Tipuri de Stocuri [PDF]

Zitiervorschau

Introducere Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare. Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor. Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere. 1. Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstrare-depozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului stocurilor în cadrul întreprinderii. Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului.

1

Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii, în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii. Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate. Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii: 1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. Stocurile de siguranţă, stocurile tampon sau rezervele sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare: >

incertitudinea performanţei fumizorului, determină intervale de timp mai mari

decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse; >

variaţiile cererii de vânzări, în timpul perioadei de reaprovizionare, care nu pot fi

întâmpinate prin reprogramare, astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a clienţilor. 2) Anticiparea.

Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea

sezonieră a cererii, vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. Această metodă este folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale cauzate de aceste schimbări. 3) Transportul.

Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari între

furnizori, depozite, distribuitori şi clienţi. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc de viteza de deplasare a stocurilor, ceea ce implică un compromis între costurile de transport şi nivelul activităţii întreprinderii. 4) Stocurile

de protectectie împotriva riscului. Acumulările de stoc în avans pot fi

profitable dacă se fac achiziţii avantajoase, pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a

2

profita de reducerile de preţ. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate este speculativă, de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea angajamentelor. 5) Mărimea lotului.

Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a

îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de ritmul consumului. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele imediate, pentru a reduce costurile de transport, cantităţile de produse şi costurile de constituire a stocurilor. 2. Scurta prezentare a sociatatii comerciale SC MAGDOR SRL Firma infiintata in 1996 specializata in producerea de ferestre si usi din lemn stratificat pentru exterior si interior. Materialul lemnos folosit este stejar, brad, frasin si meranti. Lacurile si grundurile folosite sunt ecologice si au o rezistenta foarte mare la umezeala si la soare. Firma lucreaza la comanda si poate executa orice forma si culoare dorita de client. Pentru usi si ferestre exterioare productia se bazeaza pe doua tipuri de profile: 63x80 - 63x110 si 68x80 - 68x110. Feroneria folosita: maco-rotto. Profilele din lemn stratificat se obtin din cherestea bine aleasa si cu o umiditate de 8-12% in functie de zona unde va fi montata timplaria. 3. Tipuri de stocuri intalnite la SC MAGDOR SRL Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific, de producţie sau desfacere, evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. Constituirea unor stocuri însemnate la nivelul agentului economic SC MAGDOR SRL poate avea influenţe diverse: pozitive, în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc., şi negative, în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad, modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime, apariţia unor înlocuitori calitativi, pierderi din degradări fizice sau morale etc.

3

In general, la nivelul societatii comerciale SC MAGDOR SRL se constituie trei categorii de stocuri: a)

stocuri de resurse materiale;

b) stocuri de producţie neterminată; c) stocuri de distribuţie (de produse finite), a) Stocuri de resurse materiale Pentru desfăşurarea normală a activitaţii specifice, întreprinderea îşi constituie diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare, de natura resurselor materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea structurală a subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ. La nivelul societatii comerciale SC MAGDOR SRL se prevede constituirea în mod obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ, de condiţionare, de transport intern şi de iarnă. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii diferite. Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o preocupare majoră pentru managerul întreprinderii. Imobilizarea unei părţi importante din capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii sau împrumutate. Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de aprovizionare, precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în managementul stocurilor. Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi) reprezintă, de fapt, stabilirea mărimii stocuiui, la care se impune lansarea unei noi comenzi. Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda, nu mărimea comenzii. In condiţii de certitudine, punctul de reaprovizionare se poate determina utilizând următoarea relaţie: P=D*T, unde P- reprezintă punctul de reaprovizionare, exprimat în unităţi fizice;

4

D-

cererea medie zilnică, exprimată în unităţi fizice;

T - mărimea intervalului de reaprovizionare, exprimat în zile. In condiţii de incertitudine, pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ), relaţia fund următoarea: P = D * T + SS unde P, D şi T au aceeaşi seninificatie, iar SS este stocul de siguranţă exprimat in unităti fizice. In situaţii de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de apariţie a întârzierilor în aprovizionare. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa matematică a costului întârzierii aprovizionării). Feg = Cd + Sm, unde Fcg - funcţia costului global; Cd - cost de depozitare ( stoc de siguranţă

cost unitar de depozitare); Sm - speranţa

matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă ; costul lipsei de materie primă; probabilitatea întârzierii). b) Stocuri de producţie neterminată Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost finalizat. Printr-o dimensionare corectă, stocul de producţie neterminată asigură desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. Supradimensionarea stocurilor de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant, iar subdimensionarea acestora conduce la întreruperea procesului de producţie. In general, pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de stocuri: •

de ciclu,

•

circulant,

•

de siguranţă.

c) Stocuri de distribuţie (de produse finite), Stocurile de produse finite, denumite şi stocuri de distribuţie, reprezintă acumulări de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. In general, existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu menţinerea

5

unor stocuri mari de produse finite. Dar vânzarea produselor nu este posibilă imediat după încheierea procesului de fabricaţie, deşi din punct de vedere tehnologic s-a încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create. Insă, pentru a deveni marfă, produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea acceptârii şi vânzării lor pe piaţă. Astfel, produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere ale producătorilor sub denumirea de produse finite. Pe timpul stocării, produsele finite constituie resurse neactive, care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului circulant, la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare, la diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare. In concluzie, apar două situaţii contradictorii: pe de o parte, se impune staţionarea temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele consumatorilor, iar pe de altă parte, trecerea cat mai rapidă a acestora în consum, în vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a fi vândute clienţilor. Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt, în general, următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie; înregistrarea acestora în evidenţă; sortarea; asamblarea, efectuarea unor operaţii de montaj; condiţionarea produselor, asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi; etichetarea. marcarea; formarea loturilor de livrare; ambalarea pentru protecţie şi prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului; întocmirea formelor de livrare; încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor. Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele producătorilor, a timpului necesar efectuării acestora, permite aplicarea unor măsuri care să ducă la reducerea perioadei de stocare, cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea loturilor de livrare; mecanizarea, automatizarea şi robotizarea operaţiilor; simplificarea şi automatizarea evidenţei tehnico-operative). Tehnologia de fabricatie, programul de lansare în producţie, utilizarea optima a capacităţilor de producţie nu permit, totdeauna, realizarea simultană a sortimentelor sau produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. Astfel, unele produse

6

sau sortimente vor trebui stocate un timp, până când sunt realizate şi celelalte, pentru a forma un lot complet, care să fie livrat câtre client. Există anumite produse, la care, alături de stocurile obişnuite, din care se livrează în mod curent, se constituie şi •

stocuri de siguranţă - Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc nivelul previzionat

•

sezoniere - Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare pentru servirea clienţilor, fie pe întregul an, fie pe perioade mai scurte.

•

anticipate - De asemenea, pot fi constituite stocuri anticipate de produse finite în scopul satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei (remont, retehnologizare, schimbarea profilului de fabricaţie, asimilarea în fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele).

•

de conjunctură- In funcţie de natura produsului, de potenţialul de producţie, de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare, unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ.

Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă producătorul cu piaţa. La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit maxim, dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte: a)

care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea, faţă de pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc;

b)

care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de sezonalitatea cererii, în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare;

c)

care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi de producţie, comparativ cu extinderea acestora.

Concluzii:

7

Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare. Intr-o întreprindere industrială, ele regrupează trei categorii de bunuri: materii prime, producţie neterminată şi produse finite. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în principal constitute din mărfuri. Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibilitatea de a disocia operaţiile de aprovizionare, de producţie şi de vânzare. Stocajul permite, de asemenea, desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor, neîntreruperea producţiei, reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare. Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere, deoarece stocurile reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. Se pot distinge: - materii prime - producţia neterminată- produse finite Nivelul stocurilor de materii prime depinde de: - de previziunile producţiei întreprinderii; - de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare, atunci când e vorba de produse precum petrolul etc; - de preţul materiilor prime. Dacă cursurile sunt scăzute, întreprinderea va cumpăra cantităţi suplimentare. Nivelul stocurilor de productie neterminată depinde în principal de durata proceselor de producţie. în plus, procesul de producţie este îndelungat şi, de asemenea, stocurile de producţie neterminată sunt ridicate. Nivelul stocurilor de produse finite depinde de coordonarea între producţie şi vânzări. Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite, pe calea supleţei condiţiilor de credit, dar această politică comportă limite Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri; - pe de o parte, o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare; chel-tuieli de antrepozit, asigurarea de stocuri, rise de deteriorare; - pe de altă parte, o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a producţiei.

8