Uimitoarea Viata A Lui Francois Rabelais [PDF]

Zitiervorschau

Uimitoarea viaţa a lui Francois Rabelais

S-a născut în jurul anului 1494,în ţinutul Turena, din Franţa centrală,la Deviniera, o fermă de lângă Chion, a tatălui său,avocatul Antoine Rabelais. Se pare că studiile elementare, începute la abaţia benedictina din Seuilly, aproape de fermă părintească, i-au lăsat amară amintire a şcolii indobodocitoare condusă de preoţi, fel de învăţătura pe care, istorisind păţaniile eroului său Gargantua, îl va condamna în termeni necruţători, răzbunând cu biciul ironiei nenumăratele vergi concrete pe care i împărtăşise, cu dărnicie, pedagogia . În 1510,trimis de familie, intra ca învăţăcel eclesiastic novice într-o mănăstire de călugări franciscani şi după nouă ani este hirotonisit preot.Aici leagă prietenie cu călugărul Pierre Amy, prin intermediul căruia vă intra în corespondenta cu un mare învăţat umanist francez,elenist şi filolog al Renaşterii, anume Guillaume Bude. Împreună cu Amy, folosind numeroasele răgazuri monahale, pe care ceilalţi fraţi călugări le petreceau într-o proverbială trândăvie,începe să studieze limba şi literatura elina, în ciuda marilor dificultăţi pe care le întâmpinau amândoi(cărţi scumpe şi rare,greu de procurat in Franţa, lipsa unor profesori, etc.). În 1523 însă, Facultatea de teologie din Paris Sorbona citadela a obscurantismului religios şi a filosofiei catolice,neliniştită de comentariile filologice ale savantului olandez Erasmus din Rotterdam,asupra unor texte greceşti ale Evangheliei, interzice studiul limbii eline. Stareţul abaţiei unde se afle Rabelais percheziţionează chiliile celor doi elenişti şi le confisca manuscrisele,cărţile şi însemnările.Amy reuşeşte să fugă şi trece la un alt ordin monahal iar Rabelais părăseşte la rându-i locaşul monahal şi îşi găseşte un protector în persoana lui episcopului şi stareţului Geoffroy d’Etissac,al cărui secretar devine.Până în 1527 străbate cu protectorul său ţinutul Poitou, dar, plictisit de tutela patronului, îl părăseşte timp de trei ani vizitează marile centre universitare ale vremii :Bordeaux, Toulouse,Vălence, Bourges,Orleans, Angers şi Paris. La începutul anului 1530 se înscrie la cursurile de medicină iar la 17 septembrie, sosit în sudul Franţei, la Montpellier, cel mai renumit centru de învăţământ medical de pe-atunci,este primit ca student la Facultatea de medicină, dobândind după numai şase săptămâni, primul grad de student.La începutul anului 1531 participa alături

de alţi colegi la reprezentarea unei comedii, apoi îşi întrerupe studiile şi pleacă la Poitou.Anul următor e stabilit la Lyon, că traducător de cărţi medicale latineşti, ca doctor al spitalului din localitate şi ca autor al primei lui lucrări literare, romanul ,,Uimitoarea viaţa a lui Pantagruel , feciorul lui Gargantua pe care îl semnează cu pseudonimul Alcofrybas Nasier,anagramă numelui său.La 23 octombrie 1533, Sorbona condamna cartea acuzând-o de ,,neruşinatele ; sub acest epitet se ascundea ,,vina’’ de a fi demascat făţărnicia concepţiei filosofice religioase cât şi matrapazlâcurile foarte laice ale popimii. Aşadar, romanul, care avea să fie cunoscut mai târziu sub numele generic de ,,Gargantua şi Pantagruel’’, debutează cu ,,Pantagruel’’, cartea a doua,altfel spus. După doi ani apare ,,Viaţa extrem de înfricoşătoare a marelui Gargantua,tatăl lui Pantagruel care, în genealogia uriaşilor şi în logica operei,este cartea întâi. Abia după zece ani apare ediţia definitivă şi revăzută a celor două cărţi, cărora acum li se restituie cronologia evenimentelor descrise. De aici înainte,şi de astă dată sub numele adevărat,se succed,,A treia carte a faptelor şi-a spuselor eroice ale nobilului Pantagruel’’(1564) şi ,,A patra carte’’(1552). După moartea autorului apare ,în 1562,,,Insula Sunătoare cuprinzând primele 16 capitole ale cărţii a cincea, carte care va apărea în întregime abia în 1564.De altfel,autenticitatea acestei ultime cărţi este contestată de numeroşi cercetători ai operei rabelais iene. Probabil că în momentul în care a început să-şi scrie opera,despre care nu se poate spune că a fost construită cu foarte multă rigoare,potrivit unui plan compoziţional minuţios elaborat(că,de exemplu,un roman balzacian), Rabelais păstra, într-o cută secretă a memoriei,sugestia atmosferei şi a tipurilor din romanele populare,de colportaj cum ar mai putea fi numite,romane care se întemeiau pe foarte vechile tradiţii ale folclorului francez. Poate că scriind ,,Pantagruel’’,Rabelais s-a gândit la un singur

lucru :să-i facă pe oameni să râdă ,folosindu-se de dimensiunile lui Pantagruel.

Dar pe aceste date populare se grefează elemente satirice suspecte de protest social şi o viziune violent şi tragic realistă a lumii, câştiguri literare care depăşesc modestul scop iniţial. La urma urmei, ,,Gargantua şi Pantagruel’’e ,într-o anume măsură,un fel de autobiografie nemărturisită, în care amintiri din copilărie şi din tinereţe sunt transfigurate,deosebit de Creangă,şi strecurate dibaci,sub pretextul fantasticului şi al fabulosului. Odată cu tipărirea lui ,, Pantagruel’’ începe luptă deschisă pe plan literar a cărturarului umanist împotriva teribilei Biserici catolice, lupta ce se înscrie în seria acţiunilor anticatolice ale Reformei,marea mişcare social-politica din Europa occidentală a veaculuial XVI-lea,mişcare apărută ca rezultat al luptei ţărănimii şi a burgheziei ceva se năştea împotriva orânduirii feudale şi care a îmbrăcat forma luptei religioase împotriva Bisericii catolice şi a papalităţii.Într-adevăr,încă de la începutul secolului al XVI-lea, reforma a sfărâmat unitatea catolicismului(simbol al exploatării şi spirituale exercitate de cler asupra poporului credul şi superstiţios),anihilând puterea nemăsurată a papalităţii în cea mai mare parte a ţărilor din Europa de Nord.Înlesnita de răsturnarea de false valori morale şi de progresul ideilor Renaşterii, mişcarea încerca să elibereze gândirea din chingile catolicismului, cerând libertate deplină şi egalitate pentru diferitele culte. În Franţa, Reforma, propagata de Calvin(organizatorul unei republici în Elveţia), luase naştere în timpul domniei regelui Francisc I(15151547),monarh care a tolerat-o la început,pentru ca s-o reprime necruţător mai târziu.Umaniştii Renaşterii, adversari ideologici neîmpăcaţi ai catolicismului,erau asemeni lui Rabelais, simpatizanţi ai protestantismului.Prin încercarea de a umaniza sau chiar de a suprima formele de cult religios, de a restrânge sau de a desfiinţa puterea clerului, de a nega valoarea tradiţională a textelor evanghelice, pe care Biserica le

considera de , prin protestul, în numele raţiunii, contra interpretărilor dogmatice,dar mai ales prin combaterea susţinută a catolicismului şi a influenţei lui politice şi economice, Reforma a fost o formă revoluţionară de luptă împotriva feudalismului. La începutul lui ianuarie 1534, Jean du Bellay, arhiepiscop al Parisului,îşi întrerupe călătoria spre Italia, la Lyon,din cauza unui atac de sciatică.Aici îl întâlneşte pe Rabelais,pe care îl ia cu el, în calitate de medic,în călătoria din care va reveni în lună martie a aceluiaşi an. În primele zile ale lui octombrie, la iarmarocul de toamnă din Lyon, se pune în vânzare ,,Viaţa nemaipomenită a marelui Gargantua,tatăl lui Pantagruel’’, a lui Alcofrybass Naiser. Scriitorul nu va uita momentele moderne, ştiinţifice, de studiu, pe care le-a deprins în compania umaniştilor din Fontenay-le-Comte, când s-a aplecat asupra cărţilor filosofilor Antichităţii sau când, sub supravegherea profesorilor de medicină, a descifrat elementele ştiinţelor,e drept, nedezvoltate ale vremii.Această experienţă îi va sluji ca punct de plecare în fundamentarea unui sistem pedagogic nou, renascentist,doctrina de învăţământ umanist pe care a preconizat-o în