38 1 303KB
UNIVERSITATEA „ CONSTANTIN BRANCOVEANU” – PITESTI FACULTATEA MANAGEMENT MARKETING IN AFACERI ECONOMICE – Rm. Valcea Specializarea: “CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE”
ROLUL INFORMATIEI CONTABILE IN LUAREA DECIZIILOR ECONOMICE
Conf. Univ. Dr: LUŢĂ DORINA Absolvent, CREŢU DUMITRA
-2011-
CUPRINS:
CAP 1: ROLUL SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC.....................................................................................................3 1.1. Informatia.......................................................................................3 1.2. Informatiile economice- notiune, clasificari..................................5 1.3. Surse de date si informatii..............................................................8 1.4. Rolul contabilitatii in furnizarea informatiilor economice.............9 CAP II: CONTABILITATEA CA SISTEM DE INFORMARE SI ASISTARE A DECIZIEI............................................................................15 2.1. DECIZIA –esenţa managementului.............................................18 2.1.1. Elemente ale procesului decizional...........................................................21 2.2. Conţinutul deciziilor din entităţile economice.............................22 2.2.1. Cerinţe faţă de deciziile de conducere.....................................................24 2.2.2. Etapele şi fazele procesului decizional...................................................26 2.3. Rolul situatiilor financiare anuale in furnizarea informatiilor contabile conform OMFP 3055/2009..................................................29 2.3.1. Utilizatorii situatiilor financiare anuale..................................................30 2.3.2. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare anuale.............31 CAP III. INFORMATIILE FURNIZATE DE SITUATIILE FINANCIARE ANUALE LA S.C. COM ACTIV S.A..................................................33 3.1. PREZENTAREA SOCIETĂŢII..................................................................33 3.1.1.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII LA S.C. COM ACTIV S.A......34 3.2.1.BILANTUL CONTABIL AL S.C. COM ACTIV S.A LA 31.12.2010..........................................................................................................36 3.2.2. NOTELE EXPLICATIVE ALE BILANTULUI S.C. COM ACTIV S.A.......................................................................................................................39 Concluzii ............................................................................................................45 Bibliografie ........................................................................................................47
2
CAP I: ROLUL SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC 1. 1 Informatia
Informaţia, în sensul general, reprezintă o ştire, o noutate, un mesaj care provine din orice domeniu al cunoaşterii, acest concept exprimând o formulă scrisă, susceptibilă, de a aduce o cunoştinţă. Informaţia poate fi considerată un bun de consum de masă, fiind folosită de o mulţime de utilizatori: întreprinderi mici şi mijlociii, societăţi cotate la bursă, investitori, stat, etc1. Iniţial, termenul de informaţie a fost introdus în domeniul tehnic pentru a desemna incertitudinea înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile. Ulterior, semnificaţia termenului s-a extins la cunoaştere, în general, adică la apariţia unui element nou, necunoscut anterior, asupra realităţii înconjurătoare; în acest scop se utilizează simboluri care, prin asocierea lor cu realitatea, furnizează informaţie. Calitatea informaţiei este caracterizează printr-un număr de atribute: • Viteză – stabileşte timpul necesar unei informaţii pentru a parcurge drumul de la emitent la receptor; • Frecvenţă – reprezintă numărul de informaţii de acelaşi tip într-o unitate de timp, determinând ritmicitatea informaţiilor; • Accesibilitate – depinde de mijloacele de comunicaţie, gradul de pregătire a personalului, modalităţile de stocare etc.; • Actualitate – reprezintă capacitatea informaţiei de a prezenta evenimente recente; • Inteligibilitate – presupune proprietatea unei informaţii de a fi percepută de către utilizatori; • Fiabilitate – reprezintă capacitatea informaţiei de asigura o imagine reală şi sigură a unui eveniment/obiect; • Pertinenţă – presupune calitatea informaţiei de a oferi răspunsuri într-o situaţie dată; • Vârstă – se exprimă prin durata din momentul colectării informaţiilor, până în momentul transpunerii în acţiune a deciziilor luate pe baza acestora. 1
Negescu, M.,D., Caracteristicile informaţiei financiare în contextul evoluţiilor contemporane, Revista Contabilitate si informatică de gestiune, nr. 9/2004, Editura ASE, Bucureşti, p. 147
3
În contextul evoluţiilor contemporane ale activităţilor întreprinderii, dezvoltarea economiei de piaţă, creşterea gradului ei de complexitate a determinat o evoluţie corespunzătoare a informaţiei economico-financiare. Acest tip de informaţie caracterizează situaţia patrimonială a întreprinderii, rezultatele activităţii economico-financiare, modul de utilizare a resurselor materiale şi umane, atât pentru nevoile proprii, cât şi pentru terţi (acţionari, clienţi, bănci, organe fiscale, alte persoane fizice sau juridice). Evoluţiile actuale ale societăţii moderne impun perfecţionarea continuă a informaţiei economico-financiare. Ea trebuie construită astfel încât să răspundă atât cerinţelor conducerii pentru fundamentarea deciziilor, cât şi nevoilor informaţionale ale partenerilor întreprinderii. Informaţia, de obicei, este un caz particular al reflectării ca formă de interconexiune dintre două procese materiale astfel încât proprietăţile unuia (procesul emitent) se reproduc în al doilea (procesul destinatar) 2. Informaţia este alcătuită din date care au fost prelucrate într-o formă utilă pentru destinatar şi care au o valoare reală pentru planificare, control sau luarea deciziilor. Informaţia economică, specifică activităţilor economice, poate fi definită ca o comunicare, ştire sau mesaj, care conţine elemente noi de cunoaştere a unor stări, situaţii, condiţii de manifestare a anumitor fenomene sau procese economice3. La nivelul agentului economic, informaţiile economice, sub forma datelor specifice în care se constituie, se obţin din anumite surse interne sau externe şi servesc comunicării în interiorul organizaţiei către anumiţi destinatari. Drumul parcurs de informaţie de la obţinere şi până la valorificarea sa trece prin mai multe etape: culegere – prelucrare – transmitere – primire – utilizare. Totalitatea, metodelor, tehnicilor şi instrumentelor folosite pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, circulaţia, prelucrarea şi valorificarea informaţiilor într-un sistem reprezintă sistemul informaţional. Activităţile informaţionale pot fi descrise ca ansamblul acţiunilor care privesc producţia şi utilizarea informaţiei. 2
Căinap, I., Bătrâncea I., Analiza economică şi financiară a firmelor industriale, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj - Napoca, 1993, p. 133 3 Baciu, A., Bazele contabilităţii, Asociaţia Academică Avram Iancu, Cluj – Napoca, 1993, p.2
4
Sensul cuvântului informaţie nu poate fi explicat decât în relaţie cu alţi doi termeni: date şi cunoştinţe. O dată este un semn, un simbol, care rezultă direct din observarea faptelor. Este o materie primă care, prin tratare, va fi transformată în informaţii. O informaţie rezultă din tratarea datelor astfel, încât să răspundă nevoilor unui utilizator, într-un context care îi este propriu. Analiştii financiari preiau informaţia brută şi o transformă într-un alt tip de informaţie, care reflectă capacitatea lor de a înţelege, sintetiza şi interpreta informaţia în calitatea ei de materie primă. În mod concret, ei realizează trei tipuri de activităţi referitoare la informaţie: • căutarea de informaţii private, care nu sunt disponibile publicului; • analiza, procesarea şi interpretarea informaţiilor în scopul previziunii (analiza predictivă); • analiza performanţelor trecute (analiza retrospectivă); Astfel, observăm că relaţia lor cu informaţia contabilă nu este una simplă. Pe de o parte, informaţia contabilă reprezintă un factor de producţie pentru analişti iar, pe de altă parte, aceeaşi informaţie reprezintă, pe piaţă, un produs competitiv pentru rapoartele de analiză.
5
Viteză Frecvenţă
Vârstă
Pertinenţă
INFORMATIA
Accesibilitate
Fiabilitate
Actualitate Inteligibilitate
1.2. Informatiile economice - notiune, clasificari Informatia economica reprezinta o comunicare, o stire sau un mesaj ce contine elemente noi de cunoastere a unor stari sau a conditiilor de manifestare a anumitor fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor. Informatiile reprezinta elemente noi in raport cu alte cunostinte prealabile. Expresiile concrete, suportul pe baza carora se obtin informatiile poarta denumirea de date. Datele sunt reprezentative prin diferite cuvinte, cifre, semne, propozitii,etc. La randul lor datele isi au suportul material intr-o serie de mijloace materiale sau tehnice care se numesc purtatori de date. Ei au calitatea de a conserva, stoca si restitui datele. Principalii purtatori de date sunt documentele economice, diferitele registre, anumite situatii si purtatorii tehnici de date: benzi si cartele perforate, benzi si discuri magnetice, dischete, microfilme etc. Clasificarea informatiilor economice Informatiile economice fiind variate, se pot clasifica dupa diferite criterii: a) Dupa continutul lor informatiile economice pot fi de planificare sau de programare, efective si de control. 6
• Informatiile de planificare sau de programare se concretizeaza sub forma obiectivelor prevazute in planurile si programele de activitate ale fiecarei unitati patrimoniale si reflecta dinamica si proportiile acestei activitati, pentru diferite perioade de gestiune viitoare. • Informatiile efective caracterizeaza operatiile si procesele economice efectuate intr-un anumit loc si timp. • Informatiile de control rezulta din compararea informatiilor efective cu informatiile de planificare sau de programare, cu prevederile legale, cu hotararile conducerii unitatii si echipei manageriale. Ele reflecta abaterile de la obiectivele prevazute. b) Dupa forma de prezentare se deosebesc informatiile orale, scrise si audiovizuale. • Informatiile orale sunt folosite in comunicarile directe dintre oameni, prin viu grai, in cadrul activitatilor zilnice. • Informatiile scrise sunt consemnate in carti, documente, registre, note de serviciu, circulare, scrisori, procese verbale etc. • Informatiile audiovizuale se obtin prin intermediul comunicatiilor facute le telefon, fax, radio, televizor, prin grafice, scheme, filme etc. c) Dupa etaloanele informationale folosite pentru exprimarea lor informatiile economice pot fi cantitative si valorice. • Informatiile cantitative permit cunoasterea fenomenelor si proceselor economice din punct de vedere cantitativ, cu ajutorul etaloanelor informationale corespunzatoare. • Informatiile valorice exprima aceste fenomene si procese economice in etalon banesc. d) Dupa sfera de cuprindere informatiile economice pot fi: sintetice si analitice. • Informatiile sintetice asigura cunoasterea generala, de ansamblu a activitatiilor economice. Ele se intalnesc la nivelul unitatilor de baza ale economiei nationale si la nivelul organelor de sinteza ale statului. • Informatiile analitice fac posibila cunoasterea detaliata a activitatilor desfasurate, caracterizand amanuntit si concret aceste activitati din fiecare unitate patrimoniala si subunitatile sale organizatorice.
7
e) Dupa scopul pentru care sunt folosite pot exista informatii de conducere sau dirijare, de raportare si de reglare. • Informatiile de conducere sau de dirijare se concretizeaza sub forma dispozitiilor, hotararilor, deciziilor, recomandarilor etc. emise de organele de conducere catre organele inferioare acestora. • Informatiile de raportare sunt furnizate de sistemul condus catre sistemul conducator privind starea si compotamentul verigilor organizatorice ale unitatilor patrimoniale. Tot in aceasta categorie intra si informatiile transmise departamentelor si ministerelor, organelor de sinteza. • Informatiile de reglare urmaresc indreptarea, corectarea activitatilor economice, atunci si acolo unde apar dereglari in desfasurarea fenomenelor si proceselor economice. Reglarea acestora se face pe baza informatiilor de control. f) In functie de reflectarea in timp a proceselor si fenomenelor economice deosebim: informatii active sau dinamice, pasive si previzionale. • Informatiile active fiind culese in timpul desfasurarii proceselor si fenomenelor economice, influenteaza evolutia actuala si ulterioara a acestora (informatii privind derularea contractelor de aprovizionare, calitatea produselor fabricate, cererea de marfuri pe piata). • Informatiile pasive se mai numesc si istorice. Ele reflecta fenomene si procese economice petrecute, servind la analiza activitatii desfasurate (bilantul contabil, contul de profit si pierdere, anexa la bilant, raportarile statistice). • Informatiile previzionale se refera la procese si fenomene economice ce se vor desfasura in perioada viitoare de gestiune (programele de activitate, bugetele intreprinderii). 1.3. Surse de date si informatii
Cele mai reprezentative surse de date si informatii economice sunt: a) planificarea economica care furnizeaza date informationale de plan si prognoza economica, a caror pondere este de 28% din totalul informatiilor economice;
8
b) evidenta economica, furnizeaza date informationale efective si care reprezinta aproximativ 70% din totalul informatiilor economice, ce se distribuie astfel: • 46-50% sunt informatii furnizate de contabilitate; • 9-13% sunt informatii furnizate de statistica economico-sociala; • 11% sunt informatii furnizate de evidenta operativa; c) alte surse cum ar fi, de exemplu, legislatia economico-financiara, furnizeaza diferite informatii cu o pondere de 2% din totalul informatiilor economice. Grafic Nr. 1 PONDEREA SURSELOR DE DATE SI INFORMATII ECONOMICE Alte surse Statistica ecsociala Evidenta operativa Planificarea economica Contabilitatea
2% 10% 11% 28% 49%
Sursa: intocmit de autor pe baza datelor prezentate.
1.4.Rolul contabilitatii in furnizarea informatiilor economice
Sistemul informaţional economic (SIE) reprezintă ansamblul mijloacelor şi procedeelor de obţinere, stocare şi utilizare a informaţiilor într-un perimetru al activităţii economice, ca rezultat al investirii unor resurse umane de capital. 9
Un sistem informaţional economic constituie un ansamblu organizat de informaţii complexe, care se obţin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse şi care sunt necesare pentru organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţii economice. Importanţa unui astfel de sistem derivă din aceea că el asigură cunoaşterea în orice moment a stării şi funcţionării întreprinderii oferind informaţii despre modul în care se utilizează resursele, despre existenţa unor deficienţe şi a necesităţii examinării acestora, etc. Informaţia, îndeosebi informaţia economică este astăzi prezentă în toate domeniile de activitate, fiind un element indispensabil progresului. Realităţile societăţii modene arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate a acesteia trebuie să se dezvolte corespunzător – ca arie, conţinut şi operativitate – informaţia economică pentru ca ea să poată: • furniza exact elementele necesare luării deciziilor; • furniza exact situaţia patrimonială a întreprinderilor; • furniza rezultatele activităţii economico-financiare. O componentă esenţială a sistemului informaţional economic (nucleul acestuia) o reprezintă contabilitatea, fiind considerată astăzi o disciplină ştiinţifică independentă, cu statut propriu în familia ştiinţelor sociale (sistemul ştiinţelor economice). Gruparea informaţiilor economice şi financiare, la nivel microeconomic, poate fi următoarea: • Informaţii care provin din surse exterioare întreprinderii (aferente pieţei interne şi internaţionale); • Informaţii care provin din surse interne (din evidenţa operativă, statică şi financiar contabilă a întreprinderii). Sursele de informaţii ale analizei financiare sunt: - Informaţii financiare: situaţiile financiare anuale (bilanţ, cont de profit şi pierderi, fluxuri de numerar, notele explicative), raportările semestriale şi trimestriale, evoluţia cotaţiilor la bursă, informaţii privind concurenţa, previziunile analizelor financiare etc; - Informaţii economice: evoluţia activităţii economice, evoluţia preţurilor, evoluţia sectorului de activitate, situaţia economică generală, perspectivele economice, evoluţia cursurilor de schimb ale monedei naţionale etc.;
10
- Alte informaţii: evaluarea riscurilor de creditare, fuziuni şi achiziţii, raporturi de gestiune etc. Informaţiile generale se referă la conjunctura economică, respectiv la situaţia generală a economiei la un moment dat, rezultatele economice ale agenţilor economici fiind influenţate în mod direct de recesiunile sau expansiunile economice. Într-o conjunctură economică favorabilă activităţile întreprinderilor au o tendinţă de creştere, la fel ca şi profiturile şi, implicit, cotaţiile la bursă, care evoluează direct proporţional cu acestea. Există instituţii care oferă informaţii generale despre economie în ansamblu şi despre fiecare sector de activitate (ex. Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României). Foarte importante sunt şi calificativele date de societăţile internaţionale de rating care sunt absolut necesare mai ales analizelor financiare comandate de investitori. Aceste informaţii devin foarte necesare mai ales în momente în care economia îşi schimbă cursul, de la recesiune spre expansiune şi invers. Informaţii despre sectorul de activitate, importanţa unui studiu supra sectorului de activitate decurgând din faptul ca evoluţia generală a unei întreprinderi este dată în cea mai mare parte de evoluţia sectorului din care face parte. Informaţiile necesare pentru aprecierea evoluţiei sectorului de activitate cuprind: • Natura produselor; • Procesele tehnologice utilizate; • Structura producţiei care are o incidenţă semnificativă asupra rezultatelor şi rentabilităţilor, asupra duratei de rotaţie a stocurilor, asupra mijloacelor de finanţare; Informaţii
privind
întreprinderea,
sursele
de
informaţii
privind
întreprinderea fiind diverse. Unele informaţii sunt obligatorii şi publice, altele sunt oferite în exclusivitate acţionarilor. Marea majoritate a informaţiilor privesc latura fiscală şi cuprind bilanţul, contul de rezultate, anexe şi note explicative care trebuie oferite instituţiilor financiare şi care sunt oferite spre publicare în presa economică şi fiscală de specialitate. În general, analiza financiară utilizează toate sursele de informaţii care pot clarifica anumite aspecte pentru a putea stabili un diagnostic financiar. 11
Graţie caracterului său sistematic, omogen şi diversităţii informaţiilor pe care le oferă, contabilitatea apare ca principal furnizor de informaţii necesare analizei financiare. Însă, cadrul prevăzut de reglementări şi de normalizare a înregistrărilor şi tratamentelor evenimentelor economice induc un formalism care creează dificultăţi în stabilirea unui diagnostic financiar. Totuşi există o serie de limite ale informaţiilor contabile: • Utilizarea costului istoric şi inflaţia: datele furnizate de contabilitate sunt exprimate în cifre istorice, nefiind ajustate cu indicele preţurilor de consum, astfel încât pentru a putea asigura comparabilitatea datelor este necesară o retratare a acestora. • Utilizarea diferitelor metode de evaluare a stocurilor (FIFO, LIFO, CMP) care creează dificultăţi în efectuarea de comparaţii între întreprinderi. Analistul financiar trebuie adesea să privească dincolo de datele din situaţiile financiare pentru a elimina aceste discrepanţe; • Tratamentul evenimentelor extraordinare – analistul trebuie să determine care din elementele extraordinare trebuie luate în analiza financiară, mai ales prin prisma faptului ca prin armonizarea contabilităţii cu directivele europene multe din elementele extraordinare sunt considerate ca fiind aferente exploatării. Pe lângă informaţiile prezentate mai sus, analizei financiare îi sunt necesare şi informaţii calitative: • Potenţialul tehnic exprimat prin calitatea echipamentelor, asimilarea tehnologiilor noi, calificarea personalului, nivelul productivităţii constituie factori importanţi care determină competitivitatea prezentă şi viitoare ale unei întreprinderi şi implicit performanţele financiare; • Potenţialul comercial – la stabilirea căruia sunt necesare nu numai informaţii generale, cum ar fi cifra de afaceri, care se regăsesc în situaţiile financiare, ci informaţii detaliate privind structura acesteia pe sortimente, clienţi, caracterul de sezonalitate, cota de piaţă etc.; • Calitatea organizaţiei, capacitatea echipei manageriale, gradul de adecvare a sistemului de gestiune, calitatea relaţiilor de muncă etc. Importanţa şi diversitatea informaţiilor folosite determină complexitatea analizei economice pentru stabilirea unui diagnostic. 12
Utilizarea informaţiei de către analiştii financiari se referă la patru aspecte cheie: • perspectivele de creştere ale economiei se bazează pe aşteptările viitoare, în ceea ce priveşte economia, ca întreg, industria în general şi societatea analizată, în particular acordându-se atenţie deosebită factorilor care au cea mai mare influenţă asupra performanţelor viitoare aşteptate (profitul, dividendul şi preţul acţiunii); • factorii semnificativi ai pieţei financiare, accentul punându-se pe identificarea factorilor care influenţează poziţia întreprinderii pe piaţă; • parametrii de investiţii, fiind luate în considerare dividendele şi preţul pieţei în conjuncţie cu riscul acceptat; • strategii de investiţii, unde recomandările de a investi pe termen scurt, mediu sau lung au la bază două aspecte: aşteptările în comportamentul preţului acţiunilor şi sincronizarea în ceea ce priveşte performanţele întreprinderii. Informaţia constituie o abstracţie, un produs al cunoaşterii inteligente, dar în acelaşi timp o realitate omniprezentă. Ea domină şi explică universul, evident până la limita atinsă de procesul cunoaşterii. În domeniul economic, informaţia este prezentă de la celula sau operaţia cea mai insignifiantă, o simplă tranzacţie, până la megastructuri: concern, holding, companii transnaţionale sau mondială. Informaţiile contabile furnizate de către conturile contabile sintetice şi analitice servesc analizei economico-financiare drept materie primă de prim rang, în elaborarea unor diagnostice puternic bazate pe realitatea economicofinanciară surprinsă cu acurateţe de conturile contabile în cauză. Întrucât elementele patrimoniale ce compun activul unei întreprinderi nu pot înregistra decât modificări de natura creşterii sau descreşterii, contul contabil devine un puternic instrument de comensurare a acestor modificări. Pentru ca informaţia furnizată de către conturile contabile să fie fructificată la adevărata ei valoare, este necesară instituirea unei legături indisolubile între informaţiile generate de conturi şi analiza economico-financiară. Automatizarea pe scară largă a operaţiunilor ce reflectă mişcările suferite de conturile contabile într-un anumit exerciţiu financiar, şi posibilitatea obţinerii într-un timp scurt a documentelor de sinteză contabilă (balanţa de verificare, bilanţul contabil, 13
contul de profit şi pierdere) face posibilă apariţia în cadrul managementului financiar-contabil a unei noţiuni nesperate de nimeni – „reflectarea în timp real de către conturile contabile a tuturor mişcărilor de natură patrimonială la nivelul unei entităţi economice”. Pentru realizarea faptică a acestui deziderat este nevoie ca instrumentului contabil numit „cont” să i se asocieze noi valenţe şi funcţii, astfel încât operarea unei simple debitări sau creditări să genereze informaţii utile managementului financiar-contabil, de preferinţă în timpul cel mai scurt cu putinţă. În analiza eficienţei globale a unei întreprinderi este deosebit de importantă cantitatea şi calitatea informaţiilor de natură financiar-contabilă existentă la un moment dat în sistemul întreprinderii economice, de preferinţă la nivele din ce mai analitice. Modelarea matematică posibilă de efectuat în condiţiile tehnologiei informaţiei actuale, deschide porţile implementării funcţiilor de producţie (economice) la nivelul oricărei întreprinderi, indiferent de dimensiunea ei. În general, o funcţie de producţie economică reflectă dependenţa funcţională dintre factorii care determină realizarea producţiei sau profitului unei întreprinderi. Este evident faptul că pentru a obţine o rentabilitate superioară la nivelul întregii activităţi economice, o întreprindere trebuie să-şi maximizeze funcţia economică a profitului, şi să-şi minimizeze funcţia economică a costurilor. Pe baza informaţiilor furnizate de către conturile sintetice şi analitice, la nivelul fiecărei întreprinderi se construieşte bilanţul contabil, ca sinteză a tuturor modificărilor de natură patrimonială regăsite la nivelul unui exerciţiu financiar-contabil. CAP II:
CONTABILITATEA CA SISTEM DE INFORMARE SI
ASISTARE A DECIZIEI
Contabilitatea poate fi privita ca un instrument ce permite comunicarea de informatii economice, cu alte cuvinte, ca un limbaj economic universal. Pentru lumea de astazi, contabilitatea este o activitate practica desfasurata de profesionisti care au rolul de a furniza informatii utile pentru luarea deciziilor 14
la nivelul entitatilor economice. Cunoasterea contabila contemporana are in spate o jumatate de mileniu de literatura contabila si dispune de comunitati stiintifice puternice, care vehiculeaza si produc cunostinte specifice in acest domeniu. Construirea informatiei contabile porneste de la observarea unei entitati si a activitatilor specifice acesteia. Prelucrarea datelor in vederea obtinerii informatiilor se face operand cu limbajul si mijloacele specifice sistemului contabil, astfel incat acestea sa raspunda nevoilor utilizatorilor. Activitatile informationale specifice domeniului contabil sunt cele care privesc producerea si utilizarea informatiei contabile. Acestea constau in actiuni care
vizeaza
crearea,
colectarea,
stocarea,
prelucrarea
datelor
si
transmiterea informatiilor. Ele presupun operatii de inregistrare si calcul, precum si analiza, interpretarea, gruparea si utilizarea informatiilor in luarea deciziilor. Contabilitatea are un rol primordial in comunicarea financiara prin inregistrarea tuturor operatiunilor economico-financiare ale entitatii si sintetizarea acestora in situatiile financiare. Astfel, ea indeplineste un rol dublu: - In plan extern, reprezinta un instrument de comunicare financiara, prin informatiile furnizate utilizatorilor externi; - In plan intern, reprezinta un instrument de gestiune aflat la dispozitia managerilor. In literatura contabila modul de organizare a sistemului informational contabil a impus doua concepte: monoismul si dualismul contabil. Optiunea pentru un model sau altul de organizare este conditionata de restrictii economice si politice, de concepte si teorii contabile, precum si de presiunea si influenta utilizatorilor de informatii contabile dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Ca limbaj formalizat al afacerilor, contabilitatea firmei realizeaza reprezentarea interna si externa a organizatiei. Desi nu este singura sursa de informare, contabilitatea reprezinta sistemul de informare cel mai adecvat nevoilor entitatilor. Importanta si rolul contabilitatii in cadrul sistemului informational pentru decizii este covarsitor deoarece ea face legatura intre activitatile economice si factorii decizionali, dupa cum reiese si din urmatoarea schema: 15
Grafic Nr. 2 CONTABILITATEA CA SISTEM INFORMATIONAL PENTRU DECIZII
ORGANE DE DECIZIE
ACTIUNE
CONTABILITATE
ACTIVITATI ECONOMICE
NEVOIE INFORMATII DATE
Sursa: Claudia
CUANTIFICARE ACTIVITATI ECONOMICE PRIN Burtescu, Dorina INREGISTRARE
PRELUCRARE DATE SI STOCARE
Luta, “Contabilitate
COMUNICARE INFORMATII ORGANELOR Generala”,Editura DE DECIZIE
DATE
Independenta Economica, Pitesti 2008, pag. 10 Pentru a lua o decizie corecta si eficienta managerul trebuie sa stabileasca scopul urmarit, sa identifice mijloacele si variantele pentru atingerea lui, sa aleaga varianta considerata a fi optima, sa puna in practica si sa urmareasca aplicarea acesteia, sa analizeze rezultatele. Informatia contabila are o importanta esentiala in tot acest proces decizional. Prioritatea informatiei contabile in procesul decizional deriva din urmatoarele particularitati: Dispune de un grad de certitudine, relevanta, credibilitate superior celorlalte sisteme de informare; Sunt complete, neutre, consemnand in mod integrat si analitic activele, datoriile si capitalurilor entitatii sub aspectul marimii, structurii, provenientei si destinatiei lor; Asigura controlul corelatiei dintre venituri si cheltuieli, active si resurse; Utilizand procedee specifice si comune si altor stiinte, asigura atat cunoasterea globala, cat si analitica a elementelor entitatii; Contabilitatea asigura calcularea costurilor de productie, bugetarea lor, a veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor financiare; Fundamenteaza strategiile economice viitoare pe baza rezultatelor obtinute in perioada raportata; 16
Deci atunci cand o decizie vizeaza probleme economice, contabilitatea ofera informatii pentru trei functii manageriale: planificare, control si evaluare. La nivelul unei organizatii contabilitatea este cel mai important element al sistemului informational, deoarece: a) Cele mai multe decizii la nivel microeconomic sunt luate pe baza informatiilor furnizate de contabilitate; b) Permite managerilor si utilizatorilor externi de informatii sa aiba o imagine asupra întregii organizatii; c) Realizeaza legatura cu celelalte componente ale sistemului informational al întreprinderii, prin integrarea informatiilor privind aceste activitati într-o baza comuna. Unii autori au definit contabilitate ca un „joc social” care are reguli, actori (jucatori) si mize. În cazul contabilitatii privite ca „joc social” participa: a) Normalizatori contabili, organismele de reglementare contabila, care au rolul de a produce norme contabile; b) Producatorii de informatii contabile, profesionisti contabili care îsi desfasoara activitatea ca salariati în diferite organizatii, firme de servicii contabile sau cu titlu individual; c) Controlorii calitatii informatii contabile, auditorii financiari care realizeaza un control extern si independent al informatiei contabile; d) Utilizatorii de informatii contabile, din interiorul întreprinderii (managerii) si externi (banci, investitori, fisc, sindicate). Participantii la acest joc social pot fi avantajati în detrimentul altora, dea aceea este de preferat ca reglementarea contabilitatii firmelor este dorit sa se faca de catre organisme independente de normalizare contabila în care sa fie implicati toti cei interesati de informatia contabila.
2.1. DECIZIA –esenţa managementului
Element esenţial al procesului de conducere, decizia reprezintă actul de trecere de la gîndire la acţiune. Prin aceasta se urmăreşte găsirea celor mai raţionale căi de acţiune viitoare menite să asigure eficienţa maximă a acţiunilor 17
conducerii. Procesul sporirii continue a eficienţei acţiunilor conducerii impune ca orice decizie adoptată să aibă o temeinică fundamentare ştiinţifică. Caracteristic deciziei este faptul că ea reprezintă, expresia unui act raţional, coerent formulat, pe baza interpretării unor informaţii ce se prelucrează în scopul alegerii unei alternative menită să conducă la realizarea obiectivelor prestabilite. Decizia
constituie
un element
esential
al
managementului
fiind
instrumentul sau specific de exprimare cel mai important. Nivelul calitativ al conducerii unei unitati se manifesta cel mai bine prin deciziile elaborate si aplicate. In literatura de specialitate exista o multime de definitii pentru decizie. Pe baza datelor oferite de practica decizionala, a fost formulata definitia deciziei astfel: Decizia reprezintă un proces dinamic, raţional, în care, pe baza unor informaţi corespunzătoare, se alege o linie de acţiune, dintre un număr oarecare de posibilităţi (alternative)în scopul influenţării activităţii executanţilor şi de a se obţine un anumit rezultat. Din definiţia deciziei se pot reţine următoarele elemente : - este privită ca un proces de alegere raţională ; - reprezintă actul final în stabilirea direcţiei de acţiune a realizării unui obiectiv ; - acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de alegere ; - dirijează activitatea subordonaţilor etc. în condiţiile în care acţiunea unui conducător este impusă de evenimente fără a avea posibilitatea de a opta o altă alternativă, nu este vorba de o decizie. Asigurand conducerii posibilitatea de a atrage şi combina resursele disponibile şi de a dirija procesul de producţie, decizia de conducere reprezintă principalul instrument de realizare a obiectivelor stabilite pentru o anumită perioadă dată. Dat fiind faptul că în cadrul unei situaţii decizionale acelaşi obiectiv poate fi înfăptuit pe mai multe căi, cu resurse diferite, se solicită din partea conducerii societăţii o înaltă competenţă profesională şi responsabilitate,
18
atat în ceea ce priveşte stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor şi alegerea celei mai avantajoase, cat si cu privire la consecinţele acestora. Cu cât acţiunea factorilor (cu influenţă pozitivă sau negativă) ce nu au fost consideraţi iniţial este mai frecventă şi rezervele mai numeroase, cu atît mai mult devine mai necesară intervenţia conducerii prin adoptarea de noi decizii. Acestea justifică afirmaţia că decizia implică o combinaţie raţională între experienţă şi creativitate. Experienţa permite evaluarea efectelor diferitelor soluţii posibile, comparativ cu rezultatele înregistrate în ciclurile decizionale anterioare, iar creativitatea face posibilă imaginarea de noi alternative, pentru care experienţa anterioară nu poate furniza informaţii asupra consecinţelor aplicării acestora. Subordonarea întregii activităţi decizionale experienţei acumulate în activitatea de conducere, fără a recurge la creativitate şi la unele metode adecvate, ca : simularea, scenariile, modelarea economico-matematică în vederea identificării unor variante pentru cazurile decizionale, poate avea consecinţe negative, atat în ceea ce priveşte stimularea iniţiativei creatoare, cat şi a rezultatelor obţinute în urma materializării în practică a deciziilor. Avînd în vedere implicaţiile multiple ale deciziilor asupra activităţii şi rezultatelor societăţii rezultă cu multă acuitate necesitatea elaborării unui număr corespunzător de variante şi evaluarea reală a consecinţelor fiecăreia dintre acestea. Cunoaşterea calităţii deciziilor şi implicaţiile acestora înainte de a fi adoptate reduce riscul apariţiei unor consecinţe nedorite după materializarea lor si declanşarea unui nou ciclu decizional pentru corecţie, După adoptarea lor, calitatea deciziilor este evaluată prin efectele provocate prin mărimea abaterilor faţă de consecinţele preconizate. Din cele precizate mai sus rezultă importanţa evaluării calitative a deciziilor, anterior aplicării lor, pentru că pe această cale se poate evita, în mare măsură, risipa de resurse, energie umană, timp etc., impuse de adoptarea celor de corecţie. In societate, necesitatea adoptării deciziilor de conducere se impune cel puţin în următoarele situaţii: 1) modificări în structura calităţii factorilor de producţie alocaţi;
19
2) în situaţia în care factorii perturbatori au creat un dezechilibru între subsistemul conducător şi subsistemul condus, ceea ce pune în pericol realizarea obiectivului propus. Acest dezechilibru poate fi generat şi de o activitate anterioară
necorespunzătoare,
cum
ar
fi,
spre
exemplu,
repartizarea
necorespunzătoare a sarcinilor de producţie pe subdiviziunile organizatorice în raport cu resursele de factori de producţie repartizate, nestăpînirea schimbărilor intervenite în sistem etc. Toate acestea vor impune o nouă concepţie în gîndirea materializată în conţinutul deciziilor ; 3) în situaţia în care există echilibru între cele două subsisteme cu privire la realizarea obiectivului propus, dar conducerea unităţii depune eforturi pentru a obţine rezultate superioare. Aceasta presupune o nouă corelare a obiectivelor cu resursele materiale şi umane de care dispune.
2.1.1. Elemente ale procesului decizional
Problematica complexă ridicată de adoptarea unei decizii fundamentate ştiinţific necesită cunoaşterea elementelor ce trebuie avute în vedere la elaborarea acestora. Decidentul reprezintă persoana care, în virtutea funcţiei pe care o ocupă, are dreptul de a decide. In procesul de luare a deciziei se presupune că decidentul este nemulţumit de o situaţie existentă sau de perspectiva unei situaţii viitoare şi posedă dorinţa, prin autoritatea pe care o are, de a iniţia măsuri menite să modifice această situaţie. Pentru a urmări realizarea obiectivelor sale, decidentul trebuie să dispună de mijloacele necesare prin care să poată influenţa starea lucrărilor pe care doreşte să o realizeze. Un rol deosebit de important în creşterea capacităţii decizionale îl au diferitele forme de colaborare ale acestora cu specialişti în probleme de conducere, cum ar fi consultaţii, cooptarea acestor specialişti în diferite organe de conducere ale unităţii etc., precum şi frecventarea unor forme de specializare organizate, la care se adaugă cursurile postuniversitare de specialitate. 20
Mediul ambiant, al doilea element al procesului decizional, reprezintă cadrul în care acţionează decidentul. Acesta are o influenţă deosebită în asigurarea creşterii eficienţei procesului decizional, în acest sens pot fi amintite următoarele : perfecţionarea relaţiilor de producţie ; îmbunătăţirea continuă a sistemului de programare, perfecţionarea formelor de organizare şi conducere în profil teritorial; creşterea nivelului de pregătire generală şi de specialitate ; creşterea nivelului tehnic al unităţilor ca urmare a investiţiilor alocate ; introducerea unor metode moderne de programare şi urmărire a producţiei prin prelucrarea automată a datelor ; aplicarea în practică a rezultatelor cercetării etc. In procesul decizional aceste tendinţe sînt concretizate în creşterea numărului de variabile si restricţii — limită, multiplicîndu-se interdependenţa dintre ele. Pentru ca în procesul decizional să se asigure rezultatele scontate este necesar ca factorii decizionali să se autoperfecţioneze permanent, pentru a putea face faţă dificultăţilor generate de transformările survenite în mediul ambiant. Mulţimea alternativelor — variantele posibile de adoptat în vederea realizării obiectivelor propuse. Particularităţile tehnice şi economice îşi pun amprenta asupra procesului decizional şi amplifică elementele necesare de luat în considerare Mulţimea criteriilor posibile de luat în considerare pentru aprecierea variantelor de decizie. Criteriile pot fi de natură economică, tehnică, socială etc., fiecărui criteriu îi corespunde unul sau mai mulţi indicatori. Unele au un caracter obligatoriu, la care trebuie să răspundă fiecare variantă luată în considerare, iar altele au un caracterer relativ, exprimat de elementele prin care se realizează diferenţierea variantelor şi aprecierea lor. Mulţimea consecinţelor alternativelor. Fiecărei alternative îi corespund anumite consecinţe, concretizate în nivelul indicatorilor luaţi în considerare la aprecierea acestora. Alegerea variantei optime înseamnă alegerea alternativei căreia îi corespund consecinţele cele mai avantajoase în raport cu scopul urmărit.
21
2.2. Conţinutul deciziilor din entităţile economice
Adoptarea deciziei constituie un act de alegere specific uman, care determină un anumit curs al evenimentelor. Fiecărei decizii îi corespunde un anumit specific, în funcţie de natura problemei pe care o abordează, de particularităţile condiţiilor în care se desfăşoară procesele de producţie şi de consecinţele pe care le are asupra activităţii de ansamblu ale unităţii într-o anumită perioadă de timp, în funcţie de problematica cu caracter tehnic ce urmează a fi reglementată prin adoptarea deciziilor, se stabileşte natura economică a acestora, concretizată în nivelul indicatorilor economici rezultativi. Ca urmare, se constată interdependenţa dintre conţinutul tehnic si economic al deciziilor, dar, în acelaşi timp există şi o delimitare între cele două aspecte determinată de particularităţile restricţiilor, natura informaţiilor şi metodele folosite în construirea variantelor de decizie. Realizarea obiectivelor societăţii pe cele mai raţionale căi sînt condiţionate, în mare măsură, de identificarea şi evaluarea unui complex de probleme decizionale care apar în procesul de funcţionare a sistemului, atît în ansamblul său, cît şi la nivelul diferitelor subsisteme. La nivelul sistemului principalele probleme decizionale pot fi structurate în funcţie de mai multe criterii, printre care pot fi amintite : parametrii conducerii — intrările în sistem, procesele economice din sistem, ieşirile; activităţile desfăşurate menite să asigure reglarea şi funcţionarea optimă a subsistemelor; probleme decizionale care apar în funcţie de orzontul de timp considerat etc. Pentru asigurarea funcţionării sistemului la parametrii prestabiliţi, de mare importanţă este alocarea factorilor de producţie, care trebuie să corespundă ca mărime şi structură condiţiilor naturale, specificului proceselor tehnologice, cît şi exigenţelor economice. Asigurarea nivelului şi structurii factorilor de producţie se realizează prin intrările în sistem. Intrările se stabilesc în funcţie de structura de producţie, tehnologiile ce urmează a fi aplicate, condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de producţie, stocurile existente la începutul perioadei etc. în acelaşi timp, optimizarea structurii de producţie precede 22
soluţionarea următoarelor probleme : stabilirea profilului şi gradului de specializare a întreprinderii; gradul de integrare a prelucrării producţiei ; structura organizatorică etc. 2.2.1.Cerinţe faţă de deciziile de conducere
Cele mai importante cerinţe a procesului decizional se pot considera următoarele: Adoptarea oricărei decizii de conducere trebuie să aibă la bază o fundamentare complexă, care să rezulte din informarea permanentă cu noutăţile obţinute de cercetarea ştiinţifică, rezultatele aplicării acestora în producţie, astfel încît să se realizeze o producţie sporită cu o înaltă eficienţă economică. Cunoaşterea strictă a realităţii din societate reprezintă o altă cerinţă importantă pentru încadrarea deciziilor într-un proces obiectiv de conducere. Dacă la elaborarea deciziilor se procedează la „ajustarea" informaţiilor şi se iau în seamă cu precădere elementele subiective, deciziile adoptate sînt lipsite de fundamentul ştiinţific, iar consecinţele nu vor fi cele scontate. Deciziile de conducere trebuie să se bazeze pe o analiză reală şi complexă a situaţiei din trecut, pe realităţile prezentului şi să vizeze situaţia de perspectivă. Eficienţa deciziilor de conducere este determinată, în mare măsură, de momentul adoptăriilor. Adoptarea acestora în timp util reprezintă o cerinţă de bază pentru buna desfăşurare a activităţii , mai ales dacă se are în vedere influenţa factorilor naturali asupra sistemului. Această cerinţă presupune respectarea intervalului de timp disponibil. Atît luarea cu întîrziere a unor decizii, cît şi adoptarea lor pripită, au consecinţe negative asupra rezultatelor economice şi financiare. Adoptarea la momentul oportun a unor decizii presupune existenţa unui sistem informaţional corespunzător naturii deciziei ce urmează a fi adoptată. Deciziile care vizează obiective majore, ce antrenează un volum important de resurse, avînd consecinţe de lungă durată, solicită un volum de informaţii mai mare, cu un anumit grad de prelucrare.
23
Adoptarea deciziilor trebuie să se realizeze numai de către persoanele investite cu acest drept. Această cerinţă impune realizarea unui echilibru între autoritatea ierarhică şi autoritatea profesional-morală a decidenţilor. Formularea corespunzătoare a deciziilor reprezintă o cerinţă esenţială pentru înţelegerea şi traducerea corectă în practică. Decizia trebuie formulată clar, concis, să permită atât înţelegerea fără echivoc a soluţiei adoptată cît şi implementarea acesteia, fără a solicita explicaţii suplimentare. Aceasta presupune ca decizia să indice : obiectivul urmărit, mijloacele de acţiune, persoanele responsabile de implementarea ei, termenul de execuţie, modul de informare cu privire la evoluţia consecinţelor sau a etapelor de implementare etc., în funcţie de natura deciziei, în formulare pot fi incluse şi alte elemente, cum ar fi, în cazul deciziilor economice, suma şi volumul mijloacelor financiare, nivelul factorilor de producţie alocaţi, nivelul indicatorilor rezultativi etc. Coordonarea deciziilor reprezintă o altă cerinţă importantă, asigurînd sesizarea şi înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între deciziile de ansamblu şi cele complementare. Această corelare a deciziilor nu restrînge iniţiativa conducătorilor aflaţi la niveluri ierarhice inferioare, ci, dimpotrivă, înfăptuirea obiectivelor de ansamblu ale unităţii pot fi realizate numai prin stimularea iniţiativei acestora, astfel încît să mobilizeze toate resursele materiale şi umane din domeniul său de activitate. Adoptarea unei decizii, indiferent de nivelul ierarhic sau domeniul de activitate, presupuneelaborarea mai multor alternative, care reflectă posibilităţile de realizare a obiectivului propus. Pentru fiecare alternativă trebuie să se determine consecinţele previzibile, evaluarea acestora şi, în funcţie de rezultatele date, se alege alternativa ce corespunde cel mai bine scopului urmărit. Stabilirea unui număr corespunzător de alternative, analiza temeinică a acestora, reprezintă o cerinţa de bază pentru fundamentarea deciziilor. Pentru realizarea în practică a acestor cerinţe este necesar ca decidentul să dispună de un anumit volum de informaţii oportune şi de un anumit de timp de la
24
identificarea problemei pînă la necesitatea adoptării acesteia. Prelucrarea automată a datelor are menirea de a uşura transpunerea practică a acestei cerinţe.
2.2.2. Etapele şi fazele procesului decizional
Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia managerilor. Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica şi evaluează decizia managerială Adoptarea deciziilor de conducere viabile presupune organizarea şi sistematizarea activităţii managerilor, astfel încît lucrările să se desfăşoare într-o succesiune logică Derularea procesului decizional, în ansamblul său, impune parcurgerea amumitor etape cărora le corespund anumite faze. Principalele etape ale procesului decizional sînt: etapa pregătitoare, stabilirea variantei de decizie, aplicarea deciziei, evaluarea rezultatelor obţinute. Etapa pregătitoare cuprinde următoarele faze : — identificarea problemei şi aprecierea situaţiei, care impune declanşarea procesului decizional, în acest scop este necesar ca decidentul să cunoască la timp
apariţia
factorilor
ce
influenţează
funcţionarea
sistemului
sau
subsistemului, determinîndu-i abateri de la parametrii prestabiliţi. — formularea scopului urmărit de decident, prin intervenţia sa asupra restabilirii funcţionării normale a sistemului sau subsistemului. Importanta acestei faze constă în asigurarea concentrării atenţiei asupra consecinţelor influenţei factorilor perturbatori si a rezultatelor scontate prin materializarea deciziei. — culegerea informaţiilor necesare elaborării variantelor. In această fază se stabilesc informaţiile necesare, volumul, structura, termenul de transmitere, persoanele care răspund de culegerea şi prelucrarea acestora, astfel încît să se
25
obţină informaţii agregate cu capacitate mai completă de reflectare asupra fenomenelor sau proceselor vizate. Stabilirea variantei de decizie este cea de-a doua etapă şi îi corespund urmâtoarele faze : — stabilirea unui sistem riguros de indicatori sau parametri, cu ajutorul cărora să se poată evalua consecinţele fiecărei alternative. Sistemul de indicatori trebuie să fie unitar pentru toate variantele şi să răspundă scopului urmărit de decident prin realizarea obiectivului propus. — analiza comparativă a variantelor. Cu
ajutorul
unui
sistem
corespunzător ,de indicatori stabiliţi în faza precedentă, se evidenţiază implicaţiile ce rezultă ,prin aplicarea lor în practică. Această analiză se efectuează avînd, în principal, două obiective : a) resursele materiale, financiare şi umane solicitate de fiecare variantă ; b) rezultatele de producţie şi implicaţiile economice ale acestora. — alegerea variantei ce oferă rezultatele cele mai bune. In procesul decizional momentul opţiunilor este hotărîtor, această fază are implicaţiile cele mai mari asupra rezultatelor finale ale societăţii . De modul în care decidentul apreciază consecinţele variantei pentru care optează depinde în rnare măsură mobilizarea resurselor interne, îmbinarea factorilor de producţie şi, în final, realizarea obiectivului propus. Aplicarea deciziei constituie cea de-a treia etapă. Această etapă trebuie pregătită cu foarte mare atenţie, ea presupune adoptarea în prealabil a unui plan de acţiuni cu privire la informarea componenţilor unităţii implicaţi în înfăptuirea deciziei adoptate. Totodată, pentru materializarea deciziei este: nevoie de o formulare precisă a sarcinilor, prin încredinţarea lor persoanelor celor mai indicate a le duce la îndeplinire şi prin transmiterea acestora la momentul cel mai indicat şi într-o formă adecvată, în cadrul societăţii . Evaluarea rezultatelor obţinute încheie procesul decizional, în această, etapă se determină măsura în care obiectivele fixate au fost îndeplinite, cauzele care au generat eventualele abateri, influenţa factorilor aleatori asuprarezultatelor preconizate, în continuare se analizează critic modul de desfăşurare a etapelor şi fazelor procesului decizional, efectuîndu-se intervenţii de corectare, dacă acestea se impun (decizii de corecţie), elaborarea unor concluzii cu privire 26
la perfecţionarea metodelor folosite, în scopul îmbunătăţirii activităţii în următorul proces decizional. La elaborarea deciziilor strategice si tactice este necesar ca procesul decizional să se desfăşoare în totalitatea sa, respectând anumite criterii şi reguli, în funcţie de tipurile de probleme, pentru că orice eroare neeliminată poate antrena un consum nejustificat de resurse sau conduce la nerealizarea obiectivului propus. Delimitarea etapelor şi fazelor pentru fiecare problemă în parte, depinde, în mare măsură, de competenţa decidentului.
Grafic Nr. 3 PROCESUL DECIZIONAL
Stabilirea scopului urmarit (planificarea)
Identificarea mijloacelor si variantelor pentru atingerea lui
DECIZIE (alegerea variantei considerata a fi optima)
Punerea in practica a deciziei si urmarirea executarii ei
Sursa: Claudia Burtescu, Dorina Analiza Luta, “Contabilitate Generala”, rezultatelor
Editura Independenta Economica, Pitesti 2008, pag. 11 Prioritatea informatiei contabile in procesul decizional deriva din urmatoarele particularitati4: Dispune de un grad de certitudine, relevanta, credibilitate superior celorlalte sisteme de informare;
4
M. Epuran, V. Babaita, C. Imbrescu, “Teoria contabilitatii”, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag 35
27
Sunt complete, neutre, consemnand in mod integrat si analitic activele, datoriile si capitalurile entitatii sub aspectul marimii, structurii, provenientei si destinatiei lor; Asigura controlul corelatiei dintre venituri si cheltuieli, active si resurse; Utilizand procedee specifice si comune si altor stiinte, asigura atat cunosterea globala, cat si analitica a elementelor entitatii; Contabilitatea asigura calcularea costurilor de productie, bugetarealor, a veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor financiare; Fundamenteaza strategiile economice viitoare pe baza rezultatelor obtinute in perioada raportata. Deci atunci cand o decizie vizeaza probleme econoice, contabilitatea ofera informatii pentru trei functii manageriale: planificare, control si evaluare.
2.3. Rolul situatiilor financiare anuale in furnizarea informatiilor contabile conform OMFP 3055/2009
Situaţiile financiare anuale reprezintă forma de bază în publicarea informaţiei contabile, având ca obiectiv oferirea de informaţii privind poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi utile unei game largi de utilizatori în luarea deciziilor economice. Conturile anuale, prin modul de participare la circuitul „informaţie – analiză - decizie”, sunt considerate baza de referinţă în procesul conducerii activităţii economico-financiare a întreprinderii. Ca funcţie previzională a conturilor anuale, acestea utilizează în procesul de conducere curentă şi de perspectivă informaţiile contabile şi financiare, iar pe baza acestora efectuânduse calcule previzionale asupra modului în care se va desfăşura activitatea în perioadele următoare, prin aceste calcule asigurându-se stabilirea unor indicatori cât mai precişi şi respectiv decizii economice cât mai eficiente. 28
Situatiile financiare anuale se intocmesc potrivit Ordinului Ministerului Finantelor Publice n. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, in cap 2, sectiunea 1 regasindu-se Dispozitii Generale Privind Situatiile Financiare Anuale, iar in sectiunea 2 Utilizatorii si caracteristicile Calitative Ale Situatiilor Financiare Anuale. 2.3.1. Utilizatorii situatiilor financiare anuale Utilizatorii situatiilor financiare intocmite potrivit prezentelor reglementarii includ investitorii acuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clientii, institutiile statului si ale autoritatii, precum si publicul. Acestia utilizeaza situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din necesitatile lor de informatii. In functie de partile interesate, necesitatile de informatii pot include urmatoarele: a) Investitorii. Ofertantii de capitol purtator de risc si consultantii lor sunt preocupati de riscul inert tranzactiilor si de rentabilitatea investitiilor lor. Ei au nevoie de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda instrumente de capitol. Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati devidende. b) Angajatii. Personalul angajat si grupurile sale reprezentative sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea angajatilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati dividende. c) Creditorii. Creditorii sunt interesati de informatii care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta. d) Furnizorii si alti creditori. Furnizorii si alti creditori sunt interesati de informatii care le permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu execeptia cazului in care ei sunt dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand aceasta este un client major. 29
e) Clientii. Clientii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii unei entitati, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivasau sunt dependenti de ea. f) Institutiile statului si alte autoritati. Institutiile statului si alte autoritati sunt interesate de alocarea resurelor si implicit de activarea entitatiilor. Acestea solicita informatii pentru a reglementa activitatea entitatilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru calculul venitului national si al altor indicatori statistici similari. g) Publicul. Entitatile pot afecta publicul in diferite moduri. De exemplu, entitatiile pot avea o contributie substantiala lla economia locala in multe moduri, mai ales prin numarul de angajati si colaborarea cu furnizorii locali. Situatiile financiare pot ajuta publicul furnizand informatii referitoare la evolutiile recente si tendintele legate de prosperitateaentitatii si a sferei de activitate a acesteia. Desi nu toate necesitatile de informatie ale utilizatorilor pot fi satisfacute de situatiile financiare cu scop general, exista informatii care por interesa toti utilizatorii.
2.3.2. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare anuale
Carateristicile calitative sunt atributele care determina utilitatea informatiei oferite de situatiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea, si comparabilitatea. (1) Inteligibilitatea. O calitate esentiala a informatiilor furnizate de situatiile financiare este aceea ca ele trebuie sa fie usor intelese de utilizatori. In acest scop, se presupune ca utilizatorii dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea afacerilor si a activitatilor economice, de notiuni de contabilitate si au dorinta de a studia informatiile prezentate, cu atentia cuvenita. Totusi, informatiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse in situatiile financiare datorita relevantei lor in luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul ca ar putea fi dificil de inteles pentru anumiti utilizatori. 30
(2) Relevanta. Pentru a fi utile, informatiile trebuie sa fie relevante pentru luarea deciziilor de catre utilizatori. Informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i pe acestia sa evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, sa confirme sau sa corecteze evaluarile lor anterioare. Relevanta informatiei este influentata de natura sa si de prgul de semnificatie. In anumite cazuri, natura informatiei este suficienta, prin ea insasi, pentru a determina relevanta sa. In alte cazuri, atat natura, cat si pragul de semnificatie sunt importante. In intelesul prezentelor reglementari, se considera ca o informatie este semnificativa daca omisiunea sau prezentarea sa eronata poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare anuale. In analiza semnificatiei unui element sunt luate in considerare marimea si/sau natura omisiunii sau a declalatiei eronate judecate in contextul dat. (3) Credibilitatea. Pentru a fi utila, informatia trebuie sa fie si credibila. Informatia este credibila cand nu contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca reprezinta corect ceea ce si-a propus sa reprezinte sau ceea ce se asteapta, in mod rezonabil, sa reprezinte. Pentru a fi credibila, informatia trebuie sa reprezinte cu fidelitatea tranzactiile si alte evenimente pe care aceasta fie si-a propus sa le reprezinte, fie este de asteptat, in mod rezonabil, sa le reprezinte. Pentru ca informatia sa prezinte credibil evenimentele si tranzactiile pe care isi propune sa le reprezinte, este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul si realitatea lor economica, si nu doar cu forma lor juridica, potrivit pct. 46 din prezentele reglementari. De asemenea, pentru a fi credibila, informatia cuprinsa in situatiile financiare trebuie sa fie neutra, adica lipsita de influente. Situatiile financiare nu sunt neutre daca, prin selectarea si prezentarea informatiei, influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
31
In exercitarea rationamentelor necesare pentru a face estimarile cerute in conditii de incertitudine, este necesara includerea unui grad de precautie, astfel incat activele si veniturile sa nu fie subevaluate. Pentru a fi credibila, informatia din situatiile financiare trebuie sa fie completa. O omisiune poate face ca informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare si astfel sa nu mai aiba caracter credibil si sa devina defectuoasa din punct de vedere al relevantei. (4) Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unei entitati in timp, pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale. Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale diverselor entitati, pentru a
le evalua pozitia financiara si
performanta. Astfel, masurarea si prezentarea efectului financiar al acelorasi tranzactii si evenimente trebuie efectuate intr-o maniera consecventa in cadrul unei entitati si de-a lungul timpului pentru acea entitate si intr-o maniera consecventa pentru diferite entitati. O consecinta importanta a calitatii informatiei de a fi coparabila este ca utilizatotii sa fie informati despre politicile contabile utilizate in elaborarea situatiilor financiare si despre orice modificare a acestor politici, precum si despre efectele unor astfel de modificari. Utilizatorii trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele intre politicile contabile pentru tranzactii si alte evenimente asemanatoare utilizate in aceeasi entitate de la o perioada la alta, cat si de diferite entitati. Conformitatea cu prezentele reglementari, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de entitate, ajuta la obtinerea comparabilitatii. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie sa devina un impediment in introducerea de politici contabile imbunatatite. Nu este indicat pentru o entitate sa continue sa evidentieze in contabilitate, in aceeasi maniera, o tranzactie sau un alt eveniment daca politica adoptata nu mentine caracteristicile calitative de relevanta si credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate sa-si lase politicile contabile nemodificate atunci cand exista alternative mai relevante si mai credibile. Este, de asemenea, important ca situatiile financiare sa prezinte informatii corespunzatoare pentru perioadele precedente. 32
(5) Pentru ca informatia sa fie relevanta si credibila, sunt necesare urmatoarele: Informatia sa fie oportuna pentru luarea deciziilor de catre utilizatori; Beneficiile de pe urma informatiei sa depaseasca costul acesteia;
III. INFORMATIILE FURNIZATE DE SITUATIILE FINANCIARE ANUALE LA S.C. COM ACTIV S.A. 3.1. PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. COM ACTIV S.A. Rm. Valcea, a fost infiinţată in anul 1994, fiind inregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J38/1720/1994
şi işi
desfăşoară activitatea in conformitate cu prevederile legale ale actului constitutiv. S.C. COM ACTIV S.A. cu sediul in Rm. Valcea, Str. Ferdinand, nr. 58, Cod Unic de Înregistrare RO 6784136, are ca obiect principal de activitate conform codului CAEN: Fabricarea de construcţii metalice si parţi componente ale structurilor metalice Societatea este persoană juridică romană, are forma juridică de societate pe acţiuni cu capital privat şi işi desfăsoară activitatea in conformitate cu legile romane si cu statutul stabilit la constituire. Societatea are 5 membrii acţionari si anume : KISS FRANCISC- acţionar principal, KISS MARIA, KISS FRANCISC ROMEO, KISS LENKE, ŢÂRLEA EDITH. Capitalul social subscris si vărsat este in sumă de 88.897 lei. S.C. COM ACTIV S.A. are ca obiect de activitate producţia de piese si subansamble obţinute prin presaj, ambutisare, sudură, prelucrări metalice prin aschiere, acoperiri metalice (zincare electrolitică), si diferite confecţii metalice conform documentaţiei beneficiarilor. In cei aproximativ 17 ani de activitate, firma a colaborat pe bază de comenzi si contracte cu firme importante: ELECTRICA SA, ROMVAG Caracal, Automobile DACIA, HIDROSERV SA, ELCO SA, Uzina Electrica Doicesti, HERVIL SA, OLTCHIM SA, ELECTROCENTRALE, RETRASIB etc. 33
S.C. COM ACTIV S.A. este agent comercial inregistrat ca plătitor de impozit pe profit incepând cu 01-01-2007 si firma plătitoare de tva incepând cu data de 10-01-1995. 3.1.1.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII LA S.C. COM ACTIV S.A. Toate activităţiile de producţie si auxiliare se desfăsoară in cadrul aceluiaşi amplasament, situate pe strada Ferdinand, Nr. 58, Rm. Vâlcea. Activitatea de producţie este condusă de un şef de producţie care este subordonat administratorului si are următoarele atribuţii: Organizează, îndrumă si controlează toate activităţile de producţie; Conduce activităţile productive ale societăţii comerciale; Colaborează cu celelalte structuri organizatorice ale întreprinderii; Organizează şi ia măsuri pentru respectarea procesului tehnologic; Asigură realizarea produselor in concordanţă cu normele şi condiţiile de calitate stabilite, cu normele de tehnică a securităţii şi a măsurilor de protecţie a muncii; Urmăreste continuu modul in care este folosită forţa de muncă şi stabileste necesarul acesteia in perspective, in funcţie de prospectarea pieţei si a unor comenzi ferme; Controlează modul de folosire a capacităţilor de producţie in conditiile de eficienţă maximă in secţia de producţie; Răspunde de perfecţionarea cunostinţelor tuturor salariaţilor cuprinşi in procesul de producţie. Societatea comercială este dotată cu mijloace de producţie şi forţă de muncă specializată in domeniul construcţiei metalice si a produselor din metal. S.C. COM ACTIV S.A a avut in medie 13 angajaţi in cursul anului 2010. 3.2. Situatiile financiare anuale - sursa principala de informatii contabile Potrivit reglementărilor contabile prevazute de Directivele Europene a IV-a si a VII-a aprobate de O.M.F.P. nr. 3055/2009, persoanele juridice care la data 34
bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii( denumite in continuare criterii de mărime): total active:3.650.000 euro; cifra de afaceri neta:7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi in cursul exerciţiului financiar:50; intocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: bilanţ prescurtat; cont de profit şi pierdere; note explicative la situaţiile financiare anuale. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar; Situaţiile financiare anuale, respectiv situaţiile financiare anuale simplificate constituie un tot unitar. 3.2.1. BILANTUL CONTABIL AL S.C. COM ACTIV S.A LA 31.12.2010 Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de active, datorii şi capital propriu ale entitaţii la sfarşitul exerciţiului financiar, precum şi in celelalte situaţii prevazute de lege. În bilanţ elementele de active şi datorii sunt grupate după natură si lichiditate, respectiv natură si exigibilitate. Bilanţul societăţii S.C. COM ACTIV S.A. a fost intocmit conform prevederilor in vigoare de o firmă specializată, membru CECCAR cu care societatea are incheiat un contract de prestare servicii contabile si intocmire situaţii financiare anuale. A. Activele imobilizate La finalul anului 2010 S.C. COM ACTIV S.A. nu a avut solduri in conturi de imobilizări necorporale.
35
Imobilizările corporale au cunoscut o evoluţie datorată creşterii imobilizărilor corporale in curs de execuţie, ct. 231, societatea investind in prezent pentru deschiderea unei spalătorii auto. B. Activele circulante. Stocurile au cunoscut o evoluţie fată de inceputul anului 2010, crescând de la 207.583 lei la inceputul anului la 229.295 lei la sfarsitul anului 2010. Creanţele la sfârşitul anului 2010 au fost in sumă de 229.295 lei, printr-o analiză a balanţei de verificare de la 31.12.2010 se vede că ponderea cea mai mare, peste 90%, din suma este datorată creanţelor de la clienţi. *S.C. COM ACTIV S.A nu a avut in cursul anului 2010 investitii pe termen scurt, conform bilanţului. * casa si conturi la bănci: din bilanţ reiese că soldul este de 15.453 lei, cea mai mare valoare venind din soldul casei 13.908 lei. * datoriile (care trebuiesc plătite intr-o perioadă de pană la un an) la sfarşitul anului 2010 aveau un sold de 142.840 lei. O analiza a balanţei de verificare dezvăluie că cea mai mare pondere a datoriilor (116.426 lei) sunt datorii căre furnizori, aceasta problemă apare din cauza facturilor emise de S.C. COM ACTIV S.A a căror scadenţa este de 60 de zile, iar facturile primite de la furnizori au o scadenţă de 30 de zile. Cu toate acestea la sfârşitul anului 2010 sumele de încasat de la clienţi au fost duble decat sumele de plată către furnizori. Bilanţul contabil ne dezvăluie si informaţii referitoare la capitalul subscris vărsat (88.897 lei), primele de capital (253.811 lei) si despre rezervele din reevaluare (253.811 lei) si reflectă si modificarea lor in cursul anului, care in cazul exemplului nostru nu au suferit modificari. Profitul exerciţiului financiar a scăzut faţă de exerciţiul anterior de la 5.773 lei la 1.240 lei. FORMULARUL 10 al bilaţului contabil ne furnizează informaţii importante referitoare la activele societaţii, creanţe, datorii si rezultatul exercitiului financiar putându-se compara cu sodurile de la 01.01.2010 inscrise in bilant. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE (formularul 20) 1) Cifra de afaceri netă a cunoscut o scădere faţă de exercitul anterior (2009) scazând de la 709.375 lei la sfarsitul lui 2009 la 589.153 lei la sfarsitul anului 36
2010. Cifra de afaceri a anului 2010 este datorată in mare parte vanzării de produse finite (555.795 lei) şi din efectuarea de lucrări şi prestari de servicii. 2) Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii a fost la sfârşitul anului 2010 de 7.258 lei reflectând investiţia in noua spălătorie. 3) Cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile au fost de 298.316 lei la sfarşitul exerciţiului financiar 2010, dintre care doar cheltuielile cu energia şi apa au fost de 31.181 lei. 4) cheltuielile cu personalul din cursul anului 2010 au însumat 216.233 lei . Toate acestea au dus la un profit curent de 9.620 lei. Profitul/ pierderea bruta = venituri totale/ cheltuieli totale Profitul/pierderea bruta = 624.070 lei /614.450 lei Profitul/pierderea bruta = +9.620 lei Profitul brut(2010)= 9.620 lei Profitul net = profitul brut – cheltuielile cu impozitul pe profit Profitul net = 9.620 lei – 8.380 lei Profitul net = 1.240 lei Bilanţul anului 2010 ne furnizează şi informaţii despre evoluţia fată de exerciţiul anterior a capitalului social, care nu a cunoscut modificari faţă de exerciţiul anterior, 88.897 lei. Balanţa de verificare in baza căreia a fost intocmit bilanţul anului 2010 ne furnizează informaţi referitoare la datoriile societăţii către salariaţi, astfel la 31.12.2010 nu au fost achitate contribuţiile salariale aferente angajaţilor, stiind că acestea au termen de plată data de 25 a lunii următoare, si bilanţul a fost intocmit pe baza balanţei de verificare de la 31.12.2010 putem trage concluzia că firma nu este una corecta cu angajaţii sai, societatea avand sold in casă si in bancă la 31.12.2010 de 15.453 lei, iar contribuţiile salariale erau de 5.193 lei. Astfel de situaţii pot avea influenţe negative în incercarea de a accesa un credit de exemplu, instituţiile de creditare solicită societaţiilor doritoare ultimul bilanţ si balanta aferentă cât si ultima balanţă de verificare tocmai pentru a verifica bonitatea solicitantului. Formularul 40 al bilanţului ne prezintă situaţia activelor imobilizate la 31.12.2010.
37
Singura modificare din cursul anului 2010 este creşterea imobilizărilor corporale in curs de execuţie (7.258 lei), societatea investind in noua spălătorie, amenajarea acesteia, construcţia unui gard, etc. Tot acest formular ne prezinată situaţia amortizării activelor imobilizate, in cursul anului 2010 nu s-a amortizat si nici nu a fost scos din evidenţă nici un activ imobilizat. Nu s-a facut nici o ajustare pentru depreciere in cursul anului 2010 3.2.2. NOTELE EXPLICATIVE ALE BILANTULUI S.C. COM ACTIV S.A. Conform O.M.F.P. nr. 3055/2010 notele explicative trebuie: a) să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite; b) să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate in bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, dupa caz, in situatia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru inţelegerea oricărora dintre acestea. Pot să existe situaţii financiare corecte, dar care să lase în umbră anumite puncte ale activităţii agentului economic. De aceea, Bilanţul, Contul de profit şi pierdere şi, eventual, Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să fie însoţite de Notele explicative, care sunt considerate, prin lege, parte integrantă a lucrărilor de sinteză contabilă anuale. Notele completează si explică datele prezentate în cadrul celorlalte componente ale situaţiilor financiare. Nu au rolul de a substi siuaţiile financiare sau să justifice insuficienţa lor. Informaţia financiară, pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie sintetică şi limitată la aspectele importante. Notele explicative trebuie să raspundă la trei exigenţe principale : - Să fie la îndemâna unui număr mare de utilizatori, motiv pentru care informaţiile furnizate nu trebuie să fie abundente sau excesiv de tehnice; - Să furnizeze toate datele semnificative; 38
- Să fie clare şi în aceleaşi timp succinte, pe cât posibil. Calitatea informaţiei tine mai mult de pertinenţa datelor decât de volumul lor. Conţinutul Notelor explicative este prezentat de REGLEMENTĂRI CONTABILE conforme Directivelor Europene. Acestea sunt compuse, pe de o parte, din informaţii obligatorii, indiferent de importanţa lor, iar pe de altă parte, din informaţii care au o importanţă semnificativă pentru obţinerea imaginii fidele a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului. Ele sunt structurate pe urmatoarele tipuri de informaţii : - Informaţii de completare a Bilanţului ( capital social, obligaţiuni, rezerve, evoluţia capitalurilor proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, datorii, garanţii si obligaţii contractuale financiare ); - Informaţii privind anumite elemente de rezultate ( cheltuieli, impozit pe profit, cifra de afaceri ); - Prezentarea principiilor, politicilor si metodelor contabile; - Informaţii privind administratorii, directorii si salariaţii; - Alte informaţii.
Nota 1- active imobilizate Acestea sunt clasificate după natura lor si sunt prezentate mai întâi la valoarea brută ca şi existent initial, miscări în timpul exerciţiului si ca existent final. Conform notei 1 a bilanţului de la 31.12.2010, S.C. COM ACTIV S.A. nu a amortizat nici un activ imobilizat in cursul anului si nici nu a inregistrat ajustări de valoare. Nota 2 - provizioane Sunt mentionate alte provizioane decât cele pentru deprecierea imobilizărilor. In cursul anului 2010 societatea nu a inregistrat nici un provizion (provizioane regelementate, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, alte provizioane pentru depreciere), conform notei 2 a bilanţului. Nota 3 - repartizarea profitului Rubricile acestei situaţii contin repartizările rezultatului exerciţiului financiar încheiat, precum si ale celui anterior acestuia. Destinaţiile profitului, conform legii sunt : rezerve legale, acoperirea pierderilor din exerciţiile 39
precedente, dividende, surse proprii de finanţare, fond de participare a salariaţiilor la profit, reportul la noul exercitiu financiar. La bilanţul anului 2010 al S.C. COM ACTIV S.A. este atasată o propunere a Consiliului de Administraţie prin care se specifica ca profitul net de repartizat de 1.240 lei va fi repartizat pe dividente. Nota 4 – analiza rezultatului din exploatare Cifra de afaceri netă a S.C. COM ACTIV S.A. a cunoscut o scădere de 16.95% fată de exerciţiul precedent , respective de la 709.375 lei la 589.153 lei, iar rezultatul din exploatare a scăzut cu 15.92% fată de exerciţiul anterior, respective de la 709.375 lei in 2009 la 596.411 lei in 2010 Nota 5 - situaţia creantelor si datoriilor Creanţele comerciale la sfârsitul exerciţiului financiar 2010 sunt de 223.537 lei, toate având termen de lichiditate sub un an, societatea a mai înregistrat si alte creanţe in sumă de 5.758 lei Datoriile (142.840 lei) sunt formate din datorii comerciale 126.813 lei si alte datorii 16.027 lei. Nota 6 – principii, politici si metode contabile Situaţiile financiare au fost intocmite in conformitate cu Reglementarile Contabile româneşti armonizate cu Directiva a IV-a si a VII-a a Comunităţilor Economice Europene aprobate prin O.M.F.P. 3055/2009. Acestea solicită ca situatiile financiare să fie intocmite in conformitate cu Legea Contabilităţii nr. 82/1991 cu modificările si completările ulterioare si Cerintele de intocmire şi prezentare prevăzute in el. Societatea organizează si conduce contabilitatea proprie potrivit prevederilor Legii Contabiltăţii nr. 82/1991 cu modificările si completările ulterioare şi intocmeşte situaţii financiare conform prevederilor OMFP 3055/2009. Prezentele situaţii financiare sunt intocmite in baza continuităţii activităţii. Fiecare element semnificativ este prezentat separat in situaţiile financiare. Valorile nesemnificative sunt agregate cu valorile de natura sau funcţie similară nefiind prezentate separate. Nota 7 – participaţii şi surse de finanţare Capitalul social subscris si vărsat 88.897 lei. Actiuni 22.224 actiuni x 4 lei/actiune, impărţite la 5 membrii acţionari. In cursul exerciţiului financiar 2010 nu s-au emis actiuni si nici obligaţiuni. 40
Nota 8 – informaţii privind salariaţii, administratorii, directorii Numar mediu de salariaţi :13 salariaţi; - cheltuieli cu salariile personalului 34.181 lei - contribuţia unitatii la asigurări sociale 35.883 lei - contribuţia unităţii la fond somaj 684 lei - contribuţia unităţii la asigurări sociale sănătate 8.790 lei Nota 9 – exemple de calcul si analiză a principalilor indicatori economico -financiari I. Indicatori de lichiditate: *Indicatorul lichiditaţii curente (in număr de ori) Active circulante =388.063 lei Datorii pe termen scurt(B)=142.840 lei A/B=2.72 *Indicatorul lichidităţii imediate(in nr. de ori) Active circulante (A)=388.063 lei Stocuri (B)=143.840 lei Datorii pe termen scurt (C)=142.840 lei (A-B)/C=1.71 Indicatorii de lichiditate arată modul in care S.C. COM ACTIV S.A. are capacitatea de a-si acoperii obligaţiile pe termen scurt cu elemente patrimoniale active ce pot fi transformabile in disponibilităţi băneşti intr-o perioadă scurtă de timp. II. Indicatori de risc Capitalul imprumutat(A) =0 Capitalul propriu(B)=10.542 lei A/B nu se calculează III. Indicatori de activitate * Viteza de rotaţie a stocurilor(rulajul) in număr de zile Costul vanzărilor (A)=629.984 Stoc mediu(B)=143.315 A/B=4.40 * Numar de zile de stocare( in număr de zile) Stocuri (A)=143.315 lei Costul vanzărilor (B)=629.984 lei (A/B)*365 zile=83.03 *Viteza de rotaţie a debitelor – clienţi(in număr de zile) Creanţe comerciale (A)=223.537,38 lei Cifra de afaceri netă (B)=589.153,00 lei (A/B)*365 zile=138.49 zile * Viteza de rotaţie a creditelor – furnizori( in număr de zile) Datorii comerciale (A)=118.850,68 lei Cifra de afaceri netă (B)=589.153,00 lei (A/B)*365 zile=73,63 zile 41
* Viteza de rotatie a activelor imobilizate (in număr de ori) Cifra de afaceri netă (A)=589.153 lei Active imobilizate (B)=208.336 lei A/B=2.83 * Viteza de rotatie a activelor totale(in numar de ori) Cifra de afaceri neta (A)=589.153 lei Total active (B)=596.399 lei A/B=0.99 IV. Indicatori de profitabilitate *Rentabilitatea capitalului angajat- nu se calculează *Marja brută din vanzări- nu se calculează Nota 10 – alte informatii Activitatea principală a societăţii este corespunzătoare codului CAEN: 2511 Fabricarea de construcţii metalice si părti componente ale structurilor metalice In anul 2010 s-a inregistrat un profit brut de 9.620 lei. Raportul comisiei de cenzori Cei 5 membrii acţionari ai S.C. COM ACTIV S.A., declara cu privire la activitatea economico-financiară a societăţii: - capitalul social subscris şi varsat este in sumă de 88.897 lei; - În cursul anului 2010 societatea a realizat venituri totale în valoare de 624.070 lei din care: venituri din exploatare 623.892 lei venituri financiare 178 lei; costurile aferente volumului de activitate au fost in sumă de 614.450 lei. - La data de 31.12.2010 societatea are datorii in sumă de 142.840 lei din care: Furnizori 11.851 lei Datorii cu personalul ( achitate pană la data de 31.01.2011) sunt in sumă de 8.411 lei - Rezultatul financiar al exerciţiului este profit in valoare de 1.240 lei.
42
- Evidenţa contabilă a societăţii se ţine conform Legii 82/1991 republicată, iar situaţia financiară la 31.12.2010 a fost intocmită conform OMF 3055/2009. Operaţiunile s-au inregistrat corect şi in ordine cronologică. - Societatea a întocmit registrul jurnal şi registrul inventar in conformitate cu legislaţia in vigoare şi de asemenea a intocmit balanţe de verificare lunare. - Declaraţiile la Bugetul Consolidat şi deconturile de tva au fost depuse in termen legal.
Raportul si declaratia administratorului Administratorul KISS FRANCISC işi asuma răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale la 31.12.2010 si confirmă că: a) Politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementările contabile aplicate. b) Situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare si a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfaşurată. c) Persoana juridică işi desfăşoară activitatea in condiţii de continuitate.
**** Concluzii: Graţie caracterului său sistematic, omogen şi diversităţii informaţiilor pe care le oferă, contabilitatea apare ca principal furnizor de informaţii necesare analizei financiare. Automatizarea pe scară largă a operaţiunilor ce reflectă mişcările suferite de conturile contabile într-un anumit exerciţiu financiar, şi posibilitatea obţinerii într-un timp scurt a documentelor de sinteză contabilă (balanţa de verificare, bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere) face posibilă apariţia în cadrul managementului financiar-contabil a unei noţiuni nesperate de nimeni – 43
„reflectarea în timp real de către conturile contabile a tuturor mişcărilor de natură patrimonială la nivelul unei entităţi economice”. Puncte tari: - acopera un domeniu de activitate important, concurenta nu este atat de acerba ca in alte domenii; - societatea lucreaza pe baza de contracte si comenzi, lucru care ii ofera o siguranta Puncte slabe: - Obtinerea tot mai greu a licitatiilor pentru executarea de produse metalice - Continua scadere a puterii de cumparare a populatiei - Cerere tot mai scazuta de piese si subansamble. - Lipsa unei alternative rapide si imediate a eventualei scaderi a volumului comenzilor si contractelor Propunerii Schimbarea scadentelor facturilor emise de sc COM ACTIV sa de la 60 de zile la 30 de zile Implicarea mai mare a actionarilor in organizarea activitatii si incheierii de contracte. Schimbarea politicii comerciale a societatii, prin vanzarea pe baza unor contracte ferme cu termene de plata stabilite. Un marketing mai puternic pentru promovarea produselor, si alinierea la standardele internationale.
BIBLIOGRAFIE: SISTEMUL DECIZIONAL AL ORGANIZATIEI - Prof. Univ. Dr. Ovidiu Nicolescu , Editura Economica – 1998
44
CEREREA SI OFERTA DE INFORMATII CONTABILE - Liliana Malciu –Editura
Economica
CONTABILITATEA CA INSTRUMENT DE PUTERE Mihaela Minu Editura Economica – 2002; CONTABILITATE GENERALA - Claudia Burtescu, Dorina Luta, Sorin Grigorescu- Edituta Independenta Economica - 2008; CONTABILITATE FINANCIARA - Dumitru Visan, Corneliu Burada, Dorina Luta Editura Independenta economica 2006; STUDIU COMPARATIV INTRE REGLEMENTARILE CONTABILE DIN ROMANIA(OMFP 3055/2009) SI STANDARDUL INTERNATIONAL DE RAPORTARE FINANCIARA PENTRU INTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII – Editura CECCAR Bucuresti 2010; GHID
PRACTIC
CONTABILE
DE
APLICARE
CONFORME
CU
A
REGLEMENTARILOR
DIRECTIVELE
EUROPENE,
APROBATE PRIN OMFP nr.3055/2009, Editura CECCAR, Bucuresti 2010; CONTABILITATE FINANCIARA SI DE GESTIUNE - Studii de caz si sinteze de reglementari, Editura CECCAR, Bucuresti 2010; „Contabilitate financiară”- Matiş Dumitru, Pop Atanasiu, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010 CONTABILITATEA INTREPRINDERII – Ladislau Possler, Gheorghe Lambru, Bogdan Lambru, Editura Fundatiei „Andrei Saguna”, Constanta 2010
45