Scrieri filozofice alese [PDF]

Zitiervorschau

Ilustraţia copertei: Ion Olal'u Seneca, sQulptură, Muzeul Naţional din Napoli. Coperta a IV-a: presupus bust al lui Seneca (sculptură aflată în Muzeul Prada din Madrid).

lucius annaeus seneca scrieri filozofice alese ANTOLOGIE, PREFATA ŞI TABEL CRONOLOGIC DE EUGEN CIZEK TRADUCERE

DE

PAULA

NICOLAE MIRCEA

BALAŞA,

elENA

lAZAR,

NASTASE, SVETLANA STERESCU

BIBLIOTECA PENTR

� TOŢI

• 1981

EDITURA MINERVA. BUCUREŞTI

Pentru versiunea românească,

toate drepturile rezervate Editurii Minerva

(B.P.T.)

PREFAŢA

Viaţa şi ope ra lui Lucius Annaeus Seneca sint marcate in sistem politic inst aur a t la Roma după anul 31 şi îndeosebi după 27 î.e.n., ca şi de mutaţiile care surveni seră în mentalitatea rom anil o r. Octavian August instaurase de fapt monarhia absolută, sub masca principatului, deşi c onserva ap aren ţele i nstituţiilor r epublica ne, iar u rmaşii săi s-au străduit să perfecţioneze noul sistem politic. Monarhii dispun in acelaşi timp de imperium proconsulare maius, c are le g ar anta controlul şi condilcerea armatelor �i a tuturor teritoriilor exterioare Romei, pl"ofunzime de efe ctele' noului

de tribunicia potestas (puterea tri bu nic i ană ) , ce le as ig u ra inviola­

biti tatea sacră şi, în general, la Roma, in interiorul· incintei ei sfinte, o in f luen ţă asemănătoare celei chezăşuite de prima com­ ponentă a auto ri tă ţ ii lor, ca şi de calitatea de pontifex maximus, cel mai important pon tif şi şeI al reli giei romane. Mon arh ia ab­

solută se întemeia pe calitatea de p at ro n al tutu ror romanilor, pe care o

asuma şeful statu lui . Totodată, el era imperator, primul

general al Romei, clici noul sistem politi c se baza pe armată. 'M:onarhulnu mai era rex (rege), ci impărat, princeps (principe), prim cetăţean şi s en ator, caesar

( cezar ),

ca urmaş presupus al lui

C ai us Iulius Caesar. Romanii nu se mai simţeau legaţi de ciuitas,

o raşul-stat, care fusese cindva Roma . Subzistă totuşi vestigii im­ por tan te ale vechiului context valoric, ale codului soci o-c u lt ur al

v

republican. Romanii continuă să trăiască apr opia ţi unii de alţii. strînşi, solidari intre ei, dar

cadr ul

nu în

microunităţi soci ale specifice, cum

oferit de ciuitas, ci de colegiile, asocia ţii

erau

pro­

afinităţi comune intre ei, cercurile cultural-politice, totodată cenacluri şi grupuri po li ti ce de

fesionale sau

a fe

celor

care

simţeau

presiune etc. Ideile, discuţiile se nă�teau şi se dezvoltau in arta (în loc închis, sau la strîmtoare), adică în mici grupuri, căci abso1utismul

împiedica

exprimarea

publicului, în for, p iaţa publică.

lib e ră

a

opini il or

în

faţa

1

Seneca însuşi era homo nouus

( om

nou) în senat,

consiliul

suprem aristocratic al foştilor m a gi str aţi tra d i ţi o nali , moştenit din

vrem e a Republicii. Familia sa provenea din r înd urile unor colo­

nişti romani stabiliţi de secole în sudul Hispaniei şi pătrunsese de multă v rem e in

lerilor,

rîndurile ordinului ecvestru, adică al cava­ do u a categorie privilegiată a societăţii rom a ne, după

a

cea dintîi, care era ordinul sena t ori a l . Familia l ui Sene ca intrase cîndva

r el aţii strînse cu clanul poli ti c al lui Seian,

în

ternicul El însu şi

sfetnic a

Ti b eri u ,

împăratului

al

succesorul

lui

atotpu­ August.

tinereţe raporturi strînse· cu grupurile

întreţinut în

intr an sigen te ale aristocraţiei senatoriale şi cu influentul clan al

fiicelor lui lui

Tiberiu.

Germariicus,

propri ul cerc

Dar

celebru general

ulterior,

după

49

f?i urma�

e.n.,

Seneca

desemnat

şi- a

al

constituit

�ultural-po1itic şi a încercat să descopere, să su­

gen:ze şi să aplice sol uţi i concrete adecvate atît pentru întreaga adstocraţie

s en atori al ă ,

cît

şi

pentru

monarhia

ab sol ută ,

pe

care o accepta şi o sprijinea. Practic, sub fiecare împărat, Seneca

a cunoscut momente de influenţă poli ti că majoră, ca şi perioade de dizgraţie. A trebuit să petreacă 6 ani de exil pe o insulă aridă,

puţin

civilizată în

profund

acea

vreme

poli ti ca lui Nero,

( C ors i c a)

fostul

său

şi, după

elev, pe

ce a influenţat care îl

educase,

in calitate de principal amicus principis, membru al Consiliului i mpe ri a l şi sfetnic", S ene ca

1 In

ac ea stă

a

fost obligat să se sinucidă la ordinul

vezi Eugen Cizek, Epoca lui Traian. şi proDleme ideeZogice, Editura Ştii nţifi că şi

privinţă,

[mprejurări istorice

Endclopedică, Bucureşti, 1980, pp. 124-125. 2 Pentru Seneca amicus principis, v e zi Miriam T. Griffin, A PhHosoph€r in Politics, Oxford, 1976, pp. 76-103.

VI

�înărului

şi extravagantului

împărat. A trăit aşadar "periculos·,

într-o epocă în care mulţi oameni de seamă duce a u o existenţă presărată de tribulaţii, şi a repr ezentat cu adevărat un Cicero a) secolului său (dominat de absolutism), cum l-a caracterizat pertinent Pierre Grimal, într-o monografie considerată de mulţi cercetători ca cea mai bună carte consacrată lui Seneca. 1 Dar Seneca n-a fost numai un om politic, ci şi un scriitor de fertilitate excepţională, intrucît a alcătuit una dintre cele mai ample opere pe care a înregistrat-o literatura latină. Nun'Ie­ roase lucrări ale. sale s-au pierdut, indeosebi tratate de ştiinţe ale naturii sau d�spre instituţiile altor popoare, inclusiv ale egiptenilor, liber

(Carte

opuscule de

de

filoz8fie

etică,

cum era Moralis philosophiae după cît se pare, cea mai

morală),

sistematică dintre operele sale filozofice. Preocupat prin excelenţă de filozofie, ca temperament Seneca n-a fost un filozof care a �cris şi literatură, ci un scriitor preocupat mai ales de filozofie. Pe lîngă epigrame şi tragedii 2, Seneca a redactat o amplă cores­ pondenţă filozofică, iniţial expediată prietennlui său LUcilius, de fapt opera sa cea mai importantă, Apokolokyntosis,

un

opuscul

care persifla memoria împăr'atului Claudiu, după moartea aces" tuia, şi un mare număr de lucrări în proză, dialogi, închinaţi anumitor prieteni ai săi. La sfîrşitul secolului I e.n., Quintilian, teoreticianul retoricii, va semnala

diversitatea

s(Tierilor

înscriu

lui Seneca,

în

care

se

cu

preocupărilor succes

şi

şi

aceşti

dialogi 3.

Cei mai mulţi dintre aceşti dialogi reprezintă opere de mici

dimensiuni, dar doi dintre ci, De beneficiis (Despre binefaceri) 1 Vezi Pierre Grimal, Seneque ou la conscience de l'Empire, Paris, 1978. 2 In privinţa universului tragediilor, vezi şi Traian Diaconescu, studiu introductiv la Lucius An n aeus Seneca. Tragedii, voI. 1, Editura Univers, Bucureşti, 1979. :3 Quintilian, Institutio Oratoria, 10, 1, 128: "a scris aproape în toate genurile literare, căci avem de la el discursuri, poeme, epistole şi dialoguri" 1 (Trad. de Maria Hetco, Editura Minerva (B.P.T.), Bucureşti, 1974, voI. 3, p. 190).

VII

şi Naturales

Quaestiones (Problemele naturii),

tratat e

con�tituie

foarte ample.

Ad Marciam de consolatione (Consolaţia către Marcia)

in­

se

tegrează intr-un grup de trei eonsolaţii, opuseule care urmăreau

să mîngîie şi să î mbărbă teze sau

pagubă

o

importantă.

pe

cineva afectat de o nenorocire

in acest

opuscul de

de

26

capitole,

Seneca se străduieşte să consoleze pe matroana romană Mal'eia, ('are

suferea

cumplit

după

moartea

fiului

ei

Metilius.

De

ira

mînie), în trei cărţi, intentează un adevărat ·proces mî­ niei, ale cărei consecinţe nocive asupra oamenilor sînt dezvăluite

(Despre

şi analizate. De prouidentia (Despre providenţă), numai în 6 ca­ încearcă să

pitole,

sint

puşi

la

demonstreze că ui ri boni (bărbaţi

grele

încercări

de

providenţă,

prilejul să dea o pildă utilă omenirii.

nu

este

explicitat.

şi

constantia

virtuoşi),

a

le

oferi

Conceptul de providenţă

sapientis

(Despre

constanta

demonstrează, în 19 capitole, că sapiens este imu n

-inţeleptului) la ,jigniri

De

pentru

vătămări de orice categorie. Ad Heluiam de consola­

tio!u' (Consolaţie către Helvia) mîngîie, în 20 de capitole, pe mama Clutorului, care suferea din pricina exilării lui Seneca în Corsica.

Ad Polybium de co nso la tione

(Consolaţie

lează

imperial

pe

un

puternic

libert

către Polybius), conso­

de

moartea

fratelui

lui.

Seneca încearcă să profite de conflictul dintre polybius şi Messa­ lina. soţia î mpăratulu i

şi

duşmana sa ireductibilă, spre a obţine

iertarea şi întoarcerea din surghiun. De breuitate uitae (Despre

1'inţa scurtă,

capitole,

şi

vieţii

a

într-un

tradus

op�ne

literal:

presupusa

Despre

inutilitate

scurtimea vie ţii), în a

preocupărilor

20 de

civice,

ca

mondene, care scurtează brutal timpul celor implicaţi

asemenea

de

tip

existenţă,

cultivării

filozofiei.

Astfel

Seneca, pe punctul de a se intoarce din exil, vrea să demonstreze că nu se va mai angaja politic şi deci că nu va mai stingheri

pe nimeni. Dar

De

t'ranquillitate

animi

(Despre

liniştea sufletului),

in

17 capitole, ilustrează un demers .diametral opus celui din opus· cuIul precedent; sub aparenţa modificării numai a unor accente. Seneca, devenit p re ceptor ul lui Nero şi pregătit să ocupe o poziţie cheie

in

angajare

VIII

elaborarea

politicii

perseverentă

in

imperiale,

viaţa

se

obştească.

pronunţă

Sen eca

pentru

indeamnă

o

la

\()mbaterea

Claudii o

fermă

oricărei

a

(Pl"efacerea. în

dovleac

n elini ş ti . a

Apokolokynto!Jls

divinului

Claudiu),

dlul

constHlIl�

mică sati ră menippe, adică un

a me ste c de versuri şi de prozli. şi de �tilUl'i, care satirizează amintirea şi politica lui Claudiu. Sub camuflajul unui divertisment, Seneca reprobă eforturile Agrippinei. ultim a soţie a lui Claudiu , de a continua politica împăratului defunct. De asemenea, autorul exaltă' pe Nero, iar mistica solară se c onfigu rează încă din această epocă în temele ei primorqiale. De c lem en t ia (Despre clemenţă), adresată lui Nero, in 3;� de capitole, fa c e elogiul clemenţei ca vi rtu te politică importantă şi cu acest prilej pledează pentru monarhia absolută, ('elebrată în termenii unei teologii solare, înriurite de znistica l'gipteană. Sen ec a schiţează totodată un program de guvernare bazat pe' aplicarea unui despotism filozofic, tributar preceptelor stoice. De uita beata ( Despr e viaţa ferici tă). in 28 de c api tole, susţine că fericirea co nstă in acordul cu natura, în practica vir­ tuţii, şi apără pe filozofi de acuzaţia de a acumula bogăţii co nsi-, derabile. De fClpt Seneca, înt r-o polemică numai aparent fictivă, I.';iÎ combate detractorii, care îl invinuiau că nu trăi a în co n foI'� mi tate cu preceptele pe care le statua. ca

In' De filozoful

(Despre binefaceri,

beneficiis

tratează

sau

Despre

s e r vici i) 1,

pe larg , adică în 7 cărţi, cum trebuie efectuat

Un se rv i c i u , care ar

rezida nu in expresia concretă, ci în dis�

poziţia şi în intenţia celui c are îl realizează. De otio (Despre tihnă, sau Despre viaţa retrasă) 2, un dialog in 18 capitole, p reco�

nizează din nou dezangajarea civică. intr-un

mom e n t cînd Scţleca se pronunţă pentru o repliere contemplativă, hără zit ă cunoaşterii natu rii , care se con­ vert(:�te astfel intr-un nou tip de actus (de ac�iune), mai utilă, după opmIa lui Seneca. Naturales Quaestiones, le,

perfect

teze ale

sapientis.

nimic,

fenomenelor eticii lui

Numai

numai

şi

Portretizarea

88).

ajunge

Seneca,

inţeleptui

inţeleptul este

să

Intel eptu l ui cu

mai

este

le

inţe­

incorpo­

seamă

in

întrucît

bogat,

cu adevărat

liber

şi

deci superior regilor, sclavi ai propriei lor coroane. Sau, altfel ' formulat: "adevăratul inţelept, repet, nu e supus nici unei vătă­ mări, intrucit nu are insemnătate eite săgeţi il ţintuiesc, de vreme ce

el

de-a pururi neclintit.

rămîne

Există pietre a căror

tărie

este neînvinsă de fier; oţelul nu poate fi tăiat, ş le fuit şi mo­

delat căci retează lesne orice unealtă. Sint lucruri care nu pot fi mistuite de foc, ci In mijlocul văpăilor lşi păstrează tăria şi forma.

In sfîrşit, s tinci le pătrund adinc In mare şi despică va­

lurile, fără a vădi vreun semn de măcinare. Deopotrivă. sufletul dir z

înţeleptului e vătămare

nu-l

deosebire

de

şi adtmă

cli�teşte"

alţi

stoici,

in

(De

el

atita

constantia

Seneca

nu

incit

putere,

sapientis,

co nsid eră

că

3,

nici

5).

o

Spre

înţeleptul

ar

reprezenta un mit al raţiunii, ar constitui doar o normă stimu­

lativă, ci îl a preci ază ca realitate istorică. 1 In trecut ar fi existat

Îrlţelepţi,

ca Socrate,

Stilpon,

Laelius,

Aelius,

Tubero,

Cam din

Utica. Dar mai numeroşi ar fi totuşi aspiranţii spre înţelepciune,

filozofii care încearcă să ii imite pe înţelepţi. Ei ar constitui o categorie 1

XVI

intermediară

între

înţelepţi

şi

oamenii

supuşi

pasiu-

Cum. demonstrează P. Grimal, Seneque, pp. 378-382 ; 401'"410.

n(lor. �

Aceşti aspiranţi

nu s-au eliberat

pe

deplin

de vicii,

de

d fecte, dar se ostenesc să se elibereze şi să dobîndească liniştea şi

stabilitatea

judeCăţii:

constantia.

Seneca

ajunge

să

c.onfere

Un preţ foarte ridicat tensiunii majore, care caracterizează prin

exce lenţă .. vindecarea

în

su fl etul tIi",

medicina arâmi.

In

De ira

şi

De tranquillitate animi Seneca insistă asupra acestei medici ne

morale, în care se implică şi pe sine. Dar

Seneca

opinează

că

indicaţiile teoretice

aspre

trebuie

aplicate în practică pe baza unor corective adecvate. Seneca admite

ctl aspirantul spre înţelepciune să beneficieze de unele aspecte plăcute ale existenţei a

şi îi acordă consumarea relativ frecventă

vinului. Vi ziu nea militară a exis tenţei, care emerge di n

riile mai

teo­

sus consemnate, devine pe nesimţite concesivă, suplă,

indeosebi pragmatică şi romană, cînd Seneca îşi elaborează pre­

ceptele şi cînd recomandă stăruitor experimenta (probele), exem­ plele individuale. Preceptele apar mai importante decit' decreta, re,feritoare

la

structura

cosmosului,

oferite de inţelepţi şi aspiranţi,

cepta.

iar

exemplele

personale,

sint mai Insemnate decît prae­

pune în

Pilda concretă, majorată permanent de Seneca,

discuţie

concepţiile

func ţie de

fundamentale,

le

aplică

nuanţat,

suplu,

în

Imprejurările cotidiene. Filozoful se preocupă întens

de eUkairia, adaptarea la imprejurări, virtute stoică de impor­

tanţă

cardinală. De aceea Seneca afirmă limpede: "este nevoi�

să dovedim indeminare: să nu ne închinăm

cu totul

ţelurilor'

noastre şi să primim locul pe care ni-l dă întîmplarea. Să nu ne fie te,amă

nu ne

să ne schimbăm gîndurile sau atitudinea; numai să

lăsăm prinşi de uşurătate" (De tranquillitate animi, 14, 1) '.

De aceea Seneca îşi îngăduie să corecteze in practică unele

idei secundare ale stoicismului şi să împrumute puncte de vedere ele le.

a.te şcol i filozofice. Asceza implacabilă Ca şi individuali­

zarea

sufletului

printre

substanţele

materiale

au

fost

împru­

mutate unei şcoli stoice dizidente, cea a Sextiilor, infloritoare in

prima jumătate a secolului 1 e.n.2• Atacarea

erudiţiei

filologice

1 Pentru eukairia la Seneca, vezi P. Grimal, SenequeJ pp. 193, 219, 310. 2 Pentru influenţele sextiene, vezi M. Gri ffi n, op. cit., pp .

38-40.

XVII

şi preocupărilor pur teoeretice, exaltarea lui Hercule şi a mun­ cilor lui, ca şi unele violenţe ostentative de limbaj in mare parte se datorează cinicilor. Tezele despre însemnătatea priete­ niei, despre durata interioară a fenomenelor, setea de cunoaştere şi năzUinţă lucreţiană de a suprima temerile neguroase, care cuprind sufletul omenesc, poartă marca epicureismului. Seneca atestă de asemenea cunoaşterea ideilor lui Democrit (în De t-ronquillitate animi) şi a dialecticii rafinate pe care o practicau noua Academie şi Cicero, marele ei discipol roman. De fapt Seneca justifică efortul său de a îmbogăţi stoicismul, cînd ple­

dează călduros pentru originalitate şi inovaţie în filozofie (De uita beata, 3, 2). Dar, desigur, el nu este un eclectic şi asimilează organic împrumuturile străine unui stoicism fundamental. In realitate stoicismul fusese întotdeauna o filozofie deschisă spre noi îmbogăţiri ale demersurilor de bază, în pofida dogmatismului său. Dealtfel, cum am arătat mai sus, la Seneca marile teze stoice îşi regăsesc semnificatia genuină. Pe de altă parte, încli­ narea spre soluţii practice �ai suple, mai concesive şi tributui plătit f:!ukairiei cresc în ultimele opere ale lui Seneca. 1 Indiviadualismul exacerbat apare ca o invariantă a gîndirii lui Seneca şi implică adesea exortaţia spre perfecţionare morală solitară sau cel mult aflată sub îndrumarea unui diriguitor de conştiinţă. Astăzi noi nu putem decît să condamnăm o asemenea soluţie morală, dar, chiar în contextul epocii, ea era departe de a constitui rezolvarea cea mai adecvată a problemelor care se puneau romanilor timpului. Este însă adevărat că termeni ca ,.gloată" sau "mulţime", de care, după opinia lui Seneca, trebuie să se s epare filozofii, nu asumă, conotaţii sociale şi desemnează exclusiv pe cei ce nu-şi cu1tivă valorile etice. Pe de altă parte, individualismul se confruntă la Seneca, in cadrul unui contrast fertil, cu umanismul, preţuit'ea omului demiurg de valori. Seneca a crezut totdeauna în demnitatea şi solidaritatea umană. El a Predica pentru virtute este mai combativă, mai intransi­ 59 e.n., Seneca propovăduieşte un otium, c are să îmbin e contemplatio cu actus (acţiunea) printr-o abilă convertire a termenilor. De asemenea el ajunge să majoreze importanţa pe care o acorda interiorităţii personalităţii umane. f

gentă În primele opere. După

XVIII

condamnat

fără

drept de apel brutalităţi1e de tot felul, specta­

colele de gladiatori, cruzimele războiului, inclusiv civil

3,M-5;

De

preocupărilor

breuitate uitae, 7,

(De ira,

1). Finalitatea etică imprimată

ştiinţifice şi credinţa nestrămutată în progresul cu­

noa.5terii umane revelă de asemenea umani9IIlul. Deosebit de sem­

nificativă emerge din preocupările lui Seneca în De clementia, De bencficiis şi în scrisori condamnarea comportării nemiloase

faţă

de sclavi. El proclamă in repetate rinduri umanitatea sclavilor, egalitatea originară şi structurală intre oamenii liberi şi s c lavi : "toţi avem aceleaşi începuturi şi aceleaşi 'origini. Nimeni nu este ffiCli nobil decît altul, numai dacă are.o fire mai dreaptă şi mai

Înclinată spre fapte bune... Să nu dispreţuieşti nici un om, chiar

dadi în preaJma lui nu sint decît nume obişnuite şi puţin zate

de

însă

că

îngăduinţa

soartei"

Seneca nu deduce

(De

din

beneficiis,

3,

18,

1-3).

favori­ Desigur

asemenea idei predica pentru abo­

lirea sclaviei, pentru crearea unui stat universal in care să dispară deosebirile etnice şi de clasă, predică realizată cîndva de Zenon din Kition. Seneca nu se pronunţă pentru suprimarea difere ?ţe­ lor de avere şi consideră

libertas

(libertatea)

mai ales ca o va­

loare internă a spiritu lui uman. Totuşi libertas dobîndeşte la Se­ neca

mai multe sensuri şi

echivalează

nu

numai

cu libertatea

interioară, ci şi cu judecarea corectă a defectelor prietenilor, chiar cu o cunoaştere solidă a tainelor naturii.

J

Intr-adevăr, aşa cum am mai arătat, Seneca a fost totdeauna

şi un om politic. Chiar cînd statua retragerea din viaţa c�vică,

el

se pregătea în vederea unei experienţe politice sau o lăsa in

urma sa. Seneca s-a manifestat totdeauna ca un inalt consilier imperial, ca un amicus principis, în pregătire, în funcţiune, sau

în retragere o ri in dizgraţie. Totuşi demersul politie explicit al lui Seneca a evoluat şi a oscilat, în funcţie de patru momente importante, pe care le ilustrează operele lui: a) De ira, care ates­

tă

n

adeziunea ferve tă la optica aristocraţiei, dar şi un nucleu de

1 Vezi, pentru acea stă noţiune, Nicolae Mircea Năstase, Con­ ceptul de libertas la Seneca, în CUlegere de studii de civilizaţie romană, Buc ureş ti, 1979, pp 77-93.

.

XIX

doctrină a monarhiei ; b) De b reuitate uitae, unde se preconizează dezangajarea politică, însă se

încearcă şi

convertirea filozofică a

împăratului ' Claudi u ; c) De c leme ntia, ' care, după De tranquilli­ ta te animi şi Apokolokyntosis, comportă un program clar decan­

tat de guvernare ; d) De otio şi Epistulae ad Lucilium, ce traduc

retragerea definitivă şi înfringerea idealurilor senecane. Dat fiind

contextul pol itic şi cod U l socio-cultural al vremii, era normal ca Seneca

să

se preocupe cu prioritate de concepţiile

politice

ale

împă ratului şi de principatul ideal. Seneca trebuia să accepte mo­ narhia. tncă in

De i ra (1, 6, 3-4) Seneca recomandă conducăto­

rului cetăţii, de fapt principelui,

să se comporte

ca

un

înţelept.

principelui, precaut- murmurată sub Clau­ ' diu, este însă limpede enun ţată in timpul lui Nero. 1 Din primele Exortaţia

destinată

Lucrări totuşi Seneca se gîndeşte la

(bunul monarh) şi

tyrannus

antinomia intre rex i us t us

(tiranul), şi îi atribuie

măreţie sufletească, dreptate, clemenţă.

Dar in De

celui

dintîi

clementia se

decantează o doctrină sistematică, în cadrul căreia Nero devine moştenitorul misticii antoniene, adică preconizate de Marcus An­ tonius, şi un adevărat kosmekrator, stăpîn al univers ului. Seneca îi compară cu soarele in formule de inspiraţie egipteană. Seneca petrecuse mai mulţi ani in Egipt,- cînd era tînăr. (Cunoscuse

ţara

Nilului, dar şi religia şi concepţiile generate pe solul eL Cl1noa �­ tem încă destul de vag impactul gînd iri i egiptene asup ra lui Se­ m�ca ) . In De clementia se aj unge la doctrina despotismulLd

filo­

zofic. Principele,

unui

zeu,

dar

în

aceast'ă operă

trebuie

să

se

numit rex, are· puterea

comporte

c l cm ent ia 3, 3 , 7 ; }7, 8 -9). 2 întocmai

'

ca

ca

un

înţelept

(De

J upiter, zeul suprem, el

trebuie să fi e concomitent Cel Mai M a re (Maximus), dar şi Cel Mai

Bun

(Op ti m u s ) , (De c leme ntia, 3, 17, 9) . Sau, altfel formulat,

puterile absolute trebuie să fi e moderate de principele însuşi, care

-să se pună în servici ul statului,

�eoarece

"statul nu este al său,

1 Vezi şi ,Pierre Grimal, Les rapports de Seneque et de l'e m­ pereUr Claude in Comptes Hendus des seances d e l'Academie des l nscript i ons et de BlJlles L ettres, 1978, pp . 469-476. 2 Vezi şi M. Gri ffi n, op. cit ., pp . 156-170 ; P. Grimal, Sene que. -

Pp. 1 1 8 - 1 3 1 ; 235 ; 238.

xx

ci el este al statului (De c l e m enti a 3, 17, 8). Astfel Seneca in­ GITâsă elaboreze teorii şi soluţii practice, pe care să le accepte Il

,

n �ît impăratul, cit şi aristocraţia senatorială. Iar, mai tîrziu, in De beneficiis, Seneca militează pentru conservarea şi adaptarea ordinei sociale la condiţiile secolului , astfel incit să se atenueze conflictele sacio-morale şi să se prezerve edificiul soci etăţii epo­

cE. In ' De benejiciis, prin teoria serviciilor, filozoful se străd uia t el îns uş i îşi este propria sa n ecesilt ate . 4. Dae:ă ,riu mi-ar fi fos t ingăd uită cunoaş­ terea acestor lucruri m-aş fi născut În zadar. Într - ade ­ văr, de ce m-aş mai buoura că mă num ăr printre cei vii ? Num.ai pentru a d ns-ti hrana şi b ăutur a ? Ca să îndes a c est corp nesănătos şi fără vlagă, .care piere dacă nu e st e u�plut din nou, şi ca să tr ăi e s c ca s l uj ito r al aces tui bolnav ? Ca s.ă mă t elll de moarte, cînd ii sîntem soritiţi din mo m e n tul naşterii ? I a -m i a c est bun de n ep re.ţu it şi anume putinţa de a cunoaşte, .şi atunci nu mai merită SeJ a suzi şi să te zbuciumi a tît p entru vi aţă . 5. O , ee vrednic de d isp re ţ ar fi oinui dacă n u 5-ar putea ridiea d ea su p ra a tot ceea ee este o m en esc ! O are săvîrşim noi ceva m ăreţ atit timp cît n e luptăm cu pr op r i il e noastre sentimente ? Chiar dacă izbutim să ne sit u ă m dea s u p r a 100r, noi nu am învins dec î t niste slăbiciuni. T r ebu ie oare să ne r idi căm ' în ' slăvi pen tru că nu sîntem la fel cu cei mai răi dintre oameni ? Nu văd :de ce s- a r mîndri cineva, într - u n spi,t al, t

Conform doctrinei epicureice (n. t.) . Aşa cum considerau stoicii şi Aristotel (n. t.). 3 Conform doctrinei lui Pitagora, părere împărtăşită Aristotel (n. t.). 2

198

şi de

pentru că ,este ceva mai, zdravăn decît ceilalţi bolnavi 6. Există o mare deosebire intre vigoare ş i sănătate. Ai scă­ p at de bo li le sufletului ; nu eşti prefăcut şi nici nu-ţi .

schimbi felul de-a vOfib i după dorinţa celuilalit ; nu ai nici �ufletul ascl.U1S şi nu v�deşti acea lăcomie care îşi refuză ei i,tlseşi tot ce ,a do bî ndit de la alţii ; nu eşti nici risipitor, pierzînd în chip r�inos banii, pentru ca apoi · să-i redo­ bîndeştî într-un chip .încă şi mai ruşinos ; nu eşti stăpînit nici de ambiţie, care nu te poate duce la demnitate decît pe o cale necinsltită. Cu to ate acestea, tu n-ai cîştigat nimic ; ai scăpat de multe , însă nu şi de ,tine însuţi. Vir­ t utea aceasta spre care năzuim noi nu ,este măreaţă fiind­ că p entru a deveni feridt es te de ajuns să te ţii depart e de rău, ci deoar,ece uşurează sufletul, îl pregăteşte pentru cunoaşterea lucrurilor cereşti şi-l face vrednic să ajungă în ap ro p ie r ea divinităţii. 7. Numai atund sufletul este desăvîrşit şî atinge deplinătatea oondiţiei omeneşti cînd, dUcind în picioare întreg răul, pă tr u n d e pînă în s tt:,ă­ fundul naturii. Munci, rătăcind printre stele, el ride de mozaicurile c el or bogaţi, de întregul pămînt cu to t aurul său,. pe care fi;e l-.a scos el însuşi şi l-a oferit pentru a îi bătut în monezi, fi'e l-a lăsat ascuns p entru a sluji lă­ comiei urmaşilor. 8. Sufletul nu poate, dispreţui porticu·· rile şi tavanele s trălucitoare de fildeş, arborii tunşi şi cursurille de apă deviate 1J)11n locuinţ'e, mai inainte de a

Înconjura pămîntul ; zărindu-1

de sus atît de îngust şi î n

mare parte acoperit de ape, iar acolo unde se ridică dea­ supra lor pe o întindere mai mare sooroj it fie din cauza arşiţei, fie din pricina ingheţului, el a fo s t nevoit să spu­ nă : " Punc tul ac-ela este p ăm înt ul pe care atitea seminţii şi-l împart cu fierul şi ou focul ? 9. 0, ce vrednice de rîs sîn t graniţele d i n tre muritori ! Imperiul nostru îi împiedică pe daci să treacă dincolo de Istru 1 şi îi ţin e c upr in şi pe , 1 I n antichitate p rin Istru era desemnat cursul inferior şi gu­ rile Danubiului (Dunărea de astăzi) . De fapt� dacii făceau adesea incursiuni di ncolo de Dunăre (n. t.).

199

traci datorită munţilor Haemus 1 ; Eufratul stă în faţ a parţilor ; Danubiul desparte ţara sarm,aţHor d e m eleagu­ rile romane ; Rin u l mărgineşte Germania ; Pirineii îşi înalţă crestele la mijloc în tre Gallia şi Hispania ; un de­ şert arid se în tind€ intre Egipt şi Etiopia. 1 0. Dacă cineva

ar da furnicilor inteligenţa omului, oare n-ar împărţ.i şi ele în mai multe provincii aceea mkă buc3Jtă de cilnp ? Cînd tu te vei ridica într-o sferă cu adevărat î na l tă nu-ţi va plăcea să spui : -« O turmă , întunecată se întinde pe cîmpie» 2, ori de cîte ori vei vedea mergînd o arma tj c u flamurile r idic ate , sau, c a şi c u m ar îndeplini ceva mel reţ, înaintind ca-valeria ,şi desfăşurîndu-se ? Această foial{l este vrednică de furnici care trudesc într-un spaţiu îngust. Deal tfel, care este deosebirea dintre ele şi noi dac�\ n u măsura neînsemnatului corp ?" 1 1 . Pămîntul ăsta pe '_'3re v oi naviga-ţi, vă războiţi, domniţi, nu 'este de-eît un punc t: Voi nu intemeiaţi decît imperii neînsemnate, chiar dacă hotar le este însuşi oceanul. Aici sus există spaţii uriaşe, la stăpînirea cărora este admis sufletul ; aceasta este po­ sibil chia r d acă el a luat cu s i ne numai foarte puţin din ceea ce ţine d e trup, cu toate că s-a curăţat de to ată mizeria şi, înălţîndu-se despovărat, uşor, se mul ţ u meşte cu puţin. 1 2 . De indată ce a atins acele locuri, sufletul s-a hrănit şi a crescut. Scăpat parcă din lanţuri, 6-a rein­ tors la obîrşie ; dovada esenţei s ale nobile o cons tit uie faptul că el este desfătat de lucrurile divine, pe care nu le consideră str,ăine, ci socoteşte că îi aparţin. El pl'Î'v,eşte liniştit apusul �i răsăritul soarelui şi drumurile 10 :' atît de armonios deosebite ; observă locul unde îşi aratC:\ m,ai intîi lumina pe pămînt fiecare stea, pînă un de se înalţă ea şi pînă la ce nivel coboară. Obser'vatGr curios, el cerce­ tează tot ce vede. Şi de ce să nu cerceteze ? Ştie doar 1 Astăzi, munţii Balcani. Seneca schiţează graniţele Imperi ului roman din secolul I e.n. : Dunărea, Ri n u l, Oceanul, deşertul afri­ can l?i vest-asiatic, Eufratul (n. t.) . 2 Vergiliu, Eneida, IV, 404 (n. t.).

200

că toa t e îl p ri ve sc 1 3. Atunci e l dispreţuieşte îngustimea fostului său domiciliu, trupul. De fapt, ce distanţă este .

,

între ţărmurile cele mai îndepărtate ale Hlspaniei şi re­ giunea Indusului ? O cale ,ce se poate străbate în foarte puţine z i le dacă un vint prielnk mînă corabia 1. Dimpo­ trivă, spaţiul ceresc oferă o c al e de t reizeci de ani celei m ai rapide stele 2 care nu in1iimpină nici o împotrivire la înaintare şi se deplasează cu o viteză constantă . Acolo, sufletul învaţă, în sfîrşit, c ee a ce a dorit atît de mult ; aCQ]O j,ncepe să cunoase-a divinitatea. Ce este divinitatea ? lVlin tea universului ::. Ce este' d ivi n i t ate a ? Tot ceea ce vezi şi tot ceea ce n u vezi 4. In sfirşit, să se acorde însem­ nătate acesteia. Fără divinitate nu se poate i mag i na hi mic cu ad evărat măreţ, dacă avem în vedere că ea singură este tot u l , stăpînindu-şi opera atît dinăuntru cît şi d i n afară. 1 4. Aşadar, care este deosebirea între natura divi­ vită ţil şi natura no:astră ? În natura umană su flet ul este partea cea mai bună ; n atura divină este însă numai suflet. Ea este în întregime numai raţiune. în vreme c e ri Hădrea muritorilor es'te atît d e mare încÎtt ei consideră în t�mplătoare şi în voia haza rd u lui lumea aceasta de o neasemuită frumuseţe şi oTd i ne de statornică fidelitate faţă de i n ten ţi a divini tăţii. Din această prţcină oamenii o socotesc frămintată de trăznete, nori, furtuni şi de eeJeialte fenomene care lovesc pămîntul şi regiunile inconj ură toa re 15. A ceastă credinţă nebunească nu l a oamenii s impli, ci se ex­ se limitează numai t i nde şi la cei care se consideră înţelepţi. Există şi ,

­

,

,

.

1 Seneca se gîndeşte la o trecere din Europa în Asia peste A t] .1 n t i c (n. t.). 2

Cea mai rapidă stea era considerată planeta Saturn de as­

l;�zj (fl. t.).

J Conform doctrinei aristotelice (n. t.). " Seneca pendulează între a echivala divinitatea l l·j (('. d i riguitoare a naturii (mintea universului) şi a q�t d i W ţii în tre deus (divinitatea) şi întreaga natură \' I ':!,i �i tot ceea ce nu vezi "), conform ideilor ' , ll l ) (' (Il . t.).

c u forţa mo­

pune semnul ("tot ceea ce panteismului

201

unii 1 care cred că sufletul lor este înzestrat cu darul previziunii . Această previziune ar orindui atît treburile sale cît şi pe ale altora. Pe de aHă parte, aceştia c on si de ră universul, din ca re facem şi noi parte, fă ră raţiune, mânat de în tî mpl area oal1bă sau de o natură care nu ştie '· ce face. 1 6. Îţi dai seama ce important este să c un o ş ti toate aces te a , să ştii a statornici hotarele l u crur i lor şi dt d e mare este puterea divinităţii ? S e foloseşte divinitatea ,d e materia pe c are ea însăşi a creat-o sau aceasta exista dinainte ? Ce a fo st m ai întâi, materia sau raţiunea ? Raţiunea a ve ni t peste m ate rie , sau a fost invers ? Rea­ lizează divinitatea orice vrea, sau, ocupind u-s e cu atît de n umeroase lucruri, îşi trădează opera ? Astfel, multe sînt rău alcătuite de acest mare creator, şi nu din oauză că meşteşugul său iIl-ar fî d esăvî'r�it, ci deoarece materia , asupra căreia şi-l exercită, refuză adeseori să ur,meze arta lui. 1 7. A pătrunde aceste î n trebări, a le însuşi , a fi .stă­ pînit de ele, nu înseamn ă oare a depăşi cond iţi a de mu­ rH'Or şi a te înscrie în al t destin mai bun ? "La ce-ţi folo­ seşte, vei spune, această cunoaştere ?" Dacă nU şi . la altceva, la un lucru îmi va folosi în mod sigur : voi afla cît de înguste sînt toate în c ompa raţi e cu d iv in it a te a 2.

DESPRE

METEORIŢI

I. 1. Acum, ca să revin la scopul lucrării mele, asc ultă ce ştiu despre focurile pe care aerul le poartă dintr-o parte într-alta a cerului . Explicaţia mişcării lor oblice şi foarte rapide es te o mare forţă ' care le goneşte ; este clar că ele nu se mişcă singure, ci sîn t arunc ate înainte. 2 . A"pectele pe caTe le îmbracă aees'be focuri sin te m ulte ş i felurite. Aristotel a dat unei anumite câtegorii numele 1

Filozofii epicurieni (n. t.) . Seneca echivalează iarăsi . natură (n. t.). 2

202

deus

(divinit.atea)

cu

intreaga

de· "capră". Dacă vrei să mă întrebi din ce cauză le-a numit astfel, trebuie să-mi explici tu mai tntîi de ce li se mai zice şi " ţapi". Dacă însă, aşa cum este mai comod, vom conveni să nu mai punem întrebări la care ştim că celălalt nu p oate răspunde, este mai folositor să cer­ cetam fenomenul însuşi decît să ne mirăm atit de mul t c ă Aristotel a numi't globul d e foc "capră ". P entru c ă aceasta i - a fost infăţişarea, m a re c î t o lună, sub care i-a api:irut lui Paulus în timpul războiului cu Perseus 1. 3. Noi înşine am văzut, şi nu o dată, o flacără ca un glob uriaş, care s-a risipit chiar în timpul deplasării sale. Am ITI ai văzut o m inun e asemănă toare şi în preajma morţii lui August şi în timpul lui Sei an ; iar la mpartea lui Germanicus 2 a avut loc o prevestire asemănătoare. 4. îmi vei spune : Aşadar, tu eşti atît de ră tăd't încÎ:t crezi că zeii ne trimit semne prevesti toare ale mor,ţii ? Sau socoţi că pe' pămînt există ceva atît de însem'n at încît toat5. l ume.a trebuie să afle ' despre pieirea lui ? Mai tîrziu va veni şi rîndul acestor probleme. Deocamdată să vedem d acă acţiunilor omeneşti le es te stabilită o an'U mită ordine şi dacă sînt atit de strîns legate între ele, încît cele d in ainte să fi e ori cauza ori semnul prevestitor al celor ce urm ează. Vom mai eereeta dacă problemele oam enilor sint în atenţia z·eilor şi dacă însăşi această înlănţuire a acţiunilor ve steş te prin anumi,te semne sigure ceea ce trebuie să urmeze. 5. Pînă atunci sînt de părere că aceste focUri se ivesc într-un aer puternic comprim at, care este deviat Într-o parte şi respins din cealaltă, luîrid astfel naştere o luptă ; din această împotrivire re z ul tă ,;grinzile" , \,sfer.ele " , " torţele" şi "strălucirile". Dacă izbirea este Însă mai uşoară, mai m'Ult o frecare, ca să zi:c aşa, luminile care apar sînt m ai slabe şi " s telele zburătoare îşi poartă 1 Perseus, rege al Macedoniei , înfrînt în anul 168 Le.n. la Pydna de către armata romană condusă de Paulus Aemilius (n. t.). 2 lulius Caesar Germanicus ( 1 5 î.e.n.-19 e.n.), celebru gene­ ral roman, tatăl viitorului împărat Caligula (n. 1.).

203

plertele" J. 6. A tund, focuri foarte slabe d esenează o dîră subţire, care se prelungeşte pe cer. Dealtfel nu există noapte care să nu ofere un asemenea spectacol ; pentru a ave a loc fenomen uI nu este nevoie de o mişcare de :aer prea mare. În sfîrşit, mai pe scurt, -cauzele sînt ace,leaşi ca şi în cazul trăznetelor, însă forţa este mai mică. Aşa cum ciocnirea moderată a norHor produce sla be scînteieri, îar impactul lor putern ic , fulge,re intense, tot astfel, cu cît masele de aer vor fi mai mici sau izhirea 101' mai puţin puternică, 'cu atît lum in a emisă va fi mai s l abă. 7. Aristotel ne dă explicaţia acestui, fenomen . Globul pămintesc , spune el, exală multe şi f elurite corpuei : unele umede, al tele uscate, unele fierbinţi şi aUele uşor inflamabile. Nu este de mirare că, din mOlnent ce ema­ naţiile pămîntului sîn t de mai multe feluri şi diferi,te, corpurile cereşti nu au aceeaşi culoare : Can i�ula 2 are culoarea roşu-aprms ; Marte, roşu m ai slab ; J upiter nu are nici una, întrucît strălucirea s a ·este cea a lu!m inii pure. 8. În numărul mare al -c orpusculi-lor aruncaţi :afară de pămîn t şi mînaţi către reg iu n il e superioare trebuj'e să existe unele · substanţe inflamabile care, ajunse în nori , se po t aprinde nu numai datorită ciocnirii lor, ci şi din pricina razelor de soare. Căci şi pe :pămînt unele creng i presărate c u pucioasă atrag focul de la d i s t anţă şi se aprind. 9. P rin urm are, se poate ca o astfel de materie, îngrămădită între nori , să se aprindă uşor şi astfel să existe focuri mai mici sau m,ai m ari, după cum au m a i puţină s a u mai multă putere. Este o prostie s ă c re z i că aceste focuri sînt fie stel e car@ cad, fie aştri care s ar dintr-o parte Î ntr-alta a cerului, sau să crezi că din s tele se îndepărtează sau se rupe vreo bucată. 1 0 . Dacă :ar fi aşa, al' trebui să nu mai existe stele , pentru că nu există noapte în care să nu ţi se pară că foarte multe steJe se deplasează, împinse î n direcţii diferite. Cu toate acestea, 1

2

204

Vers din Vergiliu, Eneida, V, 528 (n. t.) . es te n umele dat de romani stelei Sirius ( n . t.).

Canicula

fiecare stea se află la l o cul el, Iar mărime 9. lor ramIne neschimbată. Rezultă , deci, .că focurile i au naştere de de ­ ,� u btul stelelor şi se s ting repede, fiindcă nu au o bază �i un sălaş anum e . 1 1 . "De ce, însă, ele nu str ăbat spaţiU'l �i î� timp u l zilei ?" Dar ce, tu ve i putea s u sţin e că in ti mpul z il e i nu 'există ste·le p entru că -el'e nu s e văd ? Asa cum s tel ele se ascund si sînt umbri,te de strălucirea

so a r e lui

tot a ş a şi m,eteori i' luminoşi tr e c pe eer şi în tilnpul zi le i , însă claritatea luminii îi ascunde. Un eori , totuşi, ei luminează cu o in t ens itate atit de mare în�it, d acă pot întrece strălucirea soar.elu i , se văd şi ziua. 1 2. I'�poca noastră a văzut în mod sigur, şi nu numai o sin­ g U rfl d at ă, me,teori luminoşi îndreptîndu-s e în plină zi l i nii de la răs ări t la ,apus , iar alţii în sens co n trar. Mari­ n arii consideră semn d e furtună zborul unei astfel de s l ele dintr-o parte într-alta. Dacă acestea sînt într-adevăr �: em:ne prevestitoare ,ale vînturilor, a tunc i ele se pro d u c Î n locul de unde vin vîn t urile , în aerul care se află Între p{lmînt şi lună. 1 3. î n timpul u n ei f ur tun i pute rnk e , ni �..;c p a r e că stelele se a ş e a z ă pe velele corăbiei ; atunci , cei ; \ flaţi în pericol cred că sînt aj'utaţi de puterea di-vină a I t ii Castol' şi Pollux 1. T e m e iul aeestei speranţe este fap tu l ( 'i\ a t un c i devine limpede că furtuna se risipeşte şi vîn ­ t u rile încetează ; dacă ar fi al tfel , ac-ele focuri, ar fi pur­ I ; I ie m ai departe şi nu s-ar mai fixa într-un Joc. 14. O l ea a fo s t văzută pe vîrf u l lăncii lui Gylippos 2 î n timp ( ' e noe-sta se î ndrep ta !Spre Syr ae u z a . În c astr e l e romane ,' " - a u văzut stîlpi care pă re a u -că ard ; desigur, acele fo c u r i ; t ll coborît pe ei. Există uriele fo cu ri care, întocmai ca I r;V1znetul, lovesc anim al e şi ,t u fişuri ; dac.ă au Î n s ă o forţă I I I ai mică, ele doar cung şi se aşează f ă r ă să i zb e as c ă s a u l

I

Numiţi şi Dioscuri, fiii lui Zeus şi ai Ledei, sînt eroi mitologiei aj unşi în cer, a u devenit constelaţia Gemenilor. Romanii fi I ' l1 s i derau zeii protectori ai corăbierilor (n. t.) . :! Luptător din Sparta, care, în a n u l 414 î.e.n., a venit in aju1 , , : , l : 1 cetăţii Syracuza, asedi ată de atenieni (n. t.).

I o I l'e,

,

20D

r[mea.s.că. Unele însă ţî ş n esc dintre nori ; altele apar pe t i mp senin, dacă aerul a fost prielnic tr'ecerii lor. 1 5. Uneori tună chiar d acă cerul este senin, din aceeaşi pri­ cină ca şi a tun ci cind este înnourat ; lovindu-se de el însuşi, aeru l , fie el mai limpede şi mai uscat, se poate comprima şi dă naş te re la unele corpuri asemănă to are cu no rii care, ciocnindu-se, produc acea bubuitură. Aşadar, c î nd iau n aş tere "grinzi", "scuturi", şi apariţii de focu ri uriaşe ? In clipa in care o cauză asemănă;toare se exercitf> cu o forţă mai mare Într-o astfel de m atlerie. S (l

DESPRE HALOU cercetăm acum în ce mo d se formează ace3 strălucitoare c are înconjură stelele. Se povesteşte că în ziua in care divinul August a intrat în Roma, intor­ cîndu-se din Apol[onia, s-a o bse rvat în jurul so arelui un cerc de cu lori diferite, aşa cum sint de olJlcei în curcubeu. Grecii au numit acest fenom·en "halo" ; n oi îi p ute m spune m ai exact "co roan ă " . Voi arăta acum modul în care se s pu n e că se produce. 2. C în d s e aruncă o piatră într-un b azi n , vedem că apa se desparte în mai mul te cercuri , primul fiind cel mai în gus t , următorul mai larg, I a r cele­

II. 1. Să

lumină

lalte din ce în ce mai mari, pînă cîn d şocul s lăb eş te şi s e pierde î n intin dere a nemişcată de ape. Ne gin dim c ă u n fenomen asemănător are loc ş i în aer. Cînd acesta a devenit mai den s , el este sensibil la loviturile primite ; atingîndu-l, lumina. soarelui, a l un i i sau a oricărei stele îl ob l igă să se r etragă in cercuri. Căci lichidul, aerul şi tot ceea ce se deformează la lovitură ia forma obiectului care l-a izbit. Insă orice lumină este circulară, deci şi aerul lovi t de lum in ă va [ua aceeaşi formă . 3. Tocmai de aceea grecii au num it asemenea lumini strălucitoare "arii " , pentru că de obi-cei lo curi le destinate baterii grîul'ui sînt de form ă rotundă. Aceste " arii " sau "coroane" n u se form,e ază , î nsă, aşa cunl c red em noi , în ve.cÎ n ăta t e a stelelor. Ele se găsesc l a o fo arte mare distanţă d e acestea, cu toate că 20G

par a le încinge ca o coroană. O asemel'la imagine se constituie n u departe de pămînt, deşi vederea noastră, neputinci'Oasă, ca de obicei, este înşelată şi o consideră aşezată chiar împrejurul stelei . 4. În apropierea soarelui s au a stelelor nu poate lua naştere nimic asemănător, de'Oarece eterul care le inconj'Oară este puţin dens, iar formele nu se imprimă d ecît în medii d ense şi compacte ; în cele puţin consistente, ele nu au unde să se prindă sau să se fixeze. Şi în băi se distinge o astfel de imagine formată în jurul opaiţului din pricina întunecimii aerului dens ; adesea, acest fenom'en se datorează şi vîntului de sud, cînd atmosfera este foarte grea şi densă. 5. Cîteodată, aceste ,cercuri luminoase s e diz'Olvă trelPtat şi dispar. Alte dăţi, ele se destramă într-un punct anume şi din acea direcţie aşteaptă corăbierii vîntul, de unde a dispăru t o p arte din coroană ; dacă ea se rupe dinspre nord, va bate acvilonul, iar dacă dinspre apus, zefirul. Avem astfel o dovadă că aceste ooroane se formează de 'Obicei în acea parte a ceruluI în care bat vînturile ; în straturile supe­ rioare nu apar coroane pen tru că acolo nu sînt nici vîn­ turi. 6. La aceste Il1ărturii mai adaugă şi faptul că nici­ 'Odată nu se încheagă o coroană dacă aerul nu eS'te liniştit şi vîntul domol ; altf,el, ele nu apar, căci numai aerul nemişcat poate fi împins dintr-o parte intr-altR şi mode­ l at în vreun fel. Aerul care curge nu poate fi lovit de vreo lumină ; el n u s e P'Oate împotrivi şi nici nu poate fi modelat, deoarece, de la inceput, se ri­ sipeşte în mai ' multe direcţii. 7. Aşadar, nicioda­ tă vrea stea nu va fi înc'Onjurată de o aseme­ nea c'Oroană d acă aerul nu va fi dens şi n emiş­ cat şi nici nu va păstra conturul luminii care l-a izbit. Şi aceasta nu fără temei. Să luăm din nou exempl u l dat m ai înainte. O piatră aruncată într-un bazin sau in tr-un lac cu apa liniştită produee nenumărate cercuri ; acest lucru nu se intîmplă însă Jntr�o apă curgăt'Oare. Din ce pricină ? Deoar'ece, curgînd, apa tulbură orice figură. Prin urmare, l a fel se întîmpl ă şi în aer ; ce l �07

I i n i � t i t poa te lua o anumită formă :şi , dimpotrivă, cel ca r e es te agi ta t şi c urge nu are această posibilitate, o ri ce lovitură �i orice formă rezultată în urm a ei fiind tuLburată. 8. Cînd cOl 'o anele despre care am vorbi t se împrăş tie uniform şi dis­ par es t e semn că aeru l este în repaos, calm şi liniştit. D acă ele se destramă într-o par t e , vîntu l va ba te din direcţla elin care a apărut ruptura. Cînd ele se rup in mai multe locuri , a tu n ci va fi furtună. 9. Din ce c au ză se in tîmpl ă aşa, se poate înţelege din cele ar ă tat e mai sus. Deoarece, dacă coroana se de s t ra m ă de j ur-imprejur, înse amnă că ael'ul este echilibrat şi prin urmare liniştit. D a c ă s-a rupt în tr-o singură parte, reiese că pe a co lo s-a năpustit aerul şi, aşadar, din 'acea regiune va sufla vîntul. Cînd co ro ana este sfîşiat[l şi ruptă din to a t e părţile, este clar că a fos t j zbită d i n mai multe direcţii, a er u l agitat lovind-o şi dintr-o parte şi din cealaltă. Aşadar, din ac e as t ă nestatornicie a ae­ rului care loveşte şi se zbuciumă din toate părţile se .naşte vi itoarea furtună cu foarte mult e vinturi. 1 0. Aoeste co­ rane se observă aproape în toate nopţile în j urul l'unii şi a al to r stele ; ÎI]. timpul zilei , însă, se văd atît de rar Încît mulţi greci au tăgăduit produ