care trece prin v[zduhuri sfor[ind ca un buhai... M-ai ]nvins mereu; dar unde, unde \i-e Ileana, hai? Eu sunt scorpia, ghionoaia, huhurezul, sperietoarea, Liliacul, cucuveaua... iar[ tu, privighetoarea! Ce-ai f[cut s[ fii at`ta? F{T-FRUMOS

Am ie=it ]nving[tor! ZMEUL

Ai ie=it, dar nu prin tine; \i-au stat toate-ntr-ajutor! Lighioanele din codri, din v[zduhuri =i din ap[ Vin la tine totdeauna de te-ajut[ =i te scap[; }mp[r\ind sur`suri calde, nu-\i treci vremea ]n zadar; Unui om ]i spui povestea, altuia ]i dai un dar, E=ti frumos, e=ti bl`nd la vorb[ =i pe nimenea nu sperii. Mun\ii tu ]i faci din piepteni, iar p[durile din perii. Folose=ti ]ntotdeauna c`te-un tainic talisman Ce te-ajut[ la nevoie =i te scap[ de du=man... Pe c`nd eu, ascuns ca ur=ii, singur, singur totdeauna, Strecur`ndu-m[ pe drumuri unde nu r[sare luna, Ocolind de-aud vreun zgomot ori de v[d lucind ceva, Fug de oameni =i de fiare ]n vreo vale, undeva. Eu sunt cel ce arde sate c`nd s-aprinde-un stog de paie... M`na mea v[ pare ghear[, iar suflarea mea — v[paie... Nimeni nu-mi ajut[ mie fiindc[ n-am sur`sul bl`nd, Fiindc[ nu m[ =tie nimeni dup[ dragoste umbl`nd, Fiindc[ rostul vie\ii mele nu e-n patima lumeasc[, Fiindc[ glasu-mi =i privirea nu se-ndeamn[ s[ glumeasc[, Fiindc[ p[surile mele nu le povestesc pl`ng`nd, 46

Fiindc[ alte n[zuin\e port ]n inim[ =i g`nd. F[t-Frumos, acuma spune-mi, ce-\i luce=te-n zare \ie? O femeie? F{T-FRUMOS

Da. Dar \ie? ZMEUL

Eu visez o-mp[r[\ie. Eu visez domnia lumii... F[t-Frumos ce face oare? }=i alint[, ]=i oglind[ frumuse\ea ]n izvoare. Ca s-ajung, suceam ]n dreapta palo=ul. Tu ce f[ceai? Lini=tit, ]n largul lumii, capul fetelor suceai! R[sf[\at de to\i ]n cale, z`ne, oameni, soli cere=ti, Te tot lauzi cu iubirea =i de ur[ te fere=ti. F{T-FRUMOS

Da, iubirea — iat[ visul... Iat[ marea mea comoar[... Ea-mi aprinde-n zare fl[c[ri, m[ ]nvie, m[ omoar[... Pentru ea str[bat p[m`ntul =i m[ lupt ]nver=unat; Drumul vie\ii, pe furtun[, numai ea mi-a luminat. Dragostea miresei mele, dragostea de om, de via\[ }mi c[l[uze=te pa=ii spre dorita diminea\[. Drag[ mi-e lumina zilei, floarea, stelele =i v`ntul — Tot ce e Frumos ]n lume, ]n[l\area =i av`ntul, Fr[m`nt`ndu-le ]n suflet eu m[ simt ]ntraripat; Chipul drag al drajei mele toate le-a ]ntruchipat. Pe c`mpia-nz`pezit[ c`nd e noaptea viorie, Parc-a=tept s[-i v[d culcat[ umbra lung[, alb[strie, Glasul ei ]mi c`nt[ doine ]n suspinul unui val, Glasul ei ]mi spune basme ]ntr-o doin[ de caval... 47

V[d obrazul cum ]i r`de ]ntr-un soare ce r[sare, O ghicesc cum trece lene= ]n frunzi=ul ce tresare, Iar[ c`ntul cioc`rliei, aninat deasupra mea, E chemarea dep[rtat[ care-mi vine de la ea... ZMEUL

E frumos , dar ]ndoielnic... Dragul meu, cu ce te-alegi? F{T-FRUMOS

Visul meu tu niciodat[ n-ai putea s[-l ]n\elegi! ZMEUL

Visul t[u e Cos`nzeana... Asta-i ve=nica ispit[! Nu-i p[cat de-at`ta cale =i de via\[ risipit[? F{T-FRUMOS

Am s-o iau... de-a= =ti c[ ve=nic am s-alerg pe urma ta, Dac-a= =ti c[ toat[ via\a pentru d`nsa voi lupta! ZMEUL

Eu \i-a= da-o pe Ileana de mi-ai cere-o cu bl[nde\e... Dar mi-o ceri ]ntotdeauna tot cu vorbe ]ndr[zne\e... }mi azv`rli mereu ]n fa\[ fel de fel de-amenin\[ri. Iac[, vezi... de asta umbli peste m[ri =i peste \[ri. De mi-ai cere-o cu bl`nde\e, a= l[sa-o din robie... F{T-FRUMOS

Nu cer=esc la nimeni mil[! ZMEUL

Dar prime=ti c`nd \i se-mbie! 48

F{T-FRUMOS

Min\i, t`lhare, min\i! ZMEUL (arat`ndu-i palo=ul)

Ia, uite! F{T-FRUMOS

Nu m[ tem! ZMEUL

Te arunc ]n cer! F{T-FRUMOS

S[ te v[d! Sunt gata... Haide! Asta-i mila ce \i-o cer. Mil[, eu? ZMEUL

Fire=te! F{T-FRUMOS

Mil[... M[rturie! ZMEUL

|i-oi aduce! F{T-FRUMOS

Scoate palo=ul, t`lhare! 49

ZMEUL

Scoate palo=ul, haiduce! (Am`ndoi ]=i scot palo=ele =i le sucesc deasupra capetelor, gata de lupt[.)

}MP{RATUL

E-he-he! A=a? Deodat[? }nainte de-a lupta, Spune-mi, Zmeule, =i mie, care-i visul, \ara ta? ZMEUL

Nu sunt eu st[p`nitorul p[r[sitelor palate, Al p[durilor de=arte, al puhoaielor umflate? +erpii, vulturii =i corbii, nu sunt to\i supu=ii mei? V[g[unile nu-s pline de balauri =i de zmei? |ara mea e \ara spaimei, iar puterea mea e mare. Toate duhurile-ascult[, tremur`nd, a mea chemare! N-am calea=c[ daurit[, dar c`nd trec ]n rotogoale Peste st`ncile tr[snite, peste c`mpurile goale, Drumul meu nu pare falnic ca un drum ]mp[r[tesc? F{T-FRUMOS

|i-l g[tesc eu drumul [sta, n-avea grij[, \i-l g[tesc! ZMEUL

Nu cumva \i-e iar de lupt[? F{T-FRUMOS

+i ce-ar fi? 50

ZMEUL

P[i, de, b[iete, Haide-aicea... d[-te-ncoace... s[ ne batem pe-ndelete! F{T-FRUMOS

Nu m[ mi=c. E=ti gata? ZMEUL

Gata! (}ncepe lupta.)

SORINA

Nu-i l[sa, m[rite doamne!

}mp[rate, nu-i l[sa!

CRAINICUL (intr[ speriat din st`nga)

Unde e m[ria-sa? }MP{RATUL

Ce-i acolo? Cine strig[? CRAINICUL

Preasl[vite ]mp[rate, }ncepur[ zile grele pentru \ar[ s[ s-arate! }MP{RATUL

Vreo primejdie? 51

CRAINICUL

Grozav[! Fel de fel de soli vestec C[ voinicii cari trecur[ ]n alaiu-mp[r[tesc, M`nia\i c[ fata voastr[ ]i gone=te, s-adunar[ +i-au pornit ]ncoa’ furtun[! Caii vars[ foc pe nar[, Scurm[ \[rna =i necheaz[... ard cet[\i ]n calea lor... Zarea toat[ e lumin[... }MP{RATUL

Dat-au foc cet[\ilor? Ah, domni\[, mult[ grig[ mi-ai adus la b[tr`ne\e! CRAINICUL

O=ti venite mai ]n urm[, tot mai mari, mai ]ndr[zne\e, Au cuprins p[duri, ora=e, largul \[rii b[r[gan... }MP{RATUL

Cine merge-n fruntea oastei? CRAINICUL

Voievodul Buzdugan! Banul Pung[ d[ merinde, Banul Scam[ ajutoare, Pe c`nd toat[ oastea noastr[ =ade, vai, ne=tiutoare... }MP{RATUL

Ah, mi=eii! Despre asta nu mi-au spus nici un cuv`nt! CRAINICUL

Banul Inim[-de-Aur, poreclit Fluier[-V`nt, A-ncercat s[-i domoleasc[... 52

ZMEUL (oprindu-se din lupt[)

Gineri pa=nici nimerit-a S[-\i alegi, m[rite doamne!? }MP{RATUL

Nu mai =tiu... ]mi pierd s[rita. Ce s[ fac? Tr[iam ]n pace. Nici prin vise nu visam C-or s[ vin[ ]mpotriv[-mi cete multe, tam-nesam! ZMEUL

Sunt frumoase ele, doamne, visurile de-mp[care: Voie-Bun[, |ar[-Bun[, gineri buni sunt fiecare, Nu zic ba, dar vezi, nici unul n-are bra\ul =tii... colea, C`nd o fi vreo-ncurc[tur[ s[ te scape de belea! }MP{RATUL

Hei, de-ar vrea =i cea mai mic[, de-ar g`ndi, de-ar ]n\elege, Ce m`ndre\e de logodnic printre fe\i i-a= mai alege! F{T-FRUMOS

Doamne, ]naintea oastei bucuros eu duce-m-a=... ZMEUL

De r[m`ne el aicea, eu voi trece la vr[jma=! }MP{RATUL

Crai m[re\i, vede\i prea bine c[ mi-e \ara-n grea nevoie; Rogu-v[, pleca\i aiurea =i certa\i-v[ ]n voie; Voi cu p[surile voastre, iar[ eu cu grija mea. (}i ]mpinge bini=or spre st`nga =i iese dup[ ei. Intr[ }mp[r[teasa =i Milena.) 53

}MP{R{TEASA (c[tre Sorina)

Pentru tine toate astea...}mp[ratul se temea Dinainte c-or s[ vin[ voievozii cu m`nie! MILENA

I-ai gonit pe to\i, =i uite!... }MP{R{TEASA

Fata mea, o cununie Ne-ar sc[pa de orice grij[. Fata mea, cum po\i r[bda!? |ara piere pentru tine... Mai e vreme... Spune: da! Ai v[zut cam cine-i Zmeul, F[t-Frumos cam cine este. Tot a=a sunt, fata mamei, to\i voinicii din poveste. Nu-l iubeam nici eu pe vod[ ]nainte de-a-i vorbi, Dar apoi ne cununar[m =i-nceput-am a-l iubi. MILENA

Sora mea, ascult[ sfatul, sfatul mamei, pe-al surorii! Chiar de nu \i-o place so\ul, prinde-te-n v`rtejul horii! Trece ziua, trece noaptea, lunile se duc pe r`nd, Trece ura, nep[sarea, ]ndoiala... =i-n cur`nd Te treze=ti c[-i drag voinicul... ]l iube=ti, ]l ]n\elegi; Dac[ vezi c[ nu se poate, cununia o dezlegi; C[ de nu \i-o place so\ul, nimenea nu te omoar[ Dac[-l la=i... }MP{R{TEASA

Prime=te, mam[, spune: da! Da? MILENA

Surioar[!... 54

SORINA

Fie, mam[! }MP{R{TEASA (c[tre ]mp[rat, care se re]ntoarce )

}mp[rate, fata noastr[ s-a-nvoit! }MP{RATUL

S-a-nvoit s-aleag[ so\ul? S[ tr[ie=ti, copil iubit! Fuga, Crainice, =i spune voievozilor s[ vie. Spune-le s[ curme lupta! Puic[, inima-mi ]nvie! S[ tr[ie=ti, feti\a tatii! Hei, aduce\i l[utari! S[ se scoale alt[ ceat[ de chelari =i buc[tari. R`ndui\i c-o s[ petrecem nou[ zile ]n=irate... S[ petreac[ to\i ]n \ar[... CRAINICUL

Au venit =i voievozii!

Preasl[vite ]mp[rate,

}MP{RATUL

Au venit? A=a cur`nd? Bravo, Crainice! Veste=te-i... S[ pofteasc[ iar la r`nd! CRAINICUL

Craiul stelelor, Murgil[! Craiul soarelui, Zoril[! SORINA (oprind pe crainic)

Ce s[ vin[ iar Murgil[ =i cu oaspele Geril[?! +irul crailor din lume ar mai \ine ]nc-un an. 55

Buzdugan e-n fruntea oastei, ]l aleg pe Buzdugan! (}i arunc[ m[rul de aur. }n strig[tele curtenilor =i-n sunetul muzicii, cei doi tineri ]ngenuncheaz[ ]n fa\a ]mp[ratului, care le pune inelele ]n degete, apoi pornesc cu to\ii s[ intre ]n palat. Scena s-a golit. S-a l[sat ]ntuneric. Intr[ Vr[jitoarea care s-apropie tiptil, face semne fetelor care o-nconjoar[.)

VR{JITOAREA

Risipi\i-v[ =i spune\i tuturor s[ se g[teasc[ S[ vr[jim, s[ facem z`n[ o mireas[-mp[r[teasc[! }mpleti\i-i o cunun[ din boboci de trandafir, C[uta\i un fir de aur, r[suci\i-l =i, pe fir, Toate ielele surate, din vecini, din dep[rtare S[-i aduc[, s[-i ]n=ire boabe de m[rg[ritare... Aduce\i-mi =i toiagul desc`ntat de =apte ori Ca s[-i ]nt[rim domnia peste fluturi, peste flori... (Ies slujitoarele.)

Unde e=ti, Sorino? Vino! Pleac[ din robia ta! }n culcu=ul de mireas[ nu mai ai ce c[uta! }n palat e zarv[ mare. Nimeni nu te mai p`nde=te. Vino! (}n sine.)

A l[sat osp[\ul... S-a oprit! Se r[zg`nde=te? Nu te r[zg`ndi, Sorino! S[ nu simt[ c-ai plecat; Nu te teme! P[zitorii por\ilor i-am fermecat. Hai... tiptil, pe l`ng[ ziduri... una... dou[... =apte trepte, }nc[ una! Licuricii ]nspre noi or s[ te-ndrepte... G`ndul meu te poart[-n leag[n ca floarea un fluturel. (Intr[ Sorina, care se uit[-n urma ei, cu team[. Vr[jitoarea se ]ncovoaie =i vorbe=te iar cu glas pi\ig[iat de bab[) 56

VR{JITOAREA

Vino-ncoace, fata maichii! S-o ascul\i mereu pe ea! Vraja le dezleag[ toate... numai binele ]\i vrea... Te voi face z`n[, maic[! Numai tu vei fi st[p`n[ Pe norocul t[u, pe via\[, pe voini\a ta — =i p`n[ Vom ]ncepe vraja uit[ p[m`ntescul t[u av`nt. Vraja-ncepe! Taci, ia seama! S[ nu spui nici un cuv`nt! (}n jurul Sorinei ]ncepe dansul ielelor, care o-mpodobesc cu mantie ]nflorat[, ]i pun pe cap coroan[ de flori =i-n m`n[ toiagul de z`n[. Apoi, ]n frunte cu Sorina, pe care o \ine de m`n[ Vraga, ies toate. Din palat s-aude vuiet. Prin fund, trec alerg`nd slujitori cu facle. Se risipesc ]n c[utarea Sorinei. Intr[ Buzdugan, Voie-Bun[ =i |ar[-Bun[. }n mijlocul strig[telor care se pierd ]n gr[dinile palatului, trece Crainicul.)

CRAINICUL

Hei, domni\[! Hei, domni\[! Vino, rogu-te,-n palat! (Crainicul iese, repet`ndu-=i chem[rile care se pierd ]n dep[rtare, amestecate cu strig[tele celorlal\i =i cu sunetele de corn =i de tr`mbi\[.)

VOIE-BUN{

Hei, Sorino! |AR{-BUN{

Hei,Sorino! BUZDUGAN

Doamne, ce s-o fi-nt`mplat? (Zgomotele descresc, se sting.)

Sta cu mine... ]ntristat[ =i voioas[, r`nd pe r`nd... O v[zui p[lind, deodat[... se ridic[, tremur`nd. 57

+i cu ochii du=i departe... parc[ o chema o vraj[... Pas cu pas ie=i din cas[... “Unde?” ]ntrebai o straj[. “}n gr[din[!” ]mi r[spunse. VOIE-BUN{

Da, dar ]n gr[din[ nu-i... |AR{-BUN{

}ncotro va fi luat-o? BUZDUGAN

S[ nu spuie nim[nui! (Se ive=te Vr[jitoarea.)

VR{JITOAREA

Face\i mil[ =i poman[! VOIE-BUN{

Nu ne arde! |AR{-BUN{

Haide, pleac[! VR{JITOAREA

Poate s[ v-ajute baba la necaz! Mai sta\i oleac[! BUZDUGAN

Nu v[zu=i, cumva, b[tr`no, pe mireasa mea? 58

VR{JITOAREA

O v[zui!... V[ las cu bine...

Fire=te!

BUZDUGAN

Spune-mi, unde e Sorina?

Stai, b[tr`no, te opre=te!

VR{JITOAREA

O v[zui printre copaci... Se ducea...M[ duc! Am treab[! VOIE-BUN{ (lui Buzdugan)

Da-i o pung[, s-o ]mpaci!... BUZDUGAN

|ine, babo! Spune! Unde? VR{JITOAREA

Eu v-a= duce, dragii mei... Dar mi-e greu! Hai, ia-m[-n c`rc[ =i te duc pe urma ei. VOIE-BUN{ (lui Buzdugan)

Ia-o-n c`rc[, Buzdugane! (S-aud departe chem[rile, cornii, tr`mbi\ele.) 59

VR{JITOAREA

Dumneavoastr[, dragi voinici, Unul o lua\i pe-aicea, iar[ cel[lalt pe aici... C[uta\i-o!...Toat[ noaptea! VOIE-BUN{

Toat[ noaptea! p`n-la zio! BUZDUGAN =i |AR{-BUN{

Te urm[m =i nu ne-ntoarcem p`n[ c`nd n-o vom g[si-o! (Vr[jitoarea sare ]n c`rca lui Buzdugan; ]mpreun[ cu Voie-Bun[ =i |ar[-Bun[ ies prin trei p[r\i, dar nici unul ]n direc\ia pe care a luat-o Sorina. Muzicile, chem[rile cresc din nou, tot mai puternice.)

Cortina

ACTUL III In inima unei p[duri. Furtun[. Intr[ Buzdugan cu Vr[jitoarea ]n c`rc[.

BUZDUGAN

Proast[ vreme ne ajunse! Ia stai colea, olecu\[... Nu mai pot! E=ti grea, bunico! VR{JITOAREA

B[tr`ne\ele, m[icu\[! Aoleu! Valeu de mine!... 60

BUZDUGAN

Iat[-ne acum =i-aci... Visul nostru, m[tu=ico, precum vezi, se nimici; N-am putut g[si mireasa! VR{JITOAREA

O v[zui acum =i p-asta: Buzdugan l[s`ndu-=i oastea ca s[-=i caute nevasta! BUZDUGAN

Mi-a fugit ]n noaptea nun\ii =i eu tot n-am ]n\eles: De-i p[ream ur`t, prea mare — de ce dracu m-a ales? N-am g[sit-o-n toat[ lumea! Mul\umesc de bun[tate. M-ai purtat pe-ntreg p[m`ntul patru ani =i jum[tate +i-am venit din nou la locul d-unde-am fost atunci plecat! N-am noroc =i pace bun[! De! M-o pa=te vreun p[cat! Doamne! Doamne! Ce ursit[ ]mpotriv[-mi se r[zbun[? VR{JITOAREA

Tu ca tu... Dar ce-s de vin[ Voie-Bun[... |ar[-Bun[? Au plecat =i ei, s[racii, ca s[-\i vie-ntr-ajutor, +i de-at`t amar de vreme bat p[m`ntul arz[tor... +i-au l[sat ]n ziua nun\ii minunatele neveste Ca s[-\i afle pe Sorina! BUZDUGAN

Mi-or aduce ei vreo veste?! Iat[ locul revederii. Vor veni? VR{JITOAREA

Fire=te, vin! 61

BUZDUGAN

Cum le-a= mul\umi? Nespuse laude li se cuvin! Cum s[-\i mul\umesc =i \ie, bab[ bun[? Pentru mine |i-ai l[sat =i tu odihna =i-ai plecat ]n \[ri str[ine S[ m[ duci dup[ Sorina =i cu sfatul s[ m-aju\i... Vai! Zadarnic[ ne fuse toat[ truda. Ani pierdu\i... Ani pierdu\i... pierdut[ via\[! (}n lumina unui fulger se ivesc |ar[-Bun[ =i Voie-Bun[.)

|AR{-BUN{

Parc[-i d`nsul! VOIE-BUN{

El e, frate! |AR{-BUN{

Buzdugane! BUZDUGAN

Cine strig[? VOIE-BUN{

D-apoi noi suntem, cumnate! BUZDUGAN

Voie-Bun[! |ar[-Bun[! Dincotro? VOIE-BUN{

Din miaz[zi! 62

|AR{-BUN{

Eu m[-ntorc din miaz[noapte! BUZDUGAN

+i nimic nu s-auzi? |AR{-BUN{

Vai, nimic! Umblai p[m`ntul, am chemat, am c[utat-o, Da-n zadar, c[ n-am g[sit-o... BUZDUGAN

Vai, ursito! Blestemato! VOIE-BUN{

S-o fi dus ]n \ara m`ndr[ a lui Ro=u-]mp[rat! BUZDUGAN

Sau ca pas[rea m[iastr[, printre stele a zburat! |AR{-BUN{

Eu am fost spre soare-apune =i-am v[zut pe ]nserate Toate stelele din lume, sus, pe bolt[ ]n=irate... Dar oric`t de multe stele ]n v[zduh s-au ]n=irat, N-am g[sit pe fata mic[ a lui Albu-]mp[rat! VOIE-BUN{

Eu am fost taman ]n \ara unde soarele r[sare +i-am v[zut, p[lind spre ziu[, toate stelele din zare. Craiul soarelui, Zoril[, pretutindeni m-a purtat; 63

Toate razele din slav[ r`nd pe r`nd le-am cercetat. Am v[zut comoara nop\ii ]nstel`nd nem[rginirea, Dar pe sora noastr[ mic[ n-am g[sit-o nic[irea! BUZDUGAN

+i nici eu, copii! Zadarnic m-a tot dus s[raca bab[, Toate lacurile moarte le-am trecut cu dor =i grab[, Drumuri arse de lumin[ ocolind p[m`ntul tot, Futunoase r`uri late sprinten le-am s[rit ]not. M-a purtat prin codri negri, printre duhuri f[r[ trup, Printre mun\ii de pucioas[ care scuip[ =i se rup, Arunc`ndu-=i bolovanii ]n v[zduh de fum =i par[; Printre pomi cu crengi de suli\i, care-ad`nc m[ ]n\epar[, Mi-am l[sat f`=ii de carne; tot p[m`ntul se uimea, Dar nici urm[ de Sorina — dragostea =i ura mea! VR{JITOAREA

Hi! Hi! Hi! S[rac de tine! Aoleu! S[raci de voi! Sunte\i pro=ti... +i niciodat[ nu scap pro=tii de nevoi! VOIE-BUN{

Ce? }\i r`zi de noi acuma? Gluma ta e cam ciudat[! |AR{-BUN{

Noi ne pl`ngem de necazuri =i tu r`zi? Mai r`zi o dat[! VR{JITOAREA

Hi! Hi! Hi! 64

VOIE-BUN{

M[i Buzdugane! Ce-i cu baba asta, hai? E-o b[tr`n[ credincioas[, ori vreo viper[? }ncai S-o cunoa=tem!... Spune, bab[! |AR{-BUN{

De ce r`zi de noi? R[spunde! Tu ne-ai spus unde s[ mergem =i tot tu ne-ai spus pe unde S[ nu mergem! BUZDUGAN

Totdeauna ascultam de vorba ta, Te-am urmat supus, orbe=te, unde-ai vrut a m[ purta! VOIE-BUN{

M[i prieteni, m[i prieteni! treaba asta nu-i curat[! Dac[ baba asta, care bun tovar[= ni s-arat[, E-nvoit[ cu Sorina? Dac[ minte ne-ncetat? Dac[ altul este drumul =i noi nu l-am cercetat?! |AR{-BUN{

Se prea poate. Adev[rul greu mai e s[-l ocoli\i: Ne-a legat la gard, b[tr`na! R[u mai fur[m p[c[li\i! BUZDUGAN

Da, da, da! Mi-aduc aminte: c`nd luam =i eu vreo cale Mai senin[, prin poiene, ori p[duri de portocale, Ori prin c`mpuri ]nflorite, m[-ntorcea mereu din drum, }mpig`ndu-m[ ]ntruna tot prin z[ri de foc =i scrum... “Nu-i acolo! Nu-i acolo!” ]mi striga cu-nver=unare. 65

|AR{-BUN{

Mie nu mi-a spus: “S[ umbli doar pe drumul care n-are Flori la cap[t sau ]n juru-i”? Nu mi-a spus c[ n-o g[sesc Pe Sorina nic[ierea unde fluturi poposesc? Ce-nsemneaz[ taina asta? BUZDUGAN

So\ioara mea, so\ie! VOIE-BUN{

Mult mi-e dor =i mie, frate, de mireas[! |AR{-BUN{

D-apoi mie! VOIE-BUN{

D-apoi mie! La plecare c`t[ jale n-am l[sat! |AR{-BUN{

Dar a mea, la desp[r\ire, c`te lacrimi n-a v[rsat? BUZDUGAN

}ntorce\i-v[, prieteni! Prea m-ar roade remu=carea S[ v[ =tiu pribegi prin lume, c`nd v[ pa=te ner[bdarea S[ fi\i iar[=i ]mpreun[ l`ng-al inimii odor! C`nd Maranda =i Milena se sf`r=esc de-al vostru dor! Da! Duce\i-v[ mai bine... Singur plec ]n largul z[rii, C[ pe mine nu m-a=teapt[ nimenea. Supu=ii \[rii M-au =tiut mereu pe drumuri, r[t[cit ]n b[t[lii, Pe c`nd oamenilor vo=tri, dor de voievodul li-i. 66

VOIE-BUN{

Nu, m[i frate Buzdugane! S[ plec[m tocmai acuma C`nd aflar[m adev[rul? Prea te-ntreci =i tu cu gluma! Hai s[ mergem ]nainte! +i v[ fac un jur[m`nt C[-ntr-o lun[ r[scoli-vom vechiul mo=ilor p[m`nt. Vom umbla, de-acum ]ncolo, doar ]n \[rile luminii +i-om afla ]n vreo poian[ cuibul tainic al Sorinei. |AR{-BUN{

Pre-a mea lege, m[i prieteni, printre flori o s-o g[sim Noi, ce-am c[utat o floare doar ]n tristul \intirim Al p[m`nturilor moarte! Voie-Bun[, n-am dreptate? VOIE-BUN{

Ai dreptate! +i vom merge =i \i-o vom g[si, f`rtate, N-avea grij[! BUZDUGAN

Bogdaprosti, dragii, dragii mei cumna\i! VR{JITOAREA

Aoleu, fl[c[ii maichii, f[r[ mine nu pleca\i! BUZDUGAN

A, nu! Scorpie b[tr`n[! N-ai s[ scapi nepedepsit[! Vei r[m`ne-aici: fl[m`nd[, singur[ =i oropsit[, Prad[ fiarelor din codri =i furtunii! S[ pofte=ti +i alt[ dat[, ghionoaie, pe viteji s[-i mai proste=ti! 67

VOIE-BUN{

Cum ai spus? Pedeaps[-i asta, m[i cumnate Buzdugane? Patru ani ai dus-o-n c`rc[, nu \i-a fost de-ajuns, s[rmane? Hot[r[sc acestea: baba, scorpia, la r`ndul ei, +i ea s[ te poarte-n c`rc[ patru ani... VR{JITOAREA

Cum? Cum? VOIE-BUN{

Nu vrei? VR{JITOAREA

Aoleo! S[rac de mine. Oameni buni! Auzi! Ru=ine! Eu, o biat[ b[bulic[... eu... ]n c`rc[? Vai de mine! VOIE-BUN{

Vorba! Frate Buzdugane, patru ani i-ai fost m[gar, Patru ani m[gar s[-\i fie! VR{JITOAREA

Mi-a fost jertfa ]n zadar. S[rut m`na =i piciorul! Aoleo, copiii babei, Nu m[ face\i de ocar[! VOIE-BUN{

Uite-acum, ]n patru labe-i! +i-adineauri... Buzdugane, s[i ]n c`rc[! Hai la drum! BUZDUGAN

N-o s[ poat[, bre, s[raca, s[ m[ duc[-n spate... 68

VOIE-BUN{ (scoate sabia)

Ai s[ vezi cum o s[ poat[. Cu \epu=ul [sta, poate! Hai, apleac[-te!

Cum?

(Vr[jitoarea se apleac[. Buzdugan se urc[.)

VR{JITOAREA

Vai mie! BUZDUGAN

Nu m[ zgudui! VR{JITOAREA

Nepoate! VOIE-BUN{ Ai s[-l por\i mereu ]n c`rc[, bab[-cloan\[, vrei, nu vrei, Sau de vrei s[ scapi de d`nsul, du-ne iute-n \ara ei! Dac[-l duci unde-i Sorina, o s[ te dezm[g[reasc[... P`n-atuncea, ]n spinare o cocoa=[ o s[-\i creasc[! Asta-i vorba-mi cea din urm[! Buzdugane, sus! A=a! Hai nainte! |AR{-BUN{ (]mping`nd-o cu spada)

Di, Martine, di, Martine! Haida-ha! (Cu Buzdugan ]n c`rc[, ]ntre cei doi voievozi care o ]mping cu s[biile, Vr[jitoarea iese. Furtuna re]ncepe. Intr[ o ceat[ de \[rani.)

MO+ DUMITRU

O-ho-ho! 69

MO+ MARIN

Da tun[, vere! P{CAL{

O-ho-ho! Ce vijelie! MO+ DUMITRU

Brrr! F[-\i cruce, fr[\ioare... MO+ MARIN

Mai domol, Sfinte Ilie! MO+ DUMITRU

Grele vremuri! MO+ MARIN

Grele vremuri! P{CAL{

Dup[ secet[, furtun[. Tot ce n-a fost ars de soare s-a necat... MO+ DUMITRU

+i tun[... MO+ MARIN

Tun[! P{CAL{

Tune, fulgere, c[-i bine! Mai aud =i surzii poate, +i-=i mai v[d p[catul, orbii. 70

MO+ DUMITRU

Bine mi-ai gr[it, nepoate! P{CAL{

Nu, c[ multe s-ab[tur[ peste bietul nostru sat! De-a=a griji, de-a=a p[cate, de c`nd e nu i-a p[sat... MO+ MARIN

Vreo n[past[ ne p`nde=te!... MO+ DUMITRU

D-asta, z[u, =i eu m[ tem! Semne rele! Semne rele! Ne-o ajunge vrun blestem! (Ploaia ]nceteaz[. |[ranii ies de sub umbrar.)

P{CAL{

Iac[, vine Mo=-nu-crede. MO+ MARIN

Vai de biata piele-a lui... MO+ DUMITRU

R[u s-aga\[ =i nevoia de capul rom`nului... MO+ TOADER

Bun[ ploaie! Vreme bun[, dragii mo=ului! Ce ve=ti Ne mai spune\i de pe c`mpuri, ori v-a\i pus iar la pove=ti? O FEMEIE

Semne rele, bade Toader... 71

MO+ TOADER

Semne rele, zici, surat[? MO+ DUMITRU

De vreo =apte zile-ncoace numai semne ni s-arat[! P{CAL{

Fl[c[ri verzi de la o vreme umplu trestia =i lacul, Iar[ luna, toat[ noatea o m[n`nc[ v`rcolacul... FEMEIA

Apa-i plin[ de =op`rle... O muiere-n F[ge\el A n[scut un prunc albastru, cu picioare de vi\el... O FAT{

C[m[tari =i vraci de-o lege... Negustori r[t[citori... FEMEIA

N[v[lir[ ca l[custa... MO+ TOADER

To\i rom`nii li-s datori! MO+ DUMITRU

E mai r[u ca pe la t`rguri. +i nu-i chip de m`ntuire! MO+ MARIN

Cununii ]ntre rudenii: v[r sau unchi ]l iei de mire, Pe c`nd cei ce n-au nici rude... 72

FEMEIA

Uite-a=a, ca fata mea! MO+ DUMITRU

Bun[ fat[, muncitoare... FEMEIA

Nu vrea nimenea s-o ia! P{CAL{

Dumneata, b[di\[ Toader, ai v[zut ceva? MO+ TOADER

Nimic! Semne d-astea, fermecate, le vedeam mai pui, mai mic... Dar acum, la b[tr`ne\e, s[ tot vezi =i tot nu mori. S[-l tot vezi pe necuratul l`ng[ para de comori! Alte cele te omoar[. N-ai c[ru\[, turm[... stupi... Cu vedenii vrei, s[race, calicia s[-\i astupi? Mo=ul Toader, dragii tatii, nici v[zu, nici auzi, Dar de c`nd s-arat[ semne m`nc[-n fiecare zi! MO+ DUMITRU

Lucru rar? MO+ MARIN

Se vede treaba... MO+ TOADER

V-oi mai spune semne rare: L-am v[zut pe popa nostru cum umbla doar pe-o c[rare! 73

P{CAL{

M[ ierta\i! Deun[zi seara, coboram printr-o v`lcea, C`nd mi se oprir[ boii... Le mai dau cu “h[is”, cu “cea”... Nu voiau s[ se urneasc[. Dau s[ m[ r[stesc la ei: Am`ndoi r`deau la mine! MO+ MARIN

Bade Toader, ce mai vrei? FATA

Ast[-noapte, ]n livad[, un strigoi mi s-ar[tat! MO+ TOADER

Nu mai spune! Da-n livad[ ast[-noapte ce-ai c[tat? P{CAL{

Diavolul mai toat[ noaptea ne p`nde=te la r[scruci, Chip de iepure =i broasc[... MO+ TOADER

M[i copii, nu fi\i n[uci! P{CAL{

Ba m[ iart[, bade Toader... L-am v[zut ]n dou[ labe Cum stupea venin pe gur[! MO+ TOADER

Nu mai spune, p`rc[labe!? 74

P{CAL{

Ieri la hor[-n Satu-Mare n[v[lise printre fete Un berbec ce vrea s[ joace... MO+ TOADER

Nu mai spune, logofete!? P{CAL{

Lui Melentie, pescarul, i s-au prins ]ntre n[voade +apte pe=ti cu solzi de aur... MO+ TOADER

Nu mai spune, voievoade!? Ploaia stete. Vine noaptea =i voi ]nc[ tr[nc[ni\i? Ori vi-i lene s[ v[ duce\i, boieri mari neprimeni\i? Nu, c-a=a-i rom`nul nostru: toate celea pentru el Sunt prilej s[ stea de vorb[. Eu m[ duc! MO+ DUMITRU

Mai stai ni\el! P{CAL{

Stai ni\el, m[ bade Toader! MO+ TOADER

Oameni buni!

Mai duce\i-v[ la case, (Mo= Toader iese.) 75

P{CAL{

V[zur[\i, neic[, ce m`nie-l apucase C`nd i-am spus c[ s-ar[tar[ semne rele peste tot? S-a r[stit la mine, mo=ul, m-a f[cut n[uc, netot... MO+ MARIN

Nu prea crede el ]n semne... FEMEIA

Nici icoanei nu se pleac[. MO+ DUMITRU

Om s[rac! +i tot s[racul e p[g`n, copii, oleac[... Ce spuneai, fl[c[ul tatii, mai v[zur[\i semne rele? FEMEIA

Fie-\i mil[, Doamne sfinte, =i fere=te-ne de ele! P{CAL{

Roi de fl[c[ri ies pe munte c`nd e noaptea-n jum[tate, +i se face hor[ mare. Dumneata ce zici, f`rtate? MITRU GEAMBA+UL

M-au cam pus pe g`nduri, vere, ve=tile ce mi le spui! De vro =apte zile-ncoace n-a r[mas m[car un pui De rom`n ]n satul nostru, f[r[ s[ nu fi v[zut... La-nceput, credeam c[-s basme! Era lucru de crezut? Dar prea multe, bre, prea multe! Ast[zi una, m`ine alta, Ba c[-\i r`de vita-n fa\[, ba c[ fl[c[ri umplu balta, Ba c[ miorl[ie-n co=are, ba c[-n poduri sunt stafii; 76

Te-nsp[im`n\i ca prichindeii c`t de om b[tr`n s[ fii! Vro n[past[ ne p`nde=te... FEMEIA

}n palatul de pe munte?!

Poate-i r[t[cit vrun duh

P{CAL{

Am v[zut ceva-n v[zduh }nv`rtindu-se agale =i pierind ]n cel palat! MO+ MARIN

Se prea poate... c[ pe munte c`te nu s-au ]nt`mplat? MO+ DUMITRU

M[i b[iete, cu palatul lucrul nu prea e curat... FATA

Poate-au surghiunit p-acolo vreun fecior de ]mp[rat! MO+ MARIN

Sau, mai =tii, palatul cela, loc de-ascuns ]n vremuri grele, S-a f[cut loca= de diavoli =i vedenii d-ale rele! MO+ DUMITRU (trage deoparte c`\iva b[rba\i)

Eu v-oi spune una bun[... de-o avea ori nu temei, S[ n-o spune\i mai cu seam[ la copii =i la femei... Un argat domnesc, D[nil[, om b[tr`n cu mintea-ntreag[, Cum trecea dinspre p[dure, s-a oprit ]n drum s[-=i dreag[ 77

Roata st`ng[ la c[ru\[. Dar f[cu el ce f[cu, Dou[, trei =i patru ceasuri n-a f[cut nimic... Acu Se g`ndea: s[ stea-n p[dure toat[ noaptea, ori s[-=i ia Boulenii =i s[ plece ca s[ scape de belea? +i-a l[sat ]n drum c[ru\a =i-a plecat. Dar iat[ c[, Prin v[zduh, o umbr[ mare v`j`ind alunec[ +i pieri, duhnind pucioas[, ]n palat. MO+ MARIN

Ptiu! Piaz[-rea! MO+ DUMITRU

Nu era nici om, nici vit[ =i nici pas[re... P[rea O f[ptur[ din gheena, ce-a ie=it neispr[vit[: Aripi mari, cum au vultùrii, chip de om =i trup de vit[! P{CAL{

Mare va fi fost, t[icu\[, spaima bietului argat! MO+ DUMITRU

La-nceput voi s[ fug[, dar s-opri din alergat +i tiptil, tiptil, ]n umbr[, s-a uitat peste uluci +i-a v[zut umbl`nd balauri =i tot felul de n[luci. P{CAL{

{=tia-s lupii de m`ncar[ vaci, ]n zilele din urm[... MO+ DUMITRU

Un cioban, trec`nd pe-acolo =i-a pierdut un sfert din turm[, Iar un baci, dormind pe munte, =i-a l[sat ]n drum povara, C`nd, ]n zori, n-a mai g[sit-o! 78

MITRU GEAMBA+UL

Munca lui de toat[ vara! MO+ DUMITRU

Cum spuneam, din toate astea nici un sfert n-a= fi crezut. B{CI|A (intr[ \ip`nd)

Oameni buni! MO+ DUMITRU

Da ce-i, b[ci\[? B{CI|A (g`f`ind)

Sta\i ni\el... MO+ MARIN

Ce-i? B{CI|A

L-am v[zut! Un balaur... ast[-sear[... coboram ]nspre f`nt`n[... Sta\i ni\el... s[ mai r[suflu! Se-nv`rtea pe l`ng[ st`n[ +i-a zburat. Sim\ii ]n cre=tet o suflare grea =i rece. C`nd m[ uit, s[ mor: n[luca peste cap o v[d c[ trece: Sfor[ia, duhnea pucioas[ =i din aripi f`lf`ia!... FEMEIA

Vai de noi!... 79

FATA

Fere=te, Doamne! TO|I (se ]nchin[)

Doamne, scap[-ne de ea!... (Zmeul-zmeilor coboar[ gr[bit prin fundul scenei. |[ranii fug, \ip`nd speria\i. P[cal[ =i fata r[m`n ]n scen[.)

FATA

}l v[zu=i? P{CAL{

Era n[prasnic! FATA

Doamne, Doamne, ce cumplit! P{CAL{

+i-ai v[zut ce ochi, ce gheare? FATA

+i-apoi cum a n[v[lit! P{CAL{

+i ce foc pe nara dreapt[! FATA

Ba pe st`nga! 80

P{CAL{

+i pe st`nga! FATA

Ai v[zut ce aripi, bade? P{CAL{

Bat-o dragostea, n[t`nga! Nu era nimic, feti\o! Ia, un om str[in =i el, Un drume\ =i el, s[racul... FATA

N-a fost diavolul? P{CAL{

De fel! FATA

Nu mai spune! D-apoi lumea ce-a fugit a=a, deodat[? +i de ce le-ai spus at`tea? P{CAL{

S[ mai treac[ vremea, iat[! FATA

Dumitale-\i place, bade, tot de pozne s[ te \ii! Numai basme-nfrico=ate de prin \[ri =i-mp[r[\ii Ne spuse=i la =ez[toare... +i-apoi an, \i-aduci aminte, Ai scornit de-o ar[tare ce se plimb[ pe morminte +i dezgroap[ r[posa\ii... 81

P{CAL{ (r`z`nd)

Ei, =i tu! Da las[, frate... FATA

“Las[“, “las[“ — tot cu “las[“... Dac-or fi adev[rate Ca =i basmul toate celea c`te-n tain[ mi-ai urat... P{CAL{

|i-am spus basme c`teodat[, alteori adev[rat. Vezi tu, scornitura asta, basmul, =tie s[ te prind[ De urechi =i s[ te \ie... =i-ncordarea s[-\i cuprind[... Spune una, spune alta, una tot o nimere=ti... Mai ]ntoarce-o, mai suce=te-o, dac[ =tii cum s-o-nflore=ti! Ai s[ vezi ]ntreaga lume cum te-ascult[-nm[rmurit[... Ochii tuturor sunt \int[... R[suflarea e oprit[... D[ din coate c`te unul... altul zice “m[i” =i “tii”! Iar[ tu, spun`nd ]ntruna, te treze=ti, f[r[ s[ =tii, C[-i trimi\i pe fiecare, s[tura\i, pe nem`ncate! De! A=a-i f[cut rom`nul: de-o avea ori nu bucate, De i-o fi c[su\a goal[, de i-o fi sumanul ros, El cu doinele =i basmul ]=i petrece bucuros! FATA }=i petrece, ]=i petrece, ]ns[ lumea se dezva\[ S[ te cread[... P{CAL{

Nu te crede, dar te-ascult[! Ia mai bine o pova\[. Alt[ dat[, nu mai spune c`te vezi, c`te nu vezi, C-or s[ afle cine-i dracul care-\i iese prin livezi! (Zmeul trece iar ]n fundul scenei.) 82

FATA (speriat[, alipindu-se de fl[c[u)

Uite-l iar... Mi-e fric[, bade! P{CAL{

Las[, nu-\i mai fie fric[. Vino-ncoa la neica-n bra\e! +i-acum spune, vrei s[ vii S[-\i ar[t o lunc[ m`ndr[?... FATA

Unde? P{CAL{

Dincolo de vii! A-nflorit, ca printr-un farmec, cr`ng de flori nemaiv[zute, Parc[ le-a ursit vreo z`n[, parc-ar fi din cer c[zute... Trandafiri frumo=i ca tine, crini =i nalbe fel de fel, Mari c`t soarele de sear[ leg[n`nd un fluturel! Un potop de flori ce cade =i se urc[ p`n[-n slav[, Flori albastre, albe, ro=ii, o poian[, o dumbrav[; Ce spun eu? Un deal, un munte! Tot p[m`ntul numai flori, Iar v[zduhul numai fluturi =i g`ndaci str[lucitori! |i-am adus un crin de aur mai deun[zi. Vin’ cu mine +i-om culege al\ii... al\ii, ]n p[durea mea! FATA

Hai acas[! Las[ gluma!

Mai bine

P{CAL{

Nu glumesc! 83

FATA

Nu degeaba e=ti P[cal[...

Las[, c[ =tiu...

P{CAL{

De-am min\it.

Eu s[ mint? Olog s[ fiu FATA

Pe jum[tate! P{CAL{

Am spus drept! FATA

Pe jum[tate! Nu mai cred nimic de-acuma: prea spui multe! P{CAL{

Ai dreptate... Numai eu sunt vinovatul dac[ nu vrei s[ m[ crezi... Am min\it ades, =i-acuma, c`nd frumoasele livezi Sunt aievea, da, aievea, nu mai vrei s[ crezi, =i pace... Gura mea chiar adev[rul ]n minciun[ ]l preface. S[ l[s[m deoparte visul. Ai dreptate. Hai ]n sat! (Ie=ind cu p[rere de r[u.)

Vai, =i ce frumoase fur[ florile ce le-am l[sat! Cortina 84

ACTUL IV In ]mp[r[\ia Z`nei-florilor. }n fund, str[b[t`nd scena de la o culis[ la alta, trece Vr[jitoarea cu Buzdugan ]n c`rc[. Revenind, pe partea de unde ie=ise, dar mai aproape de ramp[, Vr[jitoarea alearg[ urm[rit[ de Buzdugan. La ie=irea din scen[, acesta o ajunge =i-i sare din nou ]n spate. Apoi, iat[-i, apar din nou, pe alt plan. Vr[jitoarea alearg[ ca vijelia, cu povara ]n spate. }n sf`r=it, ]i vedem la intrarea din primul plan.

VR{JITOAREA

D[-te jos! Hai, d[-te odat[!... (Buzdugan descalec[, baba zburd[ ca s[-=i dezmor\easc[ oasele.)

BUZDUGAN

Joac[, joac[! S[ nu fie Asta paji=tea Sorinei =i te fac pe loc stafie! VR{JITOAREA

Am ajuns, z[u, m[iculi\[! BUZDUGAN

M-ai min\it de =apte ori! VR{JITOAREA

Asta-i paji=tea Sorinei! BUZDUGAN

Nu m[ min\i a opta oar[? Nu vrei s[ m[ por\i cu anii, cum f[cu=i odinioar[ 85

C`nd eu te duceam ]n c`rc[? Nu pot taina s[-\i dezleg! Ce folos s[ pierdem vremea, babo, nu te ]n\eleg! Cum nu-\i fuse mil[? Spune! De ce m-ai purtat prin lume Tot min\indu-m[ =i jalea pref[c`ndu-mi-o ]n glume? Ce-\i veni s[-i spui Sorinei s[ m[ lase? Cu ce rost M-ai purtat de nas pe drumuri ca pe cel din urm[ prost? VR{JITOAREA

Nu m[ ]ntreba! O tain[! BUZDUGAN

Ce r[u \i-am f[cut eu \ie Ca s-o-ndemni s[ fug[? Spune-mi, ce blestem[\ie? VR{JITOAREA

S[ m[ ier\i! N-am ]ndemnat-o! I-am ghicit ]n bobi =i-at`t. }naintea nun\ii tale fuga ei s-a hot[r`t! BUZDUGAN

Bab[ drag[, spune-mi taina, =i m[ jur c[ niciodat[ N-am s-o spun cuiva... Umblar[m am`ndoi prin lumea lat[, Ani ]ntregi am fost tovar[=i; spune-mi, fie tot ce-o fi, +i m[ jur c[ taina asta eu n-o voi dest[inui! VR{JITOAREA

Voievoade Buzdugane, am s[-\i spun. E=ti om de treab[. Vreau s[ fim pe veci prieteni =i de aceea... hai, ]ntreab[. BUZDUGAN

Pentru ce nu vrei, b[tr`no, s[-mi g[sesc odorul meu? 86

VR{JITOAREA

Fiindc[ trebuie s-alerge dup[ F[t-Frumos mereu! BUZDUGAN

+i de ce s[-l urm[reasc[ pe logodnicul Ilenei? VR{JITOAREA

Ca s[ uite voievodul de iubirea Cos`nzenei! BUZDUGAN

+i de ce-ai voi s[ uite pe Ileana, F[t-Frumos? VR{JITOAREA

Pentru ca pe Zmeu, la r`ndu-i, voievodul b[t[ios, F[t-Frumos, s[-l lase-n pace! BUZDUGAN

+i de ce s[-l lase-n pace? VR{JITOAREA

Hei, “de ce?” “de ce?” ]ntruna! Iac[ d-aia! fiindc[-mi place! Uite-a=a! }mi place mie s[-l =tiu odihnit pe Zmeu; Vreau s[ nu-l goneasc[ nimeni, s[ nu-i fie traiul greu BUZDUGAN

Da de ce? VR{JITOAREA

Ei, ast-acuma — prea m[-ntrebi mereu, nepoate! 87

BUZDUGAN

Poate asta-i, babo, taina vie\ii tale? VR{JITOAREA

Poate! Poate! BUZDUGAN

Nu \i-o cer! R[spunde-mi ]ns[: care e folosul t[u? Ce c`=tigi din toate astea? VR{JITOAREA

De \i-a= spune asta, z[u, N-ar mai fi o tain[, taina... BUZDUGAN (amenin\`nd-o cu buzduganul)

A= putea s[-\i spun: r[spunde, C[ de nu, cu buzduganul te tr[snesc! Hai, nu-mi ascunde! Ca =i mine,m[iculi\[, poate-ai suferit =i tu; Ai =i tu vreun dor ce-n suflet pe vecie s-ab[tu? Poate-ai pl`ns =i tu ca mine, =i tu poate e=ti departe De fiin\a ce \i-e drag[ care altora se-mparte!? VR{JITOAREA

Da, b[iete, da! A=a e! Mi-e departe, dragul meu, Fiul meu, copilu-mi dulce! BUZDUGAN

Cine? VR{JITOAREA

Urgisitul Zmeu! 88

BUZDUGAN

Zmeul — fiul Vr[jitoarei? VR{JITOAREA

Da! T[cere! BUZDUGAN

Te gone=te? VR{JITOAREA

Nu, s[rmanul nici nu =tie c[-i sunt mam[, nici g`nde=te. Baba care-o vezi acuma fost-a m`ndr[-n vremea ei... Str[luceau de frumuse\e arz[torii ochi ai mei... Da... da... da... eram frumoas[ =i tr[iam la \[rm de mare, Unde privegheam cor[bii cl[tin`ndu-le fanare. }ntr-o zi, din cea\a m[rii iat[ c[ s-a-nfiripat O corabie cu semnul unui leu ]naripat. +i-a m`nat spre \[rmul nostru; printre st`nci, ]n faptul serii, Au l[sat un om pe-o luntre =i-au plecat cor[bierii. Iar acel str[in, cu ochii plini de fulgere de-o\el, Mi-a vorbit: “ Eu sunt Ursitul. Vreau s[ schimb al lumii \el, Dar st[p`nitorii lumii ]mpotriva mea, ]n goan[, S-adunar[ =i m-alung[ ]ntr-o ve=nic[ prigoan[! Am venit s[ m[ ascunde\i =i-am s[ plec c`nd mi-o fi dat!” L-am primit cutremurat[... Glasul, chipul lui ciudat, Parc[ le =tiam de-o via\[, dintr-a tinere\ii par[, Visele singur[t[\ii parc[ mi-l ]ntruchipar[... C`t a stat cu noi pe \[rmul singuratic =i pustiu, Cum de i-am c[zut ]n vraj[, niciodat[ n-am s[ =tiu... +tiu c[ m-au mustrat p[rin\ii, =tiu c[-ntr-un amurg de var[ 89

A plecat... S-a dus, l[s`ndu-mi cea mai ginga=[ povar[: Un copil frumos ca d`nsul, ca =i el de-ntunecat... Parc[-aud =i-acum ce-mi spuse, ]n amurg, c`nd a plecat: “Ceasul mi-a sunat, =i dac[ ]n trei ani de-aci nainte Nu-\i aduc o-mp[r[\ie de cor[bii, \ine minte: Am murit. Du=mani puternici s-au unit =i m-au r[pus! Lupta merge mai departe! Vom lupta!” +i mi-a mai spus: “Eu ]\i las z[log copilul, ai s[-l cre=ti, s[ m[ r[zbune, S[-mplineasc[ el ursita n[zuin\elor str[bune! Ce n-au izb`ndit p[rin\ii va s[ izb`ndeasc[ el!” “Ce du=mani avu=i ]n via\[?... Ca s[-i spun. +i care \el?” “Singur el ]i va alege dintr-a s`ngelui porunc[! Cei cari, b[nuind alesul, ]mpotriva lui s-arunc[! Las[-l singur s[-mplineasc[ rosturile str[mo=e=ti +i nu-i spune niciodat[ cine-am fost =i cine e=ti! De-o sim\i c[ fierbe-ntr-]nsul clocotul din alte vremuri Ne va-ndeplini menirea. S[-l urmezi f[r[ s[ tremuri! Zmeul-zmeilor s[ fie, de va fi din neamul meu. De-o c[dea r[pus =i d`nsul, piar[ numele de Zmeu!” Astfel mi-a vorbit, =i t`lcul nu i-am ]n\eles. Fugar[, Mi-am luat copilu-n bra\e, c`nd p[rin\ii m-alungar[, +i-am plecat ]n lumea larg[, f[r[ lacrimi, f[r[ glas, A=tept`nd s[ creasc[ pruncul =i ursitei lui s[-l las... Am plecat cu el... Micu\ul mi-era jalea, bucuria, Toat[ dragostea pierdut[, el: ru=inea, el: m`ndria... L-am v[zut cum cre=te falnic =i-am v[zut ]n ochii lui Str[lucind ]ntunecimea din privirea Zmeului. L-am v[zut cum bate drumul care singur =i-l alese, R[spunz`nd unor ]ndemnuri pentru mine ne-n\elese; Poate o menire nalt[, poate un str[vechi blestem... Visul lui necunosc`ndu-l, pentru via\a lui m[ tem. N-am avut r[gaz, odihn[, nici c[min, nici s[rb[toare, Dar m-am pomenit vr[jit[ cu puteri de vr[jitoare... 90

Tot pe urma lui, prin scorburi =i prin mun\i ]mpotmoli\i, Mi-am f[cut prieteni =erpii =i balaurii cumpli\i... Toate duhurile negre le-am chemat s[-l ocroteasc[, S[ sporeasc[, s[-nt[reasc[ ocrotirea-mi p[rinteasc[. M[ f[cui ]n umbr[, umbr[ — umbra care mi-l p[zea... Numai dragostea de mam[ pa=ii mi-i c[l[uzea... Dor i-era privirii mele ]n sur`suri s[ mi-l scalde, Dor mi-era s[-i trec pe frunte m`ng`ierea m`inii calde, S[ mi-l str`ng duios ]n bra\e =i s[-l culc pe s`nul meu, Leg[n`ndu-l, murmur`ndu-i: “Puiul mamei, pui de zmeu”. S[-i =optesc cu drag “copile” =i el s[-mi r[spund[ “mam[“, }n zadar ]mi fuse visul; visurile se destram[! Am trudit prea mult, b[iete, sufletul abia mi-l \in, Sunt la cap[tul puterii... las[-m[ s[ pl`ng pu\in! BUZDUGAN

Pl`ngi, s[rmano! U=ureaz[-\i sufletul de-o grea durere... To\i avem nevoie-n via\[ de-un alean, de-o m`ng`iere... Nu e nimeni prea puternic oric`t ar fi de temut! Soarta ma=ter[ ne-apas[, fiecare-i orb =i mut! To\i te blestem[ pe tine, dar nu-\i fuse via\a lin[. Pl`ngi, s[rman[ vr[jitoare, =i durerea \i-o alin[!... VR{JITOAREA

Suferin\ele, copile, \i-au f[cut un suflet bun. Am s[-\i cer o jertf[... BUZDUGAN

Spune! VR{JITOAREA

Uit-o! Las-o pe Sorina! 91

BUZDUGAN

Cum? VR{JITOAREA

Voinice Buzdugane, nu copila poart[ vina De-a fi rupt unirea voastr[; vinovatul e=ti =i tu! |i-a zv`rlit Sorina m[rul nu din dragoste, o, nu! Ci din spaim[! Nu \ii minte? V`j`iai ca vijelia. Sp[im`ntai ]ntreaga curte, ]ncepuse b[t[lia; +i, de fric[, biata fat[, dintre ceilal\i te-a ales. BUZDUGAN

Ai dreptate! Lucrul [sta, vezi, eu nu l-am ]n\eles! Am speriat-o cu m[ciuca; biata fat[, biata fat[! Ai dreptate, b[bulico, nu-i Sorina vinovat[... VR{JITOAREA

+-apoi ce e=ti tu de vin[, tu, vestitul Buzdugan, Marele biruitor al lumii, ne-ntrecutul c[pitan, S[ tot umbli vremea toat[ dup-o biat[ de muiere?! Rostul t[u e prin r[zboaie! Vrei neveste? Dup[ vrere: Zeci =i sute!... BUZDUGAN

Ai dreptate! Sunt vestitul Buzdugan! Patru coaste fr`nte-n lupt[, de trei ori m[ bat pe an, Zece mii de buzdugane, mii de cai ]n herghelie, Buzdugan, voinic c`t =apte, ne-ntrecut ]n b[t[lie! Tii, da prost am fost, m[tu=[, s[-mi pierd vremea l[cr[m`nd! 92

Hai la lupt[, voievoade! Buzduganul \i-e fl[m`nd! Bun r`mas, nevast[ drag[! Dac[ vreau, g[sesc o sut[! Nou[ sute de neveste! Babo, vin’ de m[ s[rut[! Iart[-m[ dac[ vreodat[ am fost aspru sau mojic. Mojicia nu lipse=te c`nd e omul prea voinic! VR{JITOAREA

Fii blagoslovit, copile! (}l s[rut[ pe frunte. Buzdugan ]i s[rut[ m`na.)

BUZDUGAN

C`t e de ciudat[ via\a! Dup[ ceasuri lungi de neguri, vezi c[ vine diminea\a. Dup[ ani de osteneal[ ai atins visarea ta, Ai ajuns la poarta vie\ii! Dar nainte de-a intra Te g`nde=ti... mai stai o clip[ =i deodat[, nu =tiu cum, Parc[ n-ai mai trece pragul: te opre=ti, te-ntorci din drum, S[-\i ]nchizi, pentru vecie, aripile larg deschise... VR{JITOAREA

Via\a, dragul meu, nu-i alta dec`t lung =irag de vise Care mor de-s ]mplinite! (Buzdugan iese cu m[ciuca pe umeri.)

Va muri =i visul meu? O cumplit[ presim\ire... Cine strig[? Eu sunt, eu! Glasul lui m[ cheam[ dulce: “Vino, mam[! Vino, mam[!” Vin, copilul meu, degrab[... N-avea team[! N-avea team[! (Iese. Intr[ Zmeul pe care-l opre=te Sorina, pref[cut[ ]n Z`na-florilor.)

SORINA

Ce p`nde=ti la drumul mare? 93

ZMEUL

Bun[ vremea... SORINA

Bun[ fie! Te-ntrebam ce faci p-aicea r[t[cind ca o stafie! ZMEUL

Eu? A=tept! SORINA

Pe cine? ZMEUL

Nu =tiu! SORINA

Ba eu =tiu! ZMEUL

Am`ndoi, a=a-i, domni\[?

Atuncea =tim

SORINA

Uciga=ule! ZMEUL

Poftim!... Doamne, cum se schimb[ lumea! Cine te-ar cunoa=te oare Cu privirea ]ncruntat[ =i-mbr[cat[ ca o floare? 94

Nu mai e=ti domni\a bl`nd[ din palatul str[lucit Unde vin s[ te pe\easc[... SORINA

Nu mai sunt! M-a\i ]nr[it! ZMEUL

Cine? Eu? SORINA

+i tu... =i anii... =i c[r[rile-mi prin lume! ZMEUL

Cin’ te-a pus s[ fugi de-acas[? SORINA

Cine? Dragostea! ZMEUL

Ce glume! Ai fugit ]n noaptea nun\ii ca s[ pleci pe urma lui... Care \i-e folosul, spune?! Osteneala drumului +i necazurile lumii... El de tine nici nu =tie... Te-a v[zut vreodat[, spune? Nu, ]n inima-i puste Numai chipul ei r[sare ca o stea pe-un b[r[gan. Nu-i p[cat s[ la=i acas[ pe voinicul Buzdugan? SORINA

Nu vorbi de el acuma. 95

ZMEUL

Dar, domni\[, ai r[bda S[ tr[ie=ti ]n lumea asta... pe Ileana de i-a= da? SORINA

Nu mai am acelea=i doruri... G`ndurile-mi sunt curate, Iar iubirea de-alt[dat[ e o dragoste de frate... ZMEUL

Las[...nu mai spune asta... Dac-ar fi =i el p-aici, Ai vedea ce greu ]\i vine ochi=orii s[-\i ridici, S[-l prive=ti de-a dreptu-n fa\[ =i s[ zici “iubite frate”! Nu, domni\[, aste vorbe nu prea sunt adev[rate... C`nd am vrut s[-i las mireasa, am venit s[ te pe\esc. M-a\i gonit ca pe-un nemernic. M-am ]ntors cu g`nd ho\esc +i-am plecat cu m`na goal[. Ce mai vrea? De ce m-alung[? Tu ce vrei? SORINA

S[-i dai mireasa! ZMEUL

Poate bate cale lung[! Asta nu! +i-ai vrea, domni\[, s[ i-o dau? Ai vrea, ia spune?! SORINA

Po\i s[ r`zi. Dar vraja d`nsei =i pe tine te r[pune; Ca =i el, =i tu e=ti prada unui farmec negr[it Ce te face zi =i noapte s[ veghezi necontenit... 96

Toate visurile tale, tot ce-ai spus odinioar[ N-ascundea dec`t iubirea ce fr[m`nt[ =i omoar[... Dac[ nu \i-ar fi st[p`n[, vremea nu \i-ai pr[p[di A=tept`nd pe la r[sp`ntii... Ca t`lharii n-ai p`ndi Pe voinicul care vine, care ve=nic te-nsp[im`nt[... Ochii t[i n-ar fi oglinda dorului ce te fr[m`nt[! ZMEUL

Crezi c[ mor dup[ Ileana? Z[u a=a, nu mor deloc! Pentru mine o femeie nu e \int[, ci mijloc! Prea sunt sus s[ pierd o via\[ alerg`nd dup-o muiere! Haida-de! Povestea asta prea e lung[. |ara piere, Iar[ baba se g[te=te... (Zmeul vrea s[ plece. Sorina ]l opre=te.)

SORINA

}ncotro? ZMEUL

M[ duc s[ tai... O poveste ce se-ntinde =i-ar mai cre=te ]nc[... SORINA

Stai!

Stai aici! ZMEUL

Sunt ani de zile de c`nd “stau” f[r[-ncetare! Dar acum sosit-a ceasul s[ vedem care-i mai tare! F[t-Frumos, viteazul m`ndru, ori p`rdalnicul de Zmeu? 97

Ori=icum... eu nu-s de vin[! El m[ caut[, nu eu! El alearg[ dup[ mine... el a spus c[ nu m[ iart[. Z[u, grozav a= vrea s[ aflu cum se curm[ ast[ ceart[! SORINA

Po\i s[ pleci, dar \ine minte: nu e singur, dragul meu! N-ai s[ lup\i cu d`nsul numai, c[ci ]n lupt[ sunt =i eu. }ntre F[t-Frumos =i tine, nesim\it[, nev[zut[, Am s[ fiu ]ntotdeauna s[-i dau sabia c[zut[... Lovitura-i o s[ cad[ mult mai greu, mai r[spicat! Po\i s[ pleci, dar ai ]n mine un du=man ne-nduplecat! ZMEUL

}nc[ unul, ]nc[ una! }mi sporesc mereu du=manii! Dar nu-mi pas[! Vie vifor, curg[ ape, treac[ anii, O porunc[ din ad`ncuri m-a legat, m-a ]nt[rit! Aduna\i-v[-mpotriv[-mi to\i du=manii: n-am murit! Nu m[-n=al[ prevestirea =i norocul nu m[ minte! Duh al spaimelor =i-al luptei, r[sturn`nd a=ez[minte, Am s[-mi izb`ndesc n[valnic visul meu de bog[\ii... Vreau s[ fiu temut, puternic, s[ domnesc pe-mp[r[\ii... Neamuri multe s[-ngenunche ]naintea mea plecate... Voi m-a\i os`ndit de-a pururi v[ilor ]ntunecate, Eu m[ voi urca pe creste, tot mai sus, mereu, mereu... Fie c`t de mul\i vr[jma=ii, fie drumul c`t de greu, N-o s[ st[vileasc[ nimeni furtunatica-mi pornire... N-am avut c[min =i \ar[; eu vin din nem[rginire +i-am s[ m[ ]nal\ ]n slav[! O doresc, o voi avea! Poate mi-a c`ntat la leag[n bocetul de cucuvea... Eu am s[-l prefac ]n c`ntec de chimvale =i de surle! Nu v[ chem! S[ m[ urmeze numai cei ce =tiu s[ urle, 98

Cei ce =tiu s[ pustiasc[ tot ce le-a ie=it ]n drum... Holdele s[ se usuce, codrii s[ se fac[ scrum, Mii =i mii de vie\i s[ piar[ =i cet[\i s[ se d[r`me, Numai eu, trec`nd c[lare pe mormanele de r`me, S[ m[ nal\ r[zbun[torul unui neam ]ntreg de zmei!... Ha-ha-ha! +i uite Zmeul ]ndrug`nd unei femei! Z`na mea, te las cu bine! E=ti frumoas[... fii cuminte: Nepoftitul oaspe vine: eu m[ duc s[-i ies nainte! (Zmeul iese, urmat de Sorina. }n dep[rtare s-aud tropote ce cresc necontenit. Cerul se lumineaz[. Amurg.)

F{T-FRUMOS (intr`nd)

Pa=te, roibule, c[-i gata greul zilelor de trud[... Pa=te flori =i v`rf de iarb[, floare nou[, iarb[ crud[... Moaie-\i colea-n apa lin[ boti=orul ]nsetat, +i te-adap[, =i te-alint[, roibule\ nealintat. C`te drumuri bietu-mi suflet =i copita-\i o s[-ndure? Hai, av`nt[-te ]n lunc[... haide, zburd[ prin p[dure, Pe c`nd eu mi-oi str`nge g`ndul ]nc-o dat[, roibu=or, C[ mi-e greu s[rmanul suflet cum \i-e trupul de u=or. Drumuri lungi =i drumuri grele str[b[tur[m ]mpreun[, C`nd pe vifore cumplite, c`nd pe-nsenin[ri de lun[... Dar venitu-ne-a sorocul s[ lupt[m... Iar de murim, Fac[ Domnul s[ ne-ngroape ]n acela=i \intirim. De-om r[zbi p`na desear[ ]n palatul singuratic, Bu\i de vin \i-oi da, voinice, =i-o movil[ de j[ratic; Dar de-o fi s[ ies de-acolo numai eu pe =aua ta, Zv`rle-m[ ]n foc mai bine dec`t trupul a-mi purta! (Se a=az[ g`nditor pe un trunchi de stejar ]n dosul c[ruia, cu fa\a spre fundul scenei, se ]nal\[ c`teva tulpini de floarea-soarelui. Z`na-florilor — Sorina — se ive=te dintre ele.) 99

SORINA

Bun sosit la noi, voinice! F{T-FRUMOS

Mul\umesc, domni\[ drag[... SORINA (iese dintre flori =i se apropie de el)

Care v`nt la noi te-aduce? Un a=a drume\ s[ trag[ Prin \inuturile noastre, cam de mult nu fuse dat!... F{T-FRUMOS

Soarta rea, frumoas[ z`n[, pe la voi m-a lep[dat! SORINA

Soarta rea? De ce? Ia spune-mi! F{T-FRUMOS

O, c[ multe-ar fi de spus! SORINA

Eu veneam cu g`nd de ceart[, dar, cum vezi, tu m-ai supus +i te-ascult... F{T-FRUMOS

Cu g`nd de ceart[? Ce-am gre=it? Au, ce f[cui? |i-am speriat supu=ii, poate? Cer iertare ori=icui... Pa=ii calului trezir[ vreo b[tr`n[ ce dormea? Am c[lcat vreun mo= ]n cale? Spune, care-i vina mea? 100

SORINA

Uite, florile din lunc[ mi s-au pl`ns c-a n[v[lit Printre ele, ca furtuna, roibul t[u... Ce roib cumplit! Au venit pl`ng`nd la mine ]ntristatele fecioare +i mi-au spus c[ le ucide =i le calc[ ]n picioare! F{T-FRUMOS

Iart[-l... c[ =i el, ca mine, mult amar s[racul duce... Pentru florile-\i pierdute alt[ floare \i-oi aduce!... SORINA

A=adar, tot n-ai uitat-o pe Ileana... F{T-FRUMOS

+tii =i tu? SORINA

Cum s[ nu? Povestea asta toat[ lumea str[b[tu ... Basmul t[u =i-al Cos`nzenei cine nu-l cunoa=te oare? V`ntul, p[s[rile, codrul, luna, razele de soare Povestesc mereu de tine =i de toate ce-ai f[cut C`nd ]n lume, c`nd aiurea, pe-un t[r`m necunoscut... Ve=nic robul f[r[ pace al aceleia=i chem[ri, Cine, cine r[scole=te nou[ \[ri =i nou[ m[ri? Cine \ese pod pe ape? Cine crengile destram[ Prin p[durile de aur, prin p[durile de-aram[? Cine iese f[r[ moarte dintr-al ielelor hotar, Av`nt`ndu-se-n puhoaie =i pe lacuri de cle=tar? Urm[rind un vis de raze tot mai stins, mai dep[rtat, Cine-alearg[ ca n[luca zi =i noapte ne-ncetat? 101

F{T-FRUMOS

Cum de =tii at`tea lucruri? Pieptul t[u de ce gemea C`nd vorbeai? SORINA

Dar bine, glasul, ochii mei, suflarea mea, Nu \i-au spus nimica \ie? Nemi=cat, c`nd m-ai z[rit, Nemi=cat ai stat, dar roibul, roibul t[u a tres[rit! Z`na-florilor sunt ast[zi... dar am fost odinioar[ La o curte-mp[r[teasc[ cea mai rumen[ fecioar[... Mi-am l[sat p[rin\ii, casa, pacea unui dulce trai Ca s[ plec ]ndr[gostit[ de feciorul cel de crai Ce-ntr-o zi de prim[var[ pe la noi se r[t[ci... Alerg`nd tot dup[ tine, iat[-m[ acum =i-aci. Ne=tiind c`\i ani de zile lungul drum o s[ mai \ie. F{T-FRUMOS

|i-am fost drag, frumoas[ z`n[? SORINA

Cum \i-e drag[ d`nsa \ie! Drag mi-ai fost ]ntotdeauna =i-a= voi s[ fii al meu, Ve=nic, ve=nic l`ng[ mine — tu: st[p`n =i roab[: eu... Ca s[-mi fii mereu aproape, te urmar[ pa=ii mei Prin p[duri de vr[jitoare, prin palatele cu zmei, |i-a=terneam ]n cale iarb[, nici un duh s[ nu te-aud[, De c[deai r[nit ]n lupt[, ]\i legam o ran[ ud[... Ici, o bab[ coco=at[, ]\i d[deam ulciorul plin, }\i turnam pe frunte rou[ ca s[-\i fie somnul lin... Tu fugeai dup[ Ileana, eu fugeam, f[r[ s[ =tii, Prin cet[\ile bogate, prin c`mpiile pustii, 102

+i-alerg`nd mereu ]n lume dup[ tine, dup[ ea, Risipit-am f[r[ mil[ tinere\ea, via\a mea... F[t-Frumos, a ta sunt, ia-m[, nici un zmeu nu ne desparte, Sunt aici, pe c`nd Ileana... F{T-FRUMOS

O iubesc c[ mi-e departe... +i-apoi cum, de-at`ta vreme bat p[m`ntul-n lung =i lat +i s[ stau apoi deodat[ l`nga-al Zmeului palat? Ea s[ pl`ng[ zi =i noapte suspin`nd de dorul meu, Pe c`nd eu s-o las s[ geam[ prad[ groaznicului Zmeu? SORINA

Dragul meu, nu sunt frumoas[? Toate darurile firii Mi le-au dat la leag[n daruri ursitoarele, zefirii... Florile din lunci, din ape, mi se-nchin[ toate mie, M-au stropit pe ochi cu rou[ =i pe s`n cu iasomie... Ochii mei sunt fl[c[ri negre... p[rul meu e negru smoal[. F{T-FRUMOS

P[rul ei b[lai ca spicul =i privirea i-e domoal[, Ochii ei sunt cerul verii r[sturnat ]ntr-un izvor... SORINA

Ca =i cerul cel de var[ ei se-ntunec[ de vor, Pe c`nd mie totdeauna mi-au r[mas aprin=i, cura\i, Cum mi-au spus at`tea lacuri =i feciori de ]mp[ra\i! F{T-FRUMOS

M-au iubit at`tea z`ne =i fecioare de-mp[rat! 103

SORINA

Mie ]ns[ numai unul mi-a fost drag cu-adev[rat! F{T-FRUMOS

Dintre z`ne =i fecioare numai una m-a robit! SORINA

Unul singur m[ alung[: cel pe care l-am iubit! F{T-FRUMOS

Surioar[, surioar[, c`t de bine te-n\eleg! Cum a= vrea, ]n ast[ clip[, de trecut s[ m[ dezleg +i, l[s`nd z[d[rnicia mincinoaselor luciri, S[ ]mpart cu tine rodul multdoritei fericiri... Dar abia vorbii =i iat[... m[ ]ndeamn[ vechiul glas S[ pornesc mereu nainte =i ]n urma mea s[ las Toate c`te sunt ispit[, =i din toate s[ se-ntreme Visul care m[ fr[m`nt[ de at`t amar de vreme! SORINA

Nu pleca! De ce s[ cau\i fericirea-n alt[ parte C`nd o vezi c[-i l`ng[ tine? F{T-FRUMOS

Fericirea e departe... Fericirea e ca norul care trece colo. Vezi? Acul soarelui ]i \ese flori mai multe ca-n livezi, Pe c`nd ploaia, care curge ca un trist =i negru roi, O sim\im, dar face norul, floarea, pulberea, noroi! 104

SORINA

Du-te dar[, f[r[ mil[... =i-\i g[se=te fericirea. Du-te. Lupt[-te. }nvinge. Uit[ c[ z[d[rnicirea Unor vise ne-ncetate biata inim[ mi-a rupt... Voi g[si puterea, poate, =i de-acuma, ne-ntrerupt S[ te-ajut de cazi ]n lupt[ sau de e=ti ]nving[tor... F{T-FRUMOS

Chiar de-nving? SORINA

+i-nving[torii au nevoie de-ajutor! (F[t-Frumos iese.)

FLOAREA-SOARELUI

Nu \i-am spus? SORINA

A fost de piatr[! FLOAREA-SOARELUI

Prea e=ti slab[, iubitoare! SORINA

Cum a= fi? FLOAREA-SOARELUI

S[ fii mai m`ndr[, s[ te-ar[\i nep[s[toare, Din povestea ta ]ntreag[ nici un fior nu-l str[b[tu... 105

SORINA

Floarea-soarelui m[ mustr[? Tu vorbe=ti acuma, tu? Tu, ce r`zi ]n zorii zilei c`nd s-arat[ m`ndrul soare +i te-nchizi t[cut[, trist[, c`nd ]ncep s[ te-mpresoare Ale nop\ii fire negre, tocmai tu s[ nu-n\elegi? FLOAREA-SOARELUI

Te-n\eleg, dar vezi... mi-e mil[ c[ din toate tu te-alegi Doar cu pl`nsul, =i cu visul, =i cumplita a=teptare! Pe c`nd eu, eu tot am parte de prelunga s[rutare Ce-mi trimite sf`ntul soare de pe tronu-i mi=c[tor. SORINA

Taci... Ascult[... vezi cum fuge? Nu mai e nep[s[tor! Vezi un nor de colb ce urc[ =i coboar[ coasta lin[? Vezi cum intra-n v[i de umbr[, cum razbe=te pe colin[? Mai departe... fuga... fuga... mai aproape de palat +i de mine mai departe... FLOAREA-SOARELUI

Doamne, ce \i s-a-nt`mplat? Ce vorbe=ti a=a-ntr-aiurea? M`na ta e rece, tremuri... SORINA

Vezi colo pe v`rf de munte un palat uitat de vremuri? E palatul Cos`nzenei... e palatul unde ea, F[r[ grij[, ]l a=teapt[ s[ soseasc[ =i s-o ia. Ca o pas[re m[iastr[, ferecat[-n colivie, Ea ]l cheam[ f[r[ vorbe... el ascult[, =i-o s[ vie, +i-o s[ vie =i-o s-o duc[ mai departe, pe c`nd eu, Pribegind pe drumul vie\ii tot mai lung =i tot mai greu, 106

Am s[ mor prin cine =tie ce t[r`muri dep[rtate... Pentru ea umblai at`ta din cetate ]n cetate! Pentru ea de-at`ta vreme pl`nge sufletu-mi s[rman. N-o cunosc =i totu=i, uite, o ur[sc ca pe-un du=man. Ce-o s[ fac de-aci ]nainte? }ncotro s[-ntorc privirea? Unde s[-mi ]nec aleanul =i s[-mi aflu izb[virea? FLOAREA-SOARELUI

Stai aci. Ne fii st[p`n[ cum ne-ai fost =i p`n[ ieri. Printre flori vei fi str[in[ omene=tilor dureri! Sunt ]n lumea noastr[, sor[, m`ng`ieri necunoscute. V`ntul serii c`nd adie, face apa cute... cute! Luna m`ng`ie frunzi=ul din p[durile de-arini, Licuricii lumineaz[ ]n potirele de crini, Ca un =ir de candeli albe ce se sting ]nceti=or, P`lp`ind ]n adierea unui v`nt pl[p`nd, u=or... Totu-i vis... lumin[... c`ntec... ca-n pove=tile frumoase. Nu pleca ... R[m`i aicea printre florile voioase, Printre fluturii zburdalnici ce se scald[ ]n culori ... Ce s[ cau\i printre oameni? Rostul t[u e printre flori! SORINA

Am s[ stau... +i totu=i, uite... Pentru cea din urm[ oar[ A= voi s[-l v[d cum lupt[ =i pe Zmeu cum ]l doboar[... Am s[-i spun c[ eu, gonita, eu i-am stat ]ntr-ajutor, C[ de nu eram acolo n-ar fi fost ]nving[tor... +i de-o fi s[ v[d c[, totu=i, ochii lui aiurea cat[, Vindecat[ de iubire =i de patimi dezbr[cat[, }n[l\`ndu-m[ deasupra omene=tilor nevoi, Ca o z`na ]n\eleapt[ voi r[m`ne printre voi... Cortina 107

ACTUL V TABLOUL II P[durea Vr[jitoarei. Pe jos, la chemarea babei Vraga, intr[ tot felul de jivine, balauri f[r[ aripi =i alte t`r`toare. }n v[zduh pajure =i alte zbur[toare ciudate.

VR{JITOAREA

Blestema\ilor, hei, unde r[t[ci\i? Unde-mi umbla\i? Ascunde\i-v[ ]n scorburi, sta\i de veghe, pitula\i, S[ fi\i gata-n ajutorul marelui st[p`n al vostru! O primejdie cumplit[! Ast[zi, ]mp[ratul nostru, Zmeul-zmeilor, ]nfrunt[ pe du=manul lui hain... Unde-i sipetul cu leacuri =i n[framele de in?... Unde-i Kunda, unde-i Sura? (Intr[ Sura.)

SURA

Iat[-m[, st[p`n[, iat[! Alergai s-aduc fiertura =i unsoarea desc`ntat[! VR{JITOAREA

Z[bovi=i cam mult. SURA

Prin pe=teri =i paragini, s[ culeg Buruienile vr[jite, r[nile s[ i le leg. VR{JITOAREA

Bine, Suro ... Unde-i Kunda? 108

SURA

O v[zui pe drum... VR{JITOAREA

S[ vie!... (Intr[ Kunda.)

Ce? Cu m`na goal[? Unde-i urciorul cu ap[-vie? KUNDA

Nu-l mai am!... VR{JITOAREA

Ce-ai spus? KUNDA

St[p`n[... mi-a c[zut pe drum... l-am spart! VR{JITOAREA

Tic[loaso! V`nz[toareo! Capu-n dou[ \i-l despart! Din p[m`nt s[-l sco\i... Alearg[, calea ]napoi apuc-o +i s[-mi vii cu el, altminteri cu harapnicul, n[uco, Am s[-\i sf`rtec pielea toat[, s[-\i fac din ciolane zdrob! KUNDA

Nu mai vreau s[ duc os`nda traiului amar, de rob! VR{JITOAREA

}ndr[zne=ti? 109

SURA

V[zu=i, st[p`n[, care-s g`ndurile Kundei? M-a-ndemnat mereu, spun`ndu-mi: “ Toate vr[jile ascunde-i Zgrip\oroaicei”! “Apa-vie”, “leacurile”— le-a v`ndut! Uite-mi-o! Lingu=itoare, mincinoas[, pref[cut[! KUKDA

Tu vorbe=ti, limb[ de =arpe?! R[d[cin[ de cucut[! N-ai v`ndut-o pe st[p`n[? Nu i-ai spus lui Buzdugan Locul unde-ascunse Vraga fluierul cel n[zdr[van Care c`nt[ =i vr[je=te? Nu mi-ai spus tu s[ fugim, S[ ne-ntoarcem printre oameni =i lumea s-o ]ndr[gim? SURA

Nu-i adev[rat! KUNDA

Ba este! SURA

M[rturie vreau s-aduc[! KUNDA

Nu mi-ai spus c[ moare Zmeul? SURA

Tu mi-ai spus c[ e pe duc[! VR{JITOAREA

Am`ndou[, am`ndou[ sunte\i dou[ tic[loase! 110

SURA

Te-am slujit de fric[, numai! KUNDA

Spaima ne-ai v`r`t ]n oase! VR{JITOAREA

Unde-i leg[m`ntul vostru pe foc, ap[ =i p[m`nt? KUNDA

C`nd sluje=ti f[r[delegea, nu po\i cere leg[m`nt! VR{JITOAREA

Bine ... R[zvr[tirea voastr[ am s-o judec eu cur`nd! Deocamdat[ s[ ne-ascundem ... Vin du=mamii r`nd pe r`nd! (Ies c`te=itrele. Lighioanele pier =i ele. Intr[ Buzdugan =i F[t-Frumos.)

F{T-FRUMOS

Nu =i nu, m[i Buzdugane! Baba pl`nge, poveste=te, Minte =i-a sc[pat de tine! Te-ai ]nduio=at proste=te! BUZDUGAN

Am ]ncredere ]n oameni!... F{T-FRUMOS

Vr[jitoarea nu e om! Zmeul nu e om — sunt fiare! Nu e pace p`n[ n-om Izbuti s[-i facem una cu p[m`ntul! 111

BUZDUGAN

Ai dreptate! Cu viclenii, cu du=manii nu e chip de bun[tate! F{T-FRUMOS

Se prefac c`nd e nevoie, se fac mici, \i se supun, Dar deodat[ nal\[ capul, te lovesc =i te r[pun! C`te n-am v[zut eu ]nsumi tot pe urmele Ilenei! Nu e chip a te-n\elege cu du=manii =i viclenii! BUZDUGAN

F[t-Frumos, r[m`n cu tine =i pe dracu-n patru-l fac, Cu puterile unite fiarei s[-i venim de hac! F{T-FRUMOS

Mul\umesc, dar nu-i nevoie... Singur vreau s[-mi dau m[sura! BUZDUGAN

Da, dar Zmeul nu e singur... Vr[jitoarea, Kunda, Sura, Fel de fel de lighioane ]i vor sta ]ntr-ajutor. F{T-FRUMOS

N-a= fi F[t-Frumos de nu ies, singur eu, biruitor! BUZDUGAN

Am s[ stau de veghe, totu=i! F{T-FRUMOS

De mi-o fi a=a ursita, }mplineasc[-se odat[ ceasul meu dac[ sosit-a! 112

Dac[ F[t-Frumos nu-i f[tul care oamenii-l socot, Piar[ F[t-Frumos viteazul, cu renumele-i cu tot! }ns[ eu ]nving ursita! Rostului ce-l am m[ las[... Vreau s[ despletesc p[m`ntul dintr-a negurilor plas[ ... Mi-ai vorbit c`ndva de-un fluier... o bab[ ]l ascundea... Trebuia s[-l iei de-atuncea! BUZDUGAN

De fluier ]mi mai ardea!? F{T-FRUMOS

}\i aduci aminte locul? BUZDUGAN

L`ng-o pe=ter[...

Da. O scorbur[-n p[dure... F{T-FRUMOS

S[-l cau\i! Pronia o s[ se-ndure! De-l g[se=ti, ]nvingem r[ul! E un dar f[r[ de pre\, Din ad`nc de veacuri c`nt[ c`ntecul cel mai m[re\; }n=ir`nd m[rg[ritare pe lungi fire daurite, El dezghea\[, ]nc[lze=te inimile ]mpietrite +i pe to\i vr[jma=ii lumii ]i cufund[ pe vecii!... Caut[-l c[ nu-i departe ziua ce o prorocii, Ziua de bel=ug =i pace, de lumin[ =i dreptate! BUZDUGAN

Am s[-l caut!... Am s[-l aflu! Bun r[mas! F{T-FRUMOS

Noroc, f`rtate! (Buzdugan iese. Apare Zmeul.) 113

ZMEUL

}n sf`r=it, veni=i la lupt[! F{T-FRUMOS

}n sf`r=it, ne vom lupta! Am vorbit destul, ]mi pare! ZMEUL

Gata, la porunca ta!... (}=i trag s[biile, ies lupt`ndu-se. Apar Vr[jitoarea, Kunda =i Sura.)

VR{JITOAREA

Hai-ho!... Zmeul-paraleul!... Hai-ho! Vraj[ ne]ntrecut[! Sufl[, v`ntule, =i umfl[-i aripile =i-l ajut[! Url[! V`j`ie!... }nal\[-l!... Hu-hu-hu! Hai-hu! Hai-hu! St[m de veghe!... VR{JITOAREA, KUNDA, SURA

St[m de veghe! U-iu-hu! Hai-hu! Hai-hu! (Ies c`te=itrele. Intr[ \[ranii.)

MO+ MARIN

Hai ]ncoa, pe-aici e Zmeul... MO+ DUMITRU

Unde-i, m[? S[ vie! Unde-i? MO+ MARIN

}n p[dure. M[i Dumitre, ia vreo trei fl[c[i =i-ascunde-i L`ng[ sm`rcul de p[dure. 114

MO+ DUMITRU

Du-te tu... MO+ MARIN

P[i nu prea-mi vine ... C[ =i-acuma, de m`nie, mi-arde s`ngele ]n vine... MO+ TOADER

De m`nie? Ba de fric[! MO+ DUMITRU

Bade Toader, dumneata Tot nu crezi ]n lighioane... Ce-ar fi dac-ai ajuta Pe fl[c[i s[ intre-n codru =i s[-l caute pe Zmeu? MO+ TOADER

Ce s[ caut eu acolo? Ce s[ fac ]n codru eu? Nu v-am spus c[ nu-i nimica? MO+ DUMITRU

Da l[sa\i-l! Ca s[ cread[, El ar vrea s[ vad[ zmeii ca pe vite, ]n ciread[! MO+ TOADER

Eh, v[ cred pe jum[tate... Prea v[ v[d ]nfrico=a\i ... Mai d[duse-odat[ spaima ]ntr-o ceat[ de gu=a\i Cum c[ le mai scade gu=a... La-nceput, nu-i prea crezui, Da-ntr-o lun[ jum[tate f[r[ gu=[ ]i v[zui! MITRU GEAMBA+UL

Ia ascult[-m[! Pe mine m[ cuno=ti de mult, a=a-i? 115

MO+ TOADER

De pe vremea c`nd mijlocul cu pistoale-l ]nf[=ai ... MITRU GEAMBA+UL

Nu \i-am spus c[-\i moare vita, s[ mi-o dai pe jum[tate? MO+ TOADER

Asta-i drept. Dar, vorba vine: am avut c`ndva, f`rtate, Vite multe de v`nzare? C[ nu prea mi-aduc aminte! MO+ MARIN

Las[ glumele, ascult[ pe geamba=ul c[ nu minte... MITRU GEAMBA+UL

Iac[ eu, geamba=ul Mitru, jur pe albul cap al meu C-am v[zut, ca toat[ lumea, cum trecu p-aici un zmeu! MO+ TOADER

P[i s[ =ti\i c[ nu-i de-a bun[! Unde l-a\i v[zut? MO+ DUMITRU

Iac-aici... t[ia v[zduhul v`j`ind...

Pe-aici,

MO+ TOADER

+i-at`\i voinici Nu putur[ti pune m`na s[ mi-l prinde\i? FEMEIA

Da de unde! Mai degrab[ ca fl[c[ii pot`rnichea nu s-ascunde, 116

Nu fuse=i colea, mo= Toader, s[ mi-i vezi =i s[ nu crezi... S[ mi-i vezi fugind de spaim[... MO+ TOADER

Cum d[ lupul ]n cirezi! B{CI|A

De-l vedeai, ca noi, mo= Toader, azv`rlind sc`ntei pe nar[... FEMEIA

Iac[, vezi ce ni-s fl[caii? }i v[zu=i cum s-adunar[, Bade Toader? Doar li-i spune una-alta, doar te-nduri S[ vorbe=ti mereu, s[ uite grija fiarei din p[duri! P{CAL{ (de afar[)

Oameni buni! Hei, mo= Dumitre... mo= Marine! MO+ DUMITRU

Iaca ia! MO+ MARIN

Tot p-aci! MO+ TOADER

Da ce-i, b[iete, de te-ai spaim`ntat a=a? P{CAL{

Am v[zut minune mare! 117

MO+ DUMITRU

Ce minune? MO+ MARIN

Cum minune? MO+ TOADER

Nu cumva se prinse tat-t[u, f[tul meu, s[ te cunune? P{CAL{

Las[, bade, dumitale tot mereu de glume \i-i! MO+ TOADER

Apoi spune-ne atuncea de-ai v[zut minun[\ii! P{CAL{

Am v[zut pe Zmeu aproape, s-a luptat cumplit =i-apoi A murit! MO+ DUMITRU

E mort de-a bine? P{CAL{

Hai s[ mergem ]napoi, S[-l vede\i ]ntins pe spate, f[r[ cap, ]ntr-o b[ltoac[ Mare, v`n[t[, de s`nge. MO+ MARIN

C`nd muri? 118

P{CAL{

Cam pe la toac[. MO+ DUMITRU

Cum era voinicul care ]l ucise pe t[tar? P{CAL{

P[i, =tiu eu! Ca Sf`ntul Gheorghe zugr[vit l`ng[ altar... Sau ca domnii de prin cadre... cei cu suli\e g[ti\i +i c[l[rl pe cai cu pene... MO+ DUMITRU

F[t-Frumos a fost, s[ =ti\i! MO+ MARIN

Cel ce umbl[ tot p[m`ntul? MO+ DUMITRU

F[t-Frumos, de care spune C-a pornit taman din \ara unde soarele apune Ca s[-=i caute mireasa r[t[cit[ printre zmei! Pe Ileana Cos`nzeana, cea mai m`ndr[-ntre femei! FEMEIA

Dar-ar Domnul s-o g[seasc[!... MO+ DUMITRU

M[i copii, bine c[ dete Dumnezeu s[ crape Zmeul!... Ia mai spune-ne, b[iete, 119

C`t mai e lumin[-n ceruri =i mai c`nt[ cioc`rlia, Ce-ai v[zut? P{CAL{

Treceam pe-acolo. Nu-ncepuse b[t[lia... }i vedeam cum stau de vorb[. F[t-Frumos era c[lare +i vorbea de sus cu Zmeul. Dar v[z`nd apoi c[-l are Prea departe, se coboar[, las[ roibul f[r[ fr`u +i s-apropie de lift[, pe c`nd eu, ascuns ]n gr`u, Tremuram, str`ngeam din coate =i t[ceam chitic. Deodat[, F[t-Frumos, cu fa\a toat[ de-o m`nie grea br[zdat[, Scoase palo=ul din teac[ =i r[cni: “Destul! Destul! De minciuni, de vorb[ dulce =i de daruri sunt s[tul. Vrei s[-mi dai pe Cos`nzeana, ori ]n s[bii ne t[iem? |in-te, Zmeule, c[-s gata: nu te temi =i nu m[ tem! “ Zmeul-zmeilor atuncea, scutur`ndu-=i solzii grei, }i r`nji ]n nas =i-i zise: “Hai la lupt[ dac[ vrei!” “Hai la lupt[!” ]i r[spunde F[t-Frumos. +i-odat[, ia, C`nd ]n aripi, c`nd ]n cre=tet, pe balaur mi-l t[ia... F[t-Frumos lovea ]n fa\[, iar[ Zmeul tot ]n l[turi; C`nd s[reau la zece po=te,c`nd se pomeneau al[turi... Sc[p[rau sc`ntei din s[bii. S`ngele curgea bel=ug. Unul se lupta cu cinste, iar cellalt cu vicle=ug. Obosi\i, de la o vreme, se oprir[-n drum ni\el, Pe c`nd eu, ascuns ]n gr`ne, m[ f[ceam mai m[run\el ... Nu =tiu c`t au stat ]n pace, c[ pe Zmeu nu-l mai v[zui... Se f[cu, m[ri, o roat[ cu luminile verzui +i venea s[-nghit[ f[tul. }ns[ f[tul nu cr`cni; Se f[cu =i el o roat[ ro=ie, =i izbucni Ca un foc ce iese noaptea de prin cl[i. Se repezea C`nd o roat[, c`nd cealalt[ =i striga: “P[zea! P[zea!” Se ciocneau ]n lupt[ crunt[. Numai fl[c[ri sc[p[ra. 120

Cerul tot era lumin[... tot p[m`ntul tremura... Iarba sf`r`ia p`rlit[, frunzele se r[suceau, Toate apele secar[, p[s[rile-n drum z[ceau, Numai cele dou[ fl[c[ri, ]n[l\`ndu-=i fumul greu, Mai aprinse, mai cumplite, se luptau mereu, mereu! M[ lovea c[ldura-n fa\[. C`nd credeam c-o s[ m-aprind, V[d c[ cele dou[ roate bra\e-n bra\e se cuprind +i vr[jma=ii iar ie=ir[, plini de fum, din roata lor... “E=ti voinic de tot, b[iete!” zise Zmeul-zmeilor... “Vrei s[-mi dai pe Cos`nzeana? ]l ]ntreab[ F[t-Frumos, Ori te ba\i mereu cu mine p`n[ te-oi r[zbi la os?” “Ba m[ bat!” r[spunde Zmeul. Plini de s`nge, plini de scrum, Se luptar[ iar voinicii, colo-n marginea de drum... Am`ndoi cu m`na goal[, se luar[ iar la tr`nt[! Parc[ le cre=tea puterea tot mai mare, mai ne-nfr`nt[. Zmeul ia pe f[t ]n bra\e =i, cu cel din urm[-av`nt, }ncord`ndu-=i toat[ vlaga, ]i f[cu-n v[zduhuri v`nt... }l smuci o dat[-n dreapta =i la st`nga ]nc-o dat[, }l \inu ca lum`narea =i pocnindu-l, dintr-o dat[, }n p[m`ntul ars ca piatra, p`n[-n glezne ]l v`r]. }l l[s[ ]nfipt acolo =i-nspre g`rl[ cobor]... F[tul se trezi c-o z`n[ aduc`nd un ciob de ap[ +i, v[rs`ndu-l l`ng[ d`nsul, din prinsoare v[d c[-l scap[. C-o n[fram[-i =terge fa\a, ]i d[du apoi s[ bea, +i-i =opti, pe c`nd voinicul se uita mirat la ea: “Nu te teme... n-are ap[... g`rla-i seac[... Po\i lupta! }nc-o dat[ mai love=te =i Ileana este-a ta!” Zmeul se-ntorcea pe g`nduri. Z`na, floare se f[cu. F[t-Frumos ie=i din groap[. Tremuram. Acu-i acu! Zmeul-zmeilor g[sise f[r[ pic de ap[ r`ul +i venea s[ curme lupta. F[t-Frumos ]=i str`nse br`ul, Se-ndrept[ odat[-n =ale =i la el se repezi; 121

Zmeul-zmeilor, s[racul, bine nici nu se trezi C[-l =i prinse-n bra\e f[tul r[corit =i ]ncordat. }l azv`rle-n nori o dat[, ]l mai zv`rle ]nc-o dat’, +i deodat[, p`n[-n umeri, ]n p[m`ntul copt v`r`ndu-l, }i strig[, r`z`nd cu hohot: “|i-a venit =i \ie r`ndul!” V[d apoi c[-l ia de chic[... v[d =i capul cum i-l taie; }mi f[cui o cruce mare: m[iculi\[, ce b[taie! +i venii s[ spun la oameni ce v[zui =i ce-auzii... Hai cu mine, bade Toader, =i-ai s[ vezi de-s nerozii. Hai s[ vezi de-a fost aievea. MO+ TOADER

Nu mai zic nimic, nepoate! (Palatul de pe munte ia foc.)

MO+ DUMITRU

Arde, m[! P{CAL{

Palatul! MO+ MARIN

Arde! P{CAL{

F[t-Frumos l-aprinse, poate! MO+ TOADER

{sta-i semn c[-=i \ine-n bra\e draga lui cu p[rul-aur! 122

P{CAL{

Hai s[-ntindem hora mare l`ng[ st`rvul de balaur! VR{JITOAREA (de departe)

Aoleu! ... Vai! Vai de mine! MO+ DUMITRU

Ia t[ce\i, m[, n-auzi\i? VR{JITOAREA

Veni\i, vraci =i vr[jitoare, pui=orul s[-mi trezi\i! Aoleu =i vai de mine... MO+ MARIN (lui P[cal[)

Ia vezi... Cine-i bocitoarea? MO+ DUMITMU

A! Nu-i nimenea! Nebuna!... Baba Vraga, vr[jitoarea! VR{JITOAREA (intr`nd)

Dragii mei, ce f[rdelege! A murit s[rmanul Zmeu! A murit minunea lumii, dragul copila= al meu! Ce v[ tot uita\i la mine? Nu-s nebun[! Spun pe fa\[! Zmeul ]mi era copil!... Acuma neagra moarte ]l r[sfa\[! Taina lui str[lucitoare numai mie mi-o spuneam! Mama Zmeului e baba =i-i din cel mai falnic neam! A tr[it de noi departe, dar lupta doar pentru voi, 123

Cei din scorburi, din bordeie, s[ v[ scape de nevoi +i s[ v[ ridice-n slav[... Fa\a lui ]ntunecat[ Ascundea lumini de aur, inima dintr-o bucat[; Era bun, milos, cum nu e voievod pe-acest p[m`nt. Voi v-a\i bucurat la vestea mor\ii lui. O! m[-nsp[im`nt, M[ cutremur! Voi, prieteni, s[ se team[ c[-i r[stoarn[ Cei n[scu\i ]n strai de purpur. Dar nu voi, nu! Cei ce toarn[ Ura ]mpotriva vie\ii =i-a luminii zorilor. Eu nu pl`ng doar pentru mine, eu pl`ng jalea tuturor. A murit? Nu, nu! Tr[ie=te! N-a murit. }ntreg p[m`ntul S-a legat s[ mi-l r[zbune... =i-=i va \ine leg[m`ntul. Zmeul-zmeilor tr[ie=te. }l port eu ]n piept, colea, Oropsi\ii to\i ai lumii, pentru cari se zv`rcolea, Se vor ridica mul\ime care cre=te, se r[zbun[, +i-i ]ndepline=te visul! FEMEIA

Biata bab[! Noapte bun[! VR{JITOAREA

Noapte bun[! Pentru mine, noapte ve=nic[-i ]n drum. (Ies \[ranii.)

Scrum f[cutu-mi-ai copilul, inima s[-\i fie scrum, F[t-Frumos! O \ii ]n bra\e... Dar Ileana e departe! Sufletul miresei tale cu b[iatul meu se-mparte! Iat[ r[zbunarea babei! Vino-ncoace! Nu m[ tem! Inima Ileanei tale \i-o r[pesc =i te blestem! Te blestem s[-\i moar[ visul chiar acum c`nd se-mpline=te! Inima i-o duc ]n gheare... ca-ntr-un cle=te... ca-ntr-un cle=te... Cortina 124

TABLOUL II (La poalele turnului d[r`mat, care mai fumeg[. F`lf`iri de fl[c[ri, din c`nd ]n c`nd. Din turn iese F[t-Frumos, duc`nd pe Ileana. El are hainele zdren\uite, p[rul v`lvoi, ca dup[ lupt[. Ileana e ]mbr[cat[ ]n alb, p[rul blond, rev[rsat pe umeri: se sprijin[ de el =i p[=e=te ca ]ntr-un vis.)

F{T-FRUMOS

Vino, las[-\i pasu-n voie. Vin’, odor nepre\uit, Au trecut acuma toate. Visul nostru-i ]mplinit. Toate zilele de lupt[, toate nop\ile de dor, Toate chinurile noastre se sf`r=ir[, drag odor! Noaptea-i bl`nd[. Ceru-mbrac[ fermecatele culori, Iar o z`n[ milostiv[ \i-a f[cut un pat de flori! ILEANA

Ah! }mi trec pe frunte m`na... parc[ dorm, parc-aiurez! Nu =tiu de-s aievea toate =i nici nu =tiu ce s[ crez... Las[-m[ pu\in ]n voie, singur[, s[ m[ de=tept... S[ privesc pu\in ]n juru-mi! F{T-FRUMOS

Draga mea, de c`nd a=tept Ast[ clip[ fericit[. Ani =i ani s-au perindat De c`nd, f[r[ ]ncetare, lumea toat-am colindat, Alerg`nd =i zi =i noapte, ca s[ dau de cuibul unde Zmeul-zmeilor, t`lharul, fericirea mi-o ascunde... ILEANA

Unde-i Zmeul? 125

F{T-FRUMOS

Doarme bine! ILEANA

L-ai ucis? F{T-FRUMOS

Fire=te! ILEANA

A! F{T-FRUMOS

Pl`ngi, Ileano? Pl`ngi, Ileano? ILEANA (se ridic[, ferindu-se de ]mbr[\i=area lui )

Du-te... nu m[ ]ntreba! N-a= putea vorbi acuma... Du-te... ceasul n-a sosit S[ te-ascult... +i-apoi, at`tea lupte nu te-au obosit? F{T-FRUMOS

Odihnit cum sunt acuma n-am fost, draga mea, nicic`nd. Ce odihn[ mi-e mai dulce dec`t m`na lunec`nd Peste fruntea-\i luminoas[, dec`t ochii t[i cura\i, Cercet`nd ca-n vis ]n juru-\i, tot mai mari, tot mai mira\i? Noaptea vine... Vine ceasul c`nd r[sufletele firii Fac s[ tremure de doruri iarba, roua, trandafirii; C`nd miresmele de floare se ]nal\[ ]n v[zduh, Unde f`lf`ie din aripi al iubirii dulce duh... 126

Ceasul sf`nt al ]nnopt[rii c`nd zefirii to\i adie Peste valuri, peste frunze, r[sp`ndind o melodie, Unde mor ]n[bu=ite vorbe, =oapte, s[rut[ri... ... Cine se dezmiard[-n largul ]nstelatei ]nnopt[ri? ... Pretutindeni, Cos`nzeano, numai murmure s-aud. R`ule\ele, departe, ]=i s[rut[ malul ud... Nu le-auzi chemarea dulce... ne-n\elesul g`ngurit? Pretutindeni, pretutindeni, ca un stol nel[murit De stelu\e =i de fluturi, zboar[-n zare s[rut[ri... Cine se s[rut[-n largul ]nstelatei ]nnopt[ri? Tot v[zduhu-i plin de =oapte, plin de c`ntec... numai tu Taci mereu... Ce-ngrijorare peste suflet \i-ab[tu? ILEANA

Nu =tiu ce... cam ce \i-a= spune... Uite, vezi, tu farmec n-ai Ca nainte. Alt[ dat[ vorba ta-mi p[rea un nai }ng`n`nd u=or un c`ntec dulce, lin, m`ng`ietor, Ce-mi spunea cum se iubir[ o domni\[ =i-un p[stor... F{T-FRUMOS

Basmul nu se ispr[ve=te niciodat[, dac[ vrei. ILEANA

Vorba ta ]mi pare-acuma ca un stol de fluturei Ce se joac[-n dep[rtare ]ntr-o raz[: ]i prive=ti, Dar ]i la=i, ]i la=i s[ moar[. Sunt s[tul[ de pove=ti! M[-nc`ntau acestea toate alt[dat[, dar acum }n zadar a= vrea, voinice, s[ le-ascult sf`r=itul... F{T-FRUMOS

Nu e=ti tu aceea=i Lean[ care-ai fost odinioar[? 127

Cum?

Tu, Ileana Cos`nzeana, bl`nda, dulcea mea fecioar[, Ce visa cu mine-al[turi ziua m`ndrei cununii?! A venit =i ziua-aceea, cununia gata ni-i... Stelele ne \in f[clie, iar[ m`ndrii p[ltina=i }n biserica-nstelat[ ne-or fi preo\i, ne-or fi na=i... L[utari ne-or fi zefirii din stejarii fo=nitori, G`rlele din dep[rtare, ceata de privighetori, Iar[ isonu-l va \ine, din ad`ncuri de p[m`nt, Greierul ce toarce-n tain[ al amurgului ve=m`nt... Alt[ dat[ ziua nun\ii a=tept`nd-o tremurai Ca un crin ]n v`ntul serii... ILEANA

Fat-Frumos, fecior de crai, Nu mai sunt aceea=i Lean[ bl`nda =i ne=tiutoare, Ce-asculta ]nm[rmurit[ c`ntul de privighetoare +i r`dea de bucurie, c`nd pe cerul gol, curat, R[s[rea, ca-ntr-o icoan[, un luceaf[r tremurat... Nu mai bat acum din palme c`nd pe-al crengii c[p[t`i Ciripe=te-nfrigurat[ r`ndunica cea dint`i... Nu mi-e g`ndul dus la nunt[, F[t-Frumos, nu; mai cur`nd Mi-a= lega n[frama neagr[ =i mi-a= scoate, r`nd pe r`nd, Toate darurile scumpe... Mai cur`nd a= vrea s[-mi rup Toate hainele, =i-n negru s[-mi ]mbrac ]ntregul trup... Nu-s f[clii de nunt[-n ceruri, glasul codrului nu-mi pare L[utar de cununie, ci un c`ntec de-ngropare!... F{T-FRUMOS

Aiurezi! |i-e frig? Vai, drag[! Sufletul mi l-ai zdrobit. Tu vorbe=ti? Aud eu bine? Vai, Ileano, te-am iubit, Ani =i ani miresei mele fost-am credinciosul mire ... Ast[zi m[ prive=ti cu ochii plini de team[ =i uimire. 128

Nu sunt altul, Cos`nzeano! F[t-Frumos! Adu-\i aminte, Sunt eu, cel de-odinioar[. Chipul, glasul meu nu minte! Dac[ hainele-mi sunt rupte, dac[ p[rul mi-e v`lvoi, Mi-am schimbat ]nf[\i=area ]ntr-al luptelor =uvoi. Dar mi-e sufletul acela=i... toat[ dragostea-mi curat[! ILEANA (ca ]ntr-un vis)

Tu e=ti... F[t-Frumos? Da, tu e=ti. Adev[rul mi s-arat[. Cine m-a vr[jit pe mine? Simt colea... pe cineva... Cineva ]mi porunce=te... Vreau s[ scap din lan\... VR{JITOAREA (din umbr[)

Ha! Ha! ILEANA

Cine-a r`s? VR{JITOAREA

Eu, baba Vraga! Am venit la s[rb[toare! Ha, ha, ha! Vrea s[ m[n`nce jalea mea r[zbun[toare, Ura mea care ucide... F[t-Frumos, ai ]n\eles? Nu, Ileana Cos`nzeana nu pe tine te-a ales! Toate g`ndurile, toate, Zmeului i le p[streaz[. (Ilenei)

Nu-i a=a, m`ndre\ea babei? ILEANA

Mai visez? 129

VR{JITOAREA

Nu, nu! E=ti treaz[! Zmeul ]\i va fi st[p`nul p`n[-n clipele de-apoi. Hai cu mine... hai cu maica l`ng[ d`nsul... (Ia de m`n[ pe Ileana, care o urmeaz[ vr[jit[. Dintre flori, se ive=te Sorina, care li se pune ]n drum.)

SORINA

}napoi! VR{JITOAREA

}napoi tu! Ce te-amesteci? Ce-mi r[sari mereu ]n cale? SORINA

Vreau s[ nimicesc odat[ lan\ul farmecelor tale! VR{JITOAREA

Nu-mi c[lca ]mp[r[\ia ]ntunericului! SORINA

Ai voi s[ fii st[p`n[ =i ]n \ara mea, acum?

Cum?

VR{JITOAREA

Sunt st[p`n[ pretutindeni unde fiul meu trecut-a... Pretutindeni sam[n ura, m[tr[guna =i cucuta. S[ se-ntunece p[m`ntul, piar[ tot ce nu e zmeu, +i de-a pururi, pe ruine, s[ domneasc[ fiul meu! 130

SORINA

Zmeul a murit, s[rmanul! Odihneasc[-se ]n pace... Ce-o s[-i fac[ r[zbunarea? VR{JITOAREA

Sufletul o s[-i ]mpace! SORINA

Ieri am ap[rat pe unul, azi ]i ap[r pe-am`ndoi! VR{JITOAREA

Am`ndoi atunci s[ piar[! Am`ndoi! Am s[ te-ndoi +i pe tine! R[zvr[tirea vei pl[ti-o scump! S[ pice Tr[snetul pe ei, s[-i ard[, s[-i r[stoarne, s[-i despice! Vifor viu =i vijelie s[-nve=minte cerul gol... Duhuri negre s[ s-adune... Hai, veni\i ]n rotogol! SORINA

Nu se mi=c[ firul ierbii... nici o frunz[ n-ai clintit-o. VR{JITOAREA

Am s[ te clintesc pe tine, ma=tero =i r[zvr[tito! Veni\i, nouri, ]n puhoaie! Te cutremur[, p[m`nt! Vars[ foc =i v`lv[taie peste ea! SORINA

Nu m[-nsp[im`nt! Nici p[m`ntul nu te-ascult[, nici ]naltul nu-\i r[spunde! VR{JITOAREA

Am s[ chem atuncea iadul =i rusalcele din unde! Cu moroii =i strigoii s[ pofteasc[ =apte vraci, 131

Trei solomonari s[ vie, nou[ draci =i pui de draci, V`rcolaci =i iele rele de-ale mele, slujitoare, Surioare s[ s-adune din genune... cucuv[i, Urle-n turle lupii, surle, gu=teri me=teri de prin v[i, Cl[i de c`rti\e, ghionoaie ]n puhoaie pe coclauri, +obolanii, dolofanii, fauri, tauri =i balauri, Licuricii =i piticii, pricolicii, oastea mea, Aduna\i-v[ s[ sugem s`nge t`n[r! Ha! Ha! Ha! SORINA

R`zi! Zadarnic r`zi! Mi-e mil[! Neputin\a ta e mare! Nu vezi? Nu r[spunde nimeni la dr[ceasca ta chemare! VR{JITOAREA

Vino tu, Ileano! Haidem! Ce mai stai? Ia-m[ de m`n[, S[ plec[m la casa noastr[, am s[-\i dau puteri de z`n[, Ai s[ fii zmeoaic[, maic[... locul zmeului s[-l iei! F{T-FRUMOS

Piei, n[p`rc[ blestemat[! Piei din calea noastr[, piei! Scutur[-te, Cos`nzeano, =i de farmec te dezleag[. Vino, dragostea te cheam[! VR{JITOAREA

Las-o, cum o vrea! S-aleag[. F{T-FRUMOS

}ntre ea =i noi alege. ILEANA

Am ales! L`ng[ iubit! Blestematul t[u desc`ntec s-a topit, m-am dezrobit. 132

SORINA

Pleac[. Du-te! VR{JITOAREA

Niciodat[! Cine-mi merge ]mpotriv[? SORINA

Tu e=ti vrajitoarea h`d[, eu sunt z`na milostiv[. VR{JITOAREA

Eu \i-am dat puteri de z`n[ =i tot eu \i le r[pesc. SORINA

Nu mai ai nici o putere! VR{JITOAREA

Te spulber =i te topesc. Te blestem s[-\i piar[ darul ce \i-am dat odinioar[! Smulge-i, v`ntule, cununa! Unu, doi, =i-a treia oar[! Te prefac din nou fiin\[ p[m`nteasc[, f[r[ dar! SORINA

Nu mai ai nici o putere, toat[ truda \i-e-n zadar!... }n v`rtej =i vijelie pe aripa v`ntului, Tr[snetul s[ mi-o cuprind[ ]n fundul p[m`ntului! VR{JITOAREA

Nici pe tine nu te-ascult[ draga mea furtun[, draga! E departe cel ce poate s[ mi-o biruie pe Vraga! 133

BUZDUGAN (intr`nd)

Nu-i departe, blestemato! VR{JITOAREA

Cine? Buzdugan? BUZDUGAN

Da, eu!

Urechelni\[ =i gu=ter! VR{JITOAREA

Buzdugane! Dragul meu! BUZDUGAN

Nu mai merge, cucuvaie! VR{JITOAREA

De ce vrei s[ te r[zbuni? BUZDUGAN

Mai ]ntrebi?... +op`rl[, broasc[!?... VR{JITOAREA

Noi am fost prieteni buni, S[ r[m`nem buni prieteni cum am fost ]n vremi trecute! BUZDUGAN

M-ai min\it mereu cu vorbe =i cu lacrimi pref[cute, M-ai trimis la b[t[lie ca s[ m[ despart de ea! 134

Ne-ai vr[jit pe to\i, pe mine, pe draga Sorina mea! Dar ne-am luminat, ghionoiaie, urechelni\[, =op`rlo! Am s[-\i viu de hac! Puterea-n fundul iadului azv`rl-o! Nu mai ai nici o putere: tot p[m`ntul \i-e du=man; Buzdugan aduce lumii cel mai falnic talisman ... Cuno=ti fluierul acesta? }l vezi? VR{JITOAREA

Fluierul-minune! D[-mi-l! Buzdugane! D[-mi-l! E al meu. Al meu! BUZDUGAN

P[zea! Fluier drag, ce din vechime orice fiar[ ]mbl`nzea, D[r`ma cet[\i =i lan\uri, lumina din \ar[-n \ar[, +i din an ]n an primindu-l neamurile se n[l\ar[!... F{T-FRUMOS

C`nt[, Buzdugane,-o doin[ =i pe doin[ s[ se-n=ire Tot ce e frumos ]n lume: n[dejde =i prop[=ire. }ntunericul gonindu-l, pe cei buni ]i va p[zi... BUZDUGAN

Mult ai stat ascuns ]n umbr[, c`nt[! Adu zori de zi! F{T-FRUMOS

C`nt[, fluiere, o doin[, vr[jile s[ le vr[jeasc[! (Buzdugan ]ncepe s[ c`nte din fluier. Baba Vraga, vr[jit[ la r`ndul ei, ]ncepe s[ ridice piciorul =i s[ salte ]ncet, f[r[ puteri, ca la o porunc[ magic[, p`n[ se pr[bu=e=te.) 135

BUZDUGAN

Iar acum, Sorino, cheam[ tr[snetele s-o tr[sneasc[! SORINA

}n v`rtej =i vijelie pe aripa v`ntului, Tr[snetul s[ mi-o cufunde ]n fundul p[m`ntului. (P[m`ntul se casc[ ]ntr-un tunet =i ]nghite pe Vraga.)

A pierit! Cu ea se duce spaima, noaptea =i minciuna! F{T-FRUMOS

Nu ne mai desparte nimeni! ILEANA

L`ng[ tine, totdeauna! SORINA

Cu ]ncredere ]n via\[ s[ p[=i\i, =i prin iubire S-alina\i dureri, s-aduce\i oamenilor dezrobire! Tu, voinice Buzdugane, iart[-m[; am fost vr[jit[! Dar acum arunc cununa de rusalce ]mpletit[!... Dragostea ce mi-ai p[strat-o ne va ocroti pe noi, M`n[-n m`n[ s[ ne-ntoarcem printre oameni am`ndoi! (Intr[ \[ranii, cu nunta lui P[cal[.)

F{T-FRUMOS

Pace tuturor! Ca fra\ii! Ast[zi to\i suntem voio=i! lar acum s[-ntindem hora cum =tim noi din mo=i-str[mo=i! (Hor[.)

Cortina 136

COCO+UL NEGRU Fantezie dramatic[ ]n =ase acte

PERSONAJELE DRACUL ARHANGHELUL MIHAIL VERDE-}MP{RAT VOIEVODUL feciorii lui VOIE-BUN{ Verde]mp[rat VOIEVODUL NENOROC RO+-}MP{RAT PAZNICUL B{TR~N PAZNICUL T~N{R TEMNICERUL F{T-FRUMOS FILOZOFUL DE 60 ANI FILOZOFUL DE 70 ANI FILOZOFUL DE 80 ANI }NT~IUL CURTEAN AL DOILEA CURTEAN AL TREILEA CURTEAN UN CURTEAN ALT CURTEAN }NT~IUL SFETNIC AL DOILEA SFETNIC AL TREILEA SFETNIC UN SFETNIC }NT~IUL |{RAN

}

137

AL DOILEA |{RAN AL TREILEA |{RAN AL PATRULEA |{RAN AL CINCILEA |{RAN UN B{IAT DIN MUL|IME UN T~N{R CORUL INGERILOR UN DRAC AL DOILEA DRAC MIRA MIRALENA UN |{RAN ALT |{RAN UN |{RAN B{TR~N }NT~IUL T~LHAR AL DOILEA T~LHAR OLOGUL ORBUL COCO+ATUL SURDUL NEBUNUL CIUNGUL MUTUL UN CER+ETOR CU NASUL MARE VESTE-REA

C{L{UL SOLUL CRAINICUL }NT~IUL PURT{TOR DE FACLE UN GLAS AL DOILEA GLAS AL TREILEA GLAS ALT GLAS UN SOLDAT

}NT~IUL SOLDAT UN SUPUS UN OM DIN MUL|IME AL DOILEA OM CR{IASA Z~NELOR }NT~IA Z~N{ A DOUA Z~N{ A TREIA Z~N{ O Z~N{ ALT{ Z~N{

Curteni, sfetnici, purt[tori de facle, solda\i, cer=etori, \[rani, z`ne, draci, oameni din mul\ime etc.

138

ACTUL I Palatul lui Verde-]mp[rat. Zid de piatr[ roas[ si acoperit[ cu mu=chi, m[rgine=te terasa. E noapte. Cerul e ]nnorat. Nici un fulger. Marea geme surd, ]n poale. Un orologiu bate miezul nop\ii; din dep[rtare ]i r[spund altele. Dinspre dreapta trec ]n goan[, pe teras[, =apte purt[tori de facle. Se face iar ]ntuneric; s-aude oftatul ]nabu=it al m[rii. Apoi lini=te. Dezlipindu-se ca dou[ buc[\i de ]ntuneric, din ]ntunericul nop\ii, cei doi paznici ies din dreapta s[lii =i privesc de pe trepte ]n urma celor =apte facle. Apoi, paznicul cel b[tr`n se ]ntoarce la dreapta =i, cu ochii la fereastra ]nchipuit[ a lui Verde- ]mp[rat, spune paznicului t`n[r.

PAZNICUI B{TR~N

Trecut-a miezul nop\ii =i totu=i ]mp[ratul Lumina nu =i-o stinse. Ora=ul, tot palatul E plin ca niciodat[ de oameni =i lumini... PAZNICUL T~N{R

Ce tain[ se urze=te? (Speriat, b[tr`nului care-=i face cruce:)

De ce te-nchini?

B[tr`nule, te-nchini? PAZNICUL B{TR~N

O, Doamne, ]nl[tur[ n[pasta! PAZNICUL T~N{R

Dar ce-i? 139

PAZNICUL B{TR~N

Mi-aduc aminte de-o noapte tot ca asta... Gemea, la poale, marea, sub cerul ]nnorat; Odaia-mp[r[teasc[ =i-atunci a luminat T`rziu, ]n toiul nop\ii... Mi-aduc aminte bine, Pe-o noapte tot ca asta, ]n chinuri =i suspine, Pe c`nd urca din mare un c`ntec de prohod, Muri ]mp[r[teasa n[sc`nd un voievod!... PAZNICUL T~N{R (care nu-=i dezlipe=te ochii de la fereastra ]mp[ratului)

Te ui\i? Pe cap el poart[ coroana-mp[r[teasc[, Alearg[... se fr[m`nt[... ]ncepe s[ vorbeasc[... E singur =i vorbe=te! PAZNICUL B{TR~N

S[-l aib[-n paz[!...

Arhanghelul Mihai

(Din dreapta ies al\i trei purt[tori de facle.)

}NT~IUL PURT{TOR DE FACLE (celorlal\i doi)

Fuga!... PAZNICUL B{TR~N (oprindu-l, pe c`nd ceilal\i doi ies)

Prietene, ia stai, (purt[torul ]=i ]nfige tor\a ]n p[m`nt)

+i spune-mi ce-nsemneaz[ at`ta fr[m`ntare? 140

PAZNICUL T~N{R

De unde vii =i unde alergi a=a de tare? PAZNICUL B{TR~N

De ce alearg[ facle pe uli\i =i-n palat? PAZNICUL T~N{R

De ce n-a stins lumina sl[vitul ]mp[rat, Ci st[ de veghe ]nc[? PAZNICUL B{TR~N

Ce tain[ se urze=te? }NT~IUL PURT{TOR DE FACLE

M[ria-sa e prada n[lucilor! Vorbe=te De moarte... de primejdii... de-un ceas care-a b[tut }n inima-i b[tr`n[, spun`ndu-i: “Ai trecut!” }i pare c[ pe ziduri coco=ul negru c`nt[ Vestindu-i clipa mor\ii... }n zbucium se fr[m`nt[ Trezind ]ntreg palatul din somn. Noi alerg[m, Acum, din cas[-n cas[, pe sfetnici s[-i scul[m, S[ vin[ to\i aicea, la sfatul ce se \ine Acum, la miezul nop\ii... (Lu`ndu-=i tor\a =i plec`nd.)

V[ las... PAZNICUL B{TR~N

Te du cu bine! (}ngrijorat.) 141

}=i simte ceasul mor\ii =i vrea s[ \ie sfat... (G`nditor.)

Pe zid, coco=ul negru, ]n noapte, a c`ntat!... +tiam eu ce-nsemneaz[ a somnului z[bav[... Da... da... mi-aduc aminte, =i-n noaptea cea grozav[ C`nta coco=ul negru... PAZNICUL T~N{R

Eu nu-l aud... Dar tu? PAZNICUL B{TR~N

Nici eu! Dar, vezi, =i-atuncea spunea c[ s-ab[tu Aici coco=ul negru — =i-a=a a fost. Oricare Din noi ]=i simte r[ul ]n felul s[u. De-\i pare C[-n jurul t[u plute=te al mor\ii vultur greu, De ai vreo presim\ire, s-o crezi, copilul meu! N[pasta ]=i trimite nainte vestitorii... Plugarii v[d pe cas[ o buh[. V`n[torii — Un iepure, o broasc[, un c`ine ori un ied... Sunt soli, sunt solii mor\ii, copilul meu, =i-i cred! ... De mult, veneam acas[ pe-o negur[ ad`nc[... Mergeam pe \[rmul m[rii... Deodat[, v[d, pe-o st`nc[, Un c`ine mare, negru. Urla, s[rea, c[dea; Porneam pe alt[ cale, el iar ]n calea mea! “De ce m[ urm[re=te =i-mi url[ ]n ne=tire?!” Ziceam, sim\ind ]n suflet o neagr[ presim\ire... Pe inim[-mi c[zuse triste\ea ca un nor... Gr[besc, ajung acas[... PAZNICUL T~N{R

+i?... 142

PAZNICUL B{TR~N

Dormea, ]ntins pe mas[!...

Singuru-mi fecior

PAZNICUL T~N{R

Murise? PAZNIGUL B{TR~N

Se-necase! PAZNICUL T~N{R

Vezi? Semnul r[u! PAZNICUL B{TR~N

Da, semnul... (Se aude fream[t de glasuri din st`nga.)

Dar, iat[, pe la case

S-aprind lumini...

PAZNICUL T~N{R

S-apropie...

V[d sfetnici ]n haine de curteni, PAZNICUL B{TR~N

A=a e!... PAZNICUL T~N{R

Pe-acolo vin o=teni... Un vornic... altul... altul... paharnicul... chelarul... Un crainic, vistierul... 143

PAZNICUL B{TR~N

Cam trist. De ce? PAZNICUL T~N{R

Pitarul... S-adun[ to\i... A= zice s[ st[m ascun=i pe-aici, S[ fim =i noi de fa\[... PAZNICUL B{TR~N

A=a e! Bine zici! (Fream[tul de glasuri cre=te. Din st`nga cad lumini. }ncep s[ vin[ curtenii ]nso\i\i de purt[torii faclelor. Scena se lumineaz[. Cei doi paznici se ascund ]n st`nga. Curtenii morm[ie.)

}NT~IUL CURTEAN (nedumerit)

A=a, ]n toiul nop\ii!... AL DOILEA CURTEAN

Ce soart[ rea! AL TREILEA CURTEAN

Ce soart[! }NT~IUL SFETNIC

Dormeam ad`nc. Deodat[, aud b[t[i ]n poart[. M[ uit =i v[d lumin[. Mirat, speriat, m[ scol, M[-mbrac =i ies afar[; un om f[cea ocol }n jurul casei mele. }ntreb. Era un crainic Trimis de ]mp[ratul. S-apropie =i, tainic, 144

}mi spune: “Domnul nostru te cheam[ la palat!” “De ce?” ]ntreb cu fric[. “De ce? Se \ine sfat!” At`t mi-a spus!... AL DOILEA SFETNIC

+i mie! AL TREILEA SFETNIC

+i tot a=a =i mie!... (Alt r`nd de curteni intr[.)

UN CURTEAN (privind pe cei sosi\i ]nainte)

Da... da... e toat[ curtea... ALT CURTEAN

Ce-o fi acum, s[ fie... (Cu ochii la cer.)

St[p`ne ]ndurate, acum nu ne l[sa!... (S-aud tr`mbi\i din partea st`ng[. Curtenii se cutremur[.)

}NT~IUL CURTEAN

Privi\i! AL DOILEA CURTEAN

St[p`nul! AL TREILEA CURTEAN

Vine!... 145

CRAINICUL (venind repede din dreapta)

Curteni, m[ria-sa! (Verde-]mp[rat n[v[le=te ]n scen[. E un b[tr`n uscat, chel =i nervos. Are ochii ]n fundul capului, nasul ]ncovoiat, barba lung[, sub\ire =i ]ncovoiat[ ]n afar[. Ca =i palatul, el pare acoperit din cap p`n[ ]n picioare de un mu=chi verde, ce-l face ]nvechit. La intrarea lui, to\i curtenii cad la p[m`nt, cu m`inile ]ntinse, cu fruntea pe m`ini.)

INT~lUL SFETNIC (ridic`ndu-se)

Pleca\i m[riei-tale, \i-ur[m zile senine... }\i d[m ]ncredin\area supunerii depline... Dorin\a cea mai mic[ gr[bi\i s[-\i ]mplinim, Cu pre\ul vie\ii noastre vom =ti s[ te p[zim! }MP{RATUL (urc`ndu-se pe tron)

Sunte\i cu to\ii? Bine!... Aicea-i vistierul? DRACUL (sub chipul Vistierului)

Aicea! }MP{RATUL (amenin\[tor)

Ai de furc[! 146

DRACUL (cade ]n genunchi implor`nd)

O, iart[-m[, =i cerul S[-\i dea o via\[ lung[! Am fost smintit, smintit!... Dar crede-m[, st[p`ne, nevoia m-a silit S[ fur avutul \[rii... }MP{RATUL

+tiam, =tiam, t`lhare! Dar nu te chem de-aceea! O treab[ mult mai mare: Te chem s[-\i spun =i \ie c[ ceasul mi-a sunat, C[ vreau s[ v[d aicea, pe loc, ]ncununat Feciorul meu cel mare, pe-a noastr[-mp[r[\ie... (Murmure.)

}NT~IUL SFETNIC

St[p`ne, legea \[rii vorbind... }MP{RATUL

Ce-mi pas[ mie! Chema\i aici feciorii!! +i voi s[ m-asculta\i! (Se d[ jos de pe tron =i alearg[ spre zidul dinspre mare.)

Ce noapte mohor`t[!... Ce nori ]ntuneca\i!... (Cerului:)

Un fulger!... D[-mi un fulger!... Nimica!... Marea geme +i colc[ie, =i fierbe, =i-ncepe s[ blesteme... (Tare.)

Un tunet! Vreau un tunet!... 147

}NT~IUL SFETNIC

M[rite doamne, zic... }MP{RATUL

Ce zici? Astup[ cerul s[ nu mai v[d nimic! (C`\iva curteni ]nchid dou[ perdele mari ce astup[, odat[ cu cerul, =i vechiul zid de piatr[. Verde-]mp[rat se urc[ pe tron, vrea s[ spun[ ceva, ]=i a\inte=te urechea, apoi, ca =i cum ar fi auzit ceva groaznic, ]=i astup[ urechile =i strig[:)

Goni\i coco=ul negru, s[ nu-i aud c`ntarea!... Sa c`nte tr`mbi\i... tr`mbi\i... s[ nu s-aud[ marea!... (}ncep s[ c`nte fanfarele ]n culise. Verde-]mp[rat urc[ iar[=i treptele =i, privind ]n dreapta, strig[ c`nt[re\ilor:)

C`nta\i! C`nta\i mai tare!... (Tr`mbi\ele c`nt[ mai tare.)

Destul, c[ m-asurzi\i!... (Tr`mbi\ele tac. Curtenilor:)

Coco=ul negru c`nt[... goni\i-l, n-auzi\i? }NT~IUL SFETNIC

St[p`ne, nu e nimeni... Nesomnul te fr[m`nt`. }MP{RATUL

Nebun =i prost! Ascult[... N-auzi? N-auzi cum c`nt[?! E diavolul!... Mi-aduce grozave prevestiri!... (Se repede ]n fund =i d[ perdeaua ]ntr-o parte.)

Ci sparge-te, furtun[!... Vreau fulgere!... Sclipiri!... Ori vre\i s[ mor =i-atuncea s[-ncepe\i! Hai, odat[!... 148

}NT~IUL SFETNIC (]ncerc`nd s[-l potoleasc[)

V[zduhul greu, st[p`ne, =i marea-nt[r`tat[... Vreun vis ur`t... nesomnul... }MP{RATUL

Batr`n nebun =i prost, S[ taci! Coco=ul negru nu c`nt[ f[r[ rost!... S-adun[ o=ti du=mane din scaun s[ m-alunge... Un fream[t lung, n[prasnic, urechile-mi ajunge... V[d moartea mea... v[d moartea!... }NT~IUL SFETNIC

St[p`ne... }MP{RATUL

Ce mai vrei? Copiii mei s[ vin[! Chema\i feciorii mei! (Un crainic iese. Verde-]mp[rat se duce la perdele =i le deschide de tot.)

Tu, sabie albastr[, de ce nu spinteci norii? Ci sparge-te, furtun[!... (Se ]ntoarce ]nspre curteni.)

S[-i v[d naintea mor\ii...

Hei, unde-mi sunt feciorii?

AL DOILEA SFETNIC

St[p`ne, sunt p[reri! 149

}MP{RATUL

P[reri, p[reri, b[tr`ne? De ce n-au fost =i ieri, +i-acum o s[pt[m`n[... =i-acum un an... =i zece... Auzi? Auzi cum c`nt[? Cum c`nt[ =i se-ntrece... (Cei doi feciori ai lui Verde-]mp[rat intr[.)

Copiii mei... ]ncoace. A=a! Dormea\i, ori nu? VOIEVODUL VOIE-BUN{

E cald =i marea geme... Eu n-am dormit... }MP{RATUL (voievodului Nenoroc)

Nici tu? VOIEVODUL NENOROC

Nici eu! }MP{RATUL

Nici eu, b[iete, nici eu! Sunt semne rele... VOIEVODUL MENOROC

Ce surd love=te marea cu valurile-i grele! VOIEVODUL VOIE-BUN{

}n ceruri nici un fulger!... }MP{RATUL (lui Nenoroc)

Coco=ul c`nt[ iar Ca-n noaptea cea grozav[ c`nd ai venit pe lume... 150

Pluteau ]n neguri cerul, =i apele ]n spume, C`nta coco=ul negru pe zidul vechi, c`nta, +i tr`mbi\a-i vr[jma=[ o clip[ de-nceta; }n lini=te de moarte pornea din nou s[ sune, R[zbind prin v[lm[=agul oft[rilor nebune Al pl`nsetului mamei =i-al pl`nsetului t[u... Sim\eam, sim\eam c-aicea c[zuse duhul r[u! Ce noapte fu atuncea! Ofta cumplita mare, C`nta coco=ul negru mai tare, tot mai tare, Iar tu veni=i ]n lume t`rziu, ]n zori de zi, +i mama ta, s[rmana, n[sc`ndu-te — muri! C`nta coco=ul negru, =i rele ursitoare Treceau ]n v[luri negre dan\`nd, dan\`nd u=oare, |in`ndu-se de m`n[ cu degete sub\iri, Ursindu-\i toat[ via\a cu negre prevestiri... (Lui Voie-Bun[:)

Tu, fiul meu mai mare, voinice Voie-Bun[, Nascut pe-o noapte bl`nd[, pe razele de lun[, Cu bl`nde ursitoare ai fost ]nt`mpinat — Domni-vei, deci, ]n pace pe tronul de-mp[rat. Dar tu, copil ai mor\ii, n[scut ]n chinuri grele, Tu n-ai avut la leag[n dec`t ursite rele... Ascult[-m[, copile; de vrei s[ te p[ze=ti, }nseamn[-\i aste dou[ cuvinte b[tr`ne=ti: Fere=te-te de g`ndul ce duce la pierzare, S[ n-afli niciodat[ ce-i dincolo de zare! S[ nu te-ntrebi, b[iete, de ce-i a=a =i nu-i Altminteri lucrul [sta!... S[ nu te-ncrezi oricui... Adesea dracul vine ]n hain[ preacinstit[ De sfetnic ori prieten!... S-alungi orice ispit[, +i, mai presus de toate, \i-o spun acuma iar, S[ nu te-ntrebi ce-ascunde al z[rilor hotar!... +tiu bine c[ pe scaun ai fi =i tu ]n stare 151

S[ stai cu vrednicie... Dar el, fiind mai mare, Ursita ]l alege s[-l facem domnitor... Cu mintea ta istea\[ s[-i stai ]ntr-ajutor... VOIEVODUL NENOROC (pe g`nduri)

...C`nta coco=ul negru pe-o noapte f[r[ stele... A fost a=a de trist[ ursita vie\ii mele!... +i eu am fost aicea al doilea n[scut — Acesta-i nenorocul ]nt`i ce m-a p[scut... Ce rost mai am aicea de-acuma ]nainte?... A= vrea s[ plec... }MP{RATUL

Cum? Unde? VOIEVODUL NENOROC

Iubitul meu p[rinte,

A= vrea s[ plec ]n lume...

}MP{RATUL

Vorbe=ti cu-adev[rat? VOIEVODUL NENOROC

Ce rost mai am aicea c`nd altu-i ]mp[rat? Visez de mult, o, tat[, un drum spre alt[ \ar[... Mi-e dor de alte stele... de-o nou[ prim[var[. A= vrea sa plec de-aicea! }MP{RATUL

Cum? Unde s[ te duci? 152

VOIEVODUL NENOROC

Nici eu nu =tiu... }n lume!... }MP{RATUL

Copilul meu, apuci O cale rea! Dar spune, de ce vorbii cu tine!? De ce \i-am spus at`tea? A, nu! De ce? Dar bine!... A, nu! Ce nebunie!... Ce g`nd \i s-ab[tu!... Te pa=te nenorocul — nu, dragul tatei, nu!... VOIEVODUL NENOROC

N[pasta c`nd te-ajunge, te-ajunge ori=iunde, Oric`t te temi de d`nsa =i oric`t te-ai ascunde!... Ea vine dup[ tine atunci c`nd fugi de ea... Iubitul meu p[rinte, ascult[ ruga mea! A= vrea s[ plec ]n lume. D[-mi partea de avere... }n suflet simt av`nturi, ]n bra\ul meu putere... De-at`t amar de vreme m[ lupt =i m[ fr[m`nt... M[ lupt cu mine ]nsumi =i nu =tiu cine s`nt! M[ simt ]nchis aicea... M[ cheam[ zarea larg[... Mi-e inima un vultur, =i pieptul o s[-mi sparg[ De nu-i dau drumul singur!... A= vrea s[ fac ceva, Ceva m[re\... }n mine... }MP{RATUL

Copile, nu pleca! VOIEVODUL NENOROC

}n trupul meu alearg[ puteri neistovite... A= vrea s[-nving p[m`ntul! 153

}MP{RATUL

P[m`ntul te ]nghite. At`tea vie\i frumoase p[m`ntul nimici! S[ nu te duci, copile! R[m`i, r[m`i aci! A=a-i, curteni? UN SFETNIC

A=a e! }MP{RATUL

Ce zice\i voi, s[ plece? }NT~IUL SFETNIC

A, nu! AL DOILEA SFETNIC

S[-l prind[ ho\ii!... }NT~IUL SFETNIC

S[ moar[!... S[ se-nece?! AL TREILEA SFETNIC

A, nu! DRACUL (sub chipul Vistierului)

St[p`ne! }MP{RATUL

Ce e? 154

DRACUL

Copilul e b[rbat. De vrea s[ piece, las[-l! P[m`ntu-i lung =i lat... S[-l vad[... s[-l cunoasc[... Da, las[-l s[ porneasc[! S[-i d[m o jum[tate din partea-mp[r[teasc[? }MP{RATUL

Ce? Cine-i? Vistierul? S[ taci din gur[ tu, T`lhare!... DRACUL

}mp[rate, ascult[! }MP{RATUL

Cum s[ nu!... Ai vrea sa-\i cer, acuma, p[rerile =i \ie?! Ori poate pui la cale vreo nou[ t`lh[rie? (}l ia de g`t.)

R[spunde iute, spune! Ori tu l-ai ]ndemnat? De ce s[ plece-n lume? DRACUL

Copilul e b[rbat!... +i-un dor purtat ]n suflet o vreme-ndelungat[, Oric`t l-ar pa=te moartea, nu moare niciodat[! Se zbate, cre=te, scade, se str`nge, pare stins, Dar iar[=i izbucne=te =i urc[ ne]nvins! Ca flac[ra ce sare deodat[, ca izvorul Ce sparge st`nca tare, a=a ]nvinge dorul... A=a, c[ci via\a-i plin[ de tainice puteri, }nvinge orice stavili =i ori=ice dureri!... 155

}MP{RATUL

Afar[!... Piei, satano!... (Dracul iese umilit.)

+i tu, copilul tatei, }ncearc[-te =i pune z[gazuri ne-nfr`natei Porniri. R[m`i aicea! VOIEVODUL NENOROC

Nu, tat[, nu m[ plec! D[-mi partea cuvenit[ =i las[-m[ s[ plec... }MP{RATUL

Copilul meu, voin\a mi-e ne]nduplecat[! Eu =tiu o pild[ veche: A fost, demult, un tat[ Ce-avea un fiu cuminte =i-un fiu risipitor; Cel mic, cer`ndu-=i partea, porni, r[t[citor, Pierdu averea toat[ =i-apoi s-a-ntors acas[ }nvins. VOIEVODUL NENOROC

Cunosc povestea!... S-o pierd =i eu, nu-mi pas[! }MP{RATUL

Ca tat[l din poveste a= vrea s[ te primesc, Dar nu =tiu, dragul tatii, de-o fi s[ mai tr[iesc... R[m`i aicea! Pilda-i f[cut[ s[ slujeasc[... }n lume pierzi averea, puterea tinereasc[... De ce s-ajungi pe drumuri ca fiul cel pierdut? VOIEVODUL NENOROC

O, fiul din poveste!... }l =tiu, l-am cunoscut!... O, fiul din poveste ]l simt, ]l simt ]n mine!... 156

Sunt eu! }ndr[gostitul de z[rile senine Pe care trec cor[bii =i berze-n asfin\it... E cel pe care via\a de r`nd l-a obosit! }n orice prim[var[, =i vara treierate, Acelea=i vii culese sub cerul ]nnorat, Acelea=i oi p[scute =i mulse pe-nserat, Acelea=i griji m[runte, sf`r=ite ca furnica, Mereu aceea=i via\[, nimica nou, nimica, Mereu aceea=i via\[, ]n pieptul s[u trezi Un dor de-o via\a nou[, sporit din zi ]n zi... +i-n ziua c`nd cerut-a p[rintelui averea, El n-a plecat ]n lume s[ caute pl[cerea. Ci marea bucurie de-a =ti =i de-a vedea... }n fiul din poveste eu v[d povestea mea... Da, fiul din poveste sunt eu, ]ndr[gostitul De dunga care-nchide ]n zare nesf`r=itul, E cel care viseaz[ ora=e... \[rmuri... m[ri... Gr[dini necunoscute, albastre dep[rt[ri... Un c`ntec nou... lumin[... =i g`nduri fr[m`ntate, +i pietrele cioplite, =i m`ndrele palate, +i zarea care cre=te cu c`t o vezi mereu... Ca fiul din poveste visez acum =i eu!... }MP{RATUL

Sf`r=itul... spune... care-i? VOIEVODUL NENOROC

Sf`r=itul? Ori=icare! }MP{RATUL

Averea spulberat[... =i zilele amare, +i hrana ]mp[r\it[ cu vitele de r`nd... A=a-i? 157

VOIEVODUI. NENOROC

Da, dar nu-mi pas[! }MP{RATUL

S[-\i pese! VOIEVODUL NENOROC

Mai cur`nd A= vrea s[ duc ]n lume cumplita s[r[cie Dec`t s[ stau aicea ]nchis pe ve=nicie... }MP{RATUL

Destul!... At`ta vreme c`t mai tr[iesc, \i-o spun: Tu n-ai s[ pleci de-acas[!... VOIEVODUL NENOROC

St[p`ne, m[ supun! }MP{RATUL

A=a!... Copii =i sfetnici, de-acum v[ las cu bine!... Coco=ul negru c`nt[ din nou. E pentru mine!... Curteni, s[ intre solul lui Ro=u-]mp[rat! SOLUL

St[p`nul meu, st[p`ne, se-nchin[ preaplecat. }MP{RATUL

M[-nchin! Aduci cu tine r[spunsul de-mp[care? SOLUL

+i da, =i nu, st[p`ne! 158

}MP{RATUL

M[ umple de mirare Acest r[spuns. Vorbe=te... SOLUL

I-am spus: “Sl[vit st[p`n, M[ritul craiul Verde sim\indu-se b[tr`n +i vr`nd s[ fac[ pace cu tine m[ trimite Cu g`nd de ]ncuscrire... St[p`ne preasl[vite, }\i cer pe Miralena, odorul t[u curat, So\ie pentru fiul lui Verde-]mp[rat!”... St[p`nul meu r[spunse voios: “A ta solie }n sufletu-mi revars[ nespus[ veselie!” Chem[ la el domni\a =i-i zise: “Fata mea, G[te=te-te de nunt[, un domn viteaz ar vrea S[ pun[ pe-a ta frunte a \[rii lui cunun[... G[te=te-te de nunt[—te cere Voie-Bun[!” Domni\a Miralena \in`ndu-=i ochii-n jos R[spunse: “Nu vreau, tat[!”... Visa la F[t-Frumos! }MP{RATUL

+i-atunci? SOLUL

St[p`nul nostru cuprins de-o grea m`nie, La g`ndul c[ se stric[ aceast[ cununie, A spus cuvinte grele domni\ei =i-o goni!... }MP{RATUL

+i-acuma unde-i Mira? 159

SOLUL

Vai, cine poate =ti!... Va fi plecat ]n lume s[-=i caute alesul... }MP{RATUL

Vestirilor grozave le aflu ]n\elesul!... S[rmane Voie-Bun[, solia fu-n zadar... }l =tiu... ]l =tiu prea bine... te-a=teapt[ lupte iar... Str[vechea noastr[ ceart[ va-ncepe-o iar, cu tine, Te-a=teapt[ zile grele... ]l =tiu... ]l =tiu eu bine!... Va-ncepe iar cu-acelea=i str[vechi amenin\[ri Cer`nd din nou domnia s[rmanei noastre \[ri!... Era a=a de bine urzit[ ast[ pace!... SOLUL

+i, totu=i, vrea-mp[carea! }MP{RATUL

Nu crezi c[ se preface? SOLUL

O, nu, c[ci ]\i trimite un dar frumos!... }MP{RATUL (mirat)

Un dar?

Apropie-te...Vino!...

(Solul ]nainteaz[ p`n[ l`ng[ tron =i, apropiindu-se de ]mp[rat, ]l love=te ]n piept cu un pumnal.) 160

}MP{RATUL (=ov[ind)

T`lhar!... T`lhar!... (Tr[sne=te. Curtenii ]=i ascund fa\a cu ve=mintele. Solul se repede ]n fund =i, de pe zidul terasei, se arunc[ ]n mare. Toate acestea se petrec foarte repede.)

Solda\i, ]nchide\i poarta cet[\ii! S[ s-adune O=tiri pe malul m[rii... Oh!... Mare crainic, spune Porunca mai departe s-aud[ to\i. (Cade pe tron \inut de cei doi feciori.)

CRAINICUL (spre culisele din st`nga)

Solda\i! }nchide\i orice poart[ =i-n grab[ v-aduna\i, }ntreaga oaste-a \arii la mare s[ porneasc[, +i spune\i mai departe porunca-mp[r[teasc[! (Un glas care se pierde ]n culise:)

Solda\i, ]nchide\i poarta... IMP{RATUL (ascult`nd mul\umit)

A=a... A= vrea s[ mor }n patul meu...acolo...s[-mi fie mai u=or... (Cei doi feciori vor s[-l duc[ sus)

Nu, nu, copii, r[m`ne\i... Eu vreau s[ am dovad[ C[ fiii mei =i ast[zi =tiu limpede s[ vad[... S[ sta\i aici... r[m`ne\i... VOIEVODUL VOIE-BUN{

O, tat[! 161

}MP{RATUL (face semn la doi slujitori)

Clipa-i grea!... +i vreau s[ fie ve=nic vegheat[ \ara mea!... (Iese, purtat de doi slujitori, ]n sunetele tr`mbi\elor.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{ (ridic`nd cununa ]mp[r[teasc[ =i pun`nd-o pe cap se urc[ pe tron)

O=teni, iubite frate, frunta=i ai \[rii mele, Cu inima str[puns[, ]n aste clipe grele, }mi pun, pios, pe frunte, cununa de-mp[rat! A= vrea s[-ncep domnia \in`nd cu voi un sfat... }NT~IUL SFETNIC

Pleca\i m[riei-tale ur[m zile senine!... }\i d[m ]ncredin\area supunerii depline... Dorin\a cea mai mic[ gr[bi\i s[-\i ]mplinim, Cu pre\ul vie\ii noastre vom =ti s[ te p[zim! VOIEVODUL VOIE-BUN{

Du=mani de-ai \[rii noastre s-arat[ la hotare!... Voind s[ foloseasc[ a noastr[ tulburare Lovir[, mi=ele=te, ]n omul cel mai sf`nt... Sunt ani de c`nd v`neaz[ cununa sub cuv`nt C[ \ara fu odat[ a lor =i c[ str[mo=ii B[tr`nului meu tat[ uciser[ pe ro=ii De-aici, lu`nd domnia. Dar veacuri au trecut... P[catele se iart[... =i \ara ce-a crescut A noastr[ e, de-a pururi! S[ afle dar o=tirea Vr[jma=ilor, s[ afle c[ nu ne pierdem firea. Ce trebuie s[ facem?... S[-ncepem preg[tiri... 162

La lupt[, dar, la lupt[!... Adune-se o=tiri De pretutindeni! Marea s[ geam[! Iar vr[jma=ii S[ vad[ c[ o=tenii, s[ vad[ c[ urma=ii... UN SOLDAT (n[v[lind ]n scen[)

E prea t`rziu, st[p`ne!... Cor[bii mari sosesc... O=tirile vr[jma=e ]n \ar[ n[v[lesc, Omoar[ p[zitorii... cuprind avutul \[rii... N[vala-i ocrotit[ de negurile m[rii. Cor[biile noastre se-neac[ r`nd pe r`nd... De vrea s[ plece oastea, s[ plece mai cur`nd!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

A=a? Pornim la lupt[ acuma! Vitejia Cet[\ii e ne-nfr`nt[!...S[-nceap[ b[t[lia! }nvingem, ori ne facem din mare un sicriu!... La lupt[, to\i!... (}=i scoate palo=ul.)

CURTENII

La lupt[! VOIEVODUL VOIE-BUN{ (cobor`nd de pe tron)

La lupt[! RO+-}MP{RAT (intr[ ]nso\it de curtenii s[i)

Prea t`rziu... Cetatea e luat[... +i marea... =i palatul!... 163

VOIEVODUL VOIE-BUN{ (]nfrunt`ndu-l)

Minciun[!... Trage spada!... RO+-}MP{RAT (curtenilor s[i)

Nu lupt[ cu supu=ii!...

Lega\i-l!... }mp[ratul

(Doi solda\i de-ai lui Ro=-]mp[rat se apropie de ]mp[ratul Voie-Bun[ =i vor s[-i lege bra\ele.)

VOIEVODUL NENOROC (]mbr`ncindu-i)

}n l[turi! RO+-}MP{RAT (altor solda\i)

+i pe el! Voiam s[ fiu mai darnic =i-acuma sunt... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Mi=el! T`lhar ce-n toiul nop\ii ]mi tulbur[ cetatea! RO+-}MP{RAT

Eu viu s[-mi fac dreptate!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

+i care \i-e dreptatea?... 164

RO+-}MP{RAT

S[ pun pe tronul \[rii st[p`nul cuvenit! VOIEVODUL VOIE-BUN{

Acel ce-o st[p`ne=te, acela-i nimerit!... RO+-}MP{RAT

|inutul fu al nostru c`ndva... P[m`nt =i mare, Cu care drept le \ine\i? VOIEVODUL VOIE-BUN{

Cu dreptul celui tare! RO+-}MP{RAT

Cu dreptul celui tare? Cu-acela=i drept =i eu M[ fac st[p`nul \[rii trimis de Dumnezeu!... Iar voi, curteni =i sfetnici, de vre\i s[ v[ supune\i, V[ iert pe to\i, altminteri! AL DOILEA SFETNIC

}n noi n[dejdea!...

M[rite doamne, pune-\i RO+-}MP{RAT

Bine!... =i-acuma ]n palat, C[ci ard de ner[bdare s[ fiu ]ncununat! PAZNICUL B{TR~N (ie=ind din umbr[) 165

M[ria-ta!... o vorb[... Acolo, sus, se stinge B[tr`nul!... }ndurare! Durerea l-ar ]nvinge Afl`nd c[ vine altul pe tronul din str[buni... A=teapt[-l s-odihneasc[ =i-apoi s[ te-ncununi!... RO+-}MP{RAT

Tr[ie=te ]mp[ratul, curteni? Cu at`t mai bine, Mai dulce-i r[zbunarea!... S[ afle de la mine! De n-a murit, s[ moar[ v[z`nd c[-l biruiesc!... PAZNICUL B{TR~N

S[ nu faci asta, doamne! RO+-}MP{RAT

Vorbe=ti cam mult! PAZNICUL B{TR~N

Vorbesc C`t trebuie! C[ci fapta-\i nu-i fapt[ omeneasc[! De ce at`ta grab[? A=teapt[-l s-odihneasc[! RO+-}MP{RAT

Mo=nege, leag[-\i limba!... PAZNICUL B{TR~N

Tu smulge\i-o! RO+-}MP{RAT

Solda\i, Lega\i-mi-l degrab[ =i-n zori s[-l sp`nzura\i! 166

PAZNICUL B{TR~N (pe c`nd solda\ii ]l leag[)

Lega\i-m[, nu-mi pas[! A=a? Dar \ine minte: Te-o pa=te nenorocul de-acuma ]nainte! Blestemu-mi s[ te-ajung[ =i via\a s-o sf`r=e=ti Mai r[u dec`t aceia pe cari ]i urgise=ti!... Blestemul meu de-a pururi s[-\i urle ]n ureche. +i voi, curteni nemernici, mi=ei f[r-de pereche, Cu ce obraz, ce suflet, primi\i alt ]mp[rat C`nd altuia, odat[, credin\[ i-a\i jurat? Cum? Cum nu v[ plesne=te obrazul de ru=ine? V-a fost ca un p[rinte — uitar[\i orice bine? Paharnice, \ii minte... erai un biet vier; Tu nu erai nimica, cinstite vistier; +i tu, ]mp[r\itorul drept[\ii, cu dreptate |i-ascunzi acuma fa\a?... +i tu, cinstite frate, +i tu, o, logofete, =i voi, curteni, solda\i!... V-a fost ca un p[rinte — st[p`nul, cum r[bda\i S[-i calce \ara ho\ii?! Ru=ine s[ v[ fie! RO+-}MP{RAT

S[ tac[ ]ndr[zne\ul!... Lega\i-l! PAZNICUL B{TR~N

Mi=elie!

Curteni, ru=ine vou[! RO+-}MP{RAT

Destul!... Destul!... Solda\i, Cu ceilal\i doi lega\i-l =i-n zori s[-i sp`nzura\i! 167

Iar voi, curteni =i sfetnici, urma\i-m[-n odaia }n care vod[ Verde ]=i stinge-acum v[paia. Trezi\i ]ntreg ora=ul s[ vad[ m`ine-n zori O m`ndr[-ncununare =i trei sp`nzur[tori... }NT~IUL SFETNIC

Pleca\i m[riei-tale ur[m zile senine... }\i d[m ]ncredin\area supunerii depline... Dorin\a cea mai mic[ gr[bi\i s[-\i ]mplinim, Cu pre\ul vie\ii noastre vom =ti s[ te p[zim! VOIEVODUL VOIE-BUN{ (cu dispre\)

Mereu acelea=i vorbe! PAZNICUI- B{TR~N

Ru=ine! Mi=elie! VOIEVODUL NENOROC

A, clipa r[zbun[rii ca m`ine va s[ vie!... PAZNICUL B{TR~N

R[bdare! Noaptea asta nu-i noaptea cea de-apoi: Arhanghelul drept[\ii vegheaz[ peste noi!... Cortina

168

ACTUL II }n temni\[. O ferestruic[, ]n fund. Voievodul Nenoroc doarme pe paie. Un guzgan care trece pe l`ng[ d`nsul ]l treze=te.

VOIEVODUL NENOROC (se scoal[ speriat)

Piei, fiar[ uricioas[! (Tremur`nd.)

Ah!... VOIEVODUL VOIE-BUN{ (din chilia de al[turi, prin ferestruic[)

Ce e, fr[\ioare? VOIEVODUL NENOROC

E frig aici!... Guzganii mi-alearg[ pe picioare; Culcu=ul meu e umed =i rece... VOIEVOUUL VOIE-BUN{

Ca =i-al meu!

Un rece fior m[-nghea\[...

VOIEVODUL NENOROC

A= vrea s[ mor... VOIEVODUL VOIE-BUN{

+i eu!... 169

VOIEVODUL NENOROC

Auzi ceva, departe? VOIEVODUL VOIE-BUN{

O poart[ se descuie... Aud cum cad ciocane pe sc`nduri =i pe cuie... (Cineva \ip[ de departe... Se aud gemete care se pierd ]n fundul temni\elor.)

VOIEVODUL NENOROC

Un \ip[t... Ce s[ fie? VOIEVODUL VOlE-BUN{

Ne bat sp`nzur[tori...

VOIEVOGUL NENOROC De-ar trece noaptea!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Frate, va fi mai bine-n zori? VOIEVODUL NENOROC

Abia trecu o noapte... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Ce vreme-ndelungat[!... VOIEVODUL NENOROC

+i nici o noapte-ntreag[?... 170

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Mi-e mintea tulburat[... }mi pare c[ de veacuri pe paie am z[cut!... VOIEVODUL NENOROC

+i mie mi se pare c-aicea m-am n[scut. B[tr`nul paznic unde-i? VOIEVODUL VOIE-BUN{

Al[turi, l`ng[ mine... Vorbir[m p`n-acuma... }ncepe s[ se-nchine... VOIEVODUL NENOROC

+i-acuma m[-nfioar[ av`ntu-i b[rb[tesc, M[re\... }n alt[ lume, de-o fi s[-l ]nt`lnesc, Ne-om duce ]mpreun[ la bunul nostru tat[, +i-a=a, cu el de m`n[, i-om spune m`ndri: “Iat[ Curteanul cel mai vrednic pe care l-ai avut +i poate niciodat[ tu nu l-ai cunoscut!” Ia uit[-te ce face? E tot ]n rug[ciune? Sau doarme? VOIEVODUL VOIE-BUN{ (plec`nd de la fereastr[)

Hei, b[tr`ne!... (Re]ntorc`ndu-se.)

Chilia cea de-al[turi e goal[!

O, frate, ce minune?

VOIEVODUL NENOROC

L-ai strigat?

O fi dormind pe paie!... 171

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Nu, nu era culcat! V[zui lumin[ mult[... lumin[ orbitoare... +i-apoi s-a stins deodat[... VOIEVODUL NENOROC

Ce tain[-i asta, oare? (Se aud pa=i, z[ng[nit de chei.)

Ascult[... cine strig[?... C[l[ul?... El e!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Duhovnicul... m[ cheam[...

Nu!

VOIEVODUL NENOROC

Eu nu-l primesc!...

Ce vrea? Prime=te-l tu,

(Se aud alte b[t[i.)

Ascult[... ascult[... cine bate? VOIEVODUL VOIE-BUN{

Duhovnicul!... M[ cheam[... S[-l ceri =i tu, o, frate, De vrei s-ajungi, prin moarte, cu sufletul ]n cer! (Voie-Bun[ pleac[ de la fereastr[.)

VOIEVODUL NENOROC

Nu! (Zgomot la u=[.)

Cine e? 172

(Intr[ temnicerul.)

A, tu e=ti, b[tr`ne temnicer? TEMNICERUL (un b[tr`n aproape nebun)

Da, eu sunt... VOIEVODUL NENOROC

Ce te-aduce? TEMNICERUL

Se face ziu[. VOIEVODUL NENOROC

Bine!

At`t?

TEMNICERUL

Se face ziu[! VOIEVODUL NENOROC

Ei, =i?! TEMNICERUL (vesel)

Vei sta, ca un ciorchine!...

Ca un ciorchine

VOIEVODUL NENOROC

Dar nu te ]n\eleg! 173

TEMNICERUL

Da! Da! Ca un ciorchine frumos, =i copt =i-ntreg Vei sta, colo, pe vi\[... Ce m`ndr[ s[rb[toare! VOIEVODUL NENOROC

Pe care vi\[? TEMNICERUL

Care? Colo-n sp`nzur[toare. Pe cea mai nalt[ vi\[, cu ceilal\i doi ciorchini... F[-\i cruce, f[tul tatii, ori nu =tii s[ te-nchini?... +i ciorile-or s[ vin[ ]n stol s[ ciuguleasc[ Din prada cea mal dulce, din prada-mp[r[teasc[, +i vinul o s[ curg[, vin ro=u... negru... bun... Ha! Ha! Ce mai be\ie! VOIEVODUL NENOROC

S[rman b[tr`n nebun! }n loc s[ r`zi, mai bine ai pl`nge lacrimi grele... Pe tine nu te mi=c[ ursita vie\ii mele?... TEMNICERUL

Eu stau aici, b[iete, de =apte mii de ani... Nevasta mi-e =op`rl[... copiii mei — guzgani... La mine nu p[trunde lumina preacurat[. Eu nu tr[iesc, de-aceea eu nu mor niciodat[... Tu stai o noapte numai, eu stau de mii de ani. Nevasta mi-e =op`rl[, copiii mei — guzgani. +i mii =i mii de oameni ]n temni\[ s-adun[... Pe unii-i \in aicea, pe al\ii... (face semnul sp`nzur[rii)

cale bun[! 174

I-aduc aicea seara =i-n zori ]i scot de-aici. De-ai sta pe fiecare o lacrim[ s[ strici, S-ar umple-o mare-ntreag[. Mai ai un ceas, copile! VOIEVODUL NENOROC

Mi-e fric[... TEMNICERUL

+tiu... =tiu bine... s[ mori bogat de zile, S[ mori frumos =i t`n[r, =i f[r[ de p[cat!... De vrei s-ajungi la ceruri, cu sufletu-mp[cat, S-aducem un duhovnic! VOIEVODUL NENOROC

De asta-mi arde mie? Mai am un ceas, =i moartea ce-n veci nu ]nt`rzie M[ prinde, m[ culege cu r`njetu-i dr[cesc... Mai am un ceas =i tremur, =i-a= vrea s[ nu-l tr[iesc. M[ zbat ]n gheara mor\ii, =i voi, drept m`ng`iere, Asemeni unui r`njet, trimite\i — f[r[ vrere — Un pop[, un duhovnic? De ce?... TEMNICERUL

}\i d[ un sfat...

}\i iart[ =i p[catul...

VOIEVODUL NENOROC

Eu n-am nici un p[cat! TEMNICERUL

Duhovnicul! 175

VOIEVODUL NENOROC

La dracu! TEMNICERUL

Ascult[-m[... VOIEVODUL NENOROC

Afar[! TEMNICERUL

S[ =tii: acel ce-alung[ — de trebuie s[ piar[ — Pe preot, are parte de diavolul... VOIEVODUL NENOROC

S[ vie Dracul!

Ei, =i?! TEMNICERUL (vr`nd s[ ias[)

Bine!... (Se re]ntoarce.)

Duhovnicul e-aci... La fratele... al[turi... De-o fi =i-o fi s[-\i par[ C[ tot mai ai nevoie de preot... VOIEVODUL NENOROC

Ie=i afar[!... TEMNICERUL

Prea bine... Ies... Dar afl[... 176

VOIEVODUL NENOROC

Cutezi s[ m[ ]nfrun\i? TEMNICERUL

Eu nu te-nfrunt!... VOIEVODUL NENOROC

Atuncea? TEMNICERUL

T`lharii cei mai crun\i, Ba chiar omor`torii, ]n clipa lor din urm[ Primesc s[-i spovedeasc[ duhovnicul... VOIEVODUL NENOROC

Odat[ aste vorbe zv`rlite ]n zadar!...

Ci curm[

TEMNICERUL (Nenoroc nu-l ascult[)

M[ iart[... Dar aicea vorbesc at`t de rar! A= vrea s[ stau de vorb[, dar nimeni nu-mi r[spunde Cum merge gr`ul? Bine! Ei, bravo... Da de unde! S[ vie un duhovnic, ce zici? VOIEVODUL NENOROC

Ai s[ sf`r=e=ti? TEMNICERUL (luminat)

+tii ce? M[ duc mai bine s[-i spun c[ nu-l prime=ti; Duhovnicul, s[racul, e om de omenie... 177

}l chemi? }i pare bine! Nu-l chemi? Nu se ]mbie! M[ duc... VOIEVODUL NENOROC (]nduio=at)

Mai stai o clip[... A=a... D[-mi m`na ta... E=ti omul cel din urm[ pe care-l v[d... TEMNICERUL

Da... da... VOIEVODUL NENOROC

D[-mi m`na ta =i str`nge-o pe-a mea. +i-acuma, du-te. }n m`na ta, b[tr`ne, sunt zilele-mi pierdute, +i tot ce-aveam odat[, podoabe p[m`nte=ti... TEMNICERUL

Ai stat o noapte numai =i-ncepi s[-nnebune=ti. P[cat c[ pleci de-aicea =i nu r[m`i cu mine: Am duce cas[ bun[, iubitul meu ciorchine... Nevasta mea-i =op`rl[, copiii mei — guzgani — Eu stau aici, b[iete, de =apte mii de ani. (Iese sun`nd din chei.)

VOIEVODUL NENOROC (singur)

+i-acuma vino!... vino! o, moarte-nfrico=at[... (Se duce la fereastr[.)

Ascult[, fr[\ioare... Vorbe=te-mi ]nc[-o dat[... Apropie-te, vino... o clip[ mai avem! 178

R[spunde-mi!... Dormi?... R[spunde-mi!... T[cere. (Tare.)

Eu te chem! Nimica. Nici un zgomot... T[ceri ]nfrico=ate! (Cu groaz[.)

L-au dus... L-au dus la moarte. O, frate, frate, frate!... A=a f[r[ de veste pieri=i din ochii mei!... (Pl`ng`nd.)

Dar cui m[ la=i tu?... DRACUL (sub chipul Vistierului intr[ pe unde a ie=it temnicerul)

Mie!... VOIEVODUL NENOROC

C[l[ule, ce vrei? DRACUL

St[p`ne, n-avea team[!... VOIEVODUL NENOROC (surprins)

A, tu e=ti, Vistiere?... DRACUL (scurt)

Da, eu!... VOIEVODUL NENOROC Dar cum? Ce cau\i? 179

DRACUL

Te scap! VOIEVODUL NENOROC (str`ng`ndu-i m`na, c[lduros)

Ce bun!... DRACUL

T[cere! VOIEVODUL NENOROC

Dar ceilal\i doi? DRACUL

S[rmanii! I-au dus. I-au sp`nzurat! VOIEVODUL NENOROC!

O, frate! DRACUL

Nu e vreme de pl`ns! E m[surat De-acuma timpul nostru. Fugim. Pe \[rmul m[rii Te-a=teapt[, de cu noapte, corabia sc[p[rii... Un om cu haine scumpe — prieten bun de-al meu Te-o duce mai departe... VOIEVODUL NENOROC

Dar tu nu vii? 180

DRACUL

R[m`n aici, de veghe. Mi-e inima mu=cat[ S[ v[d pe tronul \[rii str[inii. Dar odat[, Un crai din neamul Verde veni-va ]mp[rat; Eu stau aici de veghe s[-l v[d ]ncununat!

Nu, eu

VOIEVODUL NENOROC

Pornirea ta m[ mi=c[, iubite vistiere!... DRACUL (sco\`nd de sub hain[ doi saci cu aur)

|i-aduc =i aur... VOIEVODUL NENOROC

Aur?

DRACUL

Da, partea-\i de avere... VOIEVODUL NENOROC

Dar ce s[ fac cu d`nsul? Ce-i aurul? DRACUL

Nu =tii? Dar aurul ]nseamn[ putere, bog[\ii... E sufletul vie\ii... E cheia fermecat[ Cu care se descuie o poart[ ]ncuiat[, Unealta ce se afl[ oriunde — la t`lhar, 181

Pe masa preacurat[ a sf`ntului altar, La regele puternic, la v[duva s[rac[; E c`ntecul ce face durerile s[ tac[, S[m`n\a care cre=te s[lbatic, f[r[ fr`u. Nu cere plug, nici hold[ ca boabele de gr`u... Din el rode=te totul! Din gr`u — doar biata p`ine; O lun[ cere gr`ul s[ ias[. P`n[ m`ine Din aur faci o cas[... o sut[... un ora=. De vrei, ]nfr`ngi un rege =i cumperi un vr[jma=. Arunci un pumn de aur =i vezi cresc`nd deodat[, }n jurul t[u, palate de marmor[ curat[, Cu trepte, =i coloane, =i statui, =i oglinzi, Oglinzi de sticl[ scump[ prin care, c`t cuprinzi, Vedea-vei policandre cu mii =i mii de raze, Lumini de pietre rare... smarande... crisopraze. Oglinzi de sticl[ scump[ prin care trec femei, Femei ce poart[ salbe, inele =i cercei, M[t[suri, fir de aur =i p[s[ri pe ve=minte, +i-n ochi cuv`ntul tainic ce m`ng`ie =i minte, +i vezi gr[dini bogate cu ape ce \`=nesc, Cu lebede mai albe ca albu-mp[r[tesc, Cu poduri neclintite, cu pun\i ce se ridic[... (Desface un sac =i v`ntur[ aurul.)

Auzi... auzi cum c`nt[?... cum zorn[ie =i pic[? Ce muzic[ de ]ngeri!... Ce glas m`ng`ietor! Cum zorn[ie... cum sun[!... Ce foc str[lucitor!... (Ridic`ndu-se.)

Arunci un pumn de aur pe mare =i, deodat[, Cu sute de cor[bii vezi marea ]nc[rcat[... Cor[bii mari ce poart[ tot felul de minuni, Cor[bii ]nc[rcate cu roabe =i p[uni... (Nenoroc se apleac[ la r`ndul s[u =i v`ntur[ aurul.)

A=a! }nfige-\i m`na! }n m`n[ \ii p[m`ntul! 182

VOIEVODUL NENOROC

Cum zorn[ie! Cum sun[! Cum... nu g[sesc cuv`ntul! Cum c`nt[!... Cum alint[!... Cum m`ng`ie =i cum Aduce, de departe, lumin[ =i parfum!... DRACUL

Arunci un pumn de aur =i cea mai m`ndr[ fat[, Femeia cea mai alb[, se-apropie deodat[ +i vine c[tre tine chemat[ de-un ]ndemn, Mai mare ca ]ndemnul iubirii! La un semn, F[cut de m`na larg[ ce-mparte aur, vine S[-=i tulbure albastrul privirilor senine, S[-=i piard[ fr[gezimea, pun`nd ]n locul ei Podoaba cea mai scump[ visat[ de femei: }n loc de-o carne alb[, =i cald[, =i curat[, O carne p`ng[rit[, dar scump ]nve=m`ntat[! Arunci un pumn de aur =i sfetnicul cinstit }=i vinde ]mp[ratul =i neamul — ]n sf`r=it, Cu aurul acesta m[runt, ce str[luce=te Ca stelele ]n lacuri, de umbli-n\elep\e=te, Tu po\i, printr-un arhanghel, pe Domnul chiar s[-l min\i, C`nd fiul s[u ]l cumperi cu treizeci de argin\i! +i-n ziua c`nd Satana gonit a doua oar[, Pierz`nd acum p[m`ntul, va fi silit s[ moar[ — G[se=te iar mijlocul de-a fi nemuritor, C[ci aurul r[m`ne al s[u mo=tenitor! VOIEVODUL NENOROC

Am aur! aur! aur!... }l v[d ]nt`ia oar[... Sclipirea lui ciudat[ m[ arde, m[-nfioar[... +i aurul acesta e-al meu? 183

DRACUL

Al t[u! VOIEVODUL NENOROC

Al meu? DRACUL

Gr[be=te-te!... Ridic[-l... Urmeaz[-m[!... VOIEVODUL NENOROC (]ncerc`nd s[ ridice aurul)

E greu... DRACUL

Ci, vino! Vremea trece! }n loc s[-ncepem fuga, Mai st[m de vorb[... Vino! (Se aud c`ntece de org[ =i clopote ]n dreapta.)

S-apropie c[l[ul!...

Ascul\i? }ncepe ruga!

VOIEVODUL NENOROC

Mi-e team[! DRACUL

Cum? Fricos Ce e=ti! Ne pierdem vremea cu vorbe de prisos!... De ce \i-e fric[, spune? VOIEVODUL NENOROC

+tiu eu! O presim\ire }mi spune c[ m-a=teapt[ o grea nefericire... 184

DRACUL

Dar ce nefericire mai mare e dec`t S[ mori, ca uciga=ii, cu funia de g`t? VOIEVODUL NENOROC

M-a prins o ne-n\eleas[ ne]ncredere... DRACUL

Dar bine, |i-aduc sc[parea... Spune: de ce nu crezi ]n mine? VOIEVODUL NENOROC

Tu =tii ce-mi spuse tata: s[ nu plec din palat C`t timp tr[ie=te d`nsul! DRACUL

Dar Verde-]mp[rat +i-a dat suflarea vie\ii: e mort!... VOIEVODUL NENOROC

E mort?! O, tat[! DRACUL

Ci las[ t`nguirea!... S[ mergem? Vin-odat[!... C[l[ul e aproape... VOIEVODUL NENOROC

M-apas[ ca un nor... M[ tem s[ vin cu tine — mai bine-a= vrea s[ mor! 185

DRACUL

Dar nu cuno=ti nimica... doar marea =i palatul. Tu nu-n\elegi, nebune, c-ai fost ]ntemni\atul Ce nu cunoa=te lumea cu farmecele ei? }n lume sunt osp[\uri... =i jocuri, =i femei... Femei frumoase, calde, ce-a=teapt[ fe\i-frumo=ii, Femei cu s`nuri albe cu v`rfurile ro=ii, Ca zmeura de ro=ii... mai dulci ca ea... Femei Ce-\i cer un singur lucru, at`ta doar: s[ vrei! Femei cu bra\e albe =i moi, ce te-nf[=oar[; Femei cu buze ro=ii, ce-alint[ =i omoar[, +i ard, =i se fr[m`nt[ atunci c`nd le s[ru\i Pe din\ii albi... pe umeri, pe ochii stin=i, pierdu\i; Femei ce-n a=teptare se-ntind, =optesc alene Cuvinte p[tima=e... se uit[ printre gene, }nchid cu poft[ ochii =i bra\ele deschid; Femei ce ard =i-a=teapt[ sunt dincolo de zid!... S[ mergem! Vino! Vino! A=a! M-ascul\i... v[d bine. VOIEVODUL NENOROC (fermecat)

Te-ascult... Vorbe=te-mi ]nc[... DRACUL

+i-n urm[? VOIEVODUL NENOROC

Viu cu tine, St[p`nul meu... Vorbe=te-mi de lumea ce m[ vrea. +tiu bine c[ ]n lume... acolo-i via\a mea... 186

Cu tine... vin cu \ine... }n lumea larg[ du-m[... Fanfarele s[ c`nte... sa fiarb[ vinu-n spum[... (}n aiurare.)

Cor[bii mari... palate... osp[\uri =i femei... (Diavolul i-a cuprins mijlocul =i se ]ndreapt[ cu el spre fundul temni\ei. }n clipa c`nd vor s[ ias[, zidul piere, =i ]n fund, ]n mijlocul ]ngerilor, coboar[ pe-o scar[ de foc Arhanghelul Mihail. Fundul scenei e plin de lumin[ albastr[, lini=titoare.)

ARHANGHELUL MIHAIL (lui Nenotoc)

Opre=te-te, nebune! DRACUL

Ce? VOIEVODUL NENOROC

Cine e=ti? DRACUL

Ce vrei? ARHANGHELUL MIHAIL

S[-\i iau din m`n[ prada, Satano!... VOIEVODUL NENOROC

Care prad[? 187

ARHANGHELUL MIHAIL

Pe tine! Mintea, ochii — au nu pot s[ mai vad[ C[ sufletul \i-l cere un diavol? N-ai v[zut Pr[pastia grozav[ ]n care-ai fi c[zut? DRACUL (]=i arunc[ mantia =i c[ciula de vistier =i r[m`ne a=a cum =i-l ]nchipuie poporul: negru =i poart[ coarne. C`nd ]=i scoate mantaua, scena se umple ]n fa\[ cu o lumin[ ro=ie care contrasteaz[ cu razele albastre ce ]mpodobesc ]ngerii albi ]n fundul scenei)

Ei da, sunt dracul, dracul! +i dracul, c`teodat[, Se d[ cinstit pe fa\[ =i coarnele-=i arat[... Sunt eu!... +i vreau s[ cump[r un suflet! Sunt cinstit! (C[tre Nenoroc.)

I-o spun =i lui: Sunt dracul! Te vreau, m-ai auzit? Un ]nger alb, =i altul mai negru ca p[m`ntul Te cer acum! Alege! Al t[u va fi cuv`ntul! Arhanghelul e d`nsul — iar eu sunt Belzebuth, Iar eu sunt r[zvr[titul, sunt ]ngerul c[zut! Eram =i eu acuma ]n ceata ]ngereasc[ Ca toti ce =tiu s[ tac[, s-asculte, s[ slujeasc[. Eram =i eu arhanghel cu aripi argintii, Slujind, supus, pe Domnull, ca zecile de mii!... Dar n-am putut s[ suf[r mul\imea, umilirea, Am vrut s[ fiu eu ]nsumi, visam dumnezeirea! Dar el v[zu ]n mine protivnicul cumplit, +i-atuncea, f[r[ mil[, din cer m-a pr[v[lit Cu tr`mbi\e de-aram[, cu tr[snete =i surle! C`nta\i!... C`nta\i, arhangheli, c[ci are cin’ s[ urle... (Arhanghelului Mihail:)

Am fost =i eu odat[ frumos =i alb, ca tine, Aveam odat[ aripi, privirile senine, 188

|i-am fost odat[ frate — acum du=man ]\i s`nt! Te v[d... te v[d =i-acuma! Cu palo=ul ]n v`nt Cu-aripa-nfiorat[, cu n[rile deschise, Striveai pe-acela care trufa= se r[zvr[tise!... Strive=te-m[ =i-acuma! Da, fii =i-acum m[re\, +i fapta-\i o s[ aib[ un mult mai mare pre\! Strive=te-m[ =i-acuma c`nd nu mai ai la spate, Ca-n ceruri, s[ te-ajute puteri ]nfrico=ate... }n ceruri e=ti st[p`nul—]n iad, st[p`nul s`nt: Arhanghelul =i dracul sunt una pe pam`nt!... ARHANGHELUL MIHAIL

Pe cel strivit o dat[ eu nu-l mai pot ]nfr`nge! DRACUL

}ntr-asta e mai tare acel ce zace-n s`nge; De-acuma se va teme doar cel ]nving[tor... Amar, amar de-aceia ce-nving ]n via\a lor!... Am fost ]nfr`nt ]n ceruri — r[masu-mi-a p[m[ntul! De nu pot face singur, eu stric ce face Sf`ntul, Aprind minciuna, r[ul, f[clii ]n drumul meu! ARHANGHELUL MIHAIL

De veacuri stric[ Dracul ce face Dumnezeu! DRACUL

+i veacuri multe ]nc[ ce face el — strica-va... Destui arhangheli are ]n cer s[-i c`nte slava; }n fumul de t[m`ie al c`ntecului lor, Atoatef[c[torul se-mbrac[ ]ntr-un nor Prin care Adev[rul nu-l vede niciodat[... 189

C`nta\i!... C`nta\i, arhangheli!... Sl[virea voastr[-mbat[! L[sa\i-m[ pe mine s[ urlu pe p[m`nt Cu cei ce n-au ]n via\[, nici hran[, nici ve=m`nt, Cu cei ce nu cer mil[ =i fruntea nu =i-o pleac[, Cu cei ce vor s[ urce, s-ajung[ =i s[-ntreac[, Cu cel ce nu vrea jugul de-ar fi chiar Dumnezeu, C`nta\i! C`nta\i, arhangheli! L[sa\i s[ urlu eu! (Lui Nenoroc )

+i-acum, destul! S[ mergem! Ne-a=teapt[ lumea. Vino! O via\[ ai, =i via\a pl[cerilor ]nchin-o! Ce-\i pas[ ce-o s[ fie ]n cer sau ]n morm`nt... S[ nu zici niciodat[ am fost, voi fi, ci s`nt! (Vor s[ ias[.)

ARHANGHELUL MIHAIL (lui Nenoroc)

Opre=te-te, nebune, at`t c`t mai e vreme, At`ta timp c`t glasu-mi mai poate s[ te cheme, S[-\i spun[: “Vino!”... VOIEVODUL NENOROC

Unde? DRACUL

R[spunde: unde-l chemi +i ce-o s[-i dai ]n locul acelui ce-l blestemi? ARHANGHELUL MIHAIL

Eu cer =i dau ]n urm[. D[-mi via\a poc[it[, O frunte ce se pleac[, o inim[ smerit[, +i-apoi ]\i dau seninul... 190

DRACUL (]ntrerup`nd)

Eu dau, =i-n urm[ cer. Eu dau domnia vie\ii! ARHANGHELUL MIHAIL

Eu dau albastrul cer De unde-ncepe raiul, de unde-ncepe zarea, Lumina, =i n[dejdea, =i umbra, =i uitarea, Visarea nesf`r=it[, =i sfinte bucurii; Dau z[rile albastre cu nori trandafirii. }n raiul meu sunt codri, poiene fermecate, Cu flori ce lumineaz[, cu stele-mb[ls[mate, Cu pomi ce c`nt[ ziua, iar noaptea pl`ng pe flori. C`mpiile de rou[ r[sfr`ng de mii de ori Seninul dimine\ii ce-n purpur[ sc`nteie... |`=nesc f`nt`ni ]n soare, =i mii de curcubeie Prefac ]ntreg v[zduhul ]n vesele gr[dini... Amurgul \ese zarea ]n umbre =i lumini. Acolo c[prioare viseaz[-n raza lunii... Un cer cu stele poart[ ]n coada lor p[unii... Mioarele s-adap[ cu lupii, la izvor... Zefiri, arhangheli, p[s[ri =i fluturi trec ]n zbor, Iar mun\ii parc[ poart[ cununi de foc pe creste. DRACUL

Dar ce sunt toate-acestea, c`nd Eva nu mai este? De c`nd s-a dus femeia, tot farmecul s-a dus! ARHANGHELUL MIHAIL

De c`nd s-a dus femeia, =i dracul a apus, O pace nesf`r=it[ cuprinse paradisul... Culca\i pe labe leii ]=i dorm ]n pace visul... 191

DRACUL (]ntrerup`nd)

Un leu ce doarme pa=nic pe labe nu e leu, Cum nu e=ti tu Satana, cum nu sunt ]nger eu! E=ti leu? R[ge=te! +arpe? Pref[-te ]n balaur! P[un? R[sfir[-\i coada! E=ti mierl[? Fluieri! Taur? Pr[se=ti! Vultùr? Te-arunc[ ]n cerul tot mai nou +i du-\i ]n pace jugul, c`nd e=ti m[gar sau bou! Aceasta-i r`nduiala! De ce s[ c`nte floarea +i steaua s[ miroase? L[sa\i privighetoarea S[ c`nte! Trandafirul s[-mpr[=tie miros, Iar omul s[-=i tr[iasc[, ]n lume, via\a — jos! ARHANGHELUL MIHAIL

}n lume s-o tr[iasc[, dar nu-n p[cate grele... S[ mearga drept nainte cu ochii c[tre stele, S-aprind[ smirn[-n suflet, s-alunge duhul r[u! Pe drumul drept urmeaz[-\i, ]n via\[, drumul t[u! DRACUL (lui Nenoroc)

C[rarea-i mai umbrit[ de cum e calea dreapt[. ARHANGHELUL MIHAIL

Tu nu-i spui dup[ moarte ce soart[ ]l a=teapt[... DRACUL

Tu nu-i spui ce-l a=teapt[ nainte de-a muri!... VOIEVODUL NENOROC

Destul!... De-acum =tiu bine cu cine voi porni... (Arhanghelului:) 192

A fost ursit ca omul s[-=i duc[-n lume traiul! Va fi frumos acolo, ]n raiul t[u, dar raiul De e sau nu, eu nu =tiu. Dar traiul p[m`ntesc }l =tiu c[ e!... ARHANGHELUL MIHAIL (cu grij[)

+i-atuncea? VOIEVODUL NENOROC

Cu Diavolul pornesc! ARHANGHELUL MIHAIL

O, minte r[t[cit[! Opre=te-te, nebune, Te-arunci ]n foc! VOIEVODUL NENOROC

+tiu bine! ARHANLELUL MIHAIL

Prive=te-i ochii, spune, Prive=te-i ochii. Nu vezi luminile verzui De flac[ri =i pucioas[ ce ard ]n ochii lui? VOIEVODUL NENOROC

}n ochii lui sunt patimi... sunt z[ri ]ndep[rtate, Cu c`t m[ uit la d`nsul, cu-at`ta pieptu-mi bate. ARHANGHELUL MIHAIL

Ascult[-i glasul. N-auzi gheena blestemat[ Cum =uier[... cum url[?... 193

VOIEVODUL NENOROC

Suflarea lui m[-mbat[. }n glasul lui e lumea — p[m`ntul ce m[ vrea — Vorbe=te tinere\ea, fiin\a, via\a mea! M[ duc cu el ]n lume!... (Vrea s[ plece.)

ARHANGHELUL MIHAIL

Te-arunci ]n foc! VOIEVODUL NENOROC

+tiu bine! ARHANGHELUL MIHAIL

G`nde=te-te! VOIEVODUL NENOROC (apuc`nd m`na diavolului)

Cu d`nsul!... ARHANGHELUL MIHAIL

G`nde=te-te! DRACUL (triumf[tor)

Cu mine! (Vor s[ ias[.)

ARHANGHELUL MIHAIL (ridic`nd palo=ul, ]l amenin\[)

Opre=te-te, nebune! S[ nu cutezi!... 194

VOIEVODUL NENOROC (]nfrunt`ndu-l)

Cutez!... ARHANGHELUL MIHAIL (]nvins, ]=i las[ palo=ul la p[m`nt; rug[tor)

Opre=te-te, copile! DRACUL (ia de m`n[ pe Nenoroc)

Hai, vino! VOIEVODUL NENOROC (dup[ ce a privit pe fiecare, Diavolului)

Te urmez!... Cortina

ACTUL III }n \ara celor ce petrec. }n fund, palatul de cle=tar, cu poart[ larg[ la mijloc, cu scar[ de marmor[ ce ]nainteaz[ p`n[ ]n mijlocul scenei. Doi lei de piatr[, la margine. }n fa\[ e gr[dina palatului, cu pomi ]nflori\i =i al\ii plini de roade, cu tufi=uri tainice, cu b[nci de marmor[, cu bazinuri cu lebede, cu f`nt`ni ce \`=nesc. P[uni =i c[prioare se preumbl[ prin gr[din[. Ghirlande de roze unesc unele tufi=uri sub care petrec zmei =i fe\i-frumo=i ]n tov[r[=ia z`nelor. Lumin[ puternic[. La ridicarea cortinei sunt numai trei filozofi, care zv`rl[ cu zarul, ]n planul I, la st`nga spectatorului. 195

FILOZOFUL DE 60 ANI

Trei! FILOZOFUL DE 70 ANI

Patru! FILOZOFUL DE 80 ANI

+apte! FILOZOFUL DE 60 ANI

Dou[! FILOZOFUL DE 70 ANI

Nimic! FILOZOFUL DE 80 ANI (se scoal[ triumf[tor)

Aveam dreptate? FILOZOFUL DE 70 ANI

Da, logica suprem[, iubitul meu confrate, R[m`ne tot destinul; ]n m`na lui e tot. El leag[ f[r[ voie, str[mo= de str[nepot. FILOZOFUL DE 60 ANI

}n m`na lui e totul! 196

FILOZOFUL DE 80 ANI

Iar noi, zv`rlind cu zarul, Pierz`ndu-ne averea, l[rgim mereu hotarul Cel larg al cuget[rii... (}n fund trece F[t-Frumos care se ]nal\[ pe dou[ trepte s[ rup[ rodul unui piersic. Filozoful de 70 de ani l-a v[zut =i-l arat[ celui de 80 de ani.)

FILOZOFUL DE 70 ANI

M[ rog, o ]ntrebare! FILOZOFUL DE 60 ANI

Da... FILOZOFUL DE 70 ANI

Obraznicul acesta?

Cine-i neofitul,

FILOZOFUL DE 80 ANI

M[garul! FILOZOFUL DE 70 ANI

Nepoftitul! De ce se uit[-ncoace cu gesturi de erou? FILOZOFUL DE 80 ANI

Hai?... Cine-i ]ndr[zne\ul? Nu =tii? FILOZOFUL DE 60 ANI

Un oaspe nou! 197

Epicurus, st[p`nul gr[dinii fermecate, L-aduse mai deun[zi din \[ri ]ndep[rtate... }i place mult c[-i t`n[r, frumos =i plin de-av`nt, }l afl[ plin de daruri =i me=ter ]n cuv`nt! FILOZOFUL DE 70 ANI

Epicurus, de-o vreme, se-ntrece mult cu gluma! FILOZOFUL DE 80 ANI

Dar cine e copila cu care vine-acuma? FILOZOFUL DE 60 ANI

E Mira Miralena, o fat[ de-mp[rat, O fat[ izgonit[ c[ nu s-a m[ritat Cu cel ce-i alesese de mire, ]mp[ratul!... FILOZOFUL DE 80 ANI

+i fata st[ de vorb[, acum, cu dezm[\atul Acesta? Ce ru=ine! A, nu, pre legea mea! Epicurus se-ntrece cu gluma... Ce mai vrea? }ncetul cu ]ncetul r[pitu-ne-a femeia +i-a dat-o celor tineri; =i-acuma vrea “Ideea” S-o ia superbei cete a celor ]n\elep\i? Permite\i voi aceasta, iubi\ii mei adep\i? Cu care drept s[ vin[ cei tineri? }ntreba\i-i! FILOZOFUL DE 60 ANI

Sunt legile eterne ce schimb[ genera\ii, Sunt legile fatale, iubi\ii mei confra\i, +i-n fa\a lor se cade... 198

FILOZOFUL DE 70 ANI

Aud?... FILOZOFUL DE 60 ANI

S[ v[ pleca\i! FILOZOFUL DE 70 ANI

Cum? Ce?... FILOZOFUL DE 80 ANI

Te-n=eli, iubite, ilustrule confrate!... Ori poate c[ te legeni ]n dulcea voluptate De-ai fi =i tu, ca d`n=ii, un t`n[r f[t-frumos? Dar nu te ui\i, ilustre, c[-\i cade br`ul jos? FILOZOFUL DE 60 ANI (leg`ndu-=i br`ul)

S[ cred c[-s ]nc[ t`n[r? Cum, eu? Eu, veneratul... A, nu! FILOZOFUL DE 70 ANI

R[m`i aicea s[ ducem ne-mp[catul R[zboi! Avem trecutul =i laurii cu noi... Lupt`nd cu cei mai tineri, ]nvingem ]n r[zboi!... FILOZOFUL DE 80 ANI

S[ ducem lupta, bine... Frumos!... Dar =ti\i voi care E cel mai crunt potrivnic, du=manul cel mai mare? 199

FILOZOFUL DE 60 ANI

Ghicesc! FILOZOFUL DE 80 ANI

Ghice=ti? R[spunde! FILOZOFUL DE 60 ANI

Epicurus! FILOZOFUL DE 80 ANI

Da, el! Veni la noi odat[, ]n treac[t, f[r[ \el, +i iat[-l, dup[-o vreme, tron`nd ca =i un rege: }mparte veselia =i laurii-i culege; La vorba lui oricine se vinde ori=icui, Ba chiar =i noi, b[tr`nii, p[lim ]n fa\a lui... De ce? FILOZOFUL DE 70 ANI

El are daruri ce farmec[ pe-oricine... +i-adeseori, ilustre, te-n=al[ chiar pe tine... B[tr`nii v[d ]ntr-]nsul un me=ter ]n cuv`nt; Femeile, ispita; cei tineri v[d av`nt... Cu vorba lui aprinde un foc, =i-apoi ]l stinge... E logica... E verbul, cuv`ntul care-nvinge... Cu logica-i m[iastr[ juc`ndu-se iste\ El poate s[ ]nving[ pe cel mai ]ndr[zne\... FILOZOFUL DE 80 ANI

Cum, noi, noi ]n\elep\ii, cu g`nduri venerate, S[ st[m a=a deoparte, cu m`inile legate? 200

+i cel din urm[ t`n[r s[ calce peste noi? Confra\ii mei, e ceasul supremului r[zboi! Pornim de-acum la lupt[! Cu noi e toat[ firea, Cu lupta cea din urm[ ]ncepe nemurirea! FILOZOFUL DE 70 ANI

Stejarul vechi doboar[ mesteac[nul u=or. FILOZOFUL DE 80 ANI

Tr[iasc[-n\elepciunea, regina tuturor! FILOZOFUL DE 70 ANI

Da, da! Striga\i cu to\ii: “Tr[iasc[ b[tr`ne\ea!” Ecoul va r[spunde... F{T-FRUMOS (din culise)

“Tr[iasc[ tinere\ea!” (N[v[le=te ]n scen[ cu o ceat[ de tineri =i z`ne, ]mpodobi\i cu ghirlande de roze.)

Tr[iasc[ veselia =i jocul zgomotos, +i c`ntecul, =i via\a!... FILOZOFUL DE 70 ANI

Ecou-i mincinos! F{T-FRUMOS

B[tr`nilor, afar[! FILOZOFUL DE 70 ANI

Obraznic! 201

FILOZOFUL DE 80 ANI

Ie=i! S[ piar[!... (Amenin\`ndu-l cu toiagul.)

De unde vii? Ce cau\i? F{T-FRUMOS

A\i stat prea mult. Afar[!... FILOZOFUL DE 70 ANI

Obraznic! Sicofante! FILOZOFUL DE 80 ANI

S[ ie=i...

A! tu mi-ai fost ecou?! F{T-FRUMOS

Ba voi... (Prin poarta palatului coboar[ Dracul cu m`na pe um[rul voievodului Nenoroc. Diavolul poart[ ve=minte scumpe, barba =i p[rul ]n inele negre, str[lucitoare; pe cap, cunun[ de trandafiri albi.)

DRACUL

T[cere! V-aduc un oaspe nou! }NT~IA Z{N{

Un oaspe nou?... A DOUA Z{N{ (cu admira\ie)

Ce t`n[r!... 202

A TREIA Z{N{

Frumos!... }NT~IA Z{N{

De unde vine? DRACUL

N[scut din raza lunii cu apele senine, Veni pe-o scoic[ verde m`nat[ de zefir... VOIEVODUL NENOROC (tr[g`ndu-l de m`nec[)

Ascult[, mi se pare c[ nu sunt... DRACUL

+i c[-n=ir

Minciuni!...

VOIEVODUL NENOROC

Ba nu!... DRACUL

A=a e!... O =tiu prea bine! Cat[ S[ placi ]ntotdeauna! De pild[, alt[ dat[ S[ spui c[ vii din lun[, pe-o raz[ de argint... Mereu s[ fie nou[ povestea ta!... VOIEVODUL NENOROC

S[ mint? 203

DRACUL

S[ min\i... C`nd intri-n lume s[-mbraci a lumii hain[, }nchin[-te minciunii — aceasta-i marea tain[... O Z{N{ (aduc`nd cupe)

De aur! A DOUA Z{N{

De cle=tar!...

DRACUL (]ntinde cupa voievodului Nenoroc)

A=a!... S[-nchini Minciunii ]nt`iul t[u pahar! (Harfele =i flautele c`nt[ ]n culise. Dracul urc[ trei trepte =i, cu paharul ]n m`n[, spune:)

Minciuna-i o femeie cu ochii verzi ca marea!... E visul, e n[dejdea... Frumosul, ]n=elarea. Prin ea se re-nnoie=te cuv`ntul ce s-a spus. R[pi\i minciuna vie\ii, =i farmecul s-a dus! CORUL

Minciuna-i o femeie cu ochii verzi ca marea!... DRACUL

Minciuna-i piatra scump[ prin care vezi palate, Ora=e... poduri... ape... \inuturi fermecate, E scoica unde c`nt[ =i pl`ng ]ntinse m[ri, Amurgul ce zide=te ora=e-n dep[rt[ri; Minciuna e lumina ce face dintr-o g`rl[ O mare f[r[ margini, un vultur din =op`rl[. 204

Ea pune tot ce nu e ]n toate c`te s`nt, Prin ea vezi lumea-n stele =i stele pe p[m`nt! CORUL

Ea pune tot ce nu e ]n toate c`te s`nt!... DRACUL

Minciuna-nsufle\e=te!... Minciuna-i vr[jitoare! Din floare face flutur, din flutur face floare... De n-ai aripi ca =oimii printr-]nsa po\i s[ zbori; Ea d[ un suflet floarei, =i sufletului — flori! Din soare =i din nouri ]=i \ese curcubeie. I-a spus femeii: “]nger” =i dracului: “femeie”, +i-a=a precum ]nal\[ bordeiul ]n palat, Din ho\, minciuna face un sfetnic de-mp[rat!... CORUL

Din ho\, minciuna face un sfetnic de-mp[rat!... DRACUL

E purpura... cununa... hlamida-mp[r[teasc[... S-o poarte cel ce =tie cu ea s[ se g[teasc[... Miniciuna =ade bine doar omului iste\... +i ce e Adev[rul? Un dar f[r[ de pre\... Prin el vezi norul — nour, =i marea vezi c[-i mare... }ntreab[ mincino=ii!... O lume v[d ]n zare!... Pe c`t e de frumoas[ =i grea minciuna lor, Pe-at`t e adev[rul de searb[d =i u=or! CORUL

At`ta-i adev[rul de searb[d =i u=or! 205

DRACUL

Eu vreau s[ c`nt minciuna ce =tie s[ prefac[, Ce =tie s[-nnoiasc[... Las altora s[ plac[, Din umbr[-i “adev[rul”... Dec`t un cer=etor Descul\ =i gol mai bine un rege-n=el[tor! S[ piar[ cer=etorul ce-alearg[ dup[ hran[!... O hain[ zdren\uit[ prin care vezi o ran[ — Acesta-i adev[rul, =i lui vre\i s[ m[-nchin? A, nu, ]nchin minciunii paharul meu cu vin!... CORUL

}nchin, ]nchin minciunii paharul meu cu vin!... (C`ntecele izbucnesc mai vesele, mai puternice. Cei trei filozofi b[tr`ni, care ascultaser[, din primul plan, comenteaz[ ]n tot timpul. Cum a ispr[vit Dracul, cei tineri, care ]l ascultaser[ de aproape, strig[:)

TINERII

Minciuna, da... Tr[iasc[!... A=a e!... Ai dreptate!... (Se str`ng ]n jurul Dracului, care ]=i ciocne=te cupa cu Nenoroc. Filozofii cei b[tr`ni, f[r[ s[ se apropie de ceata celor din fund, vorbesc pedant, ]n fa\[.)

FILOZOFUL DE 70 ANI

Puterea care-nvinge, iubitul meu confrate, E logica, e “verbul” de care \i-am vorbit... }n fine e “cuv`ntul”! FILOZOFUL DE 80 ANI

Ceva mai l[murit... 206

FILOZOFUL DE 70 ANI

Cum, nu =tii ce-nsemneaz[ “cuv`ntul”? E puterea Ce schimb[ orice lucru, de fapt[ leag[ vrerea... E fiu-n\elepciunii =i tat[l faptei, deci Cuv`ntu-i leg[tura g`ndirii str`nse, reci, Cu fapta ce-o s[ vie... FILOZOFUL DE 80 ANI

Cuv`ntul, prin urmare, A fost naintea faptei... FILOZOFUL DE 80 ANI

Scriptura, mi se pare, A spus la fel =i d`nsa: “La ]nceput...“ FILOZOFUL DE 70 ANI

Urm`nd mereu Scriptura...

Gre=im

FILOZOFUL DE 60 ANI

Atunci... FILOZOFUL DE 70 ANI

S[ l[murim!... C`nd vede-un pom ]n cale, un prost va zice: “Iat[ Un pom”. Dar mincinosul cu mintea mai bogat[ R[spunde: “E balaur!” Balaur? Cum a=a? “Balaur!”... Minicnosul un ceas ]ntreg va sta Vorbindu-i ]n icoane, cu vorbe-ntortocheate, Cu m`inile, cu ochii ]nchi=i pe jum[tate, 207

Vorbind at`t de bine, c[ prostul, uluit, R[spunde: “Ai dreptate... Balaur? Am gre=it!” (Cei trei filozofi continu[ s[ vorbeasc[; ]n fund, vinul curge.)

DRACUL (lui Nenoroc)

Aici e lumea-ntreag[: be\ie =i lumin[, C`nt[ri, iubire, jocuri; femeile-or s[ vin[ +i-n fa\a ta, frumoase, ]ncet s-or perinda... Aceasta-i lumea... Spune, ]\i place mult? VOIEVODUL NENOROC

O, da!... R[suflu cu pl[m`nii, cu ochii, cu urechea... Aicea-i totul t`n[r!...Nimic, nimic din vechea +i-amarnica t[cere a tristului palat, +i-a temni\ei cumplite din care m-ai sc[pat!... DRACUL (tainic)

T[cere!... Nici o vorb[ de temni\[!... Cuv`ntul Acesta ]nsp[im`nt[... }nf[=ur[-n ve=m`ntul Uit[rii tot trecutul. (Tare.)

Turna\i!... Turna\i-i vin!... CR{IASA Z~NELOR

De unde vii ]ncoace, frumosule str[in? VOIEVODUL NENOROC

Am fost silit, domni\[, de scumpii mei p[rin\i S[ umblu tot p[m`ntul!... 208

DRACUL (triumf[tor)

A=a! }ncepi s[ min\i!... VOIEVODUL NENOROC

Povestea mea e lung[! Eu vin din dep[rtarea |inutului de ghea\[ cu mun\i de flac[ri. Marea, Urc`ndu-se pe turnul str[vechiului palat, }nghea\[ =i r[m`ne a=a cum a-nghe\at... +i eu plecai de-acas[ pe-o noapte ]nghe\at[! Am dus o via\[ lung[ =i-at`t de zbuciumat[! M[-ntreb: ]n care \ar[ n-am fost? +i nu-mi r[spund: Umblai ]ntreg p[m`ntul =i marea, p`n[-n fund... Acolo, ]n ad`ncuri, sunt ceruri ]nstelate... }n loc de v`nt, e valul; ]n loc de mun\i, palate; Acolo-i prim[var[ de patru ori pe an, +i-n loc de pomi, domni\[, sunt ramuri de m[rgean. Acolo, scoici de aur, cu pietre scumpe-n cute }mpart, ]n tremurare, c`nt[ri necunoscute, Iar apele r[sun[ de parc-ar fi cle=tar... }n loc de stele, pe=tii, purt`nd c`te-un fanar, Se duc s[ lumineze ad`ncurile m[rii... Am fost =i mai departe de marginile zarii +i n-am l[sat ]n urm[ un \[rm necunoscut!... DRACUL

Ce \[ri fermec[toare! Doar cel ce n-a v[zut At`tea, poate spune cu-at`ta dib[cie... Un lucru nu mai place aceluia ce-l =tie... Dar cel ce nu-l cunoa=te r[m`ne fermecat! (Ar[t`nd pe Nenoroc:)

}n cinstea lui aduce\i paharul ]nspumat!... 209

CR{IASA Z~NELOR (c[tre Nenoroc)

De vii cu orice g`nduri, de vii din orice \ar[, }n \ara noastr[-n care e ve=nic prim[var[, De vrei s[ stai o clip[ sau vrei necontenit, De vii cu orice g`nduri, s[ fii bine venit! CORUL

De vii din orice \ar[, s[ fii bine venit!... CR{IASA Z~NELOR

La noi sunt z`ne m`ndre, =i jocuri, =i be\ie, Sunt roade p`rguite, lumin[, veselie, +i grija nu-=i abate vultùrul ei cernit; De vrei s[ stai o via\[, s[ fii bine venit! CORUL

De vii cu orice g`nduri, s[ fii bine venit!... VOIEVODUL NENOROC

O cup[! Beau ]n cinstea femeilor visate, }n cinstea tinere\ii, =i-a grijilor uitate... Eu n-am cuvinte calde, ur[ri; ]n locul lor Am scule, pietre scumpe, cu foc str[lucitor... (Un sclav negru ]i aduce o tipsie de argint, ]nc[rcat[ cu =iraguri de m[rgele, br[\[ri, salbe de aur, cu pietre scumpe etc. Nenoroc pune pe fruntea unei z`ne o diadem[.)

Aceasta pentru tine, cosi\[ aurie! (Alteia:)

O salb[ pentru tine!... 210

O Z~N{

Br[\ara mie! VOIEVODUL NENOROC (]ntinz`ndu-i br[\ara)

|ie!... }NT~IA Z~N{

+i mie o br[\ar[!... A DOUA Z~N{

O salb[! A TREIA Z~N{

Un inel! ALT{ Z~N{

Eu vreau cunun[! VOIEVODUL NENOROC (]ntinz`ndu-i o diadem[)

Iat[! O Z~N{ (alteia, care n-a cerut nimic)

Dar tu? Z~NA (]ntrebat[)

}l vreau pe el! (Lui Nenoroc:) 211

O, tu, ce-mpar\i la toate =iraguri nestemate, P[strezi ceva femeii iubite, a=teptate? Mai ai ceva? Raspunde!... VOIEVODUL NENOROC (pe g`nduri)

+tiu eu?... F{T-FRUMOS (luI Nenoroc)

Un lung =irag de lacrimi...

Mai ai ceva:

(Z`nele r`d =i se reped la cele din urm[ giuvaeruri. Cei trei filozofi b[tr`ni continu[ discu\ia, ]n fa\a scenei.)

FILOZOFUL DE 80 ANI (celui de 70 de ani)

Ilustre, nu-i a=a! Nici exemplificare nu vreau, =i nici cita\ii... Sinteza!... Iat[ totul... S[ nu-\i ]n=eli confra\ii Cu pomi =i cu balauri, ca pilda celor doi... Vorbe=te ]n sintez[, nu-\i bate joc de noi!... FILOZOFUL DE 70 ANI

}nt`i a fost g`ndirea, apoi a fost cuv`ntul. Iar fapta, cea din urm[!... FILOZOFUL DE 80 ANI (violent)

Cuv`ntul e ve=m`ntul G`ndirii, prin urmare, din dou[, nu din trei Puteri se face totul. 212

FILOZOFUL DE 70 ANI (bate cu toiagul ]n p[m`nt)

Cuv`ntul! DRACUL (auzind cearta, se apropie)

Dragii mei, L[sa\i! Rosti\i cu to\ii cuvinte-adev[rate: Eu nu v[d filozoful ce n-ar avea dreptate!... Ce lucruri v-a= mai spune?! Ce lucruri?! Dar e greu!... C[ci voi ]ntoarce\i ve=nic pe dos cuv`ntul meu! Ce spun, eu spun ]n treac[t c-un singur g`nd: s[ plac[. Nu caut “Adev[rul”! Frumosu-l caut! Dac[ Ce spun ar fi mai bine — altminteri, ce e sus, R[storn =i spun altminteri!... A=a c[... FILOZOFUL DE 70 ANI (celui de 60 ani)

Nu \i-am spus? }n capul meu se face din ce ]n ce lumin[! F{T-FRUMOS (b[t`ndu-l pe fruntea ple=uvit[)

Ca soarele luce=te chelia ta divin[!... (Fuge =i, v[z`nd c[ gluma lui a prins, strig[:)

G`ndirea =i cuv`ntul le vine prea u=or, Dar fapta se arat[ mai greu la v`rsta lor! FILOZOFUL DE 80 ANI

Obraznic!... 213

F{T-FRUMOS

Vine vremea c`nd omu-=i pierde firea... G`ndirea =i Cuv`ntul, Cuv`ntul =i G`ndirea. Sf`r=itul, }nceputul =i Ziua cea de-apoi... (Filozofilor:)

}n groap[... FILOZOFUL DE 80 ANI

Ie=i afar[!... F{T-FRUMOS

Ie=i\i afar[ voi, B[tr`nilor! Afar[! Duce\i-v[ ]n pie\e, S[ da\i acolo sfaturi, =i pro=tii s[ le-nve\e!... Ce rost ave\i aicea cu noi? S[ cronc[ni\i? FILOZOFUL DE 80 ANI (ridic`nd ciomagul)

Obraznic!... FILOZOFUL DE 70 ANI Ie=i afar[!... FILOZOFUL DE 60 ANI (acela=i gest)

Afar[!... MIRA MIRALENA (ap[r`ndu-l)

Nu-l goni\i, C[ci cine-o s[ ne-aduc[ ciorchini =i piersici coapte? +i cine-o s[ ne spuie pove=ti la miez de noapte? 214

}NT~IA Z~N{

Nu, nu vrem noi s[ plece... E t`n[r... E p[cat! Ierta\i-l!... FILOZOFII

Nu! MIRA MIRALENA

Ierta\i-l!... R[spunde\i, l-a\i iertat? F{T-FRUMOS

Nu-mi trebuie!... Sunt t`n[r!... FILOZOFUL DE 70 ANI

Afar[ b`rfitorul! F{T-FRUMOS

Al vostru e trecutul; cu mine-i viitorul! Voi sunte\i norii negri; eu sunt un curcubeu! S[ stea trecutul vostru ca jug pe g`tul meu... S-apese... S[ striveasc[... mereu mai greu — nu-mi pas[, Sunt t`n[r!... Am putere... ]frunt =i rabd!... FILOZOFUL DE 80 ANI

S[ ias[!...

S[ ias[ ]ndr[zne\ul!...

(C`te=itrei filozofii bat cu toiagurile ]n p[m`nt, amenin\[tori.)

F{T-FRUMOS (sfid`ndu-i)

A, lupi =i papagali b[tr`ni!... 215

FILOZOFUL DE 60 ANI

Ce-ai zis? Mai spune o dat[! F{T-FRUMOS

Maimu\e! FILOZOFUL DE 60 ANI

Ce? F{T-FRUMOS

+acali Fl[m`nzi, urla\i, nu-mi pas[! Sunt t`n[r ca furtuna! Sunt t`n[r, tinere\ea ]nvinge totdeauna! Lega\i ]n lan\uri grele av`ntul, via\a mea; M`nia voastr[ cad[ ca muntele de grea, Nu-mi pas[, nu!... Nu-mi pas[! Scuipa\i-v[ otrava, Voi, =erpi b[tr`ni, balauri! }ntotdeauna sta-va }n fa\a voastr[ m`ndru, av`ntul tineresc! Nimica nu-l ]nvinge!... Iertarea? N-o doresc! Cu voi e oboseala, =i anii, =i rugina... Cu mine-i tinere\ea, av`ntul =i lumina!... Sunt drumuri noi cu mine; cu voi? un \intirim!... C`nta\i, copii, din harfe!... B{TR~NII

+i noi, =i noi tr[im! (Pe c`nd harfele =i fanfarele c`nt[ vesele ]n culise, F[t-Frumos urc[ dou[ trepte pe scara din fund =i, ]ntr-o raz[ de soare, spune:)

F{T-FRUMOS

Sunt flac[ra ce-o vede ]n zare c[l[torul, Sunt solul prim[verii... sunt v`ntul =i cocorul, 216

}nt`ia r`ndunic[, ]nt`ia viorea... Voi sunte\i frunza moart[, voi sunte\i iarna grea! (Urc[ ]nc[ dou[ trepte.)

Renasc ]n mine veacuri =i lumi de mult apuse; Sunt vorbele =tiute, sunt vorbele nespuse, Sunt clipa cea din fa\[ =i cea din viitor; }n lan\ul greu al vie\ii: inel str[lucitor, Inel de care-at`rn[ ]ntregul lan\ al vie\ii }n cuiul ve=niciei. Sunt floarea dimine\ii, Sunt dunga cenu=ie ce leag[ de p[m`nt Seninul cer al nop\ii... sunt und[... rou[... v`nt. (Urc[ ]nc[ dou[ trepte.)

Sunt pata care cre=te pe albele ogoare, P[m`ntul ce r[sufl[ ]n razele de soare, Sunt plugul ce str[bate m[noasele c`mpii... C`nta\i, c`nta\i, prieteni, ]n zvon de cioc`rlii! (Pe c`nd flautele =i harfele c`nt[ mai tare =i femeile ]l ]nconjoar[ lovindu-l cu flori =i \ip`nd de pl[cere, el se desface brusc din lan\ul lor, coboar[ treptele ]n grab[ =i vine ]n fa\a celor trei filozofi.)

Voi ce mai vre\i aicea? }n vinele-ngro=ate Voi n-ave\i s`nge: ap[! Nu, pieptul nu mai bate Ca =ipotul de munte, ca pieptul nostru... FILOZOFUL DE 60 ANI

Min\i! F{T-FRUMOS

V[ s`nger[ b[rbia! gingia f[r[ din\i Nu poate s[ scr`=neasc[! De vine ple=uvia, +i mintea ple=uve=te! V[rsa\i-v[ m`nia +i ura voastr[ mare, dar f[r[ de-n\eles... 217

Voi n-a\i =tiut s-alege\i, din iarn[, ce-i de-ales: S[ fi\i c`mpia larg[, =i alb[, =i curat[... Voi n-a\i p[strat seninul de culme dep[rtat[, Ce st[ ]nalt[, m`ndr[ =i alb[ l`ng[ cer! Din iarna vie\ii voastre, p[strat-a\i asprul ger +i criv[\ul n[prasnic ce url[ =i se zbate, Urla\i ca el... zv`rli\i-mi blesteme-nfrico=ate!... Eu stau cu pieptu-n fa\[, sufla\i c[ nu m[ sting! Sufla\i ca el! Nu-mi pas[, sunt t`n[r — =i ]nving!... De ce-a t[cut acolo c`ntarea fermecat[? VOIEVODUL NENOROC (bl`nd)

Prietene, ascult[!... Vei fi =i tu, odat[, B[tr`n =i al\ii tineri ]n tine vor lovi Cu-acelea=i vorbe grele. F{T-FRUMOS (ar[t`nd pe filozofii cei b[tr`ni)

Ei nu vor mai tr[i S[-=i vad[ mul\umirea! Ca mor\ii, =i b[tr`nii: Av`nd la spate anii, fiind pe tot st[p`nii, Nu las[ pe cei tineri s[ aib[ trai u=or Deoarece, s[rmanii, nici ei, ]n via\a lor, N-au fost l[sa\i ]n pace de mor\ii dinainte Ce r`d cu r`sul mor\ii ]n funduri de morminte! VOIEVODUL NENOROC

Vei fi b[tr`n, ca m`ine... F{T-FRUMOS

+i eu, la r`ndul meu, Pe g`tul celor tineri voi pune jugul greu... 218

Sl[vit s[ fie-acela ce-o =ti s[ m[ ]nfrunte! Eu ]nsumi ]i voi pune cununi de flori pe frunte! Dar fiindc[ nu-l v[d ]nc[ pe cel care-o va vrea, Cununa tinere\ii o pun pe fruntea mea! (Se ]ncunun[ cu roze albe =i iese ]n mijlocul cetei zgomotoase.)

DRACUL (Lui Nenoroc)

}\i place? VOIEVODUL NENOROC

Da, e t`n[r... DRACUL

Frumos... g[tit... VOIEVODUL NENOROC

M`ndria-i tinereasc[ mi-arat[ c[-ndr[zne\ul Acesta o s[ fie ceva ]n viitor...

Dispre\ul,

DRACUL

Nu sim\i un pic de ciud[? E prea ]ncrez[tor! VOIEVODUL NENOROC

}ncrederea aceasta... DRACUL

}\i place... 219

VOIEVODUL NENOROC

Da, ]mi place!... DRACUL

De-ar vrea s[ fi\i prieteni, de-ar cere-o, tu ce-ai face? VOIEVODUL NENOROC

A= vrea s[-i fiu prieten! DRACUL

Ar fi ceva. Dar nu!

Visez ceva mai mare!

VOIEVODUL NENOROC

Eu nu =tiu... Spune tu! DRACUL

Ucide-l!... VOIEVODUL NENOROC

Cum?! DRACUL

Ucide-l! VOIEVODUL NENOROC

De ce-ai vrea s[-l r[pun? DRACUL

De ce? Mi-e ucenicul =i sfetnicul mai bun! Ucide!... Ce frumoas[ e sabia ]ntins[ 220

C`nd taie fierul rece o inim[ aprins[... C`nd pieptul care bate deodat[ a-nghe\at! C`nd ochiul plin de fl[c[ri ]l vezi ]ntunecat +i =tii c[, dintr-o dat[, cu m`na ta voinic[, Pe buze cu sur`sul senin =i f[r[ fric[, +i f[r[ s[ te mustre p[rerile de r[u, }nl[turi pe vecie un om din drumul t[u! Un semn de-al t[u, =i via\a, =i farmecele vie\ii: Iubirea, bog[\ia =i-avutul tinere\ii — Un semn de-al t[u, =i toate s-au dus! VOIEVODUL NENOROC

M[-ndemni la moarte?!...

O, e cumplit!...

DRACUL

Tremuri?... E=ti slab, e=ti istovit... Mai bea din vinul [sta: c`nd trece el prin vine Se fac m[re\e fapte, c[ci judeci mult mai bine... Doar faptele m[runte se fac f[r[ de el! VOIEVODUL NENOROC (bea)

A=a e... Vinul trece ca focul... Sunt o\el!... DRACUL

Un semn de-al t[u, =i-at`ta!... VOIEVODUL NENOROC (scoate sabia)

A=a e!... Ai dreptate... }n mine simt ]ndemnuri... Da! Inima ]mi bate Mai repede... O cup[... 221

DRACUL

A=a... Te-ai hot[r`t?... VOIEVODUL NENOROC

Ai vrea s[... (Arat[ sabia gata s[ se duc[ la omor.)

DRACUL

Nu acuma! (}n sine:)

Mi-ajunge =i at`t! (Lui Nenoroc, care porne=te:)

Nu, nu te duce-acolo! S[ st[m aici, de p`nd[, De vrei s[ afli lucruri frumoase. Noaptea-i bl`nd[ +i s`ngele e t`n[r. Acuma e limbut +i cel mai prost. A=teapt[. E ceasul cunoscut C`nd vin perechi s[-=i spun[ cuvinte-nfl[c[rate... VOIEVODUL NENOROC (cald)

Sunt clipele iubirii!... (}i prinde m`na =i o pune pe inim[.)

De-ai =ti, de-ai =ti cum bate! DRACUL

De c`nd a=tept! T[cere! Ascunde-te colea! (Se ascund am`ndoi ]n dosul unui tufi=. F[t-Frumos =i Mira se caut[.) 222

F{T-FRUMOS

Domni\[!... MIRA MIRALENA

Tu e=ti! F{T-FRUMOS

Vino! O, vin’, lumina mea! (O prinde de m`n[ a=ez`nd-o pe un trunchi.)

A=a! Petreac[ al\ii ]n c`ntec =i be\ie. }n jocuri desfr`nate... Sub larga-mp[r[\ie De frunze =i de stele, noi singuri ne-om iubi O sear[... MIRA MIRALENA

Noaptea-ntreag[... F{T-FRUMOS

Da, p`n[-n zori de zi!... O, Mira, farmeci noaptea cu darurile tale! MIRA MIRALENA

A fost ursit, uibite, s[-\i ies c`ndva ]n cale... F{T-FRUMOS

Ce v`nt, prielnic mie, spre mine te-a purtat? MIRA MIRALENA

E v`ntul dinspre \ara lui Ro=u-]mp[rat?... 223

F{T-FRUMOS

O, Mira Miralena?... C`nd stam cu mintea dus[, Cu t`mplele ]n palme, =i-o dragoste nespus[ Prindea s[ m[-nf[=oare, o, da, de-at`tea ori Ghiceam aceast[ clip[, prin anii trec[tori, Visam iubirea noastr[ sc[ldat[ ]n lumin[! MIRA MIRALENA

+i eu =tiam c[ ceasul va fi c`ndva s[ vin[... Eu nu =tiam de tine... Tr[iai, murise=i sau }n lume nu venise=i? }n minte-mi perindau Tot felul de r[spunsuri: “A fost ]n alt[ via\[!”... “Va fi ]n alt[ via\[!” Dar, vezi, =tiam c[-n fa\[ Vom sta =i noi, odat[, c`ndva =i undeva... F{T-FRUMOS

+i-acuma iat[ m`na =i ochii... fruntea ta; +i-acuma iat[ fa\a de-at`tea ori visat[, +i calda r[suflare dorit[ alt[dat[, +i buzele dorite ]n nop\ile t`rzii... +i iat[-te ]ntreag[... +tiam eu c[-ai s[ vii! +tiam c[ mi s-arat[, odat[, paradisul! MIRA MIRALENA

C`nd mii =i mii de oameni se sting chem`ndu-=i visul, +i d`ndu-=i via\a prad[ p[rerilor de r[u, E-at`ta fericire s[ =tii c[ visul t[u }l sim\i tr[ind aievea, sub calda ta privire, A=a cum fac ]n ceasul acesta de iubire!... F{T-FRUMOS

Vezi tu, aceast[ lume e mare =i e rea: Dispre\... ru=ine... lacrimi... cruzime... ur[ grea. 224

Nevrednic e p[m`ntul =i via\a p[m`nteasc[, Dar dac[ ]ntr-o clip[ el poate s[-nt`lneasc[, }n treac[t, dou[ inimi ce-n visuri s-au chemat, At`ta, doar at`ta, o, binecuv`ntat S[ fie-atunci p[m`ntul! MIRA MIRALENA

O clip[ de iubire R[scump[r[ o via\[ de chin =i umilire... F{T-FRUMOS }n cer te c[utasem; p[m`ntul mi te-a dat. MIRA MIRALENA

Sl[vit ]n veci s[ fie =i binecuv`ntat!... F{T-FRUMOS

Am fost r[t[citorul pe apele-nnoptate, Am fost o biat[ luntre ce geme =i se zbate }n urletul furtunii, iar tu mi-ai fost liman, Odihna ce-o chemasem ]n sufletu-mi s[rman! MIRA MIRALENA

A fost un \[rm de mare pustiu, b[tut de unde, Un \[rm care viseaz[, ]n apa ce-l ascunde, S[-i vin[ de departe doritul lop[tar... Am fost un \[rm ce-a=teapt[, =i-a=teapt[ ]n zadar... +i tu mi-ai fost, iubite, n[dejdea, lop[tarul!... S-a dus singur[tatea, pustiul =i amarul... S[rmanul \[rm de mare, prin tine-a ren[scut, +i p[s[rile c`nt[, =i florile-au crescut! 225

F{T-FRUMOS

Mai dulce dec`t somnul ]mi dai mai multe vise... Pluteam pe neguri grele, =i-un nour se deschise, +i luna pentru mine prin nouri str[b[tu — E=ti luna mea, domni\[... MIRA MIRALENA

Dar soarele — e=ti tu! Lumina mea de lun[ din tine se coboar[. Prin tine dau lumin[! O raz[! (F[t-Frumos o s[rut[.)

Ma-nfioar[!...

M[ arde!...

(Dup[ o alt[ s[rutare.)

M[ ]nghea\[! (Dup[ o alt[ s[rutare.)

Ce bine e a=a... Ce bine mi-e sub noaptea ]nalt[, larg[, verde... (F[t-Frumos tresare =i se ridic[, prive=te ]mprejur =i-=i trece m`na peste frunte alung`nd un nor. Mira Miralena, cu team[:)

Un negru g`nd te-abate... F{T-FRUMOS

E teama de-a te pierde! }n clipa cea mai dulce m[ tem de via\a ta! A= vrea s[ fiu cu tine, departe, undeva... S[ nu ne =tie nimeni. A= vrea s[ fug departe, C[ci lumea ne p`nde=te... c[ci lumea ne desparte... (Privind lung.)

De n-ai fi tu, domni\[, s-ar stinge orice stea. S[ nu te-ascund[ norii, nu, nu, lumina mea! 226

Un =arpe-mi roade-n suflet =i inima-mi sf`=ie... Mi-e fric[. Ad[ m`na. A=a. (Amenin\[tor.)

Acum s[ vie To\i diavolii! Nu-mi pas[!... Te str`ng cu bra\ de fier. Da! Cel mai groaznic tr[snet s[ scapere pe cer Nu-mi pas[!... MIRA MIRALENA (privind ]mprejur.)

Dar, iubite, nu-i nimeni. F{T-FRUMOS

Ai dreptate. Ne binecuv`nteaz[ ]nalturi ]nstelate, }=i sun[-n zare plopii argintul frunzei lor; O pas[re uitat[ suspin[... Un izvor. Sf[r`m[ bobi de aur =i de m[rg[ritare, Iar c`ntecul be\iei se-aude-n dep[rtare, Mereu tot mai departe... D[-mi ochii, m`na ta... Colea... u=or... aproape... MIRA MIRALENA

Ce bine mi-e a=a... F{T-FRUMOS

Adormi... adormi pe bra\u-mi, ca fulgul de u=oar[... Ce bl`nd coboar[ noaptea!... Ce lene= ne-nf[=oar[! S[-=i culce frunza plopii... s-o legene u=or... +i pas[rea uitat[, =i tainicul izvor S-adoarm[ toate... toate... cu tine-adoarme firea... (}=i culc[ fruntea pe s`nul ei =i r[m`ne a=a.) 227

DRACUL (ie=ind din umbr[ tainic)

}l vezi? R[spunde: ce vezi? VOIEVODUL NENOROC

Iubirea! DRACUL

Am[girea! E noaptea ce vorbe=te ]ntr-]n=ii! S[-i trezim... T[cerea obose=te, t[cerea-i \intirim... Visarea-i moartea vie\ii!... (Tare.)

S[ intre c`nt[re\ii!... S[ intre iar pl[cerea =i farmecele vie\ii... Lumin[... flori =i c`ntec... (Se face lumin[. Cetele de tineri intr[ zgomotos ]n sunetele muzicilor.)

Trezi\i =i vis[torii...

A=a!... C`nta\i!... Ha!... Ha!...

(Ceata se repede la cei doi aman\i care s-au de=tetat, dar nu vor s[-=i descle=teze bra\ele.)

UN GLAS

Trezi\i-v[!... (}i zguduie.)

AL DOILEA GLAS

A=a! 228

AL TREILEA GLAS

Dansa\i =i voi!... ALT GLAS

S[ c`nte!... UN GLAS

S[ c`nte =i s[ joace!

ALT GLAS

A=a e! ALTUL

Desp[r\i\i-i! (O ceat[ de tineri apuc[ pe z`n[ =i o desparte de F[t-Frumos.)

UN T~N{R

S[ vii cu noi! O Z~N{ (din ceata z`nelor care \in pe F[t-Frumos)

}ncoace!... (]l despart =i, ]n hohote de r`s, cele dou[ cete se ]mpart: z`nele joac[ ]n jurul lui F[t-Frumos, fe\ii-frumo=i ]n jurul Mirei.)

DRACUL

Aceasta-i ve=nicia iubirii: un s[rut! O =oapt[ trec[toare! O clip[ s-au crezut Lega\i pe ve=nicie, al lor era p[m`ntul!... Ce cald[ fuse vorba =i ce frumos av`ntul! 229

Acuma... iat[: visul din cer s-a pr[bu=it!... Vezi? Vorbele-s de=arte! VOIEVODUL NENOROC

De ce i-a\i desp[r\it? DRACUL

Iubirea ne-mplinit[ e mult mai roditoare! (Tare.)

Lumini! Copii, ]ncepe\i m[rea\a s[rb[toare! (Dansuri. Voievodului Nenoroc:)

De ce-ai r[mas pe g`nduri? VOIEVODUL NENOROC

M-a prins un g`nd amar C`nd =tiu, c`nd =tiu prea bine c[ toate-s ]n zadar! La ce sunt bune toate? Lumina, veselia, +i floarea, =i femeia, c`ntarea, =i be\ia, Ve=mintele bogate, cununa asta grea, C`nd =tiu c[ nu s-alege nimic pe urma mea?! Deasupra groapei mele, ca frunzele, uitarea }ncet, se va a=terne... Va cre=te nep[sarea... Cu vremea \in\irimul va fi ora= de vii, P[m`ntul tres[ri-va ]n jocuri de copii... +i poate c[ ]n iarba c[lcat[ ]n picioare, }n praful ce se urc[ sclipind voios la soare, E inima-mi s[rman[, e capul pref[cut |[r`n[, ca p[m`ntul din care m-am n[scut! O, c`t n-a= da s[ \in[ mereu, mereu, be\ia... DRACUL

F[-\i chip cioplit, c[ci piatra ]nfrunt[ ve=nicia... }n ea tr[ie=ti de-a pururi, te na=ti ]n orice zi, 230

Ea singur[ \i-alin[ durerea de-a muri. Un chip cioplit ]n piatr[ te m`ng`ie. +tii bine C[-n urma ta r[m`ne, pe veci, ceva din tine... C[ ochii albi, pe care nu-i stinge moartea grea, Vedea-vor str[nepo\ii, =i ei te vor vedea... Un chip cioplit ]n piatr[ nu moare niciodat[. Urma=ii t[i, privindu-l, vor zice m`ndri: “Iat[ Acel care ]nfrunt[ al veacurilor zbor, Pe c`nd, pe ve=nicie, at`\ia oameni mor!...” Cu chip cioplit g[te=te-\i morm`ntul. Amintirea Se duce, ca =i trupul. Cuv`ntul t[u, g`ndirea, Ca pleava spulberat[ se-mpr[=tie ]n v`nt; Dar ceea ce r[m`ne e piatra pe morm`nt! S-o bat[ v`ntul, ploaia sau razele de soare, S-o road[ veacuri multe, ea st[ nep[s[toare. F[-\i chip cioplit, c[ci piatra prive=te-n viitor, C[ci piatra-i nemurirea c`nd totu-i muritor!... Ne trebuie un idol la to\i, c[ci ori=icine Din noi ]=i face chipul la care s[ se-nchine! C`nd fruntea-\i nu se pleac[ ]n fa\a nim[nui F[-\i chipul t[u ]n piatr[ =i-nchin[-i-te lui!... +i-acuma las[ g`ndul aiurea s[ te poarte... }n jurul t[u e via\[ — de ce-ai g`ndi la moarte? Nu vezi ce frumuse\e de flori =i de femei Se scald[ ]n potopul luminii? Ce sc`ntei }n ochi? Alege-\i z`na... iube=te!... VOIEVODUL NENOROC

Ai dreptate: De ce-a= g`ndi la moarte?!... Un tainic fior str[bate, Acum, ]ntregu-mi s`nge. (Prive=te cu l[comie la toate.) 231

Din =irul lor?

Ce z`n[ s[-mi aleg DRACUL

Oricare... de vrei, ia =iru-ntreg... VOIEVODUL NENOROC

Eu n-a= l[sa deoparte nici una dintre ele. (Se uit[ la z`nele din jurul s[u.)

}mi place mult domni\a cu p[rul ]n inele... DRACUL

Dar z`na ce te-ndeamn[ =i trece sur`z`nd? Dar cea cu ochii-n fl[c[ri?... Dar cea cu ochiul bl`nd? Dar z`na care poart[ cununa cu m`ndrie? Dar cea cu bra\e albe, cosi\[ aurie? Dar z`na ce se uit[ prin piatra de inel Urzindu-=i cine =tie ce visuri f[r[ \el? VOIEVODUL NENOROC

Frumoase-s toate... toate! +i toate ale mele! Mi-aleg pe cea de-acolo, cu p[rul ]n inele! (Draccul face: “nu”.)

Atunci mi-aleg frumoasa ce trece sur`z`nd... (Acela=i gest din partea Dracului.)

Nici z`na cea de-acolo? (Dracul: “nu”.)

Nici cea cu ochiul bl`nd? Nici z`na care poart[ cununa cu m`ndrie? (Dracul: “nu”.) 232

Nici cea cu bra\e albe, cosi\[ aurie?... (Dracul: “nu”.)

Nici z`na care \ine oglinda-n fa\a ei? (Dracul: “nu”.)

Mi-aleg atuncea z`na cu ochii de sc`ntei. (Dracul: “nu”.)

Atunci pe care? Spune! DRACUL (ar[t`nd pe F[t-Frumos, care st[ cu iubita lui ]n fa\[, la st`nga)

Prive=te colo... Iat[...

Ce vezi?

VOIEVODUL NENOROC

V[d o pereche ce st[ ]mbr[\i=at[ Spun`nd de bun[ seam[ cuvinte dulci... DRACUL

Iubirea lor nu \ese nimic ]n mintea ta?

A=a!

(Nenoroc d[ din umeri.)

Ce-=i spun ]n clipa asta? VOIEVODUL NENOROC

+tiu eu?!... }=i spun iubirea... N[dejdea lor de m`ine... credin\a... mul\umirea De-a fi tot m`n[-n m`n[, de-a fi nedesp[r\i\i... DRACUL

Desparte-i tu! R[pe=te-o! 233

VOIEVODUL NENOROC

De ce? DRACUL

S[ v[ iubi\i! VOIEVODUL NENOROC

De ce s[ iau femeia de altul ]ndr[git[, C`nd alte zeci m[ cheam[? DRACUL

Nu sim\i nici o ispit[ De-a nu lua un lucru ce-l cape\i prea u=or? Nu sim\i nici o m`ndrie s[ fii ]nving[tor? Femeia cea mai alb[, de-ar fi c`t de curat[, De-ar fi c`t de frumoas[, c`nd nu e-nconjurat[, Dorit[ =i iubit[, atuncea n-are pre\! Dar alta este visul al celui ]ndr[zne\! O, alta e femeia p[zit[ =i iubit[ Asemenea comorii: femeia z[vor`t[, Femeia pentru care o via\[ te-ai lupta, Femeia care-i via\a =i dragostea cuiva!... Aceea, doar aceea e vrednic[ de tine!... E pre\ul unei lupte, r[splata care vine, E somnul dup[ munc[, e apa din izvor Ce-o soarbe ]nsetatul... S[ fii ]nving[tor, De vrei s[ sim\i iubirea, ]ntreaga ei putere, Prin lupt[-nver=unat[ ia-\i partea de avere, Nimic nu e mai vrednic ca ea. De-a fi iubit— +tii tu vreun rod mai dulce ca rodul cel oprit? 234

VOIEVODUL NENOROC

+i iat[... v[d c[ iar[=i dreptatea e cu tine... Prin ochii t[i acuma eu v[d at`t de bine! (Hot[r`t.)

Frumoasa cea de-acolo va fi a mea! DRACUL

Dar el? VOIEVODUL NENOROC

Din spad[ fac un deget, dintr-]nsul un inel! DRACUL

S[ v[d... VOIEVODUL NENOROC

A=teapt[!... DRACUL

Haide!... VOIEVODUL NENOROC (Se duce la perechea celor doi ]ndr[gosti\i.)

Frumoasa mea domni\[, De-ai =ti ce mult ]mi place b[laia ta cosi\[, +i ochii t[i alba=trii!... MIRA MIRALENA

O!... 235

VOIEVODUL NENOROC

P[rul t[u b[lai +i ochii t[i alba=tri — ai vrea tu s[ mi-i dai, S[-mi sting ]n ei, domni\[, a dorului v[paie? MIRA MIRALENA

Frumosul meu prieten, cosi\a mea b[laie +i ochii mei alba=tri i-am dat de mult cuiva! VOIEVODUL NENOROC

O, cere-i ochii iar[=i =i d[-mi-i mie... Da? Mi-i dai? F{T-FRUMOS

Destul[ glum[!... VOIEVODUL NENOROC

Ascult[-m[, str[ine. Frumoasa ta ]mi place =i vreau s-o iau cu mine... F{T-FRUMOS

P[rerea ta, str[ine, ad`nc m-a m[gulit. }\i place? M[ ]nc`nt[!... Dar cred c[ ai glumit Spun`nd c-o iei cu tine... VOIEVODUL NENOROC

O, nicidecum!... F{T-FRUMOS

M[ doare S[-\i spun c[ n-o s[-\i vin[ aceast[ s[rb[toare! 236

VOIEVODUL NENOROC

Nu, nu-i nici o nevoie s[ pl`ngi de mila mea; O iau =i-o duc cu mine... F{T-FRUMOS

A ta e dac[ vrea!... (Mirei:)

Te duci cu el? MIRA MIRALENA (arunc`ndu-i-se ]n bra\e)

O!... F{T-FRUMOS (lui Nenoroc)

Iat[!... R[m`ne tot cu mine! }\i pl`ng de mil[, crede! VOIEVODUL NENOROC

De mila ta, str[ine, S[ pl`ngi!... O iau! }n l[turi! (Vrea s[-i despart[.)

F{T-FRUMOS

Cu gluma! Trage spada!

De nu m[-n=el, te-ntreci

VOIEVODUL NENOROC

Prime=te darul [sta...

De nu vrei s[ te pleci,

(Vrea s[-l loveasc[. Mira se arunc[ ]ntre ei.) 237

MIRA MIRALENA

Nu! Vor s[ mi-l omoare! (Celorlalte:)

Veni\i!... Veni\i aicea!... O Z~N{ (alerg`nd)

Dar ce se-nt`mpl[, oare? (To\i cei din fund vin ]n fa\[.)

VOIEVODUL NENOROC

Femeia lui ]mi place! DRACUL

Ei, =i? VOIEVODUL NENOROC

+i el nu vrea! F{T-FRUMOS

Cu pre\ul vie\ii mele p[strez averea mea! VOIEVODUL NENOROC

|i-o cer cu pre\ul vie\ii... DRACUL

Doar moartea hot[r[=te }n certurile-acestea! La lupt[, b[rb[te=te, +i cel ce va ]nvinge va fi st[p`nul ei! 238

}n l[turi... lupta-ncepe... Hai!... una... dou[...

trei!...

(Cei doi tineri se bat cu spadele. Diavolul ]i urm[re=te.)

A=a. La dreapta... St`nga! A=a... Mai drept piciorul! (Nenoroc ]=i love=te vr[jma=ul. Acesta cade.)

Aha!... MIRA MIRALENA

A! Uciga=ii!... DRACUL

Tr[iasc[-nving[torul! F{T-FRUMOS

Iubita mea... nu pl`nge!... a=a ne fuse scris!... M[ duc... R[m`i cu bine!... (Moare.)

MIRA MIRALENA

De ce mi l-a\i ucis? Era at`t de t`n[r, eram nevinovat[!... De ce? Blestem, urgie... =i tr[snet s[ s-abat[!... Pref[ cenu=[ toate, St[p`nul meu sl[vit! Aslcult[, Doamne, ruga fecioarei ce-a iubit!... E cea mai cald[ rug[, e ruga cea mai sf`nt[!... DRACUL

Ce muzic[ pl[cut[ urechile ne-nc`nt[!... Acum abia ]ncepe osp[\ul ]n\elept!... 239

(lui Nenoroc)

Ia-\i pre\ul luptei tale!... (Nenoroc apuc[ m`na Mirei.)

MIRA MIRALENA

}n l[turi! VOIEVODUL NENOROC

Mai a=tept! MIRA MIRALENA

De este vreo n[dejde, de este vreo dreptate, Atuncea f[-mi dreptate, St[p`ne ]ndurate... DRACUL

}n cinstea celui tare, turna\i, turna\i nectar }n cupele de aur, de-argint =i de cle=tar!... FILOZOFUL DE 70 ANI

Tr[iasc[ b[tr`ne\ea!... Ha!... Ha!... }nving[torul E-nvins de ast[ dat[!... FILOZOFUL DE 80 ANI

Love=te-l cu piciorul! MIRA MIRALENA

}n larma desfr`n[rii se pierde glasul meu, }ndur[-te, St[p`ne!... 240

DRACUL

Sl[vi\i pe Dumnezeu }n jocuri desfr`nate, frumoaselor! }n cupe S[ curg[ vinul ro=u! C`nt[rile s-astupe Prohodul [sta jalnic. FILOZOFUL DE 8O ANI

Femei! Femei noi vrem... FILOZOFUL DE 70 ANI

Voinice, smulge-i haina... vrem goal[ s-o vedem! DRACUL

Da, da, s[-i smulg[ haina! Porneasc[-se desfr`ul... Podoabele s[ cad[ la toate! Smulge\i br`ul Fecioarelor! B[tr`nii s[ urle ferici\i... Turna\i ]n cupe vinul... c`nta\i... juca\i... iubi\i... MIRA MIRALENA

}ndur[-te, St[p`ne... ]ndur[-te de mine!... Pref[-n cenu=[ locul acesta de ru=ine! (Cerul ]ncepe s[ se ]ntunece; de departe tun[.)

FILOZOFUL DE 80 ANI (lovind cu piciorul pe cel mort)

Mai strig[, hoit nevrednic!... Hai, unde \i-e av`ntul? Batjocura... dispre\ul?. Visai m[riri? Morm`ntul |i-o fi destul de mare!... MIRA MIRALENA

St[p`nul meu din cer, Ai mil[! D[-mi un tr[snet — cu ei =i eu s[ pier! 241

S[ pier =i eu ]n fl[c[ri. St[p`ne ]ndurate, De ce-am venit ]n locul acesta de p[cate? Pedeapsa ta m-ajung[ ]n clipa asta chiar... }ndur[-te! Un tr[snet... s[ nu pl`ng ]n zadar!... (Cerul se ]ntunec[ =i mai tare. Tunetul se apropie.)

DRACUL

Lumina s[ se sting[, desfr`ul s[ porneasc[! (Se face ]ntuneric.)

Iubitei da\i s[ruturi de care s[ ro=easc[! Din cupele de aur nectarul s[-l sorbi\i, }n cupele de aur turna\i-mi vin... (Orgia e gata s[ ]nceap[. Tr[sne=te. Palatul se aprinde, to\i fug, \ip`nd, sub d[r`m[turi.)

ARHANGHELUL MIHAIL

Pieri\i!... Pieri\i! Pieri\i ]n fl[c[ri... =i iadul s[ v[-nghit[!... S[ nu se mai cunoasc[ loca=ul de ispit[!... }n locul lui de-a pururi s[ creasc[ b[l[rii. C`nta\i, c`nta\i, arhangheli, cere=tile-armonii!... CORUL }NGERILOR

Lumin[ curat[ Din ceruri s-arat[ — Ispitele pier; Iar cei ce se-nchin[ Pe sc[ri de lumin[ Se urc[ la cer! 242

DRACUL

Prin moarte =i ruine sl[vi\i pe Dumnezeu, C`nta\i, c`nta\i, arhangheli, l[sa\i s[ urlu eu! Cortina

ACTUL IV TABLOUL I Pe o st`nc[, la dreapta, stau Dracul =i Nenoroc. Lumin[ ro=ie pe st`nc[. Restul e ]ntunecat; nu se deslu=e=te nimic.

DRACUL

De ce-ai fuglt? VOIEVODUL NENOROC

Mi-e fric[! Palatul e-n ruine... M[ roade remu=carea! M[ tem... m[ tem de tine!... DRACUL

A=a! M[ la=i acuma c`nd nu mai am de dat? Ei bine, nu, b[iete! S[ stai! Am de luat! Sf`r=it[ e be\ia, comorile sunt gata — De-acuma vreau r[splat[! 243

VOIEVODUL NENOROC

R[spunde-mi...

+i care \i-e r[splata? DRACUL

S[ te sp`nzuri! VOIEVODUL NENOROC

De ce? DRACUL

Ca s[ sf`r=im

Mai repede!

VOIEVODUL NENOROC

Mi-e fric[!... O, tristul \intirim, +i =oarecii, =i frigul... Nu, moarte mi=eleasc[, De m`na mea! Nu! Cerul va vrea s[ m[ primeasc[?! DRACUL (r`z`nd)

Mai crezi =i-n cer acuma! Nimic nu-i mai u=or Dec`t s[ crezi ]n Domnul c`nd sim\i al mor\ii fior. De ce nu chemi pe ]nger ]n clipa de ispit[ C`nd Dracul ]\i ]ntinde o cup[ ]nflorit[? De ce, doar la nevoie, s[ crezi ]n Dumnezeu? E prea t`rziu, b[iete! De-acuma e=ti al meu! VOIEVODUL NENOROC

M[ duc ]n lume singur! Mai este o sc[pare. Tu n-ai nici o putere, de-acum v[d cine-i tare. Acuma-mi v[d gre=eala! 244

DRACUL

Zadarnic ai s[-l cau\i!...

Arhanghelul! O =tiu!...

VOIEVODUL NENOROC

De ce? DRACUL

E prea t`rziu! Arhanghelul drept[\ii vorbe=te doar o dat[, +i cel ce nu-l ascult[ cu inima plecat[, Ci pleac[ ]nfrunt`ndu-l, ca tine, e al meu — Al meu vei fi de-a pururi! Mai chemi pe Dumnezeu? Tu crezi c[ la chemarea-\i e gata s[ se-arate? El vine c`nd ]l cheam[ fecioarele curate, Iar nu cei r[i ca tine... S[ nu-l chemi! Am`ndoi P[stra-vom ]nvoiala t[cut[ dintre noi. Arhanghelul nu vine c`nd eu sf`r=i-voi sacul! VOIEVODUL NENOROC

Nu-mi trebuie atuncea nici ]ngerul, nici dracul! DRACUL

C`nd nu vrei pe nici unul, mai bine e s[ mori! S[ mori ]n v`rful culmei dec`t s[ te cobori... Ai fost ]n v`rf. Ajunge! Be\ia e sf`r=it[, Mai mult nu se mai poate. Vrei via\a umilit[? O, nu! E mult mai bine ]n moarte s[ te-arunci! F[-\i seama singur! Haide!... VOIEVODUL NENOROC (]ngrozit)

Voi fi al t[u atunci?! 245

DRACUL

Al meu ai fost din leag[n =i n-ai s[ scapi de mine! }n orice om din cale e dracul care vine... Sub fel de fel de chipuri ]n preajma ta voi sta; Vei vrea s[ fugi de mine — voi fi ]n calea ta! Chiar tu ai s[ m[ cau\i, c`nd nu-\i voi fi ]n cale; Voi fi f[clia vie a g`ndurilor tale, }ndemnul, remu=carea, c[in\a, piaza-rea... +i-acuma, du-te! VOIEVODUL NENOROC

Vorbe! DRACUL

Ce? VOIEVODUL NENOROC (plec`nd)

Vorbe! DRACUL

Vom vedea?

TABLOUL II Lumina ro=ie se stinge pe st`nca din dreapta. Lumina alb[ se aprinde la st`nga, =i pe o st`nc[ se vede voievodul Voie-Bun[ dus de Arhanghelul Mihail. 246

VOIEVODUL VOIE-BUN{ (]n umbra ]ngerului)

St[p`nul meu, mi-e fric[... ARHANGHELUL MIHAIL

Apropie-te, frate... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Puterea ta e mare, St[p`ne, ]ndurare!... O, tu, ce-mpar\i dreptatea, o, tu, ce m-ai sc[pat Din temni\a ad`nc[ — fii binecuv`ntat! ARHANGHELUL MIHAIL

Aici a fost odat[ loca=ul desfr`n[rii; Acum ]l bate v`ntul =i valurile m[rii... Pe locul de ru=ine, sp[lat cu v`nt amar, S[ duci acuma via\a cinstitului plugar... S[ nu visezi, copile, o nou[ fericire!... S[ nu te road[ doruri =i visuri de m[rire, Ci mintea ta s[-nve\e c[ via\a de acum Va fi asemeni vie\ii s[racului din drum! O singur[ ispit[ s[ duci mereu cu tine, Un dor ad`nc, fierbinte =i sf`nt — de-a face bine... }mparte bucurie, lumin[-n calea ta — E-at`t de sf`nt[ m`na ce =tie alinta!... }mparte totdeauna bucata ta de p`ine, }mparte p`inea-n dou[ — =i partea ce-\i r[m`ne, Ca mierea cea mai dulce va fi de dulce,-acum, C[ci poart[ mul\umirea s[racului din drum... Pe locul de ru=ine tu trage brazd[ nou[... S[-\i r`d[ r[s[ritul ]n boabele de rou[... 247

S[m`n\a ta s[ creasc[ sporind necontenit, Trudit[ fie-\i munca, dar somnul — lini=tit!... VOIEVODUL VOIE-BUN{ Cuv`ntul t[u, St[p`ne, e man[ ]ngereasc[... ARHANGHELUL MIHAIL

+i cel ce vede toate va =ti s[ r[spl[teasc[ R[bdarea ta, credin\a, =i,-odat[ r[zbunat, Pe tronul t[u cu cinste vei fi ]ncununat!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Cuv`ntul t[u, St[p`ne, a fost o man[ sf`nt[, +i sufletu-mi acuma te laud[, te c`nt[, Pova\a ta-nflore=te crini albi ]n s`nul meu, F[ptura-mi toat[ c`nt[ sl[vind pe Dumnezeu!... Cuv`ntul t[u de-a pururi s[-=i plou[ sf`nta man[ Pe inima-mi supus[ =i f[r[ de prihan[, }n veci de veci s[ piar[ ispita celui r[u, Pe sufletu-mi vegheze de-a pururi duhul t[u! (Lumina alb[ se stinge, fundul scenei se lumineaz[) TABLOUL III Un loc pustiu pe malul m[rii. Voievodul Nenoroc doarme sub o st`nc[. O ceat[ de cer=etori trec prin fund.

ORBUL

Mi-e foame! OLOGUL

Unde-i p`inea? 248

SURDUL

Mi-e foame! NEBUNUL

Nu mai vine! S[ mergem singuri!... Singuri! (Cu nebunul ]n frunte, cer=etorii ies ]n ceat[; din dreapta vine Dracul, ]mbr[cat c[lug[re=te. E smerit. Se roag[, r[sucindu-=i m[t[niile. La zgomotul f[cut de cer=etori, Nenoroc se treze=te =i se uit[ mirat primprejur. Apoi, adres`ndu-se Dracului:)

VOIEVODUL NENOROC

Eu... DRACUL (trec`nd)

“Cel-de-sus cu tine! Sl[vi\i, sl[vi\i pe Domnul ]n strune =i orga...” VOIEVODUL NENOROC

A= vrea s[-\i spun... DRACUL

“... organe, sl[vi\i...” VOIEVODUL NENOROC

A= vrea s[-\i spun o vorb[... 249

Sfin\ia-ta!...

DRACUL

“}n strune =i organe... “ De ce-ai vroi s[ tulburi cu vorbele-\i s[rmane Pioasa rug[ciune a bietului drume\?! VOIEVODUL NENOROC

Ca rostul vie\ii mele... DRACUL

Nu, n-are nici un pre\, Dec`t ]n rug[ciune... VOIEVODUL NENOROC

Ascult[-m[, preasfinte... Eu am p[cate multe... ascult[-m[, p[rinte... A= vrea s[-mi plec genunchii-n fa\a ta... DRACUL

Ce fel? VOIEVODUL NENOROC

Eu sunt v`ndut Satanei =i vreau s[ scap de el! DRACUL

Ce-ai spus? V`ndut Satanei? (Cu ochii la cer.)

C-am stat cu el de vorb[!... 250

O, iart[-m[, St[p`ne,

VOIEVODUL NENOROC

N[dejdea ce-mi r[m`ne E-n tine... }ndurare! Sunt fiu de ]mp[rat, M[ trag din neamul Verde!... DRACUL

Sss`t! Cel care-a sc[pat

Din temni\[?

VOIEVODUL NENOROC

Acela!... +i vreau s[-mi fac dreptate! DRACUL

Dar n-ai aflat, copile, c[ tu =i cellalt frate Sunte\i de toat[ \ara de oaste c[uta\i? C[ vod[ Ro=u cere s[ vad[ sp`nzura\i Doi fii de domn =i-un paznic? Turbeaz[ ]mp[ratul! }n ziua fugii voastre trezi ]ntreg palatul +i-a dat de veste-n lume ca cel ce-i va g[si Pe c`te=itrei s[ vin[ cu d`n=ii — mor\i sau vii? VOIEVODUL NENOROC (fericit)

+i frate-meu tr[ie=te? Tr[ie=te Voie-Bun[? O, vestea ta, str[ine, at`t m-a-nviorat!... Credeam c[-i mort, dar iat[ =i el e c[utat! DRACUL

Tr[ie=te-ori nu, eu nu =tiu... At`ta =tiu: te-apas[ O soart[ rea! Ia seama! Fere=te-te! 251

VOIEVODUL NENOROC

Nu-mi pas[! DRACUL

}\i dau un sfat, ascult[: s[ nu spui nim[nui C[ e=ti ce e=ti, altminteri te-ai dus! S[ nu mai spui! (S-aud strig[tele cer=etorilor care n[v[lesc pe scen[. Sunt ferici\i.)

CIUNGUL

O p`ine! (Arat[.)

COCO+ATUL

Eu am dou[! (Arat[ dou[ p`ini.)

ORBUL

Am trei! (Arat[.)

Nu-i treab[ mare;

Am zece p`ini!

(Arat[ degetele m`inilor.)

CIUNGUL (z[rind pe Nenoroc, celorlal\i)

T[cere!... (Ascunde p`inea, ceilal\i tot a=a.) 252

OLOGUL

+i-i cerem! (To\i ]nconjoar[ pe Nenoroc.)

ORBUL

}ndurare! CIUNGUL

Mi-e foame! OLOGUL

Fie-\i mil[!... COCO+ATUL

St[p`ne, ajutor! CIUNGUL

St[p`ne, fie-\i mil[ de bietul cer=etor! VOIEVODUL NENOROC (Dracului)

Dar cine sunt ace=tia?... DRACUL

Sunt oameni, ca =i tine! CER+ETORII

Ne dai? DRACUL

T[ce\i!... 253

CIUNGUL (]mp[ciuitor, celorlal\i)

St[p`nul vorbe=te, se cuvine S[ st[m smeri\i deoparte. Vom sta... Vom asculta. L[sa\i-l s[ vorbeasc[, =i-n urm[ ne va da! DRACUL

Sunt cei ce n-au nimica =i sufer[-n t[cere, Mul\imea care pl`nge, mul\imea care piere }n jurul mesei goale =i-al focului pustiu... Tu nu-i cuno=ti pe-ace=tia, tu nu-i =tii, nu!... VOIEVODUL NENOROC

}i =tiu!... Adeseori, ]n clipe de jocuri =i be\ie, Pe c`nd murea departe a harfei melodie, +i flori ]mpestri\ate mureau ]n jurul meu, Adeseori triste\ea c[dea ca norul greu... Ghiceam ]n dep[rtare o lung[ t`nguire... P[rea c[ pl`nge-n umbr[ o tainic[ o=tire Ce moare, ]nghe\at[, pe-un c`mp nem[rginit... Un vuiet lung de glasuri cre=tea din nesf`r=it; Treceau ]n =iruri negre =i lungi, nedeslu=ite, B[tr`ni cu ochi de boal[ =i fete despletite, Femei ]ng`ndurate, copii, treceau pe r`nd, Vedeam ]ntinse bra\e, cer`nd, amenin\`nd. Ghiceam, ghiceam fl[m`nda, s[lbatica o=tire!... +i c`nd dan\a ]n juru-mi o lume ]n ne=tire, Sim\eam c[ lumea-aceea pe care o vedeam Era o parte numai, cealalt[ o ghiceam! Murea ]n dep[rtare o lung[ t`nguire 254

+i iat-acum fl[m`nda, s[lbatica o=tire... Mul\imea ne=tiut[... o v[d acum... o =tiu... (Cer=etorii se apropie.)

CER+ETORII (cu m`inile ]ntinse)

Ne dai? VOIEVODUL NENOROC

S[rmani prieteni, venir[\i prea t`rziu! E prea t`rziu acuma, comorile-s pierdute, +i cel din fa\a voastr[ nu poate s[ v-ajute... Zadarnic se ]nal\[ spre mine-al vostru glas, Am fost palat odat[ — ruin[ am r[mas!... Acuma sunt ruin[, iar lumea de-alt[dat[, Cu vinuri, =i c`ntare, =i mas[-mbel=ugat[, S-a dus pentru vecie!... O, fiu risipitor, Averea e pierdut[, iar tu e=ti cer=etor!... (C[tre cer=etori:)

Eu, eu v[ cer acuma! Mi-e foame! Da\i-mi p`ine! }n traista voastr[ goal[ o coaj[ mai r[m`ne +i pentru cel ce n-are! Hai, fi\i ]ndur[tori!... CIUNGUL

Auzi? Auzi minune: s[ ceri la cer=etori! ORBUL

S[ dea de mil[ orbii! OLOGUL

+i cine, cine cere? Un t`n[r plin de via\[... un om plin de putere!... 255

VOIEVODUL NENOROC

Sunt slab, de dou[ zile nimica n-am m`ncat! NEBUNUL

Cunosc eu vorba asta! De-ar fi adev[rat, Ar fi ]nt`ia oar[! CIUNGUL

De ce s[ ceri, str[ine? Eu cer c[ n-am o m`n[, tu nu e=ti ciung ca mine! OLOGUL

Eu cer c[ n-am picioare! NEBUNUL

Eu cer c[-s ]mp[rat!... ORBUL

Sunt orb =i cer de-aceea... COCO+ATUL

Eu cer c[-s coco=at!... VOIEVODUL NENOROC

Eu cer fiindc[ mi-e foame! (Cer=etorii izbucnesc ]n r`sete.)

NEBUNUL

De foame!

Auzi, auzi: s[ cear[ 256

COCO+ATUL

Pleac[!... Pleac[!... (Ridic[ ciomagul.)

OLOGUL (amenin\[tor)

S[ nu-l mai v[d! ORBUL

S[ piar[! CIUNGUL

Apuc[-te de munc[! Hai, ie=i!... Sau, dac[ vrei S[ intri-n r`ndul nostru, gr[be=te-te s[ iei Un chip la fel cu-al nostru. +tii g`ndul care-mi vine? S[-\i tai piciorul singur... s[ fii olog! OLOGUL (indignat)

Ca mine?... A, nu! Un alt tovar[= ca mine nu primesc! Olog sunt eu. De-aceea vreau singur s[ cer=esc!... ORBUL

V`r`\i-i ]n ureche un fier s[ asurzeasc[!... NEBUNUL

T[ce\i, c-aude surdul =i nu vrea s[ primeasc[!... MUTUL

+tii ce? S[ fii ca mine! 257

NEBUNUL

Tu ce e=ti? MUTUL

Eu sunt mut? OLOGUL

Eu zic s[-i scoatem ochii! ORBUL

Nu! Nu! Am priceput: Ologu-mi d[ protivnici? Ce-i asta? R[zbunare? (Vor s[ se ]ncaiere, dar ceilal\i cer=etori ]i lini=tesc =i, a=ez`ndu-se pe iarb[, ]ncep s[ m[n`nce cu to\ii.)

VOIEVODUL NENOROC (Dracului)

Nu vor s[-mi dea, =i foamea... eu nu mai pot s-o-ndur! DRACUL

Nu vor s[-\i dea?... Ei bine, ia singur... VOIEVODUL NENOROC

Cum? S[ fur? DRACUL

S[ furi! Ce-\i vede ochiul e larga-mp[r[\ie A omului. Folosul e-al aceluia ce =tie C[ tot ce are d`nsul — chiar via\a! — e dator P[m`ntului! P[m`ntul nu este-al tuturor? 258

De-ar sta s-a=tepte regii cununa cuvenit[, O, mult ar sta cu fruntea ]n veci descoperit[! Ne na=tem goi, p[m`ntul ne st[ ]ntr-ajutor. “Lua\i! lua\i! ne spune, eu sunt al tuturor.” C`nd ceri, nu totdeauna primi-vei o r[splat[... C`nd ba\i, nu totdeauna vezi poarta descuiat[! S[ nu zici: “Da\i-mi mil[“, ci: “Da\i-mi partea mea!” Sf[r`m[ u=a, fur[, =i-atuncea vei avea!... C`nd ceri cuiva, ]i pare c[ n-ai nici o dreptate, De-aceea ceri. Ia fur[! Se-ntreab[: “Ia stai, frate, De unde =tiu c[ parte din ce-am nu-i sunt dator?” Mai mult cinstim t`lharul dec`t pe cer=etor! A=tep\i ]mp[rt[=irea cu ce \i se cuvine? A=tep\i s[ te ]mbie? A=teapt[ mult =i bine!... Nu-nvinge gura-nchis[, ci lacomele guri; Naintea ta sunt al\ii, s[ nu a=tep\i! s[ furi!... VOIEVODUL NENOROC (mirat)

Cuvintele acestea din gura ta, preasfinte? DRACUL (smerit)

Acesta-i adev[rul. +i numai cel ce minte |i-ar spune alte vorbe... VOIEVODUL NENOROC

Mai bine...

A=a-i! Dec`t s[ pier 259

DRACUL

Mul\ume=te St[p`nului din cer! (Cer=etorii urmeaz[ sf[tuirea.)

CIUNGUL

Eu zic s[-i scoatem ochii, c[ci orbi sunt la tot pasul. ORBUL

Zdrobi\i-i m`na!... CIUNGUL

Nu vreau! UN CER+ETOR CU NASUL MARE

+ti\i ce? T[ia\i-i nasul! VOIEVODUL NENOROC

Cum, ceat[ de netrebnici, voi vinde\i pielea mea? Fugi\i c`t mai e vreme!... (Scoate sabia =i-i ia la goan[. Cer=etorii se risipesc ]n toate p[r\ile.)

}n l[turi to\i!... DRACUL

P[zea! (Ologul a r[mas ]n scen[.)

VOIEVODUL NENOROC

S-au dus cu to\i, ca stolul. Dar unul tot r[m`ne. (Ologului:)

D[ p`inea ta ]ncoace!... 260

OLOGUL

Nu vreau! VOIEVODUL NENOROC

N-auzi, b[tr`ne?...

Mi-e foame, ad[ p`inea!

(Vrea s[-i ia p`inea.)

OLOGUL (str`ng`ndu-=i p`inea la s`n)

Nu vreau!... Nu vreau!... VOIEVODUL NENOROC

Ba, da! OLOGUL

Nu vreau, nu vreau, t`lhare!... VOIEVODUL NENOROC (lovindu-l cu c`rja.)

A=a? Atuncea, na!... (}i ia p`inea =i o rupe ]n dou[. }ntinz`ndu-i o jum[tate.)

Acuma, na =i \ie o parte. (Ologul nu se mi=c[.)

Nu vrei, spune?! DRACUL

I-a fost de-ajuns o b`t[ =i-at`t! O s[-l r[zbune Copiii lui =i ceilal\i tovar[=i! A murit U=or... F[-i v`nt ]n mare!... 261

(Nenoroc =i Dracul arunc[ pe cer=etor ]n mare.)

A=a! S-a ispr[vit! O scurt[ rug[ciune... “St[p`ne ]ndurate, }n fa\a ta prime=te =i iart[-l de p[cate Pe cel ce-a dat cu b`ta fiindc[-a fl[m`nzit... +i iart[, Doamne, iart[ pe robul tau smerit!” +i-acum m[n`nc[-\i p`inea =i culc[-te. Cu bine! Eu fac un drum =i-n urm[ sunt iar[=i l`ng[ tine, Vorbim ce-om face m`ine. De vrei, te duci. De nu, }\i fac vreun rost pe-aicea. VOIEVODUL NENOROC

Voi face cum vrei tu! (Dracul iese, dar se re]ntoarce ]ndat[ =i, din dosul unei st`nci, prive=te pe Nenoroc. Acesta st[ pe o piatr[ =i ]=i m`ng`ie p`inea din care a m`ncat o parte.)

O, p`ine tare, neagr[, cu praf amestecat[, O, p`ine, p`ine sf`nt[, fii binecuv`ntat[!... }nt`ia oar[-n via\[ acum te pre\uiesc. At`tea mii de oameni cu tine se hr[nesc! At`tea mii de oameni se lupt[ pentru tine, +i-n lupta pentru tine at`\ia oameni mor! (Se culc[ pe paie obosit.)

Dar somnul m[ cuprinde... a= vrea... a=a... u=or... DRACUL (]nso\it de doi t`lhari intr[.)

Ia da\i-v[ ]ncoace. Sunte\i t`lhari, a=a e? }NT~IUL T~LHAR

A=a! 262

DRACUL

De-un ceas aproape m[ uit colo, pe paie, +i v[d un om ce doarme cu m`inile ]n s`n... De n-ar fi el prea t`n[r, de n-a= fi prea b[tr`n, Pre legea mea, prieteni, i-a= scoate eu din spate Ve=mintele! I-a= scoate =i sabia! }NT~IUL T~LHAR

De, frate! P[cat de prada asta s[ plece ]napoi Cu haine de m[tase... AL DOILEA T~LHAR

+tii una? Las’ pe noi!... DRACUL

V[ las... dar, nici o vorb[!... }NT~IUL T~LHAR

Nu-\i pese! (Dracul iese. Cei doi t`lhari se apropie de Nenoroc. Unul ]i scoate sabia, cel[lalt ]l bate pe um[r.)

Prietene, ascult[: ia scoal’!...

Hei, vecine!...

VOIEVODUL NENOROC (trezindu-se)

Ce vre\i cu mine? }NT~IUL T~LHAR

S[ st[m ni\el de vorb[... (}ncepe s[-l descheie; Nenotoc se smuce=te.) 263

AL DOILEA T~LHAR

S[ stai, c[ te omor! }NT~IUL T~LHAR

D[ hainele ]ncoace!... VOIEVODUL NENOROC

T`lharii! Ajutor!... S[ri\i... s[ri\i... t`lharii!... }NT~IUL T~LHAR

Nu-i nimeni s[ ne vad[!... VOIEVODUL NENOROC

S[ri\i!... DRACUL (din culise)

Ce?... Cine strig[? (Cei doi t`lhari pier duc`nd sabia =i hainele lui Nenoroc.)

VOIEVODUL NENOROC

Eu strig! C[ci eu sunt prad[ T`lharilor! Prive=te!... M-au prins, m-au dezbr[cat. Mai sem[n eu cu fiul lui Verde-]mp[rat? Mai sem[n? DRACUL

Nu-i nimica... Ve=mintele bogate Puteau s[ te tr[deze!... A=a e? 264

VOIEVODUL NENOROC

Ai dreptate. Dar, vezi, aveam o spad[... de-acuma sunt s[rac, C[ci nu mai am nimica... R[spunde, ce s[ fac? DRACUL (sco\`ndu-=i sumanul, ]l pune pe umerii lui Nenoroc)

Din toat[ s[r[cia \i-l dau. VOIEVODUL NENOROC

A, nu!...

A, nu se poate. DRACUL

Te rog prime=te-l. +i cel ce vede toate Va =ti s[ m[ pl[teasc[. Ia spune-mi, ai lucrat Vreodat[? Munca-\i place? Ai vrea s[ fii argat? VOIEVODUL NENOROC

Da, vreau! DRACUL

Atuncea du-te colo, la han, b[iete; Hangiul mi-e prieten... S[-i spui c[ te trimete B[tr`nul pustnic — =tie! — s[-\i dea un ad[post, +i-apoi va =ti el singur s[-\i caute vreun rost... Sluje=te-l cu credin\[, c[-i om de omenie... (S-aude toaca =i clopotul.)

+i-acum r[m`i cu bine! M[ cheam[ la chilie, M[ cheam[ toaca sf`nt[! 265

VOIEVODUL NENOROC (s[rut`ndu-i m`na)

O, cum s[-\i mul\umesc? DRACUL

Rug`ndu-te, ca mine, P[rintelui ceresc! (Nenoroc ]ngenuncheaz[. Dracul iese. Din partea dreapt[ vine Mira. Are privirea r[t[cit[. Z[rind pe Nenoroc.)

MIRA MIRALENA

Un om ]n rug[ciune!... Ascult[-m[, str[ine, }n care loc m[ aflu? VOIEVODUL NENOROC (]ntoarce capul)

Cum? Tu e=ti? V[d eu bine? MIRA MIRALENA (recunoa=te pe Nenoroc.)

O, Doamne, uciga=ul!... (Vrea s[ fug[.)

VOIEVODUL NENOROC

Domni\[, nu pleca! MIRA MIRALENA

}n l[turi! VOIEVODUL NENOROC

Fie-\i mil[! }ntinde-mi m`na ta +i iart[! Poc[in\a ]mi tremur[ pe buz[, 266

}ndemnurile rele ]mi fur[ c[l[uz[... Am fost v`ndut Satanei, dar azi m-am poc[it! Iertarea ta, domni\[, m-ar face fericit... MIRA MIRALENA

Nu, las[-m[!... VOIEVODUL NENOROC

Ci Diavolul!

Ascult[! Nu eu sunt vinovatul,

MIRA MIRALENA

}n l[turi! VOIEVODUL NENOROC

De-ar fi al meu p[catul, Din focul nimicirii, eu n-a= mai fi sc[pat!... O, iart[-m[, copil[. Acum, c`nd ]nt`mplarea M[ pune iar ]n cale-\i, d[-mi mila ta, iertarea, +i las[-m[ al[turi de tine s[ p[=esc... Prime=te m`ng`ierea =i sprijinu-mi fr[\esc. O, las[-m[ de-a pururi ]n preajma vrerei tale, +i c`nd te-o bate v`ntul s[-i fiu z[gaz ]n cale; M[ simt at`t de singur, cum singur[ e=ti tu! MIRA MIRALENA (]nduio=at[)

M[ arde amintirea, dar nu-\i pot zice nu! 267

VOIEVODUL NENOROC

G`nde=te-te, domni\[, c[ cel ce-\i st[ ]n fa\[ Nu-i om de r`nd, s[rmanul, dar n-a avut pova\[! Acel ce hot[r[=te al sufletelor joc }n cartea vie\ii mele a scris s[ n-am noroc! Am fost n[scut pe-o noapte cumplit[, f[r[ stele... C`nta coco=ul negru vestindu-mi zile grele. +i eu venii ]n lume t`rziu, ]n zori de zi, +i mama-mea, s[rmana, n[sc`ndu-m[, muri! Eu n-am noroc =i nu pot s[ fac m[car un bine. De at`tea ori trecut-a norocul l`ng[ mine Sub fel de fel de chipuri... Priveam la el cu jind, Dar m`na-mi fu legat[ =i n-am putut s[-l prind. +i nu numai pe mine m[ pa=te nenorocul — }mpart nenorocirea oricum =i ]n tot locul! Acei ce vor s[-mi fac[ un bine pier pe r`nd... Eram copil. Plecasem pe \[rmul m[rii, vr`nd S[ caut ni=te p[s[ri cu penele ciudate... Le v[d pe-un v`rf de st`nc[... Alerg. }nfrico=ate Zburar[. Dup[ ele! +i-a=a, pe urma lor, Deodat[ cad ]n ap[ de sus. Un p[zitor V[zuse de departe grozava ]nt`mplare +i-alearg[ s[ m[ scape! Viteaz, s-arunc[-n mare, M[ caut[... m[ prinde... m[ scoate, am sc[pat! Dar cel ce m[ sc[pase, s[rmanul, s-a-necat... Oriunde-a= fi m[ roade p[g`nul dor de duc[, +i plec. De vreau s[ m`ng`i o floare, se usuc[; De stau pe-o noapte verde, cu ochii c[tre cer, De stau vis`nd la stele, ]n lini=te, stingher, +i ochiul meu se-opre=te pe-o stea ]ndep[rtat[, Deodat[ v[d c[ steaua sclipe=te-nsp[im`ntat[, Se-ntunec[... descre=te... se spulber[... S-a dus! 268

MIRA MIRALENA

S[rmanul meu prieten! +i eu sunt ca =i tine. Un suflet f[r[ pace, l[sat pe m`ini str[ine... VOIEVODUL NENOROC (g`nditor)

Sunt fiu de domn... MIRA MIRALENA

Sunt fata lui Ro=u-]mp[rat!

VOIEVODUL NENOROC

Cum? Mira Miralena? Nu! Nu e-adev[rat! MIRA MIRALENA

De ce te miri? VOIEVODUL NENOROC

Dar bine, copil f[r[ de minte, Tu nu =tii ce f[cut-ai cu dou[-trei cuvinte?! De ce-ai fugit de-acas[? MIRA MIRALENA

C[ nu vreau cununie!...

Gonit[! Fiindc[-am spus

VOIEVODUL NENOROC

Un vod[ fu r[pus Atuncea... =i copiii zv`rli\i la ]nchisoare. 269

MIRA MIRALENA

Dar nu-n\eleg nimica! VOIEVODUL NENOROC

O, ce ne=tiutoare! +tii c`te se-nt`mplar[ din vorba ta, =tii tu? Din vorba-\i aruncat[ ]n treac[t?... MIRA MIRALENA

Nu =tiu, nu! VOIEVODUL NENOROC

+tii tu c[ Ro=u-vod[ p[truns-a ]n palatul Lui vod[ Verde? MIRA MIRALENA

Nu =tiu!... VOIEVODUL NENOROC

+tii tu c[ ]mp[ratul

A fost ucis?

MIRA MIRALENA

De cine? VOIEVODUL NENOROC

De Ro=u-]mp[rat! C[ cei doi fii =i-un paznic i-au fost ]ntemni\at?! MIRA MIRALENA

Vai mie! Voievozii sunt prada mor\ii, poate! +i eu pricinuit-am acestea toate-toate? 270

VOIEVODUL NENOROC

Nu pl`nge-acuma... Las[... Cei trei au fost sc[pa\i, Dar sunt ]n largul lumii de oaste c[uta\i, S-ascund prin codri... Umbl[ ca fiarele!... MIRA MIRALENA

+i nu =tiam nimica! Erau s[ treac[ anii +i nu aflam... +tiu bine ce trebuie s[ fac: M[ duc s[ cer iertare la curte =i s[-mpac Pe tata cu urma=ii lui vod[ Verde!...

S[rmanii!...

VOIEVODUL NENOROC

Du-te! +i ia-l pe Voie-Bun[! +i cerul s[ v-ajute! G`ndi\i-v[ vreodat[ la cellalt frate-al lui Ce umbl[ tot p[m`ntul, copil al nim[nui! S[-l iei pe Voie-Bun[. Va =ti s[ te iubeasc[, Pe fruntea ta va pune cununa-mp[r[teasc[... Eu nu \i-a= da nimica. Pribeag din loc ]n loc M[ pierd ]n lumea larg[, copil f[r[ noroc! Te du cu bine, Mira! MIRA MIRALENA

Dar cine e=ti, str[ine? VOIEVODUL NENOROC

O, nu-ntreba, domni\[, fere=te-te de mine! Uscat r[m`ne pomul frumos ce m-a umbrit, Izvorul ce m[-mbie r[m`ne otr[vit! Fere=te-te de mine, c[ci eu sunt nenorocul, }mpart nenorocirea oric`nd =i ]n tot locul, 271

Eu nu pot nici cu ochii o floare s-o dezmierd; Fere=te-te de mine, c[ci nu vreau s[ te pierd! (Iese. Mira r[m`ne pe g`nduri.)

Cortina

ACTUL V Dup[ un an, la hanul Dracului. Dracul e hangiu.

DRACUL (lui Nenoroc)

Un an se ]mpline=te de c`nd veni=i la mine... Ai fost cinstit, b[iete!... VOIEVODUL NENOROC

A=a cum se cuvine!... DRACUL

Un an... +i anul [sta eu cred c[ \i-a priit... Slujindu-m[ cu cinste, drept plat[ ai primit, Pe l`ng[ alte lucruri, o cas[ boiereasc[ +i-o turm[-mbel=ugat[. Averea o s[-\i creasc[! Eu am prea mult. De-aceea socot c[ bine fac Voind s-o-mpart cu tine. VOIEVODUL NENOROC

Dar cum? 272

DRACUL (]ntinz`ndu-i m`na)

De-acum suntem tovar[=i...

Te iau ortac.

VOIEVODUL NENOROC

Ce om de omenie!...

DRACUL

Te caut[ du=manii, dar nimenea nu =tie C[ tu vei fi feciorul lui Verde-]mp[rat... VOIEVODUL NENOROC (pe g`nduri)

A=a-i!... Cine s[ cread[... c[ eu... un biet argat? DRACUL

Oftezi? VOIEVODUL NENOROC

Aveam pe vremuri un bun prieten, care }mi da ve=minte scumpe... cununi... inele rare... Femei... be\ie... c`ntec... DRACUL

|i-e dor de el? VOIEVODUL NENOROC

Mi-e dor! Vezi bine!... Nu-i nimica... un nour trec[tor. 273

A=a... o amintire... Acuma am o cas[ +i-o turm[; pentru mine e mult de tot. DRACUL

De ce-ai muncit at`ta, s[ ai =i tu ceva!

Da, las[!

VOIEVODUL NENOROC

E tot ce am pe lume, =i tot — din mila ta! DRACUL

}n hanul meu e lumea... S-abat din dep[rtare, Din patru z[ri, drume\ii — aicea. Fiecare Aduce c`te-o veste. Oricare dintre ei Te-nva\[ c`te-un lucru... R[m`i. Dac[ nu vrei, Un an ne fu-nvoiala. Ia-\i aripile, du-te, De vrei s[ afli lucruri =i \[ri necunoscute, De vrei, umbl`nd ]n lume, picioarele s[-\i strici; Dar hanul meu e lumea! VOIEVODUL NENOROC

O, nu, r[m`n aici! R[m`n aici cu tine. Un col\ din lumea mare E hanul t[u, =i satul, =i vorba ta, cr`=mare... Dec`t s[ fiu o prad[ p[m`ntului str[in, R[m`n mai bine-aicea, s[ v`nd rachiu =i vin!... (Afar[ se aud zgomote. O ceat[ de \[rani intr[ ]n cr`=m[.)

}NT~IUL |{RAN

S-aduc[ vin! 274

AL DOILEA |{RAN

Mai iute! AL TREILEA |{RAN

C[ fac f[r`me toate!

S-aduc[ b[utur[, DRACUL

Ehei! Destul[ gur[! }NT~IUL |{RAN

Cr`=mare, d[-te-ncoace! Hai, vino! DRACUL

Iac[ vin!

Ce vrei? }NT~IUL |{RAN

Vrem vin! DRACUL

E gata! AL DOILEA |{RAN

Atuncea, d[ rachiu! Rachiul t[u, cr`=mare, e lucru de minune: }n el ]neci amarul =i toate!... DRACUL

Nu mai spune!? 275

}NT~IUL |{RAN

Tu nu =tii ce e foamea =i frigul... Tu c`=tigi Destul... Tu n-ai nevoie s[ tremuri, s[ te frigi }n ar=i\a de var[, muncind ca noi... AL TREILEA |{RAN

Ce-\i pas[!... }NT~IUL |{RAN

Dar eu c[ n-am nimica... nici boi, nici plug, nici cas[, }n ce s[-nec aleanul? AL DOILEA |{RAN

Dar eu c[ n-am nimic,

Eu unde stau?

DRACUL (turn`nd)

}n cr`=m[! }NT~IUL |{RAN

Mai pune-aici un pic! A=a! Ce bun e, maic[! Tii, cum te r[core=te! (Bea.)

AL TREILEA |{RAN

|i-o fi r[coare \ie... pe mine m[-nc[lze=te... AL PATRULEA |{RAN

Pe mine m[ s[rut[! 276

AL CINCILEA |{RAN

Pe mine m-a-mb[tat! ALT |{RAN De unde-ai scos, cr`=mare, [st lucru minunat? }NT~IUL |{RAN

E secet[ cumplit[ =i d[rile sunt grele... AL DOILEA |{RAN

St[p`nii ne despoaie!... AL TREILEA |{RAN

Se-arat[ zile grele! AL PATRULEA |{RAN

Ne-apas[ ]mpilarea!... Ne-ajunge p`n[-n g`t! AL CINCILEA |{RAN

Prea mult, prea mult r[bdar[m... }NT~IUL |{RAN

Prea mult. Ne-am hot[r`t!... DRACUL

De-a= fi ca voi, prieteni, n-a= sta la ]ndoial[: Fur`nd cu cel ce fur[ mi-a= face r[fuial[, Iar celui ce m[ bate cu b`ta i-a= pl[ti!... A=a ceva a= face, prieteni, dac-a= fi Ca voi, dar eu... ce-mi pas[? Am rosturile mele, 277

De ce s[ m[ amestec ]n aste treburi grele C`nd treaba-mi merge strun[? De-a= fi ca voi, e drept, Le-a= da la cap degrab[. Dar eu sunt ]n\elept, Hangiu de omenie... +ti\i ce? V-aduc argatul. E om purtat ]n lume... (Strig[ lui Nenoroc:)

Hei, vin de-nva\[ satul! }l las s[ v[ vorbeasc[, iar eu m[ sp[l pe m`ini... VOIEVODUL NENOROC (intr`nd)

Da ce-i cu voi, prieteni? }NT~IUL |{RAN

Ne pl`ngem de st[p`ni...

VOIEVODUL NENOROC

Dar ce v[ fac st[p`nii?... Al t[u? }NT~IUL |{RAN

Al meu m[ bate... VOIEVODUL NENOROC

S[-l ba\i =i tu la r`ndu-\i! }NT~IUL |{RAN

A=a e! Ai dreptate. (la ciomagul unui alt \[ran.)

Ciomagul t[u, vecine... 278

VOIEVODUL NENOROC

Te duci? }NT~IUL |{RAN

M[ duc s[-l bat! VOIEVODUL NENOROC (altui \[ran)

St[p`nul t[u... ce face? AL DOILEA |{RAN

M[ \ine nem`ncat! VOIEVODUL NENOROC

Cunosc o vorb[ veche... AL DOILEA |{RAN

Cum? VOIEVODUL NENOROC

“Dinte pentru dinte”.

M[n`nc[-l fript, b[iete!...

AL DOILEA |{RAN (ie=ind)

M[ duc! S[ \ie minte!... VOIEVODUL NENOROC (unui b[tr`n)

Al t[u? 279

UN |{RAN B{TR~N

Aveam o fat[!... VOIEVODUL NENOROC

O fat[, ]n\eleg! Tu n-ai b[ie\i, b[tr`ne, s[-i prinz[ neamu-ntreg? AL TREILEA |{RAN

Al meu, c`nd ies cu plugul, se \ine dup[ mine Cu biciul, =i m[-ndeamn[: “}nfige plugul bine, }nfige fierul, c`ine! Ad`nc... ad`nc de tot!” }nfig, s[rac de mine, dar vezi... at`t c`t pot! VOIEVODUL NENOROC

}nfige-n el cu\itul =i-apoi s[ strigi: “}nfige, }nfige fierul, c`ine. Ad`nc”... N-o s[ mai strige!... (Al treilea \[ran iese.)

AL PATRULEA |{RAN

AI meu m[ \ine iarna ]n frig... De-i cer un lemn, }mi strig[: “La p[dure!” VOIEVODUL NENOROC

Pe tine te ]ndemn... AL PATRULEA TARAN

La ce? VOIEVODUL NENOROC

Aprinde-i casa, =i-atunci s[ vezi c[ldur[! 280

AL CINCILEA |{RAN (pe c`nd iese al patrulea)

Dar eu c[ n-am nimica? Eu ce s[ fac? VOIEVODUL NENOROC

Tu fur[! CEILAL|I

Nici noi n-avem nimica!... VOIEVODUL NENOROC

Fura\i, fura\i =i voi, Fura\i cu to\i! Aprinde\i palatele seme\e, Ucide\i f[r[ mil[, =i-atuncea or s[-nve\e C[ cei ce stau ]n umbr[ b[tu\i de nenoroc, De n-au un pic de soare, ]=i fac ei singuri foc! Fura\i, fura\i! P[trunde\i ]n casele bogate, Da\i drumul la z[gazuri, =i apele-nspumate S[ cad[ =i s[-nece p[m`ntu-n calea lor... E ceasul c`nd vorbe=te o\elul de topor... E ceasul r[zbun[rii. UN |{RAN

A=a e! ALT |{RAN

Vrem topoare... ALTUL

+i furci! 281

ALTUL

+i coase! TO|I

Coase! UN |{RAN

Ce m`ndr[ s[rb[toare! VOIEVODUL NENOROC

Ucide\i oameni, vite, ucide\i tot!... |{RANII

Da! Da! VOIEVODUL NENOROC

Aprinde\i tot ]n cale... |{RANII (ie=ind amenin\[tori)

Apriridem tot... VOIEVODUL NENOROC

A=a!

A=a, copii!... (|[ranilor:)

Ce bra\e, ce min\i ]nfl[c[rate... Ce inimi o\elite!... 282

DRACUL

Cuv`ntul t[u, argate, A fost ca o sc`nteie =i focul s-a aprins, +i arde, =i se nal\[... Cuv`ntul t[u a-nvins... (Se-aud b[t[i ]n poart[.)

VOIEVODUL NENOROC

Ascult[!... (Tare.)

Cine-i?... Intr[!... (Voie-Bun[ intr[ cu capul ]n jos tem`ndu-se. E zdren\[ros.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Noroc =i s[n[tate! DRACUL

Noroc =i voie-bun[! De unde vii, f`rtate? Ia stai colea!... Ce veste?... VOIEVODUL VOIE-BUN{ (a=ez`ndu-se)

Ave\i ceva?... Mi-e foame...

Nimic! Sunt obosit...

(Dracul ]i pune pe mas[ bucata de p`ine =i o oal[ de m`ncare.)

DRACUL

Ei, ce-ai mai auzit

Prin lume? 283

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Mai nimica!... Vechi sunt toate! DRACUL

Mi se pare — M[ uit la p[r, la straie — c[ vii din dep[rtare, +i- acuma? VOIEVODUL VOIE-BUN{

Plec spre \ara lui Ro=u-]mp[rat... DRACUL

Aha! Au prins fugarii? Ce =tii? I-au sp`nzurat? VOIEVODUL VOIE-BUN{ (tres[rind cu team[)

De ce fugari e vorba?... Eu nu =tiu... Noapte bun[! Eu n-am aflat nimica. (Se duce s[-=i ia desagii.)

DRACUL (Lui Nenoroc)

De ce nu vrea s[ spun[? S[ =tii, ]n aste treburi el nu-i str[in deloc... (Se apropie de Voie-Bun[, cu opai\ul ]n m`n[.)

VOIEVODUL NENOROC (la lumin[ ]=i recunoa=te fratele)

Pe via\a mea, str[inul acesta... 284

VOIEVODUL VOIE-BUN{ (recunosc`ndu-l, vesel)

Nenoroc!... (Se ]mbr[\i=eaz[.)

VOIEVODUL NENOROC

Da, eu sunt, frate drag[! VOIEVODUL VOIE-BUN{ (ar[t`nd pe diavol)

Fere=te-te!... VOIEVODUL NENOROC

Nu-\i pese!... El =tie tot... Hangiul acesta m[-n\elese +i-mi dete tot. E darnic!... }ncrede-te ]n el! E frate-meu, cr`=mare... Tu nu =tiai?... DRACUL

Defel! VOIEVODUL VOIE-BUN{ (lui Nenoroc)

Ai dus necazuri multe? VOIEVODUL NENOROC

O, da! VOIEVODUL VOIE BUN{

+i eu ca tine! Dar n-am rodit nici lacrimi, nici s`nge, nici suspine... 285

Ci fruntea mea de-a pururi spre cer s-a ]n[l\at; Din voia lui sunt toate — s[ fie l[udat! Am dus o via\[ aspr[, cuminte =i plecat[, Dar Domnul ]mi trimite cereasca lui r[splat[... VOIEVODUL NENOROC

R[splat[? Ce r[splat[? VOIEVODUL VOIE-BUN{

|i-aduc frumoase ve=ti... VOIEVODUL NENOROC

Mai repede... Sunt dornic... Ce veste? VOIEVODUL VOIE-BUN{

Nu ghice=ti? B[tr`nul nostru paznic cutreier[ p[m`ntul, Adun[ o=ti ]ntruna =i repede, ca v`ntul, Alearg[ spre cetatea lui Ro=u-]mp[rat }n care tot norodul acum s-a r[sculat Cer`nd domnia veche, cer`nd pe Voie-Bun[... Curtenii, ]ntr-un cuget, din patru p[r\i s-adun[; +i nu mai vor domnia vr[jma=ului!... De-acum, Sf`r=it[-i suferin\a!... Un drum mai am, un drum, +i m`ine, c`nd pe turnuri va trece m`ndrul soare, Vedea-va tot p[m`ntul o m`ndr[ s[rb[toare: Pe tronul \[rii noastre voi fi ]ncununat... Arhanghelul drept[\ii s[ fie l[udat!... DRACUL

Pe omul bun din fire =i Dracul ]l ajut[! 286

VOIEVODUL NENOROC

Ai spus ceva, cr`=mare? VOIEVODUL VOIE-BUN{

Mireasa mea pierdut[, Logodnica visat[ — va fi so\ia mea! La curtea-mp[r[teasc[ m-a=teapt[... DRACUL

Vom vedea!

Dar p`n-atunci, odihn[.

VOIEVODUL VOIE-BUN{

A=a e!... Ai dreptate!... DRACUL

Tu culc[-te acolo. Iar tu, aici!... VOIEVODUL VOIE-BUN{ (]ntinz`ndu-se pe o lavi\[-n fund)

O, frate, Mai am at`tea lucruri... dar c`nd ne-om de=tepta |i-oi spune. Noapte bun[! Adorm ]n paza ta! (Se ]nvele=te ]ntr-o velin\[ =i adoarme. Nenoroc nu poate s[ doarm[ =i r[m`ne g`nditor pe lavi\a din fa\[ pe care se culcase. La spatele s[u, Dracul.)

DRACUL (rar, f[r[ ca Nenoroc s[ ]ntoarc[ capul)

Nu po\i s[ dormi. }n pieptu-\i se zbate o dorin\[, Te sim\i ]n pragul vie\ii, =i-o singur[ fiin\[ 287

Te-mpiedic[ — a=a e? St[p`n pe-mp[r[\ii Ai fi, dar ai ]n cale un om! VOIEVODUL NENOROC

De unde =tii? Mi-e fric[!

De unde =tii?

DRACUL

Mai =tiu apoi c[ g`ndul Te poart[ c[tre visul pe care ani de-a r`ndul L-ai tors: s[ fii odat[ tu ]nsu\i ]mp[rat... De n-ar fi el, chiar m`ine ai fi ]ncununat!... VOIEVODUL NENOROC

Min\i! Min\i... DRACUL

Nu mint! A=a e! VOIEVODUL NENOROC

De unde =tii, cr`=mare? DRACUL

Eu =tiu c[ vrei s[-nl[turi pe fratele mai mare... Ei bine, g`ndul [sta s[ =tii c[ nu e r[u... Eu nu te-ndemn; dar dac[ a= fi ]n locul t[u +i numai lucrul [sta mi-ar sta ]n cale mie, S[ fiu a=a, deodat[, st[p`n pe-o-mp[r[\ie, De-a= fi ca tine, vere, eu n-a= mai pregeta... Dar nu sunt eu. De-aceea te las... E treaba ta! (Dup[ o pauz[.) 288

Ar fi u=or cu\itul =i-at`ta. Cine =tie? }n lipsa lui pe cine chema-vor la domnie? Ai fi alesul m`ine — iar nu un om s[rac... Dar, treaba ta, b[iete!... (Se culc[.)

VOIEVODUL NENOROC (dup[ ce a stat pe g`nduri)

Ei bine, am s-o fac! (Scoate cu\itul de la cing[toare =i cu pa=i ho\e=ti se apropie de Voie-Bun[.)

ARHANGHELUL MIHAIL (oprindu-i m`na ]n clipa c`nd vrea s[ dea)

}n l[turi! VOIEVODUL NENOROC (]ngrozit, ]ngenuncheaz[)

}ndurare! ARHANGHELUL MIHAIL

Voiai o prad[ nou[?

Ce-ai vrut s[ faci, Caine?

VOIEVODUL NENOROC

}ndur[-te de mine, Mi-e mintea r[t[cit[!... ARHANGHELUL MIHAIL

A=teapt[-\i pedepsirea!...

De-acuma s-a sf`r=it! 289

VOIEVODUL NENOROC

Iertare!... Am gre=it!... ARHANGHELUL MIHAIL

Nimica nu mai poate de-acuma s[ te-ajute. }n gura lui de fl[c[ri te-a=teapt[ iadul — du-te! VOIEVODUL NENOROC

}ndur[-te! ARHANGHELUL MIHAIL

Zadarnic! S[ nu te rogi de-acum! VOIEVODUL NENOROC

Tot s`ngele mi-e fl[c[ri!... ARHANGHELUL MIHAIL

+i inima \i-e scrum!... S[ nu te mai ajung[ lumina sfintei zile! Te cheam[ iadul — du-te!... (Lui Voie-Bun[:)

Treze=te-te, copile! (Arhanghelul piere. Voie-Bun[ se scoal[ speriat.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Ce vis grozav! Mi-e fric[! Oh, cum m-am fr[m`ntat }n somn!... Dar nu-i nimica... Vedenii... Am visat... M[ duc... }n hanul [sta sunt lucruri necurate... 290

VOIEVODUL NENOROC (rece)

Te du cu bine... VOIEVODUL VOIE-BUN{ (lu`ndu-i m`na =i privindu-l lung)

Vino =i tu, iubite frate... La marea s[rb[toare a= vrea s[ fii =i tu... Nu plec de-aicea singur... Te iau cu mine... VOIEVODUL NENOROC

Nu! VOIEVODUL VOIE-BUN{

De ce? De ce? R[spunde-mi!... VOIEVODUL NENOROC

R[m`n aici mai bine Dec`t s[ stau acolo, ]n umbr[, l`ng[ tine... VOIEVODUL VOIE-BUN{

}ntoarce-te! Voi face ca-n dreapta mea s[ fii Pe tronul \[rii... VOIEVODUL NENOROC

Nu vreau! VOIEVODUL VOIE-BUN{

De ce nu vrei s[ vii? 291

VOIEVODUL NENOROC

E trist s[ pleci ]n lume cu pieptul ]nainte, Seme\, cu ochiul ager, cu fl[c[ri ]n cuvinte; E trist s[ pleci ca mine — =i-apoi s[ vii ]nvins... De ce s[ cad[ bra\ul pe care l-am ]ntins?... Aripa mea ]ntins[, de ce, de ce s[ cad[? Nu vreau! R[m`n aicea!... At`t c`t am o spad[ +i-un bra\, ]nfrunt p[m`ntul... M[ lupt necontenit! De-o fi s[ vin — veni-voi cu visul ]mplinit!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

M[ plec voin\ei tale... M[ duc! Dac[ vreodat[ Vei fi ajuns acolo, la culmea ta visat[... Sau dac[ ]nt`mplarea va face s[ n-ajungi, Ascult[-mi rug[mintea de frate =i s-alungi M`ndria ta de=art[: ]ntoarce-te acas[! Sunt fratele mai mare =i grija ta m-apas[! Acolo, ]n palatul ]n care-am ]nflorit Ca dou[ flori pe-o creang[, =i-am r`s, =i ne-am iubit, Acolo, unde-odat[ am tors at`tea vise, Te-a=tept, iubite frate, cu bra\ele deschise!... (Se ]mbr[\i=eaz[.)

M[ duc. R[m`i cu bine! E ceasul s[ te las... VOIEVODUL NENOROC

Te du cu bine, frate... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Copile, bun r[mas!... (Iese.) 292

VOIEVODUL NENOROC (]ntorc`ndu-se)

+i eu, =i eu, mi=elul, voiam... O, ce ru=ine!... Ce mla=tini port ]n suflet!... (Privind spre u=[.)

Te du, te du cu bine, +i-n calea ta-nfloreasc[ gr[dini de trandafiri! At`ta bun[tate, =i-at`t p[cat!... DRACUL (ridic`ndu-se pe jum[tate)

Te miri? E bun fiindc[ pleac[, fiindc[ e mai mare, Fiindc[ are tronul!... +i el ar fi ]n stare S[ fac[ lucruri de-astea c`nd n-ar avea nimic... Hai, las[ remu=carea =i culc[-te. Eu pic De somn... VOIEVODUL NENOROC

S-adorm acuma muncit de remu=care? C`nd v[d ce p[c[toas[ mi-e firea, =i ce mare, Ce sf`nt e cellalt? DRACUL

Las[... Hai, culc[-te... (Se ]ntinde pe lavi\[. Nenoroc r[m`ne g`nditor. Afar[ se aud urlete de oameni.)

VOIEVODUL NENOROC

Auzi? 293

DRACUL

}ncepe r[zvr[tirea. Va fi frumos!... VOIEVODUL NENOROC

Ce cruzi, Ce cruzi am fost, cr`=mare? Noi, noi le-am dat ]ndemnul! DRACUL

O, nu! Eu nu m-amestec. Nu eu f[cut-am semnul, Ci tu!... Eu stau deoparte!... Orice s-ar ]nt`mpla S[ nu arunci pe mine, s[ =tii!... E vina ta!... (Zgomotele cresc, c`\iva \[rani intr[-n han, r[sucind furcile =i topoarele.)

}NT~IUL |{RAN (n[v[lind ]n scen[, s[lbatic)

Mai d[ rachiu, cr`=mare!... Pr[p[dul se ]ntinde; }n fiecare clip[ un alt conac s-aprinde... Un alt ciocoi se duce!... Cr`=mare, d[ rachiu!... VOIEVODUL NENOROC (uit`ndu-se pe u=a hanului)

P[m`ntul e ]n fl[c[ri =i ceru-i purpuriu! AL DOILEA |{RAN (ca =i primul, e aproape nebun)

Rachiu!... Rachiu, cr`=mare!... S-arat[ r[zbunarea! S[ vad[ to\i de-acuma ce face ]mpilarea!... DRACUL

A=a! 294

VOIEVODUL NENOROC

Zi... merge bine! }NT~IUL |{RAN

S[ =tii! VOIEVODUL NENOROC

Tu ce-ai f[cut? }NT~IUL |{RAN

Abia plecai de-acas[ =i ochii mi-au c[zut Pe-o cas[ boiereasc[. M[ uit. P[rea pustie. Dau foc. Ardea, m[i vere, ca soarele-n chindie... Trei plopi avea la poart[. VOIEVODUL NENOROC

Trei plopi? }NT~IUL |{RAN

Da! +i-i v[zui... VOIEVODUL NENOROC (]ntrerup`nd)

Dar bine, casa-aceea era a mea!... DRACUL

A lui era, s[racul!...

A lui!...

}NT~IUL |{RAN

Cum?

295

VOIEVODUL NENOROC

Pe munca mea, hangiul...

Casa ce mi-o dete

DRACUL (celui de-al doilea \[ran)

Tu ce-ai f[cut, b[iete? AL DOILEA |{RAN

Treceam pe l`ng[ focul de care spune el +i v[d o turm[. Doamne, ce vite! Prind un miel +i zv`r! cu el ]n fl[c[ri... Mai prind =i o mioar[ +i zv`r! cu ea ]n fl[c[ri u=or... era u=oar[! Mai prind apoi o capr[, dar vezi, era cam grea... S-o spintec, zic. Cu pumnul am scos apoi din ea Un ied, =i m[runtaie, =i tot — le-am scos afar[!... VOIEVODUL NENOROC

O, ce cumplit e omul c`nd vrea s[ fie fiar[! AL DOILEA |{RAN

Omor apoi ciobanul, un mo=... VOIEVODUL NENOROC (]ntrerup`nd)

S[ nu mai spui!... Ciobanul meu!... +i turma era a mea!... DRACUL

A lui!

A lui era, s[racul!... 296

VOIEVODUL NENOROC

Mi-e via\a sf[r`mat[! }NT~IUL |{RAN

De, ce s[-i faci! A=a e!... AL DOILEA |{RAN

Se-nt`mpl[ c`teodat[... (Ies am`ndoi.)

VOIEVODUL NENOROC

Mi-e via\a pr[p[dit[... M-am dus. S-a ispr[vit! P[catelor trecute pedeapsa le-a venit!... VESTE-REA (intr[ repede; lui Nenoroc)

}\i arde casa-n fl[c[ri, iar turma ta bogat[ S-a dus ]n foc! Averea-\i de-acum e spulberat[!... VOIEVODUL NENOROC

Prietene, ascult[ s[-\i dau =i eu un sfat... C`nd ai vreo veste bun[ de dat cuiva, ]n sat, Tu du-te =i o spune, c[ faci o bucurie... Dar dac[ vestea asta se-nt`mpl[ ca s[ fie O moarte... o ru=ine... o boal[... sau un foc, De vrei s[ n-ajungi cobe, s[ n-o mai spui deloc! Te-ntreab[ vreunul? F[-te “n-aude =i n-a-vede”, C[ci cel ce afl[ r[ul prin gura ta — te crede Pe tine vinovatul! Ascult[ ruga mea: }n nici o-mprejurare s[ nu duci vestea rea! (|[ranul iese.) 297

DRACUL

De ce-i spui toate astea? VOIEVODUL NENOROC

+tiu eu?... mi-e plin paharul. Mi-e mintea r[t[cit[... Doar tu-mi cuno=ti amarul. }n g`ndurile mele cu tine doar m[-mpac... M[ simt la o r[scruce — =i nu =tiu ce s[ fac! Un sfat! E-nt`ia oar[ c`nd simt c[ o pova\[, Oricare-ar fi... oricare... te m`ng`ie =i-nva\[, Mi-ar fi, ]n aste clipe, sc[parea! D[-mi un sfat, Un sfat, un sfat! DRACUL

Oricare? VOIEVODUL NENOROC

Oricare, =i-am sc[pat! P[m`ntul se-nv`rte=te... Tu-mi pari un sf`nt, cr`=mare, Cuv`ntul t[u acuma e dulce alinare. Un sfat... DRACUL

Vei face!...

F[g[duie=te-mi c[ orice am s[-\i spun VOIEVODUL NENOROC

Iat[ — m`na! Vorbe=te... m[ supun... Mi-e dor de-un sfat, =i-acela \i-l cer acuma \ie; O, tu ce-mpar\i cuv`ntul ]n clipe de be\ie! 298

DRACUL

}mi ceri un sfat — urmeaz[-l! Doar sfatul necerut, Acela doar se calc[!... VOIEVODUL NENOROC

Te ascult... m[ simt pierdut... Pova\a ta, cr`=mare, \i-o cer (]ngenuncheaz[)

ca-n rug[ciune. DRACUL

Vei face tot? R[spunde. VOIEVODUL NENOROC

Vorbe=te!

Ascult tot ce-mi vei spune. DRACUL

S[ te sp`nzuri! (Voievodul Nenoroc se ridic[ speriat.)

Da! Da! S[-\i legi de g`t Un =treang, =i scapi de toate!... VOIEVODUL NENOROC (amar)

At`ta tot? DRACUL

At`t! 299

VOIEVODUL NENOROC

Ei bine, nu, Satano, aceasta n-o voi face! (Se repede la diavol.)

Te =tiu... te =tiu acuma!... DRACUL

Cum? VOIEVODUL NENOROC

Nu te mai preface,

Satano! DRACUL

(descoperindu-se)

Da, sunt Dracul; =i ast[zi, ca =i ieri, }\i sunt mereu ]n cale. Sunt cel ce d[ pl[ceri Oric`nd, oricui le cere. Dar vreau ]n schimb r[splat[. R[splata ta e =treangul. O via\[ zbuciumat[ — A=a mi se pl[te=te! VOIEVODUL NENOROC

Nu vreau, nu vreau s[ mor! Afar[! Piei, Satano!... DRACUL

Zadarnic! VOIEVODUL NENOROC

Ajutor! 300

DRACUL

Zadarnic strigi! (Scena se umple de lumin[ ro=ie.)

VOIEVODUL NENOROC

Mi-e fric[! v[d fl[c[ri! }ndurare!... DRACUL

S[ nu te mi=ti de-aicea! De-acum te \in ]n gheare. O veche datorie — e ceasul s[ mi-o dai! VOIEVODUL NENOROC

}ndur[-te de mine, Arhanghele Mihai! Coboar[ ]nc-o dat[! }ndur[-te de mine! D[-mi pacea ta... lumina... d[-mi z[rile senine. Voi fi, de-acum, St[p`ne, copilul t[u supus! DRACUL

F[-\i cruce! Ai dreptate! Ridic[-\i ochii-n sus!... De ce nu chemi pe ]nger ]n clipa de ispit[ C`nd Dracul te ]mbie cu via\a ]nflorit[? De ce doar la nevoie s[ chemi pe Dumnezeu? VOIEVODUL NENOROC (cu ochii ]n sus)

}ndur[-te, St[p`ne! DRACUL

De-acuma, e=ti al meu! E ceasul r[fuielii... |i-am dat tot ce-ai voit. D[-mi via\a ta! 301

VOIEVODUL NENOROC

Ucide! Mi-e pieptul dezvelit! DRACUL

Era u=or aceasta de mult! Dar vreau prin tine S[ mori! F[-\i seama singur... VOIEVODUL NENOROC

De ce? DRACUL

Mi se cuvine! |i-am dat at`tea lucruri, e ceasul s[-mi pl[te=ti! VOIEVODUL NENOROC

Nu! Nu vreau! Nu vreau! DRACUL

A=a? Te-mpotrive=ti? Ei bine, nu!... Te prinse prea repede uitarea... Femeile frumoase, be\ia, desf[tarea, +i vorbele-nflorite, lumina =i c`ntarea, +i vinul ro=u, negru, ]n cupe de cle=tar — Erau frumoase toate! +i cum min\eai! Ce dar De-a spune lucruri nou[ din \[ri ]nchipuite! S[ vezi priviri uitate =i fe\e-nm[rmurite, +i c`ntece, =i dansuri jucate-n cinstea ta... Ei bine, toate-acestea eu nu le voi uita!... |i-am dat de toate: aur, femeie =i minciun[, +i spadei tale dat-am pl[cerea s[ r[pun[; |i-am dat be\ia vie\ii oric`nd =i ori=icum, |i-am dat destul! E ceasul!... D[-mi sufletul acum! 302

Credeai c[ toat[ via\a va fi o s[rb[toare? Credeai c[ totdeauna va fi ]nving[toare Frumoasa m`n[ alb[ cu care ai lovit? O, nu, o, nu! Sf`r=itul sose=te totdeauna... A vie\ii culme verde ]=i \[rmur[ minciuna... Pr[pastia te-a=teapt[... un pas... mai ai un pas... Alege-\i =treangul... =treangul... at`t \i-a mai r[mas! VOIEVODUL NENOROC

Dar nu mi-ai dat nimica. Abia de-au fost gustate Bucatele ]ntinse... pl[cerile-mbiate... A fost o cin[ mare, dar n-am plecat s[tul; Mi-ai dat s[ gust =i-at`ta! DRACUL

+i-at`ta e destul! Tot ce-ai gustat ]nseamn[ c-a fost al t[u. Palatul, Gr[dinile pe care le-arat[-n drum bogatul Le vezi =i tu ca d`nsul... De ce sunt ale lui C`nd ele-mpart miresme ]n calea ori=icui? VOIEVODUL NENOROC

Te =tiu...te =tiu! }n vorbe e=ti me=ter, Necurate! Prin gura ta dibace ne par adev[rate Minciunile grozave! De-a= =ti c-ai fost cinstit, |i-a= spune: socoteala ce-aveam s-a r[fuit; Mi-ai dat be\ia vie\ii — ]\i dau =i eu r[splata! Ia-mi sufletul acuma!... Dar cel care-n=elat-a Ca tine, s[ r[m`n[ =i d`nsul ]n=elat!... Nu vreau s[ =tiu de tine; nu vreau! DRACUL

Adev[rat? 303

VOIEVODUL NENOROC

Ai spus tu singur: leul s[ fie leu. Ei bine, Satana e Satana! DRACUL

Dar asta cum mai vine: Satana e Satana? Un lucru nou ai spus? Eu sunt lumina care, urc`nd de jos ]n sus, Aduce r[zvr[tirea... VOIEVODUL NENOROC

Nu, nu e=ti r[zvr[tirea... Lumina care cre=te din negur[, g`ndirea, Av`ntul c[tre v`rfuri sc[ldate-n zori de zi!... Nimic din toate astea... E=ti diavolul... DRACUL

Ei, =i? VOIEVODUL NENOROC

+i diavolul ]nseamn[ ispita =i urgia, Minciuna, ]n=elarea =i pref[c[toria, B`rfeala, umilin\a, ]ndemnul la p[cat, Cuv`ntul ce se calc[ — e=ti iadul blestemat. E=ti ura =i sur`sul ce-n tain[ se-mpreun[, E=ti glasul neputin\ei, ce urc[ p`n’ la lun[!... Sunt ho\i care-n necinste r[m`n cinsti\i, dar tu, Tu nu \ii ]nvoiala p[catului, nu, nu! Am stat prea mult de vorb[... DRACUL

At`tor ceasuri...

Dar ui\i c[ desf[tarea 304

VOIEVODUL NENOROC

C`ine! Mi-ai dat =i remu=carea; N-ajunge pre\ul [sta? DRACUL

Cu roade =i cu vin |i-am stins pl[cuta sete... VOIEVODUL NENOROC

Apoi mi-ai dat venin... DRACUL

Cu fe\i-frumo=i =i z`ne la mas[-mbel=ugat[ Ai stat!... VOIEVODUL NENOROC

Dar p`inea tare cu praf amestecat[?... DRACUL

Pe puf =i pe m[tase adesea te-am culcat! VOIEVODUL NENOROC

Adesea ni=te paie =i-o piatr[-mi fur[ pat!... DRACUL

Ve=minte de m[tase \i-am dat odinioar[! VOIEVODUL NENOROC

Dar nu mi-ai dat =i zdren\e apoi? 305

DRACUL

Nu, o comoar[ |i-am dat! Adu-\i aminte, comori peste comori! VOIEVODUL NENOROC

N-am fost silit ]n urm[ s[ cer la cer=etori? Dar cine, cine poate cu tine s[ vorbeasc[?... R`nje=ti ]ntotdeauna o vorb[-n\elep\easc[... Dreptatea e cu tine atuncea c`nd vorbe=ti! Dar faptele te-arat[ ce c`ine r[u ]mi e=ti! DRACUL

Ai vrut s[ faci r[scoal[, =i eu \i-am dat cuv`ntul! VOIEVODUL NENOROC

Averea mea ]n fl[c[ri =i-acum o bate v`ntul! DRACUL

|i-am dat destul — ajunge! VOIEVODUL NENOROC

Mi-ai dat =i remu=c[ri!... Prive=te-le, prive=te cum vin din dep[rt[ri }n stoluri ro=ii, negre! (Scena se umple de lumin[ ro=ie care izbucne=te din toate p[r\ile.)

Prive=te-le, Satano!

Prive=te-le, cr`=mare, DRACUL

A=a! Te \in ]n gheare! Ha, ha! Hai! +treangul! +treangul! 306

VOIEVODUL NENOROC (]=i face cruce)

M[-nchin, Satano, piei! C`nta\i, c`nta\i, arhangheli! DRACUL

S[ c`nte dac[ vrei! (}n culise latr[ c`ini, miorl[ie pisici, \ip[ bufni\e =i c`nt[ coco=i.)

C`nta\i, c`nta\i, arhangheli, aproape, mai aproape... S[ c`nte cucuveaua! }n fl[c[ri s[-l ]ngroape! Pisicile s[ \ipe! Coco=ilor, c`nta\i! C`nta\i, c`nta\i, arhangheli; voi, c`inilor, l[tra\i!... (Deodat[ toate tac. Nenoroc r[m`ne cu ochii \int[, =i, ca un ecou, ]=i aduce aminte vorbele tat[lui s[u.)

VOIEVODUL NENOROC

“C`nta coco=ul negru =i rele ursitoare }n jurul t[u, la leag[n, dan\au, dan\au u=oare, |in`ndu-se de m`n[ cu degete sub\iri, Ursindu-\i toat[ via\a cu rele prevestiri!” (De departe se aude corul ]ngerilor.)

CORUL }NGERILOR

Zadarnic[ r[sun[ A harfelor strun[, Iertarea-i un vis, N[dejdea e moart[ +i-a raiului poart[ De-a pururi s-a-nchis! 307

VOIEVODUL NENOROC

Dar ce s-aude acolo?... Sunt ]ngerii... departe... Privirile sunt pl`nse =i harfele sunt sparte... Abia o f`lf`ire... un zbor grabit pe sus... S-a stins, s-a stins lumina, iar ]ngerii s-au dus... S-au dus de-a pururi... (Zgomotele ]ncep iar, lumina nou[ izbucne=te, zidul hanului piere =i ]n fund se vede iadul cu oameni sp`nzura\i =i munci\i de diavoli.)

DRACUL

+treangul! VOIEVODUL NENOROC

}n l[turi!

Satano, la o parte! AL DOILEA DRAG

+treangul! +treangul! VOIEVODUL NENOROC (aiur`nd)

+i harfele sunt sparte... Pe cine v[d acolo? E Verde-]mp[rat!... O, tat[! DRACUL

+treangul! +treangul! VOIEVODUL NENOROC

Coco=ul mi-a c`ntat +i harfele sunt sparte... +i ]ngerul se duce... 308

DRACUL (pe c`nd ceilal\i fac hor[ ]mprejurul lui Nenoroc)

Eu sunt coco=ul negru ce c`nt[ la r[scruce! Al meu ai fost din leag[n =i-acum te st[p`nesc, Eu sunt coco=ul negru! Ha! Ha! VOIEVODUL NENOROC

}nnebunesc! (Cade.)

Cortina

ACTUL VI O pia\[ ]n cetatea lui Ro=u-]mp[rat. }n fa\[ e palatul din care se v[d, la st`nga, numai treptele m[rginite de un zid de piatr[. Trei sp`nzur[tori, ]n fund, la st`nga, pe o st`nc[, deasupra m[rii, sub care st[ c[l[ul a\ipit. Din dreapta intr[ Paznicul cel b[tr`n ]nso\it de Voie-Bun[. Am`ndoi au b[rbile lungi, sunt ]mbr[ca\i ]n zdren\e. Zori de zi.

PAZNICUL B{TR~N

+i iat[-ne acas[! VOIEVODUL VOIE-BUN{

Cum tremur! 309

PAZNICUL B{TR~N

Sst! T[cere! Ascunde-\i bine fa\a, c[ci umbra nop\ii piere +i poate ne-or cunoa=te sub strai de cer=etori... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Presimt izb`nda noastr[ ]n ro=iile zori! C{L{UL (trezindu-se)

Aud un glas. (Tare.)

Str[ine, opre=te-te din c[le, }ntoarce-o clip[ g`ndul din visurile tale +i spune-mi dac[ noaptea mai st[ruie sau nu... Sunt orb!... PAZNICUL B{TR~N (lui Voie-Bun[)

C[l[ul! C{L{UL

Spune: e noapte, ori trecu? PAZNICUL B{TR~N

Trecut-a noaptea. Cerul ]ntreg se limpeze=te, Iar marea simte ziua, c[ci fream[tu-i descre=te +i-adoarme obosit[ de-at`tea zbucium[ri... Cor[bii cresc departe, pe largu-ntinsei m[ri. (Dinspre dreapta trec umbrele celor =apte purt[tori de facle, stinse acum.)

Se-ntorc lumin[torii cu faclele sf`r=ite... 310

C{L~UL

+i numai eu, s[rmanul, cu pleoapele lipite Mai stau acum de veghe sub trei sp`nzur[tori. PAZNICUL B{TR~N (f[c`nd un semn lui Voie-Bun[)

A=tep\i ceva? Pe cine? C{L{UL

Un paznic, doi feciori, Fugarii ce sc[par[ din temni\a ad`nc[... A=tept de luni de zile, a=tept =i m`ine ]nc[, +i-apoi m[ sp`nzur singur! PAZNICUL B{TR~N

De ce? C{L{UL

}n lipsa lor, }n locul lor, eu sp`nzur trei oameni din popor... PAZNICUL B{TR~N

De ce s[ sp`nzuri oameni? C{L{UL

St[p`nul porunce=te... Alearg[ oastea \[rii — fugarii nu-i g[se=te, +i cei ce vin cu vestea c[ tot nu s-au g[sit }i sp`nzur[, de ciud[, pe ei! 311

VOIEVODUL VOIE-BUN{

O, e cumplit!... C{L{UL

+i-acum, mul\imea crede c[ eu sunt vinovatul; Nu =tie c[, de sp`nzur, ascult pe ]mp[ratul! PAZNICUL B{TR~N

De ce ai me=te=ugul acesta trist =i r[u? Pari om de omenie — de ce s[ fii c[l[u? De nu m[-n=al[ ochii, te tragi din vi\[ mare... C{L{UL

Cerusem ast[ slujb[ crez`nd-o ca oricare; Ca to\i slujba=ii \[rii, nu vream s[ fac nimic... Dar, vai, venit-a vremea ca via\a s-o ridic La zeci =i zeci de oameni. De c`nd domne=te-n \ar[ Un vod[ nou, mai ro=u, mai aprig ca o fiar[, Omor mereu. Pe ochii-mi s-a pus o p`nz[ grea. Din tot ce m[-nconjoar[ nimic nu pot vedea Afar[ de cumplita, de zilnica mea prad[... Zadarnic mai ]ncearc[ privirea mea s[ vad[... Din somnul ei, de-acuma nimic n-o va trezi: Nici marea ce se scald[ ]n ro=ii zori de zi, Nici razele de aur din ceasul ]nnopt[rii, Nici stolul de cocoare ce trec ]n largul z[rii, Nici p`nza de cor[bii ce vin, =i trec, =i pier, Nici hainele de preot, =i nici albastrul cer!... (Se aud murmure de glasuri =i tr`mbi\e.)

Dar tr`mbi\ele c`nt[, norodul se adun[; Se scoal[ ]mp[ratul =i vine. Ce furtun[ 312

Va fi c`nd o s[ afle c[ tot nu s-au g[sit Fugarii!... (Mul\imea intr[ prin dreapta.)

UN OM DIN MUL|IME

Ce s-aude? C{L{UL

Nimica. UN OM DIN MUL|IME

N-au venit? C[l[ule, ascult[, vrem prad[-mp[r[teasc[! S[ sp`nzuri ]mp[ratul — de nu pot s[-i g[seasc[! Noi nu mai vrem s[ piar[ ai no=tri sp`nzura\i! AL DOILEA OM

Mai da\i-ne odat[ =i s`nge de-mp[ra\i! (Tr`mbi\ele c`nt[. Ro=-]mp[rat intr[ din st`nga. Mul\imea tace.)

RO+-}MP{RAT (c[tre mul\ime)

De ce nu-mi da\i fugarii? Nici somnul nu s-aga\[ De mine! Vreau fugarii! S[-i v[d! Cumplita via\[ Ce-o duc de c`nd sc[par[ — eu n-o mai pot r[bda! C[l[ule, ce veste? C{L{UL

Nimic, m[ria-ta! (Intr[ trei solda\i.) 313

}NT~IUL SOLDAT

M[ria-ta, nimica! RO+-}MP{RAT

Acesta v[ e soarta!

Vorbi\i; s-aud. Cuv`ntul

}NT~IUL SOLDAT

Umblar[m tot p[m`ntul, Dar nu le-am dat de urm[! }ndur[-te de noi! RO+-}MP{RAT (lovindu-l cu pumnii)

Mi=ei!... Nemernici! Lene=i! Amar =i vai de voi! (Tare.)

S[-i sp`nzure! Acuma! S[-i v[d juc`nd la soare. (C[l[ului:)

Cu capu-n jos s[-i sp`nzuri! Hai, leag[-i de picioare! +i m`ine de-or s[ vin[ al\i trei cu vestea rea Acelora s[ le-afli o moarte mult mai grea! S[ tremure p[m`ntul... s[ tremure de mine... O=tire e aceasta? Ru=ine ei, ru=ine!... De-un an ]ntreg nu poate s[ prind[ trei fugari! V-ar[t, v-ar[t eu vou[! A, \ar[ de t`lhari, |i-ar[t eu \ie! Las[! |i-ar[t, \i-ar[t eu \ie! (Iese furios pe unde a venit.)

UN OM DIN MUL|IME

}n tr[snet se preface cumplita lui m`ine! Ce soart[ ne a=teapt[, de-acum, ce chinuri noi? 314

AL DOILEA OM

A spus a=a: “Ru=ine!”...“Amar =i vai de voi!” PAZNICUL B{TR~N (ie=ind din mul\ime)

Nu crede\i c[-mp[ratul cu gluma se ]ntrece? Se duc copiii \[rii pe r`nd, =i el petrece? Dar unde vom ajunge murind tot c`te trei? +i c`t[ vreme ]nc[ r[bda-vom, dragii mei? }n goana dup[ prada cu care se hr[ne=te, De treburile \arii el nu se ]ngrije=te, +i \ara noastr[ piere, c[ci n-are ]mp[rat... MUL|IMEA

A=a e! PAZNICUL B{TR~N

Buni prieteni, ce vremi am apucat! Aveam un domn puternic =i drept, pe vod[ Verde; +tia s[ pedepseasc[, =tia =i s[ dezmierde... Dar, vai, veni vr[jma=ul cumplit =i l-a ucis, }n temni\[ ad`nc[ urma=ii i-a trimis, +i \ara toat[ pl`nse cu d`n=ii ]mpreun[! UN SUPUS

P[cat c[ nu tr[ie=te voinicul Voie-Bun[! PAZNICUL B{TR~N

Ei bine, voievodul pe care l-a\i dorit — Tr[ie=te!... 315

UN GLAS

Unde-i? PAZNICUL B{TR~N (ar[t`nd pe Voie-Bun[)

Iat[-l! Acesta-i! N-a murit! Acesta-i ]mp[ratul! Privi\i-l ]nc-o dat[!... Durerea se r[fr`nge pe fa\a lui br[zdat[ +i lacrimile multe obrazul i-au s[pat... Acesta e feciorul lui Verde-]mp[rat!... Acesta e copilul pe care, alt[dat[, Noi to\i ]l cunoscur[m cu fa\a-mbujorat[, Trec`nd pe cal mai m`ndru ca soarele ]n zori... }n calea lui, pe vremuri, zv`rlit-a\i voi cu flori... Privi\i-l ]nc-o dat[ — acesta e urma=ul Acelui neam de fal[ pe care uciga=ul Voia s[-l nimiceasc[ t`r`ndu-l ]n noroi! De n-ar fi fost dreptate ]n ceruri, pentru noi, De n-ar fi fost un ]nger s[-l ia, s[-l ocroteasc[, Copilul f[r[ seam[n, de vi\[-mp[r[teasc[, Voinicul Voie-Bun[ era p[m`nt! UN OM DIN MUL|IME

P[m`nt

S[ fie to\i mi=eii!

PAZNICUL B{TR~N

Dar, vai, mi=eii s`nt +i-acum ]n sfatul \[rii, ]n fruntea ei! MUL|IMEA

S[ piar[! S[ piar[ to\i! S[ piar[! Afar[ to\i, afar[!... 316

PAZNICUL B{TR~N A=a... a=a... prieteni! Norodul credincios Nu-i c`ine ce se pleac[ de dorul unui os! }n glasul vostru geme acum ]ntreaga \ar[, Norodul care piere c`nd trebuie s[ piar[, Dar care face totul c`nd vrea... Striga\i mereu, Caci glasul vostru suie m[re\ la Dumnezeu! MUL|IMEA Tr[iasc[ Voie-Bun[!... Tr[iasc[ voievodul! Tr[iasc[ ]mp[ratul! Pe el ]l vrea norodul! PAZNICUL B{TR~N Striga\i ]n tot ora=ul c[ noul ]mp[rat Din neamul vechi al \[rii va fi ]ncununat! MUL|IMEA (risipindu-se ]n cete)

Tr[iasc[ ]mp[ratul! Tr[iasc[ Voie-Bun[! PAZNICUL B{TR~N

Cununa ta, st[p`ne, acuma se r[zbun[, +i pulberea str[bun[ ]n somn a tres[rit, +i chipurile sfinte din cadre au z`mbit! VOIEVODUL VOIE-BUN{

Mi-e inima cuprins[ de-o mare bucurie, +i totu=i simt c[ teama ce-n suflet ]nt`rzie Nu vrea s[ plece... PAZNICUL B{TR~N

Teama ce-n sufletu-\i =opti E numai ]ndoiala c[ nu vom izb`ndi! 317

Nu-\i pese de izb`nd[, c[ci ea va fi frumoas[! }ntreaga oaste-a \[rii ne este credincioas[, Iar paznicii sunt gata la cel dint`i cuv`nt S[-\i dea ]n m`n[ capul vr[jm[=ului ]nfr`nt! (Se aud zgomote.)

Ascult[, e mul\imea ce vine! O furtun[! (Poporul n[v[le=te ]n scen[.)

MUL|IMEA

Tr[iasc[ ]mp[ratul! Tr[iasc[ Voie-Bun[! RO+-}MP{RAT (alearg[ din dreapta, ]nso\it de patru osta=i)

Ce-s urletele-acestea? Ce vre\i, supu=ii mei? UN OM DIN MUL|IME

Noi vrem s[-nving[ legea: s[ piar[ cei mi=ei! RO+-}MP{RAT

+i ce mi=ei s[ piar[? UN OM DIN MUL|IME

Acei ce stau ]n frunte +i-ascult[, f[r[ mil[, ]ndemnurile crunte Ce fac supu=ii \[rii s[ moar[ c`te trei! RO+-}MP{RAT

Atunci ]mi cere\i moartea =i mie! UN OM DIN MUL|IME

Dac[ vrei +i crezi c-am spus aceasta — s[ piei =i tu! 318

MUL|IMEA

S[ piar[! RO+-}MP{RAT (lovind pe omul din mul\ime)

}mi spui aceasta mie? }nfrun\i st[p`nul, fiar[!? PAZNICUL B{TR~N (oprindu-i m`na)

S[ nu love=ti! }n l[turi! Norodu-i r[zvr[tit. Supune-te, caci ceasul drept[\ii a sosit. (Mul\imea ]i ]nconjoar[.)

RO+-}MP{RAT

Solda\ii mei!... (O=tenii nu se mi=c[.)

PAZNICUL B{TR~N

Zadarnic! Cetatea e luat[, O=tirea e a noastr[!... E ceasul de r[splat[... E r`ndul meu acuma s[ strig: lega\i-l! (Ro=-]mp[rat se-mpotrive=te.)

RO+-}MP{RAT

Cum? PAZNICUL B{TR~N

Solda\i, ]ngenunchea\i-l! (Solda\ii ]ngenuncheaz[ pe Ro=-]mp[rat.) 319

D[-mi sabia! (}i scoate sabia.)

+i-acum C[l[ul s[ purcead[ cu el la ]nchisoare, S[ vad[ ]nc-o dat[ cum trece sf`ntul soare Pe cer, =i-apoi ]n lan\uri s[ stea ]ntreaga zi Privind sp`nzur[toarea ]n care va muri! (C[l[ul =i o=tenii duc pe Ro=-]mp[rat.)

Iar cei ce-au fost cu d`nsul ]n clipa c`nd sosit-a La noi — =i ei s[ piar[! S[ vad[ c[ ispita De-a fi pleca\i ]ndat[ oric[rui venetic Le d[ r[splata mor\ii c`nd nu le d[ nimic! Iar noi, supu=ii \[rii, cuprin=i de veselie, Prin c`ntece =i jocuri vom face s[ se =tie C[ \ara noastr[ scump[ de-a pururi a sc[pat! Tr[iasc[ Voie-Bun[, sl[vitul ]mp[rat! S[ afle-ntreaga \ar[ m[rea\a s[rb[toare... (Fanfare; prin fund, trec o=tirile lui Voie-Bun[.)

Veni\i, veni\i ]ntruna, o=tiri ]nving[toare, Vulturi, =i zimbri falnici, =i zmei, =i paralei, }n =iruri nesf`r=ite — veni\i, o=tenii mei! VOIEVODUL VOIE-BUN{ (]n fa\[ la intrarea palatului, ]ngenuncheaz[)

Sl[vit[ fii de-a pururi, o, pronie cereasc[! Vai, gura mea nu afl[ cuv`nt s[-\i mul\umeasc[! UN SFETNIC (]mp[ratului Voie-Bun[)

+i-acuma, c`nd ursita cereasc[ s-a-mplinit, }\i d[m, m[rite doamne, un dar nepre\uit: 320

}\i d[m pe Miralena, so\ia ta visat[... Coboar[-te, domni\[!

(Mira coboar[ g[tit[ bogat.)

VOIEVODUL VOIE-BUN{

O, clip[ minunat[! De-at`t amar de vreme te-a=tept, st[p`na mea!... MIRA MIRALENA

St[p`nul meu, te caut de mult ]n lumea rea!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

At`ta bucurie! MIRA MIRALENA

At`ta fericire! VOIEVODUL VOIE-BUN{ (pe g`nduri)

De ce m[-ngrijoreaz[ o trist[ presim\ire? Mi-e fric[!... MIRA MIRALENA (]ngrijorat[)

Dar... VOIEVODUL VOIE-BUN{

Nimica! Nimica! S-a sf`r=it! MIRA MIRALENA

+i totu=i stai pe g`nduri... 321

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Vorbe=te-mi...

Un g`nd nel[murit... MIRA MIRALENA

}nainte a= vrea s[-\i cer iertare! VOIEVODUL VOIE-BUNA

Dar ce-am s[-\i iert, domni\[? MIRA MIRALENA

Nebuna mea purtare Din vremuri... Alt[dat[ visam z[d[rnicii!... Dar ast[zi, cumin\it[ de-a dreapta ta venii S[-mpac pe veci aceast[ s[rman[-mp[r[\ie, S[ fiu pe veci, st[p`ne, supusa ta so\ie... M[ ier\i? VOIEVODUL VOIE-BUN{

O, Miralena... }\i cer iertare eu, C[ doar o-mp[r[\ie e tot avutul meu... A= vrea s[-\i dau mai multe. Vrei tu ]ntregul soare? MIRA MIRALENA (sur`z`nd)

O, nu!... S[ ier\i pe-aceia ce zac ]n ]nchisoare! VOIEVODUL VOIE-BUN{

At`t? 322

MIRA MIRALENA

S[ ier\i pe tata! VOIEVODUL VOIE-BUN{

Pe Ro=u-]mp[rat? Dar ui\i c[ el ucis-a pe tata?... MIRA MIRALENA

N-am uitat, Dar vreau s[ ui\i tu ]nsu\i trecutele p[cate... +i vreau s[-ncepi domnia voios, cu bun[tate. E tat[l meu! Aibi mil[! E=ti bun, fii iert[tor! De ce s[-ncepi domnia ca el, printr-un omor? VOIEVODUL VOIE-BUN{

E tat[l t[u!... (Tare.)

Ei bine, s[ lase ]nchisoarea; Cu el, ]n fruntea mesei, s[-nceap[ s[rb[toarea! (}ncet.)

Mi-e fric[! Ad[ m`na... s[ mergem ]n palat, Mi-e fric[... (Tare.)

Da\i-i drumul lui Ro=u-]mp[rat, Pofti\i-l la osp[\ul de nunt[... nunt[ mare... S[ c`nte tr`mbi\i! Vinul s[ curg[ ]n pahare +i c`ntecul s[ umple cuprinsu-ntregii firi, C[ci vreau s[ uit noianul de negre presim\iri. (Cu m`na Mirei ]n m`n[ el urc[ treptele intr`nd ]n palat. C`teva clipe scena e goal[. Se aud mar=uri vesele. Veste-Rea, ]mbr[cat ]n negru, posomor`t, n[v[le=te ]n scen[ =i bate de trei ori ]ntr-o plac[ de aram[ at`rnat[ la poarta palatului. C`\iva curteni ies din palat ]ngrijora\i. Mul\imea ]ncepe s[ treac[ iar prin fund.) 323

UN SFETNIC

Ce veste? VESTE-REA

Dar ce-nseamn[ at`ta veselie, C`nt[rile acestea? UN SFETNIC

S[rmanul! Nici nu =tie Ce mare bucurie e-n \ar[! VESTE-REA

Ce veste-a=a de m[re?

Ce s[ =tiu?

UN CURTEAN

C[ cel mai mare fiu Din neamul vod[ Verde cu cinste se-ncunun[! Hai, strig[: s[ tr[iasc[! VESTE-REA

Nu vreau! Ar fi minciun[! De ce s[ strig aceasta c`nd al\i voinici s-au stins!? UN SFETNIC

Vorbe=ti de ]mp[ratul pe care l-au ]nvins? |i-e mil[? VESTE-REA

Nu de d`nsul vorbesc! 324

UN CURTEAN

Atunci de cine? Te v[d cuprins de jale — de jalea cui, str[ine? VESTE-REA

Vorbesc de cel mai t`n[r, vorbesc de Nenoroc! E mort!... UN CURTEAN

E mort! Minciun[! (}=i scoate sabia.)

Prin sabie =i foc S[ treac[ mincinosul... Acum, acum s[ piar[! VESTE-REA

Opre=te-te, str[ine, =i-ascult[. De-o s[-\i par[ Povestea mea minciun[, ucide-m[, de nu, Aceast[ veste trist[ s[ n-o duc eu, ci tu! Prin gura ta, str[ine, s[ afle ]mp[ratul! (Voie-Bun[ se ive=te, dar r[m`ne ]n umbr[.)

Eu vin din dep[rtare... departe mult. Din satul }n care voievodul era argat... UN CURTEAN

Argat? VESTE-REA

Da! Nimeni nu-l =tiuse c[-i neam de ]mp[rat... Era la noi. Deun[zi, prin vorb[-nfl[c[rat[, De ce, nu =tiu, ]ndeamn[ mul\imea-nt[r`tat[ 325

S[-nceap[ r[zvr[tirea. Pam`ntul tot ardea, +i duhul mor\ii, negru, prin flac[r[ trecea... Ardeau p[duri, ogoare, bordeie =i palate, Pocneau sutimi de vite ]n fl[c[ri aruncate, +i el trecea ]n noapte cu pletele ]n v`nt, Cu m`inile spre ceruri =i f[r[ de cuv`nt. Trecea ca o n[luc[, =i m`inile ]ntinse Cre=teau ca ni=te aripi spre z[rile aprinse... Trecea ca o n[luc[ — ]l v[d, =i-acuma nu-i: Zbura. P[rea c[ iadul fugea ]n urma lui. “Opre=te-te!... Ascult[!...” ]i zic. El, iar, nainte. Apoi se-opri deodat[ =i-mi spuse: “|ine minte! De-o fi s[ se g[seasc[ pe-aici un sp`nzurat, S[ spui: “A fost feciorul lui Verde-]mp[rat!” VOIEVODUL VOIE-BUN{ (ie=ind din umbr[, ]ngrozit)

+i-apoi? VESTE-REA

Plecai ]n grab[ spre locurile-acestea, Plecai ]n grab[ mare s[ spun, ]nt`iul, vestea Cumplit[-a mor\ii sale. VOIEVODUL VOIE-BUN{

Nu crezi c[ te-ai gr[bit? VESTE-REA

O, nu! Cu-ncredin\are v[ spun c[ s-a sf`r=it! VOIEVODUL VOIE-BUN{

S[rmanul!... Ast[ veste tot sufletu-mi r[pune!... E mort s[rmanu-mi frate!... 326

UN OM DIN MUL|IME

S[-=i fac[ seama singur! P[catul [sta-i mare... El n-o s[ aib[ preot, nici cruce la-ngropare... AL DOILEA OM

P[cat! DRACUL

De-a= fi Satana, a= apune c[-i al meu! UN OM DIN MUL|IME

P[cat! AL DOILEA OM (]nchin`ndu-se)

S[-l ierte Domnul! DRACUL

De ce s[-l ierte Domnul?

Ba el pe Dumnezeu!

UN B{IAT DIN MUL|IME

Ce vorbe-adev[rate: S[-l ierte el pe Domnul! (Cei doi oameni din mul\ime se dep[rteaz[.)

DRACUL (b[iatului)

Copile, ai dreptate... }mi placi. Te iau cu mine. Tu e=ti un r[zvr[tit!... 327

Aveam de mult nevoie de-un t`n[r iscusit }n treburile \[rii. S[ =tii... te iau cu mine. Prime=ti s[-mi fii tovar[=, prieten?... B{IATUL DIN MUL|IME

Dar ce s[ fac cu d`nsul? Ce-i aurul? DRACUL

Dar aurul ]nseamn[ putere, bog[\ii...

Nu =tii?

(}n vreme ce alaiul se scurge lent, ]ntr-o direc\ie, ]n fund, ]n sunetele mar=ului funebru, Dracul, cu m`na pe um[rul b[iatului, trece ]n direc\ie contrar[, pe primul plan spun`nd fr`nturi din balada aurului:)

Arunci un pumn de aur =i vezi cresc`nd deodat[ }n jurul t[u palate... (Scade vocea, apoi din nou, tare)

Arunci un pumn de aur pe mare... (Scade tonul)

Cor[bii ]nc[rcate cu roabe =i p[uni... Arunci un pumn de aur =i cea mai m`ndr[ fat[... (Acoperind cu o parte a mantiei um[rul b[iatului, Dracul iese cu el, continu`nd ispita)

Cortina

328

EPILOG* }n sala tronului, la curtea ]mp[ratului Voie-Bun[. Pe un catafalc, ]n mijlocul f[cliilor, doarme voievodul Nenoroc. Fecioare ]mbr[cate ]n alb ]l ]nconjoar[. Sfetnicii cerni\i au ]ncremenit l`ng[ ziduri. De departe se aud c`ntecele jalnice ale copiilor de cas[, ]nso\ite de strune =i organe.

VOIEVODUL VOIE-BUN{

Te-ai dus, s[rmane frate! Te-ai dus! La ce sunt bune Aceste haine scumpe c`nd inima-mi r[pune O jale grea? Ce veste cumplit[ m-a lovit, S[rmane fr[\ioare — cum, cum te-ai pr[p[dit! O, tu, ce-ai fost de-a pururi solie de dreptate, De ce nu-\i fuse mil[, St[p`ne ]ndurate? Tu nu ceri nim[nuia =i tuturor le dai — De ce nu-\i fuse mil[, Arhanghele Mihai? ARHANGHELUL MIHAIL (ivindu-se la c[p[t`iul mortului)

Arhanghelul drept[\ii vorbe=te doar o dat[, +i cel ce nu m-ascult[ cu inima plecat[, +i cel ce m[ ]nfrunt[ privindu-m[ trufa= — Acela are parte de negrul meu vr[jma=... Arhanghelul drept[\ii vorbe=te doar o dat[, El nu ademene=te!... Satana se arat[ Sub fel de fel de chipuri — eu am un singur glas, Un singur chip. Satana p`nde=te orice pas. * Acest epilog se suprim[ la reprezentare

329

Eu zbor senin =i m`ndru, privind nem[rginirea. Vr[jma=ul meu =opte=te, eu umplu toat[ firea Cu tr`mbi\e de-aram[, vestind m[re\ul dar Al zilelor de m`ine... Satana-i c[m[tar. Pe clipa cea de fa\[ el ia o ve=nicie... A iadului ispit[ e fier ce se ml[die Dibaci ]n focul vorbei; cuv`ntul meu — o\el... De n-a ]nvins, se fr`nge! +i-acum ]nvins-a el!... VOIEVODUL VOIE-BUN{

+i totu=i, vai, ce suflet avuse alt[dat[! L-a dus ]n valu-i negru o via\[ zbuciumat[... De ce nu-\i fuse mil[? ARHANGHELUL MIHAIL

Trimis de Dumnezeu Nu mil[, ci dreptate ]mpart ]n drumul meu... De-a= fi al milei ]nger, eu n-a= lua vie\ii At`tea flori pl[p`nde ]n raza dimine\ii, Eu n-a= lua p[durii stejarii mai seme\i, L[s`nd pe al\ii prad[ cumplitei b[tr`ne\i... Dar fac ce spune Domnul, =i tot ce Domnul spune Ascunde-o via\[ nou[, ascunde o minune... Cuv`ntul lui e mare =i sf`nt cum altul nu-i — }n veci de veci s[ fie sl[vit cuv`ntul lui! Atuncea c`nd m[ cheam[ fecioarele curate Aud din dep[rtare =i vin s[ fac dreptate, Dar nu vin niciodat[ s[ m`ntui de p[cat, Pe cel care o dat[, trufa=, m-a ]nfruntat! +i el a fost acela, da, el a fost seme\ul... La ruga mea duioas[ r[spuns-a cu dispre\ul; Zv`rlindu-m[ pe mine, cu Dracul s-a-nfr[\it — 330

R[m`n[ cu Satana pe care l-a dorit! Acel ce-=i curm[ via\a, ca d`nsul, mi=ele=te, }nfrunt[ astfel cerul, =i cerul nu-l prime=te!... Cinstita-i socoteal[ =i toate s-au pl[tit! Mai e un loc ]n iadul cu care s-a-nfr[\it!... Sf`r=it

331

REFERIN|E CRITICE Opera dramatic[ de ]nceput a lui Victor Eftimiu este scris[ sub emula\ia teatrului de poezie al lui Ed. Rostand, ce ob\ine la acea vreme succese r[sun[toare ]n Fran\a. Cu un remarcabil instinct artistic dramaturgul a ]n\eles c[ n-ar fi putut introduce ]ntr-un cadru istoric rom`nesc, f[r[ falsitate, verva, amabila pre\iozitate =i fantezia spiritual[ ce sunt ]n chip necesar legate de un astfel de teatru =i a ales ca materie basmul, ]n direc\iunea c[ruia ]l ]mpingea =i exemplul ilustru al lui Maeterlinck. Dar ]n }n=ir-te, m[rg[rite totul e ]n tradi\ia rom`neasc[, sub raportul materiei, piesa nefiind dec`t dramatizarea unui basm, cu o mai mare accentuare a simbolurilor, cuprinse prin defini\ie ]n orice poveste... Oricare ar fi vi\iul de temelie al piesei, }n=ir-te, m[rg[rite r[m`ne o ]nc`nt[toare =i fericit[ produc\ie a teatrului nostru. Nu se poate ]nchipui o mai juvenil[ explozie de poezie fabuloas[, o mai ]nlesnit[ maturitate a versifica\iei. Versurile au destul[ somptuozitate ca s[ plac[ ]n sine, dar =i necesara fluiditate pentru a nu ]ngreuia declama\ia. C[lin Nebunul al lui Eminescu, pu\in scurs de miere, dar ]nc[ p[str`nd miresmele, a trecut aici. Peste tot plute=te o jovialitate s[n[toas[, un umor gras de peveste, inimitabile. George C[LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. Edi\ia a ll-a, rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 713,714.

Victor Eftimiu (1889-1972) a fost un scriitor fecund, public`nd ]n jur de o sut[ de volume (10 volume de poezii, 50 de proz[ =i 40 de 332

teatru), din care nu r[m`n dec`t c`teva piese de teatru, unul-dou[ romane (Dragomirna) =i volumul de maxime Vorbe... Vorbe... Vorbe... }n=ir-te, m[rg[rite (1911), prima pies[, descindea, ceea ce nu s-a observat, din S`nziana =i Pepelea de Alecsandri, care are =i o legend[ cu titlul }n=ir[-te, m[rg[rite, cu alt subiect. Originalitatea lui Eftimiu st[ ]n relativele libert[\i pe care =i le ia fa\[ de basm. Personajele nu-s ceea ce =tim de mai ]nainte despre ele. Sorina,fiica lui Alb-]mp[rat, viseaz[ la F[t-Frumos, dar, ca s[-=i ]mpace =i tat[l, prime=te s[ se m[rite cu altcineva. F[t-Frumos vrea pe Ileana Cos`nzeana, dar e mai mult un fanfaron dec`t un erou. Zmeul care de\ine pe Cos`nzeana e un Barb[-Albastr[, dar =i un nedrept[\it care-=i revendic[ drepturile lui. To\i sunt ideali=ti =i reali=ti, eroi de basm, dar =i oameni, Alb-]mp[rat ]n primul r`nd, om de omenie, care ciocne=te un pahar cu F[t-Frumos =i-l concediaz[ c`nd se ceart[ cu Zmeul, d`ndu-i pe am`ndoi afar[. Autorul demitizeaz[ avant la lettre, coboar[ fantasticul pe p[m`nt, l[s`ndu-l totu=i s[ pluteasc[ ]ntr-o aur[ de fantezie. Cu toate incongruen\ele simbolurilor, feeria r[m`ne un spectacol ]nc`nt[tor. Versurile curg cu o mare naturale\e, ]ntr-un stil de cel mai bun echilibru clasic. Acelea=i calit[\i, minus rotunjimea compunerii, le are cea de-a doua pies[, Coco=ul negru (1913)... Aceste dou[ piese au ]nnoit teatrul rom`nesc dinainte de primul r[zboi mondial, aduc`nd ceva din tehnica fabulosului lui Maeterlinck =i a fanteziei lui Edmond Rostand ]n decor local. Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i Suflet — Cultura na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 124, 125. .

..Romantic, dar pe o tem[ faustic[ - a dilemei morale, a fatalit[\ii =i destinului uman generic considerate —, e Coco=ul negru (1913) de Victor Eftimiu, un prodigios produc[tor de versuri cantabile =i de drame de tot felul, ce vor umple, cu succes adeseori, repertotriul interbelic. I. NEGOI\ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 144-145. 333

CUPRINS Nota asupra edi\iei ..................................................... 2 Tabel cronologic ......................................................... 3 }N+IR-TE, M{RG{RITE ............................................. 6 COCO+UL NEGRU ................................................. 137 Referin\e critice ..................................................... 332

334