Teste Grila Microbiologie, Anul II, 2010-2011, Sem I [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa TEL./FAX: 0241-605050 E-mail: [email protected] Web: http://www.pharmaovidius.ro CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE NR. I Nr. Inregistrare 400 /17.01.2011

TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE, PARAZITOLOGIE SEMESTRUL I, SESIUNEA DE IARNĂ Specializarea FARMACIE, Anul II

Şef Catedră DISCIPLINE FARMACEUTICE NR. I Prof. univ. dr. RODICA SIRBU

Şef Disciplină MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE, PARAZITOLOGIE Şef lucrări dr. RAMONA MIHAELA STOICESCU

2010-2011

Tematica 1. Introducere în microbiologie, definiţie, istoric. Microorganisme, clasificare şi nomenclatură. Morfologie bacteriană. Structura celulei bacteriene (structuri interne, structuri externe). Complement simplu 1. Regnul Protista include urmatoarele cu o excepţie: A. Bacteriile B. Fungii C. Algele D. Protozoarele E. Helminţii 2. Virusurile au dimensiuni de: A. 0,02 – 0,3 µm B. 1-5 µm C. 3-10 µm D. 15-25 µm E. 5nm 3. Agenţii patogeni cu cele mai mici dimensiuni sunt: A. Virusurile B. Bacteriile C. Prionii D. Fungii E. Helminţii 4. Nucleul de tip procariot apare la: A. Virusuri B. Bacterii C. Fungi D. Prioni E. Protozoare 5. Levurile se înmulţesc prin: A. Replicare binară B. Înmugurire C. Mitoză D. Cicluri de viaţă complexe E. Încorporare de proteina prionică nouă 6. Înmulţirea prin replicare binară este caracteristică:

2

A. B. C. D. E.

Virusurilor Bacteriilor Fungilor Protozoarelor Helminţilor 7. Înmulţirea prin încorporare de proteina prionică nouă este caracteristică: A. Virusurilor B. Bacteriilor C. Prionilor D. Protozoarelor E. Helminţilor 8. Înmulţirea prin înmugurire este caracteristică: A. Virusurilor B. Bacteriilor C. Levurilor D. Protozoarelor E. Helminţilor 9. Structura suprafeţei externe a virusurilor este: A. Capsida proteică, anvelopa lipoproteica B. Perete rigid ce conţine peptidoglican C. Perete rigid ce contine chitină D. Membrana flexibilă E. Nu au inveliş exterior 10. La exterior au membrana flexibilă: A. Virusurile B. Bacteriile C. Levurile D. Protozoarele E. Prionii 11. Perete rigid ce conţine chitină au: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Prionii 12. Perete rigid ce conţine peptidoglican au: A. Virusurile B. Bacteriile C. Levurile D. Protozoarele

3

E. Prionii 13. Capsida proteică, anvelopa lipoproteică au: A. Virusurile B. Bacteriile C. Levurile D. Protozoarele E. Prionii 14. Nu au înveliş exterior: A. Virusurile B. Bacteriile C. Levurile D. Protozoarele E. Prionii 15. Microorganismele lipsite de metabolism propriu sunt: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Helminţii 16. Microorganisme unicelulare de tip procariot sunt: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Helminţii 17. Se vizulizează numai la microscopul electronic: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Helminţii 18. Sunt paraziţi intracelulari obligatorii: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Helminţii 19. Urmatoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie: A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot

4

B. C. D. E.

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot Virusurile conţin numai ARN Prionii sunt proteine infecţioase 20. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie: A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip procariot B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot C. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot D. Virusurile contin ARN si ADN E. Prionii sunt proteine infecţioase 21. Urmatoarele afirmaţii sunt adevarate cu o excepţie: A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip eucariot C. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot D. Virusurile contin ARN şi ADN E. Prionii sunt proteine infecţioase 22. Unitatea taxonomică fundamentală este: A. Specia B. Familia C. Ordinul D. Clasa E. Genul 23. Speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun formează: A. Specia B. Familia C. Ordinul D. Clasa E. Genul 24. Bacteriile din aceeaşi specie, izolate într-un anumit moment dintr-un anumit produs patologic reprezintă: A. Biotipul B. Tulpina C. Colonia D. Lizotipul E. Clona 25. Bacteriile aceleiaşi specii care au crescut în acelaşi loc pe o placa cu mediu solid de cultura, dintr-un număr foarte redus de bacterii, numite unităţi formatoare de colonii CFU reprezintă: A. Tulpina B. Colonia C. Clona

5

D. Serotipul E. Biotipul 26. Populaţia de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule reprezintă: A. Tulpina B. Colonia C. Clona D. Serotipul E. Biotipul 27. Formatiuni structurale bacteriene obligatorii sunt urmatoarele cu o excepţie: A. Capsula B. Nucleul C. Citoplasma D. Membrana citoplasmatică E. Peretele celular 28. Formaţiuni structurale facultative sunt următoarele cu excepţie: A. Cilii B. Sporul C. Capsula D. Pilii E. Membrana citoplasmatică 29. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie: A. Peretele celular la bacteriile Gram negative este mai subţire (3-8 nm) dar este mai complex din punct de vedere structural B. Peretele celular al bacteriilor Gram negative este acoperit de o structură complexă numită membrana externă C. Membrana externă este alcătuită din lipoproteine şi lipopolizaharide ataşate de peptidoglican D. Peretele celular la bacteriile Gram negative este uniform, cu pori mici, are o grosime de 1550 nm, fiind constituit din peptidoglicani 40-80% şi componente minore E. Peretele celular la bacteriile Gram negative conţine mult mai puţin peptidoglican şi nu conţine acizi teicoici 30. Alegeţi răspunsul incorect: A. Bacteriile sunt organisme monocelulare B. În funcţie de morfologie bacteriile se clasifică în coci, bacili şi organisme spiralate C. Structurile obligatorii ale bacteriilor sunt structurile externe D. Structurile obligatorii ale bacteriilor sunt structurile interne E. Bacteriile au un singur cromozom 31. Alegeţi răspunsul incorect referitor la celula eucariotă: A. are nucleul delimitat de o membrană nucleară B. are nucleul nedelimitat de membrană nucleară C. are nucleul format dintr-un singur cromozom

6

D. are un perete celular E. prezintă anumite granulaţii de depozit 32. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula procariotă: A. are nucleul nedelimitat de membrană nucleară B. nucleul este delimitat de membrană nucleară C. citoplasma prezintă organite celulare D. citoplasma prezintă aparat Golgi E. citoplasma prezintă mitocondrii 33. Structura internă a bacteriilor cuprinde: A. Nucleu B. Capsulă C. Cili D. Spor E. flageli 34. Structura externă cuprinde: A. Nucleu B. Citoplasma C. Pili D. perete celular E. ribozomi 35. În natură bacteriile se găsesc: A. numai sub formă de spori B. numai sub formă de celule vegetative C. unele numai sub formă de celule vegetative, altele alternativ, când sub formă vegetativă, când sub formă de spori D. numai sub formă de rezistenţă E. nici un răspuns nu este adevărat 36. Peretele celular bacterian: A. conţine polizaharide B. conţine peptidoglican C. are o structură polipeptidică D. conţine acid hialuronic E. este reprezentat de glicocalix 37. Din structura externă fac parte următoarele structuri cu o excepţie: A. capsula B. pilii C. cilii D. sporul E. nucleul

7

38. Din structura internă fac parte următoarele structuri cu excepţia: A. nucleul B. citoplasma C. sporul D. peretele celular E. ribozomii 39. Alegeţi răspunsul fals: A. nucleoidul conţine ADN B. peretele celular conţine peptidoglican C. citoplasma conţine apă, molecule organice şi anorganice D. nucleul face parte din structura internă a bacteriei E. structura celulei bacteriene este studiată macroscopic 40. Următoarele bacterii sunt Gram pozitive cu excepţia: A. Staphylococcus aureus B. Streptococcus pneumoniae C. Streptococcus pyogenes D. Neisseria meningitidis E. Streptococcus agalactiae 41. Nucleoidul bacterian are următoarele caracteristici: A. prezintă membrană nucleară B. conferă caracterul de celulă diploidă, bacteriei C. este format dintr-un singur cromozom D. cromozomul are formă lineară E. are o lungime de 2-4 mm 42. Ce studiază microbiologia? A. este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele şi legile eredităţii B. este o ramură a biologiei, care studiază bacteriile C. este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul micrometrilor (10 -6) şi nanometrilor (10 -9). D. este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul nanometrilor (10 -9) şi picometrilor (10 -9 ). E. este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul nanometrilor (10 -6) şi micrometrilor (10 -9). 43. Regnurile lumii vii sunt: A. regnul animal şi regnul vegetal B. regnul Monera, Protista, Metaphyta, Animalia C. regnul animal, regnul procariote, regnul eucariote D. regnul animal, vegetal şi regnul Protista (alge, fungi, protozoare, bacterii) E. regnul animal şi regnul Protista (alge, fungi, protozoare, bacterii) 44. În patologia umană sunt implicaţi diferiţi agenţi infecţioşi care aparţin următoarelor regnuri:

8

regnul animal şi regnul vegetal regnul Animalia şi regnul Protista regnul procariote şi regnul vegetal regnul animal, regnul vegetal şi regnul Protista regnul Monera, regnul Animalia şi regnul Plantae 45. Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană sunt studiaţi în cadrul: A. micologiei B. parazitologiei C. bacteriologiei D. taxonomiei E. virusologiei 46. Unul dintre fondatorii microbiologiei este: A. F. Galton B. J. Lejeune C. Carl Linné D. Gregor Mendel E. Louis Pasteur 47. Identificaţi corespondenţa corectă: A. virusuri- microorganisme eucariote B. fungi- celule eucariote C. prioni- celule procariote D. bacterii- celule eucariote E. helminţi- celule procariote 48. Virusurile sunt microorganisme: A. unicelulare B. multicelulare C. acelulare D. procariote E. eucariote 49. Bacteriologia studiază microorganisme: A. eucariote B. procariote C. acelulare D. unicelulare cu membrană nucleară E. de dimensiuni nanometrice 50. Helminţii sunt organisme: A. unicelulare B. procariote C. acelulare D. multicelulare

9

E. de dimensiuni nanometrice 51. Bacteriile sunt: A. protiste superioare B. protiste inferioare C. eucariote D. acelulare E. protozoare 52. Identificaţi corespondenţa greşită între forma fundamentală a bacteriilor si denumirea lor: A. formă sferică – coci B. formă spiralată –spirili C. formă sferică cu dispoziţie în lanţuri- streptococi D. formă de bastonaş – stafilococi E. formă spiralată cu o singură tură de spire – vibrioni 53. Bacteriile sub formă de bacili sunt A. sferice B. spiralate C. cu formă de bob de cafea D. cu formă de bastonaş E. cu formă de virgulă 54. În funcţie de dispoziţia lor cocii pot fi grupaţi: A. în ciorchine – streptobacili B. în diplo- vibrioni C. în lanţ- stafilococi D. în spirale –cocobacili E. în ciorchine - stafilococi 55. Bacilii sporulaţi din genul Clostridium au formă de: A. „ pişcot” B. „bob de cafea” C. „racheta” D. „virgulă” E. „litere chinezeşti” 56. Bacteriile care produc holera au o formă aparte de : A. vibrioni B. diplobacili C. streptococi D. stafilococi E. bacili cu capete drepte 57. Bacteriile din sp. Actinomyces sunt: A. coci cu aspect de bastonaşe

10

bacili foarte lungi cu aspect de ramificaţii spirochete C. D. stafilococi dispuşi în diplo E. streptobacili 58. Cocii au diametrul de aproximativ: A. 0,6-1 nm B. 0,6-1 μm C. 2 – 5 nm D. 2 – 5 μm E. 0,6-1 mm 59. Bacillus anthracis este o bacterie: A. sub formă de bastonaş cu capetele drepte B. sub formă de bastonaş cu capetele rotunjite C. cu aspect de litere chinezeşti D. grupată în ciorchine E. sub formă de bastonaş cu aspect de rachetă 60. Bacteriile cu mai multe ture de spire pot fi A. spirochete fixe, în general saprofite, cu perete rigid B. spirili adevăraţi, în general patogeni C. spirili adevăraţi, saprofiţi, cu perete rigid D. spirili falşi E. spirochete saprofite, cum ar fi Treponema pallidum 61. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în lanţuri sunt: A. gonococii B. meningococii C. stafilococii D. gonococii E. streptococii 62. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în ciorchine sunt: A. stafilococii B. pneumococii C. streptococii D. meningococii E. gonococii 63. Mycoplasmele sunt bacterii care: A. au perete celular B. au membrana nucleară C. nu au perete celular D. nu au ADN E. foarte rezistente

11

64. Ribozomii au rol în: A. fagocitoză B. diapedeză C. sinteză proteică D. sinteză lipidică E. fenomenul de germinare 65. Formele „L” sunt celule bacteriene deformate sub acţiunea: A. factorilor de mediu B. macrofagelor C. antibiogramei D. anticorpilor E. antibioticelor 66. Bacteriile au informaţia genetică: A. sub formă de ADN ribozomal B. în nucleul celular C. sub formă de cromatină condensată în cromozomi, în timpul diviziunii celulare D. într-o moleculă de ADN circular E. într-un nucleoid al cărui perete nuclear nu delimitează informaţia genetică de restul citoplasmei 67. În citoplasma celulei bacteriene se găsesc următoarele organite: A. lizozomi B. ribozomi C. mitocondrii D. plastide E. aparatul Golgi 68. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt: A. spirochetele B. vibrionii C. spirilii D. Treponema pallidum E. Vibrio cholerae 69. Peretele celular se găseşte la toate bacteriile cu excepţia: A. streptococilor B. stafilococilor C. Mycoplasmelor D. Bacillus anthracis E. Treponema pallidum 70. Diviziunea celulară la bacterii este: A. Prin meioză

12

B. C. D. E.

Prin mitoza Prin sciziparitate Prin apoptoză Prin germinare 71. Celula eucariotă cuprinde următoarele formaţiuni cu excepţia: A. peretului celular B. ribozomilor C. mitocondriilor D. nucleului E. porilor nucleari 72. Celula bacteriană cuprinde următoarele formaţiuni structurale obligatorii: A. nucleoid, citoplasma, capsula B. membrana citoplasmatică, nucleu, citoplasma, perete celular C. cili, fimbri, capsula, citoplasma, capsula, nucleoid D. membrană citoplasmatică, citoplasma, perete celular, nucleoid E. citoplasma, capsula, nucleoid, flageli 73. Celula bacteriană cuprinde următoarele formaţiuni structurale facultative: A. cili, fimbri, capsulă, spor B. flageli, pili, nucleoid, perete celular C. capsulă, spor, perete celular D. membrană citoplasmatică, citoplasmă, perete celular, nucleoid E. nucleoid, capsulă, flageli, spor, pili 74. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor celulei bacteriene de la exterior către interior: A. nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrana celulară, perete celular B. nucleoid, ribozomi, citoplasmă, membrana celulară, capsulă, perete celular C. perete celular, capsulă, citoplasma, nucleoid D. capsulă, perete celular, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid E. perete celular, capsulă, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid 75. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor obligatorii ale celulei bacteriene de la interior către exterior: A. nucleoid, citoplasmă, membrană celulară, perete celular, capsulă B. capsulă, perete celular, membrană celulară, citoplasmă, nucleoid C. nucleu, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular D. perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid E. nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrană plasmatică, perete celular 76. Informaţia genetică bacteriană poate fi reprezentată de: A. ADN mitocondrial B. Plasmide C. Ribozomi D. ARN bacterian

13

E. ADN capsular 77. Plasmidele sunt formaţiuni bacteriene care codifică următoarele caractere de patogenitate cu excepţia: A. eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de bacteriogene B. rezistenţa la Penicilina C. sinteza de exotoxine D. eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de bacteriocine E. rezistenţa la antibiotice 78. În citoplasma bacteriană are loc sinteza proteică care cuprinde următoarele etape: A. Informaţia genetică este copiată de către ARNm în nucleol, aminoacizii sunt aduşi la nivel ribozomal de către ARNt şi are loc obţinerea moleculei proteice structurale sau funcţionale la nivelul unităţilor ribozomale B. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe ARNt, iar intracitoplasmatic ARNm, aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice C. Informaţia genetică este copiată de către ADN-ul bacterian pe ARN-ul de transport, ARN-ul mesager aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzatori secvenţei codate şi ARNul ribozomal participă la sinteza moleculei proteice D. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe ARNm; intracitoplasmatic ARNt aduce la nivel unităţilor ribozomale aminoacizii corespunzători secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice E. Sintezele proteice sunt codificate de către ARN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe ARNt; intracitoplasmatic ARNr aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători secvenţei codate şi ARNt participă la sinteza moleculei proteice 79. Celula bacteriană poate avea şi alte structuri citoplasmatice pe lângă ribozomi şi moleculele de ARN. Aceste structuri sunt: A. incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Morgan la Enterobacterii B. incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la bacilul difteric C. incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Ernst la Enterobacterii D. incluzii citoplasmatice cu rol în metabolismul celular – incluzii cu glicogen la bacilul difteric E. incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la Enterobacterii 80. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt: A. spirilii adevăraţi B. spirochetele C. cu perete flexibil D. mobile E. Treponema pallidum

14

81. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarată? A. Moleculele de ARN pot indeplini funcţia de ARN de transport (ARNt) folosit ca moleculă adaptor pentru sinteza proteinelor B. La nivelul unităţilor ribozomale are loc biosinteza proteică C. Unele molecule de ARN pot indeplini functia de ARN mesager (ARNm) D. Toate afirmatiile anterioare sunt adevarate E. Toate afirmatiile sunt false 82. Rolurile membranei citoplasmatice bateriene sunt următoarele cu o excepţie: A. barieră osmotică B. sinteza peretului celular C. sinteza proteică D. formarea septului de diviziune E. generarea energiei celulare 83. Peretele celular al bacteriilor prezintă următoarele funcţii cu excepţia: A. participă la diviziunea celulară B. este sediul receptorilor pentru bacteriofagi si bacteriocine C. prezintă structura antigenică de suprafaţă D. este structura ţintă pentru lizozim şi antibiotice E. prezintă plasmide 84. Identificaţi corespondenţa corectă între proprietatea specifică a peretelui celular si tipul de bacterie la care se regăseşte: A. Bacteriile Gram negative au peretele celular de o grosime de 15-20 nm B. Bacteriile Gram negative au peretele celular constituit din mai multe straturi de peptidoglicani C. Bacteriile Gram pozitive au un strat polizaharidic în peretele celular care reprezintă endotoxina acestor bacterii D. Bacteriile Gram negative prezintă la periferia membranei citoplasmatice o zonă periplasmică, la nivelul căreia se află peptidoglicanul E. Bacteriile Gram pozitive prezintă au peretele celular de o grosime de 15-20 mm 85. Peretele celular al bacteriilor Gram negative este: A. cu o grosime de 15-20 nm B. alcătuit dintr-o zonă periplasmică, la nivelul căreia se află peptidoglicanul C. alcătuit dintr-o zonă periplasmică care este mărginită la exterior de citoplasmă D. cu o grosime mai mare decât a bacteriilor Gram pozitive E. alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani 86. Bacteriile Gram pozitive, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare: A. verde B. roşu C. negru D. galben E. violet 15

87. Bacteriile Gram negative, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare: A. galben B. verde C. roşu D. violet E. negru 88. Următoarele afirmaţii referitoare la cili sunt adevărate cu excepţia: A. sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică B. au rol în propulsarea celulei spre sursa de hrană C. conferă celulei bacteriene un important factor de patogenitate D. sunt formaţiuni facultative ale celulei bacteriene E. sunt formaţiuni specifice bacteriilor fixe 89. Identificaţi corespondenţa adevărată între numărul cililor unei celule bacteriene şi denumirea tipului de cili: A. bacterii peritriche – au cili multipli (mănunchi) la unul dintre polii celulei B. bacterii atriche – au căte un cil la ambii poli ai celulei C. bacterii monotriche – bacterii fără cili D. bacterii amfitriche – au căte un cil la ambii poli celulari E. bacterii lofotriche – au cili multipli în jurul celulei bacteriene

90. Flagelii conferă un important factor de patogenitate la bacterii datorită: A. proteinelor ciliare, care sunt antigenice (antigenul H-flagelar), fiind capabile să determine sinteza de anticorpi specifici B. rolului pe care îl au în propulsarea celulei spre sursa de hrană C. rolului pe care îl au în transmiterea informaţiei genetice D. procesului de conjugare sexuală E. faptului ca reprezintă forma de rezistenţă a bacteriilor 91. Identificaţi raspunsul greşit referitor la caracterizarea fimbriilor: A. pot exista atât la bacteriile mobile cât şi la bacteriile fixe B. reprezintă factori de patogenitate C. sunt structuri multiple, scurte D. au rol în locomoţie E. sunt structuri drepte, filamentoase, rigide 92. Identificaţi răspunsul greşit referitor la caracterizarea pililor: A. sunt structuri multiple, filamentoase, rigide fara rol in locomoţie B. pot fi de două feluri: pili comuni (sexuali) sau de conjugare (somatici) C. sunt în general dispuşi la suprafaţa celulei D. apar mai ales la bacteriile Gram negative E. au origine proteică (piline) cu funcţie antigenică

16

93. Pilii somatici sunt codificaţi cromozomial şi au rol în: A. aderarea la structurile celulare ţintă B. transferul de material genetic C. crearea unui canal de conjugare D. sinteza proteică pentru celula bacteriană E. formarea fusului de diviziune 94. Cu ajutorul pililor sexuali unele bacterii pot: A. să sintetizeze incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul bacterian B. să manifeste rezistenţă faţă de anumite antibiotice, faţă de care erau sensibile înaintea fenomenului de conjugare C. să transfere material genetic cromozomial între perechi de celule D. să manifeste mobilitate E. să adere la structurile celulare ţintă 95. Capsula este o structură a celulei bacteriene care prezintă următoarele caracteristici cu excepţia: A. este învelişul extern al unor bacterii B. este vizibilă la microscopul optic (capsula adevărată) C. poate fi capsula flexibila - glicocalix ( o masă de fibre polipeptidice întretăiate) D. glicocalixul inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement E. capsula flexibilă nu se evidenţiază microscopic 96. Capsula se prezintă la microscopul optic ca: A. filamente mici negre în interiorul celulei B. un strat polipeptidic care înveleşte celula C. o sferă colorată în interiorul celulei D. un halou necolorat în jurul celulei E. o masă de substanţă uniform dispusă în citoplasmă 97. Capsula este prezentă la următoarele bacterii cu excepţia: A. Streptococcus pneumoniae B. Haemophillus influenzae C. Clostridium perfringens D. Neisseria meningitidis E. Staphilococcus aureus 98. Structura facultativă a bacteriilor, capsula, prezintă următoarele funcţii cu excepţia: A. inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici B. are funcţie antifagocitară importantă C. formarea capsulei are loc în afara organismului animalelor receptive D. asigură rezistenţa celulei bacteriene la acţiunea factorilor fizici si chimici E. este antigenică (antigenul K-capsular) 99. Forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu este reprezentată de: A. capsulă

17

B. C. D. E.

spor pili forma vegetativă cili 100. Învelişul extern al unor bacterii, capsula, poate fi de mai multe feluri: A. microcapsulă – care poate fi evidenţiată la microscopul optic B. capsulă adevărată – care nu poate fi evidenţiată microscopic C. capsulă flexibilă – care difuzează în mediu si poate fi evidenţiată la microscopul electronic D. microcapsulă – care nu poate fi evidenţiată microscopic E. capsulă adevărată – care poate fi evidenţiată la microscopul optic 101. Sporul bacterian prezintă următoarele caracteristici cu excepţia: A. este forma de rezistenţă a bacteriilor B. reprezintă o proprietate de specie utilă în identificarea bacteriilor C. sintetizeaza proteine D. în condiţii prielnice, poate reveni la forma vegetativă prin fenomenul de germinare E. la microscopul electronic se poate evidenţia cortexul care determina rezistenţa la căldură şi la menţinerea deshidratării 102. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate: A. Genul Staphylococcus B. Genul Neisseria C. Genul Streptococcus D. Genul Clostridium E. Genul Corynebacterium 103. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate: A. Genul Bacillus B. Genul Vibrio C. Genul Streptococcus D. Genul Escherichia E. Genul Corynebacterium 104. Identificaţi corespondenţa corectă între modificarea formei celulei sporulate faţă de celula bacteriană şi bacteria la care se întâlneşte: A. aşezare terminală- Bacillus anthracis B. aşezare centrală – Clostridium tetani C. aşezare subterminală – Bacillus cereus D. aşezare centrală – Bacillus cereus E. aşezare subterminală- Clostridium tetani

18

Complement multiplu 1. În regnul Protista intră următoarele: A. Fungii B. Bacteriile C. Virusurile D. Helminţii E. Protozoarele 2. Care din urmatoarele organisme importante din punct de vedere medical au organizare celulară: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Prionii 3. Nucleu de tip eucariot au: A. Virusurile B. Bacteriile C. Fungii D. Protozoarele E. Helminţii 4. Nu au nucleu: A. Virusurile B. Bacteriile C. Prionii D. Protozoarele E. Levurile 5. Mitocondriile sunt prezente la: A. Virusuri B. Bacterii C. Fungi D. Protozoare E. Helminţi 6. Care sunt asocierile adevărate referitoare la replicare: A. Bacteriile - replicare binară B. Levuri – mitoză C. Mucegaiuri – înmugurire D. Helminţii - cicluri de viaţă complexe E. Bacteriile – încorporare de proteine

19

7. Care sunt asocierile adevărate referitoare la structura suprafeţei externe: A. Virusurile - capsida proteică, anvelopa lipoproteică B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina C. Fungii - perete rigid ce conţine peptidoglican D. Protozoarele - membrană flexibila E. Fungii - perete rigid ce conţine chitina 8. Care sunt asocierile false referitoare la structura suprafeţei externe: A. Fungii - capsida proteică, anvelopa lipoproteica B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina C. Bacteriile - perete rigid ce contine peptidoglican D. Protozoarele - membrana flexibila E. Fungii - perete rigid ce contine chitina 9. Care sunt afirmaţiile false: A. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot, cu organizare primitivă B. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot, cu organizare superioara C. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip procariot D. Bacteriile se vizualizeaza numai la microscopul electronic E. Virusurile sunt particule lipsite de metabolism propriu 10. Care sunt afirmaţiile adevarate: A. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot, cu organizare primitivă B. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot, cu organizare superioară C. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot D. Virusurile se vizualizează numai la microscopul electronic E. Bacteriile sunt particule lipsite de metabolism propriu, fiind paraziţi intracelulari obligatorii 11. Care sunt asocierile adevarate: A. Celula eucariotă - nucleu tipic cu membrana nucleară şi mai mulţi cromozomi, alcătuiţi din ADN B. Celula procariotă - nucleoid, fara membrană nucleară, constituit dintr-o moleculă circulară de ADN ce formează un singur cromozom C. Celula eucariotă – ribozomi tip 80S D. Celula eucariotă - nucleoid, fara membrană nucleară, constituit dintr-o molecula circulară de ADN ce formează un singur cromozom E. Celula eucariotă – organite celulare absente 12. Care sunt asocierile false: A. Celule procariote - mitocondrii, lizozomi, reticul endoplasmic, aparat Golgi

20

B. C. D. E.

Celule animale - perete celular Celule eucariote – endocitoza Celule procariote – diviziune directă Celule eucariote – ribozomi de tip 80S 13. Care sunt caracteristicile celulelor eucariote: A. Endocitoza B. Capacitatea de diferenţiere C. Capacitatea de a forma organisme multicelulare D. Diviziunea binară E. Mitoza 14. Care nu sunt caracteristicile celulelor procariote: A. Endocitoza B. Organitele celulare C. Lipsa capacităţii de diferenţiere D. Nu formează organisme multicelulare E. Diviziunea binară 15. Care sunt caracteristicile comune celulelor eucariote şi procariote: A. Mecanismele de sinteză a proteinelor B. Structura şi funcţia membranei citoplasmatice C. Informaţia codificată în ARN D. Informaţia codificată în ADN E. Capacitatea de diferenţiere 16. Rangurile taxonomice superioare genului sunt: A. Specia B. Familia C. Biotipul D. Ordinul E. Clasa 17. Care sunt asocierile false: A. Specia - unitatea taxonomică fundamentală B. Familia - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun C. Genul - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun D. Tulpina - bacterii din aceeaşi specie, izolată intr-un anumit moment dintr-un anumit produs patologic E. Clona - unitatea taxonomică fundamentală 18. Care sunt asocierile adevărate: A. Genul - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun B. Serotipul - bacterii din aceeaşi specie, izolată intr-un anumit moment dintr-un anumit produs patologic C. Lizotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza sensibilităţii fagice

21

D. Biotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza caracteristicilor biochimice E. Colonia - populaţie de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule 19. Ce caractere bacteriene se studiaza la microscopul optic: A. Coloraţia B. Forma C. Dispoziţia D. Caracteristicile biochimice E. Tipul coloniilor 20. Au forma sferică, de coci urmatoarele bacterii: A. Staphylococcus B. Streptococcus pneumoniae C. Neisseria D. Corynebacterium E. Mycobacterium 21. Care sunt asocierile corecte: A. Stafilococ – forma perfect sferica B. Pneumococ – reniform C. Meningococul – forma ovoidală cu capete ascuţite reniform D. Streptococul – drept sau uşor încurbat E. Gonococul – bob de cafea 22. Care sunt dispunerile caracteristice ale cocilor: A. Pneumococii – perechi B. Stafilococii - lanţuri C. Streptococii – ciorchini D. Meningococii – lanţuri E. Gonococii – perechi 23. Dispunere caracteristică în perechi au: A. Stafilococii B. Meningococii C. Pneumococii D. Gonococii E. Streptococii 24. Nu au dispunere în lanţuri: A. Stafilococii B. Meningococii C. Pneumococii D. Gonococii E. Streptococii 25. Au formă de bacili:

22

A. B. C. D. E.

Corynebacterium Mycobacterium Neisseria meningitidis Actinomyces Anthracis 26. Care sunt asocierile corecte: A. Anthracis – bacili cu capete drepte B. Vibrio cholerae - bacili scurţi sub forma de virgulă C. Corynebacterium - aspect de ramificaţii a unor bacili foarte lungi D. Mycobacterium – corzi E. Actinomyces - sub forma literelor chinezeşti 27. Sunt bacterii cu forma spiralată: A. Treponema B. Leptospira C. Neisseria D. Vibrio E. Mycobacterium 28. Intra în categoria cocobacili: A. Bordetella B. Brucella C. Treponema D. Leptospira E. Corynebacterium 29. Care sunt afirmaţiile adevărate: A. Actinomicetele sunt bacterii care formează filamente lungi care se aseamănă cu hifele sau fungii B. Mycoplasmele nu au perete celular C. Mycoplasmele au o membrana foarte rigida si o structura diferită de a bacteriilor D. Formele L apar in conditii favorabile de creştere E. Formele L se formează sub acţiunea anumitor antibiotice asupra peretelui celular bacterian 30. Care sunt afirmaţiile false: A. Formele L nu au perete celular B. Mycoplasmele sunt forme modificate ale bacteriilor ca o consecinţă a condiţiilor nefavorabile de creştere C. Actinomicetele prezintă o mare fragilitate D. Formele L sunt bacterii cu perete incomplet E. Mycoplasmele au structura asemănătoare cu a celorlalte bacterii 31. Care sunt formaţiunile structurale bacteriene obligatorii: A. Nucleoidul

23

B. C. D. E.

Flagelii Citoplasma Peretele celular Sporul 32. Care sunt formaţiunile structurale bacteriene facultative: A. Cilii B. Pilii C. Sporul D. Peretele celular E. Capsula 33. Peretele celular la bacteriile Gram pozitive: A. Este uniform, cu pori mici B. Are o grosime de 15-50 nm C. Conţine peptidoglicani în cantitate mare D. Nu conţine acizi teicoici E. Este acoperit de membrana externă 34. Peretele celular la bacteriile Gram negative: A. Are o structură complexă B. Este subţire (3-8 nm) C. Are o membrană externă alcatuită din lipoproteine şi lipopolizaharide D. Conţine peptidoglicani în proporţie de 40-80% E. Conţine acizi teicoici 35. Care sunt afirmaţiile adevărate: A. Bacteriile Gram pozitive apar colorate în violet B. Bacteriile acido-rezistente rămân colorate în violet C. Bacteriile Gram negative apar colorate în roşu D. Protoplastul reprezintă o structură sferică totalmente lipsită de perete celular, obţinută din bacterii Gram pozitive E. Sferoplastul este o structură sferică sau neregulată, parţial lipsită de perete celular, este o bacterie Gram negativa bogată in peptidoglican şi înconjurată de membrana externă şi membrana citoplasmatică 36. Bacterii Gram pozitive sunt: A. Neisseria meningitidis B. Escherichia coli C. Streptoccocus pneumoniae D. Staphyloccocus aureus E. Streptoccocus viridans 37. Membrana citoplasmatică: A. Se situează între citoplasmă şi peretele celular B. Are o structură trilaminară

24

C. Conţine peptidoglicani D. Se evidenţiază la microscopia optica E. O structură dinamică, fluidă, temporară şi reversibilă 38. Rolurile membranei citoplasmatice sunt: A. Bariera osmotică B. Funcţie bioenergetică C. Participă la diviziunea celulară D. Imprimă proprietăţile morfotinctoriale E. Conferă forma bacteriilor datorită rigidităţii sale 39. Membrana citoplasmatica: A. Reprezintă ţinta de atac a antibioticelor β lactamice (peniciline, cefalosporine) B. Prezintă receptori pentru bacteriofagi (virusuri ale bacteriilor) şi bacteriocine C. Prezintă antigene de suprafaţă (funcţie antigenică) D. Contţne enzime E. Este structura ţintă pentru dezinfectante (detergenţi) şi antibiotice (polimixine şi colimicine) 40. Mezozomii: A. Sunt invaginaţii complete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă B. Apar la bacteriile Gram pozitive C. Nu apar la bacteriile Gram negative D. Participă la formarea septului de diviziune E. Sunt invaginaţii incomplete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă 41. Citoplasma: A. Este un sistem coloidal alcătuit din 80% apă şi molecule mici: molecule organice B. Este compartimentată C. Conţine organitele celulare D. Este fin granulată E. Este puternic acidofilă 42. Ribozomii: A. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ARN şi proteine B. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ADN şi proteine C. sunt centrul sintezei proteice D. participă la formarea septului de diviziune E. sunt alcătuiti din două subunităţi, una mai mare cu coeficient de sedimentare 50 unităţi Svedberg şi cealaltă de 30 unităţi Svedberg 43. Nucleul bacterian: A. Nu poseda membrană nucleară B. Este reprezentat de cromozomul unic bacterian, ce codează informatia genetică C. Este constituit din ADN bicatenar circular D. Este constituit din ARN bicatenar circular

25

E. Nucleu tipic cu membrană nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN 44. Plasmidele: A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului B. Sunt incapabile de replicare autonomă C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei D. conferă bacteriei caractere suplimentare E. se gasesc in citoplasma celulei bacteriene 45. Care sunt afirmaţiile false referitoare la nucleul bacterian: A. Nu poseda membrană nucleară B. este reprezentat de cromozomul unic bacterian, ce codează informaţia genetică C. Este constituit din ADN bicatenar circular D. Este constituit din ARN bicatenar circular E. Nucleu tipic cu membrana nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN 46. Care sunt afirmatiile false referitoare la plasmide: A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului B. Sunt incapabile de replicare autonomă C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei D. Conferă bacteriei caractere suplimentare E. Se găsesc în citoplasma celulei bacteriene 47. Flagelii: A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii B. Au structura lipidică C. Sunt specifici bacteriilor mobile D. Sunt o structura externa a bacteriilor E. Nu au rol în locomoţie 48. Care sunt asocierile corecte: A. Atriche – bacterie imobilă B. Monotriche - cil unic la unul dintre poli C. Lofotriche - câte un cil la ambii poli D. Peritriche - cili multipli (mănunchi) la unul dintre poli E. Amfitriche - cili multipli in jurul celulei bacteriene 49. Flagelii: A. Sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică B. Apar mai ales la coci C. Confera un important factor de patogenitate la bacterii D. Pot fi evidenţiaţi prin microscopia optică E. Au o lungime mai mare decat corpul bacterian 50. Pilii: A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii

26

B. C. D. E.

Sunt structuri multiple, scurte, drepte, filamentoase, rigide Nu au rol în locomoţie Apar doar la bacteriile mobile Reprezintă factori de patogenitate 51. Pilii somatici: A. Sunt codificaţi cromozomial B. Rol în aderarea la structurile celulare ţintă C. Au originea în membrana celulară D. Sunt codificaţi de plasmide E. Au rol in transferul de material genetic extracromozomial (plasmide) între perechi de celule donoare şi acceptoare 52. Pilii sexuali: A. Sunt codificaţi cromozomial B. Rol în aderarea la structurile celulare ţintă C. Au originea în membrana celulară D. Sunt codificaţi de plasmide E. Au rol in transferul de material genetic extracromozomial (plasmide) între perechi de celule donoare şi acceptoare 53. Capsula: A. Este vizibilă la microscopul optic B. Reprezintă învelişul extern al unor bacterii C. Este prezentă la toate bacteriile D. Este formată din polimeri organici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor E. Reprezintă învelişul extern al nucleului bacterian 54. Capsula este prezentă la: A. Streptococcus viridans B. Haemophillus C. Klebsiella D. Neisseria meningitidis E. Clostridium perfringens 55. Funcţiile capsulei: A. Împiedică desicarea bacteriei B. Barieră de permeabilitate pentru substanţe toxice (antibiotice, ioni metalici) C. Barieră protectoare faţă de factori antiinfecţioşi (complement, fagocite) D. Aderare la receptorii structurilor tinta E. Conferă forma bacteriilor datorită rigidităţii sale 56. Funcţiile capsulei: A. Inhiba activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici B. Reprezintă material de rezervă celular C. Este antigenică (antigenul K, capsular)

27

D. Mobilitatea bacteriilor E. Transferul de material genetic extracromozomial 57. Printre funcţiile capsulei nu se numără: A. Inhiba activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici B. Reprezintă material de rezervă celular C. Este antigenică (antigenul K, capsular) D. Mobilitatea bacteriilor E. Transferul de material genetic extracromozomial 58.

59.

A. B. C. D. E. A. B. C. D. E.

Sporul bacterian: Reprezintă forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu Este o proprietate de clasă Este declanşat în special de carenţe nutritive sau condiţii nefavorabile ale mediului extern Este o stare dormantă a bacteriilor, în care se sintetizează proteine Este util în identificarea bacteriilor Proprietăţile sporului: Inactiv metabolic Conţinut scăzut de apă liberă Conţinut mare (până la 10%) în dipicolinat de calciu Rezistent la temperaturi şi pH extreme Sensibil la desicare, radiaţii, agenţi chimici şi fizici 60. Stadiile sporogenezei: A. Stadiul IV - se formează filamentul axial, compus din ADN B. Stadiul II - sporul matur este eliberat iar celula-mamă se dezintegrează C. Stadiul III - înglobarea completă a presporului, care este limitat de 2 membrane D. Stadiile V-VI - formarea tunicii proteice la exterior şi maturarea sporului E. Stadiul IV - formarea cortexului de peptidoglican între cele 2 membrane 61. Bacterii sporulate: A. Bacillus anthracis B. Bacillus cereus C. Clostridium tetani D. Clostridium perfringens E. Mycobacterium 62. Care sunt afirmaţiile adevarate: A. Metoda de control a sterilizarii se face cu tulpini sporulate de Bacillus stearotermophillus B. Sporul are aşezare terminală (forma de băţ de toboşar) la Bacillus cereus C. Sporul are aşezare subterminală (forma de racheta) la Clostridium tetani D. În condiţii nefavorabile, forma vegetativă a bacteriei trece în forma de rezistenţa (spor) prin procesul de sporulare E. În condiţii favorabile sporul germinează, dezvoltându-se forma vegetativă

28

63. Celula eucariotă are următoarele caracteristici: A. Nucleul delimitat de o membrană nucleară B. Citoplasma se caracterizează prin absenţa organitelor C. Conţine ribozomi de tip 80 S D. Peretele celular este absent E. Peretele celular este prezent 64. Celula procariotă se caracterizează prin: A. absenţa organitelor celulare B. prezenta peretelui celular C. prezenţa mai multor cromozomi D. ribozomi de tip 70 S E. diviziune prin mitoză 65. Structura celulară internă: A. prezintă nucleu B. prezintă cili C. prezintă perete celular D. prezintă pili E. prezintă flageli 66. Structura externă: A. prezintă cili B. prezintă spor C. prezintă citoplasmă D. prezintă perete celular E. prezintă capsulă 67. Alegeţi răspunsul corect: A. Cilii sunt formaţiuni filamentoase lungi B. Pilii sunt formaţiuni filamentoase scurte alcătuite din proteine C. Cilii sunt formaţiuni filamentoase scurte D. Pilii sunt formatiuni filamentoase lungi formate din lipide E. Flagelii sunt formaţiuni filamentoase scurte formate din proteine 68. Alegeţi răspunsurile incorecte: A. Nucleoidul conţine o moleculă de ADN B. Nucleoidul conţine o moleculă de ARN C. Peretele celular este situat la interiorul membranei celulare D. Peretele celular este alcătuit din peptidoglican E. Citoplasma conţine ribozomi şi molecule de ARN 69. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la capsula bacteriană: A. Casula este un înveliş constant la bacterii

29

Capsula este un înveliş extern Capsula poate avea o structură polizaharidică Capsula nu are rol în invazivitatea bacteriană Capsula este antigenică 70. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la peretele celular bacterian: A. Este o structura de rezistenţă a bacteriilor B. Este o structură dispusă în interiorul membranei celulare C. Partea peptidică este constituită din catene liniare paralele în care alternează N-acetylglucozamina cu acidul N-acetyl-muramic D. Componentul structural principal este un polimer mixt numit peptidoglican E. La bacteriile Gram pozitive are în structură şi acizi teichoici 71. Funcţiile membranei celulare sunt: A. rol în diviziune B. rol în sinteza peretelui celular C. stochează energia celulară sub formă de ATP D. rol în sinteza capsulei E. Membrana citoplasmatică este structura ţintă pentru dezinfectante 72. Structura internă a celulei procariote cuprinde: A. nucleul B. glicocalixul C. ribozomii D. mezozomii E. pilii comuni 73. Structura externă a celulei procariote cuprinde: A. nucleoidul B. ribozomii C. ARN-ul mesager D. capsula E. pilii 74. Alegeţi rafirmaţiile corecte pentru celulele procariote: A. nucleul are membrană nucleară B. nucleul este format din mai mulţi cromozomi C. nucleul este format dintr-un singur cromozom circular D. citoplasma nu prezintă organite celulare E. se divid prin mitoză 75. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la microorganisme: A. Protistele inferioare sunt alcătuite din alge, protozoare,fungi B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, C. Bacteriile sunt celule de tip procariot D. Fungii sunt microorganisme unicelulare de tip procariot

30

E. Prionii sunt particule infecţioase alcătuite din ADN 76. Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive: A. Este format din peptidoglican B. Este format din acizi teichoici C. Este mai subţire decât del al bacteriilor Gram negative D. Este reprezentat de endotoxina E. Este acoperit de membrana externă 77. Care din următoarele afirmaţii nu sunt false: A. Celulele procariote au nucleoidul format din mai mulţi cromozomi B. Celula procariotă prezintă un perete celular C. Celula eucariotă prezintă în citoplasmă organite celulare D. Celula bacteriană se divide prin mitoză E. Membrana nucleară este absentă la bacterii 78. Peretele bacteriilor Gram negative: A. Conţine peptidoglican în cantitate mică B. Contine lipopolizaharide în cantitate crescută C. Prezintă o membrană externă fosfolipidică D. Posedă acizi teichoici în cantitate mare E. Prezintă capsulă 79. Microbiologia este o ramură a biologiei care studiază organisme de ordinul: A. milimetrilor B. micrometrilor C. picometrilor D. nanometrilor E. Å 80. Lumea vie se împarte în următoarele regnuri: A. regnul Animalia B. regnul Fungi C. regnul Protista D. regnul Plantae E. regnul Monera 81. Perioada în care au fost descoperiţi agenţii etiologici ai principalelor boli infecţioase este: A. Sfârşitul secolului XIX B. Secolul XX C. „Epoca de aur” a microbiologiei D. Corespunde perioadei în care au trăit Louis Pasteur şi Robert Koch cei care au fundamentat conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase E. „A doua Epoca de aur” a microbiologiei 82. Cercetători români care au avut o contribuţie deosebită pentru microbiologie sunt:

31

A. B. C. D. E.

N. Paulescu Ion Cantacuzino Victor Babeş Grigore T. Popa Ion T. Niculescu 83. Coci cu aspect de „boabe de cafea” sunt: A. gonococii B. pneumococii C. meningococii D. stafilococii E. streptococii 84. În patologia umană sunt implicaţi agenţi infenţioşi care aparţin următoarelor regnuri: A. regnul Animalia B. regnul Fungi C. regnul Monera D. regnul Plantae E. regnul Protista 85. Identificaţi corespondenţe incorecte: A. Micologia- studiază algele B. Bacteriologia – studiază fungii C. Parazitologia- studiază Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană D. Virusologia – studiază celula virală E. Micologia – studiază fungii 86. Microbiologia poate fi aplicată în următoarele domenii: A. agricultură B. astrologie C. ecologie D. alimentaţie E. tehnologia bio 87. Cei care au fundamentat conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase şi care sunt consideraţi fondatorii microbiologiei sunt: A. Gregor Mendel B. Robert Koch C. Carl Linné D. Louis Pasteur E. Victor Babeş 88. Întelegerea organizării structurale şi a metabolismului microorganismelor şi descoperirea diferitelor antibiotice a avut loc: A. la sfârşitul secolului XVIII B. în secolul XX

32

C. în „Epoca de aur” a microbiologiei D. în „A doua Epocă de aur” a microbiologiei E. la sfărşitul secolului XIX 89. Microorganismele pot fi: A. unicelulare- virusurile B. proteine- prionii C. multicelulare – viermii D. multicelulare – fungii E. unicelulare- bacteriile 90. Microorganismele pot fi: A. eucariote- virusurile B. procariote-bacteriile C. eucariote- algele verzi-albastre D. procariote- fungii E. eucariote- protozoarele 91. Regnul Protista este structurat în protiste superioare şi protiste inferioare. Identificaţi corespondenţa corectă. A. fungi- protiste inferioare B. bacterii – protiste superioare C. alge roşii –protiste superioare D. protozoare – protiste superioare E. alge verzi-albastre – protiste inferioare 92. Pot exista următoarele tipuri de bacterii în funcţie de forma lor: A. formă de bastonaş- cocobacili B. formă sferică – bacili C. formă spiralată- spirili D. forme intermediare- coci E. formă sferică – coci 93. În urma diviziunii celulare cocii pot rămăne alipiţi: A. în lanţuri – stafilococii B. în diplo- pneumococii C. în ciorchine- stafilococii D. în lanţuri- meningococii E. în diplo- gonococii 94. Identificaţi caracteristiciile corecte ale cocilor: A. sunt bacterii rotunde cu diametrul de aproximativ 0,6 – 1 μm B. pot avea diferite forme deviate de la cea sferică – cum ar fi forma de „boabe de cafea” – pneumococii C. sunt bacterii rotunde cu diametrul de aproximativ 0,6 – 1 nm D. pot fi în „flacără de lumânare” – pneumococii

33

E. pot fi reniforme: meningococii 95. Cocii pot avea forme deviate de la cea sferică, cum ar fi: A. coci reniformi – pneumococii B. coci uşor alungiţi – streptococii C. cocobacili reniformi – pneumococii D. coci sub formă de „flacără de lumânare” - gonococii E. coci sub formă de „boabe de cafea” – meningococii 96. Identificaţi caracteristicile corecte ale bacililor: A. au diametrul sagital mult mai mare decât diametrul longitudinal B. au formă de bastonaşe C. au diametrul longitudinal mult mai mare decât diametrul transversal D. pot avea formă reniformă - meningococii E. pot avea capete rotunjite 97. Bacteriile sub formă de bastonaş pot avea aranjări specifice: A. în diplo – diplobacili B. în lanţuri – stafilobacili C. în struguri –stafilococi D. aspect de „litere chinezeşti” – Bacillus anthracis E. aspect de ramificaţii a unor bacili foarte lungi – Actinomyces spp 98. Bacilii pot apare uşor deformaţi datorită prezenţei anumitor incluziuni sau a sporilor. De exemplu: A. formă de rachetă – bacilii din genul Corynebacterium B. formă de halteră, cu aşezare în grămezi C. formă de pişcot, cu aşezare în grămezi D. formă spiralată – bacilii din genul Clostridium E. formă de băţ de toboşar – bacilii din genul Clostridium 99. Bacteriile cu formă spiralată pot fi : A. cu mai multe ture de spire – vibrionii B. cu o singură tură de spire – bacteriile care produc holera C. cu o singură tură de spire – spirili D. cu mai multe ture de spire – spirochete E. cu mai multe ture de spire – spirili patogeni 100. Bacteriile cu mai multe ture de spire, patogene, sunt: A. spirilii, cu perete rigid B. vibrionii C. spirochetele, cu perete rigid D. Treponema pallidum E. spirochete mobile

34

101. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt: A. spirilii adevăraţi B. spirochetele C. cu perete flexibil D. cu perete rigid E. Treponema pallidum 102. Spirochetele sunt: A. bacterii cu mai multe ture de spire B. saprofite C. patogene D. cu perete flexibil E. cu perete rigid 103. Spirilii adevăraţi sunt bacterii cu mai multe ture de spire care: A. se dezvoltă în organismul gazdă şi produc boli B. sunt saprofite C. produc diferite boli la copii D. au perete rigid E. sunt mobile 104. În afara de cele 3 forme fundamentale ale bacteriilor pot exista : A. mycoplasme B. streptococi C. forme „L” D. cocobacili E. meningococi 105. Mycoplasmele sunt bacterii care: A. au perete celular B. au forme variabile C. sunt rezistente D. pot fi filamentoase, coloidale E. prezintă o mare fragilitate 106. Bacteriile care nu au perete celular în mod natural sunt: A. formele „L” B. mycoplasmele C. de forme variabile (coloidale, filamentoase) D. iau naşterer din coci si bacili E. forme de rezistenţă 107. Bacteriile sunt: A. procariote

35

B. C. D. E.

eucariote protiste inferioare protiste superioare protozoare 108. Celula bacteriană are informaţia genetică reprezentată de: A. o molecula de ARN B. un singur cromozom C. nucleu D. mai mulţi cromozomi în funcţie de genul din care face parte E. o molecula de ADN circular 109. În cazul celulei procariote, informaţia genetică este: A. dispusă în nucleoid B. dispusă lax intracitoplasmatic C. reprezentată de o molecula de ADN mitocondrial D. despărţită de restul citoplasmei celulare de o membrană nucleară E. reprezentată de un cromozom 110. Citoplasma celulelor eucariote este: A. compartimentată B. necompartimentată C. fără organite specifice D. cu ribozomi E. cu mitocondrii 111. În cazul celuleor cu nucleu adevărat, diviziunea celulară poate fi făcută prin: A. sciziparitate B. mitoză C. diviziune directă D. meioză E. amitoză 112. Citoplasma celulelor procariote poate fi: A. cu incluzii pentru metabolismul celular B. cu reticul endoplasmatic rugos C. compartimentată D. cu ribozomi E. cu lizozomi 113. Peretele celular este structură obligatorie pentru: A. bacterii B. mycoplasme C. eucariote D. procariote E. forme „L”

36

114. Bacteriile se înmulţesc prin: A. diviziune indirectă B. mitoza C. sciziparitate D. amitoza E. meioză 115. În cazul celulelor eucariote informaţia genetică este: A. delimitată de restul citoplasmei B. inclusă in nucleoid C. delimitată prin membrana nucleară de restul celulei D. organizată în cromozomi E. reprezentată de o molecula de ADN suprarăsucită 116. Celulele bacteriene prezintă în mod obligatoriu: A. spori B. perete celular C. capsulă D. ribozomi E. lizozomi 117. Următoarele structuri bacteriene sunt obligatorii: A. mycoplasma B. zona periplasmică C. citoplasma D. nucleul E. membrana citoplasmatică 118. Identificaţi structurile bacteriene facultative: A. nucleolii B. nucleoidul C. pilii D. capsula E. peretele celular 119. Identificaţii corespondenţa greşită între tipul de formaţiune structurală a bacteriei şi formaţiunea propriu-zisă: A. formaţiune obligatorie – nucleolul B. formaţiune facultativă – capsula C. formaţiune facultativă – peretele celular D. formaţiune obligatorie – membrana nucleară E. formaţiune obligatorie – peretele celular 120. Celula bacteriană poate fi alcătuită de la exterior către interior din: A. flagel, capsulă, perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid B. nucleoid, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular, capsulă

37

C. perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid D. flagel, perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid E. perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid 121. ADN-ul bacterian poate fi reprezentat de : A. ADN –ul mitocondrial B. o moleculă de ADN circular C. plasmide D. ADN extracromozomial E. cromatină 122. ADN-ul extracromozomial prezent la bacterii: A. este reprezentat de nucleoid B. codifică caractere de patogenitate C. codifică sinteza de endotoxine D. este reprezentat de plasmide E. codifică elibararea de substanţe toxice- bacteriocine 123. Plasmidele prezintă material genetic care codifică: A. eliberarea de substanţe toxice pentru alte bacterii B. sinteza de proteine structurale C. rezistenţa la antibiotice D. sinteza de endotoxine E. eliberarea de bacteriocine 124. Incluziunile cu material de rezervă pentru metabolismul bacterian pot fi: A. corpusculii Babes- Ernst la Corynebacterium diphteriae B. incluzii cu glicogen la bacilul difteric C. incluzii cu metafosfaţi la Enterobacterii D. corpusculi metacromatici E. incluzii cu glicogen la Enterobacterii 125. Nucleoidul bacterian nu prezintă următoarele formaţiuni: A. nucleoli B. cromozom C. aparat mitotic D. membrană nucleară E. ADN extracromozomial 126. Citoplasma celulei bacteriene este: A. agranulată B. bazofilă C. granulată D. acidofilă E. neutrofilă

38

127. Citoplasma bacteriilor conţine: A. organite specifice B. ADN cromozomial C. ribozomi D. ARN E. Incluzii cu material de rezervă 128. În citoplasma celulei bacteriene are loc sinteza proteinelor care cuprinde următoarele etape: A. ARNt aduce la nivel ribozomilor aminoacizii B. ARNm participă la sinteza moleculei proteice în ribozomi C. ADN-ul bacterian codifică sinteza proteică D. ARNr participă la sinteza proteinelor structurale E. ADNm copiază informaţia genetică de pe ADN-ul bacterian 129. La sinteza proteinelor structurale sau funcţionale ale bacteriei participă următoarele formaţiuni: A. ARN mitocondrial B. Ribozomi C. Incluzii cu metafosfaţi D. ADNt E. ARNr 130. În citoplasma bacteriană pot exista şi structuri pentru metabolismul celular, cum ar fi: A. incluzii cu material de rezervă B. incluzii cu glicogen C. plastide fotosintetizatoare D. lizozomi E. corpusculi metacromatici 131. Membrana citoplasmatică bacteriană are o structură: A. bilaminară B. trilaminară C. alcătuită din fosfolipide D. alcătuită din proteine E. alcătuită din peptidoglicani 132. Rolurile membranei citoplasmatice bacteriene sunt următoarele cu excepţia: A. barieră osmotică B. funcţie bioenergetică C. sinteza proteinelor structurale D. sinteza peretelui celular E. sediul receptorilor pentru bacteriofagi 133. Membrana citoplasmatică a celulelor bacteriene este structura ţintă pentru: A. Cefalosporine B. Polimixine C. Colistine

39

D. β lactamice E. Peniciline 134. Identificaţi răspunsurile corecte referitoare la membrana citoplasmatică a bacteriilor: A. este situată între capsulă si citoplasmă B. are rol de barieră osmotică C. prezintă la exterior peretele celular D. preia rolul citoscheletului din celulele eucariote E. sintetizează membranele sporale 135. Peretele celular al celulei bacteriene: A. este situat între capsulă si membrana plasmatică B. este sediul receptorilor pentru bacteriofagi C. participă la diviziunea celulară D. are funcţie bioenergetică E. imprimă bacteriei proprietăţi morfotinctoriale 136. Identificaţi răspunsurile greşite referitoare la membrana citoplasmatică a bacteriilor: A. constituenţii utili din mediu sunt direcţionaţi în citoplasma prin membrana citoplasmatică cu consum de energie prin transport pasiv B. constituenţii utili din mediu sunt direcţionaţi în citoplasma prin membrana citoplasmatică fără consum de energie prin difuziune simplă C. participă la formarea fusului de diviziune prin mezozom D. sintetizează peretele celular E. este sediul receptorilor pentru bacteriocine 137. Printre funcţiile membranei citoplasmatice ale bacteriilor se numără şi: A. stochează energia celulară B. sintetizează membranele sporului bacterian C. sintetizează capsula D. este structură ţintă pentru dezinfectante E. sintetizează peretele celular 138. Peretele celular al bacteriilor este structură ţintă pentru : A. Peniciline B. Colistine C. Lizozim D. Polimixine E. β lactamice 139. În peretele celular al bacteriilor se află: A. sediul receptorilor pentru bacteriofagi B. sediul sistemelor de transport pentru substanţele nutritive C. structuri care stochează energia celulară D. antigenul O somatic pe baza căruia se poate face clasificarea diferitelor bacterii

40

E. sediul receptorilor pentru bacteriocine 140. Peretele celular la bacteriile Gram pozitive: A. are o grosime de 3-8 nm B. are o grosime de 15-50 μm C. este alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani D. are o structură mai simplă decât cel al bacteriilor Gram negative E. are la periferia membranei citoplasmatice zona periplasmică 141. Bacteriile Gram negative au peretele celular: A. mai complex din punct de vedere structural decât bacteriile Gram pozitive B. cu o grosime de 15 – 50 nm C. alcătuit dintr-o zonă periplasmică la nivelul căreia se află peptidoglicanul D. prezintă la interior un strat polizaharidic E. prezintă la interior capsula 142. Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive este alcătuit din: A. polizaharide B. acizi nucleici C. proteine D. acizi teichoici E. citoschelet 143. Coloraţia Ziehl- Neelsen identifică bacilii acido-alcoolorezistenţi coloraţi în roşu (fuxină) datorită următoarei particularităţi a celulei bacteriene: A. conţinut crescut de proteine în peretele celular B. conţinut scăzut de lipide în peretele celular C. conţinut crescut de lipide în peretele celular D. conţinut crescut de acizi nucleici în citoplasmă E. conţinut crescut de acizi micolici în peretele celular 144. Cilii se întâlnesc la bacterii care aparţin: A. Genului Leptospira B. Genului Klebsiella C. Genului Treponema D. Genului Salmonella E. Genului Pseudomonas 145. În urma coloraţiei Gram, coloraţia uzuală în bacteriologie, se pot obţine următoarele coloraţii ale bacteriilor pe frotiu: A. bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează violet B. bacteriile Gram pozitive – se colorează roşu C. bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează roşu D. bacteriile cu peretele celular alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani – se colorează în violet E. bacteriile cu peretele celular cu o grosime mai mare – se colorează în roşu

41

146. Structurile facultative ale bacteriilor sunt: A. peretele celular B. capsula C. forma de rezistenţă D. flagelii E. pilii 147. Flagelii celulelor bacteriene sunt: A. formaţiuni obligatorii B. formaţiuni apendiculare C. de natură lipidică D. de natură proteică E. organe de locomoţie 148. Organele de locomoţie ale bacteriilor, cilii: A. conferă bacteriilor un important factor de patogenitate B. sunt alcătuiţi din lipide capabile sa determine sinteza anticorpilor specifici C. au rol în chemotactism D. au rol în fenomenul de conjugare sexuală E. sunt alcătuiţi din flageline antigenice (antigenul H – flagelar) 149. Bacteriile mobile pot fi clasificate în funcţie de numărul si dispoziţia cililor în: A. bacterii monotriche – au un singur cil la unul dintre poli B. bacterii amfitriche – au câte doi cili la ambii poli C. bacterii atriche – au câte un cil la ambii poli D. bacterii peritriche – au multipli cili în jurul celulei bacteriene E. bacterii lofotriche – au câte un manunchi de cili la unul dintre poli 150. Pilii celulelor bacteriene sunt structuri: A. Multiple, scurte B. filamentoase, drepte C. rigide D. cu rol în locomoţie E. cu rol în conjugare 151. Fimbriile se întâlnesc mai ales la bacteriile din: A. Genul Neisseria B. Genul Enterobacteriaceae C. Genul Staphylococcus D. Genul Vibrio E. Genul Pseudomonas 152. Fimbriile prezintă: A. factori de patogenitate B. flageline cu funcţie antigenică

42

C. piline cu funcţie antigenică D. abilitatea de a induce sinteza de anticorpi specifici E. antigen- H 153. Pilii celulelor bacteriene pot fi: A. pili somatici codificaţi cromozomial B. pili comuni codificaţi de plasmide C. pili sexuali codificaţi extracromozomial D. pili de conjugare codificaţi de plasmide E. pili vegetativi codificaţi extracromozomial 154. Pili sexuali prezenţi la unele bacterii sunt: A. codificaţi de ADNul cromozomial B. cu rol în aderarea la structurile celulare ţintă C. cu rol în locomoţie D. codificaţi de plasmide E. cu rol în transferul de material genetic 155. Fenomenul de conjugare bacteriană reprezintă: A. transferul de material genetic cromozomial de la o bacterie donoare la o bacterie acceptoare B. transferul printr-un canal de conjugare a materialului genetic între perechi de celule C. aderararea celulei bacteriene la celula gazdă D. procesul în urma căruia bacteriile capătă proprietăţi noi, în special de rezistenţă la antibiotice E. procesul în urma căruia bacteriile devin sensibile la unele antibiotice 156. Germinarea bacteriană reprezintă: A. procesul de trecere din forma vegetativă în forma de rezistenţă B. procesul de trecere din forma sporulată în forma activă metabolic C. procesul care are loc în condiţii nefavorabile metabolismului bacterian D. procesul prin care celula bacteriană devine capabilă să sintetizeze proteine E. procesul prin care celula bacteriană trece în forma capabilă să se multiplice şi să producă boala 157. Fenomenul invers germinării bacteriene este: A. procesul prin care celula bacteriană nu mai este capabilă de diviziune B. procesul prin care bacteria, în condiţii nefavorabile, sintetizează membranele sporale C. procesul prin care bacteria devine incapabilă să mai producă boala D. fenomenul prin care forma de rezistenţă a bacteriei pierde învelişurile E. sporularea 158. Capsula este o structură bacteriană: A. obligatorie B. facultativă C. cu rol în aderare la structurile ţintă D. pe care bacteriile o secretă in vitro E. cu rol de material de rezervă celular

43

159. Învelişul extern facultativ al bacteriilor, capsula: A. reprezintă polimeri anorganici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor B. este o reţea de fibre polizaharidice, care difuzează în mediu (capsula flexibilă) C. poate fi evidenţiată prin reacţia de umflare a capsulei cu ajutorul anticorpilor antiK D. are funcţie fagocitară E. este antigenică (antigenul K) 160. Glicocalixul este: A. capsulă flexibilă B. slime C. o reţea de fibre polipeptidice D. asigură formarea biofilmelor bacteriene E. are rol în aderare la structurile ţintă 161. Capsula poate fi: A. capsulă flexibilă B. capsulă falsă C. glicocalix D. capsulă adevarată E. macrocapsulă 162. Bacterii care prezintă capsulă sunt: A. Streptoccocus pneumoniae B. Bordetella pertusis C. Neisseria meningitidis D. Clostridium perfringens E. Neisseria gonorrhoeae 163. Forma de rezistenţă a bacteriilor: A. este o proprietate de specie, utilă în identificarea bacteriilor B. este o stare a celulei bacteriene în care se sintetizează proteine C. este o formă activă metabolic D. asigură rezistenţa bacteriilor la temperaturi ridicate E. asigură multiplicarea celulor bacteriene 164. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate: A. Genul Corynebacterium B. Genul Bacillus C. Genul Clostridium D. Genul Klebsiella E. Genul Neisseria 165. În funcţie de forma celulei în urma fenomenului de sporulare se pot identifica bacterii care prezintă: A. aşezare subterminală (formă de suveică) – Baccilus cereus

44

aşezare terminală (formă de băţ de toboşar) – Clostridium tetani aşezare centrală (formă de rachetă) – Baccilus anthracis aşezare terminală (formă de suveică) - – Baccilus cereus aşezare centrală (formă de suveică) - Baccilus anthracis

Tematica 2. Fiziologie bacteriană. Creşterea şi multiplicarea bacteriilor. Curba creşterii bacteriene. Nutriţia bacteriană. Metabolismul bacterian. Genetica bacteriană. Replicarea semiconservativă a ADN. Sinteza proteinelor bacteriene.Variaţia genetică la bacterii COMPLEMENT SIMPLU 1. În care fază a multiplicării bacteriene celulele au toate caracteristicile morfologice, biochimice şi antigenice specifice şi sunt sensibile la acţiunea agenţilor antimicrobieni: A. faza de lag B. faza de log C. faza staţionară D. faza de declin E. toate fazele 2. Bacteriofagul este un virus care are următoarele proprietăţi: A. este adaptat parazitării celulelor eucariote B. capul bacteriofagului conţine ADN sau ARN viral C. participă la transferul genetic prin conjugare D. participă la variabilitatea genetică prin procesul de transformare E. nu are o strictă specificitate pentru un anumit tip de bacterie 3. Mutaţiile genetice se caracterizează prin: A. înlocuirea unei baze purinice sau pirimidinice B. preluarea moleculei de ADN transformant C. câştigarea materialului genetic prin intermediul bacteriofagului D. modificarea ADN bacterian prin conversia lizogenică E. transferul de material genetic printr-un canal de conjugare format de pilii sexuali Alegeţi răspunsul corect referitor la Plasmidele (factorul) Col: A. conţin gene de rezistenţă la antibiotice B. conţin gene ce codifică producerea de toxine la bacteriile Gram pozitive C. nu codifica producerea de toxine extracelulare D. toxinele produse inhibă alte bacterii de aceeaşi specie sau din specii diferite E. au efect letal asupra bacteriilor producătoare

45

5. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă: A. Bacteriile posedă două tipuri de ADN, cromozomial şi extracromozomial B. ADN-ul bacterian e format dintr-o singură moleculă de ADN dublu catenar C. ADN-ul cromozomial formează un singur cromozom D. Bacteriile posedă mai mulţi cromozomi E. Informaţia genetică e codificată în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice 6. Alegeţi enunţul corect referitor la procesul de transducţie în cursul transferului genetic bacterii : A. Transferul genetic are ca mecanism mutaţia genetică B. Transferul de material genetic intercelular un implică recombinarea genetică C. Transferul genetic reprezintă modificări în secvenţa bazelor în AND D. Transferul genetic determină substituţia unui aminoacid în proteina sintetizată. E. Transferul genetic se referă la schimbul de gene între două molecule de ADN

la

7. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Reacţiile chimice prin care compuşii organici complecşi sunt transformaţi în compuşi simpli reprezintă catabolismul B. Cuplarea reacţiilor care necesită energie şi a celor care eliberează energie se realizează prin ATP C. ATP înmagazinează energia produsă din reacţiile anabolice D. O moleculă de ATP este formată dintr-o moleculă de adenină, o moleculă de riboză şi trei grupuri fosfat E. Doar o parte din energia eliberată în catabolism este disponibilă pentru funcţiile celulare 8. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Pentru a extrage energie din compuşi organici organismele transferă electroni de la un compus la altul printr-o serie de reacţii de oxidare şi reducere B. Pentru a stoca energia în celule, organismele transferă electroni de la un compus la altul printr-o serie de reacţii de oxidare şi reducere C. Oxidarea reprezintă înlăturarea de electroni dintr-o moleculă D. Oxidarea reprezintă câştigarea a 2 atomi de hidrogen E. Reacţiile de oxidare se numesc reacţii de dehidrogenare 9. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Când acidul lactic este oxidat pentru a forma acid piruvic, acidul lactic pierde 2 atomi de hidrogen B. Procesul de reducere este un câştig de electroni C. Procesul de reducere este o pierdere de electroni D. Oxidarea şi reducerea sunt procese cuplate E. Molecula de ATP leagă reacţiile anabolice şi catabolice 10. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ADP cu un grup fosfat pentru a resintetiza ATP-ul B. O parte din energia eliberată în catabolism este pierdută în mediu sub formă de căldură

46

C. Acidul piruvic câştigă 2 atomi de hidrogen şi rezultă acidul lactic D. Când o substanţă este oxidată atomii de hidrogen eliberaţi rămân liberi în celulă E. Substanţele care pot creşte viteza reacţiilor chimice, fără a fi alterate, se numesc catalizatori 11. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Enzimele sunt catalizatori specifici, fiecare enzimă va afecta numai substratul specific B. Fiecare enzimă va afecta mai multe substraturi C. Substraturile sunt molecule care reacţionează într-o anumită reacţie chimică D. Unele enzime sunt formate în întregime din proteine E. Multe enzime sunt formate dintr-o fracţiune proteică şi un component neproteic 12. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Coenzimele ajută enzima acceptând atomii înlăturaţi de pe substrat B. Coenzimele ajută enzima donând atomi ce sunt necesari substratului C. Fracţiune proteică a unei enzime se numeşte apoenzima D. Fracţiunea neproteică a unei enzime se numeşte cofactor E. NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid) este o apoenzimă 13. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid) şi NADP+ (nicotinamid adenin dinucleotid fosfat) conţin derivaţi ai vitaminei B acid nicotinic B. Enzimele care îndepărtează atomii de hidrogen dintr-o moleculă se numesc dehidrogenaze C. Coenzimele flavinice, FMN (flavin mononucleotid) şi FAD (flavinadenindinucleotid) conţin derivaţi ai vitaminei B riboflavina D. Coenzimele flavinice, FMN (flavin mononucleotid) şi FAD (flavinadenindinucleotid) sunt importante în reacţiile fotosintetice E. Cofactorul poate fi un ion metalic sau o moleculă organică complexă numită apoenzimă 14. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Coenzima A (coA) conţine derivaţi de acid pantotenic, ce este o altă vitamina B B. Coenzima A (coA) joacă un rol important în sinteza şi desfacerea grăsimilor şi într-o serie de reacţii de oxidare numită ciclul Krebs C. CoA este utilizată în reacţiile de carboxilare D. NAD+ şi NADP+ sunt două coenzime frecvent utilizate de celule pentru transportul atomilor de hidrogen E. Când NAD este redus la NADH sunt câştigaţi 2 ioni de hidrogen şi 2 electroni 15. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian: A. Oxidarea este de obicei o reacţie producătoare de energie B. ATP-ul este o sursă de energie pentru reacţiile ce necesită energie C. Compuşii precum glucoza, care au mulţi atomi de hidrogen, sunt compuşi înalt oxidaţi D. Celulele preiau substanţele nutritive şi le degradează din compuşi înalt reduşi cu mulţi atomi de hidrogen în compuşi înalt oxidaţi (cu mulţi atomi de oxigen sau legături multiple)

47

E. Glucoza este o substanţă nutritivă, valoroasă pentru organisme 16. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian A. Pentru majoritatea microorganismelor cea mai mare parte a energiei celulare este obţinută prin oxidarea carbohidraţilor B. Pentru producerea energiei din glucoză microorganismele folosesc respiraţia C. Pentru producerea energiei din glucoză microorganismele folosesc fermentaţia D. Electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NAD+ E. Electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NADH 17. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian): A. Glicoliza este de obicei primul stadiu în catabolismul carbohidraţilor B. Glicoliza este numită şi calea Embden-Mayerhof C. Prin glicoliză glucoza (6 atomi de carbon) este desfăcută în zaharuri cu 3 atomi de carbon D. În timpul glicolizei NADH este redus la NAD+ E. În timpul glicolizei produc 2 molecule de ATP prin fosforilarea substratului 18. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian): A. Glicoliza nu necesită oxigen, poate apare în condiţii aerobe şi anaerobe B. Glicoliza constă într-o succesiune de zece reacţii chimice fiecare catalizată de o enzimă diferită C. Şuntul pentozo fosfaţilor sau şuntul hexozo monofosfaţilor funcţionează simultan cu glicoliza D. Bacillus subtilis, E.coli, Leuconostoc mesenterides, Streptococcus faecalis nu pot care utiliza calea pentozo fosfaţilor E. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic 19. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii: A. După descompunerea glucozei în acid piruvic acesta poate lua calea fermentaţiei B. După descompunerea glucozei în acid piruvic acesta nu poate lua calea respiraţiei C. Respiraţia este un proces generator de ATP D. Respiraţia este un proces în care compuşii chimici sunt oxidaţi E. Acidul piruvic produs prin glicoliză este divizat şi un fragment este ataşat de o coenzimă numită coenzima A (coA) 20. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii: A. Ciclul Krebs se numeşte ciclul acizilor tricarboxilici B. Ciclul Krebs e reprezentat de o serie de reacţii biochimice în care o cantitate mare de energie potenţială este stocată în substanţe intermediare derivate din acid piruvic C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este hidrogenul D. Lanţul de transport de electroni este format dintr-o secvenţă de molecule carrier capabile de oxidare şi reducere E. Pe măsură ce electronii trec prin lanţ, se eliberează energie care este folosită în generarea ATP 21. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii:

48

A. La celulele eucariote lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă mitocondrială B. La celulele procariote lanţul de transport de electroni se găseşte în membrana plasmatică C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul D. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o moleculă anorganică, alta decât oxigenul. E. Oxidarea finală este reversibilă în ambele tipuri de respiraţie 22. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii: A. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 38 de molecule de ATP B. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 18 de molecule de ATP C. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o substanţă anorganică alta decât oxigenul D. Respiraţia aerobă constă în glicoliză, ciclul Krebs, lanţul de transport de electroni E. După ce glucoza este descompusă în acid piruvic, acesta poate lua calea respiraţiei sau fermentaţiei 23. Alegeţi răspunsul incorect referitor la procesul de fermentaţie la bacterii: A. Fermentaţia eliberează energie din: zaharuri, aminoacizi, acizi organici, purine şi pirimidine B. În procesul de fermentaţie donorul de electroni sunt substanţe anorganice C. Fermentaţia nu necesită oxigen, ciclu Krebs sau lanţ de transport de electroni D. Produce cantităţi mici de ATP, numai una sau 2 molecule pentru fiecare moleculă de material iniţial E. Cea mai mare parte din energia produsă în procesul de fermentaţie rămâne în legăturile chimice ale produşilor finali 24. Despre diviziunea bacteriană se pot spune următoarele, cu excepția: A. este o diviziune simplă; B. este o diviziune binară; C. diviziunea celulară se opreşte când creşterea constituenților celulari atinge o masă critică; D. are ca etapă replicarea semiconservativă a cromozomului; E. separarea celulelor-fiice are loc dupa una sau mai multe diviziuni consecutive. 25. Pentru a supraviețui şi a se multiplica, bacteriile au nevoie de: A. substanţe necesare pentru degradarea de componente structurale şi pentru metabolismul celular; B. energie; C. se divid oricum, fără participarea unor factori externi; D. doar substanțe necesare pentru metabolismul celular; E. doar substanțe necesare pentru sinteza de componente structurale 26. În ceea ce priveşte necesarul de substanțe nutritive pentru supraviețuirea şi multiplicarea bacteriilor, care afirmație este adevărată ?

49

A. nu există nicio diferență în ceea ce priveşte necesarul de substanțe nutritive pentru bacterii ; B. nu este posibilă sintetizarea tuturor substanțelor necesare pornind de la elementele cele mai simple ; C. unele necesită substanțe organice gata sintetizate sau cel mult le pot obține prin sintetizarea din substanțe simple (proteine, acizi nucleici) preluate din mediu; D. unele bacterii le pot obține prin degradarea enzimatică a unor molecule complexe; E. altele necesită substanțe anorganice gata sintetizate. 27. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt: A. hidrogenul, oxigenul, heliu şi argon; B. carbon, azot, oxigen, deuteriu; C. azot, carbon, oxigen, hidrogen; D. hidrogen, sulf, fosfor, hidrogen; E. clor, azot, oxigen, fosfor. 28. Tipurile nutriţionale de bacterii se stabilesc pe baza criteriului: A. sursa de energie; B. sursa de amoniu; C. sursa de hidrogen; D. sursa de carbonaţi; E. sursa de oxigen. 29. În ceea ce priveşte sursa de energie după care se stabilesc tipurile nutriţionale de bacterii, bacteriile pot fi: A. numai fototrofe; B. autotrofe şi heterotrofe; C. chemotrofe şi fototrofe; D. heterotrofe şi chemotrofe; E. numai chemotrofe. 30. Bacteriile fototrofe: A. folosesc lumina ca sursă de energie; B. se mai numesc şi bacterii chemosintetice ; C. pot fi chimioorganotrofe; D. pot fi chimiolitotrofe; E. folosesc reacții de oxido-reducere ca sursă de energie. 31. Tipurile nutriționale de bacterii se stabilesc pe baza criteriilor: sursa de energie şi sursa de carbon. În ceea ce priveşte sursa de carbon, bacteriile pot fi : A. fototrofe si chemotrofe ; B. fototrofe şi autotrofe ; C. homotrofe şi heterotrofe ; D. autotrofe şi heterotrofe ; E. chemotrofe şi heterotrofe.

50

32. Bacteriile heterotrofe : A. se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanțe anorganice ; B. au întregul materiale celular sintetizat pornind numai de la CO 2 ; C. utiliează carbonul din substanțe anorganice; D. fac parte din bacteriile ce folosesc lumina ca sursă de energie; E. necesită substanțe organice drept sursă de carbon. 33. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, pot fi : A. fototrofe ; B. autotrofe ; C. heterotrofe ; D. chemoheterotrofe ; E. chimioorganotrofe. 34. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, sunt cele : A. fototrofe, autotrofe şi heterotrofe ; B. autotrofe, fotoautotrofe şi chemotrofe ; C. fotoautotrofe, fotoheterotrofe, chemoautotrofe şi chemoheterotrofe ; D. chemoautotrofe şi heterotrofe; E. heterotrofe, autotrofe, chemotrofe şi fototrofe. 35. Bacteriile chemoheterotrofe: A. au energie furnizată de la sursa de carbon; B. au energia furnizată prin reacții de oxido-reducere doar a compuşilor anorganici ; C. au ca sursă de carbon CO2 ; D. au energia furnizată de lumină ; E. necesită substanțe organice drept sursă de carbon. 36. Bacteriile cu importanță clinică medicală : A. Sunt bacterii parazite, care necesită compuşi organici ca sursă de C şi energie (de ex. glucide); B. Au ca şi bacterii patogene şi cele asociate omului bacteriile autotrofe; C. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive omplexe, disponibile, având nevoie să utilizeze mecanisme de biosinteză proprii. D. În mediul de viață reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanțe nutritive simple, disponibile cu greu ; E. Au ca principală sursă de carbon carbohidrații care sunt degradați prin reducere. 37. Principala sursă se carbon pentru bacteriile cu importanță clinică medicală : A. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin oxidare şi fermentare (în prezență de oxigen) ; B. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin reacții de oxido-reducere ;

51

C. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin oxidare şi fermentare, acest proces furnizând şi energia sub formă de GTP ; D. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin oxidare şi fermentare (în abstența oxigenului), acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP, forma universală de rezervă a energiei ; E. este reprezentată de carbohidrați care sunt degradați prin reducere. 38. În ceea ce priveşte factorii organici, următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepția : A. În general nu pot fi sintetizaţi de bacterii, fiind nevoie de o sursă exterioară; B. Vitaminele necesare pentru formarea coenzimelor nu pot fi considerate o sursă exterioară; C. O sursă exterioară pot fi aminoacizii care sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care le găsesc în mediu, le preiau şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi utilizaţi în sinteza proteinelor bacteriene; D. O sursă exterioară pot fi purinele şi pirimidinele; E. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai acizilor nucleici şi ai coenzimelor. 39. Următoarele afirmații cu privire la nutriția bacteriană sunt adevărate, cu excepția: A. Unele substanţe necesare bacteriilor sunt molecule mari, care difuzează liber prin membrana celulară; B. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentraţie, cu ajutorul unor sisteme de transport, cu consum energetic; C. Alte substanţe sunt molecule mari, care difuzează lent; D. Unele substanţe necesare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin membrana celulară; E. Enzimele care facilitează trecerea transmembranară a acestor molecule mari sunt ataşate membranei şi pot fi: constitutive şi inductibile. 40. Factorii de mediu cu influenţă asupra bacteriilor sunt: A. Apa şi hidrogenul; B. Oxigenul şi hidrogenul molecular; C. Apa, oxigenul, temperatura, pH-ul, osmolaritatea; D. Factorii de mediu nu au influenţă asupra bacteriilor; E. Doar apa. 41. În ceea ce priveşte influenţa oxigenului, bacteriile pot fi: A. saprofite; B. patogene; C. gram pozitive şi gram negative; D. saprofite condiţionat patogene; E. anaerobe şi aerobe. 42. Următoarele afirmaţii cu privire la bacteriile strict aerobe sunt adevărate, cu excepţia: A. folosesc respiraţia oxibiotică; B. se dezvoltă numai în medii cu oxigen; 52

C. exemple sunt bacteriile din genul Bacillus; D. folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei; E. exemple sunt bacteriile din genul Mycobacterium. 43. Următoarea afirmaţie cu privire la bacteriile strict anaerobe este neadevărată: A. Oxigenul le este toxic; B. Nu au enzime de degradare a peroxidului de oxigen; C. Exemple sunt bacteriile din genurile Mycobacterium şi Bacillus; D. În prezenţa oxigenului lor s-ar produce peroxid de oxigen, toxic; E. Folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei. 44. Bacteriile anaerobe-aerotolerante: A. sunt reprezentate de majoritatea bacteriilor patogene pentru om; B. se dezvoltă în prezenţa unei cantităţi mici de CO2 (5-20%); C. exemple sunt Brucella spp, Neisseria spp; D. au energia necesară obținută prin fermentație sau respirație oxibiotică; E. se pot dezvolta şi în medii cu oxigen. 45. În ceea ce priveşte superoxidul, următoarea afirmație este falsă: A. este toxic pentru celule; B. “fură” electroni; C. trebuie neutralizat; D. nu toate organismele produc superoxid; E. se scrie O 2- . 46. Bacteriile strict anaerobe nu posedă: A. doar SOD; B. catalază şi superoxid dismutază; C. numai catalază; D. numai superoxid dismutază; E. catalază şi SOD, dar posedă superoxid dismutază. 47. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influențează multiplicarea bacteriilor, putând fi: A. minimă – peste care bacteriile nu se mai divid; B. maximă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei; C. optimă – sub care bacteriile se divid lent; D. maximă – sub care bacteriile nu se mai divid; E. optimă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei. 48. În funcție de temperatura optimă, bacteriile se clasifică în: A. bacterii psihrofile cu o temperatură optimă de sub 20o C; B. bacterii mezofile cu o temperatură optimă între 55-80 o C; C. bacterii termofile cu o temperatură optimă între 25-40 o C; D. bacterii psihrofile cu o temperatură optimă între 25-40 o C;

53

E. bacterii mezofile cu o temperatură optimă sub 20o C. 49. Bacteriile cu importanţă medicală în funcţie de temperatura optimă sunt: A. criofile; B. mezofile; C. termofile; D. psihrofile; E. xantofile. 50. PH-ul mediu pentru bacterii este de: A. 6,7-7,2; B. 5,5-6; C. 8,1-8,6; D. 7,2-7,4; E. 6,2-6,4. 51. Câteva specii de bacterii pot tolera pH în zona: A. Alcalină, Vibrio cholerae care are un pH optim foarte alcalin (de 8,5); B. Acidă, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH acid (pH de 2); C. Acidă, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH acid (pH de 1); D. Alcalină, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH alcalin (pH de 9,2); E. Acidă, Vibrio cholerae care are un pH optim foarte acid (de 2 ). 52. Bacteriile care se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută sunt: A. streptococii; B. meningogocii; C. gonococii; D. stafilococii; E. pneumococii. 53. Informaţia incorectă cu privire la metabolismul bacterian este: A. este necompartimentat; B. este unicelular; C. are o mare rigiditate; D. este restricţionat genetic; E. este teleonomic. 54. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată? A. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, nu trebuie neapărat să fie în perfect echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor; B. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare, ce au loc cu consum de energie, poartă numele de catabolism. C. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor sustanţe organice (glucide, lipide, proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism. D. Metabolismul bacterian are o intensitate scăzută şi o viteză mare de reacție;

54

E. Metabolismul bacterian este pluricelular – activitatea sa se desfăşoară în mai multe celule. 55. Afirmația incorectă cu privire la anabolismul bacterian este: A. Are ca şi etapă pătrunderea substanțelor nutritive în celulă; B. Are ca şi etapă lizarea proteinelor structurale şi funcționale pe baza informației genetice; C. Este reprezentat de totalitatea proceselor metabolice care asigură biosinteza materialului celular necesar pentru creşterea şi multiplicarea microorganismelor. D. Are ca şi etapă controlul activității enzimatice; E. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare, ce au loc cu consum de energie, poartă numele de anabolism. 56. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt sunt cele întâlnite la toate celulele vii (eucariote şi procariote): A. glicoliza, calea de sinteză aerobă a glucozei; B. alfa-oxidarea acizilor graşi; C. ciclul acizilor dicarboxilici; D. glicoliza, calea de degradare aerobă a glucozei; E. şuntul pentozo-fosfaților. 57. În catabolizarea glucozei, bacteriile folosesc trei căi principale, şi anume: A. Glicoliza, şuntul pentozo-fosfaților şi beta-oxidarea acizilor graşi; B. Ciclul acizilor dicarboxilici, glicoliza şi beta-oxidarea acizilor graşi; C. Ciclul Embden-Meyerhof, şuntul pentozo-fosfaților şi ciclul acizilor tricarboxilici; D. Glicoliza, ciclul acizilor tricarboxilici şi ciclul Embden-Meyerhof; E. Șuntul pentozo-fosfațulor, beta-oxidarea acizilor graşi şi ciclul acizilor tricarboxilici. 58. În ceea ce priveşte metabolismul bio-energetic al bacteriilor, următoarea afirmație este falsă: A. Transportatorii de electroni pot fi legați de membrană (lanțul respirator celular), sau pot fi transportatori liberi (NAD, NADP); B. Deoarece electronii nu pot exista decât ca părţi ale unor molecule, intervin transportatorii de electroni; C. Principalele tipuri de energie la bacterii sunt: respirația (oxibiotică), fermentația şi respirația anaerobă; D. Energia din substanţele organice folosite de bacteriile heterotrofe se eliberează prin procese de oxido-reducere, care în acest caz echivalează cu donare de hidrogen (H+) şi acceptare de hidroxil(OH - ); E. În ceea ce priveşte respirația anaerobă, donorul este o substanță organică iar acceptorul este o substanță anorganică diferită de O2 59. În ceea ce priveşte ciclul celular, următoarea afirmație este neadevărată: A. Suma evenimentelor celulare de la iniţierea sintezei proteice până la diviziunea celulară constituie ciclul celular; B. Ciclul celular este controlat de ADN-ul cromozomial; C. ADN-ul cromozomial codifică proteinele;

55

D. ADN-ul cromozomial se replică înainte de diviziunea celulară; E. ADN-ul cromozomial se replică după diviziunea celulară. 60. Următoarea afirmație cu privire la creşterea bacteriană este adevărată: A. Creşterea bacteriană se referă la creşterea numărului de celule; B. La bacteriile cu diviziune rapidă (Mycobacterii), timpul de generație este de 20 de ore; C. Timpul necesar unei populații bacteriene să se dividă, deci să-şi înjumătățească numărul, se numeşte timp de generație; D. La bacteriile cu diviziune lentă (majoritatea), timpul de generație este de 20 min – 3 h; E. La bacteriile de diviziune rapidă (majoritatea), timpul de generație este de 20 de ore. 61. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, nefiind influențată de factori ca: A. enzimele gazdei; B. pH-ul mediului; C. statusul nutrițional al pacientului; D. nu există diferențe între creşterea în vivo şi cea în vitro; E. factorii de apărare celulară şi umorală. 62. Fazele unei culturi bacteriene sunt: A. Faza de latență (log); B. Faza staționară (Iag); C. Faza de declin; D. Faza exponențială (Iag); E. Faza de declin (log). 63. Care asociație cu privire la fazele unei culturi bacteriene este adevărată? A. faza exponențială – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care se divid; faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare B. faza staționară – faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte logaritmic; C. faza de latență – când, din cauza scăderii concentrației oxigenului, modificării pH, acumulării de metaboliți toxici, rata diviziunilor începe să crească; D. faza de declin - faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte logaritmic; E. faza de latență - faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare. 64. Următoarele caracteristici sunt caracteristici moştenite ale microorganismelor, cu excepția: A. mobilitatea; B. lipsa de interacțiune cu alte microorganisme; C. reacțiile biochimice; D. forma şi caracteristicile structurale; E. metabolismul. 65. Gena la bacterii este reprezentată de o secvență unică de perechi de baze azotate care codifică o proteină unică şi care poate avea lungimi variabile. Gena poate fi: 56

structurală – controlează funția ADN-ului pentru sinteza de ADN mesager, ADN ribozomal şi ADN de transfer; reglatoare – codifică sinteza proteinelor de structură; pentru sinteza ARN de transfer; D. E. structurală – pentru sinteza ARN mesager şi ribozomal. 66. Nucleotidele au în compoziția lor: A. o hexoză; B. o bază azotată; C. gruparea tio; D. gruparea fosfit; E. o pentoză (proteină). 67. Bazele purinice sunt: A. A, G; B. C, T; C. A, T; D. A, C; E. C, G. 68. În ceea ce priveşte ADN-ul celular bacterian, următoarea afirmație este adevărată: A. există sub forma de 4 lanțuri de nucleotide răsucite împreună; B. fiecare lanț are o legătură între un zahar alternativ şi o grupare hidroxil; C. fiecare zahar este ataşat de o bază azotată; D. cele patru lanțuri sunt ataşate prin legături de hidrogen; E. cele două lanțuri sunt ataşate prin legături de azot, între cele două baze azotate. 69. Bazele azotate se împerechează specific: A. adenina cu guanina; B. citozina cu timina; C. citozina cu adenina; D. adenina cu timina; E. timina cu citozina. 70. În ceea ce priveşte codul genetic/codonul, următoarea afirmație este falsă: A. trei baze azotate formează un codon; B. Fiecare CODON codifică sinteza unui aminoacid sau a unei secvenţe reglatoare, ex CODONUL START, CODONUL STOP; C. Este conţinut în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice ce formează lanţul de ADN; D. secvenţa bazelor de la nivelul genelor determină aminoacizii să formeze o proteină, care este produsul unei gene E. ARN-ul de transfer este un codon complementar codului triplu al ADN-ului. 71. Următoarea afirmație este adevărată: A. un codon este reprezentat de un dublet de nucleotide;

57

B. codul genetic codifică un aminoacid care va intra în structura lanțului protidic într-o poziție corespunzătoare poziției codonului în structura genei; C. Caracterul ereditar este relativ instabil pentru că pot apărea modificări în secventa de nucleotide, ceea ce determină apariția unor caracteristici noi; D. Codul genetic este reprezentat de o succesiune de lipide; E. Caracterul ereditar este relativ stabil pentru ca pot apărea modificări în gruparea fosfat. 72. În ceea ce priveşte tipurile de plasmide, acestea nu pot fi: A. factorii Col; B. plasmidele M; C. factorul F; D. plasmidele utilizate de vectori în ingineria genetică; E. plasmidele R. 73. Cu privire la replicarea ADN, următoarea afirmație este falsă: A. Replicarea ADN -ului este semiconservativă, cele două catene se separă şi se conservă intacte în cele două molecule de ADN fiice; B. Replicareaa ADN se face cu intervenţia enzimei ADN-polimeraza ADN dependentă; C. ADN polimeraza extinde primerii ARN apoi digeră Primerii ARN şi îi înlocuieşte cu ADN; D. ADN ligaza formează sonde (primeri) scurte de ARN; E. Replicarea ADN apare la nivelul furculiţei de replicare. 74. Următoarea afirmație cu privire la biosinteza proteinelor este adevărată: A. Este procesul prin care informaţia din ADN este transformată în proteine ce controlează activitatea celulară; B. Sinteza proteinelor are ca etapă transcrierea, adică transformarea informației conținute în secvența de ARNm în secvență de aminoacizi, formând o proteină la nivelul ribozomilor. C. Sinteza proteinelor are ca etapă translația care este denumită şi transcripție; D. Sinteza proteinelor are ca etapă translația informației genetice din ADN într-o moleculă de ARNm. E. Sinteza proteinelor are ca etapă transcrierea, denumită şi “traducere”. 75. Care asociere este corectă? A. ARNt – codifică pentru proteine; B. ARNr – formează parte integrantă din ribozomi, maşinăria celulară a sintezei proteice; C. ARNm – implicat în sinteza proteinelor; D. ARNt – formează parte integrantă din ribozomi, maşinăria celulară a sintezei proteice; E. ARNr – implicat în sinteza proteinelor. 76. Cu privire la diferențele dintre ADN şi ARN, următoarea afirmație este adevărată: A. ARN este bicatenar, iar ADN monocatenar; B. La ARN, zaharul este riboza, iar la ADN dezoxiriboza; C. Complementaritatea bazelor la ARN este A-T; D. La ARN, zaharul este dezoxiriboza, iar la ADN riboza; E. Complementaritatea bazelor la ARN este C-U. 58

77. Afirmația falsă cu privire la procesul de transcripție este: A. Necesită o sursă de nucleotide ARN; B. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte PROMOTER SITE; C. Necesită ADN polimerază; D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN, care cuprinde informaţia pentru o proteină; E. Un lanţ de ARN m este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specificădrept tipar 78. Alegeți varianta corectă cu privire la procesul de translație: A. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARNr; B. În citoplasmă sunt 200 de aminoacizi diferiți ce pot participa la sinteza proteic; C. Ribozomii conțin un ARN special numit ARNm şi proteine; D. Fiecare ribozom este format din 3 subunități; E. Înainte ca aminoacizii potriviţi să se unească pentru a forma o proteină, ei trebuie activaţi prin ataşarea de ARNt. 79. Cu privire la codonii start şi stop, urmatoarea afirmație este adevărată: A. Codonul start este UAA; B. Codonii stop sunt UAA, UAG şi AUG; C. UAA, UAG, UGA servesc ca semnale la terminarea sintezei proteice; D. Codonul start e codonul non-sens pentru metionină; E. Codonii stop sunt UGA, AGU şi UAA. 80. Mutația se poate datora unei: A. substituții de baze (pierderea uneia sau a mai multor baze, cu modificarea codonilor); B. inserții de baze, de asemenea cu modificarea codonilor; C. deleții (o bază azotată este înlocuită cu alta); D. inserții de ADN mitocondrial; E. modificări de temperatură. 81. Alegeți asocierea corectă cu privire la tipurile de mutații: A. mutația non-sens: deleție (pierderea unei baze) şi inserție a unei baze adiționale; B. mutația cadrului de citire: se creeaza un codon non-sens (STOP) în mijlocul lanțului de ARNm, oprind sinteza de proteine funcționale; C. substituție de baze: o singură bază e înlocuită cu alta; D. mutația non-sens: o singură bază e înlocuită cu alta; E. substituție de baze: deleție (pierderea unei baze) şi inserție a unei baze adiționale. 82. Afirmația corectă cu privire la ciclul litic este: A. se începe cu asamblarea bacteriofagilor maturi într-un număr crescut; B. acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular spre sinteza materialului bacteriofagic; C. bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin sinteza celulei bacteriene gazdă;

59

D. bacteriofagii vor putea începe ciclul litic prin părăsirea altor celule bacteriene; E. acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular spre liza materialului bacteriofagic. 83. Afirmația falsă cu privire la transducție este: A. Transducţia este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care parazitează şi se multiplică în bacterii); B. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau plasmidic al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic; C. După liza bacteriei şi eliberarea fagilor, când aceştia infectează alte bacterii, fragmentul de ADN agăţat va fi introdus şi recombinat in cromozomul noii bacterii gazdă, sau, respectiv să devină plasmidă a acesteia; D. Genele incluse in fragmentul respectiv se pot apoi exprima; E. Gena ce codifică producerea toxinei difterice poate fi slab transferată prin intermediul unui fag temperat, care se dezintegrează în genomul celulei gazdă şi determină la aceasta producerea de toxină. 84. Conjugarea: A. este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special pneumococii, achiziționează noi gene; B. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin intermediul unui pil sexual; C. Formarea pilului sexual este codificată de gena plasmidică dura; D. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante. Acestea transmit în general caracterul de rezistență față de un anumit tip de antibiotic (plasmide F) sau transmit un factor de sex (pilii) (plasmidele R); E. Două celule bacteriene: una F+ (nepiliata) si alta F- (piliata) se apropie, şi, prin intermediul pililor, se realizează contactul dintre cele două.

COMPLEMENT MULTIPLU 1. Transpozonii: A. sunt fragmente de ARN B. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid de la o plasmidă la alta C. sunt segmente de ADN care se pot muta de la o plasmidă la cromozom D. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid dintr-o regiune a unui cromozom în altă regiune E. codifica colicine Alegeţi răspunsurile false referitoare la procesul de conjugare bacteriană : A. Este un proces în care se produce transferul de material genetic prin bacteriofag B. Transferul de material genetic printr-un canal de conjugare C. Este cea mai frecventa cale de câştigare a rezistenţei la antibiotice D. Se produce prin intermediul pililor comuni

60

E. Are loc între o celula donor şi una acceptor Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transformare în cursul transferului genetic la bacterii A. Se produce cand fragmentele de ADN exogen sunt absorbite în celula receptoare B. Frecvenţa transformării este scăzută C. Frecvenţat transformării este crescută D. Implică pilii sexuali E. Implică un bacteriofag Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transducţie în cursul transferului genetic la bacterii : A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante B. Se efectuează prin intermediul unui bacteriofag C. Determină conversia fagică a tulpinilor de Corynebacterium diphteriae nontoxigene în tulpini toxigene. D. Implică plasmidele R de rezistenţă la antibiotice E. Este o mutaţie indusă Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de replicare a ADN-ului bacterian: A. Este semiconservativă B. Se realizează cu ajutorul ADN polimerazei C. Cele doua celule fiice sunt identice cu parentala D. Sinteza ADN se poate produce numai în direcţia 3’ către 5’. E. Replicarea se face cu ajutorul ARN mesager Alegeţi enunţurile corecte referitoare la mutaţiile genetice bacteriene : A. Pot fi punctiforme B. Pot fi induse C. Pot avea loc prin transfer de fragmente de ADN D. Au loc prin recombinare genetică E. Se pot realiza prin deleţia unei baze azotate Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteză a proteinelor la bacterii: A. Are loc în doua etape B. Implica transcrierea informaţiei din ADN în ARN de transfer C. Translaţia reprezinta transformarea informaţiei din ARN mesager într-o secvenţă de aminoacizi D. Translaţia are loc la nivelul ribozomilor E. Translaţia are loc în nucleu Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteza proteinelor la bacterii: A. Informaţia genetică din ADN este transcrisă într-o secvenţă de baze complementare a ARN B. Un lanţ al ADN-ului este utilizat ca tipar pentru a sintetiza un lanţ complementar de ARN mesager

61

C. ARN de transfer transferă informaţiei genetică din ADN într-o moleculă de ARN-mesager D. Celula foloseşte informaţia codificată în ARN mesager pentru a sintetiza proteina specifică E. ARN mesager face parte integrantă din ribozomi Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de rescriere a informaţiei genetice din ADN în secvenţa de baze a ARN: A. Guanina din ADN dictează Citozina în ARNmesager B. Citozina din ADN dictează Guanina din ARNm C. Timina din ADN dictează Uracilul din ARNm D. Adenina din ADN dictează Uracilul din ARNm E. Adenina din ADN dictează Timina din ARNm 10. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transcripţie: A. Procesul de transcripţie are nevoie de o enzimă numită ADN polimerază B. Procesul de transcripţie are nevoie o sursă de nucleotide ARN. C. Procesul de transcripţie are nevoie de o enzimă numită ARN polimerază D. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte site promotor E. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte furculiţa de replicare 11. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteză a proteinelor la bacterii: A. ARN-ul mesager codifică informaţia pentru proteine B. ARN -ul mesager conţine anti codonii C. ARN-ul de transfer conţine codonii D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN E. ARN ul este sintetizat în direcţia 5’ către 3’ 12. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de translaţie a bacteriilor: A. Capătul 5’ al moleculei de ARN mesager se asociază cu un ribozom B. La începutul translaţiei cele 2 subunităţi ale ribozomului se unesc cu ARNul de transfer C. În citoplasma sunt 20 aminoacizi diferiţi ce pot participa la sinteza proteică. D. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARN mesager E. Activarea aminoacizilor se produce prin ataşarea aminoacidul de ARN de transfer specific 13. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la codoni: A. Există 64 de codoni cu sens B. Codonii cu sens codifică aminoacizii C. Codonii non-sens sunt UAA, UAG, UGA D. Codonii non-sens sunt UUA, UGA, AUG E. Codonii non-sens servesc ca semnale la începerea sintezei proteice. 14. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la codoni A. Codonul start este AUG B. Codonul start este UUA C. Codonul UUA codonul sens pentru metionina D. Un codon este un set de trei nucleotide E. Pe fiecare moleculă de ARN transfer există 3 nucleotide numite anticodon

62

15. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian: A. Catabolismul este reprezentat de reacţii de degradare care eliberează energie B. Anabolismul este reprezentat de reacţii de sinteză ce necesită energie C. În celula vie reacţiile chimice în care se combină substanţe simple în molecule complexe poartă numele de catabolism D. În reacţiile catabolice este folosită apa pentru a desface legăturile chimice E. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ATP cu un grup fosfat pentru a resintetiza ADP-ul. 16. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian: A. Oxidarea reprezintă înlăturarea de electroni dintr-o moleculă B. Majoritatea reacţiilor biologice de oxidare implică pierderea atomilor de hidrogen C. Reacţiilor biologice de oxidare sunt numite reacţii de dehidrogenare D. Acidul piruvic este oxidat pentru a forma acid lactic E. Procesul de oxidare este un câştig de electroni 17. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian: A. De fiecare dată când o substanţă este oxidată o altă substanţă este simultan redusă B. Atomii de hidrogen eliberaţi în procesul de oxidare nu rămân liberi în celulă ci sunt transferaţi imediat de către coenzime către un alt compus C. Catalizatorii sunt substanţe care pot creşte viteza reacţiilor chimice, D. Catalizatorii sunt degradaţi în cursul reacţiei chimice în care intervin E. Substraturile nu determină specificitatea enzimelor 18. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la enzimele ce intervin în metabolismul bacterian: A. Multe enzime sunt formate din 2 componente: o fracţiune proteică numită apoenzima şi un component neproteic numit cofactor. B. Apoenzima nu funcţionează după îndepărtarea cofactorului. C. Coenzimele ajută enzima acceptând atomii înlăturaţi de pe substrat sau donând atomi ce sunt necesari substratului D. Enzimele care îndepărtează atomii de hidrogen dintr-o moleculă se numesc hidrogenaze E. Când NADH este oxidat la NAD se câştigă 2 ioni de hidrogen şi 2 electroni. 19. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian: A. Oxidarea este de obicei o reacţie producătoare de energie B. ADP-ul este o sursă de energie pentru reacţiile ce necesită energie C. În procesul de respiraţie şi fermentaţie electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NAD+ D. În timpul glicolizei NAD+ este redus la NADH şi se produc 2 molecule de ATP prin fosforilarea substratului E. Şuntul hexozo monofosfaţilor furnizează mijloace pentru descompunerea pentozelor şi a glucozei 20. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian A. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic

63

Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la genul Pseudomonas Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la bacteriile Gram pozitive Unele bacterii pot degrada orice moleculă organică în timpul respiraţiei La bacteriile anaerobe acceptorul final de hidrogen este o moleculă anorganică de exemplu nitrat, sulfat, carbonat. 21. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la respiraţia celulară la bacterii: A. Lanţul de transport de electroni este format dintr-o secvenţă de molecule carrier capabile de oxidare şi reducere B. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul C. Oxidarea finală este ireversibilă în ambele tipuri de respiraţie D. La bacterii lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă mitocondrială E. Flavinmononucleotide FMN sunt molecule carrieri în lanţul de transport de electroni 22. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la respiraţia celulară la bacterii A. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o substanţă anorganică alta decât oxigenul B. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 38 de molecule de ATP C. Fermentaţia necesită cilcul Krebs pentru producerea de energie D. Fermentaţia foloseşte substanţe organice ca acceptor final de electroni E. Fermentaţia are ca produşi finali acidul lactic sau etanolul. 23. Diviziunea bacteriană: A. este o diviziunea binară; B. are ca etapă separarea celulelor fiice; C. se termină când creşterea constituenților celulari atinge o masă critică; D. este o diviziune simplă; E. nu are ca etapă formarea septului de diviziune. 24. Pentru a supraviețui şi a se multiplica, bacteriile au nevoie de: A. apă; B. lipide; C. energie; D. substanțe necesare pentru sinteza de componente structurale; E. substanțe necesare pentru metabolismul celular. 25. Există diferențe mari între bacterii în ceea ce priveşte necesarul de substanțe nutritive, astfel încât: A. Unele pot sintetiza toate substanţele necesare pornind de la elementele cele mai simple; B. Unele pot obține substanțetele nutritive prin degradarea enzimatică a unor molecule complexe preluate din mediu; C. Unele necesită substanțe organice gata sintetizate; D. Nu pot sintetiza substanțe pornind de la elementele cele mai simple; E. Au nevoie doar de substanțe organice gata sintetizate. 64

26. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt: A. sulful; B. azotul; C. carbonul; D. oxigenul; E. hidrogenul. 27. Tipurile nutriționale la bacterii se stabilesc pe baza criteriilor: A. sursa de apă; B. sursa de substanțe anorganice; C. sursa de energie; D. sursa de carbon; E. sursa de azot. 28. În ceea ce priveşte sursa de energie, bacteriile pot fi: A. chimioorganotrofe; B. autotrofe; C. fototrofe; D. heterotrofe; E. chemotrofe. 29. Bacteriile chemotrofe: A. se mai numesc şi bacterii fotosintetice; B. pot fi chimiolitotrofe; C. utilizează carbonul din substanțe organice; D. furnizează energia prin reacții de oxido-reducere a compuşilor organici sau anorganici; E. pot fi heterotrofe. 30. Bacteriile autotrofe: A. fac parte din tipul nutrițional de bacterii bazat pe criteriul sursei de carbon; B. se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanțe anorganice; C. se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanțe organice; D. au întregul material celular sintetizat pornind doar de la CO 2 ; E. utilizează carbonul din substanțe organice. 31. Combinând criteriile de clasificare a tipurilor nutriționale de bacterii rezultă: A. bacterii chemotrofe; B. bacterii autotrofe; C. bacterii fotoautotrofe; D. bacterii heterotrofe; E. bacterii chemoheterotrofe. 32. Alegeți asocierile corecte: A. bacterii fotoheterotrofe – energia este furnizată prin reacții de oxido-reducere a compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanțe organice drept sursă de carbon; B. bacterii fotoheterotrofe – lumină, compuşi organici; 65

C. bacterii chemoautotrofe – lumină, CO2 ; D. bacterii fotoautotrofe – compuşi anorganici sau organici, CO 2 ; E. bacterii chemoheterotrofe - energia este furnizată prin reacții de oxido-reducere a compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanțe organice drept sursă de carbon. 33. Bacteriile cu importanță clinică: A. sunt bacterii parazite care necesită compuşi organici ca sursă de carbon şi energie; B. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive complexe, disponibile, neavând nevoie să utilizeze mecanisme de biosinteză proprii; C. Sunt autotrofe dacă sunt bacterii patogene sau saprofite; D. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive complexe, disponibile, având în acelaşi timp nevoie să utilizeze şi mecanisme de biosinteză proprii; E. sunt bacterii parazite care necesită lumina ca sursă de energie. 34. Principala sursă de carbon pentru bacteriile cu importanță clinică este reprezentată de carbohidrați, care sunt degradați prin: A. reducere; B. fermentare (în absența O 2 ); C. oxidare; D. fermentare (în prezența O 2 ); E. oxidare, acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP. 35. Elemente anorganice necesare pentru funcțiile celulare ale bacteriilor sunt: A. P B. Mg; C. Urme de Cu, Co, Mn, Zn; D. Fe; E. Ar. 36. În ceea ce priveşte bacteriile, următoarele afirmații cu privire la factorii organici sunt adevărate, cu excepția: A. Vitaminele nu sunt necesare pentru formarea conenzimelor; B. Aminoacizii sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care le găsesc în mediu, le preiau şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi utilizaţi în sinteza proteinelor bacteriene; C. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai tuturor acizilor organici şi coenzimelor; D. Proteinele sunt obţinute de bacterii din aminoacizii pe care îi găsesc în mediu, îi preiau şi îi cuplează enzimatic până la peptide, care vor fi utilizate în sinteza proteinelor bacteriene; E. Vitaminele sunt necesare pentru formarea coenzimelor. 37. În ceea ce priveşte nutriția bacteriană: A. Unele substanțe sunt molecule mari, care difuzează rapid;

66

B. Unele substanțe neceare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin membrana celulară; C. Unele sunt molecule mici, care difuzează lent; D. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentrație, cu ajutorul unor sisteme de transport, fără consum energetic; E. Unele substanțe sunt molecule mari, care difuzează lent. 38. În ceea ce priveşte influența oxigenului asupra bacteriilor, acestea pot fi: A. bacterii strict aerobe; B. bacterii anaerobe-aerotolerante; C. bacterii microaerofile; D. bacterii strict anaerobe; E. bacterii aerobe – facultativ anaerobe. 39. Alegeți asocierile corecte: A. bacterii microaerofile – care nu au enzime de degradare a peroxidului de hidrogen; B. bacterii aerobe – facultativ anaerobe : sunt reprezentate de majoritatea bacteriilor pentru om; C. bacterii strict anaerobe – folosesc respirația oxibiotică; D. bacterii strict aerobe – se dezvoltă în prezența unei cantități mici de CO 2 ; E. bacterii anaerob – aerotolerante : obțin energia prin fermentațiie, dar oxigenul nu le este toxic. 40. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influențează mult multiplicarea bacteriilor, putând fi: A. psihrofilă; B. minimă; C. optimă; D. maximă; E. termofilă. 41. În funcție de temperatura optimă, bacteriile se clasifică în: A. criofile; B. higrofile; C. mezofile; D. xantofile; E. psihrofile. 42. Alegeți asocierile corecte: A. bacterii mezofile – au o temperatură optimă la 30-40 o C; B. bacterii termofile – au o temperatură optimă la 60-70 o C; C. bacterii psihrofile – au o temperatură optimă peste 20o C; D. bacterii mezofile – au o temperatură optimă sub 10o C; E. bacterii criofile – au o temperatură optimă la 55-80 o C.

67

43. Despre bacteriile cu importanţă medicală din punct de vedere al temperaturii optime, se poate spune că: A. au o temperatură optimă de creştere la 40o C; B. sunt cele mezofile; C. au o temperatură optimă de creştere la 22 o C; D. sunt cele criofile; E. au o temperatură optimă de creştere la 37 o C. 44. Următoarele afirmații cu privire la influența pH-ului asupra bacteriilor sunt false: A. pH-ul optim pentru bacterii este de 8,2-8,4; B. câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Lactobacillus); C. câteva specii pot tolera pH în zona acidă (Lactobacillus) care preferă pH de 2; D. pH-ul optim pentru bacterii este de 6,5-6,7; E. câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Vibrio cholerae). 45. Cu privire la osmolaritate ca şi factor de influenţă asupra bacteriilor putem spune că: A. este condiţionată de concentraţia sărurilor din mediul de dezvoltare; B. majoritatea bacteriilor nu sunt osmotolerante; C. majoritatea bacteriilor se dezvoltă mai bine la o concentraţie fiziologică a sărurilor; D. bacteriile halotolerante sunt streptococii; E. unele bacterii se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută. 46. Variantele corecte cu privire la metabolismul bacterian sunt: A. este restricţionat genetic; B. are o mare rigiditate; C. este teleonomic; D. este pluricelular; E. are o intensitate crescută şi o viteză mare de reacţie. 47. Alegeţi asocierile corecte cu privire la caracteristicile metabolismului bacterian: A. teleonomic - cromozomul bacterian codifica sinteza a aproximativ 3000 proteine; B. flexibilitate mare – permite adaptarea rapidă a bacteriei la condiţii variabile de mediu; C. necompartimentat – întreaga activitate se desfăşoară strict în interiorul unei singure celule; D. intensitate crescută şi viteză mare de reacţie – E. Coli are un timp de diviziune de aprox. 20 de minute; E. unicelular – a dezvoltat reacţii metabolice şi sisteme de control care să asigure o mare eficienţă. 48. Care din următoarele afirmaţii cu privire la metabolismul bacterian sunt adevărate? A. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide, proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de anabolism; B. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide, proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism; C. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de energie poartă numele de anabolism;

68

D. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de energie poartă numele de catabolism; E. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, trebuie să fie în perfect echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor. 49. Anabolismul bacterian: A. are ca etapă pătrunderea substanţelor nutritive în celulă; B. este reprezentat de totalitatea proceselor metabolice care asigură biosinteza materialului celular necesar pentru creşterea şi multiplicarea microorganismelor; C. are ca etapă controlul activităţii enzimatice; D. are ca etapă glicoliza; E. are ca etapă biosinteza proteinelor structurale şi funcţionale pe baza informaţiei genetice. 50. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt cele întâlnite la toate celulele (eucariote şi procariote): A. amono-oxidarea acizilor graşi; B. şuntul pentozo-fosfaţilor; C. ciclul acizilor dicarboxilici; D. glicoliza; E. glicogeneza. 51. Atomii de carbon rezultaţi în urma proceselor metabolice, pot fi îndreptaţi spre producerea de : A. glucide; B. energie; C. aminoacizi; D. lipide; E. substanţe anorganice. 52. În catabolizarea glucozei, bacteriile folosesc următoarele căi: A. Glicoliza; B. Şuntul pentozo-fosfaţilor; C. Ciclul acizilor monocarboxilici; D. Ciclul Embden-Meyerhof; E. Beta-oxidarea acizilor graşi. 53. Şuntul pentozo-fosfaţilor: A. este una dintre cele trei căi principale prin care bacteriile catabolizează glucoza; B. este calea cea mai importantă, atât la procariote, cât şi la eucariote; C. reprezintă etapa prin care acidul piruvic este complet oxidat la CO2 ; D. are ca şi produs final piruvatul; E. este calea finală a metabolismului glucidic. 54. Principalele tipuri de eliberare de energie la bacterii sunt: A. cu ajutorul luminii; B. respirația anaerobă; C. fermentația;

69

D. respirația (oxibiotică); E. procese de oxido-reducere. 55. În ceea ce priveşte creşterea şi multiplicarea bacteriilor, următoarele afirmații sunt adevărate: A. Diviziunea bacteriană este o diviziune complexă, prin sciziparitate; B. Diviziunea celulară începe când creşterea constituenților celulari atinge o masă critică; C. Replicarea semiconservativă este precedată de formarea septului de diviziune; D. Are loc separarea celulelor fiice (după una sau mai multe diviziuni consecutive) identice atât între ele cât şi cu celula parentală; E. Diviziunea bacteriană este o diviziune binară. 56. Afirmațiile false cu privire la creşterea bacteriană sunt următoarele: A. se referă la creşterea numărului de celule; B. la bacteriile de diviziune rapidă (Mycobacterii), timpul de generație este de 20 min – 3 h; C. la bacteriile cu diviziune lentă, timpul de generație este de 20 h; D. timpul necesar unei populații bacteriene să se dividă se numeşte timp de generație; E. se referă la înjumătățirea numărului de celule. 57. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, fiind influențată de factori ca: A. pH-ul mediului; B. enzimele gazdei (Ig, complement); C. factorii de apărare celulară (protează, hialuronidază); D. statusul nutrițional al pacientului; E. umiditatea. 58. În ceea ce priveşte creşterea în vitro, fazele multiplicării unei culturi bacteriene sunt: A. faza exponențială (Iag); B. faza staționară; C. faza de declin; D. faza de latență (Iag); E. faza staționară (log). 59. Alegeți asocierile corecte cu privire la fazele multiplicării unei culturi bacteriene: A. faza staționară – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care se divid; B. faza exponențială – faza în care celulele se divid în ritm constant, iar numărul creşte logaritmic; C. faza de latență – când din cauza scăderii concentrației oxigenului, modificării pH, acumulării de metaboliți toxici, rata diviziunilor începe să scadă; D. faza de declin – când substanțele nutritive din mediu se epuizează treptat, până la epuizarea substanțelor nutritive din mediu, scăderea pH-ului şi a concetranției O 2 , cu acumularea de produşi toxici; E. faza de latență – celulele, în această fază, sunt tinere, au toate caracterele morfologice, biochimice şi antigenice specifice.

70

60. Afirmațiile adevărate cu privire la genetica bacteriană sunt: A. Studiul geneticii bacteriene a stat la baza studiului genetic în general, doarece codul genetic este unic în lumea vie; B. Cu excepția virusurilor ARN, niciun micoorganism nu are informația genetică înscrisă în ADN; C. Faptul că există bacterii care au un timp de generație de 20 de minute permite studiul unui număr mare de generații, în timp foarte scurt; D. Caracteristicile sunt transmise succesorilor prin materialul ereditar, care este unitatea stucturală a genei; E. Nu toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite. 61. Toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite, acestea incluzând: A. mobilitatea; B. metabolismul; C. reacțiile chimice; D. morfologia; E. lipsa de interacțiune cu alte organisme. 62. Cromozomul bacterian: A. este reprezentat de o moleculă de ARN; B. are molecula de ADN circulară, dublu helicoidală; C. molecula de ADN are un dinamism propriu ce-i asigură în timpul ciclului celular autoreplicarea şi transcrierea informației de pe ADN pe ARN; D. conține în jur de 3000-4000 de gene; E. are gena reprezentată de o secvență dublă de perechi de baze azotate. 63. Alegeți asociațiile corecte: A. gene structurale – gene care controlează funcția ADN-ului; B. gene pentru sinteza ARNm – codifică sinteza proteinelor de structură; C. gene reglatoare – gene pentru sinteza ARNt; D. gene structurale – care codifică sinteza proteinelor de structură; E. gene reglatoare – care controlează funcția ADN-ului. 64. ADN bacterian: A. are bazele azotate purinice sau pirimidinice; B. are fiecare nucleotid alcătuit dintr-o bază azotată şi o grupare fosfat; C. este o macromoleculă compusă din unități repetitive numite nucleotide; D. are ca baze purinice: A,T; E. are ca baze pirimidinice: C, G. 65. ADN-ul celular bacterian: A. are fiecare zahar ataşat de o grupare fosfat; B. există sub forma a 2 lanțuri de nucleotide răsucite împreună; C. cele două lanțuri sunt ataşate prin legături ionice între cele două baze azotate; D. fiecare lanț are o legătură între un zahar alternativ şi un grup fosfat;

71

E. nucleotidele formează prin răsucirea lor un dublu helix. 66. Afirmațiile false cu privire la complementaritatea bazelor azotate sunt următoarele: A. Datorită complementarităţii bazelor, dacă se cunoaşte structura unui lanţ, se poate şti structura lanţului complementar; B. Lanțurile de ADN sunt complementare; C. Bazele se împerechează specific; D. Adenina se împerechează cu citozina; E. Guanina se împerechează cu timina. 67. Răspunsurile corecte cu privire la structura ADN sunt următoarele: A. legăturile de hidrogen fac ca dublul helix să fie o structură instabilă; B. în ciuda instabilității, cele două lanțuri de ADN se pot separa sub influența proteinelor de “desfacere”; C. separarea lanţurilor permite ca cele două lanţuri separate de ADN să servească drept tipar pentru replicare; D. separarea lanţurilor permite apariţia a două molecule de ADN fiice; E. cele două lanţuri sunt ataşate prin legături de hidrogen între grupările fosfat. 68. Afirmaţiile corecte cu privire la codoni sunt: A. succesiune de codoni reprezintă codul genetic; B. fiecare codon codifică sinteza unui aminoacid sau a unei secvenţe reglatoare; C. un codon este reprezentat de un cvartet de nucleotide; D. codonul codifică un aminoacid care va intra în structura lanţului protidic într-o poziţie corespunzătoare poziţiei codonului în structura genei; E. codonii stop sunt UAA; UAG; UGA. 69. Alegeţi afirmaţiile false: A. Fenotipul unui organism este reprezentat de informaţia ce codifică pentru caracteristicile particulare ale unui organism; B. Fenotipul se referă la proprietăţile existente, ce exprimă caracteristicile bacteriilor la un moment dat; C. În termeni moleculari, fenotipul este o colecţie de gene; D. Fenotipul este o colecţie de proteine; E. Fenotipul reprezintă proprietăţile potenţiale, dar nu proprietăţile respective. 70. Structura ADN: A. este triplu catenară; B. are lanţuri antiparalele de nucleotide; C. are bazele cu structură identică; D. conţine o grupare fosfit; E. are bazele azotate ce înaintează după direcţia 5’- 3’. 71. ADN-ul bacterian conţine: A. ADN mitocondrial; B. ADN cromozomal;

72

C. ADN plasmidic; D. ADN extracromozomal; E. ADN de transfer. 72. ADN cromozomial bacterian: A. este format dintr-o singură moleculă radiară de ADN; B. are informația genetică codificată în secvența bazelor purinice şi pirimidinice; C. este dublu catenar; D. se consideră că formează mai mulți cromozomi; E. are ca baze azotate: adenina, guanina, citozina şi uracilul. 73. Plasmidele: A. Sunt molecule de ARN asemănătoare cu cea cromozomială; B. Sunt molecule de ADN cu cerc închis, superhelicoidal; C. Nu pot exista în stadiu autonom în citoplasmă; D. Pot exista integrate în cromozomul bacterian; E. Pot exista în epizomi. 74. Alegeți asocierile corecte cu privire la tipurile de plasmide: A. Factorii Col – conțin gene ce codifică producerea de toxine extracelulare; B. Plasmidele R – gene ce codifică anumite proteine utile sunt ataşate de plasmide bacteriene cu multiplicare rapidă, astfel încât expresia lor este foarte eficientă; C. Factorul F – de fertilitate; D. Plasmide utilizate ca vectori în ingineria genetică – plasmide ce conțin gene ale rezistenței la antibiotice; E. Factorul F – se inseră în cromozomul bacterian şi promovează frecvența crescută a recombinărilor. 75. Ce putem afirma despre replicarea ADN? A. Replicarea ADN se face cu intervenţia enzimei ADN-polimeraza ADN independentă; B. Replicarea ADN-ului este semiconservativă, cele două catene se separă şi se conservă intacte în cele două molecule de ADN fiice; C. Replicarea ADN apare la nivelul furculiţei de replicare; D. ADN polimeraza se ataşază de lanţul ADN care creşte după alinierea nucleotidelor în mod identic; E. ADN polimeraza formează sonde (primeri) scurte de ARN. 76. Afirmațiile corecte privitoare la biosinteza proteinelor sunt următoarele: A. Sinteza proteinelor se realizează în patru etape; B. Este procesul prin care informaţia din ARN este transformată în proteine ce controlează activitatea celulară; C. Transcrierea/ Traducerea informaţiei genetice din ADN într-o moleculă de ARN-mesager este una dintre etape; translaţie transcripţie proteine (schema reprezintă legea ARNm D. ADN generală a geneticii moleculare); 73

E. Translaţia adică transformarea informației conţinute în secvenţa de ARN-m în secvenţă de aminoacizi formând o proteină, la nivelul ribozomilor reprezintă a doua etapă. 77. Alegeți răspunsurile corecte: A. Celula foloseşte informaţia codificată in ARNm pentru a sintetiza proteina specifică prin procesul de translație; B. ARN este monocatenar; C. Un lanţ de ARNm este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specificădrept tipar; D. T- ADN dictează A-ARNm; E. Tanscripția necesită o enzimă numită ADN polimerază. 78. Alegeți asocierile corecte cu privire la tipurile de ARN: A. ARNm – transferă aminoacizii către ribozomi pentru sinteza proteinelor; B. ARNt – conține anticodonul; C. ARNr – conține un codon; D. ARNr – conține ribozomul 50 S; E. ARNm – conține 3 baze. 79. Răspunsurile corecte cu privire la procesele din timpul translației sunt: A. Iniţial, capătul 5’ al moleculei de ARNt se asociază cu un ribozom (sediul sintezei proteice); B. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARNm; C. Pe fiecare moleculă de ARNt există o porţiune specială formată dintr-un set de 3 nucleotide, numită anticodon, care este complementar cu codonul pentru aminoacidul transportat de ARNt; D. Cuplarea codon-anticodon apare numai când ARNm se ataşază de un ribozom; E. Un codon special, STOP codon din ARNm, numit sense codon, semnalează terminarea lanţului polipeptididc şi acesta este eliberat de pe ribozom. 80. Codonii NON sense sunt: A. AUG; B. UAA; C. UGA; D. AUU; E. UAG. 81. Mecanismele care duc la variații genetice sunt: A. Transferul de material genetic extracelular; B. Mutația spontană; C. Mutația indusă de factori chimici; D. Transferul de material intracelular; E. Mutația indusă de factori fizici. 82. Mutația se poate datora unei: 74

Inserții de baze, fără modificarea codonilor; Deleții (sintetizarea de mai multe baze); Deleții (pierderea uneia sau a mai multor baze, fără modificarea codonilor); Substituția de baze; Înlocuirii unei baze azotate cu altă bază azotată. 83. Alegeți asocierile corecte cu privire la tipurile de mutații: A. Substituția de baze - tranziție sau transversie; B. Mutație nonsens – deleție sau inserție a unei baze adiționale; C. Mutația cadrului de citire – o singură bază e înlocuită cu alta; D. Mutație nonsens – se creează un codon STOP în mijlocul lanțului de ARNm, oprind sinteza de proteine funcționale; E. Mutația cadrului de citire : GC se schimbă în AT. 84. Transferul genetic la bacterii se face prin: A. Conjugare; B. Rotație; C. Translație; D. Transformare; E. Transducție. 85. Alegeți asocierile corecte cu privire la transferul genetic: A. Conjugarea – ADN-ul este transferat de la o bacterie la alta către un virus; B. Transformarea – genele sunt transferate de la o bacterie la alta sub formă de ADN „gol”; C. Transducția – ADN-ul este transferat de la o bacterie la alta către un virus; D. Conjugarea – plasmidele sunt transferate de la o bacterie la alta prin intermediul unui pil sexual; E. Transformarea – plasmidele sunt transferate de la o bacterie la alta prin intermediul unui pil sexual. 86. Bacteriofagii: A. Sunt bacterii ale virusurilor; B. Prezintă o capsidă ce conține o moleculă de acid nucleic; C. Prezintă o coadă; D. Prin intermediul cozii detaşază la receptori specifici prezenți la suprafața structurilor țintă; E. Sunt formați din cap, gât, guler, teacă, ARN şi coadă. 87. Alegeți asocierile corecte cu privire la procesele din ciclul litic şi ciclul lizogen: A. Ciclul litic - rar acidul nucleic fagic se poate desprinde de cromozom şi rămâne autonom în citoplasmă, unde va iniția un ciclu litic; B. Ciclul lizogen - acidul nucleic fagic se integrează în ADN-ul bacterian şi se replică în paralel cu acesta; C. Ciclul litic - în final se vor asambla bacteriofagi maturi într-un număr crescut;

75

D. Ciclul lizogen - acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular spre sinteza materialului bacteriofagic; E. Ciclul litic - bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin liza celulei bacteriene gazdă şi vor putea începe un nou ciclu litic prin invadarea altor celule bacteriene. 88. Transformarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeți variantele corecte cu privire la ea: A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile achiziţionează noi gene; B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care parazitează şi se multiplică în bacterii); C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian; D. Frecvența transformărilor este scăzută; E. Este detectată prin modificarea unor caractere ale bacteriei receptoare. 89. Transducția este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeți variantele corecte cu privire la ea: A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile achiziţionează noi gene; B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care parazitează şi se multiplică în bacterii); C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian; D. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau plasmidic al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic; E. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante. 90. Conjugarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeți variantele corecte cu privire la ea: A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante; B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care parazitează şi se multiplică în bacterii); C. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile achiziţionează noi gene; D. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian; E. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin intermediul unui pil sexual.

76

Tematica 3. Patologie, infecţia bacteriană. Flora saprofită şi rolul benefic. Relaţia dintre microorganisme şi gazdă. Patogenitate bacteriană. Virulenţa (colonizare, multiplicare şi invazivitate, exo- şi endotoxine) Complement simplu 1. Endotoxinele bacteriene au următoarele caracteristici: A. pot produce şoc endotoxic B. sunt de natură proteică C. produc leucocitoză D. sunt termolabile E. se folosesc la prepararea anatoxinelor 2. Exotoxinele bacteriene au următoarele proprietăţi: A. sunt difuzibile pe cale sanguină şi nervoasă B. sunt de natură polizaharidică C. au capacitate nocivă redusă D. acţionează numai pe vase E. stimulează foarte slab răspunsul imun 3. Flora saprofită: A. este reprezentată de flora normală care populează tegumentele şi mucoasele B. este patogenă C. este formată din bacterii care nu populează în mod normal tegumentele şi mucoasele D. se găseşte în articulaţii E. se găseşte în sânge 4. La nivelul tractului respirator superior putem găsi următorii germeni saprofiţi cu o excepţie: A. Staphylococcus aureus B. Difteromorfi C. Streptococcus viridans D. Streptococcus pyogenes E. Streptococcus pneumoniae 5. Din intestinul gros putem izola specii ale unui gen bacterian saprofit: A. Streptococcus pyogenes B. Salmonella tiphy C. Shigella D. Proteus E. Escherichia coli enteropatogen

77

6. Bifaţi răspunsul corect: A. Flora vaginală este formată dintro singură specie bacteriană B. Bacilii din genul Proteus sunt patogeni pentru intestinul gros C. Flora microbiană saprofită este compusă în special din bacterii şi fungi D. Pielea nu este colonizată de Staphylococcus epidermidis E. La nivelul orofaringelui putem întâlni ca saprofit Neisseria gonorrhoeae. 7. În ceea ce priveşte flora comensală, care din următoarele afirmaţii este falsă: A. pe tegumente se pot găsi: stafilococi, streptococi, bacili Gram pozitivi şi rari bacili Gram negativi B. în tractul digestiv se pot găsi: bacili Gram negativi, lactobacili, enterococi C. în tractul respirator se pot gasi : Mycobacterium tuberculosis, pneumococi, streptococi beta hemolitici D. în 1/3 inferioara a uretrei pătrunde flora intestinală pe cale ascendentă E. în vagin se găsesc bacilii Doderlein 8. Apariţia procesului infecţios este dependentă: A. numai de factorii de apărare ai macroorganismului B. atât de factorii de apărare ai macroorganismului cât şi de factorii de patogenitate ai bacteriei C. numai de factorii de patogenitate ai microorganismului D. numai de integritatea barierelor anatomice la nivelul macroorganismului E. numai de efectorii imunităţii umorale 9. Menţionaţi care din următoarele specii bacteriene este o specie saprofită condiţionat patogenă: A. Salmonella tiphy B. Salmonella paratiphy C. Shigella flexneri D. Klebsiella pneumoniae E. Vibrio cholerae 10. Care enunţ referitor la patologie este fals? A. Termenii de infecţie sau de boală pot avea semnificaţii diferite; B. Infecţia este reprezentată de invazia organismului de microorganisme; C. Boala apare atunci când o infecţie produce modificări ale stării de sănătate; D. O infecţie nu poate exista în absenţa unei boli detectabile; E. Infecţia cu virusul HIV la debut nu prezintă semne sau simptome. 11. Care răspuns cu referire la flora normală este incorect? A. Microorganismele încep sa colonizeze omul după aproximativ o saptămână de la naştere; B. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros; C. Multe organisme saprofite se stabilesc şi în alte localizări ale corpului uman şi pe suprafaţa acestuia; D. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mare decât numărul celulelor ce alcătuiesc organismul;

78

E. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului alcătuiesc flora saprofită (flora normală). 12. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal sterile nereprezentate de: A. Stomac; B. Urină; C. Bilă; D. Intestin gros; E. Lichid articular. 13. În orofaringe întâlnim următoarele mai puţin: A. Streptococi viridans; B. Neisserii saprofite; C. Corynebacterii; D. Bacteroides; E. Staphylococcus epidermidis. 14. În orofaringe întâlnim următoarele mai puţin: A. Lactobacili; B. Staphylococcus aureus; C. Neisseria meningitidis; D. Haemophilus influenzae; E. Streptococcus pneumoniae. 15. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii anaerobe cu excepţia: A. Bacteroides; B. Bifidobacterium; C. E.coli; D. Fusobacterium; E. Coci anaerobi. 16. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii aerobe cu excepţia: A. E.coli; B. Enterobacter; C. Proteus; D. Klebsiella; E. Bifidobacterium. 17. Care afirmaţie referitoare la tractul genital este adevărată? A. Uretra distală a ambelor sexe este colonizată de flora saprofită; B. Uretra inferioară este colonizată de Staphylococcus epidermidis, corynebacterii; C. Flora vaginală este mai specifică şi nu este influenţată de statusul hormonal; D. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite specii de bacterii aerobe şi anaerobe;

79

E. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor endrogeni se modifică flora vaginală. 18. Principalele bacterii de pe tegument sunt reprezentate de următoarele cu excepţia: A. Propionibacterium acnes; B. Coci anaerobi; C. Staphylococcus epidermidis; D. Corynebacterii; E. Coliformi. 19. Care răspuns cu referire la relaţia dintre flora normală şi gazda umană este incorect? A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama celuilalt dar cel din urmă nu este afectat; B. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale; C. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv dăunează, aduc beneficii; D. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme; E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism beneficiază în defavoarea celuilalt. 20. Următoarele boli pot fi comunicabile sau transmisibile cu excepţia: A. Febră tifoidă; B. Tetanos; C. Tuberculoză; D. Varicelă; E. Herpes. 21. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină următoarele tipuri de boli mai puţin: A. Sporadică, apare ocazional; B. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală; C. Endemică, boală constant prezentă în populaţie; D. Epidemică un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp; E. Pandemică o boală endemică cu răspândire globală. 22. Virulenţa este determinată de următoarele, mai puţin: A. Factorii de colonizare; B. Invazivitatea; C. Capacitatea de a elabora toxine; D. Capacitatea de a forma lipide; E. Enzime. 23. Adezinele sunt reprezentate de următoarele cu excepţia: A. Pili; B. Cili; C. Fimbrii la enterobacterii; D. Glicocalixul la streptococi; E. Macromolecule proteice de adeziune codificate cromozomial sau plasmidic.

80

24. Care răspuns cu referire la puterea de invazie este incorect? A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa bacteriană; B. Streptococcus pyogenes conţine proteina M ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza; C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând fagocitoza; D. În prezenţa anticorpilor anticapsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, nu se produce distrugerea prin fagocitoză; E. Invazia centrală sau directă speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile celulelor epiteliale. 25. Despre exotoxine sunt false următoarele enunţuri: A. Sunt produse în interiorul unor bacterii în cursul creşterii şi metabolismului lor; B. Sunt eliberate în spaţiul înconjurător; C. Sunt caracteristice bacteriilor Gram pozitive; D. Au structura glucidică; E. Sunt termolabile. 26. Despre exotoxine sunt false următoarele enunţuri: A. Sunt difuzibile pe cale limfatică, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul producerii lor; B. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană; C. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine şi nu de bacterii; D. Organismul produce anticorpi numiţi antitoxine ce furnizează imunitate împotriva toxinelor; E. Exotoxinele pot fi transformate în anatoxine (vaccinuri ce mai poartă denumirea de toxoizi). 27. Care răspuns cu referire la exotoxine este incorect? A. Există trei grupe de exotoxine; B. Citotoxinele distrug celulele gazdă sau funcţia lor; C. Neurotoxinele împiedică transmisia normală a impulsului nervos; D. Enterotoxinele afectează celulele tractului respirator; E. Exotoxinele produc semne şi simptome specifice. 28. Afirmaţia falsă despre endotoxine este următoarea: A. Reprezintă componente structurale ale membranei externe a peretelui celular bacterian ale bacteriilor gram negative şi sunt eliberate numai după moartea (liza) acestora; B. Sunt termostabile; C. Nu pot fi transformate în anatoxine (toxoid); D. Toate produc aceleaşi semne şi simptome; E. Determină formarea unor antitoxine (anticorpi) eficiente.

81

29. Referitor la enzime este neadevărat enunţul următor: A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele (polimorfonuclearele PMN); B. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi, Clostridium perfringens; C. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge; D. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei; E. Hialuronidaza, produsă de streptococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide din ţesutul lipidic.

Complement multiplu 1. Alegeţi enunţurile corecte referotoare la endotoxinele bacteriene: A. Sunt toxinele bacteriilor Gram negative B. Sunt componentele structurale ale peretelui celular C. Sunt eliberate dupa liza bacteriilor Gram pozitive D. Au structura lipopolizaharidică E. Se pot transforma în vaccinuri 2. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la exdotoxinele bacteriene : A. Sunt de natură proteică B. Sintetizate de bacterii Gram pozitive C. Pot fi transformate în anatoxine D. Sunt termostabile E. Prezintă antigenicitate scăzută 3. Acţiunea patogenă a exotoxinelor bacterine se manifestă: A. Nespecific B. Ireversibil, odată legate de substrat C. Exotoxinele sunt elaborate de bacterii Gram pozitive D. Produc efecte la distanţă de locul producerii lor E. Au efecte locale 4. Exotoxinele bacteriene: A. Pot servi la prepararea unor vaccinuri antibacteriene B. Exotoxină tetanică are afinitate pentru sistemul nervos central C. Exotoxină botulinică are afinitate pentru sistemul nervos periferic D. Sunt de natură lipo – polizaharidica E. Exotoxina difterică acţionează la nivelul laringelui producând crupul difteric 5. Alegeţi răspunurile corecte caracteristice patogenităţii bacteriene: A. Să existe un anumit număr de bacterii la poarta de intrare pentru a putea produce boala B. Aderenţa bacteriană nu influenţează puterea de invazie C. Proteina M a Streptococcus pyogenes mediază ataşarea bacteriilor de celulele epiteliale ale gazdei 82

D. Capsula bacteriană favorizează fagocitoza E. Speciile de Salmonella produc invazia centrală sau directă a ţesuturilor 6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la factorii de patogenitate bacteriană : A. Hialuronidaza creşte virulenţa bacteriană B. Kinazele au rol rol în invazivitatea bacteriană C. Leucocidinele stimulează activitatea polimorfonuclearelor D. Coagulazele au rol în aderare la locul infecţiei E. Coagulazele sunt produse de stafilococi 7. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la exotoxinele bacteriene: A. Sunt de natură proteică B. Sunt termostabile C. Sunt de natură glucido-lipido-polipeptidica D. Sunt sintetizate de bacterii Gram pozitive E. Stimulează slab răspunsul imun umoral şi răspunsul imun celular 8. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la endotoxinele bacteriene: A. Au structură lipopolizaharidică B. Sunt termolabile, fiind distruse la 60 grade Celsius C. Prezintă antigenicitate crescută D. Produc leucopenie, mai ales prin neutropenie E. Se pot transforma in vaccinuri 9. Patologia se ocupă cu: A. Cauza sau etiologia unei boli; B. Patogeneza, modul în care se dezvoltă o boală; C. Schimbările structurale şi funcţionale produse de boală; D. Efectele bolii asupra organismului; E. Studiul simptomelor şi semnelor diferitelor boli, precum şi al metodelor de a le pune în evidenţă. 10. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate? A. Termenii de infecţie sau de boală pot avea semnificaţii diferite; B. Infecţia este reprezentată de invazia organismului de microorganisme; C. Boala apare atunci când o infecţie produce modificări ale stării de sănătate; D. O infecţie nu poate exista în absenţa unei boli detectabile; E. Infecţia cu virusul HIV la debut prezintă semne sau simptome. 11. Care din următoarele eunţuri sunt adevărate? A. Microorganismele încep sa colonizeze omul de la naştere; B. Primul contact cu microorganisme al nou născutului este cel cu lactobacilii din uterul matern; C. Lactobacilii vor deveni microorganismele predominante ale nou născutului după începerea respiraţiei şi a hrănirii; D. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul subţire;

83

E. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros. 12. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate? A. După naştere microorganismele vor coloniza intestinul subţire; B. După naştere microorganismele vor rămâne în intestinul gros pe tot parcursul vieţii; C. După naştere microorganismele vor rămâne în intestinul gros pentru o scurtă durată de timp; D. Numărul microorganimelor poate să crească sau să scadă în funcţie de modificarea condiţiilor de mediu; E. Microorganismele pot contribui la îmbolnăvire. 13. Care din următoarele eunţuri sunt false? A. Multe organisme saprofite se stabilesc în diferite localizări ale corpului uman şi pe suprafaţa acestuia; B. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mare decât numărul celulelor ce alcătuiesc organismul; C. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mic decât numărul celulelor ce alcătuiesc organismul; D. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului alcătuiesc flora patogenă (flora normală); E. Flora saprofită acţionează antagonist faţă de flora patogenă, reprezentând un mijloc de apărare a organismului. 14. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate? A. Competiţia dintre bacteriile saprofite şi patogene este o competiţie pentru spaţiu, substrat nutritiv şi pentru receptorii celulari ai ţesuturilor umane; B. În anumite situaţii flora patogenă poate produce îmbolnăviri (din acest motiv se numeşte saprofită condiţionat patogenă); C. În anumite situaţii flora saprofită poate produce îmbolnăviri (din acest motiv se numeşte saprofită condiţionat patogenă); D. Flora saprofită poate produce îmbolnăviri prin pătrunderea în cavităţi sau lichide normal sterile (sânge, lichid cefalo-rahidian LCR, urină etc.); E. Flora saprofită poate produce îmbolnăviri prin dezechilibre cauzate de terapia cu antibiotice sau prin alte mecanisme. 15. Care din următoarele eunţuri sunt false? A. Există bacterii ce alcătuiesc flora tranzitorie ce poate fi prezentă pentru 2-3 ani şi care poate dispărea; B. Există bacterii patogene ce nu produc întotdeauna îmbolnăvirea (Mycobacterium tuberculosis, Vibrio cholerae etc); C. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal sterile reprezentate de: organele interne, articulaţii, sânge, LCR, lichid peritoneal, pleural, articular, urină, bilă; D. Datorită conformaţiei anatomice ale acestei zone şi a mecanismelor de apărare locală zonele normal sterile se menţin nepopulate de bacterii; E. Flora saprofită este localizată specific în anumite regiuni.

84

16. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia: A. Tractul respirator inferior este steril dar cel superior este colonizat în special la nivelul nazo-faringelui şi cavităţii bucale; B. Tractul respirator superior este steril dar cel inferior este colonizat în special la nivelul nazo-faringelui şi cavităţii bucale; C. Saliva conţine aproximativ 108 bacterii per mililitru; D. Saliva conţine aproximativ 98 bacterii per mililitru; E. Saliva conţine aproximativ 118 bacterii per mililitru. 17. În fosele nazale se găseşte: A. Streptococcus pneumoniae; B. Staphylococcus epidermidis; C. Staphylococcus aureus; D. Streptococcus pyogenes; E. Corynebacterii. 18. În orofaringe există: A. Streptococi viridans; B. Neisserii saprofite; C. Staphylococcus aureus; D. Haemophilus influenzae; E. Streptococcus pneumoniae. 19. În orofaringe există: A. Corynebacterii; B. Bacteroides; C. Lactobacili; D. Staphylococcus epidermidis; E. Staphylococcus aureus. 20. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia: A. Esofagul are o floră similară cu cea a faringelui; B. Stomacul (fără alimente) este steril datorită pH-ului bazic; C. Stomacul poate conţine bacterii bazo-rezistente ca Helicobacter pylori; D. Duodenul, jejunul, ileonul superior au o floră redusă; E. Intestinul gros conţine o floră bacteriană extrem de bogată datorită prezenţei umezelii şi substanţelor nutritive. 21. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de: A. Bacterii anaerobe: Bacteroides, Bifidobacterium; B. Bacterii anaerobe: E.coli, Enterobacter; C. Bacterii anaerobe: Proteus, Klebsiella; D. Bacterii anaerobe: Citrobacter, Streptococcus faecalis; E. Bacterii anaerobe: Fusobacterium, coci anaerobi.

85

22. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de: A. Bacterii aerobe: Bifidobacterium, Fusobacterium; B. Bacterii aerobe: Bacteroides, coci anaerobi; C. Bacterii aerobe: Enterobacter, Citrobacter; D. Bacterii aerobe: E.coli, Proteus; E. Bacterii aerobe: Klebsiella, Streptococcus faecalis. 23. Care din următoarele variante sunt adevărate? A. Materiile fecale conţin un număr enorm de bacterii care reprezintă până la o pătrime din greutatea acestora; B. Uretra distală a ambelor sexe este colonizată de flora saprofită; C. Uretra inferioară este colonizată de Staphylococcus epidermidis, corynebacterii; D. Flora vulvară prezintă o floră asemănătoare cu a regiunii perineale; E. Flora vulvară cantitativ şi calitativ este în strânsă legătură cu igiena fiecărei persoane. 24. Cu referire la flora vaginală care din următoarele variante sunt adevărate? A. Flora vaginală este mai specifică şi este influenţată de statusul hormonal şi de activitatea sexuală; B. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite specii de bacterii aerobe şi anaerobe; C. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor estrogeni se modifică flora vaginală; D. Depozitele de glicogen din celulele epiteliale ale mucoasei vaginale favorizează dezvoltarea genului Staphylococcus; E. Lactobacilii prin utilizarea glicogenului produc acid uric, deci un pH vaginal acid (3,8 4,5) nefavorabil dezvoltării altor specii bacteriene. 25. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia: A. Colul uterin în zona internă prezintă o floră asemănătoare florei vaginale; B. În zona de tranziţie a colului uterin spre exocol flora se reduce numeric; C. În zona de tranziţie a colului uterin spre endocol flora se reduce numeric; D. La nivelul cervixului există mucusul cervical ce conţine substanţe antimicrobiene: lizozim, lactoferină; E. Substanţele antimicrobiene: lizozim, lactoferină au rol de barieră împotriva pătrunderii microorganismelor. 26. Cu referire la tegument putem spune următoarele: A. Are o floră bacteriană rezidentă; B. În glandele sebacee şi în jurul lor predomină bacteriile aerobe; C. În glandele sebacee şi în jurul lor predomină bacteriile anaerobe; D. Microorganismele coliforme sunt frecvent prezente în zonele uscate; E. Microorganismele coliforme sunt frecvent prezente în zonele umede. 27. Principalele bacterii de pe tegument sunt reprezentate de: A. Propionibacterium acnes; B. Coci anaerobi;

86

C. Staphylococcus epidermidis; D. Corynebacterii; E. Streptococcus faecalis. 28. Bacteriile de pe tegument mai puţin frecvente sunt: A. Staphylococcus epidermidis; B. Corynebacterii; C. Propionibacterium acnes; D. Staphylococcus aureus; E. Coliformi. 29. Conductul auditiv extern este o prelungire a tegumentului iar speciile ce pot coloniza această regiune sunt reprezentate de: A. Propionibacterium acnes; B. Coliformi; C. Staphylococcus epidermidis; D. Corynebacterii; E. Uneori cerumenul poate conţine mycobacterii. 30. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele: A. Flora saprofită aduce beneficii gazdei umane prin prevenirea creşterii microorganismelor patogene; B. Dezechilibrul florei saprofite poate duce la apariţia bolii; C. Flora bacteriană vaginală menţine un pH neutru, inhibând creşterea levurilor; D. Dacă populaţia bacteriană este distrusă prin: antibiotice, spălarea intravaginală excesivă, produse de igienă şi deodorante nepotrivite, pH-ul vaginal devine acid şi Candida albicans se poate înmulţi devenind microorganismul dominant; E. Relaţia dintre flora normală şi gazda umană se numeşte simbioză. 31. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele: A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama celuilalt iar cel din urmă este afectat; B. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama celuilalt dar cel din urmă nu este afectat; C. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale; D. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu dăunează, nu aduc beneficii; E. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu sunt comensale. 32. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele: A. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme; B. Intestinul gros conţine bacterii ca: E. coli ce sintetizează vitamina A şi unele vitamine B; C. În cazul mutualismului vitaminele sunt absorbite în sânge şi distribuite pentru uzul celulelor bacteriene; D. În cazul mutualismului intestinul gros furnizează substanţele nutritive pentru supravieţuirea bacteriilor;

87

E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism beneficiază în defavoarea celuilalt. 33. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele: A. În anumite condiţii un microorganism ca E .coli poate deveni patogen; B. E. coli nu produce infecţii atât timp cât rămâne în intestinul subţire; C. Dacă E. coli ajunge în alte locuri cum ar fi: vezica urinară, plămâni, leziuni poate produce infecţii urinare, pulmonare sau abcese; D. Oportunistele produc infecţii în habitatul lor normal unei persoane sănătoase; E. Stadiul SIDA al infecţiei HIV este frecvent acompaniat de infecţii oportuniste ca: pneumonia cu Pneumocystis carinii, acestă infecţie secundară dezvoltându-se din cauza statusului imun scăzut. 34. În cursul infecţiilor pot fi alterate funcţii şi structuri ale organismului şi se pot manifesta ca: A. Simptome acestea fiind aspecte obiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă); B. Simptome acestea fiind aspecte subiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă); C. Semne care sunt aspecte obiective pe care medicul le poate observa şi măsura (paralizie, febră,induraţie); D. Semne care sunt aspecte subiective pe care medicul le poate observa şi măsura (paralizie, febră,induraţie); E. Uneori un grup de simptome şi semne specifice acompaniază o anumită boală. Acesta poartă numele de sindrom. 35. Bolile infecţioase pot fi: A. Boli comunicabile sau necontagioase (febră tifoidă, tuberculoză, varicelă); B. Boli comunicabile sau transmisibile(herpes, rujeolă, rubeolă); C. Boli netransmisibile ce nu se transmit de la o gazdă la alta; D. Boli necontagioase ce nu se transmit de la o gazdă la alta; E. Boli comunicabile sau netransmisibile ce nu se transmit de la o gazdă la alta. 36. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină bolile: A. Sporadică, apare ocazional (febra tifoidă în Europa, USA); B. Sporadică, apare frecvent (febra tifoidă în Europa, USA); C. Endemică, boală constant prezentă în populaţie (malaria în Africa subsahariană); D. Epidemică, un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp (de exemplu gripa); E. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală. 37. Privind mecanismele de patogenitate ale microorganismelor sunt adevărate următoarele: A. Infecţia reprezintă pătrunderea şi multiplicarea unui agent infecţios în organismul gazdă; B. În funcţie de rezultatul conflictului dintre gazdă şi microorganisme infecţia poate fi urmată (sau nu) de boala infecţioasă (procesul infecţios); C. Procesul infecţios este condiţionat de mecanismele de apărare ale organismului uman; D. Procesul infecţios este condiţionat de factorii de patogenitate şi de virulenţă ale microorganismelor;

88

E. Patogenitatea (puterea patogenă) este un atribut de specie şi este capacitatea potenţială a unei specii microbiene de a nu determina un proces infecţios la o gazdă aflată în stare normală de rezistenţă. 38. Virulenţa indică gradul de patogenitate a unei tulpini bacteriene în cadrul unei specii. Aceasta este determinată de: A. factorii de colonizare; B. invazivitatea; C. capacitatea de a elabora toxine; D. capacitatea de a prelua vitamine; E. enzime. 39. Care afirmaţii cu privire la invazivitate şi puterea de invazie sunt corecte? A. Invazivitatea este capacitatea unui microorganism de a se răspândi în organismul gazdei; B. Unele bacterii nu au putere de invazie şi se multiplică doar la poarta de ieşire (de exemplu bacilul difteric); C. Alte bacterii depăşesc bariera epitelială, trec în sistemul limfatic şi în sânge ducând la septicemie; D. Aderenţa bacteriană previne eliminarea bacteriilor de către fluidele din ţesuturi şi este asigurată de hidrofobicitatea suprafeţei celulelor bacteriene şi de prezenţa unor adezine bacteriene; E. Adezinele sunt macromolecule lipidice de adeziune codificate cromozomial sau plasmidic, cu proprietăţi imunogenice şi care stabilesc legături specifice cu receptorii tisulari. 40. Care afirmaţii cu privire puterea de invazie sunt incorecte? A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa bacteriană; B. Streptococcus pyogenes conţine proteina G ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza; C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând fagocitoza; D. În prezenţa anticorpilor capsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, se produce distrugerea prin fagocitoză; E. Invazia centrală sau directă: speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile celulelor epiteliale. 41. Care afirmaţii cu privire la capacitatea de a elabora toxine sunt corecte? A. Toxinogeneza este capacitatea microorganismelor de a produce toxine; B. Termenul de toxemie se referă la simptomele produse de toxinele eliberate în sânge; C. Toxinele bacteriene sunt de 2 tipuri: exotoxine şi endotoxine. D. Exotoxinele sunt produse în interiorul unor bacterii în cursul creşterii şi metabolismului lor şi sunt eliberate în spaţiul înconjurător; E. Sunt caracteristice bacteriilor Gram negative. 42. Care afirmaţii cu privire la exotoxine sunt false? A. Exotoxinele au structura lipidică şi sunt termolabile;

89

B. Sunt difuzibile pe cale sanguină, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul producerii lor; C. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană; D. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine şi nu de bacterii; E. Exotoxinele nu produc semne şi simptome specifice. 43. Care afirmaţii cu privire la exotoxine sunt corecte? A. Organismul produce anticorpi numiţi antitoxine ce furnizează imunitate împotriva toxinelor; B. Când exotoxinele sunt activate prin căldură, formaldehidă, nu mai produc boala dar sunt capabile să stimuleze producerea de anticorpi antitoxină (îşi pierd patogenitatea dar îşi păstrează imunogenitatea); C. Exotoxinele pot fi transformate în anatoxine (vaccinuri ce mai poartă denumirea de toxoizi); D. Există patru grupe de exotoxine; E. Exemple de bacterii care produc exotoxine: Clostridium botulinum, Clostridium tetani, Corynebacterium diphteriae, stafilococul auriu. 44. Cu referire la endotoxine putem spune următoarele: A. Endotoxinele reprezintă componente structurale ale membranei interne a peretelui celular bacterian ale bacteriilor gram pozitive şi sunt eliberate numai după moartea (liza) acestora; B. Porţiunea lipidică a lipopolizaharidelor, numită lipidul A este endotoxină; C. Endotoxinele sunt termostabile şi pot fi transformate în anatoxine (toxoid); D. Toate endotoxinele produc aceleaşi semne şi simptome (nu sunt specifice unei boli) : febră, hipotensiune, şoc toxicoseptic, slăbiciune generală, hemoragie viscerală; E. Endotoxinele determină formarea unor antitoxine (anticorpi) eficiente. 45. Cu referire la enzime putem spune următoarele: A. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime intracelulare; B. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime extracelulare; C. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de endoenzime; D. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de exoenzime; E. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime intracelulare şi extracelulare. 46. Cu referire la enzime nu putem spune următoarele: A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele (polimorfonuclearele PMN); B. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi nu pot distruge neutrofilele (polimorfonuclearele PMN); C. Hemolizinele nu produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi; D. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi;

90

E. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi,dar nu şi de streptococi. 47. Care afirmaţii cu privire la enzime sunt corecte? A. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge; B. Cheagul de fibrină nu poate proteja bacteriile de fagocitoză; C. Cheagul de fibrină poate izola bacteriile de alte mecansime de apărare ale gazdei; D. Coagulazele sunt produse de stafilococi; E. Coagulazele sunt produse de stafilococi. 48. Care afirmaţii cu privire la enzime sunt corecte? A. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei; B. Fibrinolizina este produsă de Streptococcus pyogenes şi stafilokinaza este produsă de Staphylococcus aureus; C. Hialuronidaza, produsă de stafilococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide din ţesutul conjunctiv; D. Colagenaza produsă de câteva specii de Clostridium, distruge fibronogenul ce formează ţesutul conjunctiv din muşchi şi alte organe şi ţesuturi; E. Colagenaza produsă de câteva specii de Clostridium, favorizeaza extinderea gangrenei gazoase.

91

Tematica 4 Mecanismele de apărare antiinfecţioasă ale gazdei. Mecanisme nespecifice (bariere mecanice, celulele fagocitare şi procesul de fagocitoza). Mecanismele de apărare specifice: noţiuni de baza asupra imunităţii. Definiţie şi clasificare a vaccinurilor Complement simplu 1. Mecanismele de apărare nespecifice cuprind: A. organele limfoide centrale B. sistemul imun C. organele limfoide periferice D. tegumentul E. răspunsul imun umoral 2. Fagocitoza: A. este un mecansim specific de apărare B. implică limfocitele C. distruge microorganismele complet sau cu păstrarea antigenului D. este efecuată de hematii E. se desfăşoară în două etape:ataşarea şi digestia 3. Mecanismele specifice cuprind: A. pielea B. mucoasele C. lizozimul D. sistemul complement E. sistemul imun 4. Vaccinurile pot fi: A. vii atenuate B. anatoxine C. vaccinuri complete sau corpusculare D. vaccinuri care conţin fragmente antigenice E. toate răspunsurile sunt corecte 5. Referitor la vaccinuri sunt adevărate afirmaţiile cu excepţia: A. vaccinurile produc răspuns imun B. imunitatea obţinută cu ajutorul vaccinurilor vii este de scurtă durată C. anatoxinele sunt eficiente în boli ca tetanosul D. vaccinuri facultative sunt: vaccinul antigripal, anti-Haemophylus E. vaccinuri indispensabile sunt: BCG,DiTePer

92

6. Vaccinurile vii atenuate: A. se administrează în doză unică B. după administrare se obţine un răspuns imun durabil C. sunt contraindicate la gravide D. sunt contraindicate la imunodeprimaţi E. Toate răspunsurile sunt corecte 7. Răspunsul fals referitor la factorii legaţi de apărarea gazdei este: A. Starea de nutriţie: malnutriţia proteică, predispune la infecţii; B. Starea de nutriţie: malnutriţia vitaminică predispune la infecţii; C. Vârsta: nou-născuţii în special prematurii sunt predipuşi la îmbolnăviri; D. Vârsta: pacienţii în vârstă sunt predipuşi la îmbolnăviri; E. Sexul:neimportant. 8. Răspunsul fals referitor la factorii legaţi de apărarea gazdei este: A. Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la tuberculoză decât rasa neagră; B. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti; C. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare; D. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu corticosteroizi; E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu radioterapie. 9. Care din următoarele răspunsuri cu referire la mecanismele de apărare nespecifice este incorect? A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme; B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică; C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează mecanic impurităţile şi bacteriile; D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate; E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară, virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene. 10. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este fals următorul enunţ: A. Lizozimul se găseşte în plasmă, lacrimi, salivă, secreţii nazale; B. Properdina se găseşte în plasmă; C. Beta-lizina este un aminoacid produs de trombocite în procesul coagulării; D. Lactoferina este o glicoproteină în salivă, lacrimi, secreţii nazale, ser, granulaţiile leucocitelor; E. Transferina se găseşte în ser şi la nivelul mucoaselor. 11. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este incorect următorul enunţ: A. Lizozimul se găseşte in lichidul cefalorahidian LCR, transpiraţie şi urină; B. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele bacteriilor Gram pozitive);

93

C. Fibronectina glicoproteină din plasmă, are rol în opsonizare, în interacţiunea dintre celule şi reacţionează cu complementul ; D. Interferonii sunt glicoproteine numiţi şi citokine; E. Interferonii sunt proteine produse şi eliberate de limfocite ca răspuns la prezenţa patogenilor: virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori. 12. Care din următoarele enunţuri cu referire la răspunsul inflamator şi fagocitoza este incorect? A. Prezenţa microorganismelor în organismul gazda produce apariţia răspunsului inflamator; B. Răspunsul inflamator este un complex de reacţii locale cu rolul de a delimita şi opri evoluţia procesului infecţios; C. Răspunsul inflamator e caracterizat clinic prin apariţia la locul infecţiei a următoarelor semne: înroşire(eritem), tumefiere, căldura, durere, impotenţă funcţională; D. Dintre celulele care apar la locul infecţiei si care au funcţii de fagocitoză, primele sosite sunt eozinofilele şi monocitele; E. Fagocitoza face parte din raspunsul inflamator, proces în care bacteriile sunt înglobate „fagocitate”de celulele polimorfonucleare PMN şi macrofage. 13. Principalele etape ale răspunsului inflamator sunt următoarele cu excepţia: A. Vasodilataţie capilară; B. Creşterea fluxului sanguin; C. Scăderea permeabilităţii capilare prin acţiunea mediatorilor chimici: histamina, prostaglandine, leukotriene; D. Extravazarea leucocitelor şi proteinelor plasmatice; E. Fagocitoza. 14. Celulele fagocitare nu pot fi: A. Circulante: neutrofile; B. Fixe: macrofage; C. Circulante: eozinofile; D. Circulante: macrofage; E. Circulante: monocite. 15. Care din următoarele răspunsuri referitoare la chemotaxia este fals? A. Chemotaxia reprezintă procesul de atragere la locul infecţiei; B. Chemotaxia este determinată de factorii chemotactici: fracţiunea c5a a complementului; C. Chemotaxia este determinată de factorii chemotactici: kalikreina; D. Chemotaxia este nu un factor chemotactic; E. Chemotaxia este enzima care catalizează formarea de bradikinină, mediatorul durerii. 16. Care din următoarele răspunsuri este fals? A. Chemotaxia constă în ataşarea PMN la endoteliul vascular de la locul infecţiei de pe suprafaţa celulelor endoteliale; B. Chemotaxia constă în migrarea PMN prin peretele vaselor capilare spre locul infecţiei numită şi diapedeză; C. Fagocitele emit pseudopode în jurul bacteriilor şi formează un fagolizozom;

94

D. Lizozomii din neutrofile (conţin enzime hidrolitice şi alte substanţe bactericide) migrează spre fagozom şi fuzionează formând un fagolizozom; E. În fagolizozom bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice. 17. Granulaţiile eliberează enzimele înglobate în lizozomi.Granulele lizozomale mici, reprezintă 85% şi sunt reprezentate de următoarele cu excepţia: A. Lactoferine; B. Mieloperoxidază; C. Proteaze; D. Nucleaze; E. Lipaze. 18. Privind limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) care enunţ este greşit? A. Au rol în imunitatea naturală; B. Sunt limfocite mici cu granulaţii; C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine; D. Nu au specificitate pentru un anumit virus; E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară. 19. Sistemul imun este format din următoarele organe imune cu excepţia: A. Ficat; B. Măduvă osoasă; C. Timus; D. Inelul Waldeyer; E. Plăci Peyer. 20. Anticorpii au următoarele funcţii de apărare mai puţin: A. Rol în liza bacteriană; B. Funcţie antibacteriană în prezenţa complementului; C. Neutralizează toxine bacteriene; D. Favorizează fagocitoza prin opsonizare bacteriilor; E. Funcţie virală directă. 21. Limfocitele T helper nu au următorul rol: A. Activează limfocitele B în plasmocite pentru a produce anticorpi; B. Stimulează acţiunea limfocitelor T citotoxice; C. Stimulează acţiunea limfocitelor T supresoare; D. Inhibă producţia de anticorpi a limfocitele B; E. Sunt efectorii răspunsului de hipersensibilitate întârziată.

22. Imunitatea antiinfecţioasă nu poate fi: A. Imunitate naturală activă prin trecerea prin boală; B. Imunitate naturală pasivă, transmisă transplacentar, prin anticorpi materni;

95

C. Imunitate naturală activă care asigură protecţie aproximativ 6 luni după naştere; D. Imunitate artificială activă prin vaccinare; E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de anticorpi preformaţi (seruri hiperimune sau imunoglobuline specifice). 23. Obiectivele imunizării active (vaccinării)sunt următoarele cu excepţia: A. Producerea unui titru adecvat de anticorpi protectori; B. Obţinerea unei populaţii de celule cu memorie imunologică; C. Imunitate durabilă; D. Persistenţa imunităţii induse o perioadă cât mai lungă (ani, toată viaţa); E. Persistenţa imunităţii induse o perioadă relativ scurtă (săptămâni, luni). 24. Vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii sunt următoarele cu excepţia: A. Vaccinul antitifoidic; B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk; C. Vaccinul antivaricelos; D. Vaccinul antiamaril; E. Vaccinul antirubeolic. 25. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt următoarele cu excepţia: A. Vaccinul antihaemophilus (Hib); B. Vaccinul antipertussis; C. Vaccinul antiholeric; D. Vaccinul antileptospirotic; E. Vaccinul anti-hepatita A. 26. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în următoarele cu excepţia: A. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-haemophylus, vaccinul antirabic; B. Vaccinuri folosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic, antitifoidic; C. Vaccinuri indispensabile, care nu sunt obligatorii: BCG, Di-Te-Per, antipoliomielitic oral şi injectabil; D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.; E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): anti-cărbunos, antifebra Q.

96

Complement multiplu 1. Mecanismele de aparare nespecifice cuprind: A. Complementul B. Flora saprofită C. Celulele natural ucigaşe NK D. Limfocitele E. Lizozimul 2. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la sistemul imun : A. Face parte din mecanismele specifice ale apărării B. Face parte din mecanismele nespecifice ale apărării C. Este format din organe limfoide centrale D. Are ca principale celule limfocitele E. Principalele celule efectoare sunt neutrofilele 3. Printre mecanismele de apărare nespecifice se numără: A. Transferina B. Properdina C. Răspunsul imun umoral D. Răspunsul imun celular E. Interferonii 4. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la fagocitoză: A. macrofagele predomină în infecţii cronice sau granulomatoase B. Se realizează cu ajutorul neutrofilelor, eozinofilelor, monocitelor C. presupune ataşarea şi digestia bacteriilor D. este un proces prin care bacteriile sunt distruse complet sau incomplet E. bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice în fagolizozom 5. Mecanisme de apărare specifică includ: A. Plasmocitele B. Proteinele de fază acută C. Activarea limfocitului B D. Activarea limfocitelor T ucigaşe NK E. Lactoferina 6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la imunizarea antiinfecţioasă: A. naturală activă prin trecerea prin boală B. artificială pasivă prin vaccinare C. naturala pasivă transmisă transplacentar D. artificiala pasivă prin administrarea de anticorpi preformaţi E. pasivă prin trecerea prin boală 7. Vaccinurile complete sau corpusculare sunt : A. Anti-haemophilus 97

B. C. D. E.

Anti-pertussis Antiholeric Antimeningococic Anti-hepatită B 8. Care afirmaţii referitoare la toxoizi sunt adevărate: A. se mai numesc anatoxine B. eficienţi în prevenirea bolilor produse de exotoxine C. se obtin din exotoxine prin tratare cu formaldehidă D. toxoizii nu au actiune specifica E. anatoxinele se obtin din exotoxine care îşi păstrează capacitatea toxică 9. Despre vaccinuri vii atenuate se pot afirma următoarele: A. conţin microorganisme vii care prin tehnici de atenuare şi-au pierdut capacitatea patogenă B. se administrează în doze multiple C. simptomatologia clinică postvaccinal este asemănătoare bolii dar foarte redusă D. imunitatea obţinută nu este durabilă E. nu sunt contraindicate la gravide 10. Referitor la răspunsul umoral următoarele afirmaţii sunt adevărate: A. răspunsul imun umoral constă în activarea limfocitului B B. este un mecanism nespecific de apărare C. răspunsul imun umoral constă în elaborarea de anticorpi de către plasmocite D. o parte din limfocitele B se transformă în limfocite B cu memorie E. răspunsul imun primar se datorează limfocitelor B cu memorie 11. Sistemul complement A. este un complex de 20 substanţe proteice B. componentele acestuia se activează în cascadă C. activarea e declansata de complexe imune D. activarea e declansata de bacterii E. nivelul complementului în ser depinde de gradul de imunizare a persoanei 12. Care afirmaţii sunt adevărate? A. Infecţia se poate produce cu bacterii ce alcătuiesc flora normală prin ruperea echilibrului dintre gazdă şi microorganisme; B. Infecţia se poate produce cu bacterii patogene; C. Factorii legaţi de apărarea gazdei sunt reprezentaţi de statusul socio-economic; D. Malnutriţia nu favorizează transmiterea bolilor infecţioase într-o colectivitate. E. Aglomerările, săracia favorizează transmiterea bolilor infecţioase într-o colectivitate. 13. Răspunsurile false referitore la factorii legaţi de apărarea gazdei sunt: A. Vârsta: nou-născuţii în special prematurii dar şi pacienţii în vârstă sunt predipuşi la îmbolnăviri; B. Sexul: deseori important, în special legat de riscul profesional;

98

C. Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la tuberculoză decât rasa neagră; D. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti; E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare, corticosteroizi, radioterapie. 14. Mecanismele de apărare nespecifice (care protejează împotriva microorganismelor în general) se pot clasifica în următoarele mari categorii: A. Barierele fizice reprezentate de tegumentele şi mucoasele intacte; B. Proteine de tipul complementului, lizozimului, interferonului; C. Glucide de tipul solatrioza, rafinoza, stachinoza; D. Celulele fagocitare reprezentate de neutrofile, macrofage şi celulele NK („Natural Killer”); E. Celulele fagocitare reprezentate de monocite, eozonofile, bazofile. 15. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi mucoasele)? A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme; B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică; C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează mecanic impurităţile şi bacteriile; D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate; E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară, virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene. 16. Alte mecanisme protectoare ale aparatului respirator sunt reprezentate de: A. Macrofagele alveolare; B. Limfocite alveolare; C. Lizozimul din mucus (se găseşte şi în lacrimi); D. Perii nazali; E. Reflexul de tuse (ce previne aspirarea în plămâni). 17. Mecanismele nespecifice de la nivelul tractului digestiv includ: A. Enzimele salivare; B. PH-ul neutru de la nivelul stomacului; C. Enzimele degradative; D. Macrofagele de la nivelul intestinului gros; E. Macrofagele de la nivelul intestinului subţire. 18. Se elimină mari cantităţi de microorganisme prin reflexele: A. Stranut; B. Tuse; C. Vomă; D. Diaree;

99

E. Micţiune. 19. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi mucoasele)? A. Mucoasa vaginală este protejată de un pH neutru produs de lactobacili ce fac parte din flora saprofită locală; B. Un mecanism de apărare specific reprezintă şi acţiunea de spălare a aparatului urinar în timpul micţiunii; C. Flora saprofită de la nivelul tegumentului, nazofaringelui, vaginului, colonului, împiedică dezvoltarea şi proliferarea bacteriilor patogene la aceste niveluri prin competiţia pentru receptorii celulari; D. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Clostridium difficile să producă infecţii de tipul colitei pseudomembranoase; E. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Candida albicans sa produca infecţii vaginale (candidoze vaginale) 20. Lizozimul se găseşte în: A. Lacrimi; B. Salivă; C. Secreţii nazale; D. Transpiraţie; E. Urină. 21. Care afirmaţii sunt corecte cu privire la properdină? A. Se găseşte în plasmă; B. Se găseşte în lichidul cefalorahidian LCR; C. Acţionează asupra bacteriilor Gram negative; D. Acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive; E. Activează complementul în absenţa complexelor imune (calea alternă de activare a complementului). 22. Care afirmaţii sunt false referitor la substanţe cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii? A. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele bacteriilor Gram pozitive); B. Beta-lizina este un aminoacid produs de hematii în procesul coagulării; C. Beta-lizina produce liza bacteriilor Gram-negative; D. Transferina leagă fierul; E. Transferina intră în competiţie cu bacteriile pentru fier ca şi lactoferina. 23. Lactoferina este o glicoproteină în: A. Lacrimi; B. Secreţii nazale; C. Urină;

100

D. Ser; E. Granulaţiile leucocitelor. 24. Rolurile lactoferinei sunt următoarele: A. Leagă fierul dar nu intră în competiţie cu bacteriile pentru acesta; B. Se leagă de receptorii de pe suprafaţa celulelor bacteriene; C. Se leagă de lipopolizaharidele peretelui bacterian, afectând permeabilitatea membranară şi liza celulei; D. Prezintă activitate antivirală; E. Nu prezintă activitate antifungică. 25. Rolurile fibronectinei sunt următoarele: A. Activează celulele natural ucigaşe NK („natural killer); B. Rol în opsonizare; C. Rol în interacţiunea dintre celule ; D. Reacţionează cu complementul ; E. Nu reacţionează cu complementul. 26. Care afirmaţii sunt false referitor la interferoni? A. Sunt glicolipide numiţi şi citokine; B. Sunt proteine produse şi eliberate de macrofage ca răspuns la prezenţa patogenilor: virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori; C. Denumirea provine de la capacitatea de a „interfera”replicarea virală în celule gazdei; D. Interferonii au şi alte funcţii: activează celulele natural ucigaşe NK („natural killer), macrofagele; E. Interferonii au şi alte funcţii: cresc capacitatea celulelor neinfectate viral să reziste infecţiei (inducând în celulele infectate viral producerea de proteine antivirale). 27. Referitor la complementul (alexina) care enunţuri sunt corecte? A. Este o familie de glicolipide sintetizate în ficat, splină, macrofage; B. Se activează în cascadă; C. Activarea complementului se poate produce pe cale alternă prin complexe antigenanticorpi; D. Activarea complementului se poate produce pe cale clasică: activare prin molecule neimune: polizaharide, properdina, bacterii, endotoxine bacteriene, paraziţi, levuri; E. Ambele căi duc la formarea moleculei C3b cu 2 funcţii. 28. Granulaţiile eliberează enzimele înglobate în lizozomi: A. Granule lizozomale mari, reprezintă 85%; B. Granule lizozomale mici, reprezintă 15%; C. Granule lizozomale mari conţin mieloperoxidază, lizozim; D. Granule lizozomale mari conţin enzime degradative; E. Granule lizozomale mici reprezentate de lactoferine, proteaze, nucleaze şi lipaze. 29. Granulele lizozomale mici sunt reprezentate de: A. Lactoferine;

101

B. C. D. E.

Proteaze; Mieloperoxidază; Nucleaze; Lipaze. 30. Despre macrofage sunt incorecte următoarele: A. Nu poseda mieloperoxidază; B. Nu pot produce ion hipoclorit; C. Nu produc H2O2; D. Produc superoxid; E. Nu produc superoxid. 31. Despre limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) nu se poate spune că: A. Au rol în imunitatea naturală; B. Sunt limfocite mici cu granulaţii; C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine; D. Au specificitate pentru un anumit virus; E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară. 32. Sistemul imun este format din: A. Organe imune: organe limfoide primare: ganglioni limfatici şi splina; B. Organe imune: organe limfoide primare: măduva osoasă şi timusul; C. Organe imune: organe limfoide secundare: inelul Waldeyer, plăci Peyer; D. Celule imune: limfocite B; E. Celule imune: limfocite T. 33. Referitor la răspunul imun umoral sunt false următoarele enunţuri: A. Sunt implicate limfocitele B activate ce se transformă în plasmocite şi elaborează anticorpi (răspuns imun primar); B. Sunt implicate limfocitele T activate ce se transformă în plasmocite şi elaborează anticorpi (răspuns imun primar); C. Anticorpii sau imunoglobulinele sunt glucide şi au activitate specifică; D. Anticorpii sau imunoglobulinele sunt proteine şi au activitate specifică; E. Sunt 5 clase de anticorpi: G, A, M, D, E. 34. Anticorpii au următoarele funcţii de apărare: A. Funcţie antivirală indirectă; B. Funcţie antibacteriană în prezenţa complementului; C. Neutralizează viruşi; D. Favorizează fagocitoza prin opsonizare bacteriilor; E. Au rol în liza bacteriană. 35. Referitor la răspunul imun umoral sunt corecte următoarele enunţuri: A. O parte din limfocitele B activate se vor transforma în limfocite B de memorie; B. O parte din limfocitele B de memorie se vor transforma în limfocite B activate;

102

C. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun se va instala mai rapid; D. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun va fi mai intens; E. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, va fi prezent un răspuns anamnestic. 36. Referitor la răspunul imun umoral sunt corecte următoarele enunţuri: A. Este important în infecţiile produse de microorganisme ce persistă; B. Este important în infecţiile produse de microorganisme care se multiplică intracelular; C. Este important în prezenţa bacteriile ce produc tuberculoza, bruceloza, virusuri; D. Limfocitele B sunt o populaţie de limfocite responsabile de răspunsul imun celular; E. Limfocitele B sunt de mai multe tipuri:limfocite B helper, B citotoxice, B supresoare. 37. Limfocitele T helper: A. Activează limfocitele T în plasmocite pentru a produce anticorpi; B. Distrug celelele infectate viral şi alogrefele; C. Sunt efectorii răspunsului de hiposensibilitate întârziată; D. Stimulează acţiunea limfocitelor T citotoxice; E. Stimulează acţiunea limfocitelor T supresoare. 38. Referitor la răspunul imun umoral sunt corecte următoarele enunţuri: A. Limfocitele T helper activează limfocitele B în plasmocite pentru a produce anticorpi; B. Limfocitele T helper sunt efectorii răspunsului de hipersensibilitate întârziată; C. Limfocitele T citotoxice: distrug celelele infectate viral; D. Limfocitele T citotoxice: distrug alogrefele; E. Limfocitele T supresoare: inhibă producţia de anticorpi a limfocitelor T citotoxice. 39. Imunitatea antiinfecţioasă nu poate fi : A. Imunitate naturală activă prin trecerea prin boală; B. Imunitate naturală pasivă, transmisă transplacentar, prin anticorpi materni, care asigură protecţie aproximativ 1 an după naştere; C. Imunitate artificială pasivă prin vaccinare; D. Imunitate artificială activă prin administrare de anticorpi preformaţi; E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de seruri hiperimune sau imunoglobuline specifice. 40. Obiectivele imunizării active (vaccinării) sunt: A. Producerea unui titru adecvat de anticorpi protectori; B. Obţinerea unei populaţii de celule cu fără memorie imunologică; C. Obţinerea unei populaţii de celule cu memorie imunologică; D. Imunitate durabilă; E. Persistenţa imunităţii induse o perioadă cât mai lungă (ani, toată viaţa). 41. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:

103

Prin tehnici de atenuare şi-au pierdut în cea mai mare parte puterea patogenă; Prin tehnici de atenuare şi-au păstrat capacitatea imunogenă; Acestea nu se multiplică în organismul uman; Acestea nu mimează infecţia naturală; Este necesară administrarea unei singure doze. 42. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că: A. Simptomatologia clinică nu este asemănătoare bolii; B. Simptomatologia clinică este foarte redusă; C. Imunitatea obţinută este durabilă; D. Sunt contraindicate la gravide (efect teratogen); E. Nu sunt contraindicate la imunodeprimaţi. 43. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii: A. Vaccinul BCG (împotriva tuberculozei); B. Vaccinul antitifoidic; C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin; D. Vaccinul anti-hepatita A; E. Vaccinul anti-hepatită B. 44. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii: A. Vaccinul antirujeolic; B. Vaccinul antipertussis; C. Vaccinul antirubeolic; D. Vaccinul antiholeric; E. Vaccinul anti-febra galbenă. 45. Despre vaccinuri inactivate (inerte), cu microorganisme omorâte se pot spune următoarele: A. Sunt lipsite complet de putere patogenică; B. Acestea nu se multiplică în organismul uman; C. Este necesară administrarea a 4 doze; D. Pot fi administrate la gravide E. Pot fi administrate la imunodeprimaţi. 46. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt următoarele: A. Vaccinul antileptospirotic; B. Vaccinul anti-hepatita A; C. Vaccinul antivaricelos; D. Vaccinul antiamaril; E. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk. 47. Vaccinuri care conţin fragmente antigenice sau sub unităţi bacteriene sau virale : proteine, polizaharide conjugate cu proteine, obţinute prin purificare sunt următoarele: A. Vaccinul anti-hepatită B; B. Vaccinul antiamaril;

104

C. Vaccinul antipneumococic; D. Vaccinul antimeningococic ; E. Vaccinul antihaemophilus (Hib). 48. Despre anatoxine sunt adevărate următoarele: A. Sunt vaccinuri eficiente în boli în care toxina reprezintă principalul factor patogen; B. Se mai numesc toxoizi; C. Anatoxinele se obţin din endotoxinele bacteriene, prin tratarea cu formaldehidă, la cald; D. Acestea îşi pierd puterea toxică; E. Acestea îşi păstrează puterea antigenică. 49. Exemple de anatoxine: A. Vaccinul Di-Te; B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk; C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin; D. Vaccinul diftero-tetanic; E. Vaccinul împotriva difteriei şi tetanosului. 50. Imunizarea pasivă realizează obţinerea unei imunizări rapide, imediat după injectare, dar care durează puţin (săptămâni, luni). Exemple: A. Antitoxina difterică; B. Antitoxina tetanică; C. Antitoxina antimeningococică; D. Antitoxina antitifoidică; E. Antitoxina botulinică. 51. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în : A. Vaccinuri indispensabile, de regulă obligatorii în majoritatea ţărilor: antipoliomielitic oral şi injectabil, anti-hepatită B şi anti-rujeolic; B. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-haemophylus, vaccinul antirabic; C. Vaccinuri folosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic, antitifoidic; D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.; E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): BCG, Di-Te-Per.

105

Tematica 5. Antibiotice. Definiţie, clasificare, mecanisme de acţiune, principalele clase de antibiotice cu indicaţii clinice, spectru antibacterian, reacţii adverse. Mecanisme de rezistenţă ale bacteriilor la acţiunea antibioticelor. Actiunea factorilor fizici şi chimici asupra bacteriilor

Complement simplu 1. Antibioticele: A. cele bactericide sunt necesare în infecţii severe precum meningita B. gentamicina este antibiotic de elecţie pentru tratarea meningitelor C. bactericidele se asociază cu bacteriostaticele pentru a avea un efect sinergic D. tetraciclina este un antibiotic cu spectru îngust E. sunt necesare în viroze respiratorii 2. Antibioticele pot avea următorul mecanism de acţiune: A. Citostatic B. Bacteriocin C. Bacteriofag D. Bactericide E. Homeopatic 3. Identificaţi caracteristica comună a antibioticelor şi chimioterapicelor: A. sunt extrase din fungiii din genul Penicillium B. sunt un grup de medicamente capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea microbiană C. sunt substanţe antibacteriene obţinute prin sinteză chimică D. sunt substanţe antibacteriene naturale E. sunt extrase din fungii din genul Streptomyces 4. În funcţie de modul de acţiune al antibioticelor există următoarele asocieri recomandate: A. bacteriocin cu bactericid B. bacteriostatic cu bactericid C. bactericid cu bactericid D. bacteriofag cu bactericid E. bactericid cu bacteriocin 5. Penicilina a fost descoperită de: A. A. Leewenhoek B. Louis Pasteur C. Sir Alexander Fleming D. Robert Koch E. Gregor Mendel

106

6. Fleming a observat acţiunea unei culturi de Penicillinium asupra unei tulpini de: A. Streptoccocus pyogenes B. Staphyloccocus aureus C. Bacillus anthracis D. Salmonella typhi E. Clostridium tetani 7. Cei care au izolat penicilina pentru a o folosi ca metoda de tratament în infecţiile bacteriene din al doilea război mondial au fost: A. Ernst Chain şi Howard Florey B. Ion Cantacuzino şi Victor Babeş C. Sir Alexander Fleming şi Robert Koch D. Gerhard Domagk şi Howard Florey E. Ernst Chain şi Gerhard Domagk 8. Gerhard Domagk a fost cel care a descoperit: A. o moleculă cu proprietăţi antibacteriofage B. Penicilina C. Prontosilul D. Meticilina E. Cloramfenicolul 9. Sulfamidele sunt: A. antibiotice naturale B. derivate de penicilina C. agenţi antimicrobieni sintetici D. agenţi antivirali E. la fel de eficiente ca şi antibioticele naturale 10. Penicilina a devenit dispobilă pe piaţă pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, în special a celor stafilococice si streptococice la: A. mijlocul secolului XIX B. începutul secolului XX C. mijlocul secolului XX D. mijlocul secolului XVIII E. sfărşitul secolului XIX 11. Genul Staphyloccocus şi Streptoccocus produc un procent important de infecţii cu excepţia: A. angină streptococică B. tuberculoză C. pneumonie D. scarlatina E. faringite 12. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la antibacterienele naturale:

107

polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus penicilinele sunt obţinute din Penicillium notatum C. aminoglicozidele sunt extrase din actinomicete D. cefalosporinele sunt extrase din Penicillium cephalosporum E. macrolidele sunt extrase din ascomicete 13. Antibioticele extrase din actinomicete sunt următoarele, cu excepţia: A. macrolide B. tetracicline C. cefalosporine D. aminoglicozide E. lincomicina 14. Polimixinele sunt antibiotice obţinute din: A. fungii din genul Penicillium B. bacterii din genul Bacillus C. fungii din genul Streptomyces D. bacterii din genul Vibrio E. din actinomicete 15. Cefalosporinele sunt obţinute din: A. Bacillus anthracis B. Penicillium notatum C. Streptomyces caespitosus D. Penicillinum cephalosporum E. Streptomyces lactamdurans 16. Cloramfenicolul este extras din: A. bacterii din genul Bacillus B. actinomicete C. ascomicete D. fungi din genul Penicillium E. bacterii din genul Corynebacterium 17. Bacitracina este un antibiotic obţinut din: A. ascomicete B. actinomicete C. fungi din genul Penicillium D. bacterii din genul Bacillus E. bacterii din genul Clostridium 18. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la folosirea terapiei antibiotice: A. ca terapie empirică B. în profilaxie C. pentru prevenirea unei infecţii pentru un pacient cu risc

108

D. ca terapie ţintită bazată pe cultivarea produsului patologic şi testarea sensibilităţii tulpinii prin antibiogramă E. ca terapie ţintită pentru prevenirea unei infecţii înaintea unei intervenţii chirurgicale 19. Următoarele afirmaţii referitoare la spectrul antimicrobian sunt adevărate, cu excepţia: A. cuprinde totalitatea bacteriilor asupra cărora antibioticul este activ B. în funcţie de spectru antimicrobian iniţial, antibioticele au fost clasificate în: antibiotice cu spectru îngust şi antibiotice cu spectru larg C. spectrul antibacterian iniţial este stabilit pentru fiecare antibiotic în parte D. pentru stabilirea spectrului antibacterian iniţial sunt precizate categoriile de bacterii sensibile, intermediar sensibile şi rezistente în mod natural la antibioticul respectiv E. este necesară cunoaşterea spectrului antibacterian iniţial şi nu modificările ulterioare, apărute prin emergenţa unor tulpini rezistente 20. Dintre antibioticele cu spectru de tip penicilinic face parte: A. tetraciclinele B. eritromicina C. polimixina D. colimicina E. cloramfenicolul 21. Dintre antibioticele cu spectru larg face parte: A. colimicina B. penicilina C. lincomicina D. cloramfenicolul E. neomicina 22. Antibioticele cu spectru de tip penicilinic nu sunt active pe: A. cocii Gram pozitivi B. Neisseria meningitidis C. coci Gram negativi D. Bordetella pertusis E. Bacillus anthracis 23. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic sunt active pe: A. bacilii Gram pozitivi B. bacilii Gram negativi C. bacilii difterici D. Bacillus anthracis E. Corynebacterium diphteriae 24. Dintre antibioticele cu spectru de tip streptomicinic face parte: A. penicilina B. gentamicina C. eritromicina

109

D. lincomicina E. tetraciclinele 25. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic nu sunt active pe: A. Streptococcus pyogenes B. Bordetella pertusis C. Bacillus anthracis D. Neisseria meningitidis E. Neisseria gonorrhoeae 26. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la modul de acţiune al antibioticelor: A. antibioticele pot avea efect bactericid, adică de distrugere a bacteriilor B. un antibiotic bactericid poate avea şi un efect bacteriostatic, în concentraţii mai mici C. antibioticele pot avea efect bacteriostatic, adică de inhibare a multiplicării bacteriene D. obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de natura antibioticului şi de mecanismul său de acţiune E. un antibiotic bacteriostatic poate avea un efect bactericid, în concentraţii mai mici 27. Antibioticele bactericide nu sunt strict necesare în: A. infecţii severe B. infecţii generalizate C. meningite D. infecţii uşoare E. infecţii bacteriene cronice 28. Identificaţi afirmaţia greşită referitoare la regulile de asociere a antibioticelor: A. antibioticele bactericide nu se asociază cu cele bacteriostatice B. o penicilină se poate asocia cu un aminoglicozid, cu efect bactericid sinergic C. se pot asocia 2 sau trei bactericide cu mecanisme diferite de acţiune D. se pot asocia un antibiotic bacteriostatic cu un antibiotic bactericid E. se pot asocia un antibiotic bactericid cu un antibiotic bactericid, cu efect sinergic 29. Antibioticele au următoarele mecanisme de acţiune, cu excepţia: A. Inhibiţia sintezei proteinelor B. Inhibiţia sintezei peretelui celular C. Inhibiţia metabolismului bacterian D. Alterarea funcţiei mitocondriilor E. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene 30. Antibioticele betalactamice au ca mecanism de acţiune: A. Inhibiţia metabolismului bacterian B. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici C. Inhibiţia sintezei peretelui celular D. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene E. Inhibiţia sintezei proteinelor

110

31. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt false, cu excepţia: A. prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, tetraciclina inhibă translaţia B. prin stimularea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor, se produce liza bacteriei C. antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibiţia peretelui celular sunt toxice pentru celulele umane D. inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni a lincosamidelor E. inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 30S a ribozomilor bacterieni a macrolidelor 32. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor sunt: A. vancomicina B. eritromicina C. colimicina D. cefalosporinele E. polimixina B 33. Antibiotice ce alterează structura membranei celulare sunt: A. polimixinele B. macrolidele C. tetraciclina D. linezolidul E. aminoglicozidele 34. Chinolone şi fluorochinolone au ca mecanism de acţiune: A. Inhibiţia sintezei proteinelor B. Inhibiţia metabolismului bacterian C. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene D. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici E. Inhibiţia sintezei peretelui celular 35. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt adevărate, cu excepţia: A. sulfamidele inhibă competitiv acidul para-aminobenzoic (PABA), precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA) B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic C. antibioticele ce alterează structura membranei celulare induc modificări ale permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide D. prin inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor, rezultă liza bacteriei E. chinolonele stimulează replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime, ADN giraza de care se leagă

111

36. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la metabolismul bacterian şi antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibiţia metabolismului bacterian: A. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic B. THFA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi aminoacizi C. sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului paraaminobenzoic (PABA) D. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic E. Sulfonamidele sunt analogi structurali ai PABA care este utilizat ca primă enzimă în calea THFA 37. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul bacterian si modul de acţiune al antimetaboliţilor sunt false, cu excepţia: A. sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului paraaminobenzoic (PABA) B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folinic în acid folic C. PABA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi aminoacizi D. Celulele umane îşi sintetizează propriul THFA în consecinţă nu sunt afectate de antibioticele care blocheaza calea THFA E. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic 38. Următoarele antibiotice alterează structura membranei celulare a bacteriilor, cu excepţia: A. polimixina B B. nistatin C. streptomicina D. amfotericina B E. colimicina 39. Următoarele antibiotice inhibă sinteza sau funcţia acizilor nucleici, cu excepţia: A. norfloxacin B. ciprofloxacin C. rifampicina D. cloramfenicol E. trovafloxacin 40. Următoarele antibiotice alterează structura membranei celulare a bacteriilor: A. colimicina B. trimetroprim C. rifampicina D. levofloxacin E. claritromicina 41. Macrolidele au următorul mecanism de acţiune:

112

Inhibiţia metabolismului bacterian Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici Inhibiţia sintezei peretelui celular Alterarea structurii membranei celulei bacteriene D. Inhibiţia sintezei proteinelor E. 42. Următoarele antibiotice sunt aminoglicozide, cu excepţia: A. streptomicina B. azitromicina C. neomicina D. kanamicina E. gentamicina 43. Următoarele antibiotice inhibă sinteza proteinelor: A. colimicina B. lincomicina C. amfotericina B D. rifampicina E. ciprofloxacin 44. Următorul antibiotic inhibă fenomenul de translaţie din procesul de sinteză a proteinelor: A. cloramfenicolul B. vancomicina C. bacitracina D. tetraciclina E. teicoplaina 45. Următoarele antibiotice inhibă sinteza peretelui celular: A. penicilinele B. claritromicina C. linezolid D. gentamicina E. levofloxacin 46. Următoarele antibiotice sunt macrolide: A. lincomicina B. kanamicina C. azitromicina D. trovafloxacin E. colimicina 47. Teicoplanina aparţine clasei: A. polimixine B. antibiotice betalactamice C. aminoglicozide D. macrolide

113

E. glicopeptide 48. Linezolidul aparţine clasei: A. lincosamide B. macrolide C. polimixine D. oxazolidinone E. aminoglicozide 49. Următoarele afirmaţii referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi rezistenţa la antibiotice sunt adevărate, cu excepţia: A. Secţiile din spital cu cea mai mare rată a rezistenţei au şi cea mai mare rată de consum de antibiotice B. Nu există probabil nici un antibiotic la care bacteriile, în circumstanţe potrivite, să nu dobandească rezistenţă C. Modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa rezistenţei D. Pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mică sa fi primit anterior antibiotice decât pacienţii din populaţia generală. E. Creşterea duratei de tratament cu antibiotice duce la scăderea posibilităţii colonizării cu bacterii rezistente. 50. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la rezistenţa la antibiotice: A. Rezistenţa dobândită se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente B. Rezistenţa naturală se datorează transferului extracromozomial sau cromozomial (rar) de la o bacterie rezistentă la alta C. Rezistenţa disociată apare atunci când rezistenţa la un antibiotic nu este acompaniată de rezistenţa la antibiotice înrudite D. Rezistenţa dobândită poate fi faţă de un singur antibiotic (monorezistenţa) sau poate fi multirezistenţă. E. Rezistenţa naturală este un caracter de specie şi este totală, fiind genetic determinată 51. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt: A. inactivarea antibioticului prin producerea de enzime activatoare de către bacterii B. sinteza de către betalactamaze a inelului betalactam responsabil pentru activitatea antibacteriană a penicilinelor şi cefalosporinelor C. modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele să poată intra în celula bacteriană. D. modificarea locului de acţiune a antibioticului, enzima sau substratul cu care antibioticul interacţionează devenind rezistent E. creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic 52. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt următoarele, cu excepţia: A. antibioticul este inactivat prin producerea de enzime inactivatoare de către bacterii B. scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)

114

C. modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în prezenţa drogului D. creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti) E. modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele nu mai pot intra în celula bacteriană. 53. Identificaţii afirmaţiile false referitoare la principiile terapiei antimicrobiene: A. Antibioticul ales trebuie să fie activ pe tulpina bacteriană (izolată şi identificată), conform antibiogramei B. Să nu existe contraindicaţii ale pacientului la substanţa respectivă (alergie, sarcină, insuficienţă renală, hepatică, etc.) C. Calea de administrare (orală, parentereală) să corespundă localizării infecţiei, dozei care urmează să se administreze şi urgenţei obţinerii unei concentraţii active D. În infecţiile severe (septicemii, meninigite) tratamentul antibiotic se administrează numai oral. E. Antibioticul ales trebuie să difuzeze bine şi să realizeze o concentraţie activă în focarele în care este localizată infecţia. 54. Identificaţii afirmaţiile false referitoare la principiile terapiei antimicrobiene: A. în infecţiile urinare alegem antibiotice ce se excretă prin urină în concentraţie mică B. toxicitatea severă poate fi sub forma unei toxicităţi directe, spre exemplu ototoxicitatea la aminoglicozide C. toxicitatea severă poate fi sub forma unei hipersensibilităţi D. doza de antibiotic trebuie să asigure o concentraţie corespunzătoare la locul infecţiei E. Antibioterapia se administrează numai în cazurile documentate de infecţie bacteriană 55. Antibioticele betalactamice au următorul mecanism de acţiune: A. inhibiţia competitivă a PABA precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA) B. împiedicarea replicării ADNului bacterian prin inhibarea ADN girazei sau a topoizomerazei IV C. inhibiţia sintezei peptidoglicanului, în etapa de polimerizare, prin legarea de transpeptidazele de pe proteinele de legare a penicilinei PBP (penicillin binding proteins). D. inhibarea sintezei proteice prin legarea de subunitatea 50S a ribozomilor E. inhibarea sintezei proteice prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor 56. Următoarele antibiotice fac parte din clasa penicilinelor naturale, cu excepţia: A. Procain PG B. Benzatin penicilina C. Fenoximetil penicilina D. Ampicilina E. Benzatin PG 57. Amoxicilina face parte din categoria: A. Peniciline naturale B. Aminopeniciline

115

C. Carbapenemi D. Peniciline rezistente la penicilinază E. Ureidopeniciline 58. Următoarele antibiotice sunt peniciline cu spectru larg: A. Oxacilina B. Moldamin C. Mezlocilina D. Bacitracina E. Moxifloxacin 59. Următoarele antibiotice sunt peniciline cu spectru larg, cu excepţia: A. Carbapenemi B. Ureidopeniciline C. Oxazolidinonele D. Monobactami E. Carboxipeniciline 60. Oxacilina şi meticilina sunt: A. Aminopeniciline B. Peniciline naturale C. Aminopeniciline cu inhibitori de betalactamaze D. Carboxipeniciline E. Peniciline rezistente la penicilinază 61. Piperacilina şi mezlocilina sunt: A. Peniciline rezistente la penicilinază B. Aminopeniciline C. Carbapenemi D. Ureidopeniciline E. Monobactami 62. Tienamicina şi imipenemul sunt: A. Monobactami B. Cefalosporine C. Carbapenemi D. Polimixine E. Rifamicine 63. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale nu acoperă: A. Cocii Gram pozitivi B. Bacilii Gram pozitivi C. Majoritatea bacteriilor anaerobe D. Bacilii Gram negativi E. Cocii Gram negativi

116

64. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la Penicilina G cristalină: A. nu este modificată de sucul gastric B. este numai pentru uz parenteral C. se găseşte sub formă de sare de sodiu sau de potasiu D. este prototipul penicilinelor naturale E. este antibiotic de elecţie pentru infecţiile cu Streptococcus pyogenes 65. Benzatin-penicilina G (Moldamin) realizează un nivel stabil, scăzut de antibiotic pe o perioadă de 2-4 săptămâni, fiind utilă în: A. tratamentul tuturor infecţiilor cu bacterii anaerobe B. profilaxia reinfecţiilor cu streptococ C. profilaxia reinfecţiilor cu Bordetella pertusis D. tratamentul infecţiilor cu Haemophilus influenzae E. profilaxia infecţiilor cu bacili Gram negativi 66. Penicilina G cristalină nu are indicaţii pentru: A. clostridii B. fusobacterii C. neiserii D. coci Gram pozitivi E. bacili Gram negativi 67. Modul de acţiune al Penicilinei G este: A. bacteriostatic B. bactericid C. bacteriocin D. bacteriostatic cu bacteriostatic E. bactericid cu bacteriostatic 68. Medicamentul de elecţie pentru tulpinile de stafilococi rezistente la meticilină este: A. Meticilina B. Nafcilina C. Vancomicina D. Oxacilina E. Dicloxacilina 69. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la ampicilină: A. este bine tolerată de gravide, sugari şi copii mici B. se administrează oral şi parenteral C. realizează o bună concentraţie biliară şi în lichidul cefalo-rahidian LCR D. are spectru lărgit faţă de Penicilina G E. nu este activă pe enterococi, Haemophillus, genul Shigella, salmonele, Proteus, Klebsiella 70. Următoarele antibiotice conţin inhibitori de betalactamaze, cu excepţia: A. Augmentin

117

B. C. D. E.

Zosyn Vancocin Unasyn Timentin 71. Identificaşi afirmaţia falsă referitoare la carboxipeniciline: A. sunt sensibile la acţiunea betalactamazelor B. se administrează intravenos în infecţiile cu bacili Gram negativi, îndeosebi Pseudomonas aeruginosa, Proteus C. se pot asocia cu inhibitori de betalactamaze D. au eficienţă crescută în infecţiile cu Gram pozitivi E. se utilizează în secţiile de terapie intensivă în septicemii, peritonite, abcese abdominale, osteoarticulare 72. Carbenicilina şi ticarcilina sunt: A. ureidopeniciline B. carboxipeniciline C. aminopeniciline D. carbapenemi E. monobactami 73. Piperacilina, mezlocilina, azlocilina sunt: A. monobactami B. aminopeniciline C. carboxipeniciline D. ureidopeniciline E. cefalosporine 74. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la carbapenemi: A. au o structură ce le asigură rezistenţa la acţiunea betalactamazelor B. au fost obţinuţi iniţial din tienamicină, derivat natural al Streptomyces cattleya C. sunt o clasă de antibiotoce betalactamice cu spectru larg D. au ca mecanism de acţiune: inhibiţia sintezei proteinelor E. Sunt antibiotice de rezervă pentru multe infecţii cu bacili Gram negativi aerobi (E.coli, Klebisella) sau anaerobi (Bacteroides) 75. Următoarele antibiotice sunt din categoria carbapenemilor, cu excepţia: A. meropenem B. ertapenem C. imipenem D. doripenem E. azactam 76. Antibioticele cu acţiune pe Pseudomonas sunt următoarele, cu excepţia: A. imipenem B. penicilină

118

C. meropenem D. azlocilină E. piperacilină 77. Monobactamii au acţiune pe: A. Pseudomonas aeruginosa B. Streptococcus pyogenes C. Staphylococcus aureus D. Bacillus anthracis E. Corynebacterium diphteriae 78. Generaţia I de cefalosporine nu sunt active pe: A. Streptococcus agalactiae B. Enterococcus fecalis C. Streptococcus pneumoniae D. Streptococcus pyogenes E. Escherichia coli 79. Cefalosporinele care nu difuzează în LCR sunt: A. cefotaxim, ceftriaxon B. cefalexin, cefazolin C. cefepim, cefpirom D. cefixim, cefpodoxim E. ceftazidim, cefoperazon 80. Antibioticul din clasa cefalosporinelor care are acţiune pe stafilococul meticilino-rezistent este: A. cefalozin B. cefalotin C. cefaclor D. cefalexin E. ceftobiprol 81. Cefalosporinele eficiente pe Enterobacter sunt: A. cefuroxim B. cefalexin C. cefazolin D. cefalotin E. clindamicina 82. Cefalosporine de generaţia aIIa sunt: A. cefazolin, cefalotin B. cefixim, cefpodoxim C. cefaclor, cefuroxim D. cefpirom, cefepim E. cefotaxim, ceftriaxon

119

83. Cefalosporine de generaţia I sunt: A. cefamandol, cefoxitin B. cefotaxim, ceftazidim C. ceftadizim, cefoperazon D. cefixim, cefpodoxim E. cefalexin, cefalotin 84. Cefalosporine de generaţia aVa sunt: A. ceftobiprol B. cefalotin C. ceftadizim D. cetotaxim E. cefixim 85. Cefalosporine de generaţia aIIIa sunt: A. cefotxitin B. cefixim C. cefazolin D. cefalexin E. cefalotin 86. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la cefalosporinele de generaţia aIIIa: A. difuzează în lichidul cefalorahidian B. din 2007, în USA, ceftriaxonul sau cefiximul sunt singura terapia recomandată în tratamentul gonoreei C. sunt mai putin active pe bacilii Gram negativi decât cele din generaţia I şi II dar mult mai eficiente pe Gram pozitiv D. sunt mult mai rezistente la betalactamaze E. sunt antibiotoce de rezervă pentru tratamentul infecţiilor severe produse de Gram negativi şi a infecţiilor nosocomiale 87. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la cefalosporine: A. pot fi distruse de către betalactamaze (cefalosporinaze) B. ceftriaxonul în doza mare poate produce stază biliară C. bacteriile pot dezvolta ca mecanism de rezistenţă efluxul cefalosporinelor din bacterie D. pot avea ca reacţie adversă o suprainfecţie cu Clostridium difficile E. nu pot avea ca reacţii adverse producerea de candidoze sau anemii hemolitice 88. Glicopeptidele sunt antibiotice de elecţie pentru: A. Neisseria meningitidis B. Neisseria gonorrhoeae C. Clostridium difficile D. Bordetella pertusis E. Haemophylus influenzae 89. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la vancomicina şi teicoplanina:

120

A. sunt antibiotoce de elecţie pentru tulpinile de Staphylococcus aureus care sunt rezistente la aproape toate celelalte antibiotice B. penetrează membrana exterioara a bacteriilor Gram negative C. administrarea lor se face intravenos în perfuzie D. acţionează pe bacterii Gram pozitive: streptococi, enterococi, stafilococi meticilinorezistenţi MRSA, Bacillus, Clostridium E. au spectru de acţiune îngust 90. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la eritromicină şi claritromicină: A. sunt antibiotice bacteriostatice B. au un spectru de acţiune de tip penicilinic C. nu au acţiune asupra Haemophilus, Bordetella, Chlamydia D. reprezintă o alternativă la pacienţii alergici la penicilina E. pot avea ca efecte adverse: greaţă, vărsătrui, diaree, hepatotoxicitate 91. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la oxazolidinone: A. se poate administra parenteral (intravenos) sau oral B. au ca mecanism de acţiune blocarea sintezei peretelui celular C. acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive, inclusiv asupra stafilococilor meticilinorezistenţi MRSA D. eficienţa lor este asemănătoare cu a glicopeptidelor (vancomicina) E. primul reprezentant aprobat este linezolidul (Zyvox) 92. Cloramfenicolul este un antibiotic care: A. are efect bactericid B. se administrează strict parenteral C. inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor. D. nu difuzează în LCR E. poate produce sindromul cenuşiu („grey baby syndrome) la sugarii imaturi sau la copiii mai mari şi chiar la adulţi prin supradozare 93. Identificaţi afirmaţia adevărată referitoare la streptomicină, gentamicină, tobramicină şi amikacină: A. sunt antibiotice bacteriostatice B. mecanismul lor de acţiune este alterarea structurii membranei celulare C. difuzează în lichidul cefalorahidian LCR D. au spectru de acţiune îngust E. nu au efect pe anaerobi, spirochete, chlamidii, rickettsii, 94. Următoarele afirmaţii referitoare la tetracicline sunt adevărate, cu excepţia: A. inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S B. se poate administra sub 12 ani C. reprezentanţi: tetraciclina, doxiciclina, minociclina D. administrarea este orală şi absorbţia lor interferă cu alimentele, antiacidele E. sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune

121

95. Următoarele afirmaţii referitoare la polimixine (colimicina, polimixina B şi E, bacitracina) sunt adevărate, cu excepţia: A. sunt antibiotce active pe bacili Gram negativi B. se administrează oral pentru efectul la nivelul tubului digestive, iar pentru infecţii urinare, genitale, sistemice se administrează parenteral C. pot prezenta ca reacţii adverse neurotoxicitate, nefrotoxicitate; D. bacitracina este toxică şi se utilizează doar local E. nu sunt active pe Pseudomonas aeruginosa 96. Rifampicina este un antibiotic care: A. nu poate pătrunde intrafagocitar pentru a distruge microorganisme cu multiplicare intracelulară B. are acţiune bacteriostatică C. inhibă sinteza proteinelor D. dezvoltă rapid rezistenţă secundară, motiv pentru care în terapia tuberculozei se asociază cu alte antituberculoase E. este activă pe Mycobacterium tuberculosis, Mycobaterium leprae, MRSA, enterobacterii (Acinetobacter şi Pseudomonas) 97. Despre chinolone nu se poate afirma faptul că: A. sunt bacteriostatice cu spectru îngust B. mecanismul lor de acţiune este împiedicarea replicării ADN ului bacterian prin inhibarea ADN girazei sau a topoizomerazei IV. C. sunt antibiotice de sinteză ce cuprind acidul nalidixic şi derivaţii săi. D. mecanismele de rezistenţă se produc prin schimbarea enzimei ţintă sau scăderea permeabilităţii bacteriene E. levofloxacin este un antibiotic de rezervă în infecţii respiratorii cu bacterii rezistente la macrolide 98. Următoarele afirmaţii despre sulfamide sunt adevărate, cu excepţia: A. au ca mecanism de acţiune inhibiţia competitivă a PABA, precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA) B. este un antimetabolit C. în prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic D. sunt bactericide E. sunt bacteriostatice 99. Sulfizoxazolul (Neoxazol) face parte din categoria: A. sulfamide cu acţiune intestinală B. sulfamide cu acţiune pe Mycobacterium leprae C. sulfamide cu acţiune urinară D. aminopeniciline asociate cu inhibitori de betalactamaze E. antibiotice betalactamice 100. Următoarele afirmaţii referitoare la nitrofurantoin sunt adevărate cu excepţia:

122

nu se utilizează pentru tratametnul infecţiilor urinare înalte (pielonefrite, abces renal) in vitro nitrofurantoinul şi quinolonele au efect sinergic

C. are efect bactericid D. se recomandă numai pentru tulpinile sensibile de Escherichia coli şi Staphylococcus epidermidis. E. mecanismul de acţiune este lezarea ADN ului bacterian

Complement multiplu 1. În legătură cu antibioticele sunt adevărate afirmaţiile: A. Tetraciclinele sunt bacteriostatice B. Rezistenţa dobândită a bacteriilor rezultă în urma prin recombinării genetice C. Sulfamidele au acţiune competitivă asupra PABA D. Bacteriile aerobe sunt rezistente la aminoglicozide E. Penicilina este inactivă asupra bacilului anthracis 2. Care afirmaţii despre penicilinele naturale sunt false: A. inhibă sinteza peptidoglicanului B. spectru: coci Gram pozitivi, bacili Gram pozitivi, spirochete C. au acţiune pe bacilul Piocianic D. se pot administra injectabil, precum penicilina G E. mod de acţiune bacteriostatic 3. Care din următoarele variante sunt false: A. penicilina are o toxicitate ridicată B. ciprofloxacinul este o chinolona C. Neisseria gonorrhoeae este o bacterie Gram pozitivă D. Vancomicina este un antibiotic de rezervă E. Linezolidul este un antibiotic activ asupra bacteriei Staphylococcus aureus meticilinorezistente 4. Care din următoarele variante sunt adevărate: A. Tetraciclina este un medicament administrat frecvent femeilor gravide deoarece nu are niciun efect asupra fătului B. Mecanismul de acţiune a sulfonamidelor este inhibiţia competitivă a acidului para-aminobenzoic C. Rifampicina este un antibiotic ce alterează structura membranei celulare bacteriene D. Vibramicina pătrunde bine în ţesuturi E. Sindromul cenuşiu survine la sugarii imaturi ca efect secundar la administrarea fluorochinolonelor 5. Fluorochinolonele pot produce ca efecte secundare: A. Greaţă,vărsături B. Cefalee C. Leucopenie 123

D. Artralgii E. Sindromul “sugarului cenuşiu” 6. Nitrofurantoinul este: A. Bactericid B. Activ pe enterobacterii C. Utilizat în infecţii ORL D. Contraindicat în infecţiile urinare E. Activ pe Staphylococcus aureus 7. Găsiţi afirmaţiile false despre penicilina G A. Este antibioticul de electie pentru Streptococul pyogenes B. Este bacteriostatică C. Se administrează oral D. are toxicitate redusă E. principala reacţie adversă este hipersensibilitatea 8. Alegeţi enunţurile false referitoare la cefalosporine: A. prezintă cinci generaţii B. se administrează numai parenteral C. prima generaţie este mai eficienta pe bacteriile Gram negative D. au modul de acţiune asemănător penicilinelor E. cefalosporinele de generaţia a 3-a au spectru restrâns 9. Care din cefalosporinele următoare nu sunt de generaţia III-a? : A. Cefotaxime B. Ceftriaxon C. Ceftazidim D. Cefaclor E. Cefoxitin 10. Mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt următoarele cu excepţia: A. Inhibiţia sintezei peretelui celular B. Alterarea structurii membranei celulare C. Inhibiţia sintezei lipidelor D. Inhibiţia sintezei proteinelor E. Inhibiţia sintezei polizaharidelor 11. Sinteza de proteine bacteriene poate fi inhibată: A. de peniciline B. de cloramfenicol C. de quinolone D. de streptomicină, E. de tetraciclină 12. Care afirmaţie despre aminoglicozide este adevărată?

124

A. B. C. D. E.

Antibiotice cu efect bactericid Se absorb bine la nivel gastro- intestinal Au efect pe anaerobi Nu pătrund în LCR Au efect pe bacterii cu dezvoltare intracelulară 13. Cu privire la tetraciclina se pot afirma urmatoarele: A. Sunt bacteriostatice cu spectru larg B. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 50S C. Pot fi administrate la gravide D. Pătrund bine în ţesuturi E. Acţionează pe Mycoplasme,Ricketsii, Chlamydii 14. Cu privire la Macrolide se pot afirma urmatoarele: A. sunt bacteriostatice B. au toxicitate crescuta C. din aceasta grupa face parte gentamicina D. macrolidele se pot administra la pacientii alergici la penicilina E. se administrează numai parenteral 15. Rezistenţa naturală la antibiotice a microrganismelor: A. este un caracter de specie B. este determinată genetic C. se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente D. Mycobacterium tuberculosis este rezistentă natural la peniciline E. toate raspunsurile sunt corecte 16. Ca si peniciline cu efect asupra bacilului piocianic recunoaştem: A. Carbenicilina B. Ticarcilina C. Penicilina D. Eritromicina E. Piperacilina 17. Chinolonele : A. sunt antibiotice naturale B. sunt antibiotice de sinteză C. au spectru ingust D. sunt reprezentate de norfloxacin E. e.sunt reprezentate etambutol 18. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la aminoglicozide : A. Au efect bactericid B. Sunt ototoxice si nefrotoxice C. Folosite in tratamentul abceselor abdominale produse de anaerobi D. Utilizate în tratamentul meningitelor bacteriene

125

E. Au efect bacteriostatic 19. În infecţiile stafilococice se testează la antibiograă următaoree antibiotice: A. Penicilina B. Rifampicina C. Vancomicina D. Etambutol E. Linezolid 20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cloramfenicol: A. are efect bactericid B. eficient pe bacterii Gram pozitive si Gram negative C. administrare orala D. penetreaza in LCR E. poate produce ruprura tendonului achilean 21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la fluorochinolone: A. sunt bactericide B. inhiba sinteza peretelui bacterian C. pot produce vertij D. pot produce ruperea tendonului achilean E. nu se administreaza la gravide 22. Medicamentele capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea bacteriană sunt: A. Antiparazitare B. Antibiotice C. Antivirale D. Chimioterapice E. antifungice 23. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibiotice: A. aminoglicozidele, macrolidele, tetraciclinele, cloramfenicolul, lincomicina sunt extrase din ascomicete B. Cefalosporinele au fost obţinute din Penicillinum cephalosporum C. polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus. D. Penicilinele şi cefalosporinele sunt extrase din fungii din genul Penicillium (şi alte ascomicete) E. Penicilinele obţinute din Penicillinum cephalosporum 24. Gerhard Domagk, un medic german, a descoperit o moleculă sintetică cu proprietăţi antibacteriene, Prontosilul, care a devenit primul dintr-o lungă serie de antibiotice sintetice numite: A. sulfonamide B. peniciline C. cefalosporine D. sulfamide

126

E. macrolide 25. Medicamentele antimicrobiene pot fi: A. antibacteriene B. antivirale C. antibacteriofage D. antifungice E. antiparazitare 26. Antibioticele cu spectru îngust au fost împărţite după acţiunea în mod predilect asupra bacteriilor Gram pozitive şi Gram negative în: A. antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- eritromicina, lincomicina B. antibiotice cu spectru de tip penicilinic - colimicina, polimixina, C. antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- neomicina, kanamicina D. antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- streptomicina, gentamicina E. antibiotice cu spectru de tip penicilinic- penicilinele, eritromicina 27. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram pozitivi, coci Gram negativi şi Gram pozitivi sunt: A. eritromicina B. kanamicina C. penicilina D. lincomicina E. gentamicina 28. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram negativi, coci Gram negativi şi Gram pozitivi sunt: A. neomicina B. gentamicina C. eritromicina D. kanamicina E. lincomicina 29. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic sunt active pe: A. coci Gram negativi B. bacili Gram negativi C. coci Gram pozitivi D. Bacillus anthracis E. bacili Gram pozitivi 30. Antibioticele cu spectru de tip penicilinic sunt: A. lincomicina B. sptreptomicina C. polimixina D. kanamicina E. eritromicina

127

31. Penicilinele şi eritromicina sunt active pe: A. coci Gram pozitivi B. bacili Gram negativi C. coci Gram negativi D. bacili Gram pozitivi E. Bacillus anthracis 32. Antibiotice cu spectru larg sunt: A. cloramfenicolul B. eritromicina C. gentamicina D. tetraciclina E. kanamicina 33. Antibioticele cu spectru larg şi ultralarg folosite ca antibiotice de rezervă, în infecţiile severe cu tulpini rezistente, sunt: A. peniciline B. monobactami C. carbapenemi D. cefalosporine de generaţia a3a E. cefalosporine de generaţia a5a 34. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic din categoria aminoglicozidelor sunt: A. polimixina B. eritromicina C. gentamicina D. lincomicina E. neomicina 35. Antibioticele pot avea: A. efect bacteriostatic, adică de distrugere a bacteriilor B. efect bactericid adică de inhibare a multiplicării bacteriene C. efect bacteriostatic adică de inhibare a multiplicării bacteriene D. efect bactericid adică de distrugere a bacteriilor E. efect bactericin adică de distrugere a bacteriilor 36. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia: A. obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic nu depinde de concentraţia efectivă de antibiotic realizată la locul conflictului microorganism-gazdă B. obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de natura antibioticului şi nu de mecanismul său de acţiune C. un antibiotic bactericid poate avea şi o acţiune bacteriostatică în concentraţii mai mari D. obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de stadiul de dezvoltare al bacteriei E. un antibiotic bacteriostatic nu poate avea niciodată un efect bactericid

128

37. Antibioticele bactericide sunt necesare în: A. infecţiile bacteriene cronice sau cu tendinţă la cronicizare B. infecţiile severe C. meningite, peritonite D. infecţiile uşoare sau ce severitate medie E. osteomielite, tromboflebite, tuberculoza 38. Antibioticele bactericide sunt strict necesare în infecţiile bacteriene în focare greu sterilizabile, spre exemplu: A. osteomielite B. dermatite C. endocardite D. tuberculoze E. tromboflebite 39. Antibioticele pot avea următoarele mecanisme de acţiune: A. inhibiţia sintezei proteinelor B. inhibiţia sintezei mitocondrilor C. alterarea structurii membranei celulare D. alterarea structurii membranei nucleare E. inhibiţie metabolismului bacterian 40. Antibioticele pot avea următoarele mecanisme de acţiune: A. inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor B. modifică permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide , cu pierderea unor metaboliţi importanţi din celula bacteriană C. inhibarea polimerizării fosfolipidelor din membrana nucleară D. inhibarea sintezei reticulului endoplasmatic şi a Aparatului Golgi E. inhibarea sintezei sau a funcţiei acilzilor nucleici 41. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibioticele care inhibă sinteza peretelui celular A. produc liza bacteriei (sunt bacteriostatice) B. bacteriile Gram-pozitive sunt mai sensibile decât cele Gram-negative C. produc liza bacteriei (sunt bactericide) D. Antibioticele din această categorie nu sunt toxice pentru celulele umane E. bacteriile Gram-negative sunt mai sensibile decât cele Gram-pozitive 42. Antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt: A. cloramfenicolul B. polimixina B C. teicoplanina D. vancomicina E. cefalosporinele 43. Antibioticele care au ca acţiune inhibarea sintezei proteinelor sunt: A. tetraciclina

129

B. C. D. E.

colimicina bacitracina gentamicina azitromicina 44. Antibioticele care nu au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt: A. vancomicina B. kanamicina C. penicilina D. eritromicina E. azitromicina 45. Antibioticele care au ca acţiune inhibarea sintezei proteinelor sunt: A. cloramfenicolul B. lincomicina C. gentamicina D. linezolidul E. rifampicina 46. Antibioticele betalactamice sunt: A. vancomicina B. kanamicina C. penicilina D. cefalosporinele E. tetraciclinele 47. Antibioticele care inhibă sinteza peretelui celular din categoria polimixinelor sunt: A. penicilinele B. tetraciclinele C. polimixina B D. colimicina E. bacitracina 48. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor sunt: A. streptomicina B. eritromicina C. azitromicina D. amikacina E. claritromicina 49. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor sunt din categoria: A. macrolide B. polimixine C. lincosamide D. oxazolidinone E. glicopeptide

130

50. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor prin ataşarea la subunitatea 30S a ribozomilor sunt: A. streptomicina B. lincomicina C. kanamicina D. gentamicina E. azitromicina 51. Identificaţi corespondeţa corectă între antibiotice şi categoria de antibiotice din care fac parte: A. polimixine – colimicina, bacitracina B. macrolide- lincomicina C. aminoglicozide - penicilinele, cefalosporinele D. oxazolidinone – linezolid E. glicopeptide - vancomicina, teicoplanină 52. Următoarele antibiotice fac parte din categoria aminoglicozidelor: A. eritromicina B. kanamicina C. cloramfenicol D. gentamicina E. vancomicina 53. Următoarele antibiotice sunt macrolide: A. cloramfenicol B. claritromicina C. tetraciclina D. azitromicina E. eritromicina 54. Următoarele antibiotice au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei sau funcţiei acizilor nucleici: A. colimicina B. ciprofloxacin C. levofloxacin D. rifampicina E. amfotericina 55. Următoarele antibiotice inhibă replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime, ADN giraza de care se leagă: A. chinolonele B. fluorochinolonele C. polimixinele D. aminoglicozidele E. lincosamidele 56. Următoarele antibiotice fac parte din clasa chinolonelor şi a fluorochinolonelor:

131

A. B. C. D. E.

nistatin acid nalidixic norfloxacin ciprofloxacin tetraciclina 57. Următoarele antibiotice au efect bactericid: A. antibioticele betalactamice B. sulfamidele C. aminoglicozidele D. chinolonele E. trimetroprimul 58. Alegeţi afirmaţiile adevărate: A. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic B. THFA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi aminoacizi C. Sulfamidele inhibă competitiv acidul para-aminobenzoic (PABA), precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA) D. Celulele umane nu şi sintetizează propriul THFA (îl procură sub forma de acid folic din dieta) în consecinţă nu sunt afectate de antibioticele care blocheaza calea THFA E. Sulfonamidele sunt analogi structurali ai THFA care este utilizat ca primă enzimă în calea PABA 59. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi rezistenţa la antibiotice: A. pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mare sa fi primit anterior antibiotice decat pacienţii din populaţia generală. B. modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa rezistenţei C. scăderea duratei de tratament cu antibiotice duce la creşterea posibilităţii colonizării cu bacterii rezistente D. cantităţi imense de antibiotice sunt produse şi eliminate în mediu E. sunt folosite aproximativ de 10 X mai multe antibiotice în agricultură decât pentru tratarea oamenilor 60. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la rezistenţa la antibiotice: A. rezistenţa dobândită se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente, prin transfer cromozomial (rar) sau extracromozomial de la o bacterie rezistentă la una sensibilă. B. Mycobacterium tuberculosis este sensibil la peniciline C. bacteriile strict anaerobe sunt rezistente la aminoglicozide D. rezistenţa naturală este un caracter de specie care se datorează procesului de conjugare bacteriană E. rezistenţa dobândită poate fi faţă de un singur antibiotic (monorezistenţa) sau poate fi faţă de mai multe antibiotice (multirezistenţă)

132

61. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt: A. inactivarea antibioticului prin producerea de enzime inactivatoare de către bacterii B. modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în prezenţa drogului C. scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti) D. elaborarea în exces sau modificarea enzimelor care reprezintă ţinta de acţiune a antibioticului E. modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele să poată intra în celula bacteriană 62. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la rezistenţa disociată a bacteriilor: A. un exemplu poate fi faptul că rezistenţa la gentamicină nu este întotdeauna asociată cu rezistenţa la tobramicina. B. apare când rezistenţa la un antibiotic conferă rezistenţă faţă de un alt antibiotic de obicei cu structură înrudită C. apare atunci când rezistenţa la un antibiotoc nu este acompaniată de rezistenţa la antibiotice înrudite D. un exemplu poate fi faptul că bacteriile rezistente la o tetraciclină sunt rezistente la toate tetraciclinele E. apare atunci când rezistenţa la un antibiotoc este acompaniată de rezistenţa la antibiotice înrudite 63. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la combinaţiile de antibiotice: A. bactericid + bactericid acţiunea poate fi sinergică B. bacteriostatic+ bacteriostatic acţiunea poate fi aditivă C. bacteriostatic+ bacteriostatic acţiunea poate fi antagonistă D. bactericid + bacteriostatic acţiunea poate fi antagonistă E. bactericid + bactericid acţiunea poate fi antagonistă 64. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la antibioticele betalactamice: A. mecanismul lor de acţiune este inhibiţia sintezei peptidoglicanului, în etapa de polimerizare B. cuprind macrolidele şi oxazolidinonele C. au în structura chimică inelul beta-lactamic D. se leagă de transpeptidazele de pe proteinele de legare a penicilinei PBP (penicillin binding proteins). E. cuprind carbapenemi şi monobactami 65. Următoarele antibiotice sunt carbapenemi: A. ampicilina B. piperacilina C. tienamicina D. imipenemul E. meticilina 66. Următoarele antibiotice fac parte din categoria antibioticelor naturale: A. carbenicilina

133

B. C. D. E.

benzatin PG penicilina G cristalină fenoximetil penicilina oxacilina 67. Aminopenicilinele sunt: A. mezlocilina B. ampicilina C. oxacilina D. amoxacilina E. aztreonam 68. Din categoria penicilinelor cu spectru larg fac parte: A. ureidopenicilinele B. carbapenemii C. carboxipenicilinele D. aminopenicilinele E. aminopeniciline cu inhibitori de betalactamaze 69. Ureidopenicilinele sunt: A. aztreonam B. mezlocilina C. carbenicilina D. piperacilina E. tienamicina 70. Aminopenicline cu inhibitori de betalactamaze sunt: A. ampicilină+sulbactam B. oxacilină+acid clavulanic C. amoxicilină+acid clavulanic D. piperacilina+tazobactam E. carbenicilina+sulbactam 71. Penicilinele rezistente la penicilinază sunt: A. tienamicina B. fenoximetil penicilina C. oxacilina D. meticilina E. amoxicilina 72. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale acoperă: A. spirochete B. pneumococi C. Listeria monocytogenes D. Neisseria meningitidis

134

E. Bordetella pertusis 73. Penicilinele naturale sunt active pe: A. coci Gram negativi B. bacili Gram negativi C. spirochete D. bacili Gram pozitivi E. corynebacterii 74. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale nu acoperă: A. genul Leptospira B. genul Escherichia C. genul Treponema D. genul Klebsiella E. genul Streptococcus 75. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la penicilina G cristalină: A. Se administrează oral B. Este antibiotic bactericid C. Este antibiotic de elecţie pentru infecţiile cu streptococul beta-hemolitic de grup A D. Toxicitatea ei este crescută E. Spectrul ei de acţiune cuprinde: stafilococi albi şi aurii nesecretori de penicilinază, coci Gram pozitivi anaerobi, neisserii, clostridii, treponeme, leptospire, fusobacterii 76. Penicilina V (Fenoximetilpenicilina): A. se administrează după masă, cu respectarea intervalelor dintre doze B. este o penicilina de uz parenteral C. are efecte similare cu penicilina G D. este o penicilina de uz oral E. se administrează cu o oră inainte de masă, cu respectarea intervalelor dintre doze 77. Tulpinile de stafilococi rezistente la meticilină şi-au modificat receptorul pentru peniciline şi astfel au devenit rezistente şi la: A. lincosamide B. oxacilină C. cefalosporine D. macrolide E. vancomicină 78. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la ampicilină: A. este o penicilină naturală care acţionează pe enterococi, Haemophillus, genul Shigella B. are spectrul de acţiune lărgit faţă de penicilina G (pe unele salmonelle, unele tulpini de Proteus, Klebsiella, E. coli) C. se administrează oral şi parenteral D. realizează o bună concentraţie biliară şi în lichidul cefalo-rahidian E. nu se poate administra la gravide, sugari şi copii mici

135

79. Referitor la amoxicilină se poate spune că: A. are o biodisponibilitate superioară ampicilinei B. are o eficienţă scăzută în boli diareice, febra tifoidă C. are o biodisponibilitate inferioară ampicilinei D. poate avea ca reacţii adverse: greţuri, vărsături, rash, diaree. E. are o eficienţă crescută în infecţii pulmonare 80. Inhibitori de betalactamaze sunt: A. tazobactam B. sulbactam C. clavulanat D. monobactam E. cefotaxim 81. Următoarele afirmaţii sunt false referitoare la aminopenicilinele cu inhibitori de betalactamaze cu excepţia: A. sunt antibiotice active pe bacteriile sensibile la ampicilină şi amoxicilină B. inhibă acţiunea enzimelor produse de bacterii care distrug inelul beta-lactam C. sunt antibiotice active pe unele tulpini de stafilococ auriu, bacili Gram negativi producători de betalactamază. D. nu sunt indicate în sinuzite, pneumonii, abcese abdominale sau dentare E. cuprinde antibiotice precum meticilina sau oxacilina 82. Carboxipenicilinele se administrează îndeosebi în infecţiile cu: A. Staphylococcus aureus B. Enterococcus fecalis C. Pseudomonas aeruginosa D. Proteus E. Streptococcus pyogenes 83. Antibioticele utilizate de obicei în asociere cu un inhibitor de betalactamaze sunt: A. piperacilina B. amoxicilina C. ampicilina D. ticarcilina E. imipenem 84. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la mezlocilina: A. face parte din categoria antibioticelor betalactamice penicilinice cu spectru largB. face parte din categoria cefalosporinelor C. este un antibiotic care acţionează asupra sintezei peretelui celular al bacteriilor D. este eficientă pe bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Proteus, Serratia, Escherichia coli, E. este o ureidopenicilină ineficientă pe coci Gram pozitivi: Enterococcus, Peptococcus, Peptostreptococcus

136

85. Următoarele antibiotice fac parte din categoria carbapenemilor: A. meropenem B. aztreonam C. ertapenem D. doripenem E. imipenem 86. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la carbapenemi: A. nu există la ora actuală antibiotice care să distrugă tulpinile rezistente la carbapenemi B. au o structură ce le asigură rezistenţa la acţiunea betalactamazelor C. Pseudomonas este sensibilă la ertapenem D. au un spectru larg: Gram pozitivi, Gram negativi, aerobi, anaerobi, Pseudomonas E. recent s-a anunţat apariţia rezistenţei la carbapenemi a coliformilor prin producerea unei enzime numite NDM1 (New Delhi metalo-beta-lactamase). 87. Cefalosporinele diferă ca: A. spectru B. mecanism de acţiune C. rezistenţă la betalactamaze D. forma de administrare E. penetrare în LCR 88. Cefalosporine de generaţia aIIIa sunt: A. cefepim B. cefotaxim C. ceftriaxon D. ceftazidim E. cefpirom 89. Cefalosporine de generaţia aIa sunt: A. cefalexin B. cefazolin C. ceftriaxon D. cefepim E. ceftobiprol 90. Cefalosporine de generaţia aIIa sunt: A. cefalexin B. cefaclor C. cefepim D. cefuroxim E. cefoxitin 91. Cefalosporine de generaţia aIVa sunt: A. cefazolin

137

B. C. D. E.

cefepim cefaclor cefpirom ceftobiprol 92. Cefalosporinele de generaţia I sunt active pe: A. streptococi B. enterococi C. pneumococi D. unele tulpini de stafilococi E. unele tulpini de Escherichia coli 93. Următoarele genuri de bacterii prezintă rezistenţă naturală faţă de cefalosporinele de generaţia I: A. Enterobacter B. Staphylococcus C. Serratia D. Morganella E. Escherichia 94. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cefalosporinele de generaţia aIIa: A. sunt mai active pe Gram pozitivi decât generaţia I B. formele orale indicate în infecţii respiratorii, ORL, infecţii urinare necomplicate C. formele injectabile sunt folosite în profilaxia infecţiilor chirurgicale. D. au spectru mai larg decât cefalosporinele de generaţia I fiind mai rezistente la betalactamaze E. Sunt ineficiente pe Gram negativi, exemplu Haemophilus influenzae, Enterobacter, Proteus 95. Formele de cefalosporine de generaţia aIIIa injectabile sunt : A. cefixim B. cefotaxim C. ceftriaxon D. cefpodoxim E. ceftadizim 96. Cefalosporinele de generaţia aIVa : A. difuzează în LCR B. au spectru extins : Gram pozitivi, Gram negativi, inclusiv Pseudomonas aeruginosa C. au indicaţii în infecţii severe de tip septicemii de etiologie necunoscută D. sunt rezistente la unele betalactamaze E. nu sunt indicate în infecţiile nosocomiale 97. Cefalosporinele de generaţia aIIIa: A. sunt antibiotoce de rezervă pentru tratamentul infecţiilor severe produse de Gram negativi şi a infecţiilor nosocomiale B. difuzează în LCR C. sunt mai putin active pe Gram pozitiv decât cele din generaţia I şi II

138

D. sunt foarte sensibile la betalactamaze E. sunt mult mai eficiente pe bacilii Gram negativi (enterobacterii, Pseudomonas aeruginosa) decăt cele din generaţia I şi II 98. Glicopeptidele acţionează pe următoarele genuri de bacterii: A. Bacillus B. Clostridium C. Streptococcus D. Neisseria E. Escherichia 99. Spectrul de acţiune al glicopeptidelor nu cuprinde: A. enterococi B. neiserii C. salmonele D. enterobacterii E. streptococi 100. Vancomicina şi teicoplanina acţionează pe: A. MRSA B. Clostridium difficile C. Enterococcus fecalis D. Staphylococcus aureus E. Neisseria meningitidis 101. Următoarele afirmaţii referitoare la macrolide sunt adevărate, cu excepţia: A. actionează asupra sintezei peretelui celular (antibiotice bactericide) B. acţionează prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor C. au un spectru de acţiune de tip streptomicinic D. reprezintă o alternativă la pacienţii alergici la penicilină E. au acţiune asupra Haemophilus, Bordetella, Chlamydia, Mycoplasma, Bacteroides 102. Următoarele antibiotice sunt macrolide: A. eritromicina B. penicilina C. azitromicina D. claritromicina E. streptomicina 103. Linezolidul acţionează pe: A. Stafilococul auriu meticilino-rezistent MRSA B. Clostridium perfrigens C. Streptococcus pneumonia D. Shigella disenteriae E. Yersinia pestis

139

104. Aminoglicozidele care inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S ribozomală sunt: A. antibiotice bacteriostatice care difuzează în LCR B. gentamicina, tobramicina, amikacina, netilmicina C. eritromicina, claritromicina, Azitromicina D. administrate parenteral în infecţii cu bacterii Gram pozitive şi negativ aerobe E. eficiente pe anaerobi, spirochete, chlamidii, rickettsii, legionelle 105. Tetraciclinele sunt antibiotice care: A. acţionează pe bacterii Gram pozitive, Gram negative (inclusiv pe Vibrio, Shigella), Chlamydia, Rickettsia, Mycoplasma, B. sunt bactericide cu spectru larg de acţiune care difuzează uşor în LCR C. au ca reacţii adverse: iritaţie gastrointestinală, greaţă, vărsături, gastrită, toxicitate hepatică, renală, fotosensibilizare, decolorarea dinţilor D. se administrează sub 12 ani E. inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 50S 106. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la clindamicină: A. inhibă sinteza proteinelor bacteriene B. face parte din categoria lincosamidelor C. este bactericid D. poate avea ca reacţie adversă infecţia cu Clostridium difficile manifestată prin colită pseudomembranoasă ce poate fi fatală E. este ineficient în infecţiile cu anaerobi sau cu MRSA 107. Bacitracina este un antibiotic care: A. alterează structura membranei celulare B. este toxic C. se administrează parenteral pentru infecţii urinare, genitale, sistemice D. face parte din clasa polimixinelor E. este un antibiotic activ pe bacili Gram negativi, inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa 108. Identificaţi afirmaţiile corecte referitoare la Rifampicină: A. inhibă sinteza acizilor nucleici B. pătrunde intrafagocitar distrugând microorganisme cu multiplicare intracelulară, de exemplu Mycobacterium tuberculosis şi Mycobaterium leprae. C. este activă pe bacterii Gram pozitive şi Gram negative D. nu dezvoltă rezistenţă secundară, motiv pentru care poate fi utilizat fără alte antibiotice în terapia tuberculozei E. are acţiune bacteriostatică şi nu se administrează în cursul sarcinii, alăptării sau la nou născuţi 109. Bacteriile genetic rezistente la rifampicină sunt: A. Acinetobacter B. Pseudomonas C. Staflococul meticilino-rezistent

140

D. Meningococul E. Enterobacteriile 110. Următoarele afirmaţii referitoare la chinolone sunt false, cu excepţia: A. mecanismele de rezistenţă se produc prin creşterea permeabilităţii bacteriene la antibiotic B. mecanismul de acţiune este de împiedicare a replicării ADNului bacterian prin inhibarea ADN girazei sau a topoizomerazei IV C. fluorochinolonele, derivaţii acidului nalidixic, au o difuziune intracelulară de circa 200 de ori mai bună. D. sunt antibiotice de sinteză E. nu au efect pe Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae şi pe bacteriile anaerobe 111. Chinolonele de generaţia I sunt antibiotice care: A. se administrează parenteral B. se administrează pe cale orală C. se absorb bine din tractul gastrointestinal D. sunt reprezentate de ciprofloxacină şi norfloxacină E. ating concentraţii terapeutice numai în urină 112. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la chinolone: A. tovafloxacinul face parte din categoria chinolonelor de generaţia aIIa B. chinolonele de generaţia aIIIa sunt antibiotice de rezervă în infecţiile respiratorii cu bacterii rezistente la macrolide C. chinolonele de generaţia aIIa au acţiune sistemică datorită bunei difuziuni tisulare D. tovafloxacin se administrează intravenos, în infecţii urinare, genitale, pulmonare, biliare, osteomielite, meningite, septicemie E. chinolonele de generaţia aIVa se administrează pe cale orală 113. Chinolone de generaţia aIIa sunt: A. acidul nalidixic B. tovafloxacinul C. ciprofloxacina D. norfloxacina E. ofloxacinul 114. Din cauza riscului afectării cartilajelor chinolonele nu se recomandă la: A. femei B. copii C. adolescenţi D. adulţi E. bătrâni 115. Referitor la metabolismul bacterian şi mecanismul de acţiune al antimetaboliţilor sunt adevărate următoarele afirmaţii: A. acidului tetrahidrofolic este un cofactor esenţial utilizat în sinteza lipidelor B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic

141

C. Sulfamidele sunt bacteriostatice, mecanismul de acţiune este inhibiţia competitivă a PABA precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA) D. Celulele umane îşi sintetizează propriul THFA E. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic (mod de acţiune bacteriostatic). 116. Metronidazolul este un antibiotic care: A. are acţiune pe bacteriile anaerobe şi pe protozoare ( Trichomonas, Entamoeba histolytica) B. nu are acţiune pe Helicobacter pilori C. produce metaboliţi toxici pentru anaerobi şi acumularea acestor produşi D. are efect bacteriostatic E. este cel mai bun bactericid pentru anaerobi datorită penetranţei tisulare deosebite. 117. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la nitrofurantoin: A. poate manifesta ca reacţii adverse febră, neuropatie, hemoragie digestivă B. acţionează prin lezarea ADN ului bacterian C. atinge concentraţii terapeutice numai în urină D. se recomandă numai pentru tulpinile sensibile de Escherichia coli şi Staphylococcus epidermidis E. se poate asocia în terapie cu chinolone 118. Decontaminarea include: A. Antisepsia- distrugerea microorganismelor de pe suprafeţe, din aer, cu ajutorul unor substanţe chimice dezinfectante bactericide (toxice pentru ţesuturile vii) B. Dezinfecţia – distrugerea microorganismelor de pe suprafeţe, din aer, cu ajutorul unor substanţe chimice dezinfectante bactericide(toxice pentru ţesuturile vii) C. Dezinfecţia – decontaminarea tegumentelor şi mucoselor cu ajutorul unor substanţe chimice antiseptice bacteriostatice (netoxice pentru tegument) D. Sterilizarea- distrugerea sau îndepărtarea doar a formelor vegetative bacteriene E. Antisepsia- decontaminarea tegumentelor şi mucoselor cu ajutorul unor substanţe chimice antiseptice bacteriostatice (netoxice pentru tegument) 119. Alegeţi definiţiile corecte: A. sterilizarea este proedeul prin care sunt distruse microorganismele: bacterii în forma vegetativă şi formele de rezistenţa (sporii), virusurile, paraziţii, fungii de la nivelul unui substrat B. contaminarea microbiană este procedeul prin care se îndepărtează sau se distrug microorganismele contaminante C. dezinfecţia este procedeul prin care sunt distruse majoritatea microorganismelor de pe obiectele din mediul inert,inclusiv a formelor de rezistenţă (sporilor bacterieni) D. conservarea implică distrugerea sau inhibarea creşterii microorganismelor şi este frecvent folosită pentru produse medicamentoase E. Asepsia înseamna absenţa microorganismelor şi presupune aplicarea tehnicilor aseptice pentru a împiedica pătrunderea microbilor într-un substrat steril

142

120. Metodele fizice de sterilizare sunt: A. sterilizarea prin căldură B. sterilizarea prin filtrare C. sterilizarea cu formaldehidă D. sterilizarea cu ajutorul radiaţiilor ionizante şi neionizante E. radiosterilizarea 121. Pentru sterilizarea chimică se pot folosi: A. vibraţiile ultrasonice B. autoclavul C. glutaraldehida D. compuşi fenolici E. radiaţiile UV 122. Prin încalzire la incandescenţă se pot steriliza: A. ansa bacteriologică (cu buclă sau fir) care poate fi refolosită B. ansa bacteriologică de unică folosinţă C. bisturiu din oţel inoxidabil D. gâtul unei eprubete E. pensă chirurgicală din metal 123. Sterilizarea prin căldură uscată (cu aer cald) se realizează în: A. autoclav B. etuvă C. pupinel D. băi de nisip E. sterilizatoare cu oxid de etilenă 124. Agentul de sterilizare al etuvei este: A. aerul umed B. aerul uscat C. aerul cald la 100°C, timp de două ore D. aerul cald la 180°C, timp de o oră E. aerul umed la 134°C, timp de 30 minute 125. În pupinel se pot steriliza: A. obiectele din porţelan B. soluţiile apoase C. uleiurile anhidre D. instrumentar chirurgical E. fibră sintetică 126. Prin căldura umedă la 100°C se distrug: A. Sporii de Bacillus anthracis B. formele vegetative de Clostridium perfringens C. virusul hepatitei B

143

D. sporii de Clostridium perfringens E. formele vegetative de Bacillus anthracis 127. Prin autoclavare se pot steriliza: A. materialele contaminate din laborator B. instrumentar chirurgical metalic C. materiale textile din bumbac D. medii de cultură lichide sau solide E. pipete, lamele din sticlă 128. Prionii pot fi denaturaţi în autoclav: A. timp de 18 minute B. la temperatura de 81°C C. la temperatura de 100°C D. timp de 10 minute E. la temperatura de 134°C 129. Sterilizarea prin filtrare se poate aplica: A. aerului B. unor medii de cultură C. anumitor materii organice D. instrumetarului chirurgical E. ansei bacteriologice 130. Radiaţiile ionizante se pot folosi pentru sterilizarea: A. truselor de perfuzii B. sălilor de operaţii C. seringilor D. antibioticelor E. hormonilor 131. Sterilizarea cu oxid de etilenă se poate aplica echipamentului medical din: A. PVC B. silicon C. polipropilenă D. latex E. teflon 132. Următoarele substanţe sunt antiseptice: A. compuşii iodaţi 1-2% B. H 2 O 2 în concentraţie de 5-6% C. formaldehida soluţie apoasă 8% D. permanganatul de potasiu E. glutaraldehida 133. Următoarele substanţe sunt dezinfectante puternice:

144

A. B. C. D. E.

acidul peracetic etanolul hipocloritul de sodiu formaldehida soluţie apoasă 8% albastrul de metilen 134. Următoarele substanţe sunt antiseptice: A. fuxina B. alcoolul iodat C. betadina D. nitratul de argint 0,1% E. amestecul sulfocromic 135. Următoarele substanţe sunt dezinfectante: A. compuşii fenolici B. clorura de benalkonium C. hipocloritul de sodiu D. glutaraldehida E. tinctura de iod 136. Liofilizarea se aplică pentru: A. conservarea suspensiilor microbiene B. sterilizarea seringilor C. conservarea vaccinurilor D. conservarea serurilor E. conservarea alimentelor 137. Drept conservanţi pentru produsele farmaceutice se pot folosi: A. Fenolul 0,3-0,5% B. hipoclorit de sodiu 2% C. mertiolat de sodiu 0,004-0,02% D. benzoat de sodiu 0,2-1% E. acidul peracetic 0,5-2%

Tematica 6:Coci Gram pozitivi: Genul Staphylococcus, Genul Streptococcus

145

Complement simplu 1. Stafilococii sunt rezistenţi: A. la dezinfectante şi antiseptice în concentraţii uzuale B. la uscăciune şi întuneric; C. la temperatura de 60 grade Celsius timp de 15 minute D. la autoclavare E. la pasteurizare. 2. Staphylococcus aureus are următoarele proprietăţi: A. Determină reumatismul articular acut B. Este un bacil imobil, cu capetele măciucate C. Produce endocardită acută D. Este o bacterie strict patogena E. Este o bacterie mobilă 3. Care este factorul ce produce toxiinfecţia alimentară stafilococică? A. Proteaza B. Exotoxina A C. Hemolizinele D. Hialuronidaza E. Lipazele 4. Următoarele caractere generale se întâlnesc la specia Staphylococcus aureus: A. sunt coci Gram negativi B. sunt mobili, cu cili peritrichi C. cresc pe mediile hiperclorurate D. elaborează pigment citrin, solubil E. nu elaborează hemolizine 5. Staphylococcus epidermidis are unele dintre următoarele proprietăţi: A. Se vede doar la microscopul cu fond întunecat B. Este bacil acid-alcoolo-rezistent C. Formează colonii S, elaborează un pigment alb D. Ritmul de diviziune este de 10-12 ore E. Produce scarlatina 6. Prin ce se caracterizează infecţiile stafilococice? A. Sunt considerate prototipul infecţiilor piogene B. Tratamentul de elecţie este penicilina G C. Nu există transmiterea interumană D. Netratate duc la apariţia reumatismului articular acut E. Leziunile sunt nedureroase şi dispar spontan 7. Alegeţi răspunsul corect referitor la caracterele de patogenitate ale Staphylococcus aureus: A. Nu are capacitate de aderenţă la mucoase 146

B. Catalaza stafilococică activeaza peroxidul de hidrogen C. Hialuronidaza descompune acidul hialuronic împiedicând difuzarea stafilococilor în ţesutul conjunctiv. D. Coagulaza liberă este insolubilă legată de suprafaţa corpului bacterian E. Acizii teichoici din structura bacteriei pot determina hipersensibilizarea 8. Alegeţi răspunsul corect referitor la toxina şocului toxic stafilococic: A. Produce toxiinfecţie alimentară B. Scindează lecitinele din membranele celulare C. Produce rash eritematos D. Produce hipertensiune arterială E. Produce hipertermie 9. Alegeţi răspunsul fals referitor la Staphylococcus epidermidis: A. Sunt stafilococi coagulazo- pozitivi B. Este o specie saprofită C. Nu produce infecţii urinare D. Are potenţial patogen scăzut E. Aparţine florei normale a tegumentului 10. Alegeţi răspunsul fals referitor la toxinele stafilococice: A. Toxinele stafilococice sunt sunt de natura proteică B. Enterotoxina stafilococică creşte reaborbţia de apă la nivelul intestinului C. Leucocidinele cu rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi polimorfonucleare D. Enterotoxinele stafilococice rezistă la tratamentul termic la 100C timp de 1 oră E. Epidermolizina induce la distanţă de focarul infecţios clivarea intraepidermică 11. Alegeţi răspunsul corect referitor la enzimele stafilococice: A. Nucleazele stafilococice sunt sintetizate de tulpinile coagulazo- negative B. Lecitinaza, scindează lecitinele din membranele celulare C. Coagulaza legată determină coagularea plasmei umane şi de iepure recoltată pe anticoagulant D. Betalactamaze determină rezistenţa la aminoglicozide E. Stafilochinaza descompune acidul hialuronic 12. Alegeţi răspunsul fals referitor la toxinele stafilococice A. Leucocidinele inhibă chemotactismul leucocitelor B. Toxina epidermolitică şi exfoliativă produce ruperea desmozomilor C. Enterotoxinele au rol antifagocitar D. Hemolizine au acţiune hemolitică E. Hemolizinele au acţiune dermonecrotică 13. Din clasificarea Lancefield nu fac parte următorii streptococi: A. Streptococcus pyogenes B. streptococii de grup B

147

C. streptococii de grup D D. streptococii viridans E. streptococii de grup G 14. Care dintre următoarele proprietăţi corespund pneumococului (Streptococcus pneumoniae): A. Determină reumatismul articular acut B. Produce eritrotoxina din scarlatina C. Sunt sensibili la optochin D. Sunt bacilli Gram negativi E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO 15. Care dintre următoarele proprietăţi corespunde speciei Streptococcus pyogenes: A. Nu produc streptolizină O B. Sunt coci Gram negativi C. Pe mediile de cultură formează colonii S, pigmentate auriu D. Suportă medii hiperclorurate E. Produce scarlatină 16. Care dintre următoarele proprietăţi corespunde streptococilor de grup B: A. Produce toxina eritrogenă B. Pot produce infecţii grave la nou născut C. Sunt sensibili la bacitracină D. Determină pneumonia francă lobară E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO 17. Care dintre următoarele proprietăţi corespund Streptococului pyogenes: A. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în grămezi B. Pe mediile de cultură formează colonii R, aspect de “cap de meduză” C. Suportă medii hiperclorurate D. Elaborează coagulază liberă E. Sunt coci gram pozitivi dispuşi în lanţuri 18. Împărţirea în grupe a streptococilor, conform clasificării Lancefield, se face în funcţie de: A. antigenul capsular B. carbohidratul C C. antigenul M D. fibrinolizine E. carboxidaze 19. În funcţie de tipul de hemoliză Streptococcus pyogenes este: A. Alfa hemolitic B. Beta hemolitic C. Gamma hemolitic D. Streptococ nehemolitic E. Producător de hemoliza viridans

148

20. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate pentru pneumococi? A. Se identifică prin reacţia de coaglutinare B. Nu produce pneumonia francă lobară C. Sunt sensibili la optochin D. Pentru diagnostic se utilizează testul în vitro Eleck E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO 21. Care afirmaţii sunt corecte: A. Pilii sexuali au rol în adecenta celulară B. Klebsiella pneumoniae este o bacterie intestinală C. Bacteriile lofotriche prezintă mai mulţi flageli pe toată suprafaţa bacteriei D. Streptococcus pneumoniae este o bacterie care face parte din flora saprofită a cavităţii nazale E. Sindromul reprezintă un ansamblu se simptome 22. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate: A. Streptococcus pneumoniae prezintă capsulă B. modificarea structurii vasculare este o fază a inflamaţiei care favorizează trecerea proteinelor şi a leucocitelor C. în faza de lag numărul de bacterii creşte în ritm constant D. în alcătuirea dublei spirale de ADN adenina se leagă cu timina E. Pseudomonas aeruginosa este o bacterie care se poate întâlni în apa distilată 23. Care afirmaţie este falsă: A. Rash-ul reumatismal este o boală post-streptococică B. Bacitracina este un antibiotice scos din uzul intern din cauza toxicităţii C. Există tulpini pneumoncocice rezistente la penicilină D. Infecţia cu Stafilococul auriu rezistent la meticilina (MRSA) poate fi tratată cu penicilină E. Anticorpii antistreptolizina O formaţi în serul pacientului constituie dovada infecţiei recente cu Streptococ beta hemolitic de grup A 24. Streptococcus penumoniae are ca principal factor de patogenitate: A. Streptolizină O B. Proteină M. C. Streptolizină S D. Capsulă E. Proteină R. 25. Streptococii patogeni se cultivă pe următoarele medii A. Geloză simplă B. Geloză-sânge C. Mediul Loffler D. Mediul Bordet-Gengou E. Mediul AABTL 26. Genul Staphylococcus aparţine următoarei familii: A. Streptococcaceae

149

B. C. D. E.

Micrococcaceae Mycobacteriaceae Enterobacteriaceae Picornaviridae 27. Streptococii: A. Aparțin familiei Micrococcaceae; B. Sunt coci gram negativi; C. Sunt dispuși în ciorchini; D. Pot fi sferici sau ovalari; E. Au diametrul celular de aproximativ 0,5 microni. 28. Alegeți asocierea corectă cu privire la caracterele de cultură ale streptococilor; A. pe medii lichide – dezvoltă colonii foarte mici, circulare, bombade, translucide; B. pe medii cu sânge - dezvoltă hemoliză în jurul coloniei; C. pe medii solide - dezvoltă grunji care se depun la fundul tubului; D. pe medii cu sânge – tulpinile capsulate determină o turbiditate omogenă a mediului; E. pe medii solide – dezvoltă hemoliză. 29. Genul Staphylococcus cuprinde: A. 20 specii B. 15 specii C. 3 specii D. 18 specii E. 25 specii 30. Următoarele caracteristici referitoare la stafilococi sunt adevărate, cu excepţia: A. nesporulaţi B. coci gram pozitivi C. coci gram negativi D. necapsulaţi E. grupaţi “în ciorchini” după diviziune 31. În funcție de necesarul de oxigen, streptococii sunt: A. aerobi, facultativ anaerobi; B. microaerofili; C. strict aerobi; D. strict anaerobi; E. anaerobi-aerotoleranți. 32. Alegeți asocierea corectă cu privire la tipurile de hemoliză la streptococi: A. α hemolitic – hemoliza este absentă; B. α’ hemolitici - hemoliza este cu margini neclare; C. β hemolitici - produc o hemoliză incompletă; D. γ hemolitici – tip de hemoliză determinat de Streptococii piogeni;

150

E. α hemolitic – hemoglobina este degradată complet, dar apar zone în care un toate hematiile sunt lizate. 33. Alegeți afirmația corectă cu privire la streptococi: A. Majoritatea streptococilor au în structura peretelui celular un determinant genic numit polizaharidul C; B. Pe baza diferențelor de microstructură a polizaharidului C la diferite tulpini de streptococi, Barbara Lancefield i-a grupat și a notat grupele de la A la Z; C. Streptococii care prezintă polizaharidul C au fost denumiți streptococi non-grupabili; D. Polizaharidul C este un factor de patogenitate; E. Fiecare grup se subîmparte în: serotip, lizotip, bactericinotip, antibiotip. 34. În funcţie de influenţa oxigenului asupra celulei bacteriene, stafilococii sunt: A. bacterii strict aerobe B. bacterii aerobe facultativ anaerobe C. bacterii strict anaerobe D. bacterii anaerobe – aerotolerante E. bacterii anaerobe facultativ aerobe 35. Genul Staphylococcus cuprinde următoarele 3 specii importante, cu excepţia: A. stafilococul auriu B. Spahylococcus epidermidis C. Citrin D. Staphylococus saprophyticus E. Staphylococcus pyogenes 36. Stafilococii se găsesc: A. doar la organismele animale B. în aer nu şi în sol C. în sol nu şi în apă D. în sol, aer, apă, animale,oameni E. doar la oameni şi în atmosferă 37. Din punct de vedere metabolic, stafilococii sunt bacterii: A. care au cerinţe nutritive speciale B. sensibile la căldura şi medii bogate în săruri C. cu timp lung de generaţie D. rezistente la bacteriofagi E. halotolerante 38. Stafilococii au următoarele proprietăţi metabolice, cu excepţia: A. sunt bacterii sensibile la bacteriofagi B. sunt bacterii nepretenţioase C. sunt bacterii halotolerante D. sunt bacterii care se dezvoltă încet E. sunt bacterii care supravieţuiesc în alimente conservate în sare

151

39. Alegeți afirmația falsă cu privire la streptococi: A. se găsesc în aer, sol, apă; B. se găsesc pe tegumente și mucoase ca saprofiți ; C. singurul patogen este streptococul de grup B; D. specia Peptostreptococcus este anaerobă; E. S. agalactiae este streptococul de grup B. 40. Alegeți asocierea falsă cu privire la streptococi : A. Streptococus pneumoniae – s-a desprins din grup; B. Streptococii viridans – negrupabili; C. S. pyogenes – streptococul de grup A; D. S. fecalis – streptococ de grup D ; E. S. fecium – streptococul de grup B. 41. Streptococul β-hemolitic de grup A: A. e sensibil la frig; B. are colonii de 1-2 mm; C. are hemoliză tip beta; D. trăieşte numai pe medii obişnuite; E. nu e sensibil la antiseptice. 42. Enzimele conţinute de S. pyogenes sunt următoarele, cu excepţia: A. Fibrinolizina; B. Streptolizina O; C. Hialuronidaza; D. Ribonucleaza; E. SLS. 43. Alegeţi asocierea corectă cu privire la enzimele conţinute de streptococul de grup A: A. SLS – degradează acidul hialuronic din peretele celular, favorizând invazia tisulară; B. Dezoxiribonucleaza – activează plasminogenul şi astfel se va produce liza cheagului de fibrină; C. Streptolizina O – este antigenică şi induce formare de anticorpi specifici anti-SLO (ASLO); D. Streptokinaza – responsabilă de hemoliza de tip β şu are în vivo o activitate citolitică ; E. Hialuronidaza – se utilizează în tratarea trombozelor. 44. Toxina produsă de stafilococ de grup A ce produce fasciita necrozantă se numeşte: A. toxina eritrogenă; B. exotoxina pirogenă A; C. eritrotoxina; D. exotoxina C; E. exotoxina B. 45. Datorită capacităţii stafilococilor de a se dezvolta la concentraţii crescute ale NaCl (până la 10%), pentru cultivarea şi izolarea lor se foloşeşte următorul mediu selectiv:

152

A. B. C. D. E.

mediul Muller-Hinton solid cu adaos de NaCl 2% mediul Bordet- Gengou mediul Chapmann mediul cu selenit de sodiu mediul ABE (agar, bilă, escutină) 46. În cultură pe medii solide, stafilococii: A. tulbură uniform aceste medii B. se prezintă sub formă de colonii marii nepigmentate C. se prezintă sub formă de colonii R D. dezvoltă colonii circulare cu diametrul de 1-3mm E. dezvoltă colonii circulare cu diametrul de 1-3μm 47. Coloniile de stafilococi prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia: A. sunt colonii opace B. sunt de tip S C. sunt colonii concave D. sunt pigmentate E. au diametru de 1-3 mm 48. Enzimele extracelulare sintetizate de tulpinile de stafilococi pot fi: A. leucodine B. hemolizine C. streptokinaze D. eritrotoxine E. betalactamaze 49. Care este boala ce nu face parte din bolile acute streptococice produse de S. pyogenes? A. faringită; B. reumatism articular; C. fasciită necrozantă; D. scarlatină; E. celulită. 50. Afirmaţia falsă cu privire la erizipel este: A. este un eritem cutanat cu burelet marginal; B. este localizat cu predilecţie la nivelul extremităţilor; C. face parte din bolile poststreptococice; D. se extinde progresiv; E. este însoţită de febră. 51. Afirmaţia adevărată cu privire la reumatismul articular acut este: A. este produsă prin reacţii de hipersensibilitate de tip I şi II; B. reprezintă o complicaţie nesupurativă tardivă a unei infecţii faringiene cu SβhA; C. ASLO creşte după 3-4 săptămâni de la debutul infecţiei cu SβhA, atingând maximul în săptămâna 7-8;

153

D. Titrurile ASLO mai mari de 1000 U/I semnifică perioada de sfârşit pentru RAA; E. Din punct de vedere epidemiologic, principala sursă de infecţie cu streptococi patogeni o reprezintă purtatării bolnavi. 52. Tratamentul de elecţie pentru infecţie cu S. pyogenes este: A. eritromicină; B. gentamicină; C. vancomicin; D. penicilină; E. amoxicilină. 53. Afirmaţia falsă cu privire la streptococul de grup B este următoarea: A. este o bacterie strict parazită a omului; B. poate produce la nou-născuţi meningite; C. poate produce la nou-născuţi pneumonie; D. poate produce la nou-născuţi septicemii; E. se face screeningul gravidelor pentru statutul de purtător sănătos. 54. Enterococul nu produce: A. infecţii urinare; B. endocardită bacteriană subacută; C. erizipel; D. boli cardiovasculare; E. meningite. 55. Tulpinile de stafilococi sintetizează următoarele enzime extracelulare, cu excepţia: A. hialurodinaze B. betalactamaze C. catalaze D. hemolizine E. coagulaze 56. Factorii toxici sintetizaţi de tulpinile stafilococice sunt de natură: A. lipidică B. proteică C. glucidică D. anorganică E. minerală 57. Enzima extracelulară, coagulaza, are următoarea acţiune: A. descompune acidul hialuronic din substanţa fundamentală, favorizând difuzarea stafilococilor în ţesuturi B. acţionează asupra lipidelor plasmatice şi asupra grăsimilor de la suprafaţa tegumentelor C. permite liza coagulului de fibrina şi progresia stafilococilor din zona exudatului inflamator în ţesuturile sănătoase din jur D. induce formarea coagului de fibrina în jurul celulelor bacteriene secretante

154

E. are rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN 58. Stafilokinaza este una dintre enzimele extracelulare stafilococice, care: A. este sintetizată de tulpinile coagulazo-pozitive B. acţionează asupra grăsimilor de la suprafaţa tegumentelor C. realizează “protecţia bacteriei” faţă de factorii bacteriolitici locali şi faţă de fagocitoză D. are tropism faţă de zonele în care sunt mai active glandele sebacee E. permite liza coagulului de fibrina şi progresia stafilococilor din zona exudatului inflamator în ţesuturile sănătoase din jur 59. Leucocidinele sunt toxine sintetizate de stafilococi care : A. rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN B. produc toxiinfecţii alimentare C. au tripla acţiune (hemolitică dermonecrotică şi letală) D. mai sunt denumite şi TSS (Toxic Shock Syndrome) E. acţionează asupra lipidelor plasmatice 60. Unele tulpini de stafilococi eliberează enterotoxine, care: A. nu produc toxiinfecţii alimentare B. sunt în număr de 8 (A,B,C,D,E,F,G,H) C. sunt eliberate în alimente şi rezistă la tratamentul termic (la 100°C timp de o oră) D. au rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN E. permite progresia stafilococilor din zona exudatului inflamator în ţesuturile sănătoase din jur 61. Infecţia stafilocică este favorizată de următoarele condiţii, cu excepţia: A. plăgi traumatice B. diabet zaharat C. incizii chirurgicale D. prezenţa unei concentraţii crescute de NaCl (peste 10%) E. tehnici invazive ATI 62. Din punct de vedere al patogenităţii, genul Staphylococcus este: A. strict saprofit B. strict patogen C. saprofit condiţionat patogen D. patogen condiţionat saprofit E. nici una dintre variantele de mai sus 63. Stafilococii sunt prezenţi ca saprofiţi la nivelul următoarelor ecosisteme ale omului, cu excepţia: A. tract intestinal B. tegument C. căi respiratorii superioare D. căi respiratorii inferioare E. vagin 64. La nivelul fanerelor şi al ţesutului cutanat, stafilococii pot produce următoarele infecţii:

155

A. celulită B. septicemie C. rinofaringita D. sinusite E. panariţiu 65. Afirmaţia corectă cu privire la S. pneumoniae este: A. este o bacterie strict parazită a omului; B. sunt coci gram negativi; C. au formă lanceolată; D. sunt dispuşi în ciorchine; E. sunt necapsulaţi. 66. Afirmaţia falsă cu privire la proprietăţile metabolice ale S. pneumoniae este: A. în culturile mai vechi apare fenomenul de hemoliză, datorită eliberării unor enzime lipolitice şi proteolitice; B. pe mediile cu bilă dezvoltă fenomenul de bilioliză; C. germenii sunt pretenţioşi, având necesar metabolic crescut; D. sunt aerob-anaerobi facultativi, microaerofili; E. bilioliza reprezintă autoliza favorizată de prezenţa compuşilor biliari. 67. Ce variantă de răspuns cu privire la caracterele de cultură ale S. pneumoniae este adevărată? A. tulbură mediul lichid la întâmplare; B. pe mediile cu sânge dezvoltă hemoliză β; C. pe medii solide dezvoltă colonii lanceolate; D. pe medii solide dezvoltă colonii cu contur regulat; E. pe medii solide dezvoltă colonii cu aspect rugos. 68. Boala care nu este produsă de pneumococi este: A. impetigo; B. septicemie; C. otite; D. pneumonia francă lobară; E. conjunctivită. 69. Streptococii viridans: A. sunt saprofiţi condiţionat patogeni în tractul respirator; B. fermentează zaharurile, cresc pH-ul, favorizează cariogeneza; C. provoacă endocardită bacteriană acută la pacienţii valvulopaţi post-chirugie dentară; D. provoacă placa dentară; E. au hemoliza tip γ. 70. Produsul patologic care nu poate fi recoltat pentru a confirma existenţa S. pyogenes este: A. sânge; B. secreţie vaginală; C. exudat faringian; D. secreţie de plagă;

156

E. exudat nazal. 71. Afirmaţia adevărată cu privire la culturile de streptococ de grup A este: A. se dezvoltă sub formă de colonii tip R; B. mediul de elecţie este geloza-chocolat; C. incubarea se face la 37 o C, timp de 24 h; D. sunt culturi lucioase, concave; E. au marginile neregulate. 72. Factorii toxici sintetizaţi de unele tulpini stafilococice, pot produce următoarele afecţiuni, cu excepţia: A. osteomielita B. toxiinfecţiile alimentare C. sindromul toxico-septic D. T.I.A E. boala „pielii opărite” 73. La nivel subcutanat, stafilococii pot produce următoarele infecţii: A. rinofaringita B. faringo-amigdalita C. celulita D. acneea juvenilă E. abces 74. Înfecţiile respiratorii produse de Genul Staphylococcus pot fi: A. cistite B. bronhopneumonii C. endocardite D. hidrosadenite E. pielonefrite 75. Infecţia produsă de stafilococ care are aspectul unui furuncul antracoid rezultat prin confluarea mai multor furuncule şi care afectează şi ţesutul subcutanat adiacent poartă denumirea de: A. acnee B. foliculită C. panariţiu D. carbuncul E. abces 76. În ceea ce priveşte testele specifice ale S. pyogenes: A. testul catalazei este negativ; B. testul oxidazei este pozitiv; C. testul catalazei este pozitiv; D. testul bacitricinei este negativ; E. testul biseptolului este pozitiv.

157

77. Streptococcus agalactiae se găseşte la aproximativ 30% dintre persoanele sănătoase în: A. LCR; B. Tractul respirator; C. Cavitatea bucală; D. Flora intestinală; E. Esofag. 78. Coloniile streptococului de grup B sunt de tip: A. M; B. R; C. G; D. R sau M; E. S sau M. 79. În ceea ce priveşte testele specifice pentru detectarea streptococului de grup B, următoarea afirmaţie este falsă: A. S. agalactiae este rezistent atât la bacitracină cât şi la biseptol; B. Produce hidroliza hipuratului CAMP-test – pozitiv; C. Identificarea serologică se face prin latex aglutinare cu trusele specifice; D. Aglutinarea se face cu serul de grup A; E. Hidroliza hipuratului CAMP-test – pozitiv presupune producerea unei proteine (factorul CAMP), care interacţionează cu alfa hemolizina stafilococică şi determină hemoliza completă. 80. Afirmaţia adevărată cu privire la streptococii de grup C este: A. sunt identificaţi preliminar ca streptococi γ-hemolitici; B. sunt rezistenţi la bacitracină; C. identificarea de certitudine se face prin aglutinare cu ser de grup B; D. sunt rezistenţi la biseptol; E. se diferenţiază de streptococii viridans prin testul la optochin. 81. Genul Enterococcus are un număr de specii egal cu: A. 18; B. 11; C. 9; D. 7; E. 12. 82. În ceea ce priveşte morfologia streptococilor de grup D: A. au diametrul de 1-2 microni; B. sunt coci gram negativi; C. au majoritatea tulpinilor imobile; D. sunt grupaţi în perechi sau lanţuri scurte; E. au formă lanceolată. 83. Hemoliza enterococilor este:

158

α; α’; β; β’; γ, mai rar α sau β. 84. Următoarea afirmaţie cu privire la testele specifice pentru detecţia enterococilor este adevărată: A. dau aglutinare cu serul de grup C; B. testul la bilă-esculină este pozitiv; C. pe mediul ABE apar nişte coloraţii gri pe mai mult de jumătate din mediul însămânţat, semnificând reacţie pozitivă; D. teste care nu se mai folosesc sunt: testul de hidroliză a argininei, testul de hidroliză a hipuratului, toleranţa la mediul hipersalin, fermentarea unor zaharuri; E. creşterea se face în mediu acid. 85. Infecţia glandelor sudoripare, cu localizare mai ales la nivel subaxilar, poartă denumirea de: A. acnee B. panariţiu C. carbuncul D. furuncul E. hidrosadenită 86. Infecţiile căilor respiratorii superioare produse de stafilococi se pot extinde în sfera ORL producând următoarele afecţiuni: A. toxiinfecţia alimentară B. cistite C. anexite D. sinuzite E. pneumoni 87. La nivelul aparatului digestiv stafilococii pot induce toxiinfecţii alimentare care au următoarele simptome, cu excepţia: A. metrite B. greţuri C. vărsături D. scaune diareice E. crampele intestinale 88. La nivelul aparatului uro-genital stafilococii pot produce următoarele infecţii, cu excepţia: A. pieolonefrite B. septicemii postabortum C. anexite D. mastoidite E. abces renal

159

89. Anumite tulpini stafilococice eliberează toxina exfoliativă care produce, mai ales la nou-născuţi, următoarea afecţiune: A. sindromul toxico-septic B. pielonefrita C. sindromul „pielii opărite” D. toxiinfecţia alimentară E. foliculite 90. Pneumococii: A. sunt coci gram negativi; B. au formă ovalară; C. sunt grupaţi în diplo; D. sunt necapsulaţi; E. sunt situaţi intracelular. 91. Alături de pneumococi, pe frotiu apar: A. leucocite mononucleare; B. trombocite; C. eritrocite; D. lecucocite polimorfonucleare; E. monocite. 92. În ceea ce priveşte cultura pneumococilor, următoarea afirmaţie este adevărată: A. pe mediul de geloză sânge apar sub formă de colonii aplatizate; B. au marginile deprimate; C. au centrul ridicat; D. sunt înconjurate de hemoliză β; E. au colonii diferite de streptococii viridans. 93. Testul la optochin: A. diferenţiază enterococii de streptococii viridans; B. se face prin însămânţarea a 2-3 colonii de cultură primară pe un sector de placă cu geloză sânge, în centrul sectorului aplicând un microcomprimat cu optochin, incubându-se 24 h la 37 o C; C. au ca rezultat rezistenţa pneumococilor la optochin; D. au ca rezultat sensibilitatea streptococilor viridans la optochin; E. au ca rezultat formarea unei zone de inhibiţii din partea pneumococilor de maxim 5 mm diametru. 94. Streptococii viridans nu posedă polizaharid C, deci: A. au hemoliză β; B. au hemoliză γ; C. pe baza antigenelor capsulare sunt grupaţi în 80 de serotipuri; D. nu sunt grupabili; E. au hemoliză α.

160

95. Speciile de streptococi viridans nu pot fi diferenţiate între ele prin: A. fermentarea unor zaharuri (manitol şi sorbitol); B. hidroliza ureei; C. hidroliza esculinei; D. hidroliza argininei; E. hidroliza streptokinazei. 96. La examenul microscopic, streptococii viridans apar : A. coci gram negativi; B. sporulaţi; C. necapsulaţi; D. dispuşi în diplo; E. dispuşi în ciorchine. 97. Stafilococii sunt rezistenţi la: A. Amoxicilină B. Penicilină C. Cefalosporine D. Chinolone E. Vancomicină 98. Antibioticele testate la antibiogramă sunt următoarele, cu excepţia: A. Oxacilină B. Vancomicină C. Chinolone D. Rifampicină E. Glicopeptide 99. S-a evidenţiat faptul că tulpinile de stafilococi au elaborat următorul mecanism de rezistenţă la Penicilină: A. scăderea permeabilităţoo bacteriei B. alterarea receptorilor pentru antibiotic C. dezvoltarea unei căi metabolice alternative D. inactivarea prin enzime (penicilinază) E. eliminarea activă a antibioticului din organism 100. Ca tratament adjuvant în infecţiile stafilococice se poate administra autovaccinul, care: A. conţine germeni omorâţi prin căldură, administraţi în funcţie de serotip B. conţine proteine recombinate C. conţine germeni atenuaţi obţinuţi din produsul biologic propriu, recoltat în condiţii specifice D. conţine anatoxine E. conţine componente microbiene purificate, proteice sau polizaharidice conjugate proteic 101. Testul diagnostic ce diferenţiază stafilococii de streptococi este: A. testul coagulazei legate– pozitiv pentru streptococi, negativ pentru stafilococi B. testul oxidazei – negativ pentru stafilococi, pozitiv pentru streptococi,

161

C. testul catalazei – pozitiv pentru stafilococi, negativ pentru streptococi D. testul catalazei – pozitiv pentru streptococi, negativ pentru stafilococi E. testul coagulazei libere- negativ pentru stafilococi, pozitiv pentru streptococi 102. Testul coagulazei libere pentru stafilococi se determină : A. printr-o reacţie de coagulare pe lamă care se citeşte în circa 10-15 minute B. printr-o reacţie de coagulare în tuburi care se citeşte în circa 10-15 secunde C. printr-o reacţie de coagulare pe lamă cu o picătură de plasmă citratată peste care se depune conţinutul unei anse încărcate cu 1-2 colonii de stafilococ D. printr-o reacţie de coagulare în tuburi cu plasmă recoltată pe EDTA peste care se adaugă suspensie preparată din cultură şi se incubează la termostat E. printr-o reacţie de coagulare în tuburi cu plasmă recoltată pe EDTA peste care se adaugă suspensie preparată din cultură şi se citeşte la 10-15 minute 103. Trusele de Latex aglutinare, pe lângă detecţia coagulazei, evidenţiază şi prezenţa unui alt factor de patogenitate al stafilococilor, denumit: A. lipoproteina C B. proteina Q C. proteina A D. polizaharizi necapsulari E. lipoproteina A 104. Testele biochimice de identificare a principalelor specii de stafilococi se bazează pe: A. dezaminarea proteinelor B. fermentarea zaharurilor C. fermentarea peptidelor D. hidroliza zaharurilor E. dezaminarea zaharurilor

Complement multiplu 1. Caracterele generale întâlnite la specia Streptococcus pyogenes sunt următoarele: A. Se cultivă pe geloză sânge B. Coloniile sunt beta hemolitice C. Cocii sunt dispuşi în grămezi D. Au o cantitate redusă de peptidoglican în peretele celular E. Coloniile sunt mari, de tip R 2. În boala poststreptococică: A. Apare reumatismul poliarticular acut B. Cardita reumatismală C. Sindromul nefrotic D. Leziunile sunt produse de enzimele streptococice E. Se depun complexe imune circulante pe membrana bazală glomerulară

162

3. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Streptococcus pneumoniae: A. Sunt coci laceolaţi B. Nu posedă antigen specific de grup C. Coloniile sunt mici, S, cu hemoliză de tip beta pe geloză sânge D. Pot creşte pe medii simple E. Pe baza antigenelor capsulare sunt grupaţi în peste 80 de serotipuri 4. Care dintre următoarele enzime sunt elaborate de stafilococ: A. lipazele B. streptokinaza C. toxina şocului septic D. hialuronidaza; E. lecitinază. 5. Care dintre următoarele boli sunt produse de stafilococi? A. Furuncule B. Endocardită C. Pneumonia D. Reumatismul articular acut; E. Gangrena gazoasă. 6. Toxinele elaborate de stafilococ sunt: A. enterotoxine B. toxina epidermolitică şi exfoliantă C. toxina socului toxic D. toxina botulinică E. toxina tetanică 7. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la Streptococul din grupul serologic A : A. Este o bacterie saprofită B. Dezvoltă colonii mici, cu hemoliză verzuie în jur C. Elaborează hemolizină beta D. Este întotdeauna sensibil la penicilină G E. Are o multiplicare strict intracelulară 8. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la tratamentul infecţiei stafilococice: A. Se face conform antibiogramei B. Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilina G C. În colecţiile profunde atafilococice e nevoie de tratament chirurgical D. Vancomicina e un antistafilococic de rezervă E. Stafilococul nu elaboreaza penicilinaza 9. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la streptococii viridans A. Nu sunt grupabili în clasificarea Lancefield B. Au polizaharid C C. Sunt saprofiti conditionat patogeni

163

D. Pot produce endocardita bacteriană subacută E. Nu se gasesc în salivă 10. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: A. stafilococii se pot clasifica în funcţie de prezenţa în peretele celular a polizaharidului C B. Streptococcus agalactiae este prezent în flora saprofită a vaginului C. “Sindromul pielii opărite” stafilococice afectează mai ales copiii nou-născuţi D. impetigo este infecţia foliculului pilos E. antibioticul de elecţie în cazul infecţiilor cu Streptococcus pyogenes este eritromicina 11. Care din următoarele afirmaţii referitoare la streptococi sunt adevărate: A. Bacili Gram pozitivi B. Coci Gram negativi. C. Uneori pot prezenta o capsulă din acid hialuronic D. Sunt bacterii sporulate. E. Sunt aerobi facultativ anaerobi 12. Care din următoarele afirmaţii referitoare la streptococii de grup D sunt adevărate: A. Au habitat intestinal B. Pot produce infecţii urinare C. Pot produce endocardita bacteriană subacută D. Produc toxiinfecţii alimentare E. Nu sunt implicaţi în infecţii intraspitaliceşti 13. Care din următoarele afirmaţii referitoare la enterococi sunt adevărate: A. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în lanţuri B. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în diplo C. Produc infecţii uşor de tratat D. Infecţia e favorizată de manevre invazive E. Sunt bacterii patogene 14. Care din următoarele afirmaţii nu sunt false: A. Toxiinfecţia alimentară produsă de stafilococ se tratează cu amoxicilină B. Foliculita este infecţia mai multor foliculi piloşi C. Purtătorul sănătos de stafilococ auriu hemolitic la nivel faringian nu se tratează cu antibiotice în mod normal D. Toxiinfecţia alimentară produsă de stafilococ este o boala deosebit de gravă E. Stafilococul auriu se poate izola în mediul hipercloruratChapman 15. Încercuiţi răspunsurile corecte: A. Stafilococul epidermis este un stafilococ coagulazo-negativ B. Streptococul beta-hemolitic grup A este sensibil la căldură şi antiseptice C. majoritatea tulpinilor de streptococi de grup D sunt mobile D. Streptococii viridans posedă antigen specific de grup E. Catalaza hidrolizează acidul hialuronic

164

16. Factorii toxici produşi de stafilococi, hemolizinele, au următoarele acţiuni: A. hemolitică B. antifagocitară C. dermonecrotică D. letală E. coagulează 17. Genul Streptococcus prezintă următoarele caracteristici: A. sunt coci Gram negativi B. sunt coci Gram pozitivi C. sunt bacterii reniforme D. sunt bacterii sferice sau ovalare E. sunt dispuşi în ciorchini 18. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la streptococi: A. sunt bacterii dispuse în perechi sau lanţuri B. au diametrul celular aproximativ 1 nm C. sunt bacterii mobile D. prezintă spori E. sunt în general capsulaţi 19. Genul Staphylococcus cuprinde 20 de specii, 3 fiind cele mai importante: A. Staphylococcus aureus; B. Staphylococcus pneumoniae; C. Staphylococcus epidermitis; D. Staphylococcus saprophyticus; E. Citrin. 20. Caracteristicile generale ale stafilococilor sunt: A. sunt coci Gram pozitivi; B. sunt sporulaţi; C. sunt strict aerobi; D. rămân ataşaţi în ciorchini; E. au diametru de 0,2-0,5 microni. 21. Din punct de vedere epidemiologic, stafilococii: A. sunt ubicuitari; B. sunt strict paraziți ai omului; C. se găsesc în sol, aer, apă; D. au ca surse sunt doar purtătorii sănătoşi; E. pot determina o infecţie endogenă sau exogenă. 22. Din punct de vedere al proprietăţilor metabolice, se poate spune despre stafilococică: A. sunt bacterii pretenţioase; B. au un timp scurt de generaţie;

165

C. sunt sensibile la bacteriofagi; D. s-au identificat patru tipuri antigenice distincte; E. au capacitatea de a se dezvolta la concentraţii scăzute ale NaCl. 23. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la streptococi: A. sunt bacterii strict anaerobe B. sunt bacterii imobile C. sunt bacterii aerobe- facultativ anaerobe D. sunt bacterii microaerofile E. sunt bacterii nesporulate 24. Genul Streptococcus nu prezintă următoarele caracteristici: A. sunt bacterii aerobe –facultativ anaerobe B. sunt bacterii nesporulate C. sunt bacterii fără cerinţe nutritive speciale D. sunt bacterii sporulate E. sunt bacterii în general capsulate 25. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la caracterele de cultură ale streptococilor: A. pe mediile lichide – tulpinile capsulate determină o turbiditate neomogenă a mediului B. pe mediile lichide – apar în general grunji care se depun la fundul tubului C. pe mediile solide – dezvoltă colonii foarte mari de tip M D. pe mediile solide – dezvoltă colonii translucide E. pe mediile cu sânge- majoritatea nu dezvoltă hemoliză în jurul coloniei 26. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la caracterele de cultură ale Genului Streptococcus: A. pe medii solide dezvoltă colonii foarte mici circulare, bombate, translucide B. pe medii solide tulpinile capsulate determină o turbiditate omogenă a mediului C. pe medii cu sânge, majoritatea streptococilor dezvoltă hemoliza în jurul coloniei D. pe medii lichide tulpinile necapsulate determină o turbiditate omogenă a mediului E. pe medii solide apar, în general, grunji care se depun la fundul tubului 27. De ce este utilă proprietatea stafilococilor de a se dezvolta la concentraţii crescute de NaCl? A. această proprietate explică supravieţuirea stafilococilor în alimentele conservate în sare; B. această proprietate este utilă pentru izolarea şi cultivarea stafilococilor prin utilizarea mediului Chapman; C. nu este o proprietate importantă; D. stafilococii nu se pot dezvolta la concentraţii crescute de NaCl; E. variantele C şi D. 28. În ceea ce priveşte caracterele de cultură ale stafilococilor: A. pe medii solide, stafilococii tulbură uniform aceste medii: B. cresc pe medii uzuale, în anaerobioză sau microaerofilie; C. pe medii lichide, stafilococii dezvoltă colonii circulare cu diametrul de 1-3 mm; D. există şi stafilococi strict anaerobi: Peptococcus; E. coloniile sunt în general de tip S, diametru 2-4 mm după 24 h de incubare.

166

29. Factorii de patogenitate pentru stafilococi sunt: A. mediul; B. enzimele; C. toxinele; D. catalaza; E. lipazele. 30. Enzimele extracelulare ale stafilococilor sunt: A. nucleazele; B. stafilokinaza; C. leucocidinele; D. coagulaza; E. hemolizinele. 31. Alegeţi asocierile corecte cu privire la enzimele extracelulare ca factori de patogenitate ai stafilococilor: A. stafilokinaza - descompune acidul hialuronic din substanţa fundamentală, favorizând difuzarea stafilococilor în ţesuturi; B. coagulaza – induce formarea coagului de fibrină în jurul celuleor bacteriene secretante; C. proteinaze – sunt sintetizate de tulpinile coagulazo-pozitive; D. lipazele – acţionează asupra lipidelor plasmatice şi asupra grăsimilor de la suprafaţa tegumentelor; E. catalaza – permite liza coagului de fibrină şi progresia stafilococilor din zona exudatului inflamator în ţesuturile sănătoase din jur. 32. Alegeţi variantele false cu privire la toxine ca factori de patogenitate ai stafilococilor: A. pot fi enterotoxinele eliberate de unele tulpini de stafilococi; B. sunt de natură proteică şi reprezintă factori majori de patogenitate; C. pot fi hemolizine cu dublă acţiune; D. nu produc toxiinfecţii alimentare; E. există 5 astfel de toxine – enterotoxine. 33. Tulpinile streptococice saprofite condiţionat patogene sunt: A. Streptococcus pyogenes B. Streptococcus fecalis C. Streptococul beta hemolitic de grup A D. Streptococul de grup B E. Streptococul de grup D 34. Tulpinile streptococice patogene sunt: A. streptococul de grup D B. Streptococcus pyogenes C. Streptococcus agalactiae D. Streptococcus pneumoniae E. streptococul de grup A

167

35. Identificaţi răspunsurile false referitoare la tulpina de streptococ şi tipul de hemoliză pe care îl produce: A. streptococ α hemolitic- produce o hemoliză incompletă vizibilă ca un halou îngust în jurul coloniei, de culoare verzuie (streptococi de grup B şi D) B. streptococ α’ hemolitic- produce o hemoliză cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet, dar apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate (streptococi de grup B şi D) C. streptococ β hemolitic - produce hemoliza incompletă, ca o zona întinsa, neclară în jurul coloniei (streptococii piogeni - de grup A, B, C si G) D. streptococ γ hemolitic – nu produce hemoliză (enterococii) E. streptococ α hemolitic - produce o hemoliză incompletă - degradarea hemoglobinei se face până la stadiul de biliverdină (Streptococi viridans) 36. Identificaţi răspunsurile adevărate referitoare la tipul de hemoliză pe care îl produc tulpinile streptococice şi caracteristicile hemolizei: A. α hemoliza = hemoliza este incompletă; degradarea hemoglobinei se face până la stadiul de biliverdină B. γ hemoliza = hemoliza este absentă C. α’ hemoliza = hemoliza este completă, ca o zona întinsă, clară, perfect transparentă în jurul coloniei D. β hemoliza = hemoliza este cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet, dar apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate E. β hemoliza = hemoliza este completă şi este determinată de Streptecocii piogeni care elaborează toxina SLS (streptolizina oxigen stabilă) 37. Identificaţi răspunsurile false referitoare la tipul de hemoliză pe care îl produc tulpinile streptococice şi caracteristicile hemolizei: A. hemoliza β – hemoliză completă, ca o zonă întinsă, clară în jurul coloniei B. hemoliza γ – hemoliză incompletă, vizibilă ca un halou îngust în jurul coloniei, de culoare verzuie C. hemoliza α – hemoliză absentă D. hemoliza β - hemoliză cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet, dar apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate E. hemoliza α – hemoliză incompletă; degradarea hemoglobinei se face până la stadiul de biliverdină 38. Streptococii care produc hemoliză γ sunt: A. streptococii de grup A B. enterococii C. streptococii de grup B D. streptococii de grup D E. pneumococii 39. Tulpinile de streptococi care nu produc hemoliză α sau α’ sunt : A. Streptococii viridans

168

B. C. D. E.

Streptococcus pyogenes streptococii de grup A streptococii de grup C Streptococcus agalactiae 40. În ceea ce priveşte procesul infecţios stafilococic: A. deseori, sursa de infecţie este reprezentată de streptococii proprii; B. e favorizat de existenţa unor condiţii permisive: plagi traumatice, arsuri, incizii chirugicale etc; C. frecvent, poarta de intrare este la nivelul foliculului pilos, a glandelor sebacee sau sudoripare; D. sursa de infecţii poate fi reprezentată de flora comensală de la nivelul mucoasei conjunctivale; E. printre condiţiile permisive se numără şi administrarea de imunosupresoare. 41. Bolile invazive produse de stafilococi pot fi: A. toxiinfecţii alimentare; B. TSS; C. Osteomielită; D. Foliculită; E. Impetigo. 42. Bolile produse prin toxine de către stafilococi sunt: A. foliculite; B. furuncul; C. T.I.A.; D. TSS; E. panaritiu. 43. Bolile cu localizare cutanată şi la nivelul fanerelor produse de stafilococi sunt: A. faringe-amigdalită; B. acneea juvenilă; C. panaritiu; D. carbuncul; E. abces. 44. La nivelul tractului respirator, stafilococii produc: A. foliculite; B. sindromul pielii opărite; C. cistite; D. pneumonii; E. rinofaringită. 45. La nivelul aparatului digestiv, stafilococii pot induce toxiinfecţii alimentare despre care se poate spune că: A. incubaţia este de peste 4 ore;

169

remisiunea simptomelor este spontană, în maximum 24 de ore; are un debut brusc cu greţuri însoţite de vărsături; D. induce scaune diareice; E. stafilococii nu produc toxiinfecţie alimentară. 46. La nivelul aparatului uro-genital, stafilococii produc: A. pielonefrite; B. anexite; C. cistite; D. septicemii postabortum; E. toxiinfecţii alimentare. 47. Tulpinile de streptococi care produc hemoliză β sunt: A. Streptococii piogeni B. Streptococcus pneumoniae C. Streptococii viridans D. Streptococii de grup B E. Streptococii de grup A 48. Hemoliza α sau α’ poate fi produsă de următoarele tulpini de streptococi: A. Streptococcus pyogenes B. Streptococcus viridans C. Streptococii de grup C D. Streptococcus pneumoniae E. Streptococii de grup D 49. Hemoliza β nu poate fi produsă de următoarele tulpini de streptococi: A. Streptococii viridans B. Streptococii de grup A C. Streptococii de grup C D. Pneumococii E. Streptococii de grup B 50. Hemoliza γ nu poate fi produsă de următoarele specii de streptococi : A. Streptococcus pneumoniae B. Streptococcus agalactiae C. Streptococcus viridans D. Streptococii de grup D E. Streptococii de grup C 51. Tulpinile de streptococi care nu pot produce hemoliză β sunt: A. Streptococcus pneumoniae B. Streptococcus pyogenes C. Streptococcus viridans D. Streptococul de grup A E. Streptococul de grup C

170

52. Identificaţi răspunsurile false referitoare la clasificarea Lancefield a streptococilor: A. se face pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C din peretele celular B. streptococii care nu prezintă polizaharidul C au fost denumiţi streptococi grupabili C. se face după tipul de hemoliză pe care îl produce tulpina streptococică D. pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C la diferitele tulpini de streptococi Barbara Lancefield i-a grupat şi a notat grupele de la A la W E. polizaharidul C este un factor de patogenitate, prin urmare anticorpii specifici au rol în apărare. 53. În funcție de sediul infecției, pentru a detecta o infecție stafilocociă se poate recolta: A. secreție conjunctivală (în caz de pneumonii); B. sânge (otită); C. spută (pneumonie); D. secreție otică (în caz de septicemii); E. secreție conjunctivală (conjunctivită). 54. Afirmațiile adevărate cu privire la cultura stafilococilor sunt: A. produsele patologice necontaminate și cele moderat contaminate se însămânțează în bulion și pe geloză-sânge 8%; B. produsul patologic reprezentat de lichid de vărsătură, materii fecale dintr-o toxiinfecție alimentară se însămânțează pe geloză-chocolat; C. plăcile se incubează șa 37 o C pentru 24h și se obține cultura caracteristică; D. pe cultura în bulion apar colonii S iar cultura de pe geloză-sânge are un aspect tulbure omogen; E. coloniile de stafilococ auriu hemolitic sunt înconjurate de o zonă de hemoliză. 55. Testul catalazei este testul diagnostic ce diferențiază stafilococii de streptococi, astfel: A. catalaza este o enzimă prezentă la genul Streptococcus; B. catalaza este o enzimă prezentă la genul Micrococcus; C. catalaza este o enzimă absentă la genul Staphylococcus; D. catalaza este o enzimă absentă la genul Streptococcus; E. catalaza este o enzimă prezentă la genul Staphylococcus. 56. Testele de patogenitate pentru stafilococi sunt: A. evidențierea enterotoxinelor; B. testul la optochin; C. testul coagulazei; D. fermentarea manitei pe mediul Chapman; E. prezența hemolizei. 57. Alegeți asocierile false cu privire la testele de patogenitate pentru stafilococi: A. fermentarea manitei pe mediul Chapman – în urma fermentării zahărului, se modifică pH-ul și culoarea virează din roz în galben; B. prezența hemolizei – se poate face cu trusele de latex aglutinare;

171

C. coagulaza liberă – se determină printr-o reacție de aglutinare pe lamă; D. evidențierea enterotoxinelor – se poate face prin tehnici de aglutinare; E. reacția de evidențiere a coagulazei – se determină printr-o reacție de coagulare în tuburi. 58. Alegeți asocierile adevărate cu privire la testele de patogenitate pentru stafilococi: A. coagulaza liberă – stafilococul coagulazo-pozitiv produce mici precipitate, sub formă de grunji, datorită precipitării fibrinogenului în fibrină; B. prezența hemolizei – considerată factor de patogenitate ca și culoarea aurie a pigmentului; C. reacția de evidențiere a coagulazei – este un test rapid cu citire vizuală care evidențiază apariția grunjilor de culoare roșie în cazul unei reacții pozitive; D. coagulaza liberă – se poate determina prin reacția imunoenzimatică ELISA; E. coagulaza legată – se poate determina prin radioimunodifuzie RIA. 59. Testele biochimice de identificare a principalelor specii de stafilococi se bazează pe: A. fermentare; B. modificarea culorii mediului; C. testul catalazei; D. testul oxidazei; E. testul la bacitracin-biseptol 60. Modificarea culorii mediului ca metodă pe care se bazează testele biochimice de identificare a principalelor specii de stafilococi pot fi: A. sisteme comerciale automatizate și miniaturizate de identificare biochimică; B. sisteme ce permit un diagnostic exact de specie; C. API-STAPH; D. sisteme ce permit efectuarea unei antibiograme cantitative; E. sisteme ce permit efectuarea unei antibiograme calitative. 61. Testarea sensibilității la antibiotice a tulpinilor de stafilococi se efectuează prin: A. sisteme miniaturizate; B. sisteme automatizate; C. testul ELISA; D. metoda diluțiilor; E. metoda difuzimetrică. 62. Antibioticele antistafilococice care se testează sunt: A. Norfloxacin; B. Penicilină; C. Vancomicin; D. Oxacilină; E. Rifampicină. 63. Identificaţi asocierile greşite: A. Streptococcus viridans – streptococ de grup B B. Streptococcus agalactiae – streptococ de grup C 172

C. Streptococcus pyogenes – streptococ de grup A D. Streptococcus pneumoniae – streptococ de grup B E. Streptococcus fecalis – streptococ negrupabil Lancefield 64. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la factorii de patogenitate enzimatici sintetizaţi de tulpinile streptococice: A. Streptokinaza este produsă de toţi streptococii β hemolitici de grup A şi are un rol major în declanşarea glomerulonefritei acute poststreptococice (GNAcPS) B. Hialuronidaza activează plasminogenul şi astfel se va produce liza cheagului de fibrina; se utilizează în tratarea trombozelor C. Dezoxiribonucleaza degradează ADN-ul celulelor şi este antigenica (induce apariţia anticorpilor antiSD) D. Streptolizina O (SLO) activează plasminogenul şi astfel produce liza cheagului de fibrină; este antigenică şi determină sinteza de anticorpi antiSK E. Streptolizina oxigen-stabilă (SLS) este responsabilă de hemoliza de tip β şi are în vivo o activitate citolitică (hemolitică, leucolitică şi trombolitică) 65. Streptolizina oxigen-labilă (SLO) este un factor de patogenitate enzimatic al streptococilor β hemolitici de grup A, care: A. activează plasminogenul şi astfel produce liza cheagului de fibrină B. are activitate citolitică (hemolitică şi leucolitică) C. are activitate cardiotoxică D. este antigenică şi induce formarea de anticorpi specifici anti-SLO (ASLO) E. este responsabilă de hemoliza de tip β 66. Dezoxiribonucleaza (Streptodornaza) este o enzimă produsă de streptococii β hemolitici care: A. are un rol major în declanşarea glomerulonefritei acute poststreptococice B. se utilizează în tratarea trombozelor C. degradează ADN-ul celulelor D. este antigenică – induce apariţia anticorpilor antiSK E. favorizează invazia tisulară 67. Streptococii β hemolitici pot produce următorii factori de patogenitate toxici: A. exotoxina pirogenă A B. enterotoxina C. exotoxina B D. toxina eritrogenă E. hialuronidaza 68. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli poststreptococice: A. stenoza mitrală B. glomerulonefrita acută difuză C. scarlatina D. reumatism poliarticular acut E. erizipel

173

69. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli acute streptococice: A. piodermite B. celulită C. fasciită necrozantă D. glomerulonefrită acută difuză E. amigdalită acută purulentă 70. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli acute streptococice: A. reumatism poliarticular acut B. scarlatina C. faringite D. febră puerperală E. stenoza mitrală 71. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoarele la titrurile ASLO: A. titrurile ASLO mai mici de 1000 U/l, semnifică perioada de debut pentru reumatismul articular acut (RAA) sau a glomerulonefritei acute poststreptococice (GNAcPS) B. după tratament corect, ASLO creşte, ceea ce semnifică acalmia RAA şi vindecarea GNAcPS C. ASLO creşte după prima săptămână de la debutul infecţiei cu streptococ β hemolitic, atingând maximul în săptămâna 3-4 D. titrul ASLO descreşte după săptămâna 3-4 de la debutul infecţiei, dacă boala evoluează spre vindecare E. un titru