35 0 350KB
Structura operei epice OPERA EPICĂ - este opera literară în care autorul îşi exprimă în mod indirect ideile, gândurile şi sentimentele cu ajutorul personajelor şi al acţiunii. STRUCTURA OPEREI EPICE: a. Tema operei literare – aspectul general al realităţii surprins de scriitor b. Subiectul operei literare – succesiunea logică de întâmplări, idei sau sentimente. Acesta se împarte pe momente ale subiectului: 1. expozitiunea– prezentarea spaţiului şi a timpului în care se petrec evenimentele şi prezentarea personajelor; 2. intriga– prezentarea faptului care face să aibă loc celelalte evenimente; 3. Desfăşurarea acţiunii – prezentarea evenimentelor; 4. Punctul culminant– evenimentul cel mai emoţionant; 5. deznodamantul– cum se termină textul. Subiectul operei este subordonat temei. El apare numai în cadrul operei epice, care presupune desfăşurarea unor întâmplări şi existenţa unor personaje. Personajele(clasificare,modalitai de caracterizare,relatii intre persobaje) Personajul are o identiate fictiomala si nu se confunda cu o persoana reala,chiar daca are un model din realitate. Personajele pot fi: principale,secundare,episodice; individuale,colective; exponentiale/reprezentative. Caracterizarea personajului se realizeaza prin modalitati: a) directe: vocea naratorului; vocea altor personaje; autocaracterizare. b) indirecte: fapte; atitudini; limbaj; relatia cu alte personaje; mediul in care traieste; vestimentatia.
MODURILE DE EXPUNERE NARAŢIUNEA – modul de expunere prin care autorul povesteşte o întâmplare sau un şir de întâmplări. Ea presupune: DESCRIEREA – modul de expunere prin care autorul înfăţişează un colţ din natură, un ţinut, fenomene specifice anumitor anotimpuri, diverse obiecte, precum şi chipuri de oamnei, prezentând sugestiv particularităţile acestora. DIALOGUL – mod de expunere prin care se reproduce o discuţie între două sau ami multe personaje, având ca scop şi evidenţierea însuşirii acestora. MONOLOGUL – vorbirea cu sine însuşi a unui personaj.
Argumentarea apartenentei la genul epic: Un text se incadreaza in genul epic daca: exista actiune plasata in timp si spatiu; actiunea este realizata de catre personaje; intamlparile sunt relatate de catre narator,prin imbinarea modurilor de expunere; naratiunea este modul de expunere preponderent; gandurile,ideile si sentimentele autorului sunt exprimate in mod indirect.
Specii ale genului epic in proza Basmul este o specie a genului epic , in care intamplari reale, obisnuite , se impletesc cu cele neobisnuite,fabuloase.Personajele basmului au puteri supranaturale,reprezentand binele si raul.Din confruntarea celor doua forte,binele iese intotdeauna invingator. Schita este un text care apartine genului epic,de dimensiuni reduse,care relataeaza un sigur episode din viata unui numar mic de personaje. Nuvela este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni medii(ca intindere se situeaza intre schita si roman),cu un fir narativ central si o constructive riguroasa a subiectului, cu un conflict concentrate, care implica un numar relative redus de personaje.
Specii ale genului epic in versuri Fabula este o specie a genului epic, in versuri sau in proza, in care sunt satirizate defecte umane, prin intermediul unor personaje din lumea animalelor,a plantelor sau a lucrurilor,carora li se atribuie, prin personificare, insusiri omenesti. Balada popular a este o opera popular culta, scrisa in versuri, cu o actiune simpla,in care se nareaza fapte vitejesti sau cu character exemplar,inspirate din trecut.In balada popular se regasesc toate caracterele literaturii folclorice:anonym,colectiv,oral,sincretic,traditional.