VARIANTA 7romana [PDF]

Zitiervorschau

VARIANTA 7 SUBIECTUL I A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat. 1. Indică sensul din text al secvenței nu eram în largul meu. Secventa data sugereaza starea de incomoditate pe care o resimtea personajul. 2. Menționează locul unde se petrece întâmplarea relatată de autor, utilizând informaţiile din textul dat. Intamplarea se petrece pe Calea Victoriei, langa Capsa. 3. Precizează o trăsătură fizică a lui Camil Petrescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat. Camil Petrescu era o persoana subtire, aceasta trasatura reiese din secventa "acest om putintel la trup”. 4. Explică motivul pentru care Camil Petrescu îi cere poetului rețetele. Camil Petrescu ii cere poetului retetele cu scopul de a ii cumpara medicamentele. 5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă complexitatea personalității lui Camil Petrescu. Camil Petrescu era o persoane erudita, care "domna riguros spatiile inacesibile muritorilor". Totodata, personalitatea acestuia denota simplitate cat si naturalete, dar virtutea de pret este omenia, “Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul său eșafodaj* intelectual și moral.” B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omenia este condiționată sau nu de experiență, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul O retrospectivă de Ion Th. Ilea, cât și la experiența personală sau culturală. Omenia este un conglomerate de calități alese ale unei persoane, cum ar fi bunătatea, ospitalitatea, atitudinea înțelegătoare și chiar empatia. Consider că omenia este într-adevăr condiționată de experiențele mele, personale și culturale întrucât pentru a face un gest ce demonstrează această calitate ține de buna mea creștere și empatia de care eu sau o persoană poate da dovadă.   Fiecare are partea lui de umanitate, atât cât a fost educat, sau s-a educat si în acord cu caracterul său. Nu e nevoie de gesturi mărețe pentru a te numi o persoană amabilă sau bună, ci de atenție față de cei din jur și solidaritate, si de ce nu si de iubire.

Prin intermediul textului suport se poate observa un fapt de omenie, Camil Petrescu cerând rețeta bolnavului pentru a îi cumpăra ce avea nevoie întărește admirația pe care autorul io poartă. SUBIECTUL al II-lea Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintrun text dramatic, identificate în fragmentul dat. Corina este personajul principal al textului ”Jocul de-a vacanta” scris de Mihail Sebastian deoarece participa intens la evenimentele prezentate iar celelalte pesonaje graviteaza in jurul ei. Portretul Corinei este creionat prin mijloace directe cat si indirecte. Prin intermediul caracterizarii directe realizata de narator in didascalii aflam despre fata ca este imbracata “intr-o rochie calda de casa”. Totodata Stefan o complimenteaza spunandu-i ca are “intuitii miraculoare”. Portretul moral al fetei se caracterizeaza prin atitudinea pe care o are față de personajul masculin al fragmentului, aceasta făcând numeroase “gesture marunte” care dezvaluie atractia pe care o simte in momentul discutiei despre “caderea frunzelor”. In concluzie, Corina face parte din categoria personajelor dramatice, portretul acesteia fiind dominat de totalitatea actiunilor pe care ea le întreprinde alaături de personajul masculin al textului.

SUBIECTUL al III-lea Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text poetic studiat, aparţinând lui Mihai Eminescu. Mihai Eminescu aparține perioadei clasice a literaturii, ca si Ion Creanga, Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale. Supranumit ”luceafarul poeziei românești!”, Mihai Eminescu este ultimul mare poet romantic european care si-a exprimat apartenenta la romantism. Poemul ”Luceafarul” este o capodopera a creatiei literare romanesti si o sinteza a gandirii eminescine. El este publicat initial in almanahul Societatii Academice ”România Jună” din Viena, in aprilie 1883, in august 1883 apare in revista ”Convorbiri Literare”, iar ulterior este inclus in singurul volum antum eminescian. Poemul este inspirat din poemnul romanesc ”Fata in gradina de aur” cules de germanul Kunisch. Romantismul este curentul literar-artistic, aparut in Europa, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care se manifesta mai intai in Anglia, apoi in Germania si Franta, cuprinzand intreaga europa. Trasaturile acestui curent literar sunt: expansiunea eului, interesul pentru mituri si

simboluri, crearea de lumi fantastice, contemplarea trecutului si a figurilor istorice. Luceafarul se incadreaza in specia literara a poemului de interferenta a epicului cu liricul, de intindere relative mare cu un continut filosofic si un character alegoric. Tema poemului este romantic, problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea. In ceea ce priveste semnificatia titlului, cuvantul ”luceafar” provine din latinescul ”lucifer” si este denumirea populara a planetei Venus si a unor stele mai stralucitoare. In sens conotativ, el devine un simbol al unicitatii si superioritatii intruchipând geniul. Titlul poemului se refera la motivul central al textului, Luceafarul, si sustine alegoria pe tema romantica a locului geniului in lume, vazand ca o fiinta solitara si nefericita, opusa a omului comun. Poemul este amplu are 382 de versuri grupate in 98 de strofe si este structurat in patru parti reflectand doua planuri: unul terestu si uman, iar celalalt este universul cosmic. Inceputul enunta o formula specifica basmului: ”A fost o data ca-n povesti/ A fost ca niciodata”avand rolul de a introduce cititorul in universul imaginatiei eminesciene, proiectand totodata alegoria intr-un timp neprecizat, unic. Partea I a poemului este o splendida poveste de iubire. Iubirea se naste lent din starea de contemplatie si de visare, in cadrul nocturne realizat prin motive romantice: luceafarul, marea, castelul, oglinda si la chemarea – descantec rostita de fata: ”Cobori in jos, Luceafar bland/Alunecand pe-o raza”. Luceafarul se smulge din sfera sa spre a se intrupa prima oara din cer si mare ”ca un tanar voievod, un mort frumos cu ochii vii”. Luceafarul ii cere fetei sa paraseasca lumea muritoare in favoarea infinitului oceanului in care se afla ”palate de mardean” , fata refuza. Apoi, ii cere fetei sa paraseasca lumea sa pentru inaltul cerului, fata refuza iarasi, cerandu-I luceafarului sa renunte la nemurirea sa in schimbul iubirii. Luceafarul accepta sacrificiul de sine ”da ma voi naste din pacat/ primind o alta lege/ cu vecinicia sunt legat/ ci voi sa se dezlege”. Partea a II-a este legat de spatial terestru prezentand idila dintre fata de imparat, care acum are nume, Catalina si Catalin. Iubirea dintre cei doi este una modesta, obisnuita, lipsita de stralucire, iar chemarea pajului Catalin se refera strict la implinirea erotica ”hai s-om fugi in lume/ om fi voiosi si teferi/ vei pierde dorul de parinti si visul de luceferi”. In partea a III-a actiunea se petrece in spatiul cosmic. Zborul cosmic al luceafarului este surprins in doua versuri memorabile ”El zboara gand purtat de dor/ pân piere totul, totul”. Ultimul argument al Creatorului este cel legat de superficialitatea fapturii umane ”si pentru cine vrei sa mori?/ intoarce-te, te-ndreapta/ spre acel pamant ratacitor/ si vezi ce te asteapta”. Ultima parte a poemului revine simetric la planul terestru si cel cosmic. Privind spre pamant Luceafarul vede ”sub sirul lung de mandre tei sedeau doi tineri singuri”. Ultima strofa

este o cugetare trista a Luceafarului care din delicate lui singuratate slava rosteste: ”Traind in cercul vostru stramt/ norocul va petrece/ iar eu in lumea mea ma simt/ nemuritor si rece”. Limbajul artistic eminescian se caracterizeaza prin limpezimea clasica, efect obisnuit printr-un proces de ”scuturare a podoabelor stilistice”. Astfel, rezulta o expresie poetica de o simplitate si un rafinament remarcabil. Adjectivele sunt surprinzator de putine, in totalul poemului gasim doar 89 de adjective. Dintre acestea se disting cateva care se repeat pe alocuri, cum ar fi: mandru, frumos, bland si dulce. Se remarca expresiile si constructiile populare ”împle”, ”a răzima” care se imbina cu neologismele ”demon” si ”himeric”; metaforele ”palate de margean”, ”cununi de stele” si comparatii ca: ”E un adanc asemenea/ Uitarii celei oarbe” aduc o imagine artistica a poemului. In poem ritmul este iambic si se distinge prin tonalitatea sa ascendenta. Rima este incrucisata si masura este de 7-8 silabe. In concluzie, poemul Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului geniului in lume, ceea ce inseamna ca povestea, personajele, relatiile dintre ele sunt transpuse intr-o suita de metafore, personificari si simboluri. Poemul reprezinta o meditatie asupra destinului geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun.