Traumatisme Oculare [PDF]

Zitiervorschau

ȘCOALA POSTLICEALĂ SPECIALIZAREA „ASISTENT MEDICAL GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR,

CANDIDAT,

2016

ȘCOALA POSTLICEALĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TRAUMATISME OCULARE

2016

MOTTO: “Ochii văd numai ceea ce Mintea este pregătită să înţeleagă” Henri Bergson

ARGUMENT Organul văzului este fără îndoială cel mai impresionant izvor de informaţii şi două treimi din senzaţiile noastre sunt vizuale. Prin ochii deschişi pătrund informaţiile continuu şi direct şi prin nervul optic ajung în creier. Ochiul este în esenţă un aparat de fotografiat,în partea lui anterioară se află un sistem de lentile care focalizează razele de lumină într-un punct. Irisul se comportă ca diafragma aparatului de fotografiat, reglând cantitatea de lumină care pătrunde în fundul ochiului , iar retina (membrană nervoasă) joacă rolul filmului, fixând imaginea. Există însă o deosebire esenţială între ele : retina-spre deosebire de film – se poate refolosi, ea fixează permanent imagimile de 10.000 de ori pe secundă până trăim, până când atunci când devine inaptă. Din motive de protecţie ochii sunt adânc implantaţi în cavitatea craniană. Stratul de grăsime care căptuşeşte globul ocular protejează ochiul ca o pernă de traume şi, de asemenea,reduce frecarea globului ocular permanent în mişcare. Mişcarea globului ocular este dirijată de şaşe muşchi care asigură ancorarea lui în deplină siguranţă. De protejarea ochiului şi a vulnerabilului creier, cu care este în legătură nemijlocită, se ocupă şi alte reflexe automate. Fulgerul unei lumini puternice şi neaşteptate, un zgomot, o mişcare rapidă în faţa ochilor sau un fir de praf sub gene produc o reacţie de răspuns imediată prin clipiri dese din ochi. Închiderea membranelor fibroase ale pleoapelor asigură ochilor un scurt impermeabil şi ermetic. Suprafeţele de atingere a pleoapelor sunt căptişite cu o membrană transparentă(conjunctiva) care reţine impurităţile ce ar putea trece de prima linie de apărare. Un strat uleios de lacrimi (lacrima), asigură permanent umiditatea conjunctivei. Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale de pe tavanul orbitei şi sunt răspândite pe suprafaţa ochiului la închiderea pleoapelor . Iritaţia sau pătrunderea unui obiect străin în

ochi produc lăcrimarea , dar se constată aceeaşi reacţie la stările de râs şi plâns. În lacrimi se află şi o substanţă antibacteriană- lizozim- care asigură apărarea împotriva bacteriilor aeriene dăunătoare.

CUPRINS ARGUMENT CAPITOLUL I.NOŢIUNI DE ANATOMIE ALE GLOBULUI OCULAR...7 1.1.Anatomia globului ocular...........................................................................7 1.2. Fiziologia globului ocular………………………………………………… CAPITOLUL II.TRAUMATISME OCULARE- PREZENTARE TEORETICĂ .............................................................................................................................18 2.1. Generalității...............................................................................................18 2.2. Cauze ........................................................................................................19 2.3. Clasificare.................................................................................................22 2.4. Simptomatologie.......................................................................................24 2.5. Diagnostic diferenţial……………………………………………………. 2.6. Prognostic………………………………………………………………..24 2.7. Tratament...................................................................................................25 2.8. Complicații................................................................................................25 2.9. Prevenire...................................................................................................26

CAPITOLUL III.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU TRAUMATISME OCULARE.......................................30 3.1. Examen clinic local……………………………………………………. 3.2. Măsurarea acuităţii vizuale…………………………………………… 3.3.Biomicroscopia……………………………………………………….. 3.4.Oftalmoscopia…………………………………………………....... 3.5.Ecografia oculară…………………………………………………… 3.6.Tomografia computerizată………………………………………… 3.7.Tomografia în coerenţa optică(OCT)……………………………… 3.8.Angiofluorografia(AFG)……………………………………………. CAPITOLUL IV.INTERVENŢIILE ASISTENTULUI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU TRAUMATISME OCULARE.......................................39 4.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare..........................................................39 4.2. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative............................................42 4.3.Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului.......................44 4.4. Spălătura oculară………………………………………………………….. 4.5. Externarea pacientului...............................................................................47 CAPITOLUL V.ÎNGRIJIRI SPECIFICE.....................................................48 Studiul de caz 1................................................................................................48 Studiul de caz 2................................................................................................60 Studiul de caz 3................................................................................................72 CAPITOLUL VI.EDUCAȚIE PENTRU SĂNATATE...................................83 CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I NOŢIUNI DE ANATOMIEALE GLOBULUI OCULAR 1.1. ANATOMIA GLOBULUI OCULAR Ochiul sau organul vederii este format din globul ocular și anexele sale. Globul ocular are o formă relativ sferică, cu diametrul anteroposterior mai mare decât diametrele transversal și vertical.Greutatea sa este de 7,5g şi ocupă un volum de aproximativ 6,5 cm3 . Structura globului ocular:

Fig.1. structura globului ocular; Globul ocular este alcătuit din trei pături sau tunici suprapuse, și anume: 1.Tunica externă , fibroasă ( formată din cornee şi scleră ). 2. Tunica medie , vasculară ( iris , corp ciliar şi coroidă ). 3.Tunica internă , nervoasă ( retina ) . Tunica externă ( fibroasă ): A . Corneea este o structură avasculară ,transparentă .

Fig.2. corneea; B . Sclera are rolul de a proteja conţinutul ocular şi de a menţine forma ochiului. Prezintă o culoare alb-sidefie şi este foarte rezistentă .

Fig.3. sclera (opacă), corneea(transparentă); Tunica medie ( vasculară): A. Irisul formează partea anterioară a tunicii vasculare şi are aspectul unei diafragme care separă camera anterioarăde camera posterioară a globului ocular. În centru prezintă un orificiu circular (cu diametrul de 3-5 mm.)numit pupilă , care are rolul de a regla cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi .

B. Corpul ciliar reprezintă partea intermediară a uveei. Este format din două zone: corpul ciliar anterior şi corpul ciliar posterior. C. Coroida este formată din următoarele straturi dinspre exterior spre interior : stratul supracoroidian, stratul vascular şi membrana Bruch (adiacenta retinei).

Fig.4. coroida;

Tunica internă (nervoasă): Retina căptuseşte ¾ posterioare ale ochiului . Are mai multe zone , care se diferenţiază din punct de vedere structural şi funcţional : regiunea maculară , retina periferică şi ora serrata . În centrul regiunii maculare se găseşte foveea , care este cea mai specializată zona retiniană , care asigură acuitatea vizuală maximă şi vederea colorată. Retina este formată dinspre exterior spre interior din următoarele 10 straturi : 1.epiteliul pigmentar ; 2. stratul celulelor fotoreceptoare este format din celule cu conuri şi bastonaşe ;

3. membrana limitantă externă; 4. stratul nuclear extern format din nucleii celulelor fotoreceptoare; 5. stratul plexiform extern ; 6. stratul nuclear intern conţine nucleii celulelor bipolare ; 7. stratul plexiform intern ; 8. stratul celulelor ganglionare contine aproximativ 700000-15000000 celule; 9. stratul fibrelor nervoase ; 10. membrana limitantă internă care adera doar la periferia globului de corpul vitros.

Fig.5. retina; Mediile transparente oculare: Mediile transparente sunt structuri anatomice prin care ochiul refractă şi transmite lumină la celulele fotoreceptoare şi acestea sunt următoarele : corneea, umoarea apoasă , cristalinul şi corpul vitros . 1. Corneea;

Fig.6. structura corneei; 2.Umoarea apoasă este un lichid transparent care ocupă camera anterioară şi posterioară.Ea transportă glucoză , aminoacizi şi oxigen şi contribuie la menţinerea tonusului ocular . 3.Cristalinul are un rol important în refracţia oculară. Dimensiunile cristalinului cresc odată cu vârsta . 4.Corpul vitros ocupă spaţiul dintre cristalin şi retină , dând formă globului ocular , iar datorită elasticitatii sale amortizează şocurile produse de mişcările capului, contribuind astfel la protecţia retinei . Fig.7. anatomia ochiului; Calea optică Nervul optic are o lungime de 20-30mm şi o grosime de 3-4mm. El provine din cei 1,3 milioane de axoni ai celulelor retiniene ganglionare. Apoi nervul optic străbate orbita, canalul optic şi fosa craniană medie a endobazei , după care cei doi nervi optici converg parţial ,formând chiasma. Anexele globului ocular 1.Mușchii extrinseci ai globului ocular

a. Muş chii drepţi ai

globului ocular sunt în număr de 4 - muşchiul drept superior, muşchiul drept inferior, muşchiul drept intern şi muşchiul drept extern. b. Muşchii oblici ai globului ocular sunt în număr de 2 – muşchiul oblic mare,(trohlear) şi muşchiul oblic mic, (abducens). c. Muşchiul ridicator al pleoapei superioare are originea pe aripa mică a osului sphenoid, iar inserţia se face printr-o aponevroză care trece prin pleoapa superioară. 2. Conjunctiva este o membrană subţire, semitransparentă, care acoperă partea anterioară a globului ocular şi feţele interne ale pleoapelor . Ea prezintă trei segmente: palpebral, fornical (al fundurilor de sac) şi bulbar (care tapetează sclera).Rolul esenţial al conjunctivei constă în protecţia globului ocular . 3. Pleoapele (superioară şi inferioară) sunt falduri cutaneo-mucoase cu rol de protecţie a globului ocular. Pe marginea pleoapelor în partea medială există o proeminenţă, papila lacrimală, pe vârful careia se află orificiul canaliculului lacrimal numit punct lacrimal .

4.Aparatul lacrimal este format dintr-un aparat secretor (glanda lacrimală principală, glandele accesorii Krause şi Wolfring şi glandele exocrine din conjunctivă) şi căile lacrimale canalele care conduc lacrimile în meatul nazal inferior din cavitatea nazală .

Fig.8. aparatul lacrimal;

Fig .9. anexele globului ocular;

1.2. FIZIOLOGIA GLOBULUI OCULAR Refracţia oculară în repaus acomodativ. Refracţia statică Ochiul normal – denumit emetrop – se caracterizează prin două elemente structurale: 1) Suprafeţele sale dioptrice(în zona lor optic utilă) sunt foarte apropiate de forma unei calote sferice şi sunt corect centrate. 2) În situaţia privirii la infinit – deci în repaus acomodativ – există un echilibru perfect între puterea dioptrică totală a sistemului optic şi lungimea axului antero-posterior al globului ocular.

Ca orice sistem optic convergent, ochiul va forma o imagine reală, rezultată dintr-un proces psihofiziologic, şi mai mică decât obiectul. Mărimea imaginii de pe retină este invers proporţională cu distanţa de la obiect la ochi; cu cât aceasta este mai mare, cu atât imaginea va fi mai mică. Refracţia dinamică. Acomodaţia. Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distanţe prin modificarea puterii sale de convergenţă. Această calitate se datorează modificării dioptrilor cristalinieni, atât ca raza de curbură cât şi ca distanţa de separare între ei. Este de fapt punerea la punct a aparatului fotografic, dacă comparăm ochiul cu acest aparat optic. În cazul ochiului această punere la punct se obţine nu prin deplasarea obiectivului, ci prin modificarea puterii sale de convergenţă. Cristalinul suferă trei tipuri de modificări în cursul acomodaţiei: - modificări ale dioptrilor: raza de curbură a feţei anterioare se micşorează cu 4 mm şi a celei posterioare cu 0,5 mm; în plus, această modificare de curbură a feţei anterioare nu este uniformă, ci interesează în principal regiunea centrală. - modificarea indicelui de refracţie: odată cu modificarea formei cristalinului se schimbă şi raporturile dintre lamele intracristaliniene, fapt ce are drept consecinţă modificarea indicelui mediu de refracţie al lentilei. - cristaloida se relaxează, devenind uşor ondulată în vederea de aproape. Modificările ochiului în timpul acomodării sunt:  pupila se contractă, reduce cercul de difuzie şi acomodarea necesară;  marginea pupilei se deplasează în faţă;  suprafaţa anterioară a cristalinului avansează;  suprafaţa posterioară a cristalinului reculează;  raza de curbură a suprafeţei anterioare a cristalinul scade;  raza de curbură posterioară a cristalinului scade, dar puţin;

 indicele de refracţie a cristalinului creşte;  punctul principal ,imaginea se deplasează spre retină cu 5x10 mm;  cristalinul se deplasează puţin în jos;  punctul nodal, imaginea se depărtează de retină, unghiul scade;  centrul pupilei de intrare se deplasează spre nas;  globul ocular se alungeşte puţin. Acomodaţia este definită prin următorii parametrii:  punctul remotum este cel mai îndepartat punct văzut clar de ochi şi este situat la infinit pentru ochiul emetrop (practic, infinitul oftalmologic este situat la distanţa de 5 m).  punctul proxim este cel mai apropiat punct văzut clar de ochi în situaţia utilizării capacităţii maxime de acomodaţie.  parcursul acomodaţiei este distanţa dintre punctul remotum şi punctul proxim.  amplitudinea acomodaţiei este diferenţa dintre refracţia ochiului în repaus – atunci când priveşte la infinit – şi refracţia aceluiaşi ochi atunci când face maximum de efort acomodativ. Senzaţia luminoasă. Adaptarea vizuală. Senzaţia luminoasă este determinată de stimularea specifică a fotoreceptorilor retinieni, de radiaţiile electromagnetice cu lungimi de undă cuprinse între 360 şi 770 nm; deasupra şi sub aceste valori retina este foarte puţin sensibilă. Presiunea fizică pe globul ocular este, de asemenea, susceptibilă de a produce senzaţii luminoase de tip anarhic prin excitare mecanică.Excitaţia radiaţiilor electromagnetice se produce prin intermediul unor elemente corpusculare, numite fotoni care poartă o anumită cantitate de energie. Etapa de fotorecepţie.

Fotoreceptorii sunt reprezentaţi de celulele cu conuri şibastonaşe care se diferenţiazăîntre ele prin aspectul celular, tipul pigmentului conţinut şi prezenţa conexiunilor între spaţiile extramembranare şi articolul extern, prezente numai la conuri. Celulele cu conuri sunt în număr de aproximativ 7 milioane, iar cele cu bastonaş sunt în număr de circa 130 milioane. Celulele vizuale cu bastonaş conţin în membrana discurilor o glicoproteină numită rodopsină, care joacă rol de receptor membranar al mesajului fotonic, fiind principalul pigment fotosensibil. Conurile şi bastonaşele se scurtează la luminăşi se alungesc la întuneric. Căile vizuale Informaţiile vizuale captate de retină merg prin intermediul nervului optic. Informaţiile provenite de la semi-câmpurile vizuale drept şi stâng se intersectează la nivelul chiasmei optice. Astfel, informaţiile vizuale captate de jumatatea dreaptă a fiecarei retine sunt trimise către emisfera dreaptă, în timp ce informaţiile captate de semicâmpurile stângi ajung la emisfera stângă. Funcţiile ochiului  recunoaşterea formei şi prezenţei unui obiect.acuitate vizuală(AV);  percepe lumina sau întunericul.percepţie luminoasă;  percepe culoarea.vedere colorată;  perceperea unui câmp vast.câmp vizual;  perceperea distanţei şi steneognozia.vederea binoculară;  fixarea obiectelor aflate la aproape sau distanţă.acomodaţia;  fixarea ambilor ochi asupra unor ţinte.convergenţa; Tipuri de vedere Definiţia acuităţii vizuale :

Acuitatea vizuală se referă la acurateţea vederii sau capacitatea ochiului de a diferenţia doua puncte distincte: 1) vederea centralăşi vederea periferică: vederea centrală reprezintă acuitatea vizuală realizatăîn foveea centrală la nivelul retinei, vederea periferică reprezentând acuitatea vizuală realizată situate în jurul foveei centrale. În general, acuitatea vederii periferice este mai scazută. 2)vederea monocularăşi vederea binoculară: vederea monoculară este acuitatea vizuală realizată atunci când unul dintre ochi este închis. Vederea binoculară este acuitatea vizuală privind cu ambii ochi. În absenţa anormalitaţilor, vederea binoculară este, în general, cu aproximativ 10% mai bună decât cea monoculară. 3)acuitatea vizuală la distanţa şi acuitatea vizuală la aproape: acuitatea vizuală la distanţa este realizată, în general, privind la o distanţa de 5 m, în timp ce acuitatea la aproape este cea realizată privind la o distanţă de 30 cm. În cazul miopiei, acuitatea vizuală la distanţa este slabă. În cazul prezbiopiei, acuitatea vizuală la distanţa este bună, însă cea de aproape este slabă. 4)vederea naturală(fără corecţie) şi vederea cu corecţie: vederea naturală esteacuitatea vizuală a ochilor în condiţiile în care nu se foloseşte nici un „dispozitiv” corector. Vederea corectată este acuitatea vizuală a ochilor cu vicii de refracţie, care sunt corectate prin folosirea ochelarilor sau a lentilelor de contact.

CAPITOLUL II

TRAUMATISMELE OCULARE-PREZENTAREA TEORETICĂ 2.1. GENERALITĂȚII Leziunile traumatice oftalmologice se caracterizează printr-o mare varietate de cauze, manifestări clinice şi severitate. Unele sunt minore şi se pot vindeca prin aplicarea unui simplu tratament şi a unui pansament local, în timp ce altele sunt complexe şi pot fi chiar cauza de pierderea vederii la ochiulafectat. Aproximativ 1 din 20 de consulturi oftalmologice este pentru un traumatism ocular. Frecvenţa crescută a acestora este datorată în principal poziţiei anatomice a ochiului. Acesta este foarte expus incidentelor traumatice, însă, din fericire, doar un procent redus din totalitatea cazurilor au afectare profundă a structurilor (şi prognostic rezervat). Cele mai multe sunt traumatisme superficiale. Din punct de vedere medical, acestea sunt de mai multe tipuri: arsuri, plăgi, contuzii, corpi străini, eroziuni, abraziuni. 2.2. CAUZE Cele mai des întâlnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucaţi de lemn, aşchii, metal, sticlă, pietre, mingi de tenis, fluturaşi de badminton, săgeti, artificii. Ele pot determina traumatisme penetrante sau perforante (plăgi), în care este întrerupta integritatea epiteliului cornean şi structura ochiului este afectată în profunzime, sau contuzii, care nu sunt penetrante şi afectarea este mai superficiala. PRINCIPALELE CAUZE ALE TRAUMATISMELOR OCULARE  accidentele rutiere  accidentele domestice  accidentele de muncă  agresiunile fizice  jocurile-mai ales la copii 2.3. CLASIFICARE: După mecanismul de producere traumatismele oculare pot fi: -traumatismele neperforate(contuziile oculare); -traumatismele penetrante și perforate(plăgi tăiate sau înțepate); -arsuri.

1. CONTUZII OCULARE În contuzia oculară se produce compresia anteroposterioară a globului ocular simultan cu expansiunea globului în plan ecuatorial şi cu creşterea tranzitorie importantă a presiunii intraoculare. Contuzia oculară se poate produce prin :  mecanism direct: minge, lemn, piatră etc.  mecanism indirect:accidente de maşină, proces industrial, agricol etc. Leziunile traumatice în contuzii pot fi:  traumatisme cu glob închis;  ruptură de glob;  leziuni extraoculare. 2.TRAUMATISME PERFORATE SAU PENETRANTE Se pot produce prin: cuţit, unghie, compas, sticlă, stilou etc. şi/sau prin corp străin. Se pot produce prin plagă în globul ocular germeni piogeni care pot produce grade diferite de infecţie în funcţie de virulenţa germenilor şi mecanismele de apărare ale gazdei. Secundar infecţiei se pot produce: abces cornean, iridociclită, endoftalmită, panoftalmie(rar tetanus sau infecţii grave cu Clostridium). Oftalmia simpatico este rară , dar este o complicaţie a traumatismelor perforante.

Fig.10. plagă perforată a corneei cu un cui; 3.CORPI STRĂINI OCULARI Deşi localizarea este benignă, simptomele sunt agresive. Corpii străini conjunctivali trebuie îndepătaţi. Corpii străini corneeni superficiali sau profunzi se îndepărtează după anestezie topică cu un ac de corp străin, 25g sau hipodermic la lampa cu fantă, urmat de dezinfecţie, epitelizare, midriatice uşoare, pansament; poate rămâne un inel de rugină care trebuie îndepărtat. Corpii străini intraoculari (CSIO) vor fi identificaţi prin: anamneză, examen clinic, radiologic; în toate plăgile oculare perforate , CSIO se poate localiza în orice structură anatomică intraoculară, dar şi în orbită. CSIO metalici pot genera sideroză (pentru corpii străini de fier), calcoză (pentru corpii străini din cupru). Sideroza :       

depozite maronii pe endoteliu; midriază areflexivă; pigmentaţie brună a irisului; heterocromie iriană; cataractă brună; glaucom secundar; degerescenţă pigmentară a retinei.

Calcoza :     

inel Kayser-Fleischer; heterectomie iriană; cataractă complicată în floare de turnesol; uveită cronică; glaucom secundar;

Corp străin orbitar – se extrage dacă există infecţie , diplopie, scăderea mare a acuităţii vizuale, plagă perforată oculară, corp străin accesibil. Prezenţa unui corp străin poate fi dedusă sau bănuită din anumite împrejurări sau pe baza anumitor simptome oculare. Dacă plaga perforantă a fost produsă de un fragment mic , proiectat de o explozie sau desprins din unealta de lucru sau din material lucrat , este aproape sigur că acesta se găseşte în interiorul ochiului, afară de cazul când forţa de protecţie a fost atât de mare încât corpul vulnerant să fi putut perfora a doua oară tunicile oculare şi să pătrundă în orbită(corp străin biperforat).

Fig.11.corp străin intraocular; 4.ARSURILE OCULARE A. Arsurile chimice – sunt extrem de grave şi necesită atitudine terapeutică urgentă(chiar la locul accidentului). Severitatea leziunilor oculare este legată de concentraţia care determină pH , dar şi de durata de expunere. a)arsurile cu baze:

 sodă caustică ,hidroxid de sodiu , de potasiu şi de calciu(ciment, mortar), hipoclorit de sodium difuzează rapid în profunzime provocând hidroliza structurilor proteice cu necroză şi lichefiere celulară.  se produc distrucţii la nivelul epiteliului cornean şi conjunctival, membrane bazale, stromei, endoteliului cornean, epiteliului trabecular, cristalinian, reţeaua vasculară conjunctivală, episclerală, iriană şi de corp ciliar.  vindecarea se face lent cu sechele : afectarea filmului lacrimal, opacităţi corneene, stenoză canalicul lacrimal, entropion, cicatrice conjunctivale.  Arsurile sunt de grade diferite I, II, III, IV. b) arsurile cu acizi: acid acetic, acid formic, acid sulfuric, clorhidric,nitric sunt mai puţin nocive pentru că acizii ajunşi la suprafaţa oculară determină precipitarea proteinelor autolimitând pătrunderea în profunzime. Leziunile distructive sunt maximale de la început.

Fig.12. arsură chimică(cornee) cu fosfor; B. Arsuri termice cu:flamă de brichetă, vapori calzi, proiecţii de gaze, apă caldă sunt însoţite şi de leziuni ale pleoapelor şi necesită examinare (sub anestezie topică) care arată descuamarea epitelială +/- necroză tisulară cu cornee opacifiată.

Fig.13.arsură termică cu flamă de brichetă; C. Arsuri cu ultraviolete prin sudură fără protecţie , expunere solară fără protecţie(ski), se manifestă după ore de la expunere prin: fotofobie , lăcrimare , keratită punctată superficială, edem epitelial, eroziune corneană. Principalele aspecte clinice ale traumatismelor oculare  Hemoragie subjonctivală  Corpi străini  Hematom palpebral  Plăgi palpebrale  Plăgi ale conjunctivei  Contuzii corneene  Leziuni iriene  Luxaţia cristalinului  Cataractă traumatică  Hemoragii în vitros  Leziuni retiniene asociate cu hemoragii, rupturi, edem  Lezarea nervului optic  Rupturi ale globului ocular  Fracturi orbitare 2.4. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele pacienţilor cu traumatisme oculare diferă în funcţie de tipul particular al leziunii, natura agentului vulnerant şi contextul de apariţie, astfel: 1.Leziunile chimice Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de durere oculară, senzaţie de arsură. Ochiul se poate înroşi excesiv, apare disconfortul local intens şi edemul palpebral. 2.Hemoragia subconjunctivală Ochiul va prezenta striaţii sangvinolente la nivelul sclerei (ca urmare a ruperii unor vase superficiale). În unele situaţii cantitatea de sânge extravazat poate fi mai mare şi aspectul ochiului îngrijorează şi sperie foarte mult pacientul, care se prezintă rapid la medic. Majoritatea colecţiilor sangvinolente de această natură nu sunt însă periculoase, şi pot să dispară prin resorbţie spontană, chiar şi în lipsa unui tratament de specialitate.

Fig.14. hemoragia subconjunctivală; 3.Abraziunile corneene Se manifestă prin durere, senzaţie de corp străin intraocular şi fotofobie (sensibilitate crescută la lumină). 4.Irita Are acuze de durere oculară (cu caracter de înţepătură) şi sensibilitate la lumină. Pacientul nu poate sta mult timp în medii luminoase, nu tolerează lumina artificială şi preferă locurile întunecoase. Aceste simptome pot fi însoţite de hiperlacrimaţie. 5.Hifema Prezintă în special durere şi scăderea acuitaţii vizuale, uneori chiar până la dispariţia temporară a vederii. Dacă afecţiunea rămâne netratată apar şi semne şi simptome ale creşterii presiunii intraoculare.

Fig.15. hifema; 6.Fracturile orbitei Se caracterizeaza prin apriţia durerii care este agravată de mişcările globului ocular, dispariţia vederii bioculare, epistaxis şi edem palpebral important. Pot să apară hematoame localizate peripalpebral, iar simptomatologia poate fi mai zgomotoasă în cazul în care traumatismul a fost mai puternic. 7.Perforaţii conjunctivale Se caracterizează prin durere, eritem şi înroşire accentuată a ochiului, precum şi senzaţia de corp străin intraocular. Perforaţiile conjunctivale şi sclerale au drept element comun durere acompaniată de scăderea acuitaţii vizuale. 8.Traumatismele induse de radiațiile luminoase Sunt reprezentate de keratită prin expunere la ultraviolete (care are drept simptome principale : durere, sensibilitate la lumină, înroşirea ochiului şi senzaţia de corp străin în ochi) şi retinopatia solară (care prezintă drept simptom primar scăderea acuitaţii vizuale). Corpii străini au o simptomatologie diversă, în funcţie de localizarea lor în raport cu structurile orbitei şi ale globului ocular: 1. Corpii străini corneeni: determină apariţia unei senzaţii de disconfort, de nisip în ochi, scăderea acuitaţii vizuale şi apariţia fotofobiei, pe fondul hiperlăcrimaţiei. Uneori corpul străin poate fi observat la suprafaţa corneei (în special în examinarea cu lampă cu fantă). În cazul în care este vorba de un corp străin metalic apare un inel de rugină în jurul acestuia care poate complica afecţiunea şi care necesită, la rândul lui, tratament de

specialitate. 2. Corpii străini intraorbitali: determină apariţia unei simptomatologii la câteva zile de la traumatismul iniţial. Pacientul acuză dureri intense, ce se accentuează la mobilizarea ochiului, scăderea vederii şi diplopie. 3. Corpii străini intraoculari: sunt iniţial asimptomatici, însă pe parcurs pacientul descrie durere, fotofobie, ochiul se înroseşte şi poate să apară şi edemul local. 2.5. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL Diagnosticul diferenţial trebuie să excludă:  Blefarita - reprezintă inflamaţia marginii libere a pleoapei. Este o afecţiune cu tendinţă la recidivă, asociată frecvent cu conjunctivita (blefaroconjunctivita);  Orjeletul – este o infecţie de natură stafilococică a glandelor sebacee de la nivelul pleoapelor, atât superioare, cât şi inferioare;  Dacriocistita – reprezintă inflamaţia acută sau cronică a sacului lacrimal, infecţia survenind în majoritatea cazurilor, secundar obstrucţiei canalului lacrimonazal;  Conjunctivitele – sunt cele mai frecvente afecţiuni inflamatorii ale conjunctivei. Interesează toate categoriile de vârstă. Varietatea de forme clinice(virale, bacteriene, fungice, antigenice) se caracterizează printr-un tablou clinic comun, însă există şi unele diferenţe care ajută la stabilirea etiologiei şi a tratamentului corespunzător;  Keratita – sub termenul de keratită sunt reunite toate inflamaţiile de la nivelul corneei;  Uveita – reprezintă inflamaţia intraoculară atât a tractului uveal(alcătuit din iris, corp ciliar şi coroidă), cât şi a structurilor învecinate(retină,corp vitros,nerv optic);  Cataracta – se datorează opacifierii cristalinului, etiologia sa fiind multifactorială;  Glaucomul – este o afecţiune oculară asociată cu creşterea tensiunii intraoculare(TIO), acesta având drept consecinţă atrofia nervului optic şi alterarea câmpului vizual;  Retinopatia diabetică – diabetul zaharat este o patologie des întâlnită, importantă prin răsunetul său asupra vaselor sangvine , retinei , cordului , rinichiului. 2.6. PROGNOSTIC Prognosticul pacienţilor cu traumatisme oculare variază în funcţie de afecţiune: - Arsurile chimice au un prognostic ce depinde de substanţa implicată în agresiune. Dacă este vorba de o bază, prognosticul este rezervat deoarece acestea pot afecta foarte grav ochiul. Bazele sunt capabile să treacă uşor prin membranele celulare, atacând sever integritatea ţesuturilor cu care vin în contact. Dacă leziunea a fost extinsă, pacientul

poate chiar să îşi piardă vederea. Există însă şi substanţe chimice cu care pacienţii vin în contact dar care se vindeca fără a lăsa sechele. - Hemoragiile subconjunctivale, abraziunile corneene si irita traumatică au un prognotic foarte bun, cu recuperarea completă. - Hifema are un prognostic ce depinde de dimensiunile ei efective, precum şi de resângerare. - Fracturile orbitale - prognosticul depinde de natura si extinderea fracturii. Unele fracturi sunt importante şi au indicaţie de intervenţie chirugicală. - Plăgile palpebrale au un prognostic favorabil, însă există şi în aceste cazuri riscul de apariţie a complicaţiilor infecţioase, dar şi a cicatrizărilor inestetice. - Plăgile oculare au întotdeauna un prognostic rezervat - Corpii străini intraoculari au un prognostic favorabil, însă fragmentele de rugină neîndepărtate pot determina apariţia tulburărilor vizuale (situaţie rar întâlnită). Dacă însă corpul străin a fost localizat adânc în structura globului ocular, îndepărtarea lui nu este atât de uşoară şi procedeul de extragere poate fi complicat. În aceste situaţii prognosticul depinde de localizarea exactă a corpului străin şi de proximitatea lui faţă de structurile vitale ale ochiului. - Leziunile induse de radiaţii au un prognostic bun keratita indusa de ultraviolete se vindeca de obicei în câteva zile, iar retinopatia răspunde bine la măsuri preventive. În aceste situaţii este importantă reducerea expunerii la soare, prognosticul fiind influenţat direct de acest factor. Dacă pacienţii nu se protejează de soare, poate să apară tulburarea acuităţii vizuale şi chiar diminuarea vederii datorită leziunilor retiniene. 2.7.TRATAMENT Tratament la domiciliu Arsurile chimice sunt destul de complexe şi se recomandă prezentare la medic în cazul în care substanţa de contact este periculoasă : caustică, acid, bază. Dacă însă pacientul a intrat în contact cu săpun, creme, cel mai bine este să se spele cât mai repede cu apă din abundenţă. Deşi se recomandă soluţie salină, este tolerată şi apa de la robinet, în cazul în care această soluţie nu este disponibilă. În cazul leziunilor chimice timpul este foarte important: pacientul trebuie să se spele pe ochi şi în ochi cât mai repede, chiar imediat. Specialiştii recomandă că spălarea să se facă timp de minim 20 de minute, iar în acest interval pleoapele trebuie ţinute deschise cât mai larg. 1.Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale este minim. Se recomandă evitarea frecării ochiului pentru a nu se înroşi şi pentru a nu îl expune unor alte traumatisme. În general, cazurile necomplicate se rezolvă de la sine, iar leziunea se vindecă în timp. 2.Abraziunile corneene

Sunt afecţiuni care ar trebui să beneficieze exclusiv de tratament de specialitate deoarece se pot complica şi afecta sever integritatea structurală şi funcţională a ochiului. Există o serie de sfaturi adresate pacienţilor care au astfel de leziuni, însă acestea au mai degrabă scop de a preveni apariţia acestora. În cazul în care persoanele utilizează frecvent lentile de contact trebuie sa fie foarte atente în manipularea acestora, în îndepartarea şi apoi montarea lor deoarece pot cauza leziuni superficiale la nivelul ochiului. Dacă au apărut leziuni se recomandă evitarea purtării lor o perioadă, în funcţie de sfatul medicului oftalmolog. 3.Irita traumatică Poate fi prevenită sau ameliorată prin utilizarea ochelarilor de soare cu filtru împotriva radiaţiilor ultraviolete. Ei sunt indicaţi în special pe durata tratamentului, şi chiar anterior începerii sale propriu-zise. 4.Hifema Este o urgenţă medicală, pacienţii nu trebuie să o ignore şi se recomandă prezentarea grabnică la medic. Până când se poate institui tratamentul medical adecvat sunt recomandate următoarele : evitarea poziţiei culcat, evitarea eforturilor fizice şi a suprasolicitărilor oculare şi evitarea administrării unor analgezice de tipul aspirinei, deoarece aceasta are proprietaţianticoagulante şi cresc riscul de sângerare. 5.Pacienţii cu fracturi orbitale Sunt sfătuiti să aplice local comprese cu gheaţă pentru a reduce tumefacţia şi durerea, să ţină capul ridicat şi să evite administrarea de aspirină sau alte medicamente cu efect anticoagulant pentru a evita complicaţiile hemoragice. 6.Plăgile palpebrale Necesită îngrijiri medicale specializate. Îngrijirile la domiciliu nu sunt indicate deoarece există riscul de suprainfectare locală cu complicaţii. Pacienţii nu trebuie să atingă zona traumatizată şi nici ochiul, şi de asemenea trebuie săevite aspirina ca analgezic. Plăgile oculare (corneene, sclerale) trebuie tratate de urgenţă de către specialişti şi nu au indicaţie de tratament la domiciliu. Pacientul trebuie să evite, ca şi în celelalte cazuri, adminstrarea de aspirina ca analgezic. 7.Corpii străini intraoculari Pot fi îndepărtaţi prin clătirea uşoara a ochiului cu apă proaspată din abundenţă. Majoritatea vor fi spălaţi prin această metodă, excepţie făcând cei care sunt inclavaţi în epiteliul corneean. Nu se recomandă ştergerea suprafeţei oculare cu batiste, serveţele sau orice altceva deoarece nu se va reuşi înlăturarea agentului străin, însă se poate leza

suplimentar corneea (abraziunile corneene minore apar frecvent în urma acestor manevre nerecomandate). Tratamentul de specialitate Tratamentul de specialitate în cazul traumatismelor oftalmologice depinde foarte mult de natura acestuia. Majoritatea sunt urgenţe medicale şi pacientul este sfătuit să se prezinte cât mai repede la spital în vederea diagnosticării şi tratării corecte a acestora. Tratamentul arsurilor chimice 1.Constă în îndepărtareasubstanţei chimice Aceasta poate fi conţinută în particule sau detritusuri. Secundar înlăturării acesteia se fac spălături oculare. Acestea sunt realizate chiar dacă pacientul şi-a făcut deja spălături acasă. Spălăturile se fac cu ser sau orice alt lichid netoxic, steril. Sunt realizate timp de minim 30 de minute, verificându-se apoi pH-ul secreţiei lacrimale. Spălăturile se realizează până ce acesta devine neutru. Gesturile terapeutice consecutive diferă în funcţie de natura substanţei chimice propriu-zise : dacă este vorba de alcali sau acizi, pupila se dilată cu o substanţă specială iar pacientul poate primi şi colire cu antialgice. În tratamentul arsurilor severe sunt indicate : administrarea de soluţie de acid ascorbic, administrarea de cisteină, de agenţi hipotensivi oculari (arsurile pot modifica sever structura ochiului, favorizând apariţia hipertensunii intraoculare) şi tratament antibiotic particular. În cazul în care evoluţia pacientului nu este favorabilă şi nu se producereepitelizarea tisulară, se recomandă aplicarea unui pansament local sau a unor lentile de contact terapeutice. Cele mai grave sunt arsurile cu alcaline, ele fiindcel mai greu de tratat şi având un prognostic mai rezervat. 2.Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale Este relativ simplu şi constă în pansarea ochiului, punerea acestuia în repaus. Cu timpul, sângele se resoarbe şi vederea pacientului este refacută, fără să existe sechele ale traumatismului. Pacientul nu trebuie să frece ochiul şi este sfătuit să asigure o toaletă locală riguroasă. În cazul în care pacientul acuză un prurit local, acesta este tratat prin aplicarea de lacrimi artificiale în ochiul respectiv. Acestea sunt indicate doar în situaţii particulare deoarece se pare că lacrimile artificiale încetinesc procesul de vindecare al hemoragiilor. 3.Pacienţii cu hifema Sunt adesea internaţi în secţiile specializate pentru a fi ţinuţi sub observaţie. Sunt sfătuiti să ţină capul cât mai ridicat, motiv pentru care patul este înclinat iar capul patului şi

perna sunt pozitionate mai sus decât de obicei (de cele mai multe ori la 45- 60 de grade faţa de orizontală). Pupilele pot fi dilatate cu substanţe speciale, iar ochiul va fi acoperit cu un pansament (opţional). Local se pot aplica comprese cu gheţă sau, dacă durerea este intensă, se administrează acetaminofen. Nu este indicată folosirea aspirinei ca analgezic deoarece predispune la hemoragii. Dacă recomandările specialiştilor sunt urmate întocmai, pacienţii se pot îngriji şi acasă. 4.Tratamentul iritei traumatice Implică administrarea de colire cu antiinflamatoare sau cu substanţe ce pot dilata pupila. 5.Abraziunile corneene Au un tratament particular, în funcţie de gravitate şi de localizarea lor. În general, tratamentul cuprinde :aplicarea locală de comprese cu gheaţă pentru 24- 48 de ore pentru a reduce edemul. Sunt recomandate măsuri terapeutice mai agresive doar în cazul în care situaţia se complică iar ochiul se înroseşte, se edemaţiază, durerea este accentuată şi apar chiar şi scurgeri oculare. 6.Fracturile orbitale Sunt tratate în funcţie de contextul în care apar. Unele cazuri sunt urgenţe medicochirurgicale, altele sunt considerate cazuri semiurgente. Strict din punctul de vedere al interesării oculare se practică : aplicarea de comprese cu gheţă şi ţinerea capului pe un plan înclinat în sus cu 60 de grade faţă de orizontală, adminstrarea de analgezice simple, de tipul acetaminofenului, pentru tratarea durerii, administrarea unui decongestionant nazal şi a unui antibiotic. Acestea se pot administra timp de 1- 2 săptămâni. În cazul în care pacientul are indicaţie de intervenţie chirugicală se recomandă efectuarea acesteia după ce inflamaţia şi edemul s-au redus deoarece altfel pot să apară complicaţii locale. 7.Plăgile Sunt leziuni care trebuie, de cele mai multe ori, suturate. Dacă leziunea a apărut într-o zonă mai puţin critică şi are dimensiuni mici, poate fi lasată să se vindece singură, medicul urmărindu-i atent evoluţia. Dacă însă plaga are localizare critică, se recomandă sutura şi pansarea ochiului respectiv. Se recomandă aplicarea imediatăa unui tratament antibiotic, atât pe cale locală cât şi generală. Plăgile oculare sunt suturate doar sub anestezie, iar dacă situaţia o impune, pacientul poate fi chiar operat pentru rezolvarea cazului. 8.Corpii străini intraoculari Sunt extraşi, cel mai adesea cu pensa, însă ei pot fi îndepărtaţi şi cu un ac steril. Dacă însă corpul străin este situat adânc în ochi, el se îndepărtează doar în sala de operaţii,

după anestezierea pacientului. Se recomandă de asemenea tratament cu antibiotice, cicloplegice şi un pansament steril.

fig.16. măsură de prim ajutor pentru înlăturarea corpilor străini 2.8.PREVENIRE O mare parte din traumatismele oftalmologice pot fi prevenite prin purtarea de ochelari de soare sau de ochelari de protecţie. Pacienţii sunt sfătuiţi: - Să nu se frece excesiv la ochi; - Să evite bronzarea în salon fără să poarte ochelari speciali; - Să nu privescă niciodată direct soarele. Este foarte importantă alegerea şi purtarea unei perechi de ochelari de soare care să aibă filtru de protecţie anti ultraviolete şi nu doar din motive estetice; - Să poarte ochelari de protecţie dacă lucrează în medii industriale, laboratoare. 2.9. COMPLICAȚII Cele mai frecvente complicaţii includ: - În cazul arsurilor chimice: ischemie limbică, dezvoltarea “ochiului de porţelan “, alb, care este predispus la perforarea corneei; -În cazul corpilor stăini cu localizare intraoculară: apariţia metalozelor;

- În cazul hifemei: apariţia hemosiderozei şi a heterocromiei, precum şi creşterea presiunii intraoculare ca urmare a acumulării sângelui; -În cazul eroziunilor corneei: apariţia cicatricilor corneene; -În cazul plăgilor oculare: infecţie gravă care impune extragerea ochiului, oftalmie simpatică. Pe lângă aceste complicaţii specifice, traumatismele oftalmologice se pot complica, în general cu: cicatrizări,uveite, hemoragii vitroase, cataractă, glaucom postraumatic, dezlipire de retină.

CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU TRAUMATISME OCULARE Examenul ocular clinic şi funcţional trebuie efectuat sistematic la toţi pacienţii, chiar dacă în anumite cazuri simptomatologia orientează diagnosticul. În cazul examinării trebuie să se stabilească motivul consultaţiei, să se evalueze aspectele obiective prin examenul local şi investigaţiile paraclinice, iar în final, să se stabilească diagnosticul şi tratamentul. 3.1. EXAMENUL CLINIC LOCAL Examenul clinic local face parte din orice examinare oftalmologică de rutină, oferind elemente de mare valoare pentru orientarea investigaţiilor paraclinice şi a diagnosticului: -tumefacţie sau plăgi palpebrale; -hiperlăcrimare; -hiperemie conjunctivală; -prezenţa exoftalmiei sau enoftalmiei; -anomalii ale pupilei(anizocorie); -prezenţa unor formaţiuni chistice sau pseudotumorale la nivelul pleoapelor; 3.2. MĂSURAREA ACUITĂȚII VIZUALE Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a percepe forma, conturul, mărimea şi detaliile elementelor din spaţiu. Măsurarea acuităţii vizuale este cel mai important şi mai uşor de efectuat test de evaluare a funcţiei vizuale.

Determinarea acuităţii vizuale se face atât pentru distanţă, cât şi pentru aproape , pentru fiecare ochi în parte, cu ajutorul optotipului. Optotipul este un panou luminat electric (pentru a asigura o iluminare uniformă), care prezintă litere şi cifre pe mai multe rânduri, de mărimi diferite, ce scad progresiv de sus în jos. În partea dreaptă a fiecărui rând este trecută acuitatea vizuală corespunzătoare. Pentru copii, testele conţin imagimi uşor de recunoscut : obiecte sau animale. Distanţa optimă pentru determinarea acuităţii vizuale este de 5 metri, aceasta reprezentând infinitivul oftalmologic, care asigură emetropului un repaus acomodativ cvasitotal. Măsurarea acuităţii vizuale se face monocular, ochiul contralateral fiind acoperit cu o lentilă mată; mai întâi măsurarea se face fără corecţie, apoi cu lentile schimbate succesiv în rama de probă. Dacă pacientul vede primul rând de la panou, acuitatea vizuală se notează VOD=1/10(VOD=vederea pentru ochiul drept). Pentru rândul al II-lea, VOD=1/8; rândul al III-lea:VOD=1/6; rândul al IV-lea:VOD=1/4; rândul al V-lea:VOD=1/3; rândul al VI-lea: VOD=1/2; rândul al VII-lea: VOD=2/3. Citirea literelor de pe ultimul rând de la panou corespunde unei acuităţi vizuale de 1,fiind vorba de un ochi emetrop. În situaţia în care pacientul nu distinge literele de pe primul rând al optotipului, examinatorul se apropie de pacient la distanţa de 4 metri indicându-i un număr de degete. Dacă pacientul le vede, notăm: VOD= n.d la 4 m(numără degetele la patru metri). Dacă nu poate aprecia corect, examinatorul se apropie la 3 metri, la 2 metri, la un metru, la 50 centimetri, la 20 de centimetri, notând vederea corespunzătoare. Dacă la distanța de 20 centimetri pacientul nu poate distinge numărul de degete indicate, examinatorul va mișca mâna în fața ochiului pacientului, la o distanță mai mică de 20 de centimetri, și va nota VOD=p.l.(percepe lumina), iar absenţa sa se notează VOD=f.p.l. (fără percepţia luminii). Se va proceda în acelaşi mod şi pentru ochiul stâng. Pentru măsurarea acuităţii vizuale la citit, se va utiliza un test de aproape, numit proxotip, distanţa optimă fiind de 25 de centimetri. Determinarea acuităţii vizuale la aproape se va face monocular,apoi binocular,mai întâi fără corecţie apoi cu lentile montate succesiv în rama de probă. Dacă la montarea lentilelor corectoare în rama de probă nu se constată o îmbunătăţire a acuităţii vizuale, se notează de exemplu, VOD=1/8n.c.(nu corectează).

În urma examinării,se poate constata o scădere a acuității vizuale, caz în care sunt necesare examene de complementare pentru depistarea cauzelor: autorefractometria, oftalmoscopia, perimetria, tonometria etc. Acuitatea vizuală poate fi influențată de o serie de factori, prezenți în tabelul următor. Factorii care influențează acuitatea vizuală  Distanța de prezentare a testului  Gradul de iluminare al testului  Contrastul dintre test şi fond  Timpul de prezentare al testului  Iluminarea mediului ambient  Prezența viciilor de refracție  Prezența unor afecțiuni oculare (glaucom, DMLV, cataractă etc.)  Binocularitatea  Vârsta  Starea de oboseală, oculară sau generală

Fig.17.panou pentru măsurarea acuității vizuale; 3.3. BIOMICROSCOPIA Biomicroscopia este o metodă de examinare microscopică a polului anterior, a corpului vitros și a retinei. Biomicroscopul este un instrument esențial în diagnosticul afecțiunilor oculare. Prin utilizarea unor dispozitive auxiliare (lentila Volk, lentila de gonioscopia ) se pot examina toate structurile ochiului. Este alcătuit dintr-un microscop binocular, un sistem de iluminare și un mecanism care le leagă pe amândouă. Examenul biomicroscopic are loc în camera obscură și permite observarea celor mai fine modificări ale structurilor oculare: pleoape, conjunctivă, cornee, umoarea apoasă, iris, cristalin, corpul vitros, retina. De asemenea, permite măsurarea presiunii intraoculare.

Fig.18.biomicroscop; 3.4. OFTALMOSCOPIA Oftalmoscopia este o metodă de examinare a ochiului cu oftalmoscopul, aparat care permite să se observe interiorul globului ocular : retina, coroida și papila nervului optic, părți care constituie fundul de ochi. Examinarea se poate face prin: -biomicroscopie; -oftalmoscopie-cu imagine dreaptă; -oftalmoscopie indirectă-cu imagine răsturnată. Oftalmoscopia se face în camera obscură, după dilatarea prealabilă a pupilei cu midriatice. Există o metodă de oftalmoscopie indirectă și alta directă. Oftalmoscopia directă

În oftalmoscopia directă se folosesc oftalmoscoape electrice care realizează o imagine dreaptă a fundului de ochi, mărită de 12-16 ori; sursa de lumină este plasată în mânerul aparatului. Un important avantaj al acestei metode este acela că permite examinarea la patul bolnavului. Oftalmoscopia indirectă Oftalmoscopia indirectă se efectuează cu ajutorul unei oglinzi concave, care reflectă lumina venită de la un bec situat lateral spre ochiul care trebuie examinat. Realizează o imagine de ansamblu răsturnată și mărită de patru ori a fundului de ochi. Este foarte utilă pentru vizualizarea periferiei retiniene. Este cea mai indicată metodă în dezlipirea de retină.Se poate efectua și pe pupilă mică(nedilatată), însă se obțin rezultate mai bune pe pupila dilatată. 3.5.ECOGRAFIA Ecografia este o metodă de examinare care utilizează ultrasunetele în scop diagnostic. Se bazează pe emiterea discontinuă de ultrasunete urmată de interpretarea undelor reflectate de diferitele structuri oculare. Principalele indicaţii ale examenului ecografic în oftalmologie  Măsurarea axului antero-posterior al ochiului  Determinarea grosimii corneei  Decelarea tumorilor intraoculare şi orbitare  Observarea unghiului camerular  Detectarea dezlipirilor de retină  Evidenţierea anomaliilor vasculare  Scanarea nervului optic  Scanarea muşchilor extraoculari  Evaluarea post-traumatică a globului ocular (hematoame, dezinserţii musculare)  Evidenţierea corpilor străini  Detectarea fracturilor orbitare Examinarea se realizează prin aplicarea sondei pe suprafaţa oculară, după aplicarea în prealabil a unui gel care asigură un contact mai bun.

Fig.19.ecografia oculară; 3.6. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ Tomografia computerizată este o tehnică imagistică de examinare care foloseşte razele X pentru a obţine imagini detaliate ale structurilor oculare. Este utilizată în mod curent în practica oftalmologică,permiţând:     

Vizualizarea pereţilor orbitari(evidenţierea fracturilor şi a leziunilor osoase); Decelarea tumorilor; Observarea unor anomalii ale nervului optic; Examinarea glandei lacrimale şi a sacului conjunctival; Detectarea corpilor străini intraoculari de natură metalică. Este tehnica primară de investigare la majoritatea pacienţilor cu traumatisme şi tumori orbitare.

Fig.20.tomag rafia computerizată oculară; 3.7. TOMOGRAFIA ÎN COERENȚA OPTICĂ (OCT)  Metodă imagistică modernă;  Este non-contact, lipsită de complicaţii ,repetabilă(fără riscuri). Patologia general asociată nu reprezintă o contraindicaţie;  Foloseşte principiul interferometriei laser pentru a realiza achiziţia în vivo de imagini reprezentând secţiuni ale structurilor retiniene, cu o rezoluţie de aproximativ 5-10;  Se obţin imagini ale straturilor retiniene cu rezoluţie spaţială înaltă (10), “imagistica structurală a ochiului”. 3.8. ANGIOFLUOROGRAFIA (AFG)  Este o investigaţie care se aplică pe scară largă de peste 40 de ani;  Este o metodă minim invazivă, ce necesită injectarea i.v. a substanţei de contrast , ceea ce poate determina reacţii adverse în cazuri rare;  AFG este o metodă de diagnostic care permite vizualizarea secvenţială a circulaţiei sangvine la nivelul retinei, coroidei şi irisului, oferind date asupra proceselor fiziopatologice.

Aparatura folosită a devenit din ce în ce mai sofisticată, iar imaginile obţinute prezintă o acurateţe înaltă.

CAPITOLUL IV INTERVENȚIILE ASISTENTULUI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU TRAUMATISME OCULARE 4.1. INTERNAREA BOLNAVULUI

Fig.21. Echipa medicală care întâmpină bolnavul Acte necesare la internare Pacientul cu domiciliul în judeţ se va prezenta la biroul internări cu:  actul de identitate;  certificatul de naştere în cazul copiilor;

 biletul de internare semnat de medicul din ambulator sau medicul de familie şi vizat de medicul de gardă al secţiei în care urmează să se interneze;  dovada calităţii de asigurat (personalul din cadrul biroului de internări poate verifica calitatea de asigurat a pacientului accesând baza de date cu asiguraţii CJAS;  în cazul în care asiguratul este salariat va prezenta adeverinţă de salariat cu numărul de zile de concediu medical efectuat în ultimile 12 luni. Pacientul cu domiciliul în alte zone decât judeţse va prezenta la biroul internări cu:  actul de identitate;  certificatul de naştere în cazul copiilor;  biletul de internare semnat de medicul din ambulator sau medicul de familie şi vizat de medicul de gardă al clinicii în care urmează să se interneze;  în cazul în care asiguratul este salariat va prezenta adeverinţă de salariat cu numărul de zile de concediu medical efectuat în ultimile 12 luni;  obligatoriu dovada calităţii de asigurat eliberată de CJAS de domiciliu. Intervenţii autonome (din proprie iniţiativă)     

preiau bolnavul adus în secţie şi îl însoţesc în salon; îi arăt patul; prezint bolnavului colegii de salon; iniţiez bolnavul asupra regulamentului de ordine interioară; după instalare completez foaia de temperatură; liniştesc însoţitorii bolnavului, le comunic salonul în care a fost internat bolnavul şi le arăt programul vizitelor;  explic bolnavului că în dimineaţa următoare până la terminarea explorărilor planificate, să nu mănânce, să nu bea şi să nu fumeze. Intervenţii delegate( la recomandarea medicului):  recoltez probele biologice şi patologice pentru analize de laborator;

 pregătesc bolnavul pentru explorări. 4.2. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE Scopul spitalizării bolnavului este vindecarea, protejarea lui se v-a face prin:  îngrijirea bolnavului;  medicație;  alimentația bolnavului;  tehnici speciale de îngrijire;  urmărirea bolnavului;  instrumentar;  recoltarea produselor biologice. 4.3. SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE Funcțiile vitale includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială și temperatura. Funcțiile vegetative cuprind: diureza, restabilirea tranzitului intestinal și faciesul bolnavului.  Măsurarea şi notarea respiraţiei:  scop - evaluarea funcţiei respiratorii; - amplitudinea mişcărilor respiratorii; - ritmul; - frecvenţa.  elemente de apreciat - ceas cu secundar; - pix cu pastă verde; - foaie de temperatură.

 -

intervenţiile asistentei aşezarea pacientului în decubit dorsal; plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui ; numărarea inspiraţiilor timp de un minut ; consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură( fiecare linie

orizontală reprezintă o respiraţie) ; - unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei ; - ritmul regulat: 18- 20 respiraţii pe minut.  Măsurarea şi notarea pulsului

Fig.22. Măsurarea pulsului;  scop – evaluarea funcţiei cardiovasculare.  elemente de apreciat - ritmicitate; - frecvenţă; - celeritate; - amplitudine.

 locul de măsurare - oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă.  materiale necesare - ceas cu secundar; - pix cu mină roşie.  intervenţiile asistentei - pregătirea psihică a pacientului; -asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 minute; -spălarea pe mâini, reperarea arterei, fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei; -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor; -numărarea pulsaţiilor timp de un minut; -consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii; -unirea valorii prezente cu cea anterioarăcu o linie pentru obţinerea curbei ; -puls regulat= 80-90/minut.  Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale (TA)  scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor),  elemente de evaluat: -tensiune arterială sistolică ( maximă); - tensiune arterială diastolică ( minimă).  materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu stetoscop biauricular, tampon de vată, alcool, pix cu mină roşie.  metoda de determinare: ascultatorie.

Fig.24. Asistenta medicală măsoară TA;      

Intervenţiile asistentei: pregătirea psihică a pacientului; asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute; spălarea pe mâini; se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului sprijinit şi în extensie ; se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a

manşetei;  se introduce olivele stetoscopului în urechi;  se pompează aer în manşeta pleumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;  se decomprimă progresiv din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial ( care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime);  se reţine valoarea indicată de acul mamometrului, pentru a fi consemnată ;  se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;  se reţine valoarea indicată de acul mamometrului, în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;

 se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur ;  se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul rezultat ;  se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrane cu alcool.  Măsurarea şi notarea temperaturii  scop: - evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.  locul de măsurare: - axilă, plică inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.  materiale necesare:- termometru maximal; - casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile; - recipient cu soluţie dezinfectantă; - tavă renală; - lubrifiant; - alcool medicinal; - ceas.  intervenţiile asistentei: - pregătirea materialelor lângă pacient; - pregătirea psihică a pacientului; - spălarea pe mâini; - se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă ; - se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se scutură ; - se verifică dacă este în rezervor mercurul.  -

pentru măsurarea în axilă: se aşează pacientul în decubit dorsal sau în poziţie şezând ; se ridică braţul pacientului; se şterge axiala prin tamponare cu prosopul pacientului ; se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele ;

- se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui ; - dacă pacientul este slăbit, braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistentă ; - termometrul se menţine timp de 10 minute ; - valori normale: 36,5- 37C.  pentru măsurarea în cavitatea bucală: -se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare; -pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas ; -se menţine termometrul timp de 5 minute ; -după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se şterge cu o compresă ; -se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului ; -se spală termometrul, se scutură ; -se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă ( soluţie Cloramină 1%) ; -se notează valoarea obţinută, pe o foaie de temperatură ; -notarea unui punct pe vertical, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad ; -se uneşte valoarea precedată cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice; -în alte documente, se notează cifric ; -interpretarea curbei termice. De reţinut:  în mod curent, temperatura se măsoară dimineaţa,între orele 7-8 şi după amiază, între orele 18-19 ;  temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad mai joasă decât cea centrală ;  măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la pacienţii cu afecţiuni ale cavităţii bucale, înainte cu 10 minute de introducerea termometrului în cavitatea bucală, pacientul nu va consuma lichide şi nici nu va fuma ;

 măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectal, introducându- se termometrul în vagin; este contraindicat în bolile aparatului genital feminin; valoarea ei este mai mare cu 0,5 grade decât cea axilară ;  pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza şi termometre electronice. 4.4. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ȘI HIDRATAREA ORGANISMULUI Preiau de la medic:  indicaţiile şi prescripţiile referitoare la medicaţie;  căile şi modul de administrare ;  alte procese de îngrijire şi de tratament ce trebuie efectuate bolnavului. Trebuie să respect regulile de administrare a medicamentelor:  respect medicamentul prescris de medic;  identific medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenţă;  verific calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor    

sub formă de soluţie; respect căile de administrare prescrise de medic ; respect orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ; respect doza de medicament – doză unică şi doză/24h, respect somnul fiziologic al pacientului – organizez administrarea în afara orelor

de somn (se trezeşte pacientul în cazul administrării antibioticelor);  evit incompatibilităţile medicamentoase. Medicaţia oftalmologică cuprinde pe de o parte substanţe administrate în scop terapeutic , iar pe de alta, substanţe utilizate în scop diagnostic, aşa cum sunt coloranţii, midriaticele şi cicloplegicele. Cele mai multe dintre medicamentele utilizate sunt incluse în terapeutica generală: antibiotice, vitamine, antiinflamatoare etc. Specifice practicii oftalmologice sunt mioticele şi midriaticele, lacrimile artificiale, cicloplegicele şi hipotensoarele oculare.

4.5.SPĂLĂTURA OCULARĂ Definiţie: prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui curent de lichid în sacul conjunctival. Scop: terapeutic:-în procesele inflamatoare ale conjunctivei; -în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente; -pentru îndepărtarea corpilor străini. Pregătire : Materiale: a)de protecţie: prosoape; b)sterile: -comprese, tampoane de vată; -undină sau alt recipient(picurător); c)nesterile: tăviţă renală; d)medicamente: -acid boric 3%; -ser fiziologic; -oxicianat de mercur 1/5000; -apă bicarbonată 22%o. Pacient a)psihic: -se anunţă pacientul; -i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii. b)fizic: -se aşează pacientul în poziţie şezând , cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus; -se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă; -se protejează cu un prosop în jurul gâtului; -se aşază tăviţă renală lipită de gât, de partea ochiului ce urmează a fi spălat(susţinută de bolnav sau ajutor); -dacă starea generală nu permite poziţia sezând, pacientul va sta în decubit dorsal sau lateral, cu capul aplecat înapoi. Execuţia :  Participă două asistente: una supravegheză pacientul şi-l menţine în poziţia aleasă, cealaltă efectuează tehnica;  Se spală pe mâini; se dezinfectează;

 Verifică temperatura lichidului de spălătură: 37 grade C(temperatura mai joasă declanşează refluxul de închidere a pleoapelor);  Aşază pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare;  Deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi toarnă încet lichidul din undină (sau alt recipient) în sacul conjunctival, evitând corneea;  Solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile;  Repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură(când este cazul);  Îndepărtează tăviţa renală. Îngrijirea ulterioară a pacientului: -usucă faţa pacientului; -aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului; -îndepărtează compresa de pe ochiul protejat ; -aşază pacientul în poziţie comodă; Notarea în foaia de observaţie: -se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o; -aspectul lichidului de spălătură. 4.6. EXTERNAREA BOLNAVULUI Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant și de șeful de secție. Asistenta va aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispoziția medicului de salon. Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentația până în ultimul moment; asistenta cu 2-3 zile înaintea ieșirii din spital, va anunța familia bolnavului și va da explicațiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieșire. Va lămuri, în special, prescripțiile referitoare la tratamentul medicamentos,dacă bolnavul şi-

a însușit în mod corespunzător tehnicele necesare pentru tratamentul la domiciliu și va insista ca la data indicată să se prezinte la control. Asistenta va însoți bolnavul până la vestiare, unde îl va ajuta să primească hainele și va lua de la bolnav lucrurile de la spital. Înainte de externare asistenta medicală va verifica dacă bolnavul are biletul de ieșire și rețetele pentru tratamentul prescris.

CAPITOLUL V Studiul de caz 1 Plan de îngrijire a unui pacient ce prezintă durere, senzație de arsură și de corp străin în ochi, tulburări de vedere, lăcrimare, fotofobie, anxietate, hemoftalmie. Foaie de observație Nume: B; Prenume: C; Vârsta : 30 de ani ; Sex : masculin ; Religie : ortodox ; Rasa : albă ; Cetăţenie : română ; Domiciliu : Iezer, comuna : Hilişeu-Horia, judeţul : Botoşani ; Ocupație : salariat ;

Data internării: 10.11.2015 Data externării: 15.11.2015 Diagnostic la internare:Traumatism ocular și corp străin intraocular. Motivele internării: durere, senzație de corp străin în ochi, tulburări de vedere, lăcrimare, fotofobie, anxietate, hemoftalmie. Anamneză: Antecedente Heredo-Colatarale: fără importanță. Antecedente personale: fără importanță. Istoricul bolii: Boala debutează brusc în urma unui accident casnic în urma căruia corpul străin (o bucată ascuțită din plastic) a pătruns accidental în ochi, determinând următoarea simptomatologie: durere, senzație de arsură și de corp străin în ochi, tulburări de vedere, lăcrimare, fotofobie, anxietate, hemoftalmie.

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE NEVOILE

MANIFESTĂRI

SURSA

FUNDAMENTALE 1.Nevoia de a respira și a

DE DEPENDENȚA -

DE DIFICULTATE -

avea o bună circulație. 2.Nevoia de a bea și de a

-lipsa poftei de mâncare;

-alimentație insuficentă

mânca.

-slăbiciune;

cantitativ;

-paliditate.

-refuzul de a bea și de a mânca;

3.Nevoia de a elimina. 4.Nevoia de a se mișca și

-dificultate de a se

de a avea o bună postură.

mobiliza; -absența activităților

-mediul spitalicesc. -tulburări de vedere; -durere;

5.Nevoia de a dormi și de

fizice. -fotofobie. -ore insuficiente de somn; -durere.

a se odihni.

-ochi încercănaţi;

-oboseală. 6.Nevoia de a se îmbrăca și -dificultate de a se

-neîndemânarea de a se

de a se dezbraca.

îmbrăca și dezbrăca.

îmbrăca și dezbrăca.

-fotofobie; -subfebrilitate.

-lăcrimare. -proces inflamator.

limite normale. 8.Nevoia de a fi curat,

-neglijarea ținutei și a

-dezinteres față de

îngrijit, de a proteja

înfățișări sale.

înfățișarea sa.

tegumentele și mucoasele. 9.Nevoia de a evita

-jenă oculară;

-corpi străini;

pericolele.

-senzaţie de arsură;

-infecţie;

-fotofobie;

-tulburări de vedere;

-roșeață;

-durere.

-agitație. -diminuarea interacțiuni

-scăderea acuităţii

cu alții;

vizuale;

-inhibare în sine;

-comunicare

-anxietate;

ineficientă.

7.Nevoia de a-și menține temperatura corpului în

10.Nevoia de a comunica.

-spaimă; 11.Nevoia de a acționa

-agitaţie. -incapacitatea de a

-dificultatea de a

conform propriilor credințe participa la activitățile

participa din cauza

și valori.

internării în spital.

grupului religios de care

12.Nevoia de a fi

aparține. -incertitudine în ceea ce

-devalorizare;

preocupat în vederea

privește propria valoare.

-neputință.

realizării. 13.Nevoi de a se recrea.

-dificultatea de a se

-tensiunea psihică;

concentra în timpul

-agitație.

14.Nevoia de a învăța cum

activităților recreative. -lipsa de informații cu

-lipsa unei surse de

să-și păstreze sănătatea.

privire la boală,măsuri de

informaţii.

prevenire,tratament; -curiozitate cu privire la starea sa, cerere de informaţii.

PLAN DE ÎNGRIJIRE DIAGNOSTIC DE

OBIECTIVE

INTERVENȚII

NURSING Durere din cauza

Pacientul să prezinte o

AUTONOME-DELEGATE -asigur repaus la pat în camera cu

prezenţei corpilor

diminuare a durerii.

semiobscuritate;

străini, manifestată

-ajut pacientul să descrie corect durerea;

prin jenă

-spăl cu apă din abundenţă ochiul pentru

oculară,senzaţie de

îndepărta corpurile străine conjunctivale

arsură.

-aşez pacientul într-o poziţie antalgică(c

îi calmeze durerea), cu capul pe două pe

-administrez corect tratamentul şi urmăr efectele medicamentelor;

-monitorizez în permanenţă funcţiile vita pregătesc instrumentele necesare pentru măsurarea tensiunii intraoculare. Risc de complicaţii

Pacientul să nu prezinte risc -se administrează:CEFORT;

din cauza infecţiei,

de complicaţii.

-învaţ pacientul să anunţe orice schimba

manifestată prin

privire la boala sa;

fotofobie, roşeaţă.

-îi explic importanţa medicaţiei corecte c privire la procesul de vindecare şi riscul

complicaţiilor ce pot suveni , nerespectâ Anxietate din cauza

Pacientul să nu prezinte

indicaţiile. -încurajez pacientul spunându-i că este o

tulburării de vedere,

anxietate.

trecătoare ;

manifestată prin

-cercetez posibilităţile bolnavului şi înce

nelinişte,agitaţie. Lăcrimare din cauza

Pacientul să nu mai

câştig încrederea; -spăl cu apă din abundenţă ochiul pentru

corpilor străini

lăcrimeze.

îndepărta corpurile străine conjunctivale

prezenţi, manifestată prin disconfort, prurit; Hemoftalmie din

Pacientul să nu mai prezinte -aplic pansament steril.

cauza lezării vaselor

hemoftalmie.

de sânge, manifestată prin fotofobie, jenă oculară.

Comunicare

Pacientul să comunice

-liniştesc bolnavul cu privire la starea sa

ineficientă la nivel

eficient la nivel senzorial-

explicându-i scopul şi natura intervenţiil

senzorial-vizual din

vizual.

-familiarizez pacientul cu mediul ambian

cauza scăderii acuităţii

-încurajez pacientul spunându-i că este o

vizuale, manifestată

trecătoare;

prin anxietate,

-cercetez posibilitățile bolnavului de a

inhibare în sine ,

comunica;

nelinişte, spaimă.

-furnizez mijloace de comunicare verbal nonverbale; -învăț pacientul să utilizeze mijloace de

comunicare conform posibilităților sale; -asigur un mediu de securitate liniștit;

-suplinesc pacientul în satisfacerea nevo Inapetență din cauza

Pacientul să prezinte poftă

sale. -cercetez obiceiurile alimentare ale pacie

mediului

de mâncare și să se

și le corectez pe cele dăunătoare;

spitalicesc

hidrateze în mod adecvat.

-recomand alimentație desodată, fără

,manifestată prin

condimente, alcool, cafea;

slăbiciune, paliditate.

-servesc alimentele în mod atrăgător , la temperatură moderată și mese regulate; -urmăresc pacientul să consume numai alimente cuprinse în regim; -fac bilanțul ingestă-excretă pe 24/h;

-administrez perfuzii cu ser fiziologic, g și vitamine.

Dificultate de a dormi

Pacientul să beneficieze de

- învăț pacientul, când se trezește devrem

și a se odihni din

somn corespunzător

se ridice din pat câteva minute, să citeas

cauza scurgerii umorii

calitativ și cantitativ.

asculte muzică, apoi să se culce din nou;

apoase, manifestată

-îi asigur un mediu ferit de zgomot și de

prin ochi încercănați,

lumină puternică;

oboseală.

-aerisesc salonul de multe ori pe zi; -întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului; -respect orele de somn ale pacientului; -planific pe cât posibil administrarea tratamentului în afara orelor de somn;

Cunoștințe

Pacientul să acumuleze noi

-administrez diazepam . -explorez nivelul de cunoștințe a bolnav

insuficiente din cauza

cunoștințe cu privire la

privind boala, modul de manifestare, mă

lipsei unei surse de

boala sa.

preventive și curative, modul de particip

informații, manifestată

intervenții și la procesul de recuperare;

prin curiozitate cu

-motivez importanța acumulării de noi

privire la starea sa.

cunoștințe;

-identific obiceiurile și deprinderile boln

și le corectez pe cele dăunătoare sănătăți

-recomand un regim de viață ordonat , fă emoții negative cu respectarea orelor de

-educ pacientul să urmeze corect tratame local și cel general; -educ pacientul pentru a purta ochelari

fumuriiîn timpul zilei, să evite întunericu

trecerile bruște de la temperaturi scăzute

căldură;

-încurajez și ajut pacientul la dobândirea deprinderi;

-încurajez pacientul privind evoluția fav

a boli dacă respectă recomandările medi -verific dacă a înțeles corect mesajul. TRATAMENTUL ESTE PRESCRIS DE MEDIC, ANTIBIOTICE CONFORM ANTIBIOGRAMEI.

EXAMENE PARACLINICE Data

Examen de

laborator 10.11.2015. Hemoglobină

Valori normle

Valori obținute

11,2-15,7g/dl

12,5g%

Hematocrit

34,1-44,-9%

4,4ml

Leococite

3,98-10,04/ul

7000/mm

Trombocite

182-369000/ul

260000/mm

Bazofile

0,1-1,2%

0%

Eozinofile

0,7-5,8%

4%

Limfocite

19,3-51,7%

24%

Monocite

4,7-12,5%

8%

VSH

6-13mm/h

40mm/h

FBG

240-290mgl a 100ml

400

ASLO

Normal

Grup sanguin

AII

Rh

Pozitiv

Timp

de 8-12minute

10 minute

coagulare(TC) Timp de sângerare 3-4 minute

3 minute

(TS)

EVALUARE FINALĂ Pacientul B.C. este internat în secția de

Oftalmologie a Spitalului Municipal

Dorohoi în data de 10.11.2015, prezentând traumatism ocular cu corp străin intraocular.

În urma tratamentului prescris de medic, respectarea regulilor de asepsie și antisepsie au dus la o evoluție favorabilă a stării pacientului, astfel încât rolul asistentei și pregătirea acesteia a dat rezultate bune, rezultând externarea pacientului. Se externează cu următoarele recomandări:  repaus fizic;  protejarea ochilor;  evitarea expunerii la razele violente timp îndeungat;  evitarea frecării ochiului afectat;  spălarea ochiului cu ser fiziologic sau apă curată (de 3 ori pe zi);  educarea pacientului, dar și a familiei pentru autoîngrijire și îngrijiri;  educarea pacientului cu privire la respectarea unor măsuri de precauție.

Studiul de caz 2

Plan de îngrijire a unui pacient ce prezintă arsură oculară de gradul II provocată agenți chimici (Acid clorhidric). Foaie de observație Nume: B. Prenume: N. Vârsta:24 ani; Sexul:feminin. Religie :ortodox. Rasa: albă. Cetățenie: Român. Domiciliu: Dorohoi. Ocupaţie: chimist. Stare civilă: căsătorită. Data internării:21.06.2015. Data externării:28.06.2015. Diagnostic: Arsură chimică cu acid clorhidric la nivelul globului ocular de gradul II . Examen fizic: înălțime 1,45m, greutate 65 Kg. Manifestări de dependență: -dureri reduse cu caracter de usturime a ochilor; -senzație de nisip sub pleoape; -lăcrimare; -fotofobie; -tegumentul pleoapelor este congestionat; -conjunctivă hiperemiată(roșie, inflamată); -acuitate vizuală scăzută;

-cornee tulbure opacă; -pleoape congestionate cu flictene; -necroză în zona conjunctivală; Istoricul bolii:Pacientul B.N. în vârstă de 24 de ani, este chimist al unui liceu. În urma unui accident, cu acid clorhidric , globul ocular este afectat. Arsura oculară este de gradul II și se prezintă cu următoarele simptome: -dureri la nivelul globului ocular; -usturime a ochilor; -senzație de nisip sub pleoape; -lăcrimare; -fotofobie; -conjunctivă hiperemiată(roșie, inflamată); -acuitate vizuală scăzută; -cornee tulbure opacă; -pleoape congestionate cu flictene; -agitație.

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE NEVOILE

MANIFESTĂRI

SURSA DE

FUNDAMENTALE DE DEPENDENȚĂ 1.Nevoia de a respira și a avea -

DIFICULTATE -

o bună circulație. 2.Nevoia de a dormi și a se

-disconfort;

-agitație.

odihni.

-anxietate;

3.Nevoia de a bea și de a

-insomnii. -alterarea alimentației.

-anxietate.

mânca. 4.Nevoia de a elimina. 5.Nevoia de a se mișca și a

-

-

avea o bună postură. 6.Nevoia de a se îmbrăca și de -dificultate de a se

-neîndemânarea de a

a se dezbrăca.

îmbrăca și dezbrăca.

se îmbrăca și

-

dezbrăca. -

-stare de disconfort;

-durere;

-apatie;

-infecţie;

-lăcrimare;

-tulburări de vedere.

7.Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale. 8.Nevoia de a evita pericolele.

-fotofobie.

9.Nevoia de a comunica.

-diminuarea interacțiuni -scăderea acuităţii cu alții;

vizuale;

-inhibare în sine;

-comunicare

-anxietate;

ineficentă.

-nelinişte. -

-

valori. 11.Nevoi de a se recrea. 12.Nevoia de a învăța cum să-

-

-

și păstreze sănătatea. 13.Nevoia de a fi

-dificultate de a-și

-limitarea mișcărilor;

curat,îngrijit,de a proteja

acorda îngrijiri;

- dezinteres față de

tegumentele.

-neglijarea ținutei și a

înfățișarea sa.

10.Nevoia de a acționa conform propriilor credințe și

înfățișări sale. 14.Nevoia de a fi preocupat în -incertitudine în ceea ce vederea realizării.

privește propria valoare.

-neputință.

PLAN DE ÎNGRIJIRE DIAGNOSTIC

DE

OBIECTIVE

INTERVENȚII

NURSING Anxietate cauzată de

Pacientul să nu prezinte

AUTONOME-DELEGATE -asistenta încurajează pacientul că

pierderea acuității vizuale,

anxietate.

starea sa este trecătoare;

manifestată prin agitație,

-liniștește pacientul;

neliniște.

-încerc să câștig încrederea

Alterarea integrității

pacientului. -se iau măsuri de prevenire a

Pacientul să aibă tegumentele și

tegumentelor și mucoaselor mucoasele integre.

infecțiilor nosocomiale;

din cauza arsurilor

-suprafețele afectate vor fi proteja

chimice , manifestată prin

cu pansament efectuat în condiții

pleoape congestionate cu

asepsie;

flictene. Disconfort din cauza

-se desface cu blândețe pansamen -se va face spălare repetată cu apă

Pacientul să nu prezinte durere.

durerii manifestată prin

abundență sau cu ser fiziologic;

agitație, neliniște.

-aplic pansament steril protector;

-aplic tratament local(midriatice); -supraveghez pacientul; -schimb pansamentul;

-repaus la pat într-o poziție antalg -administrez un analgezic

(algocalmin), un sedativ(diazepam Iritație oculară datorită

Urmaresc normalizarea vederii.

prescrise de medic. -fac spălătură oculară cu ser fiziol

acțiunii fumului,

steril, după care asigur în salon

manifestată prin scăderea

semiobscuritate până la remiterea

acuității vizuale Modificarea imaginii

Pacientul să prezinte o imagine

simptomelor. -voi crea un climat de înțelegere

corporale datorită acțiunii

pozitivă despre sine.

empatică;

acidului clorhidric,

-voi respecta gândurile pacientulu

manifestată prin arsura

-voi duce pacientul într-un salon c

oculară. Alterarea integrității

un caz asemănător. -îndepărtarea flictenelor se face de

Pacientul să nu prezinte flictene.

tegumentelor datorită

către medic în sala de operații sub

arsurii, manifestată prin

anestezie generală;

flictene.

-rolul meu este de a spala suprafa ce urmeză a fi curată de flictene.

-servescmedicul cu instrumentaru Dificultatea de a se

Pacientul să se liniștească pe

necesar. -educ pacientul să practice unele

preocupa în vederea

perioada spitalizării.

tehnici de relaxare, să comunice c

realizării, datorită durerii, manifestată prin incapacitatea de a îndeplini unele activități.

pacienții din salon.

EXAMENE PARACLINICE Data.

Examen

de Valori normale.

Valori obținute.

21.06.2015.

laborator. Hemoglobină

11,2-15,7g/dl

11.40g/dl

Hematocrit

34,1-44,-9%

34,50%

Leucocite

3,98-10,04mii/ul

9,4mii/ul

Trombocite

182-369mii/ul

300mii/ul

Calciu

8,8-10,2mg/dl

8,8mg/dl

Glicemie

70-105mg/dl

65,5mg/dl

Proteine totale

64,0-83,0mg.dl

60,5mg/dl

Creatitină

0,50-0,90U/l

0,52U/l

TGO

2-48-U/l

33.7U/l

TGO

2-41U/l

33.7U/l

Uree

50mg/dl

18,56mg/dl

Grup sanguin

0I

Rh

pozitiv

EVALUARE FINALĂ

Pacientul B.N. este internat în secția de

Oftalmologie a Spitalului

Municipal Dorohoi în data de 21.06.2015, prezentând arsură oculară cu acid clorhidric. În urma tratamentului prescris de medic, respectarea regulilor de asepsie și antisepsie au dus la o evoluție favorabilă a stării pacientului, astfel încât rolul asistentei și pregătirea acesteia a dat rezultate bune, rezultând externarea pacientului. Se externează cu următoarele recomandări:  repaus fizic;  aplicarea picăturilor cu substanţă anestezice;  protejarea ochilor;  evitarea expunerii la razele solare;  purtarea ochelarilor de protecţie;  evitarea expunerii la razele violente timp îndeungat;  evitarea frecării ochiului afectat;  spălarea ochiului cu ser fiziologic sau apă curată (de 3 ori pe zi);  educarea pacientului, dar și a familiei pentru autoîngrijire și îngrijiri;  educarea pacientului cu privire la respectarea unor măsuri de precauție.

Studiul de caz 3 Plan de îngrijire a unui copil cu plagă penetrantă la nivelul ochiului cauzată de un pistol cu bile . Foaie de observație Nume: A. Prenume: B. Vârsta: 7 ani. Sexul: masculin. Religie: ortodox. Rasă:albă. Cetățenie: Român. Domiciliu: Dorohoi, str.Dumbrava Roșie nr.7. Ocupaţie:elev. Data internării:20.12.2015. Data externării:27.12.2015. Diagnostic: Plagă penetrantă la nivelul ochiului produsă de un pistol cu bile. Examen fizic: înălțime 1,00 m, greutate 24 Kg. Anamneză: Antecedente heredo-colaterale:fără importanţă. Antecedente personale: fără importanţă. Istoricul bolii: Pacientul A.B. în vârstă de 7 ani este elev, se prezintă în secţia de Oftalmologie în urma unui accident cu pistoale cu bile şi prezintă următoarele simptome: durere, iritaţie oculară, anxitate, lăcrimare, scăderea acuităţii vizuale, tulburări de vedere, insomii, fotofobie.

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE NEVOILE

PROBLEMELE

SURSA

FUNDAMENTALE DE DEPENDENȚA 1.Nevoia de a respira și a -

DE DIFICULTATE -

avea o bună circulație. 2.Nevoia de a bea și de a

-incapacitatea de a bea și

-anxietate.

mânca. 3.Nevoia de a elimina.

a mânca. -

-

4.Nevoia de a dormi și a

-disconfort;

-agitație;

se odihni.

-anxietate;

-durere.

-insomnii. 5.Nevoia de a se îmbrăca -dificultate de a se

-imobilitate;

și de a se dezbraca.

îmbrăca și dezbrăca;

-durere;

6.Nevoia de a-și menține

-alterarea stării generale. -febră 38 grade C.

-tulburări de vedere. -infecţiei;

limite normale. 7.Nevoia de a fi curat,

-neglijarea ținutei și a

-limitarea mișcărilor;

îngrijit, de a proteja

înfățișării sale ;

-scăderea acuităţii

tegumentele și

-iritaţie oculară.

vizuale.

mucoasele. 8.Nevoia de a evita

-temeri;

-pierderea imagini de

pericolele.

-apatie;

sine;

9.Nevoia de a comunica.

-durere. -diminuarea interacțiuni

-anxietate. -stare de confuzie;

cu alții;

-comunicare ineficentă.

10.Nevoia de a acționa

-închiderea în sine. -incapacitatea de a

-dificultatea de a

conform propriilor

participa la activitățile

participa din cauza

credințe și valori.

grupului religios de care

internării în spital.

temperatura corpului în

aparține. -

-

-dificultatea de a se

-tensiunea psihică;

concentra în timpul

-încordare;

13.Nevoia de a învăța

activităților recreative. -lipsa de informații cu

-durere. -cunoștințe insuficente.

cum să-și păstreze

privire la boală, măsuri

sănătatea. 14.Nevoia de a se mișca

de prevenire, tratament. -dificultate de a se

și de a avea o bună

mobiliza;

postură.

-absența activităților

11.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării. 12.Nevoi de a se recrea.

fizice; -postură inadecvată.

-stare de panică;

PLAN DE ÎNGRIJIRE DIAGNOSTIC DE

OBIECTIVE

INTERVENȚII

EVALUARE

NURSING Alterarea confortului fizic, Pacientul să nu prezinte

AUTONOME-DELEGATE - adminitrez o fiolă de Algocalmin

Durerea a scăzut din

datorită plagilor,

durere.

intramuscular.

intensitate.

manifestată prin durere. Alterarea stării generale

Pacientul să se liniştească.

- administrez intramuscular o fiolă

Bolnavul s-a liniştit.

datorită dureri manifestată

plegomazin;

prin tulburări de vedere.

-poziţionez bolnavul aierisesc salonul; -vorbesc cu pacientul până când acesta

Iritaţie oculară datorită

Urmăresc normalizarea

adoarme, iar în continuare îl supraveghez. -fac spălătură ocularăcu ser fiziologic

bilei, manifestată prin

vederii.

steril;

scăderea acuităţii vizuale.

-asigur în salon semiobscuritate până la remiterea simptomelor; -după câteva ore transport pacientul în camera de consultaţii a secţiei de oftalmlogie.

Pacientul vede în continuare “ca în ceaţă “.

Dificultate de a se odihni

Pacientul va dormi 6-7ore/zi

-voi favoriza adaptarea persoanei la mediul Pacientul prezintă un somn

datorită durerii,

în decurs de 2 zile.

nou;

liniștitor.

manifestată prin facies

-voi crea un climat de înțelegere empatică;

palid.

-liniştesc pacientul şi îl încurajez pentru

Carenţe de igienă cauzate

eliminarea stării de anxietate. - educ pacientul pentru înuşirea unor

Pacientul demonstrează

de lipsa de cunoştinţe ,

deprinderi igienice,explicându-i că acestea

practic însuşirea

manifestate prin riscul

au efect pozitiv , atât prin creşterea

deprinderilor igienice.

apariţiei infecţiei plăgilor.

confortului fizic cât şi prin faptul că

Să evit infectarea plăgilor.

reprezintă o condiţie esenţială vindecării; -îl ajut în efectuarea toaletei zilnice iar pentru toaleta regiunii urinare şi perianale îi asigur intimitatea; -lenjeria de corp o schimb zilnic şi ori de Hipertermie datorită

-Pacientul să nu mai prezinte

câte ori este nevoie. -administrez la indicația medicului

infecţiei ,manifestată prin

febră în următoarele 30min.

algolcamin,paracetamol, supozitoare;

febră ridicată.

-supraveghez bolnavul; -măsor temperatura şi o notez în foaia de

Pacientul nu mai prezintă febră.

Risc de complicaţii

-Pacientul să prezinte plagă

temperatură. -pregătesc tampon pe port-tampon şi

datorită infectării ,

curată;

recoltez secreţie din plagă, apoi etichetez

manifestată prin apariţia

-recoltarea secreţiei din

şi trimit la laborator.

secreţiei purulente.

plagă.

-spăl plaga ;

Plaga este îngrijită.

-dezinfectez plaga; -pansez ochiul ,urmând să repet tehnica ori Dificultate în capacitatea

Pacientul să fie informat cu

de câte ori este nevoie. -discut cu pacientul și aparținătorii despre

de memorare manifestată

privire la boală.

boală și potențialele riscuri;

anxios.

prin stări de confuzie,

-pacientul să fie informat în privința

Pacientul vrea să se

anxietate. Deficit de

recuperării și a necesității tratamentului.

recupereze sub îndrumarea

Pacientul nu mai este

cunoștințe din cauza lipsei

echipei medicale și să

de informații despre

respecte regimul și

evoluția bolii, manifestată

repausul recomandat.

prin cunoștințe insuficiente despre boală, prognostic, recuperare. Dificultate de a se mișca

Pacientul va sta în pat și va

-voi informa pacientul asupra evoluției

Pacientul prezintă o

datorită durerii

efectua mișcări pasive apoi

durerii, a diminuării ei;

poziţie corespunzătoare,

manifestată prin limitarea

active.

mișcărilor.

-voi ajuta pacientul în activitatea zilnică;

înțelege necesitatea

-manifest întelegere și răbdare cu pacientul efectuării exercițiilor și și verific reactivitatea acestuia la stimulii

cooperează în acest sens.

externi; -efectuez la indicația medicului mișcări pasive și active la nivelul membrelor inferioare si superioare; - planific un program de exerciții în funcție de cauza imobilizării si de capacitatea pacientului; -liniştesc pacientul când este agitat și îl ajut în satisfacerea nevoilor fundamentale dacă Dificultate ineficace la

Voi câștiga încrederea

acesta nu poate. -voi crea un climat de înțelegere empatică; Pacientul prezintă o

nivel afectiv datorită

pacientului.

-voi respecta gândurile pacientului;

anxietății, manifestată prin

-voi duce pacientul într-un salon cu un caz

agitație.

asemănător.

comunicare eficace.

Posibilă apariție a unor

Pacientul să nu prezinte

-se adminitrează tratament la indicația

Pacientul este liniștit, nu

complicații din cauza

complicații.

medicului;

prezintă complicații.

scăderii rezistenței

-voi explica persoanei necesitatea

generale a organismului.

regimului impus; -voi ajuta pacientul să se alimenteze.

EXAMENE PARACLINICE Data.

Examen

de Valori normale.

Valori obținute.

21.06.2015.

laborator. Hemoglobină

11,2-15,7g/dl

11.40g/dl

Hematocrit

34,1-44,-9%

34,50%

Leucocite

3,98-10,04mii/ul

9,4mii/ul

Trombocite

182-369mii/ul

300mii/ul

Calciu

8,8-10,2mg/dl

8,8mg/dl

Glicemie

70-105mg/dl

65,5mg/dl

Proteine totale

64,0-83,0mg.dl

60,5mg/dl

Creatitină

0,50-0,90U/l

0,52U/l

TGO

2-48-U/l

33.7U/l

TGO

2-41U/l

33.7U/l

Uree

50mg/dl

18,56mg/dl

Grp sanguine

0I

Rh

pozitiv

EVALUARE FINALĂ Pacientul A. B. este internat în secția de

Oftalmologie a Spitalului

Municipal Dorohoi în data de 20.12.2015 prezentând plagă penetrantă la nivelul globului ocular datorită unui pistol cu bile. În urma tratamentului prescris de medic, respectarea regulilor de asepsie și antisepsie au dus la o evoluție favorabilă a stării pacientului, astfel încât rolul asistentei și pregătirea acesteia a dat rezultate bune, rezultând externarea pacientului. Se externează cu următoarele recomandări:  repaus fizic;  protejarea ochilor;  evitarea expunerii la razele violente timp îndeungat;  evitarea frecării ochiului afectat;  spălarea ochiului cu ser fiziologic sau apă curată (de 3 ori pe zi);  educarea pacientului, dar și a familiei pentru autoîngrijire și îngrijiri;  educarea pacientului cu privire la respectarea unor măsuri de precauție.

CAPITOLUL VI EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ,,Ce faci pentru tine dispare odată cu tine, Ce faci pentru alții ramâne pentru eternitate.” Albert Einstein. Boala este o reacție a oranismului față de factori nocivi de materii, restabilirea completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea cauzelor,care au determinat-o, adică acelor cauze, care se datorează mediului înconjurător. Asistenta trebuie să-și desfășoare în așa fel activitatea educațional sanitară, încât aceasta să constituie un factor de influență pozitivă asupra psihicului bolnavului, să constituie la crearea unor emoții pozitive, care urmăresc optimismul și încrederea bolnavului în medic și asistenta medicală și în eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în vindecarea sau ameliorarea stării lui, dacă va respecta conştiincios și riguros prescripțiile și recomandarile medicale. Măsuri de prevenire primară:  Educaţia populaţiei pentru îngrijirea ochiului: - Spălare cu apă curată zilnic, mai frecvent dacă se lucrează în mediu cu praf; - Nu se duce mâna murdară la ochi; - Nu se îndepărtează corpii străini oculari de către persoanele necalificate(dacă sunt mici se va face spălare cu apă din abundenţă aruncată din mână spre ochi); - Folosirea obiectelor individuale pentru toaleta feţii; - Nu se vor freca ochii deoarece se produc mici traumatisme ale conjunctivei şi corneei; - Controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea conjunctivitei gonococice a nou-născutului;  Igiena vederii: - Sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă în timpul scrisului, cititului, lucrului; - Distanţa pentru scris-citit trebuie să fie de 25-30 cm; - Lumina artificială trebuie să fie focalizată pe hârtia de scris-citit;

- Când este soare puternic sau zăpadă strălucitoare să se poarte ochelari fumurii; - Persoanele care execută activitate migăloasă, de fineţe, ce necesită centrarea vederii, vor face pauze, din timp în timp, privind la distanţă; - Persoanele care lucrează la sudură vor purta ochelari de protecţie; - Vizionarea spectacolelor de televiziune nu se va face în camere întunecoase iar distanţa pentru privit va fi de 2-5 metri, ecranul televizorului fiind aşezat la înălţimea ochiului; - Se recomandă alimentaţie completă cu respectarea necesarului zilnic de proteine, vitamina C, A, B; - Examenul periodic al vederii pentru pacienţii cu boli generale (diabet zaharat, HTA); - Îndrumarea către oftalmolog a persoanelor cu cefalee repetată. Măsuri de prevenire secundară:  În cazul infecţilor ochiului: - Îndrumarea pacientului către medicul specialist pentru a trata în mod corect aceste infecţii; - Educarea pacientului să evite transmiterea infecţiei şi la ochiul sănătos sau la alte persoane;  În cazul deficienţelor de vedere: - Educarea pacienţilor care necesită corectarea vederii cu ochelari săi poarte conform prescripţiilor (permanent sau numai pentru scriscitit) pentru copii ochelarii vor avea rame colorate, atrăgătoare şi se va avea grijă să nu-şi spargă ochelarii generând accidente grave; - Învăţarea pacienţilor să-şi cureţe ochelarii- lentilele, ştergându-le cu material moale pentru a preveni zgârierea lor; - Dispensarizarea pacienţilor cu defecte de vedere; - Periodic pacientul se prezintă la control pentru a stabili necesitatea schimbării lentilelor; - Îndrumarea părinţilor al cărui copil prezintă strabism să se prezinte la medicul oftalmolog; - Învăţarea purtătorilor de lentile de contact să le folosească numai cât este necesar, să le scoată în timpul nopţii, nu le vor folosi în mediu cu pulberi, praf; Măsuri de profilaxie terţiară: - Educarea pacienţilor cu diferite afecţini de vedere să nu desfăşoare o activitate care să suprasolicite vederea; - Îndrumarea pentru intervenţii chirurgicale a pacienţilor cu cataractă în vederea corectării vederii;

- Reintegrarea socială şi profesională a ambliopilor prin îndrumarea către profesii ca masor, cartonar.

CONCLUZII Traumatismele oculare pot surveni la nivelul globului ocular, afectând fie segmentul anterior ocular(determinând leziuni la nivelul conjunctivei,corneei, irisului sau cristalinului), fie segmentul posterior (cu leziuni la nivelul retinei,

coroidei sau nervului optic). Mai pot afecta și anexele oculare (pleoapele, sistemul lacrimal) sau structurile orbitei(mușchii extraoculari, pereții orbitari). Traumatismele severe pot afecta toate aceste structuri, uneori cu consecințe grave asupra integrității ochiului și vederii. Contuziile oculare produc frecvent eroziuni corneene,echimoze sau hematoame palpebrale și hemoragii subconjunctivale, care se vindecă de obicei fără sechele, dar pot cauza și afecțiuni mai serioase, precum hifema(prezența sângelui în camera anterioară), cataracta posttraumatică, subluxarea sau luxarea cristalinului; în cazuri extreme pot determina chiar ruptura de glob ocular, a coroidei sau retinei, neuropatie optică posttraumatică sau fracturi la nivelul pereților orbitei. Acestea sunt urgențe oftalmologice și necesită tratament de specialitate medical și/sau chirurgical. Traumatismele penetrante și perforate determină întreruperea integrității structurilor afectate-plăgi palpebrale, corneene, sclero-corneene, conjunctivale etc., care pot fi tăiate sau înțepate și , de mai multe ori se însițesc de prezența corpilor străini intraoculari sau extraoculari. Înainte de începerea tratamentului este foarte importantă confirmarea sau infirmarea existenței corpilor străini intra sau extraocular. Astfel , se va efectua radiografie de orbită sau CT(niciodată RMN în cazul corpilor străini , sutura plăgilor cu restabilirea integrității și anatomiei globului ocular. Esențială este și combaterea infecției și a hemoragiilor. Arsurile se pot produce prin mai multe mecanisme: chimice(substanțe ce intră în contact cu ochiul), termice(lichide fierbinți, vapori, flăcări), electrice(sudură fără mască de protecție) și cu ultraviolete. Arsurile cu substanțe alcaline (sodă caustică, var, amoniac) sunt cele mai severe și de două ori mai frecvente decât cele cu acizi (acid sulfuric din bateria de mașină, acid acetic). Sunt atât de severe pentru că au o mare penetrabilitate (mai profund decât acizii) și pot induce leziuni profunde și severe ale conjunctivei, corneei și structurilor adiacente. Complicațiile care pot apărea după arsurile netratate sau tratate târziu pot fi dintre cele mai severe, chiar cu pierderea vederii și a ochiului afectat. Indiferent de mecamismul de producere a unui traumatism ocular(minor sau sever), pacientul trebuie să se prezinte urgent la un medic oftalmolog în teritoriu sau la camera de gardă a unui spital cu serviciu de oftalmologie. Ochiul nu trebuie frecat, apăsat sau bandajat compresiv cu materiale nesterile , cel mult se poate aplica un pansament steril,lejer în caz de sângerare. Medicul de specialitate poate aprecia toate complicațiile produse în urma traumatismului și va indica tratamentul specific necesar salvării vederii și ochiului.

BIBLIOGRAFIE: 1.LUCREȚIA TITIRCĂ, GHERGHINICA GAL,MONICA SEUCHEA, ELENA DOROBANȚU, GEORGETA BALTĂ, MARIA ZAMFIR, MĂRIUCA IVAN,, MARIANA ARDELEANU, MARIA PESEK-Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali(Ghid de nursing), vol.II, Editura Viața Medicală Românească, pag.122-124;

2. LUCREȚIA TITIRCĂ, ELENA DOROBAANȚU, GHERGHINICA GAL, MONICA SEUCHEA, FLORICA UDMA- Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali, Editura Viața Medicală Românească, pag. 131-132, 143-145; 3.FRANCISC FODOR, LIANA SIRETEANU- Oftalmologie, Editura Didactică și Pedagogică, București 1981, pag.198-201; 4.MARIETA DUMITRACHE- Compendiu de patologie oftalmologică, Editura Medicală, București 2015, pag.501-525; 5.GHEORGHE MOGOȘ, ALEXANDRU IANCULESCU- Compendiu de Anatomie și fiziologie, Editura Științifică, pag.355-380; 6.MONICA MOLDOVEANU,ADRIAN MOLDOVEANU- Oftalmologie pentru asistenți medicali, Editura ALL,2012, pag. 59-62, 63-76, 83-90; 7.MARCEAN CRIN- Manual de nursing:pentru elevii din anul III ai Școlilor Postliceale Sanitare, vol.III, Editura ALL Educational, 2012, pag.