Strategii de Alfabetizare [PDF]

Zitiervorschau

STRATEGII DE ALFABETIZARE TIMPURIE TEMA 1 *Realizați un set de materiale alternative care vizează îmbunătățirea competențelor de alfabetizare ale elevilor de școală primară ( clasele 1 și 2). În înțelegere clasică, alfabetizarea este procesul de instruire a unei persoane cu scopul obținerii abilității (capacității) de a scrie și de a citi. Termenul primește conotații suplimentare în discursul contemporan care pune problema funcționalității abilităților de citit-scris în contexte diverse. Edificarea temei alfabetizării funcționale a fost favorizate de implementarea testelor internaționale (ex. PISA) care evaluează periodic nivelul de alfabetizare funcțională al elevilor din numeroase țări ale lumii și oferă analize comparative și ierarhii pe această temă. Câmpul lexical al alfabetizării a fost ca urmare completat cu termenul alfabetizare funcțională și conceptul opus :analfabetism funcțional, noțiuni care atrag atenția asupra achiziției citit-scrisului ca instrumente absolut esențiale în repertoriul omului modern confruntat cu situații de comunicare diverse și din ce in ce mai problematice și inedite. Alfabetizarea la citire-lectură o altă sintagmă care nuanțează câmpul lexical al alfabetizării se referă la înțelegerea, utilizarea și reflecția asupra textelor scrise, pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și dezvolta cunoștințele și potențialul și pentru a participa la viața socială. Ea reprezintă alături de alfabetizarea matematică și alfabetizarea științifică, un câmp de dezvoltare care contribuie la dezvoltarea abilităților de a rezolva probleme (Macri, 2013). Din planul fundamentelor teoretice ale programelor internaționale de evaluare a competențelor de bază desprindem semnificații ale abilităților care fac obiectul alfabetizării consonante cu modelul comunicativ-funcțional adoptat în curriculumul romanesc. Astfel atât PIRLS cât și PISA privesc cititul ca pe un proces interactiv, constructiv și accentuează importanța capacității elevilor de a reflecta la lectură și de a o folosi în diferite scopuri (Mullis și al. 2007,p. 103, cf. Macri, 2013). PIRLS definește procesul de instruire în domeniul citirii ca fiind : „Abilitatea de a înțelege și de a utiliza acele forme ale limbajului scris obligatorii în societate și apreciate de indivizi. Tinerii cititori pot construi semnificații dintr-o varietate de texte. Ei citesc cu scopul de a învăța, de a

1

participa la cercurile de lectură din școli, pentru nevoile curente și pentru plăcerea personală. „(cf. Macri, 2013). PISA definește procesul de instruire în domeniul citirii pentru elevii de 15 ani ca fiind :”Înțelegerea, utilizarea și reflectarea asupra textelor scrise, cu scopul atingerii obiectivelor legate de dezvoltarea cunoștințelor, atingerea potențialului personal și a celor legate de participarea la viața socială „. (OECD 2009,p.14). Concepția care fundamentează practica dobândirii competențelor de limbaj și comunicare în ciclul achizițiilor fundamentale are ca premisă centrală faptul că principalul scop al limbajului este comunicarea – orală și în scris – în situații din cele mai diverse. Nevoia de comunicare este o nevoie firească a copiilor, limbajul fiind un instrument de cunoaștere a realității. Achiziția limbajului se face într-o manieră globală, ca întreg și cu focalizare nu pe elementele componente, ci pe asigurarea funcționalității acestora, prin articularea lor în jurul sarcinilor de comunicare. Actele comunicării : ascultarea, vorbirea, scrierea, citirea nu se achiziționează de către copil în trepte strict delimitate și succesive. Chiar dacă cititul și scrisul se achiziționează mai târziu, într-o oarecare măsură, în consecința achiziției capacității de comunicare orală, semnificația acestor acte este înțeleasă mult mai devreme. Copiii „citesc „ și „scriu „ mult înainte de a li se preda în mod formal scrisul și cititul. Achiziția limbajului presupune integrarea tuturor acestor acte ale sale. Această finalitate se poate obține la vârstele de debut al școlarității prin : *Integrarea activităților de vorbire, lectură și scriere în situații de învățare și exersare cât mai naturale și apropiate de experiența de viață a copiilor. Utilizarea conștientă a limbajului scris și oral, care să-i asigure copilului optimizarea comunicării în mediul său social, dar și cu sine însuși. *Crearea oportunităților de comunicare orală și scrisă ( prin intermediul simbolurilor grafice diverse, a artelor plastice, a simbolurilor matematice sau muzicale) în situații, cât mai variate cu scopuri diverse, pentru un auditoriu divers atât în cadrul disciplinelor școlare dedicate, cât și în toate celelalte arii curriculare. *Înțelegerea faptului că fiecare copil are ritmul său propriu în achiziția componentelor limbajului și comunicării, iar momentul optim pentru începerea învățării scris-cititului diferă și el de la un copil la altul în funcție de nivelul de maturizare, experiența culturală, mediul de proveniență social-familial. 2

*Evitarea exceselor de tipul : activități frontale de scriere, exersarea în masă a unor semne grafice, utilizarea excesivă a caietelor tip pentru scriere, insistența excesivă pe reguli de punere în pagină a semnelor grafice și respectare a liniilor ajutătoare, repetarea unei sarcini de vorbire sau scriere până la îndeplinirea ei perfectă, pedepsirea copiilor pentru indisciplină prin sarcini de exersare a semnelor grafice sau de scriere repetitivă. *Așezarea copiilor care exersează limbajul și comunicarea în situații de succes, care le vor crea o atitudine pozitivă față de actul de comunicare orală și scrisă și față de lectură. Achiziția abilităților de citire și scriere reprezintă o etapă inițială în procesul de culturalizare a ființei umane și o etapă pregătitoare pentru culturalizare prin consumul de valori culturale și prin creația de produse culturale. (Cucoș, 2013). În perspectivă curriculară, cititul și scrisul sunt considerate instrumente de acces la cunoaștere, iar achiziția lor reprezintă un obiectiv central al ciclului curricular al achizițiilor fundamentale (C. P., - CLS. a ll – a) :asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenționale (scris, citit, calcul aritmetic).

*Redactați un eseu argumentativ privind plusul de valoare pe care îl asigură adoptarea modelului comunicativ-funcțional în alfabetizarea inițială. Modelul comunicativ-funcțional este modelul curricular adoptat în proiectarea și implementarea și evaluarea curriculară a disciplinelor Comunicare în limba română și Limba și literatura română. În esență modelul presupune centrarea procesului de formare pe exersarea și dobândirea competențelor de comunicare (Pamfil, 2009) respectiv studiul integrat al problemelor de limbă, al comunicării și al textului (Norel, 2010). Modelul impune mutarea accentului de pe studiul despre limbă și literatură pe antrenarea capacităților de bază implicate în comunicare :ascultarea, vorbirea, citirea, scrierea și pe utilizarea lor în 3

contexte de comunicare diverse, respectiv pe exersarea tuturor funcțiilor comunicării. Analizând implicațiile pe care modelul comunicativ le are asupra asigurării coerenței în abordarea didactică a problemelor de limbă și comunicare, Alina Pamfil definea două etape în implementarea modelului, prima având o relevanță deosebită pentru stabilirea agendei alfabetizării timpurii : 1.Focalizarea asupra formării capacităților, 2.Integrarea capacităților în rețeaua conceptuală a competenței de comunicare (Pamfil, 2004) Abordarea integrată reprezintă varianta mai frecvent accesată azi și opțiunea care ilustrează mai direct modelul comunicativ-funcțional recomandat de actuala programă. Abordarea integrată a scris-cititului se poate realiza pe două paliere distincte :prin integrarea citirii cu lectura și a scrierii cu redactarea /scrierea (Pamfil, 2009),respectiv prin predarea integrată a citit-scrisului în lecțiile de alfabetizare. Dacă primul palier urmărește abordarea spiralată a unor categorii de abilități de complexitate crescătoare și poate conduce rapid la evidențierea relevanței scris-cititului, a doua abordare implică articularea în aceeași secvență complexă de predare-învățare a unor deprinderi care se condiționează reciproc : recunoașterea semnului grafic și transcrierea lui corectă. Pentru etapa alfabetizării timpurii considerăm relevant al doilea palier de abordare integrată a scris-cititului, care presupune articularea în același șcenariu didactic unitar a exercițiului de citire și scriere. Formarea competenței de comunicare, cu ambele sale dimensiuni, dimensiunea discursului oral (receptare și vorbire) și dimensiunea discursului scris (lectură și scriere) reprezintă o intenție educațională complexă specifică anilor de debut ai școlarității. Focalizarea este în acești ani pe achiziția instrumentelor fundamentale care vor permite treptat asimilarea competenței de lectură și de compunere /redare a ideilor. Din acest punct de vedere, în clasa pregătitoare și clasa l se urmărește o progresie a competențelor de citire și scriere. Abilitatea de a citi este abordată inițial din perspectiva cunoașterii sunetelor, a literelor corespunzătoare și a strategiilor de citire corectă, pentru ca treptat să se treacă la exersarea lecturii, care presupune cunoștințe despre text și strategii de lectură. 4

Abilitatea de a scrie presupune în primă instanță achiziția tehnicii scrisului, ceea ce implică (re) cunoașterea literelor, a regulilor de ortografie și de punctuație și a strategiilor de scriere corectă. Achiziția scrierii continuă cu exersarea strategiilor de redactare și compunere a textului. Abilitatea de procesare fonologică. Mult înainte de achiziția cititului, copiii își exersează și dezvoltă abilități specifice limbajului oral. Pe fondul acestei realități, încă din etapele incipiente ale alfabetizării este importantă exersarea auzului fonematic. Auzul fonematic acurat presupune perceperea și delimitarea clară a fonemelor, o capacitate cu implicații majore pentru citirea și scrierea corectă.

5