Tipuri de Magneti (Neterminat) X Clasa A X-A, Semetsrul II [PDF]

Zitiervorschau

Tipuri de magneti Magnetul este un material sau un obiect care produce câmp magnetic. Aceasta îi conferă proprietăți particulare cum ar fi exercitarea unei forțe de atracție asupra unui material feromagnetic. Grecii au descoperit, în antichitate, aproape de orașul Magnezia din Asia Mică, o piatră care are proprietatea de a atrage bucățile de fier. Această rocă este formată dintr-un minereu numit magnetită. Categorii: 1. Magneți naturali – orice bucată din magnetită este un magnet natural 2. Magneți artificiali – aceștia se obțin prin frecarea unor bucăți de fier cu un magnet natural Poli magnetici sunt extremitățile unui magnet, unde este concentrată acțiunea magnetică sau atracția. Magnetul atrage doar corpurile care conțin fier. Un corp din fier, prin contact cu un magnet, se magnetizează. Dacă magneții sunt încălziți, ei își pierd proprietățile. Orice magnet este alcătuit din doi poli, acestea sunt zonele în care se manifestă cel mai puternic proprietățile magnetice. Magneti permanenti: Faptul că unele tipuri de roci minerale posedă proprietăţi neobişnuite de atracţie atunci când se află în apropierea fierului, a fost descoperit cu secole în urmă. Una dintre aceste minerale speciale, magnetul natural sau magnetitul, este menţionat cu aproximativ 2500 de ani în urmă în Europa şi chiar mai devreme în Orientul Îndepărtat ca şi subiect de curiozitate. Mai târziu este folosit în navigaţie, utilizând descoperirea că o bucată din acest material neobişnuit tinde să se orienteze pe direcţia nord-sud dacă este lăsat să se rotească liber (suspendat la capătul unui fir sau plutind pe apă). În 1269, Pierre de Maricourt întreprinde un studiu ştiinţific ce arată că şi fierul poate fi „încărcat” în mod similar cu această proprietate prin frecarea acestuia de unul dintre „polii” magnetului.

Polul nord şi polul sud al materialelor magnetice

Spre deosebire de sarcinile electrice, materialele magnetice posedă doi poli cu efecte opuse, denumite nord şi sud după modul lor de orientare faţă de pământ. După cum a descoperit şi Maricourt, este imposibilă separarea celor doi poli unul de altul prin secţionarea magnetului în două: fiecare nouă bucată de material posedă propriul sau set de poli nord şi sud. Asemenea sarcinilor electrice, există doar două tipuri de poli: nord şi sud, prin analogie cu sarcinile pozitive şi negative. Asemenea sarcinilor electrice, polii asemenea se resping, iar ce opuşi se atrag. Această forţă, asemenea forţei cauzate de electricitatea statică (vezi şi câmpul, forţa şi fluxul magnetic şi electric), se extinde invizibil prin spaţiu şi poate chiar să treacă prin obiecte precum hârtia sau lemnul fără ca intensitatea sa să scadă simţitor. Magnetizarea materialelor feromagnetice

Fierul este unul dintre materialele ce poate fi uşor magnetizat. Dacă un corp de fier este adus în preajma unui magnet permanent, electronii din interiorul atomilor de fier se reorientează în direcţia câmpului produs de magnet iar fierul devine „magnetizat”. Magnetizarea fierul se realizează astfel încât să încorporeze liniile câmpului magnetic în forma sa, ceea ce se traduce printr-o atracţie faţă de magnetul permanent indiferent de orientarea acestuia faţă de corpul de fier:

Corpul de fier iniţial nemagnetizat devine magnetizat după ce este adus în apropierea magnetului permanent. Indiferent ce pol este adus în apropierea fierului, acesta din urmă se va magnetiza în aşa fel încât să fie atras de magnet. Luând ca şi referinţă proprietăţile magnetice naturale ale fierului, numim material feromagnetic acel material care se magnetizează uşor (electronii atomilor săi se aliniază uşor câmpului magnetic extern). Toate materialele sunt magnetice într-o anumită măsură, iar cele care nu sunt considerate feromagnetice sunt clasificate fie ca şi materiale paramagnetice (uşor magnetice) sau diamagnetice. Magnetizarea materialelor diamagnetice

Dintre cele două, materialele diamagnetice sunt cele mai ciudate. În prezenţa unui câmp magnetic extern, devin uşor magnetizate în direcţie opusă, astfel că resping câmpul magnetic extern! Remanenţa În cazul în care un material feromagnetic îşi menţine starea de polarizare şi după încetarea câmpului magnetic extern, spunem că acest material are remanenţă (magnetică) bună. Această proprietate este o calitate necesară pentru un magnet permanent.