Tema Elementele Impozitelor Sistemul Fiscal Al Republicii Moldova [PDF]

Zitiervorschau

Tema Elementele impozitelor sistemul fiscal al Republicii Moldova

1. Impunerea – metode și principii. Impunerea reprezintă una din laturile procesului fiscal şi constă în identificarea tuturor categoriilor de contribuabili, bazei de calcul a impozitului, în determinarea exactă a cuantumului acestuia. În practica impunerii se utilizează metode şi tehnici diverse care diferă în funcţie de felul impozitului; de statutul juridic al plătitorului şi de instrumentele folosite, ceea ce face ca impunerea să îmbrace mai multe forme. Spre exemplu, agenţii economici, identifică singuri subiectul impozabil, evoluează baza de calcul şi determină sumele de plată la buget, în cazul TVA, accizului, impozitului pe venit, situaţii în care se poate considera că avem de-a face cu autoimpunere. În situaţiile în care la bază stă momentul evaluării materiei impozabilă, impunerea poate fi de două tipuri: • provizorie, care se efectuează în timpul anului • definitivă, care se efectuează la finele anului Spre exemplu, impozitul pe venit se stabileşte provizoriu în timpul anului (trimestrial sau lunar) şi se definitivează prin recalculare pe baza rezultatelor anuale. În funcţie de modul cum se însumează elementele de calcul impunerea poate fi: • parţiala, impunerea veniturilor separat pe fiecare sursă de obţinere a lor de către un contribuabil • globală, impunerea veniturilor cumulate din diferite surse de obţinere a lor de către o singură persoană. În funcţie de modul cum diferite persoane stăpânesc obiectul impozabil distingem impunere: • individuală • colectivă În dependenţă de modul în care se face evaluarea obiectului impozabil se cunoaşte impunere: • directă • indirectă (sau forfetară) După metodele de aplicare a cotelor impunerea se poate efectua în cote: • fixe • procentuale 2. Elementele specifice impozitelor și taxelor, clasificarea acestora.

Impozitele şi taxele se caracterizează fiecare în parte prin anumite trăsături determinate de modul de aşezare, provenienţă, percepere, rolul lor etc. În acelaşi timp, însă sunt anumite elemente comune specifice tuturor impozitelor care trebuie să se regăsească în reglementarea fiecărui tip de impozit, fără de care acesta nu s-ar putea aşeza, determina, urmări şi realiza. Aceste elemente trebuie să fie bine precizate în momentul instituirii unui impozit, deoarece din ele rezultă în sarcina cui cade impozitul respectiv, cuantumul acestuia, modul de aşezare şi percepere, căile de urmărire în caz de neplată, sancţiunile pentru încălcarea prevederilor legale. Elementele impozitului înaintate în teoria şi practica financiară sunt următoarele: Obiectul impozitului , reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. Astfel, ca obiect al impozitului poate apărea:

   

Venitul , care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor fizice; Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport; Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul importat în cazul impozitelor indirecte; Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru şi înregistrare. Spre exemplu, eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbaterea succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată.

Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau preţul acesta este în acelaşi timp şi bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile impozitului pe venit. Când e vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:  

în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este exprimată în m.p. sau ha este şi element de calcul în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în funcţie de valoarea acesteea.

Situaţie asemănătoare este în cazul taxelor pe succesiuni, când obiectul taxării îl constituie dezbaterea succesiunii şi actele întocmite cu acest prilej, în timp ce baza de calcul este valoarea acesteea. Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima istanţă impozitul ( căruia i se adresează). Deoarece adesea se fac confundări între subiect şi suportator al impozitului trebuie de făcut o distincţie între ele. De cele mai multe ori subiectul şi suportatorul sunt una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică. Însă în anumite cazuri suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. În cazul impozitelor directe aceste două elemente sunt reprezentate de una şi aceeaşi persoană. Spre exemplu, în cazul impozitelor pe salarii, contribuabil este persoana fizică şi ea efectiv suportă această sarcină fiscală. În cazul impozitelor indirecte (TVA, accize) aceste elemente apar ca persoane diferite. Accizul are ca subiect pe agenţii economici care produc şi realizează produse şi mărfuri supuse acestui impozit, însă suportatorul este consumatorul care efectiv achită acest impozit în momentul procurării produsului sau mărfii respective. Deci, impozitele indirecte plătite de unele persoane sunt transpuse în sarcina altor persoane. Astfel se ajunge la fenomenul repercusiunii impozitelor. Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul ( venit ori, exepţional, averea). Venitul ca sursă de plată poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend etc. Averea poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau sub formă de bunuri (mobile sau imobile). În cazul impozitului pe venit sursa impozitului întotdeauna coincide cu obiectul impunerii, pe când la impozitele pe avere sursa nu coincide cu obiectul impunerii, deoarece impozitul se plăteşte din venitul obţinut în urma exploatării ( utilizării ) averii respective. Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar; capacitatea cilindrică la mijloacele de transport etc. Cota impozitului ( cuantumul unitar, unitatea de evaluare ) reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit intr-o cotă fixă sau în cote procentuale. 

Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură



Cotă procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală poate fi.

  

proporţională progresivă regresivă

Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului. Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de stat. El apare ca:  

interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate

Înlesnirile fiscale reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale (financiare) şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări şi eşalonări ale plăţii la buget.   



Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă cu randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor categorii sociale de populaţie. Reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei impozabile la impozitul pe venit reînvestit în anumite scopuri prevăzute de lege. Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite obligaţiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen de plată. Ca bonificaţiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe categorii de contribuabili, mărindu-se şi gradul lor de cointeresare, pentru ai determina pe plătitori să-şi achite cu anticipaţie obligaţiile faţă de buget, ce este avantajos pentru stat în condiţiile de inflaţie. Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv, fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.

Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări odată în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se totodată penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. Cele mai frecvent întâlnite sancţiuni în caz de neplată la termen sau sustragere de la impunere sunt majorările de întârziere (penalităţile) şi amenzile fiscale pentru încălcările care nu sunt infracţiuni, potrivit prevederilor legii penale. Se poate înţelege că în domeniul impozitelor poate să intervină şi răspunderea penală pentru contribuabili persoane fizice ori salariaţi ai persoanelor juridice, în cazurile în care încălcare normelor privind impozitele şi taxele întrunesc elemente constitutive ale vreuneia dintre infracţiunile prevăzute de Codul Penal sau alte legi emise în acest scop. 3. Sistemul fiscal al Republicii Moldova Sistemul fiscal constituie unul din cele mai importante elemente ale relaţiilor economice, sociale și tehnice dintr-un stat. Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea impozitelor instituite într-un stat care-i asigură acestuia o bună parte din veniturile bugetare. Sistemul fiscal se defineşte ca ansamblul de concepte, principii, metode, procese aferente unei mulțimi de elemente (obiect impozabil, cote ale impozitelor, subiecţi impozabili), între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale în scopul realizării obiectivelor Statului, și, societății în parte. Sistemul fiscal este expresia voinţei politice a unei societăţi organizate pe un anumit teritoriu, care dispune de suficientă independenţă pentru a-şi asigura, prin intermediul organelor abilitate prin lege „proiectarea” şi „dotarea” cu un șir de norme și reguli juridice, şi în special, fiscale.

Fiecare stat își adoptă propriul sistem fiscal, în strânsă legătură cu gradul de dezvoltare economică, socială şi militară. În măsura în care statul suveran din punct de vedere politic îşi poate exercita o putere fiscală absolută pe teritoriul său, se poate vorbi de suveranitate fiscală. Adoptarea unui sistem perfecționist într-un stat, cu un plan bugetar bine gândit, menit acoperirii cheltuielilor cu destinație socială, administrativă, cu scop investițional, inovativ, economic etc, asfel încât să se asgure balanța perfectă dintre dezvoltarea businessului, industriei, și, în rezultat a întregii economii și mărimea bugetului public național, vorbește despre calitățile manageriale ale sistemului de guvernare. Dezvoltarea socio-economică a țării debinde în primul rând de succesul reformelor economice ulterioare. Din acest motiv trebuie tratate cu multă cumpătare și înșelepciune recomandările înaintate vis-avis de schimbarea sistemului fiscal existent, calculând nu doar efectul de moment, ci şi impactul reformei asupra tuturor sferelor economice şi financiare. Apariţia şi evoluţia sistemelor fiscale sunt legate în mod inseparabil de procesul de satisfacere a nevoilor umane şi de existenţa organizării sociale a umanităţii. Fiecare stat, din antichitate şi până astăzi, şi-a format propriul său sistem fiscal, mai mult sau mai puţin perfecţionat. Sistemele fiscal contemporane constituie un produs al istoriei civilizaţiei umane, evoluţia acestora oglindind evoluţia structurilor social-economice, a curentelor ideologice şi politice, a cercetării ştiinţifice din ultimele câteva secole. Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar al RM şi include următoarele elemente: • sistemul de impozite şi taxe ; • legislaţia fiscală; • administrarea fiscală și organele fiscale. Toate aceste componente sunt interdependente, deoarece legislaţia fiscală stabilește modalitatea de colectare impozitelor și taxelor de la mediul de afaceri, populație și alți membri ai societății, precum și modalitatea de administrare și control a acestor procedee, având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale statului.Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. Pentru o funcționare reușită a sistemului de impozitare trebuie respectate următoarele principii: - echitatea; - simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de impunere; - claritatea obligaţiilor şi drepturilor contribuabililor. Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a taxelor, să propună un nivel optim al fiscalităţii, care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar agrava situaţia materială a populaţiei. Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituirea impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinii fiscale. Organele fiscale trebuie să organizeze instruirea contribuabililor în materie de impozite, să coordoneze aşezarea şi perceperea corectă a impozitelor și taxelor. Conform Codului Fiscal Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare aacestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor. Sistemul de impozite şi taxe al RM. Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute în conformitate cu legislaţia fiscala în vigoare. Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale, reprezintă una din sursele veniturilor bugetului public naţional. În conformitate cu Codul Fiscal impozitele instituite în RM se clasifică după 2 criterii: - după trăsăturile de fond şi formă: directe şi indirecte; - după instituţiile ce le administrează: generale de stat şi locale. Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: 1.impozitul pe venit; 2.taxa pe valoarea adăugată; 3.accizele; 4.impozitul privat;

5.taxa vamală; 6.taxele rutiere; 7 impozitul pe avere; 8. impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei. Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: 1. impozitul pe bunurile imobiliare; 2. impozitul privat; 3. taxele pentru resursele naturale; 4. taxa pentru amenajarea teritoriului; 5. taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; 6. taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei); 7. taxa de aplicare a simbolicii locale; 8. taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii; 9. taxa de piaţă; 10. taxa pentru cazare; 11. taxa balneară; 12. taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale); 13. taxa pentru parcare; 14. taxa de la posesorii de câini; 15. taxa pentru parcaj; 16. taxa pentru salubrizare; 17. taxa pentru dispozitivele publicitare. Impoziele și taxele generale de stat se reglementează prin prevederile titlului I al Codului fiscal și formează Bugetul de Stat, în timp ce impozitele și taxele locale sunt stabilite în cadrul unităților administrative teritoriale prin deciziile organelor administrative-teritoriale și formează bugetele locale. Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusive prin modificarea şi completarea Codului Fiscal. Impozitele locale, lista taxelor locale, obiectele impunerii, subiecții impunerii precum și baza de calcul și unitatea de măsură a acestora se aprobă prin modificări la Codul fiscal, mărimea impozitelor și taxelor locale, pafoanele maximale ale acestora și lista impozitelor și taxelor aplicabile în cadrul unității administrative teritoriale se stabilesc de către organele administației publice locale. Legislaţia fiscală a RM. Legislaţia fiscală se compune din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acestea. Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal de pe lângă Ministerul Finanţelor, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale, nu trebuie să contravină prevederilor Codului Fiscal sau să depăşească limitele acestuia În RM legislaţia fiscală este reprezentată prin: 1.Codul Fiscal, care conţine 11 titluri: Titlul I Dispozitii generale Titlul II Impozitul pe venit Titlul III Taxa pe valoarea adaugata Titlul IV Accizele Titlul V Administrarea fiscala Titlul VI Impozitul pe bunurile imobiliare Titlul VI' Impozitul pe avere Titlul VII Taxele locale

Titlul VIII Taxele pentru resursele naturale Titlul IX Taxele rutiere Titlul X Alte regimuri fiscale 2.Tipul impozitelor de stat si locale adoptate în conformitate cu Codul Fiscal, cum ar fi: - Legea bugetului de stat, aprobată pe anul respectiv; - Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobată pe anul respectiv; - Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobată pe anul respectiv. -Decrete ale Preşedintelui RM; -Hotărâri ale Guvernului şi altele. Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal deStat în baza şi pentru executarea Codului Fiscal nu trebuie să contravină prevederilor lui sau sădepăşească limitele acestuia. În cazul în care prevederile Codului Fiscal diferă de prevederile altor acte legislative privind impozitarea şi acordarea înlesnirilor fiscale, se aplică prevederile codului. În cazul apariţiei unor divergenţe între actele normative adoptate de către Guvern,Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi a Codului Fiscal, se aplică dispoziţiile codului. Impozitarea se efectuează în baza actelor legislaţiei fiscale publicate în mod oficial, caresunt în vigoare la termenul stabilit pentru achitarea impozitelor şi taxelor (Monitorul Oficial). Interpretarea (explicarea) prevederilor actelor legislaţiei fiscale se efectuează de cătreorganul care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altceva. Orice interpretare (explicare)se publică în mod oficial. Tratatele internaţionale Dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează impozitarea, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional. Dacă un acord internaţional sau o convenţie internaţională privind evitarea dubleiimpuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat în modul stabilit, stipuleazăalte reguli şi prevederi decât cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte ale legislaţiei fiscaleadoptate conform Codului Fiscal, se aplică regulile şi prevederile acordului internaţional sau a convenţiei internaţionale. Administrarea fiscală Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare, precum şi de efectuarea acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale. În RM sunt următoarele organe, care au atribuţii de administrare fiscală: 1. Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova-Ministerul Finanţelor este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care elaborează şi promovează politica unică a statului în domeniul finanţelor publice. În calitate de supervizor principal la nivelul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor asigură reglementarea și implementarea politicilor în domeniul managementului finanțelor publice. Misiunea Ministerul Finanțelor reprezintă organul de specialitate al administrației publice centrale responsabil de elaborarea politicilor previzibile, sustenabile și corecte în domeniul managementului finanțelor publice, prin promovarea transparenței bugetare, în strînsă colaborare cu mediul de afaceri și cu alte grupuri de interes reprezentative, în scopul asigurării unui echilibru între obiectivele asumate și resursele disponibile. 2. Serviciul Fiscal de Stat - SFS este o autoritate publică, imputernicită să administreze impozitele, taxele și alte plăți în interesul statului prin crearea de condiții pentru contribuabili în scopul conformării și respectării legislației, aplicarării uniforme a politicii și reglementărilor în domeniul fiscal. Realizarea

acestui ansamblu de obiective depinde nu numai de voința și cadrul legislativ adoptat, dar impune și un efort multidimensional al funcționarilor Serviciului Fiscal pentru optimizarea continuă a procesului de administrare fiscală. 3.Centrul Național Anticorupție - (denumit în continuare Centru) este un organ specializat în prevenirea şi combaterea corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional. Centrul este persoană juridică de drept public, finanţat integral din bugetul de stat, dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi de alte atribute necesare. Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistenţă şi nu sprijină niciun partid politic. Centrul este independent în activitatea sa şi se supune doar legii. Centrul dispune de independenţă organizaţională, funcţională şi operaţională în condiţiile stabilite de lege. 4.Serviciul Vamal - este o instituție din sistemul organelor de drept și de securitate a statului Republica Moldova avînd misiunea de a asigura securitatea economică a țării prin colectarea eficientă a taxelor și impozitelor, combaterea fraudelor vamale, facilitarea comerțului internațional și protejarea societății, aplicînd uniform și imparțial legislația vamală 5.Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul organelor administrațiilor publice locale. 6. ș.a. Serviciul Fiscal de Stat este un sistem centralizat, care este orientat spre executarea atribuţiilor de administrare fiscală, conform legislaţiei fiscale. Sarcina de bază a organului fiscal constă în executarea controlului asupra respectării legislaţieifiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.Activitatea aparatului fiscal este determinată de Constituţia RM, legile RM, hotărârile pa rlamentului, decretele prezidenţiale, hotărârile guvernamentale, deciziile organelor deautoadministrare locală în limitele drepturilor acordate lor. Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat este următoarea:  o o o       o o o o  

Serviciul Fiscal de Stat  Aparatul central  Director al Serviciului Fiscal de Stat  Director adjunct (METODOLOGIE)  Director adjunct (OPERAŢIUNI 1)  Director adjunct (OPERAŢIUNI 2)  Direcția Generală Administrare Fiscală (în continuare DGAF) mun. Chisinau  DGAF Nord  DGAF Centru  DGAF Sud Serviciul Fiscal de Stat  Aparatul central  Director al Serviciului Fiscal de Stat  Director adjunct (METODOLOGIE)  Director adjunct (OPERAŢIUNI 1)  Director adjunct (OPERAŢIUNI 2)  DGAF mun. Chisinau  DGAF Nord   DGAF Centru   DGAF Sud SFS îndeplineşte următoarele funcţii: 1.efectuează supravegherea activităţii DGAF în vederea exercitării controlului fiscal, asigură crearea şi funcţionarea unui sistem informaţional unic privind contribuabilii şi obligaţiile fiscale; 2.examinează scrisorile,cererile şi reclamaţiile referitoare la acţiunile DGAF, ia măsuri în vederea eficientizăriiactivităţii lor; 3.emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;

4.organizează popularizarea legislaţiei fiscale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi la alte petiţii ale contribuabililor în modul stabilit; 5.efectuează controale fiscale; 6.organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale; 7.examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor; 8.exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şiserviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor competente propuneri vizând tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia fiscală; 9.colaborează cu autorităţi din alte state în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale lacare Republica Moldova este parte şi activează în cadrul organizaţiilor internaţionale despecialitate al căror membru este; 10.prezintă informaţii şi rapoarte asupra obligaţiilor fiscale, inclusiv asupra restanţelor, înconformitate cu instrucţiunile Ministerului Finanţelor; 11.preîntîmpină încălcările ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti, a mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe; 12.exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.e) efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;