Subiecte Ocluzologie [PDF]

Zitiervorschau

Subiecte examen Ocluzologie 1.Elemente de morfologie ocluzală. Elemente de relief pozitiv: Cuspizii Cingulum-ul Crestele Tuberculii Mameloane Elemente de relief negativ: Şanţuri principale Şanţuri secundare Sulcus Fose, fisuri, fosete Depresiuni 2.Stopurile ocluzale- definiţie şi clasificare. Sub acţiunea muşchilor ridicători mandibula efectuează o mişcare de apropiere spre maxilar, mişcare care este oprită, stopată, de contactul dintre cele două arcade dentare, cunoscute sub numele de stopuri ocluzale. Stopuri ocluzale de gr1: Primul grup de stopuri ocluzale este realizat de cuspizii vestibulari ai premolarilor şi molarilor mandibulari care intră în contact cu fosele centrale şi fosele dintre crestele marginale ale dinţilor laterali maxilari. Stopuri ocluzale de gr 2: Al doilea grup de stopuri ocluzale este realizat de marginea liberă a dinţilor frontali mandibulari care articulează cu faţa palatinală a dinţilor frontali maxilari în imediata vecinătate a cingulumului (infracingular). Stopurile de gradul 3: Al treilea grup de stopuri ocluzale este realizat de cuspizii orali ai premolarilor şi molarilor maxilari care articulează cu fosele centrale şi fosele dintre crestele marginale ale antagoniştilor mandibulari.

3.Contactele ocluzale funcţionale şi nefuncţionale. Functionale: CONTACT VÂRF CUSPID – FUND FOSĂ CONTACTUL VERSANTELOR CUSPIDULUI CU VERSANTELE FOSEI CONTACTUL DINTRE MARGINEA LIBERĂ A DINŢILOR FRONTALI MANDIBULARI ŞI FAŢA LINGUALĂ A DINŢILOR FRONTALI MAXILARI – INFRACINGULAR Nefunctionale: CONTACTUL VÂRF CUSPID – VERSANT FOSĂ CONTACTUL VERSANT CUSPID - VERSANT FOSĂ CONTACTUL VÂRF CUSPID – VÂRF CUSPID CONTACTUL ÎN SUPRAFAŢÂ REDUCEREA NUMĂRULUI DE CONTACTE OCLUZALE

4.Relaţia centrică- definiţie,caracteristici,importanţă. Def:Este poziţia cea mai înaltă, cea mai posterioară şi neforţată a condililor în cavitatea glenoidă. Caracteristici si importanta: R.C. – ESTE O POZIŢIE CONSTANTĂ TOATĂ VIAŢA R.C. – ESTE O POZIŢIE DIAGNOSTICĂ DE LA CARE PORNEŞTE ORICE ANALIZĂ OCLUZALĂ R.C. – POATE FI DETERMINATĂ ŞI TRANSFERATĂ R.C. – ESTE O POZIŢIE FUNCŢIONALĂ

5.Axa balama terminală- definiţie ,metode de determinare. Def:Este o axă imaginară care trece prin cei doi condili mandibulari atunci când aceştia realizează o mişcare de rotaţie pură, situaţie întâlnită în timpul mişcării de deschidere a gurii, şi la revenirea mandibulei pe o distanţă de maximum 20 mm. Met de det: METODA ANTROPOMETRICĂ METODA GRAFICĂ METODA PALPATORIE

6.Metode de poziţionare a mandibulei în RC. METODA UNIMANUALĂ METODA BIMANUALĂ METODA LERELOR

7.Înregistrarea RC. Hârtia de articulaţie (termen generic) – suport (hârtie, material textil, material plastic) Deziderate necesare unei înregistrări ocluzale cât mai exacte: 1. grosime suport : sutimi  zecimi mm (contacte ocluzale în RC - zeci de μ, dezocluzie pe partea nelucrătoare în mişcări de lateralitate: 0,1-0,2 mm); 2. flexibilă; 3. antistatică (pentru a se putea mula pe relieful feţei ocluzale); 4. activă pe una sau ambele feţe de aceeaşi culoare sau culori diferite (roşu negru, roşu albastru); 5. formă de benzi, semielipsă sau potcoavă; 6. aplicare cu: pensa Miller dentară (uzual), Pean, Kocher sau folosind un suport special – sârmă oţel pentru toată arcada. Se preferă sistemul alternativ de marcare al celor 2 hemiarcade. Alternative ale hârtiei de articulaţie: hârtie carbon (indigo); bandă maşină scris. Ceara de articulaţie: Este folosită în asociere cu creion moale (duritate redusă) dermatograf, anilină (chimic) în locurile unde foaia de ceară s-a perforat. Metoda este mai riguroasă (precisă) în modul de marcare al contactelor ocluzale. Forma de prezentare: Benzi de culoare închisă verde sau albastră (contrastată cu dinţii), deformabilă la temberatura bucală, dar care nu se topeşte. Are o faţă adezivă (lipicioasă), cu grosime totală de 0,3 mm, şi o faţă acoperită cu folie de material plastic transparent, lucioasă Ceara de articulaţie DEZAVANTAJE: Număr mare de folii ceară (deteriorări numeroase) fapt ce implică un timp îndelungat. INDICAŢII: Etapele finale ale echilibrărilor ocluzale (şlefuiri selective). Spray de ocluzie.  Substanţă activă colorată: oxid de Zn şi stearat de Zn.  Utilizări:  Mai rar intraoral;  Frecvent pentru echilibrare ocluzală finală, pe model (în laborator) a machetelor de ceară a restaurărilor protetice conjuncte. Banda Joffe  Suport de cauciuc subţire impregnat cu colorant  Se menţinere prin suport special (sârmă oţel).  Utilizare:  Etape finale ale echilibrării ocluzale.

8.Transferul RC. CHEILE VESTIBULARE Prin care se amprentează feţele vestibulare ale dinţilor.  Avantaje: - Determină raportul intermaxilar dorit (poziţionarea mandibulei în, IM, RC) se face în etapă preliminară înregistrarea se face ulterior încât: - în timpul înregistrării, între arcade nu este interpus nici un material ce ar putea genera eroare în: - poziţionarea (conducerea) mandibulei de către medic; - menţinerea de către pacient a poziţiei indicate Dezavantaje:  Înregistrarea se face la DV > DVO pentru a nu apărea contacte destabilizatoare; menţinerea exact a aceleiaşi poziţii în timpul înregistrării cu chei vestibulare este practic imposibilă pentru RC doar IM poate fi înregistrată astfel.  Dacă apare şi amprentarea zonelor reziliente, aceasta este o sursă de inexactitate.  Suprafaţa V este netedă (în raport cu suprafaţa ocluzală)  poziţionare relativă a modelelor (apare o uşoară instabilitate) în cazul utilizării cheilor vestibulare faţă de înregistrarea interocluzală.  Sunt necesare materiale rigide pentru o stabilizare optimă, dar gipsul şi acrilatul autopolimerizabil, sunt greu de manipulat (curg).

9.Deschiderea maximă a gurii.

-

Deschiderea maximă a gurii de la poziţia de R.C. sau I.M. este de 40 mm (dimens.1 falange a policelui) Se desf in 2 timpi Infradiscal- rotatia pura 20 m Supradiscal – deschiderea cav buc de la 15-20 mm pana la 40 mm o linie continuă- formeaz aun arc de cerc strict în plan sagital fără a determina dureri musculare, sau zgomote articulare.

10.Intercuspidarea maximă- definiţie,caracteristici. * se realizeaza prin intermediul stopurilor ocluzale * cea mai fectventa pozitie functionala mandubulo- craniene cu contacte dento-dentare * pozitie functionala * incheie majoritatea ciclurilor functionale prin care se realizeaza incizia alimentelor si masticatia * cea mai stabila pozitie avand nr. maxim de contacte dento-dentare * o pozitie de forta- realizata prin contractia voluntara a muschilor ridicatori ai mandibulei

Axa Balama terminala Xa aimaginara care trece prin condilii mandibulari in momentul realizarii rotatiei pure, in tipul deschiderii gurii si revenirii acesteia pe o distanta de 20 mm. - Se determina – antropometric, palpatoriu sau cu ajutorul unui arc facial - Seinregistreaza prin marcare tehumentara sau tatuaj intradermin - Se transfera cu ajutorul arcului facial de transfer

11.Raportul RC-IM. Analizat în plan sagital Pentru 87% dintre indivizi:  RC nu coincide cu IM mandibula executând o uşoară glisare din I.M. în R.C. pe parcursul a 0,3 – 1,3 mm = long centric (LC) Pentru 13% dintre indivizi:

 R.C coincide cu I.M. glisarea mandibulei din I.M. în R.C. nu se produce existând un Point centric (PC)

12.Ocluzia de necesitate. * Ocluzia de necesitate e diferită de ocluzia iniţială * Cauza: obstacol recent (obstacole la traseul de deschidere/ inchidere a mandibulei datorita unor lucrari mai inalte obturatii inalte, sau cauza iatrogena) * Atitudine practică: înlăturarea precoce a obstacolului pentru revenirea la IM iniţială * Prevenire: prin echilibrarea ocluzală finală a restaurărilor odontale sau protetice aplicate

13.Ocluzia de obişnuinţă. Ocluzia de obişnuinţă este diferită de cea iniţială Cauza: obstacol persistent mult timp – modifica engrama miscarilor masticatorii indepartarea obstacolului nu determina revenirea la ocluzia initiala Atitudinea terapeutică (în funcţie de situaţia clinică):  Adaptarea funcţională bună la noile raporturi ocluzale nu determină revenirea la raporturile ocluzale iniţiale  Adaptarea funcţională în raporturi ocluzale evident modificate poate trece cu uşurinţă în D.M.C. Obiectivele tratamentului ocluziei de obişnuinţă: 1. Amendarea simptomatologiei T.C.M. 2. Funcţionalitatea A.D.M. satisfăcătoare pentru pacient 3. Stabilitatea ocluzală. 4. Nu se impune revenirea la raporturile ocluzale iniţiale Tartamentul este unul laborios< si de lunga durata

14.Relaţia de postură a mandibulei(poziţia de repaus). În majoritatea timpului dintr-un ciclu de 24 de ore mandibula se află în poziţie de repaus sau de relaţie de postură. Care in bicuspoidul lui Posselt este reprezentat de punclul R . Între dinţii celor două arcade există un spaţiu liber care este spaţiul de inocluzie fiziologică (SIF). Dintii celor 2 arcade stabilesc contacte dento-dentare in 2 cazuri / - triturarea alimentelor - deglutitie Acelaşi individ prezintă mai multe poziţii de postură ale mandibulei în funcţie de: 1. Vârstă 2. Poziţia corpului (Clinostatism sau ortostatism) 3. Stări fiziologice: veghe-somn, concentrare, efort fizic 4. Stări patologice: algii 5. Tratamente medicamentoase.

15.Propulsia mandibulei cu contacte dento-dentare. În cadrul mişcărilor mandibulei în plan sagital, avansarea punctului interincisiv mandibular (mişcarea de propulsie cu contact dento-dentar al mandibulei, din poziţia de I.M.) interesează din punct de vedere funcţional şi pentru utilitatea clinică, numai pînă la poziţia în care marginile libere ale incisivilor mandibulari ajung în dreptul marginilor libere ale incisivilor maxilari, poziţie numită cap la cap în propulsie (C.C.P.), necesară pentru incizia alimentelor. Precizăm faptul că: mişcarea funcţională este cea din poziţia C.C.P. în poziţia I.M., deci o mişcare de retropulsie a mandibulei şi a punctului interincisiv mandibular; studierea traseului invers fiind mai uşor de obţinut în condiţii clinice.

16.Prehensiunea şi incizia alimentelor. Deşi pentru incizia alimentelor mandibula poate parcurge traseul C.C.P. – I.M., în realitate acest lucru se întâmplă numai ocazional, ceea ce face dificilă o încercare de evaluare clinică a acestui traseu (C.C.P. – I.M.), folosind actul funcţional al inciziei. Având în vedere că: traseul C.C.P. – I.M. este identic cu traseul I.M. – C.C.P.;

mişcare de propulsie a mandibulei se urmăreşte clinic mai uşor decât retropulsia ei; poziţia de pornire pentru traseul I.M. – C.C.P. este una stabilă (I.M.).

17.Propulsia maximă. Din poziţia cap la cap în propulsie mandibula are posibilitatea să efectueze o mişcare mai amplă spre anterior, mişcare ce urmează o traiectorie spre anterior şi superior, până ajunge într-un punct (limita antero-superioară a diagramei Posselt) numit propulsia maximă (P.M.) Această mişcare nu are vreo semnificaţie funcţională şi se execută numai voluntar

18.Aria mişcărilor funcţionale ale mandibulei în plan frontal. Cu excepţia I.M. ŞI D.M. celelalte poziţii mandibulo-craniene ce caracterizează diagrama Posselt în plan sagital (C.C.P., P.M., P.R.) se găsesc în interiorul diagramei frontale. Limita superioară a diagramei frontale evidenţiază poziţiile mandibulo-craniene inaparente în perspectivă sagitală: 1. Traseul I.M. – C.C.L. reprezintă mişcarea de lateralitate cu contacte dento-dentare în care caninii ipsilaterali se găsesc în raport “cap la cap”. 2. Traseul I.M. – C.C.L. este segmentul funcţional al mişcărilor de lateralitate pentru masticaţie asemenea traseului I.M. – C.C.P. în perspectivă sagitală pentru incizie.

19. Aria mişcărilor funcţionale ale mandibulei în plan sagital. Trasând traiectoriile extreme de coborâre a mandibulei (din R.C. la D.M., respectiv de la P.M. la D.M.), între aceste traiectorii şi traseul dintre P.L.S. este influenţat de dinţi, restul traiectoriilor fiind dirijate numai de A.T.M. şi de muşchii mobilizatori ai mandibulei. Pe diagrama Posselt se poate observa cu uşurinţă că în interiorul conturului se mai găseşte un traseu ce uneşte poziţiile I.M. – D.M., pe care se plasează şi relaţia de postură a mandibulei. Acest traseu reprezintă traiectoria după care se face în mod obişnuit coborârea mandibulei printr-o mişcare complexă a condililor, de rotaţie, avansare şi coborâre în raport cu tuberculii articulari

20.Lateralitatea mandibulei cu contacte dento-dentare. Mişcările de propulsie reprezintă o deplasare prin translaţie la nivelul arcadelor. Mişcările de lateralitate se realizează printr-o mişcare mai complexă ce se manifestă la nivelul arcadelor prin rotaţie şi translaţie. Astfel axa de rotaţie este:  verticală aflată la intersecţia planurilor sagital şi frontal;  trece prin condilul pivotant (de partea căruia se face mişcarea de lateralitate), ceea ce face ca amplitudinea mişcărilor de lateralitate să fie direct proporţională cu depărtarea punctului de referinţă faţă de centrul de rotaţie. Aspectul limitei superioare a diagramei frontale (LMdr - LMstg) poate avea diverse forme în funcţie de:  Morfologia arcadelor;  Stereotipul masticator al subiectului  Importanţa evaluării deplasărilor mandibulare cu contacte dento-dentare:  Rolul funcţional pe care îl au aceste mişcări (în masticaţie);  Posibilitatea de utilizare clinică (pentru programarea unghiului şi mişcării Bennett).

21.Engrama masticatorie. Mişcările mandibulare implicate în masticaţie sunt complexe, automatizate, aflate sub controlul S.N.C. sub forma unui tipar individualizat, cunoscut sub denumirea de ENGRAMĂ MASTICATOPRIE. Controlul central asupra masticaţiei se realizează de la nivelul cortexului cerebral: 1. DIRECT – modelând contracţia musculară; 2. INDIRECT – modelând recepţia periferică care creşte în timpul masticaţiei. Controlul periferic se realizează prin intermediul terminaţiilor nervoase libere (proprioceptori, fusuri neuro-musculare) din teritoriul A.D.M. şi modelează activitatea motoneuronilor responsabili de engrama masticatorie. El asigură atât mecanisme de: 1. Feedback pozitiv (pentru alimentele dure forţa de contracţie creşte progresiv)

2. Feedback negativ (întreruperea ciclului masticator reflex la interpunerea unui fragment mai dur decât restul bolului – reflex de apărare) CARACTERISTICILE ENGRAMEI MASTICATORII Modelarea engramei masticatorii prin numeroase aferenţe centrale şi periferice duce la un aspect al mişcărilor masticatorii relativ caracteristic fiecărui individ, dar şi la un mare grad de variabilitate, la acelaşi subiect, a acestor mişcări, dependentă de factori precum: vărsta prezenţa unor breşe edentate sau protezate alte afecţiuni algogene în teritoriul A.D.M. consistenţa alimentelor factori psihici şi de mediu.

22.Etapa de masticaţie. Cuprinde actele motorii ale mandibulei cuprinse în prehensiunea alimentelor (sau incizie) şi deglutiţia bolului alimentar. Masticaţia se realizează practic prin parcurgerea repetată, de către mandibulă, a unui traseu închis, cu geometrie complexă numit CICLU MASTICATOR. Numărul de cicluri masticatorii ale unei etape de masticaţie este, cu excepţia disfuncţiilor masticatorii severe, o caracteristică individuală.

23.Eficienţa masticatorie. Reprezintă măsura capacităţii unui subiect de a realiza, prin masticaţie, fragmentarea alimentelor. Eficienţa masticatorie este legată de mai multe elemente morfofuncţionale ale A.D.M., dintre care însă rolul esenţial îl are suprafaţa totală de contact dento-dentar între cele două arcade.

24.Ciclul masticator. Ciclul masticator tipic, la adult, are, în perspectivă frontală şi la nivelul punctului interincisiv mandibular o formă caracteris-tică, de picătură. Într-un ciclu masticator obişnuit amplitudinea mişcărilor vertica-le şi laterale reprezintă aproxi-mativ o jumătate din valoarea lor maximă (deschiderea maximă, lateralitatea maximă). Forma ciclului masticator depinde atât de engrama masticatorie cât şi de o serie de factori locali. Astfel, componenta laterală a unui ciclu masticator are o amplitudine direct proporţio-nală cu consistenţa alimen-telor. Restaurările stomato-logice pot şi ele modifica forma C.M Durata C.M. este în medie de 700ms, iar din acest timp, în 200ms mandibula se găseşte în poziţie de I.M., ceea ce face ca această poziţie să fie raportul de referinţă pentru ciclul masticator. Unghiul dintre Fa şi Fd al C.M. poartă numele de vertex al ciclului masticator şi este mai mic sau egal cu unghiul dintre versantele interne ale cuspizilor (U.V.I.). Unghiul format de CO – componenta ocluzală, a CM cu planul sagital poartă numele de unghi funcţional de ocluzie (UF) care este în relaţie directă cu tipul engramei masticatorii (EM) Valoarea redusă a UF - engrama masticatorie determină preponde-rent mişcări verticale Valori mari UF - engrama masticatorie determină mişcări laterale mai ample.

25. Aria mişcărilor mandibulare în plan transversal. Deschiderea segmentului arcului gotic este dependentă de caracteristicile geometrice ale mişcărilor de lateralitate (unghiul şi mişcarea Bennet). Aplicarea directă a diagramei orizontale o constituie posibilitatea de identificare (determinare) printro metodă grafică (deci obiectivă) a poziţiei RC. Instrumentar: Peniţă inscriptoare fixată la mandibulă – diagrama orizontală, şi la maxilar – diagrama orizontală răsturnată anterior; Suprafaţă inscriptibilă. Deplasări repetate ale mandibulei în toate sensurile duc la apariţia unui contur asemănător diagramei orizontale. Dispozitive de înregistrare pot fi: intraorale sunt mai stabile, dar disconfort pentru pacient; extraorale.

Prin corelarea rezultate-lor obţinute prin înregistrări grafice ale deplasărilor mandibulei în cele trei planuri de referinţă (sagital, fron-tal, transversal), se poate deduce forma tridimensională a corpu-lui virtual în interiorul căruia se deplasează punctul Ii.

26.Determinanţii mişcărilor mandibulare. Determinanţii mişcărilor mandibulare influenţează:  Direcţia.  Amplitudinea mişcărilor mandibulare.  Asupra direcţiei şi amplitudinii mişcării mandibulare.

Prin determinant se înţeleg:  Acţiunea ATM.  Contracţia muşchilor mobilizatori ai mandibulei  Contactele dento-dentare. 27.Ghidarea mişcării de lateralitate-ghidajul canin. 28. Ghidarea mişcării de lateralitate-ghidajul antero-lateral. 29. Ghidarea mişcării de lateralitate-ghidajul de grup lateral. 30.Conceptul ocluziei funcţionale elaborat de McCollum şi Stuart. 31. Conceptul ocluziei funcţionale elaborat de Ash şi Ramfjord. 32. Conceptul ocluziei funcţionale elaborat de Jankelson. 33.Conceptul ocluziei funcţionale elaborat de Şcoala românească(Prof.L.Ene).

34.Disfuncţia mandibulo-craniană - semne clinice. 35. Disfuncţia mandibulo-craniană – etiologie. 36.Bruxismul nocturn. 37.Bruxismul diurn. Te suna el 38.Tratamentul disfuncţiei mandibulo-craniene. Clasificare dupa Angle: Angle leaga notiunea de ocluzie normlaa de raporturile dintre primii molari mandibulari> Clasa 1 Angle – varf cuspidului M-V al M1 sup oclude cu sant M intercuspidian vestibular al M1 inf Clasa 2 Angle- (distalizata) – varf cuspidului M-V al M1 sup se afla mezial fara de sant intercuspidian am M1 inf Clasa 3 - santul se afla mezial fata de varful cuspidului MV al m1 sup

Conceptul ocluziei normale elaboral de McCollum si Stuart IM = RC in point centric Stopurile ocluzale gr.1-3 sunt tip tripodic Deglutitia se face in RC In CCP sa nu existe contacte posterioare Miscarea de lateralitate sa fie cu conducere canina

Conceptul ocluziei functionale elaborat de Ash si Ramfjord

-

Ocluzia este stabila Masticatia, fonatia, fizionomia sunt acceptabile ptr subiect NU exista semne de suferinta Dentara Parodontala Articulara Musculara datorita solicitarilor ocluzale

Conceptul de ocluzie functionala elaborata de scoala romaneas DR Ene

-

Ocluzia functionala trebuie sa indeplineasca 5 criterii Stopuri ocluzale stabile, multiple, simultane in pozitie RC si IM Ghidaj anterior armonizat cu : Misc mandibulare funtionale Posibilitatile ATM Dezocluzia uturor dintilor cuspidati in miscoarea de propulsie Dezocluzia cuspizilor cuspidati de pe partea nelucratoare in miscarea de lateralitate Absenta interferentelor pe partea lucratoarea in miscarea de lateralitate indiferent de tipul gidajului.

Disfunctie mandibulo-craniana semne clinice dentare ENUMERARE!

-

Odontalgii Fisuri sau fracturi coronare Mioliza – leziuni de abfractie Abraziunea patologica Pulpopatii , necroza pulpara Masticatia unilaterala Sonoritatea modificata de percuria dintilor cu trauma ocluzala Fisuri sau fracturi radicular Resorbtie radiculara

Disfunctie mandibulo-craniana semne clinice parodontale ENUMERARE! Mobilitatea dintilor Deschiderea contactelor interproximale Fisura Stielmann – despicatura longitudinala centrata pe mijl. Proces alveolar al radacinii dintelui in trauma acluzala, pe marg V a gingiei fixe Migrari dentare – fenomenul Thieleman

Abraziuen patologica generalizata -

Nu este dependenta de varsta Apare frecvent in bruxism Reduce inaltimea coronara Sterge relieful ocluzal Abraziunea atinge ecuatorul Inversarea curbei transversale de ocluzie BOselarea proceselor alveolare ????????? DVO nu se modifica Poate ajunge spre coletul dintelui

Abraziunea helicoidala -

-

Abraziune a grupului molar cu abrazarea: Cuspizii V ai M1 mand Cuspizii L ai M2 mand Cuspizii V ai M3 mand avand aspect de elice Nu este un semn de adaptare

Bruxismul nocturn -Parafunctie ocluzala ce s emanifesta prin strangerea sau frecarea involuntara a arcadelor in timpul somnului - Apar in tipu somnului superficial - Dureaza 5 min - Se repeta la 90 min Simptome:

-

Abraziune moderata Remodelare osoasa a proceselor alveolare, ATM Mialgii Apare la dentitia deciduala, mixta, definitiva La copii pana la 12 ani nu are manifestari clinice

Bruxismul diurn Simpt = brux noct + particularitati: Durerei de intensitate ascend ziua Caracter surd Apar dupa 30 min de contractie provocata Exacerbarea de temp scazuta???? Pot dura o sapt Mialgia poate interesa mm gatului Cefalee prezenta Lez de decubit la protezele mobilizabile Cauza: reflexe parafunctionale dobandite

Tratamente invazive in tratamenul DMC Echilibrarea ocluzala-slefuiri selective Taratmentul odontal Tratamenul protetic Tratamentul ortodontic Tartament chirurgical ortognatic Interventii chirgicate la nivel ATM

Tratamente neinvazive in tratamenul DMC Gutiera ocluzala Taratment de reeducare functionala Fizioterapie Kinetoterapia Taratmen medicamentos- anestezia si analgezia

Rolul determinantului anterior -

Stabilirea majoritatii pozitiilor diagnostice mandubulo-craniene> Cenctri RC, IM Excentrice> CCP, CCL Miscarile cuprinse intre principala pozitie dento-dentara egala cu IM si celelete pozitii diagnostice: IM-RC IM-CCP IM-CCL Cel mai important rol in ghidarea miscarilor mandibulare cu contacte dento-dentare pentru ca suprafetele dentare aflate in contact se gasesc cel mai des la nivelul incisivo-canin