România în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc : 1949-1965 9789734505609, 9734505602 [PDF]

Zitiervorschau

COLECŢIA „BIBLIOTECA ENCICLOPEDICĂ DE ISTORIE A ROMÂNIEI"

LIVIU T ĂRANU

,

ROMÂNIA IN CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (1949-1965) Cu un cuvânt înainte de prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei

Editura Enciclopedică . Bucureşti·, 2007

C operta: Mircia D umitrescu Tehnoredactor: Mihaela Tudor

CUPRINS

C uvânt înainte............................................................................................. L ista abrevierilor......................................................................................... I ntroducere..................................................................................................

Editat cu sprijinul AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

I. ROMÂNIA - ŢARĂ FONDATOARE A CONSILIULUI DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (1949-1953)................................................ 1. C.A.E.R. - replică la Planul Marshall.......................................... 2. Varianta românească a modelui sovietic de dezvoltare economică......................................................................................... 3. O altă politică economică sau începutul dizidenţei româneşti..... 4. G h. G heorghiu-D ej - ,,aliatul dizident"....................................... II. NOUA ORGANIZARE A C.A.E.R. ŞI SUSŢINEREA ROMÂNEASCĂ (1954 -195 8)..............................................................

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României ŢĂRANU, LIVIU România în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc : (1949-1965) I Liviu Ţăranu. - Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2007 Index ISBN 978-973-45-0560-9 341.123 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc:33(498)

ISBN 978-973-45-0560-9

7 9 11 19 30 35 43 50 59

1. C omerţ versus politică.................................................................. 63 2. R esuscitarea C.A.E.R. .................................................................. 6 6 3. S ubiecte fierbinţi în dezbaterile din C.A.E.R. ............................. 7 6 4. D isputele economice încep să devină publice ............................ 93 5. U n statut după 10 ani de la înfiinţare........................................... 98 6. E şecul încercă rii româneşti de a aplica recomandă rile C.A.E.R. ........................................................................................... l03 7. U n nou tip de ajutor internaţionalist - colaborarea tehnico- ştiinţifică.............................................................................. l09 8. O iniţiativă ratată.......................................................................... 113 III. ROMÂNIA ŞI DIVERGENŢELE DIN C.A.E.R. (1959-196 5) .......... 121 1. S trategie şi ideologie în dezvoltarea economică a R omâniei...... 122 2. Tensiuni în şedinţele comisiilorC.A.E.R. .................................... 134 3. Primele opinii separate ale regimului de la Bucureşti................. 137 4. Tandem româno-polonez împotriva extinderii atribuţiilor C.A.E.R. ........................................................................................... 143

5. J?is?ute publice pe marginea colaborării economice între ţările socialiste ........................................................................................... 6. Declaraţia din aprilie 1964, punctul culminant al opoziţiei româneşti ........................................................................... 7. Urmările imediate ale Declaraţiei ................................................ ÎNCHEIERE ............................................................................................... ANEXELE ············ ··············································· ············ BIBLIOGRAFIE ···································· ························ INDICE DE NUME ······· ···················· ··········

·

6

155

CUVÂNT ÎNAINTE

161 178 189

··························· 197

····························· 243

····························· ················· 251

Cartea de faţă tratează o temă importantă referitoare la viaţa economică (şi nu numai economică) a României postbelice: poziţia şi activitatea în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, de la înfiinţarea acestuia în 1949 şi până la distanţarea de Moscova, la mijlocul deceniului al VII-iea. Pornind de la stadiul problemei, înregistrat în literatura de specialitate română şi străină, autorul aduce contribuţii însemnate la îmbogăţirea acestui stadiu, prin cercetarea - pe lângă a volumelor de documente editate - a numeroase dosare din fondurile Arhivelor Naţionale ale României, Arhivelor Ministerului Afacerilor Externe, Arhivelor Militare Române şi Arhivelor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Străin de orice inhibiţii şi idei preconcepute (formulate dintr-o direcţie sau alta) distinsul cercetător şi-a construit demersul printr-o abordare directă, la obiect, printr-o sistematizare pe criterii specifice temei, ţinând seama de ansamblul evenimentelor interne, în legătură indisolubilă cu cele externe, în mod deosebit cu mersul relaţiilor dintre ţările membre ale Consiliului. Colaborarea în cadrul C.A.E.R. a început într-o vreme când consecinţele războiului şi ale secetei nu fuseseră complet înlăturate, iar regimul comunist din România devenea tot mai dur cu „duşmanul de clasă". Se pornea, precizează automl, de la lipsa de complementaritate în relaţiile economice dintre U.R.S.S. şi ţările „de democraţie populară", membre ale Consiliului, având de urmat „modelul" sovietic impus de Moscova şi în favoarea Moscovei. Sunt stabilite etapele înregistrate în evoluţia C.A.E.R.-ului, avându-se în vedere: volumul şi natura schimburilor comerciale, modificările intervenite în organizarea şi funcţionarea organismului, eforturile de coordonare a planurilor economice, tensiunile manifestate mai ales în legătură cu problematica specializării, locul ocupat de România în cadrul acestor etape şi altele. De la tensiunile înregistrate în C.A.E.R. începând cu 1959 şi până la distanţarea de Moscova, concretizată în Declaraţia din aprilie 1964, sunt analizate, pe baza unei solide documentări, domenii şi momente semnificative ale divergenţelor din relaţiile cu Uniunea Sovietică, dar şi cu alte state din Consiliu. Autorul are meritul de a aduce în discuţie - o discuţie ce se cere continuată dimensiunile procesului de modernizare economică în condiţiile regimului 7

comunist, ţinând seama de rezultatele obţinute în unele sectoare, într-un ritm fartat ' şi cu mari costuri sociale. Anii 1964-1965 reprezintă un moment de referinţă în evoluţia problemei tratate; autorul s-a oprit aici şi ca urmare a posibilităţilor documentare mai ample pentru perioada analizată. Nu ne îndoim că, pe măsura lărgirii accesului în arhive, cercetarea va fi continuată, ajungându-se la elaborarea monografiei dedicate activităţii, poziţiei României în C.A.E.R. în întreaga existenţă a acestuia. Dr. Liviu Ţăranu este cunoscut şi apreciat prin prezenţa sa activă la manifestări ştiinţifice de ţinută, cu comunicări referitoare la economia din anii regimului comunist şi la mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România. Aceste preocupări s-au concretizat în publicarea unor studii valoroase în reviste de specialitate. În cadrul unor colective de cercetători au fost elaborate două volume de documente a căror importanţă se dezvăluie chiar din titlu: ,,Bande, bandiţi şi eroi". Grupurile de rezistenţă şi Securitatea (1948-1968) şi Trupele de Securitate (1949-1989), apărnte în 2003 şi 2004. Remarcabilă este şi cartea Aprilie 1964. „Primăvara de la Bucureşti". Cum s-a adoptat „Declaraţia de independenţă" a României?, (2004), pentru tematica amintită ce tratează un moment de referintă al evoluţiei regimului comunist din România. Recomandăm cu căldură această carte - scrisă într-un stil plăcut, incisiv tuturor celor interesaţi să cunoască în profunzime istoria României de după al doilea război mondial. Aşteptăm cu toată încrederea contributiile distinsului cercetător dr. Liviu Ţăranu, menite să completeze acest capitol al istoriei noastre, pentru ; se realiza o imagine de ansamblu cât mai apropiată de realitatea epocii.

LISTA ABREVIERILOR

A.C.N.S.A.S. - Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii A.M.A.E. -Arhivele Ministerului Afacerilor Externe A.M.R. -Arhivele Militare Române A.N.I.C. -Arhivele Naţionale Istorice Centrale C.A.E.M. -Consiliul de Ajutor Economic Mutual C.A.E.R. -Consiliul de Ajutor Economic Reciproc C.C. al P.C.U.S. - Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice C.C. al P.M.R. -Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român C.E.E. - Comitetul Economic pentru Europa C.S.P. -Comitetul de Stat al Planificării P.C.C. -Pattidul Comunist Chinez

Prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei

9 o

INTRODUCERE

Perioada de după 1948 ocupă, în prezent, mare parte din eforturile istoricilor români şi străini, din generaţii mai vechi sau mai noi, oferind un teren propice unor dezbateri şi unor conflicte de idei destul de vatiate. Subiectivismul se manifestă atunci când este adusă în discuţie problema regimului concentraţionar, a rezistenţei annate din munţi, a culturii etc. De o abordare mai puţin aprinsă se bucură aspectele sociale şi mai ales politice ale perioadei, timpul şi avalanşa de infonnaţii din arhive sau de altă origine, asigurând o imagine oarecum mai completă ce demonstrează totodată complexitatea întregului fenomen reprezentat de comunismul românesc. Din toate laturile acestuia, cea economică este cea mai puţin studiată (după 1990), rezultatele acestui efo11, destul de restrâns, fiind rare şi secvenţiale. O imagine generală asupra fenomenului economic al acestei epoci nu a făcut obiectul special al unei lucrări de amploare în peisajul istoriografic românesc actual. În acest sens, rămân în continuare, ca surse de referinţă, studiile apărute în exterior, în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut. Printre autorii occidentali, care abordează în cercetările lor şi aspecte ale economiei româneşti din perioada comunistă, se nw11ără Michael Kaser 1 , Frederic Pryor2, Henri L. Roberts3 , Saltiel J. P.4, Nicholas Spulber5 . De departe însă, cele mai consistente studii pe această temă sunt cele semnate de John Michael Montias6 . Sursele utilizate de aceştia surit', totuşi, preponderent cele româneşti, elaborate în anii '60 de colective ale Academiei Rc;nnâne7, iar datele nu pot fi socotite întotdeauna ca fiind şi în mod I Michael Kaser, Comecon: lntegration Problems ofthe Plwmed Economies, London, 1965. 2 Frederic L. Pryor, Tize Communist Foreign Trade System, Cambridge, 1963. 3 Henri L. Roberts, Rumania: Politica! Problems ofan Agrarian State, New Haven, 1951. 4 J. P. Saltiel, L 'Attitude de la Roumanie vis-a-vis d'une pla11ificatio11 supranationale, Paris,

Cahiers de l' lsea (G/22, nr. 168), 1965. 5 Nicholas Spulber, The Economics of Communist Eastem Europe, New York, 1957. 6 John Michael Montias, Economic Development in Communist Romania, Cambridge, 1967. 7 Avem în vedere lucrările colective ale Institutului de Cercetări Economice de sub egida Academiei Române: Dezvoltarea economică a României 1944-1964, Bucureşti, 1964;

11

necesar corecte8 • După aprecierile acestora, volumele apărute în ţară, la momentul respectiv, conţin date coerente şi, cel mai important, aproximativ reale asupra evoluţiei economiei româneşti de până la 1965. De altfel şi din confruntarea care poate fi realizată, astăzi, cu datele înaintate de către Comitetul de Stat al Planificării (C.S.P.) membrilor Biroului Politic, rezultă o suprapunere destul de bună cu cifrele publicate în volumele menţionate. În afară de acestea, publicaţiile cu caracter economic ale vremii oferă informaţii interesante, dacă ele sunt desprinse de limbajul tipic perioadei. În acest sens, sunt de un real folos, în special, publicaţiile „Probleme economice", ,,Probleme agricole", ,,Revista de statistică", ,,Viaţa economică", ,,Lupta de clasă"/,,Era socialistă", anuarele statistice etc. Literatura economică de specialitate de după 1989 abordează din perspective diferite evoluţia economică a României comuniste, precum şi relaţiile sale comerciale cu ţările din fostul bloc comunist. Autori sau coordonatori de lucrări precum Constantin Ionete9, Claudia Rodica Popescu 10, C. Grigorescu 11 sa� Valentin Cojanu 12, prezintă economia de tip centralist ca una de tranziţie şi totodată de criză: ,,Criza a fost însoţitorul permanent al economiei româneşti în ultima jumătate de secol" susţine academicianul C. Ionete 13. Pe de altă parte, autori precum Aurelian Bondrea 14 sau Octavian Gh. Botez 15 susţin, dimpotrivă, un punct Dezvoltarea economiei R.PR. pe drumul socialismului 1948-1957, Bucureşti, 1958; Economia României între anii 1944-1959, Bucureşti, 1964; Studii de economie socialistă, Bucureşti, 1961, Industria României. 1944-1964, Bucureşti, 1964. Din altă gamă de lucrări colective pregătite de Ministerul Agriculturii, trebuie menţionate: Agricultura României 1944-1964, Bucureşti, 1964; Dezvoltarea Agriculturii în R.PR., Bucureşti, 1958. 8 Alain Besan9on, Anatomia unui spectru, Bucureşti, 1992, p. 7 şi unn. Autorul pune Ia îndoială cifrele fumizate de statisticile sovietice, acestea fiind considerate ca neverosimile în majoritatea cazurilor, ceea ce, într-o anumită măsură, poate fi valabil şi pentru ţările satelit: „Nimeni nu este neutru nici faţă de cifrele socialismului, de vreme ce toţi trebuie să-l construiască împreună. Dacă cineva dă o cifră, este pentru că el trebuie să dea acea cifră. Cel care este destinat să controleze această primă cifră ştie deja, înaintea oricărui control, cifra care va trebui să figureze în raportul său. Ambii răspund politic. Aceasta înseamnă, în sistemul sovietic, că ei sunt responsabili penal. Orice cifră, în acest stadiu, este deci produsul unei medii între exigenţele puterii şi realitate, sau, mai exact, exprimă maximumul de travestire a realitătii compatibil cu verosimilitatea" (ibidem). 9 C. Ionete, Criza de sistem a economiei de comandă şi etapa sa explozivă, Bucureşti, J 993. 1 ° Claudia Rodica Popescu, industria României în secolul XX Analiză geografică, Bucureşti, 2000. 11 C. Grigorescu (coord.), Nivelul dezvoltării econoniico-sociale a României în context ·, european. 1989, Bucureşti, 1993. 12 Valentin Cojanu, Comerţul e).::terior şi dezvoltaria economică în România' Bucureşti' 1997. 13 C. Ionete, op.cit., p. 31. 14 Aurelian Bondrea, Starea naţiunii. Concluzii şi op(iuni pentru România de mâine, pentru viitorul poporului român, Bucureşti, 1996. 15 Octavian Gh. Botez, Comerţul intemaţional şi comerţul exterior al României, Bucureşti, 200 I. 111

12

de vedere favorabil economiei româneşti din perioada regimului comunist: „Sistemul social-economic instaurat în cursul anilor '50 a declanşat o susţinută mobilizare internă de acumulări şi o antrenare puternică a întregii populaţii active la muncă, la creşterea producţiei naţionale" afirmă A. Bondrea 1 6. Din perspectiva relaţiilor comerciale ale României, Octavian Gh. Botez emite judecăţi fundamentate statistic: ,,Ca tm corolar al saltului calitativ în evoluţia structurii fizice a exportului României în ultima jumătate de veac, se evidenţiază mai mult decât dublarea începând cu 1965 a ponderii produselor manufacturate în volumul valoric al exportului României [cca 60% din total, n.ns.]. Această concluzie iese şi mai mult în evidenţă atunci când facem comparaţia cu structura fizică a exportului din perioada interbelică, respectiv anul 1938, în care petrolul, cerealele, lemnul şi vitele reprezentau cca 90% din totalul exporturilor româneşti" 1 7• Un ajutor important în prezentarea tabloului economic al epocii îl oferă şi memorialistica principalilor „baroni" ai economiei româneşti din partea a doua a regimului Gh. Gheorghiu-Dej, ne referim în special la Alexandru Bârlădeanu 1 s, ministru al Comerţului Exterior la începutul anilor '50, apoi, după 1955, vicepremier şi reprezentant al României în C.A.E.R., şi Gh. Gaston-Marin l9, preşedinte al C.S.P., responsabil, în mare măsură, de planificarea şi organizarea activităţii economice româneşti. Informaţiile de ordin general pe care le oferă aceştia pot servi la construirea tmei imagini de ansamblu care să constituie un punct de pornire pentru un studiu amplu de istorie economică românească. Istoriografia românească a abordat după 1990, în numeroase rânduri, problematica legată de situaţia României în C.A.E.R. însă destul de restrâns ca arie şi, cu câteva excepţii, doar la nivelul unor consideraţii generale, aceasta, probabil, şi datorită accesului dificil la documente, cel puţin în prima parte a anilor '90. Izvoarele cercetate şi valorificate sunt predominant inedite (stenograme ale Biroului Politic, rapoarte economice, note de convorbiri). Acestea pun într-o lumină nouă unele din aspectele controversate ale evoluţiei României în C.A.E.R. şi, totodată, completează, în mod fericit, informaţia preluată din lucrările cu caracter documentar (anuare statistice, rapoarte, sinteze economice). Ca surse capitale de informare pentru istoric, documentele aflate în arhiva fostului Comitet Central al P.C.R. - îndeosebi stenogramele Biroului Politic şi rapoartele adresate membrilor acestuia, precum şi fondul de arhivă al Comisiei Guvernamentale pentru Problemele C.A.E.R. -, prezintă, în detaliu, întreaga varietate de probleme discutate în C.A.E.R., poziţia românească şi schimbările survenite de-a lungul timpului în cadrul acesteia. 16

A. Bondrea, op.cit., p. 36.

17 Q ctavian Gh. Botez, op.cit., p. 99. 18

Lavinia Belea, Alexandnt Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Jliescu, Bucureşti, 1998. Gh. Gaston-Marin, JÎ1 serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaţă, Bucureşti, 2000. 19

13

Aflat în custodia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, fondul creat de Comisia Guvernamentală pentru Problemele C.A.E.R. este de departe cel mai important în documentarea asupra evoluţiei României în cadrul Consiliului, cât şi a acestui organism ca atare. Fondul este împărţit, la rândul său, în mai multe subfonduri, între care cele mai consistente sunt: Protocoalele Sesiunilor C.A.E.R., Protocoale Biroul C.A.E.M., Comisia pentru Problemele Economice C.A.E.R. şi Rapoartele Reprezentantului României la C.A.E.R. Subfondul Protocoalele sesiunilor C.A.E.R., conţine protocoalele a 13 sesiuni C.A.E.R. (prima s-a desfăşurat în aprilie 1949, ultima în 1960), doar acestea fiind în prezent accesibile pentru cercetare. Ele sunt traduse în limba română şi conţin date referitoare la componenţa delegaţiilor din fiecare ţară membră a Consiliului, ordinea de zi şi punctele discutate, în plen şi în comisii şi hotărârile luate. De obicei, la aceste protocoale se adăugau diverse anexe cu scheme de organizare, analize economice, bugete de cheltuieli etc. care erau folosite ca bază documentară pentru discuţiile din cadrul sesiunilor sau prezentau rezultatul hotărârilor luate. În subfondul Protocoalele Biroului C.A.E.M. sunt cuprinse protocoalele şedinţelor biroului care a coordonat activitatea C.A.E.R. între anii 1949-1953, când şi denumirea Consiliului era aceea de Consiliul de Ajutor Economic Mutual (C.A.E.M.). Cea mai mare parte a acestor documente sunt în limba rusă, lipsa traducerii în română fiind un indiciu despre circulaţia foarte restrânsă a acestora în rândul conducerii de la Bucureşti. În cadrul subfondului Rapoartele Reprezentantului României la C.A.E.R., se regăsesc rapoarte ale reprezentanţilor români la Consiliu, între anii 1949-1958 (Manea Mănescu şi V. Bucm), cu referire la activitatea Consiliului pe anumite intervale de timp, cu privire la recrutarea de cadre pentru reprezentanţa românească sau, cel mai frecvent, cu privire la subiectele dezbătute pe teme economice în cadrul comisiilor C.A.E.R. În fine, în subfondul Comisia pentru Problemele Economice C.A.E.R., sunt cuprinse o serie de materiale documentare, de amploare, care au ca subiect ptincipal dezvoltarea economică a ţărilor din cadrul C.A.E.R., în plan general şi particular, pentm perioada 1950-1960, pe baza datelor raportate de fiecare stat membru. Cercetarea acestor documente (care până acum nu au fost valorificate în plan ştiinţific), chiar şi pentru un interval de timp restrâns, ne-au condus la concluzia că, într-o anumită măsură, C.A.E.R. a reprezentat un cadru necesar pentm elaborarea unor politici comerciale mai bune din partea ţărilor membre, Consiliul constituindu-se într-un for de discuţii şi dezbateri, adesea fără menajamente, pentru reprezentanţii ţărilor membre. Munca desfăşurată în cadml C.A.E.R. şi participarea delegaţilor români la diversele şedinţe ce aveau loc, pe ramuri de activitate sau în planul dezvoltării economice în general, informările reciproce (unele obţinute şi din buletinele statistice ale Consiliului) au ajutat partea română să cunoască îndeaproape situaţia economică a celorlalte ţări socialiste şi chiar să-şi formeze profesional unele cadre. 14

Ca exemplu, din acest punct de vedere, putem reda un scurt fragment din raportul pe care Manea Mănescu, îl adresa lidemlui P.M.R., Gh. Gheorghiu-Dej, la 30 iulie 1 9 54: ,,C.A.E.R.-ul consider că devine o mare universitate economică unde se pot pregăti cadre economice şi de stat calificate, datorită problemelor economice care se pun la un nivel înalt. De aceea, trecerea prin colectivul de muncă al C.A.E.R.-ului a unor tovarăşi de-ai noştri pe timp de 1-2 ani- care vor şi ştiu să înveţe din acest loc de muncă - pot să ne asigure în viitor cadre de înaltă calificare şi competenţă economică, de care ţara noastră are atâta nevoie"2o. Un alt exemplu care ilustrează aspectul pozitiv al activităţii comisiilor C.A.E.R. îl reprezintă elaborarea unor sinteze asupra dezvoltării generale a economiilor din cadrul Consiliului. Astfel, în 1959, era elaborat, de către un colectiv fonnat din specialişti reprezentând toate statele C.A.E.R., un amplu studiu intitulat Dezvoltarea economiei ţărilor membre ale C.A.E.R. pe anii 1950-1957. Acesta a fost transmis fiecărei ţări în parte, iar versiunea tradusă în limba română se regăseşte în fondul arhivistic existent la Arhivele Naţionale. Analiza cuprinde un tablou destul de precis al dezvoltării economice în ţările socialiste şi, la final, sunt formulate o serie de concluzii care pot surprinde chiar şi un cercetător avizat. Redăm aici doar două dintre ele: ,,Între 1950-1957 cel mai rapid s-a dezvoltat schimbul de mărfuri al ţărilor europene de democraţie populară cu U.R.S.S. (163%) depăşind în mod considerabil ritmul de creştere a schimbului de mărfuri între aceste ţări (84%). Aceasta a dus la creşterea ponderii Uniunii Sovietice de la 39% în 1950 până la 44% în 1957, cu o concomitentă reducere a ponderii schimbului de mărfuri de la 18,5% până la 14,6%, respectiv între ţările europene de democraţie populară. Livrările din U.R.S.S. au asigurat într-o măsură preponderentă necesarul acestor ţări la principalele feluri de produse importate; pe de altă parte U.R.S.S. cumpăra de la 40% până la 70% din produsele industriei constructoare de maşini exportate de aceste ţări. [ ...] În majoritatea ţărilor principalul rol în sporirea producţiei industriale l-a jucat productivitatea muncii. Ponderea creşterii producţiei globale a industriei în anii 1 950-1957 care a fost atinsă datorită creşterii productivităţii muncii a reprezentat: în Bulgaria-45%, în Ungaria- cca 50%, în U.R.S.S., Polonia şi România cca 60%, în R.D.G. şi Cehoslovacia cca 80%. Ridicarea nivelului de trai a fost diferită. Cea mai mare creştere a fondului de consum individual pe cap de locuitor în perioada 1950-1957 a realizat Bulgaria şi R.D.G. Creşterea medie anuală a fondului de consum individual în Bulgaria a fost în această perioadă de 12% (1952-1956), în R.D.G. 9,5% (în preţuri curente). În celelalte ţări C.A.E.R. ritmul mediu anual de creştere a fondului de conswn individual pe cap de locuitor a fost: în Polonia- 7%, România - 5,9% (1951-1957), Ungaria- 5,7% şi C.S.R.- 4,2%"2 1• 20

A.N.I.C., fond Comisia guvernamentală pentru problemele C.A.E.R., Rapoartele reprezentantului României la C.A.E.R., dosar nr. 33, f. 52. 21 Idem, fond Comisia guvernamentală pcniru problemele C.A.E.R., Comisia pentru Problemele Economice ale C.A.E.R., dosar nr. 13/1959, f. 121-123.

15

Toate aceste documente oferă informaţii precise asupra dezvoltării economice a României şi a ţărilor partenere din C.A.E.R., asupra direcţiilor de dezvoltare preconizate în cadrul acestui organism şi a transpunerii lor în practică. Studiul care urme ază utilizează expunerea istorică bazată pe izvoarele arhivistice, combinată cu analiza politică, instituţională şi economică. Perspectiva comparatistă este inevitabilă, având în vedere diferenţele, dar şi caracteristicile comune ale economiilor din fostul C.A.E.R. Două sunt temele principale pe care le-am avut în vedere: evoluţia economiei rom âneşti între economiile est-europene membre ale C.A.E.R. şi, din această perspectivă, relaţiile politice ale României cu statele partenere din Consiliu, îndeosebi cu U.R.S.S. În cadrul expunerii am încercat să prezentăm aceste realităţi plecând de la general, contextul politic şi ideologic al perioadei, şi ajungând la particular, situaţia economiilor din C.A.E.R. şi interdependenţa acestora. Am considerat potrivită împărţirea în trei etape a prezenţei româneşti în C.A.E.R., în funcţie de evoluţia Consiliului ca organizaţie economică, a României ca ţară membră în acest organism şi luând în considerare etapele dezvoltării economiei româneşti, cu schimbările de strategie care au avut loc: 1949-1953, perioadă în care Consiliul, ca organism restrâns, a supervizat acordurile d e schimb bilaterale între ţă rile m e mbre şi cele de asistenţă tehnico-ştiinţifică; 1954-1958 este intervalul în care Moscova a edificat aparatul C.A.E.R. şi a fost, totodată, stabilit cadrnl formal în care acţiona Consiliul; 1959-1965 - este perioada în care încercările Uniunii Sovietice de a pune în practică integrarea economică de tip socialist - C.A.E.R. fiind organis mul supranaţional cu atribuţii în acest sens - întâmpină opoziţia manifestă a României, susţinută tacit de unele state comuniste, ceea ce conduce la eşecul planurilor Moscovei. Partea de noutate care se regăseşte în lucrare constă în încercarea de a prezenta unitar evolutia României în C.A.E.R., în timpul „guvernă rii" Gh. Gheorghiu-Dej, pe baza un�r documente inedite, aflate în custodia Arhivelor Naţionale ale României. În acest mod au putut fi prezentate acţiunile reale ale oficialilor români şi impactul lor asupra relaţiilor cu ceilalţi parteneri din C.A.E.R. Cu titlu de exemplu, amintim că, în 1957, într-un bilanţ referitor la situaţia îndeplinirii recomandărilor Sesiunii a VII-a C.A.E.R. (documentul se găseşte în dosarul nr. 58/1957 din cadrul fondului Comisia Guvernamentală pentru Problemele C.A.E.R. ), se arată limpede că, în cazul României, nici una din recomandă ri nu putea fi respectată, cu o excepţi e - producţia de vagoane, utilaj petrolier şi maşini agricole era singura care se apropia de nivelul recomandat. La celelalte produse industriale nivelele de producţie fuseseră reduse ca urmare a micşorării investiţiilor şi plasarea acestora pe linia noii orientări date de Plenara C.C. al P.M.R. din decembrie 1956 care prevedea creşterea industriei bunurilor 16

de consum şi asigurarea consumului inte rn. Recom�ndăril e de �x�ort ale României, în ţările pa1tenere, de gaze, petrol, cere�le ş1 �r?duse chumce �rau eduse, cele mai multe din obiectiv ele mdustn eI programate a mtra �em nificativ r cu ID productie · ' în intervalul 1958-1960, erau amânate datorită întârzierilor mari . .. . 1 ş1 S d r . a U.R fi ŞI 1cam S., . am p R.D.G. , · care erau livrate utilajele din Cehoslovacia . -dere nerealiste a conducerii de la Bucureşti. Rezervele de petro1 ŞI.gaze erau m sca . . (nu în creştere cun1 se menţiona în plan), min��eu de fier era extras tot mai puţ�n, a a fi o 1luzie, ia · r lărgirea suprafet'ei arabile până la 10,5 mihoane ha. se doved . : . plus, 1956 a n IVIzăm. colec I · · al lent esului r og r p a şi cât � datorită lipsei utilajului U.R.S.S. cca. dm 400.000 e import să fost un an secetos, iar România a fost nevoită tone de cereale. În aceste condiţii, foarte puţine din recomandările CA.E.R. put�a� _ fi îndeplinite de către România, iar din tab�lele �are prez,:ntau SituaJ1a comparativa _ pe întregul C.A.E.R., rezulta că aceeaşi realitate se mregistra 111 toate statele socialiste22. Necesitatea unor studii ample care să prezinte problema în mod unitar rămâne un deziderat în continuare ( deşi prezenta lucrare se doreşte a fi o contribuţie în această directie) şi, astăzi, se reliefează tot mai limpede nevoia cercetării _ arhivelor paitidelor comuniste din celelalt� �ri a�e lag�l�, - înde?�e?i cel: mseş:I, _ poloneze, cehe şi germane - pentru o pnv1re ,:111 oglmda � poziţ1e1 �oma1�eşh 111 _ _ _ _ cadrul C.A.E.R. şi a felului în care era pnv1ta ş1 discutata aceasta, 111 cuhse, de către autoritătile comuniste ale celorlalte state ale blocului socialist. Perioada 1'949-1965 reprezintă o primă etapă în evoluţia României în C.A.E.R. Analiza va fi continuată pe măsură ce se vor lărgi posibilităţile de documentare, în principal, prin accesul la fondul arhivă al C.A.E.R. şi pentru perioada 1965-1990. A

22 Idem, fond Comisia guvernamentală pentru problemele C.A.E.R., Protocoalele sesiunilor C .A.E.R., dosar nr. 58/1957, f. 1-83.

17

I.� ROMANIA- TARA FONDATOARE ' A CONSILIULUI DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (1949-1953) �

În timpul dezbaterilor Plenarei C.C. al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964, unul din membrii Comitetului Central, Popescu-Puţuri, pmia un dialog foarte degajat cu şeful P.M.R. pe tema încercării româneşti de mediere în conflictul chino-sovietic: ,,Ar putea să spună unii [reprezentanţi ai ţărilor de democraţie populară, n.n.], tovarăşe Gheorghiu: Ce vă băgaţi voi românii, sunteţi la 10.000 km de China, sunteţi la nu ştiu cât de Moscova, n-aveţi nici o problemă. Nu este adevărat. Noi avem un sac întreg de probleme cu dânşii, dar nu l-am deschis". Gh. Gheorghiu-Dej i-a replicat însă: ,,Noi am fi bucuroşi dacă am fi lăsaţi în pace să ne semănăm cucmuzul nostrn cât mai bine", dar Popescu-Puţuri şi-a continuat ideea: ,,Da, este adevărat, deşi tovarăşii au vrut ca din ţară industrializată să fim ţară cucmuzată" 1• Am reprodus aici acest dialog nu pentru că Gh. Gheorghiu-Dej ar fi fost adeptul înflăcărat al culturii porumbului şi nici poate pentru că Popescu-Puţuri ar fi fost specialist recunoscut în teoriile asupra industrializării româneşti, ci pentru că remarcile de mai sus creionează succint contextul economic în care a evoluat România timp de aproape un sfert de veac. Finalul celui de-al doilea război mondial şi perioada care a urmat au marcat pentru continentul european schimbări importante în structura sa gcostratcgică. Creşterea şi consolidarea influenţei celor două mari puteri S.U.A. şi U.R.S.S. au avut ca rezultat împărţirea Europei în două părţi delimitate, aşa cum sugestiv s-a spus, de o „cortină de fier". Pentru statele europene rămase în spatele acestei cortine, sub influenţa sovietică, noua situaţie gcostrategică a condus la o puternică rnptură de propriile tradiţii politico-economice, concretizată p1in instaurarea unor regimuri I

A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 16/1964,

19

r.

141.

forte, majoritatea fiind considerate şi etichetate drept „fabricat î n U.R.S.S." Exportul acestui gen de produs politic a condus şi Ia impmtante consecinţe în planul relaţiilor internaţionale. Deşi majoritatea acestor regimuri au pretins, mereu, că, alături de U.R.S.S., reprezintă avangarda mişcării proletare internaţionale şi a progresului economic şi social, în planul relaţiilor economice internaţionale ele au reprezentat ariergarda. Cealaltă patte a Europei, deşi devastată de război la fel de mult ca şi zona intrată sub aripa „protectoare" a U.R.S.S., a început a-şi reconstrui economia, renunţând la rivalităţi şi păşind încet către o comunitate economică europeană cu organizaţii economice proprii şi cu susţinere financiară puternică din partea Statelor Unite. În est replica a fost una mult mai lipsită de consistenţă şi ea s-a numit Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. C.A.E.R.2, prescurtarea obişnuită pentru Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, a luat naştere ca ripostă la aplicarea Planului Marshall şi ca alternativă la Organizaţia pentrn Cooperare Economică Europeană (O.E.C.E.). Conferinţa tripartită care a avut loc în 194 7 şi la care au luat parte Marea Britanie, Franţa şi U.R.S.S., a luat în discuţie acceptarea ajutornlui american oferit în cadrul Planului Marshall. Acest ajutor ar fi putut însemna pentru sovietici, practic, scăparea din mâini a destinului ţărilor din estul Europei ocupate de Armata Roşie3 . Tezele vehiculate de sovietici, în acest răstimp, propagau ideea că blocul anglo-american arunca în aer colaborarea est-vest şi persecuta pe foştii aliaţi. În maniera cunoscută a sovieticilor s-a arătat că Planul Marshall reprezintă interesele „monopolurilor americane [ . . .] ale căror interese nu au nimic în comun cu cele ale ţărilor europene". Acest plan nu reprezenta altceva decât „politica unui boicot comercial dusă de imperialişti, care a fost o încercare de a provoca dificultăţi ţărilor socialiste"4. Divizarea economică a Europei prin alianţe politice a eliminat orice şansă de refacere a fluxurilor comerciale interbelice, fiind grupate, cu unele excepţii, ţările bogate într-o parte şi cele sărace pe de altă parte. Doar cinci din cei 16 membri ai O.E.C.E. (Austria, Grecia, Italia, Portugalia şi Turcia) aveau un venit pe cap de locuitor mai mic decât al celui mai bogat stat membrn al C.A.E.R. (Cehoslovacia). Mai mult decât atât, jumătatea bogată a Europei, reprezentată de statele O.E.C.E, a început să împartă între ţările membre ajutorul american, în timp cc membrii C.A.E.R. aflaţi în partea mai puţin dezvoltată a Europei, dar la fel de devastată de război, au fost obligaţi să plătească reparaţiile de război Uniunii Sovietice. 2 Această denumire datează din 1954, în stenogramele Biroului P olitic prima denumire a organizaţiei, cca din 1949, fiind C.A.E.M. (Consiliul pentru Ajutor Economic Mutual), iar a doua fiind C.A.R.E. Considerăm că aceste diferenţe nu reprezintă decât schimbări în traducerea românească a fom1ulării din limba ntsă care desemna C.A.E.R. În literatura anglo-saxonă denumirea utilizată în mod frecvent a fost cea de COMECON şi, într-o mai mică măsură, cea de CMEA. 3 Ion Ra\iu, România de astăzi. Comunism sau independenţă? Londra, 1990, p. 33. 4 Michael Kaser, Comecon, London, 1965, p. 11. 20

Crearea Comitetului Economic pentru Europa (C.E.E.), ca organism al O.N.U., la iniţiativa ţărilor din vestul Europei ( 1945) şi participarea activă a ţărilor din est la lucrările acestuia au creat reale adversităţi la Moscova. Fondarea C.A.E.R. a coincis cu retragerea imediată a Uniunii Sovietice şi a ţărilor estice din mai multe foruri ale O.N.U., printre care şi C.E.E. În şedinţa Biroului Politic din 10 ianuarie 1949, Gh. Gheorghiu-Dej relata un aspect deosebit de interesant: ,,Iniţiativa discutării acestei probleme [a creării unui organism care să contracareze acţiunea Planului Marshall, n.n.] aparţine conducerii partidului nostru [sub!. ns.] şi în discuţiile care au urmat a fost menţionat acest lucru. Ideea a fost găsită de foarte mare importanţă"5. Dacă este să punem temei pe această afirmaţie a liderului comunist, atunci ar trebui recunoscut rolul nu numai de membru fondator al României în cadrul viitorului C.A.E.R., ci şi pe acela de iniţiator al acestei structuri din partea P.M.R., ceea ce considerăm a fi improbabil. Este adevărat că Gh. Gheorghiu-Dej fusese în două rânduri la Moscova, în preajma evenimentului, fără ca aceste deplasări să fie mediatizate deoarece „trebuia păstrată discreţia". Este posibil ca în timpul acestor vizite să fi fost, în discuţii, abordată problema creării C.A.E.R., însă unele practici staliniste, precum raportul prezentat de Gh. Gheorghiu-Dej la reuniunea Cominfornrnlui prin care Tito era anatemizat, pot să susţină ideea că propunerea a fost sugerată de către sovietici pentru a fi însuşită de către liderul P.M.R., prin intermediul căruia urma să fie făcută publică. Gh. Gheorghiu-Dej declara în aceeaşi reuniune a Biroului Politic, că după ce a convenit cu reprezentanţii sovietici asupra înfiinţării Consiliului, au fost convocaţi reprezentanţii celorlalte state de „democraţie populară" care ,,nu ştiau precis despre ce este vorba şi numai unii au prezentat punctul de vedere al Biroului Politic". Practica faptului împlinit aplicată de către sovietici în multe situaţii era pusă în funcţiune şi în acest caz. În nici unul din documentele cercetate de noi şi la nici una din aniversările C.A.E.R., precum cea din 1959, la 1 O ani de la înfiinţarea Consiliului, nu a fost invocată contribuţia importantă a României la crearea C.A.E.R. În timpul discuţiilor aprinse pe marginea Declaraţiei din aprilie 1964 nu s-a făcut nici o aluzie la rolul de iniţiator al P.M.R. în sfera C.A.E.R., iar Gh. Gheorghiu-Dej a evitat să vorbească, indiferent de împrejurare, de propria contribuţie în domeniu. Având în vedere absenţa totală a oricărei evocări (în cadrul surselor consultate de noi) putem trage o concluzie preliminară şi anume aceea că paternitatea ideii sau iniţiativei de constituire a C.A.E.R. nu a aparţinut P.M.R. şi nici lui Gh. Gheorghiu-Dej, acesta din urmă fiind doar un eventual vehicul pentru propunerile părţii sovietice. 5

Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al PM.R., voi. li, 1949, Bucureşti, 2003, p. XII. În studiul

introductiv semnat de Ioan Scurtu se apreciază, pe baza relatării liderului P.M.R., că iniţiativa creării C.A.E.R. este un „fapt important, încă neelucidat în plan istoriografic". 21

fu proiectul trimis de Kremlin liderilor est-europeni cu scopul de a constitui baza discutiilor asupra noii organizaţii6 intitulat Despre o mai strânsă colaborare econ�mică între U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară, era invocată pentrn fondarea acestui organism „lipsa unor legături pcm1anente de coordonare a politicii economice a ţărilor de democraţie populară şi U.R.S.S. în legăturile comerciale cu alte state"? (vezi anexa nr. 2). Faptul că Moscova se temea de pierderea controlului asupra sateliţilor est-europeni era evidenţiat şi de precizarea că această "necoordonare" nu servea decât S.U.A. care, tără îndoială, prin intennediul Planului Marshall, ,,influenţează politica economică a ţărilor din Europa occidentală, folosind-o împotriva intereselor U.R.S.S."8. Necesitatea creării noii organizaţii era evidentă şi datorită unui „paralelism" care se prefigura deja în dezvoltarea dife1itelor ramuri ale economiei şi, în special, ale industriei din ţările satelite. Înlăturarea acestei necoordonări, se spunea în proiect, ,,va ajuta la constrnirea 9 cu succes a socialismului în ţările de democraţie populară" . În principiu, sarcinile preconizatei organizaţii, denumită în proiect drept Consiliu de Coordonare Permanent, trebuiau să se rezume la „prelucrarea planurilor de relaţii economice", în sensul unei coordonări a planurilor de import-export prin intermediul „supravegherii îndeplinirii planurilor de colaborare economică stabilite". Erau mentionate ' în final tările fondatoare care, la propunerea Moscovei, unnau a fi Polonia, România, Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria. Se poate observa, aşadar, faptul că noua organizaţie includea doar statele aflate în totală subordonare faţă de U.R.S.S.; un stat socialist important precum Iugoslavia, ale cărei raporturi de subordonare faţă de Moscova erau încă neclare, a rămas în afara Consiliului 10. '

')

P roiectul a fost trimis doar cu o zi înaintea reuniunii, respectiv 7 ianuarie 1949. 7 A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R., Cance larie, dosar nr. 1 10/ 1949, f. 1-2. 8 Ibidem. 9 Ibidem. 10 Iugoslavia a protestat vehement împotriva faptului că nu a fost invitată la reuniunea care a dat naştere Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. P rin Nota Verbală 210/49 din l febniarie 1949 trimisă ambasadei României la Belgrad (ambasador T. Rudcnco), se arăta: ,,Guvernul Republicii P opulare Federative I ugoslavia constată cu mirare că Iugoslavia nu a fost informată nici invitată să participe la Conferinţa ţinută în ianuarie la Moscova, cu ocazia căreia s-a hotărât crearea unui Consiliu de Ajutor Economic Mutual, deşi toate ţările participante la zisa Conferintă lără exceptie au acorduri de cooperare politică, culturală şi economică şi tratate de asiste�tă mutuală c� R..P.F.I. Mirarea guvernului R.P.F.l. este cu atât mai marc cu cât este cunoscut 'raptu l că diriguitorii R.P.F.l. au ridicat în mai multe rânduri chestiunea une i _ cooperări economice mai strânse în interesul unei reconstmcţii rapide şi a unei reînnolfl economice a ţărilor ce se găsesc legate între ele prin acorduri de ajutor mutual şi de cooperare dintre cele mai strânse . Acest punct de vedere a fost de asemenea confirnrnt în practică de către Guvernul R.P.F.I. care se inspiră întotdeauna de la principiile unei strânse coope rări economice între toate lările susmentionate. În consecintă, Guvernul R.P.F.l. consideră că statele membre ale C.A.E.tv1'. au săvârşit prin proce darea l�r un aci de discriminare în raport cu Iugoslavia, act care se află în contradicţie completă cu tratatele în fiinţă, economice şi altele, încheiate 6

Întrunită la Moscova, la 8 ianuarie 1949, reuniunea şefilor de partide comuniste din ţările sus amintite a remarcat apriga „dorinţă de colaborare" dintre statele est-europene, evidenţiată de încheierea anterioară a unor acorduri bilaterale de colaborare economică între acestea. Existenţa acestor acorduri tără implicarea Uniunii Sovietice, se arăta în cadml discuţiilor, ,,nu corespundea însă obiectivelor pe care şi le propuneau iniţiatorii acordurilor"11. Lupta contra „tendinţelor imperialiste" precum şi crearea unei strânse legături între ţările din lagăr erau destinate să „contracareze" acţiunea Planului Marshall. La întrunire au fost criticate şi anumite stări de lucruri, precum cca din Cehoslovacia al cărei export mergea, în propo11ic de două treimi, spre Apus. În acest sens s-a arătat că Cehoslovacia putea să-şi majoreze exportul în ţările surori, al căror necesar de maşini unelte era foarte ridicat 12 . Conferinţa a fost condusă de reprezentanţii Uniunii Sovietice, V Molotov, A.I. Mikoian şi L. Malenkov. Fiecare ţară a avut la întrunire câte doi reprezentanţi. Din partea României au participat Gh. Gheorghiu-Dej şi Miron Constantinescu. La discuţiile asupra textului, delegaţia poloneză a fost cca mai activă, venind cu o serie consistentă de propuneri. Conform relatării lui Gh. Gheorghiu-Dej, ultimul document al conferinţei „a fost prezentat tovarăşului Stalin de către tovarăşul Molotov şi după unele discuţii, tovarăşul Stalin, personal, a adus proiectului [modificări, n. ns.] care după cuvintele tovarăşului Stalin, trebuie să ne facă să vedem cu 10-15 ani înaintc"13. Stalin a insistat mai ales asupra faptului că noul Consiliu este o organizaţie deschisă cu posibilitatea primirii şi altor membri „care s-ar declara de acord cu obiectivele fixate de fondatorii acestui Consiliu". În final s-a stabilit ca, în Consiliu, fiecare ţară fondatoare să aibă câte doi reprezentanţi, iar la cel puţin trei luni să fie o întrunire, de fiecare dată în altă capitală. La Moscova urma să ia fiinţă, în două săptămâni, un Birou Permanent. Prima sarcină a acestuia a fost redactarea primului comunicat de presă al C.A.E.R. publicat la 22 ianuarie 1949. Repetând o parte importantă din proiectul înaintat de sovietici la 7 ianuarie 1949 ţărilor est-europene, comunicatul preciza: între R.P.F.1. şi ţările sus menţionate şi ratificate de ele. Guvern ul R.P.F.l. consideră cu neputinţă de justificat un astfel de procedeu prin existen\a unor raporturi anormale între goslavia şi Iu lările membre ale Consiliului, căci tocmai invitând I ugoslavia la Conferinţă şi prin participarea r�prczcntanţilor ci la această Conferinţă s-ar fi creat una din posibilităţile spre a înlesni lichidarea divergenţelor existente între R.P.F.l. şi ţările membre ale C.A.E.M.", Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (A.M.A.E.), fond C.A.E.R.. dosar 241/2. C. 51, r 4-9. 11 A.N.l.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie. dosar nr. 2/1949, r. 5. '�Gheorghe Gheorghiu-Dej susţinea în cadrul discuţiilor că Cehoslovacia putea să trimită României tuburi şi material de foraj, iar „în zona sovietică din ermania am li oof1sit ma�ini G . V ŞI semifabricate de care avem nevoie" (Ibidem, r. 6). 13/bidem.

(

„În luna ianuarie a acestui an la Conferinţa economică ţinută la Moscova au participat delegaţi din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, U.R.S.S. şi Cehoslovacia. Conferinţa a înregistrat succesele importante în dezvoltarea relaţiilor economice dintre ţările menţionate şi, mai presus de acestea, o marc creştere a randamentului în domeniul schimburilor. Ca rezultat al relaţiilor economice menţionate şi implementării cooperării economice dintre ţările de democraţie populară şi U.R.S.S. sunt create condiţiile pentru a accelera refacerea şi dezvoltarea economiilor lor naţionale. În plus, Conferinţa a observat că guvernele S.U.A., al Marii Britanii şi a altor câtorva state vest-europene au boicotat relaţiile comerciale cu ţările de democraţie populară şi U.R.S.S., pentru că aceste ţări nu au considerat potrivit să se subordoneze singure dictaturii Planului Marshall care unnărea să violeze suveranitatea şi interesele economiilor lor naţionale. În lumina acestor împrejurări, Conferinţa a studiat problema posibilităţilor de organizare a unei cooperări economice mai strânse între ţările de democraţie populară şi U.R.S.S. Pentru a stabili o astfel de cooperare Conferinţa a considerat necesară crearea Consiliului pentru Ajutor Economic Reciproc între ţările reprezentate pe baza reprezentării egale şi cu scopul unui schimb de experienţă economică, extinderea ajutorului economic între membri şi acordarea unei asistenţe reciproce cu accent pe materii prime, produse alimentare, maşini, echipament etc. Conferinţa a decis că C.A.E.R. este o organizaţie deschisă şi altor ţări din Europa care aderă la principiile C.A.E.R. şi sunt dornice să participe la intensificarea cooperării economice cu ţările sus menţionate. Consiliul se va reuni periodic în capitala ficcămia dintre ţările semnatare, pe rând, sub preşedinţia reprezentantului ţării în a cărei capitală are loc sesiunea"14• Aşadar, prin noul organism, U.R.S.S. propunea, ca alternativă la Planul Marshall, o colaborare mai strânsă între ţările satelite şi ajutorul reciproc. Era o formulă demagogică pusă la baza refacerii economice a ţărilor din estul Europei, distruse de război. De resurse financiare necesare acestui efort nu dispunea nici una dintre ele. Industria era distrusă sau uzată moral. Singurnl atu era doar existenţa unui surplus de forţă de muncă şi imensele resurse subsolice ale U.R.S.S. Soluţia alternativă prezentată de sovietici era, deci, similară cu încercarea unui grup de invalizi care vrea să se deplaseze. Prima sesiune a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc s-a ţinut, la Moscova, între 26-28 aprilie 1949. Au participat câte trei sau patm reprezentanţi din partea Albaniei, Bulgariei, Ungariei, Poloniei şi Cehoslovaciei. URSS a fost reprezentată de către V. Molotov (care a prezidat şedinţa), A. I. Vîşinschi, Menşicov şi Lavrisciev, iar România de către Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Al. Bârlădcanu 1 5 şi Gogu Rădulescu 16 (acesta din unnă fiind reprezentantul României 14Michael Kaser, op. cit., p. 11. 24

în Biroul C.A.E.R.). S-a hotărât, la propunerea lui V. Molotov, ca discuţiile să nu fie stenografiate şi doar hotărârile luate să fie înregistrate în protocoalele sesiunii. Pe ordinea de zi, la propunerea aceluiaşi reprezentant sovietic, s-a stabilit să se discute planul de lucru al C.A.E.R. pe anul 1949, relaţiile cu Iugoslavia, numirea Secretarului Consiliului, devizul de cheltuieli pentru întreţinerea aparatului C.A.E.R. pe 1949 şi stabilirea următoarei sesiuni a Consiliului. Toate punctele au fost aprobate de către delegaţiile prezente aşa cum fuseseră propuse de U.R.S.S. - secretarul C.A.E.R., la propunerea lui V. Molotov, a fost numit A.I. Losciachov. La şedinţa din 27 aprilie 1949 s-a fixat o listă cu principalele probleme ce trebuiau abordate în sesiunile C.A.E.R. din 1949. Printre acestea se numărau lărgirea schimbului de mărfuri între ţările membre ale C.A.E.R. în anii 1949-1950, comerţul cu ţările capitaliste, îndeplinirea planurilor şi măsurilor de colaborare economică preconizate, politica de preţuri şi clearingul multilateral pentru unnătorii doi ani. 15 Alexandru Bârlădeanu (născut în 1911, la Comrat, în Basarabia - decedat la 13 noiembrie 1997, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din laşi, între 1937-1940 fiind asistent la Catedra de economie politică şi finanţe a acestei universităţi. În 1940 îşi susţine doctoratul în economie. Intră în P.C.R. din 1943 (membru în Biroul P olitic al CC al PMR/PCR între 1962-1965 şi al Prezidiului Pennanent între 1965-1969). A fost expert economic al Comisiei guvernamentale române la tratativele de pace de la Paris ( 1946-1947); secretar general la Ministerul Economiei Naţionale (1946) şi la Ministerul Industriei şi Comerţului (1947-1948); ministru adjunct la Ministerul Industriei şi apoi la Ministerul Comerţului (1948), ministru al Comerţului Exterior (1948-1954), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1965 şi 1967-1969); preşedinte al C.S.P. (1955-1956); membru al Academici R.P.R. din 1955, vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994). Cf. Florica Dobre (coord.), Membrii CC al P.C.R. 1945-1989. Dicţionar, Bucureşti, 2004, p. 92-93. 16 Gheorghe (Gogu) Rădulescu (1914-1991) a absolvit Facultatea de Economie Generală din cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti (1937) în cadrul căreia şi-a susţinut şi doctoratul. A intrat în P.C.R. în 1933 şi a deţinut mai multe funcţii de conducere în U.T.C.dR. Este referent Ia Institutul de Conjunctură Economică (1938-1940) şi la Institutul de Statistică (I 941); director general la Ministerul Industriei şi Comerţului (I 947-1948), consilier economic la Ministerul Economiei Naţionale; secretar general şi apoi ministru adjunct la Ministerului Comer\ului Exterior (1948-1952). Este exclw, din partid în octombrie I 952 pentru „deviere de dreapta" şi este reprimit în 1957; conferenţiar universitar (1952-1954); director general la CENTROCOOP şi la Institutul de Cercetări Economice al Academici R.P.R. ( 1954-1956); ministrul Comerţului Interior (1956-1957), apoi adjunct al ministrului în acelaşi minister; ministrul Comerţului (1959-1962) şi apoi ministru al Comerţului Exterior (1962-1963); vicepreşedinte al consiliului de Miniştri ( 1963-1975), n:prezenlanl pennanent al României la C.A.E.R. (1965-1974); viceprim-ministru al guvernului (1975-1979). Cf. Ibidem, p. 505. 25

Au fost abordate, p1intre multe altele, problema stabilirii unei metode de calcul a venitului naţional, a constrncţici podului peste Dunăre între Bulgaria şi România şi construcţia a numeroase uzine în ţările C.A.E.R. S-au făcut propuneri în sensul unei strânse colaborări tehnico-ştiinţifice şi a organizării standardizării în ţările de democraţie populară. În legătură cu acest din urmă aspect a fost înfiinţată Comisia pentru Standardizare care urma să reglementeze aspecte specifice. Delegaţia maghiară a cerut ajutor tehnic în construcţia unor uzine pentru prelucrarea cărbunelui bnm, a ţiţeiului şi gazelor naturale. Cehoslovacia, prin vocea şefului delegaţiei acestei ţări - Dolanschi, a solicitat utilaje pentru combinatele de maşini grele pe care urma să le construiască. În domeniul sensibil al relaţiilor cu Iugoslavia, Uniunea Sovietică a propus elaborarea unei linii economice comune în relaţiile ţărilor din Consiliu cu această ţară, fiind creată o comisie în acest scop, printre membri numărându-se şi Al. Bârlădeanu. Comisia trebuia să prezinte propriile propuneri până a doua zi, când unna să se desfăşoare cca de a treia şedinţă a reprezentanţilor C.A.E.R. (28 aprilie). Propunerile Comisiei au fost formulate limpede: toate ţările membre trebuiau să reexamineze in scurt timp acordurile încheiate cu Iugoslavia şi să treacă la sistarea acordării Iugoslaviei a oricărui fel de credit, încetarea oricăror livrări de mărfuri, cumpărări doar de materii prime strategice (plumb, zinc, cupm, mercur, minereu de fier, lemn, cânepă, pirite). Trebuia, de asemenea, redusă în mod serios vânzarea de utilaj industrial şi mărfuri de importanţă strategică în Iugoslavia. Livrările de armament erau interzise precum şi acordarea vreunui ajutor tehnic. Tranzitul de mărfuri prin Iugoslavia era însă chiar indicat. Fiecare ţară urma să facă un raport despre cum a îndeplinit aceste „recomandări". Printre hotărârile luate în timpul celei de a treia şedinţe a C.A.E.R. era stabilirea devizului de chclt11icli a Consiliului. Astfel, bugetul C.A.E.R. pc 1949 era cifrat la aproape 6,5 milioane de ruble. Proporţia contribuţiei pe ţări uima a fi: URSS - 34%, Polonia şi Cehoslovacia - câte 15% fiecare, România şi Ungaria - câte 12% fiecare, Bulgaria - 9% şi Albania 3% din suma anuală alocată C.A.E.R. Criteriul de alocare a acestor cote nu reiese din documente. Sumele pentru întreţinerea aparatului C.A.E.R. urmau a se plăti de către ţările membre în conturi speciale de clcaring. Erau stabilite, totodată, statele de funcţiuni ale C.A.E.R.: 28 de consilieri (din toate ţările membre) şi 36 de referenţi (translatori, dactilografe, tehnicieni) (vezi anexa nr. 3). La aceştia se adăuga personalul de deservire a sediului Consiliului ( casa nr. 9-c 17) - 63 de persoane. Salariile pentru consilieri urcau de la 4 la 7 mii de ruble, iar pentru referenţi de la 2 până la 4 mii de ruble. Diurnele pentru consilieri erau de 70 ruble/zi iar pentru referenţi de 40 ruble 18. 17 Considerăm că acest număr era un indicativ al unui imobil de protocol al autorităţilor sovietice. 18 A.N.l.C., fond Comisia guvernamentală pentru problemele C.A.E.R. - Protocoalele sesiunilor C.A.E.R., dosar nr. 1/1949, f. 1-16.

În urma primei sesiuni a C.A.E.R. fiecare delegaţie din statele membre în Consiliu a primit câte un maldăr de chestionare în care trebuia să fie descrisă, în detaliu, întreaga economie a ţării respective. În privinţa comerţului exterior situaţiile cemte erau deosebit de complexe şi amănunţite. Unnau a fi prezentate Consiliului tablouri de mărfuri la expo1t şi la import de către fiecare guvern, pe ani, începând cu 1946, arătând cantitatea şi valoarea diferitelor mărfuri livrate. Valoarea trebuia precizată în ruble (1$=5,30 mble). Trebuiau expediate textele acordurilor comerciale în vigoare la data respectivă şi precizat cât din acestea fusese îndeplinit (livrări efectuate şi contracte încheiate), precum şi preţurile fixate la mărfurile de bază (toate erau, de fapt, considerate de bază) pe 1949 şi, de asemenea, lista mărfurilor principale la care nu s-a căzut de acord la preţuri 19• Pe lângă acestea, o multitudine de alte chestionare, care au fost completate şi expediate la Moscova, demonstrau dorinţa URSS de a cunoaşte şi apoi controla cât mai în amănunt economia ţărilor satelite (din câte cunoaştem, reprezentanţii celorlalte state nu aveau acces la aceste date), iar acest fapt se petrecea în dosul unui paravan numit C.A.E.R. În timpul celei de a doua sesiuni a Consiliului, desfăşurată între 25-27 august 1949, subiectele abordate în timpul discuţiilor au fost aproape similare cu cele din prima sesiw1e a C.A.E.R. În afara acestora s-a hotărât suplimentarea unor livrări de mărfuri între U.R.S.S. şi ţările din Consiliu pentru anul 1949. Astfel, între Ungaria şi România, aceste livrări erau suplimentate cu 50 milioane ruble, între Polonia şi România cu 32 milioane rnble, între România şi U.R.S.S. cu 64 milioane ruble, iar între România şi Cehoslovacia cu 75 milioane ruble. Pe baza acestor prevederi urma ca exportul românesc în Cehoslovacia să crească la capitolul produse petroliere, vite, conserve de came, peşte, fructe, legume, vinuri, iar importul din Cehoslovacia să se constituie din tablă şi arcuri de oţel. Se recomanda să se elaboreze condiţii comune de livrări şi contracte tip care să înlesnească operaţiile comerciale între ţările participante din Consiliu, precum şi încheierea unor acorduri de lungă durată pentrn livrări reciproce de mărfuri. În comerţul cu ţările capitaliste se recomanda înlăturarea concurenţei reciproce a ţărilor C.A.E.R. şi coordonarea preţurilor la vânzarea şi cumpărarea diferitelor mărfuri din Vest. Se preconiza limitarea vânzării către ţările capitaliste a materiilor prime strategice, în special a produselor petroliere, laminatelor, con_ductelor, metalelor neferoase şi a utilajului greu industrial. In cazul tratativelor cu ţările capitaliste pentru credite, acestea trebuiau acc eptate doar în condiţii comerciale normale, fără vreun control asupra întrebuinţării creditului acordat, neacceptând cumva trimiterea vreunei comisii din ţările creditoare pentru cercetarea vieţii economice în ţara care primeşte creditul. Urma a fi creată o comisie formată din reprezentanţii ministerelor de comerţ exte1ior din statele C.A.E.R. pentru coordonarea comerţului cu ţările capitaliste. 19 Idem, dosar nr. 3/1949-1950, f. 1-171. 'l "7

O altă problemă abordată era cea a preţurilor şi clearingului multilateral, această din unnă formulă fiind considerată potrivită pentm decontările între ţările C.A.E.R. Condiţiile erau specificate în mod clar: fiecare ţară participantă la acordul de clearing, trebuie să aibă egalitate cu celelalte ţări participante, preţuri pe bază unică pentrn aceleaşi mărfuri ţinându-se seama de calitate şi cheltuieli de transport; decontări într-o singură valută (rubla sovietică după cursul oficial al Băncii de Stat a U.R.S.S. prin intermediul căruia urmau să se facă de altfel decontările, ca centru de decontare). Colaborarea tehnico-ştiinţifică trebuia intensificată, considerau reprezentanţii C.A.E.R., prin intermediul schimbului reciproc de documentaţie tehnică: proiecte tip pentru construcţia caselor de locuit, construcţii industriale şi social-culturale, desene şi calcule pentru fabricarea maşinilor, utilajului, aparatelor, descrierea proceselor de producţie, schimb de licenţe, de experienţă, de specialişti, cercetări în comun etc. În cadrnl sesiunilor C.A.E.R. se considera a fi extrem de importantă discutarea unor proiecte de mare amploare precum: construcţia marilor hidrocentrale, a sistemelor de irigaţii şi canalelor de transport, a constmcţiei liniilor de cale ferată şi a şoselelor, a porturilor maritime şi fluviale, a constrncţiei marilor combinate şi uzine etc. În sfărşit, creşterea producţiei de rnlmenţi era ultimul punct pe ordinea de zi a dezbaterilor şi toţi delegaţii au fost de acord că această producţie trebuie „lărgită continuu" pentru a asigura nevoile economiilor naţionale. Pentru România se proiecta realizarea unui atelier pentru producţia de rulmenţi în cadrul uzinei ,,Steagul Roşu" din Braşov, ajungându-se ca în 1953 să se fabrice 1 milion buc.lan. Guvernul U.R.S.S. îşi oferea ajutorul în acest sens. În ultima şedinţă a delegaţilor la sesiunea a II-a C.A.E.R. (27 august 1949) principalul punct al ordinii de zi a constat din comunicările ţărilor membre ale Consiliului „despre executarea hotărârii" primei sesiuni a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc în legătură cu relaţiile cu Iugoslavia. Din partea României a vorbit Alexandru Bârlădeanu. Acesta a menţionat că după prima sesiune a C.A.E.R., între R.P.R. şi Iugoslavia nu a avut loc nici un fel de schimb de mărfuri. În cadrnl acordului comercial încheiat la 15 aprilie 1948, ultimul impo1t în R.P.R. din Iugoslavia s-a efectuat în martie 1949, iar ultimul export din R.P.R. în Iugoslavia în decembrie 1948. În afară de acest acord mai existase unul pentrn prelucrarea fontei din minereul de fier şi cocsul iugoslav, în acest sens ultimul expo1t din România în Iugoslavia efectuându-se în martie 1949. În acordul comercial româno-iugoslav din aprilie 1948 era prevăzut ca în decembrie 1948 să fie întocmite liste noi de mărfuri la schimb pentru 1949. Astfel de liste n-au mai fost întocmite şi în felul acesta acordul comercial a rămas fără obiect.

Trebuie spus că din rapoartele celorlalte ţări reiese un volum de schimburi comerciale de mai mare amploare cu Iugoslavia faţă de cel al României. Ungaria, de pildă, a încetat comerţul cu Iugoslavia abia cu o lună înaintea sesiunii a II a C.A.E.R. (în iulie 1949), Polonia la fel. Cehoslovacia care avea un volum important de schimburi comerciale, l-a limitat drastic, ceea ce, de fapt, a făcut şi u.R.s.s20. La cea de a III-a sesiune a C.A.E.R. (24 noiembrie 1950) desfăşurată la Moscova, prima la care a fost invitată şi delegaţia R.D.G., din partea României au participat Vasile Luca şi Al. Bârlădeanu. Pe ordinea de zi au figurat două probleme: îndeplinirea recomandărilor C.A.E.R. în problema lărgirii schimbului de mărfuri între ţările membre în Consiliu şi măsurile pentru coordonarea comerţului dintre statele C.A.E.R. şi ţările capitaliste. La primul punct al ordinii de zi s-a constatat, în urma prezentării rapoartelor de către fiecare delegaţie, că o serie de recomandări făcute anterior au fost îndeplinite îndeosebi prin încheierea unor acorduri comerciale pe tennen lung între URSS, Polonia, România şi Cehoslovacia şi între Ungaria şi Polonia. De asemenea, au fost încheiate pentru 1950 acorduri cu privire la ajutor tehnic şi acorduri noi de credite. Ca atare, urmau noi recomandări ale C.A.E.R.: lărgirea continuă a schimburilor, noi acorduri pe termen lung, schimb reciproc de cataloage de mărfuri de export etc. În a doua chestiune, era aprobat regulamentul de funcţionare al Comisiei de coordonare a comerţului statelor C.A.E.R. cu ţările capitaliste. Aceasta era fom1ată dintr-un secretar; doi adjuncţi şi patru experţi; mărfurile vizate de comisie erau - la export: cereale, produse petroliere, lemn, minereuri feroase şi neferoase, cărbune, cocs, zahăr, iar la import - materii prime textile (bumbac, lână, iută), metale neferoase, cauciuc, minereu de fier. Coordonarea comerţului cu ţările capitaliste urma a se realiza prin: schimb de informaţii între ţările membre ale Consiliului interesate, cu privire la situaţia pe pieţele internaţionale, preţuri pentru mărfuri, presupusele vânzări şi cumpărări de mărfuri, tratative care se duc şi care se proiectează să fie duse în vederea încheierii tranzacţiilor mari, coordonarea tennenelor şi tacticii de apariţie pe pieţe, coordonarea operativă a preţului de vânzare şi de cumpărare pentrn mărfuri pe anumite perioade de timp etc21 . Menţionăm că până în 1954 nu a mai avut loc nici o sesiune a C.A.E.R., doar Biroul C.A.E.M. s-a mai întrnnit de câteva ori discutând aceleaşi probleme, dar fără a putea face recomandări. Dezinteresul sovietic pentru acest organism a fost evident în această perioadă. Considerăm însă că unele observaţii generale asupra evoluţiei organizaţiei trebuie făcute. 20 Idem, dosar nr. 5/1949, f. 1-50 21 Idem, dosar nr. 11/1950, f. 1-16.

29

1. C.A.E.R. - replică la Planul Marshall În sine, crearea C.A.E.R., la 8 ianuarie 194922 , era destinată fluidizării relaţiilor comerciale23 şi colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice dintre ţările fondatoare24 . Se preconizau, aşa cum am arătat, mari realizări în cadrul fiecărui plan cincinal naţional, constrnirea unor obiective economice de amploare în domeniul resurselor energetice, al prelucrării metalelor şi al construc�ilor de maşini. Însă, construirea acestor unităţi era imposibilă pe baza doar a efortului naţional fără o colaborare strânsă cu statele socialiste a căror experienţă în domeniul industrial era arhicunoscută25 . Deşi această colaborare era impusă de la Moscova, ea corespundea într-o anumită măsură cu interesele naţionale ale statelor de democraţie populară. În pofida unor asemenea deziderate activitatea C.A.E.R. a fost cu mult sub aşteptări. De la fondare până în 1959 C.A.E.R. nu a avut un statut, Declaraţia de fondare cuprinzând câteva prevederi despre organizare extinse printr-o rezoluţie în urma sesiunii din 1954 care definea baza legală pentrn activitatea sa. Din 1949 până în martie 1954 comunicatele oficiale asupra întrunirilor C.A.E.R. au fost sporadice, iar în întrnnirile Biroului Politic de la Bucureşti subiecte legate de C.A.E.R. au fost luate în discuţie în trei rânduri, pe chestiunea trimiterii unor reprezentanţi pennancnţi în cadrul Biroului de conducere al Consiliului. Între 1950 şi 1953, în presa sovietică s-a acordat prea puţină atenţie activităţii Consiliului, dovadă a lipsei de interes din partea sovieticilor pentm acest organism. La Conferinţa economică internaţională de la Moscova din 1952 nu s-a făcut deloc referire la C.A.E.R. Imrc Nagy aprecia în 1956 că „activitatea C.A.E.R.-ului din punct de vedere al producţiei industriale şi al dezvoltării economice a fost excepţional limitată în perioada primului plan cincinal (1950-1954)"26. În 1949, a fost creat nucleul organizatoric al Consiliului, dar, timp de 5 ani, existenţa sa fom1ală a derivat doar din comunicatul de fondare.

Prima reuniune s-a ţinut la Moscova, unde şi-a avut sediul şi primul secretariat al C.A.E.R. La început obiectivele erau limitate doar la schimburile comerciale şi asistenţa tehnică între membri. A doua consfătuire s-a ţinut la Sofia, unde s-au făcut câteva recomandări: crearea unor agenţii pentru cooperare tehnică şi ştiinţifică, a unor comisii mixte în aceste domenii, realizarea unor acorduri de schimb pe termen lung între membrii lagărnlui socialist. Întâiul „gest de viaţă" al C.A.E.R. a fost reprezentat de o iniţiativă a sovieticilor, în 1950, când într-o şedinţă a Consiliului convocată ad-hoc s-a hotărât, la sugestia lui Molotov, construirea unui pod peste Dunăre între Bulgaria şi România, la care să contribuie toate ţările lagărului socialist. Podul de la Giurgiu-Ruse a fost botezat „Podul prieteniei" şi reprezintă şi astăzi un prm i rezultat al activităţii C.A.E.R. 27. Au fost primite în cadrul Consiliului Albania (februarie 1949) şi R. D. Germania (septembrie 1950), iar discuţiile de început au fost purtate pe marginea cooperării tehnico-ştiinţifice şi a acordurilor comerciale bilaterale. La finalul primului an de existenţă al C.A.E.R. fiecare membru avea un plan pe tennen lung. Toate statele comtmiste, cu excepţia Bulgariei, care a pus în aplicare un plan cincinal abia in 1953, aveau un program ţintă pentru anul 1955. Totuşi, fiecare plan avea particularităţile sale mai ales în domeniul schimburilor. Una din caracteristicile comune era punerea accentului pe resursele interne în defavoarea celor externe. După crearea organizaţiei (acordurile economice fuseseră semnate în anii anteriori), sovieticii au continuat să impună ţărilor satelite o colaborare nu numai în plan politic, ci şi economic28. Trebuie spus că această adaptare a însemnat pentru ţările din cadrnl blocului est-european sacrificii importante în politica lor economică. Fluxurile comerciale interbelice se construiseră pe linia est-vest, în general Estul venind cu materii prime, iar Vestul cu produsele finite. Germania de Est era strâns legată economic de partea de vest a Germaniei, în timp ce Polonia, 27

22 În uncie lucrări, pentru înfiinţarea C.A.E.R. este folosită data de 25 ianuarie 1949. Comunicatul oficial asupra creării noului organism a fost dat publicităţii însă pe 22 ianuarie iar Hotărârea de înfiinţare a fost semnată pc 8 ianuarie 1949. Neconcordanţa se datorează probabil unor omisiuni. 23 Victor Babiuc, Adrian Severin, Victor Tănăsescu, Vânzarea i11temafională de mărfuri între părţi din ţările membre ale C.A.E.R., Bucureşti, 1990, p. 41. 24 John Michael Montias, Obstacles to the Econo111ic lntegratio11 of Eastem Europe, în 111e People �· De111ocracies ajier Prague, Jcrzy Lukaszwski (coord.), Bruges, 1969, pp. 187-209. 25 Ca urmare a hotărârii Sesiunii a li-a a C.A.E.R., \ările de democraţie populară trebuiau să colaboreze în domeniul tchnico-ştiin\i!ic şi să contribuie la schimbul de experienţă tehnică. Astfel, se expediau documcnta[ii tehnice între aceste \ări pentru construirea de noi obiective industriale. 26 Apuci John Michael Montias, op.cil., p. 40.

Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu, Bucureşti, 1997, p. 143. 28 La 28 iulie 1952, Biroul Politic al C.C. al P.M.R. aproba în unna recomandărilor primite din partea C.A.E.R., intensificarea colaborării economice cu Gennania de Est. Formele acestei colaborări erau împărţite în trei categorii: I. ,,colaborare complexă", pe calea fonnării de societăţi mixte româno-gennane, cu participaţie egală a celor două părţi - de tipul sovromurilor şi a societăţii Rommagchim - cu asigurarea dreptului Republicii Democrate Gennane de a cumpăra în cadrul acordurilor comerciale 50% în producţia acestor societă\i; 2. ,,colaborare simplă", pe calea stabilirii unor schimburi comerciale de proporţii mai însemnate pe formula materii prime contra utilaje, cu acordarea asistenţei tehnice pentru proiectarea şi punerea în funcţiune a fabricilor obţinute pc această cale; 3. ,,colaborare pe linia tehnicii", pe calea obţinerii de ajutor tehnic, brevete, proiecte şi eventual de utilaje speciale, în schimbul livrării unei părţi a produselor industriilor cc vor fi create, atunci când ele interesează partea gennană; Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond AS!, rola 403, c. 475.

30

31

Cehoslovacia, Ungaria şi România aveau o îndelungată tradiţie a comerţului exterior cu vestul sau centrul Europei. România avusese legături foarte strânse în cadrul relaţiilor comerciale cu Franţa şi Anglia, iar în preajma şi în timpul celui de-al război mondial cu Germania. Moscova a impus peste aceste realităţi propriul calapod în materie de schimburi economice, fapt care a necesitat schimbarea din temelii a politicii economice a ţărilor aflate dincoace de Cortina defier. Cehoslovacia şi Germania de Est, cu industria care mai rămăsese după război, au fost nevoite să-şi orienteze exporturile spre ţările din sud-estul Europei şi spre Uniw1ea Sovietică. Ţări precum Polonia, România sau Bulgaria exp01tatoare de materii prime, au fost detenninate să-şi limiteze orizontul lor comercial la ţările din cadrul blocului, iar pentm procurarea de mijloace de producţie, de tehnică mai înaltă, singurele posibilităţi erau cele din Cehoslovacia, Germania de Est şi, bineînţeles, Uniunea Sovietică. Toate aceste ţări s-au confruntat însă până la începutul anilor '50 cu grave probleme în reconstrucţia propriei industrii, iar disponibilităţile pentru expott au fost reduse. O altă gravă problemă era cea a plăţilor29. În general, deviza forte utilizată a fost mbla, al cărei curs era revizuit semestrial sau anual. Existau, deci, din acest punct de vedere condiţii pentru un comerţ relativ stabil. Dificultăţile apăreau însă la nivelul posibilităţilor de plată ale ţărilor mai puţin dezvoltate, precum Bulgaria, Albania, Ungaria, România şi chiar Polonia, ale căror disponibilităţi în valută erau extrem de reduse la începutul deceniului şase. Pentm a traversa aceste dificultăţi au fost iniţiate, sub presiunea U.R.S.S., dar şi a Cehoslovaciei, acordurile comerciale bilaterale pe baza clearing-ului ca modalitate de schimb, în sensul evitării blocajelor datorate lipsei de valută, restituirea împrwnuturilor acordate de ţările exportatoare de utilaj şi maşini-unelte, realizându-se în produse agricole sau materii prime - petrol, minereuri, lemn. La toate acestea se mai adaugă şi faptul că planurile cincinale ale fiecărei ţări din cadrul blocului, demarate în 1950, prevedeau creşteri îndeosebi ale producţiei industriale destul de greu de realizat, uncie cifre fiind cu adevărat fantasmagorice. De pildă, Cehoslovacia până în 1954 nu realizase decât în proporţie de 35% planul de punere în funcţiune a centralelor energetice, iar Germania de Est înregistra întârzieri mari la punerea în funcţiune a unor obiective industriale datorită exodului masiv de ingineri şi tehnicieni către R.F.G. Toate acestea însă erau judecate de autorităţile economice şi politice destul de pueril, socotindu-se sabotajul ca fiind prima şi uneori singura cauză a acestor neîmpliniri, iar din acest punct problema era preluată de serviciile speciale de securitate, adevărate aparate de represiune în masă care „rezolvau" problema cu metode specifice, dar total neeconomice. O altă latură a problemei a fost aceea că, după instalarea regimmilor comuniste în ţările satelite până în anii 1953-1954, aproape toate aceste state s-au orientat

din considerente politice exclusive spre schimburi comerciale masive cu U.R.S.S.30. Astfel, Uniunea Sovietică ajunsese în 1954 să importe o serie de produse industriale din ţările satelite pe care le ţinea în depozite fără a le întrebuinţa în producţie sau rară a preconiza o utilizare a acestora într-o perioadă ulterioară. în general, Uniunea Sovietică exporta în ţările satelite de la minereu de fier până la echipament pentru fabrici de produse farmaceutice, susţinând ţările de democraţie populară cu patente industriale şi proiecte tehnice, chiar dacă acestea nu erau de ultimă oră şi totodată nici cele mai perfonnante pe care le deţinea3 I. Exportul ţărilor satelite în U.R.S.S. era alcătuit din produse agricole, hidrocarburi şi unele minereuri speciale precum uraniul. Echipamentele industriale, maşini şi utilaje aveau cea mai mare pondere în cadrul acestui export. Concluzia esenţială a acestei colaborări era aceea că în perioada de început a existenţei C.A.E.R. (1949-1953) exista o importantă lipsă de complementa1itate în relaţiile economice dintre U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară. Practic, înşişi sovieticii au plătit pentru reorientarea care se produsese în comerţul exterior al acestor ţări, orientare pe care, de fapt, o impuseseră, aceste ţări exportând cam tot ce se putea spre U.R.S.S., realizând astfel două importante deziderate, comuniunea frăţească32 cu imperiul de la Răsărit, dar şi obţinerea de valută forte, în devize sovietice, necesară comerţului cu celelalte ţări socialiste. A.I. Mikoian, comisarul pentru Comerţ Exterior al U.R.S.S., răspundea iritat, în 1954, în faţa cererilor de export ale României33 în Uniunea Sovietică, formulate de Miron Constantinescu, că U.R.S.S. nu putea să mai importe mărfuri cu care nu avea ce face şi că, de altfel, depozitele ministerului şi ale direcţiilor regionale erau pline cu astfel de produse. Ne îndoim că acesta era adevărul, întmcât dacă observăm structura exportului românesc în U.R.S.S., acesta era fonnat din produse de primă importanţă în orice economie: produse agroalimentare (pentru care exista cerere pe piaţa sovietică), derivate petroliere şi mate1iale de constmcţii. Acestea din unnă erau mult mai convenabil de achiziţionat din România pentru regiuni precum cele din Basarabia sau Ucraina, transportul fiind mult mai ieftin. Erau însă şi cazuri în care importuri de utilaje din R.D.G. sau Cehoslovacia, erau depozitate fără a fi utilizate de către sovietici. Aceste deficiente în colaborarea economică i-au determinat pe sovietici să promoveze unele schimbări.

Florian Banu, Asalt asupra economiei României. De la Solagra la Sovrom (1936-1956), Bucureşti, 2004, passim.

30 William Zimmemrnn, Soviet Relations with Yugoslavia and Romania, în Soviet Policy in Eastem Europe, Sarah Meiklejohn Terry (coord.), London, 1984, pp. 32-136. 1 31 Cezar Stanciu, Aspecte privind relaţiile economice ale R.PR. În anii '50, în „Arhivele Totalitarismului", nr. 48-49, 3-4/2005, p. 36. 32 Zbigniew Brzezinski, The Soviet Bloc. Unity and Conflict, Londra, 1967, pp. 155-185. 33 Pri�cipalul partener al R.P.R. la export, ca de altfel şi al celorlalte ţări din lagăr, era U.R.S.S. ln anul 1953, de pildă, România exportase în Uniunea Sovietică 79% din totalul produselor petroliere, 51 % din cherestea, 90% din ciment, vezi A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar 31/1954, f. 33.

32

33

29

Din considerente de ordin economic şi nu numai, Moscova a încercat să direcţioneze o parte din comerţul exterior al ţărilor spre statele din afara lagărnlui, iar între 1952-1954 a impulsionat chiar şi schimburile comerciale cu lumea capitalistă, pe anumite segmente de mărfuri. În februarie 1952 a fost organizată la Moscova o conferinţă economică internaţională de mare amploare la care au fost invitaţi să participe şi reprezentanţi ai statelor occidentale. Reprezentanţii statelor socialiste au fost prelucraţi la Kremlin ca materialele pe care le vor prezenta să fie „elaborate de oamenii cei mai competenţi" şi, în general, nu cei care „vin la conferinţă să pregătească materialul, ci persoane care se pricep!". Acelaşi A. I. Mikoian a fost cel care a indicat şi direcţiile pc care se putea merge: ,, R.P.R.-ul ar putea să ridice problema produselor petroliere [în comerţul cu ţările din Vest n.ns.]; Cehoslovacia ar putea livra utilaje industriale în America de Sud, în Canada şi în ţările din Asia". Indicaţia de la Moscova era cât se poate de clară: ,,Come11ul între ţările noastre se dezvoltă şi concomitent cu acesta poate să se dezvolte şi comerţul cu ţările capitaliste". Sovieticii enunţau din nou ( o făcuseră în 1948 şi în 1951) o teză contradictorie, aceea că ar fi greşit să se creadă că în cadml blocului se încearcă o ştrangulare a comerţului cu ţările capitaliste. Pentru prima dată, însă, se pleda pentru legături economice „nom1ale" şi pentrn un program care să aibă la bază astfel de raporturi: ,,Bulgaria să caute reluarea legăturilor cu foştii ci pa1teneri, Ungaria poate lucra cu America de Sud, să cerceteze, fiecare ţară mărfurile specifice şi acestea să servească ca bază. S-ar putea eventual ajunge la un volum de schimb de mărfuri chiar mai mare decât cel avut înainte de război. Trebuie căutate legături nu numai cu ţările vecine, astfel R.P.R. cu Argentina şi altele. Cât de nenormale sunt actun legăturile dovedeşte exemplul: Japonia ar putea cumpăra cărbune în Manciuria, Suedia la fel nu ar trebui să cumpere în S.U.A. ceea ce este legat de cheltuieli de transport fantastice. Dai minereu de fier - p1imeşti cărbune, ar putea să spună polonezii"34. Fiind vorba de o „chestiune serioasă", A.I. Mikoian îndemna la tratarea cu multă seriozitate a pregătirilor pentru această conferinţă şi insista asupra faptului că se dorea evitarea aspectelor propagandistice, tema principală urmând a fi alegerea de mărfuri importante, la export, la preţuri avantajoase şi încheierea unor acorduri de schimb în termeni favorabili. La întrebarea lui Al. Bârlădeanu, dacă nu ar fi bine ca ţările comuniste să nu fie reprezentate la vârf, în cadrul conferinţei, A. I. Mikoian a punctat că doar U.R.S.S. nu va fi reprezentată de persoane din conducerea statului, însă din celelalte ţări participarea unor miniştri economişti ar fi chiar indicată. Se dorea, astfel, a se sublinia importanţa pe care liderii de la Kremlin o acordau dezgheţului comercial dintre blocul socialist şi restul lumii. 34

Idem, fond C.C. al P.C.R., Secţia economică, dosar nr. 21/1952,

34

r. 2-5.

Considerăm că, de fapt, aspectul propagandistic secondat de unele interese un p ctuale ale sovieticilor în relaţia cu Occidentul au stat la baza acestui gen de iniţiative. Sovieticii nu credeau nici ei într-o asemenea deschidere, dovadă sunt rezultatele Conferinţei Economice Internaţionale de la Moscova departe de a fi senzaţionale; însă ţările de democraţie populară au încercat să reia o serie de legături comerciale îndeosebi cu vestul Europei. Aici, reticenţa politicienilor din ambele părţi, la care s-a adăugat embargoul tehnologic impus de americani în comerţul cu ţările din sfera economică sovietică, au fost învinse cu greu de oamenii de afaceri al căror interes comercial viza o dezvoltare a schimburilor cu statele de dincoace de cortina de fier. Un important obstacol îl constituiau deficientele în obţinerea licenţelor de export eliberate cu greu de statele occidentale ale căror firme ar fi dorit o intensificare a comerţului dintre est şi vest. Cu toate acestea între anii 1953-1954, Marea Britanie, de pildă, iniţiase contacte importante cu Estul în unna cărora au avut loc mai multe runde de negocieri pentm încheierea unor eventuale acorduri economice cu Cehoslovacia, P olonia, Ungaria şi România3 5. Aceasta din urmă a încercat, conform prescripţiilor sovietice, implicarea în legături comerciale cu ţări din America de sud, în special cu Argentina, însă lucmrile au eşuat lamentabil (ultima preferând utilajul petrolier american în locul celui oferit de România). În relaţia cu ţările occidentale, România, ca şi celelalte ţări de democraţie populară, s-a confruntat cu problema despăgubirilor pentm naţionalizările din 1948, obstacol considerat de netrecut mai ales de către autorităţile din statele comuniste convinse că în acel moment Occidentul era cel care dorea să obtureze posibilităţile comerciale ale acestor state36. Existau şi alte probleme grave. Criza şi starea de dezorganizare caracterizau economiile C.A.E.R., cauzele fiind mult mai profunde, ţinând îndeosebi de situaţia internă a statelor de democraţie populară37. România nu a făcut excepţie de la regulă iar evoluţia sa internă explică ipostaza în care s-a aflat ca membru fondator al C.A.E.R.

2. Varianta românească a modelului sovietic de dezvoltare economică Din punct de vedere ideologic, regimul comunist din România, ca şi cel din celelalte ţări din lagărul socialist, a pus accent pe modernizare, desigur într-o accepţiune adaptată la condiţiile locale, programul comuniştilor români având la 35 L' . 1v1u Ţaranu, Dezgheţ îngheţat, tatonări comerciale britanice în 1954, în „Magazin Iston.c", nr. 9/2001, pp. 38-40 :� Robert Lee_ Wolff, The Balka11s in Our Time, Massachusetts, 1956, pp. 497-523. _ Radu Flonan, Damian Hurezeanu, Alexandru Florian, Tranziţii în modernitate. România • in secolele XIX-XX, Bucureşti, 1997, pp. 283-287.

35

, - , ca fi' _nnd bazat_ t progres era -m:te1es, -m esentă . bază ideea de progres economic. Aces , indu. strializ. are. a era „o parte mtegranta · dustn· a1·1zare38 . -l n programul p·M · R. pe m c�e�rea a soci.ahsmulm, smgur: ca�e pe�� -ătum lemmste, şi esentială a programului de construire 3 ' · -maten· ale a soci· ali'smului în R P: R ·." 9 · Co.nform .mvat' · bazei tehmce . urarea baze.i - .. nui· si'stem social superior capitalismului necesita „asig u · a crean1 sarcm .. · · ul ui,· a fiierul.m,· a .. ea productiei com bus tibil _ . materi· ale a mar11 m· d ustrn.. dezvoltar . a s-a id , entificat 40 Puterea comumst ice" · chim · t rie1 · d us · m a , · · şm1 . constructie· 1· de ma . . el� te � ohtice fond fo arte . clar acestei a în strate gia n?ii c u indusirializarea, rolul ulare a d� cala J elor e ale partidului un �c: an formulat în d ocumentele programatic 4t _ R efenndu-se �a unui alt tip de so cieta�e istorice fată de Occiden.t şi construirea Jow1tt , enii profesorul amer_ ican Kenneth acest sub.iect, acum mai b'me de trei dec ' . . are [ . a _msemna ca cea_sta ndustrializ i e cătr -} t u l so b a ul t . n sc ria : ,,Angaj a me nu poate fi pusa la tat ea ei pentru R o mam a politică nu este negociabilă, că priori . îndoială"42. ra · ept smgu aşini era consideŢat� dr m e d oare t truc ons c i Dezvoltarea industrie lă la niv el ul ţărilor ca_p ita�iste dez_voltate. modalitate de a ridica economia naţiona mereu, m d1scursunle sale, . .R., Gh · Gheorghiu-Dej, in.sista . I-n p1us, li'deru1 PM · r rc� s��e.1 grele penm.�e as�gu � iniste confonn căreia dezvoltarea md� as a ş1 ct dire . upra ideii len te m . es e r t as o n m a . t l esu r · _ _ .. ,,prog . . mdependente1. economice ş1· politice · , ş1. de tăna mdustnala a ţaru i , ogresul ind ustr ializării ţări nemiJ'locit ă legătură c u pr . ·«43 . . Ul 1 tu sta a ţ den . . . lementat, depinde în mare măsură însăşi mdepen ic, unp viet so l e c fost, evident, M odelul utilizat în plan economic a de la s�rş1�1l ata d işi de Mosc?v�. ��d:lul dealtfel, cu sprijinul consilierilor trim S ta m de elita sovietica pana la moartea lui seco1ului al XIX-lea şi a fost apli.cat . Euro pa, deş1· acest. ea aveau alte cupate dm _ . în 1953. El va fi adoptat şi în ţănle o ţia econom1. 1lor e dezvolta re ş1 configura d u di a t s t al n î au fl a e s , experienţe istorice 44 lor era diferită . tJ_niun fusese clar subliniată de înt emeietor� i� Important,a politică a industrializării a rea ' � a a gur uniştii româm: ,,Sin . . . . . re de a xiomă pentru com e t u ea v 1 ş u te 1 area i� es tc ialis so� �ţii t � i ?c s a � r crea ��t;:\: �;n �;��'. � :::;�� �:n��l�:a::::�:ur scl�r,pentru a nu poate tiI : s_oc1 a ine organizata,mei vorb b ie str indu e mar o Fără . acea sta cter ţaranesc" - V.I . Lenin alism î ntr-o ţară cu c ara soci de a vorb fi e at po puţin ai m tât a cu şi . Opere, voi. 32,Bucureşti, 1956, p. 411. -1964, Bucureşti, 1964,P· 7. 39 Industria României, /944 . Bucureşti,1959, p. 241. 40 V l Lenin Opere voi. 27, 1998 Gheorghiu-Dej1948-1965, Bucureşti, a mare Guve . etate soci şi Elite e, s 41 S;eÎian Tă�a p. 6 . The Case kthroughs a11d Natio11al De velopment Kenneth Jowitt,Revolutionnary Brea ia P res s, 1971,p. 113. - 65 , U niversityof Califom .. o.1rRomam·a194419 , • ., ediţ p 62. ia a IV-a ,8 ucur eşt'1, 1956 , · ntart cuva şi ole 43 Gh. Gheorghi u-Dej,Artic 44 Ste lian Tăn ase,op. cit., p. 67. 38

f;

36

Neluându-se în ca lcu l diferenţele mari între U.R.S.S. şi ţările satelite, nici ca teritoriu, popu laţie sau resurse, în România ca şi în statele vecine, s-a aplicat strategia economică sovietică din anii '30 . B aze le acesteia erau reprezentate de O puternică centralizare, dezvoltarea cu precădere a industriei siderurgice şi a celei constructoare de maşini. Programul conţinea, de la început, germenul autarhiei, mergându-se pe principiul fabricării tuturor produselor necesare economiei pe baze proprii, cu importuri cât mai reduse. Aici era însă o mare contradicţie; cum se putea dezvolta o puternică industrie grea, dacă resursele necesare nu erau disponibile în cadrul naţional? Conducerea comunistă de la Bucureşti avea să se confnmte destul de curând cu această problemă45, dar modelul sovietic a fost urmat cu destulă consecvenţă atât datorită unor convingeri personale ( din interiorul nomenclaturii P.M.R.) cât şi faptului că acest exemplu era socotit preferabil oricărei alternative. După naţionalizarea economiei, următorul pas al regimului comunist, în plan economic, a fost reprezentat de trecerea la planificare. Începând cu anul 1949, a fost pus în aplicare un plan economic pe o perioadă de un an, comuniştii români considerând că nu sunt „coapte" condiţiile pentru trecerea la elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan cincinal. Astfel, chiar la 1 ianuarie 1949, era dată publicităţii Legea nr. 1/1949 (.,Lege pentru planul general economic al Republicii Populare Române pe anul 1949 ''.) 46. Îndeplinirea acestui prim plan anual, precum şi a planul ui pe 1950, a fost socotită un adevărat succes pentru regim şi s-a considerat că se poate trece la planul cincinal. Primul plan cincinal a intrat în vigoare începând cu 1951 (pentru anii 1951-1955), obiective le cuprinse în el fiind stabilite la nivelul Biroului Politic şi al guvernului, iar sarcina elaborării lui efective a căzut în seama Comitetului de Stat al Planificării (C.S.P.)47. Această instituţie, cu rang de minister, urma să pună la punct toate detaliile activităţii economice, de la nivelul producţiei fiecărei unităţi economi ce şi până la desfacerea acesteia pe piaţa internă sau externă. Pentru a îndeplini obiectivele din planurile anuale, autorităţile au luat câteva măsuri menite să reglementeze noul tip de re laţii între s ta t şi agenţii economici. A fost introdusă, începând cu ianuarie 1950, aşa numita gospodărire socialistă ca metodă de conducere planificată a întreprinderilor socialiste. Adoptarea acestui procedeu avea în vedere îmbinarea conducerii centralizate, de către stat, a întreprinderilor socialiste, cu un minim um de inde pend enţă a a cestora, si tuaţie care să co nd ucă la creşterea responsabilităţii celor care conduceau aceste întreprinderi, precum şi 45 Într-un discurs la s esiunea a V-a C.A.E.R. din 1954, M iron Constan tinescu recunoştea �ă "s-au investit îns emnate fonduri în unele obiective industriale,fără a avea as igurată până 10 prezent o bază de materii prime abundentă" -A.N.I.C.,fond C.C. al P.C.R.,Cancelarie, dosar nr. 31/J 954,f. 28. 46 Monitorul Oficial,nr. 1, l ianuarie 1949. 47 . C. S.P. a avut,în momentul creării sale, anul 1949,ca preşedint e pe Gh. Gheorghiu-Dej ŞI ca adjunct pe M iron Con stantinescu.

37

a muncitorilor. Se urmărea aplicarea unei discipline financiare mai riguroase şi o folosire mai eficientă a mijloacelor materiale şi băneşti. Acestea erau fumizate de către stat care avea, dealtfel, şi rolul principal în rentabilizarea întreprinderilor. Au fost adoptate şi unele măsuri cu caracter financiar care stabileau sistemul prelevării la buget a unei părţi din venitul net creat de către întreprinderile de stat, pe calea impozitului pe circulaţia mărfurilor şi a cotelor-părţi din beneficiu. Acestea au devenit principalele su rse de venituri ale statului. În acelaşi timp, cheltuielile pentru finanţarea economiei încep acum să reprezinte pa rtea principală a cheltuielilor bugetare48. Rezultatele planurilor economice anuale pe anii 1949 şi 1950 au fost destul de bune dacă luăm în considerare datele statistice oficiale ale perioadei: astfel, dacă în 1948 venitul naţional reprezenta 67% faţă de cel din 1938, în 1950 acesta reprezenta faţă de acelaşi an 99,5%, fapt care îndreptăţeşte constatarea că în acest an s-a atins nivelul interbelic. Obiectivele economice ale primelor două planuri anuale au fost realizate în proporţie de 108 şi respectiv, 104,3%49 . Industria g rea a fost cea care a înregistrat cele mai mari creşteri, la finele anului 1950, producţia industrială trecând cu 47% peste nivelul anului 1938. România era, totuşi, singura ţară dintre membrii C.A.E.R. care nu a depăşit în 1950 nivelul venitului naţional existent în perioada interbelică (1938). În compa raţie cu restul ţărilor din C.A.E.R., ritmul mediu anual de creştere a venitului naţional a fluctuat destul de mult. Proporţiile creşterii venitului naţional pe ani (%) Ţări

Primul plan cincinal, un plan complex de dezvoltare generală şi industrializare, ca şi cele pe termen lung ale Iugoslaviei, Cehoslovaciei şi Bulgariei, reproducea, în esenţă, planurile de industrializare interbelice sovietice, la o scară românească. El însă neglija complet faptul că succesele acestora aveau la bază enormele resurse de materii prime şi mână de lucru de care U.R.S.S. dispunea. Planul românesc nesocotea, apoi, problema echipamentului financiar şi tehnic al planului de investitii şi contingentele de cadre tehnice şi muncitori calificaţi necesare5 1. Cu toate aceste�, planul cincinal românesc 1951-1955, a reprezentat un nou progres pe linie economică, datele statistice52 arătând că în 1955, venitul naţional a crescut cu 92% faţă de 1950, industria contribuind cu 39,8%, iar agricultura cu 37,4%53 . Pentru comparatie ' ' în 1938' la totalul venitului naţional ponderea industriei fusese de 30,8%, iar cea a agriculturii de 38,1%54. Volumul investiţiilor în economie a crescut, tot după datele oficiale, de la 5,2 miliarde lei noi în anul 1949, la 8,1 miliarde în 1950, 11'2 miliarde în 1951' 15,9 în 1952 şi 20,4 în 1953, deci o creştere de peste trei ori55 .

.

25 __;;

20...-l-

50

1952

1953

Bulgaria

28

-3

23

Ungaria Germania de Est Polonia România U.R.S.S. Cehoslovacia

17

-2

13

-

7

-

6

28

o

12

12

IO

10

I

10

5 O+-Lr-.--E�IL.:.......l!lll!'ll!l'll..:..:.....:J�i!2:1....2..�i22!ll..:.::::::.l!i::,,1949

-

10 14

9 6

I

Creşterea O pentru 1952 a venitului naţional era pusă de autorităţile comuniste pe seama recoltei extrem de slabe din acel an, situaţie întâlnită şi în Ungaria sau Polonia. Dezvoltarea eco11omică a României, Bucureşti, 1964, p. 65. 49/bidem, p. 63. 50 A.N.I.C., fond Comisia guvernamentală pentru problemele C.A.E.R. - Comisia pentru probleme economice C.A.11R., dosar nr. 13/1959, f. 7.

1950

1951

1952

1953

Materiile prime luate în considerare penau prelucrare industrială de către conducerea comunistă erau petrolul, sarea, gazul metan, lemnul, stuful şi rocile calcaroas . În consecinţă, investiţiile au fost îndreptate spre construir şi ea � reconstruirea unor întreprinde ri industriale, îndeosebi cele din industria grea. lndustr�a petrolie ră a fost refăcută, mai ales în ceea ce priveşte extracţia , �ro?ucţ1a �e ţiţei la nivelul anului 1953 depăşind 9 milioane tone. Investiţiile făcute � siderurg1e au condus la creşterea producţiei de fontă, oţel şi laminate. În industiia c�m�ntulu1_ producţia a crescut de circa patru ori comparativ cu perioada de dma mtea războiului. 51

48

,;__-+--'�---jf--��-1-��-l-�lda--1

15

Cre�terea în % faţă de nivelul anului precedent 1951

.

lnvestitiile în economia natională 1949-1953 (miliarde lei)

,Gh'1ţ�

I one�cu, op. cit., p. 224. In masura m care aceste statistici pot fi considerate reale 54 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 4/1960, f. 24. Ibidem, f. 15. 55 /bidem, dosar nr. 31/1954, f. 26.

"

52

39

Ritmul anual de creştere a investiţiilor de stat în economia nat·ională între 1951-1953 (%) raportat la anul anterior56 Ţări Bulgaria

1951

1952

1953

30,0

14,1

15,2

41,7

37,4

23,8

Ungaria

35,8

Polonia

12,0

Germania de Est România U.R.S.S.

Cehoslovacia

21,5

40,7 12,7

20,7

Ponderea investiiţiilor în industrie (% faţă de anul anterior)

5,6

17,0

16,0

17,4

1,6

32,9 11,3

�onset:'�te iar �en� altele s-a adus materie primă din import. În plus, au fost făcute mveshţu masive 111 domeniul apărării şi al industriei de armam ent, la cererea U.R.S .S.59

27,0 4,7

Prim-secretarul C.C. al P.M.R., Gh. Gheorghiu-Dej, a fost principalul promotor punerii în practică a unui proiect care data din perioada interbelică, cel referitor la electrificarea ţării. ,,Fiecare pas înainte - arăta Gh. Gheorghiu-Dej, în dezvoltarea industriei noastre socialiste şi în mecanizarea agriculturii, este frânat de lipsa de energie electrică"57. În plenara C.C. al P.M.R. din octombrie 19 5 0 a fost aprobat planul de electrificare pe 1O ani, propus de liderul P.M.R. În cadrul acestui proiect se pr econiza construirea de centrale termo şi hidroelec trice în aproape toate regiunile ţării, crearea unei puternice industrii electrotehn ice capabile să producă maşini şi utilaje moderne necesare dotării centralelor electrice construite, crearea unei vaste reţele naţionale de interconexiune, a unei reţele de tensiune înaltă, medie şi joasă, pregătirea cadrelor necesare etc. În industria uşoară au fost extinse vechile fabrici, cele noi fiind foarte puţine la număr. Datorită concentrării investiţiilor îndeosebi în industria grea - conform comandamentelor ideologice ale regimului - agricultura şi industria bunurilor de consw11 au fost neglijate. Ast fel, în timp ce pon derea industriei în volumul total al investiţiilor în economie a crescut de la 45 ,6% în 1949 la 61% în 195 1 şi a scăzut la 5 9,7% în 1953, ponderea agriculturii a fost în declin neîntrerupt de la 12% în 1949 la 8,1% în 1951 şi la 7% în 195 3. Dacă po nderea investiţiilor în grupa A industrială (industria grea) a crescut de la 37,6% în 1949 la 55,8% în 195 1 şi 5 4,8% în 19 53, ponderea investiţiilor în grupa B (industria uşoară) a scăzut neîntrerupt, trecâ n d de la 8% în 1949, la 5,2% în 19 5 1 şi 4,9% în 195358. Din nefericire, o bu n ă parte din obiectivele in dustriale construite nu aveau asigurată ba z a de materii prime şi, ca atare, unele au fost

al

56 Idem, fond Comisia guvernamental ă pentru problemele C.A.E.R. - Comisia pentru probleme economice C.A.E.R., dosar nr. 13/1959, f. 14. 57 Gh. Gheorghiu-De j, Raport asupra planului de electrificare a ţării, Bucureşti, 1951, p. J l. .58A.N.l .C., fond Comisia guvernamentală pentru problemel e C.A.E.R. - Protocoalele sesiunilor C.A.E.R., dosar nr. 1/1954, f. 250. 40

O Grupa A (industria grea) • Grupa B (industria bunurilor de consum)

P: ri?�da l 94_9-1953 a fost un dezastru pentru întregul fond forest ier al R�rnan_1c1. Datori tă eforturilor de reco nstrucţie a ţării şi pentru a plăti multe din . marfunle 1m?o rtate au fost practicate tăieri masive de păduri. Cerer�a m�ern� �e. mărfuri, precum îmbrăcăm in tea, unele materiale de construcy: (fa1� ţa ş1 ţigle), sticlărie, mobilă, hârtie, z ahăr sau ulei vegetal, nu a � fos� decat m mica p arte satisfăcută. � acelaşi interval de timp, România şi-a acope rit majoritatea necesitătilor sale _ de impo� dm _U.R.S.S. şi din celelalte ţări membre ale Con siliului d� Ajutor Economic Reciproc. Volumul schimbului d e mărfuri cu ţările capitalis te deşi a ���;�0t ca v�loarc (de la �8:,5 mil ioane ruble, la 460,9 milioane r:ible în ), a sca ut ca propor_ţie n cadru� comerţului exterior românesc total de Ia � . 180 la cc� _16! pa�e dm ţanle �cc1dentale - Anglia, Franţa, Olanda, Suedia u con�1�1onat mche1erea acordunlor com erciale de reglemen tarea problemei despa_ gubmlor legate de naţion alizare.

_ ;o

Yo.?

} i° e ut� l anului 19� I, �n timpul Consfătuirii reprezentanţilor Ppula , � c de democratie tahn le-a cerut_ h�enlo _comunişti din Euro a; p a de Est să demareze un ampl u progr � � î d namiare . Cheltu1el_il militare al e României au crescut exponen\ial datorită : import �n·1or de _ arrnai:1ent şi tehmca de luptă necesare arma tei, a importurilor de utilaje pentru industr�a d apa rare şi pentru construirea unui sistem de fortif icatii Roman1 , a a �mceput - • · · · la frontiera cu Iugoslav1·a· sa vand'a mas1� a dm rezerva de aur a Băncii Na\ionale pentru a -şi plăti factura ccstor .unportun.. Cf. P etre Opnş • fndt 1 st·· • re • , ,a 1oma · •11easca- de apara . . 111ai11 t e de înfiinţarea Organ,_._a 1e1 f 7!·atatul11i de la Varşovia, în „Anuarul Institutului de Istorie «Geo Seri60S rge Bariţ»"' XLIV' e H 1stonca, 2005, Cluj-N apoca, p. 463-482. Cursul de schimb valabil în această perioadă era I $=5,3 ruble. 59 L

•

41

Inve�t�ţiile masive în ind�stria grea au condus la un dezechilib ru în ponderea _ producţ1c1 mdustnale, bununle de consum şi cererea internă fiind mult neglijate6t iar în agricultură investiţiile importante vor începe să se facă doar după 19536i'. _ Lipsa �e profesionalism existentă în stmcturile economice ale partidului şi ale statulm a condus la numeroase modificări ale planurilor, consecinţele fiind reflecta�e în pierderile masive din economie. Acestea însă se datorau în parte . prod�cţ1e1 pc stoc, calităţii slabe a produselor şi productivităţii reduse a muncii . �mcolo de proiectele demarate de noul regim, nivelul de trai al populaţiei contmua să fie unul scăzut. Economia aflată în proces de refacere, de trecere de !a capitalism la socialism, reuşea cu greu să susţină nevoile financiare ale statului. ln agricultură, cotele de cereale ridicate, dotarea tehnică extrem de precară şi perspectiva colectivizării agriculturii, descurajau ţărănimea şi aveau ca efect imediat scăderea producţiei agricole ( deşi în intervalul 1949-1953, conform datelor ofi�iale, au fost create în agricultură peste 200 S.M.T.-uri şi circa 260 gospodării agncole de stat înzestrate cu maşini agricole). Acest fapt avea un impact deosebit în �omeniul aprovizionării populaţiei. In şedinţa Sccretaiiatului C.C. al P.M.R. din 26 august 1949, Alexandru Drăghici făcea w1clc menţiuni în legătură cu acest subiect: ,,În Bucureşti avem cozi la mălai şi can:ic La cozile acestea sunt mari nemulţumiri. Cauza principală este lipsa de _aprov1Z1onare cu came la nivelul ca1tclelor existente în Bucureşti şi la mălai este în orice caz sub nivelul necesităţilor[ ... ] Aspectul care apare în capitală este în înt�eaga ţară. Tr�buie s� facem de�voltarea comerţului de stat în mod normal şi _ _ 3 �u m m�d _ art1ficial, lovm� �prov1Z1onarea populaţiei"6 . Datorită acestor greutăţi m aprov1Z1onarea populaţ1e1 cu produse agricole, preţurile la alimente au crescut Intre 1947 (când avusese loc prima reforma monetară) şi 1951 de peste trei ori. ln consecinţă şi la recomandarea expresă a consilierilor sovietici, autoritătile comuniste de la Bucureşti au trecut la o nouă refonnă monetară la 26 ianu�ric 1952, prin care se instituia un raport de schimb de 20 lei vechi pentm un leu nou. P rin Hotărârea Consiliului de Miniştri al R.PR. şi a C.C. al PMR. privind măsurile necesare pentru consolidarea succesului reformei băneşti din 7 martie 1952 se încerca diminuarea inflaţiei prin stabilirea unui set de preţuri administrative. Masa monetară a continuat să crească însă şi de-a lungul anului 1953 (fără acoperire în bunuri) accentuându-se totodată şi dificultăţile în aprovizionarea populatici urbane îndeosebi64_ Chivu Stoica se plângea în Biroul P olitic că sunt „mari deficite la cuie, şuruburi, cercur i penin� butoaie", (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 3 1/1954, f. 19). 62 Creşterea _ ln agricultură investiţiile prezentau în 1954, faţă de 1953, o creştere de 1 1 %. faţa de 1952 era de 28% (Ibidem. f. 7). 63 Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R., voi. II, 1949, Bucureşti, 2003, p. XV li. 64 De=voltarea economi6·i refacerea ţcirii noastre. în ,. Probleme Economice", nr. I /1948, p. 5-8 Montias, John, Michael, Obstacles to the Economic lntegration of Eastern Europe� în The People :S Democracies after Prague, Jcrzy Lukaszwski ( coord.), Brnges, 1969, p. 187-209 Idem, Economic Development in Communist R11111ania, Cambridge, Massachusetts, 1967 Murgcscu, Costin, Câteva obser\1(/ţii pe marginea unei cărţi, privind relaţiile economice dintre ţările socialiste, în „Viaţa economică", nr. 23, an II, 5 iunie 1964, p. 10-11 Nicolescu, D., Popescu, N., Ajutorul URSS în dezvoltarea industriei petro/((ere, în „Probleme Economice", nr. 12/1954, p. 67-81 Oiam, Corneliu, Istoria Eco110111iei, Bucureşti, 2000 247

Opriş, Petre, Industria românească de apărare înainte de înfiin ţarea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, în „Anuarul Institutului de Istorie «George Bariţ»", XLIV, Seri es Historica, Cluj-Napoca, 2005, p. 463-482 Oşca, Al exandru, Popa, Vasile, România o fereastră în cortina de fier. Declaraţia de independenţă din aprilie 1964, Focşani, 1997 Plessia, Radu, Financial Policy, în Capti ve R umania. A Decade of Soviet Rute, Alexandru Cretzianu (ed.), London, 1957 Popescu, Claudia Rodica, Industria României în secolul XX Anali ză geografică, Bucureşti, 2000 Preda, Gavriil, Aspecte se mnific ative ale lichidării societăţilor mixte Sovrom din economia românească, în „Analele Sighet 8. Anii 1954-1960. Flux urile şi re fluxurile stalinismului", Bucureşti, 2000, p. 315-320 Raţi u, Ion, România de astăzi. Comunism sau independenţă? L ondra, 1990 Retegan, Mihai, 1968 din primăvară până În toamnă. Schiţă de politică externă românească, Bucureşti, 1998 Roberts, Henry L., Rumania. Politica/ Problems of an Agrarian State, New Havcn, 1969 Sonea, George, Naţionalizarea principal elor mijl oace de producţie în România, Bucureşti, 1968 Spulber, N., The E conomics of Communist Eastern E urope, Indiana, 1957 Idem, The Soviet Undertakings and Soviet Mixed Companies in Easte rn Europe, în „Journal of C entral E urop ean Affairs", voi. 14, iulie 1954, p. 154-173 Stanciu, Cezar, Aspecte pr ivind relaţiil e econ omice al e R.PR. în anii '50, în „Arhivele Totalitarismului", nr. 48-49, 3-4/2005, p. 36-49 Stanciu, Gh., Aspecte ale politicii partidului privind refacerea şi dezvoltarea economiei româneşti în pr i ma etapă a revoluţ i ei popu lare, în „Analele Româno-Sovieti ce", seria Economie, nr. 4/1962, p. 67-90 Tănase, Stelian, Elite şi societate. Guvernarea Gh eorghiu-Dej 1948-1965, Bucureşti, 1998 Ţăranu, Liviu, Gh. Gheorghiu-Dej în istoriografia actuală. Ce i se impu tă, ce i se recunoaşte, în Arhi vele Securităţii, voi . II, coord. Silviu B. Moldovan, Bucureşti, 2006, p. 226-239 Idem, Romanian-Polish relationships in Comecon during th e ear ly sixties , în Analele Ştiinţifice ale Universi tăţii „Alexandr u Ioan Cuza" din laşi , Istorie, Tomul LI, Iaşi, 2005, p. 353-374 Idem, Capital ş i industrie naţională versus globali zare. Cazul românesc , în voi. Globalizare şi identitate naţională, Editura Ministerului Ad ministraţiei şi Internelor, Bucure şti, 2006, p. 111-132 Idem, Industrializată sau „ cucur uzată "? România - C.A.E.R. (I949-1965), în „Dosarele Istoriei", nr. 9 ( 121), 2006, p. 30-61 248

I

Idem, 1960. Disidenţă românească în blocul comunist, în „ Document", an, VIII, m. 4(30)/2005, p. 47-50 . . . . . . . • . Idem Elemente de contmui'tate în gândirea economica a. eli tei poli tice interbelice . .' · · ·, în Vasile Ciobanu ' Sorm Radu (coord.), Partide. şi a nomenclaturu PMR . .•. • secolul XX, Editura Umv • . m politice şi minorităţi naţ ionale din Romama . ersităţn . ,,Lucian Blaga", Sibiu, 2006, P· 413-432 . . . ," Idem, RPR-URSS: Relaţii economice în numele „in ternaţionalismului prol eta, în Dosarele Istoriei", nr. 9 (109), 2005, P· 23-28 .. Idem,.Câteva consideraţii privind înch eierea colec tivizării agriculturu (1962), �m ,,Cetatea Bihariei", seria a II-a, nr. 2, 200.5, ?radea, �- 96-98 . � . . Idem, Relaţii economice român o-maghiare m tim�ul lui Gh. Gheorghiu-De;, m Constantin M oşincat, Dan Poinar (coords.), Pietre de hotar. vo i. 5, Oradea, 2005, p. 366-379 • . .• Idem, Consideraţii generale asupra evoluţiei Romaniei m cadr� l c�nsi'/'LUlui· de . Ajutor Economic Reciproc, în Cornel Carp �coo� d.), R�mania m c� ntextul internaţional la sfârşitul celui de-al doilea razboi mondial, Bucureşti, 2005, p. 371-376 Idem, Relaţii economice româno-est-germane în vremea lui Gh. G.heo_rgh'iu- De;,· _ în Ilie Manole (coord.), Clipe de viaţa: Hor st Kossack, Ploieşti, 2005, P· 605-611 · l · • • Idem, Gh. Gheorghiu-Dej şi unele probleme economice ale reg unu ui sau, m Cetatea Biharie i", seria II, nr. 1(3), Oradea, 2005, P· 83-98 • � Ide� Sfârşitul lui Gh. Gh e orghiu-Dej. Asasinat sau moarte_ naturala?, m "Magazin Istoric" ' anul XXXIX, seric nouă, nr. 3 (456), martie 2005, P· 89-92 · te· August 1953 • · i· com.unts Idem," Noul curs" în politica economica• a Romame II în Arhivele Totalitarismul ui", nr. 3-4/2004, p. 16 7-188 Ide�. ,,Noul cur s" în politica economică a României comuniste. August 1953, J în Arhivele Totalitarismului", nr. 1-2/2004, P· 143-167 . Ide� ' S�me Considerations abou t th e Expl oitation of Danube Econonuc a 1 · Naval Muscum Yearbook, Potential Under Commu111·st Rufe, •m Romaman volume VII, Constanţa, 2004, p. �80-283 _ . • e pu. tul anilor '60, Idem, România în disputele integraţioniste dm C.A.E.R. la mc în Festung Pl oieşti, vo i. II, Ploieşti, 2004, p. 251-26� Idem, Înlăturarea lui Hruş ciov de la putere. Percepţie romaneasca, •m „Document"' an VI, nr. 3-4 (21-22)/2003, P· 7-16 . . . .. Idem ' Proiectul Declaraţiei din aprilie 1964 s1 relaţule roma•no-sov1 etice, în. Horia Dumitrescu (coord.), Omagiu istoricului. F 1on·n c01i stan(m1·u, Focşam 2003, p. 771-789 . Idem Dunărea în relaţii le româno-iugoslave la i•nceputul am 1o,, .60, în Anuarul Muzeului Militar al Marinei, tom V, Constanţa, 2002, P· 291-299 „

?4()

Idem, Reorientări În industria petrolieră românească la nivelul anilor '60, în Gavriil Preda (coord.), Festung Ploieşti, Ilie Manole, Eugen Stănescu, Ploieşti, 2003, p. 363-371 Idem, Trecerea la economia socialistă şi problemele modernizării economice a României (1948-1965), în „Arhivele Totalitarismului", nr. 3-4/2003, p. 50-68 Idem, România în C.A.E.R. (1954-1964), în Analele Ştiinţifice (Istorie) ale Universităţii „Al. I. Cuza", Tomul XLIV-XLV (1998-1999), Iaşi, 2002, p. 161-187 Idem, România refuză cazonul economic al C.A.E.R., în „Historia", nr. 9/2002, p. 41-43 Idem, În culisele unui mit. Preliminariile Declaraţiei din aprilie, în „Magazin Istoric", nr. 4/2002, p. 9-13 Idem, România şi Întreprinderile comune din cadrul C.A.E.R., în „Analele Sighet 9", Bucureşti, 2002, p. 133-145 Idem, C.A.E.R. cronica unui eşec, în „Magazin Istoric", nr. 2/2002, p. 21-25 Idem, România şi problema specializării 111 C.A.E.R., în Istorie şi conştiinţă. Profesorului Ion Agrigoroaiei la a 65-a aniversare, Iaşi, 2001, p. 490-506 Idem, Dezgheţ îngheţat, tatonări comerciale britanice in 1954, în „Magazin Istoric", nr. 9/2001, p. 38-40 Zeigher, S., Primul şi al doilea plan de stat al R.PR., Bucureşti, 1950 Zugravu, Cezar, ,.Ajutorul" economic ,.frăţesc" şi „generos" acordat de U.R.S.S. României în perioada postbelică. Cazul Fabricii de Rulmenţi de la Bârlad, în „Analele Sigbet 8. Anii 1954-1960. Fluxurile şi refluxurile stalinismului", Bucureşti, 2000, p. 320-335

INDICE DE NUME

Boiko, V.E., 235 Boldur-Lăţescu, Gheorghe, 245 Agrigoroaiei, ion, 8, 107, 134, 250 Bondrea, Aurelian, 12, 13, 133 Alampiev, P.M., 160 Born, Erick, 193 Alexandrescu, Ion, 43, 95 Botez, Octavian C., 12, 13, 60, 245 Alexandrescu, Sorin, 55 Braham, Randolph L., 156, 247 Almăşan, Bujor, 92 Andropov, lurii Vladimirovici, 169, 170, Brătianu, I.C. Vintilă, 54 Brejnev, Leonid Bici, 174, 185,186 172, 186 Brown, J.F., 50, 95, 163, 169,245 Anton, Mioara,47, 147, 186 Brzezinski, Zbigniew, 33, 247 Apostol, Gheorghe, 45, 175, 244 Bucur, Vasile,14,71, 75,112 Apr6 Antal, 158, 232, 235 Buga, Vasile, 45, 247 Atanasiu, C., 76, 82, 87 Buşe, Daniela, 246 B Buzatu, Gheorghe, 45 Babiuc, Victor, 30, 246 c Banu, Florian, 31, 52, 164, 179, 243, 247 Carol al 11-lea, regele României, 55 Barbu, Daniel,53 Carp, Comei, 82, 249 Barcov, consilier, 75 Bârlădeanu, Alexandru, 13, 24, 25,28, 29, Cătănuş, Dan, 163, 247 31,34,76,78,80,82,83,84,87,88,90, Ceaianov,Alexandr V., 54 92, 98, 103, 105, 108, 112, 139, 140, Ceauşescu, Nicolae, 31,55,145, 162,171, 173, 183, 185,193, 195,244, 245 141,142,151,158, 164,165, 166,167, Chiper, loan, 243 168, 174, 175, 232, 235, 244 Cioară, Gheorghe, 80, 87, 88, 90, 92, 98, Besanyon,Alain, 12 112, 163 Betea, Lavinia, 13, 31, 51, 52, 53, 55, 244 Bodnăraş, Etnii, 163, I 66, 174, 179, 182, Ciobanu, Vasile, 249 186 Cioroianu,Adrian,53 Bogomolov, O., 161 Ciuceanu, Radu, 244 Boia, Lucian, 50, 54, 245 Cojanu, Valentin, I 2, 195, 161

A

Constantinescu,Miron, 23, 33, 36, 43, 46, Gero, 77 67, 78 Gheorghe, Gheorghe, 243 Constantinescu, Mitiţă, 54 Gheorghiu, Nicolae, 80, 112 Constantiniu, Florin, 52, 53, 243, 249 Gheorghiu-Dej, Gheorghe, 13, 15, 16, 19, Courtney,Bruce J., 1 28, 2 45 21,23,24,31,36,37,40,43,44,45,46, Cretzianu, Alexandru, 248 50,51,52,53,54,55,59,60,62,63,65, Cmcicov, consilier, 75 69,77,87, 96, 107, 109, 123,125,126, 128,137,138, 142,143,144,145, 146, D 149, 150,151, 152 ,153,154, 161, 163, Damianov,R., 232 165, 166, 168, 169, 170,173,174,175, Deletant, Dennis, 50, 245 180,181,182 ,183, 184,185,186, 191, D 'Encausse, Helene Carrere, 183, 184 2 43, 2 44, 2 46,248,249 Desmireanu, Maria, 102 , 247 Giurescu, Dinu, 183 Dimitrov,A., 236 Gomulka, Wladislaw, 150, 152, 153, 154 Djilas,Milovan, 244 Gregor, K., 236 Dobre, Florica, 25, 72, 74, 76, 80, 91, 92, Griffith, W.E., 185 98, 147, 158, 168 Grigorescu,C., 12, 132, 247 Dobrescu, Emilian, 191, 247 Gsovski, Vladimir, 245 Dolanski,J., 26, 70 Gvishiani, D.M., 235 Drăghici, Alexandru, 42 H Dudinski, I., 156 Hamelet, Michel-P., 162, 245 Dumitrescu, Horia, 249 Harrington,Joseph F.,1 28, 245 Dumitrescu, Mircea, 246 Hartl, Hans, 94, 2 46 E Haupt, George, 51, 52 Epişev,A.A., 170 Hlihor,Constantin,244 Horgos Gyula, 235 F Horoviţ, M., 247 Fadeev, N.V., 88, 98, 236 Hruşciov,Nikita Sergheevici,52,54,64,96, Fischer-Galaţi, Stephen, 245 97, 111, 112, 114, 137, 139, 151, 152, Florescu, Mihail (Iancu Iacobi), 90, 128, 153, 154, 157, 159, 163,164, 165, 166, 235 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, Florian, Alexandru, 35, 246 175, 180, 181, 184, 185,186,190,244, Florian, Radu, 35, 246 249 Floyd, David, 157, 161, 175 Hurezeanu, Damian, 35, 246 Fontaine,Marcel, 245 I Friekenhelm, Gerd, 184, 247 Frunză, Victor, 245 Iacob, Gheorghe, 54 Iancu, T., 90 G Iliescu, Ion, 31, 244 Garbuzov,V.F.,235 Ionescu, Ghiţă, 39, 93, 246 Garst, David, 196 Ionescu-Galaţi, 55 Gaston-Marin,Gheorghe,13,76,80,87,88, Ionete, Constantin, 12, 125, 193, 247 90, 92 , 126, 128, 129, 134, 140, 141, Ionniţiu, Mircea, 244 142,156,167, 180, 244, 247 J Gaulle,Charles de -, 179 Georgescu, Vlad, 50, 175, 245 Jain, Rajendra K., 2 46

Jakson, Marvin R., 93, 111, 134, 246 Jaroszewicz,Piotr,87, 232, 235 Jegalin, l.K., 185 Jelavich,Barbara, 246 Jelev, G., 236 Jivkov,Todor,154 Jowitt, Kenneth, 36, 247 K Kadar Janos, 51, 139 Karhin, G., 160 Kaser, Michael, 11, 20, 24, 247 Kellezi, A., 232 Kennedy, Paul, 246 Kiriţescu, Costin C., 244 Korobov,A.V., 235 Kosel, G., 235 Kosîghin, Aleksandr N., I 86, 232 Kossack, Horst, 87, 249 Kovanov, P.V., 170 Kunz, Wili, 159

Manole, Ilie,87, 249, 250 Mao Tze-dun (Mao Zedong),53 Markham, Reuben H., 246 Marx, Karl, 54, 96, 154, 165 Maurer, Ion Gheorghe, 53, 113, 174, 177, 179, 186,244, 247 Mănescu,Corneliu,74, 75, 168, 244 Mănescu, Manea, 14, 15, 71, 72 , 73, 76 Mănescu, R., 82 Meister, W., 2 35 Menşicov, 2 4 Mikoian,A.I., 2 3, 34 Mitrega,J., 236 Moghioroş, Alexandru, 78, 147 Moldovan, Roman, 82 Moldovan, Silviu B., 248 Molomzhamts, D., 2 35 Molotov,Veaceslav Mihailovici, 23, 24,25, 31, 45 Montias,John Michael, li, 30, 50, 94, 95, 96, 121, 124, 132 , 156, 157, 159, 166, 247 Moşincat, Constantin, 77, 249 Murgescu, Costin, 159, 160, 161, 247

L Lampe,John R., 93, 111, 134, 246 Lavrisciev, 24 N Lăcustă Ioan, 47 Lenin,Vladimir Ilici, 36, 54, 63, 108, 145, Nagy ltnre, 30 154, 157, 160, 177 Negucioiu,Aurel, 246 Lesechiko, M.A., 235 Neporozhny, N.S., 235 Leuschne�B., 78, 232, 235 Nicolescu, Popescu D., 247 Levardi Ferenc, 2 35 Niculescu-Mizil, Paul, 175,177, 179,183, Levente, Mihail, 168, 169 244 Levesque,Jaques, 183 No.vicov, consilier, 74 Lewinski,P.,236 Novotny, Antonin, 145 Loncear, Carol, 92 o Losciachov, A.I., 25 Olaru, Corneliu, 247 Luca, Vasile, 24, 29 Onişoru, Gheorghe, 246 Lukacs,J .A., 246 Oprea, Marius, 53 Lukaszwski,Jerzy, 30, 166, 247 Opriş, Petre, 41, 122 , 248 M Oşca,Alexandru, 162, 173, 248 MacEoin, Gary, 246 p Machacova-Dostalova,B., 236 Patolichev, N.S., 235 Madgearu,Virgil, 54, 246 Patrichi, Viorel, 244 Maleavin,consilier,74 Pauker,Ana, 147 Malenkov, L., 23 Pavlov,A.A., 67, 73, 82, 88 Manoilescu, Mihail, 54

Pătrăşcanu, Lucreţiu,246 Pearton,Maurice,245 Petrosiants,A.M.,235 Plessia,Radu,248 Pleşiţă,Nicolae,244 Podgornîi, N.V., 169, 170, 171, 180,186 Poinar,Dan, 77,249 Polacek, K.,236 Pool, Ithiel de Soia,246 Pop,Adrian, 243 Popa,Gherasim,78,79,98 Popa,Vasile,162,173,248 Popescu,Claudia Rodica,12,124,248 Popescu,Marcel,76,80,87, 88 Popescu-Puţuri,Ioan,19 Popov,A.M.,236 Postolache,Tudorei,189 Preda,Dumitru,155 Preda, Gavriil, 248,250 Pryor, Frederic,11

Sorokin,G.,160 Spulber, Nicholas, 11,248 Stalin, Iosif Vissarionovici, 23,41,52,54, 55,179,244 Stanciu, Cezar,33, 248 Stanciu, Gheorghe,248 Stancu, M., 146 Starovsky,V.N.,235 Stănescu, Eugen,250 Stepanyan,Ts. A.,96 Stoica,Chivu,42,78,180 Stoica,Gheorghe,178 Stolojan,Theodor,193 Suciu,Mircea,52 Suslov,Mihail,182 Szalay B.,68

Saltiel,J.P.,11 Schinner, W., 235 Scurtu, Ioan, 21 Seton-Watson,Hugh,183 Severin,Adrian,30, 246 Sfetcu,Paul,51,53,185,244 Simulescu, Dumitru, 98 Simunek,Otakar,108, 232, 235 Slăvescu,Victor,244 Sonea,George,248

Vachkov, M., 236 Valev,E.B.,160,161,180 Velea, 1.,88 Vijoli,Aurel,245 Vincze l.,236 V îşinschi,A.I.,24,244 Voicu,Ştefan,139 Voiculescu,M.,163 Vrejbă, Nicolae,139

Wolf,Robert Lee,35,246

z

Zasiadko,A.,140, 141,142 Zborowski,Z.,236 Zeigher, S.,250 Zilber,Belu,vezi Şerbulescu,Andrei Zimmennan,William, 33,93,179 Zoner, Şerban-Rădulescu,246 Zugravu, Cezar,250

ş

R Radu, Sorin,249 Rahaev,consilier,74,75 Raţiu, Ion,20,248 Rădulescu, Gogu,24,25, 98 Retegan,Mihai,50,51,64, 122, 13 7,179, 229,244,248 Rîkov,Vasili N.,54 Roberts,Henry L.,11,248 Roşianu,Mihail, 158 Rudenco,T.,22 Rujanschi, consilier,75 Ruzicka,J.,236

s

w

V

Şandru,Vasile,52 Şerbulescu,Andrei (Belu Zilber),132,134, 245 T Tabacopol, N.,236 Tauchman,J.,94 Tănase,Stelian,36,53,109,125,174,248 Tănăsescu, Victor, 30,246 Tătărescu, Gheorghe,245 Terry, Meiklejohn Sarah,33,93,179 Tismăneanu,V ladimir,50,51,54,246 Tito, losip-Broz,21,52,180,181,182 Titu, Georgescu,157,245 Todorov, S.,235 Toma, A.,80 Tontsch, Gi.inther H.,246 Tserendorzh,M.,236 Ţ Ţăranu, Liviu,8,35,47,52,69,77,82,87, 104,107,126,131,134,147,163,164, 167, 179, 185,243,248,249 Ţîrău, Liviu C.,187,195

u

Ulbricht, Walter, 138, 153, 185 Ute Gabanyi,Anneli,193 254

255