Teza - Analiza Rezultatelor Financiare Ale Intreprinderii Si Directii de Maximizare A Acestora. (Conspecte - MD) [PDF]

Zitiervorschau

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Catedra Finanţe şi Bănci APROB Şef catedra_________ Dr.hab., prof. univ. G.Ulian

Sertinean Natalia Teză de licenţă TEMA:

Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii şi direcţii de maximizare a acestora Studenta anului IV, Specialitatea Finanţe şi Bănci, Grupa EF 0530 B Conducătorul ştiinţific : lector magistru, Scripliuc Evelina

Chişinău, 2010

1

Plan Adnotare Introducere

5

Capitolul I Aspecte teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii

10

1.1 Conţinutul economic al rezultatelor financiare a întreprinderii

10

1.2 Caracteristica veniturilor si cheltuielilor ca elemente de bază la determinarea rezultatelor financiare 1.3 Sarcinile şi sursele informaţionale ale rezultatelor financiare Capitolul II Analiza rezultatelor financiare ale C.A.P. “ Basarabia” 2.1. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare

18 23 26 27

2.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională a C.A.P. „Basarabia”

30

2.3. Analiza profitului brut al C.A.P. “ Basarabia”

34

2.4. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale

35

2.5. Analiza formării şi repartizării profitului net al C.A.P. „Basarabia”

39

Capitolul III Propuneri şi recomandări privind maximizarea rezultatelor financiare 3.1 Direcţii de maximizare a rezultatelor financiare a CAP “Basarabia”

42 42

Concluzii

47

Bibliografie

52

Anexe

54

2

Annotation Les questions d'économie de marché liée à la détermination des résultats financiers réalisés par les opérateurs et leur analyse est censée être présente, parce que chaque unité économique vise à atteindre et maximiser les profits, et non pas à des pertes d'activation. En conséquence, il est nécessaire de mener une comptabilité stricte et précise des résultats (profit / perte), il est possible que l'analyse, qui va établir l'influence sur le bénéfice ou la perte, la détection et la mobilisation des réserves pour augmenter les profits et la rentabilité de l'usine existante. Chaque phrase est écrite en vue d'atteindre certains objectifs bien définis. Par conséquent, les objectifs de ce travail sont: - Etudier l'analyse théorique et pratique des résultats financiers des unités économiques; - Contenu de l'exposition économique des résultats financiers (bénéfice ou la perte); - Lecteurs familiariser avec les principales fonctions exercées par les résultats financiers de l'entreprise; - Décrire importance et la nécessité de résultats financiers positifs; - Présentation de toutes les tâches et les sources d'analyse de l'information sur les résultats financiers; - Familiarité avec les techniques (modèles) pour l'analyse des résultats financiers, utilisés dans la pratique du monde, y compris la République de Moldova; - Techniques d'analyse des résultats financiers dans la pratique; - Les calculs nécessaires à la détermination des indicateurs de revenu, ces indicateurs pour étudier la structure et la dynamique, et leur analyse factorielle, en utilisant des données pratiques HEAD «Bessarabie» - Présentation de toutes les propositions visant à améliorer les entreprises publiques économiques et financières opérant en République de Moldova, en particulier les plantes considérées - PAC «Bessarabie» - Mise en lumière des stocks existants pour augmenter les profits Cap Bessarabie - Arguments thème de recherche ont besoin dans le document. Se référant à la structure de la phrase, cela comprend l'introduction, les chapitres 3 et conclusion, y compris les conclusions et les propositions et une série d'annexes. Dans le chapitre I de refléter la présentation des perspectives économiques de résultats financiers dans l'économie de marché. Ici, contient des informations sur la définition, le 3

contenu des fonctions économiques, de la performance financière. Les données reflètent également les tâches, les sources d'analyse de l'information de la société des résultats financiers et son importance. Le chapitre II contient des données sur les résultats financiers de la PAC analyse «Bessarabie» en 2007 et 2008. Ceci est réalisé une analyse factorielle des indicateurs pertinents et de l'entreprise désigné l'analyse de réserve interne sur l'amélioration des indicateurs de succès.

Dans le chapitre III sont présentés les moyens d'augmenter le profit et la rentabilité, et l'auteur a présenté des propositions sur la mobilisation des réserves pour accroître les indicateurs de rentabilité et les résultats de la PAC «Bessarabie» à l'avenir.

4

INTRODUCERE Actualitatea temei. În condiţiile economiei de piaţă problemele ce ţin de determinarea rezultatelor financiare realizate de agenţii economici şi de analiza acestora, se consideră a fi actuale, deoarece fiecare unitate economică tinde spre obţinerea şi maximizarea profitului, şi nu spre activarea în pierderi. Respectiv, este necesar de a duce o contabilitate strictă şi corectă a rezultatelor obţinute (profitului/pierderii), pentru ca să fie posibilă analiza acestora, care va permite stabilirea influenţei factorilor asupra profitului/pierderii, relevarea şi mobilizarea rezervelor de sporire a profitului şi a rentabilităţii, existente la întreprindere. Este de menţionat, că măsurarea rezultatelor contabile se bazează pe o comparare între cheltuielile reale efectuate în cursul unei perioade (unui exerciţiu) şi veniturile reale produse de activitatea sa în aceeaşi perioadă. Prin urmare, veniturile se analizează ca o creare a bogăţiei, în timp ce cheltuielile apar ca o consumare de bogăţie reală. În consecinţă, rezultatul financiar obţinut permite evaluarea sporirii sau diminuării bogăţiei, deci, exprimă cîştigul sau pierderea produse de activitatea întreprinderii. Este important şi faptul, că trecerea la economia de piaţă necesită sporirea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii, respectiv a rezultatelor financiare şi a rentabilităţii, sporirea competitivităţii mărfurilor şi serviciilor etc. Un rol important în vederea realizării sarcinii date îi revine analizei activităţii economicofinanciare, cu ajutorul căreia se elaborează strategiile şi tacticele de dezvoltare a unităţilor economice, se argumentează planurile şi deciziile conducerii, se efectuează controlul îndeplinirii lor, se evaluează rezultatele financiare a întreprinderilor, subdiviziunilor acestora, se determină nivelul rentabilităţii atins în perioada de gestiune analizată şi, prin urmare, se descoperă rezervele de sporire a eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii. Toţi agenţii economici, care practică activitatea de antreprenoriat, trebuie să posede cunoştinţe teoretice profunde în domeniul analizei rezultatelor financiare obţinute în urma desfăşurării activităţii sale şi să le aplice, ulterior, în practică. Scopul lucrării. Teza dată este scrisă în vederea atingerii anumitor scopuri bine determinate. Prin urmare, obiectivele prezentei lucrări sunt următoarele: - studierea bazelor teoretice şi practice ale analizei rezultatelor financiare a unităţilor economice; - expunerea conţinutului economic al rezultatelor financiare (profitului/pierderii); - familiarizarea cititorilor cu funcţiile principale, exercitate de rezultatul financiar al întreprinderii; - descrierea importanţei şi necesităţii rezultatelor financiare pozitive; - prezentarea tuturor sarcinilor şi surselor informaţionale ale analizei rezultatelor financiare;

5

- familiarizarea cu tehnici (modele) de analiză a rezultatelor financiare, utilizate în practica mondială, inclusiv în Republica Moldova; - aplicarea tehnicilor de analiză a rezultatelor financiare în practică; - efectuarea calculelor necesare referitoare la determinarea mărimii indicatorilor de profit, studierea acestor indicatori în structură şi în dinamică, precum şi analiza factorială a lor, folosind datele practice ale C.A.P. “ Basarabia”; - prezentarea tuturor propunerilor, menite să contribuie la îmbunătăţirea stării economico-financiare a întreprinderilor, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, în special a unităţii de producţie analizate – C.A.P. “ Basarabia”; - relevarea rezervelor de majorare a profitului existente la C.A.P. “ Basarabia” - argumentarea necesităţii cercetării temei prezentate în lucrare. Este necesar de menţionat, că pentru atingerea scopurilor prezentei lucrări, descrise mai sus, se vor folosi raportul financiar al C.A.P. “ Basarabia” pentru anii 2007 şi 2008. Referindu-ne la structura tezei, aceasta cuprinde introducerea, 3 capitole şi încheierea, inclusiv concluzii şi propuneri, precum şi un şir de anexe. În capitolul I se reflectă prezentarea concepţiei economice a rezultatelor financiare în condiţiile economiei de piaţă. Aici se conţine informaţia privind definirea, conţinutul economic, funcţiile rezultatelor financiare. De asemenea sunt reflectate datele referitoare la sarcinile, sursele informaţionale ale analizei rezultatelor financiare a întreprinderii şi importanţa acesteia. Capitolul II conţine date privind analiza rezultatelor financiare obţinute de C.A.P. “ Basarabia” în anii 2008 şi 2009. Aici este efectuată analiza factorială a indicatorilor nominalizaţi şi relevate rezervele interne ale firmei analizate privind sporirea indicatorilor de rezultate. În capitolul III sunt reflectate căile de majorare ale profitului şi a rentabilităţii, precum şi prezentate propunerile autorului cu privire la mobilizarea rezervelor de sporire a indicatorilor de rezultate şi rentabilitate ale CAP „Basarabia” pe viitor. În continuare propunem să prezentăm caracteristica CAP „Basarabia”. În anul 1992 fostul colhoz „Basarabia” (s. Hîrbovăţ, r-nul Anenii Noi) a fost reorganizat în Societate pe acţiuni „Basarabia”. Aceasta a fost una din primele gospodării agricole ale republicii care a distribuit patrimoniul agricol între lucrătorii săi. În anul 2001 prin decizia adunării generale a acţionarilor S.A. „Basarabia” a fost reorganizată în Cooperativă Agricolă de Producere „Basarabia”. Deoarece situaţia financiară a gospodăriei era stabilă, iar determinarea mărimii cotelot – părţi valorice a foştilor colhoznici a fost efectuată încă în anul 1992, gospodăria nu a aderat la 6

Programul Naţional „Pămînt”. Totodată nu s-au pus piedici doritorilor să formeze gospodării ţărăneşti aparte, ori alte formaţiuni agricole. Astfel, pe parcursul anilor de gospodărie s-au separat 122 proprietari de pămînt din numărul total de 1918, mărimea unei cote fiind de 1,52 ha. Cooperativa agricolă de producţie „Basarabia” a reuşit pe parcursul reformelor să evită destrămarea patrimoniului agricol, pulverizarea terenurilor şi chiar să dezvolte potenţialul productiv. Actual în cooperativă activează 312 lucrători. Gospodăria în prezent arendează majoritatea terenurilor agricole şi patrimoniul de producere. În calitate de plată pentru arenda pămîntului proprietarilor le sunt eliberate anual mai bine de 850 tone de grîu, 18 tone de ulei de floarea soarelui, iar pentru arenda patrimoniului agricol în jurul a 200 mii lei. CAP „Basarabia” prelucrează în prezent 2680 ha de terenuri agricole, din care 332 ha viţă de vie şi 256 ha de livezi. În anul 2007 cooperativa a cultivat culturi cerealiere pe o suprafaţă de 1064 ha, 313 ha de floarea soarelui, legume – 166 ha, culturi pentru nutreţ – 66 ha. Cooperativa Agricolă de Producţie „Basarabia” produce anual 3000-5000 tone de cereale, 300 – 500 tone de floarea soarelui, 3000 – 4000 tone de legume, 1500 – 2000 tone de struguri, 3050 tone de fructe uscate, 800-1200 tone de producţie conservată. Fiecare din anii de activitate ai gospodăriei, necătînd la condiţiile extrem de nefavorabile ale perioadei de reforme, a fost finalizat cu profit. Eficienţa relativ înaltă a producţiei permite gospodăriei să dezvolte cu succes potenţialul de producere. În ultimii ani, gospodăria a construit şi dat în exploatare o moară, oloiniţă, brutărie, o uscătorie pentru fructe, a sădit 46 ha de viţă de vie şi 90 ha de livadă de măr cu irigare prin picurare. În anii 1998 – 2001 a fost construită, iar în anul 2001 dată în exploatare o secţie de conservare a producţiei agricole cu o capacitate potenţială de prelucrare a 5000 tone de materie primă anual. În anul 2006 a fost dat în exploatare un depozit frigorific cu capacitatea de păstrare de 500 tone de producţie agricolă. Pe parcursul anilor gospodăria a investit mijloace considerabile în dezvoltarea socială a satului pe teritoriul căruia este amplasată. S-a reuşit asfaltarea străzilor centrale ale satului, construcţia unei şcoli noi de studii medii, şi reconstrucţia şcolii primare, deasemenea construcţia unei noi grădiniţe de copii ş.a. Gospodăria îşi onorează toate obligaţiunile faţă de stat şi salariaţi. CAP „Basarabia” este deţinătorul titlului „Cel mai bun contribuabil”. Gospodăria achită anual mai bine de 1,7 – 2,1 mln. lei impozite şi alte plăţi în buget. În continuare se prezintă tabelul în care se reflectă evoluţia vînzărilor în anii 2007-2009. 7

Tabelul 1 Analiza dinamicii venitului din vănzări al C.A.P. “ Basarabia” Indicatorii Anul 2007 Anul 2008 Venitul din vînzări, lei 19333730 15931192 Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare

Anul 2009 11369631

Reeşind din datele tabelare putem constata o micşorare în dinamică a venitului din vînzări obţinut de C.A.P. “ Basarabia” . Un factor esenţial în dezvoltarea acestei întreprinderi a fost potenţialul uman, pe care a ştiut să-l folosească la maximum, cît şi buna organizare, prin intermediul cărora s-a putut realiza ideia în viaţă. Concepută ca o întreprindere mică cu un număr de pînă la 50 persoane, a ajuns una din cele mai prospere, din ramură, iar numărul şi structura personalului au variat în modul prezentat în tabelul 2. Tabelul 2 Aprecierea structurii organizatorice a CAP „Basarabia” în anii 2007-2009 (persoane) Perioada Subdiviziunea organizatorică A Manageri de nivel superior Marketing- import- export

Anul 2007

Anul 2008

Anul 2009

1 3 2

2 4 3

3 5 2

Control financiar intern- juridic

1

1

2

Contabilitate Desfacere Laborator Departamentul tehnologic Muncitori de bază

3 4 3 3 191

4 5 6 4 203

5 6 7 7 192

Nr.Total

210

230

226

Sursa: elaborat de autor în baza Planului de afaceri O importanţă însemnată o are managementul strategic promovat de întreprindere şi modul de realizare a lui, astfel strategiile pentru următorii 6 ani sunt următoarele: - stabilirea şi dezvoltarea unui marketing actual şi competent, - pregătirea terenului de diversificare a pieţelor de desfacere; - instruirea şi motivarea continuă a personalului; - creşterea volumului de producţie, modernizarea continuă a utilajelor şi echipamentelor, precum şi a tehnologiilor de producere; 8

- automatizarea şi computerizarea procesului de producţie.

9

Capitolul I Aspecte teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii § 1.1. Conţinutul economic al rezultatelor financiare ale întreprinderii În condiţiile actuale consumatorul aşteaptă de la activităţile economice noi utilităţi, noi bunuri materiale şi servicii. La rîndul său, producătorul organizează activitatea economică în vederea obţinerii unui anumit cîştig. Acesta decurge dintr-o permanentă comparaţie a ceea ce el consumă în procesul de producţie cu ceea ce obţine din actele de vînzare, din compararea efectelor producţiei cu eforturile necesare pentru producerea ei. Eforturile făcute de agentul economic se concentrează în consumuri de producţie curente (costuri) şi în noi dotări tehnice pe baza investiţiilor. Efectele activităţilor la nivelul microeconomic sunt cunoscute sub denumirea de rezultate microeconomice, de ieşiri de bunuri economice. În general, fiecare agent economic, fie cu profil comercial, fie cu profil productiv, obţine în urma desfăşurării activităţii sale (comerciale sau productive) rezultate financiare. Acestea, de regulă, se exprimă, prin profit sau prin pierdere. Rezultatul financiar al activităţii întreprinderii se caracterizează prin suma profitului (pierderilor) şi a nivelului rentabilităţii obţinute. Profitul reprezintă depăşirea veniturilor cîştigate de întreprindere asupra consumurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Cantitativ, profitul (pierderea) se determină astfel: Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri şi cheltuieli Cu cît este mai mare valoarea vaniturilor cu atît va fi mai ridicată mărimea profitului, şi invers, creşterea valorilor consumurilor şi/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului. În practica contabilă şi analitică autohtonă, în conformitate cu prevederile Standardului Naţional de Contabilitate 5 “Prezentarea rapoartelor financiare” sunt utilizate următoarele noţiuni ale profitului: Profit brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obţinut din vînzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor prestate şi se determină ca diferenţa dintre veniturile din vînzări şi costul vînzărilor. Profitul (pierderea) din activitatea operaţională reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile obţinute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul acesteia. Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile obţinute de întreprindere din operaţiunile ce ţin de mişcarea activelor pe termen lung.

10

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi structura capitalului propriu şi mijloacelor împrumutate. Profitul (pierderea) din activitatea economico-financiară este rezultatul financiar obţinut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activităţile operaţională, de investiţii şi financiară. Profitul (pierderea) excepţional este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale neprevăzute. Profitul (pierderea) pînă la impozitare este profitul (pierderea) obţinut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activităţi şi rezultatul excepţional. Profitul (pierderea) pînă la impozitare este numit profit (pierdere) contabil. Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămîne la dispoziţia întreprinderii după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit şi se determină ca diferenţa dintre profitul (pierderea) pînă la impozitare şi cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit. [5, p.32-33] În ştiinţa economică cea mai mare atenţie a fost acordată profitului. Profitul, unul din veniturile fundamentale nu are nici pînă în prezent o definire unanim acceptată. În sensul larg al cuvîntului, profitul constituie un cîştig oarecare, un rezultat al activităţii economice şi se formează din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile unei unităţi economice. În condiţiile economiei de piaţă profitul este condiţia principală a desfăşurării oricărei activităţi de natură economică. Deci, termenul de profit a fost şi a rămas ambiguu şi contraversat. Deseori s-a recurs la apropierea acestei noţiuni de cea de beneficiu, în intenţia de a se da profitului doar sensul său pozitiv. Dar relaţia dintre profit şi beneficiu rămîne destul de generală şi chiar confuză. Astfel, unii autori consideră că cele două noţiuni sunt sinonime, alţii sunt de părere că beneficiul şi profitul diferă prin sfera de cuprindere. Ambiguitatea termenului a făcut ca acestuia să i se acorde o mare atenţie în toate sistemele de gîndire economică. Astfel, se pare că profitul este una din categoriile economice cele mai contraversate din ştiinţa economică, ceea ce condiţionează prezentarea în continuare a unor viziuni sau aprecieri privitoare la profit. Etimologic, profitul îşi are originea latină, provenind de la verbul „proficere” care înseamnă a progresa, el dobîndind, treptat, semnificaţia de a da profit. Profitul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activităţi productive; este principalul indicator calitativ care exprimă eficienţa activităţii productive. [5, p.280] 11

În ţările cu economie de piaţă termenul folosit curent pentru beneficiu este profit. Cu toate acestea, în multe ţări se utilizează termenul de beneficiu, cum este, de exemplu, în Franţa (benefice) sau în Italia (beneficio). [2, p.114] Probabil nici o altă noţiune sau concept nu este folosit în discuţiile economice cu o varietate de înţelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul. [16, p.201] Această frază a fost scrisă aproximativ 50 de ani în urmă de Frank Kniglet, un distins studios al temei, pentru a face o introducere la un articol enciclopedic asupra profitului. Situaţia nu s-a schimbat prea mult de atunci pînă în prezent. Pe parcursul evoluţiei au fost diferite concepţii referitoare la profit. Mercanteliştii (Cantillon, Colbert) s-au ocupat de analiza profitului şi a izvorului său. Ei vedeau izvorul profitului în sfera circulaţiei. Conform concepţiei lor, mărfurile se vînd la preţuri, care cuprind două elemente diverse: valoarea reală şi profitul de înstrăinare, realizat din vînzarea mărfurilor. Ei consideră că nu orice circulaţie este izvorul profitului comercial, ci doar circulaţia dintre state, comerţul exterior, deoarece numai el sporeşte cantitatea de metal preţios din ţara respectivă. Prin urmare, profitul este rezultatul activităţii de comerţ exterior. Economiştii fiziocraţi (Turgot, Quesnay) au negat orice bază pentru existenţa profitului comercial şi au tins să demonstreze că profitul se obţine doar din activităţile productive agricole, acesta fiind un dar al naturii. Clasicul Adam Smith susţine că profitul este un produs al muncii neplătite, un venit ce revine capitalului. El numeşte profit ceea ce este produs net. Un mare merit a lui Adam Smith în analiza profitului este şi faptul de a fi respins părerea, că profitul este drept salariu cuvenit capitalistului. El a arătat că salariul şi profitul sunt categorii economice generate de legi diferite, că mărimea profitului nu depinde de cantitatea de muncă cheltuită de capitalist, ci de mărimea capitalului acestuia. În schimb, beneficiul întreprinzătorului (partea din profit care rămîne după scăderea dobînzii) este prezentat ca fiind o recompensă pentru riscul întreprinzătorului capitalist. Cu ajutorul teoriei conform căreia valoarea este determinată de cele trei venituri: salariu, profit, rentă, Smith elaborează o a doua teorie, neştiinţifică, cu privire la profit. Conform acesteia profitul constituie unul din izvoarele şi una din părţile componente ale valorii, care i se cuvin în mod natural capitalistului. Economistul David Ricardo a apreciat, că izvorul profitului reprezintă o parte din munca muncitorului care este însuşită de capitalist. El arată pentru prima dată distincţia dintre salariu şi profit. 12

În lucrarea “Despre principiile economiei politice şi impunerii”, capitolul VI “Despre profit” Ricardo scrie următoarele “profiturile vor fi înalte sau scăzute în proporţie în care salariile vor fi scăzute sau înalte. În plus, proporţia în care salariile cresc vor scădea profiturile”. J.B. Say a apreciat că profitul este un salariu pentru munca specială de conducere şi de coordonare. El a analizat profitul aşa cum se prezintă sub forma dobînzii şi a beneficiului întreprinzătorului pe care le-a rupt de profit şi le-a explicat prin izvoare diferite. Dobînda este considerată de el ca un venit al capitalului, un rezultat al serviciilor săvîrşite de capital, iar beneficiul întreprinzătorului ca o plată a muncii, o recompensă pentru riscul şi talentul antreprenorului. Carl Marx a susţinut că profitul este o formă transformată a valorii, mai precis o formă de manifestare a plusvalorii, adică plus valoarea creată de munca salariată, privită însă ca efect al întregului capital. Felner, Marshall au definit profitul ca recompensa întreprinzătorului pentru calităţile sale de organizator şi de inventator, pentru riscul şi incertitudinile la care expune, pentru funcţiile sociale pe care şi le asumă. Jean Marshall a susţinut că profitul este rezultatul acţiunii de forţă sau de putere pe care întreprinzătorul sau proprietarul unităţii economice o manifestă pe pieţele de bunuri şi de factorii productivi. Există, însă, o diversitate de teorii care privesc profitul ca o remuneraţie a întreprinzătorului. Autorii respectivi aduc o serie de argumente care îndreptăţesc întreprinzătorii spre obţinerea unui profit: a)

este un bun organizator şi inventator. Astfel, liberalii francezi Beaulieu, Calson şi

unii economişti germani numesc profitul “salariul întreprinzătorului”,. F. Walker îl consideră “un profit diferenţiat”, iar Schumpeter – cîştigul unei conduceri de calitate superioară; b)

asumarea riscului, aspect deja perceptibil la Cantillon şi J.B.Say, care au fundamentat

profitul pe “serviciul pe care-l face întreprinzătorul”. Ei consideră profitul ca remuneraţia celui care îşi asumă riscurile incertitudinii; c)

un agent economic care satisface nevoile sociale, devenind el însuşi consumator.

Această teză susţinută de discipolii şcolii austriece a fost însuşită de Fr. Perroux care a fost şi adept al marginalismului. “Rolul antreprenorului sau mai exact funcţia sa – scrie el – constă în aprecierea utilităţii finale a bunurilor, el satisfăcînd nevoile sociale în ordinea importanţei lor, fixînd în mod provizoriu şi preţurile”.

13

În ultimele decenii s-au constituit şi se confruntă numeroase teorii privind profitul, acesta fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstanţe social – economice favorabile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile economice. Pornindu-se de la ideea generală, conform căreia profitul se identifică cu orice cîştig, cu orice surplus din orice activitate, acţiune, operaţiune, s-au conturat două sensuri de abordare şi de apreciere a profitului. Un prim punct de vedere presupune că profitul este un avantaj, un cîştig însuşit de o persoană fizică sau juridică, fără ca acesta să aibă vre-o contribuţie la obţinerea lui. Respectiv, cel care îşi însuşeşte acest venit este apreciat ca un profitor. Un al doilea sens, dat profitului, este cel care decurge direct din însăşi etimologia cuvîntului latin – proficere. Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiţie, creştere economică, progres social, ceea ce înseamnă că însuşirea lui depinde de caracterul creator, raţional şi eficient al activităţilor, acţiunilor şi operaţiunilor economice. Evident, acesta este sensul pe care legislaţiile îl dau profitului în ţările cu economie de piaţă, profitul fiind doar un venit legitim, legal. În concluzie, profitul exprimă venitul obţinut dintr-o activitate economică care progresează;

el

este atît rezultat al

progresului, cît şi suport al acestuia. Însă, cea mai obişnuită definiţie a profitului se exprimă prin diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile totale. Aceasta este definiţia intuitivă a majorităţii oamenilor asupra acestei acţiuni şi sensul în care se foloseşte frecvent. Andronic B.C. afirmă, că tocmai faptul că a obţine profit este scopul comun al tuturor agenţilor economici, viabilitatea ţelului depinde de capacitatea acestora de a previziona cît mai corect alternativele posibile de evoluţie a activităţii lor economice. [1, p. 25] În condiţiile economiei de piaţă profitul se determină ca diferenţa între ceea ce se încasează de un întreprinzător, persoană fizică sau juridică, şi ceea ce se cheltuieşte în activitatea economică sau ca diferenţa între preţul de vînzare şi costul producţiei (serviciului) provenit din activitatea respectivă. Din această comparaţie pot rezulta trei categorii de date şi anume: ♦ egalitatea între preţul de vînzare şi costul (în această situaţie neexistînd profit, el fiind nul); ♦ predominarea preţului de vînzare asupra costului, diferenţa fiind considerată favorabilă întreprinzătorului, adică generatoare de profit; ♦ predominarea costului asupra preţului de vînzare, situaţia fiind nefavorabilă pentru agentul economic în cauză ( în acest caz se înregistrează pierderi). 14

Acţiunea economică, desfăşurarea unei activităţi de natură economică este condiţia generală a profitului. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existenţa în continuare a activităţii respective. Pe de altă parte, profitul sintetizează rezultatele obţinute în perimetrul oricărei activităţi economice, motiv pentru care factorii de decizie ai acestora îi urmăresc creşterea sau descreşterea în mod sistematic şi permanent. Profitul constituie motivaţia întreprinzătorilor şi proprietarilor de capital. Mărimea şi dinamica acestuia scoate în evidenţă situaţia economică şi socială a întreprinzătorilor, ajungîndu-se la concluzia că profitul este dovada utilităţii unei activităţi sau chiar a unei unităţi economice. Prin urmare, maximizarea profitului la nivelul unităţilor economice este criteriul major al eficienţei lor, fără realizarea căruia şi-ar înceta activitatea. Aşadar, profitul este o consecinţă a riscului, o recompensă pe care o poate primi agentul economic pentru riscarea capitalului său. Prin urmare, profitul este un venit ce răsplăteşte munca întreprinzătorului, capitalul utilizat şi posibilitatea apariţiei riscurilor. Fiind dată importanţa profitului, atît pentru întreprinzători, cît şi pentru economia de piaţă, în general, se poate aprecia că acest indicator sintetic îndeplineşte o serie de funcţii, cum ar fi: 1)

orientarea generală a activităţii economice. Profitul este însuşi „motorul” activităţii

economice. El incită întreprinzătorii să producă bunurile cerute de societate, adică de care societatea are nevoie. În felul dat profitul determină orientarea generală a activităţii economice – se produc bunurile care aduc profit; 2)

sursa principală de autofinanţare. Profitul permite degajarea surselor necesare

dezvoltării economice, finanţarea operaţiunilor riscante, care deschid căile viitorului. Există o strînsă legătură între deciziile de investiţii şi existenţa resurselor proprii; 3)

instrument de stimulare economică. După efectuarea prelevărilor prioritare asupra

profitului brut ca, de exemplu, dobînzile privind capitalul, dobînzile bancare etc., ceea ce rămîne este repartizat pentru: autofinanţarea întreprinderii, stimulente materiale, nevoi social – culturale etc.; 4)

mijloc de control al eficacităţii întreprinderilor şi a muncii membrilor întreprinderii.

Colectivul întreprinderii are dreptul la o parte din acest profit, el fiind interesat la reducerea costurilor de producţie. Fiecare sector din întreprindere, fiecare atelier va deveni eficace dacă are convingerea obţinerii unei părţi din profit; 5)

indicator sintetic al activităţii economice. Această funcţie este îndeplinită prin

intermediul ratei rpofitului. Mărimea şi dinamica profitului reflectă calitatea muncii depuse, a actului managerial, a dotării tehnice existente, premisă a dezvoltării viitoare şi scopul final al activităţii oricărui agent economic; 15

6)

sursă de venit în bugetul statului.

Studierea noţiunii de profit necesită examinarea în continuare a tipurilor acestuia în condiţiile economiei de piaţă. Privit din punct de vedere al reglementărilor fiscale oficiale, profitul , ca suma globală poate fi descompus în două componente: profit legitim şi profit neligitim. Profitul legitim apare ca expresie a respectării normelor juridice instituite prin lege şi a metodologiilor de calcul conducînd la concluzia că acesta reprezintă diferenţa dintre venituri şi costuri. Acest punct de vedere este agreat atît oficial, cît şi de întreprinzători, pornindu-se de la opţiunea ca nici una din părţi să nu intre în sfera de suspiciuni privitoare la nerespectarea legalităţii. Acest tip de profit concretizează modul de gîndire economic ce are în vedere ca întreprinzătorului să-i revină numai acea parte din profitul global determinat prin calcul care reprezintă aportul său nemojlocit la activitatea economico/financiară în cadrul căreia s-a format. Termenul de profit nelegitim (ilegal, necuvenit), prevede încălcarea legilor şi a unor norme sociale, prin măsurările următoare: umflarea costurilor prin majorarea neargumentată a

unor

elemente de cheltuieli; atribuirea unor cote procentuale de dobîndă peste cele admise de legile economico-juridice în domeniu cu scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor etc. Profitul nelegitim, componentă a profitului global, se defineşte ca fiind acea parte – sumă – care este însuşită fără a fi “cîştigată sau meritată prin vre-un serviciu adus în activitatea economică”. [13, p.401] De asemenea se deosebesc astfel de tipuri de profit cum sunt: profit contabil, profit economic, profit normal. Profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil. Acesta poate fi brut (înaintea plăţii impozitului pe venit) şi net (după plata impozitului pe venit în bugetul de stat). Profitul economic reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi costurile de oportunitate ale tuturor intrărilor utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. În general, cînd se face aprecierea generală a profitului, se are în vedere acest tip de profit. Profitul contabil, ca şi cel economic, poate fi privit ca profit normal şi ca supraprofit. Profitul normal asigură reproducerea simplă a procesului de producţie. Supraprofitul trebuie să asigure reproducerea lărgită. După aprecierile unor savanţi sesizăm, că în structura profitului normal intră atît o remuneraţie de muncă, cît şi una de capital. [4, p. 265] Remuneraţia de muncă vizează munca de coordonare, conducere a întreprinzătorului, iar remuneraţia de capital vizează recompensarea (dobînda) capitalului adus firmei de către întreprinzător, sau procurat din altă parte. 16

Dacă şi factorul pămînt utilizat de firmă este închiriat, atunci profitul cuprinde atît remunerarea muncii întreprinzătorului, dobînda capitalului folosit, cît şi chiria pămîntului. [4, p.270] Analizînd conţinutul şi structura profitului normal, este firesc să ne oprim la studierea celei de-a doua componente a profitului global. Acesta reprezintă venitul obţinut de cei care iniţiază (fondează), organizează şi administrează o firmă – întreprinzătorii – şi care sunt proprietarii bunurilor produse de către firmă. Ei vînd aceste bunuri (dacă este posibil) la un preţ mai mare decît este costul total (costul contabil + profit normal). Ceea ce se obţine ca excedent peste costul total reprezintă profitul economic sau supraprofitul, care nu este altceva decît venitul care îl răsplăteşte pe întreprinzător pentru întemeierea şi buna funcţionare a firmei. E de menţionat şi faptul că, în practică, unele firme pot obţine şi alte categorii de profit şi anume: a)

profit de monopol, ce se obţine, de regulă, de către firmele care cîştigă şi menţin o

poziţie de monopol pe piaţă. Prin manipularea preţului, dar şi a altor factori, cîştigul lor este mult mai mare decît în condiţii normale, tocmai datorită poziţiei lor de monopol; b)

profit neaşteptat (windfall profit), a cărui definiţie nu este prea clară, deşi preocupă

pe foarte mulţi specialişti, mai ales în ultimul timp. [3, p.584] El apare ca un cîştig nesperat, datorită unor conjuncturi ale vieţii economice şi politice. Se dă ca exemplu, pentru acest tip de profit, cel obţinut de către producătorii de petrol atunci cînd OPEC-ul a ridicat în mod nejustificat preţul petrolului. Producătorii de petrol au vîndut la preţuri care nu se justificau în creşterile costurilor de producţie. Un asemenea profit este considerat de foarte mulţi ca necinstit, constituind de fapt un transfer incorect de bogăţie de la cei care plătesc preţul ridicat artificial către producători. În concluzie, se poate spune că profitul este o parte componentă a venitului. El poate fi privit ca un element rezidual al activităţii economice a firmelor. Spre deosebire de salariul, renta, dobînda, aceasta nu are baza contractuală, depinzînd de succesul în afaceri şi de norocul întreprinzătorului de a nu întîlni o concurenţă distrugătoare, perturbări politice, financiare etc., restrîngeri sau limitări legislative. Considerat de majoritatea specialiştilor drept motor al societăţii, profitul constituie motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor firmei “Motivaţia producătorului, este perspectiva profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l maximizeze.” [12, p.28] Discutînd conţinutul economic al rezultatelor financiare , este necesar de a studia, pe lîngă rezultatul final pozitiv, exprimat prin profit, şi rezultatul negativ, exprimat prin pierdere. 17

În general, pierderea reprezintă rezultatul financiar negativ (nefavorabil) al unităţilor de producţie. Ea apare atunci cînd suma totală a cheltuielilor efectuate de întreprindere predomină asupra sumei veniturilor obţinute de aceasta. Este evident, că prezenţa pierderii în bilanţul contabil al agenţilor economici, indiferent de mărimea absolută a acestuia, demonstrează neeficienţa activităţii economico-financiare desfăşurate de unităţile economice, agravarea situaţiei financiare a acestora. Deci, apariţia rezultatului financiar negativ la finele anului de gestiune se consideră a fi un aspect negativ al activităţii întreprinderilor. Actualmente, în condiţiile trecerii la economia de piaţă multe întreprinderi care funcţionează pe teritoriul Republicii Moldova îşi finisează activitatea (comercială sau de producţie), cu pierderi, unele chiar falimentează. De aceea, în vederea preîntâmpinării falimentului, este binevenită analiza aprofundată a tuturor factorilor, care cauzează apariţia pierderilor la finele perioadei de gestiune, care va permite de a releva rezervele existente la firmă şi, prin urmare, de a le mobiliza raţional. Iar la finele unei astfel de analize se elaborează măsurile necesare îndreptate spre obţinerea rezultatului financiar pozitiv şi, prin urmare, spre îmbunătăţirea stării financiare a unităţilor economice. § 1.2. Caracteristica veniturilor şi cheltuielilor ca elemente de bază la determinarea rezultatului financiar. După cum am menţionat profitul reprezintă depăşirea veniturilor cîştigate de îtreprinzător asupra consumurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător. Deoarece fundamentul procesului de determinare a profitului îl constituie cheltuielile şi veniturile este binevenită studierea acestor noţiuni de bază în mod detaliat. Iniţial, este foarte important să se concretizeze delimitările între noţiunile de “consumuri” şi „cheltuieli”, care în condiţiile sistemului contabil precedent se considerau sinonime. Însă odată cu trecerea la noul sistem contabil bazat pe standardele internaţionale, se modifică conţinutul noţiunilor nominalizate, precum şi structura, criteriile de clasificare a acestora. Astfel, consumurile reprezintă resursele utilizate în scopul fabricării produselor şi prestării serviciilor. Acestea sunt nemijlocit legate de procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare materială în stocurile producţiei finite şi produselor în curs de execuţie, la finele perioadei de gestiune se reflectă în bilanţul contabil şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii. În acest context putem menţiona, că activitatea oricărei firme presupune consumul factorilor de producţie. Prin combinarea lor în anumite proporţii şi după anumite reguli se realizează 18

producţia şi firmele obţin venit. Totodată fiecare agent economic, permanent, este pus în faţa a cel puţin două întrebări: 1.

Ce bunuri trebuie să producă firma şi în ce cantităţi?

2.

Cum trebuie combinaţi factorii utilizaţi în producerea bunurilor respective?

În dependenţă de răspunsul la aceste două întrebări se determină volumul de activitate al firmei (dimensiunile activităţii) consumul factorilor de producţie şi, ulterior, profitul. Indiferent de alternativele care se pot discuta şi de varianta la care se opreşte firma, consumul factorilor de producţie este inevitabil. Respectiv, întotdeauna se va pune întrebarea cît costă producerea bunurilor sau serviciilor respective? Această întrebare este generată, pe de o parte, de caracterul limitat al resurselor, pe de altă parte, de necesitatea ca firma să contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale societăţii, în condiţiile în care ea obţine profit şi dacă se poate, un profit cît mai mare. Pentru a intra în problemele de detaliu ale cheltuielilor întreprinderii vom defini această noţiune. Conform Standardului naţional de contabilitate 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”, cheltuielile reprezintă toate cheltuielile şi pierderile (daunele) care apar în rezultatul activităţii economico-financiare pe parcursul perioadei de timp determinate. Acestea nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie şi, spre deosebire de consumuri, nu se includ în costul produselor (serviciilor); nu se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi nu se scad din venituri în procesul de calcul a profitului (pierderii) al perioadei de gestiune. Este necesar de menţionat, că, pe lîngă definiţiile generale, S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” prevede componenţa cheltuielilor, modalităţile de determinare şi constatare a acestora. În acest standard componenţa cheltuielilor este prezentată pe felurile de activităţi ale unei întreprinderi aparte (operaţională, de investiţii, financiară) şi pe evenimente excepţionale. În dependenţă de direcţiile efectuării, cheltuielile întreprinderii se divizează în trei grupe: 1)

Cheltuieli ale activităţii operaţionale;

2)

Cheltuieli ale activităţii neoperaţionale;

3)

Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit.

Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi cheltuielile perioadei de gestiune. Costul vînzărilor reprezintă o parte din consumuri aferente produselor, mărfurilor vîndute sau a serviciilor prestate. În cazul întreprinderilor de producţie acesta cuprinde consumurile directe de materiale, consumuri directe privind remunerarea muncii, consumuri indirecte de producţie. Cheltuielile perioade de gestiune includ: 19

-

cheltuieli comerciale;

-

cheltuieli generale şi administrative;

-

alte cheltuieli operaţionale.

Cheltuielile comerciale includ cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor şi prestărilor de servicii şi anume: cheltuieli de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor de ambalaj, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor; cheltuieli de depozitare şi de pregătire a mărfurilor pentru vînzare; cheltuieli de transport-expediere a produselor fabricate şi a mărfurilor, etc. Cheltuielile generale şi administrative se efectuează pentru deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu. Ele includ: cheltuieli privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite personalului de conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip, adaosurile; contribuţiile pentru asigurările sociale şi cele medicale, fondul de pensii; ajutorul material acordat salariaţilor; cheltuieli privind întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă - gospodărească; amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderi; uzura şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată; plata pentru chiria curentă a mijloacelor fixe, activelor nemateriale şi obiectelor de inventar; cheltuielile poştale şi telegrafice, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a staţiilor telegrafice, comutatoarelor; plata serviciilor pentru dirijarea producţiei efectuată de terţe organizaţii; cheltuieli privind paza obiectelor administrativ gospodăreşti şi asigurarea securităţii antiincendiare a acestora; cheltuielile de întreţinere a transportului auto de serviciu; cheltuielile de deplasare, de reprezentare, de caritate şi sponsorizare, de întreţinere a subdiviziunilor de producţie şi de deservire, etc. Alte cheltuieli operaţionale sunt acele cheltuieli care nu pot fi raportate nici la cheltuieli comerciale nici la cheltuieli generale şi administrative. Aici se referă: plata dobînzilor filialelor; plata dobînzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor primite pe termen scurt şi pe termen lung, cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora; plata dobînzilor privind alte operaţii; vînzarea activelor curente cu excepţia produselor finite, mărfurilor şi serviciilor prestate; amenzile, penalităţile, despăgubirile, etc. Vorbind despre cheltuielile activităţii neoperaţionale, putem menţiona că acestea cuprind: -

cheltuielile activităţii de investiţii includ cheltuieli: privind ieşirea activelor nemateriale, privind

ieşirea activelor materiale pe termen lung, privind ieşirea activelor financiare pe termen lung; din reevaluarea activelor pe termen lung; privind operaţiile cu părţi legate şi alte cheltuieli ale activităţii de investiţii;

20

-

cheltuielile activităţii financiare sunt generate de modificarea mărimii şi structurii capitalului

propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii şi includ cheltuieli: privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung; privind diferenţele de curs valutar şi alte cheltuieli ale activităţii financiare; -

pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sau operaţiilor rare şi netipice, nelegate

de activitatea financiar-economică (ordinară) a întreprinderii. Acestea cuprind: pierderile provocate de calamităţile naturale, pierderile rezultate din activităţile politice, pierderile ocazionate de modificarea legislaţiei Republicii Moldova. În afară de gruparea cheltuielilor întreprinderii în dependenţă de felurile activităţii, acestea pot fi grupate şi în funcţie de alte criterii. Tipologia cheltuielilor este prezentată în schema 1.

Schema 1 Clasificarea cheltuielilor întreprinderii după diverse criterii de grupare Criteriul de grupare - comportamentul lor faţă de cifra de afaceri

Cheltuielile întreprinderii variabile şi fixe

- modul de identificare şi repartizare pe purtătorul de cheltuieli

directe şi indirecte

- conţinutul lor

materiale, cu muncă vie

- gradul de economie a decidentului

controlabile şi necontrolabile

- relaţia cost-efect

determinate şi discreţionare

- caracterul acestora

evidente, ascunse, oportune

- modul de înregistrare în contabilitate

incomparabile, comparabile supletive

- incidenţa asupra fluxurilor de trezorerii

monetare şi calculate

Însă, este nevoie de menţionat, că şi problema veniturilor se consideră a fi una din cele mai discutabile probleme în cadrul ştiinţei economice. Această problemă a apărut din momentul în care omul, datorită dezvoltării tehnicii şi tehnologiei de producţie, a început să producă mai mult decît era necesar pentru propria lui întreţinere. Era şi este firesc ca rezultatele activităţii umane să se distribuie între cei care participă, într-un fel sau altul, la desfăşurarea acestor activităţi. În condiţiile economiei de piaţă se evidenţiază fluxuri economice, care pun în evidenţă modul de distribuire a bogăţiei şi, respectiv, a veniturilor. În literatura de specialitate venitul este considerat o categorie economică, care exprimă rezultatele financiare ale activităţii economico-financiare desfăşurate de agenţii economici. 21

S.N.C. 8 “Venitul” prevede o altă definiţie, a veniturilor mult mai complicată. Acesta presupune că venitul reprezintă un aflux global de avantaje economice obţinute în cursul perioadei de gestiune, rezultate în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia majorărilor pe seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii (S.N.C. 8 “Venitul”, paragraful 6). Prin afluxul global de avantaje economice se înţeleg încasările (venitul) primite sau care urmează a fi primite din vînzarea mărfurilor (producţiei), prestarea serviciilor şi alte operaţii rezultate în procesul desfăşurării activităţii economico-financiare a întreprinderii. Venitul se exprimă sub formă de majorare a activelor sau micşorare a datoriilor. De exemplu, veniturile din vînzarea mărfurilor (produselor, serviciilor) sunt exprimate sub formă de mijloace băneşti primite şi/sau creanţe majorate, iar veniturile din livrările de mărfuri (produse, servicii) în contul retribuirii muncii salariaţilor – cu suma datoriilor aferente salariilor diminuate. Se consideră că venitul include în componenţa sa doar afluxul global de avantaje economice care generează sporirea mărimii capitalului propriu, cu excepţia aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii. Dar este nevoie de accentuat că sumele încasate în numele terţelor (TVA, accizele, încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe de la comercializarea produselor sau mărfurilor acestora) nu fac parte din venituri, deoarece nu reprezintă avantaje economice ai întreprinderii şi nu influenţează asupra capitalului propriu al acestuia (S.N.C 18 “Venitul” paragraful 7). În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în două grupe: Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a întreprinderii şi anume: a)

venituri din vînzări (încasările din vînzarea produselor, mărfurilor, prestarea

serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construcţie); b)

Alte venituri operaţionale (sumele primite din ieşirea altor active curente, arenda

curentă, amenzi, penalităţi, despăgubiri, recuperarea daunelor materiale rezultate din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente). Veniturile din activitatea neoperaţională includ sumele primite sau de primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii şi anume: a)

veniturile din activitatea de investiţii – includ sumele rezultate din ieşirea şi

reevaluarea activelor pe termen lung ai întreprinderii (sumele încasate din vînzarea activelor 22

nemateriale, terenurilor mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite); b)

veniturile din activitatea financiară cuprind sumele rezultate din transmiterea în

folosinţă altor persoane fizice şi juridice, pe un termen lung, valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, veniturile sub formă de diferenţe de curs valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate etc.; c)

veniturile excepţionale includ sumele primite de la organele de stat, companiile de

asigurări, persoanele fizice şi juridice

sub formă de recuperare a pierderilor din calamităţi,

perturbări politice şi alte evenimente excepţionale. § 1.3. Sarcinile şi sursele informaţionale ale rezultatelor financiare Aprecierea performanţelor, obţinute în întreprindere se efectuează în baza profitului, care constituie rezultatul final al activităţii întreprinderii şi caracterizează eficienţa lucrului efectuat de acesta. În condiţiile economiei de piaţă, profitul reprezintă raţiunea de a fi a unei întreprinderi. Capacitatea agentului economic de a asigura un profit necesar determină existenţa ei şi depinde întro mare măsură de activitatea desfăşurată de managerii întreprinderii. Actualmente, în condiţiile economiei de piaţă, întreprinderile au nevoie de un nou stil (mod) de dirijare, care să fie bazat pe fenomenele flexibilităţii (variaţiei), dinamismului previziunii. Este evident, că în astfel de condiţii activitatea de conducere este neconcepută fără o informaţie complexă, oportună, calitativă. Deci, are loc sporirea considerabilă a rolului informaţiei financiare, ceea ce se datorează extinderii cercului de utilizatori, care iau decizii de investire şi de altă natură, bazîndu-se pe informaţia conţinută în rapoartele financiare. Corespunzător se modifică forma şi volumul informaţiei, dezvăluită în rapoartele financiare şi destinaţia acesteia. Astfel, este foarte important de a cunoaşte conţinutul, adică informaţia dezvăluită în rapoartele financiare şi caracteristicile acesteia, modul de întocmire a rapoartelor, ceea ce va permite efectuarea analizei profitului obţinut în decursul perioadei de gestiune determinate. Cele spuse ne permit să constatăm faptul că, analiza profitului constituie o problemă de o importanţă deosebită, care stă în faţa întreprinderilor de producţie şi comerciale. Este evident, că analiza profitului are sarcinile sale bine determinate şi dispune de o bază informaţională proprie (specifică). Acestea sunt următoarele: •

aprecierea schimbărilor în dinamică care au intervenit în mărimea profitului în

perioada analizată (sau “analiza orizontală” a indicatorilor); 23

•

aprecierea structurii indicatorilor rezultativi (sau “analiza verticală” a indicatorilor);

•

cuantificarea gradului de influenţă a factorilor asupra profitului;

•

analiza dinamicii indicatorilor de rentabilitate;

•

analiza factorială a rentabilităţii;

•

analiza pragului de rentabilitate;

•

relevarea rezervelor existente (posibile) şi indicarea căilor de mobilizare a lor.

Sursele informaţionale ale analizei profitului sunt următoarele: •

Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2):

•

trimestrial;

•

anual.

•

Bilanţul contabil al întreprinderii (anexa 2);

•

Raportul privind fluxului capitalului propriu (anexa 2);

•

Anexa la raportul anual privind rezultatele financiare (anexa 2);

•

Planul de afaceri al întreprinderii.

E de menţionat, că în raportul privind rezultatele financiare toate veniturile şi cheltuielile se grupează pe tipuri de activitate: operaţională, de investiţii şi financiară, ceea ce permite determinarea următorilor indicatori: 

profit brut (pierdere globală):



rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere);



rezultatul din activitatea de investiţii: profit (pierdere);



rezultatul din activitatea financiară: profit (pierdere);



rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere);



rezultatul excepţional: profit (pierdere).

Pe lîngă indicatorii nominalizaţi formularul numărul doi (f.nr.2) cuprinde de asemenea şi doi indicatori globali; •

Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare;

•

Profitul net (pierdere netă).

Este important şi faptul, că suma profitului net (pierderii nete), reflectată în rîndul 150 al raportului privind rezultatele financiare trebuie să coincidă cu suma corespunzătoare, înregistrată în postul “Profitul net (pierderea) al anului de gestiune”, rîndul 590 al bilanţului contabil. Tot în bilanţul contabil al întreprinderii se reflectă mărimea: 24

•

corectării rezultatelor perioadelor precedente (rîndul 570);

•

profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anilor precedenţi (rîndul 580);

•

profitului utilizat al anului de gestiune (rîndul 590).

Analiza rezultatelor financiare poate fi petrecută şi în baza raportului privind fluxul capitalului propriu. În capitolul trei al acestui document se reflectă următorii indicatorii: •

corectarea rezultatelor perioadelor precedente (rîndul 100);

•

profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi (rîndul 110);

•

profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune (rîndul 120);

•

profitul utilizat al anului de gestiune (rîndul 130). Reeşind din cele spuse putem constata că analiza profitului oferă diferitor categorii

de utilizatori ai rapoartelor financiare posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte: -

care este mărimea, structura şi evoluţia indicatorilor profitului (pierderii) în ultimii ani;

-

care sunt cauzele principali, ce au condiţionat schimbările intervenite;

-

care sunt principalele surse de majorare a profitului.

Astfel, rezultatele analizei profitului sunt necesare atît pentru elaborarea strategiei de dezvoltare şi organizare a activităţii curente a întreprinderii, cît şi pentru prognozarea mărimii profitului pe viitor. Acestea prezintă un interes primordial atît pentru proprietarii şi investitorii reali şi potenţiali ai întreprinderii, cît şi pentru alţi utilizatori ai informaţiei din raportul financiar. Astfel, proprietarii şi investitorii sunt interesaţi să maximizeze mărimea profitului creat de o anumită sumă investită. Creditorii apreciază profitul întreprinderii ca principalul criteriu de achitare a dobînzii şi a rambursării sumei datoriei. Analiza profitului prezintă un interes deosebit şi pentru organele fiscale, deoarece acesta constituie baza pentru calculul mărimii venitului impozabil şi impozitului pe venit.

25

Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare ale C.A.P. „Basarabia” Constituind un important mijloc de control şi reglare a sistemului de conducere a unităţilor economice, analiza activităţii economico-financiare îşi propune să prezinte principalele metode şi procedee de analiză a rezultatelor financiare în vederea descoperirii rezervelor interne menite să contribuie prin mobilizarea lor, la realizarea funcţiei economice şi sociale a producţiei cu costuri minime, în limitele raţionale, cu o eficienţă sporită. Starea de performanţă economico-financiară a unei întreprinderi constituie o problemă deosebit de importantă, în general, şi cu atît mai stringentă pentru întreprinderile din Republica Moldova aflate într-o penurie de capital şi de lichidităţi. De starea de performanţă economico-financiară pe care o realizează la un moment dat o întreprindere este interesată însăşi firma în cauză, pentru a putea analiza cauzele generatoare ale unor slabe performanţe şi de a intreprinde măsurile necesare pentru a ieşi din această stare, eliminînd în acest fel posibilitatea falimentului. Prin urmare, analiza orientată spre studiul performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, evoluţia şi perspectivele acestora furnizează informaţii utile managerilor, dar şi partenerilor externi interesaţi de rezultatele viitoare ale întreprinderii. Cunoaşterea capacităţii beneficiare a întreprinderii, prezentă sau viitoare, este necesară şi deţinătorilor de valori mobiliare sau potenţialilor investitori, deoarece garantează distribuirea dividendelor. În vederea realizării obiectivelor sale, întreprinderea consumă resurse materiale, financiare şi umane, a căror utilizare implică un cost. Analiza îşi propune să determine modul în care au fost utilizate respectivele resurse, în scopul justificării costurilor pe care le-au ocazionat. Desfăşurarea oricărei activităţi degajă, inevitabil resursele care asigură finanţarea creşterii sale şi rambursarea în viitor a datoriilor contractate. În acest sens, analiza se îndreaptă spre evaluarea aptitudinii întreprinderii de a genera surplusuri monetare care îi garantează echilibrul financiar şi dezvoltarea. Starea de performanţă economico-financiară poate fi considerată un element –cheie urmărit de orice potenţial sau real creditor. Creditorii pot bloca orice acces al întreprinderii la finanţare, iar în situaţie deosebite pot chiar să ceară declararea falimentului, atunci cînd starea de performanţă financiară este considerată ca fiind total necorespunzătoare. Astfel, menţinerea unei stări de performanţă economico-financiară cît mai bună şi, respectiv, îmbunătăţirea acesteia trebuie să constituie o preocupare esenţială a întreprinderii în vederea continuării desfăşurării în condiţiile profitabilităţii şi lichidităţii.

26

§ 2.1. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare Actualmente, în practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză aferente diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale unităţilor de producţie. Avînd la bază unele aspecte comune, ele, totuşi diferă una de alta, ţinînd cont de necesităţile analizei şi de gradul profunzimii acesteia. De regulă, analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter concret, deoarece permite managerilor să determine posibilităţile şi direcţiile principale de diversificare a activităţii de bază. Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potenţiali să-şi decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar pentru investiţiile depuse în întreprinderea dată pe o perioadă durabilă. Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural şi factorial. Prin urmare, analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă a acestor două aspecte, ţinând cont atât de necesităţile analizei respective, cît şi de posibilităţile reale de utilizare a unui set suplimentar de informaţie cu conţinut sintetic şi analitic. Pentru a ilustra conţinutul metodelor respective, cît şi etapele principale de analiză, am apelat la sursele de informaţie de la o unitate de producţie din s. Hîrbovăţ, r-nul Anenii Noi CAP „Basarabia”. Studiul rezultatelor financiare obţinute pe parcursul anilor 2008-2009 de această întreprindere , reflectate în raportul financiar respectiv ne-a oferit posibilitatea să deducem că: 1) modificările absolute şi relative în dinamică sunt condiţionate de influenţa unui sistem larg de factori; 2) cuantificarea acestor factori, calculul şi aprecierea acţiunii lor justificate asupra modificării indicatorilor rezultativi joacă un rol predominant în determinarea viabilităţii unităţilor de producţie în cauză pe viitor; 3) efortul propriu depus de colectivele de muncă în obţinerea acestor rezultate, nu totdeauna determină obiectiv mărimea lor finală. De regulă, analiza profitului începe cu examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obţinute din cele trei tipuri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară) şi rezultatul excepţional, ceea ce poate fi exprimat prin relaţia: PPI = RAO + RAI + RAF + RE unde PPI reprezintă profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare: 27

RAO

- rezultatul din activitatea operaţională;

RAI

- rezultatul din activitatea de investiţii;

RAF

- rezultatul din activitatea financiară;

RE

- rezultatul excepţional;

Acest indicator sintetizează atât rezultatele activităţilor desfăşurate de întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, cît şi mediul în care sînt desfăşurate aceste activităţi. El se determină prin însumarea datelor din rîndurile „Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)” şi „Rezultatul excepţional: profit (pierdere)”. Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenţia, din care surse principale de venituri întreprinderea analizată îşi acoperă consumurile şi cheltuielile, care este evoluţia lor şi cît de stabile sînt acestea. Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare nu trebuie confundat cu venitul impozabil, care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de la ultimul cu mărimea diferenţelor permanente şi temporare. Venitul impozabil se calculează în declaraţia fiscală completată anual, conform legislaţiei în vigoare. Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor şi altor indicatori, care caracterizează eficienţa activităţii unităţilor de producţie. Analiza acestui indicator generalizator începe cu examinarea mărimii şi structurii acestuia. Examinarea profitului după feluri de activităţi (operaţională, inclusiv cea de activitatea de investiţii, financiară) permite de a formula concluzia, din care surse principale îşi acoperă cheltuielile unitatea economică, care este evoluţia lor în ultimii ani şi cît de stabile sunt acestea. Pentru a înţelege mai bine structura indicatorului analizat se propune schema prezentată în anexă, în baza căreia se poate constata, că profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare nu este omogen, în compoziţia sa intră rezultatele din diferite activităţi. În continuare se prezintă analiza structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare obţinut de C.A.P. „Basarabia” în anii 2007 – 2008, folosindu-se tabelul de mai jos.

Tabelul 3 Analiza structurii profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare al CAP „Basarabia” Anul 2007

Anul 2008

Abaterea (+,-) 28

1.Rezultat

Indicatori

Suma, lei

Ponde rea, %

Suma, lei

Ponde rea, %

Suma, Lei

Ponde rea, %

A din

1 3434143

2 62,18

3 3062380

4 43,26

5 -371763

6 -18,92

-148944

-2,70

2436396

34,41

+2585340

+37,11

2237940

40,52

1580951

22,33

-656989

-18,19

-

-

-

-

-

-

5523109

100

7079727

100

+1556618

X

activitatea

operaţională: profit/pierdere 2.Rezultat din activitatea de investiţii: profit/pierdere 3.Rezultat

din

activitatea

financiară: profit/pierdere 4. Rezultat excepţional 5.Profitul

(pierderea)

perioadei de gestiune pînă la impozitare Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare Reieşind din informaţiile prezentate în tabelul de mai sus, se poate constata că în anul 2008 C.A.P. ”Basarabia” a obţinut profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare în mărime de 7079727 lei spre deosebire de anul 2007 în care întreprinderea analizată a înregistrat un profit pînă la impozitare în mărime de 5523109 lei. Prin urmare, se poate uşor observa că în anul curent indicatorul studiat s-a mărit considerabil şi anume cu 1556618 lei. Această majorare a fost condiţionată de influenţa pozitivă a celor trei factori şi anume: a rezultatului din activitatea operaţională, a celui din activitatea de investiţii şi a rezultatului din activitatea financiară, care au dus la majorarea indicatorului studiat corespunzător cu 3062380 lei, 2436396 lei, 1580951 lei. Analizînd structura profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare se poate constata următoarele: -

rezultatul din activitatea operaţională deţine o pondere principală în profitul pînă la impozitare, constituind în anul 2008 43,26%, ceea ce este mai puţin faţă de anul 2007 cu 18,92 puncte procentuale;

-

ponderea rezultatului din activitatea de investiţii în profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare a constituit în anul 2008 34,41 %, ceea ce este cu 37,11 % mai mult faţă de anul 2007;

-

ponderea rezultatului din activitatea financiară în profitul perioadei de gestiune a constituit în anul 2008 22,33% spre deosebire de anul 2007, în care ponderea acestuia în profitul

29

contabil a fost 40,52%. Prin urmare, în anul 2008 se observă micşorarea ponderii rezultatului din activitatea financiară cu 18,19%. Deci, efectuînd analiza structurală a profitului (pierderii) perioadei de gestiune pînă la impozitare, se poate conchide că structura acestuia în analiza în anul 2008 este reuşită sau favorabilă, deoarece rezultatele obţinute din activitatea de bază, cît şi din activitatea neoperaţională sunt exprimate prin profit. Prin urmare CAP „Basarabia” trebuie să releve toate rezervele posibile de majorare a tuturor rezultatelor, în special, a celui din activitatea operaţională şi din activitatea financiară şi să eleboreze toate măsurile necesare pentru prentîmpinarea pierderilor, ceea ce o să contribuie într-o mare măsură la îmbunătăţirea structurii profitului contabil. § 2.2. Analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională a C.A.P. „Basarabia” Dat fiind faptul că profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare pentru întreprinderile de producere este compus din profitul din activitatea operaţională, apare necesitatea unei analize mai profunde a acestui indicator, inclusiv a factorilor care au contribuit la modificarea lui în dinamică. Rezultatul din activitatea operaţională oferă utilizatorilor rapoartelor financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obţinut de întreprindere în perioada de gestiune din tipurile de activităţi determinate de statutul acesteia, care în fond ordinare şi se reînnoiesc în continuu. Rezultatul din activitatea operaţională este o parte componentă a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare, şi în mod direct influenţează mărimea acestuia. Analiza separată a profitului din activitatea operaţională ne permite depistarea evoluţiei nesatisfăcătoare a lui sub influenţa diverşilor factori, precum şi posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza evoluţia lui pe viitor. Deci, pentru a analiza mai detaliat influenţa asupra rezultatului din activitatea operaţională, se utilizează metoda balanţieră, luînd ca bază următoarea formulă: RAO = PB + AVO – ChCOM – ChG.şiAdm. – AChOP. unde RAO reprezintă rezultatul din activitatea operaţională: PB

- profitul brut;

AVO

- alte venituri operaţionale;

ChCOM

- cheltuieli comerciale;

ChG.şiAdm.

- cheltuieli generale şi administrative; 30

AChOP. - alte cheltuieli operaţionale. Din formula prezentată anterior se observă, că mărimea profitului obţinut din activitatea operaţională depinde în mod organic de dimensiunea veniturilor şi cheltuielilor. Prin urmare, este evident, că fiecare parte componentă din formulă are o anumită influienţă asupra rezultatului obţinut de întreprindere din activitatea de bază. De exemplu, majorarea profitului brut sau a altor venituri operaţionale condiţionează sporirea indicatorului analizat, fiind într-o dependenţă directă cu acesta, creşterea oricărui tip sau articol de cheltuieli din formula prezentată duce la reducerea rezultatului operaţional şi invers, acestea fiind într-o dependenţă indirectă cu indicatorul studiat. În continuare se prezintă analiza factorială a profitului din activitatea operaţională, efectuată în baza datelor concrete reflectate în raportul privind rezultatele financiare şi anexa la raportul privind rezultatele financiare, întocmite de C.A.P. „Basarabia” la finele anului 2008 (anexa 1). În tabelul de mai jos se prezintă analiza factorială a rezultatului din activitatea operaţională. Tabelul 4 Analiza factorială a profitului din activitatea operaţională a CAP „Basarabia” Anul 2007 Anul 2008 Calc Acţiunea Indicatorii acţiunii factori factor lor (+;-) A 1 2 3 4 Profit brut 4551720 4013262 -538458 -538458 1.Alte venituri operaţionale, total 350754 8389255 8038501 +8038501 Inclusiv: 1.1.Din vînzarea altor active curente, cu 41533 7793882 7752349 +7752349 excepţia produselor (lucrărilor, serviciilor) şi mărfurilor 1.2.Din arenda curentă 303382 557000 253618 +253618 1.3.Sub formă de amenzi, penalităţi şi 5066 2319 -2747 -2747 despăgubiri 1.4.Alte venituri operaţionale 773 36054 35281 +35281 2.Cheltuieli comerciale, total 25244 24862 -382 +382 Inclusiv: 2.1.Privind ambalajele şi ambalarea 13479 22242 8763 -8763 produselor şi mărfurilor; 2.2.Alte cheltuieli comerciale. 11765 1498 -10267 +10267 3.Cheltuieli generale şi administrative, 1208290 1278634 70344 -70344 total Inclusiv: 3.1.Privind uzura mijloacelor fixe; 4192 10691 6499 -6499 3.2. Reparaţia mijloacelor fixe 14050 20673 6623 -6623 3.3.De întreţinere a personalului 723525 707363 -16162 +16162 administrativ şi de conducere; 3.4.Impozite, taxe şi plăţi cu excepţia 263388 272775 9387 -9387 impozitului pe venit; 3.5.Pentru donaţii şi în scopuri de 23240 7937 -15303 +15303 31

binefacere şi sponsorizare; 3.6.Privind protecţia muncii; 1901 1760 -141 +141 3.7.De deplasare; 5764 8376 2612 -2612 3.8Alte cheltuieli generale şi admin. 172230 249059 76829 -76829 4.Alte cheltuieli operaţionale, total 234827 8036640 7801813 -7801813 Inclusiv: 4.1.Din vînzarea altor active curente, cu 32188 7792551 7760363 -7760363 excepţia produselor finite; 4.2.Sub formă de amenzi, penalităţi, 2083 -2083 +2083 despăgubiri achitate şi alte feluri de sancţiuni; 4.3.Aferente plăţii dobînzilor pentru 52467 19981 -32486 +32486 credite şi împrumuturi; 4.4.Aferente produselor rebutate; 146445 223088 76643 -76643 4.7.Alte cheltuieli operaţionale. 1644 1020 -624 +624 Rezultatul din activitatea operaţională: profit/pierdere 3434143 3062380 -371763 X Sursa: elaborat de autor în baza Anexei la raportul anual privind rezultatele financiare Reeşind din informaţia prezentată în tabelul 4, se observă că în anul 2008 la C.A.P. „Basarabia „ se observă micşorarea rezultatului din activitatea operaţională cu 371763 lei. Reducerea rezultatului din activitatea operaţională în anul 2008 a fost cauzată de influienţa negativă sau nefavorabilă exercitată asupra indicatorului rezultativ de factorul direct „profit brut”, de factorii indirecţi „cheltuieli generale şi administrative” şi „alte cheltuieli operaţionale”, care s-au micşorat, respectiv mărit în anul curent faţă de anul precedent cu 538458 lei, 70344 lei, 7801813 lei. Totodată, sub influienţa pozitivă a factorilor „alte venituri operaţionale” şi „cheltuieli comerciale” indicatorul rezultativ s-a mărit respectiv cu 8038501 lei şi 382 lei. Calculele efectuate ne arată că majorarea cheltuielilor generale şi administrative şi, respectiv reducerea profitului din activitatea operaţională, a avut loc datorită creşterii cheltuielilor privind uzura mijloacelor fixe, a cheltuielilor privind reparaţia mijloacelor fixe, a cheltuielilor privind impozitele, taxele şi plăţile cu excepţia impozitului pe venit, a cheltuielilor de deplasare şi a celor privind alte cheltuieli generale şi administrative, care au dus la micşorarea indicatorului analizat corespunzător cu 6499 lei, 6623 lei, 9387 lei, 2612 lei şi cu 76829 lei. Totodată, sub influenţa micşorării cheltuielilor de întreţinere a personalului administrative, cheltuielilor pentru donaţii şi a cheltuielilor privind protecţia muncii, rezultatul operaţional a crescut respectiv cu 16162 lei, 15303 lei şi 141 lei. Prin urmare, C.A.P. “Basarabia” dispune de rezerve interne de reducere a cheltuielilor generale şi administrative şi de sporire a profitului operaţional în sumă de 101950 lei (6499+6623+9387+2612+76829). Referindu-ne la factorul „alte cheltuieli operaţionale” putem constata faptul, că majorarea factorului dat şi, prin urmare, reducerea indicatorului rezultativ a avut loc sub influienţa exercitată 32

de cheltuielile privind vînzarea altor active curente, cu excepţia produselor finite, şi cheltuielile aferente produselor rebutate, care au dus la diminuarea rezultatului operaţional corespunzător cu 7760363 lei şi 76643 lei. Concomitent, datorită micşorării cheltuielilor privind amenzile, penalităţile, despăgubirile de achitare şi alte feluri de sancţiuni, a cheltuielilor aferente plăţii dobînzilor pentru credite şi împrumuturi şi a altor cheltuieli operaţionale, indicatorul studiat s-a majorat corespunzător cu 2083 lei, 32486 lei şi 624 lei. -„Profit brut”, care în anul 2008 s-a redus faţă de anul 2007 cu 538458 lei şi a dus la micşorarea indicatorului analizat cu aceeaşi sumă; Este foarte important de menţionat, însă, că concomitent, indicatorul analizat s-a majorat datorită influienţei pozitive exercitate de următorii factori: -„Alte venituri operaţionale”, fiind mai mare în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 8038501 lei, au dus la majorarea profitului operaţional cu aceeaşi sumă. Reeşind din datele tabelare se observă că reducerea altor venituri operaţionale şi, respectiv, a profitului operaţional a fost condiţionată de influienţa exercitată de veniturile obţinute din vînzarea altor active curente, cu excepţia produselor (lucrărilor, serviciilor) şi mărfurilor, din arenda curentă şi din alte venituri operaţionale care au dus la majorarea indicatorului analizat cu 8041248 lei (7752349+253618+35281). -„Cheltuielile comerciale”, fiind mai reduse în anul 2008 faţă de anul 2007 cu 382 lei, au dus la majorarea profitului din activitatea de bază cu aceeaşi sumă.

33

§ 2.3. Analiza profitului brut al CAP „Basarabia” Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea operaţională, la următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cît mai profund mărimea absolută a acestui indicator, inclusiv sub aspectul estimării efortului propriu al colectivului de muncă în obţinerea lui. Profitul brut (pierderea globală) reprezintă diferenţa dintre volumul venitului din vânzări şi costul vînzărilor, modelul de calcul fiind: Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor Analiza profitului brut începe cu analiza structurală a profitului brut după ramuri, care se prezintă în continuare, folosindu-se anexa la raportul privind rezultatele financiare a C.A.P.”Basarabia” pentru anul 2008-2009 . Iniţial se prezintă grafic evoluţia profitului brut. Dinamica profitului brut 5000000 4500000 4000000 3500000 3000000 2500000 2000000 1500000 1000000 500000 0

4551720 4013262

profitul brut

303866 2007

2008

2009

Fig.2 Evoluţia profitului brut al CAP “Basarabia” Din diagrama prezentată se observă că profitul brut obţinut în anul 2009 a scăzut faţă de anul 2008 şi anul 2007 respectiv cu 4247854 lei şi 3709396 lei. În continuare se examinează strucura şi dinamica profitului brut cu ajutorul tabelului de mai jos. Tabelul 5 Analiza dinamicii profitului brut obţinut de CAP “Basarabia” Nr. d/o Indicatorii Sursa de Anul 2007 Anul 2008 Abaterea informare (+;-) 1 A 2 3 4 5= 4-3 1. Vînzări nete rd.010, f.nr.2 19333730 15931192 -3402538 2. Costul vînzărilor rd.020, f.nr.2 14782010 11917930 -2864080 3. Profitul brut rd.030, f.nr.2 4551720 4013262 -538458 Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare 34

Din tabelul prezentat observăm, că mărimea profitului brut obţinut de CAP „Basarabia” în anul 2008 s-a micşorat comparativ cu mărimea acestuia obţinută în anul 2007 cu 538458 lei. Reducerea profitului brut în perioada curentă a fost cauzată de influenţa negativă a factorului direct vînzări nete, care s-a micşorat în anul 2008 cu 3402538 lei şi a dus la scăderea indicatorului studiat cu aceeaşi sumă. Concomitent sub influenţa pozitivă a factorului indirect costul vînzărilor care s-au redus în anul 2008 cu 2864080 lei, profitul brut a crescut cu aceeaşi sumă. Astfel, putem concluziona, că firma analizată dispune de rezerve interne privind majorarea profitului brut în mărime de 3402538 lei, adică pe seama majorării vînzărilor nete. Este necesar de menţionat, că mărimea efectivă a profitului brut se modifică sub influenţa următorilor factori: •

modificarea volumului de vînzări nete;

•

modificarea costului vînzărilor nete;

•

modificarea preţului la producţia vîndută;

•

modificarea structurii şi sortimentului producţiei vîndute.

§ 2.4. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale Mărimea profitului (pierderilor), în mare măsură, depinde şi de rezultatele obţinute de întreprindere din activităţile neoperaţionale, adică din activităţile de investiţii, financiară şi din evenimentele excepţionale. Vom aprecia mărimea şi structura profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale ale CAP “Basarabia” în comparaţie cu realizările anului precedent. Tabelul 6 Aprecierea în dinamică a mărimii şi structurii profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale Indicatori Anul 2007 Anul 2008 Abaterea Suma, Ponde- Suma, Ponde- Suma, Ponde lei rea, % lei rea, % lei rea, % 1 2 3 4 5 6=4-2 7=5-3 1.Profitul (pierderea) din -148944 -7,13 2436396 60,65 2585340 67.78 activitatea de investiţii 2.Profitul (pierderea) din 2237940 107,13 1580951 39,35 -656989 activitatea financiară 67.78 3.Rezultatul excepţional: profit (pierdere) Total profit (pierdere) 2088996 100 4017347 100 1928351 X Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare 35

Din calculele efectuate rezultă că din activităţile neoperaţionale CAP „Basarabia” atît în anul de gestiune, cît şi cel precedent a obţinut profit în mărime de 4017347 lei şi respectiv 2088996 lei. În anul precedent profitul a fost constatat, în special, din activitatea financiară, iar în anul de gestiune atît din activitatea financiară, cît şi din cea de investiţii. De menţionat că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activităţile neoperaţionale, în anul de gestiune, revine profitului obţinut din activitatea de investiţii 60,78%, în timp ce profitul din activitatea financiară s-a redus, faţă de anul precedent, cu 656989 lei sau cu 67,78%. Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile legate de ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen lung. Analiza profitului (pierderii) din activitatea de investiţii (ca şi din alte activităţi neoperaţionale) începe cu aprecierea modificării mărimii acestora în dinamică şi a cotei acestora în suma totală a profitului (pierderii) pînă la impozitare şi a profitului (pierderii) activităţii neoperaţionale. În continuare, se analizează structura rezultatului din activitatea de investiţii, folosindu-se tabelul de mai jos întocmit în baza anexei la raportul privind rezultatele financiare. (anexa 2). Tabelul 7 Analiza structurii rezultatului din activitatea de investiţii al CAP „Basarabia” Indicatorii A 1.Venituri din activitatea de

Anul 2007

Anul 2008

Abaterea

Rezultatul

1 353818

2 2922658

absolută 3 2568840

influienţei 4 +2568840

104167

125509

21342

+21348

-

2782418

2782418

+2782418

60865

-

-60865

-60865

-

12186

12186

+12186

188786 502762

2545 486262

-186241 -16500

-186241 +16500

investiţii, total Inclusiv: 1.1.din ieşirea activelor materiale pe termen lung; 1.2.din ieşirea activelor financiare pe termen lung 1.3.din dividende; 1.4.din dobînzi; 1.5.alte venituri 2.Cheltuieli din activitatea de

36

investiţii, total inclusiv: 2.1.privind ieşirea activelor pe

445262

486262

41000

-41000

57500 -148944

2436396

-57500 2585313

+57500 X

termen lung 2.2.alte cheltuieli 3.Rezultatul din activitatea de

investiţii: profit/pierd. Sursa: elaborat de autor în baza Anexei la Raportul privind rezultatele financiare Reeşind din datele prezentate în tabelul de mai sus, se poate constata că în anul 2008 rezultatul din activitatea de investiţii s-a majorat cu 2585313 lei în comparaţie cu anul 2007. Analizînd structura rezultatului din activitatea de investiţii, se poate spune că în componenţa acestuia intră două elemente şi anume: - Veniturile din activitatea de investiţii; - Cheltuielile din activitatea de investiţii. Prin urmare, datele din tabel atestă următoarele: 1.

În anul 2008 C.A.P. „Basarabia” a obţinut venituri din activitatea de investiţii în

sumă de 2922658 lei, ceea ce este mai mult comparativ cu anul 2007 cu 2568840 lei. Creşterea considerabilă a veniturilor date a avut loc datorită majorării veniturilor obţinute din ieşirea activelor materiale pe termen lung cu 21342 lei, a veniturilor obţinute la ieşirea activelor financiare pe termen lung cu 2782418 lei, veniturilor din dobînzi cu 12186 lei. Concomitent sub influenţa diminuării veniturilor obţinute din dividende cu 60865 lei şi a altor venituri cu 186241 lei indicatorul analizat s-a redus cu aceeaşi sumă (60865+186241). 2.

În anul 2008 la C.A.P. „Basarabia” cheltuielile din activitatea de investiţii spre

deosebire de anul 2007 s-au micşorat cu 16500 lei, ceea ce a dus la majorarea indicatorului analizat cu aceeaşi sumă. Această reducere s-a datorat micşorării factorului alte cheltuieli cu 57500 lei. Totodată, trebuie să accentuăm că sub influienţa negativă a factorului cheltuieli privind ieşirea activelor materiale pe termen lung, indicatorul de cheltuieli s-a majorat cu 41000 lei, ceea ce a dus la diminuarea indicatorului rezultativ cu aceeaşi sumă. În concluzie putem spune că în anul 2008 faţă de anul 2007 se observă depăşirea veniturilor investiţionale ale CAP „Basarabia” asupra cheltuielilor corespunzătoare. Prin urmare, firma în cauză dispune de rezerve interne privind majorarea rezutatului din activitatea investiţională în mărime de 41000 lei, adică pe seama diminuării cheltuielilor

investiţionale şi 247106 lei

(60865+186241), pe seama majorării veniturilor investiţionale.

37

Pe lîngă rezultatul din activitatea de investiţii C.A.P. „Basarabia” a obţinut şi rezultat din activitatea financiară. Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile aferente modificărilor survenite în mărimea şi structura capitalului propriu şi împrumutat. În continuare, se analizează structura rezultatului nominalizat.

Tabelul 8 Analiza structurii rezultatului din activitatea financiară al CAP „Basarabia”

Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare şi a Anexei la Raportul anual privind rezultatele financiare Folosind informaţia prezentată în tabelul 8 se poate constata că în anul 2008 la C.A.P. „Basarabia” se observă reducerea considerabilă a rezultatului din activitatea financiară şi anume cu 656989 lei.

38

Datele din tabel atestă că reducerea indicatorului analizat în anul 2008 a avut loc datorită micşorării veniturilor din activitatea financiară cu 83022 lei, inclusiv a veniturilor din subvenţii de stat – cu 896907 lei. Totodată, datorită majorării veniturilor din diferenţe de curs valutar şi a altor venituri respectiv cu 104778 lei şi 709107 lei dicatorul analizat s-a mărit cu aceeleaşi sume. Concomitent, sub influenţa majorării cheltuielilor financiare are loc diminuarea veniturilor obţinute din activitatea financiară la finele anului 2008 cu 573967 lei, inclusiv a cheltuielilor aferente diferenţelor de curs valutar – cu 5842 lei şi a altor cheltuieli cu 568125 lei. Analizînd rezultatul din activitatea financiară în structură se poate constata următoarele: -în anul 2008 ponderea veniturilor financiare s-a majorat cu 38,37%, inclusiv a veniturilor din diferenţe de curs valutar cu 6,68% şi altor venituri cu 49,56 % faţă de anul 2007. totodată se observă diminuarea ponderii veniturilor sub formă de subvenţii de stat cu 17,87 % - referindu-ne la structura cheltuielilor financiare, se poate spune că în anul 2008 ponderea acestora a crescut cu 38,37%, ceea ce se caracterizează negativ. Această creştere a fost determinată de creşterea ponderii cheltuielilor privind diferenţa de curs valutar cu 0,43% şi a altor cheltuieli cu 37,94%. Astfel, putem constata că în anul 2008 la CAP ”Basarabia” se observă depăşirea veniturilor financiare asupra cheltuielilor financiare. Însă, totuşi, firma analizată dispune de rezerve interne privind creşterea indicatorului analizat în mărime de 656989 lei, adică pe seama majorării veniturilor financiare şi diminuării cheltuielilor financiare.

§ 2.5. Analiza formării şi repartizării profitului net al C.A.P. „Basarabia”

O importanţă deosebită în cadrul analizei profitului o are analiza repartizării profitului net. La această etapă se determină dacă este oare pozitiv din punct de vedere economic rezultatul net obţinut de întreprindere în urma desfăşurării activităţii economico-financiare şi care sunt direcţiile de repartizare a profitului. Este evident că fără a analiza formarea profitului net nu poate fi efectuată analiza repartizării acestuia. De aceea, în continuare, se prezintă analiza formării profitului obţinut de CAP”Basarabia” la finele anului 2008. Profitul net constituie unul dintre indicatori economici de bază, care caracterizează rezultatele finale ale activităţii economico-financiare. Acesta exprimă eficienţa utilizării întregii 39

averi, ceea ce înseamnă luarea în calcul a tuturor veniturilor – din orice sursă – şi a tuturor cheltuielilor efectuate pentru orice domeniu, care, legal, pot fi atribuite aceleeaşi perioade de gestiune. Din punct de vedere cantitativ, acest indicator constituie diferenţa dintre profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare (PPGPI) şi cheltuielile privind impozitul pe venit (Chi/v), modelul matematic fiind: PN = PPGPI – Chi/v Profitul net al perioadei de gestiune, ca reflectare a rentabilităţii întregii activităţi desfăşurate de întreprindere în cursul anului, urmează a fi repartizat conform reglementărilor în vigoare. De aceea, analiza profitului în cadrul notei explicative trebuie finalizată cu examinarea acestuia, aprecierea direcţiilor principale de distribuire a profitului net. Analiza profitului net se efectuează în baza datelor reflectate în planul de afaceri, bilanţul contabil şi anexa la acesta, în raportul privind rezultatele financiare şi anexa la raportul privind rezultatele financiare, în raportul privind fluxul capitalului propriu, statutul întreprinderii, precum şi în baza diferitor acte normative referitoare la modalitatea repartizării profitului. O importanţă deosebită în cadrul analizei rezultatelor financiare o are analiza formării profitului net (pierderii nete). Profitul net (pierderea netă) reprezintă unul dintre indicatorii economici de bază, care caracterizează rezultatele finale ale activităţii economico-financiare. În continuare se prezentă analiza rezultatului net al CAP „Basarabia”, folosindu-se tabelul de mai jos.

Tabelul 9 Analiza formării profitului net al CAP „Basarabia” (în lei) Indicatorii

Sursa de inform

Anul 2007

Anul 2008

Abaterea (+,-) 40

A Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit Profit net (pierderea netă)

2 3 4 5 rd. 130 5523109 7079727 +1556618 f.nr.2 rd. 140 175915 -175915 f.nr.2 rd. 150 5347194 7079727 +1732533 f.nr.2 Sursa: elaborat de autor în baza Raportului privind rezultatele financiare Conform datelor reflectate în Raportul privind rezultatele financiare (anexa2 ) CAP

“Basarabia” a obţinut la finele anului 2008 profit net în sumă de 7079727 lei, care este egal cu pofitul contabil deoarece în perioada dată întreprinderea analizată, ca şi toate întreprinderile cu statut de persoane juridice de pe teritoriul Republicii Moldova, a fost scutită de plata pentru impozitul pe venit. E de menţiomat, că în anul 2007 întreprinderea analizată a înregistrat profit net în sumă de 5347194 lei, care diferă de profitul de bilanţ cu mărimea cheltuielilor privind impozitul pe venit – 175915 lei. Deci, la întreprinderea analizată se observă o majorare a profitului net în anul 2008 comparativ cu anul 2007 cu 1732533 lei. Această majorare se datorează creşterii profitului pînă la impozitare în anul curent cu 1556618 lei şi diminuării cheltuielilor privind impozitul pe venit cu 175915 lei. Este necesar de menţionat, că pentru analiza detaliată a profitului net (pierderea netă) e nevoie de a studia formarea profitului impozabil (pierderii fiscale), care diferă de profitul (pierderea) contabil cu mărimea diferenţelor permanente şi temporare şi este reflectat în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei ce practică activitatea de antreprenoriat.

41

Capitolul III. Propuneri şi recomandări privind maximizarea rezultatelor financiare 3.1. Direcţii de maximizare a rezultatelor financiare a CAP “Basarabia” La etapa actuală, maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenţilor economici privind asigurarea creşterii economice permanente. Maximizarea profitului constituie o problemă dominantă a oricărui agent economic. Obţinerea profitului maxim este posibil în cazul combinării volumului producţiei fabricate, preţului produsului şi consumurilor de producţie. Aceasta constă în alegerea unui astfel de volum al producţiei fabricate (comercializate), care prevede egalitatea dintre venitul marginal şi costurile, cheltuielile marginale. [20, p. 556] Toate firmele doresc să-şi sporească profitul obţinut din activitatea economico/financiară. Acesta este influenţat, pe de o parte, de volumul producţiei fabricate şi comercializate şi, pe de altă parte, de costurile de producţie. Firmele au posibilitatea să influenţeze aceşti doi factori de bază în vederea sporirii profiturilor. De aceea, în continuare se prezintă calculul rezervelor interne existente la CAP „Basarabia” privind majorarea profitului brut. Rezervele de maximizare a profitului

Sporirea volumului producţiei fabricate

Sporirea calităţii produselor fabricate

Sporirea preţurilor

Căutarea pieţelor de desfacere mai avantajoase

Reducerea costului de producţie

Comercializarea produselor în termenii optimali

Fig.3 Bloc-schema rezervelor de maximizare a profitului brut al CAP „Basarabia” În vederea calculării rezervelor interne de majorare a profitului este necesară, în primul rînd, determinarea posibilităţii creşterii profitului pe seama rezervelor evidenţiate mai sus prin sporirea cantităţii produselor vîndute în unităţi fizice, micşorarea costului unitar al produselor vîndute, majorarea preţurilor la produsele vîndute. Sporirea preţurilor de vînzare prin creşterea calităţii produselor vîndute, comercializarea acestora pe pieţe mai atrăgătoare şi altele. Rezervele interne de majorare a profitului se determină pe fiecare produs în parte.

42

Analiza financiară reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea şi implimentarea soluţiilor strategice de îmbunătăţire a performanţelor curente ale întreprinderii. Metoda diagnosticului şi aprecierii rezultatelor financiare descrisă în capitolul doi dă posibilitate fiecărui producător să-şi aprecieze cu suficientă exactitate gradul de profitabilitate şi rentabilitate a activităţii pe care o desfăşoară. Existenţa unei multitudini de metode de previzionare impune necesitatea evaluării şi selectării celei mai adecvate metode, care să facă posibil rezolvarea cît mai rapidă şi corectă a problemelor, să asigure un grad înalt de precizie şi de validitate cerut. Pentru prognozarea indicatorilor sus numiţi s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că tendinţele observate în trecut reflectă influieinţa factorilor, care vor acţiona şi în viitor. În continuare autorul va examina rezultatele financiare la C.A.P. “Basarabia“ sub aspect strategic, luând în calcul informaţia prezentată în tabelele de mai jos. Variantele prezentate pot fi discutabile, deoarece la elaborarea lor s-a luat în consideraţie condiţiile neuniforme de activitate (capacitatea de producţie, gradul de aprovizionare, asigurarea cu materie primă şi materiale, piaţa de desfacere, nivelul consumurilor şi cheltuielilor, preţul mediu unitar la produse finite etc.) în mod divers, ţinând cont de gradul profunzimii cercetărilor acestora. Un element de bază al planului de afaceri este aprecierea şi argumentarea justificată a căilor de bază ce contribuie la obţinerea rezultatelor financiare. Drept sursă principală de informaţie în acest caz serveşte “Darea de seamă despre rezultatele financiare şi folosirea lor” . De regulă mărimea absolută a rezultatului financiar este determinată de veniturile provenite din activitatea de bază sau din vânzarea mărfurilor. Pentru a evidenţia căile de bază care determină rezultatele financiare se recomandă următorul table Tabelul 10 Efectivul rezultatelor financiare al C.A.P. “Basarabia” pe anii 2007-2009 Nr. 1 2 3 4 5 6

Indicii Vânzări nete Costul vînzărilor Profitul brut Cheltuieli comerciale Cheltuieli generale Alte cheltuieli operaţionale

Anii 2007

2008

2009

19333730 14782010 4551720 25244 1208290 234827

15931192 11917930 4013262 24862 1278635 8036640

11369631 11065765 303866 36179 1219265 511999 43

7 Alte venituri operaţionale 350754 8389255 8 Rezultatul din activitatea operaţională 3434143 3062380 9 Rezultatul din activitatea de investiţii -148944 2436396 10 Rezultatul din activitatea financiară 2237940 1580951 11 Profit pînă la impozitare 5523109 7079727 Sursa elaborat de autor în baza Raportului privind Rezultatele financiare

681263 -782314 179935 770037 167658

Examinând datele din tabel, constatăm că la C.A.P. “Basarabia” rezultatele din activitatea operaţională comparativ cu anul de gestiune 2007 în anul 2009 acest indicator a scăzut de la 3434143 lei la -782314 lei sau suplimentar cu 4216457 lei. Elementul de bază, care a contribui la micşorarea beneficiului de bilanţ îl prezintă volumul vânzărilor, acesta s-a micşorat în 2009 faţă de de 2007 cu 7964099 lei. Astfel conducerea C.A.P. “Basarabia” se va strădui să acorde o atenţie deosebită problemei legate de diversificarea activităţii de bază prin elaborarea unor măsuri suplimentare, ce vor contribui la desfacerea producţiei pe noi pieţe de consum atît în ţară cît şi peste hotarele ei. Comparând informaţia prezentată în tabelul respectiv observăm, că colectivul de muncă al C.A.P. “Basarabia” vor trebui să depună eforturi esenţiale în obţinerea unei activităţi durabile pe următorii ani de activitate. Necesitatea înzestrării permanente a procesului de producţie cu mecanisme şi utilaje noi, cît şi inventarierea judicioasă a fondurilor fixe care pe parcursul ultimilor ani nu sunt implicate în circuitul de activitate din diferite motive, şi deci nu aduc profit, vor contribui la obţinerea rezultatelor financiare obţinute din vânzarea fondurilor fixe. Dar acest domeniu de activitate necesită o atenţie deosebită, bine gândit ca să nu ducă la rezultate negative. Previziunea volumului de producţie în condiţiile de instabilitate economică în care se află Republica Moldova decurge din bugetul vânzărilor şi întreprinderea trebuie să ţină cont de : • Cererea pe piaţă şi canalele de realizare a producţiei; • Asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producţie necesare; • Utilizarea maximă a capacităţii de producţie.

44

Tabelul 11 Planul vînzărilor la CAP “Basarabia” pentru anii 2007- 2009 Anii 2008 proiect 15931192

Indicatorii 2007 program 1. Vânzări nete19333730 Inclusiv: a. vînzarea produselor finite 19002704 15699407 b. vînzarea mărfurilor 222615 86147 c. prestarea serviciilor 108411 143678 Elaborat de autor în baza anexei la Bilanţul contabil

2009 prognoză 11369631 11129129 47726 192776

Dacă volumul producţiei va creşte, necesarul de active de asemenea va trebui să crească. Întreprinderea va avea nevoie de numerar suplimentar pentru a fi imediat investit în stocuri de materii prime şi materiale, iar când se va atinge capacitatea maximă, sunt necesare fonduri şi pentru investiţii în active fixe. Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale, precum şi reducerea duratei de încasare a creanţelor vor permite C.A.P. “Basarabia” obţinerea în următorii ani a unui flux pozitiv al mijloacelor băneşti, fapt ce atestă o situaţie financiară favorabilă pe viitor. Pentru întreprindere este şi mai favorabil dacă în decursul perioadei previzionale ponderea desfacerii de mărfuri pe piaţa externă şi pe cea internă treptat va creşte. Din diagnosticul efectuat au rezultat câteva concluzii de mare importanţă, care oferă oportunităţi pentru decidenţii interesaţi în îmbunătăţirea funcţionalităţii întregului sistem: 1. Există un sistem raţional de aprovizionare şi asigurare cu materie primă şi materiale, ar fi necesar să se perfecţioneze acest sistem de aprovizionare cu materie primă şi resurse materiale, contractele încheiate cu furnizorii (în baza contractelor încheiate cu furnizorii pe o perioadă mult mai îndelungată şi să includă careva elemente de atragere ) 2. Să fie o concordanţă mult mai favorabilă între patrimoniul întreprinderii şi gradul utilizării acestuia 3. Piaţa de desfacere este bine determinată de cererea consumatorilor străini, astfel întreprinderea ar trebui să perfecteze piaţa internă de desfacere care este limitată din cauza capacităţii reduse de cumpărare a consumatorilor 4. Să tindă mereu spre un ritm de creştere a profitului perioadei de gestiune până la impozitare în paralel cu sporirea veniturilor din vânzarea produselor finite presupune şi o

45

reducere esenţială a cheltuielilor întreprinderii pentru activitatea operaţională, cît şi pentru cea neoperaţională (de investiţii şi financiară). Rezerva internă de sporire a profitului pe seama creşterii cantităţii produselor vîndute (Rvpf) se calculează în baza formulei de mai jos: Rvpf = rezerva de sporire a cantităţii fiecărui produs vîndut * profitul brut efectiv pe unitate de produs Calculul rezervei interne de majorare a profitului pe seama reducerii costului unitar al produselor vîndute se determină prin înmulţirea rezervei de reducere a costului pe fiecare produs cu cantitatea posibilă de vînzare a acestuia. O rezervă semnificativă a majorării profitului constituie creşterea preţurilor medii de vînzare a produselor prin comercializarea acestora pe pieţe mai atrăgătoare, creşterea calităţii produselor vîndute. Calculul rezervei de majorare a profitului pe seama comercializării produselor pe pieţe mai atrăgătoare se efectuiază astfel: abaterea cotei produselor vîndute prin diferite căi de desfacere se înmulţeşte cu preţul de vînzare stability pentru fiecare cale. Suma obţinută se înmulţeşte cu cantitatea posibilă de vînzare a produsului. În acest paragraf ţinem, de asemenea, să reflectăm rezervele de majorare a altor tipuri de profit obţinuţi de CAP “Basarabia” în anul 2008. Reeşind din calculele efetuate în capitolul doi, putem menţiona că firma analizată dispune de rezerve interne de sporire a următoarelor tipuri de profit: 

a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare în mărime de 1028752 lei;



a profitului din activitatea operaţională în mărime de 371763 lei;



a profitului din activitatea de investiţii în sumă de 288107 lei;



a profitului din activitatea financiară în valoare de 656989 lei;



a profitului net în sumă de 1028752 lei

46

Concluzii şi recomandări Aş dori să menţionez faptul că această temă este destul de impunătoare şi actuală în procesul de tranziţie de la o economie planificată la cea de piaţă, din motiv că diagnosticul constituie controlul medical al firmei şi ca rezultat este prescrisă cura pe care întreprinderea este obligată să o urmeze, de altfel ea va fi sortită falimentului. Astfel încât sfera de bază a unei economii naţionale reprezintă sfera de producţie, raţiunea producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-şi v-a permite să producă marfa, care nu este solicitată pe piaţa de desfacere, sau care nu poate să-i asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obţine un profit cît mai mare în raport cu efortul depus. În lucrarea dată a-m examinat căile principale de obţinere a profitului caracteristice pentru unităţile de producţie, cît şi metodele principale de diagnostic şi estimare a acestor rezultate: începînd cu profitul brut şi terminănd cu cel pînă la impozitare. În procesul cercetării am divizat sistemul de factori care influenţează modificarea profitului sub aspectul concordanţei factorilor interni – care depind de activitatea întreprinderii şi a celor externi – care în cea mai mare măsură nu depinde de activitatea acesteia. Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aş putea conchide următoarele lucruri: 1.

Un rol important în acest proces îl are profitul, care prin conţinutul său economic în

condiţiile atuale este sursa principală de autofinanţare a unităţilor de producţie şi a bunăstării vieţii sociale în întregime. În viziunea noilor cerinţe ale economiei de piaţă, orice producător, în perioada derulării unei activităţi, trebuie să-şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare în ramura respectivă şi efortul propriu în obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase. 2.

Pornind de la analiza situaţiei reale a C.A.P. „Basarabia”, starea actuală a

întreprinderii poate fi caracterizată prin: 

Lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea şi diversificarea producţiei;



Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine creşterea

cheltuielilor de întreţinere şi reparare; 

Micşorarea randamentului mijloacelor fixe;



Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în pătrunderea acesteia pe

piaţa externă şi la concentrarea pe piaţa internă care are o capacitate de absorbţie prea mică;

47



Lipsa unei strategii de dezvoltare de lungă durată şi lipsa echipelor de manageri

capabili să realizeze astfel de strategii, nefolosirea şi necunoaşterea stilurilor noi de management, ce ar genera posibilităţi sinergetice de dezvoltare; 

Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei reacţionări

prompte la schimbările de mediu. 3.

Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment întreprinderea CAP „Basarabia”

şi pentru crearea unor premise de transformare a acestei companii într-un agent esenţial ai economiei de piaţă aş propune un set de măsuri de ordin metodologic şi practic, după cum urmează: a)

Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de capacitatea managerilor de marketing de a promova noi idei pentru produse noi, a managerilor financiari de a utiliza maximum eficient resursele financiare, pe baza căreia este posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;

b)

Creşterea volumului venitului din vânzări. Pentru îmbunătăţirea acestui indicator aş propune următoarele acţiuni:

•

Lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing;

•

Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condiţiile în care întreprinderea

dispune de echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate sau date în folosinţă micilor întreprinzători, asigurând, pe de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi creşterea fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei vînzărilor şi, corespunzător, sporirea profitului; c)

Reducerea costului vânzărilor. Pentru reducerea costului întreprinderea trebuie să:

•

Dezvolte şi modernizeze tehnologiile de fabricaţie;

•

Reducă personalul angajat la întreprindere;

•

Diversifice furnizorii de materie primă şi materiale, energie şi combustibil.

d)

Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului. În acest context, o poziţie prioritară revine

operaţiunilor privind sporirea ritmului de încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii, adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.

48

e)

Pentru o activitate durabilă în condiţiile economiei de tranziţie este nevoie de

asigurarea unui suport legal din partea statului, de stabilizarea situaţiei economice prin reducerea inflaţiei şi promovarea investiţiilor în Republica Moldova. 4.

În perspectiva de lungă durată, compania CAP „Basarabia” ar trebui să dezvolte o

strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă, prin: •

Competitivitatea producţiei. Sporirea competitivităţii producţiei atât pe piaţa

internă, cât şi pe cea externă este posibilă prin: •

Creşterea calităţii producţiei. Pentru a obţine victori în lupta concurenţială,

„Basarabia” CAP trebuie mereu să lucreze asupra calităţii şi să producă această marfă mai repede decât concurenţii lor •

Însuşirea noilor tipuri de producţie competitivă pe piaţă şi lărgirea sortimentului

de mărfuri în scopul substituirii producţiei de import de calitate inferioară. Aceasta din urmă necesită rezolvarea unor probleme ce ţin de pregătirea cadrelor calificate, creşterea potenţialului inovaţional, a calităţii managementului şi structurii de conducere. •

Competitivitatea

tehnologiilor.

Conform

spuselor

economistului

american

A.I.Ross, sporirea volumului de producţie în statele dezvoltate cu 50-60% este obţinută pe baza înnoirii tehnologiilor şi nu a creşterii consumului de resurse. Creşterea competitivităţii tehnologiilor constă în retehnologizarea şi modernizarea permanentă a procesului de producţie. •

Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii şi gestionării.

Pentru ca mijloacele investite în noile tehnologii să se recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul tehnic al producţiei cu necesităţile pieţei concurenţiale. O altă modalitate ar fi atragerea investiţiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii şi modernizării bazei tehnicomateriale a industriei şi aplicării tehnologiilor moderne de producere. 5.

În final, aş putea menţiona faptul că ponderea rezultatului din activitatea operaţională

este mult mai mică decât cea din activitatea de investiţii şi din cea financiară, ceea ce nu este normal pentru o întreprindere de producere. Deci toate aceste concluzii şi propuneri ţin de orientarea managerilor spre alegerea unor decizii optime de sporire a competitivităţii, dar realizarea în practică mai depinde încă de mulţi factori interni şi externi, care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind posibilă doar în urma analizei financiare a activităţii propriei întreprinderi, dar şi a celor concurente.

49

Propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de ameliorare a rezultatelor întreprinderii Deoarece situaţia financiară la C.A.P „Basarabia” este favorabilă la etapa actuală, ca şi orişicare agent economic ce doreşte o transformare a lor în agenţi esenţiali ai economiei de piaţă, astfel autorul propune un set de măsuri de ordin metodologic şi practic care să conducă la creşterea profitabilităţii . Printre căile şi modalităţile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea eficientizării activităţii C.A.P. “Basarabia” se enumără: 1.

Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere creşte şi se

dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru noi produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate şi pe această bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii; 2. Creşterea volumului vânzărilor. Pentru îmbunătăţirea situaţiei în perspectivă în ceea ce priveşte indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele categorii de măsuri: - lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În condiţiile actuale, când întreprinderea dispune de stocuri greu vîndabile activitatea specialiştilor din domeniului marketingului trebuie să fie îndreptată spre: - determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea cerinţelor şi problemelor clienţilor, a capacităţii concurenţiale; - acomodarea la maximum a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la studierea şi caracterul cereri; - asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii profesionale, încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.; - modificarea sortimentului producţiei conform cerinţelor pieţei; - organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele republicii şi peste hotare. Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea capacităţilor de producţie şi creşterea stocurilor de produse, ci pentru piaţă şi necesităţile sale. 3. Reducerea costului vânzărilor. Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare a unei întreprinderi industriale, creşterea costurilor de producţie constituie un fenomen marcant al ultimei perioade. Principalele cauze care au determinat creşterea costurilor de producţie sunt: creşterea costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităţilor de producţie, creşterea preţurilor la materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor legate de creşterea ratei dobânzii pentru creditele primite ş.a., toate acestea conducând la diminuarea profitului 50

Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi implicit, asupra rentabilităţii, trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea costurilor: - realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă economică, care presupune practicarea unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea costului de producţie şi obţinerea unui profit - dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al întreprinderii, care să antreneze cheltuielile financiare cît mai reduse şi vinderea activelor neutilizate. - perfecţionarea personalului angajat la întreprinderi; - diversificarea furnizorilor de materie primă şi materiale, energie şi combustibil. Este necesară existenţa la întreprindere a unui sistem de informare privind furnizorii, caracteristicile şi preţurile materiilor prime. 4. Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului care conduce la sporirea numerarului şi care fiind plasat în acţiuni profitabile va genera profit. În acest context, o poziţie prioritară revine operaţiilor privind sporirea ritmului de încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii, adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară

elaborarea unei politici privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea

gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne. În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii cît şi a concurenţei. Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii industriale C.A.P. “Basarabia”, sunt incluşi cei mai semnificativi indicatori de apreciere a situaţiei financiare printre care: volumul vânzărilor, profitul etc. O importanţă deosebită a revenit selectării metodelor de previziune, chemate să asigure un grad înalt de precizie şi de validitate cerut. Pentru prognozarea indicatorilor sus- numiţi, s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că tendinţele observate în trecut reflectă influenţa factorilor care vor acţiona şi în viitor.

51

BIBLIOGRAFIA Cărţi, manuale 1.

Andronic B.C. Performanţa firmei, Editura Polirom, Iaşi, 2000

2.

Antoniu N., Adochiţei M., Cristea H., Neagoe I., Dumitrescu D. şi Ilie V. „Finanţele

întreprinderilor. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti, 1993 3.

Atkinson Iloyd. Economics, Richard D. Irwin Inc., Homewood, Illinais, 1982

4.

Avare Ph., Ravary L., Legros G., Lemonnier P. Gestiunea şi analiza financiară, Editura

Economică, Bucureşti, 2002 5.

Balanuţa V. Analiza gestionară.-Ch.: F.E.P.”Tipogr.Centrală”, 2003

6.

Bistriceanu G.D., Adochiţei M.N., Negea E. Finanţele agenţilor economici, Editura

economică, Bucureşti, 2001 7.

Bistriceanu G.D. şi colectiv de autori – Lexicon de finanţe – Credit. Contabilitate şi

Informatică Financiar-contabilă. Vol. I. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1981. 8.

Corneliu I. Analiza economico-financiară. Iaşi, 1995.

9.

Cornescu V. Costul şi veniturile în economia de piaţă. Editura IMCO. Chişinău, 1992

10.

Dobrotă Niţă. Economie politică. Copyright, Editura Economică, 1997

11.

Economia politică. Volumul I. Editura Porto – Franco. Galaţi, 1991

12.

John K. Galbraith. Ştiinţa economică şi interesul public. Editura politică, Bucureşti, 1982

13.

George Stra. Curs de economie politică. Editura librăriei „Remus Cioflec”. Cluj, 1937

14.

Gheorghe I. Ana Profitul. Editura economică. Bucureşti, 1998

15.

Gorincu G. Mic dicţionar al economiei de piaţă. Editura Porto-Franco. Galaţi, 1991

16.

Heyne Paul, University of Washington The Economic Way of Thinking” în traducere la

Editura Didactică şi Pedagogică . Bucureşti, 1991 17.

Ţiriulnicov N. Analiza rapoartelor financiare / Natalia Ţiriulnicova, Valentina Paladi,

Ludmila Gavriliuc, Nelea Chirilova, Diana Furtuna - Ch.: F.E.- P.”Tipogr. Centrală”, 2004. 18.

Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna economică,

1999. nr.15, p. 14-15. 19.

Carauş, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare. // Economica 1997, nr. 4, p.

38-39. 20.

Gortolomei, V., Gheorghită, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul

aplicării S.N.C. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.7-8, p.93-95. 21.

Işfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna economică, 1997,

nr.28, p. 14-15 52

22.

Nederiţă, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la raportul

privind întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.4, p.40-74. 23.

Plămădeală, N Diagnostciul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei utilizării

activelor în contextul restructurării activităţii de producţie. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, p.4851 24.

Pântea,

P.,

Deaconu,

A.

Bilanţul

financiar în

diagnosticul

financiar

al

întreprinderii. // Finanţe, credit şi contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10. 25.

Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investiţiilor unei firme.// Tribuna economică,

2006, nr. 13, p. 16-18. 26.

Бернстайн Л.А. Анализ финансовой отчетности. М.: «Финансы и статистика», 1996

27.

Бочаров В. Финансовый анализ. Санкт – Петербург, 2001

28.

Савицкая Г.В. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: ООО

“Новое знание”, 1999 29.

Семенов В.М., Баев И.А., Терехова С.А. и др. Экономика предприятия. Москва:

Центр экономики и маркетинга, 1996 30.

Селезнева Н.Н., Ионова А.Ф. Финансовый анализ. Москва, ЮНИТИ, 2003, с. 221-223

31.

Шеремет А.Д., Сайфулин Р.С. Финансы предприятий. Москва. ИНФРА-М, 1997

Articole din presa periodică 32.

Bălănuţă V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului economico-financiar al întreprinderii în

contextul analizei exprese. Contabilitate şi audit, nr.5, 2002, p.4933.

Bălănuţă V. Diagnosticul şi estimarea profitului întreprinderii. Contabilitate şi audit, nr.5,

2002, p.49-53 34.

Bălănuţă V., Sandul T., Fratea N. Diagnosticul şi estimarea rentabilităţii economice şi

financiare în contextul restructurării activităţii de producţie - Contabilitate şi audit, 1998, nr.7. 35.

Gortolomei V. Gheorghiţă M. Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub aspectul

aplicării S.N.C. Contabilitate şi audit, 1999, nr.7-8. 36.

Nederiţa A., Ţiriulnicov N., Paladi V., Gavriluic L. Recomandări practice

privind

întocmirea notei explicative la raportul financiar anual. - Contabilitate şi audit, 1999, nr.4.

53

54