Totalizarea 3 [PDF]

Zitiervorschau

Lucrare practică № 10. Tema: Cimenturi ionomerice de sticlă (CIS). Clasificarea. Indicatii. Contraindicatii. Avantaje si dezavantaje.

1.

Noțiunea și compoziția chimică a cimentului ionomer de sticlă. Modul de prezentare.

Cimenturile ionomere de sticlă (sticlo-ionomere, glasionomere) au fost elaborate ln 1971. deWilson, obiectivul fiind aducerea în practică a unui material de obturație adeziv și fizionomic, acceptabil pentru refacerea leziunilor coronare ale dinților frontali' Cimeniurile elaboate în Laboraiory of the Goaernment Chemist (Londra) au inaugurat o generația nouă, de perspective a materialelor de obturație, care au fost implementate în practica stomatologică în ritm accelerat. Cimeniul ionomer de sticlă constă din două componente - o pulbere de sticlă fluoroaluminosilicatică (sticlă alumosilicată cu adăugirea florizilor). Fluidul Pentru ciment este o soluție apoasă a homo- sau copolimerilor acidului poliacrilic / polialchenoic /polimaleinic. Din punct de vedere chimic, CIS sunt poli acrilați complecși sau polialchenolați de sticlă (polimeri ionici), rezultați din interacțiunea acestor două componente. Pulbere. Pulberea primelor cimenturi ionomere de sticlă era compusă din dioxid de siliciu cu aluminiu în proporție de2:1, și conținea aproximativ 23% de fluor.

Cimentul ionomer de sticlă constă din 2 componente – o pulbere de sticlă fluoroaluminosilicată. Lichidul reprezintă o soluție apoasă a homo- sau copolimerilor acidului poliacrilic / polialchenoic/ polimaleinic. Din punct de vedere chimic, CIS sunt poliacrilați complecși sau polialchenolați de sticlă, rezultați din interacțiunea acestor 2 componente.

-sistem bicomponent-pulbere și lichid cu dozare manuală sau predozate în capsule. -sisteme anhidre în care acidul este liofilizat și încorporat în pulbere.Pulberea se amestecă cu apa distilată.

2.

Reacția de priză a cimentului ionomer de sticlă.

Priza cimentului ionomer de sticlă are la bază o reacție de tip acid-bază,care se desfășoară în mediu apos,între pulberea de sticlă (acceptor de protini) și poliacid (donor de protoni),și se datorează formării unei matrici complexe combinate, care constă din matrice silicată și matrice poliacrilică.

Priza CIS se desfășoară în trei etape succesive. 1. Dizoloarea (sau hidratarea, degajarea ionilor, alcalinizarea ionilor). 2. Îngroșarea (sau gelificare primară, sotidificarea inițială, instabilă). 3. Solidificarea (sau deshidratarea, maturarea, sotidificarea finală) . Etapa de dizolvare (sau, descompunerea sticlei). La această etapă, acidul trecut în soluție reacționează cu stratul superficial al particulelor de sticlă, cu extragerea din el a ionilor de aluminiu, calciu, sodiu și fluor, după care fapt pe suprafața particulelor de sticlă, atacate de acid (în special în zonele cu concentrații crescute de-Ca), rămâne doar silicagelul (rezultat, prin eliminarea de apă, din acidul ortosilicic). Crește pH-ul, corespunzător ionizării acidului policarboxilic, cu desfășurarea catenelor, având ca urmare creșterea vâscozității pastei de ciment. Sub influența acidului se descompun aproximativ 20-30% din particulele de sticlă. Etapa de îngroșare (sau de precipitare-formare a matricei). Dureaza aproximativ 7 minute. Priza inițială se realizează, prin suturarea rapidă a moleculelor de poliacizi cu ionii bivalenți de calciu. Eficacitatea legării ionilor de calciu cu moleculele de poliacizi nu este suficient de înaltă. Excesul de umiditate la acest stadiu duce la o pierdeie (spălare) de ioni de aluminiu. Pierderea de apă complică procesul de extragere a ionilor. Îm ambele cazuri (cu exces sau lipsă de umiditate), materialul devine mai slab, nu ajunge la rezistența optimă. La această etapă începe transformarea moleculelor poliacide în gel. Etapa de solidificare.Poate dura de la 3 ore la7 zile. Sunt necesare aproximativ 30 de minute pentru eliberarea unui număr suficient de ioni trivalenți de aluminiu, care și condiționează rezistența finală a materialului, formând legături transversale ale moleculelor de acid. Structura finală a cimentului solidificat reprezintă în sine niște particule de sticlă, fiecare din acestea fiind înconjurată de silicagel, și situată într-o matrice formată din molecule de poliacizi,legate transversal. Stratul interfazic de silicagel joacă rolul unui liant, sporind astfel rezistența materialului. Aproximativ 11-24% din cimentul solidificat le constituie apa.

3.

Proprietațile cimentului ionomer de sticlă.

PROPRIETAȚI ale CIS A. aderența crescuta la smalț și dentină  cresterea calitatii adaptarii marginale  microinfiltratie redusa, carii secundare marginale mai putin frecvente  utilizare de electie pt restaurarea leziunilor necarioase B. efect carioprofilactic (eliberare de fluor) C. biocompatibilitate - bine tolerat de parodonțiul marginal (vezi tehnica sandwich deschis) - CIS realizează un răspuns pulpar mediu sau similar

cu cimentul policarboxilat, deoarece greutatea moleculară mare a acidului poliacrilic limitează abilitatea CIS de a penetra în canaliculele dentinare și să actioneze ca un puternic iritant pulpar; de aceea cînd intr-o cavitate profundă stratul de dentină este < 0,5 mm se împune aplicarea unui strat protector de hidroxid de calciu. D. grad redus de conductibilitate termică (similar cu dentina) E. rezistență scazută la uzură F. estetica necorespunzătoare- datorită lipsei de transluciditate (cu timpul, datorită infiltrării materialului, opacitatea crește)

4.

Indicații și tehnica de lucru a cimentului ionomer de sticlă.

-Prepararea cavității și apoi curățirea ei -Aplicarea de acid acrilic 10% pentru 10 secunde -Spălare cu apă 10 secunde -Uscarea atentă a cavității pentru a nu deshidrata suprafața dentinară. -Prepararea cimentului ---prin metoda clasică din pulbere și lichid pe o plăcuță de sticlă sau hârtie cerată folosind o spatulăde metal sau material plastic și respectând raportul indicat de fabricant.Spatularea trebuie să fie rapidă 15-30 secunde,pe o suprafață cât mai mică,aproximativ 3 cm pentru a evita evaporarea apei și a asigura omogenizarea amestecului. ---prin metoda modernă care se utilizează în cazul sistemelor capsulate predozate,fiind necesare aparate de mixat și diferite dispozitive de activare și aplicare pe care firmele le livrează pentru produsele lor și care nu se pot întrebuința pentru produsele altor firme. -Inserarea cimentului sepoate face cu o seringă în cazul materialelor cu o vâscozitate scăzută,se folosesc matrici pentru o adaptare perfectă la dentină și smalț. -După priză,restuararea trebuie să fie protejată prin aplicarea unei rășini cu vâscozitatea scăzută,care are rolul de a o izola de mediul bucal și de a asigura stabilitatea hidrică pentru primele 24 de ore.

5.

Clasificarea a cimentului ionomer de sticlă după Wilson și McLean (1988).

-Tipul I-cimenturi adezive(ionomeri de cimentare) -Tipul II-cimenturi de restuarare -Tipul III-cimenturi pentru obturații de bază

6.

După G.J.Mount și W.R. Hume (1998).

Tipul I - Glasionomeri de cimentare [de fixare, de lipire]. Tipul ll - Glasionomeri de restaurare. Subtipul 1 - pentru restaurări estetice; Subtipul 2 - pentru restaurări armate

Tipul lll - Lineri sau obturație de bază (cu priză rapidă)

7. Caracteristica cimenturilor ionomeri de tip I -Mărimea redusă a particulelor de sticlă-25 microni -Reducerea raportului pulbere lichid până la 1,5/1,durata timpului de lucru,raportul mai mare de oxid de aluminiu și de siliciu. Indicații pentru: fixarea incrustațiilor,fațetelor,coroanelor,punților,pivoturilor intercanalare,aparatelor ortodontice și a altor construcții protetice Reprezentanți-Aqua-Gem(Dentsply),Fuji-I(GC),Ketac-Bond(ESPE).

8.

Caracteristica cimenturilor ionomeri de tip II ( cimenturi fizionomice și armate )

Caracteristicile distincte ale glasionomerilor de restaurare sunt rezistența mai mare și solubilitatea mai scăzută comparativ cu reprezentanții altor grupuri, un raport mai mare de pulbere / lichid (în medie - de 3:1, a sistemelor anhidre - 5:'1"-6:1). Solubilitatea în apă este cea mai mică dintre toate grupurile glasionomerilor - circa},4%. Unele materiale din acest grup sunt radiotransparente. Solidificarea durează în medie de la 3 până la 7 min. Glasionomerii de tipul al II-lea sunt destul de rezistenți, și pot fi gravați cu acid, atunci când sunt utilizați, ca obturație de bază, sub o restaurare, în cazul în care grosimea stratului de material să constituie cel puțin 1 mm. Aceste cimenturi sunt indicate pentru: restaurarea defectelor dentare; cimentarea coroanelor, punților, incrustațiilor, dispozitivelor ortodontice (viteza de priză – priză rapidă; raport pulbere / Iichid - 1,5:1"; radioopacitate - unele; grosimea filmului - mai mică sau egală cu 20 nm).

Cimentutile glasionomere fizionomice [estefice] sunt obținute prin modificarea raportului dintre oxid de aluminiu și oxid de siliciu, în favoarea oxidului de siliciu, precum și introducere în compozițialor a unei sticle speciale cu dispersie înaltă, ceea ce permite realizarea unor caracteristici fizionomice ale acestor materiale (în special, a transparenței lor), dar reduce rezistența, făcând imposibilă utilizarea lor în zone ce suportă solicitări mari (la dinții masticatori), și prelungește ușor timpul de priză., sporind astfel sensibilitatea la excesul și la lipsa de umiditate în timpul maturării masei de obturare. Aceste cimenturi sunt indicate pentru: obturații estetice a dinților frontali - la defecte carioase de clasa a III-a și a V-a (viteza de priză: autopolimerizabil – rezistență scăzută Ia absorbția și pierderea apei cu adaos de rășini - priză rapidă, rezistență imediatdă la absorbția apei; raport pulbere / lichid - 3:1 sau mai mare; radioopacitate - majoritatea mateialelor), mici defecte carioase de clasa I, leziuni necarioase, eroziuni ale smalțului, caria rădăcinii dinților frontali, obturare prin metoda "sandwich".

Cimenturile glasionomere armate sunt obținute prin creșterea raportul de pulbere / lichid, introducerea în compoziția cimentului a unor fibre speciale, aditive metalice (de exemplu, a unei pulberi de amalgam de argint), schimbări în compoziția pulberii, unei prelucrări speciale arderea particulelor metalice și de sticlă (chermet-cimente), creșterea densității prin optimizarea dimensiunea particulelor de umplutură. Ele sunt inferioare prin caracteristici fizionomice [estetice] materialelor de subtip 1, dar posedă o rezistență mai mare și o viteză mai mare de solidificare, cu o rezistență timpurie la umiditate. Se recomandă în situațiile, unde sunt necesare proprietăți fizice crescute, iar aspectul fizionomic nu este important; viteza de priză – priză rapidă; raport pulbere / lichid - 3:1 sau mai mare; radioopacitate - întotdeauna. Aceste cimenturi sunt indicate pentru: restaurații de durată pentru dinților laterali - în defecte carioase de clasa I și a II-a a dinților temporari, restaurații în defecte carioase de clasa a V-a, obturarea întârziată a dinlilor permanenți, aplicarea obturațiilor temporare pe o perioadă de 1 an, pentru a înlocui dentina în realizarea tehnicii "sandwich", obturații de bază, sigilarea fisurilor, eroziuni ale smalțului dinților masticatori și defecte cuneiforme, precum și pentru reconstrucția bontului dentar sub coroană artificială, și confecționarea unei incrustații corono-radiculare. Reprezentanți ai acestui grup de materiale sunt următoarele cimenturi: Chelon-Fit (ESPE); Chemfil Superior și Chemfil Flex (DentSply);Fuji-II și Fuji-IX (GQ; Ionofil (VOCO).

9. Caracteristica cimenturilor ionomeri de tip III Glasionomeri de tipul al lll-lea. Glasionomerii lineri sunt obținuți prin modificarea raportului pulbere/lichid, care în materialele din acest grup variază de la 1,5:1 până la 4:1., -în dependență de rezistența necesară (sunt folosiți ca o căptușeală izolatone sau bază sub restaurare). Caracteristicile distinctive ale glasionomerilor de tipul al III-lea sunt durata redusă a timpului de lucru și de priză, ceea ce reduce timpul total de restaurare, rezistența mecanică suficientă, adeziunea chimică la smalț și la dentină, radioopacitate, formarea unui film destul de subțire, ce asigură păstrarea reliefului suprafeței izolate. Gravarea acestui ciment ionomer de sticlă poate fi realizat doar cu condiția, că grosimea stratului de material să constituie cel puțin 1 mm. Aceste cimenturi sunt indicate pentru: 1. lineri (indicații - în secțiune subțire, ca izolare termică sub amalgam; viteza de priză - priză rapidă; raport pulbere / Iichid - 1,5: 1). 2. obturație de bază (indicații - în combinație cu materiale compozite, în tehnica "sandwich"; viteza de priză - priză rapidă; raport pulbere / Iichid -3:1. sau mai mare; radioopacitate întotdeauna). 3. sigilante fisurale (raport pulbere / lichid - 1-,5:1). Reprezentanți ai acestui grup de materiale sunt următoarele cimenturi: Aqua Cenit; Aqua Ionobond(VOCO); Base Line (Dent Sply). 10. Modul de adeziune a cimenturilor ionomeri de sticlă la țesuturile dentare Adeziunea chimică la țesuturile dure dentare fără gravaj acid este realizat prin două mecanisme.

Primul se bazează pe faptul, că grupurile carboxilate ale macromoleculei polimerice de acid poliacrilic sunt capabile de a forma compuși chelați cu calciul hidroxiapatitei țesuturilor dure dentare. În asemenea caz nu este necesar gravajul acid, și nici uscăciunea absolută a suprafeței. În plus, în stadiul final de întărire se produce o ușoară creștere a volumului masei glassionomere, ceea ce oferă o adaptare marginală mai strânsă a obturației. Cu toate acestea, valorile adeziunii cimentului ionomer de sticlă la ,țesuturile dure dentare nu sunt mari (2-7 MPa). Deaceea, prezența unei legături chimice între material și țesuturile dure dentare este importantă nu doar pentru stabilitatea legăturii, ci și pentru densitatea acesteia, asigurând impermeabilitatea joncțiunii marginale a obturației cu dintele. În cazul afecțiunilor necarioase ale țesuturilor dure dentare are loc modificarea structurii țesuturilor respective, și sistemului adeziv a compozitelor se adeverește a fi ineficient. Deaceea se recomandă folosirea cimentului ionomer de sticlă.