Secventele Lectiei [PDF]

Zitiervorschau

Tipul lecţiei

Etapele/secvenţele lecţiei

Exemplificare

momentul organizatoric

(re)stabilirea ordinii, prezenţa, asigurarea/pregătirea celor necesare pentru desfăşurarea activităţii (cărţi, caiete, fişe de lucru, jetoane, planşe, obiecte, instrumente de scris etc.

(re)actualizarea cunoştinţelor asimilate anterior

verificarea temei pe care au avut-o elevii de realizat acasă, discutarea anumitor elemente ale acesteia, precum şi a conţinuturilor asimilate anterior de către elevi; de exemplu, la clasa a IV-a, se pot discuta câteva dintre compunerile gramaticale (conţinând verbe care exprimă acţiunea, starea, existenţa) pe care le-au realizat elevii (cu titlul De-a v-aţi ascunselea cu verbul) – elemente pozitive/negative în propriile creaţii şi în cele ale colegilor; ulterior, se actualizează, prin conversaţie sau printr-un joc didactic (Acvariul, Elevul-profesor etc. – în care elevii sunt cei care formulează întrebările privitoare la un anumit subiect), cunoştinţele elevilor despre verb: definiţie, exemple de verbe, tipuri de verbe în funcţie de ceea ce exprimă, exemple de contexte în care sunt folosite diferite tipuri de verbe, numărul şi persoana verbului, exemple care să ilustreze aceste categorii gramaticale; se pot realiza, de asemenea, exerciţii de identificare a verbelor în contexte date de către cadrul didactic sau pe fişe de lucru realizate de către elevi (la solicitarea cadrului didactic, în ziua anterioară), de completare a unor enunţuri lacunare cu verbele corespunzătoare;

captarea atenţiei elevilor

valorificarea unui element (imagine, ghicitoare, povestire, înregistrare audio/video, joc, obiect etc.) care să atragă atenţia elevilor (urmând ca, pe parcursul lecţiei, cadrul didactic să folosească alte metode care să menţină atenţia elevilor) şi să faciliteze trecerea către transmiterea noilor conţinuturi; de exemplu, se pot alege trei secvenţe din compunerile citite de către elevi, în care să fie folosite verbe la diferite timpuri: trecut, prezent, viitor; li se cere elevilor să identifice diferenţele; în cazul în care compunerile citite nu permit valorificarea unor astfel de fragmente, se poate apela la povestirea unor episoade dintr-un basm, dintr-o fabulă, dintrun film de desene animate, dintr-o reclamă etc., în vederea sublinierii/evidenţierii gradării unor evenimente (eventual, prin raportare la un personaj îndrăgit de către elevi) şi a sublinierii diferenţelor dintre trecut, prezent şi viitor, diferenţe marcate şi

lecţia de predareînvăţare (de asimilare de noi cunoştinţe)

prin forma verbelor;

anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale

li se va spune elevilor, de exemplu, că în lecţia respectivă îşi vor îmbogăţi cunoştinţele despre verb, astfel încât să folosească în mod corect, atunci când vorbesc/scriu, forme diferite pentru a exprima o acţiune care s-a petrecut în trecut, una care are loc acum, în momentul în care se vorbeşte sau peste câtva timp, în viitor; pe parcursul lecţiei, ei vor trebui să descopere acele forme în texte, să completeze diferite enunţuri cu verbele potrivite, să povestească întâmplări din trecut, prezent, viitor, să modifice momentul realizării unei acţiuni (şi, deci, şi formele verbale corespunzătoare acestora) etc.

dirijarea învăţării

îndrumarea elevilor în procesul de descoperire/asimilare a noilor conţinuturi; în predarea-învăţarea timpurilor verbale, de exemplu, punctul de plecare îl poate constitui un text în care sunt folosite forme verbale pentru timpurile trecut, prezent şi viitor; prin conversaţie, se va realiza distincţia între cele trei tipuri de forme, care pot fi reprezentate grafic sub forma unei axe a timpului – prin raportarea formelor verbale identificate la momentul vorbirii: trecut = înainte de momentul vorbirii, prezent = în momentul vorbirii, viitor = după momentul vorbirii; pentru a facilita distincţia, formele verbale pot fi asociate unor adverbe de timp (ieri, azi, mâine), zilelor săptămânii (ziua respectivă şi zile anterioare/ulterioare acesteia), unor date concrete (data din ziua respectivă, date anterioare/ulterioare acesteia), ani (anul în curs; un an anterior – eventual, cu trimitere la un anumit eveniment istoric, pe care elevii îl cunosc de la ora de istorie; un an ulterior – de exemplu, ca proiecţie a unei acţiuni a ,,maşinii timpului”) etc.; se realizează, la tablă şi pe caiete, o schemă cu timpurile verbale (şi cu exemple);

fixarea cunoştinţelor asimilate în etapa anterioară

valorificarea cunoştinţelor asimilate în contexte diferite; de exemplu, exerciţii de identificare a verbelor la timpul trecut/ prezent/viitor dintr-un text dat, de modificare a perspectivei temporale (de trecere a verbelor dintr-un text de la timpul trecut la prezent), de completare a unor enunţuri lacunare cu verbele potrivite, de asociere a unor forme verbale temporale cu diferite adverbe sau sintagme având conţinut temporal, scurte secvenţe de povestire a unor întâmplări reale sau imaginare petrecute în trecut/prezent/viitor, jocuri didactice de tipul Ieri, azi, mâine; Am văzut, văd, voi vedea; Am citit, citesc, voi citi etc.

obţinerea performanţei

formă de verificare a măsurii în care au reuşit elevii să asimileze noile conţinuturi; se poate concretiza, de exemplu, în rezolvarea de către elevi, într-un interval de timp dat, a unor sarcini de pe fişa de lucru (identificarea de verbe din enunţuri date, analiza morfologică a acestora, formularea de enunţuri cu verbe la anumite categorii gramaticale etc.) şi în discutarea răspunsurilor

asigurarea retenţiei şi a transferului

reflectată printr-o discuţie despre ceea ce s-a învăţat în lecţie şi prin formularea temei pentru acasă; de exemplu, într-o abordare integrată a conţinuturilor ariei curriculare Limbă şi comunicare, se poate sugera, ca sarcină de lucru şi, ulterior, ca temă, citirea unei anumite opere literare (basm, fabulă etc.) şi selectarea a şase fragmente (de trei-patru rânduri) în care să fie folosite timpuri verbale diferite; fragmentele respective vor fi scrise de elevi pe fişe care vor fi valorificate în etapa de (re)actualizare a cunoştinţelor în ora următoare;

momentul organizatoric verificarea temei

implică discutarea diferitelor aspecte ale sarcinii de lucru pe care elevii au avut-o de realizat acasă;

captarea atenţiei elevilor

poate fi concretizată într-un moment de valorificare a metodei problematizării; de exemplu, în cazul unei lecţii de (re)sistematizare, consolidare, fixare a cunoştinţelor despre categoria gramaticală a persoanei la pronume, li se poate cere elevilor să identifice pronumele personal din propoziţia Copilului i s-a dat un premiu. şi să alcătuiască enunţuri în care acelaşi pronume să fie scris cu cratimă înainte şi/sau după (I-au dat un premiu, spunându-i că-l merită. Spusu-i-a adevărul.); în funcţie de nivelul clasei, li se poate cere elevilor să identifice formele pronominale respective în contexte date;

anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale

li se spune elevilor ce se va (re)sistematiza, fixa, consolida în lecţia respectivă şi ce obiective sunt vizate; de exemplu, elevii sunt anunţaţi că vor repeta ceea ce au învăţat la pronume despre persoană, urmând ca pe parcursul lecţiei să scrie corect diferitele forme ale pronumelor personale, să completeze enunţuri lacunare cu anumite forme pronominale, să alcătuiască enunţuri cu pronume personale aflate la diferite persoane (eventual, şi cu distincţie de număr şi gen – pentru

persoana a treia) etc.

lecţia de (re)sistematiza re, consolidare, fixare a cunoştinţelor

(re)sistematizarea, consolidarea, fixarea cunoştinţelor asimilate anterior

valorificând fişe de lucru conţinând contexte de limbă română vorbită sau fragmente din texte literare, în cuprinsul cărora sunt folosite formele accentuate şi cele neaccentuate ale pronumelor personale propriu-zise, se realizează fixarea categoriei gramaticale a persoanei la pronume (eventual, în corelaţie cu formele verbale corespunzătoare); (re)sistematizarea cunoştinţelor poate fi realizată dintr-o perspectivă diferită de cea valorificată în cadrul lecţiei de predare-învăţare, de exemplu, prin asocierea formelor de persoana întâi cu ipostaza celui care vorbeşte/a emiţătorului (reprezentat grafic printr-un personaj care transmite un mesaj sau într-o formă mai stilizată, printr-un simbol gen microfon, portavoce etc.), a formelor de persoana a doua cu ipostaza persoanei cu care se vorbeşte/a receptorului (reprezentat grafic printr-un personaj sau printr-un simbol gen ureche, receptor de telefon etc.) şi a pronumelor de persoana a treia cu ipostaza persoanei/lucrurilor despre care se vorbeşte (reprezentate grafic printr-o mulţime distinctă); formele pronominale pot fi ilustrate în cadrul a trei diagrame (pentru cele trei persoane), între care pot fi trasate săgeţi în funcţie de perspectiva comunicării; de asemenea, pot fi folosite diferite tipuri de exerciţii prin care să se fixeze ortografia formelor pronominale, cu precădere a celor neaccentuate;

obţinerea performanţei

asigurarea retenţiei şi a transferului momentul organizatoric

lecţia de dobândire a priceperilor şi deprinderilor

(re)actualizarea conţinuturilor asimilate anterior

captarea atenţiei elevilor

pot fi valorificate materiale didactice (imagini, obiecte etc.) care să semene, în plan formal, cu litera care va fi scrisă sau versuri care să conţină, într-o formă atractivă, descrierea literei respective sau, în general, ideea corespondenţei sunet – literă;

anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale

li se spune elevilor că vor învăţa să scrie litera..., corespunzând sunetului..., urmând a scrie ulterior (dacă este cazul) cuvinte care conţin litera respectivă în poziţie iniţială, mediană, finală, acordând o atenţie deosebită atât scrierii literei noi, cât şi legării acesteia de celelalte litere învăţate;

dirijarea învăţării

implică, în general, o fază explicativ-demonstrativă, urmată de cea executorie, de formare propriu-zisă a deprinderilor de către elevi; în cazul unei litere, se explică scrierea literei respective, sunt descrise elementele sale componente, comparate cu elemente cunoscute de către elevi, se demonstrează scrierea literei respective de către cadrul didactic, se exersează scrierea literei în aer, pe palmă, pe bancă etc., apoi se trece la scrierea propriu-zisă, pe caietele-tip, sub îndrumarea învăţătorului (pentru a ameliora pe parcursul activităţii eventualele disfuncţii ale procesului de scriere a literei avute în vedere);

fixarea deprinderilor

litera respectivă este scrisă în asociere cu alte litere, în cadrul unor cuvinte în care se află în poziţie iniţială, mediană, finală;

obţinerea performanţei

se pot realiza scurte copieri, transcrieri, dictări;

asigurarea retenţiei şi a transferului

li se poate cere elevilor reconstituirea unui text din cuvinte (care conţin litera respectivă în diferite poziţii) date pe o fişă, completarea unui text lacunar cu literele care lipsesc etc.

momentul organizatoric

captarea atenţiei elevilor

lecţia de recapitulare a cunoştinţelor

în cazul unei lecţii de recapitulare a conţinuturilor relaţionate cu vocabularul limbii române, pot fi folosite diferite jocuri de cuvinte, recitative-numărători etc., care să le atragă elevilor atenţia asupra cuvântului folosit într-un anumit context;

anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale

recapitularea conţinuturilor

valorificând diferite metode şi mijloace de învăţământ, se realizează, împreună cu elevii, o schemă recapitulativă care vizează toate aspectele vocabularului limbii române (sau poate fi folosită o planşă pe care sunt trecute toate aceste elemente); această etapă poate fi proiectată şi sub forma unei poveşti, elevii fiind personajele care trebuie să depăşească o serie de

probe – sarcini de lucru scrise pe fişe aflate în ,,săculeţul fermecat”, cuprinsul acestor fişe trimiţând către diferitele unităţi de conţinut vizate prin activitatea respectivă; obţinerea performanţei asigurarea retenţiei şi a transferului momentul organizatoric

lecţia de evaluare a cunoştinţelor/ deprinderilor elevilor

captarea atenţiei elevilor

etapă ce poate trezi spiritul competitiv al elevilor şi se poate constitui într-o manieră de stabilire a ordinii distribuirii probelor de evaluare (de exemplu, printr-o ghicitoare, cărora elevii trebuie să-i găsească soluţia cât mai repede);

anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale

elevilor li se spune ce tip de evaluare se va realiza pe parcursul lecţiei şi se vor da explicaţiile necesare bunei desfăşurări a activităţii;

evaluarea cunoştinţelor/ deprinderilor elevilor asigurarea transferului