Totem și Tabu [PDF]

Zitiervorschau

TOTEM SI TABU '

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FREUO, SIGMUNO, Totem şi tabu I Sigmund

Freud ;

Ga briel Avram. - Bucureşti: Hera ld, 2017 I S B N 978-973-111-595-5 I. Avram, Gabriel (trad.) 159.922.4(=16) 291.211.6 291.211.8 trad.:

Sigmund Freud Totem und Tabu. Einige Obereinstimmungen im Seelenleben der Wilden und der Neurotiker Fischer Taschenbuch

Verlag, 1905

Sigmund Freud

TOTEM SI TABU '

O interpretare psihanalitică a vieţii sociale a popoarelor primitive

Traducere: GABRIEL AVRAM

EDITURA

A HERALD

Bucureşti, 2017

Reda ctor:

Radu Duma Concepţi a grafică şi DTP:

Diana Şerbănescu Corector:

Elena-Anca Coman

Pentru noutăţi şi comenzi vizitaţi site-ul nostru: www

edituraherald ro

sau contactaţi-ne la:

[email protected] OP.10 - CP.33 Sect. II Bucureşti Tel: 021.319.40.60, 021.319.40.61 Fax: 021.319.40.59, 021.319.40.60 Mob: 0744.888.388, 0771.664.320

Toate dreptur i le rezervate. N icio parte a acestei că rţi nu p oate fi repro­ dusă sau tra nsmisă sub n i c i o formă şi pri n n i c i u n m ij loc, e lectro n i c sau meca n i c, i nclusiv fotocop i ere, înregistra re sau pri n orice s i stem d e sto­ ca re a i nformaţiei, fă ră permisiunea editorului. Ed iţi e în limba română publicată de Editura Hera ld. Copyrig ht© 2017

.....

PREFATA '

Cele patru cap itole ale acestei cărţi, care au apă rut mai întâi în revista mea Imago, se constituie într-o primă tentativă pe care am făcut-o de a aplica unor fenomene încă obscure ale ps ihologiei colective punctele de vedere şi principiile psihanalizei. Cercetări le mele sunt în contradicţie, pe de o parte, cu Lucrările Lui W. Wu ndt, care a dorit să aplice aceluiaşi subiect i potezele şi metodele de Lucru ale psiholog iei a nalit ice şi, pe de altă parte, cu Lucrări le şcolii psiha­ na litice de La Zurich, care încea rcă să explice psihologia i n d ividuală cu ajuto ru l datelor împrumutate d i n psihologia colectivă1• Admit, aşadar, faptu l că Lucrările celor două şcoli şi orientări au constituit punctul de plecare al cercetări lor mele personale. Cercetări care pre­ zintă defecte şi Lacune pe care nu încerc să Le ascund, întrucât sunt i mposi bil de evitat atu nci când abordăm pentru pri ma dată u n ase­ menea subiect. î n schi m b, există alte Lucruri care trebuie explicate. Această carte, chiar dacă se adresează unui public de nespeci­ a lişti, nu va putea fi înţeleasă şi apreciată La justa ei va loare decât de cititori i fa miliarizaţi deja, mai mult sau mai puţi n, cu psi hanaliza. Volumul de faţă îşi propune să fie o punte între cercetători i etnologi, Lingvişti şi folclorişti, pe de o parte, şi cei din domeniul psihanalizei, pe de altă parte, înce rcând să Le ofere şi u nora, şi altora toate instru­ mentele ca re Le Lipsesc; primi lor, o i niţiere suficientă în noua metodă psihanalitică; ultimi lor, o stăpâ n ire suficientă a materia lelor care aşteaptă să fie valorificate de către ei. Cartea mai are men i rea de a stârni atenţia unora sau altora dintre cercetătorii menţionaţi şi aş fi 1 Jung: Wandlungen und Symbole der L ibido, în .Jahrbuch fiir p sychoa­ nalyst. und pshopatho logische Forsch ungen", Band I V, 1 9 1 2 . De acelaşi autor: Vers uch einer Darstellung der psychoanalytischen Theorie, aceeaşi cule­ gere, Band V, 1 9 1 3 .

6 TOTEM Ş I TA BU

fericit dacă tentativa mea ar avea ca efect apropierea d i ntre aceşti savanţi, în vederea unei colaborări care ar putea da roade fertile. Cei doi termen i enu nţaţi în titlu l cărţii, totemul şi tabuul, nu sunt aici trataţi în aceeaşi manieră. Problema ta buului pri meşte aici o soluţionare pe care o consider aproape defin itivă şi sigură. Nu La fe l stau Lucruri le în cazul problemei totemismului, despre ca re pot să decla r cu modestie că soluţia pe care o propun este doa r qCeea pe ca re date le actua le ale psi hanalizei par a o justifica şi autoriza. Această diferenţă între rezultatele obţi n ute, a gradului Lor de certitudi ne, ţine de faptu l că ta buul încă supravi eţu ieşte în zi lele noastre, în societăţi le moderne; chiar dacă este privit di ntr-o perspectivă negativă şi se referă La obiecte cu totul diferite, el nu este altceva, din punct de vedere psihologic, decât .im perativu l cate­ goric" al Lu i Kant, cu singura diferenţă că el doreşte să acţioneze prin constrângere, îndepărtând orice motivaţie conştientă. Totemismul, dimpotrivă, este cât se poate de străin felului nostru actual de a si mţi. Este o i nstituţie dispă rută de multă vreme, care a fost înlo­ cuită de noile forme religioase şi sociale; este o instituţie în care de-abia dacă mai descoperi m câteva urme în religia, moravu rile şi obiceiurile popoarelor civi lizate moderne şi care a suferit profunde modificări ch iar La popoarele care mai păstrează totemismul. Progresul social şi tehnic al umanităţi i a fost mai puţi n preju­ diciabil tabuului decât totemu lui. Î n această carte a m încercat să deducem sensul primitiv al totemismului d i n vestigiile sale şi d i n manifestări le i nfantile, din aspectele pri n care s e manifestă î n pro­ cesul de creştere al copiilor noştri. Raporturile strânse care există între totem şi tabu par să ne ofere un nou fundament în sprijinul acestei ipoteze, dar chiar dacă am considera că ea se va dovedi neverosi m i lă, nu cred mai puţi n că va contri bui într-o anume măsură la a propierea noastră de o rea litate astăzi d ispă rută, atât de dificil de reconstituit. Sigmund Freud

01

PROHIBITIA INCESTULUI '

Cunoaştem evoluţia parcu rsă de om d i n preistorie şi până astăzi datorită u rmelor şi u neltelor descoperite, a vest i g i i lor artis­ tice, re li gioase şi a concepţi ilor despre viaţă care au aj uns până la noi, fie pe ca le d i rectă, fie transmise pri n tradiţie în Legende, m ituri şi povestiri, fie, în sfârşit, prin supravieţu irea menta lităţii omului prim itiv, pe ca re încă o mai putem regăsi în propri i le noastre mora­ vuri şi obiceiuri. Cu mva, acest om al preistoriei este încă, până La u n anumit punct, contemporanul nostru; încă mai există oameni pe ca re- i consideră m mai apropiaţi de pri mitivi decât a lţii şi în care îi putem vedea pe descendenţi i şi succesorii d i recţi ai celor de odi n i oară. Este de altfel judecata pe care o avem despre popoarele zise să lbatice sau semisă lbat ice, a căror viaţă psi hică prezi ntă u n i nteres aparte pentru noi, dacă putem dovedi c ă acest p s i h i s m al Lor constitu ie o fază a nteri oară, bine conservată, a propriei noastre dezvoltări. Să a d m item că avem această dovadă; atunci, încercând o comparaţie între .psi hologia popoarelor pri mitive", aşa cum ne-o oferă et nografia, şi psiholog ia nevroticului, aşa cu m rei ese ea d i n cercetări le psihanalitice, ar trebui să descoperi m şi în u n a , şi în cea la ltă numeroase trăsături comu ne, fiind astfel capa bili să ree­ va luăm sub o nouă Lu m i nă, şi într-una şi în cealaltă, aspectele deja cunoscute. Pentru raţi uni i ntri nseci şi extri nseci am ales, în vede­ rea acestei comparaţi i, tri buri le pe care etnografii ni le-au descris a fi cele mai să lbatice, mai îna poiate şi mai sărace: pri m itivii d i n cel

8 TOTEM Ş I TA BU

mai nou conti nent descoperit, Austra lia, care şi-au păstrat nu me­ roase trăsături arha ice, de negăsit astăzi la alte popoare pri mitive. Locuitorii primitivi ai Australiei, a borigenii, sunt consideraţi o rasă aparte, fără nicio înru d i re fizică sau lingvistică cu vecinii cei mai aprop iaţi, adică popoarele mela neziene, polineziene sau malaeziene. Aceşt i a borigeni nu-şi constru iesc nici case sau con­ strucţii durabile, nu cultivă pământu� nu posedă ani male domesticite, nici măcar câ ini, nu cunosc nici măcar meşteşug u l olăritului. Se hră nesc în exclusivitate cu carnea tuturor animalelor pe care le vâ nează şi cu rădăci nile pă mântului. Nu au nici reg i, nici şefi, adu­ na rea bătrâni lor fiind cea ca re decide asupra treburilor comune. N ici măcar nu este sigur că putem întâlni la aceştia u rmele vreunei religii, sub forma unui cult închi nat fii nţe lor superi oa re. Triburile d i n i nteriorul conti nentului care, d i n cauza lipsei apei, a trebuit să facă faţă unor condiţi i de viaţă excesiv de aspre, ne par a fi sub toate aspectele mult mai pri mitive decât triburi le vecine, de pe coastele Australiei. Nu ne putem aştepta, fără îndoială, ca aceşti a borigeni can i bali în pielea goală să aibă o morală sexua lă apro­ piată de a noastră sau să i m p u nă restricţii prea severe instinctelor lor sexua le. Totuşi, cunoaştem fa ptul că au i m pus o i nterd icţie cât se poate de riguroasă raporturilor sexuale i ncestuoase. Se pare chiar că întreaga lor organizare socială este subordonată acestei i ntenţi i sau se află în relaţie cu înfăptuirea acestei i ntenţi i. î n locul tuturor i nstituţi i lor religioase şi sociale care le lipsesc, vom regăsi însă la a borigenii australieni sistemul totemismului. Tri burile australiene sunt divizate în grupuri m u lt mai mici, cla­ nuri, iar fieca re d i ntre aceste clanuri poartă nu mele totemului său. Dar ce este un totem? î n general, un totem reprezi ntă un a n i mal, comest i b i l, inofensiv sau, d i mpotrivă, peri culos şi de temut, sau, mult mai rar, o plantă sau o forţă a natu rii (ploa ia, a pa), care se află într-o anumită relaţie cu întregu l grup de oameni. Totemul reprezintă, în primul rând, strămoşul grupului; iar, în al doilea rând,

PROHI BIŢIA I NCESTU L U I

9

este spi ritul protector şi bi nefăcătoru l care tri mite oracole şi, chiar dacă este periculos pentru a lte gru puri, îi cunoaşte şi îi protej ează pe mem bri i grupului care l-au adoptat. Cei ca re au adoptat acelaşi totem se supun deci obligaţiei sacre, a cărei violare atrage i mediat pedeapsa, de a nu-şi ucide propri ul totem şi de a se a bţi ne de a-i consuma carnea sau de a se fo losi altfel de el. Caracterul totemic este i nerent nu unui cutare animal sau a ltui obi ect specific (plantă sau forţă a naturi i), ci tuturor indivi zilor a parţi nând speciei acestui tote m. D i n câ nd în când sunt celebrate să rbători în cursul că rora membrii grupului totemic reproduc sau i m ită, pri n da nsuri ceremoniale, mi şcări le şi trăsăturile ca racteris­ tice ale totemului lor. Totemul se transmite ereditar, atât pe li nie paternă, cât şi maternă. Este ext rem de probabil ca modul de trans­ misiune matern să fi avut întâ ietate peste tot, fiind înlocuit mai târziu de trasm iterea paternă. Su bordona rea faţă de totem repre­ z i ntă fu ndamentul tuturor ob ligaţi ilor sociale a le a borigenului australian, depăşi nd pe de o parte su bordonarea faţă de trib, având întâ ietate, pe de altă parte, faţă de înrudirea de sânge1. Totem u l nu este legat nici de pământ sau de vreo loca litate a n u me; membrii unui acelaşi totem pot tră i separaţi unii de cei lalţi şi în pace cu indivizii care au adoptat totemuri d iferite2• 1 Frazer, Totemism and Exogamy, val. I, p. 5 3 : .Legătura creată de către totem este mai puternică decâ t legătura de sânge sau familie, în sensul m odern al cuvâ ntului". 2 Acest rezumat foarte succint al sistemului totemic are nevoie de câteva lă muriri şi rezerve. Cuvâ ntu l .totem" a fost introdus sub forma .totam" în 1791 de englezul J. Long, care L-a luat de la pieile roşii din America de N ord. Problema în sine a trezit un viu interes între oamenii de ştiinţă şi a provocat numeroase Lucrări, dintre care voi cita mai întâi o lucrare capitală în patru volume, de J. G. Frazer, Totemism and Exogamy (1 910), apoi că r­ ţile lui Andrew Lang, dintre care principala lucrare este The Secret of the Totem, 1905. Scoţianului J. Fergusson M clennan îi revine însă m eritul de a fi recunoscut importanţa totemismului pentru istoria umanităţii primitive. Organi ză ri de tip totemic au fost descoperite şi încă m ai sunt şi în zilele noastre la australieni, La indienii din America de Nord, La popoarele din arhipelagul Oceaniei, în I ndia Orientală şi La m ulte dintre popoarele Africii.

1 0 TOTEM Ş I TABU Acu m este momentul să dezvălu i m acea particula ritate speci­ fică a totemismului de care este i nteresat în cea mai mare măsură ps i hana listul. Aproape or iunde se află în fu ncţi une totem ismul, vom întâ lni leg i în virtutea cărora membrii u n u i singur şi acelaşi totem nu trebu ie să a i bă re laţi i sexuale între ei, în conseci nţă nu trebuie să se căsătorească între ei. Aceasta este legea exogamiei, care este parte constituentă a totemismului. Această i nterdicţie, respectată cu rigurozitate, este cât se poate de re marcabilă. Ea nu are niciun raport logic cu ceea ce şt i m noi despre natura şi particu­ larităţi le totemului şi nu înţe legem cum s-a putut i nsi nua, st recura în cadrul totemismului. De aceea nu suntem mai puţi n ulu iţi să-i auzim pe unii a utori admiţând faptul că exogamia nu avea la înce­ put nicio legătură logică cu totem ismul, ci că a fost supraadăugată la un moment dat, atunci când a fost recunoscută necesitatea de a Dar a num ite urm e şi vestigii, dificil de interpreta t, ne fac să bă nuim că tote­ mism ul a exista t, de asem enea, şi la popoa rele a riene şi sem itice prim itive ale E uropei şi Asiei, în aşa fel încâ t mu lţi savanţi sunt dispuşi să va dă în totemism o etapă necesa ră şi u niversa lă a evoluţiei uma ne. Cum de s-a aj uns însă ca oa m enii prim itivi să a dopte un totem , a dică să -l pună La baza tuturor obligaţiilor Lor socia le, şi cum de s-a aj u ns mai târ­ ziu la restricţiile sexua le? Asupra acestei ch estiuni există num eroase teorii trecute în revistă de Wundt în a sa Volkerpsychologie (vol. li, Mythus und Religion), ca re nu prea pa r a fi de a cord între ele. Eu m i-am propus să-i dedic pâ nă şi totemism ulu i un studiu specia l, fă când a pel La m etoda psihana litică (vezi capitolul I V al acestei lucră ri). Dacă există divergenţe asupra explicării teoretice a totemism ului, putem spu ne că nici trăsă turile din care este alcă tuit totemism u l nu se pot descrie prea exa ct cu aj utoru l afirma ţiilor genera le, aşa cu m am încerca t să facem. Nu trebuie să u ităm însă că ch ia r popoa rele cele mai prim itive şi cele mai conservatoare sunt, într-un a nu m e sens, popoa re vech i şi au în spa tele Lor u n lung trecut în cu rsul că ruia ceea ce era La ele prim itiv a suferit o dezvolta re sau o deformare considera bile. Astfel se face că şi la popoa rele ca re mai fac astăzi uz de totemism îl vom regă si, însă sub cele m ai variate aspecte de ciopârţire, îmbucătăţire sa u sub form e tranzitorii către alte instituţii socia le şi religioa se sa u încă sub form e staţionare, da r care s-au îndepă rta t considera bil de forma prim itivă. Rezultă din a cest fapt că avem mari problem e astăzi în a decela între ceea ce reprezintă fidela copie a unui trecu t viu şi ceea ce constituie o deformare secunda ră.

PROHIBIŢIA I NCESTU LUI 11 se edicta restricţi i matri moniale. Oricum ar sta Lucruri le, chiar dacă Legăt u ra ca re există între exogamie şi totemism este profundă sau nu, această Legătură există şi e foarte solidă. Să încercăm să înţelegem semnificaţia acestei i nterd icţi i cu aj utorul câtorva consideraţi i. a) Î ncălca rea acestei prohi biţi i nu este u rmată de o pedea psă a utomată, ca să spunem aşa, cum se întâ mplă în cazu l violării altor i nterd icţi i totem ice (de p i ldă, i nterzicerea consumări i cărn i i ani­ malulu i-totem), dar at rage totuşi d u pă sine răzbunarea întreg u lui trib, ca şi cum ar fi vorba despre a înlăt ura un pericol ce ameninţă întreaga colect ivitate sau despre în lăturarea unei g reşeli care a pasă pe umerii acestei colectivităţi. lată un citat d i n Frazer ca re demonstrează cu câtă severitate tratează să lbaticii aceste încă lcări a le i nterd icţii lor, imorale chiar şi d i n punctul nostru de vedere: î n Australia, raporturi le sexuale cu o persoană d i ntr-un clan pro­ hibit sunt pedepsite de regulă cu moartea. Puţi n contează dacă femeia face parte din acelaşi grup local sau dacă, făcând parte d i n a lt tri b, a fost capturată într-o bătălie; un bă rbat d i n clan, considerat vi novat, care se fo loseşte de ea ca de femeia lui, este vâ nat şi ucis de bărbaţi i din clanul său, iar femeia împărtăşeşte aceeaşi soartă. Există anumite cazuri totuşi în care şi unul, şi celă lalt au reuşit să se sustragă urmăririi ceva vreme, iar ofensa adusă a putut fi uitată. În ra rele cazuri în care s-a produs un fapt de genul celu i de care ne ocupăm acum, La tri bul Ta-ta-thi d i n Noua Gui nee de Sud, bă rbatul este ucis, iar femeia este înţepată cu suliţele, până când îşi dă duhul sau aproa pe; raţiunea pentru care nu este ucisă pe loc este că ea a suferit o constrângere. Chiar şi în cazu l amoruri lor ocazionale, i nter­ dicţi i le clanului sunt strict supravegheate, orice violare a acestora .fiind considerată ca fiind Lucrul cel mai oribil de pe pă mânt, fiind pedepsită cu moartea· (Hawitt).1

1 Frazer, L. c. , vol. I , p. 54.

12 TOTEM Ş I TABU b) Fi indcă aceleaşi pedepse sunt a plicate ş i în cazul avent u­ rilor amoroase pasagere, care nu sunt u rmate de procreere, este foa rte puţin probabil ca i nterdicţi ile să fie dictate de raţiuni de ord i n practic. c) Totemul fiind ered itar şi nesuferind nicio modificare în cazul căsătoriei, este uşor să ne dăm seama de conseci nţele aces­ tei_ pro h i biţii în cazuri le de ereditate maternă. Dacă bă rbatul, de p i ldă, face parte d i ntr-un clan ce are ca totem canguru l, iar soţia are dre pt totem struţu l, cop i i i , indiferent că sunt de sex femi n i n s a u masculin, vor fi toţi copii-struţ. U n copi l reieşit d i n această căsătorie va fi deci pus în i m posibi litatea de a avea ra porturi inces­ tuoase cu mama şi sora Lu i, struţ ca şi el.1 d) Este suficient să fim un pic mai atenţi ca să ne dăm seama că exogamia care face parte din sistemul totem ic a re şi a lte conse­ ci nţe, urmărind şi alte scopuri decât sim pla pro h i b i re a incestului cu mama şi cu sora. Exogamia are meni rea de a-i i nterzice bărba­ tului u n i unea sexua lă cu ind iferent care altă femeie d i n grupul său, ad ică şi cu un număr de femei de care nu-l a prop i e nicio Legătură de sânge, femei care sunt totuşi considerate a fi consa ngvinele sa le. Justifica rea psihologică a acestei restricţi i, care depăşeşte în amploare orice i-ar putea fi com parabil La popoa rele civilizate, nu este evidentă La o primă a bordare. Se poate înţelege doar că, în această prohibire, rolu l totemului (animal), în ca litate de st rămoş a l grupului, este Luat cât se poate de în serios. Toţi cei care îş i au 1 Această prohibiţie nu îl împiedică totuşi pe tată , care este cangur, să aibă raporturi incestuoase cu fiicele sale, care sunt struţ. în transmiterea pe linie paternă a totemului, tată l şi copiii vor fi cangur, tată l neputând, în acest caz, să aibă raporturi incestuoase cu fiicele sale, dar fiul putând avea raporturi incestuoase cu mama sa. Aceste consecinţe ale interdicţiilor totemice demonstrează că ereditatea maternă este mult mai vech e decâ t cea paternă , că ci avem mai mult decât un motiv să admitem faptul că pro­ hibiţiile vizează mai ales impulsiile incestuoase ale fiului.

PROHI BIŢIA I NCESTU LUI 13 descendenţa în acelaşi totem sunt consangvi ni, formează o fa m i lie, în cadrul căreia g radele de înrud i re, chiar şi cele mai îndepărtate, sunt considerate un i m pedi ment a bsolut al acu plării sexua le. De aceea sălbaticii par a fi obsedaţi de o frică exces ivă faţă de incest şi man ifestă o foarte mare sensibi litate pentru ra porturile incestuoase, tea mă şi posibi litate Legate de o particularitate pe care noi o înţelegem prost şi care face ca înrudi rea de sâ nge să fie în locu ită de în rudirea totemică. Nu trebuie însă să exagerăm prea tare cu opoziţia între cele două t i puri de înrud ire şi trebuie să avem foarte clar în minte fa pt ul că, în cazul i nterd icţi i lor totemice, incestul rea l nu constitu ie decât un caz special. Dar cum a fost în locuită familia reală de grupul totem ic? Aici avem de-a face cu o enigmă că reia nu îi vom putea dezlega miste­ rul dacă nu vom înţelege bine natura totemului. Putem presupu ne, desigur, că substitui rea Legături lor de familie cu cele totemice era singura cale posibilă a proh ibirii incestului, pentru că, acordându-i individului Libertăţi sexuale ca re depăşesc Li mitele relaţi i lor con­ j ugale, exista riscul violării Legăturilor consangvine, aj ungându-se chiar până La practicarea repetată a i ncestului. La acest Lucru putem însă obiecta că obicei u ri le austra lienilor implică anumite condiţi i sociale şi circu msta nţe solemne în care dreptul exclusiv al unui bărbat asupra femeii sa le, considerate ca soaţă Leg it imă, este nerecunoscut. Li m baj u l acestor triburi austra liene1 prezi ntă o particu la ritate care se află cu siguranţă în Legăt ură cu acest fa pt . Den u m i ri le de rudenie de ca re se folosesc aceştia se referă La relaţiile nu d i ntre doi indivi zi, ci d i ntre un individ şi un grup; conform Lu i M. L. H. Morgan, aceste denumiri formează un sistem .clasificator". Lucru l acesta vrea să spună că u n bărbat îi spune tată nu numai celu i care L-a conceput, ci oricărui a lt bărbat care, după obicei u l tribului, ar 1 Ca ş i în cazul maj orităţii populaţiilor totemice.

14 TOTEM ŞI TABU fi putut s-o ia în căsătorie pe maică-sa şi să-i devi nă tată; La fel, îi spune mamă oricărei femei ca re, fără a încă lca obiceiurile tri bului, i-ar fi putut deveni mamă; îi denu meşte cu apelativu l fraţi şi surori nu numai pe copi ii adevăraţilor săi pări nţi, ci şi pe copi i i tuturor persoanelor care i-ar fi putut fi pări nţi etc. Denumiri le de rudenie pe care doi a borigeni australieni şi Le acordă reci proc nu desemnează cu necesitate o înrud ire de sânge, cum se întâ mplă în cazul Limbaj ulu i nostru; desemn ează mai puţi n raportu ri le fizice, cât ra portu ri le sociale. U n caz s i m i lar acestui sis­ tem clasificator este ce l al cop i i lor mici din cultura noastră, care sunt îndem naţi să se adreseze cu .nene" sau .tant i" tuturor priete­ n i lor pări nţi lor Lor; noi mai folos im aceste desem nări în sens figu­ rat , atunci când vorbim despre .fraţi întru Apollo", de .surori le Lui Christos" etc. Explicaţia acestor expresii ca re nouă ne pa r a fi atât de biza re se degajă cu uşuri nţă dacă Le consideră m a fi rămăşiţe şi trăsături a le acelei instituţi i pe care reverendul L. Fison a denu­ mit-o .căsătorie colect ivă", în vi rtutea căreia un anume număr de bărbaţi exercitau dreptu ri conjugale asupra unui a n u me număr de femei. Co piii născuţi din această .căsătorie colect ivă" erau consi­ deraţi în mod natural ca fiind fraţi şi surori, cu toate că se prea poate ca nu toţi să fi avut aceeaşi mamă, şi îi considerau pe toţi bărbaţi i d i n acel grup ca fi i nd taţii Lor. Cu toate că unii autori, ca Westermarck, de exemplu, în a sa Istorie a căsătorie1"1, refuză să admită conseci nţele pe care alţi i Le-au tras d i n denumirile care desem nează relaţi ile de rudenie în cadrul gru p u lui, autori i care s-au a plecat mai mult asu pra studierii a borigen ilor australi en i sunt unanimi în a vedea în denumiri le de rudenie reminiscenţe ale epocii în care .căsătoria colectivă" era în vigoare. î n opinia autorilor Spencer şi Gillen2, ar mai supravieţui încă şi astăzi o anumită formă de căsătorie colectivă La triburile U ra bunna 1 Geschichte der menschlichen Ehe, ediţia a 2 -a, 1902. 2 The Native Tribes of Central Australia, Londra, 1899.

P ROHI BIŢIA I NCESTU LUI 15 şi Dieri. Căsătoria colectivă a precedat deci La aceste populaţii căsătoria ind ividuală şi nu a dispărut fără a lăsa urme în limbaj şi obiceiu ri. Dacă punem în locul căsătoriei individuale existenţa prealabilă a unei căsători i co lective, atunci, rigoa rea în aparenţă excesivă, a prohibirii incestului La aceste populaţ i i devi ne uşor de înţeles . . Exogamia totemică, proh ibirea ra porturilor sexuale între membrii acelu iaşi clan, a pare ca fi i n d modalitatea cea mai curată de a împiedica i ncestul în cadru l grupului, moda litate im pusă şi adoptată în acele vremuri de demult, ca re a supravieţuit multă vreme motivaţiilor iniţiale pentru ca re a fost creată. Dacă este să admitem că am înţe les raţi u n i le rest ricţ i i lor mat ri moniale care există La a borigenii din Australia, trebuie totuşi să şt i m că condiţiile rea le prezi ntă o complexitate mult mai ma re, La o primă vedere i nextricabilă. Nu există decât puţine triburi aus­ tra liene care să cunoască altă i nterdicţie decât cea determ i nată de lim itele totemice. Cea mai mare parte a acestor tri buri sunt organi­ zate în aşa fel încât ele se împart mai întâi în două secţiuni pe care Le vom denumi clase matrimoniale (fratriile autorilor eng lezi). Fiecare dintre aceste clase este exogam ică şi este alcătuită d i ntr-un anu­ mit număr de grupuri totemice. î n gen era l, fiecare clasă se subdi­ vide în două subclase (su bfrat ri i), întreg tribul compunându-se astfe l d i n patru su bclase; rezultă deci că su bclasele ocupă u n loc i ntermediar între frat ri i şi g rupurile tote mice. O schemă tipică, rea­ lizată adeseori, a organizării st ructura le a unui trib a ust ralian ar putea fi rep rezentată astfe l:

16 TOTE M Ş ITABU Cele douăsprezece grupuri totemice sunt reu n ite în patru su bclase şi două clase. Toate subdiviz i u n i le s u nt exogamice1• Su bclasa c formează o u n itate exoga mică împre u n ă cu subclasa e, subclasa d cu subclasa f. Rezu ltatul o bţinut p r i n aceste i nsti­ tuţiona lizări cât şi te ndi nţa Lor nu sunt în conseci nţă echivoce: ele servesc pentru i ntroducerea unei noi Li mitări a a legerii matri­ moniale şi a Li bertăţii sexua le. Dacă n u ar fi existat decât ce le douăsprezece g ru puri tote m i ce, fieca re membru al u n u i g ru p (presupunând c ă fiecare grup s e compune d i n a ce laşi număr de ind iviz i) a r putea a lege între unsprezece din douăsprezece femei a le tri bului. Existenţa a două fratri i Lim itează numărul femeilor la ca re să se poată referi a legerea fiecăru ia, la şase d i n douăspre­ zece, ad ică la j u mătate. U n bă rbat aparţi nând totem u lui nu putea lua în căsătorie decât o femeie ca re face parte d i n g ru p u rile 1-6. I ntroducerea celor două subclase coboară ştach eta a legeri i, Li mi­ tând-o La trei fe mei d i n douăsprezece, adică u n sfert d i n tota l; un bă rbat ca re are un a n u m it totem nu îş i poate a lege soţia d ecât d i ntre cele ca re au totemul 4, 5, 6. Relaţiile istorice existente între clasele matrimoniale, în care anumite tri buri numără opt asemenea clase, şi grupurile totemice nu sunt încă eluci date. Putem observa doar că aceste i nst itu­ ţii urmăresc acelaşi scop ca exogamia totemică şi caută chiar să meargă di ncolo de el. Dar, în vreme ce exogamia totem ică prezi ntă toate a pa renţele unei instituţi i sacre, născute nu se şti e cum, deci a parenţe ale unei cutu me, tradiţii, instituţia com pli cată a clase­ lor matri moniale, cu subdiviziunile şi condiţionările ei, pa re a fi prod usul unei Leg islaţii conştiente şi i ntenţionale care şi-a propus să întă rească regula i nterd icţiei incestu lu i, proba bil din cauză că i nfluenţa totemică începuse să slăbească. Şi, în vreme ce sistemul totemic formează, după cum ştim, fundamentu l tutu ror celorlalte obligaţii sociale şi restricţii morale a le tri bului, rolu l fratriei se 1 N umărul totemului este a les arbitra r.

P ROHI B IŢIA I NCESTU L U I 17 mărg i neşte, în general, La singura reg lementare a alegerii matri­ moniale. De-a Lu ngul dezvoltării u lterioare a sistemului claselor matri moniale, a apărut tend i nţa de a extinde i nterdicţia contra incestulu i natural şi a celu i de gru p La căsători i le între rude din gru puri mai îndepărtate; La fel a procedat de a ltfel şi biserica cato­ lică, atu nci câ nd a extins i nterd icţia căsători ilor d i ntre frate şi soră La proh i b i rea ma riajelor între veri şi verişoare şi, pentru a-ş i j ust i­ fica actele, a i nventat g radele de în rudire spirituală.1 Nu avem niciun interes să ne amestecăm în discuţi i le com­ plicate şi i ncerte care au avut Loc în ceea ce priveşte origi nea şi semn ificaţia claselor matrimon iale şi a ra porturilor Lor cu totemul. Ne este suficient să observăm cu câtă g rijă a borigenii australi­ eni şi alte popoare să lbat ice vegh ează La respecta rea i nterdicţiei incestului.2 Putem chiar spune că aceşti să lbatici sunt m u lt mai scru puloşi sub acest aspect decât noi. Este posibil ca tocmai din cauza fa ptulu i că pot fi mai expuşi tentaţi i lor să a i bă nevoie de o protecţie eficientă contra acestora. Dar fobia incestului ce caracterizează aceste popoare nu s-a oprit numai La crearea acelor instituţiona lizări despre care am vorbit şi care ni se par în principal îndreptate contra i ncestului de gru p. Trebuie să adăugăm La acestea o întreagă serie de .cutume" care, destinate fiind a împiedica raporturile sexuale între rudele apro­ piate, sunt respectate cu o rigoare relig ioasă. Scopul urmărit de aceste cutume nu Lasă Loc îndoieli i, autori i englezi desemnându-l sub numele de avoidances (ceea ce trebuie să fie evitat). Aceste cutume sunt răspâ ndite şi d i ncolo de teritoriul popoarelor tote­ mice austra liene. Le vom oferi cititori lor câteva exemple d i n nume­ roasele documente pe care Le avem despre acest subiect. 1 Articolul .Totemism" în Encyclopedia Br itannica, ediţia a 1 1-a, 1911 (A. Lang). 2 Storfer a atras atenţia în mod deosebit asupra acestui aspect într-un studiu recent: Zur Sonderstellunq des Vaterm or des (.Schriften zur angewand­ ten Seelenkunde", 12 sept. 1 9 1 1 , Viena).

18 TOTEM Ş I TABU în Melanezia, aceste prohi biţii restrictive vizează raporturile di ntre fiu şi mama şi surori le sa le. Astfel se face că în Lepers lsland, una d i ntre i nsulele din Noi le Hebride, băiatu l, atunci câ nd a împli­ nit o anumită vârstă, părăseşte acoperişu l matern şi merge într-o Locuinţă comună, un soi de clu b, unde va dormi şi va Lua masa. EL încă a re voie să revină La Locui nţa sa, pentru a cere h rana, dar, dacă se întâmplă ca sora Lui să fie prezentă, băiatul trebuie să plece fără să mănânce; dacă niciuna di ntre surori nu e pe acolo, poate să ia masa, aşezat în apropierea uşii. Dacă, în afa ra casei, se întâ mplă ca un frate să se întâ lnească cu sora Lui, aceasta trebuie să fugă sau să se ascundă. Atunci câ nd băiatu l recunoaşte pe nisip u rmele paşilor uneia di ntre surorile sa le, el nu trebuie să se ia d upă aceste urme. Aceeaşi i nterd icţie este va labilă şi pentru surori le bă iatului. Bă iatu l nu mai are voie nici măcar să pronunţe numele surorii Lui şi trebuie să se ferească să pronu nţe vreun cuvânt din Li mba cu rentă care ar putea face parte din nu mele surori i sa le. Această i nterdicţie care i ntră în vigoare odată cu ceremon ialul pubertăţi i trebuie respec­ tată pe durata întregi i vieţi. Î ndepărtarea dintre o mamă şi fiul său creşte odată cu trece­ rea a n i lor, rezerva observată în cazu l mamei fiind mai mare decât cea i m pusă fiului. Atunci când mama îi aduce ceva de mâncare fiu­ lu i, ea nu are voie să-i înmâ neze d i rect a li mentele, ci Le pune în faţa Lui ; ea nu îi mai vorbeşte de acum îna inte familiar, ci îi spune .dumneavoastră" în Loc de .tu" (este vorba, bineînţeles, de cuvi ntele corespondente în Li mba noastră). Aceleaşi obiceiuri sunt în vigoare în Noua Ca ledonie: atu nci când un frate se întâ lneşte cu o soră, aceasta se ascunde în tufişuri, iar băiatu l trece fă ră a se întoarce spre ea1• în insuliţa Gazelelor din Noua Bretanie, o soră, odată măritată, nu mai are voie să vorbească cu fratele ei; în Loc să-i pronu nţe nu mele, 1 R. H. Codrington, The Melanesians, în F razer, Totemism and Exogamy, val. I , p. 77.

P ROHI BIŢIA I NCESTU L U I 19 trebuif! să-l denu mească pri ntr-o perifrază.1 î n Noul Mecklenburg se aplică aceeaşi i nterdicţie, nu numai fratelu i şi surorii, ci şi vărului şi verişoa rei. Aceştia nu au voie nici să se apropie unii de cei lalţi, nici să-şi dea mâna, nici să-şi facă unul altu ia cadouri; atunci când doresc să-şi vorbească, trebuie să o facă la o distanţă de câţiva paşi. Incestu l di ntre frate şi soră este pedepsit cu spânzurătoarea.2 în insulele Fiji, aceste i nterd icţii sunt cât se poate de riguroase şi se aplică nu doar rudelor de sânge, dar şi fraţ ilor şi surori lor de gru p. De aceea, ni se pare u lu itor să auzim că aceşti să lbatici ar cunoaşte ritua lu l org i i lor sacre în cursul cărora se comit acuplă­ rile sexuale cele mai pedeps ite de interd icţie. Dar, în Loc să găsim surprinzătoare această contradicţie, o putem, de asemenea, fo losi pentru tema însăşi a prohibiţiei.3 La tri burile Batta din Sumatra, interdicţi ile se extind La toate

gradele de ruden ie ma i a propiate. De pildă, ar fi total inoportun dacă un frate Batta şi-ar însoţi sora La o adunare. U n frate Batta nu se si mte în Largul său în compania surori i, chiar şi în prezenţa altor persoane. Atunci când un frate i ntră în casă, sora sau surori le pre­ feră să se retragă. La fel, un tată nu va ră mâne niciodată între patru och i cu fi ica sa sau o mamă cu fiul ei. M isionarul olandez care ne-a relatat aceste obiceiuri a adăugat că, din nefericire, el Le găseşte a fi justificate. Se pare că La această populaţie, un tete-a-tete între un bărbat şi o femeie sfâ rşeşte inevitabil cu o tăvă lea lă ; fi i ndcă indigenii şti u că se pot aşte pta La ce le mai aspre pedepse şi mai grave consecinţe, dacă se fac vinovaţi de relaţii sexuale între rude apropiate, este cât se poate de firesc atunci să se păzească prin i nterdicţ i i de orice tentaţi i posibi le.4 1 Frazer, l. c„ p. 124, după Kleintitch en: Die Kilsten-Bew ohner der

Gaz ellen-Halbinsel. 2 Frazer, l. c„ li, p. 131, după P.-G. Peckel, în Anthropos, 1901. 3 F razer, l. c„ 11, p . 141 , după reverendul L. Fison. 4 F razer, l. c„ li, p. 18 9.

20 TOTEM ŞI TABU La indigenii Barongo, din golfu l Delagoa, în Africa, ex istă pre­ cauţi i cât se poate de severe care îi sunt im puse bărbatulu i în ceea ce o priveşte pe cumnata sa, adică soţia frate lu i său. Atu nci când un bărbat întâlneşte pe undeva o cumnată, considerată a fi o fi i nţă periculoasă, el o evită cu mare grijă. Nu îndrăzneşte să mănâ nce din aceeaşi farfu rie cu ea, nu îi vorbeşte decât cu mare şovă ială, nu se apropie de coliba ei şi o sa lută cu o voce abia percepti bi lă.1 La Akam ba (sau Wakamba) d i n estu l Africi i, există o i nterd icţie pe care o vom întâ lni frecvent. în perioada d i ntre pubertate şi căsătorie, o adolescentă trebuie să- l evite cu îndârjire pe tată l ei. Ea trebuie să se ascundă atunci când îl întâlneşte pe stradă, trebuie să evite să se aşeze a lături de el, iar acest modus vivendi se prelu ngeşte până îşi pune pirostri i le. Î n ziua în care s-a măritat, relaţi i le d i ntre ea şi

tatăl ei devin mai detaşate2• I nterd icţia cea mai răspândită, mai severă şi mai interesa ntă, chiar şi pentru popoarele civi lizate, este cea care sta bileşte rela­ ţiile di ntre g inere şi soacră. Ea există La toate popoarele austra liene, dar o întâlnim şi La populaţi ile melaneziene, poli neziene, La negrii din Africa şi oriunde s-au păstrat reminiscenţe ale totemismului şi înrud irii g rupulu i şi poate că vom întâlni această i nterd icţie şi în alte părţi. La unele dintre aceste populaţii vom găsi şi i nterd icţii simila re în ceea ce priveşte relaţi i le ·Întâmplătoa re d i ntre o noră şi socru l ei, dar aceste interdicţii sunt mai puţi n frecve nte şi serioase decât i nterd icţi i le în cadrul relaţiilor dintre g i nere şi soacră. Î n anumite cazuri izolate, există o recomandare de a-i evita pe cei doi socri sau soacre. Fii ndcă, în ceea ce priveşte interd icţia în relaţia gi nere-soacră, amănuntele ne i nteresează mai puţin decât semnifi­ caţia prohibiţiei, mă voi mărg i n i să dau doar câteva exemple. Î n insulele Ba nko, aceste prohi biţi i sunt foarte severe şi a pli­ cate cu o rigoare nema iîntâ ln ită. Un g i nere şi o soacră trebuie să 1 F razer, l. c. , li, p. 388, după Junod. 2 Frazer, l. c., li, p. 424 .

P ROHI BIŢIA I NCESTU LUI

21

evite a se afla unul în proxim itatea celui lalt. Dacă, din întâmplare, ei se întâlnesc pe un drum, soacra trebuie să se îndepărteze de mar­ ginea drumului şi să stea cu spatele până când ginerele a depăşit-o sau i nvers. La Vanna Lava (Port Patterson), un g i nere nu va pune piciorul pe plajă după trecerea soacrei pe acolo, înai nte ca mareea să mătu re urmele paşilor ei de pe nisip. Gi nerele şi soacra pot să-şi vorbească doar de La dista nţă şi este de La sine înţeles că ei nu trebuie să-şi pronunţe numele.1 Î n insulele Solomon, bărbatu l, odată căsătorit, nu trebuie să-şi mai vadă soacra sau să-i vo rbească. Atund câ nd o întâ lneşte întâmplă­ to r, trebuie să se poarte ca şi cum nu o cunoaşte şi să o ia La fugă de îndată, pentru a se ascu nde.2 La zuluşi, tradiţia cere ca bă rbatu lui căsătorit să- i fie ruşine de soacra Lu i şi să facă tot pos i b i lu l pentru a fugi din preaj ma ei. EL nu va i ntra niciodată în colibă dacă ştie că ea este înău ntru şi, dacă se întâlnesc întâmplător, şi unul, şi celă lalt se ascund după vreun tufiş, bărbatu l punându-şi scutu l în dreptu l feţei. Atunci când nu se pot totuşi evita, femeia, pentru a se conforma tra­ diţiei, îşi pune în dreptul capului un smoc de ierburi. Relaţiile d i ntre ei sunt asigurate de o terţă persoană sau îşi vorbesc stri gându-se, de La depărtare, în timp ce sunt separaţi de vreun obstacol natu­ ra l. Nici unul d i ntre ei nu trebuie să pronu nţe numele celu i lalt.3 La Basoga, un trib negroid care tră ieşte în ţi nutul izvoarelor Nilu lui, un g i nere nu-i poate vorbi soacrei decât atunci când ea se află într-o altă cameră a casei şi nu o poate vedea. De altfel, acest trib are în aşa măsură frică de incest, încât îl pedepseşte chiar şi în cazul animalelor domestice4• Dacă i ntenţi i le şi semnificaţi i le altor prohibiţi i ca re se referă La ra portu ri le d i ntre rude nu rid ică nici cel mai mic semn de între1 Frazer, L. c. , li, p. 7 6. Frazer, L. c. , li, p. 117, după C. Ribbe: Zw ei Jahre unter den Kannibalen

2

der Salomon-inseln (1905). 3 Frazer, l. c. , 11, p. 385 . 4 Frazer, L. c. , p. 4 61 .

22 TOTEM Ş I TA BU bare, aceste prohi biţii fi i nd i nterpretate de toţi observatorii ca fiind măsuri de apărare contra incestu lu i, nu La fel stau Lucruri le în cazul i nterd icţ i i lor din relaţia cu soacra, unii cercetători acordând o i nter­ preta re d iferită acestei prohi biţi i. Nu fără o anumită raţiu ne, aceştia au găsit că este ceva bizar ca toate aceste populaţi i să man ifeste o atât de mare frică în faţa eventua lităţi i existenţei vreunei tentaţii personificate de o femeie în vârstă care, fără a fi mama bă rbatului în cauză, îl putea totuşi trata ca pe fiul ei1• Aceeaşi obiecţie a fost ridicată de teoria lui Fison, ca re a atras atenţia asupra lacunelor care există în anumite sisteme de clase matri moniale, în sensul că aceste sisteme nu fac, teoretic, im posibilă căsătoria între gi neri şi soacre, fiind astfel nevoie de o măsură de siguranţă specială contra existenţei acestei posibi lităţi. Sir Joh n Lu bbock, în volu mul Originea civilizaţiilor, găseşte că această atitudine a soacrei faţă de gi nere poate să-şi a i bă origi nea într-un .ra pt" primitiv (marriage by capture). Atâta vreme cât ră pirea femeilor se întâmpla în rea litate, exaspera­ rea rudelor trebuie să fi fost serioasă. Dar, câ nd d i n această formă de căsătorie nu au mai ră mas decât simbolurile, atitud i nea de exas­ perare a rudelor a fost şi ea simbolizată, iar obiceiul de care ne ocupă m acum a persistat, chiar şi după ce cauza şi origi nea i n iţiale au fost u itate.

Lui Crawley însă i-a fost uşor să demonstreze că acest tip de explicaţie nu stă în picioare, pentru că nu ţine cont de observarea faptelor înselor. E. B. Taylor crede că acest comporta ment al soacrei faţă de gi nere nu este decât o fo rmă a .nerecunoaşterii" (cutting) acestuia din urmă de către fa milia soţiei sale. Bă rbatu l este considerat un stră i n până La naşterea pri mului copi l. Chiar şi dacă facem abstrac­ ţie de fa ptu l că prohi biţia nu se ri dică nici măca r în cazul naşterii 1 Crawley, The Mistic rose, p . 105, Londra, 1902.

P R OHI BIŢIA I NCESTU LUI

23

primului copil, i nterpreta rea lu i Tyler mai are şi u n alt defect: ea nu explică de ce a fost nevoie să se fixeze într-un mod anume, pre­ cis şi exact, natu ra relaţi i lor d i ntre soacră şi gi nere. Î n consecinţă, i nterpreta rea dată de Tyler lasă deoparte factorul sexual şi nu ţine cont de elementu l sacru al fricii expri mate prin i nterd icţia relaţi i­ lor despre care vorbi m.1 O femeie Zulu, întrebată despre motivele acestei i nterd icţii, a dat următorul răspuns, dintr-un senti ment de delicateţe: .El (ginerele) nu trebuie să vadă sâ nii care au ală ptat-o pe soţia sa".2 De altfel, cunoaştem faptu l că, până şi la popoarele civi lizate, relaţi i le d i ntre soacră şi gi nere reprezi ntă unul d i ntre aspectele întu necate ale organ izării fam i liale. Desigur, nu există la popoarele de rasă albă ale Europei şi Americii nicio i nterdicţie în privi nţa ra porturilor d intre soacră/ginere, dar multe conflicte şi încurcături ar fi fost evitate dacă ar fi existat i nterdicţii de acest gen în mora­ vuri, ca să n u mai fie nevoie astfel ca fiecare individ în parte să-şi croiască proprii le prohibiţi i, pentru uzul personal. Tot mai mulţi europeni ar înţelege, ca pe un act de înaltă înţelepciune, fa ptu l că populaţiile primitive, pri n i nterd icţii le lor, au făcut antici pat impo­ s i b i lă înţe legerea între aceste două persoane înrud ite astfel. Este aproape sigur că există, în cazul situaţiei psiholog ice a g i nerelui şi a soacrei, un ceva anume ca re favorizează osti litatea di ntre ei şi le face dificil traiul în comun. Fa ptul că la popoarele civilizate rapor­ tul d i ntre g i nere şi soacră constitu ie în general subiectu l preferat al batjocu ri l� r şi bancurilor, ar fi o dovadă că există în relaţi i le afective d i ntre aceşti protagonişti elemente certe de conflict. Î n opinia mea, este vorba aici despre relaţii .ambiva lente", alcătu ite deopotrivă d i n sentimente de afecţiune şi de osti litate. Unele d i ntre aceste sentimente sunt uşor de explicat în ceea ce o priveşte pe mama-soacră, şi anume regretul despărţirii de 1

Crawley, l. c. , p. 401. 2 Crawley, l. c. , p. 401, după Leslie: Ama ng the Zulus and Am atongas.

24 TOTEM ŞI TABU fi ica sa, neîncrederea faţă de străinul că ru ia i-a fost oferită, cât şi tendi nţa de a-şi impune autoritatea, aşa cum a făcut-o în propria casă. Din partea gi nerelui, aici avem de-a face cu decizia de a nu se supune niciunei voi nţe stră i ne, gelozia faţă de persoa nele ca re, înai ntea lu i, s-au bucu rat de tandreţea soţiei lu i şi, last but not least, dori nţa de a nu-şi tulbura i luzia care îl face să acorde o va loare exagerată calităţilor soţiei sa le. Î n cea mai mare pa rte a cazuri lor, tocmai soacra este cea care îi spu lberă această i luzie, căci, amin­ ti ndu-i mereu de soţia sa pri n numeroasele trăsătu ri pe care le are în comun cu ea, soacrei îi li psesc totuşi frum useţea, tinereţea şi prospeţimea sufletească pe care gi nerele le a p reciază La fiică, adică la soţia sa. Cunoaşterea senti mentelor ascunse, pe ca re o datoră m exa­ minării psi hanalitice a bărbaţi lor, ne permite să adăugăm şi alte motive celor pe care le-am enumerat. Dacă nevoi le psiho-sexua le ale femeii îşi găsesc împlinirea prin căsătorie şi în viaţa de fa m i lie, ea nu este mai puţin ameni nţată de pericolul unei i nsatisfacţii pro­ venind d i n încetarea prematură a relaţi i lor conj ugale şi d i n vidul afectiv care ar putea rezu lta din aceasta. Mama ca re îmbătrâ neşte depăşeşte acest pericol prin identificarea cu cop i i i ei, pri n fa ptu l că ia parte în mod activ la viaţa lor afectivă. Se spune că părinţii înti­ neresc pe lâ ngă copiii lor; avem de-a face aici cu u n preţios avantaj pe care părinţi i îl datorează copiilor. Femeia steri lă se găseşte ast­ fel în postura de a fi lipsită de una d i ntre cele mai mari consolări şi compensaţi i pentru privaţi unile cu care trebuie să se resemneze în viaţa conj ugală. Această identificare cu fi ica merge, în cazul unor mame, până la a împărtăşi cu fi ica dragostea pe care aceasta o are pentru soţu l ei, ceea ce, în unele cazuri mai speciale, duce la forme grave de nevroză, în urma unei violente rezistenţe psi h ice pe care mama o opune acestu i senti ment. Totuşi, s-a observat adeseori, în cazul soacrei, existenţa unui sentiment de iubire faţă de g i nere, sen-

P R OHI BIŢIA I NCESTUL U I

25

timent care, fie sub forma Lu i rea lă, fie sub forma unei tendinţe opuse, pa rticipă La Lupta dusă între diferitele forţe psi h i ce a le soa­ crei. Se întâ mplă frecvent ca elementu l de ură, de sad ism, pe care ea îl man ifestă cu privi re La gi nere, să se datoreze tocmai faptu lui că ea doreşte să-şi repri me în fi i nţa ei un senti ment de ta ndreţe condamnabilă. La bă rbat, atitudi nea faţă de mama-soacră se com plică prin senti mente asemă nătoa re, dar provenind din alte surse. Alegerea pe ca re el a făcut-o L-a condus, de La imagi nea pe care o avea despre propria mamă şi poate despre sora sa, La subiectu l actual: soacra. Alu ngându-şi din mi nte orice gând şi intenţie incestuoase, el îşi tra nsferă dragostea şi preferi nţele de La cele două persoane scumpe d i n copilăria sa (ma ma şi sora) La o persoană stră i nă, con­ struită m i nta l d u pă imag i nea mamei şi surorii proprii. Soacra este cea ca re va Lua acum Locu l propriei mame şi surori; bă rbatu l si mte cum se naşte şi dezvoltă în el tend i nţa de a replonja în vremea primelor alegeri amoroase; dar totul în fiinţa Lu i se opune acestei tendinţe. Oroa rea pe care o are pentru i ncest îi cere ca el să nu se gâ ndească La povestea alegerii sa le amoroase; existenţa rea lă şi actua lă a soacrei, pe care nu a cunoscut-o d i n fragedă pruncie şi căreia, deci, nu i-a păstrat imaginea în inconştient, îi face rezis­ tenţa La tentaţii mult mai uşoară. O anumită nuanţă de i ritare şi de ură pe care o putem discerne în comp lexitatea sentimentelor sa le ne perm ite să presupunem că soacra reprezintă totuşi o tentaţie i ncestuoasă pentru gi nere; şi, pe de altă parte, se întâmplă adesea ca un bărbat să se îndrăgostească de vi itoarea sa soacră, înai nte de a-şi transfera acest senti ment către fi ica ei. Nimic nu ne împiedică, d u pă pă rerea mea, să admitem că acesta a fost actu l i ncestuos care a motivat La sălbatici prohibiţi ile ce se referă La re laţii le între g i nere şi soacră. De aceea, în privi nţa acestei prohi biţii atât de respectate de popoarele pri m itive, vom prefera mai degrabă opinia Lu i Fison, ca re nu vede în prescri pţi-

26 TOTEM ŞI TABU i le despre care am d iscutat decât o protecţie contra unui posi bil incest. Putem afirma că acesta este şi motivu l pentru insta ura rea celorla lte prohi biţii care au legătu ră cu relaţi i le d i ntre rudele de sânge sau rudele prin a lianţă. Nu ar mai fi decât singura diferenţă că, în pri m u l caz, i ncestu l fiind d i rect (tată-fi ică, mamă-fiu), i nte nţia i nterd icţiei ar putea fi conştientă, în timp ce în al doilea caz, care se referă la relaţi i le di ntre ginere-soacră, incestu l nu ar fi decât o tentaţie imagina ră, cu faze i ntermed iare inconştiente. Î n tot ce-am spus până acum nu am avut încă ocazia să ară­ tă m în ce fel metoda psihana litică modifică mod ul nostru de a privi evenimente le care au afectat psiholog ia popu laţi i lor; fobia i ncestu lu i, care există la să lbatici, este cunoscută ca ata re de multă vreme şi nu are nevoie de i nterpretare ulterioară. Tot ce putem adăuga acestei concepţii este faptu l că teama de i n cest constitu ie o trăsătu ră esenţialmente i nfa nti lă şi se acordă într-un mod sur­ pri nzător cu ceea ce şti m noi despre psi hoza nevrozelor. Psiha naliza ne-a demonstrat că primul subiect spre care se îndrea ptă opţi unea sexua lă a băiatulu i este de natu ră incestu­ oasă, condamnabilă, căci acest su biect este repreze ntat de mamă sau de soră ; de asemenea, psi hana liza ne-a mai arătat şi ca lea pe ca re bă iatul o urmează, pe măsură ce creşte, pentru a se sustrage atracţiei i ncestu lui. Or, în cazul nevroticului, vom regăsi adeseori rem iniscenţe de i nfanti lism psihic, fie din cauză că nu a fost capa­ bil să-şi reprime condiţi onări le i nfanti le ale psiho-sexua lităţi i, fie pentru motivu l că s-a reîntors la acestea (opri rea dezvo ltă ri i persona lităţii sau regresi une). De aceea fixaţi i le i n cestuoase ale li bidoului joacă d i n nou sau joacă încă rolu l principal în viaţa sa psi hică inconştientă. Su ntem astfel nevoiţi să vedem în atitudi nea i ncestuoasă faţă de pări nţi complexul central al nevrozei. Această i nterpretare a rolului incestului în nevroză se loveşte firesc de neîncrederea generală a bărbaţi lor ad u lţi şi normali ; aceeaşi fina litate a .nepri m i ri i unui răspuns" va fi, de pildă, opusă

P ROHI BIŢIA I NCESTU LUI

27

ideilor lui Otto Rank, ca re a demonstrat pe scară la rgă rolul pe care i ncestu l îl joacă în creaţiile poetice, dar şi bogăţia de material, cu numeroase va riante şi deformări, oferit de tema i ncestu lu i în poezie. Su ntem obligaţi să admitem că această rez istenţă survine îndeosebi din profunda aversiune pe ca re omul o încea rcă pentru dori nţele sale incestuoase de altădată, dori nţe complet şi adânc refulate astăzi. De aceea nu este li psit de i mportanţă să arătă m fa ptul că populaţi i le să lbatice de astăzi încă încearcă într-un mod periculos aceste dori nţe incestuoase, ca re se vor refu la într-o zi în i nconştient, fiind nevoite şi obligate s ă se protejeze contra lor prin măsuri excesiv de riguroase.

02

TABUUL SI AMBIVALENTA SENTIMENTELOR '

'

1 Tabu este un cuvâ nt polinezian, a cărui traducere este foarte greu de făcut, căci nu mai posedăm astăzi noţi u nea pe care o desemnează. Era un cuvâ nt familiar şi vechilor romani: sacer (sfânt, sacru) era identic cu tabuul polinezieni lor. Ayoc, al greci lor, kodaush al evreilor aveau acelaşi sens cu tabuul poli nezieni lor, precum şi cu desemnările multor altor popoare d i n America, Afri ca (Madagascar), Asia de Nord şi Centra lă. Pentru noi, tabuul prezintă două semnificaţi i opuse: pe de o parte, cea a sacru lui, a consacrări i ; pe de altă parte, semn ificaţia peri­ culosului, interzisului, a impuru lui, a îngrijorătoru lu i. Î n Poli nezia, antonimul tabuului este noa, adică ceea ce este obişnuit, accesi­ bil tutu ror. De aceea, tabuului i se adaugă noţi unea unei rezerve, tabuul manifestându-se esenţialmente prin i nterd i cţii şi restricţii. Expres ia noastră .teamă sacră" ar reda într- un anume fel sensul tabuului. Restricţ i i le de ti p tabu sunt altceva decât i nterdi cţi i le pur morale sau reli gioase. Ele nu sunt expresia unei porunci d ivine, ci se recomandă pri n ele însele. Ceea ce distinge i nterd icţi ile de tip tabu de cele morale este faptu l că ele nu fac pa rte d i ntr- u n sistem care consideră abţi nerile ca fi i nd necesa re într- u n mod general şi oferind raţiunile acestei necesităţi. Prohibiţ i i le de tip tabu nu se întemeiază pe nicio raţi u ne, origi nea lor este necu noscută ; incom-

TA B U U L ŞI A M B IVA LENŢA SENTI M E NTELOR

29

prehensibile pentru noi, ele Le apar ca fiind fireşti celor ca re trăiesc sub imperiul Lor. Wundt1 afi rmă că tabuul reprezi ntă cel mai vechi cod nescris al uman ităţii. Este în general admis faptu l că tabuul este mai vech i decât zeii, coborând î n ti mp într-o epocă mult anterioară ori cărei religii. Fii ndcă avem nevo ie de o descriere imparţia lă a termenului de ta bu, dacă dorim să-l supunem unei examinări psihana litice, voi oferi un frag ment d i n a rticolu l Taboo, din Encyclopedia Britannica2, articol scris de antropologul Northcote W. Thomas. Dacă este să vo rbim exact, atunci termenul tabu însea mnă urmă­ toa rele: a) caracteru l sacru (sau i mpur) a l persoa nelor ş i lucrurilor; b) modul de lim itare care decurge din acest caracter; c) con secin­ ţe le sacre (sau i mpure) care rezultă d i n violarea aceste i i nterd ic­ ţ i i Contrariul (a ntonimul) tabuului se numeşte în poli neziană noa, ad ică ceva comun, obişnuit. Privit di ntr-un punct de vedere mult .

mai extins, termenul de ta bu prezi ntă mai multe va rietăţi : 1) un ta bu natura l sau d irect, ca re este produsul unei forţe misterioase (Mana), legate de o persoa nă sau de un lucru; 2) u n ta bu tra ns­ mis sau i n d i rect, emanând de la aceeaşi forţă, dar care este sau: a) dobând it, sau: b) împrumutat de la un preot, de la u n şef etc.; în fine, 3) u n tabu intermed iar între primele două, fiind compus din cei doi factori precedenţi, cum ar fi, de p i ldă, însuş irea unei femei de către un bă rbat. Cuvâ ntul ta bu se mai aplică şi a ltor limitări ritualice, dar nu tre­ buie să considerăm a fi ta bu ceea ce ar constitui mai degra bă i nter­ dicţi i religioase. Scopuri le respectă rii ta buului sunt de ma i multe feluri. Ta buurile di recte au drept scop: a) de a proteja persoanele eminente, cum ar fi şefii, preoţi i şi obiectele că rora li se acordă o anumită valoare, contra oricăru i prejudiciu pos i b i l; b) de a-i pro­ teja pe cei slabi, femeile, cop i i i sau chiar bărbaţi i contra puternicei Mana (forţa magică) a preoţi lor ş i şefilor; c) de a elimina peri colele 1 Vă lkerpsychologie, vol. li. Mythus und Religion, 11, p. 308, 19 06. 2 Aici pot fi gă site, de asemenea, indicaţii bibliografice dintre cele mai importante.

30 TOTEM Ş I TABU care decurg din contactul cu cadavrele sau din ingerarea anumitor a li mente etc.; d) de a preven i necazur i le care s-ar putea întâmpla în cadrul unor momente i mporta nte ale vieţi i: naştere, iniţierea băr­ baţi lor, căsători e, funcţi i sexuale etc.; e) de a proteja fiinţele umane contra puteri i sau mâniei zei lor şi demoni lor1; f) de a-i proteja pe cei nou-născuţi sau pe cei m ici contra diferitelor pericole pos i b i le, d i n cauza d ependenţei em patice cu care se află în raport cu părinţii Lor, atunci când, de exemplu, aceştia din urmă comit anumite acţiuni sau mănâncă a numite alimente a căror a bsorbţie le-ar putea prici­ nui nou-născuţilor a num ite semne particulare. Un a lt ţel al tabuului constă în a proteja proprietatea unei persoane, uneltele sa le, ogorul său etc. contra hoţilor. În epoca primitivă, se considera că pedeapsa pentru încă lca­ rea unui ta bu se declanşează automat, în virtutea unei necesităţi i nterne. Ta buul încă lcat se răzbună singur. Atunci când s-au format pr imele reprezentări ale demoni lor şi d ivinităţ ilor şi când au fost puse în relaţie cu tabuu� pedeapsa automată revenea în sarcina acestor forţe supra natura le. î n alte cazuri, probabil în urma unei dezvoltări ulterioare a acestei noţiuni, societatea era însărci nată cu pedepsirea celui îndrăzneţ, a cărui greşeală îi punea în peri col pe semenii săi. În felul acesta umanitatea, în formele sale cele mai pri mitive, este dependentă de tabu. Cel care a încălcat un ta bu devi ne, pri n acest fapt, el însuşi tabu. Unele pericole care decurg d i n încălcarea unui tabu pot fi preven ite cu ajutorul unor acte de pen itenţă şi a ceremoni i lor de pur ificare. Înţelegem sursa tabuului într-o forţă magică specială, inerentă per­ soanelor şi spiritelor, care se poate răspândi în toate d irecţi i le pri n i ntermediul obiectelor neînsufleţite. Putem compara persoanele ş i Lucruri le ta bu c u obiectele care au pri m it o sarcină electrică; ele devin sediul unei forţe teribile care se propagă prin contact şi a cărei degajare poate duce La consecinţe d i ntre cele mai dezastru­ oase, atunci când organismul care provoacă descărcarea este prea sla b pentru a-i rezista acestei forţe.

1 Acest rost al tabuului ar putea fi abandonat, căci nueste de sorginte primitivă.

TA B U U L ŞI AMBIVALENŢA S ENTI M E NTELOR

31

Consecinţele violării unui tabu depind deci nu numai de i nten­ sitatea forţei magice, inerente obiectului tabu, dar şi de i ntensitatea Manei, care, la cel necredincios, se opune acestei forţe. Astfel se spune, de exemplu, că există reg i şi preoţi care sunt înzestraţi cu o for ţă extraordi nară, iar supuşi i lor ar fi în pericol de moarte dacă ar i ntra în contact imediat cu această forţă ; dar un intermediar, un min istru sau o altă persoană, înzestraţi cu o Mana peste med i e, ar putea comunica cu ei fără să fie în pericol, iar de aceşti i nterme­ d iari se pot apropia supuşii, fără să existe vreun pericol pentru ei. Tabuul transmis depinde deci, în ceea ce priveşte importanţa lui, şi de Mana persoanei din care emană; un tabu transmis de un rege sau de un preot este mult mai eficace decât cel transmis de un om obişnuit."

Tocmai această tra nsmisibilitate a ta buului este cea care a dat naştere credi nţei în posi bi litatea îndepărtării efectelor ta b u u lui cu ajutoru l ceremon i i lor de ispăşi re. Există tabuuri permanente şi trecătoare. Sunt tabuuri permanente preoţi i şi şefi i, la fel ca şi morţi i şi tot ceea ce este legat de ei. Tabuuri le trecătoare se leagă de anumite stări, cum ar fi menstruaţia şi sarcina, starea războinicului înai nte şi după bătă lie, vânătoarea şi pescuitul etc. Există tabuuri generale care, la fel ca o i nterdicţie a Biseri cii, pot fi îndreptate asupra unei reg iuni înti nse şi menţi nute ani de z i le.

După lectura acestui articol al auto rului a m i ntit mai sus, cred că cititori i nu au aflat mai m u lte despre natu ra ta buului şi despre locul său decât ştiau mai înai nte. Lucru l acesta se dato­ rează cu siguranţă insuficientelor i n fo r m aţii şi faptu lu i că am lăsat deoparte toate consideraţ i i le referitoare la raportu rile ca re există între ta bu, pe de o pa rte, şi superstiţia, credi nţa în nemurirea sufle­ tu lui, în reli gie, pe de altă parte. M i -e teamă însă că o expunere mai deta liată a ceea ce ştim despre ta bu nu ar face decât să complice

32 TOTEM Ş I TA BU Lucrurile care şi aşa, cititori i pot să mă creadă, sunt de o obscuri­ tate d isperantă. Este vorba în special de o serie de Li m itări La care aceste popoare prim itive se supun; primitivii aceştia ig noră moti ­ vele raţionale ale uneia sau alteia d i ntre interdicţi i şi nici măcar nu Le trece prin cap să Le caute; ei se supun acestor i nterdicţi i ca fiind un Lucru firesc şi sunt convi nşi că o încă lca re a Lor ar aduce automat cea mai cruntă pedea psă peste ca petele Lor. Fiecare pri­ mitiv cunoaşte cazuri autentice în ca re o violare invo lunta ră a u nei proh i b iţi i de acest gen a fost urmată efectiv de o pedeapsă imedi­ ată. Nefericitul inocent care, de exemplu, a mâncat din carnea unui animal prohi bit, cade într-o sta re profundă de depresie, aşteaptă să moară şi, în final, sfârşeşte prin a m u ri. Prohi biţi i le se referă în cea mai mare pa rte La obi ecte comes­ ti bile, La Li bertatea mişcări lor şi comu nicărilor. Î n anumite cazuri, aceste i nterdicţii ne apa r a fi raţi onale, avâ nd meni rea de a impune anumite absti nenţe şi privaţi u n i ; în alte cazu ri, conţinutu l acestor i nterdicţii devine absolut de neînţeles, căci se referă La un deta­ liu fă ră însemnătate şi par a fi doar un soi de ceremonial. Toate aceste prohi biţii par a se întemeia pe o idee conform căreia ele ar fi necesare, pentru că anumite persoane şi Lucruri posedă o forţă pericu loasă care se transm ite prin contact, La fel ca o epidemie contagioasă. Cutare

om

sau cutare obi ect posedă această forţă

într- un g rad mai ridicat decât alţi oa meni sa u obi ecte, iar pericolu l este proporţi onal cu diferenţa ca re există între aceste două încăr­ cături de forţă. Aspectu l cel mai bizar în toată afacerea asta este că cel ca re a avut nefericirea să înca lce vreuna di ntre aceste i nterdicţi i devi ne el însuşi i nterzis, ca şi cum ar fi pri mit în tota litate încă rcătu ra aceste i forţe misterioase. Această forţă este i nerentă tuturor per­ soanelor care prezintă ceva special în fii nţa lor, reg ilor, preoţi lor, nou-născuţi lor; ea este inerentă tutu ror stă ri lor întru câtva excep­ ţionale, cum ar fi menstruaţia, pubertatea, naşte rea ; sau stă ri lor

TA B U U L ŞI AMBI VALENŢA S E NT I M E NTELOR

33

misterioase cum a r fi boala, moa rtea, tot ce este susceptibil de a se răspâ ndi şi a fi contagios. Sunt .ta bu" toate persoa nele, toate Loca lităţile, obi ectele şi toate stă ri le trecătoare ca re posedă această misteri oasă proprie­ tate sau sunt sursa ei. .Tabu" mai este şi proh ibiţia motivată de această proprietate; apoi mai este .tabu", în sensul Litera l a l cuvân­ tu lui, tot ceea ce este deopotrivă sacru, depăşind natu ra Lucru ri lor obişnu ite, periculos, impur, misteri os. Acest cuvâ nt şi întreg sis­ temul pe care-l desemnează exprimă un ansamblu de fa pte a le vieţii psih ice, al căror sens ne sca pă. Ni se pare La o primă vedere că aceste fa pte nu pot deveni i nteligibile atâta vreme cât nu am exa m i nat mai îndea proape credi nţa în spi rite şi în demon i, atât de caracteristică acestor culturi prim itive. Dar, de fa pt, de ce ar trebui să ne i ntereseze această enigmă a ta buului? În opinia mea, trebuie să ne i ntereseze nu numai pentru fa ptul că orice p roblemă psiholog ică merită o soluţi onare, dar şi din alte raţi uni. Avem ciudata impresie că tabuul să lbati cilor din Polinezia nu ne este atât de străin pe cât credea m La început; că prohi biţi i le, dictate de tradiţie şi de morală, de care ascu ltă m şi noi, se a p ropie în trăsătu rile Lor esenţiale de ta buul pri m itiv şi că expli­ carea naturi i proprii ta buului a r putea arunca o anumită Lumină asupra orig i n i i obscure a propri ului nostru .imperativ categori c". De aceea este bine să ascu ltă m cu o mai ma re atenţie şi cu un i nteres mult mai viu ceea ce ne va spune un sava nt ca W. Wu ndt1 despre felul cum concepe el ta buul, pe ca re ne prom ite că -l va exp lora până .La u ltima rădăcină".2 Noţi unea de ta bu, spune Wu ndt, .cuprinde toate modali­ tăţile prin ca re se expri mă tea ma i nspirată de a n u m ite obi ecte, în ra port cu acţi u n i le ca re se Leagă de aceste obiecte".3 Iar mai 1 2

Volkerpsychologie, vol. 1 1 , Mythus und Relig ion, l i , p. 300 şi urm. Viilkerpsycholog ie, vol. 1 1 , Mythus und Relig ion, 1 1 , p. 300 şi urm.

3 L. c. , p. 2 3 1 .

34 TOTEM ŞI TA BU depa rte afi rmă: .Dacă prin ta bu, în conform itate cu sensul gen eral al cuvântului, înţelegem orice prohi biţi e, i mpusă de experienţă şi tradiţie sau formu lată în legi, de a atinge u n obiect, de a lua sau de a te servi de anu mite cuvi nte i nterzise', atunci putem spune că nu există popor, nu exi stă eta pă a culturii ca re să n u cunoască efec­ tele prejudicia bile care rezultă din violarea ta buului. Wu ndt explică apoi de ce îi pare mai raţional să studieze natu ra ta buului ma i degra bă după condiţ i i le pri m itive de tra i ale aborigen i lor australieni decât după cultu ra superioară a popoare­ lor polineziene. El împarte prohibiţiile de tip ta bu ale austra lieni­ lor în trei clase, în funcţie de cum se ra portează ele la animale, la oa meni sau la alte obiecte. Ta buul animalier, care constă în special în i nterdicţia de a le ucide şi consuma carnea, formează nucleul totemismulu i1• Ta buul în cazul oameni lor prezi ntă un ca racter esenţialmente diferit, fiind li m itat di n sta rt cond iţ i i lor excepţio­ nale din viaţa omulu i-ta bu. Î n această perspectivă, adolescenţii sunt ta bu în timpul celebrării maturităţii lor, femeile sunt tabu în timpul menstruaţiei şi i mediat după ce au ră mas însă rci nate; mai sunt ta bu copiii nou- născuţi, bolnavii şi, mai ales, morţii. La fel, obiectele de care un om se serveşte în mod constant, hainele, instru mentele şi armele sale sunt în mod perma nent ta bu pentru toţi cei la lţi. Noul nume pe care un bă iat îl prim eşte în momen­ tul i n iţierii sale ca bă rbat constituie, în Austra lia, propri etatea sa cea mai personală; de aseme nea, acest nume trebuie ţinut secret. Tabuurile d i n cea de-a treia categorie, ad ică acelea care se rapor­ tează la copaci, plante, case, localităţi, sunt mult mai va riabile şi par a se supune doar unei singure reguli: este ta bu tot ceea ce, d i ntr-o raţi une oarecare, inspiră teama sau îngrijora rea. Î n ceea ce priveşte modificările pe care ta buul le-a suferit într-o cultură su perioară, cum e cea a polinezienilor şi a celor d i n arhi pelagul malaiez, Wundt recunoaşte singur că acestea nu 1

Cu privire la acest subiect, vezi primul şi ultimul capitol al că rţii.

TA B U U L Ş I A M B I VALENŢA SENTI M E NTELOR

35

sunt modificări profu nde. Diferenţierea socială mai pronu nţată a acestor populaţii se manifestă prin aceea că şefi i, reg i i şi preoţii exercită u n tabu mai eficient şi su portă ei înşişi mai puternic con­ strângerile tabuului. Dar izvoarele adevă rate ale tabu ului trebuie că utate mult ma i adânc decât doar în i nterese le claselor privi legi ate: .tabuul provi ne din aceeaşi sursă ca i nstinctele cele mai pri mitive şi mai durabile ale omului, din tea ma faţă de acţi unea forţelor demoni­ ce".1 .La bază stâ nd doar fri ca pri mitivă, devenită obi ectivă, faţă de puterile demon ice, presu pus a fi ascunse în obiectul ta bu, ta buul i nterzice provoca rea acestei forţe şi porunceşte ca, ori de câte ori s-a încă lcat i nterdi cţia, conştient sau nu, să fie îndepă rtată răzbu­ na rea demonu lui." Î ncet-încet, ta buul devi ne o putere independentă, disti nctă, a demonismului. Devine o constrâ ngere i mpusă de tradiţie şi de cutumă şi, în ultimul râ nd, de către Lege Dar coma ndamentu l care se ascu nde, inexpri mat, îndă rătu l i nterdicţi ilor-ta bu vari i nd de La o Loca litate la alta şi de La o epocă La alta, era La început acesta: evita rea fu riei demoni lor". Wundt ne spune deci că ta buul reprezi ntă o expresie şi o conseci nţă a cred i nţei popoarelor pri mitive în puteri le demon ice. U lterior, ta buul s-ar fi despri ns de această rădăci nă şi nu ar mai fi ră mas o forţă decât în vi rtutea unui soi de i nerţie psi hică; astfel, tabuul ar fi chiar rădăci na propriilor prescri pţii morale şi proprii lor Legi. Cu toate că pri ma di ntre aceste afi rmaţii nu e de natu ră să ri dice obi ecţii, nu cred că voi i ntra în dezacord cu un prea mare număr de cititori dacă voi declara ai ci că expli caţia oferită de Wu ndt m-a deza măgit. A expli ca în asemenea manieră ta buul nu înseamnă deloc a coborî La su rsa pri mordi ală a reprezentă ri lor de tip ta bu şi a demonstra apoi rădăcini le ulterioare. Nici angoasa, nici demonii nu pot fi consideraţi în psi hologie ca fii nd cauze pri.•

1 L. c. , p. 307.

36 TOTEM ŞI TA BU mordiale. Trebuie să săpăm şi mai adânc. Aşa a r fi stat Lucru ri le dacă demon ii ar fi avut o existenţă rea lă, dar noi şti m astăzi că, La fel ca şi zeii, demonii sunt o creaţie a capacităţi lor psih ice ale omului, de aceea trebuie cunoscute provenienţa şi su bsta nţa din care sunt a lcătu ite. Asu pra dublei sem nificaţi i a tabuului, Wu ndt exprimă idei interesa nte, dar care Lasă de dorit din punctu l de vedere a l Li mpe­ zimii. Wu ndt crede că în eta pa prim itivă a tabuulu i nu există încă separaţie între sacru şi profan. De aceea noţi unile respective exi stă La el cu semn ificaţia pe ca re nu au putut s-o îm brace decât mai târziu, în urma opoziţiei care s-a format între ele. Omul, a n i malul, Loca litatea aflate sub incidenţa tabuului sunt demon iace, dar nu sacre, şi nu su nt, în conseci nţă, încă impure, profa n e, în sensul cel ma i ta rdiv al acestui cuvâ nt. Cu această semnificaţie i ntermediară, mă refer La cea a demoniacului, a ceea ce nu trebuie ati ns, trebuie reprezentat tabuul, întrucât aduce La suprafaţă u n ca racter care va fi întotdeauna comun atât sacru lui, cât şi profanului: teama de contact. Dar acest caracter demonstrează în ega lă măsură că exi sta La început, între cele două domen ii, cel al sacru lui şi profanului, o concorda nţă care mergea până La fuziune şi că doar mult mai târziu, sub acţi unea noilor cond iţi i, s-a operat această diferenţiere ca re a creat o opoziţie între cele două domen ii. Cred inţa i nerentă tabuulu i prim itiv în existenţa unei puteri demon ice ascunse în obiect şi care se poate răzbuna, La contactul sa u folosirea i nterzise, prin vrăj i rea celui vinovat n u este de fapt decât o frică obiectivă. Această frică obiectivă, în acea epocă, nu suferise încă dedubla rea, care se va produce într-o eta pă u lterioară mai avansată, în veneraţie şi execraţie.1 Dar cum s-a produs această dedubla re? S-a p rodus în paralel cu succesiunea a două faze mitologice, din care prima, în Loc să d ispară complet atunci când a doua s-a împlin it, a persistat sub 1

L. c. , p. 3 13.

·

TA B U U L ŞI AMB IVALENŢA SENTI M E NTELOR

37

o formă căreia i s-a acordat de atu nci înai nte o va loare i nferioară, din ce în ce mai acoperită de dispreţ. în mitologie, se observă frec­ vent acest fa pt, şi anume că o fază antecedentă, fiind depăşită şi refu lată de către o fază superioa ră, se menţine a lături de ea sub o formă ştearsă şi diminuată, în aşa fel încât obi ectul veneraţiei se transformă în obi ectul repulsiei. Ce lela lte consideraţi i ale lui Wundt au Legătu ră cu ra portu rile între reprezentă ri le-ta bu, pe de o parte, şi purificarea şi sacrificiul, pe de altă pa rte.

2 Cel ca re va a borda problema tabuului, înarmat cu mij loacele psihana lizei, adică cu datele furn izate de examenul pă rţi i i nconşti ­ ente a vieţi i noastre psi hice, îş i va da seama, după un scu rt proces reflexiv, că fenomenul în cauză nu îi este necunoscut. Acesta ştie chiar el persoane care şi-au i nventat singure prohi biţi i individuale de tip ta bu, pe ca re le respectă La fel de ri guros precum să lbati ­ cul ascu ltă de i nterdicţi i le trad iţionale din tri bul sau soci etatea în care trăi eşte. Dacă psihana listu l nostru nu ar fi fost obişnuit să le i ncludă pe aceste persoa ne în categoria pacienţilor ati nşi de o nevroză obsesi onală, ar găsi atu nci că denumirea .boala tabuului" ar fi foarte potrivită pentru a Le caracteriza simptomele. Cercetă ri le psi hana litice L-au învăţat atâtea despre această maladie obsesi­ onală, despre eti olog ia clin ică şi despre elementele esenţi ale a le meca n i s m u lui psi hologi c al acestei boli, încât nu va p utea rezista tentaţi ei de a aplica fenomenelor corespondente a le psi hologiei co lective date le pe care Le-a dobândit în domen i u l psihanalizei. Există totuşi o rezervă pe care o putem formula cu privire La această tentativă. Ana log ia între ta bu şi nevroza obsesională poate fi pur exterioară, fă ră să se refere La manifestări le simpto-

38 TOTEM ŞI TA BU matice, fără a se exti nde asu pra naturi i acestor man ifestă ri. Naturii îi place să se folosească de aceleaşi su bstanţe pentru a rea liza cele mai d iferite com b i naţi i chim ice, fie că este vorba despre un banc de corali sau de plante, despre cri stale sau despre anumite zăcă mi nte chimice. Ar însemna să privi m prea gră b iţi lucrurile şi să nu fim prea eficienţi, dacă am extrage din această analogie a condiţi i lor mecanice o afin itate de natură. Deci, ţinând cont de această rezervă pe care tocmai am formu lat-o. nu trebuie totuşi să renunţăm la comparaţia pe care am sugerat-o.aceea di ntre ta bu şi nevroza obsesională. Prima asemănare, şi cea mai fra pa ntă, între pro h i b iţi i le obse­ sionale (la cei nervoşi) şi ta bu constă în faptul că a ceste prohi biţi i sunt la fe l de puţin motivate ca şi tabuul şi au ori g i n i la fe l de enig­ matice. Aceste proh i biţi i au apă rut la su prafaţă într-o bună zi şi de atu nci individul este obligat să sufere constrângerea lor, în virtu­ tea unei angoase i rez istibi le. O amen i nţa re exterioa ră cu pedea psa este superfluă, căci subiectul în cauză posedă el însuşi certitudi­ nea i nterioară (conştii nţa) că viola.rea prohibi\iei va fi urmată de o nenoroci re i nevita b i lă. Tot ceea ce obseda\i i sunt capa bili să spună este faptu l că ei au un presenti ment nedefi n it că o violare a ta buului ar constitui o cauză pentru un grav prejudiciu adus unei persoa ne d i n anturaj u l lor. Obsedaţi i sunt incapa b i l i să spună care ar fi natu ra acestui prej udiciu, iar informaţi ile ce le mai vag i nu ar putea fi obţi nute decât m u lt mai târzi u, în timpul acţi u n i lor (despre care vom vorbi mai încolo) de apă rare şi de ispăşire, şi nu faţă de prohi biţi i le propri u-zise. Prohi biţia princi pa lă, centrală a nevrozei este, ca şi în cazul tabuului, cea a contactulu i, de unde şi numele său, delir de atingere. I nterdicţia nu se referă doar la ati ngerea directă a corpului, ci se extinde asupra tutu ror acţi unilor pe care le definim prin expresia figurată a se pune În contact, a veni În contact. Tot ceea ce orientează ideile spre ceea ce este prohibit, adică spre tot ceea ce provoacă

TABU U L ŞI AMBI VALE NŢA SENTIM ENTELOR

39

un contact a bstract sau mi nta l, este proh ibit, la fel ca şi contactu l material; vom regăsi aceeaşi extindere a semnificaţi ei şi în cazul ta buului. Semnificaţia unora d i ntre aceste proh ibiţii este destu l de uşor de înţeles ; d i mpotrivă, alte interdicţi i ne apar a fi stu pide, absurde, de neînţeles. Acestor prohi b iţi i le vom da numele de .ceremoniale" şi credem că obiceiuri le de tip ta bu prezi ntă ace­ leaşi ca racteristici. Prohibiţi i le obsesionale sunt susceptibile de mari tra nsfe­ ruri, ele utilizând toate că ile posi bile pentru a se exti nde de la un obiect la altul într-un cadru dat şi de a face noul obiect asupra că ruia s-a operat tra nsferu l .imposi bil", după expresia unuia di ntre pacienţi i mei. Lu mea întreagă sfâ rşeşte uneori prin a fi atinsă de imposi bi litate. Pacienţi i obsesivi se comportă ca şi cum persoa nele şi lucruri le .imposi bile" ar fi sursele unei periculoase contagiuni, gata să se exti ndă prin contact cu tot ceea ce se află în vecinătate. Am văzut anterior că există în natura ta buului aceleaşi trăsături de contagiune şi transmisibi litate. Am mai văzut că orici ne a violat un tabu, ati ngându-se de un obi ect-ta bu, devine el însuşi ta bu şi nimeni nu trebuie să mai i ntre în contact cu el. O să ofer două exemple de transm itere (mai degra bă de transfera re) a i nterd icţiei. Unul d i ntre aceste exemple este împrumutat din viaţa băşti naşi lor Maori, celă la lt se datorează observaţi ilor făcute asupra u neia din­ tre paci entele mele, care suferă de nevroză obsesională. U n şef de tri b Maori nu va încerca n iciodată să înteţească focul suflân d el însuşi în foc, căci răsuflarea-i sacră ar transfera puterea sa focului, vasului care se află pe foc, alimentelor care se prepară în vas, persoanei care va consuma aceste alimente, ceea ce va duce La moartea persoanei care va mânca d i n aceste alimente preparate în vasul care fierbe La focul pe care şeful L-a înteţit cu răsuflarea Lui sacră şi periculoasă1•

' Frazer, The golden bough, li, Taboo and the perils ofthe soul, 1911 , p. 136.

40 TOTE M ŞI TA BU În ceea ce o priveşte pe pacienta mea, ea cerea ca un anume obiect pe care tocmai îl cumpărase soţu l ei să fie îndepărtat d i n casă, a ltfe l şederea ei î n acea Locui nţă v a deve n i i m posi b i lă. Ea ştie, de a ltfel, că acel obi ect a fost cumpărat, de p i ldă, di ntr-un butic aflat pe strada Cerbi lor. Or, una di ntre prietenele ei, care Locu­ ieşte acum într-un oraş îndepărtat şi pe care o cunoscuse odini­ oa ră pe nu mele de fată, se numeşte acum doa mna Cerb. Această prietenă de odi n ioară a devenit astăzi .imposi b i lă", adică ta bu, iar obi ectu l cumpărat aici, La Viena, a devenit La fel de tabu ca şi prie­ tena cu care nu doreşte să mai a i bă vreo Legătu ră. La fel ca şi i nterdicţi i le ta bu, şi prohibiţiile obsesiona le aduc în viaţa pacienţi lor privaţi uni şi restricţi i enorme; dar unele di ntre aceste i nterdicţi i pot fi ri dicate graţie îndepli nirii anu mitor acţiuni care au şi ele un caracter obsesional - compulsiuni - şi care fac parte, i ncontestabil, din categoria actelor de căi nţă, ispăşire, apărare, purificare. Cel mai des întâ ln it act obsesional de acest gen este abluţi unea (abluţi unea obsesională). La fel se întâ mplă şi în cazul anum itor proh i biţi i tabu care pot, şi ele, să fie înlocu ite sau în care viola rea poate fi ispăşită prin .ceremon ialul" Lustraţiei. Să rezu măm punctele şi aspectele s i m i lare d i ntre cutu mele de ti p ta bu şi simptomele nevrozei obsesionale; acestea su nt în număr de patru : 1) absenţa unei motivaţi i a i nterd i cţi i lor; 2) insta­ urarea i nterdicţi i lor în vi rtutea unei necesităţi i nterne; 3) uşuri nţa cu ca re obi ectele prohibite pot fi tra nsferate şi pot crea conta­ giune; 4) exi stenţa unor acte şi comandamente ceremoniale care decu rg d i n aceste prohi biţi i. Or, psiha naliza ne-a demonstrat istoria cli n i că şi meca nis­ mul psi h i c al cazuri lor de nevroză obsesională. î n ceea ce priveşte istoria cli n i că a nevrozei, iată cum se prezi ntă ea într-un caz tipic de delir de atingere: La început, în zori i copi lăriei, s-a man ifestat o i ntensă p lăcere a ati ngeri i, a l cărei scop a fost mai special decât am fi tentaţi să credem. Acestei plăceri de a ati nge i s-a opus i me-

TA B U U L ŞI A M B I VALE NŢA SE NTI M E NTELOR

41

d i at o i nterd icţie de ord i n extern de a mai ati nge1. I nterd icţia a fost acceptată pentru că avea sprij i nul unor puternice forţe i nteri­ oare2 şi s-a arătat a fi m u lt mai putern i că decât puls i u nea care se manifesta în cadrul actu lui. Dar, avâ nd în vedere constituţia psi h i că fra g i lă a copilului, i nterd icţia n u a reuşit să suprime în totalitate pulsiunea. I nterd icţia nu a reuşit decât să refu leze această ten­ di nţă, adică să refu leze plăcerea de a ati nge şi d e a o tri m ite în i nconştient. I nterd icţia şi pulsiunea au supravieţu it dec i ; pulsiu nea, întrucât a fost doar refulată, nu şi supri mată ; i nterd icţia, pentru că fără ea pulsiu nea ar fi pătru ns în conştii nţa cop i lului şi l-a r fi constrâ ns pe mai departe. A rezu ltat o situaţie fă ră ieşire, o fixaţie psih ică, şi tot ceea ce a urmat poate fi explicat prin confli ctu l di ntre i nterdicţie şi instinct. Pri ncipala trăsătură ca racteristică a acestei constelaţi i psiho­ log i ce astfel fixate constă în ceea ce am putea denumi atitudinea ambivalentă3 a i nd ividului cu privi re la un obiect care-i a parţi ne sau cu privire la una d i ntre propri i le lui acţi uni. El este în conti nu­ are tentat să înfă ptu iască acţi u nea - ati ngerea -, găsind în acest lucru plăcerea su premă, dar nu o poate înfăptui fără să a i bă de acum înai nte oroare de acest g est. Opoziţia di ntre aceste două ati­ tud i n i nu este uşor de atenuat, întrucât loca lizarea lor în cadrul vieţii psi h i ce este constru ită în aşa fel încât o întâ ln i re a lor, o coli­ z i u ne d i ntre ele este i m posi b i lă. I nterd icţia este acum cât se poate de prezentă în conşti i nţă, în vreme ce plăcerea de a ati nge, ca re subzistă totuşi în mod permanent, este acum localizată în i ncon­ şti ent, persoana nemaişti i nd n i m i c despre ea. Dacă această stare psihologică nu exista, atunci o ambiva lenţă nu ar fi putut nici să se menţină atâta vreme, nici să atragă după s i ne conseci nţele despre care tocmai am vorbit. 1 Şi plă cerea, şi interdicţia se referă La atingerea organelor genitale. 2

în ceea ce priveşte relaţiile cu persoanele îndră gite de La care emana interdicţia. 3 D upă excelenta expresie a Lui Bleuter.

42 TOTEM ŞI TAB U în istoria clinică p e ca re tocmai am rezumat-o, am a rătat că este un fa pt esenţial ca această i nterdicţie să se afirme şi să se manifeste încă d i n zori i cop i lăriei; întreaga evoluţie ulterioară a nevrozei a fost determ i nată de mecanismul refulă r i i , ca re s-a ope­ rat în această epocă a vieţi i. Refu la rea pulsi u n i i fi i nd urmată de uita re (a m nezie), motivaţia i nterdi cţiei, i nterd icţie ca re a devenit acum conştientă, rămâne necunoscută şi toate tentativele de ana­ liză m i nta lă a aceste i motivaţi i nu pot rămâne decât steri le, în Li psa unui punct de sprij i n de ca re să se agaţe. I nterd icţia îşi datorează forţa, caracterul obseda nt, tocmai acestor ra porturi ca re exi stă între ea şi contra r i u l e i , a d i că dorin­ ţe i nesatisfăcute, dar disimulate; acest caracter decurge deci di ntr-o necesitate i nterioară în care conştii nţa este i ncapa bilă să pătrundă. Transmisibi litatea şi capacitatea de expansiune a prohi biţiei reflectă un proces pe ca re dori nţa inconştientă îl îndepli neşte şi care este favorizat de cond iţi i le psihologice ale i nconştientu lui. Pu ls i u nea­ dori nţă se deplasează consta nt pentru a scăpa de i nterd icţia de care este Lovită şi încearcă să înlocu iască ceea ce-i este i nterzis cu sub­ stitute : obiecte de substituţie sau acte de substituţie. Prohi biţia se află pe urma acestor deplasări şi se fixează succesiv pe toate n o i le ţeluri a lese de către dori nţă. La fiecare pas îna i nte a l l i b i d oului refu lat, prohi biţia răspunde cu o nouă a g rava re. N eutra lizarea rec i p rocă a acestor două forţe aflate în bătă lie p rovoa că nevoia unei d erivaţi i , a unei d i m i nuări a te nsi u n i i exi stente, şi c h i a r prin a pariţia aceste i nevoi se exp lică motivaţia acte lor obsesi o n a le. În cazul n evrozei, aceste acte sunt com p rom i s u r i : pe d e o parte, mă rtu ri i a le căi nţe i , efortu ri de ispăşire ; pe de a ltă pa rte, acte de su bstituţi e pri n ca re dori nţa încea rcă o com pe n saţi e în faţa a ceea ce-i este i nterzis. Există o Lege a nevroze i ca aceste acte obses ionale să se pună d i n ce în ce mai mult în sluj ba dori nţei şi să se a propie d i n ce în ce mai m u lt de acţi unea pro h i bită de început.

TA BUUL Ş I AMBIVALENŢA SENTI M E NTELOR

43

Să încercă m acum să analizăm ta buul ca şi când ar avea ace­ eaşi natu ră cu prohi biţi i le obseda nte ale pacienţi lor noştri. Trebuie să şti m de La început că multe di ntre proh i biţi i le-ta bu de ca re ne vom ocupa sunt de natu ră secundară, reprezi ntă forme modificate, derivate şi deplasate ale prohi biţi i lor prim itive ; de aseme nea, va trebui să ne mulţu m i m cu elucidarea doar a prohibiţi i lor prim itive ca re sunt cele mai i mporta nte. În plus, d iferenţele prea mari di ntre situaţia să lbaticului şi cea a nevrozatu lui ar trebui să fie pentru noi un motiv suficient de i m porta nt pentru a exclude posibi litatea unei analog i i complete şi a unei as i m i lări punct cu pu nct între prohi biţia-ta bu şi prohibiţia obses ională. Am putea spune din capul locului că ar fi li psit de sens să-i întrebăm pe sălbatici asupra motivaţi ei proh ibiţi i lor lor, asupra genezei ta buului. După cum am presupus, aceştia ar

fi

incapabili să

ne dea i nformaţi i despre acest subi ect, întrucât este vorba despre o motivaţie ) nconştientă". Or, d i n câte cunoaştem despre proh ibi­ ţi i le obsesionale, iată cum vom putea reconstitu i istoria ta buulu i : tabuurile ar fi i nterd icţi i foarte vech i ca re au fost o d i n i oară i m puse din afară unei generaţi i de oa meni prim itivi de către o generaţi e anterioară. Aceste i nterd i cţii se refereau la activităţi care aveau o mare tendi nţă spre a se îndepli ni. Apoi i nterdicţi i le s-au menţinut d i n generaţi e în generaţie, poate doar în vi rtutea tradiţi ei, tra ns­ mise de autoritatea paternă şi soc ială. Se prea poate ca ele să fi devenit o parte .organică" a vieţi i psihice a generaţ i i lor u lterioare. Este greu de precizat, în cazul de ca re ne ocu păm, dacă este vorba despre un soi de „idei înnăscute" sau dacă aceste idei au contri buit singure La fixa rea ta buului ori dacă a fost nevoie de aju­ torul educaţi ei. Dar menţi nerea ta buulu i a avut ca efect ca dori nţa prim itivă de a face ceea ce este tabu să pe rs iste La aceste populaţi i. Acestea a u adoptat deci, cu privire la prohi biţi i le lor ta bu, o atitu­ dine amb ivalentă ; i nconştientu l lor ar fi bucuros să înfrâ ngă aceste prohibiţi i, dar Le este tea mă s-o facă; şi Le este tea mă, tocma i pen-

44 TOTE M ŞI TA BU tru că ar dori s-o facă, dar tea ma este mai putern i că decât dori nţa. Da r la fiecare individ ca re face parte d i n g rup dori nţa este la fel de inconştientă ca în cazul nevrozatu lui. Prohi biţi i le-ta bu cele mai vechi şi mai i m porta nte sunt repre­ zentate de două leg i fundamenta le: totemismul (nu trebuie ucis ani malu l-totem) şi evita rea ra porturi lor sexua le cu i nd iviz i i sexului opus care a parţin aceluiaşi totem. Acestea ar cam fi, deci, tentaţi i le cele m a i vechi şi mai puternice ale oa meni lor. Acestea fi i n d spuse, afirmăm că nu vom putea înţelege şi verifica su poziţi i le noastre prin exem ple atâta vreme cât sensu l şi ori g i nea sistemului tote­ m i c ne vor ră mâne tota l necunoscute. Dar cel ca re este la curent cu cercetă rile psihana litice aplicate ind ividului nu va întârzia să recunoască în chiar enunţu l celor două ti puri de ta bu şi în coinci­ denţele lor o aluzie la ceva ce psi hanaliştii consideră a fi centrul dori nţelor la ca re se ra portează viaţa i nfa ntilă , ca fiind nucleul nevrozei. Va rietatea fenomenelor ta bu, ca re a provocat încercă­ rile de clasificare de mai sus, face loc un ităţi i, dacă aşeză m toate aceste fenomene pe următorul funda ment com u n : ta buul este un act proh ibit spre care i nconştientul este îm p i ns de o tendi nţă foarte putern ică. Şti m deja, fără să o înţelegem, că oricine com ite ceva i nterzis, adică violează un ta bu, devi ne el însuşi tabu. Dar cum să împăcăm acest lucru cu altele, cu fa ptu l că tabuul se tra nsferă nu numai persoa nelor care au comis ceea ce este i nterzis, dar şi persoa nelor care se află în situaţi i speciale, se transferă chiar acestor situaţii şi obiectelor neînsufleţite? Ca re este deci această proprietate atât de periculoasă ce rămâne întotdeauna asemănătoare sieşi, în ciuda divers ităţi i condiţi i lor? Nu poate fi vorba decât despre un singur lucru : despre un factor care aţâţă dori nţele omului şi îl d uce în ispita de a încă lca i nterd icţia. Omul care a încă lcat un ta bu devi ne el însuşi ta bu, întrucât posedă capacitatea pericu loasă de a-i i ncita şi pe alţii să- i urmeze exemplul. El trezeşte gelozia şi i nvidia: de

TABUUL ŞI AMBIVALENŢA SENTI M E NTELOR

45

ce un Lucru care Le este i nterzis altora să-i fie permis Lu i ? Este, deci, rea lmente contagios, fie şi pentru sim plul motiv că exemplul Lui îndea mnă La i m itare, e vorba despre celebra si ntagmă pute­ rea exemplului, de aceea trebuie evitată persoana care a încă lcat

ta buul. Dar chiar fără să fi încălcat vreun tabu, omul poate deveni tabu într-un mod permanent sau trecător, pentru că se poate afla într-o situaţie în care poate excita dorinţele i nterzise ale altora, poate naşte în ei un conflict între cele două extreme ale ambivalenţei Lor. Cea mai mare pa rte a situaţi i lor şi a stă ri lor excepţiona le aparţi n acestei categorii şi posedă această forţă periculoasă. Fiecare îl i nvid iază pe rege sau pe şef pentru privi leg i i le sale; şi este proba b i l că fie­ ca re ar dori să fie rege. Cadavrul, nou-născutul, femeia aflată în diverse stă ri de suferi nţă, prin i m posibi litatea de a se apăra contra Lor, îl atrag pe individul ca re tocmai a ajuns La matu ritate şi ca re vede în acestea o su rsă de noi plăceri. De aceea toate aceste per­ soa ne şi stări sunt ta bu, căci nu trebuie favorizată şi încuraj ată ten­ taţia. Acum înţelegem şi de ce forţele de tip .Mana" ale diferitelor persoa ne se resp i n g reciproc. Ta buul unui rege este prea mare pentru un supus de-al său, căci diferenţa socială care-i despa rte este prea mare. Dar u n m i nis­ tru poate asigura rolul de i ntermediar i nofensiv între unul ş i celă­ la lt. Dacă ar fi să traducem d i n li m bajul ta bu în cel al psiholog iei normale, Lucru l acesta ar însemna următoa rele: supusul, care se teme de tentaţi a enormă a conta ctu lui cu regele, poate suporta contactul cu fu ncţionarul-i ntermediar, care-i inspiră m a i puţină i nvidie şi pe care crede că îl poate ega la într-o zi. Cât îl priveşte pe acest i ntermed iar, i nvi dia pe care o poate nutri faţă de rege este contra ba la nsată de conşti i nţa puteri i cu care este învestit chiar el însuş i. Astfel se face că m i c i le diferenţe între forţe le magice respective s u nt mai puţi n de temut decât mari le diferenţe. Î n plus, înţelegem acum foarte bine de ce tra nsferu l a n u m itor prohibi-

46 TOTEM ŞI TA BU ţi i-ta b u prezi ntă u n pericol social şi constitu ie o crimă ca re trebu ie pedeps ită sau i s păş ită de toţi mem bri i societăţi i, dacă doresc să scape de dezastruoasele sale conseci nţe. Pericolu l despre care vor­ bim ne va apărea ca fiind real, dacă în locul dori nţe lor i nconştiente vo m pune veleităţile conştiente. Acest pericol constă în posibili­ tatea i m itaţ i i lor care ar avea drept conseci nţe disoluţia societăţii. Lăsâ nd nepedeps ită violarea i nterdicţiei, se prea poate ca ce i la lţi să vrea să facă acelaşi lucru ca răufăcătoru l. Faptul că, în cazu l prohi biţiei-ta bu, atingerea joacă acelaşi rol ca în cazul delirului de ati ngere, chiar dacă sensul ascuns al primei n u poate fi în niciun fe l atât de pa rti cularizat ca în nevroză, nu tre­ buie să ne m i re. Atingerea reprezi ntă începutu l oricărei tentative de a pune stăpânire pe o persoană sau pe un lucru, de a-l însuşi, de a trage foloase exclus ive şi persona le. Am expli cat puterea conta­ g ioasă, i nerentă ta buului, prin capacitatea pe ca re o posedă acesta de a duce în ispită, de a împi nge spre i m itaţie. Lucru l acesta nu prea pare să ri meze cu fa ptul că puterea conta g i oasă a ta buulu i se manifestă îna i nte de toate pri n transm iterea sa u nor obi ecte care, prin acest fa pt, devin ele însele ta bu. În nevroză, această transmisibi litate a ta buulu i se manifestă în tendi nţa, pe care o cunoaştem deja, a dori nţei i n conştiente de a se fixa, prin asociere, obi ecte lor întotdea una noi. Constatăm astfe l că periculoasei forţe magice .Mana" îi corespund două forţe mai reale, adică cea care-i a m i nteşte omulu i de dori nţele sa le i nter­ zise şi cea, în aparenţă mai i mportantă, care-l împi nge să violeze · i nterd icţia în profitu l dori nţei. Dar aceste două forţe se contopesc iarăşi în una sing ură, dacă adm item că via ţa psih ică prim itivă era astfel construită încât trezi rea aminti ri i actului prohibit determ i na trezirea tendi nţei de a îndepli n i acest act. Î n această ipoteză, ar exista coincidenţă între a m i ntiri şi tentaţii. Trebuie să mai admi­ tem şi fa ptu l că, atu nci când exemplul unui om ca re a încă lcat o i nterd icţie îl îndeamnă şi pe a ltul să facă la fel, să com ită aceeaşi

TAB U U L Ş I AMBIVALENŢA SENTI M E NTELOR

47

greşeală, acest lucru se întâmplă fii ndcă nesupunerea la prohi biţie s-a propagat ca o boală contagioasă, conform modului de acţi une a ta buului, ca re se transm ite de la o persoa nă la u n obiect şi de la acest obiect la un a ltu l. Atunci când violarea unui ta bu poate fi îndreptată pri ntr-o pedea psă sau prin ispăşire, care înseamnă renu nţa rea la un bun sau la o libertate, am obţi nut dovada că supunerea la prescri pţi ­ ile de tip ta bu era ea însăşi o renunţare la un lucru pe care l-am fi dorit cu ardoa re. În ceea ce priveşte ceremon ialul ta bu, tragem concluzia că pedea psa sa u ispăşirea su nt ceremo n i i m u lt mai pri­ m itive decât purifica rea. Să rezu măm acum ce avem de câştigat d i n punct de vedere al i nteligenţei ta buului, comparându-l cu prohibiţia obsesională a nevroticului. Tabuul este o prohi biţie foarte veche, i mpusă d i n afară (de către o a utoritate) ş i înd reptată contra celor m a i i ntense dori nţe a le omului. Tendi nţa încălcări i i nterdicţi i lor persistă în i nconştientu l omulu i ; oa menii ca re se supun ta buului au o viziune ambivalentă cu privi re la ceea ce este ta bu. Forţa magică, atri bu­ ită ta buului, se reduce la puterea pe care acesta o posedă de a-l duce pe om în ispită ; ea se comportă ca o maladie contagioasă, întrucât exemplul este întotdeauna contagios, iar dori nţa i nterzisă se deplasează în i n conştient către un alt obi ect. I spăş i rea pentru violarea unui ta bu pri ntr-o ren unţa re dovedeşte fa ptu l că tocmai o ren unţa re este cea ca re a stat la baza ta buului.

3 Acum a m dori să şti m ce va loa re este bine să-i adăugăm com­ pa raţiei noastre între ta bu şi nevroză, cât şi concepţiei despre ta bu ca re se degajă d i n această comparaţie. Este evi dent că această va loa re nu poate fi apreciată decât în cazul în care concepţia noas-

48 TOTEM Ş I TABU tră prezi ntă u n ava ntaj ce este i m posi bil de obţi nut a ltfel ş i ca re ne perm ite să înţelegem ta buul mai bine decât a lte încercări de expli­ care. Pretindem că, în pag i n i le precedente, am oferit deja dovada superiorităţi i concepţiei noastre despre ta bu, dar vom încerca să întărim această dovadă aplicând această concepţie peste explica­ rea deta li i lor prohi biţi i lor şi cutu melor de tip ta bu. Este adevărat că putem proceda şi într- u n alt mod. Am putea să cercetă m dacă nu cu mva o pa rte a premiselor pe ca re le-a m extins de la nevroză la ta bu şi a concluzi i lor pe care le-a m tras d i n a ceastă extensie nu pot fi obţinute d i rect pri n examinarea fenomenologiei ta buului. Nu ne m a i ră mâne decât să ne decidem asupra di recţiei în ca re ne vom a ngaja cercetări le. Afirmaţia conform căreia ta buul ar proven i di ntr-o foarte veche prohi biţie care a fost im pusă od inioară d i n afară nu se lasă demonstrată în mod evident. De aceea vom încerca să cercetăm mai degrabă dacă tabuul este într-adevăr su bordonat aceloraşi condi­ ţii psiholog ice pe care le-a m aflat d i n studiul nevrozei obsesionale. Dar cum am obţinut, în cazul nevrozei, cu noaşterea acestor factori psiholog ici? Am obţinut această cunoaştere pri n studiul analitic al s i m ptomelor, mai ales al acţi unilor obseda nte, a l măsurilor de apărare şi al prohi biţi i lor obsesiona le. Am aj uns la concluzia că aceste acţi uni, măsuri şi prohi biţi i prezi ntă trăsături ca re ne fac să credem că sunt surse pentru tendi nţele şi dori nţele ambiva­ lente, fie că aceste trăsătu ri corespund simulta n atât dori nţe i, cât şi contra-dori nţei, fie că ele se află de preferi nţă în slujba uneia d i n cele d o u ă tend i nţe opuse. Dacă ar fi pos i b i l s ă descoperi m aceeaşi ambiva lenţă, acelaşi confli ct între două tendi nţe opuse în prescrip­ ţi i le ta bu sau să demonstră m în sânul anumitor pro h i biţi i, ca şi în acte le obseda nte, existenţa unei expresi i simulta ne a acestor două tendi nţe, atunci analogia psihologică între ta bu ş i nevroza obsesi­ onală ar fi aproa pe rezolvată. După cum am afi rmat mai îna i nte, cele două prescri pţi i tabu fu nda menta le sunt i naccesi b i le a nalizei noastre, întrucât aparţin

TA B U U L ŞI A M B I VALENŢA SENTI M E NTELOR

49

totemismului; alte prescripţii sunt de ori g i ne secu ndară şi, d i n acest motiv, nu ne i nteresează. Ta buul a sfârşit p r i n a deveni, La populaţi i le de ca re ne ocupă m, forma Legislativă obişnu ită, fi i nd pus în serviciul ten d inţelor sociale ca re sunt cu sigura nţă m u lt mai recente decât însuşi ta buul; cum este, de exemplu, cazul ta buu­ lu i impus de şefi i de trib şi de preoţi şi care este desti nat să Le perpetueze proprietăţi le şi privi leg i i le. Mai rămâne o categorie i m porta ntă de prescripţi i asupra cărora se poate apleca exa menul nostru : este vorba în pri ncipal despre ta buurile ca re au Legătu ră : a) cu duşma n i i ; b) cu şefi i ş i c) cu morţi i. Exemplele pe ca re Le voi da provin d i n excelenta colecţie de mărturii pe care Le-a adu nat J. G. Frazer şi Le-a publicat în opera sa fundamenta lă The golden bough (Creanga de aur)1.

a) Atitudinea faţă de duşmani Cei care ar fi tentaţi să Le atribuie popoarelor sălbatice o cru­ zime neiertătoare faţă de duşma n i i Lor vor afla cu i nteres şi faptul că uciderea unui om nu putea să fie înfăptuită fără respectarea anu­ mitor prescri pţi i ca re făceau parte din cutumele ta bu. Este uşor să clasifică m aceste prescri pţi i în patru grupe, în funcţie de cum cer ele: 1. reconcilierea cu duşmanul ucis; 2. restricţi i le; 3. acţiu n i le de ispăşire, de purifica re după îndepli n i rea omorulu i ; 4. a n u m ite prac­ tici ceremoniale. Că aceste obiceiu ri-tabu ar fi fost sa u n u general va la bile La toate popoarele de care ne ocupăm nu putem spune cu certitudi ne, d i n cauza i nformaţi i lor i ncomplete pe ca re Le avem. De a ltfel, chestiu nea este Lipsită de i nteres, având în vedere scopul pe care-l urmări m. Trebu i e totuşi să spunem că este vorba despre obiceiuri destu l de răspândite, şi nu de fenomene izolate. Obiceiurile de împăcare cu duşma n u l ucis, ce se întâ lnesc în insula Timor, după întoa rcerea victorioasă a hoardei războinice 1 E diţi a a trei a, partea a doua: .Taboo and th e peri ls of th e soul", 1911.

50 TOTEM Ş I TAB U care poa rtă î n suli ţe capetele i namici lor, sunt extre m de i nteresante, în vi rtutea putern icelor restricţi i care-i sunt impuse şefului tribului. După întoarcerea triumfa lă a învingătorilor se fac numeroase sacri­ ficii pentru a îmblânzi sufletele duşma ni lor, căci a ltfel s-ar putea să-i pască mari nenoroci ri pe învingători. Se execută un da ns, acompaniat de un cântec în care este plâns duşmanul ucis şi îi este i m p lorată i ertarea : .Nu fi mânios pe noi, căci n o i avem aici capul tău; dacă norocul nu ne-ar fi surâs, probabil ca petele noastre ar fi fost cele expuse în satu l vostru. Noi ţi-am oferit sacrificii ca să îmblânzim sufletul tău, iar acum spiritu l tău trebuie să fie mulţumit şi să ne lase în pace. De ce ai fost duşmanul nostru? Nu era mai bine să fi rămas prieteni? Sângele tău nu ar fi curs pe pământ, iar capul tău nu a r fi fost tă iat1."

Acelaşi obicei îl întâlnim la tri bul Pa lu d i n Celebes, iar tri­ bul Galasilor oferă sacrifi c i i spi ritelor duşma n i lor ucişi, înai nte de a se întoa rce în satul nata l. . (Conform Paulitschke, Ethnographie Nordost-Afrikas.) Ş i a lte popoare au descoperit m ij locul de a-şi face d i n duş­ m a n i i lor ucişi priete n i , paznici şi protectori. Acest m ij loc constă în a îng rij i cu ta ndreţe ca petele tă iate, lucru cu care se mân­ dresc a n u m ite tri buri să lbatice din reg i u nea Born eo. Un a lt trib, Daya ksi i, de pe coasta Sa rawakului (în Malaezia), atu nci câ nd revin din expediţia războinică şi aduc capul vreunui d u şman, îl tratează lun i întreg i cu tot felul de amabi lită ţ i, îl strigă cu a pelativele cele mai d răgălaşe şi ma i ta ndre pe care li mba Lor Le posedă. Î n gurile ca petelor sunt vâ râte bucăţi d i n hrana cea mai a leasă, delicatese sau ţigări. Ca pul tăiat este rugat să-i u ite pe foştii săi prieteni şi să Le acorde toată dragostea sa noilor gazde, căci acum este unul de-al lor. Ne înşelăm amarnic dacă înce rcă m să vedem o i ntenţ ie ironică în acest obicei macabru, care nouă ne a pare a fi atât de ori bi l.2 Observatorii a u fost şocaţi de doli u l La care se dedau tribu1 Frazer, L. c. , p . 106. Frazer, Adonis, Attis, Osiris, p. 248, 1907. După Hugh Low, Sarawak, London, 1 848. 2

TA B U U L Ş I A M B I VALENŢA SENTI M E N TELOR

51

ri le să lbatice a le Ameri c i i d e Nord în onoarea duşmanului lor ucis şi sca lpat. Din ziua în care u n Choctaw a ucis u n duşman începe pentru el o perioadă de doliu care durează luni întreg i şi în timpul căreia îşi i m pune aspre privaţi uni. La fe l se întâ m plă ş i la i n d i e n i i Da kota; l a fe l şi l a Osa g i ca re, d u pă c e şi-au com emorat prin doliu propri i i morţi, încep să ţină doli ul pentru duşmani, ca şi c u m aceş­ tia le-ar fi fost prieteni.1 Î nai'll te de a vorbi şi despre alte cutume ta bu care se referă la mod ul de a trata d uşma n i i , trebuie să luăm atitu d i n e contra unei pos i b i le obiecţi i. Motivaţi i le pe ntru acest ritua l de îm blân­ zire, vom spu ne împreună cu Frazer şi alţii, sunt destu l d e simple şi n u au n i m i c în co m u n cu „a m biva le nţa". Aceste popu laţi i s u nt d o m i nate de teama superstiţioasă pe care le-o inspiră spi ritele morţi lor, teamă cunoscută şi de Antich itatea clasică şi pe care marele dramaturg englez Shakes peare a expri mat-o pri n haluci na­ ţi i le lu i Macbeth şi Richard a l I i i -lea. Tocmai din această superstiţie ar decurge log ic toate procedurile ritua lice de îmblânzire, cât şi restricţi i le şi ispăş irile de care va fi vorba mai încolo; în favoarea aceste i concepţii pledează şi ceremo n i i le d i n a patra g ru pă, care nu pot fi i nterpretate decât ca nişte eforturi făcute pentru alunga­ rea spi rite lor morţi lor ce îi bântu ie pe ucigaşi.2 De a ltfe l, să lbatic i i nu ratează nicio ocazie de a - ş i expri ma în m o d d i rect angoasa pe care o încearcă în faţa duşma n i lor ucişi, angoasă căreia îi atri buie aceste cutu me tabu. Această obiecţie ar părea cât se poate de firească şi, dacă ar fi fost şi suficientă, a m fi putut face economie de explicaţi i. Dar d e ea ne vom ocupa mai târziu, acum ne vom mărg i n i să-i opunem o moda litate de i nterpretare care se degajă din pre m i se le ce au servit d rept punct de plecare precedentelor noastre co nsideraţi i despre ta bu. 1 J. O . 2

Dorsay, l a Frazer, Taboo, etc . , p . 1 8 1 .

Frazer: Taboo etc . , p. 169 şi urm. Aceste ceremon i i consta u în lovirea

scuturi lor, în scoaterea d e strigăte şi urlete, în p roducerea d e zgomote cu toate i nstru m e ntele posi b i le.

5 2 TOTEM Ş I TABU Din toate aceste prescri pţii vom trage concluzia că, în atitu­ d i n ea faţă de duşman, se manifestă şi alte sentimente decât ce le ale unei s i mple osti lităţi. în aceste ceremonialuri întâlnim atitu­ d i n i de că i nţă, de omag i i aduse duşmanului, de reg rete şi remuşcări pentru faptu l că a fost omorât. Am putea spune că, cu m u ltă vreme înai ntea oricărei Leg islaţii pri m ite din mâ i n i le vre u n u i zeu, aceşti să lbatici cunoşteau deja porunca să nu ucizi şi ştiau că orice violare a aceste i porunci atrăgea după sine

o

pedeapsă.

Să reve n i m însă şi La alte categorii de prescripţi i ta bu. Res­ tricţi i le i m puse ucigaşului vi ctorios su nt extrem de frecve nte şi, ce l mai adesea, extrem de riguroase. în insula Timor, şefu l ca m paniei războ i n ice nu poate reven i d i rect la casa lu i. I se rezervă o coli bă particu lară în care petrece două luni, îndepli n i n d diverse ritua luri de purificare. în tot acest i nterval de ti m p îi este i nte rzis să-şi vadă soţia sau să se hrănească singur, o altă persoană fi i nd însă rci nată cu i ntroducerea alimente lor în gură.1 La unele tri buri Daya ks, băr­ baţii care revin di ntr-o expediţie războ i n i că vi ctorioasă trebuie să ră mână izolaţi de restul lu m i i ma i multe zile-n ş i r, să se a bţină de la unele alimente, să n u atingă nicio unealtă sa u armă din fier şi să stea departe de fem e i le lor. În insula Logea, situată lâ ngă Noua Gui nee, bărbaţi i care a u ucis duşmani se înc h i d o să ptă mână în propri i le case. Evită orice re laţii cu soţi i le sa u priete n i i lor, nu ati ng cu propri i le mâi n i alime ntele şi nu se hrănesc decât cu vege­ ta le prepa rate pentru ei în vase speciale. Pentru a j ustifica această ulti mă restricţie, se spune că ei nu trebuie să si mtă m i rosul sânge­ lu i celor ucişi, căci altfel s-ar îmbolnăvi şi ar muri. î n tri bul Toaripi sa u Motu mobu (d i n Noua Guinee), u n bă rbat care l-a ucis pe un altu l n u trebuie nici să se a propie de femeia sa, nici să ati ngă hrana cu propri i le degete. El primeşte o hrană specială d i n m â i n i le altor persoa ne. Lucrul acesta durează pâ nă la următoa rea lună nouă. 1 Frazer, Taboo, etc. p. 166. D upă Muller, Reizen en Onderzoeking en in den lndischen Archipel. Amsterdam, 1851.

TA B U U L ŞI AMB IVALENŢA S E NTI M E NTELOR

53

Î n o pera lui Frazer vom întâ lni u n mare număr d e cazuri de restricţ i i i m puse ucigaşului victo rios. Este i m pos i b i l să le cită m pe toate, dar o să a m i ntesc câteva exemple a l căror ca racter ta bu re iese cu o evi denţă pa rti culară sau în care restri cţi a a pa re ca fi i n d asociată ispăş irii, pu rifică ri i şi ceremon i a lu lu i . La tribul M o n u m bos, din Noua G u i nee germană, cel ca re a ucis u n duşman în cadru l u n e i lu pte devine . i m p u r", i a r statusul său este desem­ nat cu acelaşi cuvânt care s e rveşte la a denumi statusul fe m e i i în ti m p u l menstruaţi ei şi sarc i n i i . E l ră mâne înch is m u ltă vreme în casa de a d u n a re a bărbaţi lor, pe când ce i la lţi locu itori a i satu lu i se adună în jurul său şi îi cinstesc victoria prin dansuri şi câ ntece. El nu trebuie însă să ati ngă pe n i m e n i , nici măcar soţia şi cop i i i să i ; dacă o face, s e îmbolnăveşte i me d i at de a bcese ş i de u lcere; e l trebuie să se pu rifice prin a b luţi u n i şi să în deplinească a lte cere m o n i a luri. La i n d i e n i i Natchez d i n America de Nord, ti neri i războinici ca re au tă iat pri m u l lor sca lp erau supuşi vreme de şase lu n i anu­ m itor privaţi u n i . E i nu trebuiau să se cu lce cu sau lângă fe mei, nici să mănâ nce carne - toată h rana lor constând în peşte ş i tu rte de poru m b. Atunci când u n indian Choctaw uci dea şi scalpa un duş­ man, el trebuia să ţină doliu o lună, în timpul căreia îi era i nterzis să-şi pieptene părul. Atunci câ nd pielea de pe cap îl m ânca, nu trebuia să se sca rpine cu mâna, ci cu aj utorul unui beţi gaş. Când u n indian Pri ma uci dea u n Apaş, trebuia să se supună ulterior unor ce remonii de purificare şi ispăşire. În perioada de post care dura şa isprezece z i le, nu trebuia să se ati ngă nici de carne, nici de sare, nu trebuia să privească spre focul care arde, nici să vorbească cu cineva. Trăia singur în pădure, servit de o bătrână care-i aducea un pic de hrană, se îmbăia adeseori în râu l cel mai apropiat şi purta, ca semn de doliu, un bulgăre de lut pe cap. În cea de-a şaptesprezecea zi avea loc ceremonia publică a purificării solemne a bărbatu lui şi a armelor sale. F i i ndcă i n d i e n i i Pri ma luau mult mai în serios tabuul

54 TOTEM ŞI TA B U ucigaşului decât duşma n i i lor şi nu amâ nau sa u suspendau, ca aceştia, ispăş irea şi purificarea pâ nă la sfârşitul ca m paniei m i litare, putem spune că mora litatea şi pietatea lor era pentru ei o cauză de i nferioritate mi litară. Î n ciuda bravurii lor extraordinare, aceştia au fost, pentru pionieri i americani, un aj utor foarte puţi n eficient în lupta lor contra Apaşi lor. În pofida i nteresului suscitat de o exa m i na re mai adâncă a deta li i lor şi variaţi i lor ceremon i i lor de ispăşire ş i purifica re pre­ scrise în urma uciderii duşmanului, mă opresc aici cu ana liza, care este suficientă scopului pe care mi l-am propus. Voi adă uga doar faptul că urme ale acestor practi ci de izolare tem porară sa u per­ mane ntă le vom reîntâ ln i şi în zilele noastre la călăul profesion ist. Cond iţia de .o m li ber" în Evu l Mediu ne perm ite să ne facem o bună idee despre .ta buul" să lbati cilor.1 Î n explicaţi i le curente ale tuturor acestor prescripţi i de îm blân­ zire, ispăşire şi purificare se regăsesc două principii : exti nderea tabuulu i mortului la tot ceea ce a venit în contact cu el şi teama de spiritul mortului. Dar nu se spune - de altmi nteri, ar fi şi greu de esti­ mat - în ce fel trebuie combi naţi aceşti doi factori pentru a explica ceremonialul, dacă au o valoare egală sau dacă unul trebu ie consi­ derat primar şi celălalt secundar. La acest mod de a vedea lucrurile, noi opunem propri ul nostru punct de vedere, conform că ruia toate aceste prescri pţi i decurg d i n ambivalenţa senti mentelor pe care săl­ baticul le încerca în ceea ce-l privea pe d uşmanul său.

b) Tabuul stăpânilor Atitudi nea popoarelor prim itive la adresa şefi lor lor, a reg i ­ lor şi preoţi lor, este domi nată de d o u ă princi pii care m a i degrabă se com p letează decât se contraz ic: trebuie să ne păzim de ei şi 1 în legătură

cu aceste exem p le, vez i Frazer: Taboo etc.; pp. 1 6 5 - 190,

Manslayers tabooed.

TA B U U L ŞI A M B I VALENŢA SENTI M E NTELOR

55

trebuie să-i păzi m1. Aceste două ţe luri se ati ng cu aj utoru l unei m u lţimi de prescri pţi i ta bu. Şti m deja de ce trebuie să ne păz i m de stăpâni - pentru c ă sunt purtători i acelei forţe m a g i ce, misteri­ oase şi peri culoase care, La fe l ca o descărcare electrică, se tra ns­ m ite prin co ntact şi determină moartea sau răn i rea ce lu i care nu este protejat de o încărcătu ră electrică echiva lentă. De aceea se încerca evitarea oricăru i contact, di rect sau indi rect, cu periculoa­ sele persoane sacrosa ncte şi, pe ntru cazuri le în care co ntactul nu se putea evita, s-a i nve ntat un ce remonial desti nat să îndepă rteze co nseci nţe le nefaste. N u b i e n i i d i n estul Afric i i , de pildă, cred că ar putea m u ri atu nci când i ntră în casa regelui-preot, dar că pot scă pa de această ame­ n i nţa re Leta lă dacă, i ntrând, îşi descoperă umărul stâ ng şi obţin co nsimţă mântul ca regele să- i ati ngă cu mâna sa. Se aj unge La rezu ltatul bizar că ati ngerea operată de regele-preot devi ne un m ij loc de vindecare şi de protecţi e contra relelor ca re ar rezu lta d i n chiar această ati ngere; dar este vorba de această dată despre o ati ngere vo ită şi care, fiind voită şi de rege, posedă o forţă cu rativă, în timp ce ati ngerea periculoasă este cea de care cineva se face vinovat faţă de rege; altfe l s pus, este vorba despre opoziţia di ntre atitudi nea pasivă şi atitudinea activă faţă de reg ele-preot. Dar nu este nevoie să facem apel La populaţi i le să lbatice pen­ tru a descoperi exe mple de vindecare rea lizate pri n atingerea regală. Într-o epocă nu prea îndepă rtată, reg i i Angliei exercitau această putere pe ntru a vi ndeca scrofu loza care, tocmai d i n acest motiv, era denum ită The King's Evi l (Răul regelui). Ni ci reg i na Elisa beta, nici vreunul di ntre succesorii ei nu au renu nţat La această prerogativă regală. Se spune că Charles I, în 1633, ar fi vi ndecat di ntr-o singură ati ngere o sută de bolnavi , iar după înfrâ ngerea mari i revo luţi i, fiul său, Cha rles al 1 1 -Lea, ar fi exercitat această prerogativă a vi ndecă1

Frazer, Taboo, p. 1 3 2 : . H e m u st not o n ly be g u a rded, h e must a lso be

g u a rded a g a i n st".

56 TOTEM ŞI TABU ri i rega le pe scară Largă. Se mai spune că acest rege, de-a Lungul domniei sale, ar fi vindecat prin ati ngere regală mai bine de o sută de m i i de scrofuloşi. Afluenţa bolnavi lor era atât de mare că odată şase sau şapte di ntre ei, în Loc să-şi afle vindecarea pentru care veni­ seră, au murit sufocaţi de înghesu ială. Scepticul Wi lhelm a l 1 1 1 -Lea de Orania, devenit rege al Ang liei după expu lzarea Stuarţi lor, nu avea încredere în magie; singura dată când a consi mţit să recu rgă La ati ngerea regală a făcut-o spunând: .Domnul să vă dea mai multă sănătate şi mai multă m i nte".1 l ată o mărturie a teri b i lului efect al unei ati ngeri active, chiar dacă nei ntenţi onate, exercitate faţă de u n rege sau un Lucru care-i aparţine. U n şef d i n Noua Zee la ndă, om de rang înalt şi de mare sfinţenie, îş i abandonează într-o zi în stradă restu ri le mesei sale. Trece pe acolo un sclav tânăr, robust, dar înfometat, vede resturile şi se grăbeşte să Le înfu lece. Nici nu a îng h iţit b i n e u ltima bucată, că u n a lt om înspă imântat îi spune ce cri mă a co m i s. Sclavu l nos­ tru, care până atu nci era un război n ic tânăr şi curajos, la a uzu l veştii, cade ca secerat la pămâ nt, scutu rat de te ri b i le convu lsi i, şi moa re la asfinţitul zilei următoare2• Alt caz: o fe meie Maori, după ce a mâncat anumite fructe, află că ele prove neau di ntr-un Loc aflat sub i ncidenţa i nterdicţiei tabu. Ea a excla mat pe Loc că spiri­ tu l şefu lui pe care L-a ofensat o va ucide cu sigura nţă. Fa ptele se petreceau într-o după-amiază, iar a doua zi, La p râ nz, femeia era moartă.3 Amna ru l unui şef Maori a cauzat într-o zi moa rtea mai m u ltor persoane. Şefu l îl pierduse, a lţi i L-au găsit şi s-au folosit de el pentru a-şi aprinde pi pele. Când au aflat cine era propri etarul a m narului, au murit toţi de spai mă.4 Aflând toate acestea, nu trebui e să ne mai m i răm că s-a si mţit nevoia izolării u nor persoane atât de periculoase ca şefii şi pre1 Frazer: The magic art, 1, p . 368. W. Brown, N ew Zealand and his Aborigines (Londra, 1 845), la Frazer, ibid. 3 W. Brown, N ew Zealand and his Aborigines (Londra, 1 845), La Frazer. 4 Frazer, L. c. 1

TAB U U L ŞI A M B I VALE NŢA S E NTI M E NTELO R

57

oţi i, că locui nţe le le-au fost înconj u rate cu ziduri ca re să le facă i naccesibile m uritorilor de râ nd. Putem presupune că aceste ziduri, ri di cate pri m itiv în vi rtutea unor prescri pţi i ta bu, există şi astăzi sub forma ceremonialu lu i de la Cu rte. Însă cea mai mare pa rte a acesto r ta buuri a le stăpâ n i lor nu se referă n u m a i la nevoia de a se proteja contra lo r. La crea­ rea tabu u l u i şi la i ntrod ucerea etichete i de la Cu rte a contri bu it şi o a ltă nevoie, aceea de a proteja înseşi persoanele privi leg i ­ ate împotriva pericolelor care l e a m e n i nţă vi aţa. Necesitatea de a-l proteja pe rege contra pericolelor posi b i le decurge d i n ro lul major pe ca re a cesta îl joacă în vi aţa supuşilor săi. Strict vo rbind, persoa na lu i este cea care g uve rnează mersul lu m i i ; poporul trebuie să-i fie recunoscător n u numai pe ntru p loaia ş i lu m i na soare lu i care pârg u i eşte fructele pământului, ci şi pe ntru vântu l care aduce coră bi i le la ţă rm şi pe ntru pământul pe care oamen i i î l stră bat cu picioarele1. Aceşti reg i a i să lbatici lor posedă p uterea de a împărţi ferici rea, pe care popoare le mai puţi n p r i m itive o recu nosc doar ze i lor lo r, putere în rea litatea că re i a doar cu rteza­ n i i cei mai servi li şi i pocriţi se prefac a crede, în civi lizaţi i le ceva m a i ava nsate. Există o contra dicţie vădită între această atotputernicie a per­ soa nei reg a le şi credi nţa conform căreia ea ar avea nevoi e să fie protejată îndea proape co ntra pericolelor care ar ameni nţa-o; dar nu este s i n g u ra contradicţie pe ca re o constatăm în atitud i nea săl­ batici lor la adresa reg i lor lor. Aceste populaţi i cred că este necesa r să-şi supraveg heze reg i i , pe ntru ca ei să nu-şi folosească forţe le în d i recţi i g reşite; ele sunt depa rte de a fi sigure de bunele i nten­ ţii sau de lo ialitatea şefi lor lor. Există o nuanţă de neîncredere în motivaţia prescripţi i lor ta bu care-l privesc pe rege2•

1

Frazer, Taboo, "The burd e n or roya lty", p. 7.

2

L. c. , p. 7.

58 TOTEM ŞI TABU I deea conform căreia rega litatea pri mitivă ar fi fost o rega litate despotică nu se aplică monarh i i lor despre ca re vorbim. D i n contră, în aceste monarhii, stăpâ n u l nu tră ieşte decât pe ntru supuşii săi ; viaţa s a n u are va loa re decât atât t i m p cât e l îşi îndeplineşte obli­ gaţi i le cu ca re a fost însărci nat, atât timp cât dirijează mersul Lucru­ ri lor pentru bi nele poporu lui său. Înce pâ nd din momentu l în care el neglijează sau încetează de a se mai achita de aceste obligaţii, atenţia, devotamentu l şi veneraţia re ligioasă de care se bucura în cel mai îna lt grad se tra nsformă în ură şi dispreţ. Este vâ nat cu dis­ preţ şi se poate considera fericit dacă scapă cu viaţă. Adu lat astăzi ca un zeu, poate fi ucis mâi n e ca un cri m i nal de rând. Dar n u avem dreptu l să vedem în această sc h i m ba re de atitu­ d i n e a poporu lui vreo dovadă de i nconsecvenţă sau vreo contradic­ ţie; d i mpotrivă, poporu l rămâne log ic până la ca p ăt. Dacă regele lor este zeu l lor, gândesc ei, trebuie să se comporte şi ca protectoru l lor; d i n momentul în ca re nu doreşte să-i mai protejeze, trebuie să cedeze locul altu ia ca re este dispus să o facă. Dar atâta vreme cât regele răspunde la ceea ce se aşteaptă de la e l, grij i le poporulu i faţă de el nu cunosc Lim ite şi îl obligă pe rege să se îngrij ească singur cu tot atâta zel. Un asemenea rege trăieşte ca un fel de pri­ zonier într- u n sistem de ceremoni i şi etichete, înconj u rat de o reţea de cutu me şi i nterd icţi i care au drept scop nu să-i înalţe demn itatea şi, încă şi mai puţin, să-i îmbu nătăţească trai ul, ci ţelu l unic de a-l împiedica să comită acte susceptibile să tu lbure a rmonia naturală, de a-l îm piedica să-şi atragă propria pieire, dar şi pieirea poporului său şi a lu mii întreg i. Depa rte de a-i provoca p lăceri şi distracţii, aceste prescripţi i îl privează de orice li bertăţi şi fac d i n viaţa sa, pe ca re pretind că o protejează, o povară şi o tortu ră1•

Unul di ntre cele mai releva nte exemple de acest tip de înlăn­ ţu i re şi prizonierat al unui stă pân sacru îl avem în modul de tra i pe ca re îl ducea altădată m i kado-ul (rege le) Japonie i . l ată ce ne spune o poveste veche de mai bine de două secole2• 1

F razer,

2

Ka m pfer,

op. cit. History ofJapan, în Fraze r, op. cit.

TAB U U L ŞI A M B I VALENŢA SENTI M E NTELOR

59

M i kado-ul consideră că este i ncom pati bil cu demnitatea şi ca rac­ terul său sacru faptu l de a atinge pământul cu picioarele sa le. De aceea, atu nci când trebuie să se deplaseze undeva, este pu rtat pe umeri de servitorii săi. Dar şi mai puţi n persoana sa treb u i e expusă în aer liber, iar soarelu i îi este refuzată onoa rea de a-i lu m i na faţa. Tuturor părţi lor din corpu l său Li se atri buie un ca racter atât de sacru încât păru l şi barba sa nu trebuie nici odată scu rtate, nici măcar ungh i i le nu trebuie tă iate. Dar, pentru ca monarhul să n u întâmpine dificultăţi în viaţa de toate z i lele, el este spălat noaptea, în timp ce doarme; ceea ce se îndepărtează din corp în timpul aces­ tu i proces poate fi considerat că i-a fost furat, iar un fu rt de acest gen nu-i poate prejudicia demn ităţii şi sfi n ţ e n i e i sale. În toate dimi neţile, mikado-ul trebuia să stea câteva ore pe tron, cu coroana imperială pe cap, fără să-şi mişte braţele, picioa rele, capul sau ochii, fiindcă se credea că doar astfel el putea menţine pacea şi Liniştea în întreg i mperi ul Dacă, din nefericire, el s-ar fi întors într-o parte sau în alta sau dacă privirea sa nu ar fi fost îndreptată un anumit timp decât asupra unei anume părţi a imperiului, exista pericolul să se producă în ţară vreun război ori o foamete, o e p i de m ie de ciumă, un i ncendiu sau o altă nenorocire care a r fi dus la ruinarea i m periului.

U n e le di ntre tabuuri le la ca re se supun reg i i barba ri ne amin­ tesc de restricţi i le i m puse ucigaşi lo r. La Shark Po i nt, în apropierea capului Padron, în Guineea i nfe rioară (vestu l Africi i), un rege-preot, Kukulu, tră ieşte s i ngur într-o pădure. EL nu trebuie să ati ngă nicio fe meie, nici să-şi părăsească Locui nţa, el n u trebuie nici măcar să se rid ice de pe ho n u l să u, pe care doa rme aşezat. Există cred i nţa că, dacă s-a r cu lca înti ns în pat, atunci vântul ar înceta să sufle, fa pt care ar aduce prejudicii navigaţi ei. Pri nci pa la sa m i s i u n e este aceea de a îmblânzi furtu n i le, în general de a veg hea La m e nţine­ rea unei stă ri norma le a condiţi i lor atmosferice1. Cu cât u n rege d i n Loa ngo este mai puternic, s p u n e Basti an, cu atât mai numeroase 1 A. Basti a n , Oie deutsche Expedition an der Loanqokuste, J en a în F razer, op.cit.

,

1 8 14,

60 TOTE M ŞI TABU sunt ta buurile pe care trebuie să le respecte. Succesoru l la tron este a rvu nit tabuuri lor încă d i n copilărie, dar ta buurile se a g lome­ rează în j u ru l lu i pe măsură ce creşte, iar în momentul înscă unării este lite ra lmente sufocat de tabuuri. Nu avem loc aici, şi nici scopul urmărit nu ne-o cere, să oferi m o descriere detaliată a tabuurilor i nerente funcţi i lor de rege sau de preot. Să spunem doar că restricţii le referitoare la mişcare (gestică, comporta ment) sau la alimentaţie j ucau rolu l pri n c i pa l, pri ntre alte m u lte tabuuri. Pentru a arăta cât de tenace sunt cutu mele referitoare la persoanele privi leg iate, vom cita două exemple de ceremonial ta bu, aparţi nând unor popoare civi li zate, ca re au ati ns etape cultura le mai avansate. Flamen Dialis, marele preot al lu i J u p iter în Roma a ntică, trebuia să respecte un mare număr de tabuuri. Nu trebuia să se suie pe cal, nu avea voie nici măcar să privească un cal sau vreun bă rbat înarmat, nu putea pu rta la deget decât u n inel crăpat, nu avea nevoie să a i bă niciun nod la veşmi nte, nu trebuia să se ati ngă de fă ina de grâu sau de a luatu l crescut, nu avea voie să cheme pe nume sau să pronunţe cuvi ntele ca pră, câ i ne, carne crudă, bob, iederă ; păru l de pe cap nu putea fi tuns decât de un om liber, doar folosind un cuţit de bronz, iar plete le tă iate şi u n g h i i le sale tre­ buiau să fie îngropate sub un arbore sacru ; nu trebuia să ati ngă morţii şi îi era i nterzis să umble cu capul descoperit atu nci când se afla afară din casă etc. Soţia sa, Flam i n i ca, se supu nea la râ ndu-i la diverse prescri pţi i : pe a n u m ite scări, ea n u avea voie să urce di ncolo de primele trei trepte şi, în anum ite zile de sărbătoare, nu avea voi e să-şi pieptene părul; pielea încălţări lor ei nu trebuia să provină de la u n animal mort de moa rte natu ra lă , ci de la unul ucis sau sacrificat; faptu l că a a uzit tunetu l o făcea i m pură, iar această i m p u ritate dura până ce oferea ze i lor un sacrificiu.1 1 F razer, l. c. , p. 1 3 .

TAB U U L ŞI AMBIVALENŢA SENTI M E NTELOR

61

Şi vec h i i reg i ai I rlandei se supu neau unor restricţii specifice, a căror respectare era o sursă de binefaceri pentru popor; dim­ potrivă, nerespectarea acestor ta buuri atrăgea nenoroci ri în ţară. Enumerarea comp letă a restricţi i lor rega le este oferită de Book of Rights, cele mai vechi exemplare ale ma nuscri sului datând d i n

1 390 şi 1418. I nterdi cţi i le sunt foarte deta liate şi s e referă L a acţi­ uni determ inate, îndepli n ite sau ca re urmează a fi îndeplin ite în Locuri şi momente bine precizate : în cutare oraş regele n u trebuia să poposească într-o anumită zi a săptămân i i ; nu trebuia să treacă cuta re fluvi u La o anumită oră ; n u trebuia să zăbovească ma i mult de nouă zile cu ta băra într-o a n u m ită câmpie etc.1 Severitatea i nterdicţi i lor de tip ta bu i mpuse reg i lor-preoţi a avut, La multe di ntre popoarele să lbatice, o conseci nţă i m porta ntă d i n punct de vedere istoric şi prezi ntă un i nteres special în ceea ce ne priveşte. Demnitatea sacerdota l-regală a încetat să ma i fie dezi­ rabilă. Astfel se face că în Ca mbodgia, unde există u n rege a l focu lui şi un rege al apei, poporul i mpune cu forţa accepta rea uneia sau alteia di ntre demnităţi . Î n Savage lsla nds, insulă cora liferă d i n Ocea nul Pacific, monar­ hia practic s-a destrămat, întrucât n i meni nu s-a mai arătat d ispus să-şi mai asume statutul de rege, încărcat de responsabi lităţi şi de pericole. Î n anumite ţări d i n vestu l african, după moartea regelu i, se ţine u n co nsili u secret în cadrul căruia se dese mnează succe­ sorul. Cel asupra căruia cad sorţii este înhăţat, Legat şi păstrat la vedere în casa fetişului, până când este de acord să accepte coroa na regală. Î n anum ite circumsta nţe, succesorul prez u m ptiv al tronului găseşte mijlocul de a se sustrage de La onoarea ca re îi este i m pusă. Se povesteşte, de exem p lu, că cutare şef avea obice­ i u l să poa rte asupra sa z i şi noa pte arme, ca să poată rezi sta prin

1

Frazer, l. c. , p . 1 1 .

62 TOTEM ŞI TABU

forţă oricărei tentative de insta lare a sa pe tronul regal.1 La negri i d i n Si erra Leone, rezistenţa La acceptarea demn ităţii rega le era atât de înverşunată şi de răspând ită, încât cea mai mare pa rte a tri bu­ ri lor au fost obligate să încred i nţeze această demn itate străini lor. Frazer vede în aceste circumsta nţe cauza dedublării progre­ sive a regalităţii sacerdota le primitive într-o putere temporală şi una spi ritua lă. Împovăraţi fi i n d de greutatea sfi nţeniei Lor, regi i a u devenit i ncapa b i li să-şi exercite î n mod rea l puterea şi a u fost obligaţi să abandoneze sa rc i n i le admi nistrative în favoarea unor perso naje ma i puţi n i m porta nte, dar extrem de active şi de ener­ g i ce, care nu aveau nicio pretenţie La demnitatea de rege. Astfel au a pă rut domnitori i temporali, pământeni, în vreme ce reg i i-tabu au continuat să-şi exercite supremaţia spi ritua lă, care a deven it neînsemnată. Istoria vech i lor reg i ja ponezi ne oferă o sugestivă confirmare a acestu i fel de a vedea lucruri le. în prezenţa acestui ta blou al ra portu ri lor d i ntre omul pri m i ­ t i v şi suvera n i i lu i, ne putem aştepta s ă descoperi m cu uşurinţă o explicaţie

ps i h a na liti că?

cate şi sunt

depa rte

Aceste ra porturi sunt excesiv de compli­

de a fi scutite de contradicţii. Stăpânilor Le

erau acordate mari prerogative ca re alcătuiau u n pandant ta buu­ rilor i m puse a ltora. Erau personaje privi legi ate; aveau dreptu l să facă ceea ce le era i nterzis altora, să se bucure de ceea ce le era i nacces i b i l a ltora. Dar chiar această Libertate care Li se recunoştea e r a î n g ră d ită de a lte ta buuri

ca re nu apăsau pe u meri i muritorilor

d e râ n d . Ave m d e - a fa ce a i c i cu o co ntra d i cţie, între o m a i ma re a c e le a ş i persoane.

pentru

extraor d i n a ră însă d e 1

Stăpânilor Li se atri buie o putere mag ică

ş i , d i n a cest m o tiv

,

t a c t c u p ersoa na lor s a u la acest c o n t a c t

primă opoz iţie, aproape cu o

libertate şi o mai mare constrângere exi stă o tea mă de a i ntra în con­

cu obiectele care Le a parţi n, aşteptâ nd

efectele cele mai binefăcătoa re cu puti nţă.

A. B a st i a n , Die deutsche Expedition an der Loangokiiste, la Frazer,

l. c. , p. 1 8 .

TABUUL ŞI A M B IVALENŢA SENTI M E NTELOR

63

A i c i avem de-a fa ce aparent cu o altă contradicţie flagra ntă, dar am a rătat mai îna i nte că ea nu este în rea litate decât o contrad icţie aparentă. Este b i n efăcătoare ati ngerea făcută de rege, cu i nten­ ţie bi nevo itoare; n u este periculoasă decât ati ngerea efectuată de muritorul de râ nd asupra regelui sau obi ectelor ca re-i a parţin şi acest Lucru, fă ră îndoială, din cauză că această ati ngere poate disi­ mula o i ntenţie agres ivă. O altă contradicţie, mult mai uşor de explicat, constă în fa ptul că, atri b u i ndu-i suveranului o mare putere asupra forţelor natu­ rii, s-a s i mţit nevo ia de a fi protejat cu o sporită atenţie contra pericolelor care-l pot ameninţa, ca şi cum puterea sa, capa b i lă de atâtea şi atâtea minuni, ar fi fost neputi ncioasă în a-şi asigura pro­ pria protecţie. O altă povară rezu ltă d i n fa ptu l că suveranul n u trebuie s ă s e mândrească cu u z u l extraordi narei sale puteri, care nu trebuie să servească decât bi nelu i supuşilor şi propriei protecţii, putere ca re trebuie supravegheată sub acest aspect. Tocmai din această neîncredere şi d i n această nevo ie de supraveg here s-au născut ceremonialurile ta bu cărora Li s-a supus întrea ga vi aţă a regelu i , ceremonialuri destinate să-l protejeze pe rege împotriva pericolelor ca re l-a r ameni nţa, iar pe supuşi contra pericolelor de care sunt ameni nţaţi d i n pa rtea regelu i . Moda litatea cea m a i firească de a explica aceste ra porturi, atât de complicate şi pline de contradicţii, între să lbatici şi suve­ ra n i i lor, ar putea fi u rmătoa rea : pentru raţi uni care-şi au ori g i nea în superstiţii sa u în altele, să lbati c i i exprimă în atitu d i nea Lo r faţă de reg i d iverse tendi nţe d i n ca re fiecare este dusă La extreme, fără vreun ra port cu.celelalte şi i ndependent de ele. De unde şi a pariţia tuturor acestor contradicţii de care i ntelectul să lbati cului n u este mai zguduit decât cel al omului civi lizat, atunci câ nd este vorba despre relaţi i i nstaurate de reli gie sau de datori i le de .loia litate". Această explicaţie poate fi respi nsă, dar teh n ica psi hanali­ tică ne va permite să aprofundăm mai b i ne aceste ra portu ri şi ne

64 TOTEM ŞI TAB U va învăţa m a i multe despre natura acesto r ten d i nţe atât de va ri­ ate. Supunând a nalizei situaţia pe care tocma i am descris-o, ca şi cum am avea de-a face cu ta bloul simptomelo r unei nevroze, ne vom opri mai întâ i atenţia asupra excesului de anxiete pe care îl întâlnim în conţi nutu l ceremonialului ta bu. Un exces asemă­ nător de afecţiune este u n fe nomen curent în nevroză, mai ales în nevroza obsesională, care este prima pe Lista supusă compa­ raţii lor. Cunoaştem şi înţe legem origi nea ei. Acest exces se pro­ duce ori de câte ori există, a lături de afecţiunea predom i nantă, u n sentiment i nconştient de osti litate, în conseci nţă, ori de câte ori întâlnim cazul ti pic de sensi bi litate ambiva lentă. Osti litatea este atu nci sufocată de o exagerare nemăsurată a afecţiunii care se manifestă sub forma unei angoase şi devine o bseda ntă, fără de ca re ar fi neputi ncioasă în a se achita de sarcina sa, care constă în a menţine refu lat sentimentul opus. Nu există ps i hanalist care să nu fi constatat cu câtă certitudine afecţiu nea exagerat de îng rijorată şi pasionată, în ci rcumsta nţe di ntre cele mai neverosi m i le, cum ar fi de pildă între mamă şi copi l sa u între soţii extrem de uniţi, se Lasă expli cată în acest fel. În ceea ce priveşte tratamentul aplicat persoanelor privilegiate, putem iarăşi să adm item că adoraţiei şi divinizării La care sunt supuse acestea Li se opune un senti ment puternic de osti litate şi că, în con­ cluzie, avem de-a face şi în acest caz cu o situaţie de a m bivalenţă afectivă. Neîncrederea ce apare ca fi i n d motivu l i ncontestabi l al ta buurilor i m puse reg i lor ar fi, pe de a ltă parte şi într-un mod mai di rect, o manifesta re a aceleiaşi ostilităţi i nco nştiente. Av�nd în vedere formele vari ate ca re afectează rezo lva rea acestu i conftict La diferite popoare, nu ne-ar fi d ifici l să descoperi m exemple în care dovada acestei osti lităţi ar apărea într-o manieră foarte evidentă1. Frazer ne spune că sălbati cii Timmos d i n Sierra Leone şi-au rezer­ vat d reptul de a-l cotonogi pe regele pe care L-a u ales în aju n u l 1

L . c. , p. 18, după Zweifel şi M oustier: Voyage aux sources du Niger, 1880.

TAB U U L ŞI A M B I VALE NŢA SE NTI M E NTELOR

65

încoronări i sa le şi se ach ită atât de conşti i ncios de dreptu l lor con­ stituţi onal, încât adeseori nefericitul suvera n nu supravieţui eşte m u ltă vreme aj u n u lui încoronării. Astfel, personajele i m portante ale tri bului şi-au făcut o reg ulă d i n a-l propune rega lităţii pe omul împotriva căruia nutresc o anumită ra nchiună. Dar, chiar şi în aceste cazuri ferme, osti litatea, departe de a se manifesta ca ata re, este d i s i m u lată sub aparenţele unui ceremonial. O a ltă trăsătură a omului pri mitiv faţă de rege ami nteşte de u n proces ca re, foarte frecvent în cazul nevrozei, este i nvocat î n spe­ cial în aşa-zisa manie a persecuţiei. Această trăsătură se referă la exagerarea până la exces a importa nţei unei persoa ne a nume, pri n atri buirea unei atotputernicii nelim itate, pentru a putea, cu tot atâta dreptate şi motivaţie, să-i atri buie acesteia responsabi litatea pentru tot ceea ce i se întâmplă rău bolnavu lui. Şi, la drept vorbind, să lba­ tici i nu proceda u a ltfel faţă de regele lor atu nci când, atri bui ndu-i puterea de a provoca sau înceta p loaia, de a reg la i ntensitatea stră­ lucirii soarelu i, di recţia vântulu i etc. , îl dădeau jos de pe tron sau îl ucideau fi i ndcă natura i -a deza măgit în aşteptă ri le lor pentru o vâ nătoare fructuoasă sau o reco ltă mănoasă. Scena pe care paranoicul o reproduce prin a sa manie a per­ secuţiei este cea a ra porturi lor di ntre copil şi tată. Fiul îi atri buie de obicei o asemenea atotputernicie tată lui şi constată m că neîn­ crederea faţă de tată se află în ra port di rect cu gradul de putere pe ca re i l-a atri buit. Atunci când un paranoic şi-a recunoscut .perse­ cutorul" într-una di ntre persoa nele d i m prej urul său, el l-a şi îna i n­ tat la ra ngul de tată, adică l-a situat în acel context care-i perm ite să-l facă res ponsa b i l de toate nenorocirile imagi nare cărora le-a căzut victi mă. Această a doua asemănare între sălbatic şi persoana nevrozată ne demonstrează până la ce punct atitudi nea să lbati­ cului faţă de regele său reflectă atitudi nea fiului faţă de tatăl său. Dar argumentele cele mai putern i ce în favoa rea modului nos­ tru de i nterpreta re, bazată pe comparaţia di ntre prescri pţi i le ta bu

66 TOTEM ŞI TABU şi simptomele nevrozelor, ne sunt oferite chiar de ceremonialul ta bu, a l cărui rol i m porta nt în exercitarea fu ncţ i i lor rega le L-a m arătat mai înai nte. Dubla semn ificaţie a acestu i ceremonial ne va apărea ca sigură, iar origi nea Lui, plecâ nd de La tendi nţe le ambiva­ lente, va fi pentru noi deasupra oricărei contestări, dacă vo m con­ simţi că acest ceremonial îş i propune încă de La început să producă efecte le prin care se manifestă. Acest ceremo n i a l n u serveşte doar pentru a-i evidenţia pe reg i şi a-i înă lţa deasu p ra tutu ror celor­ la lţi m u ritori ; el Le tra nsformă acestor reg i viaţa într-un i nfern, este o pova ră i nsuporta b i lă şi Le i mpune o servitu d i ne m u lt mai one­ roasă decât în cazul supuşilor. Acest ceremon i a l n i se pare deci a fi pandantul exact a l acţi u n i i obseda nte a nevrozei, unde tend i nţa repri mată şi tendi nţa reprima ntă obţi n o sati sfacţie simultană şi comună. Acţiu nea obseda ntă reprezi ntă aparent un act de a părare contra a ceea ce este i nterzis, dar am putea spune că ea n u este în rea litate decât reproduce rea a ceea ce este i nterzis. Apa renţa se ra portează La viaţa psi h i că conşti entă, rea litatea se ra portează La viaţa i nconştientă. Astfel se face că ceremon i a lu l ta b u al reg i lor reprezi ntă în aparenţă expresia celui mai profu nd respect şi un mijloc de a-i oferi regelui o securitate depli n ă ; în rea litate este o pedeapsă pentru această înălţa re, o răzbunare a supuşilor în faţa regelu i , pentru onoruri le pe care i Le acordă. î n timp ce era g uver­ nato r al insulei sa le, Sancho Pa nza al Lui Cerva ntes a avut ocazia să si mtă pe pielea Lui în ce fel este adevărată această i nterpreta re a ceremonialului. Dacă reg i i şi suvera n i i de astăzi ne-ar încred i nţa confes i u n He Lor, cu sigura nţă că ne-ar oferi noi dovezi în sprij i n u l i nterpretă ri i noastre. De ce atitudinea afectivă faţă de suvera n comportă şi un ele­ ment atât de putern ic de osti litate i nconştientă? Chestiunea este foarte i nteresantă, dar soluţionarea sa ar depăşi cad rul acestei cărţi. Am făcut deja aluzie La complexu l patern al cop i lăriei ; să mai adău­ găm faptul că o exa mi nare a istoriei pri m itive a rega lităţii ar fi capa-

TA B U U L Ş I A M B IVA LENŢA SENTI M ENTELOR 67 bilă să ne ofere un răspuns decisiv în această problemă. Conform explicaţiilor sa le i mpresionante, dar puţi n proba nte, după cum măr­ turiseşte chiar Frazer, pri m i i reg i erau nişte străini care, după o scurtă perioadă de domn ie, erau sacrificaţi divinităţii ai căror reprezentanţi erau, în cadrul unor sărbători solemne1. În mituri le creştinătăţii încă mai regăsim ecourile acestei istorii primitive a rega lităţii.

c) Tabuul morţilor Cunoaştem fa ptu l că morţi i sunt domi natori puternici şi vom fi poate m i raţi să aflăm că ei sunt consideraţi, de asemenea, şi duş­ mani. Folosindu-ne în conti nuare de comparaţia cu conta g i u nea, pe ca re am fo losit-o în su bca p itolul precedent, pute m spune că ta buul morţilor man ifestă La majoritatea populaţiilor prim itive o violenţă pa rti culară, atât prin u rmări le contactului cu morţi i, cât şi pri n modul în care sunt trataţi cei care ţin doliu după un mort. La băşti naş i i Maori, toţi cei care au atins un mort sau au asistat La o înmormântare devi n cât se poate de impuri şi sunt privaţi de orice com u n i care cu semen i i Lor, altfel spus, sunt .boicotaţi". U n om m u rdă rit de contactul cu un mort n u putea să i ntre într-o casă, să ati ngă o persoa nă sa u u n obiect, fără să Le murdă rească La râ ndu-i şi pe acestea. Omul respectiv n u putea nici măcar să ati ngă hrana cu propri i le mâ i n i , deven ite de nefolosit, din cauza necurăţeniei Lor.

I se aducea şi Lăsa pe pământ h rana, în faţa Lu i , iar acesta trebuia să se descurce cum putea, cu buzele şi d i nţii, cu m â i n i le încrucişate La spate. U neori era perm is ca acesta să fie hrănit de altă persoa nă, care trebuia să se ach ite de această misiune avâ nd g rijă să nu-l ati ngă pe neferi cit, pe ntru a nu fi La râ ndu-i supusă La restricţii La fel de ri guroase. În fieca re sat exi sta câte u n i n d ivid abandonat, aflat La m i la Lum i i , care trăia în mizerie, din ra rele pomeni ce i se făceau. Doar acesta avea perm i s i u nea de a se apropia La o dista nţă 1

Frazer,

The Magic art and the evolution of Kings, vol. 2, 1 9 1 1 .

68 TOTEM ŞI TA BU de un braţ de cel ca re îng rij ise un mort. Atunci când peri oada de izolare lua sfârşit şi când omul impur putea să tră iască d i n nou pri ntre semen i i săi, toată vesela de care se sluj ise pe ti mpul aces­ tei perioade periculoase era distrusă şi toate veş m i ntele pe care le purtase erau aruncate. Cutumele tabu, i m puse în urma co ntactu lui fizic cu un mort, sunt asemănătoa re în toată Poli nezia, M e la nezia şi o pa rte a Afric i i ; cea mai i m porta ntă di ntre aceste cutume constă în i nterd icţia d e a ati nge h rana şi în necesitatea ca individul ta bu să fie hră n it de alţi i. Este de notat fa ptul că, în Po li nezia şi poate şi în i nsulele Hawa i i \ reg i i -preoţi sunt supuşi aceloraşi restri cţii î n t i m p u l exercitării acţi u n i lor lo r sacre. În To nga, durata şi rigoarea i nterd icţiei variază în funcţie de puterea i nerentă a ta buului care se referă atât la cel mort, cât şi la i ndividul care s-a aflat în contact cu acesta. Cel care ati nge cadavru l unui şef devi ne impur pentru zece lun i ; dar dacă este chiar el şef, necurăţia sa nu durează decât trei, patru sau ci nci luni, în funcţie de rangul mortulu i ; când este vorba despre cadavrul unui şef suprem, divi nizat de toată Lu mea, ta buul este de zece luni, chiar pentru şefii cei mai mari. Sălbaticii cred cu tărie că cei care înca lcă aceste ta buuri se vor îm bo lnăvi şi vor m u ri , iar credi nţa lor este atât de fermă încât, după cum povesteşte u n observator, nu a u avut nici odată curaj ul să s e asig ure d e contrariu2• S i m i lare în trăsături le lor esenţiale, dar m u lt mai i nteresa nte pentru noi, sunt restricţi i le ta bu al căror subiect s u nt persoanele al căror contact cu morţi i trebuie înţeles în sensul figurat al cuvâ n­ tulu i : rude îndo liate, văduvi şi văduve. Dacă în prescri pţi ile citate mai sus nu am observat decât expres ia tipică a virulenţei şi pute rii de propagare a tabuului, cele de care ne vom ocupa acum ne

vor

perm ite să înţelegem motivele i ntrinseci ale ta buului, atât moti1 2

F razer, Taboo, p. 138 şi urm. W. Ma riner, The natives of the Tonga /slands, 1 8 1 8 , la Frazer, l. c. , p. 1 1 0.

TA B U U L ŞI A M B I VALENŢA SE NTI M E NTELOR

69

vele i nvocate, cât şi pe cele pe care Le putem considera motive profunde, verita b i le. La băşti naşii Shuswap d i n Colu mbia Britanică, văduvi i şi vădu­ vele trebuie să trăiască izolaţi în perioada doliului; ei nu trebuie să-şi ati ngă cu mâinile nici capul, nici corpul; toate ustensilele de care se servesc nu vor fi folos ite de a lţi i. Niciun vânător nu se va apropia de co liba Locuită de u na di ntre aceste persoa ne, căci Lucrul acesta îi va atra ge mari nenorociri ; dacă umbra unei persoa ne în doliu se proiectează asupra cu iva, acesta va cădea bolnav. Persoa nele în doliu se cu lcă pe spice ca re le vor înconjura şi patul. Această ultimă practică are ca scop să ţină departe spi ritul mortulu i ; dar şi mai sugestiv este obiceiul anumitor tri buri nord-a merica ne, conform căruia văduva, după moa rtea soţulu i ei, trebuie să poa rte o anume perioadă de timp u n veşmânt în formă de pa nta lon, în ca re s-au îndesat ierburi uscate, pentru a îndepărta de ea spi ritu l defunctu­ lui. Lucru l acesta ne face să credem că, măca r în sensu l .figurat", contactu l este perceput întotdeauna ca fiind corpora l, căci spi ritul mortu lui nu se desparte de rudele supravieţuitoare şi conti nuă să .planeze" în jurul lor pe întreaga durată a doli u lu i . La băştinaşii Aguta i nos, tră itori î n Pa lawan, i nsulă d i n Filipi ne, o văduvă nu trebuie să-şi părăsească coliba decât noaptea, în primele şa pte sau opt zile după moartea soţului, pentru a evita întâlnirile cu cei lalţi săteni. Cel ca re ar zări-o este ameni nţat cu o moa rte imi­ nentă, de aceea văduva avertizează pe toată Lumea de faptul că se află în apropiere, Lovind La fiecare pas al ei cu un băţ copacii d i n ca le; se spune că arbori i pe care ea îi Loveşte se vor usca. Ce pericole mai prezi ntă o văd uvă aflăm di ntr-o altă relata re. Î n ţinutul Mekeo d i n Papua Noua Gui nee, un văd uv îşi pi erde toate drepturi le civi le şi trăi eşte o anumită perioadă de timp ca un paria. E L nu are vo ie nici să cultive pământu l, nici să se arate în public, nici să fie văzut în sat sau pe uliţe. Rătăceşte ca un a n i mal să lbatic pri n ierburile îna lte sa u pri ntre tufişuri, unde se poate ascunde cu

70 TOTEM ŞI TABU uşuri nţă de îndată ce ză reşte pe ci neva, mai a les o femeie. Acest deta liu ne perm ite să observăm că tentaţia este pri ncipalul pericol prezentat de vreun văd uv sa u de vreo văduvă. Bă rbatul căruia i-a murit nevasta trebuie să se pună la adă post de tentaţia de a o înloc u i ; văduva trebuie să Lupte contra aceleiaşi ispite şi, în plus, fii ndcă n u mai are soţ, este suscepti b i lă de a stâ rni poftele altor bărbaţi, căci fa ptu l de a se a bandona astfel ispitelor este un act contra r semnificaţiei doli u lu i , fa pt care ar putea stâ rni furia spiri­ tului defu nct. U na di ntre cele mai bizare, dar şi mai instructive cutume a le tabuului în cazul doliului la primitivi tonstă în interdicţia de a pro­ nunţa numele mortului. Acest obicei este extrem de răspândit, prezi ntă numeroase va riaţi i şi a avut conseci nţe extrem de i m porta nte. Î n afara australi e n i lor şi polinezienilor, la care cutu mele ta bu s-a u păstrat cel mai bi ne, vom reîntâ lni aceea şi pro h i b iţie la populaţi i îndepă rtate u nele de a ltele şi diferite, cum ar fi samoizii d i n S i beria şi indienii Todas din I ndia meridională, la mongoli i tăta ri şi tuareg i i d i n Sahara, La ainuşii d i n Japonia, la tri buri le Aka m bas şi Nandi d i n centru l Afri cii, la tingua n i i d i n F i li p i n e şi L a locuitorii d i n insu lele N i cobar, Madagascar şi Borneo1• La unele di ntre aceste populaţii, pro h i b iţia despre care vorbi m şi conseci nţe le ei n u sunt va la b i le decât pe perioada doli u lu i , la a ltele sunt perma ne nte, dar se pare că toate îşi pierd d i n rigoare odată cu trecerea ti m p u lui. I nterd icţ i a de a pronu nţa numele mortului este respectată î n general c u o m a i mare ri goare. De aceea anum ite tri buri sud-americane consideră că cea mai mare insultă adusă supravieţu itori lor este să pronu nţi în faţa lor numele unei rude decedate, iar pedeapsa pentru această ofensă este s i m i lară cu cea aplicată ucigaşi lor.2 E g reu de înţeles raţi u nea severităţi i aceste i i nterdicţii, d a r peri colele Legate de acest act a u dat naştere unei m u lţi mi de expe1 Frazer, l. c. , p. 3 5 3 . 2

Frazer, l . c. , 3 5 2 şi urm.

TA B U U L Ş I A M B I VALENŢA S E NTI M E NTELOR

71

diente, i nteresa nte ş i semnificative d i n multe privi nţe. Astfel se face că masa i i d i n Africa au recurs la un mij loc ca re constă în a-i sch i m ba numele decedatu lui i m ediat după moarte; începând din acest moment, n u mele răposatu lu i poate fi rostit fă ră tea mă, toate i nterdicţi i le referind u-se doar la vech i u l său nume. Procedându-se astfel, se presupune că spiritu l nu îş i ştie nou l n u m e şi nu are habar că des pre el este vorba. Triburile australiene d i n Adelaide şi d i n Encou nter Bay merg şi mai departe cu preca uţi u n i le: după un deces, toate persoanele pe care le chemă la fel ca răposatu l îşi sch i m bă numele. Alteori toate rudele defunctu lui îş i sch i m bă numele, chiar d a c ă n i c i u n u l d i ntre lu i ; fa ptu l acesta a fost observat

ele nu sea m ă n ă

şi

la

a n u m i te

c u cel al mortu­

tri buri d i n reg i u nea

Victoria, în America de Nord. La tribul Gayacurus, în Pa rag uay, în aceste triste ocaz ii, şefu l le acordă tuturor membri lor nume noi, ca re ră mân şi de care se folosesc, ca şi c u m le-ar fi pu rtat di ntot­ deau na1. M a i m u lt, dacă defu nctu l avea pentru a desemna un animal sau

un

un

nume ca re era folosit

obi ect, a n u m ite tri b u ri consi­

deră necesa r să le confere acelui a n i mal sau obiect u n nou n ume, pentru ca n i m i c din conversaţi i le u lte rioare să n u trezească amin­ ti rea defu nctu lui. Rezu ltă astfe l o insta bi litate li ngvistică, o sch i m bare conti nuă a voca b u larului care a constituit pentru m isionari o sursă de mari dificu ltăţi, mai ales câ nd au viz itat pop u laţi i care îşi presc h i mbau perma nent n u mele. De-a lu n g u l c e l o r şa pte ani pe care m i sionarul Dobrizhofer i-a petrecut la a b i p on i i din U ruguay, n u m ele jaguaru­ lui a fost sch i m bat de trei ori, aceeaşi soartă având şi termenii ce denumea u crocodilul, s p i n i i sa u sacrificarea animalu lu i .2 Dar teama de a pro n u nţa n u mele unui defu nct se amplifică şi se exti nde la tot ceea ce are legătu ră mai m i că sa u mai ma re cu acesta ; grava conseci nţă a acestu i proces de repri mare constă în fa ptu l că aceste 1 D upă un observator spani ol (1 7 3 2), ci tat de F razer, L. c. , p. 3 5 1 . ' Frazer, L . c. , p. 360.

72 TOTEM ŞI TA BU populaţi i n u au nici trad iţi i, nici a m i nti ri istorice şi n u oferă nicio mărturie sigură celui ca re încea rcă să le studieze orig i n i le. Unele di ntre aceste popoa re pri m itive au adoptat totuşi obi­ cei u ri compensatori i, di ntre ca re unul constă în a păstra n u mele morţi lor dându-le copi i lor, ca re sunt consideraţi re i ncarnarea celor morţi . Acest tabu al numelor apare mai puţi n bizar, dacă ne gân­ dim că pentru omul să lbatic numele constitu ie o pa rte esenţială a persona lităţi i sa le, o proprietate i m portantă, a cărei semnificaţie concretă el o înţelege. După cum am afirmat ma i sus, cop i i i noştri procedează în acelaşi fel: ei nu se mulţumesc n u ma i cu o sim­ plă asemănare verba lă, ci admit logic o asemă nare fonetică între două cuvi nte, după modelul asemănării natu ra le între obi ectele desemnate de aceste cuvi nte. Chiar şi adultu lu i civi lizat, dacă şi-ar ana liza com portamentu l în m u lte cazu ri, nu i-ar fi greu să constate că nu este atât de dific i l să ataşeze nu melor propri i o va loa re esen­ ţială şi să descopere că n u mele său se confundă cu personalitatea sa. Nu e n i m i c de m i rare în aceste cond iţi i că practi ca psi h a na litică descoperă adeseori ocazia de a i nsista asupra i m portanţei pe care gâ ndirea i nconşti entă o atri buie numelor1. Nevroti cii obses ivi au u n comportament s i m i lar să lbati cilor în ceea ce priveşte n u mele şi putem prevedea a pri oric acest lucru. Ei reacţionează (ca toţi nevro­ tici i, de altfel) pri n acelaşi .complex al sensibi lităţi i" la enunţul sau percepţia auditivă a a n u m itor cuvi nte şi n u me, şi m a re pa rte di ntre tu lburări le de care suferă provi n d i n atitu di nea cu privi re la pro­ pri u l n ume. U na di ntre aceste bolnave-tabu pe care le-am cunoscut avea obiceiul de a evita să-şi scrie numele, de teamă să nu cadă în mâinile cu iva care s-ar fi aflat astfel în posesia unei părţi d i n personali­ tatea sa. În eforturi le ei di sperate de a se apăra contra ispitelor propriei i magi naţi i, ea îşi i m pusese regu la de a nu dezvă lui n i m i c 1 Stekel, Abraham.

TA B U U L Ş I A M B I VALENŢA SENTI M E NTELOR

73

despre persoana sa, pe ca re o identifica în cel mai mare grad cu numele şi, în al doi lea râ nd, cu scrisul ei. Astfel a sfâ rşit prin a ren u nţa la a mai scrie vreodată ceva. De aceea nu tre b u i e să fim surprinşi de fa ptu l că sălbati c i i văd în n u m e o pa rte a pe rsoa nei şi fac din acesta obiectu l ta b u u lui celu i ră posat. Chiar fa ptu l de a-l apela pe nume pe cel ră posat duce, în credi nţa acestora, la contac­ tu l cu mortu l. Problematica este m u lt mai vastă şi mai co mplicată şi ne întrebăm pentru ce raţi uni contactu l cu morţii este supus unui tabu atât de rig u ros. Pri ma explicaţie fi rească este cea a orori i insti nctive pe ca re o inspiră cadavru l şi alte rări le anato m ice care se o bservă d u pă moarte. Mai putem adăuga la această explicaţie şi pe cea a doliului pe care moa rtea u n u i a p ropiat îl i m p u n e fa m i liei şi cu noscuţi lor. Totuşi, oroarea pe ca re o i nspiră cadavru l n u este suficientă pentru a explica toate detali i le prescri pţi ilor ta bu, iar doli u l n u ne lă m u reşte de ce simpla pro n u nţare a n u m elui mor­ tu lui constitu i e o i nsultă gravă adusă supravieţu itori lor. Cei care plâng u n mort preferă să se ocupe de tot ceea ce le a m i ntea de el, păstrâ nd despre acesta o a m i nti re cât mai dura b i lă cu puti nţă. Pa rticularităţi le acestor cutu me ta bu trebuie deci să a i bă alte raţi­ uni şi să răspundă u nor i ntenţii care duc la alte scopuri. Tocmai tab u u l n u melor este cel care ne lăm u reşte aceste raţi u n i necu nos­ cute; şi chiar, în a bsenţa cutu melor, datele pe care le-am strâ ns despre doli u l să lbaticilor sunt suficiente pentru a ne lă m u ri. Să lbati c i i n u caută să-şi d i s i m u leze teama pe ca re le-o i nspiră prezenţa spiritu lui defu nctu lui, cât şi frica pe care o încearcă la gâ ndul unei reîntoarceri pos i b i le a acestu ia; de aceea ei au recurs la u n întreg arsenal de ceremonii desti nate să ţină la distanţă spi ritele morţilor sau să le alunge1. A pronu nţa numele mortu lui echiva lează cu o i nvocaţie care n u poate avea a lt efect decât de a (L.

C.,

1 F razer citeaz ă, sub acest aspect, obiceiul tuaregilor din Sah ara p. 3 5 3).

7 4 TOTEM Ş I TA BU face spiritu l prezent şi actual.1 De aceea să lbati c i i fac tot ce le stă în puti nţă pentru a se opune acestei i nvocaţi i şi pentru a împie­ dica astfe l trezirea spiritu lu i la viaţă. Ei se travestesc, pentru ca spi ritu l să nu-i recunoască, sau îşi deformează n u m ele lor şi pe cel al defu nctu lui2; ei sunt fu rioşi pe stră i n u l fără scrupule ca re, pro­ n u nţâ nd numele mortu lu i, îl aţâţă astfe l contra celor vii. În acest caz, este i mposi bil să nu tragem concluzia că ei suferă de teama pe care le-o i nspiră .sufletu l mortu lui devenit demon", ca să ne folosim de expresia lu i Wu ndt3• Adoptând această concluzie, ne apropiem de concepţi i le lu i Wu ndt ca re, după cum şti m deja, explică ta bu u l prin tea ma faţă de morţi. Această teorie se sprij ină pe ideea că i u bitul defu nct s-ar tra nsforma chiar în momentu l morţii sa le într-u n demon din par­ tea căru ia rudele supravieţu itoa re nu se pot aştepta decât la o ati ­ tu dine osti lă ; de aceea su pravieţuitori i încearcă să îndepărteze pri n toate m ijloacele posibile eventualele nenorociri. I d ee bizară pe care, la început, îţi vine greu să o admiţi. Dar toţi sau aproape toţi autori i competenţi sunt unani mi în a atribui primitivi lor acest mod de a privi lucruri le. În lucrarea sa Ursprung und Entwickelung der Moralbegriffe (Originile şi dezvoltarea ideilor morale), Westermarck care, în opinia mea, acordă prea puţi nă importanţă tabuului, se expri mă astfel în capitolul consacrat atitudinii cu privire la cei morţi : Fa ptele pe ca re le cunosc mă împuternicesc să formulez această co ncluzie generală, şi a nume că morţi i sunt consideraţi mai degrabă duşmani decât prieteni, iar J evons şi Grant Allen se înşală atunci câ nd afirmă că altădată se credea că ră utatea morţi lor era îndreptată în special contra stră i n i lor, în ti mp ce îşi ma nifesta u solicitudi nea paternă asupra descendenţi lor ş i a membrilor d i n cla n 4 .

1 Aici ar trebu i să formulăm o rezervă: câtă vreme mai subzistă ceva din ră măşiţele sale trupeşti. F razer, l. c. , p. 3 7 2 . 2 î n insulele Nicobar, Frazer, l. c„ p. 3 8 2 . 3 Wundt, Mythus und Religion, op. cit. 4 Westermarck, op.cit., vol. l i , p. 424. Textul acestei lucrări şi notele însoţitoare conţin, în sprij inul aces tei ipotez e, numeroase mărturii, adesea

TA B U U L Ş I A M B I VALENŢA SENTI M E NTELO R

75

B. Kleinpaul a încercat, în foarte sugestiva sa lucrare1, să expli ce ra portu ri le di ntre morţi şi vii la popoarele prim itive cu aj u­ torul rem i n i scenţelor vechii credi nţe a n i m i ste a celor civi lizaţi. Şi el aj unge la concluzia că morţii ca ută să-i ademenească pe cei vii, faţă de ca re nutresc i ntenţi i homicide. Morţii ucid; scheletul, care reprezi ntă forma expresivă a morţi i, ne a rată că moa rtea însăşi nu este altceva decât un om mort. Cel viu se pune la adă post de hărţuielile morţi i doar atu nci câ nd este despărţit de aceasta de un curs de a pă. De aceea, în mod i ntenţionat, morţii erau îngropaţi în i nsule sau pe malul unui fluviu opus satu lu i, expresi i le ..lumea de aici" şi .lu mea de dincolo" avâ nd la origine această cred i nţă şi sta re de fa pt. Pri ntr-o atenuare ulterioa ră, răutatea, în loc să fie atri bu ită tutu ror morţi lor, nu a rămas decât o trăsătură a ce lor că ro ra li se recunoştea un a n u m it drept la fu rie şi ra nch i u nă, adică oa menilor asasi naţi ca re, transformaţi în spirite rele, îi bâ ntu iau fără încetare pe asas i n i i lor sa u oamenilor ca re, cum ar fi logodn i c i i , mu riseră înai nte de a-şi satisface plăceri le sexuale. Kleinpaul crede că la orig i n i toţi morţi i erau consideraţi a fi va mpiri, toţi îi bâ ntui a u pli n i de fu rie pe cei vii şi nu s e gândeau decât c u m să-i facă s ă sufere şi să le ia vi aţa. Cadavru l este cel care a fu rnizat prima noţi une de .spi rit ră u". I poteza conform căreia morţi i cei mai îndră g iţi s-ar trans­ forma în demoni naşte în mod firesc o a ltă întreba re: ce raţiuni i-au foarte sugestive; de pi ldă : M aorii cred eau că rudele cele mai apropiate şi mai iubite îşi schimbau natura după m oarte şi deveneau ră u intenţionate faţă de cei pe care îi iubiseră în timpul vieţii. N egrii australi eni cred că moartea este dă unătoare celor vii multă vreme; teama este cu atât mai mare cu câ t ruda este mai apropiată. Eschim oşii sunt convinşi că sufletele morţilor nu se îmblânzesc decâ t după o Lungă perioadă de timp, iar La înce­ put acestea trebuie tem ute, ca fiind spirite ră ufăcătoare care ră tă cesc prin sat, pentru a răspândi boala, moartea şi alte nenorociri. 1 R. Kleinpaul, Die Lebendigen und die Toten im Volksglauben. Religion

und Sage, 1 8 9 8 .

;

7 6 TOTEM Ş I TABU îndem nat pe pri m itivi să le atri buie morţi lor lor o asemenea trans­ forma re afectivă? De ce a u făcut din aceştia demoni? Westermarck crede că e uşor de răspuns la această întrebare.1 Moa rtea fi i n d cea mai mare nenoroci re a omului, se credea că dece­ daţi i sunt nemulţumiţi în cel mai mare grad de soa rta lor. În con­ cepţia popoarelor pri m itive, nu se murea decât de moarte violentă, cauzată fie de mâna omului, fie de un sorti leg iu2; de aceea moartea făcea sufletul irasci bil şi avi d de răzbunare. Se presupunea că, gelos pe cei vii şi dori nd să se reîntoarcă în societatea fostelor rude, sufle­ tul căuta să-i omoa re, lovi ndu-i cu boli, singurul mijloc pentru a-şi îm plini această dori nţă de reu nire cu cei dragi. O altă explicaţie a răutăţi i sufletelor răposaţilor trebuie că utată în teama i nsti nctivă pe care acestea o inspiră, teamă ce rezu ltă la râ ndu-i d i n angoasa pe ca re o încercă m în fa ţa morţii.

Stud iul tulburări lor psiho-nevrotice ne oferă o explicaţi e mult mai complexă, care o îng lobează pe cea oferită de Westermarck. Atu nci când o femeie şi-a pierdut soţu l sau câ nd o fi ică şi-a văzut mama muri nd, se întâ mplă adeseori ca supravieţu itori i să cadă pradă unor îndoieli teri bi le, pe care le den u m i m .reproşuri obse­ da nte", întrebându-se dacă nu cu mva ei au fost a ceia care a u cau­ zat, d i n neglijenţă sau i m p rudenţă, moa rtea persoanei i u b ite. În zadar îşi spun că au făcut totu l pentru a prelu n g i viaţa bo lnavu lui/ bolnavei, că şi-au îndepli nit cu conşti i nciozitate toate îndatori rile faţă de di spă rut/dispărută, căci n i m i c nu pune ca păt tu lbu rărilor de ca re sunt cuprinşi, ca re reprezi ntă u n soi de expresie patologică a doli ului şi care nu se ameliorează decât în ti mp. Examenul psi hanalitic al acestor cazuri ne-a revelat raţiunile ascunse ale acestei suferi nţe. Cu noaştem fa ptu l că reproşuri le obseda nte su nt, într-o a n u m ită măsură, j ustificate şi rez istă victo1 2

L. c„ p. 426. Ansamblu de vrăj i, farmece, profeţii. (N. tr.)

TAB U U L Ş I A M B I VALE NŢA SENTI M E NTELOR

77

rios la toate obi ecţi i le şi protestele. Lucru l acesta nu vrea să spună că persoa na îndoliată este rea lmente vinovată de moa rtea rudei sau că a fost cumva neglijentă, d u pă cum pretinde s i m pto matolo­ gia reproşului obsedant; faptu l înseamnă pur şi simplu că moartea rudei a procu rat satisfacţie unei dori nţe i nconştiente care, dacă ar fi fost destu l de puternică, ar fi provocat această moa rte. Tocmai contra acestei dori nţe i nconştiente se produce reproşu l după moa rtea fi i nţei i u b ite. Regăs i m aceeaşi osti litate, disimulată sub fa ld urile u nei iubiri tandre, în a proape toate cazuri le de fixaţi e i ntensă a senti mentelor asu pra unei anum ite persoane: este cazul clas ic, prototipul ambi­ va lenţei afectivităţi i umane. Această ambivalenţă este mai m u lt sau ma i puţi n pro n unţată, în fu ncţie de persoane; în mod norma l, ea n u a r trebui să fie atât de putern i că pentru a provoca repro­ şurile obsedante despre ca re tocmai am vorbit. Dar, în cazurile în ca re această a m biva lenţă există într-u n g rad foa rte ma re, ea se manifestă cu atât mai i ntens cu cât fi i nţa pierdută era mai dragă şi mai iubită, fii nţă care a dispărut în împrej urări la care te aştepţi mai puţin. Pred ispoziţia către nevroză obsesională, ca re ne-a servit adeseori ca termen de comparaţie în analiza natu rii ta buului, ni se pare caracterizată de exi stenţa unui grad înalt al a m biva lenţei afective origi nare. Cunoaştem acum factoru l suscepti bil care să ne ofere explicaţia preti nsu lui demonism al sufletelor persoanelor decedate recent, cât şi explicaţia necesităţi i supravieţuitori lor de a se apăra contra osti­ lităţii acestor suflete. Dacă adm item că viaţa afectivă a pri mitivi lor era ambivalentă într-un mare grad, ca şi viaţa afectivă a pacienţi lor obsesivi, aşa cum ne arată psihana liza, nu vom fi foarte m i raţi că în urma unei pierderi dureroase omul prim itiv va reacţiona în aceeaşi manieră ca obsesivul contra osti lităţii care există în stare latentă în i n conştient. Dar acest senti ment apăsător are la omul primitiv un destin diferit faţă de cel pe care-l observăm în cazul nevrozaţi lor:

7 8 TOTEM Ş I TABU

este exteriorizat, atri buit chiar mortu lui. Avem d e-a face aici cu un senti ment de apărare pe care-l den u m i m , atât în viaţa psihică normală, cât şi în cea morbidă, proiecţie. Supravi eţuitoru l se apără de gândul că ar fi încercat vreodată vreun senti ment ostil la adresa prea i u bitu lui defunct; doa r sufletu l dispărutu lu i, crede el, este cel ca re nutreşte acest senti ment pe care- l va avea pe întreaga du rată a doliului. Caracteru l pena lităţii şi al remuşcă rilor prezentat de această reacţie afectivă se va manifesta, în ciuda a părări i prin pro­ iecţi e, prin tea mă, privaţi u n i şi restricţi i i m puse şi care vor atesta caracteru l măsuri lor de protecţie contra demon u lui osti l. Constată m încă o dată că tabuul s-a născut pe teritori u l unei ambiva lenţe afective, că este produsu l unei contradicţii între durerea conştientă şi satisfacţia inconşti entă, şi una, şi cea la ltă ocazionate de un deces. Avâ nd în vedere această origine a fu riei spi ritelor, vedem că tocmai supravieţu itorii ce i ma i aprop iaţi, pe ca re răpo­ satu l i-a iubit cel mai m u lt, sunt cei care trebu i e să se tea mă de ranchiuna sa. Şi aici prescri pţi i le tabu prezi ntă, ca şi s i m ptomele nevrozelor, o dublă sem n ificaţie: dacă, pe de o parte, ele exprimă, prin restri cţi i le impuse, senti mentu l de durere încercat la moar­ tea unei fi i nţe iubite, ele lasă să transpară, pe de a ltă parte, ceea ce doreau să ascu ndă, adică osti litatea faţă de mort, că ruia acum aceste prescri pţi i îi conferă u n caracter de neces itate. Am văzut că anum ite prohi biţii tabu se explică pri n frica de te ntaţie, de ispită. Mortu l fi i nd acum fă ră apărare, am putea fi tentaţi să ne sati sfacem senti mentu l de osti litate pe care-l nutri m faţă de el, or prohi biţia este desti nată tocmai pentru a se opune acestei ispite. Westermarck are totuşi dreptate câ nd afirmă că să lbati cul nu face nicio diferenţă între moartea violentă şi cea natu ra lă. Pentru i n conştient, moartea natu ra lă este şi ea tot un produs al violenţe i : dori nţele păcătoase sunt cele care ucid, în acest caz1. Cei ca re sunt i nteresaţi de origi nea şi semn ificaţia viselor ca re au legătu ră cu 1 Vez i mai departe capitolul I I I.

TA B U U L Ş I A M B IVALENŢA S E NTI M E NTELO R

79

moartea rudelor dragi şi apropiate (pări nţi, fraţi şi surori) vor des­ coperi că visătorul, copilul şi să lbaticul se comportă într- u n mod abso lut identic în faţa morţi i, chiar în vi rtutea acestei a m b i valenţe afective care le este com u nă. Ne-am decla rat mai înai nte în opoziţie cu una di ntre concepţi­ ile lu i Wu ndt conform că reia ta buul nu ar fi decât expresia fri c i i pe care o inspiră demon i i ; totuşi, tocmai ne-am îns uşit explicaţia care reduce tabuul morţi lor la tea ma pe care o i nspiră sufletul mortului devenit acum demon. Lucru l acesta ar pă rea, evident, o contradic­ ţie; dar n i m i c mai uşor pentru a o rezolva. Am acceptat i poteza cu demon i i , dar fă ră a vedea în acest lucru u n e lement psihologic ire­ ducti bil. Am reuşit să pătru ndem di ncolo de acest element, i nter­ pretându-i pe demoni ca fi i nd proiecţia senti mente lor osti le pe care supravi eţu itorii le nutresc faţă de cei morţi. Odată stabi lită această manieră de a vedea lucruri le, noi credem că aceste senti mente cu dublu caracter, adică deopotrivă tandre şi osti le, ca ută să se mani­ feste, să se expri me simultan în momentul morţii sub forma durerii şi a satisfacţiei. Între aceste două senti mente opuse u n conflict este i nevitabil şi, fii ndcă unul d i n sentimente, osti litatea, este în mare parte i nconşti entă, conflictu l nu se poate rezolva pri ntr-o scădere a celor două i ntens ităţi, cu accepta rea co nştientă a diferenţe i, cum s-ar întâ m p la , de exemplu, în caz uri le în care îi iertă m u nei per­ soa ne i u b ite o nedreptate de ca re s-a făcut vinovată faţă de cel care o i u beşte. Procesu l se termi nă mai degrabă prin i ntra rea în joc a unui mecanism psi h i c pa rti cular pe care- l desemnăm în mod obişnuit în psihana liză cu nu mele de proiecţie. Osti litatea, despre care nu şti m n i m i c şi nu vrem să şti m deloc, este proiectată d i n i nterior către exte rior, adică despri nsă chiar de la persoana ca re o încearcă, pentru a fi atri bu ită altei persoa ne. Nu noi, su pravieţuitori i, su ntem cei mulţu m iţi că ne-am deba rasat de cel ca re nu mai este, ci, dim­ potrivă : noi îi deplângem moa rtea, dar el este cel care a devenit u n

80 TOTEM ŞI TA BU demon ră u pe care nefericirea noastră îl bucură şi care ca ută să ne piardă. De aceea supravi eţu itorii trebu ie să se apere contra acestu i duşma n ; ei nu s-au eli berat de o apăsa re i nterioară decât pentru a o în locui cu o angoasă ce are o sursă externă. Fără îndoială că această proi ecţie datorită căreia decedatu l se vede tra nsformat într- u n duşman periculos îşi poate găsi justi­ fica re în a m i nti rea anum itor manifestări ostile pe care rea lmente i le putem reproşa defu nctu lu i : severitate, tiranie, ned reptăţi de tot felu l, cât şi alte acte neplăcute care a lcătu iesc fu ndalu l relaţi i lor umane chiar cele ma i afective. Dar am adopta o explicaţi e prea simplistă dacă am vedea în acest factor o raţi u n e suficientă pentru a justifica crearea demon i lor prin procesul de pro i ecţi e. Greşeli le de care s-ar fi făcut vi novaţi, în timpul vieţi i, cei care nu mai sunt astăzi pri ntre noi pot cu sigura nţă explica până la u n a n u m it pu nct osti litatea supravi eţu itori lor, dar nu ostilitatea atri bu ită morţi lor şi, pe deas upra, momentu l morţii ar fi foarte prost a les pentru a retră i a m i nti rea tuturor reproşuri lor pe ca re li le-am putea adresa. De aceea su ntem îndrituiţi să vedem în osti litatea i n co nştientă moti­ vul constant şi decisiv al atitu d i n i i de care ne ocupăm. Aceste sen­ timente osti le la adresa rudelor celor mai apropiate şi mai dragi ar putea rămâne latente atâta vreme cât aceste rude s u nt în viaţă, adică nu s-ar revela conşti i nţei, di rect sau indi rect, pri ntr-o forma­ ţiune su bstitutivă oarecare. Dar după moartea persoa nelor deo­ potrivă i u bite şi urâte, această situaţie nu mai poate subzista, iar confli ctu l ca pătă cu neces itate u n ca racter acut. Durerea născută d i ntr- u n preapli n senti ment afectiv se revoltă, pe de o pa rte, d i n ce în ce mai ta re contra osti lităţii latente şi nu poate, pe de altă parte, să admită că această osti litate naşte un senti m e nt de satisfacţie. Astfe l se efectuează refu larea osti lităţii i nconştiente prin modali­ tatea proiecţiei, cu forma rea ceremonialului prin care se exprimă tea ma de pedeapsă din pa rtea demon ilor; pe măsură ce ne înde­ pă rtă m de momentu l morţi i, îşi pierde din ce în ce mai m u lt d i n

TAB U U L ŞI AMBIVALENŢA SE NTI M E NTELOR

81

acuitate, ceea ce are ca efect slăbirea sau chiar u itarea tabuurilor cu referire la morţi.

4 După ce am explorat astfel terenul pe care s-au născut ta buu­ rile referitoare la cei morţi, să adăugăm rezultate lor o bţi nute câteva rema rce care pot avea o mare i mporta nţă pentru înţelege­ rea ta buului în general. Proiecţia osti lităţii i nconştiente asupra demoni lor, ce ca rac­ terizează tabuul morţi lor, nu este decât unul di ntre numeroasele procese de acest gen căruia trebuia să-i atri buim cea mai mare i nfluenţă asupra vieţi i psih ice prim itive. În cazul care ne i nteresează proiecţia serveşte pentru a rezolva un conflict afectiv şi îndepli­ neşte acelaşi rol într-un mare număr de situaţi i psi hice care duc la nevroză. Dar proiecţia nu este doar un mij loc de a părare; o putem observa şi în cazurile în ca re nu este vorba despre conflict. Proiecţia în afară a percepţiilor i nterioare este un mecanism prim itiv căruia îi sunt supuse în egală măsură percepţi i le noastre senzoriale, de exemplu, ş i care j oacă în conseci nţă un rol ca pita l în felul nostru de a ne reprezenta lumea exteri oară. În cond iţi i încă i nsuficient elucidate, pe rcepţi i le i nterioare ale proceselor afective şi i nte­ lectuale sunt, ca şi percepţi i le senzoriale, proiectate în afa ră şi uti lizate pe ntru reprezentarea Lu m i i exterioa re, în loc să rămână Loca lizate în lumea noastră i nterioară. Din punct de vedere gene­ tic, acest lucru se explică proba b i l prin fa ptu l că, în mod primar, atenţia se exercită nu asupra Lum i i i nterioare, ci asupra excitaţi i lor ven ite d i n lumea exterioară, iar noi nu avem cunoşti nţă de proce­ sele noastre endopsi hice decât de pri n i ntermed i u l senzaţi i lor de plăcere şi durere. De-a bia după i nstaurarea unui lim baj abstract oamenii au deve nit capa b i li să ataşeze reminisce nţele senzoriale .

8 2 TOTE M Ş I TABU ale re prezentărilor verba le unor procese i nterne; de-abia atu nci au început să le percea pă încet-încet pe acestea din urmă. Pâ nă în acel moment oamenii prim itivi şi-au făurit imagi nea despre lume proi ectâ ndu-şi în afa ră percepţiile i nterne, iar această i mag i ne noi trebuie s-o reconstru im, servi ndu-ne de datele psiholog iei, fo los in­ du-ne de cu noşti nţe le pe ca re Le-am dobândit din vi aţa i nterioară. Pro iecţia relelor tendi nţe ale i ndividului în afa ră şi atribuirea Lor demonilor fac parte di ntr-u n sistem despre care vom vorbi în capi­ tolul următor, sistem pe care-l putem denumi .concepţia animistă a Lumii". Atunci vom încerca să descoperim trăsăturile psiholog ice ale acestui sistem şi să găsim pu ncte de sprij i n pentru exp licarea lui în cadrul analizei sistemelor pe care Le întâlnim atunci când vor­ bim despre nevroze. Acum ne vom mărg i n i doar La a spune că toate aceste sisteme au fost făurite de către un meca nism al cărui proto­ ti p este constituit d i n ceea ce am denu mit .elaborarea secundară" a conţi nutu lui viselor. Să nu uită m însă că, plecând d i n momentul în ca re sistemul s-a format, orice act supus j udecăţi i conşti i nţei poate prezenta o dublă orienta re : una sistemică şi una rea lă, dar i ncon­ ştientă1. Wundt afirmă2 că .pri ntre acţi unile pe care mituri le tutu­ ror popoa relor Le atri buie demonilor, cele ma lefice Le depăşesc cu mult pe cele benefice, în aşa fel încât devine evident că în credi nţa popoa relor demonii cei răi sunt mult mai vechi decât gen i i le bune·: Este foarte posibil ca ideea demonului să fi a părut ca urmare a relaţi i lor semnificative ca re există între morţi şi vii. Ambiva lenţa inerentă acestor relaţi i se manifestă, de-a Lu ngul evoluţiei umane, pri n două curente opuse, dar ca re provin de La aceeaşi sursă : cultul străbuni lor, cultu l celui lalt3• Că aceşti demoni sunt întotdeauna con1

Creaţi i le proi ective a le prim itivi lor se apropie d e person ificări le prin

care poeţi i îşi exteriorizează, sub forma i n d ividualităţi lor autonome, ten­ d i nţele opuse care se lu ptă în i nterioru l i n i m i i . 2

Mythus und Religion, l i , p. 129.

3 Supunând stu d i u lu i psihana litic d iverse persoa n e n evrotice, atinse încă d i n cop i lărie de s i n d rom u l fric i i faţă de spectre, putem vedea deseori

TAB U U L Ş I A M B I VALENŢA SENTI M E NTELOR

83

cepuţi c a fi i nd spi ritul persoanelor decedate d e curâ nd reprezi ntă o dovadă incontesta bilă pe ca re o avem în i nfluenţa exerc itată de perioada de doliu asupra formării credi nţe i în existenţa demoni­ lor. Doli u l îndepli neşte o misiune psih ică bine defin ită, care constă în a sta b i li o Linie de separaţie netă între cei defu ncţi, pe de o pa rte, şi a m i ntirile şi speranţe le supravieţu itori lor, pe de a ltă parte. Rezu ltatu l odată obţinut, suferi nţa se atenuează şi, odată cu ea, se ate nuează şi reproşuri le ad resate sieşi, în conseci nţă se d i m i nu­ ează şi teama faţă de demon. Atunci aceleaşi spectre care au fost temute ca demoni vor deveni obiectu l unor senti mente m u lt mai amicale, vor fi venerate ca fi i nd străbu n i i cărora Li se i nvocă aj uto­ rul în toate ocazi i le. Dacă urmă rim evoluţia ra portu ri lor care au exi stat între vii şi morţi, vom constata că ambiva lenţa Lor s-a d i m i n uat considerabil odată cu trecerea ti mpului. Astăz i este uşor de re pri mat, fără mare efort psih ic, osti litatea i nconştientă ca re încă ma i subzistă cu pri­ vire La cei răposaţi. Acolo u nde altădată exista o bătălie între ura sati sfăcută şi afecţiunea dureroasă s-a i nsta urat astăzi, ca o cica­ trice, pietatea care cere, conform sentenţei, de mortuis nil nisi bene (despre morţi numai de bi ne). Doar ce i ati nşi de nevroză mai sunt încă tulburaţi de durerea încercată La pierderea unei fi i nţe iubite pri n puseuri de reproşuri obseda nte, în ca re psihana liza descoperă reminiscenţe a le ambiva lenţe i afective de altădată. N-avem Loc aici să cercetă m modul în ca re s-a operat această sch i m bare, nici felu l în ca re s-a ajuns La o tra nsformare de natură şi La o amelio­ rare rea lă a relaţi i lor fa m i liale. Dar putem adm ite ca u n Lucru sigur fa ptu l că în vi aţa psihică a omulu i prim itiv ambiva lenţa a jucat un rol i nfi n it ma i mare decât în vi aţa omului civi lizat de astăzi. D i m i n uarea acestei ambivalenţe a avut drept corolar dispariţia că aceste spectre a le răposaţi lor atât de înspă i mâ ntătoare n u s u nt a ltceva decât rudele. Asupra acestu i s u b i ect vez i lucrarea lu i P. H a berli n, i ntitu lată

Problema sexuală, 1 9 1 2 , u n d e este vorba despre un tată decedat, d a r spec­ tru l său este reprezentat de o a ltă persoa nă, cu nuanţe erotice.

8 4 TOTEM Ş I TABU progresivă a ta buului, ca re nu este decât un compromis între cele două tendi nţe aflate în conflict. Î n ceea ce-i priveşte pe nevro­ tici, care sunt nevoiţi să reproducă această bătă lie şi ta buul ca re rezultă, vom spune că ei s-au născut cu o constituţie arhaică, repre­ zentâ nd un rest atavic, a cărei reprimare, cerută de convenienţele vieţi i civi lizate, le i m pune o cheltu i re enormă de energ ie psih ică. Este momentu l să ne a m i ntim acum de i nformaţi i le confuze şi obscure pe care Wundt ni le-a oferit despre dubla semn ifica­ ţie a cuvâ ntu lu i ta bu : sacru şi impur (profan). Î n sta rea prim itivă, ne spune Wundt, cuvâ ntu l ta bu nu însem na nici sacru, nici profan, ci desemna pur şi simplu tot ceea ce era de sorg i nte demon ică, ceea ce nu trebuia ati ns. Wu ndt făcea astfel referire la o trăsătură i mportantă, comună celor două noţi uni, ceea ce dovedea că exista la începuturi, între ce le două domen ii, o afin itate, chiar o confu­ zie care nu s-a limpezit decât încet-încet, mai tâ rziu, lăsâ nd loc diferenţelor. Aceasta este concepţia lui Wi lhelm Wundt; în opozi­ ţie cu ea, analiza pe care am făcut-o ne autorizează să credem că termenul tabu prezenta încă de la începuturi d u bla semnificaţie des pre care vorbeşte Wu ndt, ca re servea la dese mnarea unei anu­ m ite ambiva lenţe şi la tot ceea ce decurgea din aceasta sa u avea legătură cu ea. Chiar cuvâ ntu l tabu în sine este unul ambivalent, iar noi credem că, dacă sensul acestui cuvâ nt ar fi fost ma i bi ne precizat, am fi obţinut fără mari probleme ceea ce n-am obţi nut decât după îndelungi cercetă ri, şi a nume fa ptul că i nterd icţia de tip ta bu trebuie să fie înţeleasă ca rezultatu l unei ambiva lenţe afec­ tive. Stud i u l limbilor arha ice ne-a demonstrat că existau od inioară multe cuvi nte de acest gen ca re servea u la a exprima două noţiuni opuse, am bivalente într- u n anume sens, dacă nu cumva în ace­ laşi sens, ca în cazul cuvâ ntu lu i ta bu1. Anum ite mod ificări fonetice i m pri mate cuvâ ntulu i prim itiv cu dublu sens au servit mai târziu la 1

Vezi recenzia mea La ca rtea Lu i M. AbeL: Gegensinn der Urworte, în

..Ja hrbuch fiir psychoanalyt. und psyc hopathol., Forsc h u g e n", vo l. I, 1 9 1 9 .

TAB U U L ŞI A M B I VALENŢA SENTI M E NTELO R

85

a crea o expres ie verba lă pa rti culară pentru fiecare di ntre sensu­ ri le opuse reun ite în acest cuvâ nt. Cuvâ ntu l tabu a avut o soa rtă diferită ; i m porta nţa ambivalen­ ţei pe care o desemnează d i m i nuându-se fără înceta re, el a sfârşit prin a dispărea complet din vocabular, el şi cuvintele similare. Sper să pot demonstra într-o zi că destinului suferit de această noţiune i se adaugă o mare transformare istorică şi că acest cuvânt, care servea La început pentru a desemna relaţii umane bine defin ite, ca rac­ terizate pri ntr-o mare ambiva le nţă afectivă, a fost extins u lterior pentru a desemna şi alte relaţii s i m i lare. Dacă nu ne înşelă m cumva, ana liza naturi i ta buului se face pentru a proiecta o anume Lu m i nă asupra naturi i şi orig i n i i a ceea ce noi denumim conşti i nţă. Fă ră a forţa prea mult termenii, putem vorbi despre o remuşca re-ta bu, o conştii nţă-ta bu, rezultate d i n încă lcarea u n u i tabu. Remuşca rea-tabu constitui e proba b i l forma cea ma i veche a remuşcării, a conşti i nţei în genera l. Dar ce este în fond .conştii nţa"? Dacă ne Luăm după termi nolog ia Lingvistică, conşti i nţa însea mnă ceea ce ştim în modul cel mai sigur. Î n unele Limbi, de-abia dacă există o disti ncţie între conşti i nţa morală şi conşti i nţa în sensul cunoaşterii. Conştii nţa mora lă reprez i ntă per­ cepţia i nterioară a repudi eri i anum itor dori nţe pe care Le încercăm, înţelegând u-se de La sine că această repudiere n u mai are nevoie să i nvoce motive oa reca re, că este sig ură de sine însăşi . Acest ca racter reiese cu o şi mai mare claritate în conşti i nţa unei greşeli, după perceperea şi condamnarea i nterioară a actelor pe care Le-am îndepli nit sub i nfluenţa anumitor dori nţe. O motivaţie a acestei condamnări pare superfluă; oricine este înzestrat cu o con­ şti i nţă mora lă trebuie să descopere în sine însuşi justificarea acestei conda m nări, trebuie să fie împins de către o forţă i nterioară pentru a-şi face s i ngur reproşuri şi pentru a Le reproşa a ltora anumite acte pe care Le-au comis. Acest Lucru este tocmai ceea ce caracterizează

86 TOTEM ŞI TABU atitudi nea sălbaticului faţă de tabu, fa pt ce reprezi ntă un coma n­ dament a l conşti i nţei sa le morale şi a cărui încă lcare este urmată de un înspăimâ ntător senti ment de vi novăţie, La fe l de firesc pe cât de necu noscute îi sunt ori g i n i le1• Astfel se face că conşti i nţa mora lă se naşte proba bil, şi ea, pe solul ambiva lenţei afective. Rezultat al anumitor relaţi i omeneşti, ca racterizate de această a m bivalenţă, ea are trăsăturile pe ca re Le-am descoperit în cazul ta buulu i şi nevroze i o bsesiona le, adică unul d i n cei doi termeni ai opoziţiei rămâne i nconştient şi se află în sta re de reprimare d i n ca uza celui lalt, ca re se manifestă ca o forţă obseda ntă. Această concluzie este confirm ată şi întărită de o mulţime de date fu rnizate de ana liza cazu rilor de nevroză. Am descoperit, în pri mul râ nd, că nevroticu l obsesiv suferă de scrupule morbide care a par ca simptome ale reacţiei prin care răul se ridică împotriva tentaţiei ce pândeşte în i nconşti ent şi ca re, pe măsură ce boa la se ag ravează, se amplifică până La a-l copleşi sub pova ra unei g reşeli pe care acesta o consideră de neispăşit. Putem chiar risca afirmaţia că, dacă nu ar fi fost pos i b i l să descoperim ori g i nea conştii nţei mora le prin studiul nevrozei obses ionale, ar fi trebuit să ren u nţăm pentru totdeauna La speranţa de a o mai descoperi. Or, întâ ln i m această ori g i ne La i ndividul nevrozat; de aceea sperăm să aj ungem într-o zi La acelaşi rezultat şi în cazul popoarelor. U n a lt Lucru care ne fra pează este fa ptul că conştii nţa morală prezi ntă o mare afinitate cu a ngoasa ; putem chiar, fără să ezităm, să o descriem ca fi i nd o .conştii nţă a ngoasantă". Or ang oasa, după cum ştim, îşi are sursa în i nconştient; psiholog ia nevrozelor ne-a demonstrat că atunci când dori nţele au suferit o refu lare, Libidoul 1

Este i nteresa nt de pus în pa ra lel fa ptu l că conşti i nţa g reşelii î n

caz u l ta b u u lu i n u s e regă seşte nicăieri d i m i n uată, c h i a r d a c ă încă lcarea ta b u u l u i s-a făcut în mod i n conşti ent, de aceea în m itolog ia g reacă g re­ şea la Lu i Oed i p ră mâne o greşea lă gravă, cu toate că s-a co m i s fă ră şti rea şi în afara voi nţei autoru lu i ei.

TAB U U L Ş I A M B IVALENŢA SE NTI M E NTELOR

87

Lor s-a tra nsformat în a ngoasă. C u această ocazie, rea m i nti m că şi în cadru l conşti i nţei morale exi stă ceva necunoscut şi i n co nştient, şi anume raţiunile refulării, ale repudieri i anum itor dori nţe. Tocmai acest necu noscut şi acest inco nştient sunt cele ca re determ i nă ca racteru l a ngoasant al conştii nţei morale. Atu nci câ nd un ta bu se manifestă în principal prin prohi biţi i, putem admite ca evident şi fără vreo confi rma re extrasă din ana­ log ia cu nevrozele fa ptu l că acest ta bu se adresează unor dori nţe pozitive cărora Le datorează a pariţia. Nu vedem a ltfe l necesitatea de a i nte rzice ceva ce persoa na respectivă nu doreşte să fa că; în toate cazuri le, ceea ce este i nterzis în modul cel mai forma l trebuie să fie obi ectul unei dori nţe. Dacă aplicăm acest raţi onament pri mi­ tivi lor noştri, trebuie să tragem concluzia că ei sunt Litera lmente urmăriţi de tentaţia de a-şi ucide reg i i şi preoţii sau de a com ite incesturi ori de a-şi trata rău morţi i. Lucru l acesta este puţi n vero­ s i m i l şi această propoziţie ne apare şi ma i i naccepta b i lă atunci câ nd o aplicăm unor cazuri în care noi înşine auzim în m i nţile noastre vocea conşti i nţei. Suntem atunci tentaţi să afirmăm, cu o mare sigura nţă de si ne, că noi nu resi mţim nici cea ma i mică ten­ taţie de a încălca poruncile de genul să nu ucizi şi că s i m pla idee a unei asemenea încălcări ne dă fiori reci pe şira spi nării. Dacă îi acordăm mărturiei conştii nţei noastre i m porta nţa pe ca re o cere, atât prohi biţia ta bu, cât şi comandamentele morale devin superflue ; pe de a ltă pa rte, chiar existenţa conşti i nţei mora le rămâ ne i nexplicabilă, iar a sta bili o relaţie între conşti i nţă morală, ta bu şi nevroză devine nenecesar. Este modul de înţelegere La care aj ungem dacă nu a plicăm acestei probleme puncte le de vedere a le spihana lizei. Dar, dacă ţinem cont de ceea ce ne învaţă psihanaliza, mai ales de ana liza viselor persoa nelor să nătoase, adică de fa ptu l că tentaţia de a ucide este u n sentiment mult mai putern ic decât credem noi şi că această tentaţie se manifestă prin efecte ca re sca pă vizoru lui conşti i nţei ; dacă adm item în plus că prohibiţi i le

88 TOTEM Ş I TABU obsesionale ale nevrotic i lor nu sunt decât preca uţi i şi pedepse pe care şi le impun singuri, pentru că aceştia resimt acut tentaţia de a ucide, atu nci putem re lua propoziţia concluzivă formu lată mai sus, dându-i o nouă i nterpreta re : ori de câte ori avem de-a face cu o prohi biţie, ea a fost motivată de o dori nţă, de o poftă i nconştientă şi nemă rturisită. Adm item că această tentaţie de a ucide există rea lmente în i nconşti entu l uman şi că ta buul, ca şi coma ndamen­ tele morale, departe de a fi superflue, se explică şi se j ustifică prin­ tr-o atitud i ne ambivalentă faţă de impulsul de a ucide. Ca racterul recunoscut ca funda menta l a l acestei atitud i n i ambiva lente, adică fa ptul că dori nţa poz itivă este am biva lentă, n e face să întrevedem noi perspective şi noi posibi lităţi de exp licare. Procesele psi hice ale i nconştientu lui, departe de a fi întru totul identice cu cele din vi aţa conştientă, se bucură de libertăţi apre­ ciabile, ca re sunt refuzate vieţi i conştiente. Un i m p u ls i nconştient nu s-a născut neapărat acolo u nde îl vedem că se man ifestă ; poate proven i di ntr-o sursă cu totu l diferită, se poate referi la început la a lte persoa ne şi la alte relaţii şi poate să se afle acolo u nde îi constatăm prezenţa doar d i n ca uza mecanismelor de deplasare. Se prea poate ca u n asemenea impuls, avâ nd în vedere indestructi bi­ litatea şi i ncori g i bi litatea proceselor i nconştiente, să se fi propagat d i ntr-o e pocă în care era bine ada ptat într-o altă epocă şi în circum­ sta nţe u lterioa re, în m ij locu l cărora man ifestările sa le par bizare şi deplasate. Nu sunt decât presupuneri, dar o aplecare atentă asupra fiecăru i caz în parte ne poate dezvă lui întreaga i m portanţă prezen­ tată de aceste impulsuri i nconştiente, pri n lum i na pe care o aruncă asupra i storiei evoluţiei civi lizaţiei. Î nai nte de a sfârşi cu aceste consideraţi i, vom face o remarcă ce reprezi ntă un soi de i ntroducere pentru cercetări le u lterioare. Afi rmând identitatea d i ntre natura prohi biţiei ta bu şi comanda­ mente le morale, nu am văzut să existe între acestea vreo diferenţă

TA B U U L Ş I A M B IVALE NŢA S E NTI M E NTELO R

89

psihologică. Dacă coma ndamente le morale nu afectează forma ta buulu i, cauza trebuie căutată doar într-o sch i m bare surven ită în condiţi i le şi particularităţi le ambiva lenţei. Ne-am lăsat călău­ ziţi până în prezent, în elaborarea consideraţi i lor psihana litice ale fenomenelor ta bu, de analog i i le care există între aceste fenomene şi man ifestările întâ lnite în cadrul nevroze lor. Să nu uită m totuşi că ta buul nu este o nevroză, ci un model social; de aceea trebuie să demonstră m în ce constă diferenţa de principiu care separă nevroza de ta bu. Şi a ici voi lua ca punct de plecare un singur şi unic fa pt. Încălca rea unui tabu are drept urmare o pedeapsă, cel mai adesea o boa lă gravă sau chiar moartea. De această pedeapsă este ameninţat doa r cel care s-a făcut vi novat de încă lca rea ta buului. Cu totu l altfel stau lucrurile în cazul nevrozei obsesionale. Atunci când pacientul este pe punctul de a înfăptui ceva care îi este interzis, îi este teamă de pedea psă nu pentru el, ci pentru o altă persoa nă pe ca re nu o pre­ cizează cu exactitate, dar pe ca re a naliza faptelor o i nd ică a fi una di ntre persoa nele cele mai a propiate şi ma i dra g i lu i. Nevroticul se comportă deci, cu acest pri lej , ca u n a ltru ist, în timp ce pri mi­ tivul se comportă ca u n egoist. Doa r atunci când încă lca rea unui ta bu nu este urmată automat şi sponta n de pedepsi rea vinovatu lu i, să lbaticii simt cum se trezeşte în ei senti mentu l co lectiv că sunt ameni nţaţi de o primejdie şi se gră besc să aplice ei înşişi pedea psa care nu s-a prod us spontan. Este uşor de explicat meca nismul acestei solida rităţi. E vorba despre tea ma de exemplul contagios, despre i m pulsul i m itaţiei, deci despre natura i nfecţioasă a ta buului, care i ntră în j oc. Atunci când u n i nd ivid a reuşit să-şi sati sfacă o dori nţă refulată, toţi cei ­ la lţi membri a i co lectivităţii trebuie c ă încea rcă tentaţia de a face la fe l; pentru a re pri ma acea stă tentaţie, trebuie pedepsită îndrăz­ nea la celui căruia îi i nvid iază satisfacţia şi se întâ m plă adeseori ca pedeapsa să le ofere celor care o execută ocaz ia de a com ite la

90 TOTEM ŞI TABU râ ndul Lor, sub pretextul ispăşirii, acelaşi act impur. Avem de-a face aici cu u n u l di ntre princi p i i le fundamenta le ale sistemului j udiciar uman, ca re decurge fi resc din echiva lenţa di ntre dori nţe le refulate ale cazu l cri m i nalului şi ale celor ca re sunt însărci naţi să răzbune soci etatea ultragiată. Ps i hana liza confi rmă aici părerea persoa nelor pioase care pretind că noi toţi su ntem de fapt nişte mari păcătoşi. Da r cum să explicăm acum această nobleţe neaşteptată a nevroticul ca re nu se teme pentru el, ci se teme pentru o persoa nă i ubită? Exa menul ana litic ne arată că această nobleţe nu este de natură primară. La începutu l afecţi unii sale, pacientul, ca şi să lbaticul, se teme de ame­ ni nţa rea pedepsei, tremură pentru propria viaţă şi doar ma i târziu tea ma de moa rte se tra nsferă asupra altei persoa ne. Procesul în sine este cu mva com plicat, dar putem să-i parcurgem toate eta pe le. La baza i nterd icţiei stă, în genera l, o dori nţă ma lefică, o dori nţă Leta lă formu lată, nutrită contra unei persoa ne îndrăg ite. Această dori .nţă este refu lată de o i nterd icţi e, dar este ataşată unei anumite acţi­ uni care, în urma unui tra nsfer, se substituie acţi u n i i osti le faţă de persoa na iu bită a cărei înfăptuire este ameni nţată de pedea psa cu moartea. Procesul suferă însă o dezvolta re u lterioară, în urma căreia dori nţa Leta lă formu lată contra unei persoa ne îndrăg ite este înlocuită cu tea ma de a o vedea pe această persoa nă murind. Făcând dovada unui altru ism ta ndru, nevroticul nu face decât să compenseze atitudi nea opusă care stă La baza sa şi care este cea a unui bruta l egoism. Dacă atri buim numele de sociale senti men­ telor care se referă La alte persoa ne, fără să ave m de-a face aici cu vreun element sexua l, putem spune că dispariţia acestor factori sociali constitu ie o trăsătură fundamenta lă a nevroze i, trăsătură care se regăseşte mascată într-o eta pă ulterioară pri ntr- u n soi de supracompensaţie. Fă ră a zăbovi asupra orig i n i i acestor tendi nţe sociale şi asupra ra portu ri lor Lor cu alte tendi nţe fundamenta le a le omului, dori m să

TAB U U L Ş I A M B IVALENŢA SENTI M E NTELOR

91

scoatem în relief, sprij i n i ndu-ne pe un exemplu, al doilea caracter fu ndamental a l nevrozei. în man ifestă rile sa le exterioare, tabuul prezi ntă o mare asemă nare cu delirul de ati ngere a l nevrotici lor. Or, în delirul de ati ngere este vorba în special despre i nterd icţia contactelor sexua le, iar psihanaliza a demonstrat la modul general că tendi nţele care, în nevroză, suportă o derivaţie şi un tra nsfer sunt de ori g i ne sexuală. În cazul ta buului, contactu l i nterz is nu are, d u pă toate evidenţele, doar o semnificaţie sexuală : ceea ce este încă prohibit e fa ptu l de a afirma, de a i mpune şi a valoriza propria persoană. Atu nci când s-a la nsat i nterd icţia de a-l ati nge pe şef sau obi ectele cu ca re acesta s-a aflat în contact, s-a căutat prin această prohibiţie să se i n h i be u n impuls ca re se exprimă în a lte ocazi i pri ntr-o stri ctă supraveghere a şefului, chiar prin pedepse corporale care-i sunt adm inistrate înai nte de încoronarea sa (vezi exemplele de mai sus). De aceea predom i nanţa tendi nţelor sexuale asupra celor soc iale constitu ie trăsătu ra ca racteristică a nevroze i. Dar şi tendi nţele sociale s-au născut din amestecul de elemente egoiste şi erotice. Această ultimă comparaţie între ta bu şi nevroza obsesională ne arată deja ra portu rile care ex istă între diversele forme ale nevrozei şi normele sociale, cât şi importanţa pe care studiul psihologiei nevrozelor o are în evoluţia civi lizaţiei uma ne. Pe de o parte, nevrozele prezi ntă asemănări fra pa nte şi pro­ fu nde cu marile creaţii sociale artistice, religioase şi filosofice; pe de a ltă parte, ele ne apar ca deformări ale acestora. Am putea aproape spune că o isterie este o operă de artă deformată, că o nevroză obsesională este o religie deformată, iar o manie paranoidă - un sistem filosofie deformat. Aceste deformări se explică prin faptu l că nevrozele sunt formaţi uni asociale, că ele încearcă să realizeze cu m ij loace particulare ceea ce societatea înfăptu ieşte prin efort colec­ tiv. Analizând pulsiunile care stau la baza nevrozelor, descoperim că impulsuri le sexuale joacă un rol decisiv, în timp ce formaţi u n i le sociale despre care a fost vorba mai înai nte au la bază tendi nţele

92 TOTEM ŞI TABU născute din întâ lnirea factori lor egoişti cu cei erotici. Nevoia sexu­ ală este neputi ncioasă în a-i uni pe oameni, aşa cum se întâmplă I în cazu l i nsti nctelor de conservare; satisfacerea sexuală este, înai nte de toate, o afacere privată, i ndividuală. Din pu nct de vedere genetic, natura asocială a nevrozei decurge d i n tendi nţa origi nară de a fug i de realitatea care nu oferă satisfacţii, pentru a se refugia într-o lu me imagi nară, pli nă de promisiuni tentante. în lumea rea lă de care nevroticul fuge domneşte societatea u m a nă, îm preună cu toate i nstituţi i le create pri n efort comun; abătâ ndu-se de la această rea litate, nevroticul se exclude singur d i n com u nitatea umană.

03

ANIMISM , MAGIE SI O MNIPOTENTA IDEILOR '

'

1 O mare Lacună i nevita b i lă în cazul cercetări lor care îşi propun să aplice şti i nţelor mora le punctele de vedere ale psihanalizei este faptul că acestea nu-i pot oferi cititorului decât noţi u n i i nsuficiente asupra Lor. Aceste cercetări îşi propun doar să-i stimu leze pe spe­ cia lişti, să Le sugereze idei pe care aceştia Le pot fo losi în Lucrările Lor. Lacuna des pre care vorbim este cât se poate de evidentă atu nci câ nd abordă m vastu l domen i u desem nat cu numele de animism.1 în sensul restrâns al cuvântu lui, anim ismul este teoria repre­ zentă rilor care privesc sufletul; în sensul Larg al cuvâ ntu lui, anim ism constitui e teoria fi i nţelor spi rituale în general. Mai disti ngem şi u n animatism, care este doctrina însufleţiri i natu ri i pe care o şti m a fi neînsufleţită, şi căruia i se adaugă animalismul şi monismul. Termenul a n i mism, care servea altădată pentru a desemna un sis­ tem fi losofie determ inat, pare să îşi datoreze sem n ificaţia actua lă Lucră ri lor Lui E. B. Taylor2• 1 N ecesitatea de a condensa materialele ne obligă să renunţăm la a mai oferi o bibliografie mai mult sau mai puţin detaliată. M ă voi mărgini doar să amintesc lucrările bine cunoscute ale lui H erbert Spencer, J. G. Frazer, A. L..ang, B. B.Taylor, Wilhelm Wundt, din care am împrumutat toate informaţiile despre animism şi magie. Personalitatea autorului se afirmă şi prin alegerea materialelor şi opiniilor ce îi sugerează calea pe care trebuie să meargă. 2 E. B. Taylor, Primitive Cu/ture, vol. I , p. 42 5 , ed. a l i - a, 1903 ; W. Wundt, Mythus und Religion, vol. l i , p. 1 1 3 , 1906.

9 4 TOTEM Ş I TAB U Ceea c e a provocat creaţia tuturor acestor termen i au fost cunoşti nţe le dobâ nd ite despre maniera extrem de curioasă în care popoarele prim itive cu noscute, dis pă rute sau încă existente, con­ cepeau natura şi Lumea. În opinia acestora, Lumea ar fi Locu ită de I

un mare număr de fi i nţe spi rituale, benefice sau malefice faţă de oame n i i care Le atri buiau acestor spi rite şi demoni pricina a tot ceea ce se întâmplă în natu ră şi care considerau că aceste fi i nţe însufleţeau nu numai animalele şi pla ntele, dar şi obi ectele în apa­ renţă neînsufleţite. Un al trei lea element, care este poate cel mai i m portant, al acestei .fi losofi i a naturii" ne uimeşte mai puţin, pentru că ne este fam i liar nouă înşi ne, chiar dacă noi nu adm ite m deloc exi stenţa spi rite lor, explicând astăzi fenomenele natura le prin acţiu nea unor forţe fizice i m personale. Pri m itivi i însă credeau într-o .însufle­ ţi re" asemă nătoa re celei cu care su nt înzestrate fi i nţe le umane. În oa meni, credeau aceştia, să lăşluiesc sufletele care îşi pot pă răsi sed i u l material permanent pentru a transmigra în corpul altor oa men i ; aceste suflete ar fi izvorul activităţi lor spi ritua le şi, pâ nă La un anumit punct, ele ar fi i ndependente de .tru puri". În primitivi­ tate, sufletele erau reprezentate ca fi i nd extrem de asemă nătoa re i n d iviz i lor şi doar în u rma unei îndelungate evo luţi i sufletele au fost despuiate de orice element material, pentru a dobândi un grad de .spi ritua litate" extrem de înalt1. Cea mai mare pa rte a autorilor ca re s-au ocu pat de problemă sunt încli naţi să adm ită că aceste reprezentă ri referitoa re La forma sufletelor constitu ie nucleul primitiv al sistemulu i a n i mist, că spiri­ tele nu corespund decât sufletelor deven ite Libere, i ndependente şi că sufletele animalelor, pla ntelor şi Lucru rilor s u nt înţelese ca fi i nd asemă nătoa re sufletelor umane. Dar cum au reuşit să se crista lizeze în g â n d i rea oamenilor prim itivi aceste concepţi i dualiste pe care se întemeiază siste1

Wu ndt, L. c. , cap. IV, Die Seelenvorstellungen.

A N I M I SM, MAG I E ŞI O M N I POTENŢA I D E I LO R

95

mul a n i m i st? Se presu pune că Lucrul acesta s-a întâ m p lat în urma observaţi i lor furnizate în ti m p u l somnului (odată cu visele) sau a celor oferite de sta rea de moa rte, ca re se aseamănă cu som n u l, cât şi în urma efortu rilor făcute pentru a explica aceste stă ri atât de fa m i liare fiecă ru i i n d ivid. Î n principal, chesti unea morţi i trebuie să fi oferit punctu l de plecare al acestei teori i. Î n och i i prim itivului, persistenţa vieţi i, nemurirea, trebuie să fi fost un Lu.c ru cât se poate de firesc. Reprezentarea morţi i nu s-a format decât tâ rziu în m i ntea pri m itivu lu i şi a fost acceptată La început cu mare ez ita re; şi pentru noi astăzi această repreze ntare este dezgo lită de conţi nut şi dificil de rea lizat. în ceea ce priveşte rolu l jucat în ela borarea teori i lor a n i m i ste de a lte observaţii şi experienţe, cum ar fi cele referitoare La i mag i n i le ca re apar în vise, în um bre, în imag i n i le reflectate în ogli ndă etc„ au făcut obiectu l unor discuţii care încă nu au dat rezu ltate poz itive1. Pri m itivu l care acţi onează sub presiunea fenomenelor ce i s-au i m pus gândirii sa le pri n formularea reprezentă rilor despre suflet, co nstitu ie u n fenomen pe ca re îl găsim a fi cât se poate de natu ra l şi puţi n e n i gmatic. Wu ndt spune cu privi re La acest subiect că întâ ln i m acelea şi reprezentă ri a le sufletelor La popoa rele cele ma i diverse şi în epocile cele mai fe lu rite, că aceste rep rezentări „su nt prod usul psihologic necesa r al conştii nţe i creatoare de m ituri şi că a n i m i s m u l prim itiv ar trebui co nsiderat ca fi i n d expresia spi­ ritua lă a stă ri i fireşti a uman ităţii, în măsura în care acea stă sta re este acces i b i lă observaţi i lor noastre"2• întâlnim deja justificarea însufleţirii a ceea ce este neînsufleţit în Lucrarea Lu i Hume, Natural History of Religion (Istoria naturală a religiei) : .Există în uman itate

o tendi nţă u n iversa lă de a Le concepe pe ce le la lte fi i nţe ca fi i n d 1

Despre acest s u b i ect, î n afa ra lucrări lor l u i Wundt şi a le lu i H .

Spencer, vez i consistentele a rti cole d i n Encyclopedia Britannica, 1 9 1 1, (.An i m i sm", .Mytho logy" etc.). 2

L. c. , p. 1 54.

9 6 TOTEM Ş I TABU asemă nătoare omului şi de a Le atri bui obiectelor toate calităţi le ce îi su nt fam i lia re omului şi de care este conştient în mod i nti m"1• Animismul este un sistem i ntelectua l, el nu explică doar cutare sau cutare fenomen particu lar, ci perm ite conceperea Lu m i i ca un vast a nsa mblu, plecâ nd de La un punct a nume. Dacă ar fi să-i cre­ dem pe u n i i autori, umanitatea ar fi cunoscut succesiv de-a Lu ngul vrem i i trei di ntre aceste sisteme i ntelectuale, tre i mari concepţii asupra Lu m i i : concepţia a n i m i stă (m itologică), co ncepţia religioasă şi concepţia şti i nţifică. Di ntre toate aceste sisteme, a n i m i s m u l este poate cel mai Log ic şi mai complet, cel ca re ex p lică esenţa Lum i i fă ră a Lăsa n i m i c în ceaţă. Or această p r i m ă concepţie asupra Lum i i de către umanitate este o teorie psiholog ică. Ar depăşi scopul aces­ tei că rţi dacă ne-am apuca acum să arătă m ce m a i subzistă astăzi din această teorie, fie sub fo rma degradată a superstiţiei, fie sub forma fondului viu a l Li mbaj u lui, cred i nţelor şi fi losofiei noastre. Dacă ne gând i m La succesiu nea acestor trei moduri de a concepe Lumea, putem să afirmăm că a n i m ismul însuşi, fă ră să fi aj uns încă La stad i u l de religie, i mpli că deja condiţi i le preala b i le ale tuturor re lig i i lor care vor apărea ulterior. Este, de asemenea, evi dent fa ptu l că m itu l se bazează pe elemente a n i m i ste; dar detali i le ra porturi­ lor care există între m ituri şi a n i mism nu au fost încă eluci date în as pectele esenţia le.

2 Cercetă rile noastre psihana litice vor începe d i n altă pa rte. Până atu nci, să spunem că ar fi eronat să crede m că oa menii ar fi fost îndem naţi să-şi elaboreze primele sisteme cosmice doar de s i m p la curioz itate specu lativă, doar de setea de cunoaştere. Nevoia practică de a supune natu ra trebuie să fi j ucat u n rol i m porta nt 1 La Tylor, Primitive Culture, 1, p. 477.

A N I M I SM, MAG I E ŞI O M N I POTE NŢA I D E I LO R

97

în aceste efortu ri. De aceea să nu ne m i răm când o să auz i m că sistem ul a n i m ist are un corolar şi, mai ales, un sistem de i ndica­ ţi i referitoare la maniera în ca re trebuie să ne comportă m pentru a supune oamen i i , animalele şi lucruri le sau, mai deg ra bă, spiri­ tu l oa meni lor, a n i m a lelor şi lucruri lor. Acest sistem de i nd i caţi i şi reguli de co ndu ită, cunoscut sub numele de .vrăjitorie şi magie", a fost considerat de S. Rei nach1 ca fi i nd strategia a n i m is m u lu i , deşi eu prefer, împreună cu Hu bert şi Mauss, să-l com par cu tehnica2• Putem oare stabili o distincţie de principiu între vrăj itorie şi mag ie? Da, dacă facem un pic abstracţie în mod arb itra r de neaj u n­ surile li m baj u lu i cu rent. Astfel, vrăj itoria ne apare ca fi i nd arta de a i nfluenţa spi rite le, tratându-le cum se tratează şi oamen i i în con­ diţii identice, adică îmblânzindu-le, poto lindu-le, domestici ndu-le, făcându-le bi nevoitoa re, i nti m i dându-le, despuindu-le de putere, supunându -le vo i nţei noastre; tot acest lucru se face cu aceleaşi mij loace care şi-au dovedit eficacitatea în raport cu oamenii în carne şi oase. Magia însă este ceva diferit, ea face, în fond, ab­ stracţi e de spi rite şi se serveşte nu de metode psi hologice banale, ci de procedee speciale şi specifice. Este uşor să ne d ă m seama că magia constitu ie partea cea mai prim itivă şi mai i m portantă a teh nicii a n i m i ste, căci pri ntre m ij loacele de ca re ne serv i m pentru a i nfluenţa spi ritele figurează şi procedeele magice3, iar magia îşi mai găseşte rostu l în cazurile în care se pare că spi ritualizarea natu rii nu a fost îndepli n ită. Magia serveşte unor scopuri cât se poate de variate : supu­ nerea fenomenelor naturii vo i nţei uma ne, protejarea ind ividului co ntra duşma n i lor şi primej d i i lor şi înzestrarea lui cu puterea de 1 Cultes, Mythes et Religions, vol. 1 1 , I ntroducere, p. XV, 1 9 1 9 . Annee Sociologique. vol. VI I , 1 9 04. 3 A speria un spirit cu aj utorul zgomotului şi prin strigăte este un procedeu de vrăj itorie pură; dar punând stă pânire p e numele lui înseamnă mai degrabă a folosi un procedeu magic decât a exercita asupra spiritului o anumită presiune. 2

9 8 TOTEM Ş I TABU a-şi învi nge duşma n i i . Dar principiul pe care se sprij i n ă acţi unea magică sau, mai deg rabă, pri n c i p i u l mag iei este într-atât de evi ­ dent încât a fost recunoscut de toţi autorii. Î l pute m e n u nţa într-o mani eră clară şi concisă, sluj i ndu-ne de form u la lui E. B. Taylor (făcâ nd însă abstracţie de j udecata de va loa re pe care o i m plică această form ulă): mistaking an ideal connexion for a real one (a lua d i n g reşeală un ra port ideal drept unul rea l). Vo m scoate în evi­ denţă acest ca racter pe două g rupe de acţi u n i magice. Unul d intre procedeele magice de care ne servim cel mai frec­ vent pentru a-i face rău unui duşman constă în a-i fabrica efigia cu materiale oa recare. Putem chiar să .decretăm" că cuta re sau cutare obiect reprezi ntă i mag i nea, chipul duşma nulu i . Tot ceea ce lezează această efigie afectează şi modelul urât: este suficient să lezăm un membru oarecare al primeia, pentru ca membru l corespondent al corpului duşmanului să se îmbolnăvească. Î n loc să folosim această teh nică magică pentru sati sfacerea unei osti lităţi de ord i n privat, am putea s-o folosim în slujba pietăţi i, pentru a-i proteja pe zei contra demon i lor ră ufăcători. Să cităm d i n J. G. Frazer1: în fiecare noapte, atunci când zeul-soare Ra (în Egiptu l a ntic) îş i relua drumul pri n arzătorul Occident, avea de dat o bătă lie crân­ cenă împotriva unei armate de demoni ca re îl atacau sub comanda Lu i Apepi, duşmanul său. Ra Lu pta contra acestora toată noa ptea, iar adeseori puteri le întunericului erau atât de mari încât puteai vedea şi ziua cerul a lbastru acoperit de nori grei, care îl îm piedicau pe Ra să-şi împrăştie lu mina. Pentru a-l aj uta pe zeu, în fiecare zi, în templul său d i n Teba,

se înfă ptuia ceremonialul următor: din ceară, se fă urea c h i pul duş­ manului său Apepi, ca re avea fo rma unui crocodi l ori b i l sau a unui şarpe cu numeroase i nele, pe care se scria cu cerneală numele demonului. Pusă fi i nd într-o teacă de papirus pe care se scria ace­ eaşi i nscri pţie, această figurină era înfăşurată în păr negru ; apoi 1 The magic art, li, p. 61.

A N I M I S M , M A G I E ŞI O M N I POTENŢA I D E I LO R

99

preotul oficiant scuipa deasu pra e i , o scrijelea c u un cuţit d e si lex şi o arunca la pământ. Punea apoi peste ea piciorul stâ ng, după care ceremonia se sfâ rşea prin a rderea figurinei pe u n foc de vrea scuri d i n diverse pla nte. Odată Apepi distrus, toţi demonii d i n suita sa aveau aceeaşi soartă. Acest serviciu divin, care trebuia să fie însoţit de d iverse cuvân­ tă ri, avea loc nu numai d i m i neaţa, după-amiaza şi seara, ci putea să fie repetat în orice moment al zilei, atunci când furtun a făcea rava­ gii, sau când ploua cu gă leata, sau când nori i neg ri întu n ecau cerul. Duşmanii cei ră i sufereau efectul pedepselor aplicate efig iei lor, ca şi cum această pedea psă le-ar fi fost a plicată di rect lor; ei fugeau, iar zeu l soarelui triumfa d i n nou1.

Sunt numeroase acţi u n i le mag ice bazate pe acelea şi princi p i i şi motivate de aceleaşi reprezentări. Vo i cita d o u ă ca re au j ucat întotdea una un rol im portant la popoarele prim itive şi ca re s-au păstrat în parte în mituri le şi cultu l popoarelor mai ava nsate : este vorba despre practicile mag ice desti nate să provoace ploa ia sau să aducă o bună reco ltă. Ploa ia era provocată cu aj utorul procedeelor magice, i m itâ nd şi reproducând artificial norii şi fu rtu na. Se spu nea că oamen i i .se j u cau de-a ploai a". Ja ponezii Ainu, de p i ldă, provo­ cau ploaia în modul următor: u n i i aruncau apă pri ntr-un ciur uriaş, în timp ce alţii pli mbau pri n sat, ca şi cum ar fi fost o cora bie, un rec i pient p revăzut cu o pâ nză şi cu vâsle. Şi ferti litatea pământului se asigura tot pri n procedee mag ice, oferind un spectacol al ra por­ turi lor sexuale omeneşti. Ca să cită m aici doar unul d i ntre m i i le de exemple, în anum ite reg i u n i a le insulei Java , atu nci câ nd se apro­ pie momentu l înfloririi orez u lui, ţă ra n i i şi ţă rănci le se duc noa ptea pe câm p pe ntru a stimula prin exemplul lor fecund itatea solului şi

1 I nterd i cţia b i b li că de a acţi o n a asupra unei i mag i n i (efig i i , figuri ne) a u n e i fi i nţe v i i nu a fost d i ctată de vreo prej udecată înd reptată contra artelor p lasti ce, ci avea scop u l de

a-i

îndepă rta

pe

oameni de la m a g i e , practică pe

care evre i i o detestau. (Frazer, op.cit., p. 8 7, notă)

1 00 TOTEM ŞI TABU a-şi asigura astfel o bună recoltă1. Dimpotrivă, raporturile sexuale incestuoase erau blestemate şi interzise, din cauza influenţei lor nefaste asupra fertilităţii solului şi a recoltei.2 În aceeaşi grupă putem situa anumite prescripţii negative, care sunt măsuri magice de precauţie. Atunci când o parte a locu­ itorilor unui sat Dayak se duc la vânătoare de mistreţi, cei care rămân acasă nu trebuie să atingă cu mâinile nici uleiul, nici apa; nerespectarea acestei interdicţii ar atrage după sine înmuierea degetelor vânătorilor, care ar lăsa astfel să le scape uşor, printre degete, prada.3 Sau, atunci când un vânător Gilyak ia în pădure urma unui vânat, le este interzis copiilor săi, rămaşi acasă, să facă desene pe nisip sau pe lemn, altfel potecile din pădure vor deveni la fel de încurcate, de labirintice, precum sunt liniile desenului, iar vânătorul nu ar mai găsi drumul de întoarcere.4 Dacă în acest din urmă exemplu, ca în multe alte cazuri de acţiune magică, depăr­ tarea nu contează, adică acţiunea telepatică este considerată ca un fenomen natural, aceasta nu înseamnă că înţelegem mai bine raţiunile acestei particularităţi a acţiunii magice. Putem observa fără mare greutate ceea ce asigură eficacitatea acţiunii în toate aceste exemple. Este vorba despre similitudinea dintre acţiunea îndeplinită şi fenomenul a cărui producere este dorită. Frazer denumeşte această varietate de magie imitativă sau homeopatică. Dacă vreau să plouă, atunci trebuie să fac ceva care să semene a ploaie sau care să amintească de ploaie. Într-o etapă de civilizaţie mai avansată, se va înlocui această procedură magică cu procesiunile în jurul templului şi cu rugăciunile adresate sfinţi­ lor pentru care a fost construit templul. În sfârşit, se va renunţa şi la această tehnică religioasă, pentru a căuta prin ce acţiuni ştiinţi­ fice asupra atmosferei se poate provoca ploaia. 1 The magic art, li, p. 98. 1 3 4

Găsim un ecou a l acestei cred i nţe în piesa Oedip rege de Sofocle. The magic art, I, p. 120. L. c„ p. 122.

A N I M ISM, MAGIE ŞI O M N I POTE NŢA I D E I LO R

101

Într-o altă grupare de acţiuni magice, principiul similitudinii este înlocuit printr-un altul, care va fi înţeles cu ajutorul exemple­ lor următoare. Pentru a-i face rău unui duşman, ne putem servi de un alt procedeu care constă în a face rost de resturi ale părului, unghiilor sau chiar de bucăţele din veşmintele acestuia, pentru a executa asupra lor diverse acte de ostilitate. Toate efectele exer­ citate asupra obiectelor care le-au aparţinut duşmanilor trebuie să se simtă pe pielea acestora, ca şi cum ei ar fi cei agresaţi. În viziunea primitivilor, numele constituie partea esenţială a per­ sonalităţii; atunci când cunoaştem numele unei persoane sau al unui spirit, am dobândit deja o anumită putere asupra purtătorului acestui nume. De aceea au apărut numeroase precauţii şi restricţii observate în folosirea numelor, dintre care am enumerat câteva în capitolul despre tabu. Similitudinea este înlocuită în aceste exem­ ple identitate. Motivaţia esenţială a canibalismului primitivilor poate fi dedusă în acelaşi mod. Absorbind prin digestie părţi ale corpu­ lui unei persoane, ei îşi însuşesc astfel şi facultăţile cu care este înzestrată acea persoană. De aceea, probabil, regimul alimentar este supus în anumite circumstanţe particulare diferitelor preca­ uţiuni şi restricţii. O femeie însărcinată se va abţine să mănânce carnea anumitor animale ale căror trăsături indezirabile, laşitatea de exemplu, s-ar putea transmite astfel fătului pe care îl hrăneşte în pântec. Eficacitatea acţiunii magice nu este deloc diminuată de separaţia care survine între întreg şi parte sau de faptul că contac­ tul între o persoană şi un anumit obiect nu a fost decât instanta­ neu, pasager. De aceea credinţa în relaţia magică dintre o rană şi arma care a produs-o se menţine neschimbată vreme de milenii. Atunci când un melanezian a reuşit să captureze un arc şi săgeţile ce l-au rănit, el îl depune cu grijă într-un loc răcoros, crezând ast­ fel că atenuează inflamaţia rănii. Dar dacă arcul a rămas în mâi­ nile duşmanului, acesta îl va pune cu siguranţă undeva în preajma focului, pentru a agrava inflamarea rănii.

1 0 2 TOTEM ŞI TABU După cum spune Pliniu în ale sale Istorii naturale, atunci când ne pocăim pentru că i-am făcut rău cuiva, trebuie să scuipăm mâna care a făcut răul, iar durerea victimei se va calma astfel de îndată. Francis Bacon, în cartea Natural History, menţionează credinţa foarte răspândită conform căreia este suficient, pentru a vindeca o rană, să ungi cu grăsime arma care a produs-o. Unii ţărani englezi urmează şi astăzi această prescripţie şi, atunci când se taie cu secera, păstrează unealta în cea mai mare curăţenie, pentru a evita supuraţia plăgii. În iunie 1 9 12, scrie un ziar englez, o femeie din Norwich, pe numele ei Mayhilde Henry, şi-a bătut în talpa pantofu­ lui un cui de fier, rănindu-se. Fără să lase pe cineva să-i examineze rana, fără măcar să-şi dea jos ciorapii, ea i-a spus fiicei sale să ungă bine cu ulei cuiul, pentru a preveni alte complicaţii supărătoare. A murit, bineînţeles, câteva zile după aceea, de tetanos, fiindcă nu şi-a tratat cu antiseptice rana. Aceste ultime exemple sunt unele de magie contagioasă, pe care Frazer le distinge de magia imitativă. Ceea ce-i conferă efica­ citate magiei contagioase nu este similitudinea, ci contiguitatea în timp, cel puţin contiguitatea aşa cum ne-o reprezentăm, aminti­ rea existenţei sale. Fiindcă similitudinea şi contiguitatea sunt cele două principii esenţiale ale procesului de asociere, întreaga absur­ ditate a prescripţiilor magice este dominată, ca să spunem aşa, de asocierea ideilor. Observăm deci cât de adevărată este definiţia pe care Taylor o dă magiei, definiţie pe care am citat-o mai sus: mista­ king an ideal connexion for a real one (a lua din greşeală un raport

ideal drept unul real). Frazer defineşte de altfel magia aproape în aceeaşi termeni: „Oamenii au luat din greşeală ideile lor drept ordinea firească a naturii şi şi-au imaginat că, deoarece sunt capa­ bili să exercite un control asupra ideilor proprii, sunt în măsură să controleze şi lucrurile"1. 1 The magic art, I, p. 420 şi urm.

A N I M ISM. MAGI E ŞI O M N I POTE NŢA I D E I LO R

1 03

Chiar ne mirăm să vedem cum anumiţi autori resping ca nesa­ tisfăcătoare această minunată explicaţie a magiei.1 Reflectând însă un pic mai adânc, găsim justificată obiecţia conform căreia teo­ ria care pune asociaţia ideilor la baza magiei explică doar căile urmate de aceasta, fără a ne oferi explicaţii asupra esenţei sale, asupra raţiunilor care l-au împins pe omul primitiv să înlocuiască Legile naturale prin legi psihologice. Este evident că trebuie să introducem aici un factor dinamic, dar atunci când căutarea aces­ tui factor îi împinge la greşeli pe criticii teoriei lui Frazer este uşor să oferi o explicaţie satisfăcătoare a magiei, doar urmărind şi apro­ fundând teoria asociaţiilor. Să luăm mai întâi cazul, cel mai simplu şi mai important, al magiei imitative. După Frazer, aceasta poate fi practicată singură, în vreme ce magia contagioasă are întotdeauna nevoie de magia imi­ tativă.2 Motivele pentru exercitarea magiei sunt uşor de recunoscut: dorinţele omeneşti. Trebuie doar să admitem că omul primitiv avea o încredere nemăsurată în puterea dorinţelor sale. În fond, tot ceea ce căuta el să obţină cu ajutorul mijloacelor magice trebuia să se întâmple pentru că el dorea lucrul acesta. Astfel se face că, la înce­ puturi, avem de-a face doar cu simpla dorinţă. Î n ceea ce-l priveşte pe copil, care se află într-o postură psi­ hică analoagă, dar nu posedă încă aceleaşi aptitudini motrice, am admis adineauri că el începe prin a-şi procura pentru dorin­ ţele sale o satisfacţie într-adevăr halucinatorie, făcând să apară o situaţie favorabilă datorită excitaţiei centrifuge a organelor sale senzoriale.3 Adultului primitiv i se oferă o altă cale. Dorinţei sale i se ataşează un impuls motrice, voinţa, iar această voinţă, care va fi într-o zi destul de puternică pentru a schimba faţa pământului, este folosită de către omul primitiv pentru a-şi procura o satis­ facţie printr-un soi de halucinaţie motrice. Această reprezentare a 1 Vezi a rticolul Magic în Encyclopedia Britannica, ediţia a 1 1 -a.

2 L.c. , 5 1 . 3 Formutierungen iiber die zwei Prin»»zipien des psychischen Gescitehens (Ja hrb. f. psychoanal. Forsch. , 111, Yd. 1912, p. 2).

104 TOTEM ŞI TAB U dorinţei poate fi satisfăcătoare î n comparaţie c u jocul copiilor, cu singura diferenţă că tehnica pur senzorială lipseşte din acest joc. Dacă jocul şi reprezentarea imitativă le sunt de ajuns copi­ lului şi primitivului, acest lucru nu se întâmplă din cauza sobrietăţii şi modestiei (în sensul modern al acestor cuvinte), nici din cauza resemnării inspirate de conştiinţa neputinţei lor reale; este vorba despre o consecinţă foarte naturală a valorii exagerate pe care aceştia o ataşează dorinţei lor, a voinţei de care depind şi a căilor pe care s-au angajat. Odată cu trecerea timpului, accentul psihic se deplasează de la motivele acţiunii psihice, pentru a se lega de mijloace, adică de acţiunea în sine. Ar fi mai exact să spunem că tocmai mijloacele de care se serveşte îi conferă sălbaticu­ lui o idee a marii valori pe care o adaugă actelor sale psihice. Luându-se după aparenţe, sălbaticul este convins că tocmai acţi­ unea magică este cea care, datorită asemănării cu ce doreşte el, duce la realizarea evenimentului dorit. În etapa animistă a gân­ dirii nu există încă prilejul de a-şi da seama că situaţia nu stă aşa cum ne-o imaginăm. Lucrul acesta devine posibil în etapele ulterioare, atunci când se continuă recursul la aceleaşi procedee, dar într-un moment în care fenomenul psihic al îndoielii începe deja să intervină, ca o expresie a unei tendinţe de refulare. Atunci oamenii încep să admită faptul că nu serveşte la nimic să invoce spiritele, dacă nu există credinţa existenţei acestui fapt, şi că adevărata forţă magică a rugăciunii rămâne ineficientă dacă nu este dictată de o pietate veritabilă1• Posibilitatea existenţei unei magii contagioase care să se sprijine pe o asociere prin contiguitate ne demonstrează faptul că valorizarea psihică a dorinţei şi voinţei s-a extins asupra tutu­ ror actelor psihice subordonate voinţei. Rezultă o supraestimare generală a tuturor proceselor psihice, adică o atitudine faţă de 1 Regele spune în Hamlet (111, 4): My words fly up, my thoughts remain below; words wiyhout thoughts never to heaven go. (.Cuvâ ntu-mi zboară, gâ n­ dul mi-e sti ngher,/ Cuvi nte fă ră gând n-aj ung La cer.")

A N I M ISM, MAGI E ŞI O M N I POTENŢA I D E I LO R

105

Lume care, în urma a ceea ce ştim despre raporturile dintre reali­ tate şi gândire, trebuie să ne apară ca o supraestimare a acesteia din urmă. Lucrurile se estompează în faţa reprezentărilor; toate schimbările imprimate lucrurilor afectează reprezentările. Noi pre­ supunem că toate relaţiile care există între reprezentări trebuie să existe şi între lucruri. Ca şi gândirea care nu cunoaşte distanţe şi care reuneşte în acelaşi act de conştiinţă lucrurile cele mai înde­ părtate în spaţiu şi timp, şi lumea magică va sfărâma telepatic distanţele spaţiale şi va trata raporturile din trecut ca şi cum ar fi actuale. În epoca animistă, imaginea Lumii reflectată de lumea interioară trebuie să facă vizibilă această altă imagine a lumii pe care noi credem că o recunoaştem. Să spunem totuşi că cele două principii ale asocierii, simili­ tudinea şi contiguitatea, îşi află sinteza într-o unitate superioară: contactul. Asocierea prin contiguitate echivalează cu un contact direct, asocierea prin similitudine este un contact în sensul figurat al cuvântului. Posibilitatea de a desemna prin acelaşi cuvânt cele două varietăţi de asociere dovedeşte deja că acelaşi proces psihic le dirijează pe amândouă. Vom reîntâlni aceeaşi extindere a noţiu­ nii de contact ca şi în cazul tabuului.1 Ca să rezumăm, putem afirma că principiul care stă la baza magiei, tehnica modului de gândire animist, este cel al .omnipo­ tenţei ideilor".

3 Datorez această expresie, omnipotenţa ideilor, unui pacient foarte inteligent, care suferea de reprezentări obsesionale şi care, odată vindecat datorită psihanalizei, a fost în stare să ne ofere dovada aptitudinilor şi a bunului său simţ.2 El a făurit această 1 Vezi capitolul precedent. 2 Bemerkungen Ober einen Fall von Zwangsneurose. ,Ja hrbuch fii r psyc­

hoana lyt. und psychopath. Forsch ungen, I, Bd, 1909. (Sammtung Kleiner Schriften zur Neurosenlehre, 3 volume, 1 9 1 3).

106 TOTEM ŞI TAB U expresie pentru a explica toate aceste fenomene singulare ş i îngri­ jorătoare care păreau că-l bântuie, pe el şi pe toţi

cei

care sufereau

de acelaşi sindrom. Îi era suficient să se gândească La o persoană, ca să o întâlnească de îndată, ca şi cum ar fi invocat-o. Cerea într-o zi informaţii despre o persoană pe care o pierduse din vedere un anumit timp? O făcea şi imediat afla că acea persoană murise, în aşa fel încât putea crede că ea i se impusese telepatic atenţiei sale. Atunci când i se întâmpla, fără să se gândească prea mult, să formuleze vreun blestem La adresa unei persoane, el trăia din acel moment cu teama perpetuă de a nu afla cumva despre moartea ei şi de a nu se prăbuşi sub greutatea responsabilităţii sale. În multe cazuri, de-a Lungul şedinţelor de tratament, mi-a spus chiar el cum s-au produs înşelătoarele aparenţe, cât şi ceea ce a adăugat de La el, pentru a da mai multă putere aşteptărilor sale superstiţioase. De altfel, toţi bolnavii obsesivi sunt superstiţioşi, cel mai adesea în dauna propriilor convingeri1. Persistenţa omnipotenţei ideilor ne apare cu o şi mai mare claritate în cazul nevrozei obsesionale, consecinţele acestui mod de gândire primitiv fiind aici cel mai aproape de conştiinţă. Trebuie însă să ne păzim în a vedea în omnipotenţa ideilor caracterul dis­ tinctiv al acestei nevroze, întrucât examenul clinic descoperă acelaşi caracter în toate celelalte nevroze. Oricare ar fi tipul de nevroză cu care avem de-a face,nu realitatea experienţei, ci cea a gândi­ rii este determinantă în formarea simptomelor. Nevroticii trăiesc într-o Lume specială unde contează doar „valorile nevrotice"; vreau să spun că ei nu consideră eficient decât ceea ce este intens gândit de către ei, ceea ce este reprezentat afectiv, fără a se mai preocupa să ştie dacă ceea ce este astfel gândit sau reprezentat are Legătură 1 Se pare că noi avem o tendi nţă de a califica drept .,îngrijorătoa re" şi .si n i stre" i mpres i i le pri n care că ută m să ne confi rmă m o m n i potenţa ideilor ş i m a n iera de a gâ ndi a n i m i stă, în timp ce în judecăţi le noastre raţionale ne-a m dezbă rat de multă vreme de aceste două moduri de gâ n d i re.

A N I M I S M, MAGIE ŞI OM N I POTE NŢA IDE ILOR

1 07

sau nu cu realitatea exterioară. Istericul, de pildă, reproduce prin accesele sale şi instaurează prin simptome evenimente care nu s-au derulat întocmai decât în imaginaţia sa şi care nu au Legătură decât în urma unei analize detaliate cu evenimente reale, fie cu sursa Lor, fie cu materialele care au servit pentru a Le edifica. Vom înţelege prost sentimentul culpabilităţii La nevrotici, dacă vom încerca să-l explicăm prin greşeli reale. Un nevrotic obsesiv poate fi copleşit de un sentiment de culpabilitate care s-ar jus­ tifica în cazul unui criminal ce a comis mai multe asasinate, în timp ce el însuşi se comportă faţă de apropiaţii săi în maniera cea mai respectuoasă şi mai scrupuloasă. Cu toate acestea, senti­ mentul său este întemeiat; el face apel La motivele sale intense şi frecvente, care sunt tot atâtea dorinţe de a dori moartea şi care, în inconştientul său, sunt îndreptate contra semenilor săi. Sentimentul Lui este întemeiat nu atât pe fapte reale, ci pe inten­ ţiile inconştiente. Astfel, omnipotenţa ideilor, predominanţa acordată procese­ lor psihice în dauna faptelor din viaţa reală, manifestă o eficacitate nelimitată în viaţa afectivă a nevroticilor, cu toate consecinţele care decurg de aici. Dar, dacă îl supunem pe nevrotic unui trata­ ment psihanalitic în stare să-i facă conştient inconştientul său, el nu va mai crede că ideile sunt Libere, de capul lor, şi îi va fi teamă să-şi exprime dorinţe malefice, ca şi cum ar fi suficient să Le exprime pentru ca ele să se şi îndeplinească. Prin această ati­ tudine şi prin superstiţiile care-i stăpânesc viaţa, el demonstrează cât de aproape este de sălbaticul care îşi imaginează că poate transforma lumea exterioară doar cu ajutorul ideilor sale. Actele obsesionale primare ale acestor nevrotici sunt, pe drept cuvânt, de natură pur magică. Dacă ele nu sunt totuşi acte de vrăjitorie, sunt atunci acte de contravrăjitorie, destinate să abată ameninţările vreunei nenorociri cu aşteptarea căreia nevroticul trăieşte la începutul maladiei sale. Ori de câte ori a fost posibil

1 0 8 TOTEM ŞI TAB U să pătrund misterul acestei atitudini, am constatat c ă nenorocirea La care pacientul se aştepta nu era alta decât moartea. În opinia Lui Arthur Schopenhauer, problema morţii stă La baza oricărei filo­ sofii. Ştim deja că credinţa în existenţa sufletului şi a demonilor, ce caracterizează animismul, s-a format sub impresia pe care o produce moartea asupra oamenilor. Este greu de ştiut dacă aceste prime acte obsesionale sau de apărare sunt supuse principiului asemănării şi contrastului, căci, având în vedere simptomatologia nevrozei, aceste acte sunt cel mai adesea deformate ulterior prin ascunderea Lor îndărătul acţiunilor neînsemnate1• Chiar şi formu­ lele de apărare în nevroza obsesională îşi regăsesc pandantul în formulele de vrăjitorie şi magie. Dar, pentru a descrie cu exacti­ tate istoria evoluţiei actelor obsesionale, trebuie relevat faptul că, foarte îndepărtate de sfera sexuală, aceste acte nu sunt La început decât un soi de vrăjitorie destinată să abată dorinţele rele, dar care sfârşesc prin a fi tot o fidelă imitare a actelor sexuale, o manifes­ tare cumva deghizată, substitutivă, a acestor din urmă acte. Dacă acceptăm modul evolutiv al concepţiilor umane despre Lume, aşa cum a fost el descris mai sus, adică faptul că etapa ani­ mistă a precedat etapa religioasă, care, La rândul ei, a precedat etapa ştiinţifică, ne va fi uşor să urmărim astfel evoluţia .omnipo­ tenţei ideilor" de-a lungul acestor etape. În etapa animistă, omul îşi atribuia sieşi atotputernicia; în cea religioasă, a cedat această sarcină zeilor, fără însă a renunţa serios La ea, întrucât şi-a rezervat puterea de a-i influenţa pe zei, adică i-a făcut să acţioneze conform dorinţelor sale. În modul de concepţie ştiinţifică a Lumii, nu mai există Loc pentru atotputernicia omului, care şi-a recunoscut mici­ mea şi s-a resemnat în faţa morţii, La fel cum s-a supus şi celorlalte necesităţi naturale. Dar şi în această coabitare a spiritului uman 1 Vom avea ocazia să arătăm mai departe existenţa unui alt motiv a acestei disimulări în spatele unei acţi uni insignifia nte.

A N I M ISM, MAG I E ŞI O M N I POTENŢA I D E I LO R

1 09

cu legile realităţii vom regăsi încă urmele vechii sale credinţe în atotputernicie. Făcând apel la istoria evoluţiei tendinţelor libidoului, coborând în timp de la forma care afectează vârsta matură până la primele manifestări din copilărie, am stabilit mai întâi o distincţie impor­ tantă pe care am expus-o în Orei Abhandlungen zur Sexualtheorie (Trei eseuri despre teoria sexualităţii, 1905). Manifestările tendinţelor

sexuale pot fi recunoscute încă de la începuturile lor, dar şi atunci ele nu sunt încă îndreptate spre vreun obiect exterior. Fiecare dintre aceste tendinţe din care este alcătuită sexualitatea lucrează pentru sine, caută plăcerea, fără a se preocupa de alţii, şi îşi găseşte împlini­ rea în limitele propriului corp al individului. Este vorba despre etapa autoerotismului, căreia îi succede cea a alegerii obiectului. Un studiu mai aprofundat a relevat utilitatea, chiar necesitatea, de a intercala între aceste două etape o a treia sau, dacă preferaţi, necesitatea de a împărţi în două prima etapă, cea a autoerotis­ mului. În această fază intermediară, a cărei importanţă se impune din ce în ce mai mult, tendinţele sexuale, care erau independente unele de altele, se reunesc într-una singură şi sunt îndreptate spre un obiect, care, de altfel, nu este încă un obiect exterior, străin indi­ vidului, ci chiar propriul eu al acestuia care, în acea fază, se găseşte deja constituit. Ţinând cont de fixaţiile patologice ale acestei stări, pe care o observăm ulterior, am conferit acestei noi faze interme­ diare numele de narcisism. Persoana în cauză se comportă ca şi cum ar fi îndrăgostită de ea însăşi; tendinţele egotiste şi dorin­ ţele libidoului nu se revelează încă analizei noastre cu o claritate suficientă. Chiar dacă nu suntem în stare încă să conferim un caracter suficient de precis acestei faze narcisiste, în care tendinţele sexu­ ale, până atunci separate, se contopesc într-una singură, n-am băga mâna în foc că această structură narcisistă va dispărea corn-

1 1 O TOTEM ŞI TABU plet în timp. Omul rămâne, într-o anumită măsură, narcisist chiar şi atunci când şi-a descoperit pentru satisfacerea Libidoului obiecte exterioare sieşi; forţele care-l atrag spre aceste obiecte sunt ca nişte emanaţii ale libidoului care îi este inerent şi pot oricând să se întoarcă La sursă. Stările atât de interesante din punct de vedere psihologic, cunoscute sub numele de stări amoroase, care sunt un fel de prototipuri normale ale psihozelor, corespund în cel mai mare grad acestor emanaţii, în raport cu nivelul de iubire de sine însuşi. Nimic nu pare deci mai natural decât să Legăm de narcisism, ca fiind o trăsătură caracteristică esenţială, faptul că am descoperit marea valoare (exagerată din punctul nostru de vedere) pe care primitivul şi nevroticul o atribuie acţiunilor psihice. Vom spune că La omul primitiv gândirea era încă puternic sexualizată, de unde şi credinţa în omnipotenţa ideilor, de unde şi convingerea în posibili­ tatea de a stăpâni Lumea, convingere care nu s-a lăsat zdruncinată de experienţe, care erau uşor de făcut, experienţe care ar fi putut să-l informeze pe om despre Locul precis pe care-l ocupă în această lume. Regăsim într-un fel, în chiar natura nevroticului, o bună parte din această atitudine primitivă; pe de altă parte însă, constatăm că reprimarea sexuală care s-a produs în cazul său a determinat o nouă sexualizare a proceselor sale intelectuale. Efectele psihice trebuie să rămână aceleaşi în cele două cazuri de transformare libidinală a gândirii, adică atât în transformarea primitivă, cât şi în transformarea regresivă; iar aceste efecte constau în narcisismul intelectual şi în omnipotenţa ideilor1. Dacă este adevărat că omnipotenţa ideilor în cazul primitivi­ lor ne oferă o mărturie în favoarea narcisismului, putem stabili o 1 Aproa pe toţi scriitori i ca re s-au ocupat de această problematică consideră ca un fel de cvasiaxiomă faptul că n u m a i în vi rtutea unui soi de solipsism sau berkleianism (termen propus de profesorul Su lly în cazul copii lor) să lbati cul refuză să recunoască moa rtea ca un fa pt real. Vezi Ma rett, Pre-animistic religion, .Folklore", XI, 1 900, p. 1 7 8 .

AN I M I S M, M AGI E ŞI O M N I POTE NŢA IDE I LO R

111

paralelă între evoll!ţia modului de a concepe Lumea şi dezvolta­ rea Libidoului individual. Vom vedea astfel că, atât în timp cât şi prin conţinut, etapa animistă corespunde narcisismului, cea religi­ oasă corespunde stadiului de obiectivare caracterizat prin fixarea Libidoului asupra părinţilor, în timp ce etapa ştiinţifică îşi are pan­ dantul în starea de maturitate a individului, care se caracterizează prin renunţarea La căutarea plăcerii şi prin subordonarea alegerii obiectului exterior La convenienţele şi exigenţele realităţii1. Arta este singurul domeniu în care omnipotenţa ideilor s-a menţinut până în zilele noastre. Doar în artă se mai întâmplă ca un om, tulburat de dorinţe, să creeze ceva care echivalează cu o satisfacere a acestora şi, datorită iluziei artistice, acest joc produce aceleaşi efecte afective ca şi cum ar fi vorba despre ceva real. Nu fără motiv vorbim despre magia artei şi îl comparăm pe artist cu un magician, iar această comparaţie s-ar putea să fie mai sugestivă decât pare. Arta, care fără îndoială nu a debutat în calitate de .artă pentru artă", se afla La început în slujba unor tendinţe care astăzi s-au stins în cea mai mare parte. Ne este permis să credem că prin­ tre aceste tendinţe se afla şi un mare număr de intenţii magice2• 1 Trebuie să notă m aici că na rcisismul prim itiv al copilului ne oferă un criteriu decisiv pentru modul de a concepe evoluţia ca racterului său şi exclude i poteza care pretinde că sentimentu l prim itiv al cop i lului este sentimentu l interiorităţii sale. 2 S. Rei nach, în eseul Artă şi magie, din cu legerea Cultes, Myths and Religions crede că pictorii prim itivi care ne-au lăsat i maginea ani malelor gravate sa u pi ctate pe pereţii peşteri lor din Franţa căuta u nu .să-şi pro­ cure plăcere", ci să .invoce" De aceea, spune el, aceste desene se găsesc în părţile cele mai îndepărtate şi mai ina ccesi b i le ale peşterilor şi de aceea nu gă sim printre aceste desene i maginea ani malelor de pradă celor mai temute. Oa menii moderni vorbesc adeseori, hi perbolizând desigur, despre magia pensulei sau da ltei u n u i mare a rtist ş i , în genera l, despre magia artei. Exti nsă la sensul propriu, care este cel al unei constrângeri m i stice exer­ citate de oameni pe alte vo inţe sa u lucru ri, această expresie nu mai este a d m i s i b i lă; dar noi am văzut că ea era a ltădată riguros va labilă, cel puţin în opinia a rtişti lor.'' (p. 1 30, op. cit.) . •

1 1 2 TOTEM ŞI TABU

4 Prima concepţie despre Lume pe care umanitatea a reuşit s-o edifice, animismul, era deci o concepţie psihologică. Pentru a o instaura, umanitatea nu a avut nevoie de ştiinţă, căci ştiinţa nu intervine decât atunci când ne dăm seama că nu cunoaştem sufici­ ent lumea şi este nevoie să căutăm mijloacele care să ne permită să ajungem la cunoaşterea ei. Pentru omul primitiv, animismul era o concepţie naturală care îşi avea propria justificare; primitivul ştia că lucrurile din care este alcătuită lumea se comportă exact ca omul, după cum îl învăţase pe el propria experienţă. De aceea nu trebuie să ne mirăm când îl vedem pe omul primitiv că îşi exteri­ orizează propria structură psihică1; ne revine nouă astăzi sarcina de a repune în sufletul uman ceea ce animismul ne-a învăţat cu privire La natura lucrurilor. Tehnica animismului, magia, ne arată la modul cel mai clar intenţia de a impune obiectelor realităţii exterioare Legile vieţii psihice, într-o epocă în care spiritele, departe de a juca un rol oare­ care, erau ele însele obiecte ale practicilor magice. Principiile pe care se bazează magia sunt, de altfel, mult mai primitive şi mai vechi decât teoria spiritelor, care formează nucleul animismului. Concepţia noastră psihanalitică corespunde sub acest aspect cu o teorie a Lui R. R. Marett, care admite o etapă preanimistă a animis­ mului, fază care ar fi cel mai bine caracterizată prin denumirea de animatism (un soi de hilozoism2 universal). Nu avem prea multe de

spus despre preanimism, căci încă nu am întâlnit popor La care să lipsească credinţa în spirite.3 1 În vi rtutea percepţiei zise endopsihice. 2 Teorie conform căreia întreaga materie ar fi vie, însufleţită, având capacitatea de a gândi şi de a si mţi (DEX). (N. tr.) 3 R. R. Ma rett, Pre-animistic religion .Folklore" XI, 2, London, 1 900. Cf. Wundt, fvtythus und Religion, li, p. 1 7 1 şi u rm.

ANIMISM, MAG I E ŞI O M N I POTENŢA I D E ILO R

113

În timp ce magia încă mai foloseşte omnipotenţa ideilor, ani­ mismul a cedat o parte din această omnipotenţă spiritelor, des­ chizând astfel calea spre religie. Dar ce L-a făcut pe omul primitiv să se îndrepte spre această primă renunţare? Cu siguranţă, La baza renunţării nu a stat convingerea inexactităţii principiilor sale, căci el încă mai păstrează şi menţine tehnicile magice. Spiritele şi demonii nu sunt, am văzut mai sus, decât proiecţii ale tendinţelor sale afective; el personifică aceste tendinţe, populează Lumea cu incarnările astfel create şi regăseşte în afara Lui propriile procese psihice1• Nu vom încerca aici să rezolvăm problema originilor tendinţei de a proiecta în exterior anumite procese psihice. Ne vom mulţumi să admitem că această tendinţă este accentuată atunci când proiec­ ţia implică avantajul unei detensionări psihice. Acest avantaj este sigur în cazurile în care tendinţele intră în conflict pentru cucerirea omnipotenţei. Este evident atunci faptul că toate aceste tendinţe nu pot cuceri omnipotenţa. În cazurile de paranoia, de pildă, morbidi­ tatea foloseşte realmente mecanismul proiecţiei pentru a rezolva conflictele care apar în viaţa psihică. Or cazul tipic de conflicte de acest gen este cel care apare între doi termeni ai unei opo­ ziţii, adică în cazul atitudinii ambivalente pe care am analizat-o în detaliu când am vorbit despre situaţia unei persoane aflate în doliu, din cauza morţii unei rude îndrăgite. Acest caz ni se pare în mod particular apt pentru a justifica apariţia formaţiunilor proiec­ tive. Aici ne aflăm iarăşi în acord cu opinia autorilor care consideră spiritele rele ca fiind primele născute din familia spiritelor şi duc La ideea că credinţa în existenţa sufletelor se datorează impresiilor pe care moartea Le Lasă supravieţuitorilor. Singurul aspect în care ne distanţăm de aceşti autori constă în faptul că, în Loc să acordăm întâietate problemei intelectuale pe care moartea o pune celor 1 Admitem că în această eta pă narcisistă pri mitivă nu exi stă încă dis­ tincţia între fixaţi i le li bidoului şi cele care provin din alte surse de excitaţie.

1 1 4 TOTEM ŞI TABU vii, noi credem că forţa care-l împinge pe om să reflecteze asupra morţii îşi are sursa în conflictul afectiv pe care această situaţie îl creează în supravieţuitori. Prima creaţie teoretică a oamenilor, Lumea spiritelor, ar pro­ veni deci din aceeaşi sursă ca şi primele restricţii morale La care se supuneau primitivii, adică interdicţiile de tip tabu. Dar identitatea de origine nu implică şi simultaneitatea de apariţie. Dacă este adevărat că situaţia existenţială a supravieţuitorilor în raport cu defuncţii a fost prima cauză care l-a împins pe om să gândească, să le cedeze spiritelor o parte din atotputernicia sa şi să sacrifice o parte din arbi­ trariul la care se conforma în acţiunile sale, putem spune că aceste formaţiuni sociale reprezintă o primă recunoaştere a unei necesităţi care se opune narcisismului uman. Primitivul se înclina în faţa morţii ineluctabile cu acelaşi gest cu care părea că o neagă. Dacă am avea curajul să continuăm analiza principiilor noastre, am putea să ne întrebăm care sunt elementele din propria noastră structură psihologică ce se reflectă şi se regăsesc în formaţiunile proiective ale sufletelor şi spiritelor. E greu să negi că reprezentarea primitivă a sufletului, în ciuda distanţei care o separă de repre­ zentarea ulterioară care implica imaterialitatea sufletului, nu se apropie cel puţin în trăsăturile esenţiale de aceasta din urmă, prin faptul că ea concepea o persoană sau un lucru ca fiind alcătuite din două părţi care participă în aceeaşi măsură la proprietăţile şi modificările cunoscute ale totului. Această dualitate primitivă, ca să ne servim de expresia Lui Herbert Spencer1, este deja identică dualismului care ne este fami­ liar, cel al trupului şi sufletului, dualism care posedă şi expresii ver­ bale specifice ca, de pildă, atunci când auzim spunându-se despre cineva, când este neputincios sau furios, că nu se mai stăpâneşte, că nu mai este el, că şi-a ieşit din minţi etc.2 1 Principiile sociologiei, val. I. Herbert Spencer, L. c. , p. 1 1 9.

2

A N I M I S M. MAGIE ŞI O M N I POTENŢA I DEILOR

115

' Ceea ce noi proiectăm în realitatea exterioară, ca şi omul pri­ mitiv, nu poate fi altceva decât ştiinţa pe care o avem că alături de o stare în care un lucru este perceput prin simţuri şi conşti­ inţă, adică alături de o stare în care un lucru dat este prezent, mai există şi altă stare în care acelaşi lucru nu este decât latent, având posibilitatea de a deveni real, prezent. Altfel spus, noi ne proiec­ tăm cunoaşterea percepţiilor şi amintirii noastre sau, pentru a ne exprima mai general, ne proiectăm cunoaşterea existenţei proce­ selor psihice inconştiente alături de procesele psihice conştiente1. Am putea spune că „spiritul" unei persoane sau al unui lucru se reduce în ultimă instanţă la proprietatea pe care acea persoană sau lucru o posedă de a fi obiectul unei amintiri sau al unei repre­ zentări, atunci când scapă percepţiei directe. Să nu ne aşteptăm totuşi să vedem în reprezentarea primitivă sau modernă a „sufletului" separaţia netă pe care ştiinţa modernă a stabilit-o între activităţile psihice ale inconştientului şi conşti­ entului. Sufletul animist pare că reuneşte însă proprietăţile con­ ştientului şi inconştientului. Fluiditatea şi mobilitatea sa, puterea pe care o avea de a-şi abandona corpul şi de a pune stăpânire, permanent sau trecător, pe un alt corp, sunt tot atâtea trăsături care le amintesc pe cele ale conştiinţei. Dar mo � ul în care sufletul se ascunde îndărătul manifestărilor personalităţii ne face să ne gândim la latura inconştientă; încă şi astăzi noi atribuim imutabi­ litatea şi indestructibilitatea sufletească nu proceselor conştiente, ci acelora inconştiente, pe care le considerăm a fi adevăratele pur­ tătoare ale activităţii psihice. Am spus mai înainte că animismul este un sistem intelec­ tual, prima teorie completă asupra lumii; dorim acum să tragem câteva concluzii din concepţia psihanalitică asupra acestui sis­ tem. Experienţa noastră de toate zilele se înfăptuieşte pentru a 1 Cf.A note on the Unconscious in Psychoanalysis, („Procee-dings of the Society for Psychical Resea rch", Part XLVI, vol. XXVI, Lo n d ra, 1 9 1 2).

1 1 6 TOTEM ŞI TABU ne aminti în orice moment principalele ei trăsături. Visăm noap­ tea şi avem obiceiul să interpretăm visele ziua. Visul poate să ne apară confuz şi incoerent, fără a nega nimic din natura lui, dar poate, de asemenea, imita impresiile din viaţa reală, făcând ca un element să decurgă din altul, stabilind o corelaţie între diferitele părţi ale conţinutului său. Reuşeşte mai mult sau mai puţin, dar niciodată în întregime, prezentând pe ici, pe colo câte o absurdi­ tate, câte o fisură. Supunând un vis interpretării, vedem că dispunerea incon­ stantă şi neregulată a părţilor sale constitutive nu prezintă nicio importanţă, nu contrapune niciun obstacol inteligenţei visului. Esenţialul în vis este dat de ideile din care este alcătuit, şi nu din fapte, iar aceste idei au întotdeauna un sens, sunt coerente şi dis­ puse după o anumită ordine. Dar ordinea şi dispunerea lor diferă total de ceea ce amintirea noastră regăseşte în conţinutul mani­ festat al visului. Raporturile între ideile visului pot fi pervertite sau chiar distruse complet sau pot fi înlocuite de noi raporturi între elementele de conţinut ale visului. Aproape întotdeauna se efectuează o condensare a elementelor visului, o nouă dispunere a acestor elemente, mai mult sau mai puţin independentă de precedenta. Rezumăm această situaţie spunând că materialul furnizat de ideile visului, după ce a fost utilizat în cadrul visului, suferă ceea ce noi am denumit o elaborare secundară", care are drept scop să " confere un "sens" a ceea ce, în urma lucrării îndeplinite în timpul visului, apare ca incoerent şi incomprehensibil. Or acest sens" nou, " rezultat al elaborării secundare, nu mai este adevăratul sens al ideilor din timpul visului. Elaborarea secundară a produsului rezultat din vis ne oferă un bun exemplu al modului în care se făureşte un sistem, cu natura şi exigenţele sale. Noi dispunem de o formaţiune intelectuală ine­ rentă care cere tuturor materialelor apărute în calea percepţiei şi

A N I M I S M, M AG I E ŞI O M N I POTE NŢA I D E I LO R

117

gândirii noastre un minimum de unitate, de coerenţă şi de inteligi­ bilitate; acest intelect poate însă să capaciteze raporturi inexacte atunci când, din anumite motive, este incapabil să sesizeze rapor­ turile corecte. Noi cunoaştem astfel de sisteme ce caracterizează nu numai visul, dar şi fobiile, ideile obsedante şi anumite forme ale nebuniei. La paranoici, sistemul domină aspectul morbid, dar acest fapt nu trebuie neglijat nici în alte forme de psiho-nevroză. în toate aceste cazuri, putem dovedi că s-a produs o reorganizare a materialului psihic subordonată unui alt ţel, uneori violentă, chiar dacă de înţeles, din punctul de vedere al sistemului. Ceea ce carac­ terizează atunci cel mai bine acest sistem este că fiecare dintre elementele sale se bazează pe cel puţin două motivaţii, dintre care una este oferită chiar de principiile care stau La baza sistemului (şi care, în consecinţă, poate să aibă în anumite cazuri toate caracte­ rele nebuniei), pe când cealaltă, care este disimulată, trebuie să fie considerată ca singura eficace şi reală. lată şi un exemplu din analele nevrozei: în capitolul despre tabu am menţionat în trecere o pacientă ale cărei interdicţii obse­ sionale prezentau o asemănare frapantă cu tabuul băştinaşilor Maori. Nevroza acestei femei era îndreptată contra soţului; aceasta culmina cu defensa contra dorinţei inconştiente pentru moartea soţului. Totuşi, în această fobie manifestată, sistematică, pacienta nu se gândea deloc La soţul ei, care se găsea astfel în afara grijilor şi preocupărilor ei conştiente; ea se temea, de fapt, să nu audă vorbindu-se de moarte, în general. într-o zi, ea L-a auzit pe soţul ei cum îl ruga pe un oarecare să meargă să-i ascută bricele într-o tocilărie. Împinsă de o îngrijorare bizară, femeia s-a dus să vadă cu ochii ei Locul unde se afla această tocilărie şi, La întoarcere, ea L-a bătut La cap pe soţul ei să se debaraseze o dată pentru totdeauna de acele brice, căci a descoperit că alături de tocilăria unde tre­ buia să fie ascuţite se afla o firmă de pompe funebre, care fabrica

1 1 8 TOTEM ŞI TABU sicrie şi tot felul de articole de doliu. lată cum intenţia sa a creat o strânsă legătură între bricele pentru ras barba şi ideea morţii. Aceasta este motivaţia sistematică a acestei interdicţii. Putem să fim siguri că, şi fără descoperirea macabrei vecinătăţi, pacienta ar fi impus, la întoarcerea acasă, aceeaşi interdicţie referitoare la brice. Ar fi fost suficient ca, în calea ei, să întâlnească vreun dric sau o persoană în doliu sau cadavrul vreunui animal. .Plasa" de condi­ ţionalităţi fusese într-atât de mult extinsă, încât .prada" era ca şi prinsă.; nu ţinea decât de psihicul ei ca să .profite" de ocaziile care s-ar fi ivit. Putem afirma fără riscuri că, în alte cazuri, ar fi închis ochii asupra acestor ocazii; şi-ar fi spus, fără îndoială, că .a fost o zi bună". Cât priveşte cauza reală a interdicţiei privitoare La bricele de ras, o putem ghici cu uşurinţă: era vorba despre o defensă contra plăcerii pe care o putea încerca La gândul că, slujindu-se de aceste brice reascuţite, soţul ei risca să-şi taie rapid gâtul. Putem reconstitui şi detalia în ac � Laşi mod diverse patolo­ gii, cum ar fi tulburările de mers, afaziile sau agorafobiile, pentru cazurile în care unul sau altul dintre aceste simptome au reuşit să se substituie unei dorinţe inconştiente sau apărării contra acestei dorinţe. De fapt, toate aceste fantezii inconştiente şi reminiscenţe active prezente în pacient se aglomerează către această poartă deja deschisă de exprimare simptomatică şi sunt aliniate într-o nouă organizare convenientă în cadrul furnizat de tulburarea de mers. Ar fi deci în van şi chiar absurd să deduci structura simpto­ matică şi detaliile unei agorafobii\ de pildă, din principiul funda­ mental al acesteia. Coerenţa şi rigoarea raporturilor nu sunt decât aparente. O observaţie mai atentă poate descoperi în formarea simptomului, ca şi în construcţiile de faţadă ale visului, inconsec­ venţa cea mai severă şi arbitrariul cel mai mare. Detaliile unei ase1 Agorafobia reprezintă teama de spaţi i deschise, dar şi tea ma de a intra în magazine, tea ma de mulţime şi de locuri publice, de a că lători sin­ . gur cu trenul, autobuzul sau avi onul. (N. tr.)

ANI M ISM, MAG I E ŞI O M N I POTENŢA I D E I LO R

119

menea fobii sistematice îşi au motivaţia reală în raţiuni ascunse, care nu au nimic în comun cu inhibiţia asupra mersului; de aceea manifestarea acestei fobii diferă atât de profund şi de radical de la o persoană la alta. Pentru a reveni la sistemul care ne interesează, la cel animist, putem să tragem concluzia, plecând de la ceea ce ştim despre alte sisteme psihologice, că obiceiurile sau interdicţiile primitivilor nu sunt motivate doar de .superstiţii" şi că nu este nici măcar necesar ca superstiţiile să ofere adevărata motivaţie, astfel încât nimic nu ne împiedică să căutăm motivele ascunse. Sub domnia unui sistem ani­ mist, este inevitabil ca fiecare prescripţie şi activitate să primească o justificare sistematică, pe care noi o denumim „superstiţioasă". •

Superstiţia" este, ca şi „angoasa'', „visul", „demonul", una dintre acele

construcţii provizorii care se năruie în faţa unei analize psihanalitice. Privind îndărătul acestor construcţii care servesc drept paravan între fapte şi cunoaştere, constatăm că viaţa psihică şi cultura sălbaticilor sunt încă departe de a fi judecate şi înţelese la justa lor valoare. Dacă facem din reprimarea tendinţelor criteriul nivelului de cultură atins, suntem constrânşi să admitem că, chiar sub sistemul animismului, există evoluţii şi dezvoltări pe care le-am tratat cu un dispreţ nejustificat, din cauza raţiunii lor aşa-zis superstiţioase. Atunci când auzim spunându-se

că

războinicii unui trib sălbatic,

înainte de a pleca la bătălie, îşi impun castitatea şi puritatea cele mai riguroase\ suntem tentaţi imediat să spunem că ei se deba­ rasează de ceea ce au impur în fiinţa lor, pentru a fi cât mai puţin vulnerabili La influenţa magică a duşmanilor Lor, abstinenţa nefiind motivată decât de raţiuni superstiţioase. Dar aceasta nu înseamnă că refularea anumitor tendinţe nu subzistă, şi vom înţelege mai bine faptul plecând de la ipoteza că, dacă războinicul îşi impune toate aceste restricţii dintr-o raţiune de echilibru, căci ştie că va fi de îndată capabil să-şi ofere satisfacţia completă a tendinţ€lor 1 Frazer, Taboo and the perils of the s oul p. 1 5 8. ,

1 20 TOTEM ŞI TABU sale crude şi ostile, care îi sunt interzise în vremurile normale. La fel stau lucrurile şi în numeroase cazuri de restricţie sexuală pe care ne-o impunem atunci când ne dedicăm unor activităţi care implică o anumită responsabilitate1. Deşi justificarea acestor interdicţii poate face referire la un context magic, noţiunea fundamentală de dobândire a unor puteri mai mari prin renunţarea la satisfacerea unor pulsiuni rămâne evidentă şi, în plus faţă de aceasă justificare magică a interdic­ ţiei, interdicţiei, nu trebuie să neglijăm deloc originea ei igienică. Atunci când bărbaţii unui trib sălbatic se adună pentru a pleca la vânătoare, la pescuit, la război sau la culesul unor plante medi­ cinale, femeile lor, care rămân acasă pe toată durata expediţiei, se supun unor numeroase şi severe restricţii cărora sălbaticii le atribuie o acţiune favorabilă asupra rezultatului expediţiei, acţiune care se manifestă la distanţă. Dar nu trebuie să fim înzestraţi cu prea multă clarviziune ca să ne dăm seama că această acţiune care se manifestă la distanţă nu este altceva decât gândul la întoar­ cerea acasă, nostalgia pentru cei absenţi şi că, în spatele tuturor acestor măşti, se ascunde o excelentă idee psihologică, adică fap­ tul că bărbaţii vor da tot ce pot în munca lor, dacă sunt liniştiţi pe de-a-ntregul de comportamentul femeilor lor, rămase acasă fără supraveghere. Uneori auzim exprimată această idee, fără niciun sub­ strat magic, că infidelitatea femeii năruieşte eforturile bărbatului plecat de acasă de a duce la bun sfârşit o activitate care face apel la responsabilitatea sa. Nenumăratele prescripţii tabu la care femeile sălbaticilor se supun pe timpul menstruaţiei sunt motivate de teama superstiţi­ oasă în faţa sângelui, iar acest lucru este, trebuie să fim de acord, o motivaţie reală. Dar ar fi nedrept să nu ţinem seama şi de intenţiile estetice şi igienice la care se referă această teamă, intenţii care a trebuit să fie disimulate în toate cazurile sub deghizări magice. 1 Frazer, l. c„ p. 200.

ANI M I SM, M AG I E ŞI OMNI POTENŢA I D E ILOR

121

N e dăm perfect seama că prin aceste încercă ri d e a explica fa ptele ne expunem reproşu lu i de a-i atri bui să lbaticului de azi o anumită fi n eţe psihică ce ar depăşi lim itele veros i m i lităţi i. Cred totuşi că în ce priveşte psi holog ia acestor popu laţi i, ca re au ră mas La n ivelu l a n i m i smului, am putea fi La fe l de uşor induşi în eroare ca în cazu l vieţi i i nterioare a copilu lui, pe care noi, ca adulţi, nu o mai înţelegem, dar ale cărei sensibi litate şi bogăţie au fost mult su bestimate. Voi mai menţiona încă o categorie de prescri pţi i tabu ră mase fără explicaţie pâ nă în prezent, şi fac acest Lucru fi i n dcă aceste pre­ scripţi i aduc o stră lucită confi rmare i nterpretării psihana litice. La multe d i ntre popoa rele să lbatice este i nterzis, în a n u m ite împreju­ rări, să se păstreze în casă arme ascuţite şi unelte care pot înţepa1• Frazer citează o superstiţie germană conform căreia n u trebuie să aşeză m cuţitul cu La ma în sus, întrucât Dumnezeu şi îngerii s-ar putea ră ni. Ei, cum să nu vezi în acest tabu o a luzie La anumite .acţi u n i simptomatice" pe ca re am fi tentaţi să Le com item cu ajuto­ rul armei tăioase şi sub i nfluenţa u nor gânduri rele, i nconştiente?

1 Frazer, l. c„ p. 2 3 7.

01-t

ÎNTOARCEREA TOTEMISMULUI ÎN COPILĂRIA TIMPURIE

Fa ptu l că psihana liza a descoperit determ i n i smul ce l mai adânc a l actelor şi formaţi u n i lor psihice nu trebuie să ne facă să ne temem că ar fi tentată să red ucă La o s i ngură su rsă un fenomen atât de complicat precum re ligia. Dacă, d i n datorie sau necesitate, ea este obligată să se arate u n i latera lă şi să caute doar o si ngură orig i ne a acestor instituţi i, ea nu preti nde să afirme că această sursă este un ică, nici că ocupă Locul fru ntaş pri ntre toate celela lte. Doar o si nteză a rezu ltatelor, oferită de diversele ra muri de cerce­ tare, ar putea arăta ce i m portanţă relativă trebu i e să-i atribuim în geneza reli g i i lor meca nismului pe ca re a m încercat să-l descriem; dar o asemenea întreprindere depăşeşte atât mij loacele de care d ispune psihana listul, cât şi scopul pe care îl are în vedere.

1 În primul capitol al acestei Lucră ri am discutat noţi unea de totemism. Am aj uns La concluzia că totemismul era u n sistem care, La a n u m ite popoare pri mitive d i n Austra lia, America şi Africa, ţi nea Loc de religie şi a oferit pri nci p i i le organizării socia le. Ştim că, încă d i n 1869, scoţianul Mac Le nnan atrăsese atenţia genera lă asu pra fenomenelor totemismu lui ca re erau până atu nci considerate ca

ÎNTOARCEREA TOTE M I S M ULUI ÎN CO PILĂ RIA TI M P U R I E

123

fi i n d curiozităţi; a făcut acest Lucru exprimând opi n i a că multe obi­ ceiuri şi practici care există în diferitele societăţi a ntice şi moderne trebuie considerate a fi rem i n iscenţe a le epocii totemice. Din acel moment, şti i nţa a recunoscut importanţa totemismu lui în toată amploarea ei. Voi cita aici, ca fi i nd una d i ntre ultimele o p i n i i for­ mu late asupra acestei problemati ci, pe cea e xpr i m ată de Wi lhelm Wundt în ca rtea Elementen der Vălkerpsychologie (1912) : Ţinând

cont de toate aceste fapte, putem admite, fără a risca prea

mult să ne îndepărtăm de adevăr, că această cultură totem ică a constitu it peste tot o et apă preparatorie

a

dezvoltării ulterioare

a

uman ităţii ş i o fază de tranziţie între umanitatea primitivă şi epoca eroilor şi a zei lor.1

Pu nctu l de vedere pe care n e situă m ne obligă să studiem îndeaproape caracterul totemismului. Pentru raţi u n i pe care Le vom pricepe mai târziu, prefer să mă co nduc după Lucrările Lu i S. Rei nach care, în a n u l 1 900, a formu lat următorul cod a l totemismu­ lui, în douăsprezece puncte, un soi de cate hism a l rel i g i e i totemi ce 2 : 1. Anu m ite a n i ma le nu trebuie nici m â n c a te nici uc ise; oame­ nii cresc şi a u g rijă d e exem p la re din aceste spec i i 2. U n a n i ma l mort acc id en tal este un subiect d e do liu şi este îngropat cu aceleaşi onoruri ca şi u n membru al tribului. 3. I nterd i cţia ali menta ră nu se referă uneori decât la o anu­ mită parte a corpu lu i acelu i ani ma l 4. Dacă d i n neces itate u n astfel de animal, de obicei p r otej at este ucis, i se cere acestu ia iertare şi se caută, p rin toate mij­ loacele şi su bterfu g i i le, să s e atenueze violarea acestui tabu, adică uciderea a n i malulu i . ,

.

.

,

1 P.139.

2 Revue scientifique, octombrie 1900. Reprodus în lucrarea în patru volume a aceluiaşi a utor: Cultes, Mythes et Religions, 1909, t.1, p. 17 şi urm.

1 2 4 TOTEM ŞITABU 5. Dacă a n i malul este sacrificat în mod ritualic, este jelit în

mod solemn. 6. Î n anu mite ocazii solemne, în cadrul ceremon i i lor religioase, se îm bracă pielea anumitor a n i ma le. Acolo u nde totemismul a supravieţu it, acestea reprezi ntă animalele totem. 7. Tri burile şi indivizii poartă numele anima lu lu i totem. 8. M u lte triburi se slujesc de i magi nea a n i m a lelor făurindu-şi

blazoane pe care Le împodobesc cu figura Lor; bărbaţii îşi pic­ tează pe tru p imagi nea animalelor totem sau Le tatuează. 9. Atunci când totemul este un an imal peric u los şi temut, se spune că el Le cruţă viaţa membri lor cla n u lu i ca re îi poartă numele. 10. An imalul totem îi apără şi protej ează pe membrii clanului. 1 1. Ani malul totem Le prevesteşte vi itoru l celor care-l vene­ rează şi Le serveşte drept că lăuză. 12. Membrii unui tri b totemic cred adeseori că sunt Legaţi de a n i malul totem pri ntr-o origine comună. Pentru a aprecia La justa sa valoare acest catehism al relig iei totemice, trebuie să şti m că Rei nach a Luat în ca lcu l toate semnele şi fenomenele de su pravieţu ire pe baza că rora putem i nfera exis­ tenţa, La u n moment dat, a sistemulu i totemic. Atitudi nea particu­ lară a autoru lu i faţă de această problematică este viz i b i lă în faptu l că el neg lijează într-o anumită măsură trăsătu ri le esenţiale ale totemismului. Ne vom convi nge ulterior că el trecut u n u l d intre cele două pri ncipii fundamentale ale totemismului în plan secund, în ti m p ce pe celă la lt L-a neglijat complet. Pentru a ne face o idee exactă despre trăsături le totemismu­ lu i, vom face apel La un autor care a consacrat acestu i subiect o Lucra re în patru volume, în care vom găsi, alătu ri de o co lecţie cât se poate de completă de fapte şi observaţii, o ana liză aprofundată a problemelor pe care acestea Le ridică. Îi dato ră m mult Lu i James

ÎNTOARCEREA TOTE M I SMULUI ÎN COPILĂ R I A T I M P U R I E

125

Frazer ş i Lucrării sale Totemism and Exogamy1, chiar dacă cercetări le noastre psi hanalitice ne-au condus La rezu ltate care se dista nţează de ale sa le. Un totem, scria Frazer în prima sa Lucrare (Totemism, Edin burgh, 1 887), reprodusă în primul volum din Totemism and Exogamy, este un obiect material căruia să lbaticu l îi conferă un respect supersti­ ţios, pentru că el crede că între propria persoană şi fiecare di ntre obiectele de ace l gen există o re laţie aparte. Relaţi i le d i ntre u n om şi ta buul să u sunt reciproce : totemul î l protej ează p e o m , iar omul îşi man ifestă respectu l pentru totem în diferite moduri, de exemplu prin a nu-l ucide, atu nci când este un a n i mal, şi în a nu-l culege, atu nci când este o pla ntă. Totemul se disti nge de fetiş prin 1 Cred că facem bine dacă îl punem pe cititor la curent cu dificul­ tăţile pe care le-am întâmpi nat atu nci când am încercat să obţinem cer­ titudini în acest domeniu. î n pri mul rând, persoanele care adună faptele şi observaţi i le nu sunt aceleaşi cu cele care Le prelucrează şi ana lizează, pri mele fiind călători şi misionari, celela lte fi ind savanţi care poate că n u au văzut nici odată subiectul cercetării lor. Nu e uşor să te înţeleg i cu sălbaticii. Observatorii n u sunt fam i liarizaţi cu limba Lor şi sunt obligaţi să recurgă la i nterpretă ri sau să se servească de un limbaj auxiliar, aşa-numitul pid­ gin-english. Sălbaticii nu se înghesuie să fie comunicativi atunci când este vorba despre Lucruri le i ntime a le culturii lor şi nu li se confesează decât stră i n i lor care au tră it multă vreme pri ntre ei. Pentru motivele cele mai diverse, e i dau adeseori i nformaţ i i fa lse sau eronate. Nu trebuie să u ităm nici faptul că popoarele aflate încă în stadi u l de pri m itivi sm, depa rte de a fi popoare tinere, sunt La fel de vechi ca şi popoa­ rele civi lizate, dar nici să ne aşteptă m ca ideile şi instituţ i i le prim itive să se fi păstrat i ntacte şi fără deformări până în zi lele noastre. Este mai degrabă sigur că s-a u produs sch i m bări profunde în toate aspectele, în aşa fel încât nu putem să spunem ce anume, din ideile şi opi n i i le lor actuale, s-a păstrat intact din trecutul lor şi ce reprezi ntă deformări şi modificări ale trecutulu i Lor. De unde şi i nterminabilele dispute între a utori asupra a ceea ce, în particularităţile unei culturi prim itive, ar trebui considerat ca primordial şi asupra a ceea ce este o elaborare u lterioară, secundară. Stabi lirea unei peri oade prim itive în cultura acestora rămâne întotdeau n a de discutat. În ulti mul rând, nu este uşor să te pui în pielea unui prim itiv şi să îi adopţi mentalitatea. Noi înţelegem un primitiv La fel de puţi n pe cât înţelegem cop i i i şi suntem întotdeauna tentaţi să-i j udecăm acţiu n i le ş i sentimentele conform propriului nostru mod de a gândi.

1 2 6 TOTEM ŞI TAB U faptu l că nu este un obiect u n i c , c i este întotdea u n a reprezentantul unei s peci i , a n i ma le sau vegetale, rareori reprezentantul unei clase de obi ecte neînsufleţite şi, chiar şi mai rar, reprezenta ntu l unor obiecte fa bricate de mâna omului. Putem distinge cel puţin trei vari etăţi de totem: 1. Totemul tri bului, care se transmite din generaţie în generaţie; 2. Totemul unui sex, aparţi nând fie tutu ror bă rbaţi lor, fie tutu­ ror femeilor di ntr-un tri b, excluzâ nd mem brii sexului opus; 3. Totemul ind ivid ual, ca re aparţine unei s i n gure persoane şi

se tra nsm ite descendenţi lor. U ltimele două va rietăţi de totem au o im porta nţă secundară în ra port cu totemu l tri bului. Dacă nu ne înşelăm, acestea sunt construcţii secundare şi prea puţi n semnfificative în ce priveşte natu ra totemului. Totemul tri ba l (de clan) este venerat de u n grup de bărbaţi şi femei care îi poartă numele, care se consideră a fi descendenţii unui stră moş comun şi sunt di rect legaţi unii de alţii pri n obliga­ ţi i comune şi prin cred inţa în totemul comun. Totemism u l este un sistem deopotrivă religios şi social. Din punct de vedere religios, el constă în relaţi i de respect şi consideraţie reciproce între om şi tote­ mul său; d i n punct de vedere social, constă în obligaţii reciproce care există între membri i clanului şi în obligaţi i le unui tri b faţă de alt trib. De-a lu ngul dezvoltă rii u lteri oare a totemismului aceste două aspecte au căpătat tendi nţa de a se separa unul de celălalt; sistemul socia l a supravieţu it adeseori sistemului religios şi, i nvers, regăsi m reminiscenţe ale totemismulu i în religia ţări lor în care sis­ temul social bazat pe totemism a dispărut deja. Dată fiind ignoranţa noastră faţă de originile totemismului, nu putem cunoaşte cu cer­ titud ine ti pul pri mordial de relaţii care a existat între aceste două aspecte. Este totuşi verosimil ca ele să fi fost, la început, i nseparabil legate unul de celălalt. Cu a lte cuvi nte, cu cât ne adâncim în trecut,

ÎNTO A R C E R EA TOTE M I SM U L U I ÎN C O P I LĂ R I A TI M PU R I E

127

c u atât constată m că membrii tri bului s e consideră ca aparţi nând aceleiaşi specii ca şi totemul, iar atitudinea Lor faţă de semenii Lor nu diferă cu n i m i c de cea pe care o au faţă de totem. În analiza sa despre totemism ca sistem relig ios, Frazer ne spune că membri i unui trib se denu mesc după totemul Lor şi cred că descind d i n acesta. Rezu ltă d i n această cred i nţă că ei nu vâ nează acest a n i m a l totem, nu-l ucid şi nu consumă d i n carnea sa, şi se a bţin de La orice a ltă fo los i re a totemului, atu nci câ nd acesta nu era un a n i m a l. I nterd icţia de a nu uci de şi mâ nca totemul nu este singurul ta bu ; adeseori este i nterzis să ati ngi totemul, chiar să-l priveşti ; în a lte cazuri, totemul nu trebuie strigat cu numele său adevă rat. Încă lcarea acestor interd icţii a le ta bu u lui se pedepseşte a utomat prin boli grave şi prin moarte.1 Pu i i u n u i a n i ma l totem sunt adeseori crescuţi şi menţinuţi în ca ptivitate de către mem­ brii clanulu i .2 Dacă u n a n i ma l totem era găsit mort, era deplâns şi îng ropat ca şi un membru al cla n u lui. Atunci câ nd prim itivul este obligat să ucidă un animal totem, acest Lucru se face după îndepli­ n i rea unui întreg ce remon ial în ca re i se cere iertare a n i malului şi după ca re u rmează u n şir întreg de ispăş iri. Tribul aştea ptă de La totemul său protecţie şi favoruri. Atunci câ nd acesta este u n animal pericu los (fiară, şarpe ven i nos), se pre­ supune că nu poate să Le facă ră u prieteni lor-oa men i ; în caz că se întâ mpla acest Lucru, victi ma era exclusă d i n trib. J u rămi ntele, crede Frazer, au fost La început ordali i ; astfel, tri bul se supunea deciz i i lor totemului, atunci câ nd era vorba despre chesti u n i de descendenţă şi autenticitate. Totemul îi veg hează pe oameni în timpul bolii, tri mite cla n u lu i semne şi avertizări. Apa riţia u n u i ani­ mal totem în proximitatea unei case este considerată adeseori o prevestire a morţi i : totemul vine să-şi caute rudele.3 1 Vezi capitolul despre ta bu. 2 Cum sunt ţinuţi şi astăzi lu pii în cuşcă pe scările Capitoli ului sau

urş i i în fosa Bernei. 3 Prec u m „doa mna albă" a anum itor fa m i li i nobi liare.

1 2 8 TOTEM Ş I TA BU În multe împrej ură ri i mportante, membru l unui cla n încearcă să-şi întă rească legătu ra de rudenie cu totemul, transformându-şi aspectu l exterior pentru a-i semăna, acoperi ndu-se de p i ldă cu pielea a n i ma lu lu i în speţă, pictându-şi pe tru p i ma g i nea lui etc. În împrej u rări solemne, cum ar fi naşterea, i n iţierea, în mormâ ntarea etc. , această identifica re cu totemul se face prin vorbe şi prin fapte. Au loc dansuri în care toţi membri i cla n u lu i se acoperă cu pielea totemului lor,imitându-i mişcă ri le, în vederea unor va riate scopuri mag ice şi religioase. Mai există, în fi ne, şi ceremon i i în care anima­ lul totem este ucis în mod solemn1. Aspectu l social al totemismului se exprimă îndeosebi pri n rigoarea cu care sunt respectate i nterd i cţii le şi prin înti nderea şi amploarea restricţi i lor. Membrii unui clan totem i c se consideră a fi fraţi şi surori, fi i nd obligaţi să se întraj utoreze şi să se protejeze reciproc. Când un membru al unui clan era ucis de un venetic, tot tri bul d i n care acesta făcea parte era considerat a fi responsabil de acest act criminal, iar clanul din care făcea pa rte victima acţi­ ona solidar pentru pedepsirea sâ ngelui vă rsat. Legătu ri le totemice sunt mai puternice decât cele de fami lie, în sensul pe care noi îl atri bu i m acestora d i n urmă; cele două tipuri de legături nu coin­ cid, căci totemul se transm ite în general pe linie maternă şi este proba b i l ca ered itatea paternă să nu fi fost recu noscută la înce­ puturi. Rezu ltă de aici o restricţie tabu, în virtutea căreia membrii acelu iaşi clan totemic nu aveau voie să se căsătorească între ei, trebuind să se abţi nă de la relaţi i le sexuale cu femeile sau bărba­ ţii aparţi nând acelu iaşi clan. l ată-ne deci în p rezenţa exogamiei, acest faimos şi enigmatic corolar al totemismului. l-am consacrat exogamiei întreg capitolul întâ i al acestei lucră ri ; să ne rea mintim doar că ea este un efect a l fobiei incestu lui care exi sta pe scară largă în societăţi le primitive; că, în calitate de po liţă de asigurare contra incestu lu i, ea se va aplica în căsători i le de gru p ; că viza mai 1 L. c. , p. 45. Vezi mai departe consideraţi ile despre sacrificiu.

ÎNTOARCEREA TOTE M I S M U LU I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 29

întâi să ferească de incest tâ năra generaţie şi că doar în decursul evoluţiei u lterioare a deven it u n obstacol şi pentru generaţi i le mai vâ rstn ice.1 Acestor consideraţi i făcute de Frazer despre totemism, pri ntre primele apă rute despre acest subiect, le vom adăuga o si nteză a altor pă reri apă rute u lterior. În cartea sa Elementen der Volkerpsychologie, a pă rută î n 1912, Wi lhelm Wu ndt scrie u rmătoarele: Animalul totem era considerat a n i malul stră moş a l cla n u lu i respec­ tiv. Totem înseamnă deci, pe de o pa rte, un nume de g ru p şi de descendenţă şi, în ca litate d e n u m e de descendenţă, are şi o semni­ ficaţie m itolog ică. Toate aceste semn ificaţi i a le noţi u n i i sunt totuşi depa rte de

a

fi riguros delim itate ; în a n u m ite cazuri, u n e le d i ntre

ele se ascund în planul secu nd, totemul devenind atu nci un s i m plu procedeu de nomenclatu ră a ierarh iei clanului, în timp ce în a lte cazuri reprezentarea referitoare la descendenţă sau semn ificaţi a soci a lă a totemului trec pe primul plan. Noţiunea de totem serveşte drept fu ndament subdivi z i u n i i i nte­ rioare şi orga n izări i stru ctu rale i nterne a clanului. Aceste norme avâ n d rădăci n i adânci în cred i nţa şi sentimente le membrilor cla­ nului, rezu ltă că a n i malul totem nu se rvea la început doar pentru desemnarea unui grup de membri ai tri bulu i , ci era cons iderat în cea mai mare pa rte a timpului ca fi i n d strămoşul u n u i subgrup b i n e determi nat. Astfel se face c ă strămoş i i de sorgi nte a n i m a lă a u deve­ nit o b i ectul u n u i cult sau altu l. Făcând abstracţie de a n u m ite cere­ mon i i şi celebrări, acest cu lt se expri ma în speci a l pri ntr-o anumită atitu d i n e faţă de totem : nu numai un anumit a n i m a l era co nsiderat a fi sacru, ci toţi reprezenta nţii aceleiaşi specii primeau acest statut; de aceea era i nte rzisă consumarea că rn i i a n i malului totem, în afara unor îm prejurări excepţi onale. Această i nterd icţie avea contra punc­ tul ei semnificativ în ceremon i i le ca re, în anumite condiţii, însoţeau ingerarea că r n i i ani ma lu lu i totem. Aspectul social cel mai i m portant al acestei d iviziuni totemice a tri b u lu i consta în normele morale ca re rezultau d i n ra portu rile din1 Vez i ca pitolul 1 .

1 3 0 TOTEM ŞI TABU t r e grupuri. Pri nc i palel e norme erau cele referitoa re l a ra portu ri le matri moniale. Astfel se face că această împă rţi re în sânul tri bului i m p lică un fenomen important ce apare pentru prima dată în epoca totemică: exogamia. Dacă, făcâ nd abstracţie de mod ificări le şi alte­ rările ulterioare, vrem să ne facem o idee despre natura totemismului primitiv, putem să rezumăm astfel lucrurile : la începuturi, totem erau considerate doar animalele socotite a fi strămoş i i tri bulu i ; era i nterzis să ucizi a n i ma lele totem (sa u să le m ă nânci, ceea ce pen­ tru o m u l prim itiv era acelaşi lucru) ; le era i nterz is membri lor unui totem să contracteze o căsătorie cu membri i de sex opus ca re a par­ ţineau acelu iaşi totem.1

Ne miră însă că aceste lucruri nu figurează în „Codu l totemis­ mului", aşa cu m este formulat de Rei nach, unde ta buu l pri nci pal, cel al exogamiei, li pseşte, iar ca racteru l ance stra l al a n i ma lu lui totem nu este menţionat decât în trecere. Am preferat însă să vă ofer concluzi i le lui Rei nach, ca re este unul d i ntre autori i căru ia îi datoră m m u lte lă muriri despre această problematică, pentru a-l pregăti pe cititor în faţa ava lanşei de o p i n i i d ivergente întâ lnite la savanţi i pe ca re i-am consultat. 1 Să a lăturăm acestor teze concluzi i le pe care Frazer le-a formu lat d espre totemism în a doua sa Lucrare despre acest s u b i ect (The origin of totemism, 1 8 99) : .Astfe l totemismul a fost în g e n e r a l înţeles ca fi i nd un sistem primitiv, deopotrivă politic şi relig ios. Î n calitate de sistem relig ios, el însemna com u n i u nea m i stică a sălbati cului cu tote m u l să u ; ca si stem soc i a l, totemul su bînţelegea relaţi i le rec i p roce care existau între bă rba­ ţii şi fem e i le aceluiaşi totem şi între grupurile tote m i ce d iferite. Acestor două aspecte ale sistemului Le corespund două canoane nete şi tra nşa nte a le totem ismulu i : în primul rând, regu la conform că reia un om nu trebuia să ucidă sau să mănânce totemul său, fie e l a n i m a l sau pla ntă ; în a l doilea râ nd, reg ula ca re-i i nterzicea bă rbatu lui să se că sătorească sau să coabi­ teze cu o femeie aparţi nând acelu iaşi totem". F razer mai adaugă unele concluz i i care ne introd uc chiar în mijlocul d i s p utelor despre totemism: .Dacă cele două aspecte, reli g ios şi soc ial, au coex i stat d i ntotdeauna sa u au fost esenţial i ndepend ente, aceasta este o chest i u n e care a primit răs­ punsuri d iferite".

ÎNTO A R C E R EA TOTE M I S M U L U I ÎN COPILĂRIA TI M P U R I E

131

2 C u cât pricepem mai bine c ă totemismul a reprezentat o etapă normală a oricărei culturi, cu atât resi mţi m nevo ia să înţelegem şi să elucidăm enigma natu rii sa le. Totul este, de a ltmi nteri, eni gma­ tic în su bsta nţa totemismulu i ; problemele decis ive sunt cele refe­ ritoare La orig i n i le genea log iei totemice, La motivaţia exogamiei (şi a ta buului incestu lui căruia îi serveşte drept i ntermediar) şi a ra portu rilor di ntre genealog i e şi exogamie, adică între organizarea de ti p totemic şi i nterd icţia i n cestu lu i. Trebuie să descoperim o concepţie deopotrivă isto rică şi psi­ hologică a totem ismului, o concepţie ca re să ne lu m i n eze asupra împrej u rărilor şi condiţi i lor în care s-au dezvoltat aceste i nstitu­ ţii aparte şi asupra nevoi lor psih ice ale omului pri mitiv. Cititorii vor fi cu sigura nţă m i raţi să afle că, pentru a răspunde la aceste întrebări, cercetători competenţi au puncte de vedere extrem de diferite şi păreri între care divergenţele sunt a deseori consid era­ bile. De aceea tot ce putem spune despre totemism şi exogamie trebuie privit cu mare circu mspecţie şi chiar ta blo u l pe care L-am descris, d u pă lectu ra unei Lucră ri de-a lui Frazer publicată în 1887, exprimă şi el u n punct d e vedere arb itrar al autoru lu i care, după ce şi-a sch i m bat adeseori ideile despre acest subi ect, n u ezită să Le renege astăzi1• Pare natu ra l să adm item că, dacă vom putea pătru nde natura totemismului şi a exogamiei, vom face un pas uriaş spre cunoaşterea orig inilor acestor două instituţi i. Dar pentru a putea stăpâni bine 1 Apropo de această sch i m ba re de opinii, el a scris u rmătoa rele : .Nu sunt atât de naiv ca să am pretenţia că concluz i i le mele despre aceste probleme dificile sunt defi nitive. M i-a m schimbat adeseori o p i n i i le şi Le voi sch i m ba ori de câte ori fa pte le o vor cere, căci, asemenea u n u i came­ leon, cercetătorul si ncer trebuie să-şi schimbe cu loarea pentru a se ada pta sch i m bă ri lo r de culoare a solulu i pe ca re se mişcă". Din p refaţa la volumul Totemism and Exogamy, 1910.

1 3 2 TOTEM ŞI TABU situaţia, trebuie să avem mereu în mi nte observaţia Lui Andrew La ng: anume, că şi La popoare le prim itive formele originale a le i nstituţ i i lor Lor şi co ndiţi i le fo rmă ri i Lor au d i s pă rut, în aşa fel încât noi suntem forţaţi astăzi să în locu i m fa pte le care Li psesc cu ipoteze1• Pri ntre încercă rile de a găsi exp li caţii, u n e le par de La înce­ put i nadecvate în och i i psihologului, căci s u nt prea raţionale şi nu ţin cont d e aspectu l afectiv a l Lucru rilor. A lte exp licaţ i i se bazează pe premise care n u sunt co nfi rmate d e observaţie, iar a lte le se sprij i n ă pe materiale ca re ar putea fi i nterpretate a ltfel. Î n genera l e uşor să res p i n g i diferitele pă reri ; ca mai întotdeauna, a utori i se a rată a fi mai experţi în critici le pe ca re şi Le a d resează u n i i a ltora d ecât în pa rtea poz itivă a Lucră r i lo r Lor. De aceea n u tre b u i e s ă ne m i ră m c ă î n Lucră rile cele m a i rece nte asupra aces­ tu i s u b i ect, d i n care nu putem cita decât o m i că pa rte, întâ l n i m o te n d i nţă d i n c e î n c e mai accentuată de a decla ra i m posi b i lă so luţi onarea genera lă a pro b lemelor tote m i s m u l u i (vezi d e p i ldă Benj a m i n Goldenweiser, în Journal of a mer Folklore, XX I I I , 19 10, Lucrare rezu mată în Britannica Year Book, 1 9 1 3). Î mi perm it aici să citez aceste i poteze contrad ictori i , fă ră a ţine cont d e ordi nea cro n o log ică.

a) Originea totemismului Problema ori g i n i lor totemismului mai poate fi formu lată ast­ fel: cum au aj uns oame n i i prim itivi să se denumească (ei şi tri bul Lor) cu numele animalelor, plantelor şi obiectelo r neînsufleţite?2 1 .Avâ nd în vedere natu ra cazului şi fi i ndcă orig i n i le totemismului depăşesc mijloacele noastre de ana liză istorică sau experimentală, su ntem nevoiţi să recu rgem, în ceea ce priveşte această problematică, doa r la con­ j ectu ri" Nu vom găsi nicăieri un om absolut primitiv şi un sistem totemic pe ca le de forma re." Andrew La ng, The Secret of the Totem, pp. 27, 29. 2 La început, proba b i l, doar după numele a n i ma lelor. .•

ÎNTOA R C E R EA TOTE MISMULUI ÎN COPILĂ R I A TI M PU R I E

1 33

Scoţia n u l Mac Lennan1, că ru ia şti i nţa îi datorează descoperi­ rea totemismulu i şi a exoga miei, s-a abţi nut să se pronu nţe asupra orig i n i lor totemismului. Conform unei comun icări şti i nţifice a Lu i And rew La ng2, scoţianul nostru a avut multă vreme te ndi nţa de a reduce totemismul La obiceiul tatuaj u lui. Am împărţit teori i le care au fost pub licate despre origi nea totemismului în trei g rupe: 1. teorii nomina li ste; 2. teorii sociolog ice ; 3. teorii psiholog ice. Teoriile nominaliste

Ceea ce ştim despre aceste teo ri i justifică taxonomia Lor sub acest titlu. Garci laso de La Vega, descendent a l i ncaş i lor din Peru, ca re a scris în secolu l al XVI 1 - Lea istoria poporu lui său, red uce ceea ce ştia despre fenomenele totemice La nevoia tri buri lor de a se distinge unele de a ltele prin nu mele Lor d iferite3• Aceeaşi opinie o vom regăsi două seco le mai târziu în Etnologia Lu i A. K. Kea ne: totemul, în opinia acestui a utor, ar fi avut drept pu nct d e plecare blazoa nele hera ld ice (heraldic badges), prin care i n d ivizii, familiile şi tri buri le doreau să se disti ngă unele de a ltele4• Max M u ller a emis aceeaşi părere în Contribution to the Science of fvfythology5. U n totem ar fi, în opinia sa: 1. un însemn a l clanulu i ; 2 . un n u m e de cla n ; 3. numele u n u i stră moş al clanului ; 4 . numele u n u i obiect venerat de către clan. în 1899, J. Pikler scri a : Oame n i i aveau nevo ie, pentru i nd ivizi şi colectivităţi, d e u n nume perma nent, fi xat în scris. Totemism u l s-a născut astfel, n u d i ntr-o nevo ie religi oasă, ci d i ntr- una prozai că, practică. N ucle u l totemis­ mului, denominarea, este u n rezultat a l teh nici i scriiturii prim itive.

1 The Worship ofAnimals and Plants, .Fortnightly Review", 1869 - 1870. Primitive Marriage, 1865. Aceste două lucrări sunt reproduse în Studies in ancient History, 18 16, ediţia a 2-a, 1 886. 2 The Secret of the Totem, 140 5 , p. 34. 3 După A. Lang, The Secret of the Totem, p. 34. 4 lbid. 5 După A. La ng.

1 34 TOTE M Ş I TABU Caracteru l totemului este cel a l semnelor de scri itură, u ş o r d e reprodus. D a r odată ce să lbatici i şi- a u atri buit n u mele u n u i a n ima l, ei au extras de a i c i ideea înrud irii cu

acel a nim a l. 1

Şi Herbert Spencer2 atri buia denominări i rolu l decisiv în forma­ rea totem ismului. Conform păreri i sale, anumiţi indivizi ar fi prezentat calităţi pentru care Li s-a atribuit nume de animale ; au primit ast­ fel nume şi porecle pe care Le-au transmis urmaşi lor. Din pu nct de vedere al princi piului i ndeterm i nări i şi i n i nteligibi lităţi i li mbilor pri­ mitive, generaţi i le următoare au înţeles aceste nume ca fi i n d o măr­ turie a descendenţei lor din aceste animale. Astfe l, totemismul s-ar fi transformat, în urma unei neînţelegeri, într-un cult al strămoşi lor. Lord u l Avebury (mai cunoscut sub nu mele de S i r John Lu bbock) explică şi el la fe l origi nea totemismului, fă ră a i nsista pe neîn­ ţelegere. Dacă, spune el, dorim să explicăm cultul a n i ma le lor, nu trebu i e să u ităm cu ce frecvenţă oamen i i îm pru m utau numele Lc:ir de La a n i male. Cop i i i sau prietenii unui bă rbat ca re primise nu mele de urs sau de leu au făcut în mod natu ral d i n ace l nume u n nume de fam i lie sau de tri b. Astfel, s-a aj uns ca anima lu l însuşi să devi nă obiectu l u n u i anume respect sau chiar a l u n u i cult. Fison a formulat o obiecţie ce pă rea i refuta b i lă co ntra aces­ tei te ndi nţe de a deduce numele totem i ce d i n n u mele i n d ividu­ a le.3 I nvocâ nd i nformaţi i le pe ca re Le avem despre Au stra lia, el demonstrează că totemul este întotdeauna dese m narea u n u i grup d e oamen i, niciodată a u n u i i n d ivid. Dacă lucru ri le a r fi stat a ltfel, dacă tote m u l ar fi fost La începutu ri n u mele u n u i i ndivid, nu s-ar fi putut transm ite n i c iodată co p i i lor, având în vedere reg i m u l suc­ ces i u n i i materne. 1 Pikler şi Som l6, Der Ursprung des Tolemismus, 1901. Autorii consideră că eseul lor este o „contri buţie la teoria materialistă a i storiei". 2 The origin of animal worship, .Fortnig htly Review", 1 870. Principes de Sociologie, I, pp. 169 - 176. 3 Kamilaroi and Kurmai, p. 1 6 5 , 1 8 8 0 (du pă A. La ng, The Secret of the Totem) .

ÎNTO A R C E R EA TOTE M I S M U L U I ÎN COPILĂ R I A T I M P U R I E

1 35

Toate aceste teori i pe care Le-am citat sunt cât se poate de inco m p lete. Dacă ele explică de ce tri buri le primitive purtau nume de a n i m a le, atu nci Lasă neexplicată i m portanţa pe ca re această denom inare o avea pentru ei, a ltfel spus aceste teo ri i nu explică sistemul totem ic. Teoria cea mai rema rca bilă este cea dezvo ltată de La ng în Lucrări le sale Social orig ins (1903) şi The Secret of the Totem (1905). Făcâ nd d i n denom inare nucleu l problemei, teo ria sa ţine co nt de doi factori psiholog ici i nteresa nţi şi pretinde să rezo lve astfel într-un mod defi n itiv enigm a totemismului. Puţin co ntează, în opinia lu i A. La ng, mod u l în care clanurile au fost determ inate să-şi atri buie nume de ani male. Să ne mulţumim că într-o zi au avut conştii nţa fa ptu lu i că purtau nume de animale, fără să-şi poată da seama de u nde veneau acestea. Origi nea acestor nume a fost uitată. Au încercat după aceea să obţină o explicaţie speculativă şi, dată fi i nd i m portanţa pe care o acordau numelor, aceştia au aj uns în mod inevitabil La toate ideile conţi nute în sistemul totem ic. Ca şi pentru să lbati cii d i n z i lele noastre şi pentru co p i i i noş­ tri1, numele sunt pentru prim itivi nu ceva convenţio nal şi i n dife­ rent, ci atri bute semnificative şi esenţia le. Numele u n u i om este o trăsătură esenţială a perso na lităţii sa le, poate chiar a sufletului său. Fa ptu l de a pu rta acelaşi nume ca al unui a n i m a l L-a făcut pe omul pri mitiv să adm ită exi stenţa unei Legătu ri misteri oase şi semnificative între el şi specia de animale al cărei nume îl pu rta. Ce altă Legătură ar fi putut concepe, dacă nu Legătura de sânge? Odată această Leg ătură admisă, pentru motivu l identităţi i n u melui, toate prescri pţi i le totem ice, i nclusiv exogamia, trebu ie să-şi aibă origi nea în ta buul sâ ngelu i . Tre i co nd iţi i, ş i numai trei, a u co ntri buit la naşterea cred i nţe lor şi practici lor totemice, inclusiv

a

exoga m i e i : existenţa u n u i nume de

animal de origine necu noscută, care a servit pentru a desemna un

1 Vezi mai sus capitolul despre ta bu.

1 3 6 TOTEM ŞI TAB U grup d e oameni ; credi nţa între o Legătură transcendentală între toţi purtători i numelui, oameni şi animale; prejudecata sângelui. (The Secret of the Totem, op. cit., p. 126) Explicaţia Lu i La ng este, ca să zicem aşa, în doi ti mpi. Ea deduce sistemul totem ic, cu o necesitate psihologică, d i n ex istenţa nu melui totemic, adm iţând că origi nea acestor n u m e s-a pierdut. Ceala ltă pa rte a teori ei sa le încearcă să descopere această origine şi vom vedea că ea are un ca racter tota l d iferit. Această a ltă parte nu se îndepă rtează prea m u lt de toate celela lte teori i , pe care eu Le-am denumit .nom i na li ste". Nevoia practi că a tri buri lor de a se disti nge unele de celela lte Le-a obligat să adopte nu me. Acest naming from without constitu i e trăsătu ra de bază a teoriei Lu i Lang. Fa ptu l că numele ado ptate erau împrum utate de La a n i ma le nu este ceva care trebuie să ne m i re şi n i ci nu era co nsiderat de primi­ tivi ca ceva ruş i nos sau batjocoritor. La ng citează de a ltfel nume­ roase cazuri d i n epoci istorice mult mai apropi ate de noi, în care numele date în batjocură au fost adoptate în mod voluntar de u n i i oa meni (Gueux, Tories, Whigs). I poteza c ă ori g i nea acestor n u m e a fost uitată de-a Lu ngul ti mpulu i face ca a doua pa rte a teoriei Lu i La ng să se a lăture celei expuse mai întâ i. Teoriile sociologice

S. Re i nach, care a cercetat cu succes remi n iscenţele sistemului totemi c în cultu l şi cutumele perioadelor posterioare, dar care a neg lijat încă de La început caracteru l ancestra l al a n i ma lu lu i totem, spune u ndeva fă ră să ezite că, după pă re rea sa, totemismul nu este a ltceva decât o .hi pertrofie a i nsti nctu lu i social".1 Aceasta este şi i deea care stă La baza Lucrării Lu i E m i le Durkheim, Formele elemen­ tare ale vieţii religioase. Sistemul totemic în Australia (191 2). Totemul nu ar fi a ltceva, în co ncepţia sa, decât reprezenta ntu l viz i b i l a l reli1 L. c., t. I, p. 41.

ÎNTOA R C E R EA TOTE M I S M U LU I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 37

giei sociale a acestor popoare. Ar fi i ncarnarea colectivităţii, ca re ar fi adevă ratu l obiect a l veneraţiei. Alţi autori au încercat să găsească argume nte mai putern ice în favoa rea acestei teze care atri buie tendi nţelor sociale u n ro l pre­ domi nant în formarea instituţi i lor totemice. Astfel, A. C. Haddon presupune că orice tri b prim itiv se hră nea La început doar cu o singură specie de a n i male sau de pla nte, cu care făcea proba b i l şi sch imburi comercia le, servindu -se de această specie a n i m a lă sau vegeta lă ca de o monedă de sch imb pentru produsele fu rnizate de alte tri buri. Era cât se poate de fi resc, deci, ca acel trib să fi e cunos­ cut celorla lte sub nu mele a n i m a lului care j uca u n mare ro l în vi aţa Lu i. În acelaşi timp, faptu l acesta trebuia să dea naştere în acest tri b La o fam i lia ritate specială cu a n i ma lu l în speţă şi un soi de i nteres particular pentru el, i nteres bazat doar pe cea mai elementară şi mai u rgentă di ntre nevo i le um ane, foa mea.1 Acestei teo rii, cea mai raţională d i ntre toate ca re se referă La totemism, i s-a reproşat că această sta re de Lu cruri în privi nţa a li me ntaţi ei pe nu se întâ lneşte n i căieri La pri m itivi şi proba b i l c ă n i c i nu a exi stat vreodată. Să lbatic i i sunt cu atât mai o m n ivori cu cât n ivelul gândirii Lor este mai scăzut. în plus, nu s-a înţeles cum această dietă exclusivistă ar fi putut da naştere unei atitudini aproape relig ioase faţă de totem, caracterizată pri ntr-o a bsti nenţă absolută de a ati nge hrana prefe rată. Pri ma d i ntre cele tre i teorii a le Lu i Frazer despre originea totemismulu i era o teorie psihologică, despre ca re vom vo rbi mai încolo. Acu m ne ocupăm doar de a doua, care i-a fost sugerată Lu i Frazer de Lucrările a doi sava nţi referitoare La i n d ig e n i i d i n Austra lia Centra lă2• Spencer şi G i llen au descris u n întreg ansam­ blu de i nstituţi i, cutume şi credi nţe particu lare a le unui grup de tri1 Address to the Anth ropological Section of the British Assoc iation, Belfast, 1902. După Frazer, L. c. t. IV, p. 50 şi urm. 2 The native tribes of Central Australia, de Baldwin Spe ncer şi H. G. Gi llen, Lo ndra, 1891.

1 3 8 TOTEM ŞI TABU buri cunoscut sub numele de populaţia Aru nta, iar Frazer a aderat la co ncluzi i le lor, conform că rora aceste singularităţi ar trebui con­ siderate a fi tot atâtea trăsături ale unei stă ri onto logice pri m itive, fi i nd capa b i le să ne ofere i nformaţi i despre sens u l prim şi autentic al totem ismului. Particu larităţi le observate la tri b u l Aru nta (o parte a populaţ i i lor Aru nta) sunt următoarele : 1. Aru nta cu nosc diviziu nea în clanuri tote m i ce, dar totemul,

în loc să fie transmis ereditar, îi este atri buit fiecă ru i i n d ivid (vo m vedea mai înco lo în ce fel). 2. C lanurile totemice nu sunt exogam ice, restricţi i le matri ­ moniale fi i nd bazate pe o diviziune, extrem de accentuată, în clase matri moniale ca re nu au nicio legătură cu totemul. 3. Fu ncţia clanului totemic constă în îndepli n i rea unei cere­ mo n i i , cu scopul de a provoca, prin mijloace esenţia lmente mag ice, multiplicarea obiectu lui totemic co mestibil (această ceremo nie se numeşte lntichiuma). 4. Aru nta au o teorie aparte în ceea ce priveşte co ncepţia şi

învierea. Ei afirmă că, în anum ite ţinuturi d i n ţara lo r, exi stă spi rite a le morţi lor ca re a parţi n acelu iaşi totem, d i n partea cărora aşteaptă învi erea prin i ntrarea acesto ra în corpul feme­ i lor care trec prin acele ţinuturi . Atunci câ nd se naşte un co p i l, mama i n dică u n anume loc în care ea crede că a fost co nceput acesta şi, după indicaţi i le ei, se desemnează totemul co pilu lui. I ndigen i i Aru nta admit că spi ritele, atât ce le a le morţilor cât şi ce le care au înviat, sunt inti m legate de n i şte amu lete d i n pietre (numite Churi nga) care s e găsesc î n acele locu ri. Două lucruri par să-i fi sugerat lui Frazer o p i n ia că instituţi i le indigen i lor Aru nta reprezi ntă forma cea mai vec he a totem ismului. E vorba mai întâ i despre existenţa anum itor m ituri care afi rmă că strămoşii indigenilor Aru nta s-au hră n it în mod reg u lat cu totemul lor şi nu s-au căsătorit decât cu femei care aparţi neau acelu iaşi totem ca şi ei. Mai apoi, vorb im despre i m porta nţa în aparenţă

ÎNTOAR CEREA TOTE M I S MULUI ÎN COPILĂ R I A TI M P U R I E

1 39

secundară pe ca re Aru nta o acordă actu lui sexua l în viziu nea Lor despre concepţia u n u i co p i l. Or, nişte oameni care nu recunosc faptu l că naşterea este o co nseci nţă a ra porturi lor sexua le pot fi, pe drept cuvâ nt, consideraţi cei mai prim itivi d i ntre prim itiv i i care încă mai tră iesc în zi lele noastre. Luâ n d ca fu ndament al teoriei sa le despre totemism cere­ monialul l ntich i u m a, Fraze r a crezut că descoperă o nouă faţă a tote m i s m u lu i , sub aspectu l unei orga n i zări pur practice, d esti nate să îm plinească n evo i le ce le mai fi reşti a le omulu i (vezi mai sus o p i n i a Lu i Haddo n)1• Acest siste m i s-a pă rut Lu i Frazer ca u n fe l de .coope rativă mag i că" de mare clasă. Pri mitivi i , d u pă e l, ar fi format o asociaţie mag i că, ca să zicem aşa, de prod ucţi e şi de co nsum, fiecare cla n tote m i c fi i nd însă rcinat să asigure aprovi­ zionarea cu u n a n u m it produs a li mentar. Atu nci câ nd era vo rba nu despre tote m u ri co mestib i le, ci despre a n i m a le periculoase, despre p loa ie, d espre vâ nt etc. , cla n u l era cel însărc i nat să se ocupe cu acest gen de fe nomene, pentru a în lătu ra efectul Lor dăunător. Întrucât cla n u l nu trebuia să consume d i n tote m u l Lu i , e r a preocu pat s ă aprovizioneze cu acest bun a lte cla n u r i ca re, î n sch imb, îi fu rnizau bunuri le Lo r. În Lu m i na acestei concepţii fu ndamentate pe ceremonia l ntichiuma, Lu i F razer i s-a pă rut că i nterd icţia de a mânca propri u l totem a neglijat as pectu l cel mai i m portant a l acestei i n stituţi i, ş i a n u m e poru nca de a veg hea pe cât pos i b i l c a a ltora s ă nu L e Lip­ sească acest totem co mesti b i l. Frazer a admis tradiţia i n d i g e n i lor Aru nta co nform căreia fiecare clan totemic s-ar fi hrănit La începu­ turi, fă ră n icio restricţie, din totemul respectiv. Dificultăţi le au apă­ rut atu nci câ nd a fost vorba despre evo luţia u lterioară, în decursu l căreia indigenii au abando nat co nsumul propri u lu i totem în favoa1 .Nu există în toate acestea nimic vag sau mistic, n i m i c din acel vă l metafizic cu care unor autori Le place să acopere astfel de începuturi umile ale speculaţiei omeneşti, dar ca re e complet stră i n obiceiurilor simple, sen­ zuale şi concrete a le sălbaticului" (Totemism and Exogamy, 1, p. 177).

1 40 TOTEM Ş I TABU rea a ltora. Frazer a crezut că această restricţie a fost dictată nu de u n respect reli gios, ci d i n observaţia că niciun a n i m a l nu se hrănea cu carnea animalelor d i n aceeaşi specie şi a tras co ncluzia că, pro­ cedâ nd a ltfe l, s-ar fi adus ati ngere identificări i cu totemu� ceea ce ar fi creat mari prejudicii puterii dobând ite asupra acestui totem. Sau restricţia în speţă s-ar putea exp lica prin dori nţa de a i ntra în graţi i le acelui a n i mal, protejându-l. De a ltfel, Frazer era conştient de i m perfecţi u n i le acestei explicaţi i1, căci nu a îndrăznit să se pro­ nu nţe asupra modu lui în care obiceiul de a contracta o căsătorie în i nterioru l tribului totemic a dus La exogam ie. I poteza Lu i Frazer fu ndamentată pe ceremonia l nti c h i u ma se bazează pe afi rmarea naturii prim itive a instituţiilor in digeni­ lor Aru nta. Or, pare i m pos i b i l să-şi menţină afi rmaţi i le în prezenţa obi ecţi i lor care i-au fost aduse de Durkheim2 şi La ng3• In d i gen i i Aru nta p a r m a i degrabă a fi pri ntre cei mai civi lizaţi di ntre tri bu­ ri le austra liene, aflaţi mai degrabă în faza de d isoluţie decât în cea a începuturi lor totemismului. Mituri le care a u făcut o atât de profu ndă i m presi e asupra Lui Frazer, întrucât, contrar instituţi i lor aflate astăzi în vigoare, procla mă Libertatea de a mânca totemul şi de a co ntracta căsătorii în i nterioru l clanulu i totemi c, trebuie considerate mai degrabă, ca şi mitu l vârstei de aur, ca fiind expresii a le dori nţelor a căror rea lizare a fost proiectată în trecut. Teoriile psihologice

Pri ma teorie psiholog i că pe care Frazer a fo rmulat-o înai nte de a fi cunoscut observaţi i le făcute de Spencer şi G i llen se referea La credi nţa în .sufletul exterior".4 Totemul ar re preze nta un refugiu sigur în care sufletu l ar putea fi depus ca într-un seif, pentru a fi 1 L. c., p. 120. 2 X Annee sociologique", volu mele I , V, VI I I etc. A se vedea m a i ales capitolul Sur le totemisme, t. V, 1901. 3 Social Origins and The Secret of the Totem. 4 The Golden Bough, li, p. 332.

ÎNTOARCEREA TOTE M I S M U L U I ÎN COPILĂRIA TI M P U R I E

1 41

apărat astfel de primejdii. Atu nci când primitivul şi-a încred i nţat sufletul totemului, a devenit el însuşi i nvulnera b i l şi s-a ferit în mod fi resc să-i prici nuiască cel mai mic rău păstrătorului sufletulu i său. Dar, fi i ndcă n u ştia care d i ntre indiviz i i speciei a n i male era acel păstrător, a adoptat obiceiul să protejeze întreaga specie a a n i malului respectiv. După o perioadă, Frazer a ren u nţat singur să ma i asocieze totemismul cu credi nţa în ex istenţa sufletelor. După ce a cunoscut observaţi i le lu i Spencer şi Gi llen, Frazer şi-a formulat teoria sociolog ică despre totemism, pe care am ana­ lizat-o ma i înai nte, recunoscâ nd că premisele de la care a derivat i nterpreta rea sa asupra totemismului era prea .raţională" şi presu­ pu nea o organizare socială prea co mp lexă pentru a fi prim itivă1. Asociaţi ile de mag icieni şi şa mani i s-au părut atunci ca fi i nd mai degrabă n işte fructe mai târzii decât germeni i totemismului. Frazer căuta, îndărătu l acestor formaţiuni, un factor mai simplu, o super­ stiţie prim itivă d i n care să poată deriva totemismul, şi a crezut că-l găseşte în remarcab i la teorie despre concepţia u mană a i n d igeni­ lor Arunta. După cum am a m i ntit deja, ind igen i i Aru nta n u recu­ nosc relaţia d i ntre concepţia cop i lului şi actul sexua l. Atu nci când o femeie si mte că a ră mas însărci nată, Arunta cred că unul di ntre spi ritele ca re asp i ră la rei ncarnare a părăsit teritori ul unde locu­ iesc spi ritele şi a pătruns în corpul acelei femei, ca re îl va readuce pe lume în persoa na propri ului ei copil. Acest copil va beneficia de acelaşi totem ca al spi ritelor ca re sălăşluiesc în acel ţinut. Această teorie a concepţiei este însă i ncapabilă să explice totemismul, întrucât presu pune deja existenţa totemului. Făcâ nd însă u n pas în spate, dacă admitem că femeia credea încă de la început că animalul, pla nta, piatra sau obiectu l în care 1 .Este foarte puţin probabil ca o comunitate de sălbatici să fi avut ideea de a împărţi regatul în provi ncii, să-i asigure fiecărei provi ncii o aso­ ciaţie de magicieni şi să poruncească tuturor acestor asociaţi i modul în care să-şi exercite mag i i le şi vrăj i le în slujba bi nelui com un." (Totemism and Exogamy, IV, p. 57)

1 42 TOTEM Ş I TABU sălăşluia spi ritu l respectiv în momentu l în care a ră mas însărci­ nată a pătru ns realmente în trupul ei, pentru a renaşte sub formă umană, atunci identitatea unui om cu totemu l său îşi găseşte rea lmente justificarea în cred inţa mamei şi toate celela lte i nter­ dicţi i totemice (cu excepţia exoga miei) pot fi ded use d i n această credi nţă. Omul ezită, în aceste condiţi i, să mănâ nce a n i ma lul sau planta totem, pentru că s-a r mânca astfel pe sine. Dar, d i n când în când, este dispus să consume ritua lic o bucăţică d i n totemul său, pentru a-şi întări astfel identitatea cu el, identitate care constituie de a ltfel partea esenţi ală a totemismului. Observaţi i le făcute de W. H. R. Rivers asupra băştinaşi lor din i nsulele Banco par a demonstra această identifi care di rectă a omului cu totemul său, pe baza unei asemenea teorii despre concepţia umană.1 Sursa ultimă a totemismului ar consta deci în ignora nţa săl­ baticilor în ceea ce priveşte modul în care procreează şi îşi perpe­ tuează specia oameni i şi a n i ma lele şi, mai ales, în i g nora nţa rolu lu i pe care îl joacă masculul în fecundaţie. Această ig nora nţă poate fi explicată de Lu ngi mea i nterva lului care separă actu l fecu ndaţiei de naşterea copi lului sau de momentu l în care mama si mte pri­ mele mişcări ale cop i lului în pântec. în această i p oteză, totemismul ar fi deci o creaţie a spiritului fem inin, şi nu mascu lin. Şi-ar avea origi nea în „poftele" (sickfancies) femeii însărcinate. Tot ceea ce a stâ rnit i m a g i naţia femeii în acest m oment m i sterios al vieţi i ei în care a s i mţit pentru prima oară că u rmează să fi e mamă a fost identifi cat cu co pilul pe care-l pu rta în pâ ntec. Aceste i luzii materne, atât de natu ra le ş i , se pare, atât de u n iversa le, pot fi foarte b i n e rădăcina totemismulu i .2

Obiecţia pri nci pa lă pe ca re o putem formu la la ad resa acestei a treia teori i a Lu i Frazer este aceeaşi pe ca re a m formu lat-o la a 1 Totemism and Exogamy, l i , p. 89 şi IV, p. 59. 2 L. c. , IV, p. 63.

ÎNTOA R C E R EA TOTE M I S M U LU I ÎN COPILĂ R I A TI M P U R I E

1 43

doua sa teorie, cea sociologică, şi anume faptul că indigenii Arunta ni se par a fi foa rte depa rte de începuturile totemismului. Nega rea patern ităţii în cazul acesto ra nu pare a se sprij i n i pe o i g noranţă primitivă ; în multe cazuri ei recu nosc ereditatea pe linie paternă. Am spune că ei au sacrificat această patern itate în favoa rea unui soi de speculaţie, desti nată unei ci nstiri a spi ritelor stră moşi­ lor1. Făcâ nd din m itul concepţiei imaculate o teo rie a co ncepţiei generale, ei nu fac dovada n i c i u nei ignoranţe în ceea ce priveşte îm prej u rările fecu ndări i, la fe l ca şi popoarele Antich ităţii în epoca naşterii m iturilor creşti ne. Olandezu l G. A. Wi lken a propus o a ltă ex plicaţie a origini­ lor totemismului, legând-o de cred i nţa în transmigraţia sufletelor. Animalul în ca re, conform cred i nţei, au trecut sufletele morţi lor, devenea o rudă de sânge, u n stră moş, şi era venerat ca ata re." Cu toate acestea, mai degrabă transmigraţia suflete lor s-ar explica

•

prin totemism decât totemismul prin transmigraţia suflete lor.2 O a ltă teorie a totemismului a fost formu lată de câţiva etno­ log i americani, pri ntre care Francis Boas şi H i ll-Tout. Sprij i n i ndu-se pe observaţi i le făcute asupra tri buri lor totemice americane, teoria lor susţi ne că totemul a fost la început spi ritul tutela r pe care u n stră moş l-a dobâ ndit datorită u n u i v i s şi pe care l-a transmis apoi posterităţii. Am a rătat deja care sunt teori i le ce se opun explicări i orig i n i lor totemismulu i pri n transmiterea ered ita ră i n d ividuală; în plus, observaţi i le făcute în Austra lia nu justifică ni cidecum această relaţie genetică între spi ritul tute lar şi totem.3 U ltima d i ntre teori i le psihologice, cea a lu i Wi lhelm Wundt, co nsideră decis ive două aspecte : în pri m u l rând, fa ptul că obiectul totemic cel mai pri m itiv şi mai răspândit este animalul şi, în al doi­ lea râ nd, fa ptu l că, pri ntre animalele totemice, cel mai des întâ ln ite 1 .Această credi nţă constitu ie o filosofie care e departe de a fi primi­ tivă." A. La ng, The Secret of the Totem, p. 192. 2 Frazer, Totemism and Exogamy, IV, p. 45 şi urm. 3 Frazer, L. c., p. 48.

1 44 TOTEM ŞI TABU sunt cele care au un suflet ".1 Animalele înzestrate cu suflet, cum " ar fi şerp i i, păsările, şopârlele, şoarecii, datorită marii lor mobi lităţi în mi şcare, capac ităţii lor de a zbura şi a altor trăsături care i nspiră tea ma sau oroarea, par predesti nate a fi purtătoa rele sufletelor ca re şi-au părăsit corpuri le. An imalul totemic este, deci, un produs al tra nsformări lor animale ale sufletu lu i uman. Astfel, în opi n ia lui Wu ndt, totemismul s-ar lega d i rect de cred inţa în exi ste nţa sufle­ telor, adică de ani mism.

b} şi c} Originea exogamiei şi relaţiile sale cu totemismul Am expus teori i le referitoare la totemism oarecum în deta­ liu şi mi-e tea mă că nu am reuşit să creez o i m pres ie adecvată, întrucât am fost nevoit să le reduc la esenţă, d i n li psă de spaţiu. În ceea ce priveşte problemele de care ne vom ocu pa acum, îmi voi perm ite, în folosu l cititorului, să fiu chiar şi mai concis. Polemicile despre exogamia populaţi ilor totemice sunt şi mai co mpli cate şi mai n u meroase, dată fi i n d natura materia lelor referitoare la acest subiect; am putea spune chiar, fără exagerare, că ceea ce ca racte­ rizează aceste discuţii despre exogamie este marea co nfuzie care se face cu privire la acest subiect. Scopul pe care mi l-a m propus îmi perm ite totuşi să mă limitez la câteva aspecte esenţiale şi să-i tri mit pe cei ca re doresc să aprofu ndeze subiectu l la lucră rile de specia litate pe ca re le-am citat deja în mai multe ocaz i i . Atitudinea unui autor în faţa problemelor pe care le rid i că exogamia depinde în mod natural, şi într-o a n u m ită măsură, de s i m pati i le sale faţă de cuta re sau cutare teorie totemică. U nele di ntre explicaţi i le propuse nu au nicio legătură cu exogamia, mergând pe o linie para lelă. De aceea ne află m în faţa a două concepţii, di ntre ca re u na, având legătu ră cu primitivi i, vede în exoga mie o pa rte esenţială a sis1 Wu ndt, Elemente der Vălkerpsychologie, p. 190.

ÎNTOARCEREA TOTE M I S M U LU I ÎN COPILĂ R I A TI M P U R I E

1 45

ternului totemic, în timp ce cea la ltă i nterpreta re contestă această legătură, înţelegând-o ca o co incidenţă accidenta lă a acestor două trăsătu ri ale culturi lor pri mitive. În lucrări le sa le mai recente, Frazer a adoptat fă ră rezerve acest ultim punct de vedere. Îl rog

pe c i t ito r să a i bă

mereu prezentă în m i nte i deea că cele două

instituţi i , totemismul ş i exog a m i a , su nt fu nda menta l d i sti n cte prin origi nea şi natu ra lor, c h i a r dacă se întrepătru nd ş i se a mestecă în mod acci denta l în cultura u n u i mare n u măr de tri buri. (Prefaţa la

Totemism and Exogamy)

Opunându-se lui Frazer, alţi autori a u descoperit u n m ij loc care le perm ite să vadă în exogamie o conseci nţă a ideilor fun­ da menta le a le totemismului. Durkheim1 a demonstrat în scrierile sa le că ta buul, ca re se leagă de totem, implica în mod necesar i nterd i cţia relaţi i lor sexuale cu o femeie ca re aparţinea acelu iaşi totem ca şi bărbatul. Totemul avâ nd aceeaşi ered itate sa ngvină ca şi omul, a întreţine relaţii sexuale cu o femeie aparţi nând acelu iaşi totem însemna com iterea unui act cri m i nal, iar această i nterd i c­ ţie pa re să ţină seamă în particular de deflorare ş i menstruaţie.2 And rew Lang care, sub acest aspect, se a propie mai deg ra bă de Durkhei m, crede că nici măcar nu era nevoie să se i nvoce tabuul sângelui pentru a motiva i nterd icţia relaţi i lor sexuale cu femeile aparţi nând aceluiaşi trib d i n care făceau parte bărbaţi i3• Ta buul tote­ m i c genera l care i nterzicea, de p i ldă, să te aşezi la u mbra copacu lui totemic, ar fi fost de aj uns. Acelaşi autor propune de a ltfel o altă teorie asupra ori g i n i lor exoga m iei, fă ră a ne mai spune ce legătură exi stă între cele două i nterpretă ri ale sa le. În ceea ce priveşte suc­ ces i unea temporală, cea mai mare pa rte a autorilor consideră că 1 t.: A n n e e sociologiq ue, 1 8 9 8 - 1904. 2 Vezi critica ideilor lui Durkheim la Frazer, Totemism and Exogamy, IV, p. 101. 3

The Secret of the Totem, p. 1 2 5 .

1 46 TOTEM ŞI TABU totemismul este anterior exogamiei.1 Pri ntre teo ri i le care explică i ndependenţa exogamiei faţă de totemism nu Le vom a m i nti decât pe acelea care pun în Lumină diferitele atitu d i n i ale autorilor în privi nţa problemei incestu lui. Mac Lennan2 a explicat în mod i ngen ios exogamia prin supra­ vieţu i rea obiceiurilor care par să ateste existe nţa, într-o epocă îndepă rtată, a ră pirii femei lor. EL a aj uns La concluzia că în timpurile prim itive exi sta tendi nţa generală de a procura femei ră p i ndu-Le din tri burile stră i ne, astfel încât, încet-încet, căsătoria cu femei din propriul tri b devenea u n fapt excepţional, sfârşind prin a deveni o i nterd icţie. Mac Lennan a că utat motivaţia aceste i cutu me a exoga­ miei în penu ria de femei de care suferea u aceste tri buri pri mitive, în urma obiceiului de a ucide cea mai mare pa rte a cop i i lor de sex fem i n i n , încă de la naştere. Nu vom încerca aici să confi rmă m sau să infirmăm ipoteza Lui Mac Lennan. Chiar dacă am adm ite teori i le sa le, tot nu este de aj uns pentru a ne explica de ce bărbaţilor tri bului le-ar fi fost i nterzise căsători i le cu câteva di ntre femeile de acelaşi sânge cu ei, nici de ce autorul Lasă deoparte problema incestului.3 În opoziţie cu această man ieră de a privi Lucrurile, alţi cer­ cetători au văzut în exogamie o instituţie desti nată să protejeze oamenii contra incestulu i .4 Dacă ţinem cont de com plexitatea restricţiilor matri moniale ca re exi stă în Australia, putem împărtă şi pă rerea unor Morga n, Baldwin Spencer, F razer şi H owitt5, conform căreia aceste măsu ri poartă amprenta u nei i nte nţi i conştiente, voite (deliberate design, după Frazer), şi şi-ar fi ati ns rea lmente sco1 De exemplu, Frazer (l. c., IV, p. 75): .Cla n u l totemic este un organism socia l care d iferă complet de clasa exogamică şi avem temeiuri solide să credem că el este mult mai vechi". 1 Primitive mariage, 1863. 3 Frazer, L. c. , p p. 7 3 - 92. 4 Vezi capitolul 1. 5 Morgan,Ancient Society, 1877. Frazer, Totemism and Exogamy, IV, p. 105 şi urm.

ÎNTOA R C E R EA TOTEMISMULUI ÎN COPILĂRIA TIMPU R I E

1 47

pul propus. „Este i m pos i b i l de explicat a ltfel, în toate a m ă n u ntele sa le, un sistem deopotrivă co mplex şi co nsta nt."1 Un fa pt i nteresant care trebuie a m i ntit este că pri mele res­ tri cţi i privitoa re la i ntrod ucerea claselor matri moniale lovea în libertatea sexua lă a ti nerei generaţi i, deci în incestul între fraţi şi surori şi între fii şi ma me, în timp ce i ncestu l între taţi şi fi i ce nu a fost su pri mat decât prin i nterdi cţi i ulteri oare. Dar, atri b u i nd restricţ i i le sexua le exogamice unor i ntenţii Leg islative, n u expli­ că m astfel pentru ce motiv a u fost create acestea. De unde vi ne, în ulti mă insta nţă, această fobie a i n cestu lu i ca re trebuie consid erată ca fi i nd chiar rădă cina exogamiei? Nu este suficient să explicăm fobia i n cestului pri ntr-o aversiune insti nctivă pentru relaţ i i le sexu­ ale d i ntre rudele apropiate, ceea ce ar însemna să i nvocăm însăşi fobia i n cestu lui , în timp ce experienţa ne arată că, în ciuda acestui i nstinct, i ncestu l este depa rte de a fi u n fenomen rar, chiar în soci­ etăţi le moderne, iar experienţa istorică ne învaţă deopotrivă că mariajele i ncestuoase erau obli gatori i pentru a n u m ite persoane privi leg iate aflate La cârma ţă rii. Westermarck2 explică fobia incestu lui spunând că „persoa nele de sex opus, tră i n d împreună încă d i n co pilărie, resi mţea u o aversi­ une înnăscută de a a borda ra porturi sexuale şi, fi i ndcă ex ista între aceste persoane o afin itate de sânge, acest senti ment şi-a găsit în cutumă şi lege expresia naturală, care era cea de i nterzicere a rapor­ turi lor sexua le între rudele apropiate". Havellock Ellis, contestând caracterul i nsti nctiv al acestei aversiuni, se apropie şi el, în Studies in the psychology of sex, de aceeaşi manieră de i nterpretare, spunând: Fa ptu l c ă i nstinctul sexual nu se man ifestă n o r m a l între fraţi şi surori sau între bă i eţi şi fetiţe care au tră it împreună încă d i n 1 Frazer, L . c., p . 106. 2 Ursprung und Entwicklung der Moralbegrijfe, li. Die Ehe, 1909.A se vedea

în aceeaşi Lucrare respi ngerea de către autor a obiecţi ilor formulate împo­ triva modului său de a vedea Lucrurile.

1 48 TOTEM ŞI TABU cop i lărie nu constitu ie decât un fenomen negativ, proven i n d d i n fa ptu l c ă , în împrej urările d espre care vorb i m , Li pseau cond iţi i le necesare trez i r i i i nsti n ctului de acuplare. La persoanele care au tră it împreună încă din co p i lărie, o b i ce i u r i le a u şters cu b u retele orice exc itaţ i e care ar fi putut să fie provocată de vede rea, auzul sau co ntactu l între persoa nele d e sex opus, creând în tre a ceste persoane o sta re Li psită de dori nţe p r i n ca re a cestea a u d eve nit i n cap a b i le să-ş i provoace exc itaţia

eroti că ne cesa ră p ro d ucer i i

u n e i tumescenţe sexua le.

Găsesc că e un Lucru singular fa ptul că, vorb ind des pre aver­ siunea în născută a primitivi lor pentru ra porturi le sexua le între persoa nele ca re au crescut împreună în copilă rie, Weste r ma rck nu vede în această tendi nţă o expresie psi h i că a fa ptului b iolog ic că aceste căsătorii consa ngvine sunt prejudiciabile speciei umane. Este g reu de admis ca un i nstinct biologic de acest gen să se înşele în manifestarea sa psihologică până într-atât, încât să edi cteze o i nterd icţie, referitoare nu La relaţiile sexua le consa ngvi ne, d ă u nă­ toa re speciei, ci La cele i nofensive d i ntre coabitanţi i aceleiaşi case sau membrii aceluiaşi tri b. Nu mă pot abţi ne însă să nu reproduc criti cile Lu i Frazer La adresa Lu i Westermarck. Frazer găseşte că e de neconce put să nu existe astăzi n icio prejudecată contra ra porturilor sexuale între cei care împart acelaşi că min, în timp ce fobia i n cestului care, după Westerma rck, nu ar fi decât u n efect al acestei avers i u n i , este astăzi mai puternică decât oricând. Şi mai pline de tâlc sunt rema rcele Lui Frazer, pe care Le citez textual, pentru că ele se armonizează, în punctele esenţiale, cu argumentele pe care Le-am oferit în ca pito­ lu l despre tabu. N u vedem de c e u n instinct omenesc profund înrădăci nat a r fi avut nevo i e să fie întărit de o Lege. Nu ex istă leg i care să - i i m pu n ă omu­ lu i să mănâ nce sau să bea ori ca re să- i i nterz i că să-ş i v� re mâ i n i le în foc. Oamenii mănâncă, beau, îş i ţin d i n i nsti n ct mâ i n i le

d eparte

ÎNTOAR C E R EA TOTEM I S M U LU I ÎN COPILĂR I A T I M P U R I E de foc, d e teama unor peri cole natura le, şi

1 49

nu legale, care s-ar a bate

asupra lor dacă nu şi-ar asculta i nsti n ctele. Legea nu i nte rz i ce decât ceea ce oamen i i ar fi capa b i li să fa că sub pres i u nea u nora d i ntre i nsti nctele lor. Ceea ce natura interz i ce nevo ie

să

şi

pedepseşte nu mai are

fie pedepsit şi i nterz is de lege.

Sigur că putem adm ite fără să ezităm că fapt a i nte rz i să de o lege este o crimă pe care m u lţi oameni ar comite-o cu uşuri nţă d i n ­ tr- u n s o i de înclinaţie natu rală. Dacă relele înclinaţi i a le o m u l u i nu a r fi existat,

nu a r fi

ex istat n i c i crime;

şi

dacă

nu ar fi

exi stat crime,

ce nevo ie am fi avut să le i nterzicem? De aceea, în loc să conchidem i nterzicerea lega lă a i n cestu lu i p r i n fa ptu l că exi stă pentru incest o avers i u ne natu ra lă, m a i degrabă ar trebui să a d m ite m existenţa u n u i senti ment natura l, firesc, care ne îm p i nge către i n cest, i a r dacă legea resp inge a cest i nsti n ct ca atâtea a lte i nsti ncte natura le, acest lucru se întâ mplă d i n cauză că oamen i i civi lizaţi şi-au dat seama la u n moment dat că satisfa cerea acestor i nstincte naturale ar fi dău nătoa re d i n pu nct de vedere soc i a l.1

Acestei admirabile argumentaţii a lui Frazer i-aş putea adă­ uga faptul că experienţele psihanalizei dovedesc i m posibi litatea existenţei u nei aversiuni în născute pentru raporturi le i ncestuoase. Psi hana liza demonstrează, d i n contră, că primele dori nţe sexuale ale tâ nărulu i adolescent sunt întotdeauna de natură incestuoasă şi că aceste dori nţe repri mate j oacă u n rol foarte i m portant în cali­ tate de cauze determ inante ale nevrozelor ulterioare. Trebuie deci abandonată concepţia care vede în fobia inces­ tului un instinct înnăscut. La fel se întâ mplă şi cu o a ltă viziune asupra i nterdicţiei incestu lu i, care a dobândit n u meroşi partizani şi care afi rmă că, de-a lungul vremii, constatându-se pericolele pe care le prezi ntă căsători i le consa ngvi ne d i n pu nct de vedere a l procreă ri i, popoa rele pri mitive a u edictat proh i b i rea i n cestu lui în cu noşti nţă de cauză. Există însă numeroase obiecţi u n i cu privire la 1 L. c. , p. 91.

1 50 TOTEM ŞI TABU acest punct de vedere.1 În pri mul rând, în afara fa ptu lu i că inter­ zicerea incestului trebuie să fie mult anterioa ră economiei bazate pe folosi rea a n i malelor dom esti ce, ca re singură ne-ar fi putut oferi i nformaţi i despre efectele consangvi n ităţii asupra calităţii rasei, natu ra dăunătoa re a acestor efecte este, chiar în zi lele noastre, încă departe de a fi admisă şi, în ceea ce- l priveşte pe om, d ifici l de doved it. În al doilea râ nd, tot ceea ce şti m despre să lbaticii actuali face puţin veros imilă i poteza conform căreia stră moşii. lor cei mai îndepă rtaţi ar fi fost preocupaţi de grija de a pune la adăpost post­ eritatea de efectele dăunătoa re ale u n i u n i lor consangvine. Este aproape ridicol să le atri buim acestor sălbatici i nca pa bili de orice previziu ne, care trăiau de azi pe mâi ne, motive igien i ce şi eugen ice de ca re abia ţine cont civi lizaţia noastră actua lă2• Putem obiecta prin faptul că nu e suficient să găsim cauza acestei i nterdicţii a căsători i lor consangvine pe ntru raţi u n i igie­ n ice şi strict prag matice ca să explicăm profunda aversiune ca re există contra incestu lui în soci etatea modernă. D u pă cum am ară­ tat în altă parte3, această fobie a incestului este încă şi mai vie şi ma i p utern ică la popoarele pri mitive d i n ziua de astăzi decât la popoarele civili zate. Fii ndcă pentru explicarea fo biei incestu lui avem de ales între cauzele sociolog ice, biologice şi psihologice, factorii psi holog ici nefiind la râ ndul lor decât manifesta rea pul­ siunilor biologice, ne vedem obligaţi, în fi nalul analizei noastre, să su bscriem resemnării lu i Frazer: nu cu noaştem origi nea fobiei i ncestu lui şi nu şti m nici măcar în ce direcţie trebuie s-o căutăm4• 1 Cf. Durkheim, La prohibition de l 'inceste, .Annee sociolo g i q ue", I, 1896 - 1 897. 2 Cha rles Darwin spune despre să lbatic i : .Erau incapabili să prevadă relele îndepă rtate în ti mp, suscepti bile a le afecta urmaş ii". 3 Vezi capitolul 1. 4 .O rigi nea primord i a lă a exogamiei şi, în conseci nţă, a leg iferă rii i nterd icţiei incestului (pentru că exogamia a fost i nstituită pentru a preveni incestu l), ră mâne o problemă la fel de obscură ca la începuturi." (Totemism and Exogamy, ed. cit„ p. 165.)

ÎNTO A R C E R EA TOTE M I S M U LU I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 51

Niciuna d i ntre so luţi i le enigmei propuse până în prezent nu ni se pare sati sfăcătoare. Am să menţionez în conti nuare o u lti mă încercare de a explica orig inea i n cestu lui, încerca re care diferă tota l de cele de care ne-am ocu pat până acum şi ca re poate fi calificată drept istorică. Această încercare a re Legătu ră cu o i poteză a Lu i Charles Darwi n referitoa re La statusu l social prim itiv al uman ităţi i. D i n obiceiurile de viaţă a le maimuţelo r superioare, Da rwi n a aj uns La concluzia că şi omul a trăit La începuturi în mici hoarde, în cadru l cărora gelozia masculu lu i celu i mai puternic ş i mai în vâ rstă îm pied ica promiscu­ itatea sexua lă. Am putea într-adevă r conchide, d i n ceea ce şti m despre gelozia tuturor mascu li lor patru pezi, mulţi d i ntre ei îna rmaţi cu podoabe spec i a le care-i aj ută în lu pta cu riva l i i , că prom iscu itatea sexuală în sta re natu ra lă este extrem de i m p r o b a b i lă . . . Aşa dar, dacă privim sufici ent de departe înapoi în timp, ... j udecâ nd după obice i u r i le soc i a le a le omulu i de azi,

„.

obţinem drept cea mai proba b i lă vizi­

u nea că, la orig i n i , o m u l p r i m itiv trăia în comun ităţi m i c i , fiecare bă rbat cu câte femei putea întreţine şi obţine, păz i n d u - le cu gelo­ zie de toţi cei lalţi bărbaţi. Ori este posibil să fi tră it s i n g u r cu mai mu lte femei, precum gorila ; căci toţi observatori i i n d i g e n i .cad de acord că numai un singur ma scul adult este văzut în fieca re grup; când u n mascul tâ năr creşte, are lo c o luptă pentru d o m i n a nţă, iar cel mai puternic, ucigând sau alungâ ndu-i pe ce i la lţi , devine mas­ culul d o m i nant a l grupului" (citat din D r. Savage, Boston J o u rnal of Natu ra l H i story, 5 , 1 845 -47, p. 423). E x c l uz ând în acest fe l d i n grup tinerii masculi şi tri miţâ n d u - i în pribegie, atu nci când aceştia au în sfârşit su cces în găsirea u ne i partenere, este prevenit riscul unor împerecheri consangvine prea strâ nse.1

Atki nson2 pare a fi pri m u l care a recu noscut că mod u l de tra i adoptat de hoarda pri m itivă putea să favori zeze în practică 1 The Descent of Man, and Selection in Relation to Sex, Voi. li, Cap. 20. 2 Primai Law, London 1903 (la A. Lang, Social Origins).

1 52 TOTEM ŞI TAB U exogamia. Fiecare d i ntre aceşti membri exi laţi în urma bătă liei concu renţi a le putea să înfi i nţeze o hoardă simi la ră, în i nteriorul căreia proh i b i rea re laţi i lor sexuale era asigurată şi menţi nută de gelozia şefu lu i hoardei şi de-abia în timp aceste condiţionări au sfâ rşit prin a da naştere regulii care exi stă astăzi sub formă de Lege conştientă : fără relaţi i sexuale între membrii aceleiaşi hoarde. După i ntroducerea totemismului, această reg u lă s-a tra nsformat în a lta : fă ră re laţii sexuale în i nterioru l totemului. And rew Lang1 s-a raliat acestei explicaţi i a exogamiei. Dar, în aceeaşi Lucra re, s-a declarat partizan a l unei a lte teorii (a Lui Durkhe im), care vede în exogamie o conseci nţă a Leg ilor totemice. Nu e uşor să împaci ambele pu ncte de vedere; conform primu­ lui, exogamia ar fi existat înai ntea totemismulu i ; conform celu i de-a l doilea pu nct de vedere, exogamia ar fi efectu l, urmarea totemismului. Dacă este adevărat c ă exogamia, conform teori e i darwin iene, exi sta în fapt înai nte ca tendi nţele tote mice să fi i ntrodus în practică o

sancţiune legală, atunci sarci na noastră este relativ uşoară. Pri ma regu lă practică ar fi atunci cea a stăpânului gelos, şi anume: Niciun

mascul nu trebuie să se lege de femeile care-mi aparţin, reg ulă întărită de expu lzarea mascu lilor adolescenţi. Odată cu trecerea timpului, această reg ulă, devenită obicei, ar fi luat forma următoare: Fără căsă­

torii în interiorul unui grup local. Să presupunem apoi că grupurile loca le ar fi pri m it nume de a n i male ; reg ula s - a r fi tra nsformat atu nci în: Fără căsătorii în inte­

riorul unui grup care poartă numele animalului cutare; fără căsătorii între raţe şi răţoi.2 Ch iar dacă hoardele primitive n u ar fi fost exoga­ m i ce, e le ar fi devenit cu siguranţă d i n momentu l în care numele de a n i m a le, de plante etc. ado ptate de grupurile loca le ar fi dat naştere m ituri lor şi ta buurilor totemice. (The Secret of the Totem, p. 143.) 1 The Secret of the Totem, p p. 1 14, 143. 2 În original becasse et beccassine. Becasse însea mnă becaţă (sitar de

pădure). Am ales traducerea prin .raţe şi răţoi" din raţi u n i de p lasti citate a limbaj ului. (N. tr.).

ÎNTO A R CE R EA TOTE M I S M U L U I ÎN COPILĂRIA TI M P U R I E

1 53

În u ltima sa lucrare despre acelaşi subiect (Folklore, decem­ brie 191 1), La ng ne i nformează de altfe l că a ren u nţat să vadă în exogamie un efect al ta buulu i .totemic genera l".

3 În tot acest obscur carusel al explicaţii lor, experie nţa psihana­ litică poate să aducă lămuriri.Atitudi nea copilului în faţa a n i malelor prezi ntă n u meroase analog i i cu cea a prim itivulu i . Co p i lu l încă nu încearcă orgoli u l specific adultului civi lizat, care a trasat o li n i e de demarcaţie între el şi toţi cei la lţi reprezentanţi ai reg n u lu i a n i ma l. El îl consideră pe a n i ma l, fă ră ezitare, a fi egalul său; prin mărtu­ risi rea si nceră a propri i lor nevoi, copilul se si mte mai apropiat de anima l decât de omul adult, a n i m al pe ca re îl găseşte, fă ră îndoială, m u lt mai enigmatic. În acest acord perfect ca re există între cop i l şi a n i ma l putem întreză ri adeseori o tulbu rare aparte. Cop i lu l începe d i ntr-odată să se teamă de a n u m ite ani male şi să fugă sau să evite contactu l cu toţi reprezenta nţi i unei specii anume. Întâ lnim astfel tablou l cli n i c al zoofobiei, una di ntre afecţi u n i le psiho-nevrotice cele mai frecvente la această vâ rstă şi poate forma precoce a unei afecţi uni de acest gen. Fobia este îndreptată în general împotriva ani­ malelor pentru care copilul resi mţise până atunci un viu i nteres şi nu avea nicio legătură cu vreun animal anume. Alegerea animalelor suscepti b i le de a deveni obiectu l fobiilor nu este prea compli cată în oraşe. E vorba despre cai, câ i n i , pisici, foarte ra r despre păsă ri, dar destu l de des despre unele i n secte cum ar fi cărăbuşii sau flu­ turi i. De m u lte ori, este vorba despre a n i male pe care cop i lu l n u l e cunoaşte decât d i n atlase s a u d i n poveşti le pe care le-a auzit; acestea devi n obiectu l unei angoase i raţionale şi dezlănţu ite, care însoţeşte aceste fobii. Ra reori re uşim să descoperi m pricina sau evenimentu l ca re a u decla nşat această alegere a a n i ma lului obiect

1 5 4 TOTEM ŞI TAB U al fobiei. Î i datorez l u i K. Abraham cunoşti nţa despre u n c a z în ca re cop i lu l a explicat el însuşi tea ma de vies pi, spunând că d u n g i le şi culoarea viespilor îl fac să se gâ ndească la un tigru ca re, d u pă câte a auzit el, este un animal de care trebuie să-ţi fie teamă. Zoofobiile copi i lor încă nu au fost su puse u n u i exa men anali­ tic co mpetent, cu toate că sunt de mare i nteres. Cu sigura nţă, lucrul acesta se explică prin dificultăţi le unei observaţii exhaustive a vie­ ţii co p i lu lui foarte mic. De aceea pot să afi rm că nu se cunoaşte nici măcar semnificaţia genera lă a acestor afecţi uni şi cred că nici nu poate fi vorba despre o semn ificaţie un ică. Cu toate acestea, câteva fob i i de acest gen, care au ca obiect a n i malele de ta lie mare, au reuşit a fi ana lizate şi i-au dezvă luit cercetătoru lu i misterul lor. În toate aceste cazuri a fost vorba despre acelaşi lucru : atu nci câ nd cop i i i supuşi examinării erau bă ieţi, an goasa lor era inspirată de către tată şi a fost apoi tra nsferată u n u i a n i ma l. Toţi cei care sunt ma i mult sau mai puţi n fa m i lia rizaţi cu psi­ hanaliza au întâlnit cazuri de acest gen şi au avut aceleaşi impresi i. Cu toate acestea, publicarea detaliată a acestor cazuri este sporadică. Este vorba despre o lacună în literatura de specialitate, de unde nu trebuie să deducem că ne putem baza afirmaţiile noastre numai pe observaţii izolate. Voi cita, cu titlu exemplificativ, un autor care s-a ocupat într-un mod inteligent de nevrozele copiilor; este vorba despre doctorul Wulff din Odessa, care ne-a oferit descrierea cli nică a nevrozei unui băieţel de nouă ani; copilul suferea de patru ani de teamă de câini. ,,Atunci când vedea pe stradă un câine fugind prin faţa lui, copilul începea să plângă şi să strige: «Drăguţule câine, nu mă muşca, am să fiu cuminte». Pri n a fi cuminte copilul înţelegea că nu trebuie să mai cânte niciodată la vioară (adică să nu se mai masturbeze)".1 Ace laşi a utor rezumă apoi cazul astfe l: .Fobia sa faţă de câi n i nu reprezi ntă a ltceva decât tea ma faţă de tată, ca re s - a transferat 1 M.Wulff: Beitrăgezur infantilen Sexualităt..Zentralblatt fii r Psychoana lyse", 1912, li, Nr. 1, p. 15 şi urm.

ÎNTOARCEREA TOTE M I S M U L U I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 55

asupra câinelui, căci bizara exclamaţie «Drăguţu le de câi ne, nu mă m uşca, am să fiu cumi nte» (adică «nu mă vo i mai mastu rba») i se adresează de fapt tată lu i, care i-a i nterz is să se mai mastu rbeze". Autorul adaugă într-o notă următoa rele afirmaţi i, care sunt conso­ nante cu propri i le mele observaţii şi ca re vorbesc în acelaşi timp despre numărul mare de cazuri de acest gen: .Cred că aceste fobii (faţă de cai, câini, pisici, găini şi alte animale domestice) sunt la fel de frecve nte la copii ca şi tea ma lor de întuneric şi sunt rezu ltatu l tra nsferului fricii faţă de unul d i n părinţi asu pra animalu lui în speţă. Oare tea ma, destu l de des răspând ită, faţă de şoa reci şi şobolani este produsă de acelaşi meca ni sm? Acest Lucru n-aş putea să-l afirm ". În primul volum al Jahrbuch fur psychoanalytische und psyc­ hopatologishe Forschangen am pub licat ana liza unei fo b i i a unui băieţel de cinci ani, ale căru i simptome mi-au fost co m u n i cate de tată l său. Era vorba despre teama faţă de ca i , astfe l încât bă ieţelul refuza să mai iasă în stradă ; ba chiar fri ca sa era atât de mare, încât tremura La gândul că un ca l ar putea să i ntre în camera Lui şi să-l muşte. Am descoperit mai tâ rziu că încerca această fobie din cauza dori nţei sa le de a vedea calu l căzând (m urind). După ce am reuş it, prin i ntermediul reasigurări lor, să domolim tea ma pe ca re băiatul o încerca faţă tată l său, ne-am dat seama că el Lu pta contra dori nţei care avea ca obi ect absenţa (pleca rea, moartea) tată lui. După cum mi-a dat de înţeles pacientul, el vedea în persoa na tată lui un con­ curent care îşi d i sputa cu el favoruri le

mamei spre c a re

erau

vag

înd reptate primele sale pulsi u n i sexua le germ i n a nte. B ă i atul se găsea deci în postu ra tipică a co pilului mascul, postu ră desemnat-o cu n u mele de Complexul lui Oedip, p r i n

pe c a re

am

ca re înţe le gem

co mplexu l principal al nevrozelor în general. Faptu l i nedit pe ca re ni l-a reve lat cazu l m i cuţu l u i

este

foarte

i nteresant d i n punct de vedere al explică ri i tote m i s m u lu i : co pi­ lu l a tra nsfe rat asupra a n i malului o pa rte di ntre

se nti m e nte le

pe

ca re Le încerca pentru tată l său. Analiza a permis descoperi rea unor

1 5 6 TOTE M ŞI TA BU traiectori i de asociere, fie i m portante d i n punct de vedere a l con­ ţinutu lu i, fie accidentale, în urma cărora s-a efectuat acest tra nsfer. U ra născută d i n riva litatea cu tată l său nu s-a putut dezvolta li ber în viaţa psih ică a copilu lui, întrucât era neutra lizată de ta nd reţea şi admiraţia pe care le-a încercat întotdeaun.a pentru aceeaşi per­ soană; a rezu ltat de aici o atitudine ech ivocă, a m bivalentă faţă de tată, o lu ptă d i n care a scă pat, tra nsferându-şi senti me ntele de osti litate şi teamă asupra unui obi ect de substituţie. Totuşi, acest transfer este i ncapabi l să rezolve conflictul, operâ nd o sepa raţie tranşantă între senti mentele de tand reţe şi senti mentele de osti­ litate. Conflictu l a conti nuat şi după operarea acestui tra nsfer, a persistat şi atitudi nea ambiva lentă, dar de această dată contra obi ectu lu i substituţi ei. Este sigur fa ptu l că mi cuţu lu i Hans nu îi este doar frică de cai, ci încearcă pentru aceştia şi senti mente de respect şi le acordă un viu i nteres. De îndată ce teama i s-a mai domolit, s-a identificat el însuşi cu a n i ma lul te m ut, începând să sară p recum un cal şi să-l muşte pe tată l său1• Într-o a ltă eta pă de îmblânzire a fri cii, el şi-a identificat singur pări nţi i cu a lte ani male de ta lie mare.2 Nu putem să nu recunoaştem în aceste zoofobii ale copiilor anum ite trăsături ale totemismului, sub aspectul lu i negativ. Îi datoră m însă d lui Ferenczi rara şi superba analiză a unui caz pe care-l putem considera ca fi i n d o manifestare a totemismului pozi­ tiv la un copi l.3 Este vorba despre micuţu l Arpad, a cărui poveste ne-o istoriseşte Ferenczi, cop i l la care tendi nţele totemice s-au tre­ zit nu în raport d i rect cu Complexu l lui Oedip, ci i nd i rect, în raport cu elementul narcisist a l acestui complex, împreună cu fobia cas­ trării. Dar, citi nd atent povestea cazului de mai înai nte, cazul Hans, întâ ln im şi aici numeroase mă rtu rii ale admiraţiei pe care copi1 Loc. cit., p. 37. 2 Die Girafjenphantasie, p. 24.

3 S. Ferenczi, Ein kleiner Hahnemann, I nternat. Zeitschr. f. ărztliche Psychoanal, li, 1913, I, Nr. 3.

ÎNTOARCEREA TOTE M I S M U LU I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 57

Lu l o încerca pentru tată, datorită mări m i i organului să u gen ita l şi pentru că vedea în acest Lucru o ameni nţa re pentru propri i le organe gen ita le. În Complexul lui Oedi p şi în Com p lex u l castră rii, tată l joacă acelaşi rol, cel al adversa rului de temut pe ntru i ntere­ sele sexuale i nfanti le. Castrarea sau scoaterea ochi lor, acestea ar fi pedepsele cu care a r fi ameni nţat cop i lu l.1 Câ nd micuţu l Arpad, la vâ rsta de doi ani şi j u mătate, pe când se afla la ţară, a vrut să urineze în coteţul de păsă ri, s-a trez it c i u p it de penis de o găi nă. Revenind î n acelaşi loc, î n a n u l u rmă­ tor, şi-a imagi nat că este el însuşi o g ă i n ă , a început să fie i nte­ resat doar de coteţu l cu păsă ri şi de tot ce se petrecea în el, ba şi-a presch i m bat şi limbaj u l uman în cotcodăceli şi p i u ituri. Pe vre mea când a fost exa mi nat medical avea cinci a n i , reven ise la limbaj u l a rticu lat uman, dar n u vorbea decât despre g ă i n i şi despre a lte păsări de curte; n u dorea j u cării şi nu câ nta decât câ ntecele în care era vorba despre orătă n i i le d i n curte. Atitud i nea sa faţă de a n i malul său totem era cât se poate de a m b iva lentă : u ră şi i u b i re fă ră măsură. Jocul său preferat era băta ia cu g ă i n i le. w Pe ntru m i cuţu l Arpad era o bucurie şi o încâ nta re să asiste la bătă li i le d i ntre păsări şi era în stare să da nseze ore-n ş i r lâ ngă cadavru l vreunei g ă i n i , într-o sta re de supraexcitaţie. D u pă care îmbrăţişa şi mângâia a n i ma lu l ucis, netezea şi să ruta penele găi­ n i i pe care o ma ltratase înai nte.w Micul Arpad avea chiar grijă să nu ascundă semnificaţia ciu­ datu lu i său comporta ment. În diverse ocazii, el ştia să-şi transpună dori nţele, în locuind modul lor de expres ie totemic prin mod u l de expresie împrumutat din limbaj u l vulga r. wîată l meu e un cocoş w. a spus el într-o zi. Jn prezent, eu sunt mic, sunt u n pui şor. Dar când voi creşte, vo i fi o găi nă, iar când mă voi face mare de tot voi fi 1 Despre înlocu i rea castră ri i cu scoaterea ochi lor, despre care este vorba şi în mitul referitor La Oed ip, a se vedea comunicări le Lui Reitler, Ferenczi, Rank şi Eder în /nternationale Zeijschrift fur iirztliche Psychoanalyse, 1 9 1 3 , I , Nr. 2 .

1 58 TOTEM ŞI TAB U u n cocoş." Altă dată a spus c ă vrea s ă mănâ nce „ m a mă împă nată ", prin analogie cu „pui împănat". Îi ameninţa des şi convins pe ai Lui cu castra rea, el însuşi res imţind amen i nţări de acest gen, în urma practi cilor onaniste La ca re îşi supu nea penisul. În ceea ce priveşte i nteresu l stârnit de tot ceea ce avea Legă­ tu ră cu coteţu l sau păsări le, Ferenczi spune: „Re laţi i le sexua le din­ tre cocoş şi găini, ouatu l şi ivirea pe Lu me a pu işorulu i din ou îi satisfăcea u cu rioz itatea sexuală ca re, de fa pt, era îndreptată spre ceea ce se petrecea în fa m i lia umană. Concepând u-şi obi ectele dori nţe lor sa le d u pă ce le pe ca re Le vedea în poiată, i-a zis într-o zi unei vecine: «Vă vo i Lua de nevastă pe dumneavoastră şi pe sora dumneavoastră, pe cele tre i veri şoare ale mele şi pe bucătăreasă . . . n u , m a i degrabă p e menajeră decât p e bucătă reasă» ". Vom vedea mai încolo concluzi i le ca re se desprind d i n acest caz. Să ne m u lţu m i m acum să re levă m două trăsătu ri asemă­ nătoare între cazu l nostru şi tote m i s m : id entifica rea com p letă cu a n i malul totemic1 şi atitudi nea a m b iva lentă faţă de acesta. Bazâ ndu-ne pe aceste observaţii, credem că su nte m înd ritu iţi să i ntroducem în formu la totemis mului (în cazul bă rbaţi lor) figura tată lui în Locul a n imalului totem ic. Dar c h i a r dacă am opera această su bstituţie, ne vo m da seama că n u a m avansat şi, mai a les, că n u a m făcut u n pas foarte îndrăzneţ. Ceea ce credem că am descope rit este fa ptu l că totemul e înţeles ca fi i n d u n stră­ moş, iar primitivi i ne La să să înţe legem Lucru l acesta peste tot unde s i ste m u l tote m i c este încă în vigoare. M e ritu l nostru este de a-i atri bui un sens Litera l acestei denominări, fa pt necu noscut de etno log i, Lăsat de aceea în p la n secu nd. D i m potrivă, psi hana1 Î i datorez lui O. Ra nk comuni carea unui caz de fobie de câ i n i la un tâ năr bărbat i nteli gent, a cărui explicaţie referitoa re la modul de producere a bolii sale ami nteşte izbitor de teoria totemică a celor d i n cla n u l Arunta, menţionată anterior. El spunea că auzise de la tată l său că mama sa fusese speriată de un câ i ne pe când îl purta în pântece.

ÎNTOARC E R EA TOTE M I S M U L U I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 59

Liza ne o b ligă să subliniem acest as pect şi să înce rcă m p r i n acest Lucru o exp licare a totemismului.1 Pri m u l rezu ltat al su bstituţi ei noastre este foarte i nteresa nt. Dacă a n i ma lul totemic nu reprezi ntă a ltceva decât fig u ra tată lu i, obţi nem u rmătoa rele: ce le două coma ndamente fu ndamenta le a le totemismului, cele două prescripţii ta bu ca re formează nucleul totemismului, adică i nterdi cţia de a ucide totemul şi cea de a lua de soţie o femeie care aparţi ne acelu iaşi totem, coincid în ceea ce priveşte conţi n utu l cu ce le două crime ale lu i Oedi p, ca re şi-a ucis tată l şi a luat-o de soţie pe mama sa, şi cu ce le două dori nţe primord i a le a le cop i lului a căru i refu la re i nsufici entă sau trezi re formează proba b i l nucleul tuturor nevroze lor. Dacă această ase­ mănare nu este un joc al hazard u lui, ar trebui să ne perm ită expli­ ca rea a pariţiei totemului în epoci le ce le mai îndepă rtate în timp. În a lţi terme ni, trebuie să facem veros i m i l faptu l că sistemul tote­ mic a apă rut d i n condiţi i le pe care le preconizează Complexu l lui Oed i p, La fe l ca şi zoofobia micului Hans sau perve rsiu nea micului Arpad. Pentru a verifica această ve rosi m i litate, vom studia în pag i­ n i le u rmătoare o a ltă particularitate încă nemenţionată a sistemu­ lui totemic sau, putem spune, a religiei totemice.

4 Fizician, fi lolog, exeget biblic şi arheolog, spi rit u n iversa l, cla rvăzător şi Li psit de prej udecăţi, W. Robertson Smith, decedat în 1894, a emis o p i n ia, în lucrarea sa despre re ligia semiţi lor, apă­ rută în 1 8 89, că o anume ce remonie, masa aşa-zis totem ică, făcea parte încă de la începuturi d i n sistemul totemic.2 Pentru a-şi înte­ meia presu poziţia, nu dispu nea decât de o singură descriere a unui 1 Această identificare constitu ie, după Frazer, esenţa însăşi a totemis­ m u lu i : .Totemismul este o identificare a omului cu totemul său". Totemism and Exogamy, IV. p. 5 . 2 W. Robertson Smith, The re/igion ofth e Semites, ediţia a doua, Londra, 1907.

1 60 TOTE M ŞI TABU ritual de acest gen, datâ nd din secolu l al V- lea a l erei noastre, dar a şti ut să-i confere un mare grad de verosi m i litate, datorită ana lizei pe ca re a făcut-o ritualulu i de sacrificare la vech i i semiţi. Întrucât sacrificiul presupune o persoană d ivină, era vorba des pre o deduc­ ţie avâ nd ca punct de plecare o eta pă superioară a cultulu i re ligios, pentru a aj unge la eta pa cea mai prim itivă a totem ismului. Vo i cita d i n excelenta ca rte a lu i Robertson Sm ith pasajele cele mai· i ntere­ sa nte referitoa re la ori g i nea şi semn ificaţia ritualului sacrificiului, neglijând deta li i le ca re sunt de multe ori pline de atractivitate, cât şi dezvoltarea ulterioară a acestu i ritua l. Îl previn pe cititor că nu trebuie să se aştepte să găsească în extrasele mele lucid itatea şi forţa de demonstraţie din lucra rea originală. Robe rtson Sm ith demonstrează că sacrifi c i u l pe a lta r con­ stitu ia pa rtea esenţia lă a ritualului re li g i i lor a ntice. Acest sacri­ fi c i u pe a lta r avea acelaşi rol în toate reli g i i le, în aşa fe l încât p ute m explica exi stenţa sa p r i n cauze foa rte g e n e ra le şi cuprin­ zând acelaşi t i p de acţi u n e peste tot. Sacrifi c u l - a ct u l sacru xm' t�xriv (sacrificium, iwovoyia) - nu avea totuşi la început aceeaşi

se m n ifi caţie precum cea pe care a dobâ n d it- o în epoc i le u lteri­ oare: o ofra ndă adusă d ivi n ităţii, în sco p u l co n c i lierii cu aceasta sau pe ntru a o înd u p leca. F o losi rea p rofa n ă a cuvâ ntului este bazată pe sensul lu i secu n d a r, ca re este cel al re n u nţă r i i de si ne. Totu l ne fa ce să credem că sacrifi c i u l nu era a ltceva la înce­ puturi decât u n act de socia lizare (fellowship) între d ivin itate " şi adoratori i ei ", un act de co mu n i u n e între c red i ncioşi şi zeul lor. Se ofereau drept sacrific i i lucruri ca re se p utea u mânca sau bea, o m u l sacrificâ n d u - i zeu lu i să u a l i m e nte le cu care se h ră nea el însu şi : carne, vin, fructe, cereale, u lei etc. N u existau restric­ ţii şi excepţii în ceea ce privea carnea a n i m a le lor sacrificate. A n i m a le le oferite d rept sacri fi c i u era u cons u m ate deopotrivă de zeu şi de adoratorii săi, doar sacrifi c i i le vegeta le îi erau rezer­ vate n u m ai zeului.

ÎNTO A R C E R EA TOTE M I S M U LU I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

161

Şti m c u sigura nţă astăzi c ă sacrifici i le a n i ma le su nt ce le mai vech i şi sunt singurele care era u făcute în epoca pri m itivă. Ofra nda de vegeta le a avut dre pt sursă pri m i rea de fru cte, re prezentând u n tribut plătit stă p â n u lu i ogorului şi ţi nutu lu i. Dar sacrifi c i i le ani male sunt mai vech i decât sacrific i i le vegeta le, întrucât vâna­ tul este o ocupaţie ma i veche decât agricultura. Re m i n isce nţe le lingvistice sunt o mărturie a fa ptu lu i că pa rtea d i n sacrifi c i u des­ ti nată zeulu i era considerată la începuturi ca fi i n d h ra na sa reală. Odată cu demateria liza rea prog resivă a naturi i d ivi ne, a ceastă re preze nta re a devenit şoca ntă şi s-a crezut că poate fi elimi­ nată oferindu-i divinităţi i doar pa rtea lich idă a mesei. Obiceiul folosi rii focului a făcut posi b i lă mai tâ rz i u o a n u m ită prepara re a a li mentelor, care le conferea fo rmă, g ust şi aspect mai demne de ese nţa divină. Î n ceea ce priveşte băutu ra, la început i se oferea divinităţii sângele a n i m a lelor sacrificate, înlocuit mai tâ rz i u cu vinul. Vi n u l era consi derat de a ntici sângele viei ", fi i nd o denu­ " m i re de ca re poeţii se m a i fo losesc încă şi astăzi. Forma cea mai veche a sacrificiului, anterioa ră agriculturii şi folosirii focului, este deci reprezentată de sacrific i u l a n i ma l ale că ru i carne şi sânge erau gustate în comun de zeu şi de adora­ torii lu i. Conta foa rte m u lt ca fiecare pa rtic i pa nt să-şi pri mească pa rtea d i n această masă, b i ne determi nată şi ca lcu lată d i na i nte. Acest sacrific i u era o ceremonie oficială , o să rbătoa re ce le brată de întreg clanul. Î n mod general, reli g i a era o problemă a tutu­ ror, iar datoria reli g i oasă o obligaţie socială. Sacrifi ci i le şi sărbă­ tori le co i n c i deau la toate popoa rele, fiecare sacrificiu com porta o sărbătoa re şi nu exi sta să rbătoare fă ră sacrificiu. Sacrificiul­ sărbătoa re era o ocazi e de a se înălţa deasupra i nterese lor ego­ iste a le fiecăruia, de a rea m i nti de legătura fiecă rui membru al com u n ităţii cu divin itatea. Forţa morală a mesei sacrificiale se baza pe reprezentări foarte vechi cu privi re la actu l de a mânca şi a bea în comun. A mânca

1 6 2 TOTEM Ş I TAB U şi a bea îm preună cu alţi i era deopotrivă un s i m bol şi u n mij loc de a întă ri coezi unea socială a comun ităţi i şi de asumare a unor obligaţi i reciproce; masa sacrificială exprima d i rect actu l comen­ sua lităţii zeului şi adoratorilor săi, iar acest fapt im plica toate cele­ la lte ra porturi care se presu punea că exi stă între zeu şi adoratori i Lu i. Obiceiuri care sunt încă în vigoa re astăzi La a rabii d i n deşert demonstrează că efectul de comuniune al mesei Luate La comun nu rezultă din vreun element religios, ci din actu l de a mânca în si ne. Oric ine a împărţit cu un beduin o porţie de mâncare sau a băut o gură de La pte nu numai că nu are a se teme de duşmănia Lui , dar se poate asigura de aj utorul şi protecţia sa, cel puţi n atâta vreme cât hrana împărtăşită rămâne încă în corp. Legături le în sâ nul comu­ nităţii sunt concepute deci într-un mod cât se poate de realist; pentru ca aceste Legături să se sudeze şi să dureze trebuie ca actu l să fie deseori repetat. Dar de unde vine această forţă, această putere de u n iune atribu ită actu lui de a mânca şi a bea în co m u n ? În soci etăţi le cele mai prim itive, nu exi stă decât un s i ngur t i p de legătu ră ca re u neşte fă ră cond iţi i şi fă ră excepţi i : com u nitatea de clan (kinship). Membrii acestei comun ităţi sunt solidari u n i i cu a lţi i ; u n kin este un grup de pe rsoa ne a căror vi aţă formează o u n itate fi z i că în aşa fe l încât fieca re di ntre componenţi re prezi ntă un fragment de viaţă comună. Atunci când un membru al clanului este ucis, nu se spune .sângele cută rui om a fost vărsat ", ci „sângele nostru a fost vă rsat". S i ntagma ebraică prin ca re este recunoscută înrud i rea tri­ ba lă spune: .Eşti os din osul meu şi carne din carnea mea". Kinship însea mnă deci a face pa rte d i ntr-un tru p co mun. Kinship nu este fondat pe s i ngurul fa pt de a fi o pa rte a trupului mamei d i n care te-ai născut, cu la pte le căreia te-ai hră n it, ci şi pe fa ptu l că hrana pe ca re o ingerezi ulterior şi prin care îţi întreţi i şi reîn noi eşti ce lu lele co rpului este de natu ră să întă rească trupul comun al clanului. Când se împărţea masa cu ze ul, convingerea expri mată

ÎNTO A R C E R EA TOTE M I S M U LU I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 63

era că eşti fă urit d i n aceeaşi substa nţă ca şi e l, şi nu se împărţea niciodată masa cu cel ca re era considerat a fi stră i n . M a s a sacrificială era d e c i , l a începuturi, o m a s ă solemnă care re unea membri i clanului sa u tri bu lu i , conform leg i i că doar membrii cla n u lui pot lua masa în co mun. În soc i etăţile moderne, masa re u neşte membri i fa miliei, dar lucrul acesta nu are n i m i c în com u n cu m a s a sacrificială. Kinship este o i n stituţie mult mai veche decât viaţa de fa m i l i e ; cele mai vechi fa m i l i i pe care le cu noaşte m se co mpuneau de reg ulă din persoane care a parţi­ neau diferite lor g rade de ru denie. Bă rbaţi i se căsăto reau cu fe mei din a lt cla n ; cop i i i urmau cla n u l mame i ; nu exi sta nicio înrud i re tri bală între bărbat şi ce i la lţi membri ai fa miliei. Într-o aseme­ nea fa m i lie nu exista masă sacrifici a lă. Încă şi astăzi să lbati c i i mănâncă separat, iar i nterd icţi i le re li g i oase a le tote mismului referitoa re La a limente îi pun adeseori în i m posibi litatea de a mânca în comun cu cop i i i Lor. Să revenim acum La animalul de sacrificiu. Cunoaşte m deja fa ptu l că nu exista reuniu ne a tri bului fă ră sacrificiul unui a n i ma l, . dar, de asemenea (ş i fa ptu l este semnificativ), un a n i ma l nu putea fi ucis decât cu ocazia acestor eve nimente solemne. Oamenii se hră­ neau cu fructe, cu vâ nat, cu La ptele animalelor domestice, dar scru­ pu lele relig ioase Le i nterziceau să ucidă u n animal domestic pentru consum persona l. Nu ne mai îndoi m de faptul, spune Robertson Sm ith, că fiecare sacrificiu era în primitivitate un sacrificiu comun a l clanulu i şi că uciderea victimei era un act i nterzis individului, ca re nu era j ustificat decât atu nci câ nd tri bul îşi asuma responsa­ bi litatea. N u există La prim itivi decât o s i ngură categorie de acţi uni cărora li se apli că această trăsătu ră : este vorba despre a ctele ca re aduc ati ngere caracteru lui sacru al sângelui com un al tri bului. Este vorba despre o viaţă (a nimală) pe care niciun individ s i ngur nu o poate suprima şi sacrifica decât cu consi mţământul şi participa­ rea tuturor membrilor clanulu i , o vi aţă care ocupa acelaşi ra ng ca

1 6 4 TOTEM ŞI TA B U şi viaţa membri lor clanului însuşi. Regula care-i poruncea fiecărui conviv care asista la masa sacrificială să guste d i n ca rnea animalu­ lu i sacrificat a re aceeaşi semnificaţi e ca prescri pţia conform căreia un membru al tri bului ca re a comis o greşeală de neiertat trebuie executat de întreg tri bul. Cu alte cuvi nte, animalul sacrificat era tratat ca un membru al tri bului; comunitatea care oferea sacrificiul, zeul comun ităţii şi animalul erau de acelaşi sânge, membri a i unui singur şi acelaşi clan. Sprij ini ndu-se pe numeroase informaţii, Robertson Smith iden­ tifică a n i malul sacrificat cu vechiul animal totem i c. În Antich itate exista u două fe luri de sacrifi c i i : sacrifi c i i le de a n i ma le domes­ tice care erau în genera l consumate şi sacrifici i le extraordi nare ale a n i m a lelor ca re era u i nterzise pentru că e ra u considerate a fi impure. O exa mi nare mai a profu ndată ne a rată că a ceste a n i male i m pure era u a n i male sacre, ca re era u sacrificate ze i lor că rora le erau consacrate ; că ele, la ori g i n i , erau asemu ite cu ze i i înş işi; şi că, înfă ptu i n d sacrificiul, cred incioş i i îşi a răta u astfe l înru d i rea de sânge ca re îi lega de animal şi de zeu. Într-o epocă mai îndepăr­ tată, a ceastă diferenţă între sacrific i i le ordinare ş i cele .mistice " nu exista. Toate animalele erau considerate sacre la început, car­ nea lor era i nterzisă, putâ ndu-se bucura de ea numai la ocazi ­ i le solemne la care pa rti c i pa întregu l tri b. Uciderea a n i ma lului ech iva la cu vă rsarea sângelui tri bului, iar această crimă trebuia înfă ptu ită cu mari preca uţi i şi gara nţi i co ntra vreunei pedepse posi b i le. Domesticirea animalelor şi creşterea lor pe lângă casa omului par a fi pus capăt peste tot totemismului pur şi strict al tim purilor prim itive1. Dar urmele ca racterului sacru al a n i malelor domes­ tice pe ca re le regăsim în aceste religii .pastora le" sunt suficiente 1 .Co ncluzia este că domesticirea la care totemismul a condus i nva ri­ abil (atu nci când animalele se pretau domesti cirii) a fost fatală totemismu­ lui." J evons: An introduction to the History of Religion, Ed. a 5-a, 1911, p 120 .

.

ÎNTOARC E R EA TOTE M I S M U L U I ÎN C O P I LĂ R I A TI M P U R I E

1 65

pentru a recunoaşte în aceste animale vechiul totem. Chiar şi în ' epoca clasică destu l de ava nsată, ritua lul îi impunea sacrificato­ rului, în anum ite ţi nutu ri, să o ia la fugă odată ce sacrificiul era îndepli n it, ca şi cum urma să se sustragă unei pedepse. în Grecia era extrem de răspândită credi nţa că sacrificarea unui bou repre­ zi ntă o adevărată crimă. La să rbătorile ateniene ale Buphoni i lor (când se sacrificau boi i), sacrificiul era urmat de un verita bil proces, cu interoga rea tuturor pa rtic i pa nţi lor. În finalul procesu lui, toată lumea era de acord să dea vina pe cuţitu l cu care fusese sacrificat ani ma lul, cuţit care era pedepsit prin aruncarea lui în mare. în ciuda fric i i ce protej a viaţa animalului sfâ nt, care era asimi­ lat unui mem bru al tri bului, se i mpunea d i n când în când necesita­ tea de a-l sacrifica în mod solemn în prezenţa întreg i i comun ităţi şi de a-i distri bui carnea şi sângele membrilor tri bului. Motivul care dicta aceste acte ne dezvăluie sensul cel mai profund al sacrificiului. Am văzut că, ma i târziu, orice masă luată în comun, în timpul căreia aceeaşi substanţă pătrundea în toate trupu­ ri le, crea între comeseni o Legătură sacră. în epocile mai îndepărtate în timp, această semnificaţie pa re să fi fost atribuită doar consumă ri i în comun a cărnii animalulu i sacrificat. . Misterul sacru al sacrificiului se justifica prin faptul că doar prin acest mijloc se putea realiza comuni­ unea între membrii clanului între ei şi între ei şi zeul Lor. 1 Elementul de legătură nu era altul decât viaţa animalului sacrificat, viaţă care se găsea în carnea şi sângele său, care treceau apoi prin consumare, în timpul mesei sacrificiale, în tru pul tuturor ce lor care partici pau. Această reprezentare formează baza tuturor legămi nte lor de sânge pe ca re oamenii le fac unii cu alţi i, chiar şi în epocile mai recente. Concepţia eminamente rea listă ca re vede în comunitatea de sânge o identitate de substanţă ne lasă să înţele­ gem de ce se credea necesar ca, din ti mp în timp, să se reînnoiască această identitate prin procedeul pur fizic al mesei sacrificia le. 1 Loc. cit., p. 1 1 3.

1 6 6 TOTEM ŞI TAB U Punem capăt a i c i raţiona mentelor l u i Robertson Sm ith, pen­ tru a rezuma pe cât de scurt posi bil substa nţa şi m i ezul lor. Odată cu naşterea conceptu lui de proprietate privată, sacrificiul a fost înţe les ca un dar făcut d ivi n ităţi i, ca o întoarcere la aceasta a unui lucru aflat acum în propri etatea omului. Dar această i nterpretare ar lăsa fă ră explicaţi e toate trăsături le ritua lu lui sacrificiului. În epocile foa rte îndepărtate, animalul de sacrific i u era sacru, viaţa sa era i ntangibilă şi nu putea fi supri mată decât cu pa rtic i parea şi sub responsabi litatea comună a întregului trib, în prezenţa zeulu i, pentru ca prin asimilarea substa nţei sacre membri i clanulu i să-şi întă rească ide ntitatea mate rială care, credeau ei, îi lega u n i i de alţii şi pe toţ i de d ivi n itate. Sacri fi c i u l e ra u n soi de j u ră m â nt sacru, iar a n i malul sacrificat era considerat mem bru a l clanului. În realitate, toc mai prin uciderea şi i ngera rea a n i m a lului tote mic de a ltădată, a zeului pri m itiv însuşi, membrii cla n u lu i întreţineau şi reîn noiau co m u n i u nea i nti mă cu divi n itatea. Din această a na­ liză a sacrificiului, Robertson Smith trage concluzia că uciderea şi i ngerarea period i că a tote mului în epocile care a u precedat cul­ tu l divi n ităţi lor antropomorfi ce formau u n element foarte i m por­ tant a l re ligiei tote m i ce. Ceremonialul unei mese tote mice de acest gen se întâ lneşte în descrierea unui sacrificiu datâ nd d i ntr-o epocă poste rioară. Sfântul N i lus vorbeşte despre un obicei sacrificial al bed u i n i lor din deşertul Sinai, spre sfârşitu l secolului al !V-lea d. Hr. Victi ma, o că m i lă, era culcată şi legată pe un alta r grosier făcut d i n pietre, iar şefu l tribu­ lui a înconj urat în fruntea asistenţei de tre i ori acest altar, cântâ nd, după ca re i-a dat a n i malului prima lovitu ră şi a băut cu lăcomie sângele care ţâşnea d i n ra nă; apoi tot tri bul s-a aruncat asupra animalului, fieca re tă i ndu-şi cu sabia o bucată de carne ca re încă palpit