Securitate Incendiu Constr Depozitare [PDF]

Zitiervorschau

ROMÂNIA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

LUCRARE DE ABSOLVIRE a cursului postuniversitar “Securitatea la incendiu a construcţilor şi instalaţiilor”

SECURITATEA LA INCENDIU A CONSTRUCŢIILOR DE DEPOZITARE

ÎNDRUMĂTOR Maior Ing. SORESCU GEORGE AUTOR Locotenent-colonel Ing. ARINTON CRISTIAN

BUCUREŞTI 2012

CUPRINS CAPITOLUL 2

PAG.

CUPRINS …………………………………………………………..………………………… INTRODUCERE ……………………………………………………………………………… Capitolul I. PARAMETRII INCENDIILOR …………….………………………………….. 1.1. Procesul arderii ………………….……………………..………………… 1.2. Tipuri de combustie …………….………………………………………… 1.3. Fazele incendiului ………………………………………………………… 1.4. Efectele incendiilor ……………………………………………………….. 1.4. Clase de combustibilitate ale materialelor ………………………………... Capitolul. II. CONSTRUCŢII DE DEPOZITARE ………………………………………….. 2.1. Rolul construcţiilor de depozitare ………………………………………… 2.2. Tipologia depozitelor …………………………..………………………… 2.3. Amplasarea construcţiilor de depozitare din punctul de vedere al organizării aprovizionări cu materiale ………………………………………… 2.4. Dimensionarea depozitelor ………………………………………..……... Capitolul. III CRITERII DE PERFORMANŢĂ LA FOC ALE CONSTRUCŢIILOR DE DEPOZITARE ………………………………………………..……………………………… 3.1. Categorii de pericol de incendiu şi grade de rezistenţă la foc ……………. 3.1.1. Categorii de pericol de incendiu …………………………………... 3.1.2. Grade de rezistenţă la foc a construcţiilor de depozitare .................. 3.2. Amplasarea şi conformarea la foc a construcţiilor de depozitare ………… 3.2.1. Amplasarea construcţiilor de depozitare ………………………….. 3.2.2. Conformarea la foc a construcţiilor de depozitare ………………… 3.3. Condiţii privind depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile ...... 3.4. Alcătuiri constructive ……………………………………………………... 3.5. Limitarea propagării focului şi a fumului ………………………………… 3.6. Evacuarea fumului (desfumarea) din construcţiile de depozitare ………… 3.7. Căi de evacuare a construcţiilor de depozitare, în caz de incendiu ………. 3.8. Instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor ………………………... 3.9. Instalaţii utilitare aferente construcţiilor de depozitare ………………..… 3.10. Căi de acces, intervenţie şi salvare ……………………………………... 3.11. Dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor şi serviciul de pompieri ……………………………………………………………………….. Capitolul. IV PARTE PRACTIC-APLICATIVĂ: CRITERII DE EVALUARE A CERINŢEI ESENŢIALE SECURITATEA LA INCENDIU A UNEI CONSTRUCŢII DE DEPOZITARE A MATERIALELOR TEXTILE ………………………..…………………… 4.1. Date şi informaţii despre construcţia de depozitare ………………………. 4.2 Criterii îndeplinite de construcţia de depozitare …………………………... 4.3. Criterii îndeplinite de instalaţiile aferente construcţiei de depozitare ……. 4.4. Criterii îndeplinite de instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor .. 4.5. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa căilor de acces, intervenţie şi salvare …………………………………………………………………………. 4.6. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa dotării cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor şi serviciul de pompieri ………………………………… 4.7. Interacţiunea sistemelor de protecţie la incendiu cu celelalte sisteme şi instalaţii din construcţia de depozitare ….……………………………………. Capitolul. V REGULI ŞI MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR ………... ANEXE Anexa nr. 1 Piese desenate ……………………………………………………. Anexa nr. 2 Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu ..…….……………. Anexa nr. 3 Scenariu de securitate la incendiu ……………………………….. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………..….

3

3 5 8 8 9 10 12 13 14 14 14 18 19 20 20 20 26 28 28 30 32 32 39 42 47 49 54 57 58 60 61 64 71 71 73 73 75 76 81 97 119 133

INTRODUCERE 4

Securitatea la incendiu a construcţiilor de depozitare presupune proiectarea şi executarea acestora astfel încât acestea să asigure pe toată durata de viaţă a lor, în cazul iniţierii unui incendiu, următoarele: a) stabilitatea elementelor portante ale acestor construcţii pentru o perioadă determinată de timp; b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei de depozitare; c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi; d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte mijloace; e) securitatea forţelor de intervenţie. "Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin: - asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice; - echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice; - organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor; - asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor. Această lucrare tratează problematica securităţii la incendiu a construcţiilor de depozitare, construcţii care, în funcţie de tipul lor, de gradul de specializare privind tipul produselor înmagazinate/stocate, de importanţa, caracteristicile de ardere şi clasele de periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate precum şi în funcţie de suprafaţa construită şi numărul de niveluri, se pot încadra în diferite categorii de pericol de incendiu. Depozitarea materialelor solide, lichide şi gazoase, precum şi a deşeurilor şi ambalajelor, se face, de obicei, în raport de natura, forma, dimensiunea, modul de ambalare, dar şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor (clasele de combustibilitate ori de reacţie la foc, tendinţa de autoaprindere, de autoinflamare şi de explozie, comportarea în contact sau în prezenţa altor substanţe). Propagarea incendiilor în încăperile depozitelor de materiale este favorizată de: - concentrarea în spaţii relativ mici a unor mari cantităţi de materiale felurite, cele mai multe din acestea fiind combustibile; - depozitarea în aceleaşi spaţii sau în spaţii apropiate, a unei mari varietăţi de sortimente de mărfuri cu caracteristici de ardere şi comportare la foc diferite (articole de celuloid şi cauciuc, alături de parfumuri, mobile şi bijuterii etc.);

5

- existenţa unei mari cantităţi de ambalaje de diferite categorii, care contribuie la creşterea intensităţii arderii şi la propagarea incendiului cu repeziciune. Incendiile izbucnite la depozite se caracterizează prin: - distrugerea prin ardere sau degradare cu fum şi apă a unor mari valori materiale concentrate pe suprafeţe relativ mici; - aprinderea întregii suprafeţe a încăperii şi a suprafeţelor libere ale materialelor combustibile, proces favorizat şi de intervalele relativ mici dintre ambalaje; - arderea şi descompunerea termică a mărfurilor şi substanţelor depozitate, însoţite de o abundentă degajare de fum, de vapori şi de gaze toxice, care se răspândesc cu rapiditate în toate încăperile; - propagarea rapidă a incendiului prin intermediul substanţelor combustibile expuse, al stelajelor, rafturilor şi ambalajelor combustibile, precum şi datorită tirajului ce se formează prin numeroasele goluri practicate în pereţi şi planşee, prin sistemele de ventilaţie sau alte deschideri din construcţie; - creşterea rapidă a temperaturii şi presiunii gazelor, ca rezultat al afluxului de aer, al descompunerii oxidanţilor, fapt ce favorizează formarea flăcărilor înalte, creându-se condiţii de propagare a incendiului la elementele de construcţie ale depozitului, la pod şi acoperiş; - posibilitatea formării amestecurilor explozive cu manifestări violente, având drept consecinţă blocarea căilor de acces şi îngreunarea acţiunilor de stingere; - prăbuşirea stivelor de materiale, a rafturilor şi stelajelor combustibile, care contribuie la creşterea intensităţii arderii, împiedică evacuarea bunurilor materiale, îngreunează acţiunea de stingere şi poate duce la accidentarea servanţilor, amplasaţi în intervalele dintre acestea; - prăbuşirea planşeelor combustibile, datorită pierderii capacităţii lor portante, precum şi a elementelor acoperişurilor, în situaţia când incendiul s-a propagat la ele. În principiu aceste caracteristici ale incendiilor şi efectelor acestora se datorează comportării la foc a principalelor materiale depozitate: - materialele textile păstrate în baloturi se aprind numai la suprafaţă, focul pătrunzând cu greutate în masa de substanţă. Dacă sunt aşezate în strat subţire sau în poziţie verticală, baloturile vor arde mai repede, incendiul propagându-se cu uşurinţă de la un balot la altul; pe timpul arderii textilelor, se degajă fum în cantităţi mari, arderile sunt incomplete şi însoţite de mari cantităţi de oxid de carbon, iar temperaturile dezvoltate la incendiu ating 700-800°C. Mai mult de 80% din materialele textile se aprind cu uşurinţă. Pentru a realiza aceeaşi temperatură în sistem, bumbacul, din care sunt confecţionate majoritatea materialelor textile actuale, are nevoie de o absorbţie de căldură de cca. 100 de ori mai mică ca la lemn (capacitatea de a absorbi căldura emisă de o sursă externă şi de a se încălzi până la temperatura de aprindere este dată de inerţia termică). Ca urmare, aprinderea textilelor poate fi realizată de la surse de nivel termic redus (muc de ţigară incandescent, flacără de chibrit, particule 6

incandescente). Durata de aprindere şi viteza de propagare a flăcării depinde de greutatea materialului pe unitatea de suprafaţă şi de structura ţesăturii. Ţesături subţiri din bumbac ard foarte repede, pe când serjul din lână cu greutate mult mai mare (258g/m 2 faţă de 52 g/m2 la voalul de bumbac) are o durată de aprindere şi viteză de ardere de peste 2 ori mai mică. În cazul ţesăturilor din fibre sintetice, poliamidice şi poliesterice, arderea încetează după îndepărtarea sursei cu flacără, iar zona carbonizată este mică. În unele cazuri, materialul se topeşte, "fuge" din calea flăcării. - articolele de uz casnic şi tehnic se deteriorează din cauza incendiului, arzând toate elementele combustibile din componenţa lor. Arderea acestora este favorizată şi de existenţa ambalajelor în care sunt păstrate. - produsele alimentare ard cu flăcări mici, dar degajă fum înecăcios şi temperaturi ridicate. - articolele din cauciuc creează focare foarte puternice de incendiu, care se propagă cu repeziciune, prin intermediul ambalajelor şi stelajelor. Totodată, are loc o degajare abundentă de fum şi se dezvoltă temperaturi ridicate. - produsele chimice dezvoltă temperaturi ridicate, pe timpul arderii, degajându-se gaze toxice. În plus, au loc explozii, datorită reacţiilor dintre diferitele substanţe chimice depozitate. - focarele din mase plastice provoacă incendii violente, ca urmare a prezenţei cauciucului, celuloidului şi vopselelor; se degajă temperaturi ridicate, fum şi gaze toxice în cantităţi mari. - cartonul şi hârtia se aprind în timp foarte scurt la suprafaţa de contact cu aerul, în schimb, focul pătrunde cu greutate în masa de substanţă depozitată în baloţi sau rulouri. Pe timpul arderii hârtiei se dezvoltă temperaturi mijlocii, însoţite de degajări de oxid şi bioxid de carbon. De obicei, majoritatea depozitelor închise sunt prevăzute, în funcţie de gradul lor de periculozitate la incendiu, cu detectoare de fum şi avertizoare, precum şi cu instalaţii speciale de stingere cu apă (tip sprinkler, drencer sau apă pulverizată) sau de refulare a altor substanţe stingătoare (instalaţii de stingere cu bioxid de carbon ş.a.), care, dacă sunt exploatate şi întreţinute corespunzător, pot lichida sau micşora efectele oricărui incendiu izbucnit în încăperile acestor depozite.

7

CAPITOLUL I PARAMETRII INCENDIILOR 1.1. Procesul arderii În sens larg, prin ardere (combustie) se poate înţelege o reuniune de fenomene chimice şi fizice complexe, care se influenţează reciproc şi care sunt determinate de o reacţie chimică relativ rapidă cu caracter puternic exoterm. Fenomenele se dezvoltă în fază gazoasă (gaz-gaz) sau în fază eterogenă (gaz - lichid, gaz - solid) cu sau fără prezenţa oxigenului, cu sau fără manifestaţii de tipul flăcărilor sau radiaţiilor vizibile. Arderea poate fi considerată ca un proces chimic prin care combustibilul solid, lichid sau gazos se combină cu oxigenul şi are loc o degajare de căldură, fenomen însoţit, în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Din acest proces rezultă produse gazoase - gazele de ardere - care de fapt alcătuiesc agenţii purtători ai căldurii eliberate în cursul arderii. Lichidele nu ard, ci numai vaporii acestora care apar după ce se depăşeşte temperatura de inflamabilitate. Materialele combustibile se aprind şi ard mai greu decât lichidele sau gazele combustibile, deoarece pentru aprinderea lor este necesar un aport mai mare de de căldură din exterior. Din punct de vedere fizic combustia determină o creştere a temperaturii mediului înconjurător, care ajunge la valori ridicate ( peste 1000C ) în timp scurt. Creşterea temperaturii substanţelor combustibile determină schimbarea stării de agregare a acestora. Fără aceste schimbări nu este posibilă arderea. De aceea substanţele solide combustibile se transformă în stare lichidă şi gazoasă sau numai gazoasă. Pentru a se realiza combustia este necesară prezenţa a două substanţe: una combustibilă (solidă, lichidă sau gazoasă) şi alta oxidantă (în mod normal oxigenul atmosferic) iar fenomenul se iniţiază şi uneori se realizează în prezenţa unui al treilea factor - căldura. Aceşti factori trebuie să existe simultan şi sunt consideraţi “triunghiul focului”. Substanţa combustibilă

Foc Substanţa oxidantă

Căldură (sursa de căldură)

În mod obişnuit substanţa oxidantă este oxigenul, care în aer este conţinut, în mod obişnuit, în proporţie de 21%; s-a constatat că pentru ca o substanţă să ardă este suficient ca ambiantul să conţină 14 – 18 % oxigen. Dacă în procesul de ardere există suficient oxigen disponibil şi dacă acesta are posibilitatea să reacţioneze cu fiecare particulă de combustibil, arderea va fi completă iar gazele 8

evacuate nu vor conţine nici un component combustibil. Dacă nu există suficient oxigen sau dacă întrun anumit punct procesul de ardere este întrerupt printr-o răcire locală, va avea loc o ardere incompletă, iar gazele de ardere (sau zgura) va cuprinde încă particule combustibile. Pentru declanşarea arderii nu este suficient ca partenerii reacţiei de ardere, adică moleculele de combustibil şi oxigen să fie aduse împreună, ci este necesar ca acestea să posede un conţinut de energie numită energie de activare. Aceasta trebuie introdusă din afară, sub forma încălzirii, până la atingerea temperaturii de aprindere. Moleculele activate sunt punctele de plecare ale unei reacţii în lanţ în cadrul căreia apar mereu noi particule activate. Cantitatea de căldură rezultată prin ardere se transferă produselor de ardere. Aceste produse ale arderii sunt, de regulă, sub formă gazoasă şi conţin cantitatea de azot rămasă de la aerul de combustie, iar în unele împrejurări şi excesul de aer. În cazul combustibililor lichizi şi solizi pot rămâne şi resturi solide, ca cenuşa sau zgura, care conţin de asemenea o parte din căldura degajată. Aşadar gazele sunt purtătoarele unei anumite cantităţi de căldură, care se poate calcula în funcţie de compoziţia combustibilului. Conţinutul de căldură al gazelor creşte dacă aerul de combustie, combustibilul sau ambele sunt preîncălzite. Recentele teorii asupra combustiei pun în evidenţă şi al patrulea factor important care permite combustiei să progreseze. Astfel s-a constatat că în perioada de combustie a unei substanţe gazoase, lichide sau solide, datorită temperaturilor ridicate, se produce ruperea unor legături atomice şi se formează entităţi chimice extrem de reactive (radicali liberi) care participă la combustie permiţând reacţiilor să se autoalimenteze. Radicalii liberi au rolul unor catalizatori ai arderii şi constituie “vehiculul“ cu care acesta se propagă. Produsele combustiei sunt de compoziţie variată funcţie de compoziţia substanţei combustibile şi modul cum se desfăşoară procesul de combustie şi ele se manifestă prin: - flăcări, partea spectaculoasă şi vizibilă a combustiei, se datorează combustiei în fază gazoasă şi caracterizată prin autopropagare; la flacără sedistinge o zonă centrală , mai rece, care conţine produşi nearşi încă, o zonăintermediară şi o zonă externă unde combustia este complectă şi temperaturacea mai ridicată ; - căldura, reprezentată prin energia termică care se dezvoltă în perioada combustiei şi care se transmite prin conducţie, convecţie şi radiaţie; - gaze calde, formate din amestecul de vapori şi gaze existente în mediul ambiant înainte de combustie sau formate în perioada încălzirii sau combustiei; - fum, datorită dispersiei în aer de particule fine de carbon sau alte substanţesolide şi lichide produse a unei combustii incomplete. 1.2 Tipuri de combustie Viteza de desfăşurare a reacţiei de ardere este dependentă de tipul materialului combustibil, posibilităţile de ventilare, aria pe care o ocupă acest material, temperatura dezvoltată în timpul arderii, presiunea aerului mediului înconjurător, etc. 9

În funcţie de viteza cu care se desfăşoară arderea se pot delimita următoarele tipuri de combustie: - combustie lentă, fără flacără, în care oxidarea se produce cu o viteză redusă, cantitatea de căldură generată fiind mică; - combustie rapidă, în care oxidarea se produce cu viteză subsonică şi cu degajarea unei cantităţi mari de căldură şi lumină (flăcări); arderea avansează pe direcţia unui aşa zis "front al flăcărilor" ; - combustie instantanee, în care oxidarea se produce cuviteză supersonică şi dă naştere la explozii. Incendiile care au loc în interiorul construcţiilor de locuit sau pentru birouri se încadrează de regulă la a doua categorie; celelate două cazuri se pot întâlni la construcţiile industriale şi agricole. Din punct de vedere al tipului de reacţie, combustia poate fi completă sau incompletă. Arderea completă are loc atunci când există cantitatea suficientă de oxigen. Din punct de vedere al posibilităţilor de percepere, arderile se clasifică în: - ardere cu flacără, care este o combustie în faza gazoasă cu emisie de lumină; - arderea cu incandescenţă, care este o combustie fără flacără a unui material combustibil, cu emisie de lumină vizibilă la suprafaţa acestuia; - arderea mocnită, care este combustia unui material fără emisie de lumină vizibilă, adesea fiind puse în evidenţă de emisia de fum şi de temperatură. Din punct de vedere al propagării flăcării, arderea poate fi: - ardere uniformă (deflagraţie), care se propagă cu viteză relativ redusă (de la câţiva cm/sec la 1 m/sec) şi care se caracterizează printr-o transmitere de căldură în mod uniform de la stratul care arde la stratul următor (de obicei, au loc în spaţii deschise unde există aport suficient şi constant de oxigen); - ardere rapidă (detonaţie), care are loc în general, în spaţii închise, unde se dezvoltă cu viteze supersonice (1 – 4 km/sec) propagarea flăcărilor fiind însoţită de o undă de compresiune care înaintează în funcţie de substanţa care arde, cu aceeaşi viteză pe o distanţă de până la un metru, ca apoi, datorită arderii şi dilatării produselor de ardere, propagarea să se accelereze. 1.3. Fazele incendiului Incendiul reprezintă un proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere. În evoluţia unui incendiu se disting cinci faze: - apariţia focarului iniţial; - faza de ardere lentă; - faza de ardere activă; - faza de ardere generalizată (flash-over); 10

- faza de regresie.

Faza apariţiei focarului iniţial. Pentru declanşarea incendiului energia necesară poate fi de ordinul sutelor de jouli, dată de surse precum ţigara, băţul de chibrit aprins, un mic arc electric etc. Uneori, această energie poate fi şi de ordinul milijoulilor, pentru inflamarea suspensiilor de produse pulverulente în aer, ori, chiar sub un microjoule pentru a amorsa anumite explozzii de amestecuri gazoase. Ca surse de aprindere se pot enumera: arcuri electrice, scurtcircuit electric, scântei electrice, efectul termic al curentului electric, electricitate statică, flacără deschisă, flacără închisă, efect termic, scântei de natură mecanică, autoaprindere, reacţii chimice, explozii sau trăsnet. Faza de ardere lentă are o durată extrem de variată. Această etapă poate lipsi în numeraose cazuri, dar în acelaşi timp, în alte cazuri, ea poate dura câteva minute, ore, sau chiar zile şi săptămâni. Temperatura creşte relativ lent, fără a atinge valori importante. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera ambiantă şi formează cu aerul un amestec combustibil, ce poate fi aprins de flăcări. Durata acestei faze depinde de natura, cantitatea şi modul de dispunere a materialelor combustibile în încăpere. În această etapaă se poate produce asfixia cu fum. Faza de ardere activă este faza în care arderea se dezvoltă la materialele combustibile învecinate cu focarul. Atunci când incendiul s-a dezvoltat suficient, intervine radiaţia ca principal factor al transferului termic. Faza de ardere generalizată este faza în care toate materialele combustibile dintr-o încăpere ard (flash-over). Această etapă este caracterizată de creşterea rapidă a temperaturii şi de o masivă generare de fum. Faza de regresie se caracterizează prin faptul că temperatura încetează să mai crească apoi începe să scadă ca urmare a epouizării combustibilului. Temperatura scade, dar nu brusc, incendiul 11

putându-se transmite la clădirile sau structurile învecinate ca urmare a cedării elementelor de compartimentare. Pentru a fi mai uşor de studiat dezvoltarea unui incendiu se acceptă evoluţia exprimată de creşterea temperaturii în funcţie de timp. Se obţine astfel un model simplificat, dar care descrie suficient de real incendiile din spaţiile construite. Normele europene propun curba temperatură-timp standard ISO, care reprezintă dezvoltarea unui incendiu într-un compartiment mic şi este definită de ecuaţia: θg = 20 + 345 log10(8t+1) în °C, unde: θg este temperatura gazelor fierbinţi în cuptorul de încercări la foc, în vecinătatea elementului expus la foc, în °C; t - timpul de la începerea expunerii la foc, în minute; Alte norme naţionale au adoptat curbe standard care se apropie mult de curba ISO

Este evident că o poate

astfel

de

curbă

nu

descrie

corespunzător orice incendiu, întrucât temperatura depinde considerabil şi de suprafaţa golurilor din pereţii compartimentului de incendiu şi de densitatea sarcinii de incendiu. 1.4. Efectele incendiilor Cea mai gravă consecinţă a incendiilor este pierderea de vieţi omeneşti şi, în general, există părerea că moartea în aceste circumstanţe este cauzată de expunerea la temperaturi ridicate, care duce la apariţia arsurilor. Totuşi statisticile arată o altă cauză principală letală şi anume inhalarea de fum şi gaze toxice cum ar fi: - oxidul de carbon (CO) - este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de victime în incendii; în atmosfera terestră se găseşte în concentraţia de 10 ppm (părţi pe milion); devine periculos la concentraţii de peste 200 ppm, iar la 12.000 ppm o persoană moare după 1-3 minute; 12

- acidul cianhidric (HCN) - este un alt produs decombustie deosebit de periculos; periclitează viaţa chiar la concentraţii de 100 ppm; - dioxidul de carbon (CO2) - gaz asfixiant care produce acceleraţia ritmului respirator; - hidrogenul sulfurat (H2S) - produce senzaţia deameţeală şi vomă; - oxidul de azot (NO) - atacă sistemul nervoscentral; - amoniacul (NH5) - provine din arderea substanţelor care conţin azot (lână, textile acrilice, fenoli, răşini etc) şi provoacă moartea la concentraţiide peste 0,65%; - acidul clorhidric (H Cl) - se produce la arderea materialelor plastice şi este mortal la concentraţii de peste 1500 ppm. Apariţia acestor gaze duce în acelaşi timp la micşorarea procentului de oxigen, ceea ce cauzează moartea prin sufocare. Astfel, când oxigenul mai rămâne doar în proporţie de 15%, activitatea muşchilor devine foarte greoaie, iar când scade sub 10% omul îşi pierde cunoştinţa. Asfixierea se produce când oxigenul scade la 6%. 1.5. Clase de combustibilitate ale materialelor Conform Normativului P118 - 99 materialele de construcţii se clasifică din punct de vedere a combustibilităţii în două grupe: – incombustibile, C0 (CA1), care sub acţiunea focului sau a temperaturilor înalte nu se aprind, nu ard mocnit şi nu se carbonizează; – combustibile, care sub acţiunea focului sau a temperaturilor înalte se aprind, ard mocnit sau se carbonizează . Materialele combustibile, la rândul lor, se împart în patru clase decombustibilitate şi anume: – materiale practic neinflamabile, C1 (CA2a); – materiale dificil inflamabile , C2 (CA2b); – materiale mediu inflamabile, C3 (CA2c); – materiale uşor inflamabile , C4 (CA2d ). Clasele C1 şi C2 cuprind materiale greu combustibile a căror ardere, mocnire sau carbonizare are loc numai în prezenţa sursei exterioare de căldură şi încetează odată cu îndepărtarea sursei. Lichidele combustibile se încadrează în clase de combustibilitate, în funcţie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor acestora, conform tabelului nr. 1. Tabelul nr. 1 Clase de combustibilitate a lichidelor combustibile Temperatura de inflamabilitate a vaporilor t1 (0C) Clasa de combustibilitate a lichidelor

 280C

280C  550C

550C  1000C

> 1000C

LI

L II

L III

LIV

CAPITOLUL II CONSTRUCŢII DE DEPOZITARE 13

2.1.

Rolul construcţiilor de depozitare

Conform dicţionarului explicativ al limbii române (Dex 98), prin construcţie (plural construcţii) se înţelege: - clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; - casă, edificiu, clădire. - alcătuire, compunere, structură. Conform aceluiaşi dicţionar (Dex 98), prin depozit (plural - depozite) se înţelege: - loc sau o clădire în care se păstrează materiale de construcţie, mărfuri etc., magazie. - formaţie militară care aprovizionează unităile armatei cu materiale, muniţii etc. A depozita reprezintă acţiunea de a depozita şi rezultatul ei; înmagazinare, păstrare. Astfel, depozitul este o construcţie folosită în scopul înmagazinării diferitelor bunuri. În general, depozitul are rolul de a primi, păstra şi livra materialele necesare, compensând neuniformităţile dintre ritmul aprovizionării şi cel al consumului, precum şi de păstrare şi conservare calitativă şi cantitativă a volumului de materiale stocat temporar de acesta. În principiu, depozitele îndeplinesc următoarele funcţii: - concentrarea şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi industriale producătoare. Aceste depozite asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi intermediari; se datorează diferenţelor spaţio-temporale dintre producţie şi consum cât şi nevoii de constituire de stocuri curente şi de siguranţă, pentru asigurarea continuităţii proceselor de producţie între două livrări/aprovizionări consecutive; - condiţionarea şi păstrarea mărfurilor. Depozitul are rolul de a asigura menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii acestora (în special pentru materialele care înainte de a fi utilizate trebuie să aştepte o anumită perioadă de timp pentru asigurarea condiţiilor tehnice de folosire; de ex. uscarea lemnului, hidratarea varului etc.). 2.2. Tipologia construcţiilor de depozitare După tipul constructiv, construcţiile de depozitare sunt: - depozite descoperite: platforme de depozitare; - depozite deschise: de tip şopron; - depozite închise: constituite din construcţii cu unul sau mai multe nivele influenţate mult denatura materialelor ce urmează a fi depozitate; magazii. După felul mărfurilor/bunurilor depozitate şi condiţiilor de depozitare asigurate: - depozite de mărfuri generale – capabile să păstreze o gamă largă de produse alimentare sau nealimentare; - depozitele strict specializate – în care se păstrează un singur fel de marfă (sare, cartofi, combustibili lichizi, explozivi, cimenturi etc.); 14

- depozitele specializate – un anumit produs sau grupă de produse, care oferă condiţii adecvate caracteristicilor specifice ale mărfurilor (ex. mobilă, confecţii, încălţăminte, cosmetice etc.); - depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de mărfuri apropiate prin cererea de consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice); - depozite mixte - în care se păstrează atât mărfuri alimentare cât şi nealimentare. Depozitele sunt specializate pe categorii principale de mărfuri, cum sunt depozitele de: - mărfuri textile (textile din in, cânepă, lână, mătase, fibre sintetice, bumbac etc.) şi încălţăminte (din piele şi din cauciuc sintetic); - mărfuri metalo-chimice (chimicale, lacuri şi vopsele, nitrolacuri şi lacuri poliesterice, cosmetice, covoare şi tuburi P.V.C., detergenţi, fiole de benzină, materiale uscate, de tipul măturilor, periilor conductori, prize, corpuri de iluminat); - articole de uz casnic; - articole din celuloid (jucării, filme, clişee fotografice, diafilme, discuri, mijloace audiovizuale etc.); - produse electrotehnice şi electrice (aparate de radio, televizoare, magnetofoane, aparataj electrocasnic, de tipul frigiderelor, maşinilor de spălat, mixerelor etc.); - produse alimentare (făină, zahăr, orez, paste făinoase, uleiuri, băuturi alcoolice, conserve, mezeluri etc.); - ambalaje; - lichide combustibile (carburanţi, lubrifianţi, solvenţi etc.); - recipienţi transportabili cu gaze comprimate sau lichefiate (clor, oxigen, hidrogen, butan, propan etc.); - material lemnos; - hârtie; - carbid şi var nestins; - cărbuni; - cauciuc natural sau sintetic şi articole din cauciuc; - produse chimice : sulf, colofoniu, acizi (azotic, clorhidric, sulfuric etc.), produse emulsionabile, lichide cu compuşi cloruraţi (Detox, Dublitox, Heclotox, Alorinat), produse dezinsectizante pe bază de fosfură de aluminiu (Delicia-pulvis, Phostoxin etc.); - materiale de construcţie (cherestea, plăci aglomerate şi fibroase din lemn, plăci SUPEREX, ASCO, cofraje, podini, bile, manele şi cochilii din plută, bitum, carton şi pânză asfaltată, polistiren expandat, poliuretan expandat, policlorură de vinil expandată, linoleum, polietilenă, tapete din mase plastice, solvenţi, pulberi de aluminiu etc). După rolul îndeplinit:

15

- depozite de păstrare pe termen lung (de stocare) – specifice viziunii tradiţionale asupra rolului depozitelor. Produsele sunt menţinute în stoc pentru a asigura, în special, coordonarea cererii cu oferta şi obţinerea de economii de costuri; - centru (depozit) de distribuţie – tip de depozit care pune accentul pe circulaţia rapidă a bunurilor. Rolul său constă în accelerarea mişcării mărfurilor şi reducerea la minim a duratei de depozitare. Păstrarea are doar caracter temporar. După forma de proprietate: - depozitul privat – aflat în proprietatea şi managementul aceleiaşi firme care deţine proprietatea asupra bunurilor păstrate şi manipulate în depozit; - depozitul public – ce aparţine unei firme specializate în operaţiuni de depozitare sau logistice, care oferă servicii clienţilor interesaţi, în schimbul unei taxe; - depozitul contractual – bazat pe un aranjament pe termen lung şi destinat în exclusivitate unui anumit client. În funcţie de tipul mărfurilor şi de condiţiile de depozitare oferite, depozitele publice se clasifică în:1 Tabel nr. 2 Clasificarea depozitelor publice Tip de depozit Depozite de produse primare Depozite pentru mărfuri în vrac Depozite de păstrare la rece Depozite pentru produse de uz casnic Depozite de mărfuri generale

Ce depozitează? Mărfuri precum cherestea, tutun etc. Substanţe chimice lichide (“vărsate”) Produse alimentare, chimice Destinate mobilei sau altele Gama variată de produse

Depozitele din sfera producţiei, respectiv depozitele de aprovizionare cu materiale a procesului de producţie al întreprinderilor industriale, pot fi de trei tipuri:2 - depozitele generale pe întreprindere – denumite uzual depozitele centrale ale întreprinderii – aprovizionează cu materiale întreaga întreprindere, adică toate sectoarele, secţiile sau atelierele întreprinderii; ele primesc materiale de la furnizori – respectiv de la întreprinderile producătoare sau de la bazele de aprovizionare, de la bazele de desfacere sau de la unităţile en-gros – şi le livrează tuturor secţiilor sau sectoarelor consumatoare din întreprindere. Acest tip de depozit este folosit în special la întreprinderile mai mici sau la acelea unde consumul de materiale între sectoarele şi secţiile întreprinderii nu diferă prea mult în ceea ce priveşte nomenclatura materialelor aprovizionate. - depozitele pe sector – aprovizionează cu materiale numai sectorul, secţia sau atelierul căruia îi sunt afectate. În aceste depozite se vor găsi numai materiale specifice consumului pentru sectorul, secţia sau atelierul respectiv. Acest sistem de organizare este utilizat în special în cazul întreprinderilor 1

Creed H. Jenkins, Modern Warehouse Management, McGraw-Hill Book Company, 1968, p.29, din Carmen Balan, Logistica ed. 3, editura Uranus, Bucureşti, 2000, p. 223 2 D. Fundatura, Managementul resurselor materiale, ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 380 - 383

16

industriale mari, cu secţii de fabricaţie distincte şi cu un consum de materiale specific ca nomenclatură de la o secţie la alta. Organizarea depozitelor pe sectoare, secţii sau ateliere dă posibilitatea unei specializări a depozitelor, permite o mai bună cunoaştere a specificului sectorului, secţiei sau atelierului respectiv şi face posibilă o aprovizionare ritmică şi completă a acestora. - depozitele intermediare – prin care trec semifabricatele în diferitele faze de prelucrare de la o secţie la alta, sunt legate organic de secţia sau atelierul respectiv, iar produsele trec mai departe prin diferitele faze ale procesului de producţie, până când ajung la depozitul de produse finite. În organizarea depozitelor de aprovizionare la întreprinderile mari, cel mai des întâlnim depozitele cu o structură mixtă, respectiv un depozit central cu depozite pe secţii sau pe ateliere. Acest mod de organizare este practicat şi de întreprinderile industriale cu secţii de fabricaţie sau ateliere răspândite în aceeaşi localitate sau pe teritoriu întins, precum şi de întreprinderile industriale la care consumul de materiale este asemănător ca nomenclatură la toate secţiile, dar unde volumul mare de materiale al fiecărei secţii consumatoare – precum şi operaţiile premergătoare livrării (sortare, debitare etc.) specifice fiecărei secţii – impun crearea de depozite şi pe secţii sau sectoare consumatoare din întreprinderea respectivă. În această situaţie, aprovizionarea generală cu toate materialele necesare întreprinderii se face prin depozitul central care alimentează, la rândul său, depozitele pe secţii sau ateliere cu materialele necesare pentru consumul acestora. Dacă, totuşi, unele materiale sunt specifice numai unei secţii sau numai unui atelier, depozitul central poate să facă aprovizionarea de la furnizori, direct pentru depozitul secţiei sau atelierului respectiv. Alegerea uneia dintre aceste forme de organizare a depozitelor de materii prime şi materiale din întreprinderile industriale este legată de organizarea şi specificul fiecărei întreprinderi, de eliminarea distanţelor lungi în aprovizionarea secţiilor sau atelierelor consumatoare, de specializarea depozitelor şi chiar de specificul materialelor care fac obiectul operaţiilor de depozitare.3 În funcţie de capacitatea de depozitare şi clasa de periculozitate a lichidelor combustibile stocate, depozitelor de lichide combustibile, se clasifică în următoarele categorii:

Categoria depozitului D1 D2 D3 D4 D5 D6 D7

3

Tabelul nr. 3 Categorii de depozite de lichide combustibile Capacitatea depozitata (m3) Lichide din clasa L I - L II Lichide din clasa L III - L IV peste 100.000 peste 500.000 30.001 - 100.000 150.001 - 500.000 2.501 - 30.000 12.501 - 150.000 501 - 2.500 2.501 - 12.500 51 - 500 251 - 2.500 11 - 50 51 - 250 până la 10 până la 50

Dumitru Fundatura, Managementul resurselor materiale, ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 380 - 383

17

În cazul în care se păstrează împreună lichide combustibile din clasele L I - LII cu lichide combustibile din clasele L III - LIV, fiecare 1 m 3 de lichid combustibil din clasele L I - L II se echivalează cu 5 m3 de lichid combustibil din clasele L III - L IV. Depozitele de lichide în rezervoare, după modul lor de execuţie, pot fi: - supraterane, când fundul rezervoarelor se află deasupra terenului înconjurator, la acelaşi nivel cu el sau la o adâncime mai mică decât jumătate din înălţimea rezervoarelor, precum şi în cazurile când nivelul lichidului este mai sus de cota terenului înconjurător cu minim 2,00 m; - semiîngropate, când fundul rezervoarelor se afla îngropat mai mult de jumătate din înălţimea acestora, iar nivelul maximum posibil al lichidului combustibil nu se găseşte mai sus de 2,00 m faţă de cota terenului înconjurător; - îngropate, când partea superioară a rezervoarelor este cu cel puţin 0,20 m mai jos decât cota terenului înconjurător. Cota terenului înconjurător se va considera nivelul minim al terenului pe o distanţă de 6,00 m de la mantaua rezervoarelor. 2.3. Amplasarea construcţiilor de depozitare din punctul de vedere tehnic, al organizării aprovizionări cu materiale Amplasarea unui depozit urmăreşte în primul rând organizarea raţională a circulaţiei mărfurilor care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei lor. Poziţia construcţiilor de depozitare se face în funcţie de căile de acces disponibile, în centrul de greutate al punctelor de consum. Factorii care influenţează amplasarea depozitelor sunt: - repartizarea teritorială a producţiei care determină fluxurile de mărfuri, intensitatea şi direcţia acestora, distanţele parcurse şi normele de realizare a mişcării mărfurilor; - repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie, care are un anumit grad de concentrare teritorială, consumul este dispersat în spaţiu şi variabil cantitativ şi structural; - nivelul de dezvoltare şi organizare a transporturilor - infrastructura, mijloace de transport (tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare); existenţa şi posibilitatea de acces din mai multe direcţii, cu evitarea drumurilor aglomerate sau ocolite; - organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sistemul de relaţii pe care comerţul le întreţine cu ceilalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor. - asigurarea utilităţilor cu cheltuieli cât mai reduse, dacă este posibil în cooperare cu alţi beneficiari (canalizare, apă, gaze, electricitate, telefonie etc.); - utilizarea judicioasă a terenului în vederea reducerii costului construcţiei; - distanţarea de punctele ce prezintă pericol pentru calitatea mărfurilor sau care prezintă pericol de incendii; - posibilităţile de extindere a depozitului într-o etapă viitoare; 18

- posibilităţi de realizare a unei platforme pentru parcarea autocamioanelor. Realitatea zilei de azi, ne arată că depozitele sunt amplasate, ca urmare a sistematizării teritoriale, în vecinătatea platformelor industriale de la periferia localităţilor, pentru a exista posibilitatea racordării la căile de comunicaţii terestre: drumurile şi calea ferată. În vederea reducerii consumului de carburanţi, la amplasarea depozitelor de mărfuri, se vor avea în vedere şi distantele pe care urmează să le parcurgă autovehiculele. Pentru mărfurile de cerere zilnică se recomandă ca distanţa maximă de aprovizionare să nu depăşească 40 km, iar pentru celelalte grupe de mărfuri - 100 km. 2.4. Dimensionarea depozitelor Dimensiunea depozitelor este reprezentată de suprafaţa, volumul şi înălţimea optimă pentru a asigura depozitarea cantităţilor de mărfuri. Pentru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se au în vedere următoarele aspecte: - raza de activitate a depozitului; - stocurile de mărfuri medii şi maxime, prestabilite a fi depozitate în perioada următoare; - ritmicitatea primirii şi a consumului de materiale; - caracteristicile materialelor şi a produselor depozitate; - înălţimea până la care se depozitează mărfurile (de cel puţin 6 m); - sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive, stelaje, rafturi, etajere, dulapuri, vrac, recipienţi de forma silozurilor, rezervoarelor, batalurilor etc.); - particularităţile constructive ale depozitului. Capacitatea unui depozit este definită prin intermediul capacităţii de preluare, depozitare şi livrarea a mărfurilor. Aceste capacităţi se măsoară prin cantitatea maximă de mărfuri ce pot fi preluate, depozitate sau livrate într-o unitate de timp bine determinată (oră, zi, an), cu resursele proprii de muncă. Acestea se exprimă în diferite unităţi de măsură: număr, m 3, kg sau unităţi monetare pe unitatea de timp aleasă. Determinarea suprafeţei utile a unui depozit se face pe baza numărului de palete convenţionale necesare pentru păstrarea mărfurilor. Np = Smax / q, unde: Np - numărul de palete; Smax - stocul maxim de mărfuri păstrate în depozit; q - încărcarea orientativă pe o paletă. Numărul de palete convenţionale constituie un indicator sintetic adecvat de exprimare a capacităţii depozitelor.

CAPITOLUL III CONDIŢII DE PERFORMANŢĂ LA FOC ALE CONSTRUCŢIILOR DE DEPOZITARE 19

3.1. Categorii de pericol de incendiu şi grade de rezistenţă la foc 3.1.1. Categorii de pericol de incendiu Probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, compartimente de incendiu ori construcţii destinate activităţilor de depozitare, se exprimă prin "categorii de pericol de incendiu". Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente de depozitare vor avea determinate categorii de pericol de incendiu, în funcţie de caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor depozitate precum şi în funcţie de densitatea sarcinii termice, conform prevederilor normativului P–118–99 , "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor", astfel: • categoriile A (BE3a) şi B (BE3b): posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (risc foarte mare de incendiu); • categoria C (BE2): posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu); • categoria D (BE1a): existenţa focului deschis sub orice formă, în absenţa substanţelor combustibile (risc mediu de incendiu); • categoria E (BE1b): existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile în stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu). Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor depozitate, inclusiv ale utilajelor, rafturilor, paletelor, ambalajelor folosite la ambalare, depozitare etc. Tabel nr. 4 Încadrarea zonelor din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de depozitare în funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor depozitate: Caracteristicile Categoria de substanţelor pericol de Precizări şi materialelor ce incendiu determină încadrarea 0 1 2 Nu determină încadrarea în categoriile A Substanţe a căror aprindere sau şi B de pericol de incendiu: explozie poate să aibă loc în urma • folosirea substanţelor solide, lichide sau contactului cu oxigenul din aer, cu apa gazoase drept combustibili pentru ardere; sau cu alte substanţe ori materiale. • scăpările şi degajările de gaze, vapori sau A Lichide cu temperatura de praf, care sunt în cantităţi ce nu pot forma cu (BE3a) inflamabilitate a vaporilor până la aerul amestecuri explozive. 28°C, gaze sau vapori cu limita În asemenea situaţii încadrarea se face în inferioară de explozie până la 10%, categoria C, D sau E, în funcţie de densitatea atunci când acestea pot forma cu aerul sarcinii termice şi pericolul de incendiu în amestecuri explozive ansamblu. 0 B (BE3b)

1

2

Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprinsă între 28-100°C, gaze sau vapori cu 20

limita inferioară de explozie mai mare de 10%, atunci când acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive. Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare de suspensie în cantităţi ce pot forma cu aerul amestecuri explozive. Nu determină încadrarea în categoria C de pericol, oricare din următoarele situaţii: • folosirea substanţelor solide lichide sau gazoase drept combustibili pentru ardere; • utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste100°C la comenzi hidraulice, răcire, ungere, filtre şi tratamente termice, în cantităţi de max. 2 m3, cu condiţia luării unor măsuri locale pentru limitarea propagării incendiului; • folosirea echipamentului electric, care Substanţe şi materiale conţine până la 60 Kg ulei pe unitatea de combustibile solide. C echipament, precum şi a fluxurilor de cabluri Lichide cu temperatura de (BE2) cu mai puţin de 3,5 Kg material inflamabilitate a vaporilor mai mare de combustibil/m.l. pe flux; 100°C. • materialele şi substanţele combustibile din spaţiul respectiv, inclusiv cele din utilaje care nu se încadrează la aliniatul 2 sau cele utilizate la transportul ori depozitarea materialelor combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi combustibile, dacă nu depăşesc în totalitate 105 MJ/m2; În situaţiile de mai sus, încadrarea se face în funcţie de pericolul de incendiu în ansamblu, în categoria D sau E de pericol de incendiu. Substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente, cu degajări de D căldură radiantă, flăcări sau scântei. (BE1a) Substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil. Substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau E materiale combustibile în stare de BE1b) umiditate înaintată (peste 80%), astfel încât posibilitatea aprinderii lor este exclusă. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi precum şi independent pentru fiecare compartiment de incendiu în parte şi construcţie, menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico-economică. Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere (spaţiu), compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepţii: 21

• categoriile A şi B (BE3a şi BE3b) de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv; • categoriile C şi D (BE2 şi BE1 a) de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2. În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau al compartimentului respectiv. În cazul existenţei mai multor categorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C şi D (BE2 şi BE1a) de pericol de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective, este mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală). Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei. Atunci când în construcţiile respective sunt utilizate pentru depozitarea lichidelor combustibile, se respectă şi măsurile specifice acestora, prevăzute în normativul P-118-99. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziei se ţine seama de scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie stabilite prin proiect la instalaţiile de utilităţi aferente. În funcţie de categoriile de pericol de incendiu determinate şi precizate obligatoriu în documentaţia tehnico – economică, se asigură măsurile de siguranţă la foc şi nivelele de performanţă comune şi specifice prevăzute în normativ. Construcţiile de depozitare şi, în general, depozitele de materiale şi substanţe vor avea stabilite categorii de pericol de incendiu conform tabelului nr. 4 şi clase de periculozitate a materialelor şi substanţelor respective depozitate, conform tabelului nr. 5.

Tabelul nr. 5 Clasificarea materialelor şi substanţelor depozitate (după clasa de periculozitate) Clasa de

Caracteristicile

Felul

Exemple 22

periculozitate 0 P.1. Fără periculozitate

P.2. Cu periculozitate redusă

materialelor şi substanţelor 1

ambalajului

3 Minereuri, produse şi piese metalice Materiale Fără ambalaje (inerte) ciment, nisip, beton, materiale de incombustibile (în vrac) sau în construcţii refractare, azbest; fructe, care nu pot da ambalaje legume, carne; conserve în cutii metalice naltere la reacţii incombustibile sau borcane; lichide incombustibile periculoase (inerte) îmbuteliere etc. Minereuri şi alte materiale inerte în saci sau butoaie combustibile; piese metalice În ambalaje cu în folii sau prelate greu combustibile; combustibile A. Materiale din piese metalice, elemente din beton, redusă, clasa P1 azbociment, pe palete din lemn; lichide menţionate în incombustibile sau conserve în ambalaje coloana 3. incombustibile în navete sau lădiţe combustibile ori pe palete de lemn, etc. B. Materiale care se aprind greu, au o viteza redusă de ardere şi nu au o putere calorică mare

2

Neambalate ambalaje menţionate coloana 3

Aparate electrice; obiecte executate din în bachelită şi răşini fenolice; melamină; piei brute; baloţi de lână (spălată şi în uscată); zahăr brut şi cereale în vrac sau în saci; produse de panificaţie; tutun în butoaie.

C. Lichide În ambalaje Lapte; apă minerală în butelii din plastic, incombustibile combustibile cutii carton, etc. inerte A. Materiale din Ambalate în clasele P1 şi P2 cutii de carton

P.3. Cu periculozitate medie

0

B. Materiale cu combustibilitate medie (care nu se încadrează în clasele P4 şi P5) şi cu putere calorifică cel mult 27.3 J/kg

1

În orice fel de ambalaje, cu excepţia celor din materiale plastice spongioase

2

Mobilă (fara) garnituri din buret de cauciuc sau plastic) şi obiecte masive din lemn; butoaie din lemn goale (fără) reziduuri periculoase); bambus; panouri din fibre de lemn; produse din ebonită; fibre animale (lână, mătase naturală, păr, etc.) şi fibre artificiale cu combustibilitate redusă (poliamidice, poliesterice, poliacrilice şi polivinilice); ţesături şi confecţii executate din asemenea fibre; fibre vegetale toarse gros; saltele şi perne (fără) buret de cauciuc sau materiale plastice); articole din piele; cărţi; papetărie; negru de fum (ambalat în saci sau granulat); amidon; făină de cereale; zahăr cristalizat, paste făinoase şi alte articole de băcănie - ambalate în pungi; tutun, ceai, legume uscate; grăsimi, etc. 3

23

P.3. Cu periculozitate medie

P.4. Cu periculozitate mare

0

C. Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 1000C

În ambalaje incombustibil e care pot fi introduse în cutii de carton În ambalaje A. Materiale şi din materiale produse din clasele plastice P1 - P3 spongioase

Vopsele de ulei în cutii, borcane, butoaie şi similare; produse farmaceutice combustibile în cutii, bidoane, damigene, sticle etc.; lubrefianţi şi glicoli în butoaie sau bidoane; uleiuri vegetale în butoaie, sau sticle etc.

-

Lemn în formă de tocătură şi talaş; fibre vegetale (in, cânepă, bumbac); fibre artificiale cu Pc  27.300 J/kg; confecţii executate din asemenea fibre, saltele şi B. Materiale plapumi cu umpluturi din buret, cauciuc combustibile cu sau materiale plastice spongioase; fibre viteza mare de Indiferent de textile; vată; paie; zegras; împletituri din ardere sau cu o forma de nuiele; celuloză, etc. carton; hârtie, putere calorifică ambalare cauciuc brut sau prelucrat; materiale mai mare de 27,3 plastice şi obiecte confecţionate din J/kg. acestea (alt fel carton; hârtie, cauciuc brut sau prelucrat; materiale plastice şi obiecte confecţionate din acestea (alt fel decât sub formă de fibre) care nu sunt menţionate la clasa P3 C. Materiale şi produse incombustibile care Aparatura electrică şi electronică având pot suferi Indiferent de relee şi contacte sensibile necapsulate; deteriorări natura tuburi electronice; utilaje şi aparate de importante în urma ambalajelor înalta precizie; bijuterii; medicamente şi acţiunii produse cosmetice; etc. temperaturilor înalte, a apei sau gazelor corozive. D. Materiale şi produse care sub Indiferent de Policlorura de vinil, teflon şi răşini efectul temperaturii natura epoxidice; acid clorhidric; clorură de var; degajă cantităţi ambalajelor etc. importante de gaze corozive E. Lichide In ambalaje Lichide ambalate în bidoane din carton combustibile din combustibile sau în bidoane sau canistre din materiale clasa P3 plastice F. Lichide In ambalaje Carburanti Diesel; motorina; pacura; combustibile cu incombustibil smoala; uleiuri pentru actionari hidraulice temperaturi de e care pot fi si de ungere; uleiuri minerale; cerneala imflamabilitate introduse in tipografica; etc. intre 50 -1000C cutii de carton. 1

2

3 24

A. Materiale Acid acrilic, acid cianhidric nestabilizat, instabile care se pot acid percloric anhidru; apă oxigenată descompune exploziv la Indiferent de concentrată; clorat de amoniu; hidrazină temperatura modul de anhidră; acetilenă; acetiluri (de argint, cupru etc.) anhidră cromică; azotat de naturală. ambalare amoniu sau potasiu, azoturi; bicromat de Materiale care pot amoniu sau potasiu; bioxid de clor; exploda sub efectul hiroxilamină, nitroetan; nitroceluloza încălzirii, frecării, uscată; peroxizi (de acetil, benoil, zinc); loviturii sau al chibrituri de fosfor alb; muniţie explozivă şocurilor de sau incendiară, exploziv; corpuri pentru detonaţie. artificii, rachete; etc. Obiecte pirotehnice. B. Materiale care la contactul cu alte Indiferent de de Acetona, acid acetic, acid fluorhidric materiale pot da modul anhidru, amoniac, etilendiamină; peroxizi naştere la reacţii ambalare de potasiu sau sodiu, etc. explozive sau se pot aprinde P.5. Cu periculozitate deosebit de mare

Carton asfaltat în roluri; carbune C. Materiale Indiferent de bituminos; deşeuri de cauciuc sau lână; susceptibile să se modul de făină de lucernă, de peşte; fosfor alb; autoaprindă ambalare îngrăşăminte organice umede; mangal; seminţe de in, etc. D. Substanţe oxidante capabile să Indiferent de Acid azotic, clorhidric, sulfuric; brom; iniţieze aprinderea modul de clor; ierbicide; iod; salpetru (azotat de ma-terialelor comambalare potasiu), etc. bustibile la contactul cu acestea E. Materiale care Acrilonitril; alcaloizi; amine; acetonă; sub efectul caldurii Indiferent de anilină; cloroform; clorură de metil; degajă cantitaţi mari modul de esteri; iod; iodaţi; piridină; de gaze ambalare tetrabrommetan; acetat de plumb, combustibile sau butadienă; fosfor; sulfat de metil; etc. toxice. F. Materiale care în contact cu apa se Amida alcalină; amestecuri aprind, degaja aluminotromice; bariu; calciu; carbura de temperaturi capabile calciu (carbid); hidroxid de calciu (var Indiferent de să aprindă matenestins); hidrura de aluminiu, calciu etc. modul de rialele combus-tibile magneziu metalic sau aliaje cu conţinut ambalare din ime-diata mai mare de 30% (masă de magneziu); vecinătate sau potasiu metalic, sodiu metalic; plutoniu, degajă gaze titan, uraniu, zinc pulverulent. combustibile

0

1

2

3 25

G. Recipienţi cu Indiferent gaze com- modul primate ambalare

P.5. Cu periculozitate deosebit de mare

H. Substanţe sau materiale solide care au o putere calorifică mai mare de 33,6 MJ/kg sau caracterizate printr-o ardere deosebit de Indiferent modul intensă. ambalare Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mică de 550C.

de Recipienţi ficşi sau transportabili cu gaze de sub presiune; recipienţi de tip “Spray”etc.

Celuloid şi obiecte din celuloid; peliculă pe baza de nitroceluloză; peroxilină; bicromat de sodiu; cloraţi (de calciu, potasiu, bariu etc.); permanganat de de sodiu, calciu sau zinc; proxizi de potasiu, de sodiu, plumb; petrol lampant; benzină; sulfură de carbon, toluen; ţiţei, acetonă, gazolină, alcool etilic, etc.; propan, butan, propilenă, hidrogen, butadienă, gaz de furnal, metan, etc.

Gaze combustibile 3.1.2. Grade de rezistenţă la foc a construcţiilor de depozitare Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia. Construcţiile şi după caz, compartimentele de incendiu destinate depozitării vor avea determinat şi precizat în documentaţiile tehnico-economice, gradul de rezistenţă la foc. Condiţiile minime pe care trebuie să ie îndeplinească construcţia de depozitare pentru încadrarea într-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt următoarele: Tabelul nr. 6 Condiţii minime pentru încadrarea construcţiilor în grade de rezistenţă la foc Nr.

Tipul elementelor de

crt.

construcţie Stâlpi, coloane, pereţi portanţi Pereţi interiori neportanţi Pereţi exteriori neportanţi Grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri terasă Acoperişuri autoportante fără pod (inclusiv

1 2 3 4 5

I C0 (CA1) 2 1/2 ore C0 (CA1) 30 min C0 (CA1) 15 min C0 (CA1) 1 oră C0 (CA1) 45 min (30 min)*

Grade de rezistenţă la foc II III IV C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) 2 ore 1 oră 30 min C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) 30 min 15 min 15 min C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) 15 min 15 min C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) 45 min 45 min 15 min (30 min)* (30 min)* C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) 30 min 15 min * (15 min) 26

V C4 (CA2d) C4 (CA2d) C4 (CA2d) C4 (CA2d) C4 (CA2d) -

6

contravântuiri), Şarpanta acoperişurilor fără pod Panouri de învelitoare şi suportul continuu al învelitorii combustibile

C0 (CA1) 15 min

C1 (CA2a) -

C2 (CA2b) -

C3 (CA2c) -

C4 (CA2d) -

*În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840 MJ/m 2 , (cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure, şi cu echipament de importanţă deosebită), se pot aplica valorile rezistenţelor la foc din paranteze.

Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să îndeplinească condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul respectiv de rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei. Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă ia foc) precizate în tabelul nr. 6. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico-economică. La stabilirea gradului de rezistenţă la foc, respectiv a stabilităţii la foc a construcţiei, nu se iau în considerare următoarele: - şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planşeul spre pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. - învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inclusiv termoizolaţia şi hidroizolaţia montate asupra unui suport C0 (CA1) continuu, rezistent la foc conform condiţiilor din tabelul nr. 6 (cu excepţia tablei). - pardoselile şi tâmplăria (uşi, ferestre, obloane), inclusiv fâşiile fixe pentru iluminatul natural executate din materiale C2 şi C3 (CA2b şi CA2c), în suprafaţă de maximum 10% din aria peretelui exterior şi astfel dispuse şi întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un nivel la altul şi în lungul clădirii. Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate la foc, în zonele expuse direct radiaţiei termice pot fi utilizate la construcţii de depozitare de gradul II de rezistenţă la foc, indiferent de densitatea sarcinii termice, în următoarele situaţii: • construcţii (compartimente de incendiu) de depozitare încadrate în categoria D (BE1a) sau E (BE1b) de pericol de incendiu; • construcţii (compartimente de incendiu), de depozitare încadrate în categoria C (BE2) de pericol de incendiu, cu aria construită de maximum 2000 m2 şi cel mult 3 niveluri supraterane, dacă se asigură limitarea propagării uşoare a incendiilor de la un nivel la altul; 27

• construcţii parter pentru depozite cu stive înalte, (peste 6,00 m înălţime a stivelor), protejate cu instalaţii automate de stingere cu apă; • construcţii pentru parcarea autovehiculelor acoperite dar deschise perimetral, conform reglementării tehnice specifice acestora. La reducerea rezistenţei la foc a structurilor metalice, se va avea în vedere rolul fiecărui element în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a acesteia, numărul utilizatorilor, valoarea bunurilor adăpostite şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei. 3.2. Amplasarea şi conformarea la foc a construcţiilor de depozitare 3.2.1. Amplasarea construcţiilor de depozitare Construcţiile de depozitare independente, comasate sau grupate în compartimente de incendiu, se amplasează la distanţe de siguranţă faţă de alte construcţii, distanţe stabilite în normativul P-118-99, în funcţie de gradele de rezistenţă la foc ale acestora, astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate. Distanţele de siguranţă privind amplasarea construcţiilor de depozitare faţă de alte construcţii, în funcţie de gradele de rezistenţă la foc ale acestora, sunt următoarele: Tabelul nr. 7 Distanţe de siguranţă Grad de rezistenţă la foc I – II III IV - V

Distanţe minime de siguranţă (m) faţă de construcţii având gradul de rezistenţă la foc I – II III IV - V 6 8 10 8 10 12 10 12 15

În cazul în care, din diferite motive, nu se pot respecta distanţele de siguranţă, se realizează o compartimentare prin pereţi rezistenţi la foc alcătuiţi corespunzător densităţii sarcinii termice celei mai mari. La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile (publice), se respectă şi prevederile specifice acestor clădiri. Depozitele de materiale şi substante pot fi amplasate independent, grupate sau comasate atunci când sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent atunci când sunt depozite deschise. Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de mare valoare, se recomandă să fie amplasate independent. La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilitatilor ca un incendiu produs în depozit să pună în pericol construcţii sau instalaţii învecinate importante sau centre populate, precum şi aprinderea depozitului datorită unui incendiu produs la un obiect învecinat. Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone astfel situate încât, pe cât posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre construcţiile vecine, iar când aceasta nu este posibil sau justificat tehnic, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare. 28

Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos decât construcţiile învecinate astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau scurgerea lichidelor şi propagarea incendiului la vecinatăţi, sau se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare (diguri, ziduri de protecţie etc.). De asemenea, prin amplasarea acestor depozite se vor asigura distanţe şi măsuri de protecţie faţă de cursuri de apă, lacuri, iazuri, balţi etc. situate în vecinătate. Construcţiile de depozitare încadrate în categoria A sau B (BE3ab) de pericol de incendiu, de regulă, vor fi amplasate independent, la distanţe normate sau compartimentate faţă de alte construcţii sau instalaţii, iar porţiunile de construcţie alipite ori înglobate vor fi separate de restul construcţiei, prin elemente de compartimentare corespunzătoare. La construcţii independente, porţiuni, spaţii ori încăperi cu pericol de explozie categoriile A şi B (BE3a, b) se vor preciza şi delimita obligatoriu zonele de protecţie până la care trebuie asigurate măsurile specifice acestora. Construcţiile de depozitare, de regulă nu se grupează sau comasează cu clădiri civile (publice), fiind obligatorie compartimentarea lor potrivit prevederilor normativului P-118-99. Constructiile de depozitare monobloc se amplasează independent, cel puţin la distanţele de siguranţă normate faţă de alte construcţii învecinate, recomandându-se dublarea acestora. Constructiile de depozitare blindate pot fi amplasate independent sau grupate ori comasate cu alte construcţii. Gruparea sau comasarea construcţiilor blindate cu alte construcţii de producţie şi/sau depozitare se poate realiza în limitele compartimentelor de incendiu stabilite în tabelul nr. 7, asigurându-se separarea funcţiunilor cu elemente de construcţii verticale şi după caz, orizontale (pereţi şi planşee) din clasa de combustibilitate C0 (CA1) şi rezistenţa la foc determinată în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile adiacente. Faţă de clădiri civile (publice) de care se alipesc, se asigură separarea cu pereţi de compartimentare corespunzătoare, iar atunci când sunt înglobate se realizează separarea cu pereţi şi planşee rezistente la foc. Depozitele deschise de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos de obiecte învecinate. Atunci când amplasarea se face la o cota mai ridicată, se iau măsuri care să împiedice pătrunderea lichidelor combustibile şi transmiterea incendiului la obiectele învecinate. În cazul amplasării în vecinătatea unor ape, se iau măsuri pentru evitarea inundării depozitelor şi totodată pentru împiedicarea scurgerii lichidelor combustibile spre acestea. 3.2.2. Conformarea la foc a construcţiilor de depozitare Conformarea la foc a construcţiilor şi compartimentelor de incendiu destinate depozitării, va asigura îndeplinirea condiţiilor de corelaţie dintre categoria de pericol, gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria construită. Construcţiile de depozitare şi elementele de construcţii ale acestora vor fi astfel alcătuite şi conformate încât să nu favorizeze propagarea focului şi a fumului. Pentru limitarea propagării fumului 29

şi focului în construcţii, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomandă prevederea elementelor de separare rezistente la foc. Pe cât posibil, materialele periculoase se depozitează în zone distincte ale construcţiei, iar cele cu pericol de explozie la ultimul nivel. Atunci când această dispunere nu este posibilă tehnic sau funcţional se iau măsurile de protecţie şi compartimentare necesare, respectiv, vor fi prevăzute elemente de separare corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu, precum şi densităţii sarcinii termice a acestora, prin pereţi şi planşee rezistente la foc, ale căror goluri funcţional necesare vor fi protejate corespunzător. Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile în construcţii de producţie şi în clădiri civile (publice) este admisă atunci când considerente funcţionale o impun, dacă sunt asigurate condiţiile şi măsurile de protecţie stabilite în normativul P-118-99. La construcţiile de depozitare monobloc, porţiunile de construcţie cu pericol mare de incendiu se vor dispune în zone distincte, de regulă, adiacent închiderilor perimetrale ale acestora şi pe cât posibil grupate. Construcţiile blindate vor fi astfel conformate la foc încât să nu faciliteze propagarea incendiilor pe arii mari, iar spaţiile cu pericol mare de incendiu, pe cât posibil, vor fi dispuse, de asemenea, în zone distincte. Ariile construite ale construcţiilor şi compartimentelor de incendiu şi numărul de niveluri admise pentru construcţii de depozitare, sunt următoarele:

Categoria de pericol de incendiu 0 A, B (BE3a,b) C (BE2) C (BE2)

D (BE1a)

E (BE1b)

Tabelul nr. 8 Arii construite şi număr de niveluri admise pentru construcţii şi compartimente de incendiu ale construcţiilor de depozitare Aria maximă construită (la sol) admisă pentru construcţii sau un compartiment Gradul de Număr de de incendiu (m2) rezistenţă la niveluri Clădire cu trei foc admise Clădire cu Clădire parter sau mai multe două niveluri niveluri 1 2 3 4 5 I - II

6

nelimitat

nelimitat

nelimitat

I II III IV V I - II III IV V I - II III IV V

nelimitat 6 3 2 1 nelimitat 3 2 1 nelimitat 3 2 2

nelimitat nelimitat 5.200 2.800 1.200 nelimitat 6.500 3.500 1.500 nelimitat 7.800 3.500 2.600

nelimitat 11.700 3.500 2.000 nu se admit nelimitat 5.200 2.600 nu se admit nu se admit 6.500 2.600 1.500

nelimitat 7.800 2.600 nu se admit nu se admit nelimitat 3.500 nu se admit nu se admit nelimitat 3.500 nu se admit nu se admit

30

Ariile construite se pot majora cu 100% pentru construcţiile şi compartimentele de incendiu echipate cu instalaţii automate de stingere, sau cu 50% pentru cele prevăzute cu sisteme corespunzătoare pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi produse în timpul incendiului, respectiv cu 25% pentru cele echipate cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor. Majorările menţionate nu se cumulează. La construcţii şi compartimente de incendiu cu două sau mai multe niveluri, se poate mări aria parterului acestora în limitele admise numai pentru construcţii parter, dacă planşeul de deasupra parterului este C0 (CA1), rezistent la foc minimum 2 ore 30 minute şi nu are goluri. În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construit mai mari pe proprie răspundere prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective. în aceleaşi condiţii, la construcţii de gradul II de rezistenţă la foc pot mări numărul de niveluri dacă procesul tehnologic o impune, cu condiţia luării unor măsuri de protecţie care să reducă posibilităţile de propagare a incendiilor de la un nivel la altul. Construcţiile de depozitare închise, în care sunt depozitate materiale, substanţe, produse, obiecte de valoare, sau cu risc mare de incendiu, se recomandă să fie compartimentate cu elemente rezistente la foc, în arii construite de maximum 750 m2 şi echipate cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor. Nu se recomandă dispunerea încăperilor şi spaţiilor încadrate în categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, în subsolurile construcţiilor supraterane, iar atunci când aceasta este justificată tehnic, numai în condiţiile separării prin planşeu rezistent la explozie. Construcţiile de depozitare monobloc trebuie să îndeplinească condiţiile de încadrare în gradul I sau II de rezistenţă la foc, recomandându-se separarea acestora în compartimente de incendiu, cu respectarea prevederilor din tabelul nr. 8. Construcţiile de depozitare monobloc vor îndeplini condiţiile de performanţă la foc specifice acestora. Construcţiile de depozitare blindate, inclusiv încăperile blindate cu aria mai mare de 700 m 2, se alcătuiesc şi realizează în conformitate cu prevederile normativului, îndeplinind condiţiile de corelaţie stabilite în tabelul nr. 8. În cazul depozitelor deschise, la care se realizează depozitarea pe aceeaşi platformă a materialelor şi substanţelor combustibile din sorturi diferite, se va asigura dispunerea organizată a acestora astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe mari. 3.3. Condiţii privind depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se realizează în funcţie de caracteristicile fizico-chimice ale acestora astfel încât să nu genereze incendiu şi să poată fi stinse cu aceleaşi produse de stingere.

31

Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze combustibile, de regulă, nu este admisă. Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere, dacă amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie, iar în caz de incendiu se pot utiliza aceleaşi produse de stingere. Atunci când se depozitează materiale sau substanţe care prezintă pericol de autoprindere, este obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea măsurilor necesare verificării creşterii temperaturii lor. Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de producţie, numai în cantităţile minime necesare fluxului tehnologic, precizate prin tema de proiectare. Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile în cantităţi mai mari se realizează în încăperi proprii, alcătuite, realizate şi protejate conform prevederilor normativului P-118-99. În construcţii sau încăperi ale construcţiilor, în cazurile şi condiţiile admise de normativul P118-99, lichidele combustibile se pot depozita în rezervoare sau recipiente (ambalaje). Indiferent de modul de stocare a lichidelor combustibile, este obligatorie precizarea categoriei depozitului, conform tabelului nr. 3 şi asigurarea măsurilor de protecţie specifice prevăzute în normativul P-118-99 şi reglementările tehnice specifice, astfel încât să se asigure limitarea propagării incendiilor şi condiţiile stingerii cu operativitate. Depozitarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28 0C, în cantităţi mai mari de 2,00 m3 şi stocate în recipiente şi ambalaje, se recomandă să se realizeze în construcţii supraterane. Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje sau recipiente, se poate face pe platforme deschise executate din materiale C0 (CA1),

situate deasupra nivelului terenului înconjurător şi

prevăzute cu rigole de scurgere. Rezervoarele fără pereţi dubli sau grupurile de astfel de rezervoare supraterane sau semi-îngropate se prevăd cu cuva de retenţie mărginită de diguri sau pereţi C0 (CA1) incombustibili continui, care să reziste la solicitările mecanice şi tehnice produse în timpul avariilor şi incendiilor. Cuvele de retenţie se dimensionează şi realizează în aşa fel încât să nu permită deversarea lichidelor în afara lor. 3.4. Alcătuiri constructive Elementele de construcţie combustibile se recomandă să nu aibă goluri interioare iar eventualele goluri interioare ale acestora vor fi întrerupte, de regulă, la cel mult 3,00 m pe verticală şi 6,00 m pe orizontală. întreruperile se pot executa din acelaşi material ca şi elementul. Golurile din elementele combustibile verticale nu trebuie să comunice cu cele din elementele combustibile orizontale. Întreruperea continuităţii golurilor orizontale se realizează obligatoriu în dreptul pereţilor despărţitori iar a celor verticale în dreptul planşeelor. 32

Întreruperea continuităţii golurilor interioare este obligatorie şi la placările combustibile ale pereţilor şi tavanelor, dar nu se referă la canalele de ventilare, la spaţiul de deasupra tavanelor suspendate cu rol de ventilare precum şi la spaţiile din podul clădirilor. La trecerea canalelor, conductelor sau cablurilor prin pereţi şi planşee rezistente la foc, se vor lua măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc. La intrarea în construcţii a galeriilor, estacadelor şi a canalelor de orice fel, se vor lua măsuri de protecţie a golurilor în funcţie de natura materialelor din care sunt executate, precum şi a celor transportate, de destinaţia spaţiilor spre care acced şi de rolul de protecţie la foc al peretelui traversat. Nu este admisă trecerea prin depozite sau încăperi de depozitare, a conductelor care transportă fluide combustibile (gaze lichide), a celor de încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor consumatori. Atunci când nu este posibil sau justificat tehnic, trecerile respective vor fi realizate în canalizaţii proprii închise, cu pereţi şi planşee C0 (CA1), cu rezistenţa la foc corespunzătoare condiţiilor de separare impuse de depozit. Pozarea conductelor pentru apă sau pentru produse care conţin apa ori pe care poate condensa apa, în depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos cu apa, este interzisă. În construcţiile de gradul I - III de rezistenţă la foc, de regulă, pereţii tuturor ghenelor verticale pentru conducte trebuie să fie CO (CA1), rezistenţi la foc minimum 15 minute, cu excepţia cazurilor menţionate în normativ, în care sunt necesare rezistenţe mai mari. Trapele şi uşile de vizitare practicate în pereţii ghenelor verticale pentru conducte, trebuie să fie realizate din materiale CO (CA1) sau, după caz, C1 sau C2 (CA2a, CA2b). Ghenele verticale pentru conducte şi cabluri, la trecerea lor prin planşee vor avea închise spaţiile dintre conducte sau cabluri, cu elemente CO (CA1), rezistente la foc minimum 30 de minute, în toate cazurile în care pereţii şi trapele sau uşile lor de vizitare nu sunt rezistente la foc minimum 30 de minute. La trecerea prin pereţii de compartimentare rezistenţi la foc, ghenele orizontale se închid în jurul conductelor şi a cablurilor, cu materiale CO (CA1) cu rezistenţă la foc echivalentă cu cea a elementului străpuns. Elementele şi materialele de construcţie utilizate pentru protecţia, închiderea sau mascarea instalaţiilor şi a echipamentelor, trebuie să fie cei puţin C2 (CA2b), recomandându-se CO sau C1 (CA1sauCA2a). Coşurile de fum sau de ventilare, se alcătuiesc, execută şi izolează faţă de elementele combustibile ale construcţiei conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu conducă la incendii datorită transmiterii căldurii sau a scăpărilor de gaze fierbinţi, flăcări, scântei, etc. Continuitatea componentelor combustibile ale acoperişurilor fără pod, trebuie să se întrerupă cel puţin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construcţiilor, prin intercalarea unor

33

elemente CO (CA1), de minimum 1,00 m lăţime, sau alte sisteme acceptate care să asigure limitarea transmiterii arderii. Plafoanele false (incombustibile sau combustibile) nu sunt admise la încăperi şi spaţii închise încadrate în categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu. Plafoanele suspendate combustibile trebuie să aibă continuitatea întreruptă, cel puţin la limita pereţilor încăperii şi în dreptul rosturilor de tasare/dilatare ale construcţiei. întreruperile se realizează prin fâşii incombustibile sau spaţii libere în planul plafonului, de minimum 0,60 m. La plafoanele combustibile sau incombustibile suspendate de planşee, de regulă, continuitatea golului dintre tavan şi planşeu se întrerupe, prin diafragme din materiale CO la C2 (CA1 la CA2b), sau în cazuri justificate tehnic, prin perdele de drencere, dispuse la maximum 25 m pe două direcţii perpendiculare. Sunt exceptate plafoanele suspendate care nu sunt pline (te tip perforat, lamelar, fagure, grătar sau altele similare). Încăperile şi spaţiile închise încadrate în categoria D (BE1a) de pericol de incendiu, trebuie să aibă pereţi şi planşee CO (CA1). Elementele de construcţie care delimitează spaţii cu pericol de explozie, din categoriile Aşi B (BE3a,b) de pericol de incendiu, vor fi C0(CA1), iar atunci când le separă de restul construcţiei şi rezistente la explozie. Grinzile, rampele, podestele şi treptele scărilor interioare de circulaţie funcţională la platforme de lucru fără locuri permanente de muncă pot fi alcătuite şi realizate din materiale CO (CA1) şi neînchise în case de scări proprii. Atunci când normativul nu impune măsuri de protecţie speciale, vor fi prevăzute uşi pline, iar în cazuri justificate în care condiţiile tehnice sau funcţionale nu permit montarea acestora, golurile se pot proteja cu perdele de drencere. Fac excepţie estacadele, galeriile şi canalele deschise realizate din elemente CO (CA1), prin care se transportă materiale incombustibile, la care protejarea golurilor este obligatorie numai când traversează pereţi rezistenţi la foc. Finisajul pe căile de evacuare a persoanelor trebuie să fie, de regulă, CO (CA1). Se admit pardoseli din lemn şi mochete de maximum 2 cm grosime, precum şi finisajele din folii de max. 0,5 cm grosime, care vor fi lipite pe suport CO (CA1), cu excepţiile prevăzute în normativ. La placarea cu materiale combustibile a pereţilor CO (CA1), rezistenţi la foc, se vor lua măsurile corespunzătoare de protecţie, cum sunt: tratare cu substanţe ignifuge, întreruperi locale ale continuităţii materialelor combustibile, prevederea instalaţiilor automate de stingere etc. Pereţii caselor de scări închise din construcţiile de gradul I – III de rezistenţă la foc, de regulă, trebuie să fie C0(CA1), rezistenţi la foc minimum 2 ore şi 30 minute şi după caz, rezistenţi la explozie, iar în clădirile de gradul IV şi respectiv V de rezistenţă la foc, ei pot fi C1 (CA2a) sau C2(CA2b), cu rezistenţă la foc de minimum 30 minute şi respectiv 15 minute. 34

Tabelul nr. 9 Rezistenţa la foc minimă admisă a pereţilor în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spaţiile pe care le desparte Densitatea sarcinii termice (q) Rezistenţa la foc minimă admisă (MJ/m2) (ore, minute) < 210 30 minute 210 ÷ 420 1 oră 421 ÷ 630 2 ore 631 ÷ 840 3 ore 841 ÷ 1260 4 ore (3 ore)* 1261 ÷ 1680 5 ore (3 ore)* 1681 ÷ 2940 6 ore (3 ore)* > 2940 7 ore (3 ore)* *Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevăd instalaţii automate de stingere a incendiilor.

Planşeele clădirilor din gradul I - III de rezistenţă la foc care separă casele de scări şi căile lor de ieşire spre exterior faţă de restul construcţiei, trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră. La clădirile de gradul IV – V se vor respecta condiţiile de încadrare în gradul de rezistenţă la foc. Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare închise sau deschise trebuie să fie C0 (CA1), cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră în clădirile de gradul I - III şi cel puţin din clasa C2 (CA2b) şi rezistenţă la foc 45 minute în construcţii de gradul IV, respectiv 15 minute în construcţii de gradul V de rezistenţă la foc. Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide cu aria mai mare de 36 m2 situate în construcţii cu alte destinaţii, de regulă, se separă faţă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice. Golurile de comunicaţie funcţională din elementele de compartimentare ale acestor depozite, se protejează cu elemente corespunzătoare prevederilor normativului. Evacuarea fumului în caz de incendiu la aceste depozite este obligatorie şi se asigură prin dispozitive cu deschiderea automată în caz de incendiu, având aria liberă de minimum 1% din suprafaţa pardoselii sau cu sisteme mecanice de desfumare, corespunzător alcătuite, distribuite şi dimensionate. Construcţiile care adăpostesc funcţiuni cu pericol de explozie se realizează din materiale şi elemente de construcţie C0 (CA1). La construcţiile independente cu pericol de explozie se recomandă utilizarea elementelor de construcţie uşoare, C0 (CA1), iar acoperişul acestor construcţii trebuie să fie fără pod. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie categoria A (BE3a) sau B(BE3b) de pericol de incendiu, dacă nu pot fi dispuse în afara construcţiilor cu alte destinaţii, se separă de restul construcţiei prin elemente C0 (CA1), rezistente la explozie şi, după caz, la foc, corespunzător alcătuite şi dimensionate în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate. Planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel executate încât să nu fie deplasate de suflul exploziei.

35

Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisă decât în cazuri excepţionale, impuse de necesităţi tehnologice sau funcţionale şi numai dacă sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul normativ. Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte, conductoare sau cabluri electrice, este admisă numai în cazuri de strictă necesitate şi în condiţiile luării măsurilor de protecţie care să asigure împiedicarea trecerii vaporilor, gazelor şi prafului combustibil. Planşeele rezistente la explozie, trebuie să îndeplinească condiţiile asigurate de către pereţii rezistenţi la explozie ai spaţiului respectiv. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false şi zone neventilate care să faciliteze producerea concentraţiilor periculoase de aer cu gaze, vapori sau praf combustibil. în încăperile cu degajări de praf combustibil, finisajul va permite curăţirea uşoară a suprafeţelor. Încăperile şi spaţiile închise cu pericol de explozie trebuie să aibă asigurate în pereţii exteriori sau în acoperiş, goluri pentru decomprimare în caz de explozie, cu aria totală de minimum 0,05 m 2 la 1 m3 din volumul încăperii respective. Adoptarea unui procent mai mic este admisă pe baza unui calcul justificativ, din care să rezulte că prin aceasta stabilitatea clădirii nu este afectată. Golurile pentru decomprimare se amplasează în vecinătatea surselor de explozie, avându-se în vedere ca efectul suflului exploziei în exteriorul construcţiei să nu afecteze obiecte învecinate sau căi publice de circulaţie. Golurile ce se prevăd pentru decomprimare în caz de explozie pot fi neînchise sau închise. Elementele de închidere, proiectate şi realizate astfel încât să cedeze la presiunea datorată exploziei, pot fi constituite din: panouri sau porţiuni de perete sau acoperiş de tip uşor (dislocabile sau rabatabile), ferestre şi/sau luminatoare cu geam simplu nearmat care să cedeze la presiunea de cel mult 118 daN/m2. În spaţiile în care se pot produce amestecuri explozive de aer cu gaze, vapori sau praf, stratul de uzură al pardoselilor trebuie să fie executat din materiale care la lovire să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea respectivelor amestecuri explozive. În încăperi şi spaţii cu pericol de explozie, tâmplăria şi sistemele de acţionare a acesteia se vor realiza sau proteja astfel încât, prin manevrare, să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explozive. Delimitarea zonelor din construcţii până la care se extind măsurile de protecţie impuse de spaţiile încadrate în categoriile A (BE3a) şi B(BE3b) de pericol de incendiu se face având în vedere posibilitatea prezenţei amestecurilor de aer cu gaze, vapori sau praf, în concentraţii care să prezinte pericol de explozie, în timpul funcţionării normale şi în caz de avarie a instalaţiilor utilitare aferente. Construcţiile închise de depozitare etajate, trebuie realizate cu planşee pline rezistente la foc conform normativului P-118-99, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între nivelurile construcţiei. 36

Eventualele goluri funcţionale din planşee se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare. Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri permanente de lucru, la care platformele (totale sau parţiale) pot fi din materiale şi elemente C0 (CA1), rezistente la foc minimum 15 minute, dacă sunt prevăzute instalaţii automate de stingere a incendiului la fiecare nivel. Construcţiile depozitelor cu stive mai înalte de 6,00 m trebuie să îndeplinească condiţiile şi nivelele de performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate corespunzător densităţii sarcinii termice şi pericolului de propagare a focului. De regulă, aceste depozite cu stive înalte trebuie echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor. Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile din clasa P4 şi P5 de periculozitate, cu aria desfăşurată mai mare de 36 m 2 se separă de restul construcţiei cu elemente verticale (pereţi) C0 (CA1), având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice, conform tabelului nr. 8. Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai multe niveluri, se separă şi prin planşee C0 (CA1), rezistente la foc minimum 1 ½ ore. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare, din elementele de separare (pereţi, planşee), se protejează cu elemente corespunzătoare, rezistente la foc conform prevederilor normativului P-118-99, în funcţie de tipul elementului străpuns (perete, planşeu). Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile din clasele P2 şi P3 de periculozitate, cu aria desfăşurata mai mare de 36 m 2 se separă de restul construcţiei prin pereţi C0 (CA1) cu rezistenţa la foc minimum 1 ½ ore şi după caz, planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc minimum 1 oră. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor din clasa P1 de periculozitate, se separă de restul construcţiei cu pereţi şi după caz, planşee C0 (CA1), iar golurile de circulaţie sau funcţionale din aceştia se protejează cu elemente de închidere incombustibile. Stocurile tampon de materiale şi substanţe combustibile din clasele de periculozitate P4 şi P5, în afara celor din fluxul tehnologic, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi după caz planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 3 ore pentru pereţi şi 1 ½ ore pentru planşee. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc 1 oră, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. Pentru materialele şi substanţele combustibile din clasele de periculozitate P2 şi P3, pereţii şi planşeele de separare pot fi C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de 1 oră, iar golurile de circulaţie sau funcţional necesare, protejate cu elemente de închidere rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.

37

Pentru clasa de periculozitate P1, separarea se poate realiza cu pereţi şi planşee C0 (CA1), iar golurile de comunicare din acestea, protejându-se cu elemente de închidere incombustibile. În încăperile de depozitare a materialelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4 şi P5, nu sunt admise spaţii libere pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea produselor depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile. Asemenea spaţii se amenajează în încăperi proprii, separate faţă de cele de depozitare prin pereţi şi după caz, planşee C0 (CA1), rezistente la foc conform tabelului 8. Spaţiile de recepţie-expediţie, de regulă, se separă în acelaşi mod. Spaţiile pentru recepţie-expediţie, birouri, pentru încărcarea, finisarea sau repararea produselor depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile, se separă faţă de încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4 şi respectiv P5, prin pereţi şi planşee C0 (CA1), respectiv rezistenţi la foc minimum 2 ore pentru pereţi şi 1 oră pentru planşee. Golurile de circulaţie din pereţii de separare faţă de depozit, se protejează cu uşi rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de auto-închidere sau închidere automată în caz de incendiu. În cazuri bine justificate tehnic, în pereţii de separare a birourilor şi spaţiilor de recepţieexpediţie faţă de depozite P3, P4 sau P5, se admit ferestre fixe C0 (CA1), rezistente la foc minimum 45 minute sau ferestre obişnuite, dacă sunt protejate cu obloane rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu. Fac excepţie, spaţiile de recepţie-expediţie ale depozitelor din clasele de periculozitate P3, P4 şi P5, la care se asigură aceleaşi măsuri de siguranţă la foc ca la încăperile de depozitare aferente, situaţii în care nu mai este obligatorie separarea de depozit. De asemenea, la depozitele cu clasa P1 şi P2 de periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate, nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţie-expediţie şi a birourilor. Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se realizează din materiale şi elemente de construcţie C0 (CA1), rezistente la foc corespunzător normativului şi a reglementărilor de specialitate, asigurându-se compartimentarea antifoc şi după caz antiex a încăperilor de depozitare cu capacitatea de maximum 50 m3 lichide din clasele L I sau L II (respectiv echivalentul acestora pentru L III şi L IV, adică 50 : 5 = 10 m3). Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide combustibile necesare consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrala termică, grup electrogen, centrale de încălzire cu aer cald etc.), precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente (ascensoare, platforme, etc.) se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 2 ore. Aceste încăperi pot avea un gol de acces pentru vizitare practicat în elementele de separare faţă de restul construcţiei, protejat cu element de închidere rezistent la foc minimum 45 de minute şi prevăzut cu parapet (prag) cu înălţimea astfel stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea lichidului în afara încăperii în caz de avarie. Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire cu opritor de flăcări dispus în exterior. La aceste încăperi nu este obligatorie prevederea panourilor de 38

decomprimare şi a dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare), iar dacă se prevede iluminat, acesta va corespunde categoriei de pericol de incendiu. În afara rezervorului de zi cu capacitatea de maximum 2,00 m 3 lichid combustibil amplasat în centrala termică şi a celui admis în paragraful anterior (20 m 3), rezerva de combustibil lichid necesară se prevede în afara construcţiei. Depozitarea combustibilului solid aferent centralelor termice, cu capacitatea maximă de 2,00 m3 se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 2 ore, fiind admisă comunicarea cu sala cazanelor prin uşi rezistente la foc minimum 45 de minute. Fac excepţie centralele termice cu capacităţi mari, la care se respectă prevederile reglementărilor tehnice specifice. Buncărele pentru combustibili solizi şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere aferente centralelor termice, trebuie să fie C0 (CA1), asigurându-se măsuri de protecţie şi de stingere corespunzătoare. Atunci când buncărele sunt cu capacitate mai mare de 3,00 m 3, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1), rezistente la foc minimum 2 ore. 3.5. Limitarea propagării focului şi a fumului Compartimentele de incendiu, se separă de restul construcţiei prin elemente corespunzătoare categoriei de pericol de incendiu şi densităţii sarcinii termice asigurând nivelul de performanţă normat. În acelaşi mod vor fi separate între ele şi porţiuni ale construcţiei încadrate în categorii de pericol de incendiu diferite. În interiorul compartimentelor de incendiu, se prevăd elemente despărţitoare orizontale şi/sau verticale, care să împiedice propagarea focului şi a fumului pe arii mari construite. În situaţiile stabilite de normativ, pentru limitarea propagării incendiilor în construcţii fără pereţi interiori despărţitori pentru asigurarea evacuării fumului şi a gazelor fierbinţi prin tiraj natural organizat, se prevăd (în acoperiş) sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale C0 (CA1), coborâte sub tavan, în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile respective, conform tabelului 10. Tabelul nr. 10 Distanţa maximă (m) între: Densitatea sarcinii Raportul dintre suma ariilor libere termice "q" (MJ/mp) ale dispozitivelor (deschiderilor) şi axele a două ecranele suspendate aria încăperii deschideri sub tavan q < 420 1 : 150 45 75 420 < q < 840 1 : 125. . .1 : 80 35 70 840 < q 1%xAîncăperii H. Căi de evacuare a construcţiei de depozitare a materialelor textile, în caz de incendiu Construcţia de depozitare nu este organizată cu locuri permanente de lucru, caz pentru care, nu este obligatorie asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu, conform prevederilor normativului P118-99. Cu toate acestea, construcţia are două scări de evacuare, cu lăţimea de 1.50 m, uşile metalice pline ale acestora, de la intrările în casele de scări, sunt rezistente la foc minimum 45 de minute, având dimensiunile de 1.50 x 2.50 m cu deschidere spre exterior. Acelaşi tip de uşi sunt prevăzute şi pentru accesul în încăperile alăturate, precum şi pentru comunicarea între încăperi. Uşile folosite sunt cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale. Deoarece depozitul nu este prevăzut cu locuri permanente de lucru, deschiderea uşilor se admite a nu fi în sensul deplasării oamenilor spre exterior, conform prevederilor normativului P-11899. În dreptul uşilor nu sunt praguri care să împiedice deplasarea. Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare sunt din beton armat – clasa C0 de combustibilitate – clasa A1 de reacţie la foc . Gabaritul podestelor şi ale scărilor de evacuare este asigurat pentru trecerea a două fluxuri de evacuare. Casele de scări sunt iluminate natural, prin intermediul a două goluri cu dimensiunile de 120 x 62.5 cm pentru fiecare casă de scară, goluri protejate şi acoperite cu cărămidă de sticlă tip Nevada ce asigură rezistenţa la foc de minim 30 minute cerută de normativul P-118-99. 70

Conform normativului P-118-99, la determinarea fluxului de evacuare ce trebuie asigurat în caz de incendiu pentru depozite, se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin proiect iar atunci când nu este necesar personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii. Conform tabelului 11 din lucrare şi a articolului şi tabelului 5.6.12 din normativul P-118-99, capacitatea de evacuare a unui flux este C = 75 persoane. Timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu se normează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. La stabilirea timpului de evacuare (lungimii căii de evacuare) nu se iau în consideraţie distanţele parcurse: a) pe scările de evacuare şi de la baza acestora spre exterior precum şi în interiorul degajamentelor protejate; b) în interiorul încăperilor în care nu se depăşeşte timpul (lungimea) de evacuare admisă pentru coridoare înfundate. Determinarea perioadei teoretice de timp necesare evacuării utilizatorilor se efectuează prin raportarea lungimilor de evacuare admise la viteza medie de deplasare, considerată 0,4 m/sec. pe orizontală şi 0,3 m / sec. pe verticală (scări, pante). Timpul sau lungimea de evacuare pentru o persoană aflată la nivelul al doilea al construcţiei de depozitare este de 20 secunde sau 8,25 metri. 4.3. Criterii îndeplinite de instalaţiile aferente construcţiei de depozitare Construcţia de depozitare este echipată numai cu instalaţie electrică pentru asigurarea iluminatului artificial în încăperi. Tabloul general de distribuţie se află în exteriorul clădirii având carcasa din materiale incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei electrice în caz de incendiu. Întrerupătoarele sunt montate în încăperi încastrate în pereţii de zidărie din cărămizi tip GVP, la o înălţime de 1,50 de la nivelul pardoselii iar corpurile de iluminat cu lămpi incandescente sunt fixate de tavan şi protejate cu bulb de sticlă. Construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de amorsare. 4.4. Criterii îndeplinite de instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor Construcţia de depozitare nu dispune de instalaţii de semnalizare a incendiilor deşi la art. 4.2.1. din normativul I-18/2-2002, aceste instalaţii se prevăd la construcţiile de producţie şi depozitare (inclusiv încăperi sau spaţii de producţie şi depozitare amplasate în alte clădiri) din categoriile A. B

71

sau C cu pericol de incendiu, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m, precum şi la depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime). Aria desfăşurată a construcţiei de depozitare este de 820 m2. Conform art. 7.1. echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler, se asigură la construcţii (încăperi) destinate depozitării materialelor combustibile cu aria construită mai mare de 750 m 2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m2. Construcţia de depozitare a materialelor textile are aria construită de 410 m 2 şi densitatea de sarcină termică de 420 MJ/m2, de unde rezultă că nu necesită dotare cu instalaţii de stingere a incendiilor de tip sprinkler. În privinţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă, construcţia de depozitare este dotată cu câte doi hidranţi interiori cu diametrul nominal de 50 mm, cu furtun plat, pe fiecare nivel, dispuşi în nişe prevăzute în pereţii din cărămidă tip GVP. Conform art. 4.1. din normativul NP-086-05, echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează, la construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu cu arii construite de minimum 750 m 2 şi densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m2. Deoarece densitatea de sarcină termică maximă în încăperile depozitului nu depăşeşte 420 MJ/m2, nu este necesară echiparea cu hidranţi interiori. Conform anexei 3 din normativul NP 086-05, pentru încăperile sau grupuri de încăperi cu risc mare şi foarte mare (categoriile A, B sau C de pericol de incendiu), care au un volum mai mare de 5000 m3, se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană, iar pentru cele care au un volum mai mic de 5 000 m3, se asigură un singur jet. Din punct de vedere al volumului, construcţia de depozitare îndeplineşte condiţiile minime de dotare cu hidranţi interiori. Hidranţii interiori sunt marcaţi conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă. Debitul asigurat (Q) este de 100 litri/min, pentru presiunea de 0,2 MPa şi pentru diametrul de 12 mm al duzei de refulare este, conform anexei 5 din normativul NP 086-05. Societatea Moda Sârguinţa SCM are în incintă 1 hidrant de incendiu exterior. Conform art. 6.1. din normativul NP 086-05, în cazul în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centrele populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată, pentru construcţii de depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu volum mai mare de 5000 m 3. Cum volumul depozitului, cumulat cu ale celorlalte construcţii din incinta depozitului nu depăşesc 5000 m 3, nu este necesară prevederea de rezervă de apă pentru incendiu. Hidrantul de incendiu exterior Dn 100 mm are conducta pe care se amplasează cu diametrul de 150 mm. Jetul de apă realizat cu ajutorul hidrantului de incendiu exterior, asigură o rază de acţiune a acestuia de 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi. 72

Hidrantul de incendiu exterior, se află o distanţă de minimum 5 m de zidul construcţiei de depozitare şi este marcat conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă. Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriul societăţii comerciale Moda Sârguinţa SCM, este de 1 incendiu având suprafaţa mai mică de 150 ha, conform prevederilor art. 6.18 din normativul NP 086-05. Durata de funcţionare a hidranţilor interiori şi a hidrantului exterior de incendiu, este de 10 minute pentru cei interiori şi 3h pentru cel exterior. 4.5. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa căilor de acces, intervenţie şi salvare Căile de circulaţie în incinta societăţii au îmbrăcăminte din asfalt, şi o lăţime a părţii carosabile de 6.00 metri, asigurând şi gabaritul minim necesar pe verticală, de 4.20 metri, pentru accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, drumurile nefiind traversate de linii/cabluri electrice sau de telefonie. Platformele căilor de acces sunt la nivel cu terenul natural, fapt ce permite accesul autospecialelor şi echipelor de intervenţie în caz de incendiu pe două laturi ale construcţiei de depozitare. În faţa construcţiei de depozitare se află o platformă betonată cu dimensiunile de 41.50 x 8.50 metri care permite staţionarea autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu. În interiorul depozitului căile de acces şi de evacuare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. 4.6. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa dotării cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor şi serviciul de pompieri Construcţiile de depozitare se dotează cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi spaţiile acestora. Conform prevederilor art. 5.10.2. şi 5.10.3. din normativul P-118-99, la construcţiile de depozitare, de regulă, se prevăd stingătoare portative (de tip corespunzător), prevăzându-se, un stingător de minimum 6 kg la maximum 150 m 2 arie desfăşurată din categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) şi respectiv 200 m2 la categoriile D si E (BE1a,b), dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al construcţiei. În încăperile şi spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m 2 şi în care se pot afla lichide combustibile se prevăd şi stingătoare transportabile, recomandându-se un stingător de minimum 50 kg la fiecare 500 m2. În afara de stingătoare, spaţiile, încăperile, compartimentele şi construcţiile de depozitare se dotează, după caz, cu lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu etc., în funcţie de substanţele utilizate şi condiţiile specifice. Conform anexei 6 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, pentru construcţia de depozitare, necesarul de stingătoare este de 1 stingător la 150 m2.

73

Conform anexei 3 din ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003, pentru construcţiile de depozitare din categoriile de pericol de incendiu A, B şi C, necesarul de stingătoare este de 1 stingător la 150 m2 dar minim 2 bucăţi pe nivel, iar pentru cele din categoriile D şi E, 1 stingător şa 200 m2 dar minim 2 bucăţi pe nivel. Construcţia de depozitare a materialelor textile aparţinând societăţii Moda Sârguinţa SCM, este dotată cu următoarele mijloace de stingere a incendiilor: Tabelul nr. 17 Dotarea cu mijloace pentru stingerea incendiilor a construcţiei de depozitare aparţinând Moda Sârguinţa SCM Denumire mijlocului de stingere a incendiilor Stingător presurizat cu pulbere P6 Stingător presurizat cu pulbere P9 Stingător presurizat cu pulbere P50

Rezultă U./M.

Necesar

Existent

Buc.

4

Buc.

Excedent

Deficit

8

4

-

-

3

3

-

Buc.

2

2

-

-

Butoi cu nisip + lopată

Buc.

4

4

-

-

Hidrant interior DN 50mm

Buc.

2

4

2

-

Obs. Câte 3 pe nivel Câte 1 pe nivel Câte 2 pe nivel Câte 2 pe nivel

Stingătoarele presurizate cu pulbere P6 sunt amplasate la o înălţime de 1,40 m faţă de pardoseală, conform art. 14 din ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003, şi a ordinului ministrului administraţiei şi internelor, nr. 166 din 27.06.2010, pentru aprobarea – Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente (art. 89) iar locurile de amplasare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Societatea Moda Sârguinţa SCM are stabilită o persoană care îndeplineşte prin cumul funcţia de cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor. Conform art. 5.10.8. din normativul P-118-99 construcţiile sau grupurile de construcţii de depozitare vor avea constituite servicii de pompieri, de regulă, atunci când aria desfăşurată totală este mai mare de 5.000 m2 şi categoriile A, B şi C (BE3a,b si BE2) de pericol de incendiu reprezintă peste 50%. Beneficiarii pot stabili constituirea serviciului de pompieri şi la arii desfăşurate mai mici. 74

Deoarece suprafaţa desfăşurată a construcţiilor societăţii Moda Sârguinţa SCM este de 1590 m2, conform art. 5.10.8. nu este necesară constituirea unui serviciu de pompieri. Societatea Moda Sârguinţa SCM are constituită în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00) o formaţiune proprie de apărare împotriva incendiilor formată din 5 persoane, formaţiune din care face parte şi administratorul depozitului. Formaţiunea de apărare împotriva incendiilor este instruită pentru a interveni în caz de incendiu. În afara programului de lucru (16.00 – 08.00) societatea are încheiat un contract cu o firmă de pază care asigură paza printr-un agent de pază care are printre atribuţii şi supravegherea incintei societăţii şi a clădirilor acesteia, patrularea şi verificarea din oră în oră a încuietorilor uşilor clădirilor, integritatea ferestrelor precum şi identificarea pericolului de incendiu şi anunţarea, în caz de incendiu a subunităţii de pompieri militari, la nr. de telefon 112 şi a administratorului societăţii, prin mijloacele de telefonie puse la dispoziţie de societate; întreruperea alimentării cu energie electrică de la tabloul general de distribuţie. Societatea Moda Sârguinţa SCM are întocmite planuri de depozitare a materialelor şi planuri de evacuare a persoanelor şi materialelor depozitate, conform art. 29 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor. 4.7. Interacţiunea sistemelor de protecţie la incendiu cu celelalte sisteme şi instalaţii din construcţii În caz de incendiu, în clădirea de depozitare a materialelor textile aparţinând societăţii Moda Sârguinţa SCM, înainte de utilizarea hidranţilor interiori şi exteriori de incendiu, se va întrerupe alimentarea cu energie electrică în construcţie. La elaborarea planurilor de intervenţie trebuie să se ţină seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere. Instalaţiile aferente construcţiei de depozitare, cum sunt cele electrice şi cele de stingere a incendiilor cu apă (hidranţii interiori), se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor. Având în vedere datele şi informaţiile prezentate în capitolul IV, au fost elaborate: - Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu la construcţia de depozitare aparţinând societăţii Moda Sârguinţa SCM Rm. Vâlcea, prezentat în anexa nr. 2; - scenariu de securitate la incendiu a construcţiei de depozitare aparţinând societăţii Moda Sârguinţa SCM Rm. Vâlcea, prezentat în anexa nr. 3.

75

CAPITOLUL V REGULI ŞI MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR A. Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor - controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora; - stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a consecinţelor incendiilor; - menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu; - întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; - exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice; - în spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru; - produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor; - se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de depozitare; - produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate; - dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare; - deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor; - deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora; - este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială; B. Reguli de apărare împotriva incendiilor ce decurg din modul de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile - depozitarea materialelor şi substanţelor se face în raport cu natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare, proprietăţile fizico-chimice (grupa sau clasa de combustibilitate ori 76

inflamabilitate; clasa de periculozitate, tendinţa de autoaprindere, autoinflamare, explozie; comportarea în contact sau în prezenţa altor substanţe, comportarea în caz de incendiu (ardere, topire, picurare, degajare de gaze toxice etc.) precum şi în funcţie de substanţele stingătoare adecvate ori compatibile cu procedeele de stingere; - controlul periodic al substanţelor periculoase; - depozitarea ordonată (în stive, sectoare, pe loturi, pe rastele, rafturi sau poliţe etc.), asigurând căi de acces şi de evacuare şi nedepăşind cantităţile maxime admise (stabilite şi afişate); - respectarea planului/schiţei de depozitare şi evacuare; - asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de mijloacele de încălzire, corpurile electrice de iluminat şi alte surse de căldură, precum şi faţă de detectoarele de incendiu şi capetele de pulverizare a apei, spumei şi a altor substanţe stingătoare; - ventilarea spaţiilor închise de depozitare în care se pot degaja gaze combustibile, inflamabile sau toxice; - evitarea la manipulare a loviturilor, ciocnirilor, revărsărilor şi deteriorării ambalajelor; - existenţa globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a armăturilor (grătarelor, de protecţie); - deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului; - delimitarea spaţiilor de depozitare de cele pentru recepţie şi livrare; - asigurarea rezistenţei la foc prevăzute de norme la pereţi, planşee, uşile, ferestrele încăperilor executate; - ignifugarea elementelor de construcţii din lemn ale magaziilor, inclusiv ale rafturilor; - introducerea în halele (încăperile) de producţie numai a cantităţilor de materiale şi substanţe combustibile ori explozive strict necesare fluxului tehnologic, care nu vor depăşi necesarul pentru schimbul de lucru, cantităţile maxime admise se stabilesc de proiectant pentru încăperea respectivă; - folosirea mijloacelor de transport şi manipularea în bună stare şi protejate în raport cu pericolul existent (antiex, dispozitiv parascântei, roţi cu bandă de uzură ce nu produc scântei etc.); - verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru a depista eventualele focare; - oprirea motoarelor cu ardere internă pe timpul operaţiilor de încărcare-descărcare; - dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare, anunţare, avertizare şi stingere a incendiilor, adecvate; - păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor. - se interzice folosirea focului deschis şi a fumatului; accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în spaţiile de depozitare a substanţelor cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie;

77

- se interzice amenajarea în depozitele şi magaziile închise de materiale şi substanţe combustibile ori explozive a unor spaţii pentru birouri, finisarea, ambalarea, încercarea ori repararea produselor sau ambalajelor, precum şi livrarea lichidelor combustibile; - se interzice separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot împiedica intervenţia în caz de incendiu; - se interzice depozitarea în depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice comprimate, precum şi a peste 200 litri lichide combustibile sau 200 kg carbid; - se interzice parcarea şi repararea mijloacelor de transporturi în spaţii de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile; - se interzice împiedicarea deschiderii automate în caz de incendiu a trapelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi; - produsele textile se depozitează la o distanţă de cel puţin 1.00 m faţă de sursele de căldură atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei; - depozitarea materialelor combustibile se face în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate; - se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei; - rafturile se realizează pe cât posibil din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc minim A2 şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate; C. Reguli de apărare împotriva incendiilor ce decurg din utilizarea instalaţiilor electrice - corpurile de iluminat să corespundă categoriei pericolului de incendiu şi de explozie a încăperilor respective; - corpurile de iluminat din exterior faţă de încăperile cu medii inflamabile şi explozive, să fie de tip special şi montate la distanţă; - pe suprafaţa corpului de iluminat să nu existe praf depus; - legăturile conductoarelor în spatele corpului de iluminat să fie bine izolate şi introduse în tuburi de protecţie, asigurându-se o bună etanşare la cele folosite în încăperi cu pericol de incendiu şi explozie; - la lămpile electrice, în raport cu tipul corpurilor de iluminat, să nu fie lipsă globurile şi armăturile de protecţie; - corpurile de iluminat să nu fie suspendate de conductoare, ci fixate de plafon cu cârlige sau perete prin console; - toate echipamentele folosite pentru sistemele de iluminat (corpuri de iluminat, aparate de acţionare etc.) vor fi echipamente, omologate şi agrementate conform normelor române în vigoare; La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic: 78

- înlocuirea siguranţelor cu altele necalibrate; - supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, prizelor, întrerupătoarelor şi transformatoarelor; - lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontării parţiale a instalaţiei; - folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecăr, direct în prize; - utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la o distanţă mai mică de 1.00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi a magaziilor de materiale combustibile; - folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie sau alte materiale combustibile; - folosirea în stare defectă, uzată sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice.

79

80

ANEXA NR. 1

81

82

83

84

85

86

87

88

89

90

91

92

ANEXA NR. 2

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU LA CONSTRUCŢIA DE DEPOZITARE APARŢINÎND SOCIETĂŢII MODA SÂRGUINŢA SCM RM. VÂLCEA 93

1. CONSIDERAŢII GENERALE Scopul prezentei analize constă în identificarea riscului de incendiu asociat sistemului supus evaluării şi compararea acestuia cu nivelul limită prestabilit, denumit risc de incendiu acceptat, lucrarea finalizându-se cu măsuri şi recomandări care vizează reducerea sau menţinerea riscului de incendiu identificat. Prezenta analiză de risc s-a efectuat având în vedere prevederile art. 19 lit. b din Legea 307 / 2006 („Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale: ….b. să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor”) şi art. 18. lit. d) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor („Documentele de evidenţă specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să cuprindă cel puţin: … d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc. ). La elaborarea prezentei documentaţii s-au avut în vedere următoarele: - Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, cu nr. 210 din 21.05.2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, cu modificările şi completările ulterioare; - condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea în cadrul locaţiei şi concluziile rezultate în urma evaluării desfăşurate pe teren asupra soluţiilor constructive existente, a nivelului de echipare şi dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi asupra modului de organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva incendiilor; - prevederile reglementărilor tehnice care vizează securitatea la incendiu a construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora, după cum urmează: - Legea nr. 10/1995 – Lege privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare; - Legea 307 /din 2006 – Lege privind apărarea împotriva incendiilor; - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor; - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, P 118-99; - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei din clădiri – Indicativ I 18/2 – 2002; - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare - Indicativ I 9-94; - Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor - indicativ NP 086-05; 94

- Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor – Indicativ I 7 – 2011; - STAS 10903-2-79 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în construcţii; 2. CARACTERISTICILE SISTEMULUI SUPUS EVALUĂRII 2.1. Date de identificare: Beneficiar: Moda Sârguinţa SCM Adresa beneficiar: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282 Denumire obiectiv: Construcţie de depozitare a materialelor textile/confecţiilor şi materiilor prime Adresă obiectiv: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282 Telefon:

+40 (350) 401650 +40 (250) 735631

Fax:

+ 40 (250) 737561

Profil de activitate: producere, desfacere şi export de confecţii textile Program de lucru: 08.00 – 16.00 2.2. Destinaţia construcţiei: Depozitarea materiei prime pentru realizarea diferitelor tipuri de confecţii, a produselor de confecţii textile precum şi a pieselor de schimb şi a ansamblurilor şi subansamblurilor de mică mecanizare utilizate în procesul de producţie. 2.3. Categoria şi clasa de importanţă În conformitate cu regulamentul aprobat prin HGR nr. 766/1997 şi metodologia specifică elaborată de ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, construcţia se încadrează în categoria C de importanţă (construcţii de importanţă normală). Conform tabelului 4.2. din normativul P-100-1/2006 – Cod de proiectare seismică. Prevederi de proiectare pentru clădiri, construcţia de depozitare se încadrează în clasa de importanţă IV (clădiri de mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus de ocupare şi/sau de mică importanţă economică, construcţii agricole, locuinţe unifamiliale) pentru expunere la cutremur. 2.4. Particularităţi specifice sistemului 2.4.1. Tipul clădirii: clădire de depozitare 2.4.2. Aria construită şi aria desfăşurată: - aria suprafeţei construită: Ac = 410 m2; - aria desfăşurată: Ad = 820 m2; 2.4.3. Regim de înălţime: P + E 2.4.4. Volumul construcţiei: 1954 m3 2.4.5. Compartiment de incendiu: construcţia de depozitare constituie un compartiment de incendiu 95

2.4.6. Destinaţia încăperilor: Încăperi Parter Etaj 2 ÷ 9 - Magazii 11 ÷ 18 - Magazii *Numerotarea încăperilor conform planşelor 1 şi 2 din anexa 1.

Casa scării 1 şi 10*

2.4.7. Numărul maxim de utilizatori: construcţia nu este prevăzută cu locuri permanente de lucru;

Număr maxim de utilizatori: 10 persoane; 2.4.8. Prezenţa permanentă a personalului, capacitatea de autoevacuare a acestora Utilizatorii sunt prezenţi temporar în clădire, cu ocazia activităţilor de încărcare, descărcare,

depozitare materiale – tot în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00); - capacitatea de autoevacuare: persoane valide. 2.4.9. Capacităţi de depozitare:

1000 m2 rafturi;

2.4.10. Caracteristicile procesului tehnologic şi cantităţile de substanţe periculoase, conform clasificării HGR nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase. Construcţia nu are un proces tehnologic; În construcţia de depozitare nu sunt depozitate substanţe periculoase, clasificate conform HGR nr. 804/2007. 2.4.11. Numărul căilor de evacuare: - parter: două uşi ce conduc în exterior; - etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior. 2.4.12. Nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii şi aparatură de alimentare cu apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare Construcţia de depozitare este dotată numai cu instalaţie de energie electrică pentru iluminatul artificial al încăperilor. Alimentarea cu energie electrică a construcţiei de depozitare se realizează printr-un branşament de la reţeaua publică, la care este racordat tabloul electric general. Tabloul general de distribuţie se află în exteriorul clădirii având carcasa din materiale incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei electrice în caz de incendiu. Întrerupătoarele sunt montate în încăperi încastrate în pereţii de zidărie din cărămizi tip GVP, la o înălţime de 1,50 de la nivelul pardoselii iar corpurile de iluminat cu lămpi incandescente sunt fixate de tavan şi protejate cu bulb de sticlă. Construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de amorsare. 2.4.13. Echiparea cu sisteme, instalaţii şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu. 96

Construcţia de depozitare nu dispune de instalaţii de semnalizare a incendiilor deşi la art. 4.2.1. din normativul I-18/2-2002, aceste instalaţii se prevăd la construcţiile de producţie şi depozitare (inclusiv încăperi sau spaţii de producţie şi depozitare amplasate în alte clădiri) din categoriile A. B sau C cu pericol de incendiu, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m, precum şi la depozite cu stive înalte (peste 4 m înălţime). Aria desfăşurată a construcţiei de depozitare este de 820 m2. 2.4.14. Echiparea cu sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor. Conform art. 7.1. echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler, se asigură la construcţii (încăperi) destinate depozitării materialelor combustibile cu aria construită mai mare de 750 m 2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m2. Construcţia de depozitare a materialelor textile are aria construită de 410 m 2 şi densitatea de sarcină termică de 420 MJ/m2, de unde rezultă că nu necesită dotare cu instalaţii de stingere a incendiilor de tip sprinkler. În privinţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă, construcţia de depozitare este dotată cu câte doi hidranţi interiori cu diametrul nominal de 50 mm, cu furtun plat, pe fiecare nivel, dispuşi în nişe prevăzute în pereţii din cărămidă tip GVP. Conform art. 4.1. din normativul NP-086-05, echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează, la construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu cu arii construite de minimum 750 m 2 şi densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m 2. Deoarece densitatea de sarcină termică maximă în încăperile depozitului nu depăşeşte 420 MJ/m2, nu este necesară echiparea cu hidranţi interiori. Conform anexei 3 din normativul NP 086-05, pentru încăperile sau grupuri de încăperi cu risc mare şi foarte mare (categoriile A, B sau C de pericol de incendiu), care au un volum mai mare de 5000 m3, se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană, iar pentru cele care au un volum mai mic de 5 000 m 3, se asigură un singur jet. Din punct de vedere al volumului, construcţia de depozitare îndeplineşte condiţiile minime de dotare cu hidranţi interiori. Hidranţii interiori sunt marcaţi conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă. Debitul asigurat (Q) este de 100 litri/min, pentru presiunea de 0,2 MPa şi pentru diametrul de 12 mm al duzei de refulare este, conform anexei 5 din normativul NP 086-05. Societatea Moda Sârguinţa SCM are în incintă 1 hidrant de incendiu exterior Conform art. 6.1. din normativul NP 086-05, în cazul în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centrele populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată, pentru construcţii de depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu volum mai mare de 5000 m 3. Cum volumul

97

depozitului, cumulat cu ale celorlalte construcţii din incinta depozitului nu depăşesc 5000 m 3, nu este necesară prevederea de rezervă de apă pentru incendiu. Hidrantul de incendiu exterior Dn 100 mm are conducta pe care se amplasează cu diametrul de 150 mm. Jetul de apă realizat cu ajutorul hidrantului de incendiu exterior, asigură o rază de acţiune a acestuia de 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi. Hidrantul de incendiu exterior, se află o distanţă de minimum 5 m de zidul construcţiei de depozitare şi este marcat conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă. Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriul societăţii comerciale Moda Sârguinţa SCM, este de 1 incendiu având suprafaţa mai mică de 150 ha, conform prevederilor art. 6.18 din normativul NP 086-05. 2.4.15. Dotarea cu stingătoare, alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte şi mijloace de intervenţie. Dotarea cu mijloace pentru stingerea incendiilor a construcţiei de depozitare aparţinând Moda Sârguinţa SCM Denumire mijlocului de stingere a incendiilor Stingător presurizat cu pulbere P6 Stingător presurizat cu pulbere P9 Stingător presurizat cu pulbere P50

Rezultă U./M.

Necesar

Existent

Buc.

4

Buc.

-

Excedent

Deficit

8

4

-

3

3

-

Obs. Câte 3 pe nivel

Câte 1 pe nivel Câte 2 pe Butoi cu nisip + lopată Buc. 4 4 nivel Hidrant interior DN Câte 2 pe Buc. 2 4 2 50mm nivel Stingătoarele presurizate cu pulbere P6 sunt amplasate la o înălţime de 1,40 m faţă de Buc.

2

2

-

-

pardoseală, iar locurile de amplasare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. 2.4.16. Măsuri organizatorice Activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor este organizată şi se desfăşoară conform Legii 307/2006 – privind apărarea împotriva incendiilor şi potrivit Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor aprobate prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007. Societatea Moda Sârguinţa SCM are stabilită o persoană care îndeplineşte prin cumul funcţia de cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor. Deoarece suprafaţa desfăşurată a construcţiilor societăţii Moda Sârguinţa SCM este de 1590 m2, conform art. 5.10.8. din normativul P-118-99, nu este necesară constituirea unui serviciu de pompieri. Cu toate acestea, societatea Moda Sârguinţa SCM are constituită în timpul programului de 98

lucru (8.00 – 16.00) o formaţiune proprie de apărare împotriva incendiilor formată din 5 persoane, formaţiune din care face parte şi administratorul societăţii comerciale. Formaţiunea de apărare împotriva incendiilor este instruită pentru a interveni în caz de incendiu. În afara programului de lucru (16.00 – 08.00) societatea are încheiat un contract cu o firmă de pază care asigură paza printr-un agent de pază care are printre atribuţii şi supravegherea incintei societăţii şi a clădirilor acesteia, patrularea şi verificarea din oră în oră a încuietorilor uşilor clădirilor, integritatea ferestrelor precum şi identificarea pericolului de incendiu şi anunţarea, în caz de incendiu a subunităţii de pompieri militari, la nr. de telefon 112 şi a administratorului societăţii, prin mijloacele de telefonie puse la dispoziţie de societate; întreruperea alimentării cu energie electrică de la tabloul general de distribuţie. Societatea Moda Sârguinţa SCM are întocmite planuri de depozitare a materialelor şi planuri de evacuare a persoanelor şi materialelor depozitate, conform art. 29 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor. Pentru reducerea sau eliminarea unor factori determinanţi (surse de aprindere şi condiţii care pot determina aprinderea), sunt stabilite următoarele măsuri: - controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora; - verificarea periodică a instalaţiei electrice pentru iluminat artificial; - întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; - interzicerea folosirii sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de depozitare; - asigurarea existenţei globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a armăturilor (grătarelor, de protecţie); - deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului; - verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru a depista eventualele focare şi a elimina eventualele surse de aprindere; - păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor; - interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului şi accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în spaţiile de depozitare; - interzicerea depăşirii densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei; - curăţarea periodică a prafului depus pe suprafaţa corpurilor de iluminat. 3. IDENTIFICAREA PERICOLELOR DE INCENDIU

99

Pentru identificarea pericolelor de incendiu s-au avut în vedere următorii factori ce pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu, şi anume: - clasele de reacţie la foc ale materialelor şi produselor de construcţii; - clasele de periculozitate ale materialelor depozitate; - densitatea sarcinii termice; - sursele potenţiale de aprindere; - condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu. 3.1. Clasele de reacţie la foc ale materialelor şi produselor de construcţii - clasa de reacţie la foc A1, pentru elementele principale de rezistenţă, de compartimentare, finisaje (pereţi din zidărie de cărămidă tip GVP, planşee din fâşii din beton armat cu goluri, mortare pe bază de ciment/var, A1FL - pardoseală din mozaic). 3.2. Clasele de periculozitate ale materialelor depozitate, inclusiv ale rafturilor Nr. crt.

Denumirea materialului depozitat

1

Textile

2

Hârtie

3

Carton

4

Polietilenă

5

Plastic

6

Poliester

7

Lemn

Clasa de periculozitate conform tabelului 6.2.19 / P-118-99 P-4 B cu periculozitate mare P-4 B cu periculozitate mare P-4 B cu periculozitate mare P-4 B cu periculozitate mare P-4 B cu periculozitate mare P-3 B cu periculozitate medie P-3 B cu periculozitate medie

Obs.

Utilizată ambalaj Utilizată ambalaj Utilizată ambalaj

ca ca ca

3.3. Densitatea sarcinii termice Suprafaţa de Nr. pardoseală încăperii Ap

Materiale depozitate

Sarcina termică eliberată de Cantitate Puterea fiecare mi calorică material Qi (kg) (MJ/kg) depozitat mi  Qi

(m2)

(MJ) 100

Sarcina termică din încăpere (MJ) n

 mi  Qi i 1

Densitatea de sarcină termică n

qs 

SQ

Ap MJ/m2



m Q Obs. i 1

i

Ap

i

0 1

1 10,40

2

39,60

3

39,60

4

39

5

39

6

39

7

39

8

39,60

9

39,60

10 11

10,40 39,60

12

39,60

0

1

13

39

14

39

15

39

2 Textile Carton Polietilenă Plastic Lemn Carton Lemn Textile Hârtie Carton Plastic Poliester Lemn Textile Plastic Lemn Textile Plastic Lemn Textile Plastic Lemn Textile Carton Polietilenă Plastic Lemn Textile Carton Polietilenă Plastic Lemn Textile Carton Lemn Textile Carton Lemn 2 Textile Carton Lemn Textile Carton Lemn Textile Carton Lemn

3 490 7,5 1 1,5 168 17 224 127,5 1,5 26,5 59,5 4,5 196 230 7,5 7,5 230 7,5 7,5 230 7,5 7,5 490 7,5 1 1,5 168 490 7,5 1 1,5 168 588 12 224 588 12 224 3 490 10,5 196 490 10,5 196 490 10,5 196

4 20,950 16,300 33,500 25,000 18,400 16,300 18,400 20,950 16,300 16,300 25,000 27,200 18,400 20,950 25,000 18,400 20,950 25,000 18,400 20,950 25,000 18,400 20,950 16,300 33,500 25,000 18,400 20,950 16,300 33,500 25,000 18,400 20,950 16,300 18,400 20,950 16,300 18,400 4 20,950 16,300 18,400 20,950 16,300 18,400 20,950 16,300 18,400 101

5 10265,5 122,25 33,5 37,5 3091,2 277,1 4121,6 ≈ 2671 24,45 ≈ 432 1487,5 122,4 3606,4 4818,5 187,5 138 4818,5 187,5 138 4818,5 187,5 138 10265,5 122,25 33,5 37,5 3091,2 10265,5 122,25 33,5 37,5 3091,2 12318,6 195,6 4121,6 12318,6 195,6 4121,6 5 10265,5 171,15 3606,4 10265,5 171,15 3606,4 10265,5 171,15 3606,4

6 -

7 -

8

13549,95

≈ 342

4398,7

≈ 111

8343,75

≈ 214

5144

≈132

5144

≈132

5144

≈132

13549,95

≈ 342

13549,95

≈ 342

16635,8

≈ 420

16635,8

≈ 420

6

7

14043,05

≈ 360

14043,05

≈ 360

14043,05

≈ 360

8

16

39

17

39,60

18

39,60

Textile Carton Lemn Textile Carton Lemn Textile Carton Lemn

490 10,5 196 588 12 224 588 12 224

20,950 16,300 18,400 20,950 16,300 18,400 20,950 16,300 18,400

10265,5 171,15 3606,4 12318,6 195,6 4121,6 12318,6 195,6 4121,6

14043,05

≈ 360

16635,8

≈ 420

16635,8

≈ 420

Orice modificare a cantităţilor de materiale depozitate ce va conduce la creşteri ale valorilor densităţilor de sarcini termice, va fi făcută cu responsabilitatea beneficiarului. 3.4. Categoria de pericol de incendiu Construcţia de depozitare se încadrează în categoria C (BE2) de pericol de incendiu: posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu), conform prevederilor articolului şi tabelului 2.1.5. din normativul P-118-99, toate materialele depozitate fiind combustibile solide iar densitatea de sarcină termică din încăperi fiind mai mare de 105 MJ/m2. 3.5. Sursele posibile de aprindere Având în vedere activităţile desfăşurate, instalaţiile şi echipamentele aferente construcţiei, pot fi luate în considerare următoarele surse de potenţiale de aprindere: - surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit şi altele asemenea; - surse de aprindere termică: obiecte incandescente, efectul termic al curentului electric şi altele asemenea; - surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit şi altele asemenea; - surse de aprindere naturale: trăsnet. 3.6. Împrejurările preliminate ce pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu - defecţiuni la instalaţia electrică; - echiparea tablourilor electrice cu siguranţe supradimensionate sau necalibrate; - corpuri de iluminat neprotejate cu globuri sau carcase în magazii si depozite; - fumatul; - nereguli organizatorice; - trăsnet şi alte fenomene naturale; - alte împrejurări. 4. METODA DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU Pentru evaluarea riscului de incendiu s-a utilizat metoda matematică SIA elaborată de Societatea Elveţiană a inginerilor şi arhitecţilor. 102

Metoda presupune respectarea regulilor generale de securitate, aşa cum sunt cele referitoare la distanţele de siguranţă dintre clădirile învecinate, a măsurilor de protecţie a persoanelor (căi de evacuare, iluminat de siguranţă etc.) precum şi a prevederilor referitoare la instalaţiile utilitare. Termeni şi notaţii utilizate: LITERE MAJUSCULE

LLITERE MINUSCULE

SEMNIFICAŢIE

A

factor de activare

b

B

pericol de incendiu

c

E

înălţimea utilă a nivelului

e

F

rezistenţa la foc a elementelor de construcţie

f

H

număr de persoane/utilizatori

g

M

ansamblul măsurilor de protecţie împotriva incendiilor

i

N

măsuri normale de împotriva incendiilor

k

P

pericol potenţial de incendiu

l

R

risc de incendiu identificat

n

S

măsuri speciale de împotriva incendiului

Z

construcţii celulare

q

Y

securitatea la incendiu

r

AB

suprafaţa unui compartiment de incendiu

s

AZ

suprafaţa unei celule de incendiu

y

AF Co Fe Fu

suprafaţă vitrată pericol de coroziune grad de combustibilitate pericol datorat degajărilor de fum pericol datorat degajărilor de produse toxice Factor de punerea în pericol a utilizatorilor (numărul lor, mobilitatea lor şi nivelul la care se află compartimentul de incendiu) Densitatea de sarcină termică mobilă Densitatea de sarcină termică fixă 103

Tx PH,E Qm Qi

protecţie

protecţie

p

SEMNIFICAŢIE factor de lăţime a compartimentlui de incendiu factor de combustibilitate factor de înălţime utilă factor de măsuri de protecţie a construcţiei factor de mărime al compartimentului de incendiu factor de sarcină termică fixă factor de pericol de coroziune şi toxicitate factor de lungime al compartimentului de incendiu factor de măsuri normale factor de punere în pericol a utilizatorilor factor de sarcină termică mobilă factor de pericol dat de fum factorul măsurilor speciale factor de securitate la incendiu

Rn Ru

Riscul normal de incendiu Riscul de incendiu acceptat

Riscul de incendiu identificat se determină cu relaţia:

R  B A Pericolul de incendiu se determină cu relaţia: P M M  N SF B

Pericole date de conţinut B

Pericole inerente construcţiei

qcr k ie g P  NSF NSF

Riscul de incendiu se determină cu relaţia: R  B A 

P A N SF

Factorul N al măsurilor normale de protecţie împotriva incendiilor, se determină cu formula: N  n1  n2  n3  n4  n5

Unde: n1 = factor ce ţine seama de stingătoarele portabile n2 = factor ce ţine seama de hidranţii interiori n3 = factor ce ţine seama de fiabilitatea sistemelor de alimentare cu apă n4 = factor ce ţine seama de lungimea conductelor de transport a apei n5 = factor ce ţine seama de instruirea personalului Factorul S al măsurilor speciale de protecţie împotriva incendiilor, se determină cu formula: S  s1  s2  s3  s4  s5  s6

Unde: s1 = factor ce ţine seama de detecţia fumului s2 = factor ce ţine seama de transmiterea alarmei s3 = factor ce ţine seama serviciul privat pentru situaţii de urgenţă s4 = factor ce ţine seama de profesionist pentru situaţii de urgenţă s5 = factor ce ţine seama de instalaţiile automate de stingere a incendiului s6 = factor ce ţine seama de instalaţiile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi Factorul F al rezistenţei la foc a elementelor de construcţie, se determină cu formula: F  f1  f 2  f 3  f 4

Unde: f1 = factor ce ţine seama de rezistenţa la foc a structurii portante f2 = factor ce ţine seama de rezistenţa la foc a faţadelor f3 = factor ce ţine seama de rezistenţa la foc a planşeelor luând în considerare comunicaţiile verticale 104

f4 = factor ce ţine seama de celulele de incendiu luând în considerare suprafeţele vitrate utilizate ca dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi Riscul de incendiu acceptat Ru se calculează cu formula: Ru  Rn  PH , E

Unde: Rn = riscul normal de incendiu Rn = 1,3 PH,E = factor de corecţie a riscului normal, dat de punerea în pericol a utilizatorilor (numărul lor, mobilitatea lor şi nivelul la care se află) PH,E < 1

pericol mare pentru utilizatori

PH,E = 1

pericol normal pentru utilizatori

PH,E < 1

pericol scăzut pentru utilizatori

Se consideră că securitatea la incendiu este asigurată dacă: R < Ru sau Y

Ru 1 R

5. IDENTIFICAREA RISCURILOR DE INCENDIU 5.1. Consideraţii generale Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem/proces, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentului respectiv. La estimarea riscului de incendiu, respectiv a probabilităţii de iniţiere a unui incendiu şi de producere a consecinţelor acestuia, se au în vedere, de regulă, următoarele elemente: a) pericolele de incendiu identificate; b) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa esenţială "securitate la incendiu"; c) nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şi aparatura de alimentare cu apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare, starea de funcţionare şi performanţele acestora; d) factorul uman, determinat de numărul de persoane, vârsta şi starea fizică ale acestora, nivelul de instruire; e) alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu. 5.2. Nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiei privind cerinţa esenţială „securitatea la incendiu” 5.2.1. Stabilitatea la foc 105

Potrivit prevederilor Normelor generale de apărare împotriva incendiilor aprobate cu Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007. În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei construcţii trebuie să-şi menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura: a) securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune că aceştia rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie; b) evitarea prăbuşirii clădirii; c) îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu", pe perioada de timp normată. Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în alcătuirea structurii portante principale a clădirii se precizează în reglementările tehnice specifice. Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau fără rol de separare la incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea rezistenţei la foc a construcţiei. Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea la foc se realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzătoare fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Stabilitatea la foc a construcţiei este dată de: - rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie; - gradul de rezistenţă la foc al clădirii. 5.2.1.1. Rezistenţa la foc Elementele de construcţie structurale şi cele de compartimentare prezintă următoarele performanţe estimative privind rezistenţa la foc: - pereţi portanţi exteriori şi interiori realizaţi din zidărie de cărămidă - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI este de minim 2,5 ore; - planşeu peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-12-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim 90 minute; 106

- acoperiş tip terasă, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-22006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim 90 minute; - pardoseli din mozaic clasa A1F de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate); - acoperişul de tip terasă are peste fâşiile cu goluri un stat de beton de pantă, o termoizolaţie din b.c.a. şi o hidroizolaţie din 2 straturi de carton asfaltat dar care, fiind montate deasupra unui suport C0 (CA1) continuu şi rezistent la foc, nu este luat în considerare la stabilirea gradului de rezistenţă la foc al construcţiei. 5.2.1.2. Gradul de rezistenţă la foc Deoarece construcţia de depozitare este alcătuită din elemente incombustibile C0, clasa de reacţie la foc A1, A1FL şi care îndeplinesc şi condiţiile de rezistenţă la foc date prin tabelul 2.1.9. din normativul P-118-99, gradul de rezistenţă la foc al acesteia este gradul I de rezistenţă la foc. 5.2.2. Compartimentarea antifoc Nu este cazul, construcţia aflându-se la distanţe mai mari decât distanţele de siguranţă faţă de construcţiile învecinate, se constituie într-un singur compartiment de foc. 5.2.3. Limitarea propagării incendiului şi a fumului în interiorul construcţiei 5.2.3.1. Limitarea propagării incendiului în interiorul construcţiei Limitarea propagării propagării unui eventual incendiu în interiorul construcţiei este realizată prin elemente verticale şi orizontale de întârziere a propagării focului, având nivelurile de performanţă normate, în funcţie de rezistenţă la foc al acestora, densitatea de sarcină termică, destinaţiile încăperilor şi nivelurile de risc de incendiu ale acestora, astfel: - pereţii de separare între încăperi şi între încăperi şi casele de scări, realizaţi din zidărie de cărămidă de tip GVP - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI este de minim 2,5 ore. Sunt respectate, astfel, prevederile art. 2.3.45., 2.3.4., 2.4.2. şi 5.3.8., din normativul P-118-99, rezistenţa la foc minimă între două încăperi în care densitatea de sarcină termică este < 420MJ/m2, fiind de 1 oră; - planşeul peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-12-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim 90 minute; - grinzile, podestele, rampele şi treptele scărilor interioare închise în casele de scări, au rezistenţa la foc de minimum 1 oră, conform art. 2.3.33. din normativul P-118-99;

107

- între pereţii de separare a încăperilor şi casele de scări, precum şi cele din pereţii de separare între încăperi, golurile funcţionale sunt protejate cu uşi pline din metal rezistente la foc min 45 minute, conform art. 2.3.46. şi 5.4.6. din normativul P-118-99. Uşile nu sunt prevăzute cu sisteme de echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu. 5.2.3.2. Evacuarea fumului produs în caz de incendiu - încăperile pentru depozitare, având aria mai mare de 36 m 2, şi fiind încadrate în categoria C (BE2) de pericol de incendiu, au minim două ferestre spre exterior, situate la 1.90 m faţă de nivelul pardoselii şi având dimensiunile de 1.20 m x 0.625 m, ceea ce asigură minim 1.5 m suprafaţă de evacuare fum prin tiraj natural reprezentând mai mult decât 1% din aria încăperii (încăperea având maxim 2.80 m înălţime, (2/3)x2.80=1,86 m rezultă că ele se află în treimea superioară); Sunt respectate prevederile art. 5.5.3. din normativul P-118-99. - casele de scări utilizate la evacuare sunt prevăzute cu lumină naturală ce pătrunde în fiecare, prin câte două goluri c dimensiunile identice golurilor pentru ferestre şi protejate cu cărămizi din sticlă tip Nevada, nefiind necesară echiparea cu dispozitive pentru evacuarea fumului, conform art. 3.5.2. din normativul P-118-99. 5.2.3.3. Măsurile constructive pentru împiedicarea propagării focului prin faţadă - prin zone din materiale pline, incombustibile din clasa de reacţie la foc A 1, intercalate între ferestre. 5.2.4. Limitarea propagării focului la vecinătăţi 5.2.4.1. Asigurarea distanţelor de siguranţă - sunt respectate distanţele minime de siguranţă între clădiri învecinate, conform tabelului 2.2.2. din normativul P-118-99. 5.2.4.2. Măsuri de protecţie activă - construcţia este asigurată cu stingătoare conform normelor în vigoare, precum şi cu instalaţii de hidranţi interiori şi exteriori. 5.2.4.3. Evacuarea utilizatorilor - parter: două uşi ce conduc în exterior; - etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior. 5.2.4.3. Alcătuirea constructivă a căilor/scărilor de evacuare Construcţia are două scări de evacuare, cu lăţimea de 1.50 m, uşile metalice pline ale acestora, de la intrările în casele de scări, sunt rezistente la foc minimum 45 de minute, având dimensiunile de 1.50 x 2.50 m cu deschidere spre exterior. Acelaşi tip de uşi sunt prevăzute şi pentru accesul în încăperile alăturate, precum şi pentru comunicarea între încăperi. Uşile folosite sunt cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale.

108

Deoarece depozitul nu este prevăzut cu locuri permanente de lucru, deschiderea uşilor se admite a nu fi în sensul deplasării oamenilor spre exterior, conform prevederilor normativului P-11899. În dreptul uşilor nu sunt praguri care să împiedice deplasarea. Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare sunt din beton armat – clasa C0 de combustibilitate – clasa A1 de reacţie la foc . Gabaritul podestelor şi ale scărilor de evacuare – 1.50 m, asigură trecerea a două fluxuri de evacuare. Casele de scări sunt iluminate natural, prin intermediul a două goluri cu dimensiunile de 120 x 62.5 cm pentru fiecare casă de scară, goluri protejate şi acoperite cu cărămidă de sticlă tip Nevada ce asigură rezistenţa la foc de minim 30 minute cerută de normativul P-118-99. 5.2.4.4. Număr de fluxuri de evacuare Conform normativului P-118-99, la determinarea fluxului de evacuare ce trebuie asigurat în caz de incendiu pentru depozite, se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin proiect iar atunci când nu este necesar personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii. Conform articolului şi tabelului 5.6.12 din normativul P-118-99, capacitatea de evacuare a unui flux este C = 75 persoane. Deoarece numărul maxim al utilizatorilor este mai mic decât capacitatea unui flux, se consideră că evacuarea utilizatorilor se realizează în deplină securitate. 5.2.4.5. Timpi/lungimi de evacuare Conform art. 5.6.13 din normativul P-118-99, timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu se normează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. Timpul sau lungimea necesară de evacuare pentru un utilizator, conform tabelului 5.6.13. din normativul P-118-99, pentru evacuarea într-o singură direcţie, este de 63 secunde sau 20 metri. 5.2.4.6. Iluminatul de siguranţă. Tipul şi sursa de alimentare cu energie electrică de rezervă. - construcţia nu este prevăzută cu iluminat de siguranţă 5.2.4.7. Timpul de siguranţă al căilor de evacuare - timpul de siguranţă al căilor de evacuare este de 15 minute 5.2.4.8. Marcarea căilor de evacuare - marcarea căilor de evacuare este realizată conform instrucţiunilor tehnice în vigoare 5.2.6. Securitatea forţelor de intervenţie Accesul forţelor de intervenţie poate fi realizat fie prin str. Calea lui Traian, fie prin strada Soarelui. 109

Căile de acces în interiorul construcţiei de depozitare sunt marcate conform instrucţiunilor tehnice în vigoare. Accesul în construcţie se realizează: - la parter: prin două uşi; - la etajul 1: prin două case de scări cu intrări la parterul clădirii, din exteriorul clădirii. 5.2.6.1. Caracteristici tehnice şi funcţionale ale acceselor carosabile şi ale căilor de intervenţie ale autospecialelor Căile de circulaţie în incinta societăţii au îmbrăcăminte din asfalt, şi o lăţime a părţii carosabile de 6.00 metri, asigurând şi gabaritul minim necesar pe verticală, de 4.20 metri, conform art. 2.9.5. din normativul P-118-99, pentru accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, drumurile nefiind traversate de linii/cabluri electrice sau de telefonie. Platformele căilor de acces sunt la nivel cu terenul natural, fapt ce permite accesul autospecialelor şi echipelor de intervenţie în caz de incendiu pe două laturi ale construcţiei de depozitare conform art. 5.9.2. din normativul P-118-99. În faţa construcţiei de depozitare se află o platformă betonată cu dimensiunile de 41.50 x 8.50 metri care permite staţionarea autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu. În interiorul depozitului căile de acces şi de evacuare sunt marcate conform reglementărilor tehnice în vigoare. 5.3. Agenţi care pot interveni în caz de incendiu. Acţiuni şi efecte negative posibile asupra construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi a utilizatorilor Agenţii care pot interveni în cazul unui incendiu precum şi acţiunile şi efectele negative posibile ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi a utilizatorilor sunt: 5.3.1. Agenţi termici: - degajare de căldură; - degajare de fum, gaze fierbinţi şi alte produse de ardere; - flăcări. 5.3.1.1. Acţiuni asupra construcţiei de depozitare şi a instalaţiilor aferente: - afumare; - încălzire; - termodegradare; - aprindere. 5.3.1.3. Efecte asupra construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi a utilizatorilor: - depuneri de funingine; - degradări; - deformaţii; - reducerea rezistenţelor mecanice; 110

- ardere; - instabilitate; - exfolierea betonului şi zidăriei din cărămizi; - prăbuşire. 5.3.1.3. Efecte asupra utilizatorilor: - panică; - reducerea vizibilităţii; - aprinderea îmbrăcămintei; - intoxicare cu fum; - arsuri; - răniri sau traumatisme; - pierderea cunoştinţei; - deces. 5.3.2. Agenţi electromagnetici - electrici. 5.3.2.1. Acţiuni asupra instalaţiilor - scurtcircuite. 5.3.2.2. Efecte asupra construcţiilor şi instalaţiilor - noi focare de incendiu. 5.3.2.3. Efecte asupra utilizatorilor - electrocutări; - arsuri; - traumatisme. 5.3.3. Agenţi chimici - substanţe şi produşi de ardere, combustibile sau explozive. 5.3.3.1. Acţiuni asupra construcţiilor şi instalaţiilor - aprindere; - explozie. 5.3.3.2. Efecte asupra construcţiilor şi instalaţiilor - intensificarea arderii; - instabilitate; - prăbuşire; - deformaţii; - reducerea rezistenţelor mecanice. 5.3.3.3. Efecte asupra utilizatorilor - intoxicare; 111

- arsuri; - reducerea vizibilităţii; - panică; - traumatisme. 5.4. Calculul riscului de incendiu identificat Riscul de incendiu se determină cu relaţia: R  B A 

P A N SF

Pericolul de incendiu se determină cu relaţia: P M M  N SF B

B

qcr k ie g P  NSF NSF

5.4.1. Calculul pericolului potenţial de incendiu „P” P  qc r  k ie g

q = 1,3 (qsmax = 420 MJ/m2) c = 1,4 (materiale uşor inflamabile) r = 1,0 (pericol normal de fum) k = 1,0 (pericol normal privind degajările de gaze toxice/corozive) i = 1,0 (materiale şi elemente de construcţie din clasa de reacţie la foc A1) e = 1,3 (construcţie P+1, pardoseala etajului 1 este la cotă > 4 m) g = 0,4 (Ac = 410 m2 iar raportul L/l construcţie este de 2:1) P  q  c  r  k  i  e  g  1,3  1,4  1,0  1,0  1,0  1,3  0,4  0,9464 P  0,9464

5.4.2. Calculul factorului „N” al măsurilor normale de protecţie împotriva incendiilor N  n1  n2  n3  n4  n5

Unde: n1 = 1,0 (stingătoarele portabile suficiente) n2 = 1,0 (hidranţi interiori suficienţi) n3 = 1,0 (fără pompe de pânze freatice) n4 = 1,0 (distanţa de la hidrantul exterior la intrarea în clădire < 70 m) n5 = 1,0 (personalului instruit) N  1,0  1,0  1,0  1,0  1,0  1,0 N  1,0

5.4.3. Calculul factorului „S” al măsurilor speciale de protecţie împotriva incendiilor S  s1  s2  s3  s4  s5  s6

Unde: s1 = 1,05 (detecţia fumului este realizată de paznic)

112

s2 = 1,05 (transmiterea alarmei se realizează prin telefon din camera paznicului) s3 = 1,85 (intervenţiile sunt asigurate de către servicii profesioniste pentru situaţii de urgenţă) s4 = 1,0 (intervenţiile sunt asigurate de către servicii profesioniste pentru situaţii de urgenţă în mai puţin de 15 minute) s5 = 1,0 (nu există instalaţii automate de stingere a incendiului) s6 = 1,0 (nu există sisteme şi instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi) S  1,05  1,05  1,85  1,0  1,0  1,0  2,04 S  2,04

5.4.4. Calculul factorului „F” al rezistenţei la foc a elementelor de construcţie F  f1  f 2  f 3  f 4

Unde: f1 = 1,3 (structura portantă are rezistenţa la foc > 60 minute) f2 = 1,0 (faţadele au rezistenţa la foc < 30 minute) f3 = 1,2 (planşee rezistente la foc > 60 minute) f4 = 1,0 (nu este cazul) F  1,3  1,0  1,2  1,0  1,56 F  1,56

5.4.5. Calculul pericolului de incendiu P 0,9464   0,30 N  S  F 1,0  2,04  1,56 B  0,30 B

5.4.5. Stabilirea factorului „A” de activare a pericolului de incendiu A = 1,0 (pericol normal de activare) 5.4.6. Calculul riscului „R” de incendiu identificat R  B  A  0,30  1,0  0,30 R  0,30

6. EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de comparare a riscului de incendiu identificat cu un nivel limită denumit risc de incendiu acceptat. 6.1. Calculul riscului de incendiu acceptat Riscul de incendiu acceptat Ru se calculează cu formula: Ru  Rn  PH , E

Unde: Rn = riscul normal de incendiu Rn = 1,3 113

PH,E = 1,0 (risc normal asupra personalului de intervenţie şi asupra utilizatorilor care se evacuează) Ru  1,3  1,0  1,3

6.2. Compararea riscului de incendiu identificat cu riscul de incendiu acceptat R = 0,3 Ru = 1,3 R < Ru Rezultă că securitatea la incendiu este asigurată 7. CONCLUZII, RECOMANDĂRI, MĂSURI DE REDUCERE A RISCULUI SUB LIMITA DE ACCEPTABILITATE În vederea menţinerii / reducerii riscului de incendiu existent se recomandă: - controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora; - verificarea periodică a instalaţiei electrice pentru iluminat artificial; - întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; - interzicerea folosirii sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de depozitare; - asigurarea existenţei globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a armăturilor (grătarelor, de protecţie); - deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului; - verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru a depista eventualele focare şi a elimina eventualele surse de aprindere; - păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor; - interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului şi accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în spaţiile de depozitare; - interzicerea depăşirii densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei; - curăţarea periodică a prafului depus pe suprafaţa corpurilor de iluminat. -

menţinerea liberă a căilor de evacuare.

114

Orice schimbare a condiţiilor care au stat la baza prezentei evaluări de risc de incendiu, vor fi urmate obligatoriu de o nouă analiză de risc, în caz contrar, toate consecinţele care pot decurge dintr-un eventual incendiu ca urmare a schimbărilor condiţiilor, revin exclusiv în vina beneficiarului!

Întocmit Ing. ARINTON CRISTIAN

ANEXA NR. 3

SCENARIU DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU CONSTRUCŢIA DE DEPOZITARE APARŢINÎND SOCIETĂŢII MODA SÂRGUINŢA SCM RM. VÂLCEA 1. CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI 1.1. Date de identificare: A. Beneficiar: Moda Sârguinţa SCM Adresa beneficiar: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282

115

Denumire obiectiv: Construcţie de depozitare a materialelor textile/confecţiilor şi materiilor prime Adresă obiectiv: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282 Telefon:

+40 (350) 401650 +40 (250) 735631

Fax:

+ 40 (250) 737561

B. Profil de activitate: producere, desfacere şi export de confecţii textile Program de lucru: 08.00 – 16.00 1.2. Destinaţia construcţiei: Depozitarea materiei prime pentru realizarea diferitelor tipuri de confecţii, a produselor de confecţii textile precum şi a pieselor de schimb şi a ansamblurilor şi subansamblurilor de mică mecanizare utilizate în procesul de producţie. 1.3. Categoria şi clasa de importanţă A. În conformitate cu regulamentul aprobat prin HGR nr. 766/1997 şi metodologia specifică elaborată de ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, construcţia se încadrează în categoria C de importanţă (construcţii de importanţă normală). B. Conform tabelului 4.2. din normativul P-100-1/2006 – Cod de proiectare seismică. Prevederi de proiectare pentru clădiri, construcţia de depozitare se încadrează în clasa de importanţă IV (clădiri de mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus de ocupare şi/sau de mică importanţă economică, construcţii agricole, locuinţe unifamiliale) pentru expunere la cutremur. 1.4. Particularităţi specifice sistemului A. Principalele caracteristici ale construcţiei a) Tipul clădirii: clădire de depozitare b) Aria construită şi aria desfăşurată: - aria suprafeţei construită: Ac = 410 m2; - aria desfăşurată: Ad = 820 m2; - regim de înălţime: P + 1E - volumul construcţiei: 1954 m3 - destinaţia încăperilor: - parter: - încăperile 2 ÷ 9* – magazii - două case de scări (încăperile 1 şi 10) - etaj: încăperile 11 ÷ 18* - magazii - două case de scări *Numerotarea încăperilor conform planşelor 1 şi 2 din anexa 1. c) Numărul compartimentelor de incendiu şi ariile acestora: construcţia de depozitare constituie un compartiment de incendiu d) Numărul maxim de utilizatori: 116

- construcţia nu este prevăzută cu locuri permanente de lucru; - număr maxim de utilizatori: 10 persoane; e) Prezenţa permanentă a personalului, capacitatea de autoevacuare a acestora Utilizatorii sunt prezenţi temporar în clădire, cu ocazia activităţilor de încărcare, descărcare, depozitare materiale – tot în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00); - capacitatea de autoevacuare: persoane valide. f) Capacităţi de depozitare: 1000 m2 rafturi; g) Caracteristicile procesului tehnologic şi cantităţile de substanţe periculoase, conform clasificării HGR nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase. - Construcţia nu are un proces tehnologic; - în construcţia de depozitare nu sunt depozitate substanţe periculoase, clasificate conform HGR nr. 804/2007. h) Numărul căilor de evacuare şi al refugiilor: - parter: două uşi ce conduc în exterior; - etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior. B. Precizări privind instalaţiile utilitare aferente clădirii: apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare, automatizare etc. Clădirea este dotată cu instalaţii electrice: Alimentarea cu energie electrică a construcţiei de depozitare se realizează printr-un branşament de la reţeaua publică, la care este racordat tabloul electric general. Tabloul general de distribuţie se află în exteriorul clădirii având carcasa din materiale incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei electrice în caz de incendiu. Tabloul general de distribuţie va asigura protecţia la supratensiune. Materialele şi echipamentele electrice utilizate ţin cont de destinaţiile spaţiilor şi vor fi omologate.   Instalaţiile electrice interioare constau în: a) - coloane electrice de distribuţie şi tablouri electrice; b) - iluminat general normal. Construcţia de depozitare este dotată numai cu instalaţie de energie electrică pentru iluminatul artificial al încăperilor. Instalaţiile electrice (conductori electrici, întrerupătoare) nu sunt pozate direct pe materiale combustibile. Întrerupătoarele sunt montate în încăperi încastrate în pereţii de zidărie din cărămizi tip GVP, la o înălţime de 1,50 de la nivelul pardoselii iar corpurile de iluminat cu lămpi incandescente sunt fixate de tavan şi protejate cu bulb de sticlă.

117

Construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de amorsare. Instalaţia de paratrăsnet este obligatorie. Exploatate în mod corespunzător, instalaţiile electrice nu constituie cauze de incendiu. 2. RISCUL DE INCENDIU A. Identificarea şi stabilirea nivelurilor de risc de incendiu se fac potrivit reglementărilor tehnice specifice, luându-se în considerare: a) Densitatea sarcinii termice Suprafaţa de Nr. pardoseală încăperii Ap

Materiale depozitate

Sarcina termică Cantitate Puterea eliberată de fiecare mi calorică material Qi (kg) (MJ/kg) depozitat mi  Qi

(m2) 0 1

1 10,40

2

39,60

3

39,60

4

39

5

39

6

39

0

1

7

39

8

39,60

9

39,60

2 Textile Carton Polietilenă Plastic Lemn Carton Lemn Textile Hârtie Carton Plastic Poliester Lemn Textile Plastic Lemn Textile Plastic Lemn

3 490 7,5 1 1,5 168 17 224 127,5 1,5 26,5 59,5 4,5 196 230 7,5 7,5 230 7,5 7,5

4 20,950 16,300 33,500 25,000 18,400 16,300 18,400 20,950 16,300 16,300 25,000 27,200 18,400 20,950 25,000 18,400 20,950 25,000 18,400

(MJ) 5 10265,5 122,25 33,5 37,5 3091,2 277,1 4121,6 ≈ 2671 24,45 ≈ 432 1487,5 122,4 3606,4 4818,5 187,5 138 4818,5 187,5 138

2 Textile Plastic Lemn Textile Carton Polietilenă Plastic Lemn Textile Carton Polietilenă

3 230 7,5 7,5 490 7,5 1 1,5 168 490 7,5 1

4 20,950 25,000 18,400 20,950 16,300 33,500 25,000 18,400 20,950 16,300 33,500

5 4818,5 187,5 138 10265,5 122,25 33,5 37,5 3091,2 10265,5 122,25 33,5

118

Densitatea de sarcină termică

Sarcina termică din încăpere (MJ)

n

n

m Q

qs 

SQ

6 -

Ap MJ/m2 7 -

13549,95

≈ 342

4398,7

≈ 111

8343,75

≈ 214

5144

≈132

5144

≈132

6

7

5144

≈132

13549,95

≈ 342

13549,95

≈ 342

i 1

i

i



m Q Obs. i 1

i

Ap 8

8

i

10 11 12 13 14 15 16 17 18

Plastic Lemn 10,40 Textile Carton 39,60 Lemn Textile 39,60 Carton Lemn Textile 39 Carton Lemn Textile 39 Carton Lemn Textile 39 Carton Lemn Textile 39 Carton Lemn Textile 39,60 Carton Lemn Textile 39,60 Carton Lemn Orice modificare a cantităţilor

1,5 25,000 37,5 168 18,400 3091,2 588 20,950 12318,6 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420 224 18,400 4121,6 588 20,950 12318,6 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420 224 18,400 4121,6 490 20,950 10265,5 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360 196 18,400 3606,4 490 20,950 10265,5 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360 196 18,400 3606,4 490 20,950 10265,5 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360 196 18,400 3606,4 490 20,950 10265,5 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360 196 18,400 3606,4 588 20,950 12318,6 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420 224 18,400 4121,6 588 20,950 12318,6 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420 224 18,400 4121,6 de materiale depozitate ce va conduce la creşteri ale valorilor

densităţilor de sarcini termice, va fi făcută cu responsabilitatea beneficiarului. Pardoselile încăperilor sunt din mozaic. Construcţia de depozitare se încadrează în categoria C (BE2) de pericol de incendiu: posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu), conform prevederilor articolului şi tabelului 2.1.5. din normativul P-118-99, toate materialele depozitate fiind combustibile solide iar densitatea de sarcină termică din încăperi fiind mai mare de 105 MJ/m2. b) Clasele de reacţie la foc ale materialelor - pereţi din zidărie de cărămidă tip GVP - clasa de reacţie la foc A1; - planşeu din fâşii cu goluri, din beton armat - clasa de reacţie la foc A1; - acoperiş tip terasă – din fâşii cu goluri din beton armat - clasa de reacţie la foc A1; - finisaje – mortare pe bază de ciment/var - clasa de reacţie la foc A1; - grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare din beton armat – clasa de reacţie la foc A1; - pardoseală din mozaic - clasa de reacţie la foc A1FL. c) Sursele potenţiale de aprindere şi împrejurările care pot favoriza aprinderea Surse potenţiale de aprindere: 119

Având în vedere activităţile desfăşurate, instalaţiile şi echipamentele aferente construcţiei, pot fi luate în considerare următoarele surse de potenţiale de aprindere: - surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit şi altele asemenea; - surse de aprindere termică: obiecte incandescente, efectul termic al curentului electric şi altele asemenea; - surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit şi altele asemenea; - surse de aprindere naturale: trăsnet. Împrejurările care pot favoriza aprinderea: - defecţiuni la instalaţia electrică; - echiparea tablourilor electrice cu siguranţe supradimensionate sau necalibrate; - corpuri de iluminat neprotejate cu globuri sau carcase în magazii si depozite; - fumatul; - nereguli organizatorice; - trăsnet şi alte fenomene naturale; - alte împrejurări. B. Nivelul riscului de incendiu Riscul de incendiu evaluat prin metoda matematică SIA elaborată de Societatea Elveţiană a inginerilor şi arhitecţilor, compartimentul de incendiu studiat se încadrează în limitele riscului acceptat. C. Măsuri alternative pentru menţinerea/reducerea riscului de incendiu pentru încadrarea în limitele riscului acceptat Cu toate că riscul de incendiu identificat se încadrează în limitele riscului acceptat, este indicată dotarea construcţiei cu instalaţie de detecţie şi alarmare în caz de incendiu. În vederea menţinerii / reducerii riscului de incendiu existent se recomandă: - controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora; - verificarea periodică a instalaţiei electrice pentru iluminat artificial; - întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; - interzicerea folosirii sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de depozitare; - asigurarea existenţei globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a armăturilor (grătarelor, de protecţie); - deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului; - verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru a depista eventualele focare şi a elimina eventualele surse de aprindere; 120

- păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor; - interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului şi accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în spaţiile de depozitare; - interzicerea depăşirii densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei; - curăţarea periodică a prafului depus pe suprafaţa corpurilor de iluminat. 3. NIVELURILE CRITERIILOR DE PERFORMANŢĂ PRIVIND SECURITATEA LA INCENDIU 3.1. Stabilitatea la foc a) rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie - pereţi portanţi exteriori şi interiori realizaţi din zidărie de cărămidă - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI este de minim 2,5 ore; - planşeu peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-12-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim 90 minute; - acoperiş tip terasă, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-22006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim 90 minute. b) gradul de rezistenţă la foc a construcţiei sau a compartimentului de incendiu Deoarece construcţia de depozitare este alcătuită din elemente incombustibile C0, clasa de reacţie la foc A1, A1FL şi care îndeplinesc şi condiţiile de rezistenţă la foc date prin tabelul 2.1.9. din normativul P-118-99, gradul de rezistenţă la foc al acesteia este gradul I de rezistenţă la foc. 3.2. Limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei a) compartimentarea antifoc şi elementele de protecţie a golurilor funcţionale din elementele de compartimentare; Construcţia reprezintă un compartiment de incendiu. b) măsurile constructive adaptate la utilizarea construcţiei, respectiv acţiunea termică estimată în construcţie, pentru limitarea propagării incendiului în interiorul compartimentului de incendiu şi în afara lui: pereţii, planşeele rezistente la foc şi elementele de protecţie a golurilor din acestea, precum şi posibilitatea de întrerupere a continuităţii golurilor din elementele de construcţii; 121

Limitarea propagării unui eventual incendiu în interiorul construcţiei se realizează prin elemente verticale şi orizontale de întârziere a propagării focului, având nivelurile de performanţă normate, în funcţie de rezistenţă la foc al acestora, densitatea de sarcină termică, destinaţiile încăperilor şi nivelurile de risc de incendiu ale acestora, astfel: - pereţii de separare între încăperi şi între încăperi şi casele de scări, sunt realizaţi din zidărie de cărămidă de tip GVP - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI este de minim 2,5 ore. Sunt respectate, astfel, prevederile art. 2.3.45., 2.3.4., 2.4.2. şi 5.3.8., din normativul P-118-99, rezistenţa la foc minimă între două încăperi în care densitatea de sarcină termică este < 420MJ/m2, fiind de 1 oră; - planşeul peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-12-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim 90 minute; - grinzile, podestele, rampele şi treptele scărilor interioare închise în casele de scări, au rezistenţa la foc de minimum 1 oră, conform art. 2.3.33. din normativul P-118-99; - între pereţii de separare a încăperilor şi casele de scări, precum şi cele din pereţii de separare între încăperi, golurile funcţionale sunt protejate cu uşi pline din metal rezistente la foc min 45 minute, conform art. 2.3.46. şi 5.4.6. din normativul P-118-99. - deschiderea uşilor se va face spre exterior. c) sistemele de evacuare a fumului şi, după caz, a gazelor fierbinţi; - realizarea ferestrelor interioare cu o suprafaţă însumată ce reprezintă mai mult de 1% din aria suprafeţei încăperii şi dispuse în treimea superioară a înălţimii încăperii - casele de scări utilizate la evacuare - prevăzute cu lumină naturală ce pătrunde în fiecare, prin câte două goluri cu dimensiunile identice golurilor pentru ferestre şi protejate cu cărămizi din sticlă tip Nevada, ceea ce determină ne-echiparea caselor de scări cu dispozitive pentru evacuarea fumului, conform art. 3.5.2. din normativul P-118-99. d) instalarea de bariere contra fumului: nu se prevăd; e) sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului: nu se prevăd. Este indicată montarea unei instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor. f) măsurile de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, de exemplu: canale de ventilare rezistente la foc, clapete antifoc - realizarea canalelor de ventilare din elemente rezistente la foc, din clasa de reacţie la foc A1; - nu se prevăd clapete antifoc.

122

g) măsurile constructive pentru faţade, pentru împiedicarea propagării focului la părţile adiacente ale aceleiaşi clădiri. Întreruperea continuităţii golurilor din elementele de construcţii prin realizarea de zone din materiale pline, incombustibile din clasa de reacţie la foc A1, intercalate între ferestre. 3.3. Limitarea propagării incendiului la vecinătăţi a) distantele de siguranţă asigurate conform reglementărilor tehnice sau măsurile alternative conforme cu reglementările tehnice, atunci când aceste distanţe nu pot fi realizate - sunt respectate distanţele minime de siguranţă între clădiri învecinate, conform tabelului 2.2.2. din normativul P-118-99. Conform planului de situaţie (planşa nr. 8) construcţia de depozitare este amplasată la distanţe mai mari decât distanţele minime de siguranţă, date prin tabelul 2.2.2 din normativul P-118-99, faţă de celelalte construcţii ale societăţii Moda Sârguinţa SCM, astfel: - la 14 metri de hala de producţie şi de magazinul de prezentare şi desfacere (ambele construcţii fiind încadrate în gradul I de rezistenţă la foc) - distanţa minimă stabilită în normativul P-118-99, este de 6 metri; - 10 metri de construcţia societăţii învecinate de tip P+1, încadrată în gradul IV de rezistenţă la foc (distanţa minimă necesară). b) măsurile constructive pentru limitarea propagării incendiului pe faţade şi pe acoperiş, de exemplu performanta la foc exterior a acoperişului/învelitorii de acoperiş - Întreruperea continuităţii golurilor din elementele de construcţii prin realizarea de zone din materiale pline, incombustibile din clasa de reacţie la foc A1, intercalate între ferestre. - pentru acoperiş, nu este cazul, acesta fiind de tip terasă. c) după caz, măsuri de protecţie activă. - nu este cazul. 3.4. Evacuarea utilizatorilor A. Pentru căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se precizează: a) alcătuirea constructivă a cailor de evacuare, separarea de alte funcţiuni prin elemente de separare la foc şi fum, protecţia golurilor din pereţii ce le delimitează; - parter: două uşi ce conduc în exterior; - etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior. Construcţia are două scări de evacuare, cu lăţimea de 1.50 m, uşile metalice pline ale acestora, de la intrările în casele de scări, sunt rezistente la foc minimum 45 de minute, având dimensiunile de 1.50 x 2.50 m cu deschidere spre exterior. Acelaşi tip de uşi sunt prevăzute şi pentru accesul în încăperile alăturate, precum şi pentru comunicarea între încăperi. Uşile folosite sunt cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale.

123

Deoarece depozitul nu este prevăzut cu locuri permanente de lucru, deschiderea uşilor se admite a nu fi în sensul deplasării oamenilor spre exterior, conform prevederilor normativului P-11899. În dreptul uşilor nu se dispun praguri care să împiedice deplasarea. Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare sunt din beton armat – clasa A 1 de reacţie la foc . Gabaritul podestelor şi ale scărilor de evacuare – 1.50 m, asigură trecerea a două fluxuri de evacuare. b) masuri pentru asigurarea controlului fumului, de exemplu prevederea de instalaţii de presurizare şi alte sisteme de control al fumului; Casele de scări sunt iluminate natural, prin intermediul a două goluri cu dimensiunile de 120 x 62.5 cm pentru fiecare casă de scară, goluri protejate şi acoperite cu cărămidă de sticlă tip Nevada ce asigură rezistenţa la foc de minim 30 minute cerută de normativul P-118-99. c) tipul scărilor, forma şi modul de dispunere a treptelor: interioare, exterioare deschise, cu rampe drepte sau curbe, cu trepte balansate etc.; - scările de evacuare sunt din beton armat, de tip închis, în case de scări proprii, cu rampe drepte, luminate şi ventilate natural; d) geometria cailor de evacuare: gabarite - lăţimi, înălţimi, pante etc.; - lăţimea căilor de evacuare este de 1.50 m, fapt ce permite trecerea a două fluxuri de evacuare; Conform normativului P-118-99, la determinarea fluxului de evacuare ce trebuie asigurat în caz de incendiu pentru depozite, se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin proiect iar atunci când nu există personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii. e) timpii/lungimile de evacuare; Conform art. 5.6.13 din normativul P-118-99, timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu se normează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. Timpul sau lungimea necesară de evacuare pentru un utilizator, conform tabelului 5.6.13. din normativul P-118-99, pentru evacuarea într-o singură direcţie, este de 63 secunde sau 20 metri. Deoarece numărul maxim al utilizatorilor este mai mic decât capacitatea unui flux, se consideră că evacuarea utilizatorilor se realizează în deplină securitate. Conform articolului şi tabelului 5.6.12 din normativul P-118-99, capacitatea de evacuare a unui flux este C = 75 persoane. f) numărul fluxurilor de evacuare; - nu există utilizatori cu activitate permanentă în construcţie.

124

g) existenta iluminatului de siguranţă, tipul şi sursa de alimentare cu energie electrică de rezervă; - nu se prevede iluminat de siguranţă. h) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi; - nu se prevăd dispozitive de siguranţă la uşi; i) timpul de siguranţă a căilor de evacuare - timpul de siguranţă al căilor de evacuare este de 15 minute; j) marcarea căilor de evacuare. - marcarea căilor de evacuare este realizată conform instrucţiunilor tehnice în vigoare B. Dacă este cazul, se precizează măsurile pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu. - Nu este cazul. C. Se fac precizări privind asigurarea condiţiilor de salvare a persoanelor, a animalelor şi evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei. Salvarea bunurilor şi a utilizatorilor aflaţi în construcţie se realizează pe căile de evacuare. 3.5. Securitatea forţelor de intervenţie A. Se precizează amenajările pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă, pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de incendiu. Accesul forţelor de intervenţie poate fi realizat fie prin str. Calea lui Traian, fie prin strada Soarelui. Accesul în construcţie se realizează: - la parter: prin două uşi; - la etajul 1: prin două case de scări cu intrări la parterul clădirii, din exteriorul clădirii. Nu există ascensoare pentru incendiu. B. Se precizează caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acceselor carosabile şi ale căilor de intervenţie ale autospecialelor, proiectate conform reglementărilor tehnice, regulamentului general de urbanism şi reglementărilor specifice de aplicare, referitoare la: a) numărul de accese; - sunt două căi de acces în incintă b) dimensiuni/gabarite; Căile de circulaţie în incinta societăţii au îmbrăcăminte din asfalt, şi o lăţime a părţii carosabile de 6.00 metri, asigurând şi gabaritul minim necesar pe verticală, de 4.20 metri, conform art. 2.9.5. din normativul P-118-99, pentru accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, drumurile nefiind traversate de linii/cabluri electrice sau de telefonie.

125

Platformele căilor de acces sunt la nivel cu terenul natural, fapt ce permite accesul autospecialelor şi echipelor de intervenţie în caz de incendiu pe două laturi ale construcţiei de depozitare conform art. 5.9.2. din normativul P-118-99. În faţa construcţiei de depozitare se află o platformă betonată cu dimensiunile de 41.50 x 8.50 metri care permite staţionarea autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu. c) trasee; - traseele de deplasare ale autospecialelor sunt aceleaşi cu cele al utilizatorilor; d) realizare si marcare. Căile de acces în interiorul construcţiei de depozitare sunt marcate conform instrucţiunilor tehnice în vigoare. C. Pentru ascensoarele de pompieri se precizează: Nu se prevăd. D. Se fac precizări privind asigurarea condiţiilor de salvare a persoanelor, a animalelor şi evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei. - sunt asigurate condiţiile de salvare a persoanelor şi evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei pe căile de evacuare. 3.6. Timpi de siguranţă la foc a) având în vedere structura portantă a construcţiei, se poate aprecia o stabilitate la foc de aproximativ 150 minute. b) Timpul de incendiere totală se estimează, având în vedere densitatea sarcinii termice şi etanşeitatea închiderilor, la 150 minute. c) timpi operativi de intervenţie: - timp de alarmare – 1 minut (în timpul programului) - timp de alertare – 2 minute - timp de deplasare – 5 minute (aprox 5 km până la detaşamentul profesionist pentru situaţii de urgenţă; V=60km/h a autospecialelor de intervenţie) - timp de intrare în acţiune: 1 minut - timp de răspuns: 8 minute - timp de începere a intervenţiei: 9 minute - timp de intrare în acţiune a formaţiunii proprii de apărare împotriva incendiilor, cu care este dotat obiectivul în timpul programului de lucru: 3 min. - timp de dezvoltare liberă a incendiului

≈ 5 minute (in timpul programului); ≈ 9 minute (in afara programului).

4. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor A. Se precizează nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor, a 126

normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi a reglementarilor tehnice specifice. - Se prevăd stingătoare portative şi transportabile conform: - prevederilor art. 5.10.2. şi 5.10.3. din normativul P-118-99, la construcţiile de depozitare (un stingător de minimum 6 kg la maximum 150 m 2 arie desfăşurată, dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al construcţiei); - prevederilor anexei 6 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, pentru construcţia de depozitare (1 stingător la 150 m2). - prevederilor anexei 3 din ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003 (1 stingător la 150 m 2 dar minim 2 bucăţi pe nivel). Stingătoarele vor fi amplasate în puncte uşor accesibile, la o înălţime de 1,40 m faţă de pardoseală, iar locurile de amplasare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. - Se dotează, cu lăzi/butoaie cu nisip şi panouri pentru incendiu. - Se dotează cu hidranţi interiori de tip Dn 50 mm, cu furtun plat - câte doi hidranţi pe nivel, dimensionaţi şi amplasaţi conform prevederilor normativului P086/2005; - Se dotează cu hidrant exterior de tip Dn 100mm conectat la reţeaua publică de alimentare cu apă, dimensionat şi amplasat conform prevederilor normativului P086/2005; - Nu se prevede gospodărie proprie de apă şi rezervă de apă. - Poziţiile hidranţilor de incendiu interiori şi exteriori se marchează prin indicatoare. B. Pentru sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu se specifică: Nu este cazul. 5. Condiţii specifice pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu a) sursele de alimentare cu apă; – reţeaua publică de alimentare cu apă; - nu se prevăd rezerve de apă; b) poziţionarea racordurilor de alimentare cu energie electrică, gaze şi, după caz, alte utilităţi;

127

Alimentarea cu energie electrică a construcţiei de depozitare se realizează printr-un branşament de la reţeaua publică, la care este racordat tabloul electric general. Tabloul general de distribuţie se dispune în exteriorul clădirii având carcasa din materiale incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei electrice în caz de incendiu. c) date privind serviciul privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă; Deoarece suprafaţa desfăşurată a construcţiilor societăţii Moda Sârguinţa SCM este de 1590 m2, conform art. 5.10.8. din normativul P-118-99, nu este necesară constituirea unui serviciu privat pentru situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, societatea Moda Sârguinţa SCM are constituită în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00) o formaţiune proprie de apărare împotriva incendiilor formată din 5 persoane, formaţiune din care face parte şi administratorul societăţii comerciale. Formaţiunea de apărare împotriva incendiilor este instruită pentru a interveni în caz de incendiu. d) zonele, încăperile, spaţiile în care se găsesc substanţele şi materialele periculoase şi pentru care sunt necesare produse de stingere şi echipamente speciale (se precizează inclusiv cantităţile respective şi starea în care se află), precum şi tipul echipamentului individual de protecţie a personalului. - nu este cazul. 6. Masuri tehnico-organizatorice A. Se stabilesc condiţiile şi măsurile necesar a fi luate, potrivit reglementarilor tehnice, în funcţie de situaţia existentă. Beneficiarul se va îngriji de instruirea personalului în domeniul apărării împotriva incendiilor şi al securităţii la incendiu a construcţiei şi va afişa la loc vizibil planurile de organizare a apărării împotriva incendiilor şi de evacuare a persoanelor şi bunurilor. B. Se apreciază modul de încadrare a construcţiei sau amenajării în nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice şi, după caz, se stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea parametrilor şi a nivelurilor de performanţă pentru securitatea la incendiu, după caz. Se apreciază că această construcţie se încadrează în nivelurile de performanţă prevăzute de reglementările tehnice privind securitatea la incendiu. C. Se precizează condiţiile sau recomandările care trebuie avute în vedere la întocmirea documentelor de organizare a apărării împotriva incendiilor, aferente construcţiei ori amenajării respective. - Actualizarea scenariului de securitate la incendiu atunci când intervin modificări ale proiectului sau destinaţiei construcţiei, deoarece, conform art. 10 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 130 din 25.01.2007, pentru aprobarea – Metodologiei de elaborare a scenariilor de 128

incendiu, scenariile de securitate la incendiu îşi pierd valabilitatea atunci când nu mai corespund situaţiei pentru care au fost întocmite.

Întocmit Ing. ARINTON CRISTIAN

BIBLIOGRAFIE 1. Evaluarea riscului de incendiu - metode de calcul elaborate de Societatea Elveţiană a inginerilor şi arhitecţilor SIA, 1984, Elveţia; 2. HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

129

3. HGR nr. 766 din 21 noiembrie 1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii; 4. HGR 804 din 25 iulie 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase; 5. Legea 307 din 2006 – Legea privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 633 din 21 iulie 2006; 6. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare; 7. MP-008-2000, Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului P-118-99 „Siguranţa la foc a construcţiilor”; 8. Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, P 118-99; 9. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei din clădiri – Indicativ I 18/2 – 2002; 10. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare - Indicativ I 9-94; 11. Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri - indicativ NP 061 – 02; 12. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor indicativ NP 086-05; 13. Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor – Indicativ I 7 - 2011; 14. Normativ P-100-1/2006 – Cod de proiectare seismică. Prevederi de proiectare pentru clădiri; 15. Ordinul comun al ministrului transporturilor, turismului şi construcţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 29 aprilie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc; 16. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 130 din 25.01.2007, pentru aprobarea – Metodologiei de elaborare a scenariilor de incendiu; 17. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor; 18. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 166 din 27.06.2010, pentru aprobarea – Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente; 19. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 360 din 14.09.2004, pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă; 20. Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi al locuinţelor, nr. 269 din 4 martie 2008 şi ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 431 din 31 martie 2008 pentru 130

modificarea şi completarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat ministrului transporturilor, turismului şi construcţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 29 aprilie 2004; 21. Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, nr. 133 din 3 februarie 2006 şi ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1234 din 14 martie 2006 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat ministrului transporturilor, turismului şi construcţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 29 aprilie 2004; 22. Ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003; 23. Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, cu nr. 210 din 21.05.2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu; 24. Ordinului ministrului economiei şi comerţului, nr. 58 din 04.02.2004, pentru aprobarea normelor tehnice privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale; 25. SR EN 1992-1-2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc; 26. SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc; 27. SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă; 28. STAS 10903-2-79 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în construcţii; 29. STAS 1478-90 – Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale; 30. Bălan, Carmen, Logistica, ed. 3, editura Uranus, Bucureşti, 2000; 31. Beiu, Eugen; Florea, E.; Dumitrescu, G.; Radoslav, Ioan, Organizarea, conducerea, economia şi legislaţia construcţiilor, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979; 32. Calotă, Sorin; Temian, Gavril; Ştiru, Viorel; Duduc, Gabriel; Golgojan, Ionel – Puiu Manualul pompierului, Editura Imprimeriei de vest, Oradea, 2009; 33. Cioroiu, Răducanu; Platon, Mihai; Bârsan, Octavian, Organizarea unităţilor de producţie auxiliară pe şantier, Editura tehnică, Bucureşti, 1976; 34. Fundatura, Dumitru, Managementul resurselor materiale, ed. Economică, Bucureşti, 1999; 35. Golgojan, Ionel-Puiu; Vintilă, Ştefan, Clase de reacţie la foc utilizate în ingineria securităţii la incendiu, 2008 – A XV-a Conferinţă a Facultăţii de Instalăţii. Confort, Eficienţă, Conservarea Energiei şi Protecţia Mediului; 36. Popescu, Călin, Proiectarea organizării şantierelor, Editura tehnică, Bucureşti, 1976. 131