Standardizare [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL 1 NOTIUNI ELEMENTARE DE STANDARDIZARE

1.1.

Definitii

DefiniŃia din dicŃionarul limbii române moderne a cuvântului “standard” este cea de: “Normă sau ansamblu de norme, care reglementează operaŃia de standardizare”. Standardul este în fapt un document prin intermediul căruia se realizează activitatea de standardizare. Prin acŃiunea de „a standardiza” se înŃelege: „A stabili norme de calitate, dimensiuni etc. cărora trebuie să le corespundă un produs” (sau serviciu). “Standardizarea” este “acŃiunea de a standardiza şi rezultatul ei”. Ea poate fi văzută ca o “reglementare tehnică organizată a producŃiei (de bunuri materiale) prin specificare, tipizare şi unificare, pentru a se asigura, în primul rând - calitatea produselor”, dar şi eficientizarea fabricaŃiei lor [***- DicŃionarul limbii române moderne, Editura Academiei, Bucureşti, 1958]. Standardizarea este o activitate desfăşurată de către specialişti în domeniu pentru realizarea şi impunerea de standarde în toate domeniile economiei. Standardizarea are o importanŃă deosebită în practica economică şi tehnică. Datorită faptului că în industrie se folosesc materii prime, materiale şi produse foarte diverse, diversitate care se face simŃită cu atât mai mult cu cât producŃia de bunuri materiale se dezvoltă în contextul globalizării economice, apărând numeroase variante ale aceloraşi produse, cu caracteristici tehnice şi economice într-o gamă largă de valori, se impune tot mai mult standardizarea acestora. Activitatea umană din economie sau tehnică se bazează pe documente, în care sunt înregistrate cunoştinŃe necesare, care să asigure o “normalizare” a relaŃiilor dintre producătorii de bunuri materiale şi servicii şi beneficiarii acestora. Astfel de documente sunt: standardele, diverse specificaŃii, reglementări, legi, decrete. În aceste documente apar cunoştinŃe care pot avea caracter informative, de recomandare, apar proceduri de elaborare, reguli, instrucŃiuni, caracteristici, condiŃii tehnice de calitate, reguli legislative cu caracter obligatoriu. Standardizarea stabileşte, în contextual unor probleme reale, posibile, anumite dispoziŃii pentru activităŃi obişnuite pentru a realiza o “ordine” în acestea. În cadrul activităŃii de standardizare se elaborează, se difuzează şi se aplică standardele. Standardul, ca şi document, este aprobat de către o autoritate recunoscută, care se ocupa cu stabilirea acestor tipuri de norme. Standardul este publicat sub forma unui document conŃinând un ansamblu de reguli, prescripŃii si caracteristici tehnice obligatorii, prin care se stabilesc, pentru utilizării multiple si repetate, însuşirile tehnico-economice pe care trebuie sa le îndeplinească o activitate sau rezultatele acesteia, precum si prescripŃiile privind recepŃia, marcarea, depozitarea, transportul produselor.

1.2.

Rolul standardelor

Un standard reprezintă un nivel de experienŃă şi tehnologie care face ca prezenŃa industriei în elaborarea sa să fie indispensabilă. Acesta este un document de referinŃă folosit, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comerŃului internaŃional, pe care se bazează majoritatea contractelor comerciale. Standardele sunt folosite de către industriaşi ca şi referinŃă indiscutabilă ce simplifică şi clarifică relaŃiile comerciale dintre partenerii economici. Standardele sunt documente care se folosesc din ce în ce mai mult în jurisprudenŃă. Standardele au următoarele caracteristici:

Un factor de raŃionalizare a producŃiei: standardul face posibilă stăpânirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de fabricaŃie, pentru creşterea productivităŃii, dând un sentiment de securitate operatorilor şi instalatorilor. Un factor de clarificare a tranzacŃiilor: în faŃa unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existenŃa sistemelor de referinŃă facilitează o mai bună evaluare a ofertelor şi reducerea incertitudinilor, ajută la definirea necesităŃilor, optimizează relaŃiile cu furnizorii, elimină necesitatea unor încercări suplimentare. Un factor de inovare şi dezvoltare a produselor: participarea la activitatea de standardizare favorizează anticiparea şi prin aceasta asigură progresul simultan al produselor. Standardele au un rol favorabil în inovare, datorită transferului de cunoştinŃe. Un factor de transfer al noilor tehnologii: standardizarea facilitează şi accelerează transferul de tehnologie în domeniile care sunt esenŃiale atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere – CIM etc.) Un factor pentru selectarea strategică a companiilor: participarea la standardizare înseamnă introducerea soluŃiilor adaptate la competenŃa unei companii şi echiparea acelei companii pentru a putea concura într-un mediu economic competitiv. Asta înseamnă să acŃionezi în spiritul standardizării, nu să suporŃi costurile. Standardizarea este o optimizare tehnico-stiintifica si economica: standardizarea, comform principiilor internationale, este uniformizarea planificata a unor obiecte materiale sau imateriale, efectuata in comun de factorii interesati in folosul general. Standardizarea promoveaza rationalizarea si asigurarea calitatii in economie, tehnica, stiinta, administratie si serveste la cresterea securitatii oameniilor si a obiectelor. De asemenea ea contribuie la cresterea calitatii in toate sectoarele vietii. Continutul standardelor trebuie sa tina seama de necesitatile generale. Standardele trebuie sa promoveze dezvoltarea si umanizarea tehnicii. Datorita faptului ca progresul tehnic poate avea si efecte negative, standardele au devenit sursa de incredere pentru utilizarea tehnicii. Prescriptiile cuprinse in ele ofera o garantie a evitarii eventualelor consecinte nocive ale tehnicii. De aceea standardele au o importanta deosebita pentru protectia consumatorilor, pentru protectia muncii in scopul evitarii accidentelor, pentru pastrarea datelor si pentru protectia mediului inconjurator. Standardele contin recomandari pentru un mod unitar de a trata problemele si de aceea li se acorda o atentie deosebita de catre institutiile de supraveghere a activitatilor industriale. Standardizarea tehnica se efectueaza la insititute de profil nationale si internationale, de catre factorii interesati din economie impreuna cu statul, fiind destinata obligatoriu prosperitatii generale. La elaborarea standardelor trebuie sa se tina seama de interesele publice conform reglementarilor de elaborare a standardelor, sa contribuie la conventiile internationale si, astfel sa promoveze acorduri intre state pentru liberalizarea comertului, contribuind in acest fel la eliminarea piedicilor de ordin tehnic. Asociatiile de standardizare detin banci de date a tuturor reglementarilor tehnice valabile international, reglementari tehnice ale statelor si ale organismelor de drept comun cat si reglementari tehnice ale altor elaboratori particulari si le pun la dispozitia tertilor.

1.3.

Principii in activitatea de elaborare a standardelor

Activitatea e voluntara: oricine are dreptul de a colabora pe baza de reciprocitate, inclusiv partenerii straini reprezentati pe piata. Publicabilitate: toate propunerile de standardizare si proiectele de standarde sunt publicate si supuse dezbaterilor. Participarea tuturor factorilor interesati: fiecare isi poate apara interesele. Statul e un partener important alaturi de ceilalti. Drepturile minoritatii sunt asigurate printr-un procedeu de conciliere si arbitrare. Uniformitatea si noncontradictia: activitatea de elaborare a standaredelor cuprinde toate disciplinele tehnice. Reglementarile de elaborare a standardelor asigura uniformitate structurarii lor. Standardele noi sunt comparate, inainte de publicare, cu standardele internationale existente.

Veridicitatea: nu se standardizeaza puncte de vedere. Standardele reflecta intocmai realitatea. Ele se redacteaza pe baza cunoasterii tehnico-stiintifice, fara a intra insa in amanunte. Aplicarea in interesul general: standardele trebuie sa cuprinda probleme de interes general. Nu exista standardizare fara aplicabilitate. Interesul tuturor e mai presus decat avantajul unui singur partener. Luarea in considerare a nivelului tehnicii: standardizarea se desfasoara pe baza cunoasterii realizariilor stiitifice. Ea tine seama de ultimele cuceriri ale stiintei. Standardele oglindesc nivelul tehnicii in momentul elaborarii lor. Luarea in seama a situatiei economice: la eleborarea unui standard trebuie analizate efectele economice ale acestuia. Se standardizeaza numai ce e absolut necesar. Standardizarea nu e un scop in sine. Internationalitatea: activitatea de standardizare are la baza efectele economice ale unui comert mondial fara piedici de ordin tehnic si a unei piete comune in Europa. De aceea sunt necesare standarde internationale si in tot mai mare masura standarde europene.

1.4.

Tipuri de standarde

In practica curenta sunt luate in considerare următoarele tipuri de standarde: - standard de baza - cu o aplicare generala sau care conŃine prevederi generale pentru un anumit domeniu; - standard de terminologie - care specifica termeni, de obicei împreună cu definiŃiile acestora şi uneori cu note explicative, ilustraŃii, exemple, etc; - standard care specifica metodele de încercare, însoŃite uneori de alte prevederi referitoare la încercare, cum ar fi eşantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea încercărilor; - standard de produs - care specifica condiŃiile pe care trebuie sa le îndeplinească un produs sau o grupa de produse, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia; - standard de proces - care specifica condiŃiile pe care trebuie sa le îndeplinească un proces, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia; - standard pentru servicii - care specifica condiŃiile pe care trebuie sa le îndeplinească un serviciu pentru a asigura aptitudine de utilizare a acestuia; - standard de interfaŃă - care specifica condiŃiile referitoare la compatibilitatea produselor sau a sistemelor in punctele lor de legătură; - standard de date care trebuie indicate - conŃine o lista de caracteristici ale căror valori sau alte date trebuie indicate pentru definirea unui produs, proces sau serviciu.

1.5. Mod de elaborare si importanta juridica Standardele se elaboreaza pe baza reglementarilor stabilite in standarde de elaborare, care preved printre altele: -oricine poate solicita elaborarea unui standard si eventual atasarea documentatiei necesare pentru elaborarea acestuia. -standardele se elaboreaza de institute de specialitate de catre specialisti si sunt dezbatute apoi de reprezentanti ai factorilor interesati. -ultima redactare a unui standard trebuie publicata si analizata de factorii interesati pentru luari de pozitie in vederea definitivarii formei finale. -fiecare observaatie la proiectul de standard trebuie discutata cu cel care a facut-o. In cazul in care nu s-a tinut seama de o observatie, cel care a facut-o are posibilitate a sa solicite reanalizarea situatiei. -serviciul de control al standardelor examineaza proiectele de standarde inaintea unei efectuari a unei noi redactari a standardului. Se va stabili daca au fost respectate reglementarile si principiile de baza ale standardizarii si daca noul standard nu e in contradictie cu alte standarde deja existente.

-standardele in vigoare trebuie examinate periodic, de exemplu cel putin la 5 ani, daca ele corespund necesitatilor actuale sau daca trebuie revizuite sau anulate. -standardele trebuie sa tina seama de nivelul actual al tehnicii, de ultimele realizari stiintifice si de realitatile economice. -propunerile de standarde cat si proiectele de standarde si standardele definitive se dau publicitatii. Standardele sunt considerate ca elemente de referinta: in documente de specialitate si in contracte pentru determinarea eficientei;i n cazul prescriptiilor juridice si administrative pentru a determina modul in care poate fi atins scopul prescriptiei; in cazuri de arbitrare, cand se pune problema de greseli de neglijenta sau pentru definirea de notiunilor de “reglementari recunoscute ale tehnicii” sau “nivelul tehnicii”. Preluarea standardelor, din punct de vedere juridic, se face prin diverse metode. Cea mai rigida metoda de preluare e “incorporarea”, continutul standardului fiind preluat cuvant cu cuvant – pe capitole sau integral – intr-un document juridic si apoi tiparit pe capitole intr-o publicatie oficiala, ca parte a documentului juridic. Astfel de exemple sunt standardele romane preluate de la ISO sau CEI. Cea mai dinamica legatura dintre un document juridic si un standard tehnic e clauza generala. Se recomanda evitarea notiunilor imprecise din punct de vedere juridic, cum este de exemplu notiunea de “reguli recunoscute ale tehnicii”, care un sunt definite corect. Pentru completarea acestei notiuni imprecise, se citeaza standardele referitoare la aceasta notiune. Standardele castiga tot mai mult teren in domeniul juridic prin stabilirea conventiilor contractuale intre partenerii de afaceri, in special in contractele comerciale si de fabricatie. Este indicat ca rezultatele unui contract sa fie determinate cat mai precis. De aceea partenerii de afaceri includ in contract continutul standardului respective avand ca urmare, in cazul abaterilor, in functie de tipul de contract, ridicarea de pretentii de garantie. Treptele de vinovatie ale debitorilor se stabilesc, pana la fapte interzise, prin lege, astfel incat vinovatul sa raspunda de neglijenta manifestata. Aplicarea standardelor e o prima dovada a acordarii atentiei necesare diferitelor tranzactii. Astfel se poate lua o decizie in cazul reprosarii unei neglijente. Oricine poate utiliza standardele. Oblicativitatea aplicarii standardelor rezulta din prevederi legale si administrative, contracte sau alte reglementari juridice. Standardele, fiind rezultatul muncii colective in domeniul tehnico-stiintific, bazata pe cunoasterea reglementarilor de ultima ora, sunt considerate ca elemente de referinta tehnica. Aceste elemente de referinta sunt deosebit de importante si in cazul reglementarilor juridice. Standardele trebuie sa se afirme ca reguli recunoscute ale tehnicii. Standardele sunt protejate prin legea drepturilor de autor. Acestea revin asociatiei de standardizare, si colectionarea standardelor trebuie sa fie aprobata de aceasta asociatie.

1.6.

Nivele de standardizare

Standardizarea se efectueaza la nivel national (standardele SR si de firma), la nivel european si la nivel international, acesta din urma fiind cel spre care se indreapta o mare parte a intereselor economiei generale (Fig. 1.1).

1.6.1. Standardizarea internationala Organizatia Internationala pentrun Standardizare ISO si Comisia Internationala de Electrotehnica CEI formeaza impreuna sistemul international de standardizare. Ambele sunt asociatii particulare conform dreptului elvetian, cu sediul la Geneva. Orice tara poate fi membra a acestei asociatii prin institutul sau de standardizare. Standardele internationale sunt elaborate de catre comitetele tehnice si subcomitete de la ISO si CEI. Secretariatele lor tehnice sunt detinute de institutele membre. Standardele internationale contin recomandari pentru standardele nationale

echivalente, dar pot fi utilizate si direct, ca de exemplu, in cazul inteprinderilor multinationale sau in tarile in curs de dezvoltare care nu au institute de standardizare suficient de dezvoltate.

Fig. 1.1. Piramida standardelor

1.6.2. Standardizarea europeana Comitetul European pentru Standardizare (CEN) si Comitetul European pentru Standardizare in Electrotehnica (CENELEC) sunt asociatii particulare de drept Belgian, cu sediul la Bruxelles. Ele formeaza institutia de standardizare europeana comuna. Membrii ei sunt institute nationale de standardizare ale tarilor membre ale Comunitatii Europene si ale zonei europene de comert liber. CEN/CENELEC lucreaza asemanator cu ISO/CEI, cu urmatoarele diferente. La votarea standardelor europene, diferitele tari au o pondere diferita a voturilor, in functie de puterea economica a tarii respective. Aprobarea unui standard European necesita o majoritate calificata. Un standard european trebuie preluat de catre tarile member, in standardele nationale, chiar daca acestea au votat impotriva, anuland standardele nationale cu prescriptii care difera. Standardele europene sunt preluate de DIN ca standarde DIN-EN. EN/CENELEC au incheiat conventii asemanatoare cu Comunitatea Europeana si cu zona de comert liber.

1.7.

Numerotarea standardelor române

Numerotarea standardelor romane se realizează prin folosirea unui indicativ format din: -simbol SR. În cazul în care este vorba de un standard ISO sau CEI adoptat ca standard român, se indică şi sigla ISO, respectiv CEI; -numărul de ordine acordat de Institutul Român de Standardizare pentru standarde CEI sau ISO. El este identic cu cel internaŃional; -anul integral. Prin revizuire standardele îşi menŃin numărul de ordine, dar se indică noul an de intrare în vigoare. Documentul primar în care se caută standardele române este "Catalogul standardelor române", întocmit de Institutul Român de Standardizare si publicat de Editura Tehnică. Standardele aprobate şi “Catalogul standardelor române” se realizeaza, editează şi se difuzează de Asociatia de Standardizare din Romania, din care pot face institutii private si de stat, persoane fizice sau juridice interesate. Standardele se elaborează la nivel internaŃional, regional şi naŃional. Coordonarea activităŃilor la aceste trei nivele este asigurată prin structuri comune şi acorduri de cooperare. In Anexa 1 se prezinta cateva exemple de domenii de standardizare internationala. Ele sunt grupate pe diverse comisii internationale care se ocupa de standardizare.

Chestiunile supuse standardizarii pot fi vazute ca facand parte din sectoare de activitate economica. Cateva dintre acest sectoare se prezinta in Anexa A2.

1.8.

Terminologie

Standardele, cu notiuni, domenii si principii generale, contine urmatoarele idei fundamentale: Omul traieste intr-o lume in care este inconjurat de obiecte si de legaturile dintre acestea. Sintetizarea imaginara a obiectelor individuale conduce la unitati de gandire, ce se numesc “notiuni”. Intr-o notiune sunt cuprinse caracteristicile commune ale unei multimi de obiecte. Totalitatea caracteristicilor care inlesnesc o sinteza imaginara a obiectelor individuale si o delimitare a notiunilor reprezinta continutul unei notiuni. Semnele sunt reprezentari perceptibile senzual, ale notiunilor. O grupare de astfel de semne este limba. Sistemul “limba” cuprinde doua componente principale si anume: vocabularul totalitatea semnelor care reprezinta notiuni- si gramatica - totalitatea regulilor care faciliteaza combinarea semnelor. Limbi naturale sunt acelea dezvoltate in decursul timpului (istoric). Limbile artificiale sunt sisteme de semne alcatuite pe baza noncontradictiei si a calitatii in exprimare. In limbile naturale desemnarile se realizeaza folosind denumirile. O denumire indica o notiune si contine cel putin un cuvant, acesta fiind unitatea de baza purtatoare de informatii. Numele desemneaza componentele individuale ale notiunii. Denumirea este compusa din unul sau mai multe elemente verbale. Elemental verbal este unitatea purtatoare a unei semnificatii minime in limba naturala.

1.9.

Sistematizare

Sistematizarea cuprinde optimizarea anumitelor valori finale ca: investitiile de materiale, de energie si de munca, siguranta, sanatate, mediul inconjurator natural. De exemplu, in sectorul de productivitate a muncii, pentru sistematizarea activitatii de birou se aplica diverse standarde, cum ar fi standarde de formate finale de hartie. Standardizarea formatelor de hartie s-a bazat pe trei principii. Formatul A0 are o suprafata de 1 m patrat. Toate formatele sunt asemenea. Formatul urmator rezulta din injumatatirea formatului anterior. Standardizarea formatelor reprezinta inceputul unui sistem de standardizare pentru birou, care cuprinde formulare , plicuri, cutii pentru materiale de scris, desene, microfilme, mobolier de birou si masini de birou. In present se elaboreaza standarde pentru transmiterea electronica a informatiilor in afaceri, care inlocuieste schimbul de documente de hartie utilizat pana acum. Se stabilesc setul de semne utilizat, vocabularul si gramatica pentru transmiterea electronica a informatiilor in afaceri. Cu ajutorul acestor elemente si reguli de limbaj se pot transmite apoi informatiile standard pentru fiecare afacere in parte, prelucrate neutru in hardware si software si intelese de toti partenerii de afaceri. Sistematizarea in transporturi, un alt exemplu, e necesara la transbordarea marfurilor, deoarece mijloacele de transport sunt limitate ca spatiu si ca incarcatura optima. Standardele contin prevederi pentru realizarea legaturii dintre diferitele elemente ale lantului de transport (pachet, paleta, container, vehicul, nava). Din punct de vedere tehnic, aceste legaturi presupun compatibilitatea sistemelor de prindere a diferitelor elemente. Legatura organizatorica se realizeaza atat prin coordonarea sistemelor de informatii si de comanda cat si in sfera juridical si comerciala. Prin legarea mai multor elemente individuale, se pot realiza blocuri unitare, cu dimensiuni standardizate, ceea ce duce la inlesnirea mecanizarii operatiilor de transbordare.

1.10. Siguranta Pericole, in sensul standardelor cu instructiuni generale pentru realizarea produselor tehnice sigure, sunt multiple pentru viata si sanatatea omului. Ele apar ca efecte ale utilizarii produselor

tehnice care depasesc un anumit grad de risc corespunzator nivelului tehnic (inclusiv pericole datorate zgomotului, zdruncinaturilor, al poluarii apei si aerului, al degajarii de caldura). Standardele de notiuni ale tehnicii securitatii definesc ca fiind periculoasa o situatie la care riscul e mai mare decat riscul limita. Riscul e legat de un anume procedeu sau stare tehnica. El e prezentat ca fiind un raport de probabilitate totalizator, care tine seama de frecventa aparitiei evenimentelor care conduc pagube si exprima marimea pagubei aparute o data cu evenimentul. Riscul limita e riscul maxim al unui fenomen sau stari tehnice. El e stabilit prin prescriptii tehnice de securitate. Siguranta e situatia in care riscul e mai mic decat riscul limita. Prescriptiile de securitate contin date tehnice si masuri de comportare ce trebuie respectate in fiecare situatie pentru ca riscul limita san u fie deposit. Prescriptiile de securitate se stabilesc atat prin legi si reglementari juridice, cat si de catre specialisti si sunt prescrise in standarde. Protejarea reprezinta diminuarea riscului prin masurile luate pentru scaderea frecventei aparitiei lui sau pentru reducerea dimensiunilor pagubei.

1.11. Ergonomie Ergonomia se ocupa de studierea particularitatilor antropometrice, fiziologice, psihologice si de capacitate a omului care lucreaza. Avand datele antropometrice ale corpului uman s-au stabilit dimensiunile si forma locului de munca si ale mijloacelor de lucru. Cunoscand datele fiziologice se poate determina capacitatea de lucru a celui care lucreaza. Variatiile masurabile ale organismului uman in timpul lucrului, de exemplu pulsul inimii, temperatura corpului, tensiunea arteriala, frecventa de respiratie si altele dau informatii asupra solicitarii omului in timpul lucrului. Analizele psihologice se ocupa in final de probleme ale satisfactiei in munca, de motivari, instruire si de aparitia monotoniei in timpul lucrului. Avand notiuni de ergonomie se poate intelege necesitatea, posibilitatile si limitele unei acomodari intre om si lucru, pentru a crea conditii de munca cat mai agreabile. Utilizarea datelor stiintifice referitoare la securitatea muncii sunt stabilite si prin lege, privind securitatea muncii si legea de constituire a intreprinderilor. Standardele de alcatuire a sistemelor de lucru conform datelor stiintifice asupra muncii trateaza aspecte fundamentale ale standardizarii in ergonomie.

1.12. Asigurarea calitatii Conform standardelor cu notiuni despre asigurarea calitatii si statistica, calitatea este proprietatea unei entitati de a satisface anumite cerinte impuse. Entitatea reprezinta un produs, o activitate, un proces, un serviciu, un program de prelucrare a datelor sau un poiect. Prin proprietate se intelege totalitatea caracteristicilor si a valorilor acestora atribuite unei entitati. Conditia de calitate este totalitatea conditiilor individuale luate in considerare in cadrul proprietatii unei entitati intr-o anumita etapa de concretizare. Pentru o intreprindere producatoare sau pentru o intreprindere prestatoare de servicii (spital, intreprindere de transport etc.) e necesar sa se stabileasca conditii de calitate pe baza propriilor conditii impuse. Asigurarea calitatii se face conform standarelor, pentru totalitatea activitatilor de inducere a calitatii, de planificare a calitatii, de dirijare si de control a calitatii. Desfasurarea si modul de asigurare a calitatii cat si mijloacele necesare formeaza sistemul de asigurare a calitatii. Evaluarea eficientei sistemului de asigurare a calitaii sau a elementelor sale printr-o analiza sistematica si independenta se numeste auditul calitatii. Conform standardelor de management a calitatii si elemente ale sistemului de asigurare a calitatii trebuie avute in vedere urmatoarele elemente pentru implementarea unui sistem de asigurare a calitatii: problemele de management, principiile sistemului asigurarii calitatii, auditurile interne ale calitatii, consideratiile asupra economicitatii si costurilor calitatii, cat si asupra elementelor asigurarii calitatii, proiectarea, aprovizionarea, pregatirea fabricatiei, productia (inclusiv supravegherea si trasabilitatea), dovada calitatii, verificarea mijloacelor de masurare, tratarea neconformitatilor, masurile colective, tratarea produselor si a datelor dupa vanzare

(inclusive service-ul), inregistrarile calitatii, colaboratorii, asigurarea si garantarea produselor, procedeele statistice, produsele livrate de beneficiar. Daca un cumparator doreste sa castige increderea in capacitatea de asigurare a calitatii a intreprinderii producatoare, el poate solicita un audit al calitatii care sa demonstreze principalele elemente de asigurare a calitatii. Cel mai complet model de asigurare a calitatii e conform sta ISO 9001 si se refera la elementele de asigurarea calitatii de la conceptie, proiectare, montaj si service.

1.13. Protectia consumatorilor Dorinta de informare a consumatorilor si concurenta onesta necesita obiectivitate, exprimare clara si posibilitatea de intercomparare a informatiilor. Pentru satisfacerea acestor cerinte s-au impus trei sisteme: sistemul de marcare, cel de descriere a marfii si testarea marfii. Prin marcare se intelege atestarea prin semne scrise sau desenate ca produsul este conform prescriptiilor stabilite prin standard. Marcarea serveste la transmiterea informatiilor verificabile asupra produsului intr-o forma unitara in scopul intelegerii intre furnizor si beneficiar. Exemple pentru sisteme de marcare sunt: -marca de conformitate cu standardele in vigoare - simbolizeaza declaratia pe proprie raspundere a producatorului ca produsul corespunde standardelor. Marca de verificare si supraveghere si marca de conformitatea cu standardul este verificata de un laborator independent. Marcile de conformitate cu standardele pot fi in functie de continutul standardului marcii de securitate sau marcii de calitate; -marca de securitate - securitate verificata; -marca de calitate - diferite marci de calitate, mai ales in domeniul textilelor, agricol si mase plastice. Descrierea marcii da o informatie verificabila, comparabila si structurata dupa anumite principii si se refera la toate caracteristicile sau numai la caracteristicile esentiale ale produsului. Ca si marca, descrierea produsului serveste la trasmiterea informatiilor verificabile asupra produsului intr-o forma unitara in scopul intelegerii intre furnizori si beneficiari. Testarea produsului se face conform standelor de testare a produselor si consta in verificarea si evaluarea proprietatilor esentiale pentru stabilirea capacitatii de utilizare. Scopul acestei testari este de a pune la dispozitia consumatorului informatiile reale, necesare pentru luarea unei decizii de cumparare. De regula, testarea produsului consta in compararea unui numar reprezentativ de marfuri de pe piata, utilizate in acelasi scop. Rezultatele verificarilor pot fi comparate intre ele datorita aceluiasi mod de apreciere a rezultatelor determinarilor, in punctele esentiale.

1.14. Protectia mediului inconjurator Determinarea substantelor nocive in sol, aer si apa presupune stabilirea unor procedee de verificare si a unor masuri de protectie impotriva efectului de emisie si de emisie si mentinerea continutului de substante nocive intre anumite limite. In cazuri izolate in care valorile limita nu sunt stabilite prin lege, acestea se gasesc in standarde. Astfel, sunt indicate de exemplu valorile limita pentru cantitatea de plumb sau de cadmiu din produse. Pentru determinarea, de exemplu, continutului de metale grele din lacuri si vopsele, a placilor aglomerate se utilizeaza standarde. Substantele nocive din aer se raspandesc pe distante mari. De aceea standardele din domeniul puritatii aerului necesita un acord international. Standardele de componenta a aerului, de prezentare a datelor de emisie sub forma numerica reglementeaza prezentarea unitara a datelor de emisie in vederea schimbului de date pe plan intern si international, dintre statiile de masurare si factorii politici de decizie. Procedeele de prelevare a probelor si de analiza a caracteristicilor componentilor aerului sunt stabilite in standarde ISO. Exisdta standarde care trateaza principii fundamentale de baza ale componentilor aerului. Exista standarde care prezinta modul de determinare a continutului

de plumb din combustibili lichizi, ai benzinei fara plumb, cu cerinte minimale pentru benzina fara plumb, ca o premiza pentru purificarea gazelor de esapament la autovehicule, prin catalizatori. Exista stamdarde de perturbatii sonore in constructia oraselor, care prezinta metode de calcul, care contin valori orientative ale perturbatiilor sonore. Masurile prevazute trebuie sa protejeze omul de poluarea sonora din strada si din imediata lui apropiere. Zgomotele din cladiri fac obiectul standardelor. O atentie deosebita se acorda evitarii producerii zgomotelor la sursa. Pentru stabilirea unor valori limita sunt necesare standarde cu prescriptii de incercare, masurare a zgomotelor emise la accelerarea vehiculelor de pe strada, sau masurarea zgomotelor la masini. Astfel, se masoara emisia sunetelor transmise prin aer. Pentru completarea legilor apelor reziduale, a apelor menajere, a legii privind apa potabila, s-au elaborat standarde de metode de anliza si de determinare a componentilor nocivi din apa. Astfel se determina cantitatea de hidrocarburi halogenate fluide utilizate in multiple moduri in industrie si care pot patrunde in apele de suprafata si in panza freatica. In standardele de produs trebuie de asemenea sa se tina cont de problemele mediului inconjurator. Solul poate fi de asemenea afectat de unele substante ca urmare a patrunderii civilizatiei.

1.15. Tehnica informatiei - comunicarea in sisteme deschise Comunicarea datelor in lume, intre echipamente de calcul, respectiv intre echipamente de calcul si instalatiile lor periferice raspandite in spatiu, cu posturi de lucru si banci de date, cu unitati de transmitere au dus la necesitatea unei standardizari internationale. Ea are la baza un model de referinta al ISO. Un sistem deschis e acela care poate comunica cu alte sisiteme dupa anumite reguli. Un sistem este un complex format din unul sau mai multe calculatoare (cu programe corespunzatoare), instalatiile periferice, terminale, personal operator, utilizator, medii de transmitere etc., care formeaza un tot independent, capabil sa prelucreze date, sa le transmita si sa le stocheze. Comunicarea sistemelor deschise se face conform unor procedee standardizate, a caror respectare pune utilizatorul, respectiv procesele, in situatia sa colaboreze prin statii de date, retele si calculatoare. Modelul de referinta ISO, conform standardului “ISO 7498 - Prelucrarea informatiilor. Comunicarea sistemelor deschise. Model de referinta de baza” stabileste regulile de baza dupa care se efectueaza comunicatiile in sisteme deschise. Prin subdivizarea ierarhica a functiei de comunicare se definesc diferitele subsisteme. Daca se aduna subsistemele cu aceeasi functionalitate din intregul sistem se obtin straturi functionale. Fiecare din aceste straturi trebuie sa indeplineasca anumite sarcini ale stratului imediat superior. Acestea sunt definite in modelul de referinta pentru fiecare strat in parte. Modelul de referinta defineste 7 straturi (Fig. 1.2). Stratul de prelucrare (7) are rolul de a prelucra informatiile. El este intr-o oarecare masura planul gandirii cu notiuni echivalente si a intelegerii bazate pe acestea. Inferior acestuia este stratul (6) de reprezentare a datelor. Acesta ii presteaza stratului imediat urmator (5) doua servicii: dirijarea comunicatiei (cu reprezentarea stabilita) si manipularea datelor structurate. Startul (5) este stratul utilizarii aceluiasi limbaj. Stratul (5) de dirijare a comunicatiilor, vegheaza asupra inregistrarilor reglementare (sincronizate) a efectuarii si finalizarii comunicatiei. Acest strat constituie planul manipularii formale. Inferior acestor trei straturi, destinate utilizarii, se situeaza patru straturi, destinate transportului care asigura legatura dintre diferitele cazuri de utilizare in diferite sisteme. Ca strat inferior serveste stratul (1) de cedare a bitilor curenti intre sistemele finale si cele de trecere. Stratul de transmitere este cel imediat superior (2), care serveste la detectarea si inlaturarea erorilor de transmitere si transforma un segment oarecare de transmitere intr-un altul asigurat impotriva erorilor de transmitere. Stratul de interventie (3) face legatura intre segmentele de tramsmitere si retelele de legatura de la sistem final la sistem final. Stratul de transport (4) extinde in final legaturile de transport intre instante de prelucrare.

Fig. 1.2. Straturi de comunicare

1.16. Conceptia, proiectarea si productia asistata de calculador (CAE, CAD , CIM) Tehnica bazata pe calculator a fost introdusa mai ales in industria producatoare. Dezvoltarea proceselor de integrare a dus la extinderea legaturii dintre date si informatii. Domenii importante de utilizare pentru tehnica bazata pe calculator sunt conceptia si proiectarea, planificarea si conducerea productiei si automatizarea proceselor de fabricatie. Ele necesita programe de standardizare ample, denumite CIM (Computer Integrated Manufacturing). Un subdomeniu se refera la raspunderea constructorului pentru o conceptie si proiectare aplicabila CAE (Computer Aided Engineering). In cadrul acestui domeniu, unele lucrari traditionale sunt partial inlocuite cu tehnica bazata pe calculator CAD (Computer Aided Design ). Existra standarde care prezinta elemente standardizate pentru proiectare. In cadrul acestora sunt standarde de CAD, ca si colectie a elementelor standardizate pe baza caracteristicilor concrete, completate cu date geometrice necesare –si in care sunt adunate datele grafice ale elementelor standardizate CAD. Aceste date apar in primul rand in standarde cu indicatii referitoare la reprezentarile elementelor standardizate necesare sistemelor CAD, cu notiuni privind legatura dintre standardele de produs si caracteristicile catalogate, cu descrierea formatului standardelor si completarea software-ului de geometrie. Se faciliteaza punerea la dispozitie a programelor pentru elemente standardizate – executie geometrica, in sisteme CAD.

Anexa A1 Domenii de standardizare internationala COMISIA INTERNATIONALA DE ELECTROTEHNICA (CEI) 1. Terminologie electrotehnica. 2. Maini electrice rotative. A Turbogeneratoare. B Cote de montaj. G Metode de încercare. H Grade de protectie. I Clasificarea sistemelor de izolatie a masinilor electrice rotative. 3. Documentatia si simboluri grafice. A Simboluri grafice pentru scheme. B Documentatia. C Simboluri grafice pentru echipamente. D Biblioteci de date pentru componente electronice. 4. Turbine hidraulice. 5. Turbine cu vapori. 7. Conductoare neizolate din aluminiu. 8. Tensiuni, curenti si frecvente standardizate. 9. Echipamente pentru tractiune electrica. 10. Fluide cu aplicatii în electrotehnica. 11. Recomandari pentru linii electrice aeriene. 12. Radiocomunicatii. B Securitate. C Echipamente de emisie. E Radio-relee si sisteme fixe pentru comunicatii prin satelit. F Echipamente utilizate în serviciile mobile. G Retele de distributie prin cabluri. 13. Echipamente pentru masurarea energiei electrice si comanda sarcinilor. 14. Transformatoare de putere. B Comutatoare de reglaj pentru sarcina. C Bobine de inductanta. D Tranformatoare mici si bobine de inductanta de putere, tranformatoare si bobine de inductante speciale. 15. Materiale electroizolante. A Incercari de scurta durata. B Incercari de anduranta. C Specificatii de materiale. 16. Marcarea bornelor si alte marcari de identificare. 17. Aparataj electric. A Aparataj electric de înalta tensiune. B Aparataj electric de joasa tensiune. C Aparataj electric capsulat de înalta tensiune. D Asambluri de aparataj electric de joasa tensiune. 18. Instalatii electrice la bordul navelor. A Cabluri si instalarea cablurilor. 20. Cabluri electrice.

A Cabluri de înalta tensiune. B Cabluri de joasa tensiune. C Caracteristici de combustie a cablurilor electrice. 21. Acumulatoare. A Acumulatoare alcaline. 22. Electronica de putere. B Convertizoare cu semiconductori. D Convertizoare electronice de putere pentru material rulant. E Alimentari stabilizate. F Covertizoare de înalta tensiune pentru transmisie de curent continuu. G Covertizoare cu semiconductori pentru sisteme de antrenare electrica cu viteza variabila. 23. Aparate electrice mici (accesorii). A Conducte pentru protectia conductoarelor. B Prize de curent si întrerupatoare. C Proze de curent universale. E Disjunctoare si aparataj similar pentru uz casnic. F Dispozitive de conectare. G Conectoare. H Prize de curent industriale. I Intrerupatoare pentru aparate. 25. M_rimi, unitati si simbolurile lor literale. 26. Sudura electrica. 27. Incalzire electrica industriala. 28. Coordonarea izolatiei. A Coordonarea izolatiei la echipamentele de joasa tensiune. 29. Electroacustica. 31. Aparate electrice pentru atmosfera exploziva. A Capsule antideflagranta. B Aparate cu izolant pulverulent. C Aparate cu securitate marita. D Presurizare si tehnici conexe. G Aparate cu securitate intrinseca. H Aparate destinate a fi utilizate în prezenta pulberilor inflamabile. I Clasificarea amplasamentelor periculoase si reguli de instalare. K Capsulare. L Aparate electrice pentru detectarea gazelor inflamabile. 33. Condensatoare de putere. 32. Sigurante. A Sigurante de înalta tensiune. B Sigurante de joasa tensiune. C Sigurante miniatura. 34. Lampi si echipamente conexe. A Lampi. B Socluri si dulii. C Aparate auxiliare pentru lampi de descarcare. D Corpuri de iluminat. 35. Baterii. 36. Izolatori. A Treceri izolante. B Izolatori pentru linii aeriene. C Izolatori pentru subspatii.

37. Paratrasnete. A Dispozitive de protectie de joasa tensiune contra supratensiunii. 38. Transformatoare de masura. 39. Tuburi electronice. 40. Condensatoare si rezistori pentru echipamente electronice . 41. Relee electrice. A Relee tot-sau-nimic. B Relee de masura si dispozitive de protectie. 42. Tehnica încercarilor de înalta tensiune. 43. Ventilatoare electrice pentru utilizari casnice si similare. 44. Echipamente electrice pentru masini industriale. 45. Instrumentar nuclear. A Instrumentar pentru reactoare. B Instrumentar pentru radioprotectie. 46. Cabluri, conducte, ghiduri de unde, conectoare si accesorii pentru comunicatii si semnalizare. A Cabluri coaxiale. B Ghiduri de unde si accesorii. C Cabluri simetrice. D Conectoare pentru cabluri pentru frecvente radioelectrice. 47. Dispozitive cu semiconductori. A Circuite integrate. 48. Componente electromecanice pentru echipamente electronice. B Conectoare. C Intrerupatoare D Structuri mecanice pentru echipamente electronice. 49. Dispozitive piezoelectrice pentru comanda si alegerea frecventei. 50. Incercari la mediu. A Incercari la soc. B Incercari climatice. 51. Componente magnetice si ferite. 52. Circuite imprimate. 55. Conductoare de bobinaj. 56. Fiabilitate si mentenabilitatea. 57. Teleconducere, teleprotectie, telecomunicatii conexe pentru sisteme electrice de putere. 59. Aptitudinea de functionare a aparatelor electrocasnice. A Masini electrice de spalat. B Bucatarii, încalzitoare, cuptoare, aparate similare. C Aparate pentru încalzit. D Aparate pentru întretinerea energiei. E Masini de calcat. F Aparate pentru întretinerea pardoselilor. G Aparate pentru bucatarie. H Aparate electrocasnice cu înalta frecventa. I Masini electrice portative. 60. Inregistrari. A Inregistrarea sunetului. B Inregistrari video. 61. Securitatea aparatelor electrocasnice si similare. B Cuptoare electrocasnice cu înalta frecventa. C Frigidere. D Aparate pentru conditionarea aerului pentru utilizari casnice si similare.

E Aparate electrice comerciale. F Masini electrice portative. H Aparate electrice pentru ferme agricole. I Aparate electrice cu motor pentru curatenie cu utilizari industriale. 62. Echipamente electromedicale. A Aspecte generale privind echipamentele electromedicale. B Echipamente cu raze X functionînd pîna la 400 Kw si accesorii. C Aparate cu radiatii de înalta energie si aparate destinate medicinii nucleare. D Aparate electromedicale. 63. Sisteme de izolatie . 64. Instalatii electrice în constructii. 65. Masurari si comanda în procese industriale. A Sisteme. B Elementele sistemelor. C Comunicatii numerice de date pentru sisteme de masura si comanda. 66. Instrumente, sisteme si accesorii electrice si electronice de încercari si masura. D Aparate pentru analiza. E Securitatea aparatelor de masura, control si echipamente de laborator. 68. Materiale magnetice. 69. Vehicule electrice destinate circulatiei pe drumurile publice sau în interiorul întreprinderilor. 70. Grade de protectie. 71. Instalatii electrice pentru santiere exterioare supuse la conditii severe (inclusiv mine deschise si cariere). 72. Comenzi automate pentru aparate casnice. 73. Curenti de scurtcircuit. 74. Securitatea echipamentelor pentru tratarea informatiei inclusiv echipamente de birou si echipamente de telecomunicatii. 75. Clasificarea conditiilor de mediu. 76. Echipamente cu laser. 77. Compatibilitatea electromagnetice între echipamentele electrice, inclusiv retele. A Echipamente pentru racordare la retele publice de distributie de joasa tensiune. B Retele industriale si alte retele nepublice. 78. Scule pentru lucrari sub tensiune. 79. Sisteme de alarma. 80. Instrumente de navigatie. 81. Protectie contra trasnetului. 82. Sisteme de conversie fotovoltaice a energiei solare. 84. Echipamente si sisteme în domeniul tehnicii audio,video si audivizuale. 85. Aparataj de masura a marimilor electrice fundamentale. 86. Fibre optice. A Fibre si cabluri. B Dispozitive de interconectare si componente pasive cu fibre optice. 87. Ultrasunete. 88. Securitatea sistemelor turbogeneratoare. 89. Incercari privind riscurile la foc. 90. Supraconductivitatea. COMITETUL INTERNATIONAL PENTRU PERTURBATII RADIOELECTRICE (CISPR) GENERALITATI A. Masurarea perturbatiilor radioelectrice si metode statistice.

B. Perturbatii datorate aparatelor industriale, stiintifice si medicale pentru frecvente radioelectrice. C. Perturbatii datorate liniilor, echipamentelor de înalta tensiune si sistemelor de tractiune electrice. D. Perturbatii privind vehicule cu motor si motoarele cu combustie interna. E. Caracteristicile receptoarelor radioelectrice în ceea ce priveste perturbatiile. F. Perturbatii datorate motoarelor, aparatelor de uz casnic, aparatelor pentru iluminat si alte dispozitive similare. G. Caracteristici de perturbatie ale aparatelor pentru tratarea informatiei. INFORMATICA (STCI) 1. Vocabular. 2. Seturi de caractere si codificarea informatiei. 6. Teleinformatica. 7. Elaborarea de software si sistemul de documentare. 11. Suport magnetic flexibil pentru schimbul de date numerice. 13. Interconectarea echipamentelor. 14. Cartele de identificare si dispozitive asociate. 18. Sisteme de birou. 21. Acces, transfer si gestiune a informatiei pentru interconectarea sistemelor deschise (OSI). 22. Limbaje. 23. Discuri optice pentru schimbul de informatii. 24. Infografie. 25. Interconectarea aparatelor pentru tratarea informatiei. 26. Sisteme cu microprocesoare. 28. Echipamente de birou. 83. Echipamente pentru informatica. ORGANIZATIA INTERNATIONALA DE STANDARDIZARE (ISO) 3. Instrumente de masura. 8. Constructii navale. 20. Aeronautica si spatiu (dispozitive de comanda, echipament electric). 22. Vehicule rutiere (echipament electric, sisteme de aprindere, iluminare, dispozitive de semnalizare). 57. Metrologie si propietatile suprafetelor. 171. Micrografie si memorii optice pentru înregistrarea, stocarea si utilizarea documentelor si imaginilor. 172. Optica si instrumente optice.

Anexa A2 Sectoare de standardizare Energetică, electrotehnică şi electronică - Norme şi reguli - Materiale electrotehnice - Maşini şi aparate electrice -Maşini electrice rotative: motoare de curent continuu, motoare asincrone trifazate, generatoare electrice, convertizoare rotative, hidrogeneratoare sincrone, motoare asincrone monofazate, turbogeneratoare etc. În aceste standarde sunt precizate pentru maşinile electrice următoarele: grade normale de protecŃie, puteri, tensiuni şi turaŃii nominale, dimensiuni ale diverselor subansamble, condiŃii tehnice generale de calitate, dimensiuni de montaj, descrierea plăcuŃelor indicatoare, marcarea extremităŃilor înfăşurărilor, corelarea cu sensul de rotaŃie, simbolizarea formelor constructive şi a modurilor de montaj, terminologie generală şi altele, cum ar fi: metode de încercare, corelarea puterilor cu dimensiunile din montaj etc. -Transformatoare: condiŃii tehnice generale de calitate pentru transformatoare de putere, încălzirea transformatoarelor, niveluri de izolaŃie şi încercări dielectrice, prize şi conexiuni, metode de încercare şi verificare a: nivelului de zgomot, gradul de protecŃie, etc. -Rdresoare, convertoare, condensatoare de forŃă. -Acumulatoare ş elemente galvanice. -Aparataj electric de joasă tensiune: siguranŃe fuzibile, aparate de comutaŃie până la 1000 V, limitatoare de cursă, electromagneŃi de acŃionare, cordoane de racordare, întrerupătoare şi comutatoare, fişe, prize, întrerupătoare automate, demaroare şi relee electrice. -Aparataj electric de înaltă tensiune. -Aparate şi echipamente electrice pentru medii explozive. -Aparate şi echipamente pentru tracŃiune electrică. -Aparate utilizatoare de energie electrică: iluminatul electric, aparate electrocasnice, încălzire electrică industrială, aparate electromedicale şi ascensoare electrice. -GeneralităŃi. CondiŃii tehnice generale de calitate., protecŃia împotriva electrocutării la echipamentele electrice portabile şi mobile, aparataj electric pentru vehicule, aparataj electric pentru aeronave, unelte electrice portative etc. -ElectrocomunicaŃii şi electronică -ReŃele de telecomunicaŃii, aparate şi material pentru telefon şi telegraf, radiotehnicăelectronică, televiziune, componente electronice active, componente electronice pasive, componente electromecanice pentru electronică şi tehnică de calcul. -GeneralităŃi, conŃine standarde înrudite, cu indicativul 6048/1,...,9, care se referă la perturbaŃii radioelectrice, care conŃin prescripŃii generale pentru antiparazitarea surselor de perturbaŃii radioelectrice, limite şi metode specifice de încercare referitoare la perturbaŃii radioelectrice produse de iluminatul cu lămpi fluorescente, instalaŃii de telecomunicaŃii prin fir, vehicule şi utilaje echipate cu motor cu aprindere prin scânteie, transport electric, aparate şi generatoare de înaltă frecvenŃă, aparate, maşini şi instalaŃii electrice, linii aeriene de transport de energie electrică, radioreceptoare şi televizoare. -Radotehnică-electronică conŃine standarde referitoare la radioreceptoare cu modulaŃie de amplitudine sau de frecvenŃă, osciloscoape, surse stabilizate de tensiune continuă, amplificatoare de audiofrecvenŃă etc. -Componente electronice active conŃine standarde pentru tuburi electronice, tranzistoare, circuite integrate, capsule, diode redresoare, tiristoare, dispozitive optoelectronice etc. În familia standardelor înrudite, cu indicativul 7128/1,...,12, apar simboluri literale pentru dispozitive semiconductoare şi circuite integrate.

- Componente electronice pasive conŃine standarde pentru rezistoare şi condensatoare, circuite imprimate, potenŃiometre, termistoare. În aceste standarde se precizează: valori nominale şi toleranŃe, condiŃii tehnice generale de calitate, terminologie, metode de măsurare, caracteristici fizico-mecanice etc. -Componente electromecanice pentru electronică şi tehnică de calcul cum ar fi: microfoane, comutatoare rotative, bobine de şoc, socluri şi diverse conectoare. -Reglare, automatică şi telemecanică -Aparate şi elemente electrice de automatizare, aparate şi elemente pneumatice de automatizare, aparate şi elemente combinate, aparate şi elemente pentru telemecanică şi regulatoare fără energie auxiliară. -GeneralităŃi grupează standarde de terminologie în automatică, semne convenŃionale şi simboluri literale, simboluri grafice pentru elemente binare, prescripŃii de fiabilitatea mijloacelor de automatizare, terminologie de telemecanică, simboluri grafice de telemecanică (Vezi Anexa 3). -Aparate şi elemente electrice conŃine standarde pentru: semnale unificate ale regulatoarelor cu acŃiune continuă, condiŃii tehnice generale pentru traductoare electronice de presiune absolută, relativă şi diferenŃială, aparate analogice electrice şi electronice, aparate electronice de indicare şi traductoare electrice cu semnal unificat. -Aparate şi elemente pneumatice de automatizare conŃine standarde pentru regulatoare de presiune cu acŃionare pentru gaze, poziŃionare pneumatică, regulatoare unificate pneumatice, aparate şi dispozitive pneumatice de calcul pentru operaŃii matematice simple şi traductoare pneumatice cu semnal unificat. -Aparate şi elemente combinate conŃine standarde pentru convertoare pneumoelectrice, convertoare electropneumatice, etc. -Aparate şi elemente pentru telemecanică conŃine standarde pentru instalaŃii de telecomandă centralizate, echipamente de telemecanică, în care se fac referiri la frecvenŃe normale şi condiŃii tehnice generale. -Regulatoare fără energie auxiliară conŃine standarde de condiŃii tehnice generale de calitate pentru regulatoarele de presiune cu acŃionare directă pentru gaze, termostate cu pastă dilatantă pentru sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă, şi regulatoare fără energie auxiliară din mijloacele de automatizare. Metalurgie Metode de încercare tehnologică a metalelor, metode pentru controlul metalografic, metode de încercare de rezistenŃă ale metalelor, metode pentru analize chimice şi fizico-chimice ale metalelor şi aliajelor, metode de tratamente termice şi termochimice, metode de control nedistructiv şi altele. łinând cont de necesităŃile de execuŃie ale instalaŃiilor de automatizare trebuiesc cunoscute prescripŃii pentru metale şi aliaje neferoase, sârme şi produse din sârmă, metale şi aliaje feroase turnate în piese, metalurgia pulberilor (produse din pulberi metalice, aliaje dure sinterizate etc.), tehnologia prelucrării metalelor prin turnare şi deformare, sudarea, lipirea şi tăierea metalelor, acoperiri şi protecŃia contra coroziunii. Organe de maşini, scule şi dispozitive, maşini şi utilaje pentru industria grea Maşini pentru industria minieră, petrolieră şi a combustibililor gazoşi, pentru industria metalurgică (instalaŃii pentru tratamente termice, utilaje pentru laminare şi tragere etc.), maşini şi utilaje pentru energetică (cazane, turbine, motoare cu ardere internă, schimbătoare de căldură etc.), maşini şi utilaje pentru prelucrarea metalelor (prelucrare prin aşchiere, polizat şi rectificat, presare, ştanŃare, tăiere, forjare, sudură, diverse), maşini şi utilaje pentru cauciuc şi mase plastice, maşini şi utilaje pentru silvicultură, industria lemnului, celulozei şi hârtiei, industria poligrafică, maşini şi utilaje pentru industria materialelor de construcŃii. Maşini şi utilaje pentru construcŃii, industria uşoară, industria alimentară, agricultură şi transporturi. Maşini de ridicat şi transportat, utilaje şi produse diverse ale industriei construcŃiilor de maşini, tehnologia prelucrării metalelor: transportoare, containere şi palete, acŃionări

hidrostatice şi pneumatice, aparate optice, confecŃii şi accesorii metalice pentru construcŃia de maşini. Mijloace de măsurare -Standarde generale (terminologie şi clasificare, dispozitive de afişare a valorilor numerice ale mărimilor de măsură, diverse), mijloace de măsurare a mărimilor de spaŃiu şi timp (lungime, arie, volum, unghi, timp, viteză, acceleraŃie), mijloace de măsurare a mărimilor caracteristice fenomenelor periodice şi conexe (frecvenŃă, perioadă, pulsaŃie, turaŃie, lungime şi număr de undă, fază, defazaj, unghi de fază, raportul a două mărimi), mijloace de măsurare a mărimilor caracteristice mecanicii (masă, densitate, forŃă, momentul unei forŃe, presiune, tensiune mecanică, debit, vâscozitate), mijloacele de măsurare a mărimilor caracteristice electricităŃii şi magnetismului, mijloace de măsurare a mărimilor caracteristice căldurii (termometre, termocupluri, pirometre, etc.) şi alte mijloace pentru radiaŃii electromagnetice, acustice, caracteristici fizicochimice moleculare, atomice şi nucleare. ProtecŃia vieŃii, a bunurilor materiale şi a mediului înconjurător. Aceste prescripŃii, date în general, trebuiesc îndeplinite şi de instalaŃiile de automatizare în particular. Standardele din sectorul R cuprind: măsuri de siguranŃă contra incendiilor, trăsnetelor, electrocutării şi accidentelor, protecŃia contra zgomotelor, vibraŃiilor şi radiaŃiilor, protecŃia şi puritatea apei, protecŃia şi puritatea aerului, protecŃia pădurilor şi determinarea radioactivităŃii. Tehnică generală Principiile şi metodologia standardizării, informare-documentare, toleranŃe şi ajustaje, filete, starea suprafeŃelor, protecŃie climatică, desen tehnic şi semne convenŃionale, depozitare, marcare şi transport, calitatea în producŃia industrială, metrologie, fiabilitate, documentaŃia tehnică în construcŃia de maşini, unităŃi de măsură, prelucrarea, prezentarea şi interpretarea rezultatelor măsurătorilor. Echipamente şi instalaŃii pentru energii neconvenŃionale Calculatoare şi prelucrarea datelor În acest sector sunt incluse standarde referitoare la terminologie de calculatoare, seturi de caractere codificate, reprezentarea elementelor informaŃionale, recunoaşterea caracterelor, echipamente pentru tehnică de calcul şi maşini de birou, limbaje de programare, transmiterea datelor, interconectarea echipamentelor şi a sistemelor deschise, documentaŃia pentru produse de programare, structura fişierelor, maşini cu comandă numerică, limbaje de programare pentru maşini cu comandă numerică, suporturi de informaŃii (discuri magnetice, suporturi magnetice flexibile, benzi magnetice, diverse). Ambalaje, produse şi dispozitive auxiliare de ambalare Ambalaje din lemn (lăzi, cutii, panouri, etc.), ambalaje din hârtie şi carton (pungi, saci, etc.), ambalaje din metal, ambalaje din sticlă, ambalaje din cauciuc şi materiale plastice, ambalaje textile, produse auxiliare de ambalare.