Scenariu Ion Creanga 2015 [PDF]

Zitiervorschau

Desfăşurarea activităţii: Învăţătorul: “Simbol al primăverii Aducător de soare Ne prindem alb cu roşu La piepturi mărţişoare.” Luna Martie vine cu primele flori, cu păsări călătoare, cu reînvierea naturii şi cu mărţişoare. Venim şi noi în faţa Domniilor voastre cu un mărţişor din cîntece şi poezii. Are nouă litereUn concert de ţiţere, Are miei şi ghiocei Toporaşi şi brebenei Cîntece de ciocîrlie Şi belşug de veselie Zveltă ca o domnişoară Şi sfioasă ca o zînă, Pe aripi de cocor coboară C-un buchet de flori în mînă. Cine-o fi? Cine să fie? Spuneţi-mi, copii şi mie! (răspunsul copiilor). Adă, Doamne, primăvara! Zi-i mai repede să vină, Să-nflorească toată ţara Şi caisul din grădină. Scoate mugur la răchită În pădurea de sub vii, Să le ducem înflorite, Mamei noastre,de Florii! Primăvară,ce-i cu tine? Ne-ai uitat? Nu ne mai ştii? Ne e dor de cîmpul verde Zugrăvit cu păpădii! Şi ni-i dor derîndunele Şi de berze , şi de cuci, Şi de steagu-nalt al vieţii Ridicat de plopi şi nuci. Prea ne-ncerci şi tu răbdarea! Te rugăm să te întorci Şi din caierul luminii Bucurii din nou să torci. Primăvara harnică, Primăvara darnică Ne împarte tuturor Cîte-un dor şi-un mărţişor. E al fericiri semn, Semn de bine şi îndemn, Parcă-mi spune : ”Ţine-mă Numai lîngă inimă”. Pună-1 primăverile Pe toate reverele,

Firul roşu-i dor şi cînt, Albu-i pace pe pămînt. Învăţătorul: Pentru liceul nostru ce poartă numele lui Ion Creangă, primăvara nu vine numai cu mărţişoare, zîmbete şi flori, dar şi cu ziua de naştere a acestui iscusit povestitor. Măicuţa Smaranda l-a născut pe Nică în zodia Basmelor. L-a gătit în scutecul călduţ de snoavă, l-a înfăşat în brîuşor verde de poveste, i-a cîntat lîngă leagăn cîntece de adormire, dar şi de nemurire. I-a pus pe frunte pentru veci, să-i rămînă nimb de aur-limba romană. Cînd îl citim pe Creangă ne dăm seama Ce dulce-i limba noastră-n care mama Poveştile ne-a spus la căpătîi. Cu noi aici şi azi e scriitorul Căci va trăi cît va trăi poporul – Luceafărul,alesul lui dintîi. Iar noi,chiar dacă ne-am născut În anotimpuri diferite Unii - toamna, alţii - iarna, vara Ne-ngemănează zodii fericite, Căci toţi cu Creangă Iar recunoaştem primăvara. Astăzi vom porni într-o călătorie. Nu-i o călătorie oarecare Cu tren, tramvaie, maşini, autocare. Nu. Astăzi vom merge iubiţi copii În lumea poveştilor. Plecarea însă-i din realitate Căci ştiţi că este foarte adevărat Precum c-a fost odată un băiat, Ghiduş, isteţ şi tare năzdrăvan, Care-a muncit din greu şi an de an, A învăţat şi-a fost învăţător, Multe poveşti a dăruit copiilor Ştiţi cum îl cheamă? Ştie o lume întreagă. E povestitorul Ion Creangă. Atenţie, pornim, să dăm semnalul! Cîntecul: Vreau o carte Cartea: Oaspeţi dragi, vă rog să poposiţi În Casa Mare cea cu busuioc, Unde-un sfătos bunic din Humuleşti Ne va-mpărţi doar voie bună şi noroc! Copil: Sfătosule bunic din Humuleşti, Cît haz ai pus, cît păs şi cîtă jale În tîlcul slovei tale ţărăneşti Din zilele copilăriei tale. Nică – Sunt Nică cel hazliu şi de pozne mă cam ţin. De la Creangă aţi aflat câte mi s-au întâmplat:

Pupăza din tei am luat, cireşul l-am scuturat, Am fugit şi la scăldat, mama hainele mi-a luat. Şi ruşine am păţit: gol pe uliţă-am venit. Mătuşa s-a supărat: Din cireşe am furat Şi grădina i-am stricat. Când, cu băţul înarmată, să mă prindă-a alergat! Chiar şi râie am avut! Nici să dorm nu am putut: Mă mânca pe mâini, pe corp, Şi mă răzbunam pe-un porc Vrând să-l călăresc un pic – M-a trântit ca pe-un nimic! Să ştiţi că tot ce aţi aflat S-a întâmplat cu-adevărat! Căci Bădiţa pe hârtie scrie-a lui copilărie! El a făcut năzdrăvănii La fel ca voi, ca mulţi copii. Când a crescut, s-a pus pe scris, Că multe mai avea de zis. Poveştile lui Creangă le ştim cu toţi De la bunici, părinţi pân’ la nepoţi.

Să îmi fac un ceai de tei Şi o mazăre gustoasă. Dragă urs, dacă pofteşti, Mergi iute la pescărie Să-ţi iei peşte, cât pofteşti, Tocmai cum îţi place ţie. (Maliţioasă.) Ştii doar că la pescuit Nu eşti prea descurcăreţ Şi ştii, dragă, ce-ai păţit... (Către public) Tot mare şi nătăfleţ! (Râde.) Ursul (Vine în faţă, lângă vulpe.): Vai, drăguţa mea vulpiţă, Că bine mai zici, Dar prefer, zău, o ciorbiţă Numai din urzici. Bieţii peşti, las´ să trăiască, Nu îi voi mânca. Mi-am lăsat coada să crească, Nu te supăra.

Zâna-Poveştilor: Am o supărare grea, Că nu ştiu cum s-a-ntâmplat: Din greşeală, cineva Basmele a încurcat.

Cred că nu eşti prea geloasă, Vecinica mea, Că am coada mai frumoasă Decât e a ta.

Capra lupul urmăreşte, Iar Motanul-Încălţat Pe Scufiţă o răpeşte Şi o-nchide în palat.

(Vulpea se strâmbă, ursul râde cu poftă şi amândoi se retrag. Intră în scenă, alergând, lupul urmărit de capră şi de cei trei iezi. Îl prind şi lupul se aşază jos.)

Iezii pe lup l-au iertat, Iar cocoşul din poveste A ajuns mare-împărat Şi-are sute de neveste. Pitic1: Nu mai înţeleg defel Ce-n poveşti s-a petrecut. Oi fi eu mai mititel, Dar ce văd nu-i de crezut!

Pitic2 (Speriat, fuge spre ei să vadă ce sentâmplă): Staţi puţin, nu înţeleg, Cred că e o-ncurcătură. Mă duc lupul să dezleg... Doamne, ce harababură!

Ia priviţi-o pe roşcată,: Ce drăguţă-i şi sfioasă, Foarte, foarte manierată Şi deloc nu-i mincinoasă. Intră vulpea, care poartă în mână un coş cu legume, fructe, verdeţuri, ceaiuri. În urma ei intră ursul, care se aşază pe o buturugă. Vulpea: Bună ziua, dragii mei. Vai, ce mă grăbesc spre casă,

Capră dragă, dar ce vrei? Lupul iezi n-a mai mâncat. Uite, numără-i. Sunt trei. Zi, cu ce te-a supărat? Capra: Ne jucăm, dragă pitic, Cu cumătrul meu cel sur Şi îl gâdilam un pic Pe la subţiori. Îţi jur! Iezii mei, chiar îl iubesc, Iar lupul frăguţi le-aduce Şi se joacă, şi glumesc Şi le cântă să se culce.

(Capra asistă cum iezii se joacă cu lupul.) Iedul mare: Naşule, drăguţule, Am să te înghit! Lupul: Stai frumos, micuţule, Mor din gâdilit! Iedul mare: Hai la joacă, nu mai sta, Rândul meu e să m-ascund. Închide ochii, nu trişa. Pitic2: (Deznădăjduit.) Ăsta-i lupul? Îl confund! Iedul mare: (Spre celelalte personaje.) Haideţi fraţilor la joacă, Hai, veniţi şi voi. Naşului o să îi placă Prietenii noi. Iedul mijlociu: Să ne-ascundem foarte bine, Lupul este iscusit. Mai ţii minte cum pe tine În cuptor te-a dibuit?

C-am o sută de neveste, Nu ştiu cine v-a zis vouă. E-o minciună, o poveste. Am doar... nouă zeci şi nouă.

Să vedem dacă pe-aici E vreun loc mai potrivit. Ajutaţi-mă, pitici. (Piticii îl ascund.) (De după un copac.) Gata, naşu', m-am pitit! Iedul mic: Mamă, mamă, spune fuga Un loc bun de ascunziş! (Capra îl ascunde în tufiş.) O, perfect, pune-mi şi gluga. Nu mă vede din frunziş.

(Piticii şi Zâna se aşază la sfat.)

Vreau ca şi de data asta Lupul să nu mă găsească Şi apoi, cu asta basta! O pedeapsă-o să primească. Urmează câteva momente desfăşurate pe fond muzical, în care lupul caută iezii, îi găseşte, ies din scenă jucându-se. Zâna-Poveştilor: Uite, vine domnişorul Din „Punguţa cu doi bani”. Ion Creangă, autorul, A scris-o acum mulţi ani. Intră Cocoşelul: Ce boier cu suflet mare Şi ce vizitiu de soi! Mi-au dat bani, haine, mâncare, Zeci de vite, păsări, oi.

Pe bătrânul meu stăpân, L-am scăpat de baba rea. Plec, nu pot să mai rămân, Am gospodărie grea. Iese cântând: „Cucurigu, boieri mari! Daţi punguţa cu doi bani!“ Pitic: Dragă Zână, capul meu! Vai, ce tare mă mai doare! Ori basmele nu le ştiu eu, Ori doamna învăţătoare. Eu am învăţat din carte Şi poveşti, şi basme multe... Nu-s aşa, nici pe departe (Disperat) Nimeni nu vrea să m-asculte!

Pitic: Ce necaz, ce-ncurcătură, Ce-nţeleg bieţii copii Din această aventură Printre basme, Zână, ştii? Cum rămâne cu morala, Ce e bine, ce e rău? Mă apucă ameţeala... Nu-i poveste cum ştiu eu. Copilul: Ce mai vise Astă-noapte am visat. Zâna-Basmelor venise De îndată ce-a aflat Că poveştile din carte Nu ştiu cine le-a-ncurcat. Eu, ştiindu-le pe toate, Sufeream, m-am supărat. Bine că doar vis a fost Şi nimic adevărat, Să-ţi mai zic... nu are rost. Dans: Sîrba Cartea: Odată într-o căscioară A trăit o căprioară

Şi dacă vrei să crezi Avea capra şi trei iezi. (iese capra cu iezii şi se închină) Iedul cel mare: Au mămucă, au mămucă Mă doare ici la lingurică! n-ai azi drum pe la pădure să ne-aduci de-ale gurii? Capra: cum? n-aveţi fîn,n-aveţi hîleală? Ce-i cu –atîta strofoleală? După casă e –un stogoi Mîncaţi cît încape-n voi! Iedul cel mijlociu: e mămucă, fînu-i vechi Ne cam iese pe urechi Iaca … poate nişte iarbă Să ne crească mare barba. Capra: of, iaca mă pornesc degrabă, Să le-aduc eu multă iarbă, e-e , că tare-i scurtă ziua , ştii la mama cu trei copii (capra îşi pune o broboadă, îşi leagă un şorţ, se chiteşte şi pleacă) (apare lupul, tropăieşte, îţi freacă mîinile de bucurie, se tot învîrte pe loc, apoi zice:) Lupul: e, de blană nici nu-mi mai pasă Capra a plecat de-acasă, Cum s-ar spune doamne-i iartă, Într-o clipă-I mănînc toţi iezii. Dar mai este aici un dară Cum să-I scot pe iezi afară Aha! O cîntare am să le trag Cît a-I scuipa îs toţi în prag! (sare cînd pe un picior, cînd pe altul, bucuros că a găsit soluţia) I-ha , i-ha ce-s deştept Eu mă bat cu pumnul în piept Ia-n s-o iau înspre căsuţă Să văd ce-mi fac ieduţii Cîntecul: Azi e ziua ta Elev: Poveştile lui Creangă le ştim cu toţi De la bunici, părinţi pân’ la nepoţi. Zice-se c-a fost odată un moşneag şi-o babă rea Că moşneagu-avea o fată, baba, tot la fel şi ea. Fata babei, răzgâiată, lenevea fără de saţ. Cârtitoare şi-ncruntată, s-alinta ca cioara-n laţ. Fata moşului, cuminte, bună, harnică, frumoasă, Ea găteje aducea şi la moară se ducea. Povestea toţi ar vrea s-o mai asculte O ştiţi? E „Fata babei şi fata moşneagului”.

FM: Uite mamă, uite tată, Fusele astea eu le-am tors. FB : Minte de îngheaţă apele Să n-o credeţi, eu le-am tors. M : Pleacă, fata mea, de acasă… Baba-i veşnic mînioasă Nu e chip s-o mai împaci. FM: Sa plec tătucă? Şi ude să mă duc? M : Draga tatei, eu nu ştiu, Dar îţi dau un sfat Să fii bună, ascultătoare Şi de muncă iubitoare. FM : Bine, tata, eu mă duc în lumea mare. B+FB : Să pleci, să pleci Şi să nu te mai întorci. FATA MOŞULUI Eu de muncă nu mă sperii Curăţ, mătur şi gătesc. Mama viregă şi sora Tot mereu mă necăjesc! M-au gonit acum de-acasă, Rătăcesc printre străini. Noroc să am! Sunt curajoasă Şi am aceste două mâini. Cu ele eu fac treabă multă Şi voi găsi de muncă, zău! Elev: Fost-a fost un moş şi-o babă, Şi-avea moşul un cucoş Ce folos? Nădejde slabă Boabe geaba-i da din coş Baba, cum povestea spune, O găină însă avea Două ouă în zi oua Te şi miri aşa minune … Povestea toţi ar vrea s-o mai asculte O ştiţi ? – E „Punguţa cu doi bani”. Copil: Cic-a fost odat` o babă Şi-un moşneag c-un toiag. Şi-avea baba o găină, Însă nu avea moşneag. Moşul nu avea găină, Dar avea el un cocoş Şi cocoşul n-avea babă, Însă el avea un moş.

Cocoşul : Cucurigu! Cucurigu! Vino, moşule, în prag! Sunt cocoşul tău cel drag, Şi-am venit cu guşa plină. Pune ţolul în grădină! Cu doi bani găsiţi în pungă, Îţi ofer o viaţă lungă. Şi cu ce-am agonisit Îţi ofer un trai tihnit. CUCOŞUL: Cucurigu, gospodari! / Da-ţi punguţa cu dolari! UN ELEV: Cere-o de la parlamentari / Că au buzunare mari. CUCOŞUL: Cucurigu - aici la şcoală, / Daţi punguţa plinişoară! UN ELEV: Da de unde s-o luăm? / Că noi încă nu lucrăm, Nu lucrăm, ci învăţăm! CUCOŞUL: Cucurigu, oameni buni! Unde să mă duc acum? A-aaa! Unde bani sunt, şi-o să-mi meargă. Eu mă duc la Ion Creangă! Copil: O fost la noi în sat odată, O soacră foarte-ngâmfată. Lacomă după avere, Da şi bună, pe şedere. Şi-o fost soacră de trei ori, C-o avut şi trei feciori Şi tot atâtea nurori. Primii doi sau însurat, Cum baba a comandat: Nici tinere, nici batrîne, Nici grase, nici uscăţive. Le-o cătat încolo-ncoace Şi supuse şi robace. Soacra: De roghit am trei nurori, N-au duminici, sărbători... Nu pot închide un ochi Dacă ele noaptea toată Penesc, deapănă şi ţeasă, Cam aşa, cam pe la zori Cad ca nişte rîşchitori, Da eu- butie de somn, Mi-i urît cînd ele dorm Şi cînd strig o dată: „Drepţi !” Cade var de pe păreţi. Unde zic: „Sculaţi, putori! Ce-aţi intrat în sărbători ?”

Seara mă cam chiflicesc, Dar ele muncesc, muncesc, Să nu fie de deochi, Le-amăgesc că am un ochi... Copil: Chiar te-ascultă aşa tare ? Soacra: Nora mare, la chemare Tot amu să-mi faci mîncare!!! Nora mare: Ce doreşti, mămuţă dragă ? Zeamă din pui tinerel ? Soacra: Vezi să fie cucoşel! Nora mică: Vom mînca şi noi tustrele? Soacra: Găinuşule-s a mele! Nora mică: Pîn-om scoate şi noi pui... Soacra: Puneţi-vă pofta-n cui, Mîncaţi zeamă, carne nu-i! Nora a doua: Da eu nu mănînc nici zeamă Că aşa mă tem de babă... Mai bine măligă rece Şi de carne pofta-mi trece... Nora mică: Cumnată, nu tremura, Întreab-o, chiperi nu vrea? Să-i aduc de-acela roşu Şi să-i îndulcesc eu borşul. Ia la dînsa, nu-i cărniţă, Ce, baba-i găinăriţă? Ascultaţi ce-o să vă spun: N-are ea la ceafă ochi, minciuni! Iaca eu, nora cea mică, Nu-i aşa că-s tortoşică? Mănînc pîine cu brînzică, Nu dau dos nici la lăptică, Nici s-aud eu de măligă... Măligă cu fripturică, Ce n-am dinţi pentru cărnică? Dacă vreţi să fie bine Ascultaţi-mă pe mine... Soacra: Ia la dînsele, dau glas, Faceţi grevă, vreţi impas? Pot să mor de-aşa necaz, Tot amu acasă, toate într-un pas! Nică : Mă trezeşte buna-mi mamă Într-o zi de dimineaţă: Mama: Scoală-te Ionică dragă, Spală-te pe mâini,pe faţă Căci acuşi cucu-armenesc cântă Hai că-i dis de dimineaţă. Eu ţi-am pregătit merinde La lingurari să le duci Hai grăbeştete odată Că de nu o s-o încurci.

Nică: -Hai ,că plec acuşi mămucă… Dar în capul meu un gând Încolţeşte-acum frate -Trebuie pupăza s-o prind. Plec de-acasă cu mâncarea Dar mă abat pe la tei: -Hai măi Nică te grăbeşte Pupăza din cuib s-o iei. Ţi-ai găsit s-o prind tataie, În zadar m-am chinuit Căci spurcata se pitise Şi nu era de găsit. Scot atunci din cap căciula Şi scorbura căptuşesc, Plec la lingurari de-acuma Că de nu o s-o păţesc. Povestitorul: Cât pe ce s-o fure Nică De la bieţii lingurari Căci cu foamea nu-i de glumă , Cântau ca la zile mari. Se întoarce Nic-al nostru Pe la teiul scorburos Ia pupăza istovită Şi vine-acasă bucuros. Nică: Am s-o duc direct în pod Am s-o leg strâs şi-i fac nod . Bun aşa … dar nu e bine Căci a doua zi la noi Vine tuşa Măriuca Nevasta lui Moş Andrei. Mătuşa: Măi cumnată ieşi afară Ca să-ţi spun ce s-a-ntâmplat! Mama: Vai de mine şi de mine , Ce s-a întâmplat cumnată? Mătuşa: Ion, pupăza a luat. Mama: Dar de unde ştii cumnată? Mătuşa: Mi-a spus mie un vecin Şi de-aceea într-un suflet Să-ţi spun lucru aista vin. Mama: Apoi las-atunci pe mine C-o fi vai de capul lui. N-o să-i fie deloc bine, Zbânţuit ca ăsta nu-i. Nică: Auzind una ca asta , Umflu pupăza din pod Şi fug repede cu dânsa Unde?Chiar la iarmaroc. Un moşneag cu o viţică Iute la-ntrebări mă ia: Moşul: -Măi băiete de vânzare Ai adus găina asta?

Nică: De vânzare am adus-o. Vrei s-o cumperi dumneata? Moşul. Dar cât ceri pe dânsa spune ? Nică: N-am un preţ,îmi dai cât crezi C-ar face astă găină E destul de grasă,vezi? Moşul: Dă s-o cântăresc oleacă, Să-mi pot da seama cât face Iaca poznă c-am scăpat-o Zboară ,nu se mai întoarce. Nică: Dacă nu ţi-a fost să cumperi De ce m-ai păcălit ,moşule? Moşul: Măi băiete tragi de mine? Fugi de-aici mucosule! Pesemne ai vrea viţica De eşti aşa arţăgos Hai grăbeşte-te odată Şi poartă-te mai frumos. Povestitor : Supărat la culme Nică O tuleşte-acum spre sat Mai ales că-n iarmaroc Tatăl său s-ar fi aflat. Şi când ajunge acasă Amărât şi bosumflat Deodată se aude Pu,,pu,pupăza în tei. Să le spună la părinţi În iarmaroc fuge Zahei. Nică: Totul s-a sfârşit cu bine Am scăpat şi de-astă dată Mama mea de bucurie Pregăti masă bogată. Asta a fost întâmplarea Ce-am păţit-o dragii mei De-asta mă numesc cu toţii : „Naşul pupezei din tei” Urmează apoi cântecul pupezei din tei (poezia “ La cireşe ”): “Rar cireşe în tot satul. Ca la tuşa Mărioara. Insă de mă prinde baba, Mă omoară cu bătaia. Intru-ncet la dânsa-n casă, Ca să văd ce trebă fac: -Tuşă, vărul Ion e acasă?

El nu merge la scăldat? -Nu, sumanii să-i aducă De cu noaptea a plecat. Eu fac stânga împrejur, Săr în pom, m-agăţ de o cracă Si cireşe-ncep să fur. Tocmai când zoream degrabă, Sânul să mi-l umplu bine, Iaca tuşa Mărioara C-o jordie în mână vine. Unde dă dracul de babă, Cade carnea de pe os. Vai, ce ochi holbaţi mai are, Ce blesteme-i ies din gură, Unde eşti, Sfinte Sisoie, Să ma scapi de-ncurcătură. Baba fierbe, clocoteşte, Bulgări mari aruncă-mine, Dar, ciudat, nu nimereşte. Când încearcă să se suie, Pe tulpină furioasă, Eu mă las încet pe-o cracă, Drept prin cânepa frumoasă. Baba fuge după mine, Eu fug iute, iepureşte, Dar deodată cade baba Si-ntr-un fir se încâlceşte. Nici n-ating când sar pârleazul Si credeam ca-n ziua aceea, Doar atât mi-a fost necazul. Dar..pe seară, când află tata, Trebuşoara asta.. Mi-a tras nene o bătaie, De-am rămas numai cu semne. Si-o voi ţine poate minte, Până intru-n patru lemne. În continuare fiecare prezentator propune cîte 4 ghicitori: Aşadar, bunicul Creangă Vă e bine cunoscut, Dar ştiţi unde s-a nascut? Dacă stai să te gîndeşti, Răspunsul uşor îl găseşti, El s-a născut în ... Cei din sală: Hu-mu-leşti! 2. Corect. Acum, de mi-i permis, O să vă-ntreb din ce a scris, Iar ce a scris, uşor ghiceşti: A seris o carte de ...

Voci din sală: Poveşti! 3. Numai atît? Cine mai ştie? Voci din sală: Amintiri din copilărie! 4. Acum o altă întrebare: Creangă în ce poveste oare Vorbeşte despre un ostaş rus, Care chiar la Rai s-a dus? Hai, răspundeţi-mi, fiindcă Nu am timp s-aştept. .. Voci din sală: Ivan Turbincă! 5. Dupa cîte-mi amintesc, Este-un poznaş într-o poveste, El uneori, cu chibzuială, Făcea isprăvi, cam de Păcală, Schimba o pungă pe-un gînsac .. Îl ştiţi?....... Voci din sală: Dănilă Prepeleac! 6. Un voinicel neînfricat Din greu cu spînul s-a luptat, L-a ajutat căluţul dalb ... Cine-i intrusul? Voci din sală: HarapAlb! 7. Cred eu, cu toţii v-aţi mirat, Cînd din poveste aţi aflat Despre cocoşul năzdrăvan Ca cel din povestea ... Voci din sală: Punguţa cu doi bani! 8. Vai, a mîncat păpară bună Fata popii, ştrengăriţa, Cum o cheamă? Cine-mi spune? Voci din sală: Smă-răn-di-ţa! Cartea: Vă mulţumesc frumos. Numai cititorii pasionaţi pot oferi asemenea raspunsuri corecte. Bravo tuturor! Ion Creangă, dascăl cu renume, Iezişorii tăi cu ochi de stea Îţi poartă etemitatea prin lume. Îţi ştim pe de rost toate basmele tale,

Atîta de dragi şi de încăpătoare! Zbucnesc din ramuri afară petale, Cînd le citim cu voce mai tare. Cînd le rostim cu voce înceată, Arborii prind să rodeasca stele, Fructele pururi o sa-şi înceapă Verdele de la vorbele-acele. Creangă, tu făcător de minuni, Lumină de cîntec ai dat verbelor, Ai curăţit limba de minciuni Şi-ai presurat-o cu mierea proverbelor. Ai ascuns între pagini naiuri, cavale, Să deie muguri spre neuitare. Ţi-aducem în primăvara naşterii tale Inimile noastre ce-au dat azi în floare. Ciocanu) Sfătosule bunic din Humuleşti, Cît haz ai pus, cît păs ţi cîtă jale În tîlcul slovei tale ţărăneşti Din zilele copilăriei tale. Ai ticluit nepoţilor poveşti, Pe prispele Ţicăului din vale, Ca-n Sadoveanu-apoi să dăinuieşti Şi-n alţi rapsozi de slove şi chimvale. Aidoma jitarului străbun Ai desluşit ce-a fost şi rău şi bun, Sub pana ta şi tristă, şi glumeaţă. Iar cand a fost sa pleci pe la chindii, Tot astfel ai intrat şi-n veşnicii Cu zîmbetul şi lacrima pe fată. Copil: Astăzi cînd e tristă viaţa, Creangă vine cu povaţa, Rîsu-i armă ascuţită , Nu-i armă de vînătoare Dar ocheşte drept în ţintă Ingîmfarea,supărarea. Copil: Au venit la dumneavoastră, Din cea operă măiastră Un sat plin de nemurele Ca un pom de păsărele: Ionică Torcălău Primu-n satul lui flăcău Smărăndiţa cea frumoasă Şi Smaranda cea duioasă. Copil: E prezent şi Stan Păţitul, Chiar şi Trăsnea - Zăpăcitul Mogorogea, Oşlobanul Şi cocoşul năzdrăvanul Mînioasa Măriuca Şi sărmana Irinuca, Scaraoţchi şi Chirică Şi nănaşul lor Turbincă, ŞiDănilă Prepeleac ,

Fără boi,fară gînsac. Copil: Harap-Alb, apoi Sătilă Cu Ochilă,Flămînzilă Şi mătuşa Mărioara Cu nuiaua subsuoară. Nici de soacră n-am uitat Că-are feciori de însurat. Fata babei - Aglăiţa , Botezată de Chiriţa Copil: Ne-am adunat azi muguri-mugurei Sub creanga veşnic verde şi creştină Să ne-amintim cu drag de toţi acei Ce pururea cu noi au să rămînă. Copil: Cînd îl citim pe Creangă, ne dăm seama Ce dulce-i limba noastră-n care mama Poveştile ne-a spus la căpătîi. Cu noi aici şi azi e scriitorul, Căci va trăi cît va trăi poporulCartea: Iubiţi poveştile, copii! Ele ne-aduc doar bucurii. Din ele multe învăţăm, Ce-i rău putem să îndreptăm. Elev: Poveştile lui Creangă, Noi zilnic le citim! Poveştile lui Creangă, Noi pe de rost le ştim! Opera lui Creangă, Cu toţii o iubim Şi prin iubirea noastră Pe el îl nemurim! Elev: E martie în calendar. O data cu florile parfumate şi cu primele raze de soare ale lui martie vin şi sărbătorile primăverii, sarbatoarea veşniciei, sărbatoarea reînvierii, tot ceea ce semnifică femeie. Aşadar, azi e iar Ziua Femeii, e Ziua Ta! Elev: În această zi de primăvară, Cele mai frumoase flori sunt pentru voi, Cele mai încîntătoare cuvinte sunt pentru voi, Cele mai duioase poezii şi melodii sunt pentru voi, scumpele noastre mămici! Elev: E greu să alegi din toate flinţele care te înconjoară pe cea mai dragă. Cu cît trec anii, cunoaştem mereu noi oameni, care cuceresc prietenia sufletului nostru. Şi totuşi, din zecile de chipuri care îmi trec prin faţă, unul apare înconjurat de lumină şi căldură mai multă. E

chipul mamei. Cînd mă gândesc la ea, parcă aud versurile: Cel mai frumos şi scump cuvânt, Cel zice omul pe pămînt E mama! elev: S-au scris despre tine duioase poveşti S-au scris poezii ce-au rămas neuitate Şi-n lumea întreagă toţi sărbătoresc Ziua ta, mamă, ziua de 8 Martie! elev: Îţi mulţumesc ca m-ai adus pe lume, Cu dragoste şi dor tu m-ai crescut, Că mă înveţi de bine-ntotdeauna, Că-mi eşti în viaţă ne-nfricatul scut! elev: Drept mulţumire pentru truda ta De a mă creşte, spre lumină, Eu pot să-ţi dau în schimb doar dragostea De care inima mi-e plină. Elev: Soare , azi de ziua mamei Mai frumos să străluceşti Şi din cerul cel albastru Norii toţi să îi goneşti 31.Vreau să fie ziua mamei Cea mai mândra dintre toate Pentru dragostea ei mare Şi nespusa-i bunătate! Elev: 8 Martie e ziua ta! O floare-ţi dau,măicuţa mea Şi vreau să ştii că-n acest dar E dragostea-mi fără hotar, Sunt visele-mi ce port în gând Că voi fi bun şi drept,oricând, Că-ascultător voi fi mereu. Mămică-acesta-i darul meu! Elev: Cuvântul bun al mamei Nu-l lepăda, copile, Cât va mai fi pe lume Să ai urechi şi zile; Ci-nseamnă-ţi-le bine Să i le-asculţi pe toate Că nu-i pe lume nimeni Ca ea să ţi le-arate.

Cîntecul : MAMA Mămicilor dragi, Vă mulţumim din inimă pentu tot ceea ce aţi făcut şi faceţi pentru noi! Şi pentru nopţile cînd aţi vegheat la căpătîiul nostru şi pentru că numai alături de voi am cunoscut lumea şi pentru că voi ne îngrijiţi şi ne iubiţi. Vă promitem , că ne vom strădui să devenim oameni adevăraţi , cu care să vă mândriţi şi care să vă mângâie bătrâneţea . La mulţi ani şi multe , multe bucurii , dragile noastre mămici !