Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor
 9736833526 [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

{tiin]e politice Opus

Aceast\ edi]ie a fost publicat\ cu sprijinul Central European University Translation Project, finan]at de OSI-Zug Foundation, [i cu contribu]ia Center for Publishing Development din cadrul Open Society Institute – Budapesta, precum [i a Funda]iei pentru o Societate Deschis\ Rom^nia. Coperta colec]iei: Florin P`nzariu Redactor : Ioana Gagea

The Revolutions of 1989 Edited by Vladimir Tism\neanu First published 1999 by Routledge 11 New Fetter Lane, London EC4P 4EE Simultaneously published in the USA and Canada by Routledge 29 West 35th Street, New York, NY10001 Selection and editorial matter © 1999 Vladimir Tism\neanu; individual contributions © 1999 the individual contributors Editura POLIROM Ia[i, P.O. BOX 266, 6600 Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 7 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale: Revolu]iile din 1989. ~ntre trecut [i viitor / coord  : Vladimir Tism\neanu ; trad. de Cristina Petrescu [i Drago[ Petrescu ; Ia[i; Polirom, 1999 288 p.; 21 cm – ({tiin]e politice. Opus) Tit. orig. (eng.) : The Revolutions of 1989 Bibliogr. Index

ISBN: 973-683-352-6 I. Tism\neanu, Vladimir (coord.) II. Petrescu, Cristina (trad.) III. Petrescu, Drago[ (trad.) CIP: 94(4-11)"1989"

Printed in ROMANIA

Volum coordonat de

Vladimir Tism\neanu

REVOLU}IILE DIN 1989 ~ntre trecut [i viitor Traducere de Cristina Petrescu [i Drago[ Petrescu

POLIROM 1999

CUPRINS Lista autorilor .......................................................................... 7 Mul]umiri ................................................................................ 8 INTRODUCERE Vladimir Tism\neanu ................................................................. 9

Partea I

CAUZE 1. CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989? Daniel Chirot ......................................................................... 27 2. PRINTRE PATETICE RUINE Leszek Kolakowski ................................................................... 62 3. CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL ? Katherine Verdery ................................................................... 75

Partea a II-a

SEMNIFICA}IE 4. PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE S.N. Eisenstadt ...................................................................... 103 5. ANUL ADEV|RULUI Timothy Garton Ash ................................................................ 121 6. SEMNIFICA}IILE LUI 1989 Jeffrey C. Isaac ..................................................................... 139 7. O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|: SF~R{ITUL C|REI EPOCI EUROPENE? Tony Judt ............................................................................. 180

8. MO{TENIREA DISIDEN}EI G.M. Tamás ......................................................................... 197 9. ~NVING~ND TOTALITARISMUL Jacek Kuroñ ......................................................................... 215

Partea a III-a

VIITOR 10. VIITORUL REVOLU}IEI LIBERALE Bruce Ackerman .................................................................... 221 11. MO{TENIREA LENINIST| Ken Jowitt ............................................................................ 229 12.BLUES-UL POSTTOTALITAR Jacques Rupnik ..................................................................... 248 13.RESTAURA}IA DE CATIFEA Adam Michnik ....................................................................... 262 14.VECINII LUI KAFKA: ~NSEMN|RILE DIN UNDERGROUND ALE UNUI INTELECTUAL Mircea Mih\ie[ ..................................................................... 270 15.SE ~NTOARCE COMUNISMUL? Jeliu Jelev ............................................................................ 276 INDEX ................................................................................ 281

LISTA AUTORILOR Bruce Ackerman, profesor de teorie politicã, Yale University. Daniel Chirot, profesor de sociologie, Henry Jackson School of International Affairs, University of Washington, Seattle. S.N. Eisenstadt, profesor de sociologie, Hebrew University, Ierusalim ºi profesor, Committee on Social Thought, University of Chicago. Timothy Garton Ash, jurnalist ºi istoric, Oxford University. Jeffrey C. Isaac, profesor de teorie politicã, Indiana University, Bloomington. Jeliu Jelev, istoric ºi politician, fost preºedinte al Bulgariei. Ken Jowitt, profesor de ºtiinþe politice, University of California at Berkeley. Tony Judt, profesor de istorie, director al Remarque Institute, New York University. Leszek Kolakowski, profesor de filozofie, Oxford University. Jacek Kuroñ, scriitor ºi activist politic, fost ministru al muncii, unul dintre liderii Partidului Uniunea pentru Libertate, Polonia. Adam Michnik, istoric ºi jurnalist, redactor-ºef al ziarului Gazeta Wyborcza, Polonia. Mircea Mihãieº, eseist ºi comentator politic, redactor-ºef al revistei Orizont, România. Jacques Rupnik, profesor de ºtiinþe politice la Center for International Studies and Research, Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris. G.M. Tamás, activist civic ºi filozof politic, Universitatea din Budapesta, Ungaria. Vladimir Tismãneanu, profesor de ºtiinþe politice ºi director al Center for the Study of Post-Communist Societies, University of Maryland, College Park. Katherine Verdery, profesor de antropologie, University of Michigan, Ann Arbor.

MUL}UMIRI Toate extrasele ºi articolele cuprinse în acest volum au vãzut deja lumina tiparului. Am dori sã mulþumim urmãtorilor deþinãtori de copyright pentru permisiunea de a le reproduce: Capitolul 1 Capitolul 2 Capitolul 3 Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 6 Capitolul 7 Capitolul 8 Capitolul 9 Capitolul 10 Capitolul 11 Capitolul 12 Capitolul 13

Capitolul 14 Capitolul 15

Reprodus cu permisiunea editorului din The Crisis of Leninism and the Decline of the Left, Daniel Chirot (ed.) (Seattle, WA: University of Washington Press, 1991), pp. 3-32. Copyright © 1991 University of Washington Press. Reprodus cu permisiunea editorului din Daedalus (Journal of the American Academy of Arts and Sciences), din numãrul intitulat „The Exit from Communism”, 121:2 (primãvara 1992): 43-56. Reprodus cu permisiunea editorului din Katherine Verdery, What Was Socialism and What Comes Next (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1996), pp. 19-38. Copyright © 1996 Princeton University Press. Reprodus cu permisiunea editorului din Daedalus (Journal of the American Academy of Arts and Sciences), din numãrul intitulat „The Exit from Communism”, 121:2 (primãvara 1992): 21-41. Reprodus cu permisiunea editorului din Timothy Garton Ash, Foloasele prigoanei. Lanterna magicã (Bucureºti: Editura Fundaþiei Culturale Române, 1997), pp. 386-406. Traducere din limba englezã de Corina Popescu. Reprodus cu permisiunea editorului din Social Research (An International Quarterly of the Social Sciences) 63:2 (vara 1996): 291-344. Reprodus cu permisiunea editorului din Daedalus (Journal of the American Academy of Arts and Sciences), din numãrul intitulat „After Communism: What?”, 123:3 (vara 1994): 1-19. Reprodus cu permisiunea editorului din Uncaptive Minds 7:2 (vara 1994): 19-34. Reprodus cu permisiunea editorului din Journal of Democracy 1:1 (iarna 1990): 72-4. Copyright © 1990 Johns Hopkins University Press. Reprodus cu permisiunea autorului din Bruce Ackerman, The Future of Liberal Revolution (New Haven, CT: Yale University Press, 1992), pp. 113-123. Copyright © 1992 Yale University Press. Reprodus cu permisiunea editorului din Ken Jowitt, New World Disorder: The Leninist Extinction (Berkeley, CA: University of California Press, 1992), pp. 284-305. Copyright © 1992 The Regents of the University of California. Reprodus cu permisiunea editorului din Journal of Democracy 6:2 (aprilie 1995): 61-73. Traducere din francezã de Deborah M. Brissman. Copyright © 1995 Johns Hopkins University Press. Reprodus cu permisiunea autorului. Publicat iniþial în polonezã în Gazeta Wyborcza, în septembrie 1993. Versiunea englezã (traducere de Elzbieta Matynia) a fost publicatã în Bulletin of the East and Central Europe Program of the New School for Social Research (octombrie 1994). Reprodus cu permisiunea autorului din Partisan Review 59:4 (1992): 711-717. Reprodus cu permisiunea editorului din Journal of Democracy 7:3 (iulie 1996): 3-6. Copyright © Johns Hopkins University Press.

INTRODUCERE Vladimir Tism\neanu Printr-o fericit\ coinciden]\, volumul de faþã apare exact la zece ani de la seria de evenimente care au zguduit lumea, cunoscute sub numele de revolu]iile din 1989. ~n acel an, ceea ce p\rea a fi un sistem imuabil [i de neclintit s-a pr\bu[it cu o vitez\ ame]itoare. {i aceasta nu s-a `nt`mplat datorit\ unor lovituri externe (de[i presiunea extern\ a contat), ca `n cazul Germaniei naziste, ci ca urmare a unor tensiuni interne insolubile, acumulate `n timp. Sistemele leniniste se aflau `n ultimul stadiu al bolii care le afectase `n primul r`nd capacitatea de regenerare. Dup\ ce se cochetase decenii la r`nd cu ideile reformelor intrasistemice, devenise clar c\ sistemul comunist nu dispunea de resurse de adaptare [i c\ solu]ia nu se afla `n interiorul, ci `n exteriorul [i chiar `mpotriva ordinii existente. Dezintegrarea (implozia) Uniunii Sovietice, care s-a petrecut `n decembrie 1991 `n fa]a ochilor uimi]i ai lumii, a fost legat\ `n mod direct [i nemijlocit de dispari]ia „imperiului exterior” est-european, provocat\ de revolu]iile din 1989. Indiferent de modul `n care privim sau evalu\m aceste evenimente, este acum evident c\ ciclul istoric inaugurat de primul r\zboi mondial, de confiscarea puterii de c\tre bol[evici `n Rusia, `n octombrie 1917 [i de r\zboiul ideologic european de durat\ care le-a urmat luase sf`r[it1. Prin urmare, importan]a acestor revolu]ii nu poate fi supraestimat\: ele reprezint\ triumful demnit\]ii civice [i al moralit\]ii politice asupra monismului ideologic, asupra cinismului birocratic [i dictaturii poli]iene[ti. Av`ndu-[i sorgintea `ntr-un concept individualist de libertate, programatic sceptice fa]\ de toate proiectele ideologice de inginerie social\, aceste revolu]ii au fost, cel pu]in `n prima lor faz\, liberale [i nonutopice2. Spre deosebire de revolu]iile tradi]ionale, revolu]iile din 1989 nu [i-au avut originea `ntr-o viziune doctrinar\ a societ\]ii perfecte [i nu au recunoscut rolul nici unei avangarde autodesemnate s\ conduc\ ac]iunile maselor. Nici un partid politic nu a dirijat av`ntul lor spontan, iar `n faza lor incipient\ s-a insistat chiar asupra necesit\]ii cre\rii unor forme politice noi, altele dec`t formele tradi]ionale, ideologice, de diferen]iere `ntre partide. Faptul c\ aceste revolu]ii au fost `ntinate ulterior de conflicte etnice, de lupte politice dezgust\toare, de o incontrolabil\ corup]ie politic\ [i economic\, de apari]ia partidelor [i mi[c\rilor antiliberale, precum [i a unor pronun]ate tendin]e autoritariste [i

10

VLADIMIR TISM|NEANU

colectiviste nu le diminueaz\ mesajul generos [i impactul imens. Mai mult, ar trebui men]ionat faptul c\, exact `n acele ]\ri `n care revolu]iile nu au avut loc (Iugoslavia) sau au fost deturnate (România), ie[irea din socialismul de stat a fost `n mod special sinuoas\, [ov\ielnic\ [i, pe termen lung, problematic\. Astfel de aspecte trebuie avute `n vedere mai ales atunci c`nd ne confrunt\m cu discursuri care pun sub semnul `ntreb\rii succesul acestor revolu]ii, referindu-se exclusiv la mo[tenirile lor ambigue. „Retorica reac]ionar\”, analizat\ `n mod str\lucit de c\tre Albert Hirschman, folose[te argumentele inutilit\]ii, pericolului [i perversit\]ii pentru a contesta schimbarea per se sau pentru a o face s\ par\ imposibil\ sau de nedorit3. Un asemenea tip de ra]ionament, `nt`lnit deseori `n unele dintre cele mai sofisticate abord\ri, se bazeaz\ pe urm\toarea logic\: climatul postrevolu]ionar a dezl\n]uit forme resping\toare, de mult adormite, ale culturilor politice na]ionale, care includ [ovinism, fascism remanent, fundamentalism etnoclerical, militarism [i, prin urmare, este mai periculos dec`t status quo ante; sau, nimic nu s-a schimbat cu adev\rat [i de]in\torii puterii au r\mas aceia[i, doar c\ purt`nd alte m\[ti; sau, indiferent de ceea ce au sperat revolu]ionarii din 1989, rezultatele str\daniilor lor s-au dovedit extrem de dezam\gitoare, `ng\duind lichelelor politice s\ reu[easc\ [i s\ foloseasc\ noile oportunit\]i pentru a-[i impune domina]ia. Prin urmare, a ne reaminti mesajul real al acestor revoluþii, a revedea principalele lor interpretãri ºi o serie de declaraþii cheie fãcute de înºiºi participanþii la aceste revoluþii constituie un exerciþiu util din punct de vedere politic, moral ºi intelectual. Nu ar trebui s\ uit\m c\ sf`r[itul sovietismului, care este ast\zi, `n general, de la sine `n]eles, a reprezentat la `nceputul lui 1989 numai una dintre alternative, [i nici m\car cea mai probabil\. Este adev\rat c\ unii g`nditori disiden]i (Ferenc Fehér, Agnes Heller, Václav Havel, Jacek Kuroñ, Adam Michnik) au `n]eles c\ sistemul se descompunea `ncet [i c\ nu avea nici un viitor, dar nici chiar ei nu au considerat colapsul acestuia ca pe o posibilitate imediat\. ~ntreaga filozofie a disiden]ei a fost `ntemeiat\ pe strategia de „penetrare” pe termen lung a sistemului existent, pe recuperarea [i restaurarea treptat\ a sferei publice (a vie]ii independente a societ\]ii), ca o alternativ\ la prezen]a atotcuprinz\toare a statului-partid ideologic4. S\ ne g`ndim la subtitlul extrem de influentei colec]ii de eseuri publicate de Václav Havel `n samizdat la mijlocul anilor ’80: „cet\]enii `mpotriva statului”5. Morala fundamental\ a dramei revolu]ionare de propor]ii desf\[urate `n Europa de Est `n 1989, dac\ exist\, sugereaz\ c\ istoria nu este niciodat\ un drum cu sens unic [i c\ viitorul presupune `ntotdeauna mai mult dec`t o singur\ alternativ\. ~ntr-adev\r, a[a cum argumenteaz\ Jeffrey Isaac `n articolul inclus `n antologie, revolu]iile din 1989 au avut mai multe semnifica]ii [i au formulat un program extrem de provocator nu numai pentru societ\]ile postcomuniste, dar [i pentru democra]iile occidentale6.

INTRODUCERE

11

Dup\ cum remarc\ filozoful polonez Leszek Kolakowski `n eseul selectat pentru volumul de faþã, au existat `ntr-adev\r un num\r de g`nditori (printre care [i el `nsu[i) care au anticipat colapsul iminent al sovietismului. Dar foarte pu]ini [i-au `nchipuit cu adev\rat c\ un asemenea eveniment poate avea loc cu o asemenea rapiditate [i, ca o regul\ general\, f\r\ violen]\. Natura regimurilor leniniste posttotalitare, dar `nc\ autoritare, nu a fost favorabil\ negocierilor [i transferului pa[nic al puterii de la partidul comunist conduc\tor la opozi]ie. De aceea, una dintre cele mai surprinz\toare evolu]ii din anii 1989-1990 a constituit-o promptitudinea cu care elitele comuniste din Ungaria [i Polonia au `mp\r]it mai `nt`i puterea, pentru ca apoi s\ renun]e la ea. Proced`nd astfel, s-au dezis de cea mai `ndr\git\ dogm\ leninist\, aceea a „rolului conduc\tor” al partidului comunist (monopolul asupra puterii) [i au favorizat debutul tranzi]iilor democratice [i evolu]ia lor progresiv\ `ntr-un mod pa[nic. ~n alte ]\ri `ns\, reformele au fost respinse `n numele ap\r\rii „realiz\rilor socialiste ale poporului”, dar adoptarea unei asemenea atitudini ostile nu a putut salva elitele aflate la putere. Modelul „lag\rului socialist” `[i tr\ise traiul, iar eforturile disperate de a-l salva, ale a[a-numitei „bande a celor patru” (liderii României, Germaniei Democrate, Bulgariei [i Cehoslovaciei) nu au avut nici o [ans\ de reu[it\ pe termen lung. Observatori experimenta]i ai blocului sovietic, istorici, anali[ti politici [i jurnali[ti deopotriv\ au fost uimi]i de dinamica extraordinar\ a evenimentelor care, `n mai pu]in de dou\sprezece luni [i, cu excep]ia României, `ntr-un mod pa[nic, au pus cap\t tiraniilor leniniste din Europa Central\ [i de Est7. Semnifica]ia acelor evenimente, rolul disiden]ilor (intelectuali critici, ne`nregimenta]i) `n rena[terea societ\]ilor civile de mult\ vreme paralizate, criza general\ a acestor regimuri [i declinul hegemoniei partidelor comuniste au produs numeroase texte interpretative. Ini]ial, tenta]ia general\ a fost aceea de a aclama rolul disiden]ilor `n c\derea regimurilor de tip sovietic [i `n apari]ia ini]iativelor civice „de jos”8. Numeroase relat\ri euforice despre valul revolu]ionar l-au comparat nu de pu]ine ori cu „prim\vara na]iunilor” de la 1848, iar istoricul [i jurnalistul britanic Timothy Garton Ash, `n articolele sale pentru New York Review of Books, reunite mai t`rziu `n volumul The Magic Lantern9, a oferit unele dintre cele mai elocvente texte `n acest sens. Volumul include un eseu emblematic pentru tipul de abordare care subliniaz\ rolul intelectualit\]ii critice `n distrugerea despotismului leninist din Europa Central\. Tendin]a dominant\ a fost aceea de a privi aceste revolu]ii ca pe o component\ a valului democratic universal; `ntr-adev\r, o confirmare a triumfului absolut al valorilor democratice liberale asupra `ncerc\rilor colectivist-iacobine de a controla g`ndirea uman\. O astfel de viziune a inspirat reflec]iile filozofului politic Bruce Ackerman pe tema viitorului revolu]iei liberale. Pentru el, schimb\rile dramatice din Europa Central\ [i de Est au f\cut parte din procesul global de rena[tere

12

VLADIMIR TISM|NEANU

a liberalismului. Cu alte cuvinte, succesul sau e[ecul lor ar condi]iona [i viitorul liberalismului `n Occident, deoarece tr\im `ntr-o lume marcat\ de interconexiuni [i interdependen]e politice, economice [i cultural-simbolice. Foarte pu]ini anali[ti au insistat asupra elementelor antiliberale [i neoautoritariste, mai pu]in vizibile, `ns\ persistente ale mi[c\rilor anticomuniste din Est. Sedu[i de euforia tumultului revolu]ionar, cei mai mul]i dintre observatori au preferat s\ nu comenteze asupra naturii eterogene a mi[c\rilor anticomuniste: nu to]i cei care au respins leninismul au f\cut-o pentru c\ visau la o societate deschis\ [i la valori liberale. Au existat printre revolu]ionari [i destui furio[i, ostili logicii compromisului [i negocierii. Au existat, de asemenea, fundamentali[ti populi[ti, dogmatici religio[i, nostalgici ai regimurilor precomuniste, inclusiv dintre aceia care au admirat dictatori pro-nazi[ti ca Ion Antonescu `n România sau Miklós Horthy `n Ungaria. Numai dup\ destr\marea Iugoslaviei [i divor]ul de catifea care a dus la divizarea Cehoslovaciei `n dou\ ]\ri (Republica Ceh\ [i Slovacia), exper]ii [i oamenii politici au con[tientizat c\ promisiunile liberale ale acestor revolu]ii nu ar trebui considerate ca de la sine `n]elese [i c\ dup\ c\derea comunismului nu urmeaz\, `n mod necesar, instaurarea democra]iei liberale. La `nceputul anilor ’90, a devenit din ce `n ce mai clar c\ perioada postcomunist\ era `nc\rcat\ de tot felul de amenin]\ri, printre care conflicte etnice s`ngeroase, tulbur\ri sociale [i manifest\ri ale unor forme virulente de populisme [i tribalisme vechi [i noi10. Volumul de faþã reune[te c`teva dintre cele mai importante analize ale revolu]iilor din 1989 [i ale urm\rilor lor. Select`nd articolele, am c\utat s\ adun cele mai lucide – de[i controversate – abord\ri, `ncerc`nd s\ evit at`t perspectivele excesiv de optimiste, c`t [i pe cele iremediabil catastrofale. Ipoteza principal\, la care subscriu majoritatea autorilor selecta]i, este aceea c\ evenimentele din 1989 au avut consecin]e revolu]ionare. Unii elogiaz\ rolul societ\]ii civice, al intelectualilor critici [i disiden]ilor, al]ii s`nt `n dezacord cu aceast\ abordare; dar nici unul dintre ei nu neag\ un lucru esen]ial, [i anume c\ aceste schimb\ri au dus la sf`r[itul regimurilor leniniste din Europa Central\ [i de Est. Desigur, r\m`ne o problem\ deschis\ dac\ termenul de „revolu]ie” este cel mai potrivit pentru a descrie schimb\rile care au avut loc. Mai presus de orice `ndoial\, cel pu]in `n viziunea autorilor prezen]i `n carte, este impactul istoric universal al transform\rilor inaugurate de evenimentele din 1989. Volumul supune aten]iei trei teme majore: semnifica]iile profunde ale colapsului regimurilor socialismului de stat din Europa Central\ [i de Est, natura revolu]iilor la sf`r[itul secolului XX [i rolul intelectualilor critici (publici) `n politic\. Lucrarea adun\ texte semnificative, cu adev\rat originale [i polemice, oferite at`t de anali[tii, c`t [i de actorii unuia dintre cele mai impresionante evenimente ale secolului: c\derea unor regimuri odinioar\ extrem de sigure de

INTRODUCERE

13

sine, rena[terea vie]ii civice, sociale [i economice [i c\utarea unor forme nonideologice [i nonmachiavelice de organizare [i participare politic\. Am selectat textele dintr-un volum descurajant de amplu de literatur\ care trateaz\ aceste subiecte, cu inten]ia de a-i ajuta pe cei care studiaz\ politica, istoria [i societ\]ile est-central-europene s\ evite at`t tenta]ia unor abord\ri simplificatoare, c`t [i pe aceea a unor generaliz\ri speculative nefondate. Articolele reunite `n prezentul volum redau, sper, complexitatea de neimaginat a mi[c\rii revolu]ionare din 1989 [i explic\ un num\r de fenomene extrem de problematice: marginalizarea primelor elite postcomuniste (recrutate, `n cele mai multe cazuri, din r`ndurile culturilor alternative disidente), restabilirea fostelor elite comuniste [i revenirea acestora `n pozi]ii de conducere `n guvern, confuzia etic\ ce caracterizeaz\ postcomunismul [i cinismul nest\vilit care pare s\ tortureze toate aceste societ\]i11. Premisa lucrãrii o reprezint\ convingerea, `mp\rt\[it\ de to]i cei care au contribuit la el, c\ tot ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa Central\ [i de Est transcende grani]ele fizice [i are un impact pe termen lung asupra stabilit\]ii interna]ionale. Aceste evenimente au condus nu numai la dispari]ia zonei de influen]\ sovietic\ [i dizolvarea Tratatului de la Var[ovia, dar [i la c\derea Zidului Berlinului, acel simbol ru[inos al dispre]ului fa]\ de drepturile civice, la dizolvarea Republicii Democrate Germane (RDG), la reunificarea Germaniei [i la `ncheierea r\zboiului rece prin victoria Occidentului liberal. Ast\zi, c`nd scriu aceste r`nduri, toate lucrurile par normale, banale chiar, dar `n urm\ cu zece ani un asemenea deznod\m`nt al conflictului Est – Vest ar fi p\rut suprarealist. Prin urmare, revederea principalelor interpret\ri ale celor mai fascinante evenimente din istoria european\ [i universal\ recent\ are o profund\ semnifica]ie intelectual\ [i politic\. De ce au avut loc aceste revolu]ii? Au fost ele adev\rate revolu]ii `n sensul clasic [i, `n acest caz, care au fost noile idei [i practici politice pe care le-au propus? Este adev\rat, dup\ cum au argumentat unii autori, c\ ele nu au fost dec`t eforturi de a „`ndrepta” gre[elile experimentelor comunismului sau, mai bine spus, au fost doar `ncerc\ri de a restabili situa]ia precomunist\? Au fost aceste revolu]ii, `n primul r`nd, o consecin]\ a e[ecului economic al leninismului, cu alte cuvinte, a incapacit\]ii economiilor de comand\ (planificate de la centru) de a ]ine pasul cu provoc\rile epocii postindustriale? Care a fost impactul factorilor morali sau culturali asupra apari]iei ini]iativelor societ\]ii civice `n cadrul regimurilor leninismului t`rziu (posttotalitare)? Care a fost importan]a tradi]iilor disidente [i reformator-comuniste anterioare momentului 1989 `n diferitele ]\ri est-central europene? Cum se poate explica natura autolimitat\, nonviolent\ a acestor revolu]ii [i absen]a tentativelor, `n propor]ii de mas\, de a-i pedepsi pe fo[tii de]in\tori ai puterii? Care a fost atitudinea real\ a popula]iei `n privin]a disiden]ilor [i cum

14

VLADIMIR TISM|NEANU

se poate `n]elege tranzi]ia de la „revolu]ii de catifea” la „contrarevolu]ii de catifea” sau „restaura]ii”? Cei care studiaz\ istoria [i politica european\, precum [i cei interesa]i de mi[c\ri sociale, de leg\tura dintre moral\ [i politic\, de rolul intelectualilor `n c\derea comunismului, de democratizarea politic\, de politica interna]ional\ de dup\ `ncheierea r\zboiului rece `n general, vor descoperi cu siguran]\ utilitatea c\r]ii. ~ntr-adev\r, c\derea comunismului `n Europa Central\ [i de Est a accelerat procesul centrifug, de dezintegrare `n URSS, a catalizat mi[c\rile patriotice na]ionale din }\rile Baltice [i Ucraina [i a anun]at o lume nou\, departe de bipolaritatea r\zboiului rece. Dup\ cum a argumentat deseori Ken Jowitt, a creat o situa]ie fundamental nou\, periculoas\, `n care absen]a normelor [i a comportamentului ra]ional previzibil al actorilor implica]i ar putea duce la un haos global. Nu `nseamn\ s\ regret\m sistemul de dinainte de 1989, ci s\ subliniem numai necesitatea de a recunoa[te c\ aceste revolu]ii [i sf`r[itul leninismului ne-au adus pe to]i `ntr-o situa]ie cu totul nou\. A[a cum se argumenteaz\ `n c`teva dintre textele cuprinse în volum (Daniel Chirot, S.N. Eisenstadt, Jeffrey C. Isaac, Katherine Verdery), `n]elegerea revolu]iilor din 1989 ne ajut\ s\ surprindem semnifica]iile dezbaterilor curente asupra liberalismului, socialismului, na]ionalismului, societ\]ii civile [i chiar semnifica]ia no]iunii de libertate uman\ la sf`r[itul acestui secol deosebit de atroce12. Dup\ cum am men]ionat anterior, `ntrebarea crucial\ pe care trebuie s\ ne-o punem este: au fost evenimentele din 1989 revolu]ii autentice? Dac\ r\spunsul este pozitiv, atunci cum evalu\m elementul de noutate `n compara]ie cu evenimente similare (Revolu]ia francez\ din 1789 sau cea maghiar\ din 1956)? Dac\ r\spunsul este negativ (dup\ cum le place acum unora s\ argumenteze), atunci este justificat s\ ne `ntreb\m: ce au fost ele? Simple iluzii, consecin]e ale unor intrigi obscure puse la cale de birocra]iile asediate, care au fascinat `ntreaga omenire, dar nu au schimbat `n mod fundamental „regulile jocului”? Ultimele cuvinte, regulile jocului, reprezint\ cheia interpret\rii evenimentelor din 1989 [i, concentr`ndu-ne asupra lor, putem ajunge la o evaluare pozitiv\ a acelor revolu]ii [i a mo[tenirii lor. Dup\ p\rerea mea, [i aici s`nt de acord cu Bruce Ackerman, Daniel Chirot, S.N. Eisenstadt, Jacques Rupnik, precum [i cu cei mai mul]i autori est-europeni prezen]i `n volumul de faþã, revoltele din Est [i `n special cele din ]\rile care formeaz\ nucleul Europei Centrale reprezint\ o serie de revolu]ii politice care au dus la schimb\ri decisive [i ireversibile ale ordinii existente. ~n locul unor sisteme autocratice [i monopartinice, revolu]iile au permis apari]ia unor regimuri pluraliste. Ele au `ng\duit cet\]enilor fostelor despotisme ideologice (societ\]i `nchise) s\ restabileasc\ principalele drepturi civice [i ale omului [i s\ se angajeze `n construirea unor societ\]i deschise13. ~n locul economiilor central planificate, de comandã, toate societ\]ile au pornit pe calea cre\rii unor economii de pia]\. ~n eforturile de a face fa]\ triplei

INTRODUCERE

15

provoc\ri (crearea unui sistem politic pluralist, a economiei de pia]\ [i a sferei publice, adic\ a societ\]ii civile) unii au reu[it mai bine [i mai repede dec`t ceilal]i (contrastul dintre Republica Ceh\ [i România inspir\ eseul amar al lui Mircea Mih\ie[). Dar nu poate fi negat faptul c\ `n toate ]\rile la care se f\cea referire ca reprezent`nd blocul sovietic, ordinea monolitic\ de odinioar\ a fost `nlocuit\ de o diversitate politic\ [i cultural\14. De[i este adev\rat c\ nu [tim `nc\ dac\ toate aceste societ\]i vor deveni democra]ii liberale care s\ func]ioneze ca atare, consider\m important s\ subliniem c\ `n toate au fost distruse sistemele leniniste, bazate pe uniformitate ideologic\, constr`ngere politic\, dictatur\ asupra trebuin]elor umane [i suprimare a drepturilor civile15. C`nd discut\m despre revolu]iile din 1989, trebuie s\ ne referim [i la e[ecul [tiin]elor sociale din Occident de a anticipa (prezice) colapsul leninismului ca sistem mondial. E[ecul nu trebuie v\zut ca universal. Anumi]i autori (Ken Jowitt, Leszek Kolakowski) insistaser\ demult asupra descompunerii morale [i culturale a regimurilor de tip sovietic [i asupra declinului atrac]iei stimulator-mobilizatoare, charismatice a crezului oficial. Drumul c\tre 1989-1991 a fost preg\tit de activit\]ile mai pu]in vizibile, adesea marginale, dar determinante pe termen lung, a ceea ce numim acum societate civil\ (Solidaritatea `n Polonia, Carta 77 `n Cehoslovacia, grupurile neoficiale pacifiste, ecologiste [i pentru drepturile omului din RDG, Opozi]ia Democratic\ din Ungaria). C`nd examin\m ruinele leninismului, trebuie s\ evit\m orice abordare unilateral\, monist\. Cu alte cuvinte, nu exist\ nici un factor care explic\ `n mod independent colapsul: `n egal\ m\sur\, politica [i economia, cultura [i tensiunile sociale insolubile au concurat deopotriv\ la erodarea iremediabil\ a acestor regimuri. Dar ele nu au fost autocra]ii oarecare: [i-au bazat singura lor preten]ie de legitimitate pe „biblia” marxist-leninist\ [i, o dat\ ce aura ideologic\ a `ncetat s\ func]ioneze, `ntregul edificiu a `nceput s\ se clatine16. Ele au fost, pentru a folosi termenul at`t de relevant al sociologului Daniel Chirot, „tiranii ale certitudinii” [i `ns\[i diminuarea treptat\ a angajamentului ideologic `n r`ndurile elitelor conduc\toare – odinioar\ un adev\rat entuziasm mesianic – a accelerat procesul de descompunere intern\ a regimurilor leniniste17. ~ntr-un anumit sens, revolu]iile din 1989 au reprezentat o ilustrare ironic\ a faimoasei defini]ii a lui Lenin privind o situa]ie revolu]ionar\: cei de la conducere nu mai pot men]ine puterea prin vechile metode, iar cei condu[i nu mai vor s\ accepte aceste metode. Ele au fost mai mult dec`t simple revolte, pentru c\ au atacat chiar fundamentele sistemelor existente [i au propus o reorganizare complet\ a societ\]ii. Este util, poate, s\ ne reamintim: partidele comuniste nu erau la putere ca rezultat al unor proceduri legal-ra]ionale. Nu alegerile libere le-au adus `n pozi]ii de conducere, ci ele [i-au c`[tigat falsa lor legitimitate datorit\ preten]iilor ideologice ([i teleologice)

16

VLADIMIR TISM|NEANU

potrivit c\rora ele reprezentau „avangarda” clasei muncitoare [i, `n consecin]\, aveau de `ndeplinit o misiune de emancipare universal\. O dat\ ce ideologia a `ncetat s\ mai reprezinte o for]\ inspiratoare [i membrii influen]i ai partidelor conduc\toare – produse ale sistemului de nomenclatur\ [i, `n acela[i timp, beneficiari ai acestuia – [i-au pierdut angajamentul emo]ional fa]\ de promisiunile marxiste radicale, fort\re]ele leniniste au fost condamnate s\ se pr\bu[easc\. Aici se cuvine s\ amintim de rolul efectului Gorbaciov18. ~ntr-adev\r, climatul interna]ional generat de undele de [oc ale politicii de glasnost [i perestroika ini]iate de Mihail Gorbaciov dup\ alegerea sa ca secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, `n martie 1985, a permis o manifestare f\r\ precedent a disiden]ei deschise [i a mobiliz\rii politice `n Europa Central\ [i de Est. De[i este adev\rat c\, `n primii doi ani de conducere (1985-1987), strategia lui Gorbaciov fa]\ de Europa de Est a fost aceea de a `ncuraja schimb\ri moderate `n interiorul sistemului, f\r\ a lua `n considerare posibilitatea ca partidele comuniste s\ renun]e la pozi]iile lor privilegiate, dup\ 1988 lucrurile au `nceput s\ se schimbe `n mod considerabil. Denun]area de c\tre Gorbaciov a perspectivei ideologice `n politica interna]ional\ [i abandonarea „perspectivei luptei de clas\” au schimbat principiile rela]iilor dintre Uniunea Sovietic\ [i Europa de Est. Doctrina Brejnev a suveranit\]ii limitate a fost practic abandonat\ exact la dou\zeci de ani de la formularea ei, `n august 1968, c`nd a fost pl\smuit\ ca o justificare a `n\bu[irii Prim\verii de la Praga (experimentul „socialismului cu fa]\ uman\” al lui Alexander Dubåek) de c\tre trupele Tratatului de la Var[ovia. Dup\ cum spunea o glum\ care circula `n 1988 la Praga [i `n alte capitale est-europene: Care este diferen]a dintre Gorbaciov [i Dubåek? Nici una, dar Gorbaciov nu [tie asta `nc\19. Factorul Gorbaciov, f\r\ de care revolu]iile din 1989 ar fi fost greu de imaginat, a reprezentat el `nsu[i consecin]a pierderii `ncrederii de sine a elitelor comuniste. Gorbaciov nu a fost „eliberatorul” Europei de Est, [i cu at`t mai pu]in `n mod con[tient, premeditat, un gropar al sovietismului. Ini]ial, cel pu]in, el [i-a folosit puterea pentru a consolida, [i nu pentru a ruina sistemul. O mare parte din ceea ce s-a `nt`mplat ca rezultat al modestelor sale reforme s-a petrecut `n mod spontan [i imprevizibil; `ntre iluziile neo-leniniste ale liderului sovietic [i condi]iile reale din interiorul acestor societ\]i a existat o discrepan]\ enorm\. Meritul lui Gorbaciov a fost acela de a admite c\ dac\ nu era folosit\ for]a, sistemele leniniste nu puteau fi p\strate `n ]\rile fostului Tratat de la Var[ovia: spre deosebire de predecesorii s\i, el a refuzat s\ fac\ uz de tancuri ca argument politic absolut [i a respins pozi]ia leninist\ (sau Realpolitik) conform c\reia for]a creeaz\ dreptul. Proced`nd astfel, Gorbaciov a schimbat fundamental regulile jocului. Datorit\ „noii viziuni `n politica extern\” (sus]inute de Gorbaciov

INTRODUCERE

17

[i de colaboratorii s\i apropia]i, Aleksandr Iakovlev [i Eduard {evardnadze, dar care `i indigna pe conservatorii din Biroul Politic, condu[i de Igor Ligaciov), marja experimentului politic at`t `n Europa Central\ [i de Est, c`t [i `n fosta Uniune Sovietic\ s-a m\rit `n mod dramatic. Este imposibil ca `n cadrul unei introduceri s\ fie discutate `n totalitate mo[tenirile etice [i politice ale mi[c\rilor disidente, natura revoltei din 1989 [i cauzele a ceea ce Adam Michnik nume[te „restaura]ia de catifea”: sindromul actual al deziluziei fa]\ de tradi]ia disident\, marginalizarea eroilor alt\dat\ aclama]i [i revenirea `n prim-planul politic a comuni[tilor mai mult sau mai pu]in poc\i]i sau reorganiza]i. Teme care merit\ o aten]ie special\, dar care s`nt dincolo de scopul prezentului volum, se referã la destinul fo[tilor comuni[ti, complexitatea procesului juridic [i politic al „decomuniz\rii” `n diferite ]\ri, precum [i viziunile contradictorii asupra ideii de justi]ie politic\ (retroactiv\) [i a modului de a o pune `n practic\. A[ vrea s\ men]ionez doar c\ dezbaterile referitoare la tratamentul fo[tilor activi[ti [i colaboratori ai partidului [i ai poli]iei secrete s-au num\rat printre cele mai pasionante [i poten]ial-subminante din noile democra]ii. Unii, printre care [i cel dint`i premier polonez postcomunist [i anticomunist, Tadeusz Mazowiecki, au argumentat c\ trebuie s\ se traseze o „linie de demarca]ie” fa]\ de trecut [i s\ se treac\ la angajarea deplin\ `ntr-un efort unanim acceptat pentru construirea unei societ\]i deschise. Al]ii, din diferite motive, care variaz\ de la anticomunism fanatic la manipularea cinic\ a unei situa]ii explozive, au sus]inut c\ f\r\ o form\ sau alta de „purificare”, noile democra]ii vor fi `n mod fundamental pervertite. Adev\rul, dup\ p\rerea mea, se afl\ undeva la mijloc: trecutul nu poate [i nu trebuie s\ fie negat, acoperit de un ve[m`nt de ru[inoas\ uitare. ~n aceste ]\ri au avut loc crime reale [i vinova]ii trebuie identifica]i [i adu[i `n fa]a justi]iei. Dar `ntotdeauna procedurile legale [i orice form\ de pedeaps\ pentru delictele din trecut trebuie s\ se aplice pe baze individuale [i men]in`nd prezum]ia de nevinov\]ie ca pe un drept fundamental al oric\rei fiin]e umane, inclusiv al fo[tilor aparatcici comuni[ti. Ca urmare, cu toate neajunsurile ei, legea lustra]iei din Republica Ceh\ a oferit un cadru legal care a evitat orice form\ de „justi]ie a mul]imii”. ~n România, unde nici o lege asem\n\toare nu a fost votat\ [i unde accesul cet\]enilor la dosarele personale de]inute de poli]ia secret\ a fost `n mod sistematic refuzat (timp `n care cei afla]i la putere continu\ s\ se foloseasc\ [i s\ fac\ abuz de aceste dosare), climatul politic continu\ s\ fie infectat de suspiciune, intrigi obscure [i viziuni conspirative tenebroase20. Acest volum ilustreaz\ principalele linii de interpretare a revolu]iilor din 1989, dar nu ofer\ o perspectiv\ cu privire la fiecare ]ar\ `n parte 21. Totu[i, este important de remarcat, cel pu]in `n introducere, c\ de[i cauzele structurale ale colapsului comunismului au fost similare, dinamica, ritmul [i orientarea acestor

18

VLADIMIR TISM|NEANU

revolu]ii au depins `n mare m\sur\ de condi]iile locale. ~n consecinþã, se poate argumenta c\ deosebirile frapante dintre aceste evenimente, `n diferite ]\ri, se pot explica prin vigoarea sau fragilitatea tendin]elor reformiste din interiorul partidului, anterioare anului 1989, precum [i prin tradi]iile de opozi]ie fa]\ de regimul comunist. ~n Polonia [i Ungaria, revolu]iile au fost treptate [i pa[nice, iar schimb\rile radicale au rezultat prin negocieri `ntre exponen]ii lumina]i ai elitelor conduc\toare [i reprezentan]ii modera]i ai opozi]iei. ~n Cehoslovacia [i RDG dispari]ia scutului protector sovietic (refuzul lui Gorbaciov de a `ncuraja guvernele comuniste s\ foloseasc\ for]a `mpotriva manifest\rilor de nesupunere civic\ `n mas\) a dus la o complet\ confuzie la v`rf [i la griparea ma[in\riei partidului/ guvernului. Existen]a unor ini]iative civice neoficiale [i viziunea strategic\ a lui Václav Havel [i a colegilor s\i, activi[ti ai Cartei 77, explic\ acea consisten]\ de catifea a revolu]iei din noiembrie de la Praga [i Bratislava. ~ntemeiat pe fic]iunea constitu]ional\ potrivit c\reia era „primul stat german al muncitorilor [i ]\ranilor”, RDG-ul nu a putut supravie]ui dup\ ce Partidul Socialist Unit a pierdut monopolul asupra puterii. Pe durata a numai c`teva s\pt\m`ni, sloganul electrizant „Noi s`ntem poporul!”, scandat de sute de mii de voci `n demonstra]iile nocturne din Berlinul de Est, Leipzig, Dresda [i din alte ora[e importante, s-a transformat `n „Noi s`ntem un singur popor!”, f\c`nd astfel ca problema reunific\rii Germaniei s\ devin\ urgent\ [i inevitabil\. Vocile ini]iale ale revolu]iei est-germane, to]i acei poe]i, c`nt\re]i, activiºti ecologi[ti [i ai drepturilor omului, care ani `n [ir s-au aflat sub supravegherea strictã a Stasi (poli]ia secret\ est-german\), s-au trezit dintr-o dat\ f\r\ auditoriu. Spre dezam\girea lor, au descoperit c\ majoritatea est-germanilor nu sperau s\ `mbun\t\]easc\ experimentul socialist sau s\ porneasc\ `n c\utarea unei utopii ecologist-pacifiste, ci erau mai degrab\ dornici s\ se bucure de ceea ce credeau a fi beneficii oferite de sistemul vest-german de stat capitalist al bun\st\rii sociale. Dintre toate fostele state ale Tratatului de la Var[ovia, RDG-ul a fost singurul care [i-a datorat `ns\[i ra]iunea de a exista prezen]ei militare sovietice [i unor considerente pur ideologice. A fost, de asemenea, singurul stat care a disp\rut prin unificarea cu (`ncorporarea `n) statul mai mare [i mai puternic, apar]in`nd aceleia[i na]iuni. ~ntr-adev\r, `n timp ce divor]ul de catifea din decembrie 1989 a dus la apari]ia a dou\ state independente [i suverane (Republica Ceh\ [i Slovacia), sf`r[itul RDG-ului a `nsemnat completa `ncorporare a fostei Germanii de Est `n Republica Federal\. ~n Bulgaria, gorbaciovi[tii din e[aloanele de v`rf ale ierarhiei de partid s-au debarasat de conducerea sclerozat\ a lui Todor Jivkov printr-o lovitur\ de stat aprobat\ de Moscova. Planurile lor de a conserva sistemul au e[uat din cauza organiz\rii rapide a for]elor de opozi]ie democratic\, decise s\ treac\ la o transformare sistemic\. Dar absen]a unor tradi]ii solide ale disiden]ei, disensiunile

INTRODUCERE

19

`n r`ndul for]elor democratice, precum [i sl\biciunea reformatorilor radicali din r`ndurile comuni[tilor bulgari (reboteza]i sociali[ti) au condus la o continu\ fragmentare a spectrului politic [i la o stare de anarhie politic\ [i social\. ~n România, dictatorul Nicolae Ceau[escu a mobilizat armata [i poli]ia secret\ pentru a reprima demonstra]iile anticomuniste de la Timi[oara [i Bucure[ti. ~n aceast\ ]ar\, disiden]a a fost chiar mai pu]in articulat\ dec`t cea din Bulgaria; orice form\ de `ncercare colectiv\ de contestare a dictaturii personale a lui Ceau[escu fusese de mult `n\bu[it\ de c\tre Securitate (poli]ia secret\). ~nstr\inat de propria birocra]ie de partid, izolat pe plan interna]ional [i criticat at`t de Est, c`t [i de Vest, scandalizat de reformele introduse de Gorbaciov pe care le-a denun]at `n mod public ca reprezent`nd o tr\dare a socialismului, Ceau[escu era un tiran din ce `n ce mai straniu: p`n\ [i `nal]ii oficiali din armat\ [i din poli]ia secret\ erau con[tien]i de faptul c\ a-i sluji `n continuare pe Ceau[escu [i pe clanul acestuia implica riscuri enorme. De aceea, pe 22 decembrie 1989, revolta maselor din Bucure[ti [i din alte ora[e importante a reu[it s\ `nl\ture cuplul Ceau[escu (so]ia sa, Elena, devenise persoana num\rul doi a regimului). Totuºi, succesorii lor nu erau nici democra]i civici anticomuni[ti, nici liberali pro-occidentali, ci exponen]i ai e[alonului secund al birocra]iei de partid. Ace[tia au format imediat un Front al Salv\rii Na]ionale, reprezent`nd noua conducere politic\ a ]\rii, [i au f\cut tot ce le-a stat `n putin]\ pentru a limita dezvoltarea mi[c\rilor civice [i politice, precum [i a partidelor decise s\ duc\ la `ndeplinire speran]ele revolu]ionare ini]iale. Pr\pastia din ce `n ce mai ad`nc\ care `i desp\r]ea pe cei care sperau c\ România se va rupe p`n\ la urm\ de trecutul comunist, de orient\rile autoritariste, c\tre restaura]ie ale succesorilor lui Ceau[escu a favorizat apari]ia unui climat de continu\ dezbinare, suspiciune [i confruntare `n politica româneasc\. Numai dup\ victoria electoral\ a Conven]iei Democratice anticomuniste, `n noiembrie 1996, [i alegerea lui Emil Constantinescu ca pre[edinte, România s-a angajat `n mod decisiv s\ introduc\ acela[i tip de reforme politice [i economice ca [i vecinii ei central-europeni22. Introducerea, fatalmente schematic\, are rolul de a-l face pe cititor s\ `n]eleag\ importan]a dezbaterilor incluse `n volum. ~n timp ce unii dintre autori (Timothy Garton Ash, Daniel Chirot, Jeffrey C. Isaac) subliniaz\ rolul intelectualilor critici `n formularea agendei revolu]ionare, al]ii (Ken Jowitt, Tony Judt, G.M. Tamás) insist\ asupra fragilit\]ii tradi]iilor liberale [i asupra caracterului problematic al entuziasmului ini]ial fa]\ de concepte [i idei normative, cum ar fi „societate civil\”, „antipolitic\” [i „`ntoarcerea `n Europa”. Unii autori cred c\ acestea au fost revolu]ii liberale, care au accelerat o tendin]\ global\ c\tre democratizare (Bruce Ackerman), `n timp ce al]ii (`n special G.M. Tamás [i Tony Judt) propun o viziune ceva mai sceptic\ asupra `ntregii istorii a disiden]ei [i a impactului real pe care ea l-a avut asupra acelor societ\]i. ~n plus, dezbaterea

20

VLADIMIR TISM|NEANU

influen]eaz\ modul `n care `n]elegem rolul ideilor [i al intelectualilor publici `n schimb\rile istorice, `ns\[i posibilitatea existen]ei unei politici bazate pe `ncredere [i moralitate, precum [i semnifica]ia general\ a luptei intelectualilor critici din Est `mpotriva totalitarismului. Scopul acestui volum este acela de a-i ajuta pe cititori s\ `n]eleag\ c\ una dintre cele mai profunde [i mai persistente lec]ii ale lui 1989 a fost str\dania de a reinventa politica `n sensul definit de c\tre disiden]i. Dac\ proiectul e[ueaz\ [i Europa Central\ [i de Est se `ntoarce c\tre o variant\ de autoritarism corporatist sau cvasifascist, consecin]ele unui astfel de proces ar afecta `n egal\ m\sur\ [i Occidentul. Iar aceasta ar avea loc mai degrab\ mai devreme dec`t mai t`rziu. Aceste idei s`nt exprimate `n mod str\lucit de c\tre Jacques Rupnik [i Daniel Chirot, care subliniaz\ at`t speran]ele uria[e, c`t [i pericolele provocate de valul revolu]ionar din 1989 [i de consecin]ele lui. Lucrarea de faþã cuprinde texte scrise de autori occidentali reputa]i (istorici, politologi, sociologi, antropologi). Unii s`nt cunoscu]i pentru interesul lor de o via]\ pentru Europa Central\ [i de Est. Al]ii au `nceput s\ reflecteze asupra evenimentelor din aceast\ regiune `n timpul sau dup\ anul miraculos 1989. ªi totuºi, `mp\rt\[esc cu to]ii credin]a c\, orice s-a `nt`mplat `n Europa Central\ [i de Est, fenomenul are o semnifica]ie global\: colapsul comunismului [i apari]ia unor regimuri protopluraliste, de[i instabile `nc\, invit\ la o reflec]ie serioas\ asupra naturii politicii [i a viitorului valorilor liberale la sf`r[itul acestui secol fr\m`ntat de convulsii [i profund ideologizat. Sociologul S.N. Eisenstadt analizeaz\ revolu]iile din 1989 ca fiind forme antiteleologice, nonutopice [i nonideologice de activism social. Aceast\ perspectiv\ este important\ deoarece exist\ voci care consider\ c\ aceste revolu]ii au reprodus doar evenimente similare din trecut. ~n realitate, a[a cum argumenteaz\ Eisenstadt, revolu]iile din 1989 au adus ceva nou: spre deosebire de revolu]iile anterioare, ele nu au avut o doctrin\ revolu]ionar\ coerent\ [i riguros formulat\. Mai mult, succesul lor a fost str`ns legat de faptul c\ revolu]ionarii au manifestat o puternic\ suspiciune fa]\ de orice form\ de hybris ideologic. Este suficient s\ men]ion\m aici criticile necru]\toare la adresa ideologiei, prezente `n scrierile din anii ’80 ale lui Václav Havel [i György Konrád 23. Tony Judt argumenteaz\ c\ disiden]ii liberali nu au avut niciodat\ un impact puternic asupra societ\]ilor din care f\ceau parte [i c\ tradi]iile intolerante precomuniste din regiune, intensificate de efectele persistente ale leninismului, reprezint\ un obstacol major `n calea dezvolt\rii democra]iei liberale `n aceast\ zon\. ~n opinia lui Judt, exponen]ii modelului pluralist se pot folosi doar de o mic\ parte a mo[tenirii trecutului. ~n schimb, exist\ o amintire vie [i nealterat\ a unor persecu]ii reale sau imaginare, o accentuat\ idealizare a propriei imagini [i foarte pu]in\ disponibilitate pentru `n]elegere [i compasiune. Pe o pozi]ie

INTRODUCERE

21

diametral opus\ se situeaz\ Timothy Garton Ash. Ca unul dintre principalii cronicari ai c\derii regimurilor leniniste `n Europa Central\ [i ai rolului intelectualilor critici `n apari]ia societ\]ilor civile, Garton Ash accentueaz\ faptul c\ revolu]iile din 1989 au fost „resurec]ii morale” [i subliniaz\ rolul crucial al intelectualilor publici ca Havel sau Michnik, de modele ideale ale noului stil politic. Articolul s\u din acest volum este important pentru c\ se opune tendin]ei actuale de a nega semnifica]ia disiden]ei [i de a-i trata pe fo[tii disiden]i ca pe o for]\ politic\ care [i-a pierdut importan]a. Faptul c\ multe dintre personalit\]ile men]ionate de Garton Ash [i-au pierdut pozi]iile centrale de]inute `n guvernele postcomuniste nu reprezint\ neap\rat un semn al `nfr`ngerii lor. ~n definitiv, acapararea puterii nu a fost scopul final al disiden]ilor: activi[tii antipolitici ai anilor ’70 [i ’80 s-au dedicat restaur\rii adev\rului [i moralit\]ii `n sfera public\, reabilit\rii virtu]ilor civice [i `nl\tur\rii metodelor totalitare de control, intimidare [i constr`ngere. ~n acest sens, ei au reu[it. Este adev\rat c\ noua ordine politic\ nu este tocmai un paradis liberal [i c\ o serie de fenomene dezgust\toare au ie[it la suprafa]\: cinism, corup]ie, `mbog\]irea fostei nomenclaturi, accese [ovine [i na]ionaliste de intoleran]\ [i ur\, forme noi de excludere [i arogan]\ etnic\. Dar, a[a cum argumenteaz\ Ken Jowitt, `n perioada de dup\ 1989, Europa Central\ [i de Est este un laborator politic [i economic `n care noile structuri institu]ionale vor fi influen]ate puternic de mo[tenirile celor patruzeci de ani de leninism. Volumul cuprinde [i eseuri ale unora dintre cele mai influente voci din regiune. Cititorul va putea astfel s\ compare interpret\rile speciali[tilor occidentali cu viziunile politice ale celor direct implica]i `n aceste schimb\ri. At`t Adam Michnik, c`t [i Jacek Kuroñ s-au num\rat printre cei mai activi membri ai opozi]iei anticomuniste poloneze. Am`ndoi au fost membri fondatori ai Comitetului pentru Ap\rarea Muncitorilor (creat `n 1976) [i apoi consilieri politici ai lui Lech Wa³êsa `n timpul primei experien]e legale a Solidarit\]ii (1980-1981). Am`ndoi au stat `n `nchisoare pentru ideile lor [i pentru ata[amentul lor ne`nduplecat fa]\ de libertate [i adev\r. Dup\ c\derea comunismului, Michnik a ales o carier\ `n jurnalism [i a devenit redactor-[ef al celui mai popular ziar din Polonia, Gazeta Wyborcza. Kuroñ a fost ministru al muncii `n c`teva guverne postcomuniste [i a r\mas unul dintre cei mai populari politicieni din ]ara sa. Textul lui Michnik este important deoarece arunc\ o lumin\ nou\ asupra discu]iilor din interiorul ini]ial unitei opozi]ii anticomuniste: pe de o parte modera]ii, sus]in\tori ai modelului de tranzi]ie spaniol, pe de alt\ parte cei pentru care eliminarea fo[tilor comuni[ti din func]iile publice reprezint\ o premis\ indispensabil\ pentru regenerarea social\. ~n profundul s\u eseu, Kuroñ se refer\ la c`teva dintre principalele dificult\]i asociate efortului, f\r\ precedent `n istorie, de eliminare a mo[tenirilor totalitare leniniste. Cititorul trebuie s\

22

VLADIMIR TISM|NEANU

aib\ `n vedere c\ at`t Kuroñ, c`t [i Michnik s-au opus `n mod consecvent oric\rei forme de „fundamentalism anticomunist” (ceea ce Michnik nume[te „anticomunism cu fa]\ bol[evic\”) [i au sus]inut c\ strategia Poloniei postcomuniste trebuie s\ fie orientat\ mai degrab\ spre viitor dec`t spre trecut. ~n multe privin]e, opiniile lor s`nt `n consonan]\ cu argumentele dezvoltate nu de pu]ine ori de Václav Havel `n scrierile sale de dup\ 198924. Scriitorul maghiar G.M. Tamás propune o viziune provocatoare asupra semnifica]iei disiden]ei, insist`nd asupra clivajului dintre filozofia universalist\ a mi[c\rilor [i grupurilor civice, pe de o parte, [i persisten]a sentimentelor antiliberale `n r`ndurile majorit\]ii popula]iei, pe de alt\ parte. Cu alte cuvinte, paradigma moral\ a disiden]ilor, `ns\[i condi]ia activi[tilor civici ca un simbol al emancip\rii, nu a fost `mp\rt\[it\ de c\tre cei care g\siser\ forme de adaptare la vechiul sistem. El poate s\ aib\ dreptate `n cazul Ungariei, unde opozi]ia democratic\ liberal\ nu a devenit niciodat\ o mi[care de mas\ ca Solidaritatea polonez\. Dar chiar `n cazul Cehoslovaciei, ideile Cartei 77 au generat un stil politic [i o viziune care [i-au pus amprenta pe evolu]ia postcomunist\. Cu alte cuvinte, ideile au o via]\ proprie [i, chiar dac\ unele dintre valorile disiden]ei par acum `ntru c`tva naive, merit\ subliniat\ totu[i importan]a faptului c\ redescoperirea virtu]ilor civice [i afirmarea drepturilor individuale au fost cuprinse `n conceptul disident de libertate. Discu]ia asupra cinismului excesiv al perioadei postcomuniste [i asupra mizeriei morale, propus\ de fostul pre[edinte al Bulgariei, Jeliu Jelev, reprezint\ de asemenea o contribu]ie important\ la dezbaterea asupra mo[tenirilor anului 1989: pericolul principal `n aceste zile nu este restaurarea institu]iilor leniniste, inclusiv a celor teroriste (poli]ia secret\, lag\rele, propaganda [i cenzura). Adev\ratul pericol este acela ca oamenii s\ devin\ obosi]i [i exaspera]i de costurile tranzi]iei, s\ nu mai aib\ `ncredere `n politicieni [i s\ `mbr\]i[eze discursurile populiste ale demagogiei salva]ioniste. Dar, `nc\ o dat\, nemul]umirea fa]\ de elite nu este un fenomen specific numai Europei de Est: ascensiunea mi[c\rilor [i partidelor radicale se poate observa [i `n Occident (succesul spectaculos al Partidului Libert\]ii `n Austria este un exemplu relevant). Cu toate acestea, `n Est, institu]iile [i practicile pluraliste s`nt `nc\ fragile [i neutralizarea partidelor [i mi[c\rilor populist-etnocentrice, care `[i au originea `n nemul]umirea social\, este mai problematic\ dec`t `n democra]iile consolidate. Pentru a concluziona, revolu]iile din 1989 au schimbat `n mod fundamental harta politic\, economic\ [i cultural\ a lumii. Rezult`nd din nemul]umirea general\ fa]\ de domina]ia ideologic\ leninist\, ele au permis redescoperirea particip\rii democratice [i a activismului civic. Dup\ decenii de invadare a sferei private de c\tre stat, aceste revolu]ii au restabilit distinc]ia dintre ceea ce apar]ine guvernului [i ceea ce reprezint\ teritoriul individual. Subliniind importan]a

INTRODUCERE

23

drepturilor politice [i civile, ele au creat un spa]iu pentru exerci]iul valorilor democratice liberale. ~n unele ]\ri, asemenea valori au devenit fundamentul constitu]ional pe care se pot ridica `n siguran]\ institu]iile societ\]ii deschise. ~n alte ]\ri, referin]a la pluralism r\m`ne cumva superficial\. Dar chiar [i `n cazurile cele mai pu]in reu[ite de tranzi]ie democratic\ (Albania, Bulgaria, România), vechea ordine, bazat\ pe suspiciune, fric\ [i dezn\dejde generalizat\ a fost `ndep\rtat\ `n mod irevocabil. Cu alte cuvinte, `n timp ce rezultatul final al acestei tranzi]ii este `nc\ neclar, revolu]iile au reu[it `n scopul lor cel mai important: au desfiin]at regimurile leniniste [i au acordat cet\]enilor acestor ]\ri libertatea de a se implica total `n modelarea propriilor destine.

Note Mul]umiri Doresc s\-i mul]umesc Beatei Czajkowska pentru contribu]iile ei, editoriale [i de cercetare, la prezentul volum. Ea nu numai c\ m-a ajutat s\ selectez textele incluse `n volum, dar [i-a asumat [i sarcina de a se descurca prin complicatul labirint de ob]inere a copyright-urilor. Doresc de asemenea s\-i mul]umesc lui Kevin Trowell pentru ajutorul dat la alc\tuirea formei finale a manuscrisului. Washington DC 25 martie 1998 1. Vezi Eric Hobsbawm, The Age of Extremes: A History of the World, 1914-1991 (New York: Pantheon Books, 1994), pp. 461-499. 2. Cu privire la sf`r[itul religiilor secularizate de tip ideologic, vezi Agnes Heller [i Ferenc Fehér, The Grandeur and Twilight of Radical Universalism (New Brunswick, NJ: Transaction Books, 1991). 3. Vezi Albert Hirschman, The Rethoric of Reaction: Perversity, Futility, Jeopardy (Cambridge, MA: The Belknap Press of Harvard University Press, 1991). 4. Vezi Miklós Haraszti, „The Independent Peace Movement and the Danube Movement in Hungary”, `n Vladimir Tism\neanu (ed.), In Search of Civil Society: Independent Peace Movements in the Soviet Bloc (New York and London: Routledge, 1990), pp. 71-87. 5. Vezi Václav Havel et al., The Power of the Powerless: Citizens against the State in Central-Eastern Europe (Armonk, NY: M.E. Shape, 1990). 6. Vezi Jeffrey Isaac, Democracy in Dark Times (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1997). Pentru o analiz\ deosebit de p\trunz\toare a revolu]iilor din 1989 [i a consecin]elor lor pe termen lung, vezi Ralf Dahrendorf, Reflections on the Revolutions in Europe (New York: Random House, 1990). 7. Pentru despotismele moderne bazate pe ideologie, vezi Daniel Chirot, Modern Tyrants: The Power and Prevalence of Evil in Our Times (New York: Free Press, 1994). 8. Vezi William Echikcson, Lighting the Night (New York: William Morrow, 1990); Vladimir Tism\neanu, Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel

24

VLADIMIR TISM|NEANU

(New York: Free Press, 1993), edi]ia paperback cu o nou\ postfa]\ (pentru versiunea `n limba român\, vezi Vladimir Tism\neanu, Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la Stalin la Havel, Ed. Polirom, Ia[i, 1997); Andrew Nagorski, The Birth of Freedom: Shaping Lives and Societies in the New Eastern Europe (New York: Simon & Schuster, 1993). 9. Vezi Timothy Garton Ash, The Magic Lantern: The Revolutions of ’89 Witnessed in Warsaw, Budapest, Berlin, and Prague (New York: Vintage Books, 1993). 10. Vezi Vladimir Tism\neanu, Fantasies of Salvation: Nationalism, Democracy and Myth in Postcommunist Europe (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1997) (pentru versiunea `n limba român\, vezi Vladimir Tism\neanu, Fantasmele salv\rii. Democra]ie, na]ionalism [i mit `n Europa post-comunist\, Ed. Polirom, Ia[i, 1999). 11. Cititorii interesa]i de analize profunde [i am\nun]ite referitoare la dinamica postrevolu]ionar\ din aceste ]\ri, ar trebui s\ consulte reviste ca Transitions, East European Constitutional Review, East European Politics and Societies [i Problems of Postcommunism. 12. Pentru impactul anului 1989 asupra reg`ndirii agendei liberalismului, vezi Jerzy Szacki, Liberalism After Communism (Budapest and London: Central European University Press, 1995); Ira Katznelson, Liberalism’s Crooked Circle: Letters to Adam Michnik (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1997). 13. Vezi Ivo Banac (ed.), Eastern Europe in Revolution (Ithaca, NY and London: Cornell University Press, 1992). 14. Vezi Claus Offe, Varieties of Transition: The East European and East German Experience (Cambridge, MA: MIT Press, 1997), `n special pp. 29-105. 15. Vezi Ferenc Fehér, Agnes Heller, Gyõrgy Márkus, Dictatorship Over Needs (New York: St. Martin’s Press, 1983). 16. Vezi Ernest Gellner, Conditions of Liberty: Civil Society and Its Rivals (New York: Allen Lane/The Penguin Press, 1994) (pentru versiunea `n limba român\, vezi Ernest Gellner, Condi]iile libert\]ii. Societatea civil\ [i rivalii ei, Ed. Polirom, Ia[i, 1998). 17. Daniel Chirot, op. cit. 18. Vezi Karen Dawisha, Eastern Europe, Gorbachev, and Reform: The Great Challenge (Cambridge and New York: Cambridge University Press, 1990). 19. Vezi „The Strange Death of Soviet Communism: An Autopsy”, `n The National Interest, edi]ie special\, 31 (prim\vara 1993), `n special articolele lui Francis Fukuyama, Myron Rush, Charles Fairbanks, Peter Reddaway [i Stephen Sestanovich. 20. Pentru dilemele decomuniz\rii, vezi Tina Rosenberg, The Haunted Land: Facing Europe’s Ghosts After Communism (New York: Random House, 1995). 21. Pentru o excelent\ cercetare istoric\ a pr\bu[irii comunismului `n Europa Est-Central\ [i a eforturilor de democratizare din regiune, `n perioada de dup\ 1989, vezi Gale Stokes, The Walls Came Tumbling Down: The Collapse of Communism in Eastern Europe (New York: Oxford University Press, 1993). 22. Vezi Vladimir Tism\neanu, „Romanian Exceptionalism? Democracy, Ethnocracy, and Uncertain Pluralism in Post-Ceau[escu Romania”, `n Karen Dawisha [i Bruce Parrott (ed.), Politics, Power, and Struggle for Democracy in South-East Europe (Cambridge: Cambridge University Press, 1997), pp. 403-451. 23. Václav Havel, Disturbing the Peace: A Conversation with Karel Hvizdala (New York: Knopf, 1990); György Konrad, Antipolitics (New York and London: Harcourt Brace Jovanovich, 1984). 24. Václav Havel, Summer Meditations (New York: Vintage Books, 1993).

Partea I

CAUZE

1 CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989 ? Daniel Chirot Sociologul american Daniel Chirot este bine cunoscut pentru lucr\rile sale `n domeniile schimb\rii sociale, revolu]iilor moderne [i tiraniilor. ~n eseul sãu, propune o analiz\ cuprinz\toare a principalelor cauze ale revolu]iilor din 1989. De[i recunoa[te importan]a capital\ a declinului economic al regimurilor leniniste, el identific\ `n crizele politice [i morale ale acestor societ\]i cauzele majore ale colapsului. Elitele comuniste [i-au c`[tigat falsa lor legitimitate prin autoasumarea rolului de exponen]i ai progresului istoric. Cu alte cuvinte, aceste regimuri erau la putere deoarece pretindeau c\ reprezint\ interesele clasei muncitoare [i, prin urmare, ale umanit\]ii `n general. Chirot atrage `n mod corect aten]ia asupra faptului c\ erodarea `ncrederii de sine a elitelor [i apari]ia mi[c\rilor antisistemice „de jos” au dus la disolu]ia moral\ a vechii ordini leniniste. Studiul propune o discu]ie util\ asupra nout\]ii aduse de revolu]iile din 1989, `n compara]ie cu cele tradi]ionale. Pe baza unei analize profunde a acestor fr\m`nt\ri istorice, Chirot ajunge la o concluzie important\ privind natura revolu]iilor `n secolul urm\tor. Admi]`nd c\ factorii politici [i economici vor continua s\ provoace agita]ii sociale, Chirot anticipeaz\ c\, `n viitor, „cauzele fundamentale ale instabilit\]ii revolu]ionare vor fi morale”. Prin urmare, interpretarea sa este similar\ cu aceea a altor autori din volum (S.N. Eisenstadt, Jeffrey Isaac, Ken Jowitt) [i surprinde semnifica]ia pe termen lung a revolu]iilor din 1989. *** Lumea [tie c\ `n Europa de Est comunismul a c\zut `n 1989 [i c\ URSS a pornit pe o cale care nu numai c\ promite sf`r[itul socialismului, ci `i amenin]\ `ns\[i integritatea teritorial\. ~ns\ faptul c\ [tim asta nu explic\ de ce au avut loc toate aceste evenimente. De asemenea, nici implica]iile pe termen lung ale

28

DANIEL CHIROT

acestor evenimente revolu]ionare nu s`nt la fel de clare precum efectele strategice pe termen scurt datorate dispariþiei Tratatului de la Var[ovia [i dizolv\rii Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. Exist\ mai multe modalit\]i de a privi „Revolu]iile din 1989”. La fel ca `n cazul celorlalte mari evenimente revolu]ionare – Revolu]ia francez\ din 1789, revolu]iile europene de la 1848, Revolu]ia bol[evic\ din 1917 sau Revolu]ia chinez\ din 1949 – analizele economice, politice, culturale [i sociale propun numai interpret\ri par]iale. Toate s-au influenþat reciproc [i o singur\ analiz\ nu poate s\ acopere totalitatea aspectelor unor asemenea evenimente cu urm\ri devastatoare. Chiar [i dup\ dou\ sute de ani, Revolu]ia francez\ r\m`ne `nc\ un subiect controversat [i s`nt `nc\ posibile noi interpret\ri; iar dac\ disputa politic\ n\scut\ o dat\ cu aceast\ revolu]ie s-a mai calmat `ntre timp, pentru mai bine de un secol [i jum\tate ea a constituit un punct fierbinte al politicii europene [i mondiale1. Nu ar trebui a[adar s\ fim surprin[i dac\ `n urm\toarele c`teva decenii evenimentele din 1989 vor sta la baza multor dezbateri aprinse, politice [i academice. Acestea fiind spuse, ar trebui ad\ugat c\ perioadele revolu]ionare ofer\ cele mai interesante subiecte de cercetare pentru aceia dintre noi interesa]i de studierea schimb\rii sociale. Nu putem, desigur, s\ conducem experimente de laborator adecvate scopurilor cercet\rii noastre. Dar, de fapt, revolu]iile s`nt experimente sociale de mare amploare. Dintre toate evenimentele pe care le cunoa[tem, revolu]iile, de[i nu s`nt adaptate unor scopuri [tiin]ifice [i s`nt absolut imposibil de controlat, se situeaz\ cel mai aproape de acele experimente [tiin]ifice majore care au modelat modul nostru de a `n]elege lumea. Astfel, mai mult dec`t oricare alt\ categorie de evenimente istorice, marile revolu]ii ofer\ posibilitatea de a `n]elege modul `n care func]ioneaz\ pe termen lung societ\]ile. Prin urmare, pe l`ng\ interesul viu [i imediat pe care ni-l trezesc evenimentele care au avut loc `n Europa de Est `n 1989, datorit\ faptului c\ remodeleaz\ ordinea politic\ interna]ional\, avem [i o nea[teptat\, fascinant\ [i revelatoare imagine a modului `n care sisteme sociale aparent stabile intr\ `n declin [i se pr\bu[esc.

Cauzele fundamentale Chestiuni economice Nu exist\ nici o `ndoial\ c\ cea mai evident\ cauz\ a colapsului comunismului est-european, de[i nu singura, a fost cea economic\. Nu `nseamn\ c\ aceste sisteme au e[uat `ntr-un mod absolut. Nici o ]ar\ est-european\, nici

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

29

m\car România, nu se putea compara cu Etiopia sau Burma, ]\ri b`ntuite de foamete [i constr`nse s\ revin\ la o economie primitiv\, de subzisten]\ local\. Probabil c\ economiile c`torva dintre aceste ]\ri, `n special cea a României [i, `ntr-o mai mic\ m\sur\, cea a Poloniei, erau conduse `ntr-o asemenea direc]ie, dar mai aveau cale lung\ de str\b\tut p`n\ s\ ating\ niveluri at`t de sc\zute. Alte economii – a Ungariei sau, chiar `ntr-o m\sur\ mai mare, a Cehoslovaciei [i a Germaniei de Est – erau considerate un e[ec numai dup\ standardele celor mai avansate economii capitaliste. La scar\ mondial\, acestea nu erau considerate economii `napoiate, ci prospere, bine dezvoltate. Uniunea Sovietic\, de asemenea, era `nc\ o putere economic\ [i tehnologic\ mondial\, `n ciuda existen]ei unor zone de ad`nc\ s\r\cie [i a unui nivel de trai mult mai sc\zut dec`t ar indica cifrele de produc]ie pe cap de locuitor2. Nu este nevoie s\ analiz\m `n detaliu neajunsurile economiilor socialiste. Acestea au fost explicate de economi[ti renumi]i din acele ]\ri, `n special polonezi [i maghiari, dintre care cei mai cunoscu]i s`nt Wlodzimierz Brus [i János Kornai3. Problema principal\ este aceea c\ deciziile privind investi]iile [i produc]ia erau determinate `n mare parte, de[i nu `n totalitate, de voin]a politic\, [i nu de presiunile pie]ei interne sau interna]ionale. Pentru a st\p`ni for]a pie]ei interne, care, `n cele din urm\, reprezenta dorin]ele [i deciziile consumatorilor [i produc\torilor, cantit\]ile [i pre]urile bunurilor [i serviciilor erau fixate prin hot\r`ri administrative. Pentru a exclude for]ele pie]ei externe, care ar fi putut sl\bi dirijarea din interior a economiei, comer]ul exterior cu ]\rile capitaliste dezvoltate era limitat [i strict controlat, par]ial prin decrete, dar [i prin men]inerea unor monede neconvertibile. Scopul urm\rit – acela de a limita for]ele pie]ei – a fost atins, dar efectul inevitabil a fost acela c\, `n aceste condi]ii, devenea imposibil s\ se aprecieze ce firme erau profitabile [i ce procese de produc]ie erau mai mult sau mai pu]in eficiente. Nu existau pre]uri reale. Pe m\sur\ ce neajunsurile economiilor socialiste au devenit evidente, reformarea acestora s-a dovedit imposibil\, `n mare parte datorit\ faptului c\ directorii de `ntreprinderi aveau rela]ii foarte str`nse cu ierarhia de partid. Ace[tia puteau s\ intervin\ pentru a canaliza investi]iile `n direc]ia lor, indiferent de eficien]a `ntreprinderilor pe care le conduceau. Reu[ita unui director nu se m\sura pe baza capacit\]ii acestuia de a produce bunuri vandabile `ntr-un mod mai eficient, ci pe baza abilit\]ii acestuia de a produce mai mult, de a men]ine o rat\ `nalt\ a angaj\rilor [i de a atrage investi]ii pe criterii politice. Este la fel de important de men]ionat faptul c\ `nsu[i conceptul de profit, ca m\sur\ a eficien]ei economice, le era str\in acestor directori4. Asemenea sisteme economice au generat, `n mod inevitabil, o criz\ a bunurilor c\utate de consumatori. Aceasta s-a datorat `n parte faptului c\

30

DANIEL CHIROT

produc]ia era at`t de ineficient\, `nc`t volumul total al produc]iei de bunuri de consum era mai sc\zut dec`t ar fi fost normal, `n condi]iile unor niveluri de industrializare at`t de ridicate. Iar modul rudimentar de a evalua succesul, `n termeni de produc]ie global\, a dus la desconsiderarea serviciilor fundamentale [i a produc]iei de piese de schimb, astfel `nc`t `nsu[i procesul de produc]ie a fost afectat de criza mijloacelor de produc]ie [i a serviciilor cheie. Dar, `n timp ce `n anumite cazuri a fost posibil\ introducerea de reforme, `n special `n agricultur\ [i `n domeniul serviciilor (succesele remarcabile fiind decolectivizarea agriculturii chineze dup\ 1976 [i abilitatea maghiarilor de a privatiza anumite servicii [i produc]ia bunurilor agricole pe scar\ redus\), `n industrie puterea partidului comunist [i a directorilor a fost pur [i simplu prea mare pentru a se produce o adev\rat\ schimbare. Mai mult, angajamentul deschis de a asigura tuturor un loc de munc\ [i de a men]ine pre]uri reduse la produsele alimentare a d\unat eficien]ei economice5. Dar nimic din toate acestea nu ar fi avut vreun sens f\r\ fundamentul ideologic al comunismului. Unii critici ai structurilor economice comuniste au argumentat c\ sistemul a fost pur [i simplu ira]ional. ~n termeni economici stric]i, s-ar putea s\ fi fost a[a, dar aceasta nu prea explic\ de ce a avut o via]\ at`t de lung\. Cheia explica]iei const\ `n faptul c\ voin]a politic\ era, `n cele din urm\, factorul hot\r`tor `n luarea deciziilor economice [i c\ aceast\ voin]\ se baza pe o concep]ie foarte coerent\ asupra lumii, dezvoltat\ de Lenin, Stalin [i de ceilal]i lideri bol[evici. Aceast\ viziune a fost preluat\ de al]i lideri comuni[ti [i a fost impus\ asupra a aproximativ o treime din popula]ia lumii. Lenin s-a n\scut `n anul 1870, iar Stalin `n 1878 sau 1879. Ei s-au maturizat politic din timpul adolescen]ei [i p`n\ pe la dou\zeci [i ceva de ani, c`nd cele mai avansate regiuni ale lumii erau zonele industriale vitale ale Europei de Vest [i Statelor Unite: bazinul Ruhr-ului sau regiunea miracolelor `n devenire ale tehnologiei moderne construite `n Vestul Mijlociu american, de la Pittsburg [i Buffalo p`n\ la Chicago. Nu este o simpl\ coinciden]\ faptul c\ aceste zone [i altele similare (inclusiv principalele centre de produc]ie a o]elului [i a navelor maritime din Marea Britanie sau centrele de exploatare [i produc]ie a c\rbunelui [i o]elului din nordul Fran]ei [i Belgia) au devenit, un secol mai t`rziu, concentr\ri de gigan]i industriali baza]i pe industrii `nvechite, cu sindicate extrem de puternice [i conduceri lipsite de imagina]ie, conservatoare [i birocratice. De asemenea, `n ]\rile avansate, acestea au fost zonele `n care mediul `nconjur\tor a fost devastat `n cel mai `nalt grad de poluarea industrial\ [i unde au avut loc cele mai puternice presiuni politice `mpotriva comer]ului liber [i a for]elor pie]ei externe. Dar `n 1900 aceste zone erau `n plin\ dezvoltare, iar pentru liderii ambi]io[i ai unei ]\ri `napoiate cum era Rusia, ele reprezentau ni[te modele viabile.

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

31

Lenin, Stalin [i to]i ceilal]i intelectuali [i lideri bol[evici – Tro]ki, Kamenev, Zinoviev, Buharin [i mul]i al]ii – [tiau c\ acesta era modelul pe care, `n final, trebuiau s\-l imite. Ei au sim]it `ns\ c\ prin planificare socialist\ vor reu[i aceasta mai repede [i mai eficient dec`t prin jocul dur [i imprevizibil al for]elor pie]ei. De fapt, `n ciuda inevitabilelor neajunsuri ale socialismului, ace[ti uimitori vizionari – Stalin, `n special – au reu[it. Tragedia comunismului nu a constat `n e[ecul, ci `n succesul acestuia. Stalin a construit cadrul institu]ional care, `mpotriva oric\rei logici, a determinat succesul Uniunii Sovietice6. ~n anii ’70, URSS avea deja cea mai avansat\ economie caracteristic\ sf`r[itului secolului al XIX-lea [i cea mai mare, mai performant\ [i mai rigid\ re]ea de gigan]i industriali baza]i pe industrii `nvechite din lume. Este ca [i cum Andrew Carnegie ar fi preluat `n `ntregime controlul asupra Statelor Unite [i le-ar fi for]at s\ devin\ o copie gigantic\ a U.S. Steel, iar administratorii aceleia[i U.S. Steel ar fi continuat s\ conduc\ ]ara `n anii ’70 [i ’80 ai acestui secol! Pentru a `n]elege absurditatea situa]iei este necesar s\ revedem, `n perspectiv\ istoric\, dezvoltarea capitalismului. P`n\ acum au avut loc cinci cicluri industriale. Fiecare dintre ele a fost dominat de c`teva industrii de „`nalt\ tehnologie”, care s-au dezvoltat `n cele mai avansate zone ale lumii industrializate. Fiecare ciclu industrial a fost caracterizat de o prim\ perioad\ de cre[tere economic\ rapid\, impresionant\ [i de inova]ii `n sectoarele de v`rf, urmat\ de o cre[tere lent\ [i, `n final, de o relativ\ stagnare, supraproduc]ie, competi]ie din ce `n ce mai acerb\, sc\dere a profiturilor [i criz\ `n sectoarele de v`rf, care `ntre timp deveniser\ dep\[ite. Karl Marx [i-a bazat concluziile asupra colapsului final al capitalismului exact pe observa]iile sale privind av`ntul [i declinul primului ciclu industrial. Dar fiecare ciclu industrial a fost urmat de un altul, pe m\sur\ ce tehnologii noi, neb\nuite, au infirmat toate previziunile asupra inevitabilit\]ii sc\derii profiturilor [i a polariz\rii societ\]ilor capitaliste `ntre un foarte mic numãr de proprietari boga]i [i masele de produc\tori s\r\ci]i. Ciclurile industriale, cu duratele lor aproximative, au fost urm\toarele: (1) ciclul bumbacului [i industriei textile, dominat de Marea Britanie, care a ]inut cam de pe la 1780 p`n\ pe la 1830; (2) ciclul transportului feroviar [i al fierului, dominat de asemenea de Marea Britanie, de la 1840 p`n\ la `nceputul anilor 1870; (3) ciclul o]elului [i al chimiei organice, `n care s-au dezvoltat, de asemenea, noi industrii bazate pe producerea [i utilizarea ma[inilor electrice, care a durat de pe la 1870 [i p`n\ la primul r\zboi mondial, [i care a fost dominat de industriile american\ [i german\; (4) ciclul automobilelor [i petrochimiei, de pe la 1910 p`n\ `n anii ’70, `n care Statele Unite au devenit economia hegemonic\ [i (5) ciclul electronicii, informaticii [i al biotehnologiei, care a `nceput `n anii ’70 [i care va dura, `n mod sigur, p`n\ `n prima jum\tate a secolului urm\tor. Nu se [tie `nc\ sigur care economii vor domina `n aceast\

32

DANIEL CHIROT

ultim\ perioad\ de[i, `n mod cert, cea japonez\ [i cea vest-european\ s`nt pe cale de a o `nlocui pe cea american\7. Tranzi]iile au fost dificile. Crizele economice [i tulbur\rile politice dintre 1820 [i 1840, dintre 1870 [i 1880 [i din anii ’20 [i ’30 ai acestui secol pot fi explicate, `n mare parte, prin complica]iile tranzi]iei de la un ciclu industrial la altul. Primul r\zboi mondial – sau, mai precis, cursa nebuneasc\ pentru colonii de la sf`r[itul secolului al XIX-lea [i cursa pentru `narmare `n Europa, `n special cea provocat\ de rivalitatea naval\ dintre Marea Britanie [i Germania – a fost cu siguran]\ determinat de modificarea echilibrului economic `n Europa. Cel de-al doilea r\zboi mondial s-a datorat consecin]elor nesatisf\c\toare ale primului r\zboi mondial [i marii crize economice din anii ’30. Prin compara]ie, [ocurile ultimei tranzi]ii c\tre cel de-al cincilea ciclu industrial au fost superficiale, dar dificult\]ile care au `nso]it tranzi]iile anterioare au dat na[tere multor analize care anticipau colapsul iminent al capitalismului [i care p\reau acceptabile la vremea respectiv\8. Acest scurt pasaj de istorie economic\ trebuie pus `n leg\tur\ cu revolu]iile din 1989. Modelul sovietic – modelul leninist-stalinist – s-a bazat pe cel de-al treilea ciclu industrial, acela care i-a atras pe bol[evici prin promisiunile seduc\toare ale unui peisaj nou, dominat de furnalele marilor combinate chimice [i siderurgice, de uria[e centrale electrice [i de mul]imi de ]\rani migr`nd c\tre noile centre industriale. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a descoperit c\ nu era u[or s\ creeze o astfel de lume, `n special `n fa]a refuzului `nc\p\]`nat al ]\ranilor [i muncitorilor de a accepta priva]iunile prezentului ca pre] al unei viitoare utopii industriale. Dar Stalin a convins PCUS c\ viziunea sa era `ntr-at`t de corect\, `nc`t merita pl\tit foarte scump pentru a o realiza. Pre]ul a fost pl\tit, iar modelul a devenit realitate9. Ulterior, acela[i model a fost impus Europei de Est. Pe l`ng\ for]a brut\ utilizat\ `n scopul de a ob]ine obedien]a Europei de Est, trebuie amintit [i faptul c\ liderii comuni[ti locali, dintre care mul]i erau numai cu o genera]ie mai tineri dec`t Stalin, au acceptat modelul. Aceia care proveneau din ]\ri mai `napoiate au `mp\rt\[it viziunea lui Stalin. ~n România, Nicolae Ceau[escu a crezut `n ea p`n\ `n ultima sa zi la putere. Aceast\ viziune se baza pe interpretarea dat\ de el industrializ\rii par]iale, neuniforme [i complet nesatisf\c\toare a ]\rii sale din anii ’30, c`nd era un t`n\r pe cale s\ devin\ un comunist activ10. ~n mare m\sur\, visul a fost `mp\rt\[it [i de Mao, mai mult dec`t ne putem imagina, dat fiind c\ China a r\mas o ]ar\ preponderent agrar\11. Ast\zi ultimul ei adept este contemporanul [i aliatul ideologic al lui Ceau[escu, Kim Ir Sen. ~n Uniunea Sovietic\, `n zonele cele mai `napoiate ale Europei de Est, `n zonele deja par]ial industrializate ale Chinei (`n special `n zonele de coast\ [i `n Manciuria) [i `n Coreea de Nord, modelul a func]ionat, deoarece existau foarte

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

33

mul]i ]\rani care puteau fi folosi]i ca for]\ de munc\, pentru c\ acest tip de economie necesita concentr\ri masive de investi]ii `n combinate gigantice, centralizate [i, `n cele din urm\, pentru c\ tehnologia pentru toate acestea era destul de bine pus\ la punct. De asemenea, mijloacele de produc]ie erau, `n acest stadiu, mai importante dec`t bunurile de consum. (Merit\ reamintit [i faptul c\ toate acestea erau regiuni `n care industrializarea `ncepuse `nainte de instaurarea comunismului, fie datorit\ unor ini]iative locale, ca `n Rusia [i `n Europa de Est, fie datorit\ investi]iilor coloniale japoneze, ca `n Coreea de Nord [i Manciuria.) Ar trebui s\ men]ionez, `n treac\t, c\ acest model este `n mod special dezastruos pentru economiile foarte `napoiate, care nu au nici o baz\ industrial\ de la care s\ porneasc\. De aceea, indiferent c`te succese ar fi avut `n Asia de Est [i Europa, modelul nu a produs dec`t dezastru atunci c`nd a fost aplicat `n Africa sau Indochina. Dar dac\ se poate spune c\ modelul stalinist a avut oarecare succes `n crearea unei economii industriale caracteristice celui de-al treilea ciclu industrial, el nu s-a adaptat bine niciodat\ la al patrulea ciclu industrial, dominat de industria automobilelor, a bunurilor electrice de consum [i caracterizat printr-o cre[tere a serviciilor p`n\ la nivelul satisfacerii unei largi propor]ii a popula]iei. Din acest motiv puteam glumi pe seama modelului sovietic chiar [i `n anii ’50 [i ’60, deoarece oferea at`t de pu]ine produse de lux [i servicii. Dar sovieticii [i cei care credeau `n modelul leninist-stalinist puteau replica spun`nd c\, `ntr-adev\r, ei nu `ndeplineau dorin]ele consumatorilor r\sf\]a]i, dar resursele de baz\ ale unei puteri militare [i industriale, combinatele siderurgice [i centralele electrice, fuseser\ construite `ndeajuns de bine pentru a crea o economie aproape la fel de puternic\ ca aceea a Statelor Unite. Din p\cate pentru modelul sovietic, al cincilea ciclu industrial s-a dovedit a fi chiar mai diferit. Firme mici, schimb\ri foarte rapide, preocupare maxim\ pentru nevoile consumatorilor, g`ndire inovatoare – toate acestea erau exact ceea ce `i lipsea modelului stalinist. Desigur, acestea lipseau [i unei mari p\r]i a industriei `nvechite bazate pe gigan]i industriali din America [i Europa Occidental\ – chimie, siderurgie, automobile. Dar chiar dac\ acestea au luat m\suri pentru a se proteja fa]\ de competi]ia extern\ cresc`nd\ [i de schimb\rile tehnologice, aceste sectoare au trebuit s\ se adapteze, pentru c\ presiunile pie]ei erau prea mari pentru a le putea rezista. Puterea lor politic\ era mare, dar nu suficient\ pentru ca societ\]ile capitaliste deschise comer]ului interna]ional s\ `nving\ pia]a mondial\. ~n cazul sovietic, asemenea industrii, protejate de partid [i privite ca `nsu[i fundamentul a tot ceea ce construise comunismul, au fost capabile s\ reziste schimb\rii, cel pu]in pentru `nc\ dou\zeci de ani. Aceasta a fost perioada lui Brejnev – un efort hot\r`t de a p\stra modelul caracteristic

34

DANIEL CHIROT

sf`r[itului secolului al XIX-lea, pe care bol[evicii se str\duiser\ at`t de mult s\ `l imite. Astfel, `ncep`nd prin a fi doar amuzant\, relativa lor `napoiere a devenit periculoas\ `n anii ’70 [i ’80. Sovieticii [i est-europenii (inclusiv cehii [i est-germanii) s-au trezit `n anii ’80 c\ au cele mai avansate industrii caracteristice sf`r[itului secolului al XIX-lea [i `nceputului secolului XX – poluante, neeconomice, consumatoare de energie, gigantice, inflexibile – pe scurt, concentr\ri de gigan]i industriali baza]i pe industrii `nvechite12. Fire[te, era mai r\u dec`t at`t. Nu numai adeziunea la un model dep\[it [i inflexibil a `mpiedicat progresul necesar, ci [i toate erorile bine cunoscute ale socialismului. Ideea este c\ lupta de a evita pia]a mondial\, de a `mpiedica accesul informa]iilor referitoare la ceea ce se `nt`mpla `n lumea capitalist\ a devenit din ce `n ce mai dificil\. A devenit, de asemenea, [i mai periculoas\, din moment ce amenin]a s\ ad`nceasc\ `napoierea. ~n sf`r[it, ceea ce fusese posibil `n stadiile ini]iale ale comunismului, atunci c`nd elita conduc\toare se afla la `nceput [i credea `n idealul cre\rii unei lumi mai bune, nu a mai reuºit `n fa]a cinismului [i a convingerii cresc`nde c\ modelul e[uase. Dar liderii sovietici [i est-europeni din epoca lui Brejnev erau con[tien]i de faptul c\ se confruntau cu probleme din ce `n ce mai mari. O mare parte din timpul lor era irosit `n `ncercarea de a g\si solu]ii care s\ p\streze `ns\ elementele cheie ale conducerii partidului, ale puterii sovietice [i ale puterii [i privilegiilor noii clase conduc\toare. Sovieticii au insistat pe l`ng\ coloniile lor est-europene ca acestea s\-[i rezolve problemele prin intrarea pe pie]ele occidentale. Acesta a fost scopul „dezghe]ului”. China, desigur, a urmat aceea[i cale dup\ 1978. Aceasta `nsemna s\ `mprumu]i ca s\ cumperi tehnologie avansat\ [i apoi s\ `ncerci s\ vinzi produsele `n Occident pentru a putea recupera datoriile. Dar, dup\ cum [tim acum, acest plan nu a reu[it. Sistemele staliniste erau prea rigide. Directorii de `ntreprinderi au respins schimbarea. Ei [i-au folosit puterea politic\ pentru a for]a investi]ii `nc\ [i mai mari `n `ntreprinderi [i `n procese de produc]ie dep\[ite. De asemenea, `n unele cazuri, `n special `n Polonia [i Ungaria, `mprumuturile externe au `nceput s\ fie canalizate pur [i simplu spre a cump\ra bunuri de consum pentru a-i face pe oameni mai mul]umi]i, pentru a redob`ndi legitimitatea distrus\ a regimurilor care `[i pierduser\ vigoarea tinereasc\ de odinioar\ [i erau acum percepute ca simple unelte ale unei puteri de ocupa]ie `napoiate. Aceasta a func]ionat p`n\ c`nd a venit nota de plat\ [i au trebuit m\rite pre]urile. Societ\]ile care au pu]in\ – sau deloc – experien]\ de pia]\ reac]ioneaz\ la cre[terea pre]urilor prin instabilitate politic\. A[a s-a `nt`mplat `n primul r`nd `n Polonia, dar devenea o problem\ poten]ial\ [i `n Ungaria ([i `n China) deoarece crea inegalit\]i sociale cresc`nde [i foarte vizibile `ntre minuscula clasã a noilor mici `ntreprinz\tori [i marea mas\ a popula]iei urbane, `nc\ dependent\ de sectorul socialist13. (Kornai [i al]ii au explicat de ce

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

35

liberalizarea par]ial\ a pie]ei `n economiile de penurie creeaz\ situa]ii cvasimonopoliste, favoriz`nd acumularea rapid\ de profit de c\tre acei `ntreprinz\tori capabili s\ satisfac\ cererea enorm\ [i `ndelung reprimat\14.) Ceea ce p\ruse a fi cea dint`i dintr-o serie de reforme destul de importante s-a dovedit a fi ultima suflare a comunismului european. Reformele nu au eliminat rigiditatea stalinismului, dar au adus un nou val de cinism [i deziluzie, au exacerbat corup]ia [i au deschis lumea comunist\ c\tre un flux cresc`nd de idei [i standarde de consumerism din lumea capitalist\. Ele au creat [i o serioas\ problem\ a datoriilor. ~n aceast\ situa]ie, singurul lider european care a r\spuns cu perfect\ consecven]\ a fost Ceau[escu. El a reimpus stalinismul. Dar nici stalinismul principial din România, nici semireformismul maghiar [i nici inconsecven]a [i ezit\rile poloneze nu au func]ionat15.

Cauzele politice [i morale ale schimb\rii Dac\ `n]elegerea problemelor economice este fundamental\, totu[i, ceea ce a distrus `n realitate comunismul `n Europa de Est a fost schimbarea climatului moral [i politic. Nu exist\ o modalitate mai bun\ de a aborda acest subiect dec`t prin utilizarea vechiului concept de legitimitate. Revolu]iile au loc numai atunci c`nd elitele [i o parte semnificativ\ a popula]iei – `n special intelectualii, dar [i oamenii de r`nd – [i-au pierdut `ncrederea `n validitatea moral\ a sistemului social [i politic. ~n ]\ri industriale avansate, cu excep]ia perioadelor de la sf`r[itul r\zboaielor mari, catastrofale, nu s-a `nt`mplat niciodat\ ca legitimitatea fundamental\ a sistemului s\ se pr\bu[easc\. {i chiar dac\ s-au ridicat c`teva `ntreb\ri serioase `n Germania dup\ primul r\zboi mondial, `n Fran]a `n 1940 sau `n Germania [i Japonia `n 1945, `n aceste ]\ri nu au avut loc revolu]ii victorioase. Ar fi ridicol s\ se pretind\ c\, `n anii ’80, problemele economice ale Europei de Est au atins asemenea niveluri de criz\ sever\ ca acelea provocate de o `nfr`ngere absolut\ `ntr-un r\zboi mondial. Apari]ia unor asemenea situa]ii revolu]ionare pe timp de pace [i relativ\ stabilitate, `n societ\]i cu un puternic sentiment al na]ionalit\]ii, cu infrastructuri, for]e de poli]ie, armate [i guverne care func]ioneaz\, `n absen]a invadatorilor externi sau a unei crize interna]ionale, f\r\ r\zboaie civile, foamete sau chiar crize economice, reprezint\ o situa]ie f\r\ precedent. Nici m\car trecerea `n revist\ a problemelor economice nu poate oferi o explica]ie suficient\. Pentru a vedea cum a survenit aceast\ pierdere de legitimitate, trebuie s\ revenim la `nceputuri. La mijlocul anilor ’40, cel pu]in `n r`ndurile cadrelor [i ale unui num\r important de tineri ideali[ti, comunismul se bucura de un grad de legitimitate, chiar [i acolo unde fusese impus cu for]a, ca `n `ntreaga Europ\

36

DANIEL CHIROT

de Est. ~n definitiv, capitalismul p\rea s\ fi func]ionat defectuos `n anii ’30, democra]iile liberale europene f\cuser\ prea pu]in pentru a-l opri pe Hitler p`n\ c`nd s-a dovedit a fi prea t`rziu, iar Stalin trecea drept un lider care salvase Uniunea Sovietic\. Preten]ia c\ marxism-leninismul reprezenta valul „progresist”, inevitabil al viitorului nu era chiar at`t de exagerat\. De fapt, mul]i intelectuali din `ntreaga Europ\, de Est [i de Vest, au fost sedu[i de aceste promisiuni 16. Chiar `n Uniunea Sovietic\, la fel ca `n China dup\ 1949, comunismul a beneficiat de pe urma importantelor succese na]ionaliste ob]inute. Str\inii au fost `nfr`n]i [i orgoliul na]ional a fost reafirmat. Cu toate problemele pe care le aveau de `nfruntat aceste regimuri, a existat o cre[tere economic\ evident\ [i un progres extraordinar17. Represiunea, teroarea [i mizeria vie]ii de la `nceputul anilor ’50 i-au dezam\git pe unii adep]i dar, dup\ moartea lui Stalin, reforma p\rea posibil\. {i, la urma urmei, afirma]iile referitoare la urbanizarea rapid\, la industrializare [i la extinderea beneficiilor `ngrijirii medicale moderne [i ale educa]iei la nivelul `ntregii popula]ii erau adev\rate. Nu anul 1956, c`nd a fost `n\bu[it\ Revolu]ia maghiar\, ci 1968 a reprezentat momentul decisiv, de cotitur\. Acesta a fost momentul `n care implica]iile politicii lui Brejnev au devenit clare. Reforma politic\ fundamental\ nu avea s\ fie `ng\duit\. ~n ap\rarea lui Brejnev, trebuie precizat c\ ceea ce s-a `nt`mplat `n 1989, at`t `n Europa de Est, c`t [i `n China, a dovedit `ntr-un anumit sens c\ politica sa de `nghe]are a reformelor a fost corect\. Dac\ ar fi procedat altfel, ar fi provocat mai devreme c\derea comunismului. Liberalizarea economic\ d\ noi speran]e claselor mijlocii – profesionale [i birocratice – `n cre[tere, precum [i intelighen]iei, `n privin]a [anselor unei liberaliz\ri politice. Mai departe, ea stimuleaz\ interesul pentru ideile economice liberale [i pentru democra]ie. ~ns\ cererea pentru un control central mai pu]in strict amenin]\ `n mod evident monopolul partidului asupra puterii. Indiferent ce poten]ial ar fi putut avea liberalismul comunist `n timpul Prim\verii de la Praga, `n 1968, modul `n care a fost zdrobit [i deziluzia treptat\ faþã de reformele limitate strict la economie din Ungaria [i Polonia `n anii ’70 au pus cap\t perioadei `n care intelectualii puteau continua s\ viseze la viitorul comunismului. Dar asta nu a fost tot. ~ns\[i inflexibilitatea economiilor comuniste, lipsurile interminabile [i birocratizarea excesiv\ a fiec\rui aspect al vie]ii au creat o stare de r\u general\. Singurul mod de supravie]uire `n astfel de sisteme se baza pe corup]ie, pe `nc\lcarea formal\ a legilor. ~n schimb, majoritatea clasei profesionale [i manageriale r\m`nea expus\ oric`nd unui poten]ial [antaj, cu sentimentul c\ via]a era o minciun\ perpetu\18. De asemenea, trebuie avut `n vedere c\ impunerea ini]ial\ a modelului stalinist a creat tiranie, domnia arbitrar\ a celor pu]ini. Una dintre caracteristicile

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

37

tuturor tiraniilor, fie ele ideologice sau vizionare, ca `n acest caz, fie doar preocupate de propriile interese [i corupte, este aceea c\ ele creeaz\ posibilitatea r\sp`ndirii [i reproducerii tiraniei m\runte. Av`nd tirani `n frunte, aparatele birocratice s`nt populate, la fiecare nivel, cu tirani care se comport\ arbitrar [i `n conformitate cu interesele lor `nguste. Tiranii de la v`rf nu pot spera s\ `[i impun\ voin]a dec`t dac\ au func]ionari servili, iar pentru a cump\ra servilitatea acestora ei trebuie s\ le permit\ subordona]ilor s\ se bucure de pl\cerea puterii arbitrare. ~n orice caz, tirania m\runt\, arbitrar\ devine singurul model al comportamentului autoritar propriu-zis. Aceasta este una dintre motiva]iile date de recentele `ncerc\ri de a explica propagarea aproape necontrolat\ a epur\rilor din URSS `n anii ’30 [i, desigur, a ravagiilor Revolu]iei culturale din China, din perioada 1966-1976. O dat\ ce modelul a fost stabilit la v`rf, prin imitarea acestui comportament, func]ionarii `[i asigur\ supravie]uirea. Dar chiar dincolo de aceasta, un sistem tiranic `nlesne[te abuzuri care altfel nu ar exista, iar func]ionarii de la nivelurile inferioare se folosesc de acest lucru pentru urm\rirea scopurilor lor m\runte. (Aceasta nu vrea s\ sugereze c\, `ntr-un anumit fel, tiranii care au condus asemenea sisteme [i colaboratorii lor apropia]i pot fi absolvi]i de responsabilitate pentru aceste abuzuri; `nseamn\ c\ modul `n care tiraniile `[i exercit\ puterea este `n mod necesar profund corupt19.) Expunerea zilnic\ la tirania m\runt\ care, la nivel local, rareori mai p\streaz\ fundamentul ideologic `nalt care i-a inspirat pe Lenin, Stalin, Mao sau chiar pe Ceau[escu provoac\ un sentiment de dezgust din ce `n ce mai profund faþã de corup]ia [i lipsa de corectitudine a `ntregului sistem. ~n trecut, ]\ranii supu[i unei astfel de tiranii m\runte poate c\ au `ndurat-o cu mai mult sau mai pu]in stoicism (`n afar\ de cazul `n care aceasta mergea prea departe), dar popula]ia urbanizat\ educat\ care tr\ia `ntr-o atmosfer\ extrem de politizat\, unde existau referiri continue la viziunea c\l\uzitoare, ideologic\, bazat\ pe cinste, egalitate [i progres, nu putea s\ nu reac]ioneze cu un dezgust cresc`nd 20. ~n acest sens, chiar succesul comunismului `n crearea unei popula]ii mai urbanizate, mai educate, mai con[tiente de sine a creat, de asemenea, un poten]ial de dezintegrare. Corup]ia nelimitat\, minciunile, dispari]ia `ncrederii sociale elementare, tirania m\runt\ de la toate nivelurile – au fost aspecte ale vie]ii pe care noile clase muncitore[ti [i profesionale le-au tolerat mai greu dec`t trebuie s\ le fi tolerat ]\ranii. (Acesta r\m`ne, desigur, avantajul comuni[tilor chinezi; ei pot `n continuare s\ se bazeze pe imensul rezervor de indiferen]\ [i respect fa]\ de autorit\]i al ]\ranilor at`ta timp c`t agricultura nu este recolectivizat\21.) ~ntreaga mi[care de creare a unor institu]ii sociale alternative, eliberate de corup]ia [i lipsa de onestitate a structurilor oficiale, a fost marea inova]ie

38

DANIEL CHIROT

ideologic\ care a `nceput s\ apar\ `n Polonia `n anii ’70 [i ’80, `n `ncercarea de a crea o „societate civil\”. Rezisten]a revolu]ionar\ tradi]ional\, ie[irea `n strad\, ac]iunile militare sub acoperire [i asasinatele, toate au fost `n general lipsite de succes, deoarece au provocat o puternic\ interven]ie militar\ sovietic\. Dar `ncep`nd pur [i simplu s\ `[i abat\ aten]ia de la statul comunist, refuz`nd s\ `l ia `n serios, polonezii [i ceilal]i intelectuali central-europeni au demascat superficialitatea preten]iilor comunismului [i au distrus [i bruma de legitimitate pe care regimurile respective o mai aveau `nc\. Pentru c\ a `n]eles foarte devreme acest lucru [i pentru c\ a descris minunat modul `n care s-a dezvoltat aceast\ nou\ ideologie `n Europa Central\, Timothy Garton Ash [i-a c`[tigat o faim\ pe deplin meritat\22. Desigur, toate aceste for]e ac]ionau [i `n Uniunea Sovietic\, dar patriotismul generat de statutul de supraputere (de[i s-a dovedit c\ m`ndria [i patriotismul erau `n mare parte ruse[ti, [i nu „sovietice”), m\rimea efectivelor militare [i `ndelungata istorie a reu[itei terori [i represiuni poli]iene[ti au p\strat mai bine situa]ia sub control dec`t `n cea mai mare parte a Europei Centrale. Totu[i, eroziunea superficial\ a legitimit\]ii s-a ad\ugat la problema economic\ fundamental\, a e[ecului de a ]ine pasul cu dezvoltarea rapid\ a celui de-al cincilea ciclu industrial `n Europa de Vest, `n Statele Unite [i – cel mai surprinz\tor pentru sovietici – `n Asia de Est23. Nu exist\ nici o `ndoial\ c\, la mijlocul anilor ’80, dup\ ce `n Polonia Solidaritatea fusese aparent zdrobit\, c`nd sovieticii `i masacrau pe lupt\torii din rezisten]a afgan\, c`nd trupele cubaneze ap\rau cu succes Angola, iar Vietnamul controla `ntreaga Indochin\, se p\rea c\ puterea militar\ sovietic\ era imbatabil\ `n ]\rile `n care sistemul sovietic fusese impus. Dar, dedesubt, putregaiul se r\sp`ndea. Prin urmare, `ntrebarea nu este „Ce nu a func]ionat `n Europa de Est?” sau „De ce a fost comunismul at`t de slab?”. Orice specialist [i mul]i observatori ocazionali [tiu exact ce nu a func]ionat. Dar aproape nimeni nu a ghicit c\ o situa]ie care de c`teva decenii evolua lent putea s\ se `nr\ut\]easc\ at`t de rapid. ~n fond, defectele planific\rii economice socialiste erau de mult cunoscute. Corup]ia endemic\, tirania, brutalitatea arbitrar\ [i utilizarea for]elor de poli]ie pentru men]inerea partidelor comuniste la putere nu erau fenomene noi. Nimeni nu a r\spuns la `ntrebarea „De ce 1989?”. Aproape to]i anali[tii [i-au imaginat c\ sistemul sovietic va r\m`ne, vreme de decenii, mai mult sau mai pu]in neschimbat `n URSS [i `n Europa de Est. Pentru a `n]elege de ce aceasta nu s-a `nt`mplat, trebuie s\ trecem de la o abordare bazat\ pe analiza tendin]elor generale c\tre o revedere a unor evenimente concrete din anii ’80.

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

39

Evenimentele din anii ’80 Dac\ au existat o serie de evenimente fundamentale, hot\r`toare, care au declan[at deschiderea `ntregului sistem comunist, o astfel de succesiune trebuie c\utat\ `n interac]iunea dintre evenimentele din Polonia, de la `nceputul anilor ’80, [i faptul c\ liderii sovietici au devenit din ce `n ce mai con[tien]i de gravitatea problemelor cu care se confruntau. ~n 1987 [i `n cea mai mare parte a anului 1988, majoritatea speciali[tilor au avut impresia c\ elita sovietic\ nu `n]elegea gravitatea situa]iei `n care se afla economia. Este aproape sigur c\ Gorbaciov a `n]eles, la fel cum au `n]eles mul]i dintre intelectualii moscovi]i. Acest lucru este `ns\ discutabil `n privin]a cadrelor inferioare [i chiar a multora dintre cei cu pozi]ii importante `n guvern. Cum `ns\ reformele moderate ale lui Gorbaciov nu au avut o influen]\ favorabil\, datorit\ faptului c\ impulsul ini]ial provocat de politica sa de transparen]\, stimulare [i antialcoolism a dus la o diminuare net\ a veniturilor, economia sovietic\ a `nceput s\ alunece `napoi spre stagnarea din ultimii ani ai perioadei Brejnev24. Oric`t de grav\ trebuie s\ i se fi p\rut lui Gorbaciov problema nemul]umirii cresc`nde din Uniunea Sovietic\, pentru el era mult mai urgent\ amenin]area militar\ direct\ datorat\ incapacit\]ii sovieticilor de a ]ine pasul cu evolu]ia celui de-al cincilea ciclu industrial. ~n timp ce mijloacele sovietice de avertizare `mpotriva unui atac nuclear erau f\r\ `ndoial\ sigure [i eficiente `n prevenirea unui atac frontal din partea Statelor Unite, diferen]a cresc`nd\ dintre tehnologia informatic\ [i electronic\ occidental\ [i cea sovietic\ amenin]au s\ dea NATO ([i `n final Japoniei) un avantaj extraordinar `n domeniul armelor conven]ionale. Este aproape sigur c\ din aceast\ cauz\ erau sovieticii at`t de `ngrijora]i de „R\zboiul stelelor”, [i nu doar pentru c\ iluzia unui sistem eficient de ap\rare `mpotriva rachetelor balistice putea s\ modifice echilibrul `n cursa pentru `narmare. Cheltuielile de milioane pentru acest tip de cercetare puteau aduce noi [i importante avantaje `n tipurile mai u[oare de r\zboi electronic, care ar fi putut fi aplicate `n b\t\lii conven]ionale aeriene [i de tancuri. Aceasta ar fi anihilat avantajul numeric [i de tehnic\ de lupt\ al Uniunii Sovietice [i ar fi amenin]at investi]iile militare sovietice din `ntreaga lume 25. }in`nd cont c\ marile puteri admiseser\ de mult\ vreme faptul c\ nu se putea pune problema unui r\zboi nuclear, un avantaj cresc`nd al puterilor capitaliste `n r\zboiul electronic amenin]a s\ transforme `n viitor orice conflict local dintre alia]ii occidentali [i cei ai sovieticilor `ntr-o reiterare a conflictului aerian siriano-israelian din 1982. Din punctul de vedere al sovieticilor, succesul total,

40

DANIEL CHIROT

nea[teptat al Israelului a fost un avertisment privind catastrofe viitoare, chiar dac\ r\zboiul terestru din Liban s-a dovedit a fi un e[ec serios pentru Israel26. A mai existat [i un alt eveniment neprev\zut care a gr\bit schimbarea `n Uniunea Sovietic\ datorit\ faptului c\ a ar\tat conducerii gradul de inaptitudine a industriei ]\rii: catastrofa de la Cernob`l. Dar oric`t de nefericit\ ar fi fost aceasta, ea a servit mai degrab\ la confirmarea unor lucruri deja b\nuite dec`t la ini]ierea unor schimb\ri. Adev\rul este c\ `n Uniunea Sovietic\ au avut loc multe asemenea teribile accidente industriale [i ecologice. ~n trecut, ele au produs reac]ii minore, de[i de-a lungul anilor ’70 [i ’80 a existat o mi[care ecologist\ din ce `n ce mai important\. Dar, mai presus de orice altceva, accidentul nuclear din 1986 a p\rut s\-i determine pe Gorbaciov [i pe consilierii s\i s\ ia m\suri27. ~n acest timp, `n Europa de Est, ortodoxia comunist\ impus\ `n timpul lui Brejnev a fost serios amenin]at\ `n Polonia. Nemul]umirea cresc`nd\ a f\cut ca, pe la mijlocul anilor ’80, Polonia s\ devin\ o ]ar\ imposibil de guvernat. Se p\rea c\ Ungaria `i va urma cur`nd. Reformele economice nu d\deau rezultate, popula]ia era din ce `n ce mai nemul]umit\ [i, `n absen]a oric\rui semn vizibil de revolt\ iminent\, regimul lui Jaruzelski nu [tia cum s\ aduc\ situa]ia sub suficient control, pentru a aplica orice m\suri care ar fi putut redresa declinul economic [i ajuta la rec`[tigarea `ncrederii popula]iei (`n locul simplei accept\ri caracterizate de animozitate [i cinism) 28. ~n retrospectiv\, atunci, evenimentele din Polonia de la sf`r[itul anilor ’70 – de la alegerea unui pap\ polonez, fapt care i-a stimulat pe cona]ionalii acestuia [i a declan[at masivele demonstra]ii populare care au dus la crearea Solidarit\]ii, [i p`n\ la lovitura de stat militar\, care p\rea c\ a distrus Solidaritatea – au preg\tit terenul pentru ceea ce urma s\ se `nt`mple. Dar f\r\ criza sovietic\, degradarea treptat\ a situa]iei din Polonia, sau chiar din `ntreaga Europ\ de Est, nu ar fi fost de ajuns pentru a provoca evenimentele din 1989. Pe de alt\ parte, f\r\ colapsul de autoritate din Polonia [i f\r\ percep]ia vag\, dar `nsp\im`nt\toare a crizei economice [i a nemul]umirii populare din Ungaria [i, probabil, din alte ]\ri est-europene, sovieticii ar fi `ncercat `n mod sigur s\ introduc\ unele reforme f\r\ s\ renun]e la imperiul lor european. Cele dou\ aspecte ale crizei s-au conjugat [i de aceea totul s-a desf\[urat at`t de repede la sf`r[itul anilor ’8029. Gorbaciov trebuie s\ fi `n]eles c\ izbucnirea unei explozii – o revolt\ pentru p`ine care s\ duc\ la o revolu]ie `n Polonia sau la o grev\ important\ `n Ungaria – care s\ oblige guvernul s\ apeleze la armat\ era numai o chestiune de timp. Problema era c\ nu se putea conta `n mod deosebit nici pe armata polonez\, nici pe cea maghiar\. Pe poli]ia secret\ se putea `ntotdeauna conta, dar dac\ aceasta era cople[it\ numeric, ar fi fost nevoie de sprijinul trupelor sovietice. Economia sovietic\ nu putea sus]ine un astfel de efort dac\ dorea s\

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

41

se reformeze `ndeajuns pentru a r\spunde provoc\rilor celui de-al cincilea ciclu industrial, `n special dac\ aceasta ar fi implicat cre[terea schimburilor economice [i a altor contacte cu ]\rile capitaliste avansate. Cred c\ la un moment dat, `n 1988, Gorbaciov a decis s\ `ndep\rteze pericolul, p`n\ c`nd nu era prea t`rziu pentru a evita o criz\ devastatoare30. Nu pot dovedi acest lucru, deoarece documentele respective nu s`nt disponibile, dar s`nt aproape sigur c\ datorit\ acestei decizii, `n discu]iile cu polonezii, s-a n\scut planul de a permite alegeri par]ial libere [i de a relua discu]iile cu Solidaritatea. Scopul era acela de a relegitima regimul [i de a-i oferi acestuia suficient spa]iu de manevr\ pentru a introduce reforme economice f\r\ a risca greve [i nesupunere civil\ pe scar\ larg\. Ideea unor convorbiri la „masa rotund\” `ntre Solidaritate [i regim a fost propus\ `ntr-o dezbatere televizat\ dintre Lech Wa³êsa [i un reprezentant al regimului, la 30 noiembrie 1988. Discu]iile ca atare au `nceput la 6 februarie 198931. Nu a mers. Motivul este c\ toat\ lumea – Gorbaciov, partidele comuniste din Europa de Est, exper]ii str\ini [i serviciile secrete din NATO [i Tratatul de la Var[ovia – a subestimat propor]ia `n care falimentul moral al comunismului distrusese orice posibilitate de a-l relegitima. Mai era [i altceva – un eveniment a c\rui importan]\ nu a fost `n]eleas\ `ndeajuns de c\tre Occident [i care a r\mas aproape nemen]ionat. ~n ianuarie 1989, Gorbaciov a `ncercat un experiment. El a retras aproape toate trupele armatei sovietice din Afganistan. Statele Unite [i armata pakistanez\ s-au a[teptat ca rezultatul s\ fie abdicarea rapid\ a regimului comunist de acolo. Spre surpriza tuturor, nu a fost a[a. Eu cred c\ acesta ar fi putut reprezenta un atu important pentru Gorbaciov. El putea s\ dea exemplul Afganistanului ori de c`te ori oponen]ii s\i conservatori, [i `n special cei din rîndurile armatei, `i puneau deciziile sub semnul `ntreb\rii. Afganistanul era dovada c\ sovieticii puteau s\ se retrag\ par]ial f\r\ a suferi o catastrof\ [i c\, `n anumite cazuri, putea fi chiar mai bine s\-i lase pe comuni[tii locali s\-[i rezolve singuri problemele. Presupun c\ o victorie rapid\ a gherilelor anticomuniste din Afganistan ar fi `ncetinit cel pu]in progresele din Europa de Est, dac\ nu le-ar fi stopat `n totalitate32. {tim c`t de repede s-au succedat evenimentele. ~n ciuda evidentelor ma[ina]iuni din timpul alegerilor poloneze, menite s\ men]in\ partidul comunist la putere, electoratul s-a opus [i domina]ia partidului s-a pr\bu[it. Din moment ce sovieticii fuseser\ de acord cu acest lucru [i pentru c\ voiau s\ evite cu orice pre] un r\zboi de invazie, au `ng\duit Poloniei s\ `[i urmeze drumul. ~n momentul `n care acest lucru a reie[it cu claritate, ungurii au pornit pe urmele Poloniei33. Apoi, `ntr-o anumit\ m\sur\ datorit\ unei percep]ii adecvate a rela]iilor publice, maghiarii au deschis `n mod oficial grani]a cu Austria exact `nainte de

42

DANIEL CHIROT

vizita lui George Bush. De fapt, aceast\ grani]\ nu mai reprezenta de mult o parte a „cortinei de fier”, dar decizia le-a dat miilor de est-germani afla]i `n vacan]\ ideea c\ puteau fugi `n Occident. {tim c\ aceasta a declan[at o isterie `n mas\ printre est-germani, care pierduser\ orice speran]\ de reform\ [i ale c\ror demoralizare [i dezgust fa]\ de sistemul lor a f\cut ca sute de mii dintre ei s\-[i doreasc\ s\ plece. Ei s-au gr\bit c\tre ambasadele vest-germane din Budapesta [i Praga [i au `nceput s\ demonstreze `n Germania de Est, `n special `n Leipzig [i Dresda34. E[ecul comunismului `n Germania de Est reprezint\, `n multe privin]e, e[ecul absolut. Aceasta era o ]ar\ destul de prosper\, unde existau dou\ sute de automobile la mia de locuitori [i unde, de mult\ vreme, simpatizan]ii occidentali, mai ales vest-germani, afirmaser\ c\ aici comunismul func]iona, cre`nd o Germanie mai preocupat\ de comunitate, mai binevoitoare dec`t Republica Federal\, dur\, materialist\ [i condus\ de for]ele pie]ii: o alt\ idee gre[it\, n\scut\ din confundarea aspira]iilor cu realitatea35. Este cunoscut faptul c\ Honecker a ordonat m\suri represive. Mai `nainte, `n timpul verii, oficiali chinezi vizitaser\ Berlinul de Est pentru a-i sf\tui pe est-germani cum s\ zdrobeasc\ mi[c\rile pro-democratice. Dar, `n timpul vizitei sale `n Germania de Est, de la `nceputul lui octombrie, Gorbaciov a cerut `n mod public schimb\ri [i a l\sat s\ se `n]eleag\ c\ sovieticii nu vor interveni ca s\ opreasc\ reforma36. ~n octombrie, ambulan]ele erau preg\tite pentru a transporta trupurile miilor de mor]i [i r\ni]i din Leipzig [i probabil din Dresda, care ar fi rezultat `n mod sigur `n urma represiunii. Aceasta nu s-a `nt`mplat. Cele mai multe relat\ri atribuie acest rezultat unei ini]iative locale din Leipzig, sub conducerea dirijorului Kurt Masur, de[i aparatul central al partidului, a c\rui conducere a fost preluat\ de Egon Krenz, a jucat, de asemenea, un rol pacificator. Este posibil s\ se fi f\cut un apel c\tre sovietici, iar comandantul militar local sovietic s\ fi spus c\ nu va interveni. {tiind aceasta, partidul comunist est-german l-a debarcat pur [i simplu pe Honecker pentru a nu risca lichidarea fizic\37. Germania de Est nu era China, `n ciuda preten]iilor lui Honecker c\ ar fi urmat s\ devin\. Nu de]inea rezerve de tineri ]\rani ignoran]i, aproape analfabe]i, de care s\ se foloseasc\; iar economia ei era prea dependent\ de rela]iile cu Germania de Vest pentru a risca o ruptur\. Astfel, o dat\ ce represiunea a fost abandonat\, sistemul s-a pr\bu[it `n c`teva s\pt\m`ni. Cu Germania de Est dezintegr`ndu-se, `ntregul edificiu al comunismului `n Europa de Est s-a pr\bu[it pur [i simplu. Pe 9 noiembrie a fost deschis Zidul Berlinului. Men]inerea acestuia nu mai era posibil\ `n condi]iile `n care guvernul Germaniei de Est pierdea controlul asupra popula]iei, iar num\rul acelora care p\r\seau ]ara cre[tea cu at`ta rapiditate.

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

43

Germania de Est a reprezentat `ntotdeauna pozi]ia cheie a sovieticilor `n Europa38. La grani]a intern\ a Germaniei a `nceput r\zboiul rece [i acolo s-au concentrat for]ele militare ale celor dou\ superputeri. C`nd sovieticii i-au abandonat pe comuni[tii conservatori est-germani, nu mai exista speran]\ nic\ieri altundeva `n Europa de Est. Au urmat bulgarii, care au `ncercat s\ salveze ce se mai putea din partid [i Todor Jivkov a demisionat, dup\ treizeci [i cinci de ani la putere, la o zi dup\ ce a fost deschis Zidul Berlinului (10 noiembrie). Aceasta nu a fost, `n mod sigur, doar o coinciden]\. O s\pt\m`n\ mai t`rziu au `nceput demonstra]iile la Praga [i `n zece zile totul s-a terminat. Numai Ceau[escu rezista `n România39. Se cunosc acum destul de multe despre România lui Ceau[escu, a[a `nc`t nu s`nt necesare prea multe detalii privind desf\[urarea evenimentelor. Doar trei probleme trebuie subliniate. Mai `nt`i, Ceau[escu `nsu[i p\stra `nc\ viziunea stalinist\. Cu posibila excep]ie a Albaniei (unde schimb\rile au `nceput `n prim\vara lui 1990)40, nu mai exista dec`t o singur\ ]ar\ comunist\ `n care modelul stalinist era at`t de pu]in contestat – Coreea de Nord. De fapt, Ceau[escu [i Kim Ir Sen se considerau de mult\ vreme prieteni apropia]i [i alia]i, [i existau multe asem\n\ri `ntre stilurile lor de conducere. {i totu[i, `n România [i, probabil, `n Coreea de Nord, acest model `ncepuse s\ func]ioneze nesatisf\c\tor cu aproape dou\ decenii `n urm\; a-l urma `n continuare `nsemna stagnare economic\, accentuarea diferen]ei dintre realitate [i ideologie [i alienarea progresiv\ chiar [i a celor mai loiale cadre41. ~n al doilea r`nd, România a fost cea mai independent\ dintre ]\rile Tratatului de la Var[ovia [i, astfel, s-a sim]it mereu mai pu]in dependent\ de sus]inerea sovietic\. Dar, de[i acest lucru i-a creat o considerabil\ legitimitate regimului din România `n anii ’70, c`nd se credea c\ independen]a par]ial\ putea da o speran]\, p`n\ la sf`r[itul anilor ’80 aceast\ speran]\ s-a n\ruit [i intelectualii, ca [i o parte din ce `n ce mai mare a populaþiei urbane, au `nceput s\ vad\ c\ Uniunea Sovietic\ devenise mai progresist\ dec`t România42. ~n sudul României, ei urm\reau televiziunea [i radioul bulgare [i c`nd au auzit c\ p`n\ [i acolo se introduceau reforme (pentru români Bulgaria a constituit mereu o ]int\ pentru glume, fiind considerat\ o na]iune `napoiat\ de ]\rani grei de cap), acest lucru trebuie s\ fi avut un impact considerabil. ~n nord [i `n vest, românii puteau recep]iona mass-media maghiare [i iugoslave [i, astfel, puteau fi informa]i cu privire la ceea ce se `nt`mpla `n alte p\r]i. ~n est, desigur, ei aveau exemplul Uniunii Sovietice [i al Moldovei sovietice unde se vorbea române[te [i unde, pentru prima dat\ din 1940 `ncoace, oamenii puteau s\ demonstreze mai liber dec`t `n România. Ar trebui s\ adaug c\, pe l`ng\ transmisiunile din aceste ]\ri vecine, Radio Europa Liber\ a jucat, de asemenea, un rol important `n a-i informa pe români cu privire la ceea ce se `nt`mpla `n alte p\r]i ale Europei de Est.

44

DANIEL CHIROT

Ideea este c\, iar\[i spre deosebire de China, s-a dovedit imposibil ca [tirile despre lume s\ fie `mpiedicate s\ p\trund\ `n interior. ~n sf`r[it, iar acest lucru este mult mai pu]in cunoscut dec`t alte aspecte ale istoriei recente a României, pentru a se legitima, regimul lui Ceau[escu s-a fundamentat, chiar [i la apogeul s\u, pe teama fa]\ de o invazie sovietic\. A existat `ntotdeauna presupunerea fundamental\ c\, `n cazul `n care ar fi fost prea mult\ dezordine, tancurile sovietice vor interveni. Nu era mai bine s\ suferi sub un tiran român patriot dec`t sub o nou\ ocupa]ie sovietic\? O dat\ ce `n 1989 a devenit clar c\ sovieticii nu inten]ionau s\ se pun\ `n mi[care, s-a putut `ntrevedea sf`r[itul. Numai datorit\ faptului c\ Ceau[escu era at`t de rupt de realitate [i pentru c\ (la fel ca Kim Ir Sen) `[i distrusese cu succes partidul comunist, `n]es`ndu-l cu rude [i sicofan]i, nimeni nu i-a spus adev\rul [i, de aceea, el nu a reu[it s\ imite ie[irea din scen\ `n mod pa[nic, treptat [i cu demnitate a omologului s\u bulgar, Todor Jivkov43. Astfel c\, `n cele din urm\, comunismul s-a pr\bu[it. Consecin]ele s`nt departe de a fi clare [i nu putem [ti cum se vor desf\[ura lucrurile `n Uniunea Sovietic\. Dar indiferent ce va urma `n URSS, este sigur c\ imperiul sovietic `n Europa de Est a disp\rut [i c\ nu exist\ aproape nici o circumstan]\ previzibil\ care ar putea determina armata sovietic\ s\ invadeze vreuna din fostele ei colonii. Nu putem fi siguri de direc]iile pe care le vor urma diversele revolu]ii din Europa de Est, de[i se poate afirma cu destul\ siguran]\ c\ vor fi diferen]e importante de la ]ar\ la ]ar\. ~n general, se poate, `nc\, s\ fim oarecum optimi[ti asupra viitorului Europei de Est, sau cel pu]in al p\r]ilor sale „central europene” nordice, dac\ nu neap\rat [i `n privin]a Balcanilor [i a Uniunii Sovietice. De ce cred asta, voi ar\ta `n concluzii, unde voi `ncerca s\ schi]ez c`teva dintre lec]iile pe care ni le-a dat Europa de Est cu privire la revolu]ie [i la schimbare social\ `n general.

Cauzele revolu]iei `n societ\]ile avansate Europa de Est [i cauzele tradi]ionale Majoritatea modelelor sociologice general acceptate ale revolu]iei s`nt de pu]in folos `n explicarea a ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est `n 1989. Nu a existat nici o sc\dere brusc\ a gradului de bun\stare dup\ o lung\ perioad\ de progres. Dac\ economiile polonez\, maghiar\ [i român\ se deteriorau (`n ritmuri diferite), cele ale Germaniei de Est [i Cehoslovaciei nu puneau probleme imediate. Oamenii se sim]eau frustra]i atunci c`nd se comparau cu occidentalii, dar acest lucru era valabil de mai bine de trei decenii. ~n Polonia, de fapt, cea

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

45

mai acut\ perioad\ de declin economic a fost la `nceputul anilor ’80 [i, `n ciuda faptului c\ situa]ia nu se `mbun\t\]ise mult de atunci, se poate presupune c\ oamenii `ncepuser\ s\ se obi[nuiasc\44. ~n Polonia, o perioad\ `ndelungat\ de proteste a fost marcat\ de r\bufniri deschise `n 1956, 1968, 1970, 1976 [i, desigur, `n 1980-1981. Pe m\sur\ ce trecea timpul, polonezii au `nv\]at s\ se organizeze mai bine [i mai eficient. Dar se p\rea c\ mobilizarea [i organizarea progresive au fost distruse de lovitura de stat militar\. De fapt, exist\ destule dovezi c\ partidul [i poli]ia `nv\]aser\ din aceast\ lung\ serie de proteste chiar mai mult dec`t protestatarii `n[i[i [i deveniser\ exper]i `n rezolvarea conflictelor folosind exact gradul de violen]\ necesar. Desigur, la `nceputul anilor ’80, regimul Jaruzelski a putut impune `n mod pa[nic o serie `ntreag\ de cre[teri de pre]uri care `n trecut ar fi provocat o revolt\ masiv\ [i violent\45. Numai `n Ungaria a existat, la sf`r[itul anilor ’80, o mai mare mobilizare deschis\ pentru proteste. O mare parte a acesteia s-a datorat unor probleme ecologice [i na]ionaliste [i nu a luat forma unei ac]iuni orientate direct `mpotriva regimului. De fapt, comuni[tii chiar au sprijinit o parte din aceste ini]iative46. Nici una dintre celelalte ]\ri nu a cunoscut multe proteste deschise. ~n cel mai bun caz, `n Cehoslovacia c`]iva intelectuali aparent izola]i se organizaser\, dar nu aveau adep]i. ~n Germania de Est, bisericile protestante au sprijinit c`teva proteste limitate, `n special peti]ii [i o mi[care pentru pace de dimensiuni reduse, dar regimul nu a fost niciodat\ direct amenin]at de vreuna dintre acestea. ~n Bulgaria numai un grup restr`ns de intelectuali au `ncercat s\ protesteze. ~n România au izbucnit c`teva greve izolate la sf`r[itul anilor ’70 [i o revolt\ important\ la Bra[ov `n 1987, dar acolo chiar [i protestele intelectualilor au fost firave, merg`nd rareori mai departe de activit\]i literare foarte limitate47. Pe de alt\ parte, nici pozi]ia interna]ional\ a ]\rilor est-europene nu era `n joc. ~n timp ce `n Uniunea Sovietic\, elitele aflate `n pozi]ii cheie, `n special `n KGB, vedeau pericolul iminent care amenin]a importan]a interna]ional\ a URSS, `n Europa de Est nim\nui nu-i p\sa de o astfel de chestiune. Nici una dintre elitele est-europene nu-[i vedea propria ]ar\ ca pe o na]iune poten]ial influent\ [i nu considera c\ existen]a lor na]ional\ era amenin]at\ de vreo putere exterioar\, `n afara Uniunii Sovietice. {i aceast\ amenin]are, prezent\ din 1945, se atenuase acum `n asemenea m\sur\, `nc`t p\rea aproape inexistent\. Faptul c\ sovieticii erau nepopulari `n Europa de Est era un fapt dat, [i `nc\ unul foarte vechi, dar, `n ciuda sl\biciunii acestor ]\ri, nu mai exista amenin]area unei alte interven]ii sau distrugeri din afar\48. Cu toate acestea, criza datoriei externe din Polonia [i Ungaria ([i din România, deoarece a impus luarea unor asemenea m\suri dure [i dezastruoase de c\tre Ceau[escu) a constituit, probabil, un e[ec interna]ional vizibil, care a

46

DANIEL CHIROT

demonstrat incapacitatea acestor regimuri. Dar, de[i aceasta a r\mas o problem\ grav\ `n Polonia [i Ungaria la sf`r[itul anilor ’80, `n alte p\r]i ea nu era acutã49. Nu se poate construi un argument serios pornind de la ascensiunea unei clase noi, care de]inea puterea economic\ [i care lupta pentru cucerirea puterii politice. Puterea politic\ [i economic\ se afla `n mod categoric `n m`inile a ceea ce Djilas a numit „noua clas\”. Dar aceast\ clas\, format\ din cadre de partid de profesie, fusese la putere timp de patru decenii [i nu p\rea a fi nici extrem de nemul]umit\ [i nici revolu]ionar\ `n vreun fel. Conducerea acestor revolu]ii, dac\ a existat vreuna, s-a aflat `n m`inile c`torva intelectuali care nu reprezentau nici o clas\ anume50. Cazul Poloniei, desigur, este cu totul diferit. Acolo, o alian]\ foarte bine organizat\ `ntre Biserica catolic\, clasa muncitoare sindicalizat\ [i intelectualii disiden]i aproape c\ a preluat puterea `n 1980. Dar se p\rea c\ vremea Solidarit\]ii trecuse [i c\ regimul `[i reafirma controlul vizibil. ~n fond, opozi]ia polonez\ nu credea c\ existau mari [anse de succes `ntr-o confruntare deschis\, violent\. Deci nici m\car `n Polonia aceasta nu a fost o revolu]ie tradi]ional\. {ansa acesteia trecuse o dat\ cu impunerea cu succes a Legii mar]iale 51. Ceea ce s-a `nt`mplat a fost faptul c\ fundamentul moral al comunismului disp\ruse. Elitele `[i pierduser\ `ncrederea `n legitimitatea lor. Intelectualii, a[a f\r\ de putere cum p\reau s\ fie, r\sp`ndiser\ `n r`ndurile publicului, prin protestele lor ocazionale [i comentariile lor subtile, acest sentiment al disper\rii morale [i corup]iei, iar popula]ia urban\ era suficient de bine educat\ [i con[tient\ pentru a `n]elege ceea ce se `nt`mpla. Efectul cumulativ al unei astfel de situa]ii ce dura de decenii nu poate fi subestimat. Cei care nutriser\ speran]e `n timpul anilor ’40 [i ’50 au fost `nlocui]i de cei care nu avuseser\ niciodat\ speran]e [i care crescuser\ [tiind c\ totul era o minciun\. Tinerii educa]i, nu numai studen]ii, dar [i elevii [tiau destule despre restul lumii pentru a `n]elege c\ fuseser\ min]i]i, c\ fuseser\ `n[ela]i [i c\ propriii lor lideri nu credeau `n aceste minciuni52. Ceea ce a luat prin surprindere pe toat\ lumea a fost descoperirea faptului c\ situa]ia nu era deloc diferit\ `n Uniunea Sovietic\. Nimeni nu a putut anticipa tipul de realism panicat, combinat cu o uluitoare flexibilitate [i dorin]\ de a ajunge la un compromis, manifestat de Gorbaciov. ~n final, acesta a fost motivul pentru care revolu]ia a avut loc `n 1989, [i nu `n anii ’90. Oricum, mai devreme sau mai t`rziu, ar fi avut loc.

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

47

Europa de Est [i alte revolu]ii moderne Aceasta aduce `n discu]ie o problem\ important\. S-a presupus mult\ vreme c\ mijloacele moderne de comunica]ie [i puterea teribil\ a tancurilor, artileriei [i avia]iei erau `n m\sur\ s\ previn\ tipul de revolu]ie clasic\ care a zguduit lumea de atîtea ori din 1789 `ncoace. Chiar regimuri relativ ineficiente, precum autocra]ia rus\ sau Guomindang-ul (KMT) `n China au luptat cu succes `mpotriva revolu]iei p`n\ `n momentul `n care armatele lor au fost `nfr`nte de du[mani externi. ~n cazul Chinei, comuni[tilor le-au trebuit dou\ decenii pentru a-[i crea armata, care `n final a cucerit puterea `n numele lor; [i chiar [i atunci ar fi ratat, poate, dac\ nu ar fi avut loc invazia japonez\53. Multe regimuri fragile [i extrem de corupte din Africa, Asia [i America Latin\ s-au men]inut la putere vreme `ndelungat\, f\r\ a dispune de alte mijloace `n afara armatelor de mercenari a c\ror loialitate a fost cump\rat\ prin permisiunea de a jefui ]ara respectiv\. A[a se `nt`mpl\ `n Myanmar (fosta Burma), Guatemala [i Zair. Cazurile de r\sturnare a unor astfel de regimuri arat\ c\ este nevoie de mul]i ani de organizare [i r\zboi de gheril\ pentru a `nf\ptui o revolu]ie [i, chiar [i atunci, [ansele de succes s`nt minime. Dac\ `n Cuba lui Batista sau `n Nicaragua lui Somoza au avut loc revolu]ii, `n Uganda Idi Amin s-a men]inut la putere p`n\ `n momentul `n care a provocat `n mod prostesc Tanzania s\ `l atace. Dac\ Baby Doc Duvalier a fost determinat s\-[i p\r\seasc\, de fric\, pozi]ia din Haiti, nu este clar, nici m\car ast\zi, dac\ sistemul Duvalier a fost `nl\turat complet54. ~n sf`r[it, chiar r\zboaiele anticoloniale, `n care majoritatea cov`r[itoare a popula]iei a simpatizat cu mi[carea revolu]ionar\, au fost evenimente s`ngeroase, de lung\ durat\ atunci cînd colonizatorii au decis s\ lupte, cum au f\cut olandezii `n Indochina, francezii `n Indochina [i Algeria, iar britanicii `n Kenya [i Malaya (unde, totu[i, popula]ia a venit `n sprijinul britanicilor `mpotriva revolu]ionarilor chinezi). Un caz deosebit de surprinz\tor l-a constituit r\zboiul din Bangladesh, unde masiva opozi]ie popular\ `mpotriva st\p`nirii pakistaneze a avut totu[i nevoie de ajutor din partea trupelor militare indiene pentru a sc\pa de armata pakistanez\55. Numai loviturile de stat militare, conduse din interior, cum a fost `ndep\rtarea monarhiei etiopiene sau – mult mai devreme – a celei egiptene, par s\ favorizeze revolu]iile56. Dar nici una dintre aceste revolu]ii nu se aseam\n\ cu ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est. Acolo, chiar dac\ se consider\ [i cazul României, num\rul total al victimelor a fost nesemnificativ `n compara]ie cu alte revolu]ii.

48

DANIEL CHIROT

Nu au avut loc lovituri de stat militare. ~n România a existat aproape sigur cooperare `ntre armat\ [i popula]ie, dar nici o lovitur\ de stat direct\, [i, de altfel, a fost singurul caz `n care armata a fost implicat\ `n vreun fel. Dar fa]\ de oricare dintre dictaturile africane, latino-americane sau cele asiatice noncomuniste, regimurile est-europene au fost incomparabil mai puternice. Ele au avut la dispozi]ie for]ele poli]iei secrete, care erau numeroase, eficiente [i loiale, o mul]ime de tancuri [i de solda]i condu[i de ofi]eri bine antrena]i (de[i nu neap\rat entuzia[ti), comunica]ii interne excelente [i, `n plus, nu a existat nici o amenin]are a unei invazii din exterior. Numai `n România armata a fost complet alienat\. Ajungem din nou la aceea[i explica]ie: o absolut\ degenerare moral\. Pu]ini observatori au remarcat asem\narea uimitoare dintre evenimentele din 1989 din Europa de Est [i cele din 1979, din Iran. Acolo, de asemenea, [ahul ar fi trebuit s\ fie mai puternic. Dar chiar dac\ revoltele au izbucnit cu luni de zile `nainte de plecarea [ahului, `n ianuarie, iar `n ultimele zile s-au `nregistrat numeroase victime, mul]i au fost lua]i prin surprindere de cov`r[itoarea lips\ de legitimitate a regimului. Chiar [i noile clase de mijloc prospere [i tinerii speciali[ti, care aveau mult de pierdut `n cazul `n care [ahul ar fi fost r\sturnat de la putere, nu au reu[it s\-l sus]in\57. De[i nu este aici locul s\ discut\m despre societatea [i politica iranian\ `n anii ’60 [i ’70, este evident c\ modernizarea rapid\ [i urbanizarea societ\]ii i-au ajutat pe intelectuali s\-[i rãspîndeascã sentimentele de dezgust la adresa regimului [ahului, pentru falsitatea sa g\unoas\, pentru minciunile [i torturile sale, precum [i pentru lipsa de valori morale religioase. Ne putem `ntreba, desigur, `n ce m\sur\, `ntre 1787 [i 1789, intelectualitatea [i clasele profesionale `n ascensiune din mediile urbane franceze au g`ndit `n acela[i fel despre monarhia francez\, despre biseric\ [i aristocra]ie, [i `n ce m\sur\ asemenea sentimente au jucat un rol decisiv `n dezl\n]uirea acelei revolu]ii. {tim c\ `ntre 1915 [i 1917, la Petrograd [i Moscova, indiferent de gradul de mizerie a popula]iei, clasele de mijloc [i cele profesionale erau `n mare m\sur\ dezgustate de corup]ia [i lipsa de moralitate de la Curtea imperial\. Putem trage concluzia c\, de fapt, avem nevoie s\ combin\m c`teva no]iuni marxiste de clas\ cu `n]elegerea teoriei drept\]ii ca egalitate de [anse (justice as fairness) a lui John Rawls, pentru a `n]elege ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est58. ~ntr-adev\r, modernizarea economic\ a produs o clas\ de mijloc numeroas\ (nu `n sensul burghez al propriet\]ii, desigur, dar `n sens cultural [i educa]ional, precum [i `n ceea ce prive[te stilul de via]\). Aceast\ clas\ a fost, `ntr-un anumit fel, destul de favorizat\ sub regimurile comuniste. Dar, din cauza deficien]elor sistemului socialist de conducere a economiei, aceast\ clas\ a r\mas mai s\rac\

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

49

dec`t cea similar\ din Europa de Vest, iar procesul p\rea s\ se accentueze chiar `n anii ’80. Aceasta este interpretarea marxist\ sau materialist\, bazat\ pe conceptul de clas\, a ceea ce s-a `nt`mplat. Dar [i mai important este faptul c\, `ntr-o societate modern\, clasele de mijloc educate s`nt bine informate [i `[i pot baza judec\]ile morale pe un set mai larg de observa]ii dec`t aceia cu o educa]ie limitat\. Intelectualii din mediile literare [i artistice au jucat un rol important, ajut`nd membrii clasei de mijloc, c\rora li se adresau operele lor, s\ `n]eleag\ [i s\-[i explice imoralitatea sistemului. Ei aveau nevoie de acest auditoriu receptiv, `ns\ activitatea lor a distrus comunismul est-european. F\r\ schimb\rile sociale asociate transform\rilor economice care au avut loc `n Europa de Est `ntre 1948 [i 1988, aceste revolu]ii nu ar fi avut loc. Dar nu a fost at`t de mult vorba despre faptul c\ noile clase luptau pentru putere, c`t despre faptul c\ un num\r din ce `n ce mai mare de indivizi au sesizat adev\rata natur\ a minciunilor pe care se baza `ntregul sistem. Aceasta a distrus complet voin]a de a rezista a celor afla]i la putere. O dat\ ce aceste condi]ii au fost stabilite, imensa nemul]umire popular\ datorat\ condi]iilor materiale, `n special din partea claselor muncitoare din industriile gigantice, dar stagnante care dominau economiile comuniste, a r\bufnit pe str\zi [i a determinat c\derea acestor regimuri.

Modele [i lec]ii morale Se contureaz\ trei probleme finale. Mai `nt`i, cauza fundamental\ a e[ecului comunismului a fost aceea c\, `n mod evident, modelul utopic propus era departe de a deveni realitate. Orice altceva ar fi putut fi tolerat, cu condi]ia ca promisiunea fundamental\ s\ fi fost pe cale de a se `ndeplini. Dar o dat\ ce devenise clar c\ modelul era dep\[it [i c\ promisiunea acestuia era bazat\ din ce `n ce mai mult pe minciuni, imoralitatea sa a devenit de nesuportat. ~n trecut, probabil, atunci c`nd alte modele bazate pe ideologie nu au fost `n m\sur\ s\-[i `ndeplineasc\ promisiunile, sistemele au putut totu[i supravie]ui datorit\ faptului c\ intelectualitatea [i clasele de mijloc erau pu]in numeroase. Dar, `n societ\]ile avansate, absurditatea fundament\rii `ntregului sistem social pe un model caracteristic unei perioade industriale dep\[ite a reprezentat mai mult dec`t o gre[eal\ economic\. Aceasta a subminat `n totalitate preten]ia de validitate [tiin]ific\ care st\ la baza teoriei marxist-leniniste. ~n al doilea r`nd, o mare parte dintre criteriile morale care au creat aceast\ situa]ie revolu]ionar\ `n Europa de Est s-au bazat pe interpretarea pe care clasele de mijloc au dat-o fenomenelor ce aveau loc `n alte ]\ri, mai precis `n

50

DANIEL CHIROT

Europa de Vest. Din aceast\ cauz\ exist\ [i c`teva motive de optimism, `n ciuda tuturor problemelor economice [i politice care se vor acumula, `n mod sigur, `n viitorul apropiat `n Europa de Est. Occidentul nu mai este un grup de state imperialiste belicoase aflate `n competi]ie, a[a cum era `n momentul `n care, `ncep`nd din secolul al XIX-lea [i p`n\ `n 1939, est-europenii au `nceput s\ priveasc\ c\tre Vest ca la un model demn de urmat. Acum, `ntreaga Europ\ de Vest este democratic\, ]\rile ei coopereaz\ foarte bine [i, `n general, au abandonat preten]iile imperialiste. Aceasta `nseamn\ c\, `n calitate de model, Occidentul este un loc mult mai s\n\tos dec`t a fost `n trecut. Cu toate acestea nu to]i viitorii intelectuali revolu]ionari [i clasele de mijloc scandalizate vor privi spre Europa de Vest sau spre Statele Unite ca la un model. ~n definitiv, iranienii au privit c\tre Islam; numai datorit\ faptului c\ se afl\ `n vecin\tatea Europei de Vest, Europa de Est prive[te `n mod automat `n aceast\ direc]ie. ~n al treilea r`nd, trebuie s\ `n]elegem c\ `n secolul XXI vor mai exista `nc\ probleme economice, instabilitate politic\ [i revolu]ii. Dar mai mult dec`t oric`nd, cauzele fundamentale ale instabilit\]ii revolu]ionare vor fi morale. Clasele de mijloc urbane [i profesionale, intelectualii [i to]i cei c\rora li se adreseaz\ ei vor stabili tonul schimb\rii politice. Regimurile c\rora nu le vor acorda legitimitate din cauza faptului c\ s`nt percepute ca injuste [i incorecte vor fi instabile. Atunci c`nd aceste clase pot fi convinse s\-[i apere propriile interese materiale `nguste, atunci c`nd accept\ comportamentul imoral [i injust, aceste regimuri, indiferent c`t de corupte, vor fi `n siguran]\. Dar ar fi o prostie din partea regimurilor care ap\r\ sisteme sociale profund nedrepte s\ se bazeze cu ochii `nchi[i pe supunerea intelectualit\]ii [i a claselor de mijloc. Dar multora dintre noi, cei care studiem schimbarea social\, ar trebui s\ ni se reaminteasc\ faptul c\ [tim foarte pu]in despre cum ar trebui studiate percep]iile morale [i legitimitatea. Am fost at`t de preocupa]i s\ studiem schimb\rile materiale, care s`nt, p`n\ la urm\, mai u[or de observat [i evaluat, `nc`t nu [tim unde s\ privim pentru a sim]i pulsul moral al claselor cheie [i al intelectualilor. ~ntr-un fel, lec]ia Europei de Est ne poate oferi [i un astfel de exemplu. Uneori, literatura scris\ pentru ceea ce pare a fi doar o m`n\ de oameni este o mai bun\ m\sur\ a adev\ratei st\ri de spirit a societ\]ii dec`t sondajele de opinie public\, statisticile economice sau comportamentul politic deschis. O „societate civil\” alternativ\ – locul `n care oamenii pot interac]iona liber [i f\r\ amestecul guvernului, `n care ei pot s\ `ntoarc\ spatele corup]iei statului-partid – se construia `n Europa de Est `nainte de 1989. Aceast\ societate civil\ alternativ\ a fost crea]ia intelectualilor, romancieri, dramaturgi, poe]i, istorici

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

51

[i filozofi ca Václav Havel, Miklós Haraszti, Adam Michnik, György Konrád [i mul]i al]ii, mai pu]in cunoscu]i. ~ntr-un anume sens, `n scrierile lor, `n micile lor cercuri de discu]ii, ei au imaginat un viitor pe care majoritatea oamenilor nu puteau s\ `l perceap\ deslu[it [i pe care aproape nimeni nu `l credea posibil. Vladimir Tism\neanu, `ntr-un articol intitulat „Eastern Europe: The Story the Media Missed” a subliniat `n mod corect faptul c\ majoritatea observatorilor occidentali nu au sesizat niciodat\ semnifica]ia acestei cre\ri a unei „societ\]i civile” alternative59. Adic\ aproape corect deoarece, chiar `nainte de 1989, cei care urm\reau `ndeaproape via]a intelectual\ din Europa Central\ [i de Est erau la curent cu ceea ce se `nt`mpla [i scriau despre aceasta. Timothy Garton Ash a fost cel mai cunoscut, dar [i al]i c`]iva speciali[ti din mediile academice au surprins acest lucru60. Cu toate acestea, `n general, majoritatea speciali[tilor care se ocupau de comunism au fost prea `nc\p\]`na]i, prea reali[ti [i chiar prea dependen]i de modelele din [tiin]ele sociale pentru a lua `n serios astfel de discu]ii excesiv intelectualizate. Dup\ consumarea evenimentelor, ne este u[or s\ afirm\m acest lucru. ~nainte de evenimente, aproape nimeni dintre noi nu l-a sesizat.

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din The Crisis of Leninism and the Decline of the Left, Daniel Chirot (ed.) (Seattle, WA: University of Washington Press, 1991), pp. 3-32. Copyright © 1991 University of Washington Press. Mul]umiri A[ dori s\-i mul]umesc lui Tim McDaniel pentru comentariile sale utile asupra acestui text. 1. Aniversarea a dou\ sute de ani de la Revolu]ia francez\ `n 1989 a prilejuit `n mod special publicarea de noi lucr\ri referitoare la revolu]ie. Interesul considerabil pe care acest eveniment continu\ s\-l suscite este confirmat de controversele viz`nd lucrarea lui Simon Schama, Citizens: A Chronicle of the French Revolution (New York: Knopf, 1988), `n care acesta lanseaz\ o critic\ radical\ la adresa Revolu]iei franceze. Eric J. Hobsbawm a adoptat o pozi]ie mai `ng\duitoare `n cartea sa Echoes of the Marseillaise: Two Centuries Look Back on the French Revolution (New Brunswick: Rutgers University Press, 1990). Un studiu inspirat asupra c\r]ilor av`nd ca subiect Revolu]ia francez\, publicate recent, este cel al lui Benjamin R. Barber, „The Most Sublime Event”, The Nation, 12 martie 1990, pp. 351-360. 2. O analiz\ a st\rii [i a perspectivelor economiilor din Europa de Est poate fi g\sit\ `n „Special Issue on Economic Reform”, East European Politics and Societies, 2:3 (toamna 1988), sub coordonarea lui John Lampe. De[i articolele publicate `n aceast\ edi]ie special\ subliniaz\ problemele economice ale regiunii, nu toate adopt\ o perspectiv\ pesimist\ [i nici unul dintre ele nu a anticipat uimitoarele schimb\ri politice care urmau s\ aib\ loc `n regiune la c`teva luni de la publicarea revistei. Acela[i lucru este valabil

52

3. 4.

5.

6. 7.

DANIEL CHIROT

[i pentru o analiz\ publicat\ ceva mai devreme, dar `nc\ recent\, Ellen Comisso [i Laura Tyson (ed.), Power, Purpose and Collective Choice: Economic Strategy in the Socialist States (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1986), care con]ine [i c`teva capitole ce trateaz\, `ntr-o perspectiv\ comparativ\, [i alte economii socialiste. Un studiu care prezint\ o imagine surprinz\tor de bun\ a economiei sovietice a fost publicat cu c`]iva ani `n urm\ de c\tre Ed A. Hewett, care tinde s\ limiteze natura crizei, de[i sesizeaz\ numeroasele probleme cu care se confrunt\ Uniunea Sovietic\. Vezi cartea sa, Reforming the Soviet Economy: Equality Versus Efficiency (Washington D.C.: Brookings Institution, 1988). János Kornai, Economics of Shortage, 2 vol. (Amsterdam: North Holland, 1980) [i Wlodzimierz Brus, Socialist Ownership and Political Systems (London: Allen and Unwin, 1977). Rezisten]a popula]iei fa]\ de acceptarea profitului capitalist nu ar trebui, `n cele din urm\, s\ ne surprind\. Importanta lucrare a lui Karl Polanyi, The Great Transformation (Boston, MA: Beacon, 1957), a ar\tat c`t de dificil a fost pentru englezi, la `nceputul secolului al XIX-lea, s\ accepte faptul c\ for]ele pie]ei ar trebui s\ reglementeze economia. P`n\ ast\zi, Vestul capitalist a avut la dispozi]ie aproape dou\ sute de ani pentru a se obi[nui cu aceast\ schimbare dramatic\ a principiilor de organizare a societ\]ii; cu toate acestea, doar `n decursul ultimelor decenii s-a stins rezisten]a fa]\ de pia]\ `n Europa de Vest. Este de `n]eles faptul c\ est-europenii [i ru[ii ar trebui s\ priveasc\ cu suspiciune pie]ele. Dintre numeroasele analize pe aceast\ tem\, cartea lui Geoffrey Hosking, The Awakening of the Soviet Union (Cambridge, M.A.: Harvard University Press, 1990), este remarcabil\. Citez: „De c`te ori i-am auzit `n ultimii doi ani pe cet\]enii sovietici folosind cuv`ntul «speculant» pentru a-i denigra pe `ntreprinz\torii particulari sau pe acele asocia]ii care ofer\, la pre]uri ridicate, bunuri [i servicii rareori disponibile `n sectorul de stat? Acest egalitarism resentimentar se `mbin\ perfect cu interesul statului-partid de a-[i men]ine sistemul de control [i de a-[i p\stra astfel controlul asupra economiei” (p. 132). Referitor la China, vezi Nicholas Lardy, Agriculture in China’s Modern Economic Development (Cambridge: Cambridge University Press, 1983), pp. 190-221. Cu privire la Ungaria, vezi Tamás Bauer, „The Hungarian Alternative to Soviet-Type Planning”, Journal of Comparative Economics 7:3 (1983), pp. 304-316. Vezi [i Ellen Comisso [i Paul Marer, „The Economics and Politics of Reform in Hungary”, `n Comisso [i Tyson (ed.), Power, Purpose, and Collective Choice, pp. 245-278. De[i povestea este bine cunoscut\ acum, este util s\ revedem imaginea de co[mar a acestui succes. Pentru o analiz\ pertinent\, vezi eseurile `n Moshe Lewin, The Making of the Soviet System (New York: Pantheon, 1985). ~ncercarea de a explica era industrial\ prin intermediul unor asemenea stadii elementare duce la simplificarea exagerat\ a istoriei economice a acestei perioade. Walt W. Rostow identific\ nou\ perioade (trend periods). Vezi Walt W. Rostow, The World Economy: History and Prospect (Austin, Texas: University of Texas Press, 1978), pp. 298-348. Ciclurile industriale din clasificarea mea grupeaz\ primele dou\ perioade propuse de Rostow (1790-1848), consider\ cea de-a treia perioad\ ca pe o epoc\ distinct\ (1848-1873), comaseaz\ a patra [i a cincea perioad\ din clasificarea lui Rostow (1873-1920), grupeaz\ a [asea, a [aptea [i a opta perioad\ din clasificarea sa (1920-1972) [i consider\ a noua perioad\ (care `ncepe `n 1972) ca reprezent`nd `nceputul unei noi epoci industriale. Abordarea mea se bazeaz\ mai mult pe lucr\ri de istoria tehnologiei, cum ar fi cea a lui David S. Landes sau cele semnate de diver[i autori `n colec]ia editat\ de Carlo M. Cipolla,

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

53

dec`t pe date privind pre]urile [i ciclurile economice. Vezi David S. Landes, The Unbound Prometheus: Technological Change and Industrial Development in Western Europe from 1750 to the Present (Cambridge: Cambridge University Press, 1969) [i Carlo M. Cipolla (ed.), The Fontana Economic History of Europe (Glasgow: Fontana/Collins, vol. 4-6, 1973-1976). Am explicat mai pe larg motivele acestui tip de abordare `n Daniel Chirot, Social Change in the Modern Era (San Diego, CA: Harcourt Brace Jovanovich, 1986), pp. 223-230. Cu toate acestea, problema nu este s\ polemiz\m asupra unei periodiz\ri precise, ci s\ recunoa[tem c\ exist\ diferite tehnologii, tipuri de organizare social\ [i modele de comportament `n diversele stadii ale erei industriale. Unul dintre motivele principale ale `napoierii economiilor de tip sovietic l-a constituit men]inerea for]at\ a unui model `nvechit. 8. Karl Polanyi a prev\zut a[a ceva `n cartea sa, The Great Transformation. Acela[i lucru l-a f\cut Lenin `n Imperialism: The Highest Stage of Capitalism (New York: International Publishers, 1939). Pentru un studiu al efectelor ideologice ale marii crize economice din anii ’30 asupra Europei de Est, vezi Daniel Chirot, „Ideology, Reality, and Competing Models of Development in Eastern Europe Between the Two World Wars”, East European Politics and Societies 3:3 (1989), pp. 378-411. 9. Alexander Erlich, The Soviet Industrialization Debate (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1960). Dac\ o asemenea strategie era sau nu necesar\, r\m`ne `nc\ un subiect de dezbatere `n Uniunea Sovietic\, unde reformi[tii lui Gorbaciov au apreciat `n mod deosebit cartea lui Stephen F. Cohen despre Buharin, deoarece Buharin a fost cel mai important opozant ideologic al lui Stalin. Vezi Stephen F. Cohen, Bukharin and the Bolshevik Revolution: A Political Biography, 1888-1938 (Oxford: Oxford University Press, 1980). ~n ce prive[te Europa de Est, problema este discutabil\. 10. Vladimir Tism\neanu ofer\ cea mai recent\ [i cea mai bun\ analiz\ concis\ a originilor [i evolu]iei Partidului Comunist Român din perioada interbelic\ [i p`n\ `n 1989, explic`nd rolul lui Ceau[escu `n determinarea soartei acestuia. Vezi Vladimir Tism\neanu, „The Tragicomedy of Romanian Communism”, East European Politics and Societies 3:2 (1989), pp. 329-376. 11. Lardy, Agriculture in China’s Modern Economic Development, pp. 130, 155, 158, 165. 12. Geoffrey Hosking `l citeaz\ economistul reformist Otto Latsis, care vede lucrurile astfel: „Construiesc canale de iriga]ii care nu duc la cre[terea produc]iei agricole. Produc ma[ini-unelte pentru care nu exist\ operatori, tractoare pentru care nu exist\ tractori[ti [i ma[ini de treierat despre care [tiu c\ nu vor func]iona. Alte milioane de oameni vor alimenta aceste produse inutile cu energie electric\, minereu, petrol [i c\rbune. Drept rezultat, ace[ti oameni `[i vor primi salariile ca to]i ceilal]i [i vor merge apoi `n magazine. ~ns\ acolo nu g\sesc nimic de cump\rat, pentru c\ munca lor nu a produs nimic”. Hosking `l citeaz\ [i pe primul-ministru sovietic R`[kov: „Producem `n aceast\ ]ar\ mai multe tractoare dec`t toate ]\rile capitaliste la un loc. {i totu[i nu avem destule tractoare”. Hosking, The Awakening of the Soviet Union, p. 134. 13. Kazimierz Poznanski atribuie e[ecul reformelor poloneze din cea de-a doua jum\tate a anilor ’70 mai degrab\ presiunilor politice dec`t conducerii gre[ite a economiei; nu ar duce `ns\ la nici un rezultat s\ dezbatem care dintre acestea a avut `nt`ietate. Vezi studiul s\u, „Economic Adjustment and Political Forces: Poland since 1970”, `n Comisso [i Tyson (ed.), Power, Purpose, and Collective Choice, pp. 279-312. 14. ~n articolul lor, „The Economics and Politics of Reform in Hungary”, Comisso [i Marer trateaz\ at`t aceast\ problem\, c`t [i alte contradic]ii majore ale reformelor economice din Ungaria. Vezi pp. 267-278.

54

DANIEL CHIROT

15. Cu privire la criza datoriilor [i Europa de Est, vezi Laura D’Andrea Tyson, „The Debt Crisis and Adjustment Responses in Eastern Europe: A Comparative Perspective”, `n Comisso [i Tyson (ed.), Power, Purpose, and Collective Choice, pp. 63-110. Referitor la România, vezi Ronald H. Linden, „Social Patrimonialism and the Global Economy: The Case of Romania”, `n acela[i volum, pp. 171-204. 16. Jan Gross subliniaz\ acest lucru `n articolul s\u „Social Consequences of War: Preliminaries to the Study of Imposition of Communist Regimes in East Central Europe”, publicat `n East European Politics and Societies 3:2 (1989), pp. 213-214. Nu exist\ nici o posibilitate de a evalua m\sura `n care entuziasmul juvenil i-a ajutat pe comuni[ti s\ ajung\ la putere [i s\ transforme efectiv societ\]ile respective la sf`r[itul anilor ’40 [i `nceputul anilor ’50, dar fenomenul este atestat de numeroase surse literare care descriu acea perioad\. P`n\ [i un anticomunist sarcastic precum Milan Kundera confirm\ acest lucru. Vezi Milan Kundera, The Joke (New York: Harper and Row, 1982). Este pu]in probabil ca, `n lipsa unui grup numeros de indivizi entuzia[ti, care s\ cread\ cu adev\rat `n ideologia comunist\, numai simpla for]\ a armatei sovietice s\ fi putut controla `ntreaga Europ\ de Est. Pe de alt\ parte, dup\ cum a argumentat Gross `mpreun\ cu al]i autori, cum ar fi Elemér Hankiss, regimurile comuniste s-au str\duit din greu s\ distrug\ coeziunea social\ [i orice tip de solidaritate autentic\, astfel `nc`t, pe termen lung, entuziasmul ini]ial al intelectualilor care credeau `n sistem a sc\zut [i s-a degradat. ~n ce prive[te marxismul occidental – `n special cel francez – Tony Judt crede c\ acesta a contribuit de asemenea la legitimarea regimurilor comuniste est-europene. Vezi lucrarea sa, Marxism and the French Left (Oxford: Oxford University Press, 1986), pp. 236-238. Astfel, apari]ia [i dispari]ia marxismului `n Europa de Est [i `n Europa de Vest nu s`nt fenomene complet separate, ci fenomene care s-au sus]inut reciproc. 17. Cea mai cunoscut\ explica]ie a comunismului ca na]ionalism este cea a lui Chalmers Johnson, Peasant Nationalism and Communist Power: The Emergence of Revolutionary China, 1937-1945 (Stanford, CA: Stanford University Press, 1962), `n special pp. 176-187. Johnson compar\ `n mod explicit Iugoslavia [i China. ~n grade diferite, comuni[tii au putut s\ se prezinte `n mod similar `n postura de salvatori ai na]iunii, dup\ 1945, [i `n alte ]\ri din Europa de Est, dar cel mai vehement au f\cut-o `n Polonia, Cehoslovacia [i Albania. ~n Germania de Est, Ungaria, Bulgaria [i România, comuni[tii au putut pretinde cel pu]in c\ reprezentau solidele sentimente na]ionale de st`nga care fuseser\ reduse la t\cere `n timpul nazismului sau `n perioada alian]ei cu Germania. 18. Din nou, sentimentele de repulsie moral\ s`nt foarte greu de cuantificat. ~ns\ sentimentul de corup]ie generalizat\ [i dezgustul de sine pot fi descifrate `n cea mai mare parte a literaturii din Europa de Est, `ncep`nd cu anii ’50 [i devenind chiar mai evidente mai t`rziu. O viziune deosebit de pesimist\ este prezentat\ de Petru Dumitriu `n Incognito (New York: Macmillan, 1964). 19. De[i exagereaz\ `n mod sigur rolul oficialit\]ilor locale, aceasta este tema central\ a abord\rii revizioniste a lui J. Arch Getty cu privire la epur\rile staliniste. Vezi J. Arch Getty, Origins of the Great Purges: The Soviet Communist Party Reconsidered, 1933-1938 (Cambridge: Cambridge University Press, 1985). Referitor la Revolu]ia cultural\ din China, vezi Hong Yung Lee, The Politics of the Chinese Cultural Revolution (Berkeley and Los Angeles, CA: University of California Press, 1976). Chiar dac\ asemenea evenimente nu ar fi putut `ncepe f\r\ o coordonare de la centru, ele nu s-ar fi putut desf\[ura dac\ oficialit\]ile locale nu ar fi `ncercat s\ se remarce prin imitarea centrului.

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

55

Dar, `n sine, acest proces a dus la cinism [i corup]ie generalizat\, ceea ce a subminat, pe termen lung, legitimitatea sistemului comunist. 20. Argumenta]ia lui James C. Scott privind modul `n care violarea sensului de „economie moral\” a justi]iei duce la revolte este bazat\ pe observa]ii asupra ]\ranilor, dar se poate aplica, chiar cu mai mult succes, la intelectualitatea urban\ [i la categoriile profesionale. Este evident acum c\ [i ace[tia din urm\ posed\ o „economie moral\”, chiar dac\ una legat\ mai cur`nd de sentimentul personal de `nsemn\tate proprie dec`t de acela de subzisten]\. Vezi James C. Scott, The Moral Economy of the Peasant: Rebellion and Subsistence in Southeast Asia (New Haven, CT: Yale University Press, 1976), `n special pp. 157-192. 21. Totu[i, este greu de imaginat c\, `n viitor, evolu]iile din China nu vor urma cursul celor din Europa de Est. Criza generat\ de Mi[carea pentru democra]ie din prim\vara lui 1989 s-a datorat acelora[i condi]ii care au dus la colapsul comunismului `n Europa de Est: contradic]iile datorate introducerii de reforme economice `ntr-un sistem condus `nc\ de oficialit\]i comuniste: corup]ie cresc`nd\, pierderea credin]ei `n ideologia oficial\ [i un dezgust cresc`nd fa]\ de ipocrizia f\r\ margini a celor afla]i la putere. Desigur, deosebirea principal\ a constituit-o faptul c\ `n 1989 China era cu mult mai `napoiat\, mult mai pu]in urbanizat\ dec`t ]\rile din Europa de Est [i, de asemenea, mult mai izolat\ fa]\ de efectele crizei economice [i politice din Uniunea Sovietic\. Pentru o analiz\ concis\ a evenimentelor din China [i a cauzelor acestora, vezi cartea lui Jonathan D. Spence, The Search for Modern China (New York: Norton, 1990), pp. 712-747. 22. Principalele sale texte de la sf`r[itul anilor ’80 au fost publicate `n Timothy Garton Ash, The Uses of Adversity (New York: Random House, 1989). 23. Kazimierz Poznanski, Technology, Competition and the Soviet Bloc in the World Market (Berkeley, CA: Institute of International Studies, University of California, 1987). 24. Fiecare nou raport sosit din Uniunea Sovietic\ face ca perioada Brejnev [i speran]ele de viitor s\ apar\ din ce `n ce mai `ntunecate. Ani la r`nd, rapoartele `ntocmite de CIA au prezentat o imagine mult mai nefavorabil\ a economiei URSS dec`t rapoartele oficiale sovietice, `ns\, de cur`nd, economi[ti sovietici au afirmat c\ p`n\ [i rapoartele CIA erau prea optimiste. Ca un exemplu despre ceea ce se [tie acum despre starea economiei sovietice [i despre cum a ajuns aceasta la criza actual\, vezi Bill Keller, „Gorbachev’s Need: To Still Matter”, New York Times, 27 mai 1990, pp. 1, 6. Nici una dintre aceste probleme nu era nou\ pentru speciali[tii din mediile academice; vezi, de exemplu, Marshall Goldman, USSR in Crisis: The Failure of an Economic System (New York: Norton, 1983). 25. Este clar c\ oamenii de [tiin]\ nu credeau `n afirma]iile extravagante ale sus]in\torilor Ini]iativei de Ap\rare Strategic\. Vezi, de exemplu, Franklin A. Long, Donald Hafner [i Jeffrey Boutwell (ed.), Weapons in Space (New York: Norton, 1986), `n special studiul semnat de Hans Bethe, Jeffrey Boutwell [i Richard Garwin, „BMD Technologies and Concepts in the 1980s”, pp. 53-71. Sovieticii au fost `ns\ foarte `ngrijora]i de acest proiect; datorit\ abilit\]ii sale politice, Gorbaciov a `n]eles c\ fondurile pentru cercetare militar\ ale Statelor Unite vor putea fi reduse numai `n contextul unei tendin]e generale spre dezarmare [i c\ aceasta necesita o schimbare radical\ a politicii externe tradi]ionale a Uniunii Sovietice pentru a lini[ti Occidentul. Pentru o evaluare care recunoa[te meritele politicii lui Gorbaciov, de[i extrem de critic\ la adresa acestuia, vezi Elena Bonner, „On Gorbachev”, New York Review of Books, 17 mai 1990, p. 14. Cred c\, `n general, temerile sovieticilor privind subminarea capacit\]ii lor de a purta un r\zboi conven]ional

56

DANIEL CHIROT

datorit\ superiorit\]ii tehnologice a Occidentului au fost relativ neglijate `n majoritatea dezbaterilor privind controlul armamentelor. Aceast\ problem\ a fost `ns\ sesizat\ de c\tre exper]i. Vezi Alan B. Sherr, The Other Side of the Arms Control: Soviet Objectives in the Gorbachev Era (Boston, MA: Unwin Hyman, 1988), p. 38, 63. 26. Chaim Herzog, The Arab-Israeli Wars (New York: Random House, 1982), pp. 347-348. Faptul c\ sovieticii au r\mas foarte preocupa]i de acest lucru este demonstrat de declara]iile citate `n studiul semnat de Alexei Arbatov, Oleg Amirov [i Nikolai Kishilov, „Assessing the NATO-WTO Military Balance in Europe”, `n Robert D. Blackwell [i F. Stephen Larrabee (ed.), Conventional Arms Control and East-West Security (Durham, NC: Duke University Press, 1989), pp. 78-79. 27. Hosking, The Awakening of the Soviet Union, pp. 56-60. 28. ~ncerc\rile disperate, aproape comice ale regimului Jaruzelski de a crea noi organiza]ii [i institu]ii care s\ reimpun\ o anumit\ coeren]\ politic\ [i social\ [i s\ readuc\ societatea `n cadrul sistemului s`nt tratate foarte bine de George Kolankiewicz `n studiul s\u, „Poland and the Politics of Permissible Pluralism”, publicat `n East European Politics and Societies 2:1 (1988), pp. 152-183. ~ns\ chiar [i Kolankiewicz a crezut c\ `ncerc\rile de a include segmente mai largi ale popula]iei, `n special intelectualii, `n institu]ii create `n mod oficial, ar putea avea un oarecare succes. ~n cele din urm\, s-a dovedit c\ [i aceste politici disperate de includere au e[uat. 29. Timothy Garton Ash, „Eastern Europe: The Year of Truth”, New York Review of Books, 5 februarie 1990, pp. 17-22 (inclus [i `n volumul de fa]\, la Capitolul 5). Noile sale eseuri despre anul 1989 au fost publicate `n We the People: The Revolutions of ’89. Witnessed in Warsaw, Budapest, Berlin and Prague (Cambridge: Granta/Penguin, 1990). 30. ~n vara lui 1988, cu siguran]\, a devenit evident c\ for]ele de dezintegrare politic\ [i social\ `ncepuser\ s\ scape de sub control [i acest lucru l-a influen]at puternic, f\r\ `ndoial\, pe Gorbaciov. Vezi eseurile lui Boris Kagarlitsky `n Farewell Perestroika: A Soviet Chronicle (London: Verso, 1990), `n special „The Hot Summer of 1988”, pp. 1-29. 31. ~ntregul proces este bine documentat de publica]iile poloneze, `n special de Rzeczpospolita, Polityka [i Trybuna Ludu. ~i mul]umesc lui Dieter Bingen de la Bundesinstitut für ostwissenschaftliche und internationale Studien pentru c\ m-a ajutat s\ `n]eleg desf\[urarea evenimentelor din Polonia din aceast\ perioad\. 32. Bill Keller, „Getting Out with Honor” (2 februarie 1989), `n Bernard Gwertzman [i Michael T. Kaufman (ed.), The Collapse of Communism (New York: New York Times, 1990), pp. 10-12. Acest volum reune[te cele mai importante articole publicate `n New York Times `n anul 1989. 33. John Tagliabue, „Solidarity May Win 40 Percent of Parliament” (19 februarie 1989), The Collapse of Communism, pp. 20-21; „Stunning Vote Casts Poles into Unchartered Waters” (5 iunie 1989), p. 121; „Warsaw Accepts Solidarity Sweep and Humiliating Losses by Party (8 iunie 1989), pp 121-123; „Jaruzelski, Moved by «Needs and Aspirations» of Poland Names Wa³êsa Aide Premier” (19 august 1989), pp. 130-132. La acestea trebuie ad\ugat articolul din 17 august 1989, trimis de la Moscova de Bill Keller, „In Moscow, Tone is Studied Calm”, pp. 132-133. 34. Henry Kamm, „East Germans Put Hungary in a Bind” (1 septembrie 1989), The Collapse of Communism, pp. 154-156; Serge Schmemann, „East Germans Line Émigré Routes, Some in Hope of Their Own Exit” (4 octombrie 1989), p. 158 [i „Security Forces Storm Protesters in East Germany” (trimis de la Dresda la 8 octombrie 1989), p. 159.

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

57

35. Thomas A. Baylis, „Explaining the GDR’s Economic Strategy”, `n Comisso [i Tyson (ed.), Power, Purpose, and Collective Choice. Vezi `n special concluzia optimist\ la pp. 242-244. Pentru o analiz\ conven]ional\, favorabil\ a modului `n care func]ionau rela]iile de munc\ `n Germania comunist\, vezi Marylin Rueschemeyer [i C. Bradley Scharf, „Labor Unions in the German Democratic Republic”, `n Alex Pravda [i Blair A. Ruble (ed.), Trade Unions in Communist States (Boston, MA: Allen and Unwin, 1986). Judec`nd dup\ comentariile din aceste studii [i din studii similare, cet\]enii Germaniei de Est nu ar fi trebuit s\ se comporte `n modul `n care au f\cut-o `n 1989. 36. Pe 7 octombrie, `ntr-o cuv`ntare ]inut\ `n Germania de Est, Gorbaciov a afirmat c\ „via]a `ns\[i `i pedepse[te pe aceia care `nt`rzie”. Vezi Timothy Garton Ash, „The German Revolution”, New York Review of Books, 21 decembrie 1989, p. 14. Apoi, pe 25 octombrie, la Helsinki, Gorbaciov a afirmat c\ Uniunea Sovietic\ nu avea dreptul moral sau politic s\ intervin\ `n afacerile Europei de Est. Acest lucru a fost interpretat de c\tre purt\torul s\u de cuv`nt, Ghenadi Gherasimov, ca reprezent`nd `nlocuirea Doctrinei Brejnev cu „Doctrina Sinatra” (dup\ numele c`ntecului „I Did It My Way”). Vezi Bill Keller, „Gorbachev in Finland, Disavows Any Right of Regional Intervention”, `n The Collapse of Communism (25 octombrie 1989), pp. 163-166. 37. Garton Ash, „The German Revolution”, p. 16. 38. Cristopher Jones, „Gorbachev and the Warsaw Pact”, East European Politics and Societies 3:2 (1989), pp. 215-234. 39. Serge Schmemann, „East Germany Opens the Frontier to the West Migration or Travel: Thousands Cross”, New York Times, 10 noiembrie 1989, p. 1. Clyde Haberman, „Bulgarian Chief Quits After 35 Years of Rigid Rule”, `n acela[i num\r din New York Times, p. 1. Timothy Garton Ash, „The Revolution of the Magic Lantern”, New York Review of Books, 18 ianuarie 1990, pp. 42-51. Regimul comunist din Cehoslovacia a c\zut la 24 noiembrie. 40. Louis Zanga, „Albania Decides to End Its Isolation”, Soviet/East European Report, Radio Free Europe/Radio Liberty, 1 mai 1990, p. 4; Zanga, „Even in Albania Economic Reforms and a Multiparty System”, Soviet/East European Report, RFE/RL, 10 ianuarie 1991, pp. 1, 4. 41. Regimul Ceau[escu a `nceput s\ se deplaseze `n aceast\ direc]ie la `nceputul anilor ’70, de[i toate consecin]ele `ntoarcerii la un stalinism autarhic nu au devenit evidente p`n\ la `nceputul anilor ’80. Pentru o explica]ie a schimb\rilor de la `nceputul anilor ’70, vezi Ken Jowitt, „Political Innovation in Romania”, Survey 4 (toamna 1974), pp. 132-151 [i Daniel Chirot, „Social Change in Communist Romania”, Social Forces 57:2 (1978), pp. 495-497. Jowitt a observat referirile lui Ceau[escu la „prietenul s\u iubit” Kim Ir Sen [i la faptul c\ un t`n\r comunist reformist care preg\tise cadre bine educate, tehnocratice [i care era de a[teptat s\ devin\ din ce `n ce mai influent, a fost retrogradat pe nea[teptate. Acela era Ion Iliescu, omul care urma s\ devin\ primul pre[edinte postcomunist al României! Jowitt a subliniat `nc\ o dat\ asem\narea dintre regimurile din Coreea de Nord [i România `n „Moscow Centre”, East European Politics and Societies 1:3 (toamna 1987), p. 320. Pentru o descriere concis\ a situa]iei din România, p`n\ `n 1988, vezi Daniel Chirot, „Ceau[escu’s Last Folly”, Dissent (vara 1988), pp. 271-275. ~n Coreea de Nord, `n ciuda numeroaselor asem\n\ri cu România, dec\derea nu era at`t de avansat\ la sf`r[itul anilor ’80; poate c\, a[a cum a sugerat Bruce Cumings, aceasta s-a datorat faptului c\ marxismul autarhic [i patrimonial al lui Kim se potrivea mai bine cu tradi]iile istorice [i culturale coreene dec`t se potrivea cel al lui Ceau[escu

58

DANIEL CHIROT

cu trecutul României. Vezi Bruce Cumings, „Corporatism in North Korea”, Journal of Korean Studies 4 (1982-1983), `n special p. 277, unde Cumings citeaz\ expresia inspirat\ a lui Ken Jowitt prin care acesta caracteriza România [i Coreea de Nord ca fiind exemple de „socialism `ntr-o singur\ familie”. De atunci, aceast\ expresie a fost citat\ `n numeroase r`nduri, f\r\ a fi `ns\ atribuit\. 42. Una dintre cele mai bune analize despre ceea ce se `nt`mpla `n România a fost scris\ de c\tre disidentul român Pavel Câmpeanu. Vezi articolul s\u „Birth and Death in Romania”, New York Review of Books, 23 octombrie 1986, pentru care autorul [i-a p\strat anonimatul. Articolul s\u, „The Revolt of the Romanians”, New York Review of Books, 1 februarie 1990, a fost semnat. Vezi [i Daniel N. Nelson, Romanian Politics in the Ceau[escu Era (New York: Gordon and Breach, 1988), pp. 213-217. 43. Cu greu poate fi g\sit\ o demonstra]ie mai bun\, care s\ arate c`t de rupt de realitate era Ceau[escu, dec`t modul `n care acesta a fost `nl\turat de la putere. Televiziunea a `nregistrat surpriza care i se citea pe fa]\ `n momentul `n care mul]imea c\reia i se adresa, pe 21 decembrie 1989, a `nceput s\ `l huiduie. {i mai surprinz\toare a fost incredibila lips\ de abilitate a `ncerc\rii sale de a sc\pa, de[i, de fapt, for]ele sale de securitate aveau capacitatea de a rezista. C`teva oficialit\]i române mi-au declarat c\ Ceau[escu `n]elesese, `n ultimele sale zile, c\ trebuiau efectuate schimb\ri [i c\ spera s\-[i reimpun\ controlul `nainte de a `ncepe reformele. Este destul de clar c\, `n ciuda anilor de mizerie cresc`nd\ [i a alien\rii tuturor românilor afla]i `n afara familiei sale, el credea c\ mai poseda `nc\ destul\ legitimitate pentru a merge mai departe. Surpriza lui Ceau[escu s-ar fi putut datora faptului c\ demonstra]ia `mpotriva sa a fost ini]iat\, probabil, de elemente din armat\ [i din Securitate. Rapoartele publicate `n New York Times `ntre 22 [i 25 decembrie, surprind din afar\ esen]a evenimentelor, f\r\ s\ clarifice `ns\ ceea ce r\m`ne `nc\ o obscur\ desf\[urare de evenimente. 44. Celebra teorie a curbei J a lui James Davies prevedea c\ o diferen]\ cresc`nd\ `ntre recompense [i a[tept\ri ar duce la revolu]ii; vezi articolul s\u „Toward a Theory of Revolution”, American Sociological Review, 27:1 (1962), pp. 5-19. Ted Gurr a continuat cercet\rile pe aceast\ tem\ [i `n direc]ia altor „explica]ii psihologice” ale revolu]iei `n Why Men Rebel (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1970). ~n cel mai bun caz, acestea ar fi ni[te explica]ii lipsite de substan]\ pentru ceea ce s-a `nt`mplat, `n afara observa]iei evidente c\ numero[i indivizi trebuie s\ fi fost nemul]umi]i de ni[te regimuri care erau `n mod esen]ial intacte pentru a c\dea at`t de repede. Nu exist\ nici un motiv evident pentru care nemul]umirea ar fi trebuit s\ fie mai mare `n 1989 dec`t `n urm\ cu cinci, zece sau dou\zeci de ani. 45. Michael Bernhard a ar\tat c\, de fapt, ma[in\ria statului-partid din Polonia a `nv\]at din evenimentele din anii ’70 [i ’80 [i c\ Jaruzelski a fost capabil s\ impun\ Legea mar]ial\, s\ majoreze pre]urile `n mod repetat [i s\ evite tulbur\rile care izbucniser\ anterior. Vezi „The Strikes of June 1976 in Poland”, East European Politics and Societies, 1:3 (1987), pp. 390-391. Cu timpul, at`t opozi]ia, c`t [i regimul au devenit mai sofisticate, dar la mijlocul anilor ’80 regimul c`[tigase. Conform unor numeroase [i, `n general, destul de credibile sondaje de opinie realizate `n Polonia, atitudinea politic\ prevalent\ era aceea de cresc`nd\ apatie fa]\ de toate problemele politice. Vezi Jane L. Curry, „The Psychological Barriers to Reform in Poland”, East European Politics and Societies 2:3 (1988), `n special p. 494. Cartea lui David S. Mason, Public Opinion and Political Change in Poland, 1980-1982 (Cambridge: Cambridge University Press, 1984) demonstreaz\ acest lucru, dar [i faptul c\ inversarea „J”-ului, adic\ decalajul cresc`nd dintre o realitate care se deteriora [i expecta]iile `nalte create de cre[terea economic\ din anii ’70, a avut loc

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

59

la sf`r[itul anilor ’70 [i `n 1980. ~n decursul anilor ’80, a[tept\rile popula]iei au ajuns la acela[i nivel cu realitatea, pe m\sur\ ce euforia anilor 1980-1981 a fost `nlocuit\ de apatia [i lipsa de speran]\ datorate Legii mar]iale. Vezi `n special pp. 42-53 [i 222-232. 46. Vezi Elemér Hankiss, „Demobilization, Self-Mobilization, and Quasi-Mobilization in Hungary, 1948-1987”, pp. 131-139. 47. Vladimir Tism\neanu, cit`ndu-l pe Václav Havel, subliniaz\ faptul c\ disiden]ii din aceste ]\ri au constituit o „minuscul\ [i aproape singular\ enclav\”. Vezi The Poverty of Utopia: The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe (London: Routledge, 1988), p. 166 (pentru versiunea `n limba român\, vezi Vladimir Tism\neanu, Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste `n Europa r\s\ritean\, Ed. Polirom, Ia[i, 1998). Totu[i, `n capitolul despre disiden]a intelectual\ (pp. 160-182), Tism\neanu este profetic atunci c`nd observ\ c\ refuzul intelectualilor de a accepta minciunile regimurilor comuniste poate distruge aceste sisteme exact pentru faptul c\ ele se bazeaz\, `n cele din urm\, pe idei. Aceasta a fost, de fapt, premisa de la care au pornit intelectualii disiden]i, `n special `n Polonia, Cehoslovacia [i Ungaria. 48. Analiza conflictelor dintre statele care `ncearc\ s\ introduc\ reforme, pentru a-[i men]ine influen]a interna]ional\ [i elitele tradi]ionale obstruc]ioniste constituie o parte important\ a teoriei revolu]iilor dezvoltate de Theda Skocpol. Vezi Theda Skocpol, States and Social Revolutions (Cambridge: Cambridge University Press, 1979). Astfel, clasele cele mai interesate s\ introduc\ reforme joac\ un rol important `n desf\[urarea revolu]iilor. Dar oric`t\ relevan]\ are acest argument pentru explicarea revolu]iilor clasice (cea francez\, rus\ sau chinez\), el are, se pare, pu]in\ importan]\ `n explicarea a ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est `n 1989. Poate avea totu[i o considerabil\ relevan]\ pentru viitorul politicii `n Rusia. 49. Przemyslaw T. Gajdeczka, de la Banca Mondial\, a sus]inut `n 1988 c\ problema datoriilor era ]inut\ mai mult sau mai pu]in sub control [i c\ institu]iile interna]ionale de credit apreciau c\ numai trei ]\ri – Polonia, România [i Iugoslavia – aveau performan]e slabe `n acest sens. Vezi „International Market Perceptions and Economic Performance: Lending to Eastern Europe”, East European Politics and Societies 2:3 (1988), pp. 558-576. 50. Ideea c\ la baza revolu]iilor se afl\ clasele aflate `n ascensiune este central\ teoriei marxiste a revolu]iilor. O variant\ interesant\ a acestei idei a fost sugerat\ de György Konrád [i Iván Szelényi `n The Intellectuals on the Road to Class Power (Brighton: Harvester Press, 1979). Intelectualii erau identifica]i ca reprezent`nd noua clas\ `n ascensiune, care a sprijinit venirea comuni[tilor la putere [i care era pe cale s\ devin\ noua clas\ conduc\toare. Dar intelectualii disiden]i din Europa de Est nu reprezentau nici o clas\, nu erau numero[i, iar ceea ce `i reunea era atitudinea lor moral\, [i nu pozi]ia pe care o de]ineau `n structurile economice. Zygmunt Bauman a identificat mai bine rolul intelectualilor, observ`nd c\ ace[tia erau mai degrab\ purt\torii con[tiin]ei na]ionale [i moralit\]ii dec`t o clas\ `n sine. Vezi Zygmunt Bauman, „Intellectuals in East-Central Europe: Continuity and Change”, East European Politics and Societies 1:2 (1987), pp. 162-186. 51. Se poate spune c\ numai `n cazul polonez func]ioneaz\, c`t de c`t, teoria revolu]iilor dezvoltat\ de Charles Tilly, [i anume c\ organizarea grupurilor revolu]ionare are cea mai mare importan]\. Dar chiar [i `n Polonia, apogeul coeren]ei organiza]ionale a Solidarit\]ii a fost atins `n 1980. Chiar dac\ Polonia ilustreaz\ `ntr-o anumit\ m\sur\ teoriile lui Tilly despre mobilizare social\, acestea nu pot explica starea de panic\ [i colapsul celorlalte regimuri comuniste. Vezi Charles Tilly, From Mobilization to Revolution (Reading: Addison-Wesley, 1978).

60

DANIEL CHIROT

52. Astfel, primul pas `n ceea ce Jack A. Goldstone a numit o abordare din perspectiva „istoriei naturale” a studiului revolu]iilor, care se bazeaz\ `n mare parte pe lucrarea lui Crane Brinton, publicat\ `n 1938, se dovede[te util `n descrierea a ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est: „~nainte de izbucnirea unei mari revolu]ii, majoritatea «intelectualilor» – jurnali[ti, poe]i, dramaturgi, esei[ti, profesori, clerici, avoca]i [i membri educa]i ai birocra]iei – `nceteaz\ s\ mai sus]in\ regimul, `l condamn\ `n scris [i cer reforme majore”. Vezi Jack A. Goldstone, „The Comparative and Historical Study of Revolutions”, Annual Review of Sociology 8 (1982), pp. 189-190. Vezi [i Crane Brinton, The Anatomy of Revolution (New York: Vintage, 1965). ~ns\ majoritatea teoreticienilor recen]i ai revolu]iilor au considerat aceast\ observa]ie ca reprezent`nd nimic altceva dec`t un simptom al unor ad`nci conflicte structurale [i de clas\, [i se pare c\ nimeni nu a crezut c\ aceasta poate fi cauza fundamental\ a revolu]iilor. ~ns\[i teoria lui Goldstone, conform c\reia cre[terea rapid\ a presiunilor demografice explic\ revolu]iile, este valabil\ pentru perioada premodern\ (pp. 204-205), dar nu poate explica ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est. 53. Vezi Johnson, Peasant Nationalism, pp. 31-70. 54. Deoarece s`nt at`t de multe, ar fi lipsit de sens s\ extind num\rul de exemple. Pentru c`teva cazuri din Africa, vezi Robert H. Jackson [i Carl G. Rosberg, Personal Rule in Black Africa: Prince, Autocrat, Prophet, Tyrant (Berkeley and Los Angeles, CA: University of California Press, 1982), `n special Capitolul 6, „Tyrants and Abusive Rule” (care se refer\ la guvernarea inuman\ a lui Idi Amin `n Uganda [i a lui Macias Nguema `n Guineea Ecuatorial\). Pentru Haiti, studiul clasic al lui Robert I. Rotberg, Haiti: The Politics of Squalor (Boston, MA: Houghton Mifflin, 1971), r\m`ne excelent. Tirania din Burma [i revolu]ia din 1988 (ale c\rei efecte ultime r\m`n `n suspensie, `n ciuda represiunii puternice care a avut loc `n acel an) s`nt analizate de Bertil Lintner `n Outrage: Burma’s Struggle for Democracy (Hong Kong: Review Publishing, 1989). 55. Leo Kuper estimeaz\ `n cartea sa Genocide (New Haven, CT: Yale University Press, 1981) c\ aproximativ trei milioane de bengalezi au fost uci[i atunci c`nd armata pakistanez\ a `ncercat s\ `ntoarc\ victoria electoral\ cov`r[itoare a Ligii Awami, care urm\rea independen]a (pp. 78-80). Desigur, aceasta nu s-a `nt`mplat numai din cauza armatei; c\derea `n anarhie [i r\zboiul interetnic au contribuit la num\rul mare de victime. Esen]a problemei o constituie faptul c\, `n ciuda tuturor acestor evolu]ii, la fel ca `n Cambodgia `n 1979 sau `n Uganda, de asemenea `n 1979, co[marul produs de guvernul aflat la putere `n ciuda dorin]ei unei majorit\]i a popula]iei a putut fi `nl\turat numai printr-o interven]ie militar\ din afar\ (p. 173). Dup\ aceste standarde, puterile coloniale europene, oric`t de brutale ar fi fost, par s\ fi fost mai tentate s\ renun]e `n fa]a unei combina]ii de argumente morale `mpotriva a ceea ce f\ceau [i de calcule simple ale costurilor [i beneficiilor r\zboaielor coloniale pe care le duceau. Nici unul dintre aceste cazuri nu clarific\ prea mult ceea ce s-a `nt`mplat `n Europa de Est, fie pe plan intern, fie din cauza oric\reia dintre ac]iunile sovieticilor. ~n fond, ultimul caz `n care sovieticii au produs victime pe scar\ larg\ `n Europa de Est a fost `n Ungaria, `n 1956. 56. ~n cartea sa despre c\derea lui Haile Selassie, The Emperor (London: Picador/Pan, 1984), Ryszard Kapuscinski `l face pe acel `mp\rat s\ semene foarte mult cu Ceau[escu – un conduc\tor care a pierdut contactul cu popula]ia [i cu propria elit\. Unii `ns\ au argumentat c\ `n cartea lui Kapuscinski ar fi putut fi vorba la fel de bine despre ]ara sa natal\, Polonia, sub Gierek, ca [i despre Etiopia. Violen]a care a urmat primului stadiu, pa[nic, al Revolu]iei din Etiopia este, totu[i, pu]in probabil s\ se repete `n cazul Europei de Est. Cu toate acestea, Etiopia r\m`ne un exemplu cutremur\tor a ceea ce se poate

CE S-A ~NT~MPLAT ~N EUROPA DE EST ~N 1989?

61

`nt`mpla atunci c`nd un imperiu multietnic care se dezintegreaz\ `ncearc\ s\-[i men]in\ integritatea cu orice pre]. 57. Tim McDaniel a subliniat asem\narea extraordinar\ dintre Revolu]ia rus\ din 1917 [i cea iranian\ din 1978-1979. ~n ambele cazuri, regimuri modernizatoare autocratice au reu[it s\ alieneze aproape toate straturile societ\]ii. ~n cazul Iranului acest lucru a fost cu at`t mai surprinz\tor deoarece, la fel ca `n cazul Europei de Est, nu a existat o `nfr`ngere major\, ci doar un colaps. Vezi Tim McDaniel, A Modern Mirror for Princes: Autocratic Modernization and Revolution in Russia and Iran (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1991). 58. John Rawls, A Theory of Justice (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1971). 59. Bulletin of the Atomic Scientists, martie 1990, pp. 17-21. 60. Tony Judt, de exemplu, `ntr-o lucrare prezentat\ la Woodrow Wilson Center din Washington, `n vara lui 1987, [i publicat\ sub titlul „The Dilemmas of Dissidence: The Politics of Opposition in East-Central Europe”, `n East European Politics and Societies 2:2 (1988), pp. 185-240. Revistele Telos [i Cross Currents, conduse de intelectuali din Europa Central\, erau la curent cu ceea ce se `nt`mpla, ca [i alte publica]ii, la fel de specializate, din Europa. Dar, `nainte de evenimentele din 1989, foarte pu]ini speciali[ti sau intelectuali au dat aten]ie unor astfel de publica]ii, iar majoritatea speciali[tilor, `n special cei din domeniile legate de politic\, le-au luat prea pu]in `n serios.

2 PRINTRE PATETICE RUINE Leszek Kolakowski Leszek Kolakowski este unul dintre cei mai influen]i intelectuali polonezi, ale c\rui scrieri au jucat un rol enorm `n trezirea [i dezvoltarea opozi]iei antitotalitare din Europa Central\ [i de Est. Implicat de mul]i ani `n epopeea luptei neo-marxiste, „revizioniste”, pentru un „socialism cu fa]\ uman\”, Kolakowski a ajuns la concluzia c\ sistemul era inevitabil corupt [i c\ nu exista nici o [ans\ real\ de a fi `mbun\t\]it treptat, prin reforme „de sus”. Acest eseu abordeaz\ o serie de teme fascinante, legate `n mod direct de evenimentele din 1989: logica intern\, autodistructiv\, a sovietismului; limitele capacit\]ii de anticipare a ceea ce s-a numit odat\ „sovietologie”; rolul Poloniei [i al Solidarit\]ii `n distrugerea mitului infailibilit\]ii comunismului, precum [i rolul crucial jucat de Mihail Gorbaciov `n catalizarea [i stimularea colapsului sistemului. ~n compara]ie cu alte contribu]ii la acest volum, eseul lui Kolakowski `l familiarizeaz\ pe cititor cu preistoria lui 1989, subliniind importan]a decisiv\ a crizelor din 1956 [i 1968, precum [i semnifica]ia luptei pentru independen]\ [i demnitate na]ional\ `n unificarea mi[c\rilor anticomuniste. Previziunile sale privind dezbaterile viitoare asupra trecutului [i a tentativelor de a ob]ine „certificate de inocen]\” s`nt `n consonan]\ cu contribu]ia lui Tony Judt la acest volum. *** Euforia este `ntotdeauna de scurt\ durat\, indiferent de ceea ce o provoac\. Euforia „postcomunist\” a luat sf`r[it, iar avertismentele cu privire la pericole iminente devin din ce `n ce mai numeroase. Monstrul moare `n felul s\u monstruos. Vom vedea un alt monstru lu`ndu-i locul, o serie de lupte s`ngeroase `ntre diferitele sale r\m\[i]e? C`te noi ]\ri se vor ivi din haos [i cum vor fi ele: democratice, dictatoriale, na]ional-fasciste, clericale, civilizate, barbare? Vor n\v\li `n Europa milioane de refugia]i, fugind de foamete [i r\zboi? Ziarele public\ zilnic avertismente sumbre; multe dintre ele s`nt scrise de oameni bine informa]i. {tim cu siguran]\ un singur lucru: nimic nu este sigur; nimic nu este imposibil.

PRINTRE PATETICE RUINE

63

Prev\z`nd imprevizibilul {i atunci c`nd spunem „nimic nu este sigur”, ne g`ndim la o certitudine modest\, omene[te accesibil\ („certitudine moral\”, dup\ cum ar fi spus Descartes), [i nu la certitudinea absolut\, care este mai presus de puterea omeneasc\. Ni se spune acum de c\tre oameni de [tiin]\ c\, `n diferite procese naturale, anumite evenimente minore pot declan[a `n mod imprevizibil schimb\ri catastrofale, de mari propor]ii, cu rezultate „imprevizibile”. Pentru a le putea anticipa, este nevoie nu doar de o cunoa[tere mai bun\, mai detaliat\ a condi]iilor ini]iale, ci de o cunoa[tere absolut\, pe care numai mintea divin\ o poate de]ine. Procesele istorice fac parte din aceast\ categorie. „Legile istoriei” [i „inevitabilitatea istoric\” s`nt falsuri hegeliano-marxiste. Nu a fost o necesitate istoric\ faptul c\ infanteria atenian\ relativ vulnerabil\ a `nvins puternica armat\ persan\ la Maraton. Dac\ grecii ar fi pierdut – a[a cum ar fi anticipat `n mod ra]ional orice observator extern – istoria Europei nu ar fi fost aceea pe care o [tim. Nu legi istorice au `mpiedicat uciderea lui Mahomed `nainte de fuga acestuia din Mecca; [i nici o lege istoric\ nu i-a poruncit lui Martin Luther, un c\lug\r obscur dintr-un ora[ de provincie, s\ ini]ieze dezbaterea despre cine are dreptul s\ ierte p\catele. Nu a existat nici o inevitabilitate cu privire la succesul Revolu]iei bol[evice – `ntr-adev\r, o imprevizibil\ coinciden]\ a numeroase accidente a dus la victoria ei – sau cu privire la `nfr`ngerea Armatei Ro[ii de c\tre polonezi `n 1920 [i la e[ecul ei de a cuceri Europa, sau cu privire la impunerea unei dictaturi `n Germania de c\tre Hitler. Aceste evenimente istorice memorabile au fost produse de `nt`mplare, sau, dac\ se prefer\ astfel, de interven]ia miraculoas\ a providen]ei. Cu `n]elepciunea celui care cunoa[te deznod\m`ntul, se poate explica `n ce fel asemenea miracole au fost preg\tite de o serie de evenimente care le-au precedat; asemenea explica]ii s`nt facile; este mai `n]elept s\ se spun\ c\ nici unul dintre aceste evenimente nu a fost at`t de miraculos `nc`t s\ se fi putut `nt`mpla `n orice moment, `n orice loc, `n orice `mprejurare. Circumstan]ele, totu[i, le-au favorizat, dar `n nici un caz nu le-au determinat. Deseori distingem anumite „tendin]e”, care ne a[tept\m s\ culmineze `ntr-o zi printr-o catastrof\ (`n sensul original de „dezordine universal\”, uneori distructiv\, alteori benefic\), c`nd traiectoria unei mi[c\ri se schimb\ brusc. Dar nu putem niciodat\ – cu excep]ia unor situa]ii `nt`mpl\toare [i de scurt\ durat\ – s\ prevedem caracterul, ritmul sau ordinea acestei schimb\ri. Desigur, `n majoritatea ac]iunilor noastre, con[tient sau nu, facem previziuni; [i de cele mai multe ori nu s`ntem dezam\gi]i. ~n mod firesc admitem c\ ziua de m`ine va sem\na foarte mult cu cea de ast\zi;

64

LESZEK KOLAKOWSKI

de fapt acesta este cel mai sigur mod de a trece prin via]\. De cele mai multe ori ziua de m`ine seam\n\, `ntr-adev\r, foarte mult cu cea de ast\zi – soarele r\sare; vara nu este z\pad\. De[i mul]i au prev\zut c\derea imperiului sovietic [i s-a dovedit c\ aveau dreptate, erau ei cu adev\rat mai `n]elep]i sau mai `nzestra]i cu darul profe]iei dec`t cei care s-au a[teptat ca acesta s\ dureze o perioad\ nedefinit\? Nu ar trebui s\ se cread\ c\ autorul acestor r`nduri – care a formulat cu numeroase prilejuri asemenea previziuni, `n termeni foarte generali, dar nu a prev\zut niciodat\ momentul sau ritmul – inten]ioneaz\ s\ se justifice. El ar putea mai degrab\ s\ se m`ndreasc\ pentru faptul c\ se afl\ printre profe]i credibili. ~ntr-adev\r, s-au f\cut previziuni, dar pe ce baz\ s-au f\cut ele ini]ial? A spune pur [i simplu c\ toate imperiile precedente s-au pr\bu[it p`n\ la urm\ este inutil, lipsit de sens, ]in`nd cont c\ unele au supravie]uit `n bune condi]ii vreme de secole. Desigur, s-au putut observa ([i unii chiar au f\cut-o) o serie de tensiuni grave – probleme insolvabile – care sl\beau [i distrugeau tirania multina]ional\ sovietic\: ineficien]a economic\ evident\; persistenta s\r\cie a popula]iei; patimile na]ionaliste; criza legitimit\]ii o dat\ ce ideologia conduc\toare `[i pierduse ultimele r\m\[i]e de vitalitate; diferen]a tehnologic\ cresc`nd\ dintre teritoriile „socialismului real” [i ]\rile democratice; diversele semne de rena[tere cultural\ [i religioas\. Totu[i, nici una dintre aceste fapte sau tendin]e – sau toate `mpreun\ – nu au putut justifica previziuni pe termen scurt. Acolo unde este declin, este de a[teptat ca sf`r[itul s\ survin\ `ntr-o zi, dar nimeni nu poate evalua for]ele de rezisten]\ ale unui corp care `mb\tr`ne[te `nainte de moartea acestuia. Dup\ cum spune un proverb antic, nimeni nu este at`t de b\tr`n `nc`t s\ nu mai poat\ supravie]ui `nc\ un an. Oamenii au tr\it `n mizerie vreme de decenii; de ce n-ar fi f\cut-o [i `n continuare? Patimile na]ionaliste au fost `ntotdeauna prezente, dar rusificarea a putut progresa la fel de bine. Ideologia comunist\ era `n declin, dar nu ar fi fost posibil s\ se men]in\ puterea tiranic\ [i f\r\ ideologie? Diferen]a tehnologic\ era din ce `n ce mai mare, dar armata [i poli]ia p\reau a fi neatinse de aceasta [i bine preg\tite. Mi[carea „disident\” a existat, dar nu s-a extins dincolo de c`teva duzini de indivizi; a fost aproape neutralizat\ datorit\ persecu]iilor. Mul]i au g`ndit `n acest fel; cursul pe care l-au luat evenimentele i-a f\cut s\ par\ ridicoli. De ce „noi” am avut dreptate, iar „ei” s-au `n[elat? Pentru c\ ei au pariat pe cel mai sigur mod de a face previziuni, ziua de m`ine va sem\na foarte mult cu cea de ast\zi; „noi” am avut motive `ntemeiate pentru a face un pariu aparent mai riscant [i am c`[tigat. De ce?

PRINTRE PATETICE RUINE

65

O scurt\ istorie a comunismului Dup\ moartea lui Stalin, voin]a totalitar\ de a men]ine puterea a supravie]uit, dar eficien]a [i abilitatea acesteia de a impune servitutea s-au redus din ce `n ce mai mult, `n ciuda perioadelor de regresiune [i de schimbare radical\ a liniei politice. Un regim tiranic care, `n mod nea[teptat, este f\cut r\spunz\tor pentru asasinate `n mas\ [i care `ncearc\ s\ le `nlocuiasc\ prin teroare selectiv\, este condamnat. Genocidul nu mai era posibil – a[a cum fusese sub conducerea lui Iosif Visarionovici [Stalin] – c`nd au fost afectate toate nivelurile aparatului de conducere, chiar [i cele mai `nalte [i mai privilegiate. Siguran]a conduc\torilor a `ng\duit un control relativ [i mai pu]in strict asupra celor condu[i, cu condi]ia ca ace[tia s\ fie obedien]i, pasivi [i ignoran]i [i s\ nu `ncerce s\ se revolte. Pe l`ng\ un anumit nivel de siguran]\ fizic\, s-a instituit [i o minim\ siguran]\ moral\. Un mic exemplu va ilustra schimbarea. C`nd am vizitat Moscova, `n octombrie 1990, un prieten rus mi-a atras aten]ia asupra unui fapt simplu, a c\rui semnifica]ie nu o remarcasem. Se [tia c\ sub Hru[ciov s-a lansat un program relativ amplu de construc]ii de locuin]e `n ora[e; un mare num\r de oameni au ob]inut locuin]e familiale. Oric`t de ne`nc\p\toare [i de proast\ calitate, acestea au restituit oamenilor dreptul la intimitate, col]i[oare `n care s\ poat\ respira `n voie. Prietenul meu rus mi-a spus c\ f\r\ aceste apartamente modeste, dar individuale, nici o mi[care de opozi]ie nu ar fi fost posibil\. Ce nes\buit a fost Hru[ciov! Era pu]in probabil ca oamenii care locuiau `nghesui]i ca sardelele `n bar\ci muncitore[ti mizerabile sau `n mici apartamente locuite de mai multe familii, ur`ndu-se unii pe al]ii [i spion`ndu-se reciproc, `ngr\m\dindu-se tot timpul, priva]i de orice moment de intimitate, s\ se g`ndeasc\ la altceva dec`t la simpla supravie]uire. ~mbun\t\]irea condi]iilor de trai s-a dovedit a fi primejdioas\ din punct de vedere politic. Departe de a-i mul]umi, de a-i face mai docili, dup\ cum se a[teptau unii sovietologi, asemenea m\suri au deschis `ncet un spa]iu pentru g`ndirea critic\ [i, `n final, pentru r\zvr\tire. O mizerie u[or atenuat\ face mizeria mai dureroas\; ea opereaz\ pentru a elibera energia necesar\ revoltei. Mul]i observatori (pe l`ng\ un num\r de exper]i) au [tiut acest lucru din studiul istoriei. Cei mai activi [i mai ne`nfrica]i rebeli sovietici ai anilor ’60 au fost expedia]i `n lag\re de concentrare [i `nchisori psihiatrice sau for]a]i s\ emigreze; unii au fost uci[i. Mul]i exper]i au oftat de u[urare: v-am spus noi, pu]inii nebuni de m`ine vor p\]i precum cei de azi. Nu a fost s\ fie a[a; „intelighen]ia” sovietic\ nu a pierdut niciodat\ ceea ce c`[tigase (sau nu a rec`[tigat niciodat\

66

LESZEK KOLAKOWSKI

ceea ce pierduse): goliciunea ridicol\ a ideologiei marxist-leniniste a fost denun]at\ [i prezentat\ `n mod spectaculos tuturor. {i ce se poate spune despre repetatele r\zvr\tiri [i revolte de la periferiile imperiului? Din nou, ele au fost tratate cu dispre] de mul]i exper]i: asemenea agita]ie era f\r\ rost; [tii c`te tancuri are armata sovietic\ [i de c`te poate dispune Polonia sau Ungaria? Dar trupe [i avioane? C`te zile `]i imaginezi c\ vor ajunge rezervele de combustibil ale Poloniei? Exper]ii citeau ziarele care publicau din c`nd `n c`nd rapoarte ale evalu\rilor CIA asupra performan]ei militare a blocului sovietic. ~ntr-adev\r, av`nd `n vedere absen]a combustibilului, tancurilor [i avioanelor, avea vreun rost s\ te r\zvr\te[ti? Sta]i cumin]i, polonezi, cehi, unguri neghiobi; acordurile de la Ialta s`nt `n vigoare; nimeni nu v\ va ajuta; cortina este ve[nic\; ziua de m`ine va sem\na cu cea de ast\zi; fi]i cumin]i [i s-ar putea s\ v\ face]i via]a mai bun\; r\zvr\ti]i-v\ [i ve]i fi zdrobi]i. Exper]ii au gr\it a[a. Trebuie subliniat faptul c\ revoltele, atunci c`nd se produceau [i aveau o articulare ideologic\, erau, de cele mai multe ori, socialiste `n aparen]\. ~n afara c`torva indivizi cu reputa]ie de excentrici, cine s-ar fi g`ndit, p`n\ la sf`r[itul anilor ’80, s\ cear\ reprivatizarea industriei? Ce au dorit polonezii `n 1956 [i cehii `n 1968, dac\ nu un socialism mai bun, eficient din punct de vedere economic, tolerant `n probleme culturale, care s\ nu fie nici opresiv, nici mincinos? Revolu]ia maghiar\ din 1956 a fost declan[at\ de re`nmorm`ntarea lui Lászlo Rajk; Rajk a fost un c\l\u stalinist torturat de al]i c\l\i stalini[ti. Ultima etap\ a mi[c\rii de opozi]ie poloneze a `nceput la sf`r[itul anului 1975, cu protestele `mpotriva amendamentelor la constitu]ie care, practic, urm\reau s\ legifereze apartenen]a Poloniei la blocul sovietic [i dictatura partidului; aparent, protestatarii au ap\rat integritatea constitu]iei staliniste din 1952. Dar sovieticii [tiau mai bine; ei nu erau u[or de p\c\lit. {i aveau dreptate. Ei [tiau c\ socialismul cu fa]\ uman\ era ca [i cum n-ar fi fost socialism, sau cel pu]in nu era socialism `n sensul `n care `l concepeau ei: un socialism caracterizat prin dictatura arbitrar\ a partidului, prin lipsa libert\]ilor civile [i printr-o na]ionalizare total\, inclusiv a g`ndurilor oamenilor, a cunoa[terii istorice, a tuturor mijloacelor de comunicare, a tuturor rela]iilor umane. C\ au avut dreptate, o dovedesc `n mod evident evenimentele recente: `ncercarea de a crea un „comunism cu fa]\ uman\” `n Uniunea Sovietic\ nu a condus la nici un fel de comunism, la nici o fa]\ la care s\ prive[ti. Poate exista crocodilul cu fa]\ uman\, se `ntrebau scepticii sovietici, dup\ patetica experien]\ cehoslovac\? Chiar atunci c`nd accept\m c\ deseori au loc evenimente nea[teptate care tulbur\ rutina zilnic\ (frigiderul se stric\, un prieten moare subit de infarct, are loc un r\zboi civil „`ntr-o ]ar\ `ndep\rtat\ despre care [tim foarte pu]in”), principiul potrivit c\ruia „ziua de m`ine va sem\na foarte mult cu cea de ast\zi”

PRINTRE PATETICE RUINE

67

nu este numai cel mai u[or [i cel mai sigur de adoptat din punct de vedere mental, dar este, de asemenea, [i cel mai ra]ional. Nu putem supravie]ui dac\ nu `l avem `ntip\rit `n con[tiin]e. Tr\ind `n pace vreme de mul]i ani, admitem c\ un r\zboi poate izbucni, dar nu o credem cu adev\rat. Supraputerea sovietic\ a fost `ntr-adev\r un animal periculos, dar comportamentul ei era cunoscut; puterile occidentale [tiau, `n general, la ce s\ se a[tepte. {i totu[i, s-au produs surprize, a[a cum a fost invazia sovietic\ `n Afganistan. Pentru oricine este obi[nuit cu istoria imperiului, probabil cu excep]ia pre[edintelui Carter, `n acel eveniment nu a fost absolut nimic care s\ nu corespund\ principiilor de baz\ ale politicii sovietice. Lumea a fost un loc plin de neprev\zut; dar o dat\ ce ma[ina s-a dereglat, am sim]it c\ pericolele au crescut, de[i la prima vedere p\rea a fi exact pe dos, `n special atunci c`nd imperialismul s-a rupt `n buc\]i. Minima siguran]\ de care ne bucuram `n mod obi[nuit s-a pierdut; reac]iile noastre de rutin\ nu se mai potriveau `ntr-un mediu necunoscut; priveli[tea noastr\ s-a `ntunecat [i, `n loc de bucurie, s-au imaginat diferite scenarii sinistre pentru viitor, dintre care nici unul nu era `n totalitate imposibil. Continuitatea s-a rupt; p`n\ la apari]ia unei forme noi de stabilitate, fragil\ chiar, va exista mai mult\ panic\ dec`t lini[te. La dezmembrarea imperiului au contribuit mai multe for]e. Una dintre acestea, deºi modestã, a fost prezen]a acelor indivizi care au prev\zut cu obstina]ie dezintegrarea lui. Cei care i-au anticipat existen]a pe termen nelimitat au contribuit – cu sau f\r\ voia lor – la perpetuarea sa. Se [tie, desigur, c\ `n problemele politice sau economice previziunile nu s`nt niciodat\ complet inocente. Noi nu s`ntem ca meteorologii, ci influen]\m obiectul despre care vorbim. Cei care au prev\zut sf`r[itul jalnic al imperiului `ntr-un viitor nu prea `ndep\rtat au dorit, aproape f\r\ excep]ie, ca aceasta s\ se `nt`mple. Cei care au crezut `n perpetuarea lui se deosebeau mai mult `ntre ei: unii erau tovar\[i de drum; al]ii pur [i simplu acceptau [i aprobau permanen]a diviziunii existente a lumii [i subliniau cu optimism (`n mod [tiin]ific, bine`n]eles) toate semnele apropiatei „convergen]e”; iar al]ii, de[i ostili sistemului comunist, credeau c\ acesta era at`t de puternic `nc`t, `n afara unui r\zboi global, nimic nu `l putea zdrobi. Probabil c\ este mai corect s\ spunem c\, de fapt, colportorii perpetu\rii se `n[elau, dec`t s\ spunem c\ profe]ii sf`r[itului (sau doritorii sf`r[itului) erau clarv\z\tori. Ace[tia din urm\ erau incapabili s\ introduc\ `ntr-o singur\ ecua]ie factorii eterogeni, care au distrus palatul de mucava, aparent de nezdruncinat, al comunismului [i s\ calculeze data exact\ la care se va sf\r`ma; astfel `nc`t cu greu pot fi `nvinui]i. Primii au refuzat pur [i simplu s\ vad\ [i s\ discearn\ ceea ce era perfect vizibil; pot fi `nvinui]i pentru aceast\ autoimpus\ miopie.

68

LESZEK KOLAKOWSKI

Ce a f\cut Mihail Sergheevici? Din moment ce cauzele catastrofei, at`t cele interne, c`t [i cele externe au fost multe [i disparate, este inutil s\ c\ut\m „cauza principal\”, „factorul cu cea mai mare greutate”; acela[i lucru trebuie spus despre toate cutremurele istorice. Din mul]imea de factori, contribu]ia personal\ a lui Mihail Sergheevici Gorbaciov nu poate fi omis\, de[i este evident c\ el a modelat evenimentele [i, `n acela[i timp, a fost modelat de acestea. El nu a venit la putere pentru a demola imperiul [i institu]iile comuniste. ~n mod repetat – [i, incredibil, p`n\ `n momentul `n care a hot\r`t dizolvarea partidului comunist – el [i-a declarat loialitatea fa]\ de comunism. Ce `nsemna acest lucru, nimeni, nici m\car el `nsu[i nu putea spune, dar probabil c\ nu a fost doar o `ncercare de a-i `mbl`nzi pe „conservatori”, „adep]ii liniei dure”, „stalini[ti”, „reac]ionari”, „militari[ti” – nici un cuv`nt nu este suficient de precis; `n mod evident el se g`ndea la ceva, oric`t de vagi erau formul\rile sale. Inevitabil, el a fost v\zut de unii ca un strateg sovietic abil care urm\rea s\ induc\ `n eroare Occidentul, pentru ca acesta s\ lase garda jos astfel `nc`t, ulterior, s\ poat\ fi str`ns de g`t mai bine; al]ii l-au perceput ca pe un reformator curajos care dorea numai s\-[i conduc\ ]ara pe calea civiliza]iei, a decen]ei [i a respectului pentru lege. De fapt, a devenit din ce `n ce mai clar c\ el nu avea nici un plan precis (nici m\car unul vag), c\ perestroika era o vorb\ goal\ (iar glasnost nu), c\, `n general, reac]iona la evenimente nepreg\tit, `n grab\. Totu[i, insist`nd `n mod repetat asupra faptului c\ schimb\ri fundamentale, de[i prost definite, erau necesare de urgen]\, el a divulgat lipsa de `ncredere `n sine a imperiului. O dat\ ce este perceput faptul c\ liderii unui imperiu se `ndoiesc de legitimitatea acestuia, se poate presupune f\r\ riscuri c\ sf`r[itul este aproape. Gorbaciov era con[tient – nu este prost – c\ apelurile lui vor pune `n mi[care for]e diverse care puteau `mpinge lucrurile mai departe dec`t dorea el, dar nu a reu[it s\ anticipeze amploarea energiilor sociale pe care le va elibera `n mod neinten]ionat. El a sperat s\ p\streze reformele (indiferent ce `nsemnau acestea) `ntre limitele stabilite de el `nsu[i – la `nceput, se pare, aceste limite se identificau cu concep]ia sa despre democra]ie – dar s-a dovedit incapabil s\ st\p`neasc\ valurile `n cre[tere; ca numero[i al]i reformatori din istorie, el a c\zut prad\ propriului s\u zel reformist, distrug`nd ceea ce, `n sinea sa, inten]iona s\ `ndrepte [i s\ perfec]ioneze.

PRINTRE PATETICE RUINE

69

Ce a f\cut Polonia? Unul dintre lucrurile cele mai ridiculizate [i mai batjocorite de scriitorii [i g`nditorii polonezi din secolul XX a fost ideea mesianismului polonez; ap\rut\ `n poezie [i filozofie dup\ `nfr`ngerea revolu]iei antiruse[ti din 1830, aceasta descria Polonia ca pe un „Cristos al na]iunilor”, ale c\rui suferin]e [i crucificare vor m`ntui omenirea. Aceasta p\rea o fantasm\ ridicol\, autoconsolatoare [i autocompensatorie dar, la o privire mai atent\, poate c\ a existat ceva adev\r `n ea. Polonia, prima ]ar\ care a `nfr`nt Uniunea Sovietic\ la scurt timp dup\ revolu]ie, a salvat Europa de pericolul comunismului [i probabil c\ a confirmat no]iunea hegelian\ potrivit c\reia `n orice form\ istoric\ pot fi distinse de la `nceput r\d\cinile propriului sf`r[it. Polonia a fost singura ]ar\ invadat\ de armatele aliate ale lui Hitler [i Stalin; aceast\ invazie a declan[at cel de-al doilea r\zboi mondial. A fost prima ]ar\ care a luptat cu Al Treilea Reich [i una dintre cele dou\ ]\ri ocupate (al\turi de Iugoslavia) care au continuat rezisten]a armat\ `mpotriva invadatorilor germani. Dup\ r\zboi, sub conducerea comunist\, a fost prima ]ar\ care a dezvoltat, la nivel de mas\, o mi[care cu caracter critic, articulat\ ideologic, care a culminat `n 1956 prin schimbarea conducerii [i prin desemnarea, pentru prima dat\, a unui lider de partid comunist f\r\ investitura Moscovei, sfid`nd `ntr-adev\r Kremlinul. Dezam\girea nu a `nt`rziat s\ apar\. A fost prima ]ar\ `n care ideologia comunist\ a intrat `n declin, `n mod evident [i ireversibil. {i a fost prima ]ar\ `n care o mi[care civic\ de mase, „Solidarnoœc” (Solidaritatea), a ap\rut [i s-a `ntins ca focul asupra `ntregii ]\ri `n 1980, aproape distrug`nd ma[in\ria statului comunist. Polonia a fost cea dint`i ([i singura) ]ar\ unde, `n 1981, a fost impus\ `n mod deschis o dictatur\ militar\ `n momentul `n care a devenit evident c\ partidul comunist se pr\bu[ea. Or, mi[carea democratic\ de opozi]ie a supravie]uit, `n ciuda represiunilor `n mas\; era hot\r`t\ s\ conteste din nou regimul. Polonia a fost singura ]ar\ `n care autorit\]ile comuniste s-au v\zut silite s\ organizeze un referendum, pe care l-au pierdut, iar apoi, minunea-minunilor, au declarat cu voce tare c\ l-au pierdut. A fost prima ]ar\ care i-a obligat pe conduc\torii comuni[ti s\ organizeze alegeri par]ial libere, ale c\ror rezultate au fost at`t de devastatoare, `nc`t au dus la colapsul partidului [i la formarea primului guvern necomunist `ntr-o ]ar\ comunist\. Este corect s\ adaug c\, totu[i, ca pre] al succesului ei timpuriu, Polonia a fost dep\[it\ cur`nd de al]i `nt`rzia]i; alegerile sale complet libere au avut loc foarte t`rziu, `n octombrie 1991. Un Mesia? Poate. Nu `nseamn\ c\ istoria Poloniei, dup\ sau `nainte de r\zboi, a fost o ne`ntrerupt\ parad\ de virtute [i curaj; departe de aceasta. Totu[i, rolul ei de deschiz\tor de drum `n descompunerea lent\ a sovietismului nu poate fi negat.

70

LESZEK KOLAKOWSKI

Na]ionalismul, comunismul [i st`nga Un val de patimi na]ionaliste [i ur\ se revars\ ast\zi peste Europa postcomunist\: acesta a fost previzibil, prev\zut [i anticipat cu alarm\. Explica]ia standard [i deseori repetat\ a acestui fenomen este aceea c\ ideologiile na]ionaliste au p\truns `n „vacuumul” l\sat de comunism; c\ ele au fost „`nghe]ate” vreme de decenii [i topite de schimb\rile politice bru[te. Realitatea este mai pu]in simpl\. Nu a existat nici un „vacuum” ideologic, deschis brusc prin distrugerea vechiului regim; ideologia comunist\ `ncetase, cu ani `nainte, s\ mai fie o concep]ie viabil\. Iar patimile na]ionaliste nu au fost chiar „`nghe]ate”; ele se afirmaser\ de mult\ vreme, `n paralel cu sl\birea treptat\ a ma[in\riei totalitare. Procesul `ncepuse cu mai bine de treizeci de ani `nainte de gloriosul an 1989! Acest an memorabil, cel pu]in `n c`teva ]\ri comuniste, nu a fost o explozie care a aruncat `n aer o construc]ie solid\, bine a[ezat\; a fost mai degrab\ ca spargerea din interior a unui ou, `n care embrionul unui pui se maturiza de c`tva timp. Evenimentul, de[i a f\cut posibil\ tranzi]ia c\tre o via]\ complet nou\, a fost mai pu]in catastrofal [i mult mai pu]in zgomotos dec`t o explozie. Totu[i, puiul a fost firav la `nceput. ~n termeni doctrinari, comunismul a reprezentat anticiparea unei lumi `n care toate mijloacele de mediere `ntre individ [i specie `n general – inclusiv na]iunea – ar deveni inutile [i, prin urmare, ar disp\rea; era de a[teptat ca natura cosmopolit\ a capitalului [i interna]ionalismul clasei muncitoare s\ preg\teasc\ sf`r[itul na]iunii, recunoscut\ a fi un anacronism istoric. Cu toate acestea, mi[carea leninist\, `n timp ce accepta aceast\ filozofie, a promovat concomitent conceptul antimarxist de autodeterminare na]ional\ ca pe un mijloc tactic pur distructiv care s\ contribuie – [i a f\cut-o – la descompunerea regimului ]arist [i a `ntregii ordini europene de dup\ [Congresul de la] Viena, care dura de un secol. Comunismul ajuns la putere era menit s\ distrug\ `ns\[i realitatea na]iunii ca focar al unei loialit\]i distincte a popula]iei (singura loialitate atotcuprinz\toare urma s\ fie aceea c\tre statul sovietic [i c\tre partid). Cu toate acestea, de la bun `nceput [i aproape p`n\ la sf`r[it, partidul comunist a agitat [i a exploatat mi[c\rile na]ionaliste din alte p\r]i pentru a submina puterile „capitaliste” ostile. Aceast\ politic\, de[i era justificat\ prin conceptul leninist de imperialism, a devenit cur`nd imposibil de deosebit de politica imperial\ ]arist\ de odinioar\. ~n interiorul statului sovietic, na]ionalismul ca ideologie [i expresie a sentimentelor na]ionale era `n principiu interzis, dar na]ionalismul rusesc (nu cel ucrainean sau georgian, desigur) a reap\rut treptat `n scen\ `n anii ’30 [i a fost stimulat prin toate mijloacele `n timpul r\zboiului [i `n perioada poststalinist\,

PRINTRE PATETICE RUINE

71

`n special `n anii ’60 [i mai t`rziu. A fost, nu f\r\ inconsecven]e, e drept, tolerat sau chiar `ncurajat; rasismul `ndreptat `mpotriva rasei galbene [i antisemitismul au fost ingredientele sale naturale. ~n ]\rile „satelit”, partidele aflate la putere s-au v\zut obligate, pe m\sur\ ce ideea comunist\ intra `n declin, s\ recurg\ din ce `n ce mai mult la na]ionalism ca la un instrument de autolegitimare. Ele au `ncercat cu disperare s\ se prezinte drept cea mai bun\ dintre posibilele personific\ri ale tradi]iei na]ionale; limbajul oficial a fost din ce `n ce mai mult `mp\nat cu sloganuri patriotice. De fapt, o contradic]ie `ntre imaginea comunismului ca un splendid edificiu construit din nimic, `ntr-un de[ert cultural [i cea a comunismului ca o continuare a tot ceea ce era bun `n tradi]ia na]ional\ a putut fi remarcat\ aproape chiar de la `nceput. ~n Polonia, acest lucru a fost poate mai spectaculos dec`t `n alte p\r]i. Desigur, au existat [i limite. Totu[i, b\tutul `n toba megalomaniei na]ionale a fost de obicei recompensat; ura public\ antigerman\ [i antisemit\ a fost uneori `ncurajat\, alteori `n\bu[it\, `n func]ie de interesele politice. Singurul lucru interzis cu stricte]e a fost men]ionarea problemei independen]ei na]ionale; oamenii trebuiau s\ se comporte ca ni[te patrio]i adev\ra]i, dar nu trebuiau s\ se refere niciodat\ la un am\nunt: suveranitatea propriului lor stat. Astfel c\ na]ionalismele nu au s\rit brusc afar\ dintr-un congelator; le-a fost pur [i simplu acordat mai mult spa]iu de manifestare. Sentimentele [i loialit\]ile tribale [i na]ionale au f\cut `ntotdeauna parte, `n mod firesc, din via]a oamenilor; „trib” sau „na]iune” corespund experien]ei, dar „omenire” sau „umanitate” nu. Solidaritatea privilegiat\ de ni[a cultural\, istoric\ [i lingvistic\ a fiec\ruia este un lucru de care oamenii au nevoie, nu ceva care poate fi interzis sau depl`ns. De ce trebuie s\ ne a[tept\m ca oamenii s\ devin\ cu des\v`r[ire cosmopoli]i, astfel `nc`t unui francez s\-i fie indiferent dac\ ceva se `nt`mpl\ `n Guatemala sau `n Fran]a? Bine`n]eles, sentimentele na]ionale au un poten]ial resping\tor; `n circumstan]e nefavorabile, ele pot da na[tere la atitudini r\zboinice [ovine, alimentate de ur\. Acest lucru `ns\ nu este inevitabil `ntotdeauna [i pretutindeni. Dragostea pasionat\ duce adeseori la crim\, dar ar fi gre[it s\ spunem c\ dragostea este criminal\ prin natura ei. Se poate face distinc]ie `ntre patrio]i [i [ovini; ambele specii se reg\sesc `n orice na]iune european\. Ostilit\]ile na]ionale au de-a face, `n general, cu teritorii [i minorit\]i. Dup\ secole de istorie european\, popula]iile s`nt amestecate pretutindeni pe continent; nu exist\ grani]e etnice clare; exist\ multe insule lingvistice. Ura [i ne`ncrederea generate de aceste condi]ii nu par s\ se evaporeze `n viitorul apropiat. Se [tie c\ mi[c\rile rasiste [i [ovine se dezvolt\ `n mod periculos `n multe p\r]i ale Europei de Vest, `n mare m\sur\ independent de evenimentele din Est; ideea statului-na]iune pare s\ c`[tige `n popularitate `n chiar epoca unific\rii europene.

72

LESZEK KOLAKOWSKI

Vor aduce funeraliile comunismului `n Europa schimb\ri importante pe harta politic\ a ]\rilor occidentale, `n special `n ceea ce prive[te st`nga, dac\ aceast\ no]iune mai are vreun `n]eles? R\spunsul: probabil c\ nu. Partidele social-democrate cu bune recomand\ri `n privin]a convingerilor antitotalitare pot s\-[i continue programele sociale – moderate sau nu – [i nu trebuie s\ se `ngrijoreze prea mult de disolu]ia leninismului, de[i aripile lor st`ngi pot `ntr-adev\r pierde din influen]\. ~n ceea ce prive[te partidele comuniste de rit moscovit, cea mai mare parte dintre cele europene au reu[it s\-[i schimbe numele [i ideologia relativ devreme sau, din fericire, au sucombat. Exist\ poate suspiciuni cu privire la fluturii social-democra]i care au ie[it din resping\toarele crisalide comuniste; dar o dat\ ce [i-au pierdut armura ideologic\, ei nu mai pot fi ceea ce au fost odinioar\. Partidul italian, dup\ ce a abandonat – destul de t`rziu – secera [i ciocanul, va continua probabil s\ lupte pentru admiterea `n „spectrul democratic” de pe pozi]ia ocupat\ anterior printre suporterii tiraniei; poate se va mic[ora, dar poate supravie]ui, rivaliz`nd cu social-democra]ii. Cel\lalt partid comunist important, cel francez, se afl\ `ntr-o pozi]ie diferit\. Stalinismul s\u incorigibil a fost p`n\ de cur`nd moderat [i bine inten]ionat. P`n\ la urm\, ace[ti oameni erau comuni[ti nu pentru c\ a[teptau anumite condi]ii politice, care s\ le aduc\ dou\ posturi de importan]\ minor\ `n guvernul socialist. Ceea ce doreau ei era puterea absolut\, nimic mai pu]in. Singura cale de a ob]ine o asemenea putere ar fi ca Armata Ro[ie s\ ocupe Fran]a [i s\-i numeasc\ pe comuni[tii locali drept satrapii lor de `ncredere. ~ntr-un asemenea scenariu, puterea partidului, m\surat\ dup\ num\rul de adep]i, nu ar avea foarte mare importan]\; numai disciplina [i obedien]a ar conta. Ar exista `ntotdeauna suficien]i oameni pentru a conduce lag\rele de concentrare `n mod eficient [i pentru a organiza repartizarea cupoanelor pentru p`ine `n mod haotic. Dar visul ocupa]iei sovietice s-a spulberat. {i dac\ liderul comunist, Marchais, ar afirma dintr-o dat\ c\ s-a convertit la democra]ie, c\ urmeaz\ s\ se reformeze, aceasta ar reprezenta `ntr-adev\r o mi[care periculoas\, pentru c\ Fran]a ar muri de r`s. Totu[i, partidul poate supravie]ui o vreme `n mod ambiguu, rivaliz`nd cu Frontul Na]ional, hr\nindu-se cu resentimente antieuropene [i accentu`nd eterna problem\ a [omajului. C`t despre diversele secte de st`nga, de orientare tro]kist\ [i maoist\, ele pot supravie]ui pentru c\ meritul lor, spre deosebire de partidele staliniste, a fost acela de a r\m`ne, `n `ntregime [i din fericire, imune fa]\ de realitate. De[i se pretindeau a fi independente ideologic de sovietism, ele au tr\it sub umbrela „socialismului” sovietic; acum se pot auzi suspinele lor patetice la vederea tiraniilor sf\r`mate. Dar ele vor supravie]ui probabil (cu excep]ia, poate, a organiza]iilor strict teroriste sprijinite, direct sau indirect, de KGB) pentru c\, deloc altfel dec`t sectele adventiste sau milenariste, au decis `n mod voluntar s\ tr\iasc\ permanent `n realitatea imuabil\ a trecutului. Ele pot supravie]ui vreme

PRINTRE PATETICE RUINE

73

de secole, excomunic`ndu-se reciproc sub acuza]ia de agen]i ai imperialismului, prezic`nd `n mod [tiin]ific `n fiecare an c\ anul urm\tor va aduce criza mondial\ catastrofal\ [i ireversibil\ a capitalismului [i, ca urmare, „masele” le vor acorda puterile dictatoriale pe care le merit\, av`nd `n vedere corectitudinea teoriei lor [tiin]ifice. Un prieten mi-a spus c\ a `nt`lnit-o `n America, cu mult timp `n urm\, pe `mp\r\teasa Bizan]ului, care `[i p\strase ne[tirbit\ legitimitatea ei dinastic\. Cinci secole nu pot abroga legitimitatea, din moment ce p\g`nii nu avuseser\ nici un drept s\ distrug\ imperiul. Astfel, nu exist\ nici un motiv `n virtutea c\ruia mo[tenitorii legitimi ai lui Lenin [i Tro]ki nu ar continua s\ emit\ preten]ii `n urm\toarea jum\tate de mileniu. Aceasta nu `nseamn\ c\ ordinea politic\ a Europei de Vest [i sistemul ei de partide urmeaz\ s\ dureze la infinit. Aceast\ ordine se poate pr\bu[i `n urm\toarele decenii, l\s`nd loc uneia noi, care s\ reflecte modificarea priorit\]ilor din via]a public\. Dar nu declinul comunismului face ca o asemenea redistribu]ie a for]elor politice s\ fie imaginabil\. Victoria democra]iei nu este `n nici un caz asigurat\; exist\ diverse forme noncomuniste de tiranie.

~n c\utarea trecutului glorios ~n mod previzibil, toate na]iunile care `ncearc\ s\ construiasc\ ceva nou pe molozul l\sat de comunism s`nt acum `n c\utarea binecuv`ntatei lor inocen]e. Oamenii vor s\ se prezinte ca eroi ai rezisten]ei; ei vor s\ apar\ ca fiind revolta]i [i puri, vigilen]i fa]\ de adev\ra]ii vinova]i comuni[ti. Po]i avea uneori impresia c\, de-a lungul deceniilor de comunism, popula]ia a fost format\ dintr-o m`n\ de tr\d\tori mizerabili [i dintr-o mas\ de rebeli demni de admira]ie. Istoria real\ a fost foarte diferit\. Bine`n]eles, exist\ printre supravie]uitorii vechiului regim adev\ra]i uciga[i, oameni care au ordonat direct [i au dus la `ndeplinire cele mai oribile sarcini – criminali din poli]ia secret\, aparatcici arogan]i [i `ng`mfa]i, convin[i de ve[nicia puterii lor; ei s`nt, pe bun\ dreptate, privi]i cu dispre]; unii ar trebui pedepsi]i. Dar purul adev\r este c\ `n majoritatea acestor ]\ri – Polonia sf`r[itului anilor ’70 [i a anilor ’80 este, din nou, o excep]ie – mi[c\rile de opozi]ie antitotalitar\ au cuprins numai o ne`nsemnat\ minoritate. Ace[ti oameni au salvat sufletele na]iunilor lor; p`n\ de cur`nd, to]i ceilal]i preferau s\ traverseze strada la vederea lor. O majoritate cov`r[itoare a c\utat s\ supravie]uiasc\ adapt`ndu-se „sistemului” aparent etern, nu datorit\ unui angajament entuziast fa]\ de ideile comuniste, ci din simpla necesitate de a-[i duce via]a `ntr-o relativ\ siguran]\. Mi[carea de opozi]ie `n mas\ a `nceput atunci c`nd era evident pentru toat\ lumea (cu excep]ia, poate, a anumitor sovietologi americani) c\ tigrul era pe moarte.

74

LESZEK KOLAKOWSKI

Au existat [i indivizi care au crezut cu adev\rat (din ce `n ce mai pu]ini, f\r\ `ndoial\), [i al]ii ale c\ror con[tiin]e au fost modelate [i reduse la o permanent\ apatie, pasivitate [i lips\ de speran]\. Totalitarismul nu a fost niciodat\ satisf\cut de simpla suprimare a opozi]iei; a f\cut tot ce a putut ca to]i s\ serveasc\ drept complici activi. {i, `n mare m\sur\, a reu[it: marea majoritate votau `n alegerile fictive pentru a evita consecin]e nepl\cute, de[i nu foarte grave; luau parte la mar[urile obligatorii cu ocazia marilor s\rb\tori politice. Informatorii poli]iei puteau fi recruta]i cu u[urin]\, c`[tiga]i prin acordarea unor privilegii ne`nsemnate, consim]ind deseori s\ serveasc\ regimul `n urma unor presiuni superficiale. Era normal ca pentru orice fel de treburi s\ fie solicitat sprijinul tuturor func]ionarilor de partid. Nu a constituit niciodat\ o problem\ g\sirea unor indivizi, care nu erau membri de partid, care s\ activeze `n „parlamente” sau `n diferite institu]ii decorative, care nu aveau nici o putere, `nfiin]ate pentru a-i glorifica pe adev\ra]ii de]in\tori ai puterii. Au existat, desigur, diferen]e `ntre ]\ri, `ntre fazele istorice ale dezvolt\rii ([i declinului) diverselor regimuri. Istoricii vor fi ocupa]i, timp de genera]ii, c\ut`nd s\ prezinte imaginea nedeformat\ a acelor ani. Imaginea popular\ care se va perpetua va fi, ca de obicei, o fic]iune, un certificat de inocen]\ na]ional\. Ne putem a[tepta la fel de bine ca la un moment dat s\ apar\, `n special `n Rusia, ceva similar cu Historikerstreit din Germania. Nu este u[or s\ convingi pe cineva c\ acele decenii de comunism au fost un fel de gol nefiresc `n procesul istoric, o perioad\ vid\, o ruptur\ total\ a continuit\]ii, o simpl\ pierdere; dar este dificil [i nepl\cut s\ incluzi comunismul `n succesiunea continu\ a istoriei na]ionale, pentru c\ `n acest fel `ntreaga na]iune trebuie s\ poarte povara responsabilit\]ii. Exist\ ceva ce se nume[te vinov\]ie na]ional\; altfel nu ar exista nici un motiv pentru care oamenii s\ aib\ nevoie s\-[i reabiliteze propria na]iune de vinov\]ia crimelor trecutului, la care ei personal nu au luat parte. A fost posibil ca jum\tate din Europa [i jum\tate din Asia s\ fi fost siluite de o m`n\ de nebuni seto[i de s`nge, de Lenin [i Stalin? Asemenea lucruri nu se `nt`mpl\; dar este frumos s\ ne g`ndim c\ ele se `nt`mpl\ [i s\ tr\im cu con[tiin]a curat\ a victimei siluite. {i din moment ce comunismul a fost groaznic (a[a a [i fost, `ntr-adev\r), va fi normal s\ se cread\ c\ trecutul precomunist, Rusia ]arist\ `n mod special, a fost un ne`ntrerupt carnaval. ~n ambele privin]e, percep]ia istoric\ popular\ va avea prea pu]in de-a face cu realitatea. Nu are rost s\ depl`ngem acest lucru. Autoam\girea este o component\ necesar\ a vie]ii, at`t pentru individ, c`t [i pentru na]iune; ne ofer\ siguran]a moral\. Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului de la Daedalus (Journal of the American Academy of Arts and Sciences), din num\rul intitulat „The Exit from Communism”, 121:2 (prim\vara 1992): 43-56.

3 CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL ? Katherine Verdery Interpretarea original\ a antropologului american Katherine Verdery a „ceea ce a fost socialismul” se refer\ la natura mo[tenirilor leniniste [i se completeaz\ reciproc cu contribu]ia politologului Ken Jowitt la volum. Ea discut\ experimentele socialismului de stat `n Europa Central\ [i de Est, concentr`ndu-se asupra fundamentelor economice [i sociale ale acestor sisteme. Deosebit de semnificativ\ este analiza ei asupra foloaselor supravegherii [i redistribu]iei, reprezent`nd cele dou\ fe]e („negativ\” [i „pozitiv\”) ale legitim\rii regimului. Subliniind influen]a reciproc\ dintre constr`ngerile [i disfunc]ionalit\]ile interne [i interna]ionale, Verdery ofer\ un cadru de analiz\ pentru a `n]elege deopotriv\ „de ce” [i „cum” a avut loc colapsul comunismului. Ea arat\ cum capitalismul (rela]iile de pia]\) a ap\rut `n unele ]\ri `nainte ca disolu]ia politic\ oficial\ a leninismului s\ aib\ loc. ~ntr-adev\r, timpul a contat enorm `n competi]ia dintre sistemul capitalist [i cel socialist. Verdery sugereaz\ c\ e[ecul socialismului de stat `n a-l „prinde din urm\” pe rivalul s\u vestic a dus `n final la nemul]umire pe scar\ larg\, la disperarea elitelor [i la sec\tuire ideologic\. ~n concordan]\ cu analiza lui Jowitt din „Extinc]ia leninist\”, ea conchide subliniind c\ revolu]iile din 1989 au contestat toate normele, identit\]ile [i certitudinile existente at`t `n Est, c`t [i `n Vest. *** Uimitoarea dezintegrare a conducerii partidelor comuniste `n Europa de Est, `n 1989, [i desf\[urarea de mai lung\ durat\ a acestui proces, `ntre 1985 [i 1991, `n Uniunea Sovietic\, se num\r\ printre cele mai `nsemnate evenimente ale secolului. Mai ales datorit\ faptului c\ nici cei specializaþi în problemele acestei regiuni [i nici cei afla]i la nivel de decizie nu le-au prev\zut, aceste evenimente vor genera multe analize, pe m\sur\ ce speciali[tii vor dob`ndi acea `n]elegere necesar\ a aspectelor deocamdat\ nesesizate. ~n prezentul capitol, inten]ionez s\ stimulez discu]ia asupra cauzelor c\derii socialismului de tip sovietic. Deoarece

76

KATHERINE VERDERY

eu cred c\ pentru a r\spunde la `ntrebare trebuie `n]eles modul `n care „a func]ionat” socialismul, voi `ncepe prin a analiza acest lucru, pentru ca apoi s\ sugerez cum a avut loc intersec]ia decisiv\ dintre socialism [i anumi]i factori din contextul sistemului s\u mondial.

Ce a fost socialismul? Societ\]ile socialiste din Europa de Est [i din Uniunea Sovietic\ s-au deosebit `ntre ele `n multe privin]e – de exemplu, prin intensitatea, durata [i eficien]a controlului de la centru, prin gradul de sus]inere sau de rezisten]\ a popula]iei, prin m\sura [i momentul `nceperii eforturilor de reformare. ~n ciuda diferen]elor din cadrul „sistemului socialist” (formerly existing socialism)1, eu urmez aceea[i linie pentru care au optat teoreticieni precum Kornai, aleg`nd un singur model analitic al acestuia2. ~n scopuri analitice, asem\n\rile de familie dintre ]\rile socialiste au fost mai importante dec`t deosebirile, `n acela[i sens `n care `n]elegem cel mai bine societ\]ile francez\, japonez\, vest-german\ [i nord-american\ consider`ndu-le drept variante ale unui singur sistem capitalist. Recunosc`nd deci c\ descrierea mea se aplic\ mai bine anumitor ]\ri [i perioade dec`t altora, le consider totu[i pe toate sub o singur\ umbrel\. Timp de c`teva decenii, analiza socialismului a fost o industrie interna]ional\, `n care erau angaja]i at`t politologi din Occident, c`t [i disiden]i din Est. Din 1989 aceast\ industrie a cunoscut o masiv\ infuzie de materie prim\, pe m\sur\ ce se deschid dosare alt\dat\ secrete [i se traduc lucr\rile speciali[tilor din regiune (mai ales maghiari [i polonezi) asupra declinului propriilor lor sisteme socialiste3. Gusturile mele `n ceea ce prive[te aceste teorii s`nt „indigeniste”: de cea mai mare utilitate mi-au fost analizele est-europenilor referitoare la lumea `n care au tr\it. Expunerea ce urmeaz\ le datoreaz\ mult [i, pe m\sur\ ce vor ap\rea noi cercet\ri, va fi perfec]ionat\ [i revizuit\ 4. Datorit\ constr`ngerilor de spa]iu [i timp, voi comprima elementele unei discu]ii mai cuprinz\toare, subliniind `n ce mod a fost organizat\ produc]ia [i ce consecin]e a avut aceast\ organizare asupra consumului [i pie]elor5. Cred c\ aceste subiecte ofer\ cea mai bun\ cale de acces spre a `n]elege de ce conducerea partidului s-a pr\bu[it mult mai rapid dec`t s-a anticipat.

Produc]ia Din primele zile ale modelului „totalitar”, imaginea americanilor despre „comunism” a fost aceea a unui stat autocratic, atotputernic, care `[i impunea `n mod implacabil voin]a asupra supu[ilor s\i. Chiar [i dup\ ce majoritatea

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

77

speciali[tilor `n problemele regiunii au `ncetat s\ mai foloseasc\ termenul „totalitar” `n scrierile lor, imaginea autocra]iei totalitare s-a men]inut at`t la nivelul publicului larg, c`t [i la acela al multor politicieni; `ntr-adev\r, pe aceast\ imagine [i-a fondat Ronald Reagan, `n anii ’80, viziunea sa despre „imperiul r\ului”. {i totu[i, imaginea nu a fost `n general corect\. Statele-partid comuniste nu au fost atotputernice: ele au fost relativ fragile. Deoarece liderii socialismului au reu[it doar par]ial [i cu intermiten]\ s\ ob]in\ o atitudine pozitiv\ [i de sus]inere din partea cet\]enilor lor – adic\ s\ fie percepu]i ca legitimi – regimurile au fost subminate `n mod constant de rezisten]\ intern\ [i de forme ascunse de sabotaj la toate nivelurile6. Aceasta a contribuit mult la colapsul lor final. Voi descrie pe scurt c`teva dintre elementele nontotalitarismului socialist [i voi semnala c`teva surse de rezisten]\7. Fragilitatea socialismului `ncepe de la sistemul de „planificare centralizat\”, pe care centrul nu `l planifica [i nici nu `l controla `n mod adecvat. Planificatorii de la centru stabileau un plan cu cantit\]ile a tot ceea ce voiau s\ se produc\, cunoscute sub numele de obiective. Ei defalcau planul pe por]iuni adecvate execut\rii [i estimau nivelul investi]iilor [i ce cantit\]i de materii prime erau necesare, `n cazul `n care directorii `ntreprinderilor urmau s\-[i `ndeplineasc\ obiectivele. Directorii au `nv\]at repede c\, pe l`ng\ faptul c\ obiectivele cre[teau anual, deseori materialele cerute nu ajungeau la timp sau `n cantit\]ile necesare. Prin urmare, ei r\spundeau prin negocierea planului ce li se stabilise, cer`nd mai multe investi]ii [i materii prime dec`t erau cu adev\rat necesare pentru `ndeplinirea obiectivelor lor. Fiecare director de `ntreprindere [i birocra]ii de la fiecare nivel umflau bugetele [i cererile `n speran]a de a avea destul `n momentul produc]iei. (O consecin]\ a procesului de negociere era, desigur, aceea c\ planificatorii de la centru aveau `ntotdeauna informa]ii incomplete cu privire la ceea ce era cu adev\rat necesar pentru produc]ie, [i aceasta mic[ora capacitatea lor de a planifica.) Apoi, `n cazul `n care directorii ajungeau cumva s\ aib\ mai mult dec`t aveau nevoie dintr-un anumit material, ei `l stocau. Materialele stocate aveau dou\ `ntrebuin]\ri: puteau fi p\strate pentru urm\torul ciclu de produc]ie sau puteau fi date unei alte `ntreprinderi `n schimbul altor materiale care lipseau `ntreprinderii `n cauz\. Aceste schimburi sau trocuri de materiale au fost o component\ esen]ial\ a comportamentului `n cadrul planific\rii centralizate. Umflarea bugetelor [i stocarea materialelor au condus la lipsuri generalizate, motiv pentru care economiile socialiste s`nt numite economii de penurie8. Lipsurile erau uneori relative, atunci c`nd existau `n realitate cantit\]i suficiente de materiale [i munc\ pentru un anumit nivel de produc]ie, dar nu `n locul [i `n momentul `n care era nevoie de ele. Alteori, lipsurile erau absolute, deoarece lipsurile relative duceau deseori la o produc]ie mai sc\zut\ sau – ca `n România – deoarece articolele necesare produc]iei sau consumului erau exportate. Lipsurile

78

KATHERINE VERDERY

se datorau `n primul r`nd faptului c\ cei de la nivelurile de jos ale procesului de planificare cereau mai multe materiale dec`t aveau nevoie [i apoi stocau orice primeau. La baza comportamentului lor st\tea ceea ce economi[tii numesc constr`ngeri bugetare slabe – adic\, `n cazul `n care o `ntreprindere pierdea bani, centrul garanta pentru aceasta. ~n economia Statelor Unite, cu anumite excep]ii (cum ar fi Chrysler [i sectorul de economii [i `mprumut), constr`ngerile bugetare s`nt puternice: `n cazul `n care cheltuie[ti mai mult dec`t ai, te ruinezi. Dar `n economiile socialiste, nu conta dac\ `ntreprinderile cereau investi]ii suplimentare sau dac\ stocau materii prime; ele nu pl\teau nici o penalizare pentru aceasta. Un exerci]iu de imagina]ie ne va ajuta s\ ilustr\m acest lucru – o fabric\ de pantofi, s\ spunem, care produce pantofi [i ghete de dam\. Planificatorii de la centru stabilesc obiectivele fabricii pe un an la o sut\ de mii de perechi de pantofi [i dou\zeci de mii de perechi de ghete, pentru care, consider\ ei, conducerea fabricii va avea nevoie de zece tone de piele, o jum\tate de ton\ de cuie [i o mie de livre de adeziv. Directorul (sau directoarea) fabricii calculeaz\ de ce anume ar avea nevoie `n condi]ii ideale, dac\ muncitorii ar lucra continuu, `n trei schimburi a c`te opt ore. Apoi adaug\ ceva pentru acoperirea pierderilor, [tiind c\ muncitorii s`nt lene[i [i c\ ma[inile nu taie bine; ceva pentru acoperirea furturilor, pentru c\ muncitorii fur\ `ntotdeauna cuie [i adeziv; ceva pentru a face troc cu alte `ntreprinderi, `n cazul `n care `i va lipsi un material esen]ial `ntr-un moment critic; [i ceva `n plus, deoarece t\b\c\ria livreaz\ `ntotdeauna mai pu]in dec`t i se comand\. Astfel, directorul refuz\ planul care i s-a stabilit, spun`nd c\ nu poate produce acel num\r de pantofi [i de ghete dec`t `n cazul `n care prime[te treisprezece tone de piele, `n loc de zece tone, o ton\ de cuie, `n loc de o jum\tate de ton\ [i dou\ mii de livre de adeziv, `n loc de o mie de livre. Mai mult, el spune c\ are nevoie de dou\ ma[ini noi de croit din Germania, f\r\ de care nu poate produce nimic. Pe scurt, el `[i negociaz\ planul. Apoi, c`nd prime[te o parte din aceste bunuri, el le stocheaz\, sau schimb\ cu directorul unei fabrici de confec]ii de piele adezivul care `i prisose[te pentru o cantitate suplimentar\ de piele de porc. ~n cazul `n care cantitatea de piele primit\ se dovede[te, totu[i, insuficient\, el va produce mai pu]ine ghete [i mai mul]i pantofi, sau mai mult\ `nc\l]\minte de m\rimi mici, astfel `nc`t s\ foloseasc\ mai pu]in\ piele; nu conteaz\ dac\ femeilor le `nghea]\ picioarele `n timpul iernii sau dac\ femeile care poart\ m\rimi mari nu g\sesc nimic de purtat. Datorit\ acestor fenomene de umflare a bugetelor [i stocare a materialelor, devine clar de ce penuria era endemic\ `n sistemele socialiste [i de ce principala problem\ a `ntreprinderilor nu era dac\ puteau satisface (sau genera) cererea, ci dac\ `[i puteau procura materialele necesare. Astfel, `n timp ce problema cheie a agen]ilor economici din economiile occidentale este aceea de a ob]ine

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

79

profituri prin v`nzarea lucrurilor, problema cheie a agen]ilor economici ai socialismului era aceea de a procura lucruri. Firmele capitaliste concureaz\ pentru pie]e `n care vor ob]ine profit; `ntreprinderile socialiste concurau pentru a-[i maximiza capacitatea de negociere cu cei de la nivelurile superioare, care dispuneau de resurse. ~n societatea noastr\, problema o reprezint\ ceilal]i v`nz\tori [i, pentru a-i `ntrece, trebuie s\-l c`[tigi pe cump\r\tor. Din aceast\ cauz\, func]ionarii [i patronii de magazine z`mbesc [i se comport\ prietenos cu cump\r\torul, deoarece vor s\ aib\ clien]i; clien]ii pot fi nepolitico[i, dar acest lucru `l va face pe func]ionar s\ se str\duiasc\ [i mai mult. ~n socialism, scena competi]iei se afla `n alt\ parte: concuren]ii t\i erau ceilal]i cump\r\tori, ceilal]i achizitori [i, pentru a-i `ntrece, trebuia s\ te compor]i prietenos cu cei afla]i la niveluri superioare, care te aprovizionau. De aceea, `n socialism nu func]ionarul – furnizorul sau „v`nz\torul” – erau prieteno[i (ei erau de obicei nepolitico[i), ci achizitorii, clien]ii erau cei care c\utau s\ fie pe placul acestora prin z`mbete, mit\ sau favoruri. Activitatea de achizi]ionare genera o `ntreag\ re]ea de rela]ii de prietenie `ntre cei care de]ineau pozi]ii de conducere `n sistemul economic [i birocra]ii lor, `ntre func]ionari [i clien]ii lor. Noi am numi asta corup]ie, pentru c\ aprovizionarea nu este o problem\ pentru capitali[ti: problema este v`nzarea. Pe scurt, la capitali[ti este apreciat\ abilitatea de a vinde; la directorii sociali[ti era apreciat\ abilitatea de a achizi]iona sau procura. P`n\ acum, am descris clientelismul [i negocierea care subminau controlul efectiv de la centru al partidului. O sl\biciune similar\ `n rela]iile de putere pe vertical\ decurge din modul `n care produc]ia socialist\ [i penuria au cultivat con[tiin]a opozi]ionist\ [i rezisten]a muncitorilor. Printre numeroasele lucruri care lipseau `n sistemele socialiste se afla for]a de munc\. Directorii stocau for]a de munc\, la fel ca pe orice alt\ materie prim\, deoarece ei nu [tiau niciodat\ de c`]i muncitori vor avea nevoie. Cincizeci de muncitori, muncind `n trei schimburi de c`te opt ore, [ase zile pe s\pt\m`n\, ar fi putut acoperi necesarul pentru `ndeplinirea obiectivelor unei `ntreprinderi – dac\ toate materialele erau disponibile pe `ntreaga durat\ a lunii. Dar aceasta nu se `nt`mpla niciodat\. Mul]i dintre acei muncitori st\teau degeaba o parte a lunii respective [i, `n ultimele zece zile, c`nd, `n sf`r[it, majoritatea materialelor erau disponibile, `ntreprinderea avea nevoie de 75 de muncitori care s\ lucreze suplimentar pentru a `ndeplini planul. ~n consecin]\, directorul avea angaja]i 75 de muncitori, chiar dac\ `n majoritatea timpului el avea nevoie de mai pu]ini; [i din cauz\ c\ to]i ceilal]i directori procedau la fel, for]a de munc\ era insuficient\. Aceasta oferea un sprijin convenabil, de[i neplanificat regimului, care garanta locul de munc\. Un rezultat important al lipsei de for]\ de munc\ a fost acela c\ directorii de `ntreprinderi aveau relativ pu]ine mijloace de constr`ngere a muncitorilor. ~n plus, din cauza faptului c\ lipsurile `n aprovizionare provocau at`t de mult\

80

KATHERINE VERDERY

incertitudine `n procesul de produc]ie, directorii trebuiau s\ transfere c\tre muncitori mare parte din controlul asupra acestui proces, de team\ ca activitatea s\ nu stagneze9. Aceasta `nseamn\ c\, din punct de vedere structural, `n socialism muncitorii aveau, `ntr-un anumit fel, o pozi]ie mai puternic\ `n raport cu conducerea dec`t au muncitorii `n capitalism. ~n acela[i mod `n care, prin negocierea cu birocra]ii, directorii subminau puterea central\, prin pozi]ia lor `n procesul de produc]ie muncitorii o subminau pe aceea a directorilor. Mai mult dec`t at`t, chiar organizarea locului de munc\ alimenta opozi]ia fa]\ de controlul partidului. Prin intermediul sindicatelor dirijate de partid [i prin cumularea frecvent\ a func]iilor politice cu cele de administra]ie a `ntreprinderii, directivele partidului se f\ceau `n mod continuu sim]ite `n procesul de produc]ie – iar, din punctul de vedere al muncitorilor, acestea erau percepute ca inutile [i inoportune. Cei din conducerea sindicatelor fie c\ se amestecau f\r\ rost, fie c\ nu contribuiau cu nimic la procesul de produc]ie; `[i atribuiau `ns\ meritele pentru rezultatele ob]inute `n produc]ie, despre care muncitorii [tiau c\ le apar]ineau. Muncitorii participau cu dispre] la ritualurile de produc]ie organizate de partid – a[a cum a stabilit sociologul Michael Burawoy `n studiile sale asupra fabricilor maghiare – cum ar fi `ntreceri `ntre echipe de lucru, zile de munc\ voluntar\ [i campanii de produc]ie; ei erau irita]i de aceste manifest\ri impuse ale pretinsului lor angajament fa]\ de un socialism minunat10. De aceea, `n loc de a consolida adeziunea muncitorilor, ritualurile de la locul de munc\ ascu]eau con[tiin]a [i rezisten]a lor. ~mpotriva „cultului muncii” oficial, folosit pentru a motiva cadrele [i muncitorii s\ `ndeplineasc\ planul, mul]i muncitori au dezvoltat un cult opozi]ionist al nemuncii, imit`ndu-i pe conduc\torii de partid [i `ncerc`nd s\ fac\, pentru banii pe care `i luau, c`t mai pu]in posibil. Deseori, cadrele nu g\seau nici o cale de a contracara acest sabotaj intern care, reduc`nd produc]ia, ad`ncea problemele economiilor socialiste p`n\ la punctul de criz\. Astfel, chiar formele de control al partidului la locul de munc\ tindeau s\ concentreze, s\ politizeze [i s\ atrag\ nemul]umirea popular\, pe care societ\]ile capitaliste reu[esc s\ o disperseze, s\ o depolitizeze [i s\ o abat\ cu mai mult succes. ~n acest mod, socialismul a produs o sciziune `ntre „noi” [i „ei”, muncitori [i lideri de partid, bazat\ pe con[tiin]a vie a faptului c\ „ei” ne exploateaz\ pe „noi”. Aceast\ convingere a fost un alt lucru care a subminat regimurile socialiste. Folosind termeni gramscieni, experien]a tr\it\ de oameni `n socialism a `mpiedicat discursul utopic al acestuia s\ devin\ hegemonic – a `mpiedicat, adic\ a atenuat constr`ngerea prin consim]\m`nt11. Partidele comuniste aflate la conducere au dezvoltat o diversitate de mecanisme destinate s\ ascund\ fa]\ de supu[ii lor aceast\ latur\ a caracterului lor, mecanisme proiectate s\ produc\ atitudini docile `n r`ndul supu[ilor [i s\ garanteze c\ nemul]umirea nu se va transforma `n opozi]ie direct\. Voi discuta pe scurt dou\ dintre aceste mecanisme: aparatul de supraveghere [i redistribu]ia produsului social.

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

81

Supraveghere [i redistribu]ie paternalist\ ~n fiecare ]ar\, institu]ii similare KGB-ului au servit la perpetuarea supravegherii, cu grade diferite de intensitate [i succes. Deosebit de eficiente au fost poli]iile secrete din Uniunea Sovietic\, Germania de Est [i România, dar re]ele de informatori [i colaboratori au func]ionat, `ntr-o anumit\ m\sur\, `n toate ]\rile. Acestea au format un sistem de „produc]ie” foarte bine pus la punct, paralel cu sistemul de produc]ie a bunurilor – un sistem care producea h`rtii ce con]ineau pove[ti reale sau falsificate despre oamenii peste care st\p`nea partidul. S\ numim produsul direct „dosare”, de[i subiec]ii politici [i `nclina]iile acestora, ce puteau fi folositoare regimului, constituiau produsul final. Acest sistem paralel de produc]ie era cel pu]in la fel de important ca sistemul de produc]ie a bunurilor, deoarece produc\torii de dosare erau mult mai bine pl\ti]i dec`t produc\torii de bunuri. Imaginea pe care mi-am creat-o despre acest sistem paralel de produc]ie se datoreaz\ memoriilor de]inutului politic român Herbert Zilber: „Prima mare industrie socialist\ a fost aceea de produc]ie a dosarelor… Aceast\ nou\ industrie dispune de o armat\ de muncitori: informatorii. Lucreaz\ cu echipament electronic ultramodern (microfoane, magnetofoane etc.), plus o armat\ de dactilografe, cu ma[inile lor de scris. F\r\ toate acestea, socialismul nu ar fi putut supravie]ui… ~n blocul socialist, oamenii [i lucrurile exist\ numai prin dosarele lor. ~ntreaga noastr\ existen]\ se afl\ `n m`inile aceluia care de]ine dosarele [i este construit\ de acela care le `ntocme[te. Oamenii reali s`nt doar reflectarea dosarelor lor”12.

Activitatea de produc]ie a dosarelor ([i prin aceasta a subiec]ilor politici) a creat o atmosfer\ de ne`ncredere [i suspiciune, diviz`nd popula]ia. Nu se [tia `n cine se putea avea `ncredere, cine putea informa poli]ia secret\ despre atitudinile unei anumite persoane fa]\ de regim sau despre faptul c\ cineva lua cina `mpreun\ cu un american. Declara]iile puteau la fel de bine s\ fie false. Informatorii care denun]au pe cineva nu erau niciodat\ `ntreba]i care puteau fi motivele denun]ului lor; cuvintele lor, n\scute poate din invidie, intrau direct `n alc\tuirea dosarului unei alte persoane – [i astfel `n fiin]a sociopolitic\ a altei persoane. Mai mult, la fel ca toate celelalte segmente ale birocra]iei, poli]ia umfla cifrele ei de „produc]ie”, pentru c\ un element ad\ugat dosarului era de multe ori mai important dec`t credibilitatea sa13. Existen]a acestui tenebros sistem de produc]ie putea avea efecte grave asupra persoanelor „prelucrate” de el, iar presupunerea c\ era omniprezent a contribuit mult, `n c`teva ]\ri, la succesul s\u `n suprimarea opozi]iei nedorite.

82

KATHERINE VERDERY

Dac\ supravegherea a fost fa]a negativ\ a problematicei legitim\ri a acestor regimuri, fa]a ei pozitiv\ a fost promisiunea redistribu]iei sociale [i a bun\st\rii. At`t `n centrul ideologiei oficiale a partidului, c`t [i `n cel al eforturilor sale de a-[i asigura suportul popular a stat „paternalismul socialist”, care a justificat conducerea partidului prin preten]ia c\ partidul va avea grij\ de trebuin]ele fiec\ruia, colect`nd produsul social [i pun`nd apoi la dispozi]ia popula]iei orice avea nevoie aceasta: m`ncare ieftin\, locuri de munc\, `ngrijire medical\, locuin]e la pre]uri accesibile, educa]ie [i a[a mai departe. Autorit\]ile de partid au pretins, de asemenea, c\ s`nt capabile s\ estimeze [i s\ satisfac\ aceste trebuin]e mai bine dec`t indivizii sau familiile, care `ntotdeauna au tendin]a de a dori mai mult dec`t li s-ar cuveni. ~n aceasta const\ paternalismul partidului: el juca rolul unui tat\ care ofer\ cadouri copiilor pe care `i consider\ vrednici. Generosul tat\-partid [i-a `nv\]at oamenii s\ formuleze trebuin]e pe care apoi el le va satisface, dar i-a descurajat s\ aib\ ini]iativa de a-[i satisface singuri aceste trebuin]e. Promisiunile – contractul social de baz\ al socialismului – nu au trecut neobservate [i at`ta timp c`t condi]iile economice au permis `ndeplinirea lor par]ial\, anumite regimuri socialiste [i-au c`[tigat, ca urmare, legitimitatea. Dar acest lucru s-a dovedit imposibil de men]inut. Dincolo de efectele asupra atitudinilor oamenilor, paternalismul a avut consecin]e importante asupra `ntregului sistem de produc]ie analizat anterior, precum [i asupra consumului; aici `ncep s\ discut de ce consumul a fost at`t de important `n rezisten]a fa]\ de socialism. Un partid care pretinde c\ satisface trebuin]ele cet\]enilor s\i prin redistribu]ie [i insist\ s\ fac\ exclusiv acest lucru – adic\ f\r\ a antrena [i eforturile lor independente – trebuie s\ controleze un fond enorm de resurse pentru a-l redistribui. Na]ionalizarea mijloacelor de produc]ie a ajutat la ob]inerea acestor resurse [i acela[i lucru s-a realizat prin asidua orientare „productivist\”, cu planurile de produc]ie mereu suplimentate [i prin `ndemnurile la eforturi sporite. Promisiunea redistribu]iei a fost un motiv `n plus, pe l`ng\ argumentul meu anterior legat de lipsuri, pentru care socialismul a func]ionat `n mod diferit de capitalism. Impulsul intern al socialismului nu a fost acela de a acumula profituri, ca acelea capitaliste, ci resurse care puteau fi distribuite. Aceasta reprezint\ mai mult dec`t simpla ambi]ie autarhic\, de reducere a dependen]ei de exterior: ea tinde s\ m\reasc\ dependen]a celor din interior. Efortul de acumulare a resurselor pentru redistribu]ie implic\ aspecte pentru care profitul este complet irelevant. ~n capitalism, cei care administreaz\ chio[curi de limonad\ se str\duiesc s\ `i serveasc\ pe clien]ii `nseta]i `n a[a fel `nc`t s\ ob]in\ profit [i s\ c`[tige competi]ia cu ceilal]i proprietari de chio[curi de limonad\. ~n socialism, esen]ialul nu era profitul, ci rela]ia dintre oamenii `nseta]i [i cel care are limonada: centrul-partid care a colectat de la produc\tori diversele ingrediente (l\m`ie, zah\r, ap\) [i apoi a preparat limonada pentru a-i r\spl\ti, dup\ cum

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

83

considera de cuviin]\. Era irelevant dac\ cineva realiza vreun profit: aceast\ opera]ie sublinia superioritatea paternalist\ a centrului asupra cet\]enilor s\i – altfel spus, capacitatea acestuia de a decide cine prime[te mai mult\ limonad\ [i cine mai pu]in\. Controlul asupra ingredientelor a `nt\rit capacitatea centrului de a redistribui lucrurile. Dar aceast\ capacitate ar fi chiar mai mare dac\ centrul ar controla nu numai l\m`ile, zah\rul [i apa, ci [i lucrurile din care provin acestea: l\m`ii, solul pe care este cultivat\ sfecla de zah\r [i fabricile care o prelucreaz\, f`nt`nile [i utilajele de forat. Adic\, pentru birocra]ia socialist\ cel mai valoros lucru era s\ pun\ m`na nu numai pe resurse, ci pe acele resurse care produceau alte resurse utilizabile, care erau ele `nse[i productive. Regimurile socialiste nu voiau numai ou\le, ci [i pas\rea care f\cea aceste ou\. De aceea, dac\ logica intern\ a capitalismului este aceea de a acumula plusvaloarea, logica intern\ a socialismului a fost aceea de a acumula mijloace de produc]ie 14. Accentul pus pe p\strarea resurselor la centru pentru redistribu]ie este unul dintre motivele pentru care produsele ]\rilor socialiste s-au dovedit de at`tea ori necompetitive pe pia]a mondial\. ~n esen]\, majoritatea acestor bunuri nu erau f\cute pentru a fi v`ndute `n mod competitiv: ele erau fie acumulate la centru, fie redistribuite la pre]uri sc\zute – efectiv distribuite. De aceea, faptul c\ o rochie era dr\gu]\ [i bine lucrat\ sau ur`t\ [i prost cusut\ era irelevant, din moment ce nu profitul era problema: rochia va fi „distribuit\” la un pre] subven]ionat, [i nu v`ndut\. De fapt, scopul nu era acela de a vinde lucruri: centrul voia s\ men]in\ sub controlul s\u c`t mai mult cu putin]\, pentru c\ `n acest fel avea putere redistributiv\; [i voia s\ distribuie restul pentru c\ `n acest fel `[i valida legitimitatea `n fa]a publicului. A vinde lucruri `n mod competitiv era prin urmare irelevant. La fel de neesen]iale erau [i ideile despre produc]ia „eficient\”, care pentru un capitalist ar m\ri profiturile prin mic[orarea pierderilor de material sau prin sc\derea salariilor. Dar orice intr\ `n calculul profitului – costurile materialelor sau cele legate de for]a de munc\, sau v`nzarea bunurilor – a fost, p`n\ foarte t`rziu, neimportant `n socialism. ~n schimb, prin „eficien]\” se `n]elegea „folosirea integral\ a resurselor existente”, „maximizarea capacit\]ilor date” mai degrab\ dec`t cea a rezultatelor, totul `n a[a fel `nc`t resursele s\ fie redirec]ionate c\tre un scop mai `nalt dec`t satisfacerea trebuin]elor popula]iei15. Cu alte cuvinte, ceea ce era ra]ional `n socialism diferea de ra]iunea capitalist\. Am`ndou\ s`nt stupide `n felul lor, dar `n sens diferit.

Consumul Accentul pus de socialism pe redistribu]ie duce la unul dintre cele mai mari paradoxuri ale unui regim paternalist care pretinde c\ satisface trebuin]ele. Faptul c\ trebuiau s\ acumuleze continuu mijloace de produc]ie pentru a m\ri

84

KATHERINE VERDERY

puterea redistributiv\ i-a f\cut pe liderii de partid s\ prefere industria grea (siderurgic\, construc]ii de ma[ini) `n dauna industriei bunurilor de consum (alimentar\ sau u[oar\). P`n\ la urm\, o dat\ ce un consumator ob]inea ceva, centrul nu mai controla acel lucru; distribu]ia lucrurilor servea mai pu]in puterii centrale dec`t o f\cea producerea lucrurilor pe care aceasta putea s\ le controleze `n continuare. Fondul central ob]inea mai mult din `nfiin]area unei fabrici care s\ produc\ echipament de construc]ie dec`t dintr-o fabric\ de pantofi sau de ciocolat\. Pe scurt, aceste sisteme se caracterizau printr-o tensiune fundamental\ `ntre ceea ce era necesar pentru legitimarea lor – redistribuirea lucrurilor c\tre mase – [i ceea ce era necesar pentru puterea lor – acumularea lucrurilor la centru. Tensiunea s-a atenuat acolo unde oamenii erau m`ndri de dezvoltarea economiei lor (cu alte cuvinte, construirea unei industrii grele putea, de asemenea, crea legitimitate) dar, din experien]a mea, efectele de legitimare ale redistribu]iei au fost mult mai importante. Fiecare ]ar\ a `ncercat s\ rezolve aceast\ tensiune `n felul ei. De exemplu, Ungaria dup\ 1968 [i Polonia `n anii ’70 au distribuit mai mult, `n timp ce România [i Cehoslovacia au acumulat mai mult; dar tensiunea fundamental\ a existat peste tot. Contractul social socialist garanta oamenilor m`ncarea [i `mbr\c\mintea, dar nu promitea (a[a cum fac sistemele capitaliste) calitate, promptitudine [i diversitate. De aceea, modul de operare al sistemului tindea s\ sacrifice consumul `n favoarea produc]iei [i controlului produselor. Aceast\ paradoxal\ neglijare a consumului a contribuit la lungile cozi despre care am auzit at`tea ([i auzim despre ele, desigur, pentru c\ tr\im `ntr-un sistem pentru care consumul este esen]ial). Subliniind aceast\ neglijare a consumului `n compara]ie cu dezvoltarea bazei de resurse centrale, am vorbit p`n\ acum despre economia socialist\ organizat\ formal – unii o numesc economie „primar\” sau „oficial\”. Dar aceasta nu este `ntreaga poveste. At`t timp c`t centrul nu `nt`mpina nevoile oamenilor, s-au luptat s\ fac\ acest lucru ei `n[i[i, dezvolt`nd un vast repertoriu de strategii pentru ob]inerea bunurilor de consum [i a serviciilor. Aceste strategii, numite economia „secundar\” sau „neoficial\”, cuprindeau un domeniu larg, `ncep`nd de la cvasilegal p`n\ la categoric ilegal16. ~n majoritatea ]\rilor socialiste nu era ilegal s\ ai o a doua slujb\ pentru un venit suplimentar – f\c`nd t`mpl\rie, s\ zicem – dar pentru a face acest lucru oamenii furau deseori materiale sau foloseau `n mod ilegal uneltele de la locul lor de munc\; sau puteau manipula bunurile statului pentru a le vinde pe ascuns. V`nz\torii din magazine puteau c`[tiga favoruri sau sume suplimentare pun`nd deoparte, de exemplu, bunurile c\utate pentru a le vinde clien]ilor care d\deau bac[i[ sau care le f\ceau vreun serviciu important `n schimb. De asemenea, din economia secundar\ f\cea parte [i a[a-numitul „lot personal” al ]\ranilor cooperatori, care posedau lotul

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

85

lor individual `n mod legal [i cu care, teoretic, puteau face ce voiau: s\ cultive pentru consumul lor propriu sau pentru a vinde la pia]\ la pre]urile impuse de stat. Dar `n ciuda faptului c\ proprietatea asupra lotului era legal\, oamenii ob]ineau venituri mari din el nu numai datorit\ muncii asidue, ci [i de pe urma a ceea ce furau de la cooperativ\: `ngr\[\minte [i erbicide, nutre] pentru porcii sau vitele lor, timp de lucru pentru propria pra[il\ sau recoltare, timp de lucru cu tractorul [i combustibil pentru aratul propriului lot [i a[a mai departe. Atunci, economia secundar\, care alimenta o mare parte din trebuin]ele consumatorilor, parazita economia de stat [i era str`ns legat\ de aceasta. Ea s-a dezvoltat exact din cauza faptului c\ economia de stat tindea s\ ignore consumul. Este esen]ial s\ fie sesizat\ interdependen]a dintre cele dou\ economii pentru a nu se crede c\ simpla demolare a sectorului de stat va permite `n mod automat ini]iativei private – deja prezente `n stadiu incipient – s\ `nfloreasc\. Dimpotriv\: sectoarele economiei secundare `[i vor pierde suflul [i vor muri dac\ vor fi lipsite de sprijinul economiei oficiale, de stat. Reiese clar din ceea ce am spus p`n\ acum c\ `n timp ce `n societatea noastr\ consumul este considerat, `n primul r`nd, o problem\ socio-economic\, relativa neglijare a intereselor consumatorului `n socialism a condus la o politizare extrem\ a consumului. ~n România, `n anii ’80 (un caz extrem), a t\ia [i a m`nca propriul t\u vi]el erau un act politic, pentru c\ guvernul interzisese sacrificarea vi]eilor: trebuia ca ace[tia s\ fie v`ndu]i ieftin fermelor de stat, pentru export. S\tenii români care m\ serveau cu carne de vi]el (dup\ ce se asiguraser\ de complicitatea mea) f\ceau acest lucru cu o satisfac]ie deosebit\. Era de asemenea ilegal ca or\[enii s\ mearg\ [i s\ cumpere patruzeci de kilograme de cartofi direct de la ]\ranii care cultivau cartofi pe loturile personale, din cauz\ c\ autorit\]ile suspectau c\ ]\ranii vor cere mai mult dec`t pre]ul stabilit de stat, `mbog\]indu-se `n acest fel. Astfel, mili]ienii români opreau `n mod curent ma[inile al c\ror portbagaj era l\sat pe [asiu [i confiscau produsele pe care le g\seau `n\untru. Consumul devenise politizat [i `ntr-un alt mod: `ns\[i defini]ia „trebuin]elor” devenise o problem\ de rezisten]\ [i disput\. „Trebuin]ele”, dup\ cum [tim din propria experien]\, nu s`nt ceva dat: ele s`nt create, amplificate, extinse – `n special datorit\ reclamelor. Rolul reclamelor este acela de a ne convinge c\ avem nevoie de lucruri despre care noi nu [tim c\ avem nevoie, sau c\ dac\ s`ntem neferici]i, aceasta se datoreaz\ faptului c\ avem nevoie de ceva (de un psihiatru, de o bere, de un Marlboro sau de o persoan\). Trebuin]a noastr\ are nevoie numai de un nume [i apoi poate fi satisf\cut\ cu un produs sau un serviciu. A g\si un nume st\rilor nepl\cute, a le desemna drept trebuin]e [i a g\si produsul care s\ le satisfac\ reprezint\ sufletul economiei noastre. Prin contrast, socialismul, care nu s-a `ntemeiat pe n\scocirea unui num\r

86

KATHERINE VERDERY

infinit de lucruri pe care s\ le v`nd\ oamenilor, ci pe preten]ia de a satisface trebuin]ele de baz\ ale oamenilor, a avut o defini]ie foarte pu]in `nfrumuse]at\ a acestor trebuin]e – pentru p\strarea egalitarismului socialist. ~ntr-adev\r, unii disiden]i maghiari au scris despre rela]ia dintre socialism [i trebuin]e ca despre o „dictatur\”17. At`ta timp c`t m`ncarea oferit\ era comestibil\, iar `mbr\c\mintea care se putea procura te acoperea [i `]i ]inea de cald, trebuia s\ fie suficient. Dac\ aveai probleme s\ g\se[ti p`n\ [i aceste lucruri, asta `nsemna c\ nu te-ai str\duit suficient s\ cau]i. Nici un planificator nu `[i `ng\duia s\ cerceteze ce fel de bunuri doreau oamenii sau s\ `ncerce s\ fixeze noi trebuin]e corespunz\toare produselor nou create [i pie]elor nou ap\rute. Dar, `n acela[i timp, politica acestor regimuri a f\cut din consum, `n mod paradoxal, o problem\. Chiar pe m\sur\ ce regimurile `mpiedicau consumul popula]iei, prin faptul c\ nu puneau bunuri la dispozi]ia acesteia, ele insistau c\, `n socialism, standardul de via]\ se va `mbun\t\]i continuu. Aceasta a stimulat apetitul consumatorilor, probabil pentru a `ncuraja efortul sus]inut [i pentru a-i lega pe oameni de sistem. Mai mult, ideologia socialist\ a prezentat consumul ca pe un „drept”. Organizarea sistemului a intensificat `n continuare dorin]a consumatorului prin faptul c\ l-a privat de satisfacerea ei, f\c`nd astfel din aceasta ]inta eforturilor, rezisten]ei [i nemul]umirii lui. Antropologul John Borneman vede `n rela]ia dintre dorin]\ [i bunuri un contrast major `ntre capitalism [i socialism. Capitalismul, afirm\ el, face `n mod repetat ca dorin]ele s\ fie concrete [i bine definite [i ofer\ bunuri concrete – chiar dac\ mereu altele – pentru satisfacerea lor. Socialismul, prin contrast, a trezit dorin]a f\r\ a o defini clar [i o men]inut-o vie prin `mpiedicarea satisfacerii ei 18. Pe m\sur\ ce oamenii deveneau tot mai aliena]i fa]\ de socialism [i mai critici la adresa de realiz\rilor lui, politizarea consumului i-a f\cut, de asemenea, s\ conteste defini]iile oficiale date trebuin]elor lor. Ei au f\cut aceasta nu numai prin crearea unei economii secundare, pentru a produce alimente, a confec]iona `mbr\c\minte sau a lucra dup\ program, dar [i, uneori, protest`nd deschis. Liderii comuni[ti ai Poloniei au avut de-a face cu asemenea proteste cel pu]in de dou\ ori, `n 1970 [i `n 1980, c`nd muncitorii polonezi au cerut insistent s\ aib\ mai mult\ m`ncare dec`t le-ar fi permis cre[terile de pre]uri dictate de guvern. Mai pu]in generatoare de dezordine imediat\ au fost formele de protest `n care popula]ia a folosit stilurile de consum pentru a crea identit\]i sociale de rezisten]\. Pia]a neagr\ de bunuri occidentale care a ap\rut peste tot a permis consumatorilor aliena]i s\-[i exprime nemul]umirea fa]\ de propriile guverne prin genul de lucruri pe care alegeau s\ le cumpere. Cheltuiai `ntregul salariu pe o lun\ pentru o pereche de blugi, de exemplu, dar merita: a o purta `nsemna c\ ai putut face rost de ceva despre care sistemul a spus c\ nu ai nevoie [i nu ar trebui s\-l ai. Astfel, bunurile [i obiectele de consum `]i confereau o identitate

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

87

contrastant\ fa]\ de aceea dat\ de socialism, permi]`ndu-]i s\ te diferen]iezi ca individ `n fa]a presiunilor ne`nduplecate de omogenizare a competen]elor [i gusturilor tuturor `ntr-o colectivitate uniform\. Ob]inerea obiectelor devenise un mod de a-]i construi propria identitate `mpotriva unui regim extrem de nepopular.

Fac]ionalism birocratic [i pie]e ~nainte de a vedea de ce au c\zut aceste sisteme, vreau s\ m\ refer la `nc\ o problem\: modul `n care se f\cea politica `n cadrul birocra]iei de partid. De[i a luat forme diferite [i specifice `n fiecare ]ar\, acest aspect este important de men]ionat, pentru c\ pr\bu[irea socialismului s-a datorat `n mare m\sur\ modific\rii echilibrului dintre fac]iunile care au ap\rut `n aparatul de partid. ~nc\ `nainte de 1989, cercet\torii au subliniat c`teva forme de diviziune intra-partinic\. Sociologul polonez Jadwiga Staniszkis, scriind exact despre momentul tranzi]iei, vorbe[te despre trei fac]iuni – globali[tii, populi[tii [i birocra]ia de nivel mediu; al]ii, scriind la un nivel mai general, disting `ntre elite „strategice” [i „operative”, `ntre birocra]ia de stat [i „monopolul global”, `ntre birocra]ie [i elita de partid, `ntre activi[tii de partid „din\untru” [i „din afar\” [i a[a mai departe19. Un mod de a reflecta asupra logicii acestor diviz\ri diverse este s\ observ\m c\ ele disting `ntre proprietate [i administra]ie sau `ntre oamenii care controlau activitatea de administra]ie [i cei care f\ceau „munc\ de teren”, intervenind `n via]a social\ real\20. Putem c\uta apoi tendin]ele conflictuale generate de interesele diferite ale acestor grupuri – cum ar fi conflictele dintre „proprietarii” de la centru sau func]ionarii de birou, pe de-o parte, care puteau persevera cu obstina]ie `n politica de acumulare a mijloacelor de produc]ie f\r\ a se preocupa de probleme ca productivitatea sau produc]ia, [i administratorii birocratici ai procesului de alocare sau lucr\torii de teren, pe de alt\ parte, care trebuiau s\ fie preocupa]i de aceste probleme. De[i puterea sistemului `n sine st\tea `n acumularea continu\, asemenea tendin]e necontrolate puteau `mpiedica activitatea celor care trebuiau de fapt s\ livreze resursele sau s\ le redistribuie. F\r\ investi]ii reale [i resurse materiale solide, unit\]ile de nivel inferior nu puteau produce mijloacele de produc]ie pe care s\ se bizuie at`t birocra]ia, c`t [i centrul. Dac\ activitatea productiv\ ar fi at`t de sufocat\ de „supraadministrare” `nc`t nu s-ar produce nimic, aceasta ar pune `n pericol puterea [i prestigiul birocra]iei redistributive. De aceea, atunci c`nd acumularea la centru a mijloacelor de produc]ie a `nceput s\ amenin]e capacitatea de a produce a unit\]ilor de nivel inferior; atunci c`nd dezechilibrul persistent dintre investi]iile `n industria grea [i cele `n industria u[oar\, `ntre alocarea de resurse pentru investi]ii [i pentru consum [i

88

KATHERINE VERDERY

a[a mai departe au diminuat stocul de bunuri distribuibile; [i atunci c`nd tentativa centrului de a `mpiedica `ntreprinderile s\-[i `nsu[easc\ surplusul a creat dificult\]i `n chiar procesul de produc]ie – atunci a ap\rut presiunea pentru o schimbare a priorit\]ilor. Presiunea a venit par]ial din partea societ\]ii c\reia nu i se alocase destul [i par]ial din partea birocra]ilor `n[i[i, al c\ror prestigiu [i, din ce `n ce mai mult, ale c\ror [anse de a-[i men]ine puterea depindeau de posesiunea mai multor bunuri de alocat. Atunci a `nceput s\ se aud\ despre descentralizare, despre rata de cre[tere, despre productivitate – `ntr-un cuv`nt, despre probleme de output, [i nu de input-uri, care reprezint\ esen]a activit\]ii birocratice. Acestea s`nt `n general men]ionate ca fiind limbajul „reformei”. Pentru acele grupuri care au devenit preocupate de probleme de output [i productivitate, solu]iile au implicat aproape `ntotdeauna introducerea unor mecanisme cum ar fi criteriul profitabilit\]ii [i pie]e mai libere. Aceasta `nsemna, totu[i, introducerea unei ra]iuni subordonate, `n contradic]ie cu logica intern\ a sistemului [i amenin]`nd, de aceea, conducerea ne`ntrerupt\ a partidului. ~ntr-o anumit\ m\sur\, for]ele pie]ei creeaz\ probleme socialismului datorit\ motivelor tratate implicit sau explicit mai sus prin sublinierea contrastului dintre economiile capitaliste, constr`nse de cerere, [i economia de penurie a socialismului (de exemplu, lipsa de interes a socialismului pentru vandabilitatea produselor sale). Dar, mai pe larg, pie]ele creeaz\ probleme pentru c\ ele deplaseaz\ bunurile mai cur`nd lateral dec`t vertical, c\tre centru, dup\ cum o cer toate sistemele redistributive. Pie]ele, de asemenea, presupun c\ interesul individual [i „m`na invizibil\” asigur\ binele comun, [i nu m`na c\l\uzitoare a partidului21. Pentru c\ aceste mi[c\ri laterale [i premise individualizante r\sturnau organizarea ierarhic\ a socialismului, mecanismele de pia]\ au fost suprimate. Prin introducerea lor, reformatorii au deschis o cutie a Pandorei.

De ce s-a pr\bu[it? Observa]iile mele cu privire la modul de func]ionare a socialismului au subliniat deja c`teva dintre motivele colapsului s\u; a[ putea s\ m\ refer acum la aceast\ problem\ mai pe larg. Acest lucru impune, dup\ p\rerea mea, s\ se fac\ leg\tura `ntre particularit\]ile organiz\rii sale interne (discutate mai sus) [i caracteristicile climatului extern, precum [i cu „istoria evenimenþial㔠recentã. Aceasta `nseamn\ s\ examin\m conjunctura specific\ a dou\ sisteme – „capitalist” [i „socialist”, pentru a folosi tipuri ideale – unul cuprinz`ndu-l pe cel\lalt 22. ~n termenii istoriei evenimenþiale, cauza imediat\ a c\derii socialismului est-european [i sovietic a fost o hot\r`re a guvernului maghiar: demontarea s`rmei ghimpate dintre Ungaria [i Austria `n preajma vizitei pre[edintelui

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

89

George Bush [i repudierea ulterioar\ a tratatului cu RDG, care ar fi `mpiedicat emigrarea est-germanilor prin Ungaria. Acest apogeu al strategiei pe termen lung de deschidere c\tre Vest a Ungariei a oferit o ocazie nea[teptat\ unor turi[ti est-germani de a-[i prelungi vacan]a `n Germania de Vest; rezultatul final, ]in`nd cont c\, `n aceast\ criz\, Gorbaciov a refuzat s\ sus]in\ guvernul est-german cu trupe sovietice, a fost c\derea zidului Berlinului. ~n]elegerea conjuncturii `n care Ungaria a putut s\-[i deschid\ grani]ele [i `n care Gorbaciov a putut s\ refuze s\-l ajute cu trupe pe Honecker necesit\ punerea `n mi[care a modelului static descris mai sus [i plasarea lui `n context interna]ional. Aceasta implic\ s\ ne `ntreb\m `n ce mod `nt`lnirea socialismului cu capitalismul mondial `n schimbare a produs sau a agravat diviziunile fac]ionale din interiorul partidelor comuniste.

Solu]ii interna]ionale la probleme interne Discu]ia mea asupra socialismului a indicat existen]a c`torva puncte de tensiune `n func]ionarea lui, care au afectat capacitatea de reproduc]ie l\rgit\ a sistemului. De-a lungul `ntregii lor existen]e, aceste regimuri au c\utat s\ controleze astfel de tensiuni `n diferite moduri, de la importantele reforme de pia]\ din Ungaria `n anii ’60, p`n\ la respingerea reformei [i intensificarea constr`ngerii `n România. ~n toate aceste cazuri, controlarea tensiunilor a implicat luarea unor decizii care au deschis, `ntr-o m\sur\ mai mare sau mai mic\, economiile politice socialiste capitalului occidental. Impulsul pentru aceast\ deschidere – critic\ pentru disolu]ia socialismului – a venit `n primul r`nd din interior, pe m\sur\ ce liderii de partid au `ncercat s\ rezolve problemele structurale f\r\ s\ recurg\ la o reform\ structural\ major\. Atitudinea lor `n aceast\ privin]\ aminte[te de „mentalitatea de jaf”, care vede `n mediul extern o surs\ de prad\ care urmeaz\ s\ fie folosit\, atunci c`nd este nevoie pentru men]inerea sistemului, f\r\ a se ]ine cont de costuri. Aceast\ atitudine a fost vizibil\ `n tendin]a guvernelor socialiste de a trata comer]ul exterior ca pe un sector rezidual, folosit pentru suplimentarea bugetelor, f\r\ a constitui o parte integrant\ a acestora 23. Modul `n care recursul oportunist la mediul extern a adus socialismul `ntr-o rela]ie mai str`ns\ cu capitalismul a avut consecin]e fatale. Intersec]ia critic\ nu a avut loc `n 1989 sau `n 1987, ci la sf`r[itul anilor ’60 [i `nceputul anilor ’70, c`nd capitalismul global a intrat `n criza sa ciclic\ din care `nc\ se mai lupt\ s\ ias\. Dintre posibilele r\spunsuri ale capitali[tilor la aceast\ criz\ (deprecierea monedei, reorganizare structural\ etc.), unul dintre cele adoptate la `nceput a fost acela de a oferi `mprumuturi externe; cantit\]ile masive de petrodolari, care au fost investite `n b\ncile occidentale dup\ schimb\rile `n politica OPEC din 1973, au facilitat aceast\ op]iune. Prin `mprumuturi, ]\rile

90

KATHERINE VERDERY

occidentale au oferit destinatarilor posibilitatea de a cump\ra echipament de produc]ie sau de a construi infrastructuri pe termen lung, extinz`nd astfel pie]ele str\ine pentru produse occidentale24. ~mprumuturile au devenit disponibile exact `n momentul `n care `n `ntreg blocul socialist fusese propus\ prima rund\ important\ de reforme structurale, realizat\ f\r\ entuziasm [i `n mare m\sur\ abandonat\, din cauza faptului c\ ra]iunea de a fi a socialismului se potrivea prea pu]in cu criteriile profitabilit\]ii [i pie]ei. De asemenea, [ov\iala de a continua reformele s-a datorat `n mare m\sur\ Prim\verii de la Praga, din Cehoslovacia, `n urma c\reia aparatul de partid din `ntreaga regiune a putut s\ `n]eleag\ pericolul pe care `l reprezenta reforma pentru monopolul puterii. Atunci, `n loc de a reforma sistemul din interior, cele mai multe conduceri de partid au optat pentru a-[i rezolva problemele printr-o leg\tur\ mai puternic\ cu economia `nconjur\toare: import`nd capital occidental [i folosindu-l pentru a cump\ra tehnologie avansat\ (sau, ca `n cazul Poloniei, pentru a subven]iona consumul), `n speran]a de a `mbun\t\]i randamentul economic. ~mprumutul a devenit astfel un surogat al amplelor schimb\ri interne, care ar fi pus `n pericol monopolul puterii partidului asupra societ\]ii [i ar fi subminat mecanismele interne ale socialismului. ~n acest fel, ciclurile interne ale celor dou\ sisteme opuse s-au `ntret\iat brusc. La fel ca `n cazul tuturor `mprumuturilor interna]ionale din acea perioad\, inten]ia a fost aceea de a achita datoriile export`nd produse finite pe pia]a mondial\. La jum\tatea anilor ’70 era clar c\ pia]a mondial\ nu putea absorbi o cantitate suficient\ de produse socialiste pentru a permite returnarea sumelor respective [i, `n acela[i timp, ratele din ce `n ce mai mari ale dob`nzilor s-au ad\ugat datoriei `ntr-un ritm ame]itor. O dat\ cu decizia institu]iilor bancare occidentale, din 1979-1980, de a nu mai `mprumuta al]i bani ]\rilor socialiste, acestea au fost aruncate `ntr-o dezordine total\. Am men]ionat deja c`]iva dintre factorii care au f\cut ca economiile socialiste s\ fie ni[te competitori incapabili pe pia]a de export interna]ional\. Atitudinea de „jaf” fa]\ de economiile externe, organizarea fundamental\ a sistemului `mpotriva no]iunilor de vandabilitate a produselor sale, accentul pe care economiile de penurie `l pun pe achizi]ionare, [i nu pe v`nzare, neglijarea consumului [i a produc]iei destinate satisfacerii trebuin]elor consumatorilor cu diverse produse de `nalt\ calitate – toate acestea ar\tau c\ un r\spuns adecvat la criza de valut\ forte va avea un efect catastrofal asupra mecanismelor interne ale socialismului. La aceasta s-a ad\ugat [i faptul c\ economiile socialiste erau „demodate”; dup\ formularea lui Jowitt, „dup\ 70 de ani de eforturi s`ngeroase, Uniunea Sovietic\ crease o industrie german\ a anilor 1880 `n anii 1980”25. ~n aceste condi]ii, balan]a de putere s-a `nclinat c\tre fac]iunea din interiorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care de mult\ vreme sus]inuse reformele

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

91

structurale, introducerea mecanismelor de pia]\ [i a stimulentelor pentru profit, chiar cu pre]ul renun]\rii la „rolul conduc\tor” al partidului. Alegerea, dup\ cum au v\zut-o Gorbaciov [i fac]iunea sa, a fost `ntre a p\stra fie Uniunea Sovietic\ [i imperiul ei (prin reforme care s\-i m\reasc\ randamentul economic [i legitimitatea politic\), fie proprietatea colectiv\ [i monopolul partidului. Gorbaciov a fost dispus s\ le sacrifice pe cele din urm\ pentru a le salva pe primele, dar a sf`r[it prin a le pierde pe toate. De[i aten]ia Vestului era a]intit\ asupra discursurilor exper]ilor de la Kremlin, aspectele mai importante ale reformei depindeau `ns\ de ac]iunile deseori neautorizate ale birocra]ilor care erau ocupa]i s\ creeze noi forme de proprietate pentru ei `n[i[i. Staniszkis descrie dezvoltarea a ceea ce ea nume[te „capitalism politic”, pe m\sur\ ce birocra]ii creau `n mod spontan, din interiorul birocra]iei economice de stat, propriile lor companii bazate pe profit. Pentru argumentul meu c\ leg\tura socialismului cu lumea capitalist\ a fost hot\r`toare pentru pr\bu[irea lui este semnificativ faptul cã toate exemplele pe care Staniszkis le-a ales pentru a ilustra aceste tendin]e se afl\ la interfa]a dintre economiile socialiste [i lumea exterioar\ – `n special companii noi care mijloceau comer]ul exterior [i achizi]ionarea de c\tre stat a calculatoarelor occidentale26. De fapt, ea vede ca hot\r`toare sciziunea dintre grupul celor care administrau interfa]a dintre socialism [i lumea exterioar\ (cum ar fi cei din politica extern\, contraspionaj [i comer] exterior) [i cei care administrau socialismul `n interior (cum ar fi cei din aparatul executiv de nivel mediu al partidului [i KGB-ul) 27. Forme de privatizare ap\rute deja `n 1987 `n Polonia [i `n 1984 `n Ungaria28 arat\ configura]ia, pe cale de deveni vizibil\, a ceea ce Staniszkis vede ca fiind scopul reformi[tilor: o economie dual\. O parte a acestei economii urma s\ fie administrat\ de la centru, ca [i `nainte, iar cealalt\ urma s\ fie reformat\ prin mecanisme de pia]\/ profit [i privatizare selectiv\ a propriet\]ii de stat. Cele dou\ urmau s\ coexiste `n simbioz\29. Aceste forme de „capitalism politic” au ap\rut `n parte datorit\ exploat\rii de c\tre administratorii economici a penuriei endemice din socialism – penurie agravat\ acum p`n\ la propor]ii de criz\. Av`nd proasp\ta speran]\ de a face profit, „capitali[tii politici” (eu `i numesc „`ntrepratcici”) vroiau s\ pun\ `n circula]ie rezerve cunoscute numai de ei – pe care altfel le-ar fi acumulat – atenu`nd astfel lipsurile, spre propriul lor profit. Ca rezultat, p`n\ [i birocra]ii sovietici [i polonezii antireformi[ti s-au v\zut `n situa]ia de a-[i da asentimentul pentru activit\]ile `ntrepratcicilor, f\r\ de care, dup\ cum spune Staniszkis, „structura oficial\ a administra]iei economice era imposibil de condus” 30. La tolerarea lor a contribuit anarhia birocratic\ excesiv\, pierderea controlului de c\tre cei de la v`rf, care `[i avea originea `n „inabilitatea superiorilor de a le furniza subordona]ilor (administratori de nivel inferior) mijloacele de a-[i

92

KATHERINE VERDERY

construi o strategie de supravie]uire” 31. Pentru c\ nu mai puteau s\ garanteze livr\rile [i investi]iile, superiorii au fost nevoi]i s\ accepte orice solu]ii au putut n\scoci subordona]ii lor mai `ntreprinz\tori – chiar cu pre]ul unor profituri ilicite din rezervele statului. ~ntrepratcicii au `nceput cur`nd s\ priveasc\ acumul\rile statului aproape `n acela[i fel `n care Preobrajenski `i `ndemnase odat\ pe liderii sovietici s\ priveasc\ agricultura: ca pe o surs\ de acumulare primitiv\. Ei au `nceput s\ g\seasc\ tot mai atractiv\ ideea continu\rii „privatiz\rii”, at`t de important\ pentru creditorii occidentali. Este posibil (de[i improbabil) ca regimurile socialiste s\ nu se fi pr\bu[it `n cazul `n care criza lor de valut\ forte [i consecin]a acesteia, intersec]ia cu capitalismul, ar fi ap\rut `ntr-un punct diferit al ciclicit\]ii capitalismului. ~ns\ modul specific de administrare de c\tre capitalism a propriilor crize s-a dovedit imposibil de aplicat sistemelor socialiste. F\r\ a inten]iona s\ prezint recenta „specializare flexibil\” a capitalismului ca fiind unitar\ sau dominant\ (formele ei difer\ de la un loc la altul [i ea coexist\ cu alte forme socio-economice), am descoperit `n literatura referitoare la aceasta un num\r de caracteristici chiar mai defavorabile socialismului dec`t a fost varianta mai timpurie a „fordismului”, care a fost imitat\ par]ial de sistemul de produc]ie sovietic. Aceste caracteristici includ: produc]ia de serie mic\; inventarierea exact-la-timp; un ritm accelerat al inova]iilor; reducerea drastic\ a timpului de circula]ie a capitalului datorit\ automatiz\rii [i electroniz\rii; de asemenea, un timp de circula]ie mult mai mare `n cazul consumului, concomitent cu `mbun\t\]irea tehnicilor de creare a trebuin]elor [i un accent sporit pe produc]ia de evenimente `n locul celei de bunuri; coordonarea economiei de c\tre capitalul financiar; accesul instantaneu la informa]ii [i analize precise; [i o descentralizare total\ care cre[te controlul managerial asupra muncii (`n dauna e[aloanelor superioare) 32. Cum se poate armoniza socialismul cu toate acestea? – socialismul cu accentul s\u pe produc]ia eroic\ pe scar\ larg\ a mijloacelor de produc]ie, cu resursele sale blocate prin acumulare – aici nu poate fi vorba de exact-la-timp! – lipsit de orice stimulent sistemic pentru inova]ie, pentru care no]iuni ca „timp de circula]ie” s`nt irelevante, cu neglijarea consumului [i cu defini]ia sa penibil\ a „trebuin]elor”, cu circula]ia `ngr\dit\ [i secretoas\ a informa]iei (except`nd zvonurile!), `n care centrul nu putea avea nici o `ncredere [i cu lupta sa continu\ de a men]ine controlul asupra tuturor fazelor procesului de produc]ie? De aceea, afirm c\ nu simpla `nt`lnire a socialismului cu capitalismul a dus la pr\bu[irea celui dint`i, ci faptul c\ s-a `nt`mplat s\ se `nt`lneasc\ cu un capitalism de tip nou, „flexibil”. David Harley ofer\ o schem\ pentru compararea „modernit\]ii fordiste” cu „postmodernitatea flexibil\”, care clarific\ lucrurile mai departe: sistemele socialiste au mult mai multe `n comun cu coloana „fordist\” din schema sa dec`t cu cea flexibil\ 33.

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

93

Am s\ mai adaug un singur lucru, care leag\ era specializ\rii flexibile de colapsul socialismului. Un num\r din ce `n ce mai mare de speciali[ti au remarcat c\ `n capitalism schimbarea este concomitent\ cu o alterare `n natura puterii statului: mai precis, o parte din func]iile statului s`nt subminate34. Comer]ul interna]ional cu armament a ridiculizat monopolul statului asupra mijloacelor violente. Mobilitatea extraordinar\ a capitalului `nseamn\ c\, pe m\sur\ ce acesta se mut\ din zone cu impozite ridicate spre zone cu impozite reduse, multe state `[i pierd o parte din venituri [i din baza industrial\, iar acest lucru le mic[oreaz\ capacitatea de a atrage capital sau de a regla circula]ia acestuia. Retragerea capitalului poate acum disciplina toate guvernele statelor na]ionale35. Coordonarea capitalismului global de c\tre capitalul financiar `ncurajeaz\ mobilitatea capitalului, pentru care grani]ele rigide ale statelor reprezint\ un obstacol. Iar posibilit\]ile recente oferite de computerizare de a face comer] speculativ au generat presiuni puternice pentru eliberarea capitalului imobilizat `n structurile [i institu]iile de stat, prin diminuarea m\rimii acestora36. De aici, rezult\ dou\ consecin]e cu privire la colapsul socialismului. ~n primul r`nd, grupurile din interiorul ]\rilor socialiste, a c\ror pozi]ie `n structura intern\ le-a `nlesnit participarea `n economia global\, aveau acum motive de a m\ri deschiderea propriului stat c\tre capital – adic\ de a promova reforma. ~n al doilea r`nd, controlul exercitat de statele socialiste asupra fluxurilor de capital c\tre propriile lor ]\ri poate s\ fi f\cut din ele ]inte speciale ale intereselor financiare interna]ionale, dornice s\-[i m\reasc\ oportunit\]ile prin subminarea statelor socialiste. Fiecare dintre aceste grupuri interne [i interna]ionale [i-a descoperit propria [ans\ `n interesul celuilalt. ~n orice caz, reiese cu claritate din politica agen]iilor interna]ionale de `mprumut c\ acestea tind s\ diminueze puterea statelor socialiste, din moment ce insist\ asupra privatiz\rii propriet\]ii de stat – baza puterii [i a veniturilor acestor state. Privatizarea este `mpins\ `nainte chiar [i `n fa]a obiec]iilor unor economi[ti c\ „prea mult efort este investit `n privatizare [i prea pu]in `n crearea [i stimularea dezvolt\rii noilor firme private” – a c\ror intrare pe pia]\ poate fi `n realitate `mpiedicat\ de privatizare37.

Nu este timp pentru socialism ~n loc s\ cercetez `n continuare `n ce mod specializarea flexibil\ a impus schimb\ri `n socialism, vreau s\ rezum argumentul meu, leg`ndu-l de no]iuni referitoare la timp. Timpul, dup\ cum au ar\tat antropologii, este o dimensiune fundamental\ a activit\]ilor umane, care ia diferite forme `n diferite tipuri de societ\]i. De exemplu, no]iunea occidental\ de timp liniar, ireversibil, format din unit\]i egale [i divizibile, este numai unul dintre modurile posibile de a

94

KATHERINE VERDERY

conceptualiza timpul [i de a-l tr\i. O construc]ie cultural\ dat\ a timpului se ramific\ `n `ntreaga ordine social\. Calendarele, orarele [i ritmurile stabilesc `ns\[i esen]a vie]ii de zi cu zi (motiv pentru care elitele, `n special cele revolu]ionare, le manipuleaz\ deseori), consolideaz\ puterea [i inegalitatea [i afecteaz\ modul `n care oamenii devin fiin]e sociale. Capitalismul exist\ numai ca o func]ie a timpului – [i a unei anumite concep]ii despre timp. Eforturile de a spori profiturile m\rind viteza de circula]ie a capitalului reprezint\ `ns\[i esen]a sa. De aceea, fiecare reorganizare major\ a capitalismului atrage dup\ sine, `n termenii lui Harvey, „compresia timp-spa]iu”: o reducere a orizontului temporal al lu\rii deciziilor private [i publice, ale c\rei consecin]e cuprind spa]ii tot mai largi datorit\ schimb\rilor `n tehnologia de comunica]ii [i de transport38. Prin contrast, logica de baz\ a socialismului nu punea pre] pe cre[terea vitezei de circula]ie a capitalului. De[i retorica stalinismului sublinia c\ socialismul este un sistem extrem de dinamic, de cele mai multe ori liderii sovietici au ac]ionat ca [i cum timpul ar fi fost de partea lor. (C`nd Hru[ciov a spus „v\ vom `ngropa”, nu a fost prea precis `n ceea ce prive[te data.) ~ntr-adev\r, am demonstrat c\ `n România anilor ’80, departe de a fi accelerat, timpul a fost treptat `ncetinit, nivelat, imobilizat [i obligat s\ devin\ neliniar39. Ca [i reorganizarea capitalismului la sf`r[itul secolului al XIX-lea, actuala reorganizare atrage dup\ sine o compresie timp-spa]iu, pe care noi o percepem ca pe o enorm\ accelerare. Totu[i, socialismul cu care s-a intersectat nu a cunoscut o asemenea dinamic\ a comprim\rii timpului. ~n aceast\ lumin\, semnifica]ia perestroicii lui Gorbaciov a constat `n recunoa[terea faptului c\ temporalitatea socialismului nu putea fi sus]inut\ `ntr-o lume capitalist\. Perestroika a inversat concep]ia sovietic\ `n privin]a aceluia a c\rui defini]ie a timpului [i ale c\rui ritmuri erau dominante, precum [i a locului `n care se afla dinamismul: acesta nu se afla `n interiorul sistemului socialist, ci `n afara lui, `n Occident. Retorica lui Gorbaciov, `ncep`nd de la mijlocul anilor ’80, este plin\ de cuvinte despre timp: Uniunea Sovietic\ trebuie s\ „ajung\ din urm\”, s\ „accelereze” dezvoltarea sa, s\ se lepede de „puturo[enie” [i „iner]ie” [i s\ dep\[easc\ „era de stagnare”. Pentru el, schimbarea a devenit brusc o necesitate „urgent\”. „[Prin] a doua jum\tate a anilor [aptezeci... ]ara a `nceput s\-[i piard\ av`ntul... Elemente de stagnare... au `nceput s\ apar\... Un fel de «mecanism de fr`nare» a afectat dezvoltarea social\ [i economic\... Iner]ia unei dezvolt\ri economice extensive a dus la impas [i stagnare”40.

Acestea s`nt cuvintele unui om prins de compresia spa]iului [i a timpului. Chiar pe m\sur\ ce vorbea, noile tehnologii de comprimare a timpului/ spa]iului se r\zbunau cumplit pe posibilele ritmuri de a controla politica, ale lui [i ale altor lideri, atunci c`nd Radio Europa Liber\ f\cea ca vorbele lor s\ fie

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

95

deodat\ interne [i interna]ionale. Liderii sovietici nu mai puteau s\-[i asume libertatea de a spune un lucru pentru consumul intern [i ceva diferit pentru lumea exterioar\: erau acum prizonierii simultaneit\]ii. Rolul tehnologiei informa]ionale occidentale `n subminarea socialismului a fost evident `n cazul propag\rii grevelor Solidarit\]ii, `n 1980, despre care ve[tile au fost transmise telefonic `n Occident [i retransmise instantaneu c\tre Polonia prin Radio Europa Liber\ [i BBC, mobiliz`nd milioane de polonezi `mpotriva partidului. Revolu]iile din 1989 au fost mediatizate `ntr-un mod similar. Sugerez deci c\ pr\bu[irea socialismului a venit `n parte din ruptura masiv\ produs\ de coliziunea sa cu accelerarea capitalismului. Dac\ este a[a, ar fi deosebit de util s\ [tim ceva mai mult despre experien]a celor care au lucrat la interfa]a dintre cele dou\ sisteme temporale [i care nu s-au putut opri s\ nu realizeze c`t de diferit era timpul capitalismului de al lor. Birocra]ii afla]i sub presiunea de a cre[te comer]ul exterior [i veniturile de pe urma acestuia sau importatorii de echipament pentru calculatoare vor fi descoperit c\ e[ecul `n a se adapta la no]iuni str\ine cum ar fi vitez\ de circula]ie m\rit\ `i putea costa valut\ forte. Ei vor fi experimentat direct tehnologiile occidentale de anihilare a timpului, realiz`nd `n milisecunde o tranzac]ie bancar\ care ar fi necesitat ore [i zile `ntregi de h`r]og\rie `n sistemul lor financiar. A datorat ceva apari]ia criteriilor de „profitabilitate” `n economia de comand\ pozi]iei duale a acestor oameni? Au ajuns ei s\ se perceap\ `n mod diferit ca executan]i? Pe scurt, `n opinia mea, c\derea socialismului nu se poate explica numai prin simpla intersec]ie a ciclurilor temporale a dou\ sisteme, ci prin interferen]a a dou\ ordini temporale diferit constituite, `mpreun\ cu no]iunile respective de persoan\ [i activitate. Dac\ economiile socialiste nu s-ar fi deschis c\tre importul de capital [i c\tre plata datoriilor, probabil c\ interferen]a cu accelerarea capitalist\ ar fi fost mai pu]in zguduitoare – sau ar fi putut avea loc `n termeni mai mult sau mai pu]in egali. Dar defini]ia capitalist\ a timpului a prevalat, pe m\sur\ ce debitorii sociali[ti se plecau `n fa]a ordinelor acestuia (chiar [i atunci c`nd le am`nau), agrav`nd astfel conflictul fac]ionalist din interiorul elitei. Din cauz\ c\ liderii s\i au acceptat hegemonia temporal\ a Vestului, timpul mesianic al socialismului s-a dovedit a fi apocaliptic. Ironia este c\ `n cazul `n care regimurile debitoare ar fi refuzat defini]iile impuse din exterior – dac\ s-ar fi unit pentru a nu pl\ti datoriile c\tre Vest (care `n 1981 se ridicau la peste 90 de miliarde de dolari 41) – puteau s\ produc\ pr\bu[irea sistemului financiar mondial, implinind peste noapte profe]ia amenin]\toare a lui Hru[ciov. Faptul c\ acest lucru nu s-a `nt`mplat arat\ c`t de esen]ial a fost monopolul capitali[tilor asupra defini]iei realit\]ii sociale.

96

KATHERINE VERDERY

Ce urmeaz\? Consecin]a intersect\rii crizelor sistemice ale socialismului [i capitalismului este `ns\ mult mai complicat\ dec`t „capitalismul triumf\tor”. Ken Jowitt surprinde acest lucru printr-o nea[teptat\ metafor\, cea a extinc]iei biologice [i a [tergerii concomitente a grani]elor existente anterior `ntre forme de via]\. ~n splendidul s\u eseu „Extinc]ia leninist\”, el urm\re[te implica]iile metaforei dup\ cum urmeaz\: „[O caracteristic\] a extinc]iilor `n mas\... este aceea c\ ele afecteaz\ de obicei mai mult de o specie. ~n acest sens, colapsul leninismului european poate fi privit mai degrab\ ca un vulcan politic dec`t ca un asteroid. Erup]ia unui vulcan afecteaz\ ini]ial o arie delimitat\ (`n acest caz circumscris\ regimurilor leniniste) dar, `n func]ie de for]a ei, efectele devin, `n mod treptat, dar dramatic, globale. Vulcanul leninist din 1989 va avea un efect comparabil asupra speciilor biologice liberale [i ale «Lumii a treia» de pe `ntreg globul”42.

Dup\ ce descrie noile „specii” de regimuri care au ap\rut `n forme schimbate de guvern\m`nt `n Polonia, Ungaria, România [i `n alte p\r]i, precum [i alte forme noi de via]\ politic\ care au ie[it la suprafa]\ `n Iugoslavia [i Uniunea Sovietic\, el reflecteaz\ asupra problemei mai largi a sf`r[itului r\zboiului rece: „Timp de o jum\tate de secol am g`ndit `n termeni de Est [i Vest, iar acum Estul ca atare nu mai exist\. Axa principal\ a politicii interna]ionale a «disp\rut». Rusia termonuclear\ nu, dar `n mod sigur Uniunea/Imperiul Sovietic(\) da. «Extinc]ia» ei revizuie radical cadrul `n care Vestul, Statele Unite `nse[i, Lumea a treia [i ]\rile Europei de Est, fostul imperiu rus [i multe na]iuni `n Asia s-au delimitat [i s-au definit. Extinc]ia leninist\ va for]a Statele Unite [pentru a nu-i mai men]iona pe to]i ceilal]i] s\ reanalizeze semnifica]ia propriei identit\]i na]ionale”43.

Deci extinc]ia leninist\ ne confrunt\ cu un vid conceptual. Jowitt conchide invoc`nd povestea biblic\ a Genezei („lumea era f\r\ form\ [i pustie”), a c\rei tem\ este delimitarea [i denumirea noilor entit\]i, ca „nara]iunea” cea mai potrivit\ pentru viitorul apropiat. Dup\ p\rerea mea, nu numai c\ Jowitt are perfect\ dreptate, dar se poate merge chiar mai departe. Nu este vorba numai de noi identit\]i politice, inclusiv a noastr\, pe care vom avea misiunea s\ le delimit\m [i definim – o misiune care, dac\ exemplul Bosniei este de vreun folos, are o `nsemn\tate extrem\. Este vorba despre `ntregul arsenal conceptual cu ajutorul c\ruia institu]iile

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

97

occidentale [i disciplinele [tiin]elor sociale au fost definite `n acest secol. Pe m\sur\ ce s`nt parcurse lucr\rile [tiin]ifice referitoare la procesele postsocialiste de „privatizare”, creare a „drepturilor de proprietate”, dezvoltare a „democra]iei” sau „societ\]ii civile”, sau „constitu]iilor” – pe scurt, propunerile pentru construc]ia unui „stat liberal” – se strecoar\ o confuzie ad`nc\. ~ncepem s\ observ\m c\ ace[ti termeni nu denumesc concepte utile: ele s`nt elemente ale unei masive revolu]ii politice [i ideologice care nu este `n nici un caz limitat\ numai la „Est”. Dac\ acest lucru este adev\rat, atunci tot ceea ce [tim este incert [i ceea „ce urmeaz\” r\m`ne de v\zut.

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Katherine Verdery, What Was Socialism and What Comes Next (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1996), pp. 19-38. Copyright © 1996 Princeton University Press. Mul]umiri Acest capitol a fost intitulat ini]ial „What Was Socialism, and What Comes Next?” [i a fost prezentat ca o prelegere la Center for Comparative Research in History, Society, and Culture, University of California, Davis, `n ianuarie 1993. Le s`nt recunosc\toare celor care m-au invitat – William Hagen, G. William Skinner [i Carol A. Smith –, precum [i membrilor seminarului la care am participat acolo, pentru discu]iile foarte stimulatoare. Am primit de asemenea sfaturi foarte utile din partea lui Ashraf Ghani. Variante anterioare ale argumenta]iei mele au ap\rut `n „Theorizing Socialism” [i `n cartea mea National Ideology under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceau[escu’s Romania (Berkeley and Los Angeles, CA: University of California Press, 1991). Conceptualizarea fundamental\ a fost dezvoltat\ `n 1988; dup\ 1989 am ad\ugat c`teva considera]ii despre felul `n care acest model ar putea explica pr\bu[irea sistemului. Retip\rit din Contention: Debates in Society, Culture, and Science 1, nr. 3 (1993), cu permisiunea Indiana University Press. 1. A se compara cu sintagma lui Bahro, „socialismul existent `n realitate” (actually existing socialism). Rudolph Bahro, The Alternative in Eastern Europe (London: Verso, 1978). 2. János Kornai, The Socialist System: The Political Economy of Communism (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1992). 3. Vezi `n special Elemér Hankiss, East European Alternatives (New York: Oxford University Press, 1990); Ágnes Horváth [i Árpád Szakolczai, The Dissolution of Communist Power: The Case of Hungary (New York: Routledge, 1992) [i Jadwiga Staniszkis, The Dynamics of the Breakthrough in Eastern Europe: The Polish Experience (Berkeley and Los Angeles, CA: University of California Press, 1991) [i The Ontology of Socialism (New York: Oxford University Press, 1992). 4. ~n special: Pavel Câmpeanu, The Origins of Stalinism: From Leninist Revolution to Stalinist Society (Armonk, NY: M.E. Sharpe, 1986) [i The Genesis of the Stalinist

98

KATHERINE VERDERY

Social Order (Armonk, NY: M.E. Sharpe, 1988); Ferenc Fehér, Agnes Heller [i György Márkus, Dictatorship over Needs: An Analysis of Soviet Societies (New York: Blackwell, 1983); György Konrád [i Ivan Szelényi, The Intellectuals on the Road to Class Power: A Sociological Study of the Role of the Intelligentsia in Socialism (New York: Harcourt, Brace, Jovanovich, 1979) [i János Kornai, The Socialist System [i Economics of Shortage (Amsterdam: North-Holland, 1980). 5. Vezi [i articolul meu „Theorizing Socialism: A Prologue to the «Transition»”, American Ethnologist 18 (1991): 419-439. 6. Jan Gross a demonstrat sl\biciunea statelor socialiste dintr-o perspectiv\ oarecum diferit\. Vezi discu]ia lui despre „statul spoliator” (spoiler state) `n Revolution from Abroad: The Soviet Conquest of Poland’s Western Ukraine and Western Belorussia (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1988). Vezi, de asemenea, [i articolul meu „Theorizing Socialism”, pp. 426-428. 7. Aceast\ parte se bazeaz\ pe discu]ia lui Michael Burawoy din The Politics of Production (Londra: Verso, 1985), precum [i pe sursele enumerate `n nota nr. 4. 8. Vezi Kornai, Economics of Shortage [i The Socialist System. 9. Vezi Burawoy, The Politics of Production. 10. Michael Burawoy [i János Lukács, The Radiant Past: Ideology and Reality in Hungary’s Road to Capitalism (Chicago, IL: University of Chicago Press, 1992), capitolul 5. 11. A se compara cu Burawoy, The Politics of Production. 12. Andrei {erbulescu (Bellu Zilber), Monarhia de drept dialectic (Bucure[ti: Humanitas, 1991), pp. 136-138. 13. Aceste observa]ii arat\ c`t de dificil\ este folosirea acestor dosare `n evaluarea compatibilit\]ii cu func]iile politice (precum `n cazul aplic\rii „lustra]iei” `n Cehia). 14. Câmpeanu, The Genesis of the Stalinist Social Order, pp. 117-118. 15. Horváth [i Szakolczai, The Dissolution of Communist Power, pp. 77-78. 16. Vezi, de exemplu, István Gábor, „The Second (Secondary) Economy”, Acta Oeconomica 3-4 (1979): 291-311 [i Steven Sampson, „The Second Economy in Eastern Europe and the Soviet Union”, Annals of the American Association of Political and Social Science 493 (1986): 120-136. 17. Fehér et al., Dictatorship over Needs. 18. John Borneman, After the Wall (New York: Basic Books, 1990), pp. 17-18. 19. Jadwiga Staniszkis, „Patterns of Change in Eastern Europe”, East European Politics and Societies 4 (1990): 77-97; Burawoy [i Lukács, The Radiant Past, pp. 90-92, 96-100; Câmpeanu, The Genesis of the Stalinist Social Order, pp. 143-157; Konrád [i Szelényi, The Intellectuals on the Road to Class Power, p. 153; Horváth [i Szakolczai, The Dissolution of Communist Power, pp. 204-205. Vezi [i Leslie Benson, „Partynomialism, Bureaucratism, and Economic Reform in the Soviet Power System”, Theory and Society 19 (1990): 92. 20. Câmpeanu, The Genesis of the Stalinist Social Order, pp. 143-157 [i Horváth [i Szakolczai, The Dissolution of Communist Power, pp. 204-205. 21. Horváth [i Szakolczai, The Dissolution of Communist Power, pp. 48-49. 22. Printre analizele care `ncearc\ ceva similar se num\r\ Terry Boswell [i Ralph Peters, „State Socialism and the Industrial Divide in the World Economy”, Critical Sociology 17 (1990): 3-34 [i Valerie Bunce, „The Empire Strikes Back: The Evolution of the Eastern Bloc from a Soviet Asset to a Soviet Liability”, International Organization 39 (1985): 1-16. Vezi [i Daniel Chirot, „After Socialism, What?”, Contention 1 (1991): 29-49.

CE A FOST SOCIALISMUL {I DE CE S-A PR|BU{IT EL?

99

23. Paul Hare, „Industrial Development of Hungary since World War II”, East European Politics and Societies 2 (1988): 115-151. 24. David Harvey, The Condition of Postmodernity (Oxford: Blackwell, 1989), p. 184. 25. Ken Jowitt, „The Leninist Extinction”, `n Daniel Chirot (ed.), The Crisis of Leninism and the Decline of the Left (Seattle, WA: University of Washington Press, 1991), p. 78. 26. Jadwiga Staniszkis, „«Political Capitalism» in Poland”, East European Politics and Societies 5 (1991): 129-130. 27. Staniszkis, „Patterns of Change in Eastern Europe”, pp. 79-83. 28. David Stark, „Privatization in Hungary: From Plan to Market or from Plant to Clan?”, East European Politics and Societies 4 (1990): 364-365. 29. Staniszkis, „Patterns of Change in Eastern Europe”, pp. 77-78. 30. Staniszkis, „«Political Capitalism» in Poland”, p. 131. 31. Staniszkis, The Dynamics of the Breakthrough in Eastern Europe, p. 164. 32. Vezi Harvey, The Condition of Postmodernity, pp. 156, 164, 340-341. 33. Ibid., 340-341. 34. De exemplu, Eric Hobsbawm, Nations and Nationalism since 1780 (Cambridge: Cambridge University Press, 1990), pp. 181-183 [i Charles Tilly, „Prisoners of the State”, International Social Science Journal 44 (1992): 329-342 [i Coercion, Capital, and European States, A.D. 990-1990 (Oxford: Blackwell, 1990). 35. Harvey, The Condition of Postmodernity, pp. 164-165. 36. ~i mul]umesc lui Jane Guyer pentru aceast\ observa]ie. 37. Peter Murrell, „Privatization Complicates the Fresh Start”, Orbis 36 (1992): 325. 38. Harvey, The Condition of Postmodernity, p. 147. 39. Verdery, What Was Socialism and What Comes Next (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1996), pp. 39-57. 40. Mihail Gorbaciov, Perestroika: New Thinking for Our Country and The World (New York: Harper and Row, 1987), pp. 5, 6. 41. Bunce, „The Empire Strikes Back”, p. 39. 42. Jowitt, „The Leninist Extinction”, pp. 80-81. 43. Ibid., pp. 81-82.

Partea a II-a

SEMNIFICA}IE

4 PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE S.N. Eisenstadt ~n acest eseu provocator din punct de vedere teoretic, sociologul politic S.N. Eisenstadt subliniaz\ rolul intelectualilor critici `n preg\tirea revolu]iilor din 1989. Aceasta este o tem\ important\ la care s-au referit [i al]i colaboratori la acest volum (`n special Timothy Garton Ash). De[i remarc\ asem\n\rile cu rupturile revolu]ionare anterioare din istorie, Eisenstadt insist\ asupra a ceea ce face ca revolu]iile din 1989 s\ fie momente cu adev\rat noi, f\r\ precedent, de transformare radical\ a societ\]ilor, economiilor [i culturilor. El enumer\ drept principale elemente de noutate: absen]a con[tiin]ei de clas\ `n r`ndul revolu]ionarilor; angajamentul lor fa]\ de mijloacele nonviolente de rezisten]\ [i opozi]ie; absen]a evident\ a elementelor charismatice, utopice [i teleologice. ~ntr-adev\r, din argumenta]ia lui Eisenstadt rezult\ c\ acestea au fost tipuri noi de revolu]ii, `n care proiectele ideologice au fost respinse `n mod programatic. Revolu]ionarii din 1989 s-au bazat pe o viziune larg\ a drepturilor civice [i ale omului [i s-au opus `n mod constant `ncerc\rilor de a le fi `ncorsetate ideologic aspira]iile. De aceea, concluzia lui Eisenstadt, `n acord cu concluziile textelor lui Timothy Garton Ash [i Jeffrey C. Isaac selectate pentru volum, este aceea c\ revolu]iile din 1989 au reprezentat opusul ambi]iei iacobine (sau marxiste) de a transforma lumea conform unui proiect escatologic (salva]ionist). ~n compara]ie cu revolu]iile clasice, aceste evenimente majore nu au sacralizat centrul politicii [i au refuzat s\ se lase absorbite de zelul misionar. Eisenstadt ofer\ o analiz\ instructiv\ asupra „cauzelor” [i „efectelor” revolu]ionare, concentr`ndu-se asupra contradic]iilor majore ale modernit\]ii. Interpretarea lui pe marginea riscurilor [i amenin]\rilor care urmeaz\ dramei revolu]ionare este apropiat\ de contribu]iile lui Bruce Ackerman [i Ken Jowitt la acest volum.

I Pr\bu[irea regimurilor comuniste din Europa de Est a fost unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria omenirii, `n mod sigur cel mai dramatic de la cel de-al doilea r\zboi mondial `ncoace. Care este semnifica]ia lor? S`nt aceste revolu]ii similare „marilor revolu]ii” – r\zboiul civil englez, revolu]iile

104

S.N. EISENSTADT

american\, francez\, rus\ [i chinez\ – care `n multe privin]e au inaugurat modernitatea, cre`nd sistemul politic modern1? Este probabil ca ele s\ duc\ – dup\ o posibil\ perioad\ turbulent\ de tranzi]ie – la o epoc\ relativ stabil\ a modernit\]ii, cu constitu]ionalismul liberal anun]`nd un anume „sf`r[it al istoriei”? Sau ne spun ceva despre nestatornicia [i fragilitatea modernit\]ii, [i chiar ale regimurilor democratic-constitu]ionale.

II ~ntr-un anumit sens, evident, pr\bu[irea regimurilor comuniste reprezint\ revolu]ii – schimb\ri de regim radicale, dramatice. Aceste schimb\ri, spre deosebire de multe dintre schimb\rile de regimuri din istoria Americii Latine sau a Asiei de Sud, au fost str`ns legate de transform\ri ideologice [i culturale esen]iale. Procesul revolu]ionar `n sine, procesul social care a dus la aceste schimb\ri prezint\ paralele interesante cu ceea ce s-a `nt`mplat `n revolu]iile „clasice”. Asocierea dintre revolte populare [i conflicte la centru – conflicte `n jurul diferitelor `ncerc\ri de reform\, `ncepute `n timpul scurtului regim Andropov, `n special `ntre „conservatori [i reformi[ti” – a fost `ntr-adev\r foarte serioas\. Aceste conflicte, combinate cu revolte populare mai largi, au contribuit `mpreun\ la r\sturnarea regimului comunist2. Un alt element comun acestor schimb\ri [i marilor revolu]ii a fost importan]a hot\r`toare a intelectualilor. Ei au jucat un rol esen]ial `n pr\bu[irea regimurilor comuniste – ca puritanii `n Anglia sau, `ntr-o anumit\ m\sur\, ca intelectualii `n America. Aproape c\ nu mai este nevoie s\ fie subliniat rolul jucat de diferitele cluburi iluministe `n Revolu]ia francez\ sau contribu]iile intelighen]iei ruse3. Importante figuri intelectuale precum Havel, mai pu]in cunoscu]ii preo]i catolici din Polonia [i o mul]ime de pastori protestan]i est-germani au fost at`t de activi `n procesele de la sf`r[itul secolului XX, `nc`t de multe ori s-a pretins c\ pr\bu[irea regimurilor comuniste s-a datorat `ntr-adev\r intelectualilor. De[i diferitele grupuri de intelectuali au fost importante, modul lor de ac]iune, precum [i orientarea lor fundamental\ nu au fost cele ale intelectualilor din revolu]iile clasice. Participarea lor la accelerarea procesului de pr\bu[ire a regimurilor comuniste din Europa de Est a contribuit mult la accentuarea elementului de protest moral `n aceste revolu]ii. Protestul popular nu se `ndrepta doar `mpotriva gre[elilor autorit\]ilor, era mai mult dec`t o simpl\ cerere ca acestea s\ se `ndrepte, s\ se comporte mai bine. ~n plus, au existat declara]ii fundamentate pe `nalte principii morale [i pronun]ate `n numele libert\]ii – care a fost deseori numit\ societate civil\ – f\cute publice `n primul r`nd de c\tre intelectuali. La fel ca `n revolu]iile clasice, protestul moral a contribuit la c\derea regimurilor. Combinarea ac]iunilor politice ale unor grupuri numeroase [i diverse – cu participarea intelectualilor – atest\ o str`ns\ rela]ie istoric\ [i fenomenologic\

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

105

cu acele mari revolu]ii care au inaugurat via]a politic\ modern\ [i `n care asemenea asocieri au fost fundamentale. ~n acela[i mod, procesele care au dus la disolu]ia acestor regimuri – asocierea declinului economic cu o degradare a pozi]iei lor interna]ionale [i cu con[tientizarea cresc`nd\, `n r`ndul unor segmente largi ale popula]iei, a contradic]iilor clare dintre baza legitimit\]ii lor [i performan]ele lor reale – amintesc `ntr-o anumit\ m\sur\ de procesele comune revolu]iilor clasice.

III Asem\n\rile, acolo unde exist\, s`nt izbitoare [i `n nici un caz `nt`mpl\toare. {i totu[i, diferen]ele nu s`nt mai pu]in evidente – `n special cele legate de noile tipuri de tehnologii, `n special `n comunica]ii – prin rolul pe care l-a jucat televiziunea `n aceste revolu]ii. Totu[i, chiar [i `n aceast\ privin]\, diferen]ele nu trebuie exagerate. De[i nu a existat nici o televiziune sau un post de radio care s\ `nregistreze sau s\ comenteze evenimentele marilor revolu]ii, influen]`ndu-le, inventarea tiparului [i utilizarea imprimeriilor `n scopuri politice au contribuit esen]ial la fiecare dintre revolu]iile anterioare. De o mai mare importan]\, desigur, este faptul c\ structurile economice abandonate, dezvoltate de regimurile est-europene, au fost caracterizate de o economie politic\ relativ modern\, industrializat\; revolu]iile nu au reprezentat o r\zvr\tire, un protest `mpotriva unui ancien régime tradi]ional [i autoritar sau un protest `n numele iluminismului [i ra]iunii `mpotriva unei autorit\]i politice de mult consacrate. Dincolo de aceste diferen]e privind cadrul general [i cauzele, precum ºi respectivele lor scenarii istorice concrete, au existat diferen]e semnificative `n `nsu[i procesul revolu]ionar. Mai `nt`i, ar fi dificil de precizat dac\ au fost revolu]ii burgheze sau proletare. Chiar [i `n privin]a revolu]iilor clasice, aceste defini]ii nu s`nt `ntotdeauna folositoare sau edificatoare; `n privin]a evenimentelor din Europa de Est ele se dovedesc lipsite de sens. Dac\ au existat anumite sectoare sociale predominante `n provocarea c\derii acestor regimuri, ele includeau intelectuali, speciali[ti talenta]i, uneori `ncuraja]i de muncitori, care nu p\reau s\ fie purt\torii unei foarte puternice con[tiin]e de clas\. Trebuie remarcat\ `nc\ o diferen]\. Cu excep]ia României, procesul a fost relativ lipsit de v\rsare de s`nge, nonviolent. Acolo unde au avut loc proteste [i demonstra]ii violente ele au fost, `n perspectiv\ comparativ\, foarte limitate. Nici violen]a, acolo unde s-a produs, nu a fost sanctificat\ [i sacralizat\, a[a cum s–a întîmplat în majoritatea revoluþiilor clasice. Nu a existat o asemenea exaltare a violen]ei nici `n Europa de Est [i nici `n Uniunea Sovietic\. Dimpotriv\ – oponen]ii regimurilor comuniste i-au acuzat pe cei de la putere pentru faptul c\ au recurs la violen]\ `n `ncercarea de a-i reprima pe aceia care ar fi vrut s\-i `nl\ture de la putere 4.

106

S.N. EISENSTADT

Cu toate c\ tensiunile etnice [i na]ionale au fost foarte puternice `n toate aceste societ\]i, violen]a etnic\ a fost neobi[nuit\ – cu excep]ia cazului singular al Iugoslaviei – `n procesul care a dus la c\derea acestor regimuri. Numai ulterior, dup\ c\derea lor, asemenea conflicte au devenit mult mai pronun]ate. Nivelul relativ sc\zut al violen]ei este evident prin faptul c\ vechii conduc\tori, cu excep]ia României, au fost `ndep\rta]i f\r\ v\rsare de s`nge. Ei au fost rareori pedepsi]i; pu]ini au fost judeca]i. Chiar [i `n Germania, unde se inten]iona aducerea lui Honecker `n fa]a justi]iei, nu s-a `nt`mplat nimic; a fost preluat de sovietici, iar de-abia recent anumi]i oficiali est-germani au comp\rut `n fa]a unei instan]e generale germane (nu est-germane). Este semnificativ faptul c\ tocmai `n Germania – unde statul autonom est-german a fost desfiin]at – au fost declan[ate cele mai multe proceduri judiciare. ~ntre timp, Jivkov este judecat acum `n Bulgaria [i poate c\ se vor produce [i alte evolu]ii `n aceea[i direc]ie. Vor avea loc poate [i alte procese, o oarecare v`n\toare de vr\jitoare, dar este foarte puþin probabil sã existe ceva asem\n\tor proceselor lui Carol I sau Ludovic al XVI-lea, „semiprocesului” lui George al III-lea `n America sau execu]iei ]arului. ~n general, elitele conduc\toare ale acestor regimuri (din nou, cu excep]ia României) nu au opus rezisten]\; ele au renun]at, abdic`nd relativ cu u[urin]\. Mul]i ar fi `ncercat cu siguran]\ s\ se aga]e de putere dac\ ar fi putut conta pe sprijinul tancurilor sovietice. Totu[i, relativa u[urin]\ cu care conduc\torii, [i nu numai cei de la v`rf, dar [i cei din e[aloanele de mijloc ale partidului [i ale aparatului birocratic au renun]at sau, ca `n Ungaria [i Bulgaria, au fost gata s\-[i `ncerce norocul `n noile alegeri parlamentare deschise, constituie un fapt oarecum surprinz\tor. De un interes deosebit, desigur, este faptul c\ e[aloanele de mijloc ale for]elor de securitate [i ale armatei nu au mai protejat conduc\torii sau regimurile. Au abandonat f\r\ preget puterea, [i asta nu pentru c\ au pierdut un r\zboi. Foarte surprinz\tor, mai ales dac\ ne amintim c\ multe dintre aceste e[aloane de mijloc au beneficiat `n mare m\sur\ de pe urma acestor regimuri: aparatul de securitate [i armatele constituiau principalele vehicule pentru mobilitate social\. {i totu[i, adeseori, diferitele e[aloane ale acestor organiza]ii au cedat – de bun\ voie sau nu – f\r\ rezisten]\. ~n mod similar, este important de remarcat c\ aproape toate schimb\rile de regim au fost efectuate `n cadrul institu]iilor politice existente, al constitu]iilor `n vigoare. Chiar [i amendamentele ini]iale la textul constitu]ional, inclusiv cel mai radical – abolirea monopolului partidului comunist – au fost formulate sau ratificate `n cadrele legislative ale regimurilor precedente, `n parlamentele existente. Nu a fost nevoie s\ fie schimbat\ `ntreaga structur\ de guvern\m`nt, s\ fie creat un nou cadru constitu]ional pentru a face acest lucru. Totul s-a realizat prin proceduri stipulate `n constitu]iile existente sau prin consult\ri extraparlamentare ratificate ulterior de parlamente. De[i acum se negociaz\ noile constitu]ii [i se `nfiin]eaz\ comisii constitu]ionale pentru a face acest lucru, ele marcheaz\ `n principal separarea de trecut.

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

107

Cu toate acestea, nu se poate ignora faptul c\ schimbarea s-a produs relativ pa[nic `n cadrul institu]iilor constitu]ionale existente. Este mult prea devreme pentru a [ti c`t de stabile vor fi aceste aranjamente constitu]ionale. Acela[i lucru este valabil [i pentru schimb\rile simbolice efectuate de exemplu `n Ungaria, unde simbolurile comuniste au fost `ndep\rtate de peste tot, sau `n Polonia, unde unii se a[teapt\ ca vulturului polonez s\ `i fie rea[ezat\ coroana scoas\ de regimul comunist. Schimbarea numelui Republicii Cehoslovace `n Republica Cehilor [i Slovacilor [`nainte de stabilirea a dou\ state separate] anun]\ c\ alte importante schimb\ri simbolice [i structurale radicale ar putea fi instituite `n cur`nd. Dar majoritatea acestor schimb\ri au fost efectuate `n interiorul cadrelor constitu]ionale existente, prin proceduri [i procese constitu]ionale existente – sau, cel pu]in, ratificate prin aceste proceduri. Foarte pu]ine schimb\ri s-au f\cut pe alte c\i. Aceste lucruri subliniaz\, desigur, existen]a unor diferen]e semnificative fa]\ de modul `n care au evoluat revolu]iile clasice ale altor perioade.

IV Astfel, programele politice, sociale [i culturale promulgate de revolu]iile din 1989 difer\, de asemenea, `n mod radical de cele din trecut. ~n toate, elementele charismatice [i utopice anterioare lipsesc `n mod evident5. De[i au fost formulate revendic\ri ideologice pentru libertate [i economie de pia]\ – care `ntr-adev\r confirm\ unele expecta]ii nerealiste, vag „utopice”– economia de pia]\ nu a fost niciodat\ sanctificat\ `n felul `n care au fost luate `n considerare „drepturile omului” de c\tre Revolu]ia francez\. Nu a existat nici o viziune totalist\, utopic\, provenind din a[tept\rile escatologice ale unui nou tip de societate. Viziunea sau viziunile r\sp`ndite `n Europa Central\ [i de Est, cer`nd eliberarea de sub regimurile autoritare sau totalitare represive, s-au bazat pe diverse corective pragmatice. Viziunile escatologice, ideea cre\rii unei ordini sociale [i culturale complet noi `n conformitate cu o anumit\ re]et\ utopic\ [i orientat\ c\tre un viitor milenarist au fost ne`nsemnate de-a lungul acestor ultimi ani6. Absen]a acestei componente utopice sau escatologice s-a corelat cu o alt\ diferen]\ esen]ial\, care are de-a face cu atitudinea grupurilor revolu]ionare fa]\ de centru, fa]\ de construirea unui nou centru. ~n toate revolu]iile clasice, viziunile utopice [i escatologice, al\turi de sanctificarea violen]ei, au favorizat o puternic\ tendin]\ de charismatizare a politicii. Revolu]ionarii clasici au crezut c\ pot schimba societatea; c\, prin reconstruc]ia charismatic\ a centrului politic, se poate realiza o schimbare total\ a societ\]ii. ~n revolu]iile est-europene aproape c\ nu se poate vorbi despre o charismatizare a centrului sau a politicii, de[i se pot recunoa[te unele elemente ale unei asemenea convingeri. ~n mod similar, orice tendin]\ de a reconstrui centrul ca o aren\ liminal\ continu\ r\m`ne foarte fragil\7.

108

S.N. EISENSTADT

Cu alte cuvinte, elementul iacobin – at`t de important `n toate revolu]iile clasice, categoric `n cea puritan\ (englez\), de[i mai pu]in `n America, dar foarte puternic `n cea francez\ [i chiar mai mult `n revolu]iile rus\ [i chinez\, [i care a constituit esen]a tuturor regimurilor totalitare – lipse[te aproape cu des\v`r[ire, de[i transpare din c`nd `n c`nd, pe alocuri. ~ntr-adev\r, „antipolitica” – retragerea din politica central\, a[a cum a fost adoptat\ de György Konrád [i mul]i al]ii – pare s\ fie mult mai mult `n vog\ ast\zi `n Europa Central\ [i de Est8. O alt\ component\ a revolu]iilor clasice, care lipse[te aproape `n totalitate ast\zi `n Europa de Est, este cea a viziunilor universaliste, care subliniaz\ rolul misionar al unor asemenea viziuni. De[i pr\bu[irea regimurilor comuniste `n Europa de Est a fost perceput\ de participan]i [i de c\tre al]ii ca av`nd o semnifica]ie universal\ – lucru subliniat `n mod continuu de media, `n special de televiziune –, evenimentele nu au impus misiuni revolu]ionare. Nu au existat idei sus]inute de fanatici misionari. ~n pofida contactelor continue `ntre diferitele mi[c\ri de protest [i consult\rilor `ntr-adev\r comune, nu s-a dezvoltat nici o viziune utopic\ particular\, universalist\ [i misionar\, care s\ aminteasc\ de revolu]iile francez\ [i rus\ sau de revolta puritan\. Nu au existat armate revolu]ionare care s\ migreze dintr-un loc `ntr-altul, sper`nd s\ remodeleze respectivele lor societ\]i9. C`nd a venit `n Polonia, Havel nu a adus cu sine o armat\ care s\ revolu]ioneze Polonia; el a venit ca [ef al unui stat vecin [i prieten, pentru a vorbi `n fa]a Seim-ului polonez. Nu a existat nici o Interna]ional\ revolu]ionar\, ci numai o supraabunden]\ de grupuri de discu]ie, seminarii [i altele asemenea, care puneau un accent deosebit pe temele de interes comun, cum ar fi societatea civil\, libertatea, democra]ia constitu]ional\ [i – `ntr-o anumit\ m\sur\ – economia de pia]\. A lipsit acea pornire misionar\ universalist\, un element central `n multe dintre marile revolu]ii, `n special `n Fran]a [i `n Rusia. ~n consecin]\, viitorul este mult mai deschis. Pentru c\ nu exist\ nici o sanctificare utopic\ a politicii, viitorul nu este determinat de viziuni utopice totaliste, cu orient\ri misionare ferme. Fragilitatea elementelor utopice [i misionare a fost str`ns legat\ de caracterul fundamental al intelectualilor, acela de Kulturträger; de[i activi, de multe ori `n pozi]ii centrale, nu au aspirat la rolurile caracteristice intelectualilor `n marile revolu]ii sau `n multe dintre principalele mi[c\ri sociale moderne. Viziunea pe care ei au reprezentat-o a fost diferit\ de cea revolu]ionar\ clasic\, ca de altfel multe dintre ac]iunile lor. Majoritatea intelectualilor est-europeni au crescut [i au activat – chiar dac\ au fost deseori reprima]i [i, `n general, controla]i peste m\sur\ – `n cadrul institu]iilor academice, profesionale sau literare moderne, recunoscute a le fi tr\dat unele dintre principalele idealuri. De[i au protestat deseori `mpotriva viziunilor utopice totaliste `n numele c\rora se autolegitimau regimurile comuniste, unii erau pragmatici `n mod deschis; al]ii vorbeau `n numele libert\]ii, elogiind idealurile societ\]ii civile [i ale

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

109

moralit\]ii personale. Ei nu mai erau purt\torii unor puternice viziuni escatologice iacobine, caracteristice at`tor intelectuali revolu]ionari clasici. Al]i actori, cu totul secundari `n marile revolu]ii – în primul rînd purt\torii viziunilor [i mesajelor na]ionale, etnice [i, `ntr-o anumit\ m\sur\, religioase – au devenit mult mai importan]i. Temele primordialiste [i religioase au jucat un rol esen]ial, nu numai `n Polonia, unde biserica a fost `ntotdeauna puternic\, dar [i `n alte locuri. Anumite biserici din Germania de Est au jucat un rol major `n r\sturnarea regimului, de[i nu `ntr-un mod at`t de dramatic ca `n Polonia.

V Cum se pot explica schimb\rile revolu]ionare din Europa de Est? Urmeaz\ oare s\ fie descoperite a[a-zisele „cauze” `n m\sur\ s\ explice pr\bu[irea regimurilor comuniste? Printre cauzele invocate `n mod obi[nuit se num\r\ stagnarea economiei, deziluzia unor largi segmente ale popula]iei, pierderea legitimit\]ii acestor regimuri [i degradarea statutului lor interna]ional. De[i multe dintre cauzele declinului sistemului sovietic – diversele manifest\ri ale stagn\rii interne [i ale neputin]ei `n arena interna]ional\ – amintesc de declinul multor imperii, inclusiv al celor care au produs marile revolu]ii clasice, acestea nu ne spun destul. A[a cum asemenea cauze generale nu fac deosebire `ntre imperii, `ntre cel roman, bizantin [i abbasid, de exemplu, `ntre schimb\rile dinastice din China (`n special declinul dinastiei Ming) [i altele care au dat na[tere marilor revolu]ii, tot astfel ele nu explic\ motivele caracteristice ale declinului regimurilor comuniste10. De asemenea, ele nu sugereaz\ direc]iile pe care le pot lua acum aceste societ\]i. Pentru a putea explica ceea ce s-a `nt`mplat, este absolut necesar s\ privim atent contradic]iile caracteristice ale acestor regimuri, care, de fapt, erau legate de `ns\[i baza legitimit\]ii lor. La cel mai general nivel, contradic]iile [i-au avut originea `n faptul c\ regimul sovietic, a[a cum a evoluat dup\ institu]ionalizarea lui la `nceputul anilor ’20, a fost definit de o combina]ie destul de neobi[nuit\ de caracteristici. El a combinat caracteristici „tradi]ionale” – istorice, patrimoniale [i birocratice specifice, desigur, `n special imperiului ]arist – cu cele ale unui regim modern, care mobiliza `ntreaga popula]ie [i care `[i avea sorgintea `n monolitismul mi[c\rii [i ideologiei revolu]ionare11. Regimul sovietic a alterat c`]iva dintre parametrii de baz\ ai rela]iilor centru – periferie care se dezvoltaser\ sub regimul ]arist – `n special balan]a oarecum delicat\ dintre ata[amentul fa]\ de sistemul imperial [i relativa pasivitate politic\ a periferiei. Centrul revolu]ionar a mobilizat [i activat periferia `ntr-o foarte mare m\sur\ dar, `n acela[i timp, a `ncercat s\ o controleze foarte sever `n numele viziunii salva]ioniste comuniste, a[a cum a fost ea creat\ [i r\sp`ndit\ de elita conduc\toare [i de cadrele ei.

110

S.N. EISENSTADT

~n consecin]\, contradic]iile cele mai semnificative – cele mai cuprinz\toare [i mai hot\r`toare – dezvoltate de aceste regimuri `[i au originea `n baza legitimit\]ii lor, `n natura viziunii care combin\ premisele fundamentale ale modernit\]ii cu puternice orient\ri [i politici totalitare aplicate pe scar\ larg\. Cea mai important\ dintre aceste contradic]ii a fost aceea dintre componenta democratic-participativ\ de legitimare a acestor regimuri [i cea totalitar\, iacobin\; `ntre nivelul `nalt al mobiliz\rii sociale realizat de aceste regimuri [i `ncerc\rile de a controla `n totalitate toate grupurile mobilizate. Aceste contradic]ii au devenit din ce `n ce mai vizibile dup\ perioada stalinist\, dar `ntr-o anumit\ m\sur\ [i dup\ Hru[ciov, perioade `n care mobilizarea social\ intensiv\ [i crearea institu]iilor s-au f\cut `n numele acestei viziuni. Dup\ cum a subliniat Ernest Gellner, criza produs\ prin rutinizarea acestei viziuni, care a devenit chiar mai vizibil\ dup\ perioada Hru[ciov, a scos `n eviden]\ contradic]iile inerente ale acestor regimuri12. Cea dint`i scen\ `n care contradic]iile au devenit vizibile a fost cea economic\ – e[ecul economiei planificate de a distribui `n conformitate cu premisele sale. Stagnarea cresc`nd\ din perioada Brejnev reprezint\ punctul critic `n articularea problemelor economice ale regimului sovietic. Cauzat\ de incapacitatea general\ a planific\rii centralizate de a reglementa o economie modern\, relativ diversificat\ [i rutinat\, stagnarea a fost agravat\ de povara extrem de grea a cheltuielilor militare. Din cauza orient\rilor militare ferme ale regimului [i a dezvolt\rii armatei ca un sector autonom al societ\]ii [i economiei sovietice, dar [i a uria[elor cheltuieli militare [i economice din perioada Brejnev, datorate politicii interna]ionale sovietice `n perioada r\zboiului rece, a existat o tendin]\ ascendent\ a regimului de a mitui diferite sectoare ale societ\]ii prin intermediul unor privilegii subven]ionate. E[ecul din domeniul economic a atins nervul central al regimului – `n domeniul economic urma s\ fie realizat\ viziunea salva]ionist\ a regimului; domeniul economic a furnizat cel mai gr\itor test al viziunii regimului. Contradic]iile inerente ale acestor politici ar fi putut fi suprimate de un regim totalitar puternic – dar, `n acela[i timp, consecin]ele unei asemenea reprim\ri ar fi sl\bit sistemul `n mai multe privin]e. O dat\ ce restric]ia totalitar\ a fost ridicat\ – cum s-a `nt`mplat sub Gorbaciov – contradic]iile au explodat, amenin]`nd `ns\[i existen]a sistemului.

VI Contradic]iile acestor regimuri explic\ unele dintre caracteristicile majore ale societ\]ii civile care s-a dezvoltat `n interiorul lor, iar `n acest context este esen]ial s\ fie cercetate procesele de dezvoltare economic\ [i mobilizare social\ care au avut loc sub comunism13. Procesele continue de mobilizare social\, de

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

111

extindere a educa]iei [i de l\rgire a numeroaselor grupuri [i organiza]ii profesionale au creat `n Rusia sovietic\ o diversitate larg\ de nuclee, de germeni ai societ\]ii civile. ~n acela[i timp `ns\, societatea civil\ nu a beneficiat de nici un fel de autonomie, nici m\car `n m\sura `n care `i era permis\ `n timpul ]arului14. Controlul totalitar exercitat de regimul sovietic a erodat aproape complet fundamentele existente ale autonomiei societ\]ii civile. Totu[i, anumite nuclee ideologice institu]ionale ale societ\]ii civile puteau fi descoperite `n existen]a unor moduri de func]ionare formale, aparent legale, ale multor institu]ii [i organiza]ii. Chiar dac\ accesul la asemenea proceduri era adesea doar formal, existen]a lor servea ca un fel de reper privind c\ile adecvate de a ac]iona `n arena public\. Nucleele ideologice ale unei asemenea societ\]i civile `[i aveau originea `n c`teva dintre premisele de baz\ ale acestor regimuri – `n special `n accentul pus pe libertate, emancipare [i participare la via]a public\, care reprezentau componente majore ale viziunii comuniste. De[i aceste accente au fost suprimate de componentele iacobine ale regimurilor comuniste, acestea nu au putut niciodat\ s\ nege sau s\ elimine complet aceste teme. Aceste nuclee sau germeni de societate civil\ au `nceput s\ se dezvolte pe m\sur\ ce unele dintre contradic]iile respectivelor regimuri au devenit mai vizibile, dar [i din ce `n ce mai debilitante. ~ncerc\rile repetate ale acestor regimuri de a mitui p\r]i largi ale sectoarelor profesionale [i mai educate ale societ\]ii au n\scut una dintre direc]iile majore de dezvoltare a societ\]ii civile `n Rusia, Uniunea Sovietic\ [i, chiar `ntr-o mai mare m\sur\, `n Europa de Est. Acestor sectoare ale societ\]ii le-au fost alocate spa]ii mai largi, `n care li s-au permis un fel de activit\]i cvasiautonome, dar niciodat\ `n arena politic\ central\. O dat\ cu sl\birea continu\ a regimurilor [i cu cre[terea, `n interiorul sectoarelor de la conducere, a gradului de con[tientizare privind necesitatea reformelor, au `nceput s\ se dezvolte, `ntr-o mare varietate de forme, tentative din ce `n ce mai accentuate de a influen]a arena politic\ central\. ~n acela[i timp, nu era clar `n ce m\sur\ procedurile constitu]ionale sistematice din arena central\ vor evolua sau `[i vor g\si adep]i. Aceste nuclee de societate civil\ au fost mai puternice `n Europa de Est, unde guvernarea comunist\ totalitar\ a fost de mult mai scurt\ durat\, unde anumite tradi]ii ideologice [i institu]ionale ale societ\]ii civile au fost mai puternice – chiar dac\ nu deosebit de puternice `n compara]ie cu cele din Europa occidental\. ~n mod similar, av`nd `n vedere durata mai scurt\ a guvern\rii comuniste, tradi]iile mai puternice ale regimurilor parlamentare [i existen]a, ca `n cazul Bisericii catolice din Polonia, a unui num\r de sectoare autonome ale societ\]ii, toate aceste evolu]ii au fost mult mai puternice `n regimurile comuniste din Europa de Est dec`t `n Rusia – [i `n aceste ]\ri ele au devenit esen]iale `n r\sturnarea regimurilor comuniste15.

112

S.N. EISENSTADT

VII Caracteristicile specifice ale contradic]iilor regimului sovietic [i ale regimurilor comuniste ofer\ punctul de pornire pentru posibile explica]ii privind deosebirea dintre revolu]iile sau schimb\rile de regim din Europa de Est [i toate revolu]iile clasice. Aceste revolu]ii nu au fost orientate `mpotriva regimurilor „tradi]ionale”, premoderne sau chiar modernizatoare. Ele nu au fost rebeliuni sau proteste `mpotriva regimurilor autoritare tradi]ionale, `mpotriva dreptului divin al monarhilor, care au avut loc `n numele modernit\]ii sau iluminismului. Ele au fost, mai degrab\, o rebeliune [i un protest `mpotriva a ceea ce a fost perceput, din ce `n ce mai mult, de c\tre sectoare largi ale societ\]ilor est-europene, ca reprezent`nd o blocare [i o denaturare a modernit\]ii de c\tre regimurile totalitare. De[i aceste regimuri au blocat [i au denaturat modernitatea [i dezvoltarea `n mai multe feluri, `n ceea ce prive[te aspectele lor de baz\, simbolice [i institu]ionale, ele au fost societ\]i foarte moderne. Asemenea altor regimuri moderne, legitimarea lor `[i avea originea `n tipurile „clasice” de experien]\ revolu]ionar\ (englez\, american\, francez\) – legitimarea noului centru a fost formulat\ `n termeni care presupuneau transform\ri extensive ale rela]iilor centru – periferie. Acolo a avut loc o infiltrare cresc`nd\ a centrului c\tre periferie, dar [i o ciocnire a periferiei cu centrul, culmin`nd, deseori, cel pu]in prin [tergerea diferen]elor simbolice dintre centru [i periferie, f\c`nd astfel din apartenen]a la colectivitate un echivalent al particip\rii la centru16. Modernitatea acestor regimuri este, `n mod paradoxal, cel mai bine eviden]iat\ de faptul c\ toate au anun]at alegeri. De[i este foarte adev\rat c\ alegerile erau fictive, cum erau [i constitu]iile, se poate pune `ntrebarea de ce ]arii s-au opus alegerilor, `n timp ce liderii sovietici le-au impus. Ei au impus alegeri pentru c\ legitimitatea regimului, formulat\ `n termeni politici moderni, accepta necesitatea particip\rii politice; apelul la ceva similar dreptului divin al monarhilor era de neconceput. „Divinul” era vocea poporului, o viziune escatologic\ secularizat\ n\scut\ din imagina]ia poporului sau a unui sector imaginar al acestuia – proletariatul sau ceva similar. ~n consecin]\, aceste regimuri au promovat constitu]ii moderne, chiar dac\ `n practic\ ele erau la fel de fictive ca [i alegerile. At`t constitu]iile, c`t [i alegerile au atestat faptul c\ aceste regimuri totalitare, prin modul lor de legitimare, prin rela]iile `ntre centru [i periferie, dar [i prin programul lor politic [i cultural total, au fost regimuri moderne. ~ntr-adev\r, programul lor politic [i cultural a f\cut parte din modelul cultural al modernit\]ii. Orient\rile politice [i culturale caracteristice promovate de aceste regimuri s-au dezvoltat din tensiunile inerente ale programelor culturale ale modernit\]ii – `n special tensiunile dintre elementele iacobine [i cele liberale sau pluraliste ale acestui program. Orient\rile iacobine, cu credin]a lor `n posibilitatea trans-

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

113

form\rii societ\]ii prin ac]iuni politice totaliste s`nt foarte moderne, chiar dac\ r\d\cinile lor istorice merg `napoi la surse escatologice medievale. Elementul iacobin exist\ sub diferite `nf\]i[\ri – `n multe mi[c\ri populiste, fundamentaliste sau fasciste – [i `ntr-adev\r `n toate societ\]ile moderne, inclusiv `n cele constitu]ional-democratice. Exist\, de asemenea, `n mi[c\rile na]ionaliste. Dup\ cum a subliniat deseori Norberto Bobbio, elementul iacobin este puternic [i `n fascism, [i `n comunism, fiecare dintre acestea reprezent`nd, `ntr-un fel, imaginea `n oglind\ a celuilalt17. ~n societ\]ile constitu]ionale pluraliste – `n Statele Unite, Marea Britanie sau Fran]a – elementul iacobin este `ngr\dit; el constituie numai o singur\ component\ a ordinii constitu]ionale pluraliste globale. ~n regimurile totalitare, ideologiile [i structurile pluraliste au fost suprimate aproape cu des\v`r[ire, dar n-au fost niciodat\ distruse complet. Aceast\ reprimare sugereaz\ c\ s-au dezvoltat contradic]ii serioase nu numai `n privin]a performan]ei economice, dar [i `n privin]a premiselor politice de baz\.

VIII Din punctul de vedere al condi]iilor economice [i sociale [i al institu]iilor, societ\]ile comuniste nu au fost societ\]i tradi]ionale sau subdezvoltate `n sensul `n care ace[ti termeni s`nt folosi]i pentru a caracteriza a[a-numita Lume a treia, ea `ns\[i o entitate extrem de eterogen\. Structurile lor economice au fost cele ale unei economii politice relativ industrializate [i urbanizate. Mai mult, modul lor caracteristic de industrializare a fost legat de mobilizarea social\ pe scar\ larg\ [i de extinderea educa]iei, condi]ii care nu s`nt `ndeplinite `ntotdeauna `n Lumea a treia. S-a dezvoltat o aparen]\ de egalitate, chiar dac\ sub o form\ foarte s\r\c\cioas\. ~n ce prive[te straturile inferioare [i de mijloc, nu a fost numai o aparen]\. Evolu]iile institu]ionale – extinderea educa]iei, posibilitatea particip\rii politice, controlate, dar poten]ial semnificative, precum [i leg\tura lor cu industrializarea – au fost create chiar de regim. Acestea nu au fost `n afara regimului; ele au generat contradic]iile majore din interiorul regimurilor. At`t societatea sovietic\, c`t [i societ\]ile comuniste nu au fost pur [i simplu `napoiate [i subdezvoltate, aspir`nd s\ devin\ moderne. Mai degrab\, ele au fost societ\]i moderne sau pe cale de a deveni moderne, care, `ncerc`nd s\ le ajung\ din urm\ pe cele mai dezvoltate, au selectat [i combinat elementele institu]ionale [i ideologice iacobine ale modernit\]ii. De aceea, revolu]iile `mpotriva regimurilor comuniste din Europa de Est [i `mpotriva regimului totalitar din Rusia trebuie v\zute ca rebeliuni `mpotriva anumitor tipuri ale modernit\]ii, care au negat `n practic\ alte elemente, mai pluraliste, ale modernit\]ii, `n timp ce `n mod oficial instituiau anumite componente

114

S.N. EISENSTADT

centrale ale premiselor lor. Rebeliunile sau procesele revolu]ionare, ca [i diferitele `ncerc\ri de reform\, `mpreun\ cu noile mi[c\ri politice [i sociale din ceea ce a fost odinioar\ URSS, au fost rebeliuni sau proteste `mpotriva unei reprezent\ri gre[ite, a unei interpret\ri viciate a modernit\]ii. Ele au reprezentat o desf\[urare a dinamicii civiliza]iei moderne.

IX Contradic]iile caracteristice modernit\]ii, care defineau aceste regimuri, s`nt cele care furnizeaz\ bazele unei explica]ii a faptului c\ diferitele grupuri aflate la conducere – [i nu numai cele de la v`rf, dar [i cele din e[aloanele de mijloc ale aparatului birocratic, ale armatei [i for]elor de securitate – au capitulat at`t de u[or. Toate erau extrem de mobilizate [i trecuser\ prin procese intense de socializare politic\. Fiind grupurile cele mai socializate politic ale regimului, ele erau socializate `n numele a dou\ componente sau orient\ri diferite. Una era reprezentat\ de elementul iacobin, escatologic, transformat `ntr-un cadru totalitar. Dar ei erau socializa]i [i `n numele libert\]ii, particip\rii [i democra]iei – chiar dac\ aceste elemente erau pervertite [i reprimate. Socializarea politic\ a acestor grupuri putea s\ intensifice cu u[urin]\, `n condi]ii propice, procesul de con[tientizare a contradic]iilor dintre premisele regimurilor [i performan]ele acestora. Este dificil de [tiut c`t de `n serios [i-au luat aceste grupuri idealurile. ~ns\ o dat\ ce lucrurile au `nceput s\ se schimbe, iar impactul televiziunilor str\ine a crescut, temele mai democratice au avut un ecou mai larg – `n mod paradoxal – probabil din cauza socializ\rii politice primite. Aceasta poate explica `n parte puternica predispozi]ie a unor largi sectoare ale acestor societ\]i de a asculta mesajele radio [i televizate transmise de Occident; de asemenea, poate explica [i impactul acestor mesaje. Dac\ pr\bu[irea regimurilor comuniste `n Europa de Est trebuie explicat\ `n termeni diferi]i de cei ai revolu]iilor „clasice”, care au introdus programul politic al modernit\]ii, exist\ totu[i similarit\]i: rela]ia str`ns\ dintre protestele populare, luptele de la centru [i grupurile de intelectuali care s-au format; rolul protestelor morale; sublinierea legitimit\]ii unui asemenea protest, care este central\ `n toate cazurile. Toate acestea au fost caracteristici specifice marilor revolu]ii, specifice procesului politic modern care a fost anun]at de acestea. Din punctul de vedere al dezvolt\rii unor asemenea teme, se pare c\ `n procesul de pr\bu[ire a regimurilor comuniste s-a dezvoltat un paralelism destul de interesant – pe l`ng\ mari diferen]e `n detaliile concrete – `n ceea ce prive[te unele dintre acele evolu]ii din Occidentul contemporan, `n special referitoare la anumite evolu]ii care au fost deseori denumite ca „postmoderne”: de-charismatizarea centrelor; sl\birea viziunii politice utopice asupra `ntregii societ\]i [i a componentei misionar-ideologice. Chiar [i atunci c`nd credin]a `n democra]ie [i

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

115

`n economia de pia]\ scoate la iveal\ asemenea elemente, exist\ o tendin]\ concomitent\ a multor orient\ri utopice de a se dispersa; sferele „cotidiene” [i semiprivate ale vie]ii au devenit centrale18.

X Faptul c\ pr\bu[irea regimurilor comuniste pare s\ duc\ la institu]ionalizarea unor regimuri noi [i, judec`nd dup\ aparen]e, democrat-constitu]ionale – a unor societ\]i mai moderne – nu `nseamn\ c\ o asemenea institu]ionalizare se va face cu u[urin]\. Este acum pe deplin recunoscut faptul c\ tranzi]ia este fragil\. Numeroasele capcane economice, marile agita]ii [i tulbur\ri sociale care `nso]esc tranzi]ia de la economiile de comand\ comuniste la anumite tipuri de economie de pia]\, fragilitatea tradi]iilor constitu]ionale [i democratice `n ]\rile est-europene, precum [i amenin]area continu\ a intensific\rii loialit\]ilor etnice, primordialiste au devenit din ce `n ce mai vizibile. Exist\ `ntotdeauna posibilitatea unui colaps economic [i a unei anarhii generale. ~ns\ problemele nu au luat na[tere pur [i simplu datorit\ pr\bu[irii imperiilor „tradi]ionale”, tranzi]iei de la unele societ\]i „premoderne” la societ\]i pe deplin moderne sau dintr-o modernitate denaturat\ la un stadiu relativ pa[nic, care poate foarte bine constitui semnalul unui anumit fel de „sf`r[it al istoriei”. Tulbur\rile vizibile de ast\zi din Europa de Est reprezint\ o dovad\ a existen]ei unor probleme [i tensiuni inerente modernit\]ii, demonstr`nd fragilitatea poten]ial\ a `ntregului proiect al modernit\]ii. Aceste tulbur\ri pun `n eviden]\ tensiunile inerente caracteristice procesului politic modern. Cele mai importante s`nt tensiunile dintre concep]iile diferite [i adeseori contradictorii despre „voin]a general\” [i rela]ia dintre aceste concep]ii [i reprezentarea intereselor separate ale diferitelor sectoare ale societ\]ii, de exemplu tensiunile dintre diversele politici, luate laolalt\, [i politica binelui comun, dintre articularea [i agregarea diferitelor interese, pe de o parte, [i ale diferitelor concep]ii ale binelui comun, pe de alta, dintre – pentru a folosi formularea lui Bruce Ackerman – politica de rutin\ [i politica „revolu]ionar\”19. Contrar presupunerilor multor anali[ti care utilizeaz\ teoria alegerii ra]ionale (rational-choice), mobilizarea sprijinului `n jurul liderilor [i programelor, realizat\ `n principal, de[i nu numai, prin intermediul partidelor [i mi[c\rilor sociale, nu se bazeaz\ pur [i simplu pe reunirea mai multor interese separate. Asemenea mobilizare are loc, `n egal\ m\sur\, `n jurul articul\rii diferitelor concep]ii ale binelui comun; ea joac\ un rol central `n mobilizarea suportului politic. Asemenea mobilizare se va concentra deseori, a[a cum a ar\tat Alessandro Pizzorno, `n jurul simbolurilor de identitate colectiv\ – identitate politic\, social\ sau etnic\ – precum [i `n jurul concep]iei `nrudite de bine comun al `ntregii societ\]i, care este mai str`ns legat\ de componentele primordialiste [i sacre ale legitim\rii20.

116

S.N. EISENSTADT

XI Astfel de tensiuni s`nt inerente tuturor regimurilor moderne. ~n regimurile autoritare [i totalitare, ele s`nt reprimate, dar niciodat\ distruse. ~n regimurile democrat-constitu]ionale relativ stabile, tensiunile pot fi atenuate, dar ele mocnesc `ntotdeauna, gata s\ erup\, a[a cum au [i fost, `n cazul unor schimb\ri intense. Tensiunile [i fragilitatea poten]ial\ ale regimurilor democrat-constitu]ionale – `n esen]\, ale tuturor celor moderne – s`nt amplificate de faptul c\ regimurile moderne evolueaz\ `ntr-un context intern [i interna]ional extrem de variabil, aflat `n continu\ schimbare. Condi]iile care duc la institu]ionalizarea [i continuitatea lor s`nt, prin ele `nse[i, inerent instabile. ~n orice situa]ie de schimbare rapid\, societ\]ile moderne pot dezvolta tendin]e `n mare m\sur\ contradictorii `n ceea ce prive[te dezvoltarea condi]iilor care duc la institu]ionalizare, la perpetuarea [i continuitatea regimurilor democrat-constitu]ionale. Asemenea situa]ii produc schimb\ri `n definirea grani]elor politicului21, v\zut ca domeniul oportun de activitate a statului; `n structurile centrului puterii; `n m\sura `n care diferitele sectoare ale societ\]ii civile au acces la aceste centre; `n natura leg\turii dintre sectoare [i dintre acestea [i stat; `n categoriile de drepturi care s`nt extinse asupra anumitor sectoare ale societ\]ii. Din punctul de vedere al construirii societ\]ii civile [i al rela]iilor ei cu statul, `n asemenea situa]ii de tranzi]ie, evolu]iile pot urma c`teva direc]ii 22. Se pot include aici dezvoltarea unor noi sectoare autonome ale societ\]ii civile; activarea politic\ a unor asemenea sectoare prin activit\]ile multiplelor elite [i contra-elite; l\rgirea diverselor domenii de leg\tur\ dintre stat [i societate, care include at`t activarea „vechilor” tipuri, cum ar fi corpurile consultative, c`t [i dezvoltarea unora noi – aflate `n diferite grade de concordan]\ cu organizarea democrat-constitu]ional\. Dimpotriv\, procesele de „tranzi]ie” pot evolua `ntr-o direc]ie complet diferit\. Ele pot contribui la subminarea condi]iilor care favorizeaz\ dezvoltarea [i continuitatea regimurilor democrat-constitu]ionale. Necontenitele tranzi]ii sociale [i economice pot s\ modifice u[or distribu]ia de putere din interiorul principalelor sectoare ale societ\]ii, erod`nd multe centre autonome de putere, cre`nd un vid de putere. Mai mult, politicile al c\ror scop ini]ial a fost acela de a sl\bi centrele semimonopoliste de putere existente – cum ar fi, de exemplu, cele legate de institu]ionalizarea statului bun\st\rii sociale – pot amplifica puterea politic\ [i administrativ\ a statului `ntr-o asemenea m\sur\, `nc`t s\ distrug\ bazele de putere independente. Dup\ cum au demonstrat Tocqueville, Marx [i Weber, spectrul birocratiz\rii tuturor domeniilor principale ale vie]ii sociale [i politice a revenit continuu `n discursul politic al societ\]ilor moderne, cu o intensitate accentuat\ doar de dezvoltarea regimurilor totalitare. Exist\ [i alte posibilit\]i. Multe dintre sectoarele societ\]ii civile existente, cu domeniile lor interconectate complexe, pot constitui piedici `n restructurarea

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

117

rela]iilor dintre societatea civil\ [i stat. ~ns\[i ap\rarea acestor sectoare le poate transforma din ce `n ce mai mult `n sectoare corporative `nguste sau atribuite [i poate periclita acceptarea lor ini]ial\ de c\tre noile centre [i structuri comune `n curs de apari]ie. ~n sf`r[it, at`t vechea structur\ asociativ\, c`t [i noile sectoare ale societ\]ii civile pot fi subminate, put`nd da na[tere la mase extrem de instabile. ~n multe cazuri similare, astfel de procese au fost intensificate de apari]ia noilor comunit\]i na]ional-colective [i etnice [i a conflictelor destructive care au rezultat. Asemenea evolu]ii sau tranzi]ii – fie de la regimuri nondemocratice la cele democrat-constitu]ionale, fie `n cadrul regimurilor democrat-constitu]ionale – s`nt str`ns legate de tensiunile inerente proceselor politice moderne dintre diferitele [i deseori contradictoriile concep]ii ale voin]ei generale [i rela]ia dintre aceste concep]ii [i reprezentarea intereselor separate ale diverselor sectoare ale societ\]ii; adicã, tensiunile dintre politicile diverse luate laolalt\ [i politica binelui comun, dintre politica de rutin\ [i cea revolu]ionar\.

XII ~n aceste situa]ii, ca `n multe altele care implic\ schimb\ri intense `n cadrul regimurilor moderne, confruntarea dintre diverse moduri de legitimare [i diverse aspecte ale procesului politic modern devine deosebit de acut\. Toate tensiunile [i problemele au devenit extrem de vizibile `n procesele de tranzi]ie din Europa de Est. Asemenea perioade de schimbare – de tranzi]ie – nu s`nt `n nici un caz excep]ionale. Ele s`nt, cum reiese de mai sus, extrem de obi[nuite, ]in`nd de contextul intern [i interna]ional `n continu\ schimbare al lumii contemporane. ~n asemenea perioade, articularea protestelor iese `n eviden]\ ca o component\ important\ a procesului politic. Cele mai intense teme [i mi[c\ri de protest s`nt acelea `n care articularea intereselor separate concrete devine str`ns legat\ de promovarea diferitelor concep]ii ale binelui comun. Ubicuitatea acestor tensiuni din cadrul regimurilor democrat-constitu]ionale moderne subliniaz\ una dintre cele mai importante provoc\ri care stau `n fa]a acestor regimuri – [i anume, cum s\ creeze o anumit\ structur\ `n care diferitele perspective asupra binelui comun s\ poat\ concura f\r\ a submina `ns\[i posibilitatea de func]ionare a sistemului. Ea pune problema naturii unei baze (sau a bazelor) comune de acceptare a unui regim democrat-constitu]ional – dincolo de acceptarea regulilor jocului – [i a posibilit\]ii existen]ei acestor elemente comune `n condi]iile unei baze multiple de legitimare, at`ta timp c`t nici una dintre ele nu devine predominant\. Ubicuitatea acestor tensiuni indic\ faptul c\ una dintre provoc\rile majore continue care stau `n fa]a regimurilor constitu]ionale moderne o constituie, pe l`ng\ necesitatea de a se asigura c\ actorii politici principali vor adera la regulile curente ale jocului, capacitatea acestora de a `ncorpora protestul, de a redefini

118

S.N. EISENSTADT

grani]ele politicului, de a transforma bazele de legitimare a acestor regimuri. Marile crize ale acestor regimuri – precum cele din anii ’30 `n multe dintre ]\rile europene – au fost de obicei asociate cu e[ecul de a realiza asemenea transform\ri interne. Regimurile constitu]ionale occidentale, dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, chiar dac\ nu [i `ntre cele dou\ r\zboaie mondiale, au demonstrat c\, `n ciuda temerilor continue referitoare la criza statului sau a capitalismului, au `n mare m\sur\ capacitatea de a se autotransforma. ~n Occident nu s-a pr\bu[it nici un regim democratic dup\ sf`r[itul celui de-al doilea r\zboi mondial. ~ntr-adev\r, tendin]a general\ pare s\ se `ndrepte `n direc]ia opus\, lu`nd `n considerare faptul c\ regimurile autoritare – `n Spania, Portugalia, Grecia [i, foarte recent, `n America Latin\ – au devenit democratice. ~n mod similar, c`teva ]\ri din afara Europei – India, Japonia [i Israel – au fost capabile s\ men]in\ regimuri democrat-constitu]ionale dup\ sf`r[itul celui de-al doilea r\zboi mondial – la fel ca [i Germania [i Italia – cele dou\ ]\ri `n care pr\bu[irea democra]iei `n perioada interbelic\ a fost cea mai dramatic\. Dar chiar [i `n cadrul acestor regimuri nu se poate face abstrac]ie de posibilitatea unei crize sau a unui colaps. Aceasta este, evident, chiar mai valabil `n cazul regimurilor constitu]ionale pe cale de constituire `n Europa de Est. Stadiile ini]iale ale pr\bu[irii regimurilor comuniste – caracteristicile relativ pa[nice, care le-au distins de marile revolu]ii – au sugerat c\ ele ar putea demonstra o asemenea capacitate de autotransformare. ~n acela[i timp `ns\, tulbur\rile care `nso]esc tranzi]iile dau na[tere la noi `ndoieli cu privire la aceast\ capacitate. Asemenea `ndoieli se datoreaz\ nu numai condi]iilor specifice ale acestor tranzi]ii, dar [i combina]iilor de condi]ii inerente regimurilor moderne, `n special ale celor democrat-constitu]ionale. De aceea, evolu]iile din Europa de Est arunc\ o lumin\ important\ asupra problematicii modernit\]ii, asupra fragilit\]ii inerente a marelui proiect istoric [i cultural al modernit\]ii. Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Daedalus (Journal of the American Academy of Arts and Sciences), din num\rul intitulat „The Exit from Communism”, 121:2 (prim\vara 1992): 21-41. 1. Despre revolu]iile moderne clasice, vezi: S.N. Eisenstadt, Revolutions and the Transformation of Societies (New York: Free Press, 1978); idem, „Frameworks of the Great Revolutions: Culture, Social Structure, History and Human Agency”, International Social Science Journal, 133 (1992): 385-401; M. Lasky, „The Birth of a Metaphor: On the Origins of Utopia and Revolutions”, Encounter 34 (2) (1970): 35-45, [i (3) (1970): 30-42; Utopia and Revolution (Chicago, IL: University of Chicago Press, 1976). Despre revolu]ii [i modernitate, vezi, de exemplu, num\rul special „The French Revolution and the Birth of Modernity”, Social Research (1989).

PR|BU{IREA REGIMURILOR COMUNISTE

119

2. Vezi Eisenstadt, Revolutions and the Transformation of Societies. 3. Despre rolul grupurilor de intelectuali `n unele revolu]ii, vezi: A. Cochin, La Revolution et la Libre Pensée (Paris: Plon-Nourrit, 1924); idem, L’esprit du Jacobinisme (Paris: Universitaires de France, 1979); [i J. Baechler, prefa]a la Cochin, L’esprit du Jacobinisme, 7-33. Vezi [i F. Furet, French Revolution (New York: Macmillan, 1970); idem, Rethinking the French Revolution (Chicago, IL: University of Chicago Press, 1982) [i V.C. Nahirny, The Russian Intelligentsia: From Torment to Silence (New Brunswick, NJ: Transaction Books, 1983). 4. Despre sanctificarea violen]ei `n revolu]iile clasice, vezi: S.N. Eisenstadt, „Frameworks of the Great Revolutions: Culture, Social Structure, History and Human Agency”, International Social Science Journal, 133 (1992): 385-401. 5. Despre elementele utopice `n marile civiliza]ii [i revolu]ii, vezi: A.B. Seligman (ed.), Order and Transcendence: The Role of Utopias and the Dynamics of Civilization (Leiden: E.J. Brill, 1989); M. Lasky, Utopia and Revolution; R. Saage, Das Ende der Politisches Utopie? (Frankfurt-Main: Suhrkamp, 1990). 6. Despre elementele escatologice, vezi: Seligman, Order and Transcendence; S. Friedlander, G. Holton, Leo Marx [i E. Skolnikoff (ed.), Visions of Apocalypse: End or Rebirth? (New York and London: Holmes & Meier, 1985); C. Lefort, The Political Forms of Modern Society: Bureaucracy, Democracy and Totalitarism (Cambridge, MA: MIT Press, 1986); idem, Part II, „On Revolution”, `n C. Lefort, Democracy and Political Theory (Minneapolis, MN: University of Minnesota Press, 1988), 57-163; J. Dunn, „Totalitarian Democracy and the Legacy of Modern Revolutions – Explanation or Indictment?”, `n J. Dunn, K.D. Bracher [i Sh. Avineri, Totalitarian and After, International Colloquium in Memory of Jacob L. Talmon, Jerusalem, 21-24 iunie 1982, The Israel Academy of Sciences and Humanities (Jerusalem: The Hebrew University Magnes Press, 1984), 37-56; K.D. Bracher, „Turn of the Century and Totalitarian Ideology”, `n Dunn, Bracher [i Avineri, 70-83; Sh. Avineri, „Different Visions of Political Messianism in the Marxist European Tradition”, `n Dunn, Bracher [i Avineri, 96-104. Despre aspectele liminale ale procesului revolu]ionar, vezi: S.N. Eisenstadt, „Comparative Liminality: Liminality and Dynamics of Civilization”, Religion (15) (1985): 315-338. 7. Din literatura vast\ despre acest subiect, vezi de exemplu: Pietro Grilli di Cortona, „From Communism to Democracy: Rethinking Regime Change in Hungary and Czechoslovakia”, International Social Science Journal (128) (May 1991): 315-331. 8. G. Konrád, Antipolitik – Mitteleuropäische Meditationen (Frankfurt-Main: Suhrkamp, 1985). 9. Despre componentele universaliste [i misionare `n marile revolu]ii, vezi C. Lefort `n Eisenstadt, Revolutions; R. Kosellek, „Historical Criteria of the Modern Concept of Revolutions”, `n idem, Futures Past – on the Semantics of Historical Time (Cambridge, MA: MIT Press, 1985), 39 [i S.N. Eisenstadt, „Frameworks of the Great Revolutions: Culture, Social Structure, History and Human Agency”, International Social Science Journal, 133 (1992): 385-401. 10. Despre analiza unor asemenea cazuri, vezi S.N. Eisenstadt, „Frameworks of the Great Revolutions: Culture, Social Structure, History and Human Agency”, International Social Science Journal, 133 (1992): 385-401. J.A. Goldstone, Revolution and Rebellion in the Early Modern World (Berkeley and Los Angeles, CA: University of California Press, 1991). 11. Despre procesele specifice de pr\bu[ire a regimului comunist, vezi, de exemplu, din literatura occidental\, num\rul special al World Politics, 44 (1) octombrie 1991 („Liberalization and Democratization in the Soviet Union and Eastern Europe”), de asemenea S.N. Eisenstadt, „Center Periphery in Soviet Russia”, `n A.J. Motyl (ed.), Rethinking Theoretically about Soviet Nationalities (New York: Columbia University Press, 1992).

120

S.N. EISENSTADT

12. Comentarii f\cute de Ernest Gellner la seminarul despre fundamentalism, sub auspiciile American Academy of Arts and Sciences, noiembrie 1991, Chicago. 13. Vezi num\rul special din World Politics men]ionat `n nota nr. 11 [i Eisenstadt, „Center Periphery in Soviet Russia”. 14. Despre societatea civil\ `n Imperiul }arist, vezi de exemplu E.W. Clowes, S.D. Kassow [i J.L. West (ed.), Between Tsar and People (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1991). 15. P. Grilli di Cortona, „From Communism to Democracy” [i idem, Le Crisi politiche nei regimi communisti (Milan: Franco Angeli, 1980). 16. Despre conceptul de centru, vezi E. Shils, „Center and Periphery” `n idem, Center and Periphery, Essays in Macrosociology (Chicago, IL: University of Chicago Press, 1975), 3-34. Despre rela]iile centru – periferie `n modernitate, vezi S.N. Eisenstadt, Tradition, Change and Modernity (New York: John Wiley, 1973), capitolele 9-11, 203-258 [i idem, „PostTraditional Societies and the Continuity and Reconstruction of Tradition”, `n S.N. Eisenstadt (ed.), PostTraditional Societies (New York: W.W. Norton, 1972), 1-29. Despre perspectiva general\ asupra modernit\]ii, vezi J. Habermas, The Philosophical Discourse of Modernity (Cambridge, MA: MIT Press, 1987). 17. N. Bobbio, Il Futuro della Democrazia (Torino: Giulio Einaudi Editore, 1984); idem, „Postfazione”, `n N. Bobbio, Profilo Ideologico del Novecento Italiano (Torino: Giulio Einaudi, 1986), 177-185; N. Matteucci, „Democrazia e autocrazia nel pensiero di Norberto Bobbio”, `n Per una Teoria Generale della Politica – Scritti Dedicatti a Norberto Bobbio (Firenze: Passigli Editori, 1983), 149-179. Vezi de asemenea E. Frankel, „Strukturdefekte der Demokratie und deren Überwindung” [i „Ratennythos und Soziale Selbsbestimmung”, `n E. Frankel, Deutschland und die Westlichen Demokratien (Frankfurt-Main: Suhrkamp, 1990), 68-95 [i 95-137, respectiv. O pozi]ie foarte ferm\ `mpotriva accentului pus pe „voin]a comun\” `n numele „emancip\rii” poate fi g\sit\ `n H. Lubbe, Freiheit statt Emanzipationszwang: Die Liberalen Traditionen und das Ende der Marxistischen Illusionen (Zurich: Edition Interfrom, 1991). 18. Despre anumite aspecte ale evolu]iilor „postmoderne”, vezi: J. Habermas, „Die Neue Unübersichtlichkeit, Die Krise des Wohlahrtsstaates und die Erschöpfung Utopische-energien”, `n J. Habermas, Die Neue Unübersichtlichkeit (Frankfurt-Main: Suhrkamp, 1985), 141-167; A. Melucci, L’invenzione del Presente, Movimenti Sociali nelle Societa Complesse (Bologna: Societa Editori Il Mulino, 1982); idem, „The Symbolic Challenge of Contemporary Movements”, Social Research (iarna 1985), 789-816; S.N. Eisenstadt, „Some Observations on «PostModern» Society”, `n Volker Bornschier et al. (ed.), Diskontinuität des Sozialen Wandels (Frankfurt: Campus Verlag, 1990), 287-296; C. Offe, „New Social Movements: Challenging the Boundaries of Institutional Politics”, `n idem, 817-909; Saage, Das Ende der Politische Utopie? 19. A. Przeworski, „Democracy as a Contingent Outcome of Conflicts”, `n J. Elster [i R. Slagstad (ed.), Constitutionalism and Democracy (Cambridge: Cambridge University Press and Norwegian University Press, 1988), 59-81; Ackerman, „Neo Federalism?” 153-195; J. Nedelsky, „American Constitutionalism and the Paradox of Private Property”, 241-275; J. Lambert, Tocqueville et les deux démocraties (Paris: Presses Universitaires, 1983). 20. A. Pizzorno, I Soggetti del Pluralismo Classi Partiti Sindicati (Bologna: Il Mulino, 1980). 21. Vezi Charles S. Maier (ed.), Changing Boundaries of the Political (Cambridge: Cambridge University Press, 1987). 22. Vezi S.N. Eisenstadt, „Introduction” `n idem (ed.), Democracy and Modernity, Colocviu interna]ional cu ocazia celebr\rii centenarului David Ben Gurion (Leiden: E.J. Brill, 1991), vii-xiv.

5 ANUL ADEV|RULUI* Timothy Garton Ash Scrierile istoricului [i jurnalistului britanic Timothy Garton Ash despre soarta Europei Centrale, despre apari]ia mi[c\rilor independente care contestau regimurile leniniste, despre natura revolu]iilor din 1989 [i despre urm\rile acestora au anticipat uimitor de bine cursul evenimentelor [i au fost deosebit de influente. ~n aceast\ profund\ analiz\ referitoare la annus mirabilis 1989, Garton Ash propune o compara]ie `ntre revolu]iile europene de la 1848 [i marile transform\ri care au `nceput o dat\ cu evenimentele din 1989. El insist\ asupra rolului intelectualilor `n formularea limbajului [i strategiei de eliberare. F\r\ a nega importan]a ac]iunii de mas\, Garton Ash eviden]iaz\ importan]a crucial\ a rezisten]ei intelectualilor `mpotriva ideologiei comuniste. ~n opinia sa, sf`r[itul comunismului `n Europa Central\ [i de Est `n 1989 poate fi `n]eles ca fiind rezultatul unei dispute `ntre o serie de idei c\rora le trecuse timpul [i o alt\ serie de idei c\rora le sosise timpul. Ca [i Jeffrey Isaac (dar spre deosebire de G.M. Tamás [i Tony Judt), Garton Ash vede mo[tenirea disiden]ei ca fiind extrem de semnificativ\ `n modelarea noilor comunit\]i politice. De asemenea, el ofer\ o interpretare care arunc\ o lumin\ asupra cauzelor pr\bu[irii, insist`nd asupra rolului lui Gorbaciov, circumstan]elor interna]ionale (procesul Helsinki) [i a faptului c\ elita conduc\toare `[i pierduse convingerea `n dreptul ei de a guverna. Un alt punct important al acestei contribu]ii este insisten]a autorului asupra rolului ini]iativelor societ\]ii civile `n rena[terea no]iunii de cet\]ean [i a practicii acesteia. Eseul lui Garton Ash identific\ unul dintre riscurile majore cu care se confrunt\ aceste societ\]i, printre care prejudec\]ile na]ionaliste, inegalitatea, s\r\cia [i nemul]umirea maselor. Dar, afirm\ el, chiar dac\ perspectivele sumbre vor deveni realitate `n unele ]\ri, aceasta nu va diminua semnifica]ia lui 1989 ca reprezent`nd o afirmare pasionat\ a destinului democratic al Europei. *

Reprodus cu permisiunea editorului din Timothy Garton Ash, Foloasele prigoanei. Lanterna magic\, Editura Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1997, pp. 386-406. Traducere din limba englezã de Corina Popescu (n.ed.).

122

TIMOTHY GARTON ASH

Garton Ash folose[te termenul „refolu]ie” pentru a sugera natura dual\ a transform\rilor `n curs de desf\[urare: o combina]ie de reforme treptate [i de schimb\ri revolu]ionare, un amestec de continuitate [i discontinuitate cu trecutul comunist. De aceea, schimb\rile din 1989 s`nt v\zute ca un rezultat al `ncerc\rilor de a reforma sistemul „de sus” [i „de jos” de a-l modifica fundamental, adic\ de a-l distruge. *** Acesta a fost anul c`nd a murit `n Europa de Est comunismul. 1949-1989. Fie-i ]\r`na u[oar\! Iar epitaful s\u ar putea suna astfel: Nimic din tot ce-a f\cut `n via]\ N-a fost mai bun dec`t c\ a murit.

Lucrul acela care se instalase pe nou-croitele teritorii ale Poloniei, Cehoslovaciei, Ungariei, României [i Bulgariei [i `n nou-creata Republic\ Democrat\ German\ dup\ 1949, lucrul numit, `n func]ie de punctul de vedere, „socialism”, „totalitarism”, „stalinism”, „dictatur\ a unui birou politic”, „socialism real”, „capitalism de stat”, „dictatur\ exagerat\” sau, mai neutru, „sistem de tip sovietic” – lucrul acela nu va mai `nvia niciodat\. {i se poate afirma c\, din moment ce nu mai putem vorbi despre comunism, n-ar mai trebui s\ vorbim despre o Europ\ de Est, cel pu]in nu cu majuscul\. Vom avea, `n schimb, din nou o Europ\ Central\, o Europ\ Central\ [i de Est, o Europ\ de Sud-Est, o Europ\ de est cu „e” mic [i, mai ales, popoare, na]iuni [i state. Desigur, chiar [i f\r\ o r\sturnare politico-militar\ `n interiorul Uniunii Sovietice vor mai fi multe conflicte, mult\ nedreptate [i mizerie `n aceste ]inuturi. Dar va fi vorba de altfel de conflicte, de altfel de nedreptate [i mizerie: noi [i vechi, postcomuniste dar [i precomuniste. ~n cazul cel mai r\u, s-ar putea totu[i s\-[i fac\ apari]ia noi dictatori: dar vor fi altfel de dictatori. Nu vom mai vedea niciodat\ sistemul acela, caracterizat prin concentrarea puterii politice [i economice [i a instrumentelor de coerci]ie `n m`inile unui singur partid leninist, care se manifesta din punct de vedere sociologic ca o nou\ clas\, `n state cu o suveranitate limitat\ `n mod arbitrar. Bine`n]eles, dac\ umbl\m pe str\zile din Praga, Var[ovia sau Leipzig `i mai g\sim `nc\ urmele cenu[ii [i familiare: fa]adele aplatizate `n stil neoclasic stalinist din toate pie]ele Victoriei, bulevardele Lenin, o]el\riile, [antierele navale, func]ionarii superiori `ntre dou\ v`rste, cu `nceput de chelie, [i minciunile lor prefabricate, formularele pe h`rtie proast\ ce trebuie completate `n patru exemplare, cozile, atitudinea gen „ne facem c\ muncim [i v\ face]i c\ ne pl\ti]i”. {i totu[i dovezile palpabile ale existen]ei acestui sistem s`nt `nl\turate

ANUL ADEV|RULUI

123

cu o vitez\ care le provoac\, `n mod sigur, ceva nelini[te conservatorilor. (~n Polonia exist\ un plan de p\strare a vechilor elemente de decor `ntr-un parc de distrac]ii. Denumirea propus\ e Stalinland.) Dac\ `n 1989 a fost sf`r[itul, care a fost `nceputul sf`r[itului? Citind presa sau ascult`nd-o vorbind pe doamna Thatcher ai crede c\ istoria a `nceput cu Gorbaciov. ~n extrema cealalt\, unii obi[nuiesc s\ spun\ c\, `n Europa de Est, comunismul era os`ndit de la na[tere. Aceast\ tez\ poate fi, la r`ndul ei, avansat\ `n mai multe forme. Se poate spune c\ ideologia comunist\ era incompatibil\ cu cultura politic\ a Europei Centrale [i de Est, cu toate c\ nu e clar de ce aceast\ cultur\ politic\ ar trebui s\ se opreasc\ brusc la at`t de arbitrara frontier\ vestic\ a Uniunii Sovietice. Pe de alt\ parte, se poate afirma c\ aceast\ idee minunat\ – comunismul – a fost ucis\ `n fa[\ numai pentru c\ popula]ia Europei de Est n-a ajuns la ea prin mijloace proprii, ci i-a fost impus\ de o putere str\in\, care nici ea n-o `n]elegea pe deplin. Sau se mai poate spune: comunismul este incompatibil cu natura uman\, punct. Fie din pricina unei malforma]ii congenitale, fie pur [i simplu ca rezultat al aplic\rii brutale a forcepsului, fapt e c\ moartea comunismului era hot\r`t\ `nc\ de la na[tere. ~ntre aceste dou\ pozi]ii extreme, unele persoane din ]\rile `n chestiune ]in s\ atrag\ aten]ia asupra diverselor presupuse „ocazii pierdute” sau momente de cotitur\ la care, o dat\ ajuns\, istoria Europei de Est n-a reu[it s\ coteasc\. ~n aceast\ categorie conduc anii 1956 [i 1968. Cum se `nt`mpl\ de obicei, un element de adev\r exist\ `n toate aceste pretinse explica]ii, de[i unele con]in mai mult adev\r dec`t altele. Churchill a declarat: „N-am devenit prim-ministru al Regelui pentru a prezida ac]iunea de lichidare a Imperiului Britanic” [i a continuat s\ fac\ aproape exact acela[i lucru. Gorbaciov a ajuns la putere propun`nd salvarea Imperiului sovietic [i prezideaz\ opera]iunea de dezintegrare a acestuia. C\ Moscova le-a permis fostelor ]\ri-satelit s\ hot\rasc\ singure ce guvernare doresc era evident o condi]ie sine qua non. ~ns\ natura [i direc]ia proceselor locale de autodeterminare nu pot fi `n]elese studiind politica sovietic\. Cauzele se afl\ `n alt\ parte, `n istoria fiec\reia dintre aceste ]\ri, `n interac]iunile lor cu vecinii lor est-europeni [i cu acea Europ\ mai liber\ [i mai prosper\ ce se `ntinde la vest, la nord [i la sud de ele. Dac\ a[ fi constr`ns s\ precizez o dat\ anumit\ pentru „`nceputul sf`r[itului” `n cadrul acestei istorii interne a Europei de Est, aceasta ar fi luna iunie 1979. Judecata mea ar putea fi considerat\ drept excesiv de polonocentric\, dar eu s`nt convins c\ primul mare pelerinaj al Papei `n Polonia a fost momentul de cotitur\. Atunci s-a v\zut prima oar\ acea masiv\, sus]inut\ [i totu[i profund pa[nic\ [i disciplinat\ manifestare de uniune social\, mul]imea pa[nic\ ridic`ndu-se `mpotriva Partidului-Stat, lucru care a constituit at`t pecetea distinctiv\ c`t [i principalul catalizator local al schimb\rilor din 1989, `n toate ]\rile, cu excep]ia României ([i chiar `n România, violen]a nu a pornit, ini]ial, din partea

124

TIMOTHY GARTON ASH

mul]imii). Vizita Papei a fost urmat\, un an [i ceva mai t`rziu, de na[terea Solidarit\]ii, iar f\r\ vizita Papei e `ndoielnic c\ ar fi existat o Solidaritate. Exemplul Solidarit\]ii a fost contagios. A fost gestul de pionierat al unui nou fel de politic\ `n Europa de Est ([i nou nu numai acolo): o politic\ de autoorganizare social\ [i de negociere a tranzi]iei dinspre comunism. Figurile, formele [i problemele anilor 1980-1981 `n Polonia erau fundamental deosebite de tot ce cunoscuse Europa de Est `ntre 1949 [i 1979; `n multe privin]e, acestea le prevesteau pe cele care au ie[it la iveal\ `n toat\ Europa de Est `n 1989. Dac\ e ceva adev\r `n aceast\ apreciere, atunci se potrive[te `ntr-un fel special faptul c\ `n 1989 s-au `nt`lnit, `n fine, liderul Rusiei [i pontiful polonez. Fiecare `n felul s\u, at`t de diferit de al celuilalt, ei au declan[at am`ndoi evenimentele care au urmat. Ca s\ g\sim, totu[i `n istoria Europei, un an comparabil cu 1989 trebuie s\ c\ut\m mult mai departe dec`t 1979 sau 1949. Anul 1789 `n Fran]a? 1917 `n Rusia? Sau, ca s\ venim mai acas\, 1918/1919 `n Europa Central\? Dar 1918/1919 era a doua etap\ a unui r\zboi mondial. Paralela cea mai apropiat\ o constituie cu siguran]\ 1848, anul prim\verii popoarelor. Dezvoltate numai `n c`teva paragrafe, astfel de compara]ii nu s`nt mult superioare unui joc de societate. {i totu[i, ca [i jocurile de societate, pot fi amuzante [i mai pot ajuta uneori la concentrarea min]ii. 1848 a izbucnit, potrivit lui A.J.P. Taylor, „dup\ patruzeci de ani de pace [i de stabilitate”, `n vreme ce Lewis Namier `l define[te, uz`nd de o aritmetic\ mai pu]in frivol\, `ntr-un fel, drept „rezultatul a treizeci [i trei de ani rodnici de pace european\, men]inut\ cu grij\ pe o baz\ con[tient contrarevolu]ionar\”. Revolu]ia, scrie Namier, „s-a n\scut cel pu]in `n aceea[i m\sur\ din speran]e [i din nemul]umiri”. Exista, f\r\ `ndoial\, un fundal economic [i social: recoltele slabe [i malnutri]ia. ~ns\ „numitorul comun era de ordin ideologic”. ~l citeaz\ pe exilatul Louis-Philippe care declar\ c\ a ini]iat „une insurrection morale” [i pe regele Wilhelm de Württemberg care se scuz\ `n fa]a ministrului Rusiei la Stuttgart, un Gorceakov, cu cuvintele: „Je ne puis pas monter à cheval contre les idées”. Iar Namier `[i intituleaz\ superba sa carte „Revolu]ia intelectualilor”. {i 1989 a izbucnit din celebrarea a „patruzeci de ani de pace [i stabilitate `n Europa”. V\ mai aminti]i a patruzecea aniversare a NATO din luna mai? Pentru „Europa de la Yalta”, ca [i pentru „Europa de la Viena” `n secolul trecut, problema era totdeauna: pace [i stabilitate `n folosul cui? Oamenii de r`nd din Europa Central\ [i de Est au sim]it pe pielea lor ascu]i[ul ambelor formule. {i aici, o aritmetic\ ceva mai riguroas\ ar putea reduce acei patruzeci de ani la numai treizeci [i trei, c\ci poate numai dup\ zdrobirea revolu]iei din 1956 `n Ungaria liderii sovietici au putut fi absolut siguri c\ Vestul nu va interveni pe cale militar\ pentru a tulbura aceast\ pace – men]inut\ cu grij\, pe o baz\ contrarevolu]ionar\.

ANUL ADEV|RULUI

125

O revolu]ie n\scut\ `n egal\ m\sur\ din speran]e [i din nemul]umiri? Din nou, da. Mai precis, existau „nemul]umirile” de ordin economic, cople[itoare `n Polonia [i România, persistente, de[i mai pu]in dramatice, `n alte p\r]i. ~n aceast\ ordine de idei, istoricul Fritz Stern a reamintit `n mod oportun declara]ia f\cut\ de Mirabeau `n ajunul Revolu]iei franceze: „Deficitul na]ional este tezaurul na]iunii”. ~nlocui]i „deficit” cu „datorie extern\” [i ve]i afla unul din principalele motive pentru care Polonia [i Ungaria s-au aflat `n frunte, `n prima jum\tate a lui 1989. Dar, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut `n Polonia `n august 1980, nu str`ngerea [urubului economic a precipitat protestul de mas\ din ]\rile est-europene `n 1989. Speran]ele politice au f\cut acest lucru, [i indignarea `n fa]a represiunii cu care regimurile locale au `ncercat s\ nimiceasc\ aceste speran]e. La fel ca cea din 1848, [i aceasta poate fi numit\ „o revolu]ie a intelectualilor”. Desigur, faptul c\ muncitorii [i-au ar\tat din nou mu[chii `n cursul a dou\ valuri greviste `n 1988 a fost ceea ce i-a adus, p`n\ la urm\, pe comuni[tii din Polonia la prima Mas\ rotund\ din 1989. Desigur, mul]imile de oameni care au demonstrat pe str\zi `n toate celelalte ]\ri est-europene au fost cele care i-au dat jos pe vechii conduc\tori. Dar politica revolu]iei n-au f\cut-o muncitorii sau ]\ranii. Au f\cut-o intelectualii: dramaturgul Václav Havel, medievalistul Bronis³aw Geremek, editorul catolic Tadeusz Mazowiecki, pictori]a Bärbel Bohley la Berlin, dirijorul Kurt Masur la Leipzig, filozofii János Kis [i Gaspár Miklós Tamás la Budapesta, profesorul de la Institutul Politehnic Petre Roman [i poetul Mircea Dinescu la Bucure[ti. Istoria l-a `ntrecut pe Shelley, c\ci poe]ii au fost recunoscu]i drept legislatori ai acestei lumi. Mul]imile din Pia]a Venceslas scandau „Tr\iasc\ studen]ii!”, „Tr\iasc\ actorii!”. Iar sociologia forumurilor opozi]iei (Noul Forum, Forumul Democrat, Forumul Civic), a partidelor [i a cadida]ilor parlamentari era clar comparabil\ cu cea a Parlamentului de la Frankfurt sau a Congresului Slav de la Praga. Hundert zwanzig Professoren... Ca [i `n 1848, numitorul comun era ideologic. Istoria intern\ a acestor revolu]ii este istoria unei serii de idei c\rora le-a venit vremea [i a unei serii de idei c\rora le-a trecut vremea. La prima vedere, ar putea s\ par\ o afirma]ie surprinz\toare. C\ci nu `ncetase oare ideologia de a mai fi o for]\ activ\ cu mul]i ani `nainte? E sigur oare c\ cei afla]i la putere nu mai credeau nici o iot\ din palavrele pe care le debitau, c\ nu se mai a[teptau ca supu[ii lor s\ cread\ c\ ei, st\p`nii, credeau `n toate astea? E probabil ca acesta s\ fie, `n majoritatea cazurilor, adev\rul, de[i cine [tie ce putea crede cu adev\rat un b\tr`n ca Erich Honecker, comunist `nc\ din prima tinere]e? (Nu trebuie niciodat\ s\ subestim\m capacitatea omeneasc\ de autoam\gire.) Cu toate acestea, unul din lucrurile pe care aceste revolu]ii le-au pus `n eviden]\, ex post facto, a fost tocmai c`t de important era `nc\ stratul rezidual de

126

TIMOTHY GARTON ASH

ideologie. Pu]ini dintre c`rmuitori se mul]umesc s\ recunoasc\ pur [i simplu: „Noi avem p`inea [i cu]itul [i voi nu!”. „Avem puterea fiindc\ am pus m`na pe ea.” Ideologia a fost totdeauna o spoial\ de legitimare, d`nd poate celor afla]i la putere [i slugilor lor politico-birocratice, cel pu]in par]ial, [i posibilitatea de a se am\gi singuri `n privin]a rolului care le revine. ~n acela[i timp, importan]a ei era vital\ pentru ocuparea semantic\ a sferei publice. Combina]ia de cenzur\ [i de monopol aproape total al Partidului-Stat asupra mijloacelor de comunicare `n mas\ le-a pus la dispozi]ie armata de ocupa]ie semantic\: sub forma degradat\, intrat\ `n rutin\, a noului limbaj, ideologia reprezenta muni]ia acestei armate. Oric`t de dispre]uite [i de lipsite de credibilitate erau aceste structuri ale minciunii organizate, ele continuau s\ exercite o func]ie de blocaj esen]ial\. Nu mai mobilizau pe nimeni, dar `mpiedicau `nc\ articularea public\ a unor aspira]ii `mp\rt\[ite de toat\ lumea [i a unor adev\ruri comune. Mai mult, pretinz`nd de la cet\]eanul de r`nd semne, `n aparen]\ nevinovate, de conformism exterior, sistemul reu[ea cumva s\-l implice. E u[or acum s\ uit\m c\, p`n\ mai ieri, aproape to]i oamenii din Germania de Est [i din Cehoslovacia duceau o via]\ dubl\, afirm`nd sistematic un lucru `n public [i cu totul altceva `n particular. A fost aceasta o tem\ central\ a operei de eseist a lui Václav Havel din ultima decad\ [i o tem\ asupra c\reia a revenit `n mod emo]ionant `n discursul pe care l-a ]inut, ca pre[edinte, de Anul Nou 1990. Lucrul cel mai r\u dintre toate, spunea el, a fost „climatul moral devastat. S`ntem cu to]ii bolnavi moralmente, fiindc\ ne-am obi[nuit cu to]ii s\ spunem un lucru [i s\ g`ndim altceva”. {i mai departe: „Ne-am deprins cu to]ii cu sistemul totalitar, l-am acceptat ca pe o realitate de neschimbat [i prin aceasta l-am men]inut `n via]\... Nimeni dintre noi nu este doar victim\ a acestui sistem, c\ci am ajutat cu to]ii, `mpreun\, la crearea lui”. „Linia de conflict” esen]ial\, scrisese c`ndva Havel, nu trecea `ntre popor [i stat, ci trecea, mai degrab\, prin mijlocul fiec\rui individ, „c\ci fiecare dintre noi, `n felul s\u, este [i o victim\ [i un sprijinitor al sistemului. Am v\zut, pe un steag de deasupra altarului, `ntr-o biseric\ din Berlinul de Est, o inscrip]ie care exprima aceea[i idee fundamental\. Scria: „Eu s`nt Cain [i Abel”. Ca s\ po]i `n]elege ce-a `nsemnat pentru oamenii obi[nui]i s\ stea `n mijlocul acelor imense mul]imi din pie]ele Europei Centrale, scand`ndu-[i propriile lor lozinci create spontan, trebuie mai `nt`i s\ faci efortul de imagina]ie de a `n]elege cum este s\ pl\te[ti zilnic acest tribut de ipocrizie public\. St`nd acolo [i scand`nd lozinci `mpreun\, acei b\rba]i [i acele femei nu vindecau doar rana societ\]ii lor divizate; `[i vindecau [i r\nile sufletului lor divizat. Tot ceea ce ]inea de cuv`nt, de pres\, de televiziune era de prim\ importan]\ pentru aceste mul]imi de oameni. Pentru ei ocupa]ia semantic\ era la fel de agresiv\ ca [i o ocupa]ie militar\: cur\]irea mediului lingvistic era la fel de vital\ ca [i cur\]irea

ANUL ADEV|RULUI

127

mediului fizic `nconjur\tor. Lunga coad\ de fiecare diminea]\ din Pia]a Venceslas, oamenii care st\teau cu r\bdare la r`nd `n gerul dimine]ii ce]oase ca s\ cumpere un ziar intitulat „Cuv`ntul liber” reprezentau pentru mine unul din marile tablouri simbolice ale anului 1989. Motto-ul anului – [i nu numai `n Cehoslovacia – era Pravda Vitìzí, vechiul slogan husit pe care `l adoptase Masaryk, „Adev\rul va `nvinge”, sau `n versiunea latin\ a unor vremuri [i mai `ndep\rtate, Magna est veritas et praevalebit. Cum se spune `n Anglia, o `nmorm`ntare e [i un „moment al adev\rului”; pentru comunism a fost, a[adar, un an al adev\rului. Aceste regimuri au vie]uit prin cuv`nt [i au pierit prin cuv`nt, `n sensul cel mai real cu putin]\. C\ci ce s-a petrecut de fapt, la urma urmei? C`teva mii, apoi zeci de mii, apoi sute de mii de oameni au ie[it pe str\zi. Au rostit c`teva cuvinte. „Demisia!” au spus ei. „Nu vom mai fi sclavi!”, „Alegeri libere!”, „Libertate!”. {i zidurile Ierihonului s-au pr\bu[it. Iar, o dat\ cu zidurile, s-au f\cut pur [i simplu ]\nd\ri partidele comuniste. Cu o rapiditate uluitoare. P`n\ la sf`r[itul anului 1989, Partidul Socialist Muncitoresc Ungar s-a scindat `n dou\, majoritatea membrilor s\i p\r\sindu-l de-a dreptul. A urmat la r`nd, `n ianuarie 1990 Partidul Unit Muncitoresc Polonez. ~n decurs de numai trei luni, Partidul Socialist Unit din Germania de Est a r\mas f\r\ rolul s\u conduc\tor, f\r\ denumire [i f\r\ cel pu]in jum\tate din membri. Dec\derea intern\ a acestor partide aminte[te de o vorb\ a unui poet german de la 1848: „Monarhia a murit, cu toate c\ monarhii mai s`nt `nc\ `n via]\”. Cu singura ([i semnificativa) excep]ie a României, aceste revolu]ii s-au remarcat [i prin aproape completa lor lips\ de violen]\. Ca [i mi[carea Solidarit\]ii din anii 1980-1981, ele au fost o istoric\ contradic]ie `n termeni, ni[te „revolu]ii pa[nice”. Nu s-au d\r`mat nici un fel de Bastilii, nu s-au `n\l]at ghilotine. Felinarele de pe str\zi au servit doar la iluminat. Numai `n România s-au v\zut tancuri [i plutoane de execu]ie. ~n alte p\r]i, singura violen]\ care s-a manifestat a fost cea a poli]iei, la `nceput. Tinerii demonstran]i din Berlinul de Est [i din Praga a[ezau lum`n\ri aprinse `n fa]a cordoanelor de poli]ie, care le r\spundeau cu bastoanele de cauciuc. Marseieza anului 1989 `ndemna nu „aux armes, citoyens”, ci „aux bougies, citoyens”. Analiza ra]ional\ a situa]iei [i tradi]ia de nonviolen]\ pot fi `nt`lnite `n istoria mi[c\rilor democratice de opozi]ie din Europa Central\ [i de Est, pe tot parcursul anilor ’80. ~n parte, e vorba de o abordare pragmatic\: partea advers\ de]inea toate armele. Dar era vorba [i de o chestiune de ordin etic. Un enun] despre cum vor trebui s\ stea, de acum `nainte, lucrurile. Doreau s\ `nceap\ a[a cum doreau s\ continue. Istoria, spunea Adam Michnik, `i `nv\]ase c\ cei care `ncep prin d\r`marea unor Bastilii sf`r[esc prin a [i le construi pe ale lor. {i totu[i, la fel de remarcabil\, istorice[te vorbind, era [i lipsa (deocamdat\, [i cu excep]ia clar\ a României) unei violen]e majore contra-revolu]ionare.

128

TIMOTHY GARTON ASH

Poli]ia s-a comportat brutal `n Germania de Est numai p`n\ la 7 octombrie [i, mai ales, de ziua celei de a patruzecea anivers\ri a cre\rii statului; iar `n Cehoslovacia p`n\ la [i, `n special, de 17 noiembrie. ~n Polonia, desf\[urarea sistematic\ de for]e contrarevolu]ionare a durat peste [apte ani, de la declararea „st\rii de urgen]\” pe 13 decembrie 1981 [i p`n\ `n prim\vara lui 1989. ~ns\ imediat ce s-au pornit revolu]iile (sau, `n Polonia [i Ungaria, „refolu]iile”) am putut asista la o uimitoare lips\ de contram\suri coercitive. Conduc\torii comuni[ti [i-au zis [i ei, ca regele Wilhelm Württemberg, c\ „nu se poate urca pe cal `mpotriva unei idei”. Ne vedem `ns\ obliga]i s\ ne punem `ntrebarea: [i de ce nu? Mare parte din istoria modern\ a Europei Centrale const\ tocmai din ac]iunile unor c`rmuitori care au pornit c\lare la lupt\ `mpotriva unei idei. Mare parte din istoria contemporan\ a Europei Centrale, `ncep`nd din 1945, const\ din ac]iunile unor c`rmuitori care au pornit-o cu tancurile `mpotriva unor idei. ~nainte de 1989, cel mai potrivit motto pentru istoria oric\rei p\r]i din aceast\ zon\ nu era „Pravda Vitìzí”, ci versurile unui poet polonez din secolul al XIX-lea, Cyprian Norwid: Bravi generali, o[tiri nevoie mare {i bravi agen]i secre]i, b\rba]i, femei Cu ce du[mani se lupt\ oare ei? Ni[te idei... nimica nou sub soare!

Atunci de ce nu mai era la fel `n 1989? Se pot sugera trei motive. Ar putea fi etichetate, respectiv, „Gorbaciov”, „Helsinki” [i „Tocqueville”. Noua direc]ie `n politica sovietic\, botezat\ pe 25 octombrie de Ghenadi Gherasimov „doctrina Sinatra” – „I had it my way”, cum cita el gre[it celebrul vers al c`ntecului –, spre deosebire de doctrina Brejnev, era evident un factor esen]ial. ~n Germania de Est, Moscova nu numai c\ a pus f\r\ menajamente `n vedere conducerii c\ trupele sovietice nu vor putea fi folosite la reprimarea intern\, ci, se pare, a f\cut [i tot posibilul ca s\ se afle – de c\tre cei din Vest, dar [i de c\tre popula]ia interesat\ – care este pozi]ia ei. ~n Cehoslovacia, Uniunea Sovietic\ a dat ajutor revolu]iei printr-o bine programat\ condamnare retrospectiv\ a invaziei Pactului de la Var[ovia `n 1968. Pe tot cuprinsul Europei Centrale [i de Est, oamenii au tras `n fine un profit de pe urma cronicei dependen]e a elitelor lor conduc\toare de Uniunea Sovietic\; deoarece, lipsite de c`rja mitralierelor sovietice, acestor elite nu le mai r\m`nea nici un picior pe care s\ se sprijine. România era excep]ia care confirm\ regula. Nu din `nt`mplare tocmai `n acest stat, at`ta vreme cel mai independent de Moscova, rezisten]a bra]ului `narmat al celor afla]i la putere a fost mai cr`ncen\, mai s`ngeroas\ [i mai `ndelungat\. Totu[i, factorul „Gorbaciov” nu este singur suficient ca s\ se poat\ explica de ce aceste elite dominante n-au f\cut mai cu vigoare uz de propria lor poli]ie,

ANUL ADEV|RULUI

129

`nc\ redutabil\, [i de for]ele lor de securitate `ntr-o ultim\ tentativ\ de a-[i ap\ra puterea [i privilegiile. E prea hazardat s\ suger\m c\ insisten]a constant\, perseverent\ a Occidentului asupra anumitor norme interna]ionale de conduit\ intern\, dorin]a liderilor est-europeni de a-[i c`[tiga o respectabilitate interna]ional\ [i leg\tura sensibil\ dintre aceasta [i creditele `n valut\ forte de care aveau at`ta nevoie, pe scurt factorul „Helsinki”, au jucat m\car un rol oarecare `n oprirea m`inii celor care, altfel, ar fi putut da ordin s\ se trag\? {i totu[i nimic din toate acestea nu i-ar fi oprit, dac\ ar fi fost `n continuare convin[i c\ s`nt `n drept s\ conduc\. Al treilea factor, [i poate cel `n ultim\ instan]\ decisiv, este acea caracteristic\ a situa]iilor revolu]ionare descris\, cu mai bine de un secol `n urm\, de c\tre Alexis de Tocqueville: elita conduc\toare `[i pierde credin]a `n propriul ei drept la c`rmuire. O m`n\ de pu[tani au ie[it pe str\zi [i au azv`rlit ni[te vorbe. Poli]ia i-a b\tut. Pu[tanii au spus: n-ave]i dreptul s\ ne bate]i! Iar c`rmuitorii cei suspu[i [i atotputernici le-au replicat, de fapt: Da, n-avem dreptul s\ v\ batem. N-avem dreptul s\ ne p\str\m puterea prin for]\. Scopul nu mai justific\ mijloacele! De fapt, elitele c`rmuitoare [i slugile lor `narmate s-au distins prin totala lor nepreg\tire de a sus]ine `n vreun fel acele lucruri `n care at`ta vreme au pretins s\ cread\ [i prin graba aproape indecent\ cu care au `mbr\]i[at lucruri pe care at`ta vreme le denun]aser\ drept „capitalism” [i „democra]ie burghez\”. ~n toat\ Europa de Est s-a f\cut auzit f`lf`itul pa[nic al hainelor `ntoarse pe dos: azi `l denun]au pe Wa³êsa, a doua zi `l aplaudau; azi `l `mbr\]i[au pe Honecker, a doua zi `l b\gau la `nchisoare; azi tunau [i fulgerau contra lui Havel, a doua zi `l alegeau pre[edinte. Anului 1848 i s-a spus Prim\vara na]iunilor sau Prim\vara popoarelor – Völkerfrühling, wiosna ludów. ~n toate ]inuturile revolu]ionarii au vorbit `n numele „poporului”. Dar solidaritatea interna]ional\ a „poporului” a fost rupt\ de conflicte, vechi [i noi, `ntre na]iuni, `n vreme ce solidaritatea pe plan intern a „poporului” a fost rupt\ de conflicte `ntre grupuri sociale – care au `nceput s\ fie cunoscute drept „clase”. „Socialismul [i na]ionalismul, ca for]e de mas\, s`nt am`ndou\ produsul anului 1848”, scrie A.J.P. Taylor. Iar timp de un secol dup\ 1848, p`n\ la congelarea `n comunism, Europa Central\ a fost un c`mp de lupt\ `ntre na]iuni [i clase. Pentru ce, ori pentru cine a fost 1989 o prim\var\? Pentru „popor”? Dar `n ce sens? „Wir sind das Volk”, se striga la primele mari demonstra]ii din Germania de Est: noi s`ntem poporul. Dar peste numai c`teva s\pt\m`ni se striga „Wir sind EIN Volk”: s`ntem o singur\ na]iune. ~n Polonia, `n Ungaria, `n Cehoslovacia, `n România se vedea la demonstra]ii o mare de steaguri na]ionale, iar oamenii c`ntau `ntr-un glas vechile imnuri na]ionale.

130

TIMOTHY GARTON ASH

~n Ungaria [i `n România decupaser\ simbolurile comuniste din centrul drapelului lor. ~n Germania de Est, la `nceput n-au fost nici steaguri, nici imnuri. Dar, treptat, steagurile [i-au f\cut apari]ia, flamuri tricolore simple, f\r\ stema cu ciocanul [i compasul a RDG; steagul celor din Germania de Vest [i, mai demult, steagul Germaniei unite. ~n orice comentariu de gazet\ asupra Europei de Est se poate citi invariabil c\ exist\ gravul pericol ca ceva numit „na]ionalism” s\ re`nvie `n aceast\ regiune. Dar ce Dumnezeu `nseamn\ asta? ~nseamn\ c\ oamenii s`nt din nou m`ndri de a fi cehi, polonezi, unguri sau germani, le salt\ inima la vederea steagului [i li se pune un nod `n g`t atunci c`nd se intoneaz\ imnul na]ional? Patriotismul nu e na]ionalism. A-]i redescoperi m`ndria de a apar]ine na]iunii tale nu implic\ `n mod necesar ostilitate fa]\ de alte na]iuni. Aceste mi[c\ri au fost toate, f\r\ excep]ie, patriotice. N-au fost toate na]ionaliste. ~n realitate, la primii lor pa[i cele mai multe dintre noile regimuri s-au ar\tat `n mod sensibil mai pu]in na]ionaliste dec`t predecesorii lor comuni[ti. ~n Polonia guvernul Mazowiecki a adoptat o atitudine pronun]at mai liberal\ [i mai luminat\ dec`t oricare alt guvern precedent, at`t fa]\ de chestiunea evreilor c`t [i fa]\ de cea a germanilor, atr\g`ndu-[i chiar criticile na]ional-comuni[tilor `n privin]a problemei germane. ~n prima lui cuv`ntare public\ `n calitate de pre[edinte, Václav Havel a ]inut special s\ mul]umeasc\ „tuturor cehilor, slovacilor [i membrilor altor na]ionalit\]i”. Afirma]ia f\cut\ anterior la televiziune c\ Cehoslovacia le datoreaz\ germanilor scuze pentru expulzarea celor din regiunea sudet\ dup\ r\zboi a fost aspru criticat\ – de comuni[ti. ~n România, revolu]ia a `nceput printr-un moment `n care locuitorii de etnie român\ ai Timi[oarei au f\cut cauz\ comun\ cu concet\]enii lor de etnie maghiar\. Ar trebui ca cineva s\-[i dea foarte mult\ silin]\ pentru ca tratamentul la care s`nt supuse minorit\]ile maghiar\ [i german\ `n România de dup\ revolu]ie s\ fie mai r\u dec`t era pe timpul lui Ceau[escu. Desigur, exist\ [i contraexemple. Unul dintre cele mai ur`te aspecte ale revolu]iei germane au fost excesele sprijinului popular pentru o campanie dus\ de partid [i guvern contra polonezilor „contrabandi[ti [i profitori” [i contra abuzurilor comise de studen]ii negri [i de „muncitorii-oaspe]i” (Gastarbeiter) vietnamezi. ~n via]a politic\ a opozi]iei din Ungaria `ncle[tarea dintre Forumul Democrat Maghiar [i Liber-Democra]i nu a fost lipsit\ de un substrat etnic, unii dintre membrii primei forma]ii pun`nd la `ndoial\ „maghiaritatea” unora dintre membrii celeilalte, care, la r`ndul ei, a r\spuns cu acuza]ii de antisemitism. Mii de bulgari au protestat public `mpotriva hot\r`rii noului guvern de a acorda minorit\]ii turco-musulmane drepturile ce i se cuveneau. Dac\ privim pu]in mai `nainte, exist\ conflicte, evident poten]iale, `n leg\tur\ cu alte minorit\]i: `n special cu maghiarii din România, cu românii din Uniunea Sovietic\ (Moldova), cu germanii din Polonia, România [i Uniunea Sovietic\,

ANUL ADEV|RULUI

131

cu ]iganii din mai multe ]\ri. Exist\ poten]iale utiliz\ri politice ale antisemitismului. Exist\ dificultatea de a g\si o combina]ie `ntre Cehia [i Slovacia, care s\-i satisfac\ deplin [i pe slovaci [i pe cehi. {i exist\ deosebite probleme de frontier\, `n primul r`nd cea a grani]ei germano-polone de dup\ 1945, stabilite pe linia Oder-Neisse. {i totu[i, `n compara]ie cu problemele Europei Centrale din 1848 sau din 1918/1919, este o list\ destul de scurt\. Majoritatea na]iunilor `[i au statul lor lor [i s-au obi[nuit cu noile lor frontiere. Din punct de vedere etnic, harta este mult mai omogen\ dec`t era la 1848 sau la 1918; cum observa Ernest Gellner, arat\ acum mai degrab\ ca o pictur\ de Modigliani dec`t ca un tablou al lui Kokoschka. (Principalii autori au fost, bine`n]eles, Hitler [i Stalin: uneltele de pictur\ cu care au creat aceast\ hart\ au fost r\zboiul, deport\rile [i masacrul `n mas\.) Conflicte na]ionale [i etnice se pot ivi din nou, at`t `ntre aceste state, c`t [i `n interiorul lor, cum s-a `nt`mplat `n Europa de Est [i `nainte de ultimul r\zboi, mai ales dac\ situa]ia lor economic\ se va deteriora. Sau aceste conflicte na]ionale [i etnice ar putea fi treptat atenuate, cum s-a `nt`mplat cu cele din Europa occidental\ dup\ ultimul r\zboi, mai ales dac\ situa]ia economic\ a acestor ]\ri se va `mbun\t\]i `n cadrul unui proces de integrare `ntr-o pia]\ comun\ [i o comunitate european\ mai ample. Vom vedea. Dar `n analele istoriei trebuie s\ se arate c\ 1989 n-a fost un an de conflicte na]ionale [i etnice acute `n Europa de Est, situat\ la apus de frontiera sovietic\. Dimpotriv\ chiar: a fost un an de solidaritate, at`t `n\untrul na]iunilor c`t [i `ntre na]iuni. La sf`r[itul anului toate statele din Europa Central\ [i de Est care se eliberaser\ singure au dat sprijin simbolic [i umanitar poporului (popoarelor) din România. O prim\var\ a na]iunilor nu este `n mod necesar [i o prim\var\ a „na]ionalismului”. ~n orice caz, lucrul cel mai izbitor nu era limbajul apartenen]ei na]ionale. Acesta era absolut previzibil. Izbitoare erau celelalte idei [i cuvinte care ajunseser\ cap de afi[, ca s\ spunem a[a. Unul dintre acestea era „societate”. ~n Polonia, ]ar\ stigmatizat\ deseori drept „na]ionalist\”, cuv`ntul cel mai des folosit pentru a denumi poporul, prin opozi]ie cu autorit\]ile, nu era „na]iune”; era spo³eczeñstwo, societate. {i `n Cehoslovacia cuv`ntul „societate” era folosit `ntr-un mod similar, iar aici n-avea cum s\ fie un simplu sinonim sau un eufemism pentru „na]iune” deoarece acoperea dou\ na]iuni. ~n ambele cazuri era la fel de semnificativ s\ se vorbeasc\ despre autodeterminare social\, pe c`t era de semnificativ s\ se vorbeasc\ despre autodeterminarea na]ional\. Pretutindeni se punea accentul pe unitatea con[tient\ a intelectualit\]ii, muncitorilor [i ]\ranilor. Desigur, aceast\ unitate fusese, `n oarecare m\sur\, creat\ de existen]a unui inamic comun. C`nd a fost zdrobit\ puterea comunist\ [i a `nceput o adev\rat\ via]\ politic\ parlamentar\, interesele contradictorii de ordin social erau bine articulate. Astfel, probabil c\ `n noul parlament polonez

132

TIMOTHY GARTON ASH

grupul cel mai distinct [i mai decis nu `l alc\tuiau comuni[tii sau membrii Solidarit\]ii, ci ]\ranii din toate partidele, care colaborau [i conspirau `ntre ei pentru a-[i promova interesele lor sectoriale. Nu e mai pu]in adev\rat c\ diviziunile sociale nu mai erau nici pe departe la fel de profunde ca `n secolul al XIX-lea, ori ca la `nceputul secolului XX [i c\ ele nu minau, `n nici un fel, revolu]iile. E aici o ironie a istoriei. C\ci, `n mare m\sur\, unitatea social\ care a contribuit decisiv la sf`r[itul comunismului fusese chiar opera comunismului. Din combina]ia ac]iunii deliberate de nivelare cu diverse absurdit\]i neinten]ionate rezultase la scara `ntregii societ\]i o distribu]ie a avu]iei nu at`t egalitar\, c`t talme[-balme[. Un profesor universitar c`[tiga mai pu]in dec`t un miner, un inginer mai pu]in dec`t un ]\ran-fermier. Un instalator pl\tit cu c`]iva dolari sau cu c`teva m\rci o ducea mai bine dec`t un prin] lipsit de valut\. Muncitorul locuia `n acela[i tip de cas\ ca [i inginerul sau scriitorul: iar planul apartamentelor le era aproape identic, chiar dac\ decorul era diferit. ~n acela[i timp, `i unea pe to]i con[tiin]a existen]ei acelei mari diviziuni dintre clasa conduc\toare a comuni[tilor, nomenklatura, [i tot restul popula]iei. ~n toate aceste ]\ri cei din aceast\ categorie erau ei – oni (cuv`nt devenit celebru datorit\ c\r]ii de interviuri cu stalini[ti polonezi a Teresei Torañska), bonzii. „Ei” puteau fi distin[i dup\ `mbr\c\minte, dup\ ma[inile lor cu perdele negre, dup\ spitalele [i magazinele cu circuit `nchis, dup\ limbajul [i dup\ modul lor de comportament. C`nd mul]imii masate `ntr-o pia]\ din Praga i s-a cerut s\ lase loc de trecere unei ambulan]e, au f\cut acest lucru scand`nd: „Noi nu s`ntem ca ei! Noi nu s`ntem ca ei!”. ~n acela[i timp, exista un nivel remarcabil de `nalt al con[tiin]ei politice a publicului. {i aceasta era, `n parte, tot un rezultat al sistemului. Toat\ lumea trecuse prin [coal\, iar `nv\]\m`ntul era, `nc\ din primii ani, extrem de politizat. Mul]i au reac]ionat `mpotriva acestei politiz\ri printr-o retragere ferm\ `n via]a privat\ [i printr-un apolitism aproape programatic. ~ns\, datorit\ politiz\rii sistemului de `nv\]\m`nt [i ubicuit\]ii ideologiei, nimeni nu mai putea avea vreo `ndoial\ c\ vorbele [i ideile conteaz\, c\ au consecin]e reale `n via]a de zi cu zi. Un concept care a jucat un rol central `n g`ndirea opozi]iei din anii ’80 a fost cel de „societate civil\”. 1989 a `nsemnat o prim\var\ a societ\]ilor care aspirau s\ devin\ civile. S-ar putea ca ideea rudimentar\ pe care oamenii obi[nui]i o aveau despre ce `nseamn\ construirea unei societ\]i civile s\ nu-l satisfac\ pe teoretician. Dar o idee aveau totu[i [i `n ea se includeau mai multe cerin]e de baz\. Vor trebui s\ ia fiin]\ forme de asociere – na]ionale, regionale, locale, profesionale – care s\ fie voluntare, autentice, democratice [i, una peste alta, s\ nu fie controlate sau manipulate de partid sau de Partidul-Stat. Oamenii vor trebui s\ fie „civiliza]i”, adic\ politico[i, toleran]i [i, mai presus de toate, nonviolen]i. Civiliza]i [i cet\]eni. Ideea de apartenen]\ cet\]eneasc\ trebuia s\ fie luat\ `n serios.

ANUL ADEV|RULUI

133

Comunismul a reu[it s\ perverteasc\ mul]i termeni esen]iali pentru istoria Europei, printre care, [i nu `n cele din urm\, a[a cum s-a precizat `n repetate r`nduri pe parcursul acestei c\r]i, cuv`ntul „socialism”. Nu se [tie cum, n-a reu[it `ns\ s\ perverteasc\ [i cuvintele „cet\]ean” [i „civic” cu toate c\ le folosea, totu[i, `n sensuri pervertite; de pild\, `n apelurile la „responsabilitate civic\”, `nsemn`nd de fapt „T\ce]i din gur\ [i l\sa]i-ne pe noi s\ ne ocup\m de studen]ii \[tia care nu-[i v\d de treab\”. De ce n-au reu[it s\ corup\ [i aceste cuvinte e o `ntrebare interesant\ – la care n-am nici un r\spuns preg\tit – `ns\ fapt este c\, atunci c`nd parlamentarii Solidarit\]ii au trebuit s\ g\seasc\ un nume pentru grupul lor, i-au spus „Clubul Parlamentar Cet\]enesc”; mi[carea ceh\ [i-a luat numele de Forum Civic; iar grup\rile de opozi]ie din RDG au `nceput prin a se defini drept Bürgerinitiativen, adic\ ini]iative ale cet\]enilor sau ini]iative civice. (~n cazul Germaniei de Est, cuv`ntul a fost `n realitate importat din Germania Occidental\, dar r\m`ne faptul c\ a fost ales acest termen [i nu altul). Iar limbajul cet\]eniei s-a dovedit important `n toate aceste revolu]ii. Oamenii se s\turaser\ s\ mai fie simple componente dintr-o societate atomizat\ `n mod deliberat; doreau s\ fie cet\]eni, b\rba]i [i femei cu personalitate individual\, cu demnitatea [i cu responsabilitatea lor, cu drepturi dar [i cu `ndatoriri, asocia]i `n mod liber `ntre ei `ntr-o societate civil\. Mai este un ultim aspect c\ruia i se cuvine poate o scurt\ men]iune, `n leg\tur\ cu autodefinirea revolu]iei. Cum observa Ralf Dahrendorf, Karl Marx a exploatat ambiguitatea termenului german de bürgerliche Gesellschaft, care se poate traduce fie prin „societate civil\”, fie prin „societate burghez\”. Marx, sus]ine Dahrendorf, a combinat `n mod deliberat cele dou\ „citadele” ale modernit\]ii, rod, unul, al revolu]iei industriale, cel\lalt al Revolu]iei franceze – burghezul [i cet\]eanul. Mi-a venit `n minte aceast\ observa]ie atunci c`nd, la unul din mitingurile de la Leipzig, l-am auzit pe unul dintre vorbitori chem`nd la solidaritate cu acea bürgerliche Bewegung din Cehoslovacia. Mi[care burghez\! Dar, dac\ stau s\ m\ g`ndesc, mi se pare c\ `n aceast\ utilizare aparent gre[it\ a termenului rezid\ un adev\r mai profund. C\ci ceea ce afirmau de fapt mi[c\rile de opozi]ie din tot estul [i centrul Europei, al\turi de o mare parte a „poporului” care le sus]inea, era: Da, are dreptate Marx, cele dou\ lucruri s`nt str`ns legate, iar noi le vrem pe am`ndou\! Drepturi civile, drepturi de proprietate, libertate economic\ [i libertate politic\, independen]\ financiar\ [i independen]\ intelectual\, una se sprijin\ pe cealalt\. A[a c\, da, vrem s\ fim cet\]eni, dar vrem s\ fim [i clas\ de mijloc, din moment ce majoritatea cet\]enilor din jum\tatea mai norocoas\ a Europei fac parte din clasa de mijloc. Vrem s\ fim [i Bürger, [i bürgerlich! Te duce g`ndul la Tom Paine, dar [i la Thomas Mann. A fost, a[adar, o prim\var\ a na]iunilor, dar nu neap\rat a na]ionalismelor; a societ\]ilor care aspir\ s\ fie civile; [i mai presus de toate a cet\]enilor.

134

TIMOTHY GARTON ASH

Prim\vara cet\]enilor a schimbat de acum chipul Europei. Ceea ce p\rea doar posibil la `nceputul anului 1989 p\rea sigur la `nceputul lui 1990. Va exista o nou\ Europ\, pentru care termenul de „Yalta” nu va mai fi o prescurtare adecvat\. ~n aceast\ Europ\ vor avea un alt loc ]\rile numite p`n\ acum est-europene, iar Germania va fi cel pu]in mai pu]in divizat\. Anul 1848 s-a terminat prost, datorit\ combin\rii for]elor reac]ionare interne [i externe; decisive au fost `ns\ cele externe. Nici un fel de for]e externe de reac]ie comparabile nu se vedeau la `nceputul lui 1990. Prusacii `[i f\ceau propria lor revolu]ie, nu mai le reprimau pe cele din vecini. Austriecii nu `n\bu[eau reforma-revolu]ie din Ungaria, ci `i d\deau tot ajutorul. Dar ru[ii? Aici transformarea era de-a dreptul miraculoas\, p`n\ `ntr-at`t `nc`t persoane oficiale importante din Marea Britanie [i din Statele Unite au l\sat s\ se `n]eleag\ c\ ar putea saluta o interven]ie militar\ sovietic\ destinat\ s\ zdrobeasc\ for]ele armate ale Securit\]ii din România. Dar nu, `n privin]a României, ca [i `n privin]a Cehoslovaciei, Ungariei, Poloniei [i Bulgariei, liderii [i comentatorii sovietici, `ncep`nd cu Gorbaciov, [i-au luat o expresie angelic\ [i au declarat c\ nu le-ar trece niciodat\ prin minte s\ intervin\ `n afacerile interne ale altui stat suveran. Cu toate acestea, mi[carea popular\ de autodeterminare na]ional\ [i social\ nu s-a oprit brusc pe grani]a vestic\ a Uniunii Sovietice. Ceea ce se petrecuse `n Europa de Est a `ncurajat nemijlocit statele baltice, ca s\ nu mai vorbim de românii din Moldova Sovietic\. Dar dac\ s-ar cl\tina [i terenul politic din Ucraina? La `nceputul lui 1990 era perfect posibil s\ se imagineze desincroniz\ri sau r\sturn\ri `n interiorul Uniunii Sovietice. P\rea `ns\ rezonabil\ `ndoiala c\ p`n\ [i o conducere conservatoare [i militar\ ar putea `ncerca de la Moscova s\ utilizeze for]a armat\ pentru a restabili domina]ia rus\ la vest de frontierele sovietice din 1945. Nu aveau oare destul\ b\taie de cap `ncerc`nd s\-[i men]in\ imperiul `n interiorul frontierelor sovietice postbelice? Din punct de vedere logic, dac\ invadau una din ]\rile est-europene, ar fi trebuit `ns\ s\ le invadeze pe toate. {i atunci, pe cine ar fi „restaurat”? Partidele comuniste de p`n\ mai ieri, ni[te „hopa-Mitic\” ce se f\cuser\ ]\nd\ri? Era evident c\ o r\sturnare `n interiorul Uniunii Sovietice ar fi complicat mult via]a din noua Europ\ [i ar fi afectat `n mod direct evolu]ia evenimentelor `ntr-o Germanie `nc\ par]ial ocupat\ de trupe sovietice. Dar nu ar fi fost suficient pentru ca harta s\ revin\ la `nf\]i[area ei de dinainte de 1989. ~n leg\tur\ cu aceast\ nou\ Europ\ s`nt de pus nenum\rate `ntreb\ri, dintre care cea mai presant\ este, evident: cum poate ajuta Occidentul tranzi]ia fostelor state comuniste spre o democra]ie liber\? Eu unul mi-am pus o `ntrebare ceva mai pu]in evident\: nu „Cum `i putem ajuta?” ci „Cum ne-ar putea ajuta ei?”. Ce anume ar putea aduce aceste aproape o sut\ de milioane de europeni cu experien]a lor dur\ de patruzeci de ani, noii Europe [i nou\, celor din Vest?

ANUL ADEV|RULUI

135

Cehii erau `nc`nta]i s\ sublinieze c\ ’89 e ’68 `ntors cu capul `n jos. Dar una dintre deosebirile marcante `ntre ’68 [i ’89 era, prin compara]ie, lipsa unor intelectuali occidentali care s\ descopere `n aceste regiuni exotice noi utopii, „socialismul cu chip uman” [i fabuloasa „cale a treia”. Avem de-a face, desigur, cu un `ntreg caleidoscop de noi partide, programe [i curente, [i ar fi aproape o insolen]\ s\ le subsum\m unui „mesaj” unic. {i totu[i, dac\ se ia `n considera]ie ceea ce sus]in `n realitate aceste diverse partide `n chestiunile fundamentale de politic\, economie, drept [i rela]ii interna]ionale se va vedea c\ exist\ un remarcabil consens subteran. ~n domeniul politic afirm\ cu to]ii: nu exist\ „democra]ie socialist\”, exist\ numai democra]ie. Iar prin democra]ie ei `n]eleg democra]ia multipartit\, parlamentar\, a[a cum este ea practicat\ `n Europa de vest, de nord [i de sud. Afirm\ cu to]ii: nu exist\ „legalitatea socialist\”, exist\ numai legalitate. {i `n]eleg prin asta suprema]ia legii, garantat\ prin independen]a, statornicit\ prin constitu]ie, a judiciarului. Mai afirm\, [i pentru `ntreaga st`ng\ aceasta este, poate, afirma]ia lor cea mai important\: nu exist\ [tiin]\ „economic\ socialist\”, exist\ numai [tiin]\ economic\. Iar economic `nseamn\ nu o economie socialist\ de pia]\, ci o economie social\ de pia]\. Nu Ota Šik, ci Ludwig Erhard. Exist\, desigur, puternice diferende `n interiorul acestor ]\ri; exist\, de pild\, adep]i ai lui Friedman [i ai lui Hayek. Se pot auzi chiar p\reri favorabile despre Keynes. ~ns\ direc]ia general\ este absolut limpede; c\tre o economie al c\rei principal mecanism de cre[tere e pia]a, `n condi]iile propriet\]ii private extinse asupra mijloacelor de produc]ie, de distribu]ie [i de schimb. Tranzi]ia la un asemenea sistem pune probleme f\r\ precedent, la care vor trebui g\site solu]ii originale. ~n cele mai multe din aceste ]\ri exist\ `nc\ o larg\ opinie favorabil\ distribu]iei egalitare a avu]iei astfel create [i unui stat care s\ ofere o puternic\ protec]ie social\. ~ns\ modelul de baz\ s-ar situa, ]in`nd seama de cele trei componente esen]iale – politica, justi]ia [i economia –, undeva `ntre Elve]ia real\ [i Suedia real\. Suedia – sau, dup\ cum a ]inut s\ sublinieze unul dintre economi[tii sovietici de frunte, Suedia de sud – pare s\ fie acum idealul acceptat, `n principiu, de oricine se consider\ socialist, de la Berlin p`n\ la Vladivostok. ~ns\ dac\ Marx ar reveni pe p\m`nt n-ar defini el oare modul de produc]ie al Suediei drept capitalist? Cu alte cuvinte, principalul argument al st`ngii ar p\rea s\ nu se mai refere la cel mai bun mod de a produce avu]ie, ci doar la modul optim de a o distribui. (O critic\ mai radical\ a formelor de produc]ie de succes o `nt`lnim la Verzi, mai degrab\ dec`t la sociali[ti.) Din ra]iuni pur practice [i istorice, statul urmeaz\ `n mod clar s\ joace un rol mai important `n fostele ]\ri est-europene dec`t `n majoritatea ]\rilor din Vest, c`]iva ani `nc\ de acum `nainte. Dar asta nu `nseamn\ neap\rat [i c\ oamenii vor dori acest lucru. Dimpotriv\, fiindc\ au avut parte de at`tea interven]ii ale

136

TIMOTHY GARTON ASH

statului at`ta vreme, s-ar putea ca ei s\ decid\ c\ doresc un amestec c`t mai redus cu putin]\ din partea statului. Sondajele de opinie [i anchetele sociologice nu s`nt de prea mare folos, `n acest caz, deoarece majoritatea oamenilor abia au `nceput s\ mediteze la aceste probleme, ca s\ nu mai vorbim c\ abia au `nceput s\ dea piept cu ele `n realitatea dur\ a tranzi]iei economice. Vor vedea dac\ le place pr\jitura abia c`nd vor gusta din ea. ~n r`ndul intelectualilor care au `nceput s\ se confrunte cu aceste probleme se face sim]it\, dup\ mine, mai cur`nd primejdia contrar\: aceea de a considera economia de pia]\ drept un leac pentru toate suferin]ele fie ele de natur\ social\, politic\ sau economic\. De aici popularitatea de care se bucur\ Hayek. Aproape c\ s-ar putea spune c\ pia]a liber\ e ultima dintre utopiile central-europene. Ast\zi e u[or de uitat c\ s-a pretins c\ `n comunism au fost create nu numai forme noi [i superioare de politic\, justi]ie [i economie, ci [i o modalitate nou\, superioar\, de organizare a raporturilor dintre state. Acestei noi modalit\]i i s-a spus „interna]ionalism socialist” [i a fost contrapus\ „na]ionalismului burghez”. Exist\ numeroase exemple de interna]ionalism burghez – G7, OECD, FMI, NATO, GATT – `ns\ din perspectiva istoriei europene cel mai dramatic este exemplul Comunit\]ii Europene. Exist\ numeroase propuneri, prea numeroase ca s\ poat\ fi `n[irate m\car, care privesc noile forme de raporturi interstatale aflate `n fa]a Europei de Est. Ca s\ d\m un singur exemplu, oamenii politici de marc\ din Polonia au readus `n discu]ie ideea unei confedera]ii `ntre Polonia [i Cehoslovacia. Dar dac\ se pune `ntrebarea care anume este modelul a[ezat la baza noilor raporturi dintre aceste state, modelul de rezolvare a conflictelor nesolu]ionate de ordin na]ional, etnic [i economic dintre ele, r\spunsul va fi limpede. Modelul este Comunitatea European\. Aceasta `nseamn\ nu numai c\ ar dori cu to]ii s\ intre `n CE actual\, pe c`t de deplin [i de cur`nd posibil. Mai `nseamn\ [i c\ aceste state sper\ c\ inamici]iile dintre ele [i conflictele lor nerezolvate de ordin istoric vor putea fi dep\[ite la fel cum au fost dep\[ite, s\ zicem, cele dintre Fran]a [i Germania. Acest lucru este valabil, mi se pare mie, [i pentru acele grup\ri care nu recunosc `n mod explicit Comunitatea European\ drept model. Desigur, trebuie s\ umbli mult prin Europa Occidental\ ca s\ dai de „europeni” at`t de entuzia[ti – adic\ de suporteri ai unei comunit\]i suprana]ionale numite Europa – cum vei g\si `n Europa de Est la fiecare pas. C\l\torind `nainte [i `napoi `ntre cele dou\ jum\t\]i ale acestui continent divizat, m-am g`ndit uneori c\ veritabila diviziune este cea dintre cei (din Vest) care au parte de Europa [i cei (din Est) care cred `n ea. Pretutindeni, `n toate regiunile, expresia cu care se rezum\ de obicei ceea ce se petrece este „`ntoarcere `n Europa”. {i totu[i, ce anume, ca s\ ne repet\m `ntrebarea, pot aduce ace[ti entuzia[ti noii Europe? Dac\ nu m\ `n[el `n analiza de la care pornesc, ei nu pot oferi idei fundamental noi `n privin]a marilor chestiuni de politic\, economie, drept sau

ANUL ADEV|RULUI

137

raporturi interna]ionale. Ideile c\rora le-a venit vremea s`nt cele vechi, cunoscute, bine verificate. (Ideilor noi le-a trecut vremea.) Deci tot ce ne pot ei oferi s`nt problemele lor f\r\ precedent, interesante din punct de vedere teoretic, dar `mpov\r\toare `n practic\? Ne vin la u[\ ca ni[te cer[etori care n-au dec`t r\bojul unor ani irosi]i? Sau oare s-ar putea s\ aib\, sub haina roas\, vreo comoar\ ascuns\? C\l\torind prin aceast\ parte a lumii `n ultimul deceniu, am dat peste comori: exemple de mare curaj moral [i de integritate intelectual\, camaraderie, prietenie profund\, via]\ de familie; timp [i spa]iu pentru conversa]ia serioas\, pentru muzic\ [i literatur\, netulburate de zgomotul perpetuu al mijloacelor noastre de transport [i al lumii noastre obsedant telecomunicative; m\rturii de cre[tinism `n forma sa originar\ cea mai pur\; mai pe larg, o calitate a raporturilor dintre oameni, b\rba]i [i femei, din medii diferite [i de credin]e c`ndva opuse cu `nver[unare – un ethos al solidarit\]ii. Aici devine acut\ primejdia idealiz\rii sentimentale, c\ci vizitatorul privilegiat se bucur\ de aceste avantaje f\r\ s\ le pl\teasc\ [i pre]ul. Nu `ncape nici o `ndoial\ c\, orice fel de socoteal\ cantitativ\ sau utilitar\ am face, pre]ul trebuie s\ fi fost mult mai mare dec`t avantajele. {i totu[i, ar fi [i mai gre[it s\ pretindem c\ aceste comori nu existau cu adev\rat. Existau. Iar pentru mine unul, dup\ 1989, `ntrebarea `ntreb\rii este: Dar dac\ nici unul din aceste lucruri bune nu vor supravie]ui eliber\rii? Era oare comunitatea doar o comunitate creat\ de destin, o Schicksalsgemeinschaft? Erau doar foloasele adversit\]ii sor]ii? Chiar dac\ nu are loc nici o r\sturnare a situa]iei din Uniunea Sovietic\, nici o desincronizare violent\ sau o cotitur\ spre un regim ne-liberal `ntr-una sau alta din ]\rile est-europene, nu se vor pierde, pur [i simplu, aceste comori `n goan\ – at`t de `n]eles – dup\ bun\stare? Cum observa sec un prieten maghiar: „Am supravie]uit la patruzeci de ani de comunism, nu-s deloc prea sigur c\ voi supravie]ui unui singur an de capitalism”. {i nu va fi vorba doar de impactul atomizant al consumismului, una dintre cele mai puternice arme cunoscute de om. Va fi vorba de impactul mult mai dur [i mai traumatic al tentativei de trecere de la o economie planificat\ la o economie de pia]\, cu toate loviturile care i se asociaz\: [omaj, dislocare, injusti]ie. S\ ne lu\m dorin]ele drept realit\]i nu serve[te nim\nui. Se poate creiona, din p\cate, la un nivel destul de ridicat de plauzibilitate analitic\, un tablou sumbru al perspectivelor fostei Europe de Est `n anii ’90; perspective `n care viitorul postcomunist seam\n\ foarte bine cu trecutul precomunist: `n loc de o Europ\ Central\ s-ar putea s\ vedem, mai degrab\, o Zwischeneuropa, o zon\ intermediar\ dependent\, alc\tuit\ din state slabe, dominat\ de prejudec\]i na]ionale, de inegalitate, s\r\cie [i Schlamassel. 1989 s-ar putea, `n acest caz, s\ apar\, celor care au luat parte la evenimentele lui [i celor care i-au scris istoria, doar ca un scurt moment luminos `ntre suferin]ele zilei de ieri [i cele ale zilei de m`ine.

138

TIMOTHY GARTON ASH

Aceast\ soart\ nu e de neevitat. Dac\ ea va putea fi evitat\ depinde `ntr-o m\sur\ semnificativ\ de angajarea [i de buna-credin]\ ale Vestului `n general, ale Europei de Vest `n special [i ale Germaniei mai ales – sau, mai degrab\, ca s\ ne exprim\m `n termeni mai potrivi]i cu noua Europ\, ale unei Germanii care r\m`ne occidental\. {i totu[i, chiar dac\ ar fi s\ se `mplineasc\ perspectivele cele mai sumbre, ceva va r\m`ne, cel pu]in `n memorie, `n cultur\, `n spirit. Europenii din acele ]inuturi ne vor fi oferit, cu o limpezime [i o claritate izvor`te din experien]a lor amar\, dac\ nu altceva, atunci m\car reafirmarea valorii a ceea ce noi de]inem, a vechilor adev\ruri [i a modelelor verificate, a celor trei elemente esen]iale ale democra]iei liberale [i a Comunit\]ii Europene – singura cas\ comun\ european\ care exist\. Pe plan intelectual, spiritual a[ putea chiar spune, „1989” `n Europa de Est este un complement vital al acelui „1992” al Europei Occidentale. „Litwo! Ojczyzno moja! ty jesteœ jak zdrowie”, a[a `ncepe cel mai celebru dintre toate poemele `n limba polon\ „Pan Tadeusz” al lui Adam Mickiewicz: Lituanie, patria mea, e[ti cum e s\n\tatea. C`t trebuie s\ fii de pre]uit\, `i e dat s\ [tie Doar celui care te pierde.

Dac\ `n loc de Lituania vom pune cuv`ntul „Europa”, s-ar putea s\ afl\m [i lec]ia cea mai profund\ a acestui an al miracolelor, anul ’89.

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea autorului din Timothy Garton Ash, The Magic Lantern (Londra: Vintage, 1990), pp. 131-156. Copyright © 1990, 1993 Timothy Garton Ash.

6 SEMNIFICA}IILE LUI 1989 Jeffrey C. Isaac Teoreticianul politic american Jeffrey C. Isaac ofer\, `n articolul s\u profund, o interpretare critic\ a punctelor de vedere dominante, adeseori contradictorii, privind revolu]iile din 1989 [i rolul no]iunilor disidente de libertate [i drepturi `n demolarea regimurilor leniniste. Inspirat de critica lui Karl R. Popper asupra istoricismului, Isaac respinge interpret\rile moniste care asociaz\ acestor evenimente o semnifica]ie singular\ [i propune o interpretare multilateral\, care s\ recunoasc\ pluralitatea semnifica]iilor asociate. Cel mai important element din analiza sa `l reprezint\ efortul de a recupera [i ad`nci viziunea asupra vie]ii [i ac]iunii politice produs\ de g`ndirea [i practica disiden]ei est-central-europene. ~n acest sens, interpretarea sa difer\ radical de viziunile lui G.M. Tamás [i Tony Judt asupra disiden]ilor, v\zu]i ca vis\tori naivi, lipsi]i de orice leg\turi profunde cu societ\]ile `n numele c\rora pretindeau c\ vorbesc. Cititorii ar trebui s\ ia not\ de pledoaria lui Isaac pentru o viziune lipsit\ de prejudec\]i, antidogmatic\ asupra politicii democratice. Recunosc`nd meritele liberalismului, el argumenteaz\ c\ mo[tenirea a ceea ce intelectualii critici est-europeni numeau „antipolitic\” nu ar trebui eliminat\ din discu]ie cu u[urin]\. Cu alte cuvinte, spre deosebire de cei care anun]\ victoria democra]iei liberale ca pe o realizare care nu pune probleme, Isaac consider\ c\ noile idei [i stiluri de a face politic\ n\scute din experien]a disiden]ei, inclusiv a formelor extraparlamentare de participare [i a spiritului societ\]ii civile, reprezint\ posibilit\]i democratice relevante pentru viitorul democra]iei `n „Est” [i `n „Vest”. *** „Istoria, `n ansamblul ei, ar putea s\ existe numai `n ochii unui observator aflat `n afara ei [i `n afara lumii. Istoria, `n ultim\ instan]\, exist\ numai pentru Dumnezeu.” (Camus, 1956, p. 189) „Istoricistul nu recunoa[te c\ noi s`ntem aceia care select\m [i ordon\m faptele `n istorie... ~n loc s\ recunoasc\ faptul c\ interpretarea istoric\ ar trebui s\ r\spund\ unei nevoi n\scute din problemele practice [i deciziile cu care ne

140

JEFFREY C. ISAAC

confrunt\m, istoricistul crede c\... prin contemplarea istoriei putem descoperi secretul, esen]a destinului uman. Istoricismul `ncearc\ s\ afle Calea pe care omenirea este destinat\ s\ p\[easc\; `ncearc\ s\ descopere Cheia Istoriei sau Semnifica]ia Istoriei... [Cu toate acestea] istoria nu are nici un `n]eles...” (Popper, 1971, p. 269)

~n 1789, Vechiul Regim a c\zut, acompaniat de zgomotul zidurilor care se pr\bu[eau (Camus, 1956, p. 26). Marc`nd o epoc\ a revolu]iei democratice, procesul revolu]ionar a re]inut aten]ia lumii 1. Immanuel Kant a vorbit `n numele multor g`nditori „lumina]i” c`nd a observat c\: „Revolu]ia unui popor `nzestrat, pe care am v\zut-o desf\[ur`ndu-se acum poate reu[i sau poate suferi un e[ec... aceast\ revolu]ie, spun, cu toate acestea, treze[te `n inimile tuturor spectatorilor... o dorin]\ de participare foarte apropiat\ de entuziasm...” (1963, p. 148). Cu aproape dou\ sute de ani mai t`rziu, zidurile s-au pr\bu[it din nou, de aceast\ dat\ `n estul Europei. Simbolizat `n mod at`t de dramatic de c\derea zidului Berlinului, `ntregul edificiu al guvern\rii comuniste – o suprastructur\ cu adev\rat imens\, care `[i cople[ea popula]ia – s-a pr\bu[it [i, `mpreun\ cu el, „cortina de fier” care separa Europa de ea `ns\[i, iar opozi]ia democratic\, mult timp ]int\ a persecu]iilor [i marginaliz\rii, a fost `mpins\ c\tre putere2. Ce `n]eles au aceste evenimente? Care este semnifica]ia lor pentru cet\]enii a ceea ce era numit\ odat\ Europa de Est? Care este semnifica]ia lor pentru democra]i, `n zorii unui nou secol? Istoria intelectual\ de dup\ 1789 dovede[te c\ este imposibil s\ se ajung\ la o singur\ interpretare `n cazul unor evenimente de o asemenea amploare. De mai bine de dou\ sute de ani, scriitorii au polemizat cu privire la semnifica]ia Revolu]iei franceze. Deoarece ne reevalu\m continuu propria persoan\, comunit\]ile noastre politice [i problemele cu care se confrunt\ acestea, reconsider\m `n mod firesc [i acele episoade [i evenimente fundamentale, care ne-au modelat trecutul [i care ne ajut\ s\ ne definim identitatea politic\. ~n acest sens, istoria nu are nici o semnifica]ie absolut\, ultim\; ea este continuu interpretat\ [i reinterpretat\ istoric. Asupra acestui lucru vor c\dea probabil de acord to]i filozofii [i istoricii. Exist\, cu siguran]\, o serie de posibile interpret\ri ale lui 1989. {i totu[i, s-a format `n prezent un puternic consens `n numele unei interpret\ri declarat liberale. Cel mai faimos, `ntr-adev\r notoriu, exponent al acestui punct de vedere este un scriitor care, intoxicat cu Hegel, nu a `n]eles `nc\ a[a cum trebuie lec]iile istoricismului. Francis Fukuyama, `n influentul s\u eseu „Sf`r[itul istoriei” [i, ulterior, `n cartea sa cu acela[i nume, a proclamat c\ am ajuns la „punctul final al evolu]iei ideologice a omenirii [i la universalizarea democra]iei liberale occidentale ca form\ final\ a guvern\rii umane” (1989, p. 4)3. Fukuyama nu a fost singur `n entuziasmul s\u. Marc Plattner, co-editor al Journal of

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

141

Democracy (`nfiin]at `n 1996), i-a sus]inut punctul de vedere, declar`nd c\ acum ne g\sim `ntr-o „lume cu un principiu dominant de legitimare, democra]ia” (1992). Un asemenea optimism hegelian a fost contestat de c\tre mul]i democra]i liberali. Jean-François Revel a avertizat `mpotriva „prea gr\bitei presupuneri c\ mi[carea de democratizare reprezint\ un fel de milenarism inversat, sosirea `mp\r\]iei eterne a istoriei” (1991, pp. 14-15). Probabil c\ cea mai grav\ afirma]ie de un egal scepticism a fost formulat\ de Samuel P. Huntington. „A spera `ntr-un sf`r[it benign al istoriei”, scrie el, „este omene[te. A a[tepta s\ se `nt`mple aceasta este nerealist. A planifica s\ se `nt`mple aceasta este dezastruos” (Huntington, 1989, pp. 3-11). Totu[i, nu este nevoie s\ fii hegelian pentru a sus]ine c\ revolu]iile din 1989 reprezint\ triumful liberalismului. ~ntr-adev\r, explica]ia sofisticat\ a lui Huntington cu privire la „al treilea val”, `n desf\[urare, de transformare liberal democratic\, face parte dintre numeroasele eforturi de a dezvolta strategii mai realiste [i mai constructive pentru asigurarea triumfului liberalismului, pe care Fukuyama `l anun]\ prematur doar4. ~n ciuda unor semnificative divergen]e de opinii, numero[i anali[ti liberali s`nt de acord c\ principala problem\ la ordinea zilei este tranzi]ia c\tre democra]ia liberal\. De[i cred c\ aceast\ interpretare liberal\ are multe p\r]i bune, consider c\ este viciat\ din punct de vedere politic [i moral. Este viciat\ din punct de vedere politic pentru c\ marginalizeaz\ [i/sau ignor\ forme importante de politic\ practicate de opozi]ia democratic\ central-european\, forme care nu s`nt acoperite `n mod adecvat de liberalism. Este viciat\ din punct de vedere moral pentru c\, proced`nd astfel, rezolv\ `n grab\ [i prematur c`teva probleme foarte complexe legate de semnifica]iile [i mo[tenirile anului 1989, excluz`nd astfel anumite c\i importante de ac]iune politic\. Mai precis, minimalizeaz\ importan]a formelor de activitate politic\ neelectorale, extraparlamentare – `n special tipurile de ini]iative civice care au jucat un rol important `n rezisten]a `mpotriva comunismului – `n opozi]ia fa]\ de autoritarism [i `n constituirea unor adev\rate spa]ii de politic\ democratic\. De[i „politica `nalt\” a institu]iilor democratice liberale normale este important\, acestea au nevoie s\ fie completate – [i uneori contestate – de forme mai viguroase, fundamentale de cet\]enie. Acest lucru este valabil `n special `ntr-o perioad\ `n care mase de oameni se confrunt\ cu dificult\]i economice [i frustr\ri, iar institu]iile politicii democratice de mas\ nu pot s\ compenseze aceste suferin]e [i s`nt `ntr-adev\r percepute deseori ca fiind un aspect al problemei. Interpretarea liberal\ a lui 1989, pe care o critic, omite aceste lucruri. Trebuie subliniat faptul c\, atunci c`nd critic interpretarea liberal\, nu inten]ionez s\ acuz liberalismul `n general. Un num\r de democra]i liberali au lansat critici la adresa democra]iei liberale existente `n realitate, care se suprapun substan]ial peste argumentele democratice ap\rate `n acest eseu5. Ar fi o mare

142

JEFFREY C. ISAAC

gre[eal\ s\ trat\m liberalii nediferen]iat [i s\-i declar\m pe to]i slujitori ai organiz\rii institu]ionale liberale existente. Totu[i, exist\ un punct de vedere liberal, predominant `n prezent, care sluje[te `ntr-adev\r structurilor consacrate [i care caut\ s\ `ncorporeze `n mod inteligent revolu]iile democratice din 1989 `n cadrul lor. Aceast\ versiune a liberalismului – un liberalism monist, dac\ a existat vreodat\ a[a ceva – merit\ s\ fie criticat\. ~n spiritul criticii formulate de Popper la adresa istoricismului, voi respinge ideea c\ anul 1989 a avut o semnifica]ie unic\. El are multiple semnifica]ii. De[i, `n multe privin]e, indic\ un triumf al liberalismului, `n alte privin]e el prezint\ posibilit\]i mai democratice [i mai participative. De[i ar fi o gre[eal\ s\ se supraestimeze aceste posibilit\]i sau semnifica]ia lor, ignorarea lor ar fi de asemenea o gre[eal\. Pentru c\ `ntr-un moment `n care democra]ia liberal\ sufer\ din cauza crizei propriilor forme de legitimare, aceste posibilit\]i mai democratice au relevan]\ pentru viitorul democra]iei `n „Est” [i `n „Vest”6.

Triumful liberalismului? ~n timp ce eseul din 1989 al lui Fukuyama a exprimat un sentiment de entuziasm liberal, destul de r\sp`ndit `n r`ndul politicienilor [i comentatorilor media7, speciali[tii liberali, care au sesizat vulnerabilitatea istoricismului s\u, nu s-au delimitat complet de prognoza lui `n ceea ce prive[te sf`r[itul ideologiei. Stephen Holmes, de exemplu, `n sarcastica sa recenzie la cartea lui Fukuyama, observa c\: „~n `ntreaga lume postcomunist\... observ\m valuri de schimbare radical\ care p`n\ acum arat\ ca o revolu]ie liberal\”. „Nu este revolu]ia liberal\”, se `ntreba el retoric, „cel mai semnificativ fapt al vie]ii politice contemporane?” (Holmes, 1992a, pp. 27, 33). Contrar afirma]iilor lui Fukuyama, liberalismul nu este escatologic; dar este stabil, impar]ial, deschis [i liber. Ceea ce se `nt`mpl\, sugereaz\ Holmes, este `n mod sigur o transformare liberal\, una mai complex\ [i mai problematic\ dec`t triumful proclamat de Fukuyama, cu toate acestea, o reabilitare a liberalismului. Dup\ cum scrie Gale Stokes `n recenta sa istorie a revolu]iilor central-europene: „Revolu]ia lor nu a fost o `nnoire total\, ci mai degrab\ abandonarea unui experiment e[uat `n favoarea unui model deja existent, democra]ia pluralist\” (Stokes, 1993, p. 260). Aceasta este `n mod sigur interpretarea dominant\ a lui 1989. De aceea, Bruce Ackerman identific\ anul 1989 cu „re`ntoarcerea liberalismului democratic revolu]ionar”, rena[terea proiectului politic inaugurat de cei care au formulat Constitu]ia Statelor Unite (Ackerman, 1992, p. 1). Ralf Dahrendorf, `n subtila sa Reflections on the Revolution in Europe, scrie c\: „~n esen]a sa,

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

143

revolu]ia european\ din 1989 reprezint\ respingerea unei realit\]i insuportabile care, dup\ cum am v\zut, nu se putea men]ine [i, mai mult, reprezint\ reafirmarea unor idei vechi. Democra]ie... pluralism... cet\]enie... nu s`nt tocmai idei noi”. Ceea ce a triumfat, insist\ Dahrendorf, nu este nimic altceva dec`t ideea unei „societ\]i deschise”, o idee liberal\, printre ai c\rei precursori s-au num\rat Locke, Hume, Madison, Kant [i, mai recent, Raymond Aron [i Karl Popper (Dahrendorf, 1990, pp. 27, 75-76). Aceast\ tez\ a fost articulat\ `n modul cel mai conving\tor de c\tre Timothy Garton Ash, care sus]ine c\ revolu]iile europene „nu pot oferi nici un fel de idei fundamental noi `n privin]a marilor `ntreb\ri ale politicii, economiei, legisla]iei sau rela]iilor interna]ionale. Ideile c\rora le-a sosit timpul s`nt unele vechi, familiare, deja testate” – ideile liberale referitoare la suprema]ia legii, guvernarea parlamentar\ [i o justi]ie independent\ (Garton Ash, 1990a, p. 154)8. Cei care subscriu la acest punct de vedere nu cred neap\rat c\ triumful liberalismului a fost deja asigurat. ~ntr-adev\r, majoritatea nu s`nt convin[i de acest lucru. Valerie Bunce (1990) formuleaz\ o nelini[te comun\ atunci c`nd observ\ c\ „problema care `i preocup\ cel mai mult pe cei din Est [i din Vest deopotriv\... este dac\ noile regimuri din Europa de Est vor reu[i `n n\zuin]a lor de a deveni adev\rate democra]ii liberale”9. Pentru c\ aceasta este o problem\, politologii [i teoreticienii constitu]ionalismului, de orientare liberal\, [i-au `ndreptat aten]ia c\tre probleme de inginerie constitu]ional\ [i politic\. Dup\ cum observ\ Stephen Holmes `n num\rul inaugural al East European Constitutional Review, revista nou `nfiin]atului Center for the Study of Constitutionalism in Eastern Europe de la University of Chicago Law School: „Din Albania p`n\ la [}\rile] Baltice [i, mai recent, chiar p`n\ `n Rusia, se fac `ncerc\ri de a crea institu]ii politice liberal-democratice... {ansele de succes ale tranzi]iei c\tre democra]ie liberal\ variaz\ de la ]ar\ la ]ar\... [dar] crearea institu]iilor va avea consecin]e importante pe termen lung pentru stabilitatea [i eficien]a guvern\rii democratice” (Holmes, 1992b). Bruce Ackerman este de acord cu aceast\ opinie. ~ntr-o perioad\ de agita]ie [i nesiguran]\, insist\ el, „dificultatea `n arta guvern\rii const\ `n abilitatea de a folosi aceste momente trec\toare pentru a construi fundamente noi [i mai solide pentru democra]ia liberal\” (Ackerman, 1992, p. 27). Anali[tii occidentali [i-au `ndreptat cu `nver[unare aten]ia c\tre aceast\ dificultate `n arta guvern\rii. O multitudine de c\r]i [i articole [tiin]ifice dezbat virtu]ile [i viciile schemelor electorale alternative, riscurile preziden]ialismului sau parlamentarismului, caracterul revizuirii juridice [i logica constitu]ionalismului. Reviste noi, ca Journal of Democracy [i East European Constitutional Review, `[i concentreaz\ aten]ia asupra celui mai bun mod de realizare a tranzi]iei c\tre o democra]ie liberal\ func]ional\ [i stabil\ `n Europa Central\.

144

JEFFREY C. ISAAC

Totu[i, opinia c\ anul 1989 a a[ezat Europa Central\ pe drumul tranzi]iei liberal-democratice nu apar]ine numai multor teoreticieni occidentali importan]i; ea este creditat\ [i de reflec]iile central-europenilor `n[i[i, c`]iva dintre ei destul de cunoscu]i pentru rolul lor `n opozi]iile democratice `mpotriva comunismului. De exemplu, János Kis a sus]inut c\: „Alternativa cu care se confrunt\ acum Ungaria este fie de a crea o democra]ie constitu]ional\, multipartinic\ [i o economie de pia]\ mixt\, fie de a regresa `n declin economic [i balcanizare politic\. {ansa de realizare a primei variante este foarte slab\. Totu[i, aceasta este singura noastr\ [ans\ pentru genera]iile urm\toare. Nu putem alege alt teren, mai favorabil realiz\rii valorilor libert\]ii, egalit\]ii [i fraternit\]ii. Trebuie s\ `ncerc\m s\ folosim aceast\ mic\ fr`ntur\ de [ans\, aici [i acum”.

(Kis, 1989, p. 241)10

Adam Michnik a exprimat deseori o idee similar\ – nu exist\ dec`t dou\ alternative de viitor pentru Europa de Est, viitorul Occidentului, al democra]iei liberale [i compromisului politic, sau c\derea `n xenofobie [i tribalism turbulent (Michnik, 1990a, 1990b). ~n ap\rarea celui dint`i, el scrie c\: „`n perioada postcomunist\, valorile liberale, codificate `n scrierile lui John Stuart Mill [i Alexis de Tocqueville, precum [i `n cele ale lui Hayek, renasc cu adev\rat. Prin rezisten]a lor `mpotriva comunismului, ele `[i redescoper\ viziunea asupra libert\]ii civile, visurile de parlamentarism, de pluralism politic [i cultural, de toleran]\ [i aspira]ia c\tre o ]ar\ liber\ de orice form\ de dictatur\ ideologic\”.

(Michnik, 1991a, pp. 70-72)11 György Konrád, a c\rui lucrare Antipolitics a fost o adev\rat\ biblie a opozi]iei democratice `mpotriva comunismului, a sintetizat probabil cel mai bine aceast\ `n]elegere de sine: „De ce s`nt liberal? Pentru c\ s`nt sceptic fa]\ de tot ceea ce este uman, fa]\ de identitatea noastr\ colectiv\; deoarece pentru mine nu exist\ institu]ii, persoane sau concepte care s\ fie sacrosancte sau deasupra oric\rei critici... Pentru mine, liberalismul este, `nainte de toate, un stil: cosmopolit, civilizat, personal, ironic...” (Konrád, 1990, p. 189). Cum s\ `n]elegem aceast\ aparent\ convergen]\ dintre speciali[tii occidentali [i fo[tii disiden]i r\s\riteni cu privire la interpretarea liberal\ a lui 1989? Exist\ motive, cred, de a considera mai pu]in relevant entuziasmul liberal al intelectualilor central-europeni. Dup\ cum observa un comentator, nu at`t liberalismul ca doctrin\ filozofic\ sau politic\, c`t liberalismul ca atitudine a fost experimentat `n rena[terea la care se referea Michnik. „Liberalismul”, scrie Szacki, „apare ca o utopie `n Europa de Est, ca o viziune a unei societ\]i exemplare, care se opune `n modul cel mai evident realit\]ilor sistemului

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

145

comunist” (1990, p. 472). Trebuie deslu[ite sensurile `n care fo[tii opozan]i se declar\ a fi liberali; cu alte cuvinte, propriile lor percep]ii nu pot fi luate ca atare dac\ dorim s\ `n]elegem loialit\]ile lor din prezent. Dincolo de acest lucru, nu exist\ nici un motiv de a favoriza concep]iile lor asupra revolu]iilor la declan[area c\rora au contribuit. Cu mult timp `n urm\, Tocqueville sublinia c\ revolu]ionarii pot s\ perceap\ deformat evenimentele la care au participat. Consecin]ele neinten]ionate [i posibilit\]ile `nl\turate prea `n grab\ par s\ fie caracteristicile aproape inevitabile ale transform\rilor revolu]ionare. ~n ciuda importan]ei pe care, trebuie s\ o recunoa[tem, o de]in afirma]iile lui Michnik [i Konrád, nu avem nici un motiv s\ consider\m c\ reprezint\ ultimul cuv`nt `n privin]a subiectului nostru. Un mod mai bun de tratare a presupusului triumf al democra]iei liberale ar fi s\ scind\m aceast\ idee `ntr-un num\r de enun]uri distincte, urm`nd ca fiecare s\ fie evaluat pe baza propriei relevan]e. Atunci, problema nu este dac\ liberalismul a triumfat sau nu, ci `n ce sens sau sensuri a triumfat. Permite]i-mi s\ sugerez c\ exist\ cel pu]in trei sensuri distincte `n care se poate considera c\ liberalismul a triumfat. ~n fiecare dintre ele, liberalismul a triumfat, dar nu f\r\ ambiguitate. Mai `nt`i, am putea vorbi despre triumful practic al institu]iilor democratice liberale. Pare destul de clar c\ o dat\ cu c\derea comunismului, regimurile politice monopoliste au fost `nlocuite de organiz\ri mai „poliarhice”. Diferitele coali]ii opozi]ioniste de tip „forum civic” au condus rapid la negocieri `n jurul mesei rotunde `ntre conducerile comuniste [i elitele politice democratice, cu privire la tranzi]ia c\tre o democra]ie liberal\. Au fost adoptate constitu]ii, `n unele cazuri definitive, `n altele provizorii, care stabileau oficial func]iile publice [i con]ineau declara]ii ale drepturilor. Au luat fiin]\ institu]iile democratice liberale – separa]ia puterilor, alegeri la intervale regulate, pe baz\ competitiv\, sisteme de partid. Partidele politice au `nlocuit [i au cooptat mi[c\rile democratice de opozi]ie, canaliz`nd [i „`nsum`nd” cererile politice `ntr-o manier\ flexibil\, „normalizat\” politic. S-au organizat alegeri mai mult sau mai pu]in libere [i s-au realizat cu succes schimb\rile de guverne. ~n acest sens, putem vorbi `n sens descriptiv despre institu]ionalizarea democra]iei liberale, un proces care poate fi justificat par]ial prin imperativele structurale de organizare a diversit\]ii politice [i par]ial prin cerin]ele financiare ale unei economii moderne, care func]ioneaz\ `ntr-o economie capitalist\ global\. Ar fi imposibil s\ se nege c\ liberalismul a triumfat `n acest sens12. {i totu[i, procesele politice din Europa Central\ s`nt `nc\ `n continu\ schimbare. Multe dintre problemele constitu]ionale esen]iale – restituirea propriet\]ilor na]ionalizate sub comunism, a[a-numita „lustra]ie” a fo[tilor comuni[ti [i, mai general, statutul nomenclaturii – r\m`n `nc\ nerezolvate. Transformarea

146

JEFFREY C. ISAAC

radical\ [i precipitat\ a vie]ii economice [i, o dat\ cu ea, declinul vizibil al standardului de via]\ al multor central-europeni au alimentat un sentiment larg r\sp`ndit de indignare public\, care, la r`ndul s\u, a catalizat ideologiile [oviniste. Problema minorit\]ilor na]ionale, care este endemic\ `n regiune, a exacerbat asemenea ideologii. Cu alte cuvinte, populismul autoritar constituie un competitor real al democra]iei liberale13. Probabil c\ la fel de amenin]\toare este incertitudinea geopolitic\ din fosta Uniune Sovietic\, precum [i dezmembrarea brutal\ a Iugoslaviei, am`ndou\ ad\ug`ndu-se sentimentului de anxietate public\ [i simboliz`nd nesiguran]a institu]ionaliz\rii democratic-liberale din Europa Central\. Alternativa tribalist\ `mpotriva c\reia au avertizat Kis [i Michnik r\m`ne `nc\ posibil\. Limitele triumfului liberalismului, `n acest prim sens, ne duc la cel de-al doilea sens `n care putem s\ vorbim de o reabilitare liberal\ – triumful liberalismului ca un imperativ etico-politic. Pu]ini teoreticieni liberali ar nega marile dificult\]i care cople[esc `n prezent liberalismul `n Europa Central\. Ideea este, cred eu, c\ acestea s`nt v\zute mai cur`nd ca obstacole `n fa]a proiectului de construire a democra]iei liberale dec`t ca alternative plauzibile ca atare. Din acest punct de vedere, de[i succesul liberalismului nu este `nc\ asigurat, alternativele s`nt, `n mod evident, de nedorit. Oricare ar fi problemele ei, democra]ia liberal\ este, am putea spune, adopt`nd faimoasa glum\ a lui Churchill, cea mai pu]in rea dintre formele de guvern\m`nt. Dac\ dorim s\ tr\im `ntr-o economie de pia]\ modern\ [i s\ ne bucur\m de avantajele ei, [i dac\ dorim s\ evit\m r\zboaiele civile `n societ\]i caracterizate de tot felul de diferen]e de ne`nl\turat, atunci democra]ia liberal\ este la ordinea zilei. Ceea ce Holmes nume[te „proiect constitu]ional”, iar Ackerman „art\ a guvern\rii” devine astfel o necesitate urgent\. Exist\ mult adev\r [i `n aceast\ afirma]ie. Nu se poate pune sub semnul `ntreb\rii puterea de atrac]ie a constitu]ionalismului liberal dac\ se iau `n considerare tragedia bosniac\, apari]ia ideologiilor [oviniste `n Slovacia, România [i }\rile Baltice, ascensiunea nelini[titoare a unor politicieni precum Jirinovski `n Rusia sau retorica antisemit\ a lui Csurka `n Ungaria. Valul anticomunist de v`n\toare de vr\jitoare, care a infectat dezbaterea politic\, amenin]`nd s\ cantoneze societ\]ile central-europene `ntr-o `nver[unat\ `nvinuire a trecutului [i s\ ofere un teren fertil demagogiei politice, dovede[te importan]a libert\]ilor civile liberale, cum ar fi prezum]ia de nevinov\]ie [i procesul legal adecvat14. Maniera lipsit\ de sensibilitate [i de multe ori ostil\ `n care au fost tratate minorit\]ile na]ionale [i religioase subliniaz\ importan]a toleran]ei liberale15. Dup\ cum a ar\tat Ulrich Preuss, dou\ logici constitu]ionale rivale privind cet\]enia continu\ s\-[i dispute `nt`ietatea `n Europa Central\: o concep]ie civil\, care `i define[te ca fiind cet\]eni pe to]i aceia care se supun uneia [i aceleia[i

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

147

legi [i o concep]ie etnic\, care define[te cet\]enia `n termenii apartenen]ei la un grup etnic sau na]ional distinct (Preuss, 1993)16. Cea de-a doua concep]ie este profund ostil\ proceduralismului guvern\rii reprezentative liberale [i, urm`nd scrierile lui Carl Schmitt, se bazeaz\ pe apelurile c\tre o voin]\ popular\ omogen\ etnic `mpotriva acelor „interese speciale” – minorit\]ile na]ionale, capitalul str\in, politicienii – v\zute ca obstacole `n calea unei suveranit\]i populare autentice17. O asemenea viziune, nu lipsit\ de atrac]ie acum `n Europa Central\, este pur [i simplu o alt\ versiune de dreapta a „democra]iei totalitare”, identificat\ cu mult timp `n urm\ de Jacob Talmon (1970). ~n lumina tuturor acestor lucruri, este greu s\ nu fim de acord cu opinia lui Stephen Holmes: „Cea mai dificil\ problem\ cu care se confrunt\ ast\zi ]\rile din Europa de Est este crearea unui guvern care poate aplica reforme eficiente men]in`nd, `n acela[i timp, `ncrederea public\ [i f\r\ s\ renun]e la procedura democratic\ de a fi f\cut r\spunz\tor pentru actele sale... Pe de alt\ parte, cel mai mare pericol politic este... spiritul antiparlamentarismului... ~n consecin]\, `n Europa de Est, ast\zi, dificultatea const\ `n a-i `mpiedica pe liderii extraparlamentari s\ ob]in\ suport public pe baza unor forme de legitimare nedemocratice [i neelectorale”. (Holmes, 1993b, pp. 23-24)18

~n acest sens, democratizarea liberal\ este un imperativ etico-politic. Pentru c\ singura alternativ\ macro-politic\ pare s\ fie o combina]ie teribil\ de autoritarism, r\zboi civil [i declin economic19. Totu[i, chiar [i aici este necesar\ o oarecare precau]ie. Care este rela]ia dintre proiectul liberal [i celelalte posibilit\]i pe care le `ntrev\d cu team\ liberali ca Holmes [i Garton Ash? S`nt aceste alternative simple obstacole care trebuie comb\tute? R\spund ele la temerile presante care decurg din `nse[i imperfec]iunile tranzi]iei democratice liberale, `n special din problemele endemice create de dezorganizarea economic\ [i alienarea politic\20? Pot fi `ndep\rtate cu u[urin]\ toate aceste dificult\]i? ~n scopul argumentului meu voi l\sa deoparte ceea ce ar putea fi numit\ alternativa populist-autoritar\, pentru c\ este `n mod clar at`t antiliberal\, c`t [i antidemocratic\, o alternativ\ care trebuie comb\tut\, oric`t de viabil\ ar p\rea din punct de vedere politic. Dar nu exist\ nici o alt\ alternativ\ la democra]ia liberal\? {i, `n definitiv, o alternativ\ democratic\ mai radical\ nu ar putea juca un oarecare rol `n combaterea populismului autoritar? Aici lucrurile se complic\ [i ne deplas\m c\tre cel de-al treilea sens `n care se poate spune c\ democra]ia liberal\ a triumfat, nu pur [i simplu ca rezultat al for]elor structurale sau al imperativelor etico-politice, ci ca `mplinire a opozi]iei democratice fa]\ de comunism. S\ ne `ntoarcem la c`teva dintre afirma]iile istorice citate mai sus, [i anume c\ „revolu]ia lor nu a fost o `nnoire total\,

148

JEFFREY C. ISAAC

ci mai degrab\ abandonarea unui experiment e[uat `n favoarea unui model deja existent...”, c\ „scopul comun nu a fost numai acela de a-i `ndep\rta pe tic\lo[i, ci [i acela de a construi democra]ia liberal\” (Stokes, 1993, p. 260; Bunce, 1990, p. 403). Mul]i comentatori liberali nu au prezentat pur [i simplu o prognoz\ politic\, ci [i o interpretare istoric\, `n sensul c\ institu]iile democratice liberale s`nt rezultatul dorit al revolu]iilor, sau cel pu]in dorit de partea cea mai progresist\ a conducerii democratice a revolu]iilor. O asemenea perspectiv\ repet\ o schem\ progresist\ atractiv\, riguroas\, apar]in`nd secolului al XIX-lea, care opune for]ele de eliberare for]elor reac]iunii, pe reformatorii democratici liberali reac]ionarilor comuni[ti coaliza]i cu ideologii na]ionali[ti. Succes revolu]ionar contra e[ec reac]ionar. Op]iunile par clare. Asemenea celorlalte sensuri `n care se poate spune c\ democra]ia liberal\ a fost reabilitat\, exist\ mult adev\r [i `n punctul de vedere care sus]ine c\ democra]ia liberal\ reprezenta de mult\ vreme scopul revolu]ionarilor `n[i[i. Remarcile lui Michnik, Kis [i Konrád citate anterior arat\, cu certitudine, c\ acest punct de vedere este plauzibil. {i, la un nivel chiar mai profund, principalele opozi]ii democratice din Europa Central\ – Mi[carea pentru Libert\]i Civile [i mai t`rziu Forumul Civic `n Cehoslovacia, Opozi]ia Democratic\ `n Ungaria, precum [i Comitetul pentru Auto-Ap\rare Social\ [i Solidaritatea din Polonia – toate ceruser\ p`n\ `n 1989 s\ se pun\ cap\t guvern\rii comuniste [i s\ se instituie democra]ia liberal\ multipartinic\, cereri care reflectau cu acurate]e pozi]ia adoptat\ de mult\ vreme de principalii activi[ti, dintre care mul]i `[i `ncepuser\ carierele ca disiden]i pentru drepturile omului21. Iar la un nivel [i mai profund, dac\ studiem scrierile cele mai importante ale principalilor intelectuali disiden]i – Havel, Konrád, Michnik, Kuroñ, Kis – nu este greu de observat c\ o tem\ recurent\ este aceea a necesit\]ii existen]ei unor limite `n politic\, o tem\ care are `n mod sigur rezonan]\ liberal\. {i totu[i aici, din nou, lucrurile devin mai complicate. Dac\ studiem mai profund concep]iile opozan]ilor democra]i, vom descoperi c\, de[i acestea s`nt democratice, nu este clar dac\ s`nt, f\r\ echivoc, democratic liberale. Aceasta nu `nseamn\ c\ ele s`nt antiliberale22. Ideile liberale de libertate individual\ [i institu]ii liberale de guvern\m`nt constitu]ional s`nt cu siguran]\ apreciate ca ingrediente necesare ale libert\]ii [i demnit\]ii umane. Dar ele nu s`nt privite ca fiind suficiente de c\tre mul]i dintre opozan]ii democra]i. Exist\, dac\ vre]i, o „plusvaloare” democratic\ pe care interpretarea liberal\ a anului 1989 o confisc\ `n mod tacit. ~ntr-adev\r, liberalii admit `n treac\t acest lucru. Ackerman, de exemplu, elogiaz\ [i critic\ deopotriv\ viziunea „antipolitic\” `mp\rt\[it\ de persoane precum Konrád [i Havel. Rolul acesteia `n rezisten]a fa]\ de totalitarism a fost demn de laud\. Dar apelurile ei la integritate existen]ial\, sus]ine el, s`nt

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

149

insuficient de practice pentru construc]ia liberal\. „Dispre]ul heideggerian pentru Iluminism `n general [i pentru consumerismul occidental `n particular” al lui Havel „are o intona]ie autoritar\”. ~ntr-adev\r, chiar ideea „vie]ii `n adev\r” – un simbol al opozi]iei democratice – este „f\r\ `ndoial\ primejdioas\, dac\ adev\rul este `n]eles cu o pasiune filozofic\ `nver[unat\” (Ackerman, 1992, pp. 32-33). Ce `n]elege exact Ackerman prin ultima sa remarc\ referitoare la pasiunea filozofic\ `nver[unat\ este clarificat de o observa]ie f\cut\ de Timothy Garton Ash: „Acum a[tept\m multe lucruri de la politicienii unei democra]ii parlamentare care func]ioneaz\ bine. Dar «a tr\i `n adev\r» nu este unul dintre ele. De fapt, esen]a politicii democratice ar putea fi caracterizat\ ca «func]ion`nd pe jum\tate `n adev\r». Democra]ia parlamentar\ este, `n realitate, un sistem de duplicitate adversarial\ limitat\, `n care fiecare partid `ncearc\ s\ prezinte o parte a adev\rului ca [i cum ar fi `ntreg adev\rul”. (Garton Ash, 1990b, p. 52)

Garton Ash exprim\ `n mod explicit ceea ce Ackerman afirmase doar implicit – anume c\ prea mult\ integritate, con[tiin]\, „autenticitate” reprezint\ o anatem\ pentru democra]ia liberal\, care necesit\ o anume frivolitate `n privin]a adev\rului [i a cinstei pentru a func]iona cum trebuie23. Cel mai sofisticat argument `n acest sens a fost prezentat de Elisabeth Kiss, care sus]ine c\ de[i viziunea „antipoliticii” dezvoltat\ de opozan]ii democra]i a jucat un rol foarte important `n a inspira [i organiza opozi]ia `mpotriva comunismului, aceast\ viziune este insuficient\ ca model de politic\ normal\, curent\ `ntr-o societate complex\. „Noua ordine social\ care va ap\rea `n Europa Central\ [i de Est [i gradul `n care aceasta va `ncuraja aspira]iile democratice”, sus]ine ea, „vor depinde `n mare m\sur\ de guverne, parlamente [i partide”. Din cauz\ c\ „antipolitica” opozan]ilor a renegat asemenea institu]ii `n favoarea unor activit\]i mai autentice, ea „se transpune defectuos `n perioada postcomunist\” (Kiss, 1992, pp. 230, 226). Kiss identific\ direct contradic]ia legat\ de ideea c\ anul 1989 reprezint\ o `ndeplinire a viziunii opozi]iei, eviden]iind tensiunile frapante dintre democra]ia liberal\, care se institu]ionalizeaz\ `n prezent, [i aspira]iile multora dintre cei care au luptat cu cea mai mare fermitate `mpotriva comunismului. Av`nd `n vedere acest lucru, ne putem `ntoarce la observa]ia lui Holmes c\ principala sarcin\ cu care se confrunt\ democra]ii liberali este aceea de „a-i `mpiedica pe liderii extraparlamentari s\ ob]in\ suport public pe baza unor forme de legitimare nedemocratice [i neelectorale”. Problema este simpl\. S`nt oare antidemocratice toate eforturile extraparlamentare de a ob]ine suport public pe baza unor forme

150

JEFFREY C. ISAAC

de legitimare nedemocratice [i neelectorale? Sau exist\ forme de politic\ democratic\ care s`nt democratice tocmai datorit\ faptului c\ se afl\ `n afara institu]iilor parlamentare [i electorale? Voi demonstra c\ exist\ asemenea forme de politic\ [i c\ ele au fost experimentate pentru prima dat\ de opozan]ii democra]i. Una dintre multiplele semnifica]ii ale lui 1989 este importan]a permanent\ a unor asemenea forme de politic\.

Politica antipolitic\ rev\zut\ ~n mai multe privin]e, opozi]ia democratic\ central-european\ poate fi v\zut\ ca fiind animat\ de principiile liberale de neutralitate statal\, suprema]ie a legii, responsabilitate guvernamental\ [i inviolabilitate a vie]ii private. Confrunt`ndu-se cu un stat comunist arbitrar [i represiv, aceste opozi]ii au `nceput prin ini]iative pentru drepturile omului, monitoriz`nd abuzurile guvernamentale, formul`nd peti]ii pentru a repara anumite nedrept\]i [i demasc`nd cazurile de violare grosolan\ a drepturilor omului, recunoscute de legile interna]ionale [i de `nse[i constitu]iile comuniste. {i totu[i, asemenea ini]iative au necesitat o form\ democratic\ mai radical\ de practic\ politic\. Aspectul politic al activit\]ii lor provenea `n parte din simplul fapt c\ `ntr-un stat totalitar toate ini]iativele independente, de orice fel, `[i asumau o importan]\ politic\, cel pu]in implicit, deoarece contestau monopolul partidului asupra legitimit\]ii politice. Astfel, aceasta poate fi v\zut\ ca nefiind altceva dec`t o tactic\ sau, `n cel mai bun caz, ca o strategie de a c`[tiga, `n timp, o deschidere democratic\ liberal\. Dar ceea ce a ajuns s\ fie cunoscut\ sub numele de „politic\ antipolitic\”, indiferent de motiva]iile ini]iale – care `n mod sigur au diferit de la persoan\ la persoan\ – a fost mai mult dec`t o strategie. Ea s-a dezvoltat ca o form\ alternativ\ de politic\. Chiar mijloacele acesteia – care au fost continuu automonitorizate cu scrupulozitate – i-au devenit scopuri. Politica antipolitic\ a fost, pe scurt, ceea ce politica antipolitic\ a f\cut. Ceea ce a f\cut a fost s\ organizeze forme de solidaritate [i asisten]\ pentru cei persecuta]i [i marginaliza]i, `n condi]iile unei constr`ngeri extreme24. A fost necesar un puternic spirit de solidaritate [i participare pentru a sus]ine aceste ini]iative `n fa]a represiunii statului [i a indiferen]ei sau ostilit\]ii deschise a maselor. ~ntr-unul dintre primele sale apeluri, KOR, Comitetul Polonez pentru Auto-Ap\rare Social\, a declarat: „activitatea social\ independent\, care a reap\rut `n cursul ultimilor c`]iva ani, se bazeaz\, `nainte de toate, pe structurarea unei autentice opinii publice, pe ap\rarea `mpotriva represaliilor, pe formularea de cerin]e sociale autentice [i pe spargerea

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

151

monopolului statului asupra r\sp`ndirii informa]iilor. Participarea la aceste activit\]i este deschis\ tuturor... Este necesar s\ ne organiz\m pentru a ap\ra drepturile fiec\ruia”. („Appeal to Society”, 1985, pp. 481-482)

~n ce moduri con]ine aceast\ practic\ de organizare a „societ\]ii civile `mpotriva statului” pentru „a ap\ra drepturile fiec\ruia” forme de politic\ nonliberale, dar democratice? Voi sugera un r\spuns analiz`nd o singur\ ini]iativ\, grupul cehoslovac pentru drepturile omului Carta 77. Dup\ cum se [tie destul de bine, Carta 77 s-a format `n 1976 ca o comunitate ad-hoc ai c\rei membri au `ncercat s\ protesteze fa]\ de arestarea unui grup rock de avangard\, numit Oamenii de Plastic ai Universului. Carta s-a constituit `n jurul proiectului unei declara]ii de protest, care f\cea apel la principiile de legalitate afirmate `n Acordurile de la Helsinki, pe care regimul ceh le semnase. Dar a devenit repede nucleul unei serii de ini]iative independente, al c\ror scop era democratizarea societ\]ii cehe25. ~n anumite privin]e, Carta 77 a fost declara]ia de protest, deoarece de la bun `nceput ea a respins orice organizare formal\ sau apartenen]\ explicit\. Oricine semnase pur [i simplu Carta, prin `nsu[i faptul c\ f\cuse acest lucru, era un „cartist”26. Carti[tii se considerau mai degrab\ o „ini]iativ\ civic\” dec`t o „opozi]ie clasic\” sau o „mi[care”27. Dup\ cum a fost formulat `ntr-un document al Cartei (Document nr. 9/1984), o ini]iativ\ civic\ reprezint\ „o ini]iativ\ comun\, `n desf\[urare, a cet\]enilor de toate v`rstele, ocupa]iile, opiniile politice [i credin]ele religioase. Ace[tia s`nt lega]i `ntre ei printr-un sentiment al responsabilit\]ii publice pentru situa]ia existent\ [i de o hot\r`re de a lua m\suri pentru a `ndrepta starea de lucruri deprimant\ din prezent” („Open Letter...”, 1984, p. 16). O ini]iativ\ civic\ este o form\ deschis\ de asociere voluntar\, un exerci]iu de responsabilitate civic\ pentru „starea de lucruri”. Dar ea nu este un grup de interese sau o mi[care de mas\, pentru c\ evit\ organizarea formal\ [i refuz\ puterea politic\. Ea opereaz\ `n sfera societ\]ii civile, independent\ de institu]iile politice oficiale [i formale [i caut\ mai degrab\ s\ influen]eze „opinia public\” dec`t s\ exercite puterea politic\. ~n multe privin]e, aceast\ concep]ie a ini]iativei civice a fost adoptat\ ca o necesitate strategic\ provenind din dorin]a de a evita o provocare frontal\ la adresa puterii statului totalitar28. Dar ea reflect\, de asemenea, o `n]elegere teoretic\ specific\ a politicii moderne, elaborat\ cu consecven]\ `n documentele Cartei. ~n „Scrisoarea deschis\ c\tre Mi[carea pentru Pace Britanic\” din 1984, de exemplu, se declar\ c\: „Carta 77 nu constituie o mi[care `n sensul acceptat. (Ace[tia nu s`nt `ns\ «strugurii acri» ai unui oarecare grup cripto-opozi]ionist, care vegeteaz\ `ntr-o

152

JEFFREY C. ISAAC

societate totalitar\, ci o strategie pe care am urmat-o cu consecven]\ pornind de la convingerea noastr\ c\ ea reprezint\ un factor nou `n dep\[irea crizei politice [i morale globale.) Carta 77 este mult mai preocupat\ s\ promoveze [i s\ extind\ sensul de responsabilitate men]ionat anterior dec`t s\ devin\ o mi[care de mas\ [i s\ c`[tige num\rul maxim posibil de suporteri; oricum, ea nu este `n pozi]ia de a-[i stabili scopuri politice precise, cel pu]in nu `n sensul `n care cuv`ntul «politic\» a fost `n]eles p`n\ acum [sic]”. („Open Letter...”, 1984, p. 16)

Acest argument este formulat chiar mai clar `ntr-unul dintre cele mai serioase [i mai revelatoare documente ale Cartei 77, „Declara]ia cu ocazia celei de-a opta anivers\ri a Cartei 77”. Carta nu respinge organizarea sau obiectivele politice formale, se sus]ine `n aceast\ declara]ie, datorit\ oportunismului sau necesit\]ii strategice. Ea procedeaz\ astfel pentru c\: „scopul ei este `ntr-adev\r fundamental diferit. Este mai profund [i mai cuprinz\tor: scopul ei este acela de a repune `n drepturi oamenii, v\zu]i ca adev\ra]i subiec]i ai istoriei... [care] prin `ns\[i natura sa transcende complet cadrul simplelor schimb\ri ale sistemului de putere, adic\ al schimb\rii, `n final, a unei ideologii pentru o alta, a unui grup de conduc\tori pentru un altul. Aceast\ `ncercare reprezint\ o critic\ poten]ial\ a oric\rui sistem pentru c\ orice sistem, chiar [i cel mai bun, ascunde `n interiorul s\u o tendin]\ de a se ridica deasupra oamenilor. De aceea, Carta 77 are un scop care este valabil `n orice circumstan]e”. (Document nr. 2/1985, „Commission...”, 1988, p. 150)

Trei idei cheie s`nt exprimate `n aceste documente: faptul c\ exist\ o „criz\ global\” a responsabilit\]ii politice [i morale, c\ pentru a aborda aceast\ criz\ este necesar\ participarea cet\]enilor obi[nui]i [i c\ aceasta face din Cart\, `n]eleas\ ca un set de idei [i ini]iative relevante „`n orice circumstan]e”, nu numai o reac]ie la totalitarism, ci, mai general, la criza politicii moderne. Aceste idei au fost de mult asociate cu scrierile lui Václav Havel. Dar extraordinara diversitate a documentelor cartiste arat\ cu claritate c\, oric`t de influent a fost, f\r\ `ndoial\, Havel, aceste idei au avut o circula]ie destul de larg\ printre opozan]ii democra]i cehi. ~ntr-adev\r, `n timp ce Carta includea indivizi av`nd multe orient\ri politice diferite – democra]i radicali, sociali[ti democra]i, comuni[ti reformatori, tro]ki[ti independen]i, liberali, conservatori religio[i – `ns\[i forma ini]iativelor Cartei i-a adus la o uimitoare convergen]\ c\tre o `n]elegere comun\ a politicii activit\]ilor lor. Ei vorbeau de o „politic\ antipolitic\”, de un tip de responsabilitate [i ini]iativ\ etic\ ce mergea dincolo de politic\ „`n sensul curent” sau „a[a cum este `n]eleas\ `n mod obi[nuit”29. Aceasta a fost o politic\ republican\ cu profunde rezonan]e arendtiene30. A fost antiteleologic\ `n sensul c\ pentru carti[ti erau mai pu]in esen]iale motiva]iile

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

153

sau scopurile ac]iunii dec`t modurile de ac]iune `n sine. {i a fost o `ncercare de „a ajunge la o nou\ form\ de politic\, sau, mai degrab\, la o rena[tere a modului `n care era `n]eles odat\ termenul de «politic\», a modului `n care era practicat\ [i care este, ast\zi, aproape uitat” – o `ncercare de a rena[te cet\]enia activ\ (Document nr. 2/1985, „Commission...”, 1988, p. 161; Document nr. 1/1987, „Commission...”, 1988, pp. 276-285). Aceste teme au fost elaborate `ntr-un eseu remarcabil al lui Václav Benda intitulat „The Parallel Polis”, care a fost ini]ial publicat `n samizdat `n 1978 [i a generat o dezbatere intens\ `n r`ndurile opozi]iei democratice cehe31. Din aceast\ discu]ie au ap\rut o serie de teme importante. Mai `nt`i, democra]ii cehi vedeau politica `n termeni nonstrategici, de[i nu antistrategici. ~n timp ce c\utau `ntotdeauna obiective specifice – `ntr-adev\r, prin aversiunea `mpotriva ideologiilor grandioase, ei au transformat specificitatea `n virtute – ei aspirau prea pu]in s\ influen]eze direct politica public\. Pentru ei, politica a reprezentat `n primul r`nd un mod de a fi [i de a ac]iona astfel `nc`t s\ devin\ con[tien]i de puterea lor [i s\-[i afirme demnitatea `ntr-un mod concret. Dup\ cum a scris despre „polis-ul paralel” Ivan Jirous, directorul muzical al Oamenilor de Plastic [i un important radical `n cultur\: „El nu lupt\ pentru putere. Scopul s\u nu este s\ `nlocuiasc\ puterile existente cu o putere de alt fel, ci mai degrab\ s\ creeze, sub aceast\ putere – sau `n afara ei –, o structur\ care respect\ celelalte legi [i `n care vocea puterii conduc\toare se aude numai ca un ecou insignifiant dintr-o lume care este organizat\ `ntr-o manier\ complet diferit\”. (Benda et al., 1988, p. 277)

Este, desigur, important de reamintit c\ „maniera complet diferit\” la care se refer\ el este maniera insensibil\ [i represiv\ a totalitarismului `n declin. Dar punctul s\u de vedere are, poate, o relevan]\ mai general\. ~n fa]a unui sistem politic a c\rui putere pare stabil\ [i dincolo de orice transformare radical\, el insist\ asupra necesit\]ii de a crea polis-uri independente sub regim, dar `n afara acestuia. Asemenea comunit\]i nu se adreseaz\ `n primul r`nd statului sau sistemului politic oficial; activit\]ile pe care le `ntreprind „reprezint\ scopul lor. Prin ele se `mpline[te tendin]a `nn\scut\ a oamenilor de a crea lucruri de valoare. D`nd un sens vie]ilor lor [i ale celor apropia]i lor, oamenii s`nt capabili s\ reziste `n fa]a de[ert\ciunii care amenin]\ s\-i `nghit\” (Benda et al., 1988, pp. 228-229). Ladislav Hejdanek a formulat o tem\ similar\: „O asemenea regenerare [democratic\] este posibil\ numai sub forma unor ini]iative libere asumate de indivizi sau de grupuri restr`nse, care vor s\ sacrifice ceva `n

154

JEFFREY C. ISAAC

interesul unor scopuri [i valori mai `nalte... Orice independen]\ `ncepe prin aceea c\ fiecare dintre noi ne lu\m vie]ile `n serios, deciz`nd pentru ce merit\ s\ ne asum\m responsabilitatea, fiind preg\ti]i s\ ne dedic\m energia, munca [i via]a pentru ceva de valoare sau, mai precis, mai degrab\ pentru cineva dec`t pentru ceva”. (Benda et al., 1988, pp. 242-243)

Rezonan]ele arendtiene – a crea valori, a rezista de[ert\ciunii, a regenera democra]ia – s`nt izbitoare. Carti[tii s-au perceput pe ei `n[i[i ca rezist`nd „pierderii sensului lumii” (worldlessness) [i dezr\d\cin\rii caracteristice totalitarismului [i, mai general, vie]ii moderne. Carti[tii `[i descriau comunitatea ca pe o „mic\ insul\ `ntr-o mare de apatie”, ca pe „v`rfurile vizibile ale aisbergului” nemul]umirii (Benda et al., 1988, p. 232). Pentru carti[ti, insularitatea polis-urilor paralele a fost una dintre virtu]ile lor fundamentale. O asemenea insularitate le-a permis s\ se protejeze `n fa]a unui stat represiv, dar [i s\ stabileasc\ ziduri protectoare `n jurul activit\]ilor altfel amenin]ate s\ fie „`nghi]ite” de conformitatea [i consumerismul societ\]ii industriale moderne32. Dup\ cum a scris Havel: „Mi se pare c\ noi to]i, estici [i vestici, ne confrunt\m cu o sarcin\ fundamental\, de la care toate celelalte ar trebui s\ porneasc\. Aceast\ sarcin\ este aceea de a rezista cu vigilen]\, inteligen]\ [i aten]ie, dar `n acela[i timp cu total\ d\ruire, la fiecare pas [i peste tot, for]ei ira]ionale a puterii anonime, impersonale [i inumane – puterii ideologiei, sistemelor, aparatelor, birocra]iei, limbajelor artificiale [i sloganurilor politice” (Havel, 1987a, p. 153). Insulele de angajare [i solidaritate civic\ improvizate de democra]ii cehi au reprezentat pentru ei cel mai eficient mod de a practica o asemenea rezisten]\. Curajul [i convingerea demonstrate de cet\]enii acestor insule `i distingeau de masa care `i `nconjura, amenin]`nd s\-i `nghit\. Apropierea realizat\ prin apartenen]a la comunitate [i prin urm\rirea scopurilor lor `i lega `n moduri `n care organiza]iile de mas\ nu ar fi putut s\ o fac\ niciodat\. Ace[ti cet\]eni puteau s\-i vad\ [i s\-i aud\ pe semenii lor. Ei puteau s\ simt\ direct rezultatele ac]iunilor lor. Ei se puteau afirma personal afirm`ndu-[i cet\]enia. Cine erau ace[ti cet\]eni? Arti[ti, scriitori, istorici – persecuta]i, angaja]i `n posturi inferioare calific\rii lor, afla]i, bine`n]eles, `n nesiguran]\ – dar [i comercian]i, gospodine, studen]i, chiar muncitori. Ei proveneau din toate sferele de activitate, iar ceea ce `i distingea era ata[amentul lor fa]\ de un principiu, [i nu originile sau statutul lor social33. Carta 77 [i anexele ei nu erau elite `n sensul conven]ional. Ele erau elite numai `n sensul de oameni uni]i de un refuz comun de a fi `nghi]i]i de conformitatea care `i `nconjura. Membrii ei „tr\iau `n adev\r” acolo unde majoritatea tr\iau o minciun\. Acolo unde majoritatea tr\iau ca supu[i care accept\ structura societ\]ii, care `i priva de putere, particip`nd la ritualuri de obedien]\ `n ciuda

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

155

`ndoielilor lor, carti[tii tr\iau ca ni[te cet\]eni care aveau curajul convingerilor lor. Totu[i, carti[tii refuzau s\ se considere un tip superior de persoan\, tot a[a cum refuzau s\ `i considere inevitabil corup]i pe indivizii obi[nui]i, mai conformi[ti. Dup\ cum nota Václav Havel `n faimosul s\u eseu „The Power of the Powerless”, este absolut imposibil s\ distingi `ntre un membru conformist al societ\]ii [i un cet\]ean adev\rat, independent, pentru c\ linia care `i separ\ pe cei doi „trece de fapt prin fiecare persoan\”. Fiecare este, `n anumite privin]e, complice al structurilor curente ale societ\]ii de mas\; dar nimeni nu este at`t de ad`nc prins `n ele `nc`t s\ fie incapabil de un oarecare tip de independen]\ `n anumite `mprejur\ri. Grani]ele care separ\ insulele de m\ri s`nt, de aceea, `n continu\ schimbare. ~n acela[i timp, leg\turile dintre insule [i m\ri variaz\. Dup\ cum sus]ine Havel: „Nu se poate afirma c\ exist\ o mic\ enclav\ de oameni «complet independen]i» `ntr-un ocean de «oameni complet dependen]i», f\r\ nici o interac]iune `ntre ei. Exist\ o enclav\ de «relativ independen]i» care `mbun\t\]esc cu perseveren]\, treptat [i discret mediul «relativ dependent» care `i `nconjoar\, datorit\ `n]elesului eliberator din punct de vedere spiritual [i stimulator din punct de vedere moral pe care `l are propria lor independen]\” (Benda et al., 1988, p. 237). ~n acest fel, polis-urile paralele nu s`nt `n `ntregime preocupate de sine, `n ciuda insularit\]ii lor34. Ele ]intesc dincolo de ele `nse[i, av`nd un „efect de iradiere” asupra mediului lor `nconjur\tor, un efect produs de for]a exemplului lor, de st`njeneala celor care nu au reu[it s\ ia o pozi]ie, de presiunea moral\ indirect\ exercitat\ asupra regimului. ~n acela[i timp, ele descoper\ locul adecvat al responsabilit\]ii politice – ini]iativa civic\ a unor persoane reale, ac]ion`nd `n numele lor, g`ndind [i vorbind `n numele lor (Havel, 1987b, pp. 103-104). Dup\ cum ar trebui s\ fie clar, ini]iativele independente ale Cartei 77, `n special intensa dezbatere cvasipublic\ asupra opozi]iei `ns\[i au constituit, probabil, cel mai semnificativ tip de ini]iativ\, au implicat o teorie a puterii democratice, ale c\rei enun]uri au fost cel mai bine formulate `n faimoasele eseuri ale lui Havel, „The Power of the Powerless” [i „The Politics of Conscience”. ~n aceast\ viziune, totalitarismul a fost versiunea cea mai extrem\, malign\ [i grotesc\ a unei tendin]e mai generale a societ\]ii moderne de a supune indivizii unei „for]e ira]ionale a puterii anonime, impersonale [i inumane – puterii ideologiei, sistemelor, aparatelor, birocra]iei, limbajelor artificiale [i sloganurilor politice”. Cu alte cuvinte, politica modern\, inclusiv politica democratic\ liberal\, este o politic\ de privare de putere civic\, justificat\ de avantajele – uneori palpabile, deseori iluzorii – unei societ\]i de mas\. Conform formul\rii lui Havel, omul este tratat ca „un membru obedient al unei gloate de consum”; „`n loc de a participa liber la luarea deciziilor economice, la via]a politic\ [i la progresul intelectual, tuturor le este `n realitate oferit\ o [ans\ de a alege liber

156

JEFFREY C. ISAAC

ce ma[in\ de sp\lat sau ce frigider vor s\-[i cumpere” (Havel, 1992a, p. 60). Carti[tii, `mp\rt\[ind p\rerile unor democra]i liberali radicali ca John Dewey [i Hannah Arendt, consider\ aceasta ca pe un pact faustian, care condamn\ indivizii unei societ\]i moderne la o via]\ de pasivitate, conformism [i iresponsabilitate politic\. Supunerea fa]\ de totalitarism a fost numai o form\ extrem\ a unei asemenea iresponsabilit\]i, dar nu singura. Pentru c\ problemele legate de drepturile omului, dezastre ecologice, insecuritate economic\ [i amenin]area r\zboiului, toate indic\ necesitatea unui tip de ini]iativ\ civic\, care s\ ac]ioneze `mpotriva naturii societ\]ii industriale moderne. Acest tip de responsabilitate civic\ `n sens larg a animat opozi]ia democratic\ cehoslovac\ [i – nu ar fi greu de demonstrat – a jucat, de asemenea, un rol important `n animarea celorlalte opozi]ii democratice central-europene. Sensul responsabilit\]ii le-a determinat s\ reziste puterii totalitare [i s\ pledeze pentru institu]ii democratice liberale. Dar, de asemenea, le-a f\cut s\ considere asemenea institu]ii insuficiente c`t\ vreme „orice sistem, chiar cel mai bun, ascunde `n el `nsu[i o tendin]\ de a se ridica deasupra oamenilor” (Document nr. 2/1985, „Commission...”, 1988, p. 150). Deoarece democra]ia liberal\ reprezint\ ea `ns\[i un sistem, este la r`ndul s\u expus\ la aceast\ corupere. Totu[i, `n ciuda criticii lor asupra politicii democratice liberale de partid [i a „tehnologiei puterii” proprii acesteia, carti[tii au recunoscut valoarea constitu]ionalismului liberal, dar `n acela[i timp au recunoscut limitele sale `ntr-o epoc\ a consumerismului [i puterii birocratice. Ambele puncte au fost clarificate `n scrisoarea deschis\ c\tre mi[carea britanic\ pentru pace: „Pozi]ia voastr\ «unilateral\», a[a cum s-a manifestat, este, `n rela]ie cu structurile democratice [i mecanismele politice clasice, foarte apropiat\ de sensul [i forma propriilor noastre `ncerc\ri. (Aici trebuie s\ subliniem din nou convingerea noastr\ profund\ c\ aceste structuri constituie o baz\ vital\, care a fost negat\ sau falsificat\ `ntotdeauna cu pre]ul unui r\u mai mare; dar, `n acela[i timp, s`ntem con[tien]i c\ declinul acestor structuri a contribuit mult la crearea actualei crize globale [i c\, f\r\ noi impulsuri radicale [i transform\ri regeneratoare, nu poate fi g\sit\ nici o cale de ie[ire din criz\.)” (Document nr. 9/1984, „Open Letter...”, 1984, p. 17).

Institu]iile democratice liberale, cu alte cuvinte, reprezint\ „o baz\ vital\” a libert\]ii umane. Dar ele trebuie s\ fie completate [i revigorate de „noi impulsuri radicale”, ini]iative civice care contest\ modul normal de func]ionare a acestor institu]ii [i corup]ia la care acestea s`nt expuse continuu.

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

157

Ini]iativ\ civic\ [i democra]ie liberal\ Dup\ cum am sugerat deja, aceast\ viziune a ini]iativei civice care se opune puterii intolerabile pare, `n multe privin]e, liberal\. Ea afirm\ importan]a stabilirii limitelor de exercitare a autorit\]ii colective. Ea pre]uie[te institu]iile politice democratice liberale. Accentul pe care `l pune pe importan]a protestului [i disiden]ei este cu siguran]\ compatibil cu teoria politic\ liberal\ [i cu practicile constitu]ionalismului liberal35. ~n toate aceste privin]e, politica opozi]iei democratice central-europene se `ncadreaz\ `n parametrii liberali. La un nivel mai profund, preceptul de a „tr\i `n adev\r” pare perfect compatibil cu punctul de vedere rawlsian, potrivit c\ruia exist\ o multitudine de c\i de a tr\i „o via]\ bun\”, iar cel mai mare r\u `n politic\ este de a o face pe una dintre ele obligatorie (Rawls, 1993). Antipolitica central-european\ a societ\]ii civile a fost `n mod explicit voluntar\ [i `n mod con[tient insular\. De[i era deschis\ tuturor celor care puteau fi interesa]i, ea nu a inten]ionat niciodat\ s\ `ncorporeze masele `ntr-un proiect politic hegemonic [i, cu at`t mai pu]in, s\ constr`ng\ oamenii s\ tr\iasc\ „autentic”. ~n acest sens, ea s-a perceput ca un mod de existen]\ printre multe altele [i a respectat `n mod remarcabil celelalte moduri de existen]\, o orientare politic\ `n `ntregime compatibil\ cu teoria [i practica liberal\36. {i totu[i ar fi o gre[eal\ s\ `n]elegem de aici c\, prin urmare, aceasta se potrive[te perfect `ntr-o perspectiv\ liberal\. Politica antipolitic\, `n mod clar, nu este antiliberal\. Dar aceasta nu o face s\ fie liberal\. De[i are multe puncte `n comun cu liberalismul, exist\ [i puncte de tensiune importante. La nivel politic, exist\ un dezacord empiric profund, care nu este legat de importan]a institu]iilor democratice liberale, ci se refer\ la modul normal de func]ionare a acestora `ntr-o societate industrial\ modern\. ~n concep]ia democratic\ liberal\, principala atribu]ie a politicii este aceea de a asigura institu]ii responsabile, limitate, care s`nt r\spunz\toare `n fa]a justi]iei. Principala virtute a institu]iilor liberale existente `n realitate – parlamente reprezentative, partide competitive, tribunale independente, sisteme impar]iale de legi, birocra]ii guvernamentale – este aceea c\ ele `[i `ndeplinesc atribu]iile, nu perfect, bine`n]eles, dar mai bine dec`t `n orice alt\ posibil\ alternativ\. Din acest motiv, imperativul politicii democratice liberale este de a `nt\ri aceste institu]ii [i, prin „proiectare institu]ional\”, s\ le fac\ s\ mearg\ mai bine, mai corect [i receptiv. Politica antipolitic\ se `ntreab\ dac\ institu]iile liberale existente `[i `ndeplinesc aceast\ atribu]ie. Ceea ce reiese cu claritate din literatura cartist\ [i din literatura disiden]ei central-europene, `n general, este faptul c\ impersonalitatea

158

JEFFREY C. ISAAC

[i consumerismul societ\]ii moderne, birocratizarea organiza]iilor politice [i degradarea comunic\rii politice, datorat\ manipul\rii cinice a limbajului [i imaginilor, produc o politic\ superficial\, cet\]eni neangaja]i [i domina]ia intereselor corporative bine organizate [i implantate. ~n acest sens, exist\ o paralel\ uimitoare cu scrierile criticilor pragmatici ai democra]iei americane, cum ar fi John Dewey [i C. Wright Mills. Ca [i ace[ti g`nditori, carti[tii par s\ cread\ c\, `ntr-o epoc\ de consumerism de mas\ [i administra]ie birocratic\, energiile utopice ale liberalismului s-au epuizat. ~n 1956, C. Wright Mills scria c\: „Probabil nimic nu are mai mult\ importan]\... dec`t victoria retoric\ [i colapsul intelectual [i politic al liberalismului american... liberalismul a fost s\r\cit din punct de vedere organizatoric... liberalismul-aflat-la-putere a vl\guit grupurile liberale independente, lipsindu-le de baza de mas\, f\c`ndu-i pe liderii mai vechi s\ fie dependen]i de centrul federal [i nedoritori s\ mai antreneze noi lideri... Este mult mai sigur s\ celebr\m libert\]ile civile dec`t s\ le ap\r\m; este mult mai sigur s\ le ap\r\m ca pe un drept formal dec`t s\ le folosim `ntr-un mod eficient din punct de vedere politic... ca retoric\, termenii-cheie ai liberalismului au devenit numitorul comun al vocabularului politic; `n aceast\ victorie retoric\... liberalismul a fost modificat dincolo de orice utilitate pe care o poate avea ca mod de a defini problemele [i de a stabili strategiile”. (Mills, 1956, pp. 333-335)37

Argumentul lui Mills nu se referea la faptul c\ este ceva gre[it `n leg\tur\ cu valorile liberale de autonomie individual\ sau cu practicile liberale de guvernare constitu]ional\. Se referea la faptul c\ institu]iile reale ale societ\]ii liberale recunosc doar de form\ asemenea valori [i practici, dar nu le sus]in efectiv. Un sentiment foarte asem\n\tor este dezvoltat de carti[ti atunci c`nd noteaz\ c\, `n timp ce structurile democratice liberale s`nt extrem de importante [i nu pot fi repudiate, „s`ntem con[tien]i c\ declinul acestor structuri a contribuit mult la crearea actualei crize globale [i c\, f\r\ noi impulsuri radicale [i transform\ri regeneratoare, nu poate fi g\sit\ nici o cale de ie[ire din criz\” (Document nr. 9/1984, „Open Letter... ”, 1984, p. 17). Pentru c\ structurile democratice liberale au intrat `n „declin”, este necesar s\ stimul\m noi impulsuri [i s\ ne angaj\m `n ini]iative civice pur [i simplu pentru a `mplini valorile liberale. Pentru c\ democra]ii central-europeni au operat cu o `n]elegere extrem de critic\ a func]ion\rii reale a politicii democratice liberale, ei au perceput ini]iativele civice ca fiind semnificative nu numai ca un mod de a se opune comunismului, ci [i ca un mod de a sus]ine libertatea individual\ [i puterile atribuite individului, `ntr-o societate de mas\ modern\. Acest tip de ini]iative civice pe care le practicau – peti]ii, proteste, dezbateri critice intense, nesupunere civil\ – nu s`nt antiliberale. Dar `ntre ele [i institu]iile

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

159

„normale” ale politicii liberale exist\ o tensiune profund\38. Ele s`nt, dup\ cum spune Holmes, extraparlamentare. Ele impun politicienilor cerin]e etice contrare „duplicit\]ii adversariale” de care vorbe[te Garton Ash. Ele implic\ un stil diferit de politic\, mai rebel [i mai participativ dec`t formele normale ale politicii democratice liberale. Ele nu se prezint\ ca alternative mai cuprinz\toare la democra]ia liberal\. Pentru carti[ti, este deopotriv\ de neconceput [i de nedorit ca to]i s\ poat\ „tr\i `n adev\r” `mpreun\, `ntr-o societate industrial\ modern\. Majoritatea oamenilor s`nt preocupa]i de alte lucruri, iar institu]iile democra]iei liberale, a[a imperfecte cum s`nt, `n mod normal li se potrivesc perfect. Dar aceste institu]ii s`nt expuse cronic corup]iei, iar avantajele pe care le ofer\ – securitate, oportunit\]i economice – s`nt, prin urmare, precare. ~n consecin]\, este necesar\ o politic\ mai rebel\ care s\ le re`nt\reasc\ [i s\ le p\streze onestitatea. Dup\ cum exist\ o tensiune `ntre aceste practici politice [i politica liberal\ normal\, tot astfel exist\ o tensiune `ntre idealurile dup\ care se conduc [i anumite valori liberale. Filozofia politic\ liberal\ se remarc\ deseori prin ceea ce Rawls a numit at`t de adecvat „teoria sub]ire a binelui” (thin theory of the good) (Rawls, 1971). ~n aceast\ perspectiv\, justi]ia liberal\ este codificarea unor anumite drepturi [i libert\]i de baz\, care permit indivizilor s\-[i urmeze propria versiune a unei vie]i bune. Politica liberal\ este calea legitim\ de a proteja drepturile [i libert\]ile de baz\, de a garanta c\ exercitarea puterii politice este sensibil\ fa]\ de opinia public\ [i totu[i nu violeaz\ libert\]ile individuale. Aceast\ perspectiv\ a „priorit\]ii dreptului” asupra binelui public a fost formulat\ concis de Benjamin Constant: „Libertatea noastr\ trebuie s\ consiste `n mul]umire pa[nic\ [i independen]\ personal\. Partea de suveranitate na]ional\, pe care `n antichitate o de]inea fiecare, nu a fost nicidecum o presupunere abstract\, a[a cum este `n zilele noastre... Pierdut `n mul]ime, individul nu poate percepe aproape niciodat\ influen]a pe care o exercit\. Niciodat\ voin]a sa nu `[i va l\sa amprenta asupra `ntregului; nimic nu confirm\ `n ochii lui propria cooperare” (Constant, 1988, p. 316). Constant nu neag\ faptul c\ politica este important\. Guvernul reprezentativ liberal este un instrument menit s\ regleze treburile comune, astfel `nc`t indivizii s\-[i poat\ urm\ri binele personal. De aceea, este esen]ial ca indivizii s\-[i monitorizeze guvernul [i s\ `l fac\ r\spunz\tor prin procesul politic. Dar, pentru Constant, politica este `n serviciul unei societ\]i civile care este ea `ns\[i `n mod normal dincolo de politic\. Ca [i Rawls, el vede crearea oric\rui bine public, dincolo de un anumit minimum „sub]ire”, ca fiind amenin]\toare pentru libertatea civil\ pe care o pre]uiesc indivizii liberali moderni39. Scriitori ca Havel [i Konrád `mp\rt\[esc convingerea liberal\ c\ `ncercarea de a constitui o singur\ „voin]\ general\” omogen\ este tiranic\. Ei sus]in ideea

160

JEFFREY C. ISAAC

c\ orice societate liber\ trebuie s\ asigure spa]ii pentru ini]iativele individuale autonome. Dar ei pun sub semnul `ntreb\rii credin]a liberalilor `n institu]iile reprezentative [i, implicit, contest\ concep]ia conform c\reia societatea civil\ este `n mod normal dincolo de politic\40. Aminti]i-v\ de remarca lui Ivan Jirous, conform c\reia ini]iativele civice trebuie s\ `ng\duie oamenilor „s\ reziste `n fa]a de[ert\ciunii care amenin]\ s\-i înghitã”. Pentru politica antipolitic\, impersonalitatea, birocratizarea [i domina]ia caracteristice societ\]ii moderne amenin]\ s\-i `nghit\ pe oameni `n multiple moduri. ~n aceast\ concep]ie, descrierea f\cut\ de Benjamin Constant omului liberal – „nimic nu confirm\ `n ochii lui propria cooperare” – este o descriere mult prea exact\ a priv\rii de putere civic\ [i a alien\rii caracteristice societ\]ii industriale moderne. Pentru ca asemenea experien]e s\ nu genereze frustrare [i resentiment, ele trebuie bine direc]ionate [i st\vilite prin ini]iative civice. Atunci, oriunde injusti]ia se face sim]it\, ea trebuie contestat\. {i, de[i statul reprezint\ o surs\ principal\ pentru o mare parte din injusti]ia lumii `n care tr\im, el nu este singura surs\41. Libertatea, a[adar, necesit\ un angajament con[tient `n treburile publice. De[i un asemenea angajament nu este contrar individualismului liberal, el se bazeaz\ pe un sentiment de solidaritate mai puternic dec`t cel sus]inut `n mod obi[nuit de teoria politic\ liberal\ sau de institu]iile politice liberale. De[i ideile liberale tind s\ sublinieze importan]a protej\rii indivizilor de for]e extra-individuale – `n mod obi[nuit politice – politica antipolitic\ implic\ o viziune mai arendtian\ asupra indivizilor, v\zu]i ca locuind `ntr-o lume comun\, care, `n moduri complexe, impune asupra lor anumite responsabilit\]i etice. A ignora aceste responsabilit\]i `nseamn\ a nu-]i p\sa de lumea `n care tr\ie[ti; `nseamn\, de asemenea, s\ nu fii cinstit cu tine `nsu]i, s\-]i dai demnitatea pentru anumite avantaje, s\ te supui unui fel de diktat `n numele confortului sau al sociabilit\]ii. O asemenea supunere este periculoas\, mioap\, gre[it\ – este greu de g\sit aici termenul moral cel mai potrivit – de[i asta nu `nseamn\ c\ ar putea sau ar trebui proscris\. Responsabilitatea civic\ nu este, atunci, un imperativ politic strict; ar fi deopotriv\ imposibil [i de nedorit s\ o impunem. ~ntr-adev\r, `ncercarea de a o impune este incompatibil\ cu natura ei, pentru c\ ini]iativa civic\ este esen]ialmente voluntar\. Dar ea este mai mult dec`t un imperativ moral `n sens rawlsian, o problem\ care ]ine de o simpl\ [i complet `nt`mpl\toare alegere individual\. Este un imperativ etic, o obliga]ie ferm\ de a ac]iona `n numele demnit\]ii puse sub amenin]are de tendin]ele vie]ii moderne 42. Ea ocup\ spa]iul dintre libertatea individal\ [i puterea statului, iar sfera ei legitim\ de manifestare [i afirmare este societatea civil\43. Este de `n]eles de ce personalit\]i precum Kis, Konrád [i Michnik graviteaz\ `n jurul liberalismului, pentru c\, pe de-o parte, filozofia lui de dreapta ofer\ un antidot puternic `mpotriva tipului de colectivism impus mult\ vreme de comunism,

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

161

iar, pe de alt\ parte, aceasta este singura alternativ\ macropolitic\ posibil\ la populismul de dreapta. ~n condi]iile postcomunismului, practica politicii antipolitice presupune mari riscuri, deoarece este o politic\ perturbatoare, iar condi]iile postcomunismului par s\ necesite reglementare [i ordine; o politic\ insist`nd asupra eticii `ntr-o perioad\ `n care majoritatea oamenilor par s\ doreasc\ normalitate. Dac\ Holmes are dreptate, [i construirea unor institu]ii parlamentare stabile este la ordinea zilei, s-ar p\rea c\ renegarea politicii antipolitice [i adoptarea pozi]iei liberale este un imperativ strategic. Dar urmeaz\ dou\ obiec]ii importante. Mai `nt`i, este important s\ vedem dac\ o asemenea mi[care ar implica o luare de atitudine, o schimbare notabil\ de la o politic\ a ini]iativei civice [i ne`ncrederii `n puterea institu]ionalizat\ la o politic\ de „normalizare politic\”. ~n acest sens, trebuie s\ respingem interpretarea whig a democratiz\rii liberale ca reprezent`nd o `mplinire a opozi]iei democratice. ~n al doilea r`nd, [tiind, `mpreun\ cu Popper, c\ pericolul de a ac]iona cu convingerea c\ misiunea noastr\ este stabilit\ de Istorie, trebuie s\ ac]ion\m cu pruden]\ `n fa]a ideii c\ exist\ o singur\ op]iune „la ordinea zilei”. ~ntr-adev\r, mul]i dintre opozan]ii democratici care sus]in liberalismul, ca Havel [i Konrád, au ac]ionat deja cu o asemenea pruden]\. Ei au reu[it s\ mearg\ pe o cale dificil\, care combin\ sprijinul pentru democra]ia liberal\ cu ini]iative civice mai radicale. Aceast\ cale merit\ mai mult\ aten]ie. ~n spiritul scepticismului popperian, atunci, trebuie s\ `n]elegem c\ antipolitica opozi]iei democratice central-europene nu este `nc\ passé, c\ este `n continuare relevant\, at`t pentru „democra]iile `n devenire” din Europa Central\ c`t [i, `n general, pentru politica democratic\ din societ\]ile industriale avansate.

Mo[tenirile politicii antipolitice Stephen Holmes are dreptate; institu]ionalizarea democra]iei parlamentare este o sarcin\ urgent\. Dar trebuie s\ observ\m c\ el are numai par]ial dreptate. Pentru c\ din asta nu rezult\ c\ toate energiile trebuie canalizate `n aceast\ direc]ie [i nici c\ acele energii care s`nt canalizate `n alt\ parte constituie amenin]\ri extraparlamentare pentru tranzi]ia democratic\. De[i `n perioada postcomunist\ politica antipolitic\ nu poate pretinde c\ este singurul mijloc de politic\ democratic\, aceasta nu `nseamn\ c\ trebuie lichidat\ acum `n numele democra]iei44. ~ntr-adev\r, a[ sugera c\ politica antipolitic\ poate fi v\zut\, `n mai multe privin]e, ca ocup`nd acela[i spa]iu pe care l-a ocupat sub comunism – acela al unei minorit\]i marginalizate de democra]i care `[i asum\ ini]iative

162

JEFFREY C. ISAAC

civice `n speran]a, `n credin]a c\ „un act pur moral care nu are nici o speran]\ pentru un efect imediat [i vizibil poate, treptat, indirect [i `n timp, s\ capete semnifica]ie politic\” (Havel, 1990, p. 115). Exist\ cel pu]in trei c\i `n care o asemenea politic\ r\m`ne `n continuare relevant\ pentru politica central-european\. O scurt\ analiz\ a acestor trei c\i ne va duce la o evaluare mai cuprinz\toare a relevan]ei antipoliticii pentru politica democratic\ `n general. Prima este organiza]ional\. Mai simplu formulat, ini]iativele civice antipolitice continu\ s\ func]ioneze `n perioada postcomunist\. Carta 77, de exemplu, nu a fost dizolvat\, `n ciuda faptului c\ mul]i dintre fondatorii [i liderii ei activeaz\ `n politica de partid. De[i a fost lipsit\ `n multe privin]e de principala ei raison d’être – opozi]ia fa]\ de statul-partid comunist – ea continu\ s\ ac]ioneze `n numele drepturilor omului [i `n sprijinul libert\]ilor civile democratice45. De asemenea, continu\ s\ aib\ un „efect de iradiere” asupra eforturilor de democratizare din alte p\r]i ale Europei Centrale. La sf`r[itul anului 1991, de exemplu, numero[i membri ai opozi]iei democratice maghiare au constituit Carta ’91, o „ini]iativ\ civic\” asem\n\toare `n multe privin]e Cartei 77. Reac]ion`nd atunci c`nd a reie[it c\ guvernul maghiar – condus de partidul conservator numit Forumul Democratic Maghiar – punea `n primejdie libert\]ile constitu]ionale, Carta a prezentat [aptesprezece puncte `n numele democra]iei liberale. ~n decurs de dou\ luni, semnaser\ peste 5.000 de persoane. György Konrád, unul dintre co-fondatori, a descris Carta ’91 ca fiind „o ini]iativ\ civic\ ungureasc\... Societatea civil\ caut\ continuu [i experimenteaz\ forme potrivite de exprimare. Ea nu dore[te s\ `nlocuiasc\ democra]ia reprezentativ\, ci doar s\ plaseze clasa politic\ [i, `n sens mai restr`ns, administra]ia guvernamental\, `n contextul unei societ\]i democratice... Este important ca politica, sau polis-ul, adic\ discutarea tuturor problemelor noastre, s\ nu devin\ un soi de flec\real\ `ndep\rtat\, undeva deasupra noastr\”.

Konrád subliniaz\ c\ aceast\ art\ nu este o descoperire nou\, ci „o dezvoltare suplimentar\ a instrumentarului mi[c\rii democratice, `n stilul autoorganiz\rii opiniei civile, stilul potrivit, `nainte de toate, indivizilor” (Konrád, 1992, pp. 36-37)46. Carta este o ini]iativ\ democratic\ explicit pro-liberal\. Dar este [i explicit extraparlamentar\ [i „antipolitic\”, c\ut`nd s\ ridice nivelul dezbaterii publice asupra sistemului politic [i s\ `ncurajeze o cultur\ politic\ mai participativ\. Ea vede clasa politic\ democratic\ liberal\ ca fiind necesar\ [i periculoas\, av`nd nevoie de sprijin [i de o intens\ monitorizare civic\ sceptic\ [i de critic\. Dup\ cum sublinia un comentator, Carta apare din alienarea multor fo[ti membri ai opozi]iei democratice fa]\ de „noua politic\ orientat\ spre putere [i birocratizat\”. Carta

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

163

„arat\ c\ intelighen]ia se `ntoarce par]ial la rolul ei de dinainte de 1989: de «mediocra]ie» `n formarea opiniei publice cultivate... Pentru c\ vocea ei nu va mai fi at`t de influent\ ca odinioar\, ea se va pierde `n vuietul b\t\liei dintre diferitele interese sociale. Sarcina fostei Opozi]ii Democratice va fi aceea de a articula opiniile diferitelor grupuri care fac politic\ [i de a extinde [i explora `nc\ o dat\ spa]iul dintre stat [i societate. ~n acest sens, Carta Democratic\ a dat vechii opozi]ii o [ans\ de a-[i g\si un rol nou”. (Bozoki, 1992, pp. 13-17)

O alt\ ini]iativ\ determinat\ de experien]a politicii antipolitice este Adunarea Helsinki a Cet\]enilor, un produs al leg\turilor interna]ionale formate `ntre disiden]ii central-europeni [i activi[tii pentru pace occidentali. Inspirat\ de faimosul „Apel de la Praga” al Cartei 77, lansat `n 1985, Adunarea a fost fondat\ `n 1990 pentru a educa o „societate civil\ interna]ional\”, o re]ea de organiza]ii [i ini]iative cet\]ene[ti care s\ dep\[easc\ grani]ele statelor na]ionale. Dup\ cum Mary Kaldor, unul dintre fondatorii Adun\rii, i-a descris politica: „ea nu se adreseaz\ guvernelor dec`t `n m\sura `n care li se cere s\ garanteze libertatea de a c\l\tori [i libertatea de a se `ntruni, astfel `nc`t grupurile de cet\]eni s\ se poat\ `nt`lni [i comunica. Este o strategie a dialogului, o `ncercare de a schimba societatea mai degrab\ prin ac]iunea cet\]enilor dec`t prin cea a guvernelor... pe scurt, de a crea o nou\ cultur\ politic\. ~ntr-o asemenea situa]ie, comportamentul guvernelor fie se schimb\, fie devine din ce `n ce mai pu]in relevant” (Kaldor, 1989, p. 15). Dup\ cum se spune `n Apelul de la Praga al Adun\rii, din 1990: „dep\[irea diviz\rii Europei este, `n primul r`nd, sarcina societ\]ii civile, a cet\]enilor ac]ion`nd `mpreun\ `n asocia]ii, mi[c\ri, institu]ii, ini]iative [i cluburi autoconstituite dincolo de grani]ele na]ionale” („Helsinki Citizens...”, 1991, p. 72). Adunarea este organizat\ `n [ase comisii permanente pe probleme de democratizare. Ea monitorizeaz\ drepturile omului [i discriminarea minorit\]ilor [i femeilor, public\ regulat un buletin [i rapoarte speciale, asigur\ contactele [i suportul necesar ini]iativelor civice `n Europa Central\. Ea nu se percepe ca fiind un adversar sau rival al procesului formal de democratizare liberal\, ci ca un auxiliar democratic, care ofer\ un debu[eu pentru o participare direct\ [i mai intens\ `n politica de mas\ [i `n formarea opiniei publice. Dup\ cum noteaz\ Kaldor: „Deci ce fel de organiza]ie s`ntem noi?... Noi nu s`ntem reprezentan]ii societ\]ii civile; noi s`ntem o parte a societ\]ii civile. Dac\ am fi reprezentan]i ai societ\]ii civile, noi nu am fi diferi]i de parlament... De fapt, noi nu reprezent\m pe nimeni, cu excep]ia mi[c\rilor [i institu]iilor `n care s`ntem implica]i. ~n multe cazuri, nu reprezent\m pe nimeni altcineva dec`t pe noi `n[ine. Iar puterea noastr\ nu st\ `n cei pe care `i reprezent\m, ci `n ceea ce facem – `n ceea ce spunem, `n ideile noastre, `n c\utarea adev\rului, `n proiectele pe care ni le asum\m. Ea st\ `n energia [i angajamentul nostru”. (Kaldor, 1991, p. 215)

164

JEFFREY C. ISAAC

Dup\ cum subliniaz\ Bozoki, asemenea ini]iative vor fi `n mod necesar marginalizate `n perioada postcomunist\, datorit\ logicilor structurale ale liberaliz\rii [i introducerii economiei de pia]\ [i datorit\ banalit\]ii generale aduse de ascensiunea consumerismului47. Dar ele au fost marginalizate [i sub Vechiul Regim. Un cinic ar putea sus]ine c\ atunci c`nd Kaldor spune c\ puterea Adun\rii st\ `n ini]iativele civice, ea spune de fapt c\ nu are putere deloc, pentru c\ puterea ini]iativelor civice este `n mod sigur eclipsat\ de puterea for]elor politice, mai organizate [i cu contacte mai importante. ~ntr-adev\r, dac\ problema este integrarea european\, drepturile minorit\]ilor sau pacea `n Iugoslavia, este clar c\ eforturile Adun\rii nu au dat multe roade. {i totu[i, e[ecul lor de a avea un impact clar [i imediat asupra politicii nu `nseamn\ c\ nu au avut semnifica]ie moral\ sau chiar politic\48. Experien]a opozi]iei democratice sub comunism ne-a `nv\]at ceva, [i anume c\ asemenea eforturi pot avea un impact surprinz\tor [i nedeterminabil dincolo de suprafa]a aparen]elor, ajut`nd la maturarea anumitor valori, astfel `nc`t ele s\ poat\ ie[i la suprafa]\ [i s\ aib\ efect `n circumstan]e adecvate. Aceasta ne duce la cel de-al doilea sens `n care politica antipolitic\ r\m`ne relevant\, un sens mai direct politic. De[i orice asemenea evalu\ri s`nt `n mod necesar impresioniste [i incomplete, este posibil totu[i s\ facem unele aprecieri `n aceast\ privin]\, iar cazul ceh este instructiv `n acest sens. Exist\ `n primul r`nd exemplul lui Havel `nsu[i, care, `ntr-un interval de c`teva luni, din scriitor disident aflat `n `nchisoare a devenit pre[edintele unei republici de cur`nd eliberate. Cel mai remarcabil la Havel este faptul c\ pare s\ reprezinte un nou tip de politician, capabil de reflec]ie personal\ [i de a exprima public dificult\]ile de practicare a politicii democratice [i necesitatea unor forme de cet\]enie mult mai responsabile. Havel a emis o serie continu\ de discursuri publice asupra dificult\]ilor noii situa]ii. ~n Discursul c\tre Sesiunea de Deschidere a Adun\rii Helsinki a Cet\]enilor, el a reflectat asupra transform\rilor impuse de tranzi]ia de la disiden]\ la conducere. El observa: „S-a dovedit c\ indiferent c`t de dificil este s\ r\storni un sistem totalitar, este chiar mai dificil s\ construie[ti din ruinele acestuia un sistem mai nou [i mai bun. De c`nd am intrat `n lumea politicii `nalte, noi am realizat c\ `n aceast\ lume trebuie s\ se ]in\ seama de diferitele interese, de diferitele ambi]ii, de echilibrul de putere reprezentat de diferite grup\ri... De aceea, o persoan\ din lumea politicii `nalte este for]at\ s\ se poarte diplomatic, s\ manevreze. Pur [i simplu, ne g\sim acum `ntr-un alt spa]iu... [i avem un cu totul alt tip de responsabilitate dec`t atunci c`nd eram `n opozi]ie”.

Aceasta `i sun\ ca o concesie lui Garton Ash; „tr\ind `n adev\r” ar p\rea acum passé. {i totu[i, Havel continu\ prin a spune c\ cerin]ele „politicii `nalte” nu pot altera „esen]a eforturilor [i idealurilor noastre, chiar dac\ formele [i modurile `n care aceste idealuri s`nt puse `n practic\ s-au modificat” (Havel, 1991, p. 74).

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

165

Refuzul de a permite noilor circumstan]e s\-i schimbe ideile [i eforturile explic\, desigur, de ce acest [ef de stat, singurul dintre [efii de stat europeni, consider\ c\ merit\ s\ se adreseze Adun\rii. Cartea lui Havel, Summer Meditations (Havel, 1992b), prezint\ o relatare gr\itoare [i personal\ a eforturilor sale de a duce mai departe [i de a personifica idealurile „vie]ii `n adev\r” `ntr-un mod care r\m`ne compatibil cu cerin]ele unei func]ii publice. Care este semnifica]ia acestui lucru? Este Havel pur [i simplu o persoan\ unic\, al c\rei stil de conducere nu are nici o importan]\ general\? Ce i-a adus bun stilul s\u de conducere? ~n mod sigur nu a reu[it s\ evite dezmembrarea Cehoslovaciei; nu a reu[it nici s\ lupte `mpotriva valului de acuza]ii reciproce. Acestea s`nt `ntreb\ri `ndrept\]ite. Dar, `n cazul Cehoslovaciei, merit\ luat `n considerare, la fel de bine, cu c`t ar fi putut fi mai dificile lucrurile dac\ Havel nu ar fi fost tipul de pre[edinte care este. Totu[i, relevan]a politic\ a antipoliticii se `ntinde dincolo de problema retoricii sau stilului de conducere al lui Havel. Recent, Havel s-a angajat `ntr-o discu]ie public\, extrem de `ncordat\ [i cu implica]ii politice, cu primul-ministru ceh, Václav Klaus, asupra semnifica]iei conceptului de societate civil\. Klaus, urm`ndu-l pe Hayek, a sus]inut c\ societatea civil\ reprezint\ sfera tranzac]iilor individuale. Havel, dimpotriv\, a insistat c\ societatea civil\ „ofer\ oamenilor spa]iu social pentru a-[i asuma partea lor de responsabilitate pentru evolu]iile sociale, cultiv\ spiritul de solidaritate dintre oameni [i dragostea fa]\ de propria comunitate [i face s\ se poat\ tr\i o via]\ plin\, variat\”. Miza acestei dezbateri filozofice o constituie un num\r de probleme politice foarte importante. Prima se refer\ la ritmul [i caracterul reformei economice. Klaus vede `n extinderea rapid\ a pie]ei esen]a libert\]ii; Havel vede pia]a ca pe o institu]ie necesar\, dar una care, de asemenea, amenin]\ multe forme de asociere importante [i care, de aceea, trebuie reglat\ [i `ngr\dit\ `n anumite feluri49. A doua problem\ este reforma administrativ\ regional\. ~n timp ce Klaus vede descentralizarea ca pe un mod de a sl\bi agen]iile politice ale terapiei economice de [oc, Havel o vede ca pe un mod de a asigura c\i importante pentru a ajunge la o cet\]enie democratic\. Cea mai interesant\ dezbatere, probabil, se refer\ la adoptarea unei legi a organiza]iilor nonprofit. Havel a l\sat s\ se `n]eleag\ clar c\ vede aceste organiza]ii ca pe elemente esen]iale ale societ\]ii civile [i a sus]inut ferm o lege care stabile[te clar regulile pentru organiza]iile nonprofit [i care le scute[te de plata impozitelor. Dup\ cum a relatat Radio Europa Liber\, `n discursul s\u cu prilejul Anului Nou 1994, „Havel a spus clar c\ el consider\ descentralizarea administra]iei de stat [i adoptarea legii organiza]iilor nonprofit ca fiind doi pa[i importan]i pe care Republica Ceh\ ar trebui s\-i fac\ pentru a crea condi]iile sociale [i legale pentru societatea civil\”50. Pozi]ia lui Havel `n aceste dezbateri sugereaz\ c\ politica antipolitic\ poate inspira `n probleme

166

JEFFREY C. ISAAC

importante de politic\ public\, pun`nd accentul pe modurile `n care aranjamentele juridice [i politice pot asigura suportul dezvolt\rii asocia]iilor voluntare [i ini]iativelor civice. De[i ini]iativele civice s`nt `ntotdeauna voluntare [i niciodat\ crea]ia statului, un stat democratic poate fi capabil s\ `ncurajeze asemenea ini]iative. ~ntre „instrumentarul democratic” al activit\]ii de mas\ [i „proiectul institu]ional” al elitelor politice, atunci, poate fi loc pentru o anumit\ instruire politic\ creativ\51. Politica antipolitic\, a[adar, continu\ s\ existe organiza]ional [i s\ aib\ un oarecare impact asupra culturii politice [i politicii publice central-europene. Dar, probabil, cea mai mare relevan]\ a sa este hermeneutic\ sau interpretativ\. Chiar dac\ politica antipolitic\ nu are `n prezent o existen]\ concret\ [i nici un fel de influen]\ evident\, ea va r\m`ne totu[i relevant\ ca un moment istoric crucial al trecutului recent. ~n The Book of Laughter and Forgetting, Milan Kundera prezint\ o scen\ frapant\: „~n februarie 1948, liderul comunist Klement Gottwald a ie[it `n balconul unui palat baroc din Praga pentru a vorbi `n fa]a sutelor de mii de concet\]eni... Gottwald era `ncadrat de tovar\[ii s\i, cu Clementis a[ezat foarte aproape de el. Ningea, era frig [i Gottwald avea capul descoperit. ~ndatoritorul Clementis [i-a scos c\ciula de blan\ de pe cap [i a a[ezat-o pe capul lui Gottwald. Sec]ia de propagand\ de partid a distribuit sute de mii de copii ale unei fotografii a balconului cu Gottwald, o c\ciul\ de blan\ pe capul s\u [i camarazii st`ndu-i al\turi, vorbind despre na]iune... Patru ani mai t`rziu, Clementis a fost acuzat de tr\dare [i sp`nzurat. Sec]ia de propagand\ l-a [ters din istorie [i, evident, din toate fotografiile. De atunci, Gottwald a stat `n acel balcon singur. Acolo unde st\tea odat\ Clementis, exist\ numai zidul gol al palatului. Tot ce r\m`ne din Clementis este c\ciula de pe capul lui Gottwald”. (Kundera, 1981, p. 3)

}inta lui Kundera era obliterarea istoriei de c\tre comuni[ti, o ]int\ comun\ a scriitorilor disiden]i. El subliniaz\ absurditatea `ncerc\rii de a [terge istoria [i arat\ c\ efortul nu poate avea niciodat\ succes deplin, pentru c\ urmele trecutului r\m`n. Argumentul lui Kundera are o relevan]\ mai larg\. „Lupta omului `mpotriva puterii”, insist\ el, „este lupta memoriei `mpotriva uit\rii” (Kundera, 1981, p. 3)52. Hannah Arendt prezint\ un punct de vedere asem\n\tor: „Ceea ce salveaz\ problemele muritorilor de la inerenta lor inutilitate nu este altceva dec`t aceast\ ne`ncetat\ discu]ie asupra acestora, care la r`ndul ei r\m`ne inutil\ dac\ din ea nu se nasc anumite concepte, anumite repere pentru aducerea aminte viitoare [i chiar pentru simpla referin]\” (Arendt, 1977, p. 220). Ini]iativele politice ale opozi]iei democratice central-europene reprezint\ o m\rturie a ceea ce pot face cet\]enii con[tien]i [i responsabili `n ap\rarea demnit\]ii lor [i pentru a-[i exercita puterile `n circumstan]e dificile. Asemenea

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

167

eforturi pot s\ nu fac\ parte din repertoriul normal al politicii democratice liberale. Ele pot s\ reprezinte momente trec\toare de ac]iune democratic\, destinate s\ se [tearg\ sau s\ fie `ncorporate `n organiza]ii [i institu]ii mai birocratice53. Dar acesta este cu at`t mai mult un motiv de a ne aminti de ele. Pentru c\ urmele unor asemenea ini]iative r\m`n `n libert\]ile recunoscute acum prin lege, `n ini]iativele curente, care continu\ s\ fie inspirate de ele, [i `n germenii fertili ai ini]iativelor care urmeaz\ s\ fie asumate. Timothy Garton Ash vorbe[te despre aceasta atunci c`nd se `ntreab\ dac\ asaltul consumerismului nu va distruge „comorile” perioadei de opozi]ie `n graba pentru `mbog\]ire. El r\spunde c\, `ntr-o asemenea eventualitate, „ceva va r\m`ne, cel pu]in `n memorie, `n cultur\, `n spirit. ~n cel mai r\u caz, europenii de dincolo au reafirmat, cu o claritate [i o fermitate n\scute dintr-o experien]\ amar\, valoarea a ceva ce noi deja avem, a vechilor adev\ruri [i a modelelor verificate... ale democra]iei liberale” (Garton Ash, 1990a, p. 156). Garton Ash are dreptate c\ ini]iativele democratice care au dus la anul 1989 furnizeaz\ o mo[tenire simbolic\ valoroas\. Dar eu consider c\ opinia sa este prea lini[titoare. ~n mod sigur, ele ne vor reaminti c\ merit\ s\ lup]i pentru democra]ia liberal\ `n sine [i c\ democra]ia liberal\ este `ntr-adev\r rezultatul unei lupte c`[tigate cu efort. Dup\ cum observa cu mult timp `n urm\ Frederick Douglass cu privire la Revolu]ia american\: „A spune acum c\ America a avut dreptate, iar Anglia s-a `n[elat este mult prea simplu. Oricine poate spune acest lucru, la[ul nu mai pu]in dec`t falnicul viteaz poate perora cu dezinvoltur\ despre tirania Angliei... Este la mod\ s\ se procedeze astfel; dar a fost o vreme c`nd... [acest lucru] a pus la `ncercare sufletele oamenilor. Cei care au f\cut acest lucru au fost socoti]i la vremea lor drept conspiratori care aduc nenorocire, agitatori [i rebeli, oameni periculo[i. A sta de partea drept\]ii, al\turi de cei slabi `mpotriva celor puternici, al\turi de cei oprima]i `mpotriva opresorilor! Acesta este meritul, cel care, dintre toate celelalte, pare a nu mai fi la mod\ `n zilele noastre”. (Douglass, 1950)

Dar pentru Douglass, scopul rememor\rii Revolu]iei nu era acela de a-i asigura pe americani de valoarea a ceea ce ei deja au, ci era acela de a zdruncina sentimentul lor general de siguran]\, de a-i tulbura [i de a ap\ra noile ini]iative aboli]ioniste care mergeau dincolo de politica constitu]ional\ curent\. Memoria istoric\ a antipoliticii opozi]iei democratice [i a glorioaselor revolu]ii din 1989, la realizarea c\rora a contribuit, poate avea o func]ie similar\. Ne poate, de asemenea, reaminti de un fel de curaj [i convingere, de un fel de ac]iune politic\ creativ\, care opereaz\ `mpotriva naturii normalit\]ii democratice liberale. Aici ne `ntoarcem la `ntrebarea cu care am `nceput. Anul 1989 reprezint\ pur [i simplu triumful valorilor vechi, liberale sau al unora noi. Ar trebui s\ fie

168

JEFFREY C. ISAAC

clar acum c\, formulate astfel, nici una dintre alternative nu este plauzibil\. Democra]ia liberal\ a triumfat, dar cu ezit\ri [i cu rezultate incerte. Politica antipolitic\ nu este `n rezonan]\ cu liberalismul [i totu[i nu este clar antiliberal\. Este nou\, dar nu complet nou\. Tipurile de ini]iative civice ini]iate de opozi]ia democratic\ nu au ap\rut de novo. Exist\ antecedente [i modele pe care le-au urmat, `n mod sigur s-au inspirat din revoltele anterioare `mpotriva comunismului [i, `n general, din luptele politice nonviolente din secolul XX. Garton Ash se refer\ la ele ca la o „comoar\”. Probabil neinten]ionat, expresia reaminte[te discu]ia Hannei Arendt despre „tradi]ia revolu]ionar\ [i comoara ei pierdut\” (Arendt, 1977). Au fost cu siguran]\ nout\]i `n „instrumentarul democratic” al disiden]ilor central-europeni – conceptul de „revolu]ie autolimitat\”, succesul practic\rii nonviolen]ei `mpotriva dictaturilor posttotalitare, probabil `ns\[i ideea de „ini]iativ\ civic\”. Dar la un nivel mai profund, politica antipolitic\ poate fi perceput\ pur [i simplu ca una dintre multele situa]ii din istoria modern\, `n care cet\]enii obi[nui]i au improvizat forme noi de ac]iune democratic\ [i forme noi de opozi]ie `mpotriva unei puteri opresive54. Nu a fost „nou\”; dar nici nu a fost asimilabil\ repertoriului politicii democratice liberale normale. O asemenea comoar\ se afl\ acum `n primejdia de a fi `ngropat\. Dar ea nu s-a retras `nc\ din politic\, nici nu a fost `ndep\rtat\ din memorie. Va continua s\ joace un oarecare rol `n Europa Central\, marginal `n mod sigur, dar probabil un rol semnificativ `n sus]inerea unei culturi politice democratice [i `n asigurarea unui debu[eu pentru o participare politic\ s\n\toas\. Totu[i semnifica]ia ei nu se limiteaz\ la lumea postcomunist\. ~ntr-adev\r, ea are o relevan]\ profund\ pentru lumea „occidental\”, lumea capitalismului avansat [i a democra]iei liberale. Pentru c\, dac\ am dreptate, de[i politica antipolitic\ ne poate reaminti valoarea a ceea ce avem, ea ne poate, de asemenea, reaminti de limitele a ceea ce avem55. ~n Est, misiunile construc]iei liberale impun limite asupra antipoliticii. Resursele [i energiile politice s`nt insuficiente [i `n timp ce „`ntrecerea” dintre tranzi]ia democratic\ liberal\ [i ini]iativa civic\ nu este un joc de sum\ zero, s`nt multe situa]ii `n care trebuie considerat c\ ar fi a[a 56. {i oric`t de mult ar sus]ine teoreticienii politici existen]a unui sens s\n\tos al tragicelor ambiguit\]i din politic\, exist\ momente `n politic\ c`nd s`nt `n joc mize importante [i trebuie ac]ionat. Dac\ democra]ii liberali din parlament s`nt ataca]i de populi[tii autoritari, exist\ momente `n care un democrat trebuie s\ tac\ [i s\ accepte falsit\]i parlamentare. Atunci c`nd exist\ amenin]area anarhiei, poate fi necesar ca nesupunerea civic\ s\ fie evitat\, chiar dac\ ea pare complet justificat\ `n principiu. ~n Europa Central\, politica antipolitic\ mai poate s\ joace un rol, dar vor exista momente `n care ea se va `ntoarce la o politic\ democratic\ liberal\ mai conven]ional\. Este gre[it s\ se supraestimeze „amenin]area”

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

169

ini]iativelor civice la adresa ordinii constitu]ionale. ~ntr-adev\r, dup\ cum o ilustreaz\ Carta ’91, exist\ momente `n care ini]iativa civic\ asigur\ un suport indispensabil pentru o asemenea ordine. Dar vor exista alte momente `n care preten]iile de „normalizare” vor `nvinge. Dar dac\ societ\]ile postcomuniste sufer\ din cauza unui deficit de liberalism, societ\]ile democratice liberale pot foarte bine s\ sufere din cauza unui exces de liberalism. Devine din ce `n ce mai evident `n Occident c\ democra]ia liberal\ sufer\ datorit\ unui soi de criz\ de legitimare, care se manifest\ printr-o preocupare cresc`nd\ [i pe scar\ larg\ pentru faptul c\ institu]iile ei nu mai s`nt adecvate, c\ nu reu[esc s\ realizeze propriile idealuri declarate, s\ sprijine o politic\ public\ coerent\, un mod de via]\ relevant sau, la nivel popular, sentimentul c\ fiecare individ `[i exercit\ puterea. Exist\ multe simptome ale acestei crize – un sentiment r\sp`ndit de frustrare fa]\ de politicieni, partide politice, „interese speciale” [i mass-media; apari]ia „noilor mi[c\ri sociale”, care opereaz\ `n afara canalelor stabilite [i politizeaz\ noi sfere ale vie]ii sociale, fie ele legate de feminism, sexualitate, ras\ sau ecologie; reac]ia conservatoare [i deseori xenofob\ `mpotriva acestor mi[c\ri, care a c\p\tat o puternic\ for]\ retoric\57. Dac\ democra]ia implic\ un fel de identificare a cet\]enilor cu legile care `i guverneaz\, ceea ce este cel mai surprinz\tor `n leg\tur\ cu momentul actual este sentimentul general al alterit\]ii [i alien\rii prin care trec cet\]enii obi[nui]i ai democra]iilor liberale. A[a cum descria Constant, majoritatea cet\]enilor se simt „pierdu]i `n mul]ime”; nimic nu confirm\ `n ochii lor „propria cooperare”. Dup\ cum a observat Constant, „pericolul” democra]iei liberale este acela c\ oamenii vor deveni at`t de absorbi]i de via]a privat\, `nc`t puterea va evolua dincolo de controlul lor. Lipsi]i de sentimentul c\ fiecare dintre ei `[i exercit\ puterile [i f\r\ concep]ia unei ini]iative civice s\n\toase, asemenea cet\]eni reprezint\ un teren fertil pentru anxiet\]i, resentimente [i autoritarism58. Aceast\ virtual\ eclips\ total\ a vie]ii publice democratice `n democra]iile liberale occidentale face ca experien]a politicii antipolitice s\ fie deosebit de relevant\, at`t ca surs\ de inspira]ie, c`t [i ca surs\ de exemple concrete59. De[i central-europenii au mult de `nv\]at de la „noi” despre modul `n care func]ioneaz\ democra]ia liberal\, noi avem mult de `nv\]at de la ei despre practica cet\]eniei democratice. Care s`nt, atunci, semnifica]iile lui 1989? Cea dint`i este aceea c\ democra]ia liberal\ reprezint\ cel mai atractiv mod de a organiza politica la nivelul statului na]ional [i c\ tranzi]ia c\tre democra]ia liberal\ `n Europa Central\ [i `n alte p\r]i ale lumii constituie un imperativ etico-politic. A doua semnifica]ie este faptul c\ ini]iativele civice continu\ s\ aib\ o putere remarcabil\ de a rezista „for]ei ira]ionale a puterii anonime, impersonale, inumane” (Havel) [i c\ este necesar ca ini]iativele civice s\ reziste corup]iei care este endemic\ democra]iei

170

JEFFREY C. ISAAC

liberale. Cum s\ `mp\c\m aceste concluzii? Este nevoie ca ele s\ fie reconciliate? Probabil c\, datorit\ cerin]elor strategice ale manevrelor politice sau ale proiectului constitu]ional, la un anumit moment va trebui operat\ o alegere. Dar probabil c\ ar trebui s\ d\m aten]ie vorbelor lui Albert Camus: „~n vremurile dificile `n care tr\im, ce pot s\ sper mai mult dec`t s\ am puterea de a nu exclude nimic [i de a `nv\]a s\ `mpletesc, din f`[ii de negru [i alb, o singur\ coard\ `ntins\ la maximum?” (1968, p. 169). Dac\ anul 1989 a avut o semnifica]ie singular\, aceasta este c\ orice fel de monism, chiar cel liberal, este ostil libert\]ii, iar efortul de a exclude anumite perspective `n numele intereselor Istoriei va fi sortit e[ecului.

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Social Research (An International Quarterly of Social Sciences) 63:2 (vara 1996): 291-344. Mul]umiri Acest eseu a fost ini]ial prezentat la Colocviul de Teorie Politic\ la Departamentul de ªtiin]e Politice, Princeton University [i la Colocviul dedicat Democratiz\rii la Departamentul de ªtiin]e Politice, Indiana University. A[ dori s\ le mul]umesc urm\torilor pentru `ntreb\rile [i comentariile lor pertinente: Dana Chabot, Jacek Dalecki, Judy Failer, Matt Filner, Norm Furniss, Amy Guttman, Daryl Hammer, Ilya Harik, Jeff Hart, Greg Kasza, George Kateb, Elisabeth Kiss, David Korfhage, Stephen Macedo, Lawrence Mead, Dina Spechler, Ian Shapiro, Yael Tamir, Nadia Urbanati, Michael Walzer [i John Williams. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

8. 9.

Vezi Palmer, 1959 [i Miller, 1989. Vezi Stokes, 1993. Vezi de asemenea Fukuyama, 1992, `n special pp. 39-51. Vezi Huntington, 1991. Vezi de asemenea di Palma, 1990 [i eseurile adunate `n Diamond [i Plattner (ed.), The Global Resurgence of Democracy. Vezi nota nr. 6. Vezi Maier, 1994a. „O briz\ nou\ sufl\ [i o lume revigorat\ de libertate pare s\ fi ren\scut”, a declarat pre[edintele George Bush `n discursul s\u inaugural, „pentru c\ `n inimile oamenilor, dac\ nu `n realitate, timpul dictatorului s-a sf`r[it” (Vital Speeches..., 1989, p. 258). „C\utarea democra]iei este cel mai vibrant fapt al acestor timpuri”, a proclamat secretarul de stat James Baker. Vezi „The Battle for Democracy”, U.S. News and World Report (22 mai 1989), p. 38. Vezi de asemenea Garton Ash, 1990b. Manifest\ri similare ale `ngrijor\rii pot fi g\site `n num\rul special al East European Politics and Societies, 5:1 (iarna 1991) despre „Rediscovery of Liberalism in Eastern Europe”, `n special George Schopflin, „Obstacles to Liberalism in PostCommunist Politics”; Bunce [i Csanadi, 1993; Ost, 1993; Bermeo, 1994. Vezi [i Roberts, 1990.

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

171

10. Mihaly Vajda ofer\ o prognoz\ foarte asem\n\toare. Vezi Mihaly Vajda (1990, pp. 51-53). 11. Michnik este, de asemenea, de acord cu afirma]ia lui Dahrendorf c\ problema esen]ial\ acum este pur [i simplu `ntre cei care prefer\ „ceea ce Popper nume[te «societate deschis\» [i cei care prefer\ o societate `nchis\” (Paradowska, 1991 p. 101). 12. Aceast\ declara]ie difer\ de punctul de vedere al lui Fukuyama pentru c\ nu se bazeaz\ pe nici o metafizic\ istoric\ [i poate fi explicat\ cauzal prin metodele specifice istoriei. 13. Vezi Bozoki [i Sukosd, 1993. 14. Vezi Elster, 1992 [i sec]iunea special\ „Dilemmas of Justice” (1992). 15. Vezi, de exemplu, Ogrodzinski [i Szlajifer, 1992 [i Michnik, 1990b. Vezi de asemenea Gebert, 1991. Pentru cercet\ri mai profunde ale r\d\cinilor sociale psihologice ale exclusivismului, vezi Michnik, 1991b, Siklova, 1991 [i Kohak, 1992. 16. Jürgen Habermas a dezvoltat o distinc]ie asem\n\toare `n Habermas, 1989 [i mai recent `n Habermas, 1992. 17. Vezi Schmitt, 1988, `n special pp. 11-17, 68-76. Pentru critici, vezi Holmes, 1993a, pp. 37-60 [i Keane, 1988, pp. 153-190. 18. Timothy Garton Ash a formulat o apreciere uimitor de asem\n\toare: „Problema imediat\, prin urmare, este: Ce variant\ de politic\ democratic\ poate, pe de-o parte, s\ asigure un guvern care s\ fie suficient de puternic, stabil [i consecvent pentru a men]ine rigurozitatea necesar\ strategiei fiscale, monetare [i economice pe o perioad\ de c`]iva ani, `n timp ce, pe de alt\ parte, s\ fie suficient de flexibil\ [i sensibil\ pentru a absorbi cea mai mare parte a inevitabilelor nemul]umiri populare prin canale parlamentare sau, cel pu]in, legale, prevenind astfel recursul la mijloace extraparlamentare, ilegale [i, `n cele din urm\, antidemocratice?”. (Garton Ash, 1990c, p. 54) 19. Pentru o evaluare pesimist\ a perspectivelor democra]iei liberale combinat\ cu o interesant\ sus]inere a unei a treia posibilit\]i – un liberalism autoritar – vezi Jowitt, 1992, `n special pp. 299-331. 20. Literatura referitoare la dificult\]ile economice ale tranzi]iei democratice liberale este imens\. Vezi `n special Przeworski, 1991; Offe, 1991; Comisso, 1991. ~n problema demobiliz\rii politice [i alien\rii, vezi Bozoki [i Sukosd, 1993 [i Arato, 1994. 21. Vezi Tism\neanu, 1992; Stokes, 1993; [i, pentru cea mai clar\ relatare a ultimelor zile ale comunismului, Garton Ash, 1990a. 22. Cea mai mare sl\biciune a pasionatei [i p\trunz\toarei lucr\ri a lui Stephen Holmes, The Anatomy of Antiliberalism, este refuzul ei de a lua `n serios diferen]a dintre antiliberalismul unor scriitori ca Schmitt [i nonliberalismul unor scriitori ca Arendt [i Lasch. ~ntr-un mod ironic, Holmes reitereaz\ un artificiu retoric clasic din timpul r\zboiului rece – cineva este fie cu liberalismul, fie `mpotriva lui. El elaboreaz\ asupra nelini[tilor hobbesiene care s`nt cauza unui asemenea „liberalism al fricii” `n Holmes, 1994. 23. Relatarea filozofic\ cea mai p\trunz\toare a acestei pozi]ii, oferit\ de un liberal contemporan, este Shklar, 1984. 24. Pentru evalu\ri generale importante ale antipoliticii, vezi Garton Ash, 1990d [i Goldfarb, 1989. 25. Despre formarea Cartei 77, vezi Skilling, 1981. Despre numeroasele ini]iative care au ap\rut `mpreun\ cu ea, vezi foarte informativa Skilling, 1989, `n special pp. 26-32 [i 43-156.

172

JEFFREY C. ISAAC

26. Carta a avut ini]ial 241 de semnatari, dintre care 40 de procente erau muncitori; p`n\ `n 1987, au semnat 1.300 de persoane. Influen]a ei s-a extins mult mai mult. Dup\ cum observa Ladislav Hejdanek, unul dintre principalii fondatori: „A ac]iona [i a tr\i `n spiritul Cartei 77 a fost `n mare m\sur\ posibil, chiar f\r\ s\ semnezi. Scopul Cartei nu a fost acela de a ob]ine c`t mai multe semn\turi cu putin]\, ci acela de a convinge c`t mai mul]i oameni cu putin]\ c\ ei ar putea [i ar trebui s\ se comporte fa]\ de stat ca ni[te cet\]eni curajo[i [i – acesta era lucrul principal – c\ ei ar putea [i ar trebui s\ se comporte fa]\ de concet\]enii lor ca ni[te prieteni, parteneri [i camarazi”.

(citat `n Skilling, 1981, pp. 41-43) 27. Vezi, de exemplu, interviul cu Marta Kubisova, Václav Havel, Peter Uhl [i al]i lideri carti[ti („Polish KOR...”, 1979). 28. Cercetarea clasic\ asupra acestei strategii a fost Michnik, 1985. Scris `n 1976 `n timpul form\rii KOR, Comitetul pentru Ap\rarea Muncitorilor Polonezi (ulterior reorganizat sub numele de Comitetul pentru Auto-Ap\rare Social\) acest eseu a avut de asemenea un impact puternic asupra opozi]iei democratice din Cehoslovacia [i Ungaria. 29. Vezi, de exemplu, Havel, 1987a. Vezi de asemenea influentul Konrád, 1984. 30. Vezi Isaac, 1994. 31. Eseul lui Benda [i multe r\spunsuri la el au fost publicate ca o carte (Skilling [i Wilson, 1991). Pentru o versiune mai prescurtat\ a acestei dezbateri, vezi Benda et al., 1988. 32. Dup\ cum observa disidentul maghiar György Bence, „ceea ce au vrut s\ fac\ disiden]ii a fost s\-[i ridice propriile bastioane [i s\ tr\iasc\ `n interiorul lor o via]\ comunitar\ demn\ de ni[te indivizi liberi” (citat `n Stokes, 1993, p. 22). 33. Vezi Havel, 1987b, pp. 78-80, asupra faptului c\ „disident” este o etichet\ ata[at\ „oamenilor obi[nui]i cu griji obi[nuite, care se deosebesc de restul numai prin aceea c\ afirm\ cu voce tare ceea ce restul nu pot spune sau se tem s\ spun\”. 34. De[i insularitatea ini]iativelor civice a fost una din principalele lor virtu]i, ea a ridicat, de asemenea, probleme care au constituit o surs\ continu\ de dezbatere `ntre carti[ti, `n leg\tur\ cu eficien]a strategic\ [i cu un sentiment periculos de superioritate moral\. Despre prima problem\, vezi, de exemplu, Anonymous, 1988. Despre cea de-a doua, vezi „Discussion...”, 1979. 35. Despre nesupunere civil\, vezi Rawls, 1971 [i Zwiebach, 1975. Despre nonconformism [i contestare, mai general, vezi Kateb, 1992, pp. 1-107, 240-266. 36. Probabil cele mai influente articul\ri ale acestui respect s`nt eseurile lui Adam Michnik „Why You Are Not Signing...” [i „Maggots and Angels” din cartea sa Letters from Prison. A existat, de asemenea, o dezbatere fascinant\ pe aceast\ tem\ `ntre carti[ti, provocat\ de Vaculik, 1979. 37. Pentru evaluarea asem\n\toare a lui Dewey, vezi Dewey, 1927. 38. Vezi Carter, 1973. Vezi, de asemenea, discu]ia asupra „repertoriilor” mi[c\rii [i activit\]ii sociale `n Tarrow, 1994. 39. Exist\, desigur, democra]i liberali care ar merge chiar mult mai departe dec`t Rawls `n recunoa[terea importan]ei particip\rii mai generale `n politic\ [i `n sfera public\. Vezi Dahl, 1989, Guttman, 1993 [i Ryan, 1993. Ace[ti democra]i liberali tind `nc\ s\ pun\ mai mult accent pe „proiectul constitu]ional” dec`t pe ini]iativa [i revolta civice. Dar exist\ puncte de contact importante `ntre asemenea democra]i liberali participativi [i vederile cartiste. Pentru cel mai clar punct de contact, vezi Walzer, 1984. La fel cum

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

173

am argumentat c\ nu se poate vorbi despre triumful liberalismului dec`t `n sensuri particulare, la fel a[ argumenta c\ este necesar s\ distingem `ntre diferitele `n]elesuri ale liberalismului [i diferitele feluri de liberalism [i c\ nu se poate vorbi de liberalism `n general. Pentru o sugestie inteligent\ privind aceast\ idee de baz\ vezi Kolakowski, 1990. 40. Pentru aceasta vezi Cohen [i Arato, 1992, pp. 29-82, 345-420. 41. Vezi Lefort, 1985. 42. Crezul moral al antipoliticii ar suna cam a[a: Este gre[it s\ constr`ngi, incompatibil cu exigen]ele con[tiin]ei [i cerin]ele bunei cre[teri; liberalismul este cel mai bun sistem politic at`t timp c`t refuz\ s\ permit\ constr`ngerea legal\. Dar liberalismul este insuficient `ntr-o lume a injusti]iei [i r\ului. Este imperios din punct de vedere moral s\ rezist\m surselor de privare de putere, inclusiv celor legate chiar de institu]iile liberale. Dar nu putem spera s\ realiz\m o justi]ie perfect\. Tot ceea ce se poate spera este o modest\, autolimitat\ c\utare a drept\]ii. Noi vom pune `n practic\ ini]iative civice [i vom spera ca ele s\ aib\ un oarecare efect, f\r\ s\-i condamn\m pe cei care nu fac astfel sau s\ c\ut\m s\-i for]\m s\ fac\ astfel. Noi accept\m valorile [i institu]iile democratice liberale. Dar este necesar [i bine ca ini]iativele civice s\ le `nfrunte [i s\ conteste injusti]ia lor. 43. Pentru o discu]ie interesant\ asupra unora dintre implica]iile unui asemenea punct de vedere, vezi Walzer, 1991. 44. Dup\ cum insist\ Claude Lefort: „Cei care `[i exercit\ responsabilitatea public\ nu au obliga]ia de a jura loialitate constitu]iei. Este posibil, de exemplu, ca desconsidera]ia anumitor indivizi pentru alegeri, pentru decizia majorit\]ii, pentru demagogia de partid s\ fie combinat\ cu dorin]a pentru independen]\, libertatea g`ndirii sau cuv`ntului, sensibilitatea pentru al]ii, examenul de con[tiin]\, curiozitatea pentru culturile str\ine sau disp\rute – toate purt`nd semnul spiritului democratic” (1990, p. 1). 45. Vezi Hromadkova, 1992, p. 69. Vezi [i Hejdanek, 1990, pp. 96-98 [i Trojan, 1990, pp. 100-102. 46. Carta `ns\[i este reprodus\ la pp. 35-37 din Konrád, 1991. Vezi [i pp. 27-28. 47. Vezi Siklova, 1993 [i Pithart, 1993. 48. Aceasta nu `nseamn\ negarea faptului c\ noile condi]ii au creat probleme fo[tilor disiden]i, care au avut mari dificult\]i de adaptare la complexit\]ile noului mediu [i au dus la declinul evident al importan]ei lor acum, c`nd comunismul a fost `nl\turat. Vezi, de exemplu, Bauman, 1993, pp. 113-130 [i Michael, pp. 141-154. Michnik a comentat cu sinceritate asupra acestui lucru: „Da, ast\zi politica devine normal\, iar celor care nu trateaz\ politica asemenea unui joc, ci ca pe un mod de a ap\ra valorile fundamentale, `ncepe s\ le fie greu s\-[i g\seasc\ un loc. Va deveni `nc\ [i mai greu `n viitor. Acest lucru ar fi putut fi anticipat [i nu este nevoie s\ disper\m” (Paradowska, 1991, p. 96). 49. ~n aceast\ privin]\ Havel este aproape de vederile multor democra]i liberali occidentali, care resping dogmatismul filozofiei hayekiene. Vezi Dahl, 1990, pp. 224-228 [i Dahrendorf, 1990, pp. 90-108. 50. Vezi Pehe, 1994, pp. 12-18. 51. Pentru unele reflec]ii interesante pe aceast\ tem\, vezi Cohen [i Rogers, 1992 [i r\spunsurile lui Paul Hirst, Jane Mansbridge, Phillippe Schmitter, Andrew Szasz [i Iris Marion Young. Vezi de asemenea Wainwright, 1989, 1994, `n special pp. 115-236 [i Walzer, 1994, pp. 189-191. 52. Jeffrey Goldfarb prezint\ o discu]ie p\trunz\toare a acestor texte (1989, pp. 109-118). 53. Opinia c\ acestea s`nt trec\toare este cel mai adesea asociat\ cu scrierile lui Hannah Arendt, `n special cu On Revolution (1977). Pentru cea mai p\trunz\toare discu]ie

174

JEFFREY C. ISAAC

privind aceast\ tem\ `n opera ei, vezi Miller, 1979. Vezi [i Wolin, 1994. Pentru opinia c\ acestea fac parte din procesul de „politic\ dualist\”, motiv pentru care rutinele normale ale democra]iei liberale s`nt periodic reconfigurate prin mi[c\ri radicale, vezi Ackerman, 1991 [i Cohen [i Arato, 1992, `n special pp. 492-563. 54. Pentru un argument similar privind mi[carea pentru drepturi civile din Statele Unite, vezi minunata King, 1992. La un nivel mult mai teoretic, se poate argumenta c\ politica antipolitic\ a reprezentat o redistribuire a sferei publice burgheze a secolului al XIX-lea `n condi]iile schimbate ale unei societ\]i industriale moderne t`rzii, viziune asociat\ cu opera lui Habermas [i dezvoltat\ de Arato [i Cohen. Habermas `nsu[i sugereaz\ o asemenea interpretare `n Habermas, 1991. 55. Aceast\ problem\ este subliniat\ `n diferite moduri [i de Lefort, 1990; Reidy, Jr., 1992 [i Elshtain, 1993. 56. Vezi Arato, 1993, `n special pp. 631-646. 57. Vezi Maier, 1994b; Kitschelt, 1993. Cu referire particular\ la cazul american, vezi Greider, 1992; Dionne, 1992 [i, cel mai recent, Phillips, 1994. 58. Pentru o discu]ie interesant\, vezi Brown, 1993. 59. Harry Boyte, de exemplu, scrie despre comunitatea de mas\ organiz`ndu-se `ntr-un stil cartist `n Boyte, 1989. Vezi [i Flacks, 1993.

Bibliografie Ackerman, Bruce, We The People (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1991). Ackerman, Bruce, The Future of Liberal Revolution (New Haven, CT: Yale University Press, 1992). Anonymous, „Beyond the Dissident Ghetto”, Uncaptive Minds (iunie-august 1988): 35-9. „Appeal to Society”, reprodus `n Jan Jozef Lipski, KOR: A History of the Workers Defense Committee in Poland, 1976-1981 (Berkeley, CA: University of California Press, 1985). Arato, Andrew, „Interpreting 1989”, Social Research, 60:3 (toamna 1993). Arato, Andrew, „Constitution and Continuity in the East European Transitions, Part I: Continuity and Its Crisis”, Constellations, 1:1 (aprilie 1994). Arendt, Hannah, On Revolution (Harmondsworth: Penguin, 1977). Bauman, Zygmunt, „The Polish Predicament: A Model in Search of Class Interests”, Telos (1993). Benda, Václav et. al., „Parallel Polis, or an Independent Society in Central and Eastern Europe: An Inquiry”, Social Research, 55:1-2 (prim\vara/vara 1988). Bermeo, Nancy, „Democracy in Europe”, Daedalus, 123:2 (prim\vara 1994). Bozoki, Andras, „The Democratic Charter One Year On”, East European Reporter (noiembrie/decembrie 1992). Bozoki, Andras [i Sukosd, Miklos, „Civil Society and Populism in the Eastern European Democratic Transitions”, Praxis International, 13:3 (octombrie 1993). Brown, Wendy, „Wounded Attachments”, Political Theory, 21:3 (august 1993). Bunce, Valerie, „The Struggle for Liberal Democracy in Eastern Europe”, World Policy Journal (1990). Bunce, Valerie [i Csanadi, Maria, „Uncertainty in the Transition: PostCommunism in Hungary”, East European Politics and Societies, 7:2 (prim\vara 1993).

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

175

Camus, Albert, The Rebel (New York: Knopf, 1956). Camus, Albert, „Return to Tipasa”, `n Lyrical and Critical Essays (New York: Knopf, 1968). Carter, April, Direct Action and Liberal Democracy (New York: Harper, 1973). Cohen, Jean [i Arato, Andrew, Civil Society and Political Theory (Cambridge, MA: MIT Press, 1992). Cohen, Joshua [i Rogers, Joel, „Secondary Associations and Democratic Governance”, Politics and Society, 20:4 (decembrie 1992). Comisso, Ellen, „Property Rights, Liberalism, and the Transition from «Actually Existing Socialism»”, East European Politics and Societies, 5:1 (iarna 1991). „Commission on Security and Cooperation in Europe: United States Congress”, Human Rights in Czechoslovakia: The Documents of Charter 77, 1982-1987 (Washington D.C.: U.S. Government Printing Office, 1988), pp. 139-162. Constant, Benjamin, „The Liberty of the Ancients Compared with That of the Moderns”, `n Biancamaria Fontana (ed.), Political Writings (Cambridge: Cambridge University Press, 1988). Dahl, Robert A., Democracy and its Critics (New Haven, CT: Yale University Press, 1989). Dahl, Robert A. „Social Reality and «Free Markets»”, Dissent (prim\vara 1990). Dahrendorf, Ralf, Reflections on the Revolution in Europe (New York: Random House, 1990). Dewey, John, The Public and its Problems (Chicago, IL: Swallow Press, 1927). Diamond, Larry [i Plattner, Marc (ed.), The Global Resurgence of Democracy (Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press, 1992). „Dilemmas of Justice”, East European Constitutional Review, 1:2 (vara 1992). Dionne, E.J., Why Americans Hate Politics (New York: 1992). „Discussion within the Charter: The Ethics of Opposition”, Labour Focus on Eastern Europe, 3:2 (mai/iunie 1979): 16-21. Douglass, Frederick, „Fourth of July Oration”, `n Phillip S. Foner (ed.), The Life and Writings of Frederick Douglass (New York: International Publishers, 1950). Elshtain, Jean, „Politics Without Cliché”, Social Research, 60:3 (toamna 1993). Elster, Jon, „On Doing What One Can”, East European Constitutional Review, 1:2 (vara 1992). Flacks, Richard, „ The Party’s Over”, Social Research, 60:3 (toamna 1993). Fukuyama, Francis, „The End of History?”, The National Interest, (vara 1989). Fukuyama, Francis, The End of History and the Last Man (New York: Free Press, 1992). Garton Ash, Timothy, The Magic Lantern (New York: Random House, 1990a). Garton Ash, Timothy, „Ten Thoughts on the New Europe”, New York Review of Books (14 iunie 1990b). Garton Ash, Timothy, „Eastern Europe: Après le Déluge, Nous”, New York Review of Books (16 august 1990c). Garton Ash, Timothy, The Uses of Adversity: Essays on the Fate of Central Europe (New York: Vintage, 1990d). Gebert, Konstanty, „AntiSemitism in the 1990 Polish Presidential Election”, Social Research 58:4 (iarna 1991). Goldfarb, Jeffrey C., Beyond Glasnost: The PostTotalitarian Mind (Chicago, IL: University of Chicago Press, 1989). Greider, William, Who Will Tell the People: The Betrayal of American Democracy (New York: Touchstone, 1992). Guttman, Amy, „The Disharmony of Democracy”, `n John W. Chapman [i Ian Shapiro (ed.), Democratic Community: NOMOS XXXV (New York: New York University Press, 1993).

176

JEFFREY C. ISAAC

Habermas, Jürgen, „Historical Consciousness and PostTraditional Identity: The Federal Republic’s Orientation Toward the West”, The New Conservatism (Cambridge, MA: MIT Press, 1989). Habermas, Jürgen, „What Does Socialism Mean Today? The Revolutions of Recuperation and the Need for New Thinking”, `n Robin Blackburn (ed.), After the Fall: The Failure of Communism and the Future of Socialism (London: Verso, 1991). Habermas, Jürgen, „Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe”, Praxis International, 12:1 (aprilie 1992). Havel, Václav, „Politics and Conscience”, `n Living in Truth (London: Faber and Faber, 1987a). Havel, Václav, „The Power of the Powerless”, `n Living in Truth (London: Faber and Faber, 1987b). Havel, Václav, Disturbing the Peace (New York: Knopf, 1990). Havel, Václav, „Address to the Helsinki Citizens’ Assembly Opening Session”, East European Reporter, 4:4 (prim\vara/vara 1991). Havel, Václav, „Dear Dr. Husak”, `n Open Letters: Selected Writings, 1965-1990 (New York: Vintage, 1992a). Havel, Václav, Summer Meditations (New York: Knopf, 1992b). Hejdanek, Ladislav, „Democracy Without Opposition is Nonsense”, East European Reporter (toamna/iarna 1990). „Helsinki Citizens’ Assembly”, East European Reporter, 4:4 (prim\vara/vara 1991). Holmes, Stephen, „The Scowl of Minerva”, The New Republic (23 martie 1992a). Holmes, Stephen, „Introducing the Center: A project to promote clear thinking about the design of liberal-democratic institutions”, East European Constitutional Review, 1:1 (prim\vara 1992b). Holmes, Stephen, The Anatomy of Antiliberalism (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1993a). Holmes, Stephen, „Back to the Drawing Board: An Argument for Constitutional Postponement in Eastern Europe”, East European Constitutional Review, 2:1 (iarna 1993b). Holmes, Stephen, „Liberalism for a World of Ethnic Passions and Decaying States”, Social Research, 61:3 (toamna 1994). Hromadkova, Alena, „Whatever Happened to Charter 77?”, East European Reporter (ianuarie/februarie 1992). Huntington, Samuel P., „No Exit: The Errors of Endism”, The National Interest (toamna 1989). Huntington, Samuel P., The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century (Norman, OK: University of Oklahoma Press, 1991). Jowitt, Ken, New World Disorder: The Leninist Extinction (Berkeley, CA: University of California Press, 1992). Kaldor, Mary, „Introduction”, `n Mary Kaldor, Gerald Holden [i Richard Falk (ed.), The New Detente (London and Tokyo: Verso and United Nations University, 1989). Kaldor, Mary, „Speech to the Closing Session of the Helsinki Citizens’ Assembly”, `n Mary Kaldor (ed.), Europe From Below: An East-West Dialogue (London: Verso, 1991). Kant, Imanuel, On History, Lewis White Beck (ed.) (Indianapolis, IN: Bobs-Merrill, 1963). Kateb, George, The Inner Ocean: Individualism and Democratic Culture (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1992). Keane, John, Democracy and Civil Society (London: Verso, 1988). King, Richard, Civil Rights and the Idea of Freedom (Oxford: Oxford University Press, 1992). Kis, János, „Turning Point in Hungary: A Voice from the Democratic Opposition”, Dissent (prim\vara 1989).

SEMNIFICA}IILE LUI 1989

177

Kiss, Elisabeth, „Democracy Without Parties? ‘Civil Society’ in East-Central Europe”, Dissent (prim\vara 1992). Kitschelt, Herbert, „Social Movements, Political Parties, and Democratic Theory”, Annals of the American Academy of Political and Social Science, 528 (iulie 1993). Kohak, Erazim, „Ashes, Ashes... Central Europe After Forty Years”, Daedalus, 121:2 (prim\vara 1992). Kolakowski, Leszek, „How to be a Conservative-Liberal-Socialist: A Credo”, `n Modernity on Endless Trial (Chicago, IL: University of Chicago Press, 1990). Konrád, György, Antipolitics (New York: Harcourt Brace, 1984). Konrád, György, „Chance Wanderings: Reflections of a Hungarian Writer”, Dissent (prim\vara 1990). Konrád, György, „A Colorful Scene Ahead”, East European Reporter (prim\vara/vara 1991). Konrád, György, „What is the Charter?”, East European Reporter (ianuarie/februarie 1992). Kundera, Milan, The Book of Laughter and Forgetting (New York: Penguin, 1981). Lefort, Claude, „Politics and Human Rights”, `n The Political Forms of Modern Society (Cambridge, MA: MIT Press, 1985). Lefort, Claude, „Renaissance of Democracy?”, Praxis International 10:1/2 (aprilie [i iulie 1990). Maier, Charles S., „Democracy and its Discontents”, Foreign Affairs, 73:4 (iulie/august 1994a). Maier, Charles S., „The Moral Crisis of Democracy”, Foreign Affairs 73:4 (iulie/august 1994b). Michael, John, „The Intellectual in Uncivil Society: Michnik, Poland, and Community”, Telos (vara 1991). Michnik, Adam, „The New Evolutionism”, `n Letters from Prison (Berkeley, CA: University of California Press, 1985). Michnik, Adam, „After the Revolution”, The New Republic (2 iulie 1990a). Michnik, Adam, „The Two Faces of Eastern Europe”, The New Republic (12 noiembrie 1990b). Michnik, Adam, „The Presence of Liberal Values”, East European Reporter, 4:4 (prim\vara/ vara 1991a). Michnik, Adam, „Nationalism”, Social Research, 58:4 (iarna 1991b). Miller, James, „The Pathos of Novelty: Hannah Arendt’s Image of Freedom in the Modern World”, `n Melvyn A. Hill (ed.), Hannah Arendt: The Recovery of the Public World (New York: St. Martin’s Press, 1979). Miller, James, „Modern Democracy From France to America”, Salmagundi, 84 (toamna 1989). Mills, C. Wright, The Power Elite (Oxford: Oxford University Press, 1956). Offe, Claus, „Capitalism By Democratic Design? Democratic Theory Facing the Triple Transition in East Central Europe”, Social Research, 58:4 (iarna 1991). Ogrodzinski, Piotr [i Szlajifer, Henryk, „Is the Catholic Church a Threat to Democracy?”, East European Reporter (mai/iunie 1992): 17-20. „Open Letter to the British Peace Movements CND and END”, Bulletin No. 25 (London: Palach Press, 1984). Ost, David, „The Politics of Interest in PostCommunist East Europe”, Theory and Society, 22 (1993). di Palma, Giuseppe, To Craft Democracies: An Essay on Democratic Transitions (Berkeley, CA: University of California Press, 1990). Palmer, R.R., The Age of Democratic Revolution: The Challenge (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1959).

178

TONY JUDT

Paradowska, Janina, „The Three Card game: An Interview with Adam Michnik”, Telos (vara 1991). Pehe, Jiøi, „Civil Society at Issue in the Czech Republic”, Radio Free Europe/Radio Liberty Research Report, 3:32 (19 august 1994). Phillips, Kevin, Arrogant Capital (New York: Simon and Schuster, 1994). Pithart, Pitr, „Intellectuals in Politics: Double Dissent in the Past, Double Disappointment Today”, Social Research, 60:4 (iarna 1993). Plattner, Marc, „The Democratic Moment”, `n Larry Diamond [i Marc Plattner (ed.), The Global Resurgence of Democracy (Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press, 1992). „Polish KOR interviews Charter 77 Representatives”, `n Labour Focus Eastern Europe, 2:6 (ianuarie/februarie 1979). Popper, Karl, The Open Society and its Enemies (Vol. II) (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1971). Preuss, Ulrich K., „Constitutional Powermaking for the New Polity: Some Deliberations on the Relations Between Constituent Power and the Constitution”, Cardozo Law Review, 14 (ianuarie 1993): 646-651. Przeworski, Adam, Democracy and the Market: Political and Economic Reforms in Eastern Europe and Latin America (Cambridge: Cambridge University Press, 1991). Rawls, John, A Theory of Justice (Belknap: Harvard University Press, 1971). Rawls, John, Political Liberalism (New York: Columbia University Press, 1993). Reidy, Jr., David A., „Eastern Europe, Civil Society and the Real Revolution”, Praxis International, 12:2 (iulie 1992). Revel, Jean-Francois, Democracy Against Itself: The Future of the Democratic Impulse (New York: Free Press, 1991). Roberts, Brad, Securing Democratic Transitions (Washington D.C.: Center for Strategic and International Studies, 1990). Ryan, Alan, „The Liberal Community”, `n John W. Chapman [i Ian Shapiro (ed.), Democratic Community: NOMOS XXXV (New York: New York University Press, 1993). Schmitt, Carl, The Crisis of Parliamentary Democracy (Cambridge, MA: MIT Press, 1988). Shklar, Judith, Ordinary Vices (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1984). Siklova, Jirina, „Backlash”, Social Research, 60:4 (iarna 1993). Skilling, H. Gordon, Charter 77 and Human Rights in Czechoslovakia (London: Allen & Unwin, 1981). Skilling, H. Gordon, Samizdat and an Independent Society in Central and Eastern Europe (Oxford: Macmillan Press, 1989). Skilling, H. Gordon [i Wilson, Paul (ed.), Civic Freedom in Central Europe: Voices from Czechoslovakia (New York: St. Martin’s Press, 1991). Stokes, Gale, The Walls Came Tumbling Down: The Collapse of Communism in Eastern Europe (Oxford: Oxford University Press, 1993). Szacki, Jerzy, „A Revival of Liberalism in Poland?”, Social Research, 57:2 (vara 1990). Talmon, Jacob, The Origins of Totalitarian Democracy (New York: Norton, 1970). Tarrow, Sidney, Power in Movement: Social Movements, Collective Action, and Politics (Cambridge: Cambridge University Press, 1994). Tism\neanu, Vladimir, Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel (New York: Free Press, 1992). Trojan, Jacub, „Democracy and its Spiritual Foundations”, East European Reporter (toamna/ iarna 1990).

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

179

Vaculik, Ludvik, „Notes on Courage”, reprodus `n Labour Focus on Eastern Europe, 3:2 (mai/iunie 1979): 16-21. Vajda, Mihaly, „Past, Present, Future: The Collapse of Socialism”, East European Reporter, 4:3 (toamna/iarna 1990). Vital Speeches of the Day, 55:9 (15 februarie 1989). Wainwright, Hillary, „The State and Society: Reflections from a Western Experience”, `n Mary Kaldor, Gerald Holden [i Richard Falk (ed.), The New Detente (London and Tokyo: Verso and United Nations University, 1989). Wainwright, Hillary, Arguments for a New Left (Oxford: Blackwell, 1994). Walzer, Michael, „Liberalism and the Art of Separation”, Political Theory (1984). Walzer, Michael, „The Idea of Civil Society: A Path to Social Reconstruction”, Dissent (prim\vara 1991): 193-304. Walzer, Michael, „Multiculturalism and Individualism”, Dissent (prim\vara 1994). Wolin, Sheldon, „Fugitive Democracy”, Constellations, 1:1 (aprilie 1994). Zwiebach, Burton, Civility and Disobedience (Cambridge: Cambridge University Press, 1975).

7 O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|: SF~R{ITUL C|REI EPOCI EUROPENE? Tony Judt ~n acest eseu, istoricul Tony Judt examineaz\ rolul mitului politic `n formarea identit\]ii europene postcomuniste. ~n multe privin]e, urm\rile revolu]iilor din 1989 se aseam\n\ cu situa]ia de dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial: exist\ o foarte acut\ nevoie de a-i identifica pe cei „vinova]i” [i de a aplica justi]ia pentru r\zbunare. Exist\, de asemenea, o tenta]ie necontrolat\ de a da o form\ concret\ vinov\]iei [i de a evita o acceptare lucid\ a trecutului. Au ie[it la suprafa]\ noi mituri referitoare la rezisten]a na]ional\ `mpotriva comunismului, pentru a se evita o analiz\ complet\ a formelor larg r\sp`ndite de complicitate [i colaborare cu regimurile leniniste. Articolul s\u pune `n eviden]\ `ngrijor\toarea revenire a populismului, na]ionalismului [i antisemitismului `n societ\]ile postcomuniste [i apari]ia mi[c\rilor antiiluministe. Categoriile, `ndelung utilizate, de „st`nga” [i „dreapta” [i-au pierdut `n]elesul lor originar. Una peste alta, Europa a inaugurat o er\ de anarhie etnic\ [i confuzie politic\. Prin aten]ia acordat\ dezordinii, frustr\rilor, pierderii moralit\]ii [i st\rii de indispozi]ie general\, Judt se afl\ de partea celor care s`nt sceptici cu privire la implica]iile liberale generale ale valului revolu]ionar din 1989 `n Europa Central\ [i de Est. Contribu]ia sa ofer\ o contrapondere necesar\ interpret\rilor mai optimiste privind viitorul regiunii. Este demn\ de remarcat insisten]a lui Judt asupra necesit\]ii de a distinge `ntre diferitele nuan]e de anticomunism. Nu to]i cei care s-au opus impunerii stalinismului au fost neap\rat prieteni ai democra]iei [i exist\ riscul ca asemenea distinc]ii s\ tind\ s\ se estompeze `n euforia de dup\ 1989. Pentru Judt, incertitudinile politice, economice [i culturale fac din Europa Central\ [i de Est un teritoriu propice fantasmelor create de propriul extaz `n fa]a tradi]iilor na]ionale eroice. Acestea `ns\ s`nt exact opusul a ceea ce valorile liberale tind s\ apere [i pot favoriza fragmentarea, separarea [i demagogia cinic\. De aceea, memoria manipulat\ politic este prezentat\ ca o amenin]are ce poate descuraja apari]ia unei Europe postcomuniste democratice. ***

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

181

„Fiecare epoc\ este un sfinx care se scufund\ `n abis imediat ce ghicitoarea sa a fost dezlegat\.” (Heinrich Heine)

Europa postbelic\ a fost cl\dit\ pe un fundament de mituri [i uitare. Aceast\ afirma]ie nu este at`t de cinic\ sau de dispre]uitoare pe c`t poate p\rea; miturile au fost de multe ori pozitive [i folositoare, au existat multe lucruri care trebuiau uitate, iar rezultatele, `n special `n jum\tatea occidental\ a continentului, au fost impresionante. Pe de alt\ parte, aceste exerci]ii de autoconstruc]ie colectiv\ nu s`nt, `n mod necesar, predestinate a fi inutile. Tratatele care au pus cap\t r\zboaielor religioase din timpul Reformei, R\zboiului de treizeci de ani [i r\zboaielor napoleoniene au depins toate de `ncerc\ri la fel de ambi]ioase de a l\sa la o parte trecutul [i toate au reu[it `ntr-o anumit\ m\sur\; efectele lor se simt `nc\ [i ast\zi. Dar, din motive specifice cadrului istoric al secolului XX, aranjamentul postbelic s-a dovedit deosebit de iluzoriu, fapt ce devenise deja clar `n Europa de Est la `nceputul anilor ’80 [i de importan]a c\ruia s-a convins toat\ lumea datorit\ lui 1989 [i a evolu]iilor ulterioare. Scopul acestui eseu este de a `ncerca s\ `n]eleag\ era care tocmai s-a `ncheiat `n contextul ei istoric [i de a schi]a cadrul general al termenilor `n care Europa poate g`ndi despre sine, pe m\sur\ ce intr\ `ntr-un stadiu nou [i distinct al istoriei sale. Dup\ 1945 multe lucruri trebuiau uitate. Cea mai evident\, iar acesta este un subiect la care m-am referit `n alt\ parte, a fost experien]a ocupa]iei [i a colabor\rii – sau, `n cazul unor ]\ri precum Germania sau Italia, unde fascismul a venit la putere `n urma unui proces intern, memoria a peste un deceniu de dictatur\1. Dincolo de acestea, se afl\ amintirea amar\ a primului r\zboi mondial [i a solu]ion\rii sale inadecvate, resentimentele [i injusti]iile produse de Tratatul de la Versailles, c\derea economic\ din deceniile interbelice, ea `ns\[i o mo[tenire a primului r\zboi mondial, dar exacerbat\ de politicile comerciale autarhice [i antagoniste, dilemele nerezolvate ale secolului al XIX-lea privind inegalitatea social\ [i cucerirea imperial\ [i, eclips`ndu-le pe toate, un sentiment profund de declin [i decaden]\, r\sp`ndit pe `ntreg continentul. Acest ultim sentiment, de[i cel mai pu]in concret dintre problemele pe care le-a mo[tenit Europa, a fost [i cel mai important `ntr-un anumit sens. El a fost `mp\rt\[it de cei din genera]ia care a venit la putere `n 1945 [i explic\ dezgustul lor comun pentru r\spunsurile inadecvate ale democra]iilor la criza interbelic\, precum [i mai vechea lor susceptibilitate fa]\ de apelurile fascismului [i comunismului deopotriv\. El se afl\ `n spatele sentimentului multor intelectuali c\ „Auschwitz” reprezint\ mai mult dec`t o simpl\ atrocitate german\: Holocaustul a fost punctul culminant [i declinul final al civiliza]iei europene. P`n\ `n mai 1945, nu numai cele mai faimoase ora[e ale Europei z\ceau `ngropate `n moloz, ci `nsu[i spiritul continentului.

182

TONY JUDT

A l\sa toate acestea la o parte, a imagina o Europ\ nou\, mai bun\ au fost o `ntreprindere uria[\. Ea nu putea fi `ndeplinit\ numai prin strategie [i planificare. Marshall, Beveridge, statul bun\st\rii sociale, planurile multianuale [i na]ionalizarea au fost condi]iile necesare reconstruc]iei europene, dar ele singure ar fi fost insuficiente. Ceea ce le-a dat un sens au fost anumite mituri fondatoare, privind, `n majoritatea lor, probleme de vinov\]ie [i iertare. Succesul acestor mituri este ilustrat de faptul c\ nu au fost repetate gre[elile din 1919, chiar dac\ `n 1945 a existat mai mult\ vinov\]ie real\ `n jur. Din motive de pruden]\ [i de strategie `n acela[i timp, Germania (ambele Germanii) a fost `ncorporat\ rapid `n comunit\]ile interna]ionale `n termeni relativ nediscriminatori. ~n Fran]a [i Italia, r\zboaie civile poten]ial distrug\toare au fost `n\bu[ite `n fa[\ de c\tre guverne postbelice puternice, cu pre]ul `ngrop\rii vechilor du[m\nii [i amintiri ale crimelor fasciste sau ale actelor venale de colabora]ionism2. Sentimentelor na]ionaliste [i suspiciunilor na]ionale, care modelaser\ politica european\ `ncep`nd cu sf`r[itul secolului al XIX-lea, li s-a interzis manifestarea, fiind `nmorm`ntate `ntr-un trecut ale c\rui consecin]e groaznice erau acum evidente [i, prin consens general, inacceptabile. Singurele obiective colective acceptabile `n Europa Occidental\ au fost de aceast\ dat\ cele sociale (sub forma legisla]iei redistributive egalitare), economice (sub forma obiectivelor de produc]ie) [i interna]ionaliste (sub forma unei multitudini de posibile institu]ii, europene [i mondiale). ~n Europa de Est a avut loc un proces similar, similaritatea sa fiind mascat\ de interesele ideologice [i geopolitice `n care a fost exprimat de obicei. Resentimentele amare ale micilor ]\ri din regiune – sus]inute insuficient la Versailles sau Saint-Germain, trunchiate sau abandonate `n cursul manevrelor diplomatice de dup\ aceea, lipsite `n cele mai multe cazuri de o clas\ politic\ competent\, de resurse economice sau de mijloacele de a le exploata ra]ional, av`nd nevoie de justi]ie social\ sau de mijloacele de a exprima nemul]umirea [i, cel mai recent, victimele principale ale unui r\zboi din care ele nu au ob]inut nici un avantaj – au fost rapid `ngropate sub mitul impus al interna]ionalismului fr\]esc [i sub presupunerea (par]ial adev\rat\) c\ se produsese o transformare revolu]ionar\. Aici, de asemenea, poten]ialele r\zboaie civile, cauzate de diviziunile din timpul r\zboiului sau de dinaintea lui, au fost reprimate de sus, iar acolo unde au fost aplicate pedepse, acest lucru a ascuns, `n cele mai multe cazuri, o afacere cinic\, `ntreprins\ mai mult pentru a asigura o implantare ferm\ a autorit\]ilor comuniste dec`t pentru a-i elimina pe cei responsabili de colaborarea cu nazi[tii sau de crime politice pe plan intern. ~n Italia republican\, din motive asem\n\toare, administratorii, poli]i[tii [i ceilal]i care serviser\ vechiul regim [i pe sus]in\torii financiari externi ai acestuia [i-au p\strat deseori pozi]iile, realitatea continuit\]ii pe care o reprezentau fiind acoperit\ de un mit al rena[terii

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

183

[i revolu]iei. ~n Europa de Est, ca [i `n Europa de Vest, a existat `ntr-adev\r o schimbare real\, radical\ – direc]ionat\ c\tre redistribu]ie, produc]ie [i noi institu]ii interna]ionale – dar [i aici miturile fondatoare au ap\rut de la `nceput [i au c\p\tat prioritate. Nevoia unei asemenea rupturi radicale cu trecutul – o ruptur\ discursiv\ nu mai pu]in dec`t una politic\ – deriv\ din circumstan]ele speciale ale momentului3. ~n Europa de Vest, `ntregul proces a fost pus `n mi[care de francezii afla]i `n c\utarea securit\]ii. Dup\ 1945, francezii au f\cut ceea ce c\utaser\ s\ realizeze dup\ 1918, dar de data aceasta cu mai mult succes. Dup\ o serie de starturi gre[ite `ntre anii 1945 [i 1947, exper]ii francezi au `n]eles c\ perspectiva lor cea mai bun\ nu st\tea `n a duce mai departe antagonismul franco-german existent spre avantajul lor, ci `n „europenizarea” problemei lor: `ncorporarea Germaniei de Vest, cu resursele [i poten]ialul ei, `ntr-o comunitate european\ `n care germanii s\ fie lega]i de francezi, iar francezii s\ `nceteze s\ se mai team\ de germani. Ad\ugarea Italiei [i a Benelux-ului a fost, `n acest context, mai mult praf `n ochi. Personalit\]i ca Schumann sau Monnet au c\utat s\ atribuie dimensiuni europene intereselor Fran]ei. ~n aceast\ privin]\, ei au reu[it, `n general, p`n\ `n 19904. Mitul unei „Europe unite” nu a fost complet iluzoriu. ~n fiecare etap\ – `n 1950, `n 1958, `n Actul Unic European [i `n proiectul de la Maastricht – diploma]ii europeni [i purt\torii lor de cuv`nt intelectuali au fost constr`n[i s\ descrie `n termeni normativi, chiar etici, viziunea unui continent care `ntrecuse cu mult scopurile sau posibilit\]ile stabilite ini]ial. A face mai pu]in ar fi p\rut ca un e[ec, o recunoa[tere a faptului c\ „Europa” a fost [i poate fi numai suma intereselor separate ale membrilor s\i. Ca un boxer de categorie mijlocie umflat la dimensiuni de categorie grea, „ideea european\” a lansat promisiunile unei unit\]i pan-europene [i a oferit speran]\ [i prosperitate fiec\ruia [i tuturor statelor calificate pentru includere. Reputa]ia mitului „Europei” a depins de faptul c\ acesta nu a fost niciodat\ pus la `ncercare. Includerea a trei ]\ri mai s\race din Europa de Sud (Grecia, `n 1981, Spania [i Portugalia cinci ani mai t`rziu) a for]at resursele unei entit\]i bazate pe o constant\ cre[tere economic\ [i pe o considerabil\ bog\]ie colectiv\. Dup\ 1989, amenin]area generatã de colapsul comunismului a dep\[it capacit\]ile de absorb]ie ale Europei de Vest, `ntr-un moment `n care economiile sale nu mai erau `n cre[tere. Mitul a explodat. Vest-europenii aveau, de c`tva timp, `ndoielile lor cu privire la „ideea european\”. Prima genera]ie postbelic\ a fost fericit\ s\ cread\ `n el, s\-[i pun\ speran]ele `n miracolul a treizeci de ani de dezvoltare sus]inut\ [i s\ aib\ parte de beneficiile oferite de „euro-c\l\torie”, „euro-mod\” [i a[a mai departe. Copiii lor, de[i au respins identitatea na]ional\ [i au fost destul de ferici]i s\ fie „europeni”, nu au mo[tenit credin]a `n cre[tere economic\ [i securitate material\:

184

TONY JUDT

`n anii ’60 ei le-au g\sit neatractive din punct de vedere estetic [i nesatisf\c\toare din punct de vedere moral; dup\ 1973 ([i `n special din 1987) ei le g\sesc profund neconving\toare. ~n ciuda `ntregii discu]ii despre o moned\ european\ comun\, iminenta desfiin]are a frontierelor, 1992 [i toate acestea, un num\r tot mai mare de tineri (vest-)europeni `ncepuser\, cu mult `nainte de 1989, s\ se distan]eze de mitul postbelic. Acest fapt a fost mult mai pu]in vizibil `n locuri precum Grecia sau Spania, sau chiar Italia, unde „Europa” ofer\ `nc\ perspectiva unei modernit\]i cosmopolite nerealizate, dec`t a fost `n Germania, Danemarca, Marea Britanie sau chiar `n Fran]a, unde rolul ei de ecran `n spatele c\ruia pot fi urm\rite interesele na]ionale s-a diminuat. Ironia, desigur, este c\ locul `n care „Europa” a continuat s\ func]ioneze ca un mit influent [i ca un proiect comun a fost Europa de Est, unde disiden]ii, tinerii [i chiar conduc\torii comuni[ti cu vederi reformiste au dorit cu pasiune s\ aib\ parte de beneficiile personale, politice [i morale ale „europenit\]ii”, s\ se „re`ntoarc\” `n Europa de care au fost izola]i prin ata[area lor for]at\ la un mit diferit [i vizibil disfunc]ional, „socialismul”. Aici, de asemenea, „Europa” a fost un mit, un limbaj, dar a fost o parte a unei strategii de a evada dintr-un trecut f\r\ speran]\: prin „re`ntoarcerea `n Europa”, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria [i vecinii lor puteau nu numai s\ dep\[easc\ `napoierea economic\ cu ajutor de la Bruxelles, dar puteau g\si t\ria de a lupta [i de a `nvinge for]ele `ntunericului din propriile tradi]ii na]ionale – cum, `n mare parte, au c\utat s\ fac\ de Gaulle [i Adenauer prin tratatul lor istoric din 1963. Ceea ce urm\rim, `ncep`nd din 1989, este erodarea continu\ a acestor iluzii `n teritoriile eliberate ale Europei de Est, care are loc simultan cu stingerea ultimelor reminiscen]e ale mitului vestic. Aceste evolu]ii s`nt corelate. Dac\ nu ar fi fost unificarea Germaniei, ea `ns\[i cea mai direct\ [i mai important\ consecin]\ a evenimentelor din 1989, nici Germania [i nici Fran]a nu s-ar confrunta cu dilemele lor actuale. Francezii nu ar mai suferi datorit\ efectelor pe termen scurt ale ratelor `nalte ale dob`nzilor practicate de germani [i datorit\ `n]elegerii faptului c\, pe termen lung, Europa lor, `n care Fran]a a fost principalul beneficiar al puterii economice germane, nu mai exist\; germanii nu s-ar confrunta, pentru prima oar\ din 1950, cu perspectiva unei economii marcate de probleme serioase [i, o dat\ cu aceasta, cu nevoia de a reg`ndi gradul de importan]\ pe care ar trebui s\ `l atribuie faptului de a fi „europeni” mai degrab\ dec`t germani, ]in`nd cont c\ cele dou\ pot s\ nu mai fie compatibile. Aceast\ dilem\ franco-german\ nu numai c\ a deteriorat ideea european\, dar a dovedit c\ aceasta este vulnerabil\ [i mitic\. ~n Europa de Vest, ast\zi, „euro-convorbire” sun\ cinic, atunci c`nd nu sun\ cu totul naiv5. ~ntre timp, graba cu care vest-europenii (`n special francezii) au abandonat entuziasmul ini]ial fa]\ de o Europ\ de Est eliberat\ a sl\bit serios pozi]ia

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

185

pro-europenilor din fostele teritorii comuniste. Din moment ce Uniunea European\ nu se gr\be[te s\ admit\ `n mijlocul ei ]\ri precum Ungaria sau Polonia (cu at`t mai pu]in ]\ri ca Lituania, România sau Slovenia), de teama costurilor suplimentare pentru subsidii [i a competi]iei din partea economiilor bazate pe salarii reduse (f\r\ a mai men]iona fluxul m\rit de for]\ de munc\ „imigrant\”), ideea de Europa pare nu doar pu]in discreditat\ la Praga, Budapesta sau Var[ovia. Ca rezultat, aceia[i disiden]i intelectuali, care au fost `n modul cel mai sincer „europeni” `n declara]iile [i idealurile lor, s`nt acum discredita]i `n fa]a electoratului local: aparent naivi [i rup]i de sentimentul local, ei s`nt acuza]i de a fi purt\torii de cuv`nt ai unui interes str\in, cosmopolit, care este contrar nevoilor na]iunii. Aderarea la comunitatea occidental\ este acum singura op]iune a politicii externe `n cea mai mare parte a Europei de Est, dar afec]iunea pentru „Europa” este nepopular\. O dat\ cu declinul ideii europene, redus\ acum la pragmatism economic [i la uniformitate administrativ\, s-au n\ruit [i alte iluzii postbelice. Miracolul economic european a fost construit par]ial pe importul de for]\ de munc\ ieftin\, din afara Europei (sau, `n orice caz, din afara Comunit\]ii Economice Europene). Politica „u[ilor deschise” din anii ’50 a avut `n plus avantajul de a r\spunde idealurilor postbelice privind dreptul la azil, libera circula]ie a persoanelor [i lichidarea discrimin\rilor etnice [i na]ionale. Nemaifiind nevoie de ei, v\zu]i ca o povar\ economic\ [i ca o amenin]are social\, ace[ti „muncitori oaspe]i” [i copiii lor s`nt acum „imigran]i” sau „str\ini”. ~ncep`nd cu sf`r[itul anilor ’60, englezii, francezii [i scandinavii au ridicat bariere `mpotriva celor din afar\, proces care a atins acum punctul culminant, o dat\ cu cele mai recente legisla]ii din Fran]a [i Germania; unificarea Germaniei [i evolu]iile concomitente de dup\ 1989 au eviden]iat, `ntr-o manier\ deloc confortabil\, un proces care se afla deja `n desf\[urare6. R\zboiul civil din Iugoslavia, care a contribuit `n mare m\sur\ la „problema imigra]iei”7, a n\ruit alte dou\ pre]uite iluzii postbelice. Dac\, `n mod gre[it, s-a presupus c\ primul r\zboi mondial a fost r\zboiul menit „s\ pun\ cap\t tuturor r\zboaielor”, cel de-al doilea r\zboi mondial a creat `ntr-adev\r senza]ia, pentru mul]i ani, de a fi cu adev\rat a[a ceva, cel pu]in `n privin]a Europei. Pericolul unui dezastru nuclear, crearea NATO [i impunerea puterii sovietice p\reau s\ exclud\ pentru totdeauna un r\spuns militar la crizele intra-europene. Rarele excep]ii de la aceast\ regul\ au fost atribuite fie instabilit\]ii interne datorate unor crize cvasicoloniale (ca `n Fran]a sau Grecia), fie unor percep]ii eronate privind realit\]ile puterii globale (ca `n Ungaria `n 1956). C\ europenii ar putea s\ intre `n conflict pentru asemenea probleme tradi]ionale cum ar fi grani]ele, na]ionalitatea sau preten]iile teritoriale pe baze etnice p\rea de neimaginat; c\ ei ar putea face acest lucru `n maniere care amintesc `n mod straniu

186

TONY JUDT

de conflictele de odinioar\, l\sate p`n\ acum pe seama c\r]ilor de istorie, ar fi ap\rut ca `nfior\tor [i absurd cu numai cinci ani `n urm\. Mai mult, evenimentele din Iugoslavia au ar\tat nu numai m\sura `n care Europa a fost incapabil\ s\ ias\ din propriul trecut, dar [i c`t de artificial a fost un alt mit al continentului: capacitatea nou dob`ndit\ de ac]iune colectiv\ sus]inut\. Nu am ajuns `nc\ la sf`r[itul r\zboaielor intra-europene [i este clar acum c\ un loc numit „Europa” poate face pu]in `n privin]a acestora. C\ a existat odat\ un motiv pentru a crede altceva a fost un mit sus]inut `ntr-o perioad\, din 1949 [i p`n\ `n 1989, c`nd Europa era, de fapt, `n mod fericit lipsit\ de putere, c`nd ac]iunea sau pasivitatea Statelor Unite sau a Uniunii Sovietice reprezentau singura variabil\ semnificativ\ din politica interna]ional\8. Promisiunile mai generale ale lumii postbelice – dorin]ele reafirmate ale Na]iunilor Unite privind „reunirea” continentului [i ac]iunea colectiv\ european\ – s-au bazat pe faptul c\ nu au fost puse la `ncercare niciodat\. Probabil, cel mai gr\itor semn c\ `n ultimii ani a avut loc o schimbare profund\ `l constituie nepotrivirea, irelevan]a multor categorii descriptive folosite `n mod conven]ional pentru a `n]elege afacerile europene. Nu mai are nici un sens s\ caracterizezi pe cineva ca fiind „socialist”, de exemplu; `n Europa de Est termenul este extrem de compromis (de[i nostalgia pentru stabilitatea de dinainte de 1989, `n ]\ri care trec printr-o revolu]ie economic\ traumatizant\, poate s\-i mai ofere o scurt\ via]\ politic\). ~n Europa de Vest exist\ politicieni [i partide politice care `[i desf\[oar\ activitatea sub aceast\ denumire, dar nici ei [i nici electoratul lor nu `i atribuie cuv`ntului vreo semnifica]ie istoric\. Partidul laburist din Marea Britanie se lupt\ s\ se elibereze de orice asociere cu munca, de[i p`n\ acum i-a lipsit curajul comuni[tilor italieni care, asemenea cre[tin-democra]ilor italieni, [i-au schimbat numele `n efortul de a [terge asocierile din trecut. Dar aceasta este mai mult dec`t o problem\ de denumiri. ~n Europa de Est `n[i[i termenii de „st`nga” [i „dreapta” nu mai `nseamn\ ceea ce au `nsemnat odinioar\, iar cei care `i folosesc s`nt deseori percepu]i de oponen]ii lor sau chiar de propriul electorat ca apar]in`nd unei alte p\r]i a spectrului politic. ~n locuri ca Ungaria sau Slovacia, vechea accep]iune a termenilor de „populist” [i „occidentalizant”, utiliza]i pentru a desemna deosebirea istoric\ dintre conservatorii na]ionali[ti [i modernizatorii liberal-urbani, nu mai are nici un `n]eles – grani]ele s`nt estompate at`t de c\tre partidele conservatoare cu r\d\cini rurale, care fac presiuni pentru aderarea la structurile europene, c`t [i de fo[tii comuni[ti, care exploateaz\ prejudec\]ile religioase, provinciale [i neo-slavofile. Aceast\ problem\ a categoriilor este acut\ `n special `n Europa de Est, unde, pentru aproape cincizeci de ani, identitatea na]ional\ colectiv\ a fost determinat\ `n mare m\sur\ de natura rela]iilor cu Uniunea Sovietic\: c`t de apropiate erau,

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

187

c`nd [i dac\ au fost `ntrerupte de revolte [i cu ce rezultat, gradele de autonomie `n probleme de religie, politic\ economic\ [i rela]ii externe etc. Dup\ 1989 toate acestea s-au spulberat ([i au fost transferate `ntr-un spa]iu intermediar `ntre istorie [i memorie, de unde vor fi recuperate numai cu dificultate). ~ntr-o regiune al c\rei trecut recent nu ofer\ termeni bine defini]i care s\ descrie realit\]ile politice [i sociale, este tentant s\ se [tearg\ din arhivele publice orice referire la perioada comunist\, ca [i cum aceasta nu ar fi fost dec`t un interludiu nefericit [i trec\tor – `n locul lui g\sim un trecut mai vechi, care l-a substituit ca surs\ de identitate [i referin]\. Acest lucru este profund `n[el\tor. ~n Europa de Est, ca [i `n Europa de Vest, ceva important s-a `nt`mplat `ntre 1939 [i 1989; explicarea conflictelor dintre cehi [i slovaci sau dintre s`rbi [i croa]i ca fiind „antagonisme istorice eterne”, ca [i cum trecutul european a[teptase numai momentul ca s\ se r\zbune pe iluzoriul interludiu postbelic, este la fel de lipsitã de sens ca a pune rena[terea „capetelor rase” (skinheads) neo-naziste `n Germania pe seama unei anumite probleme extraistorice a „germanit\]ii”, care provine din negura unui trecut incert. Aceast\ tendin]\ de a trata Europa de dup\ 1989 ca pe nimic altceva dec`t o reluare a trecutului poate avea sens numai dac\ cineva demonstreaz\ `n mod satisf\c\tor c\ perioada care tocmai s-a `ncheiat a fost `ntr-adev\r aceea care a `nceput cu Ialta sau o dat\ cu invadarea Poloniei de c\tre Hitler, [i c\ sf`r[itul iluziilor postbelice ne las\ mai mult sau mai pu]in acolo de unde am pornit. Dar categoriile anului 1939 s`nt, a[a cum am sugerat, de pu]in folos; ele `nse[i s`nt o parte a epocii care s-a `nchis acum, iar utilizarea lor curent\ subliniaz\ vidul politic actual. Acolo unde promisiunea viitorului a contribuit odat\ la justificarea programelor [i limbajelor politice [i sociale, trecutul, chiar denaturat, este tot ce r\m`ne. ~n loc de a mobiliza idei [i oameni `n numele a ceea ce va urma, liderii na]ionali [i etnici invoc\ timpurile trecute. Desigur, reac]ionarii au f\cut `ntotdeauna acest lucru. Ceea ce s-a schimbat este faptul c\ acum „reac]iunea” ocup\ at`t propriul teren, c`t [i pe cel al radicalilor de odinioar\. Acest lucru este valabil pentru Fran]a la fel de mult ca [i pentru Slovacia sau Croa]ia9. ~n ce prive[te epocile apuse, avem de-a face ast\zi nu numai cu perioada 1945-1989, dar [i cu perioada 1917-1989. A spune c\ p`n\ de cur`nd Europa a func]ionat sub semnul Holocaustului sau sub cel al lui Hitler nu explic\ suficient sau precis ceea ce a ap\rut nou `n 1989. Pentru ambele p\r]i ale Europei de dup\ 1945, la fel ca pentru Europa (comunist\, fascist\ [i liberal\) de dinainte de 1939, referin]a esen]ial\ a fost revolu]ia lui Lenin. Acesta a fost evenimentul care nu numai c\ a modelat geopolitica `n secolul nostru, dar a dat [i o nou\ via]\ tradi]iei revolu]ionare a secolului al XIX-lea. Din cauza a ceea ce s-a `nt`mplat la St. Petersburg `n 1917, perspectiva [i limbajul revolu]iei au fost `n]elese ca un mod influent [i atr\g\tor de a g`ndi despre via]a public\ [i

188

TONY JUDT

ac]iunea colectiv\ `n vremurile noastre. Ea este cea care a oferit st`ngii comuniste [i chiar celei necomuniste o escatologie comun\ [i le-a asigurat, cel pu]in p`n\ `n 1968, un limbaj comun, chiar dac\ denaturat. F\r\ acel limbaj [i f\r\ acea referin]\ nu exist\ nici un proiect politic radical `n g`ndirea european\, iar absen]a ei a zguduit sensibilit\]ile politice europene `n moduri pe care `nc\ nu le-am `n]eles pe deplin. Totu[i, 1917 a fost, de asemenea, o parte a unei tradi]ii distincte [i mai `ndelungate. Lenin a furnizat st`ngii europene mijloacele de a sus]ine mo[tenirea Revolu]iei franceze `n circumstan]e sociale [i interna]ionale care, p`n\ `n 1900, amenin]aser\ ca limbajul anului 1789 s\ devin\, `n mod iremediabil, inadecvat [i imprecis. Cu alte cuvinte, el a salvat mitul politic revolu]ionar, de[i cu pre]ul distrugerii celei mai mari p\r]i a credibilit\]ii etice a acestuia. Aceast\ problem\ a avut o oarecare importan]\, din moment ce, `n situa]ia care a urmat revolu]iilor de la 1848, cea mai mare parte a energiilor radicale ale Europei s-au `ndreptat c\tre mi[c\rile na]ionaliste de diferite tipuri sau, altfel, [i-au moderat ambi]iile [i au intrat `n curentul principal al politicii liberale, cel pu]in `n fapt, dac\ nu [i cu numele. Confuzia generat\ de mutarea centrului revolu]ionar de la Paris la Frankfurt [i apoi la Moscova a fost dep\[it\ prin asocierea progresului revolu]ionar cu produc]ia industrial\, caracteristic\ secolului al XIX-lea; dac\ Rusia ar putea dep\[i Vestul `n privin]a industrializ\rii, atunci preten]iile ei revolu]ionare ar fi legitimate retrospectiv. Dac\ am ajuns la sf`r[itul epocii revolu]ionare puse `n mi[care de Lenin, atunci, `ntr-un anumit sens, am `nchis [i epoca inaugurat\ de predecesorii s\i francezi `n 1789. Aceast\ concluzie nu va fi o surpriz\ pentru mul]i dintre aceia care, `n Fran]a, au proclamat deja de c`tva timp sf`r[itul acestei epoci; dar `n timp ce justific\rile lor se bazeaz\ pe transform\rile interne din Fran]a, inclusiv pe stadiul final al declinului propriului partid comunist francez, ele s`nt acum confirmate la o scar\ pan-european\ de colapsul regimului bol[evic, `ntruchiparea institu]ional\ a epocii revolu]ionare europene. Implica]iile s`nt uimitoare prin faptul c\ at`t limbajul, c`t [i proiectele vie]ii politice europene se `ntemeiaz\ direct pe termenii de referin]\ `n care a fost `n]eleas\ p`n\ acum mo[tenirea Revolu]iei franceze. ~n lipsa referin]ei pe care ea o reprezint\, caracteristicile distinctive ale st`ngii [i dreptei se estompeaz\, a[a cum au `nceput deja s\ o fac\ `n unele p\r]i ale Europei. F\r\ escatologia revolu]iei, „socialismul” nu are sens. Mai important, probabil, este faptul c\ f\r\ semnifica]ia acordat\ lui „1789”, elementele constitutive ale liberalismului politic european, cealalt\ mare mo[tenire a erei revolu]ionare, `[i pierd forma. Din acest motiv, teoreticienii politici [i filozofii din Ungaria, Polonia, Germania, Fran]a, Italia [i din alte p\r]i s-au orientat `n ultimii ani c\tre tradi]ia anglo-american\ de g`ndire politic\ liberal\, care este cumva diferit\, pentru a vedea ce poate fi altoit pe zguduitul trunchi continental.

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

189

Revolu]iile, desigur, nu s`nt singurele repere ale trecutului. Evenimentele de dup\ 1989 sugereaz\ c\ o nou\ er\ se apropie de sf`r[it, cea a statului-na]iune al secolului al XIX-lea. Sf`r[itul statului-na]iune a fost prea `n prip\ anun]at `n ultimele decenii, presupusul rezultat al unei economii globalizate [i al unei eurofic\ri reu[ite, cel pu]in a jum\t\]ii vestice a continentului. Dac\ se poate vorbi de a[a ceva, reac]ia `mpotriva Maastricht-ului [i reac]ia postcomunist\ violent\ din Est ar indica la prima vedere o prezen]\ prea viguroas\, `n general, a ideii na]ionale. Ce reprezint\, p`n\ la urm\, unificarea Germaniei, ascensiunea lui Jean-Marie Le Pen, dezmembrarea Cehoslovaciei [i a fostei Uniuni Sovietice [i colapsul Iugoslaviei, dac\ nu dovezi ale unor rena[teri na]ionale necontrolate? Dovezile s`nt `n[el\toare pentru c\ ele confund\ identitatea na]ional\ cu statul-na]iune10. Statele-na]iune europene din ultimul secol s-au format fie printr-o expansiune reu[it\ a unor state dinastice ale modernit\]ii timpurii `ntr-un teritoriu adiacent din punct de vedere lingvistic, fie prin pr\bu[irea unui vechi imperiu – sau prin ambele, ca `n cazul Germaniei [i Italiei. Fie c\ s-au format devreme (de exemplu, Grecia, Belgia, Serbia [i Italia), fie `n ultima faz\ a construc]iei statale de dup\ primul r\zboi mondial (de exemplu, Cehoslovacia, Austria, Polonia, Iugoslavia, }\rile Baltice etc.), aceste ]\ri nu au fost niciodat\ omogene din punct de vedere etnic, cultural sau social. Unele dintre ele au devenit astfel `n cursul celui de-al doilea r\zboi mondial sau dup\ r\zboi, ca rezultat al unor schimburi for]ate de popula]ie. Aceasta a subliniat pur [i simplu faptul c\ asemenea state erau, `n aproape toate cazurile, produsele diploma]iei Marilor Puteri (sau ale e[ecului acesteia). Acestea s`nt statele care se dezmembreaz\ acum. Noile linii de ruptur\ variaz\, dar modelul este constant. Din Spania p`n\ `n Belgia, din Italia p`n\ `n Iugoslavia, din Cehoslovacia p`n\ `n Marea Britanie (un caz marginal), statele europene se divid `n regiuni. Acordul din secolul al XIX-lea asupra Europei, el `nsu[i sedimentul pl\cilor imperiale `n mi[care, se sf\r`m\11. Epoca al c\rei sf`r[it `l marcheaz\ aceste evenimente este cea care a `nceput `n 1848, urm`nd e[ecului revolu]iilor din acel an. ~ncep`nd de atunci [i p`n\ `n 1945, na]ionalismul [i progresul industrial au `nlocuit revolu]ia [i transform\rile sociale `ntr-o mare parte a Europei. Faptul c\ sentimentul na]ionalist [i configura]iile finale ale statelor-na]iune europene nu s-au potrivit `ntotdeauna ajut\ la explicarea conflictelor interne ale noilor state [i a disputelor lor `nver[unate cu vecinii – na]ionalismul polonez, maghiar, german [i italian s-au orientat dup\ percep]ia insuficien]ei ariei lor geografice [i prezen]a minorit\]ilor nedorite pe teritoriul lor. Cel de-al doilea r\zboi mondial [i colonizarea for]at\ care i-a urmat au pus cap\t unor asemenea dispute, dar au contribuit, de asemenea, [i la o subminare radical\ a fragilei legitimit\]i a noilor state – `ntre interna]ionalismul sovietic [i promisiunea Europei, ra]iunea lor de a exista p\rea ambigu\. Odat\ liberi s\-[i

190

TONY JUDT

urmeze propriile scopuri – sau `n cazul occidental s\ profite de promisiunile unei Europe transna]ionale – slovenii, croa]ii, flamanzii, lombarzii [i catalanii nu au v\zut nici un motiv serios pentru a accepta termenii unor acorduri mai vechi, care p\reau acum mai mult restrictive dec`t eliberatoare. Un alt mod de a reflecta asupra colapsului acordurilor din secolul al XIX-lea (consider`nd aici c\ secolul al XIX-lea a luat sf`r[it o dat\ cu `nfr`ngerea Puterilor Centrale `n 1919) este acela de a observa promptitudinea cu care intelighen]ia unei mari p\r]i a continentului a `mp\rt\[it aceea[i soart\ cu no]iunea de identitate extrateritorial\. P`n\ `n 1919, ideea de „intelectual european” era aproape necunoscut\, fiind considerat\ un fel de oximoron. Un intelectual era, aproape prin defini]ie, reprezentantul, purt\torul de cuv`nt, teoreticianul unei na]iuni (`n cazul na]iunilor noi sau candidate la acest statut) sau al unui curent politic sau cultural din interiorul unei na]iuni (ca `n cazul Fran]ei). ~n cazurile cele mai extreme (de exemplu, cehii sau croa]ii) intelectualii erau na]iunea; nobilimea sau burghezia urban\ era identificat\ cu imperiul (austriac, `n acest caz), `n timp ce ]\ranilor le lipsea orice fel de con[tiin]\ sau de reprezentare colectiv\. Intelectualii (fie iertat anacronismul) au inventat sau reinventat na]iunea, miturile, limbajul, cultura [i revendicãrile ei. De la Fichte la Masaryk, prin Palacký [i Kossuth, semnul distinctiv al intelectualului era locul s\u ca f\uritor al na]iunii. Chiar [i Jaurès sau Croce, f\r\ a-i mai men]iona pe Julien Benda sau Giovanni Gentile, au fost, `n primul r`nd, intelectuali na]ionali, preocupa]i de dezbaterile interne, indiferent c`t de mare era reputa]ia lor interna]ional\. Dup\ 1919 [i cu efect sporit dup\ 1945, intelectualii au fost interna]ionaliza]i – sau, dac\ nu, au aderat ei, `n mod dezastruos (ca `n Germania, Fran]a sau România), la o estetic\ fascist\ agresiv\. Ideea european\, ca un substituent pentru tipul de na]ionalism despre care s-a crezut c\ a produs 1914 [i mo[tenirea acestuia, a c`[tigat o oarecare atrac]ie, consolidat\ dup\ 1945 de ideea intelectualului ca purt\tor de cuv`nt al unei lumi marcate de probleme morale. Printr-un ciudat paradox, acest proces a fost `ncetinit numai `n Fran]a, datorit\ cazului particular al ascenden]ei intelectuale franceze, postbelice, care `nsemna c\ un intelectual francez putea fi at`t francez, c`t [i universalist, f\r\ nici o contradic]ie aparent\. ~n alte p\r]i – `n Italia sau `n Germania de Vest, de exemplu – intelectualii se adresau `n mod voit unei audien]e cosmopolite [i [i-au asumat un rol nou, ca purt\tori de cuv`nt `mpotriva ideii na]ionale12. ~n Europa de Est, intelectualul na]ionalist a disp\rut, desigur, dup\ 1945, fiind `nlocuit de intelectualul progresist, socialist sau comunist, a c\rui viziune era `n mod necesar non-na]ional\, cu at`t mai mult cu c`t at`t de mul]i dintre intelectualii est- [i central-europeni erau exila]i `n propriile lor ]\ri, deseori re`ntorc`ndu-se acas\ dup\ ani petrecu]i `n afara ]\rii, ca refugia]i, din cauza autoritarismului

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

191

autohton [i fascismului str\in deopotriv\. Dar o dat\ cu declinul legitimit\]ii comunismului, intelectualii din Europa de Est [i-au asumat un rol nou [i dificil: ei au devenit critici ai regimului impus de sovietici, nu `n numele na]iunii oprimate, ci `n numele cet\]eanului individual [i al ideii („europene”) de libertate [i drepturi. Intelectualii [i statul-na]iune au, `n istoria modern\, o rela]ie str`ns\ [i simbiotic\. Ruperea acestei leg\turi semnaleaz\ o criz\ de ambele p\r]i. Lipsi]i de justific\ri intelectuale pentru existen]a lor [i neav`nd un imperiu sau ni[te imperii de care s\ caute s\ se elibereze, statele-na]iune din Europa pot s\ se bazeze numai pe necesitatea economic\ [i politic\ sau pe interesul local. ~n orice caz, ast\zi, acesta din urm\ pare s\ se `ndrepte fie c\tre „Europa” (ca fort\rea]\ sau protector), fie, dac\ nu, c\tre o divizare multipl\ – fie c\tre am`ndou\, pentru regiuni ca Lombardia, Slovenia sau Catalonia, unde entitatea na]ional\, din care au f\cut parte p`n\ acum, pare mai mult o cheltuial\ dec`t un c`[tig. Pentru intelectualii din aceste regiuni, argumentul interesului local nu este atr\g\tor. Aceasta nu `nseamn\ negarea prezen]ei foarte reale a intelectualilor „na]ionali[ti” `n Ungaria sau Serbia, apologe]i ai ambi]iilor – de fortificare pe plan intern [i de revan[\ – liderilor lor politici; dar asemenea intelectuali, personaje precum Csurka, s`nt constr`nse, de aceea, s\ foloseasc\ un limbaj care este deosebit de resping\tor pentru sensibilit\]ile comunit\]ii intelectuale interna]ionale, educat\ de lec]iile celui de-al doilea r\zboi mondial. Cei mai mul]i intelectuali europeni, confrunta]i cu criza actual\, `[i pot pierde speran]a pentru „Europa”, dar asta este tot ce au. Din acest motiv, poate c\ epoca a c\rei criz\ o tr\im acum nu a `nceput `n 1945, nici `n 1917, [i nici m\car `n 1848, 1815 sau 1789. Tr\im, `ntr-un anumit sens particular, sf`r[itul iluminismului european. La prima vedere, aceasta ar p\rea o afirma]ie ciudat\. P`n\ la urm\, Europa este `nc\ un continent a c\rui via]\ politic\ [i cultural\ este modelat\ de visul ra]iunii, progresului [i toleran]ei critice, pe care `l asociem cu revolu]ia produs\ la nivelul sensibilit\]ilor europene, care s-a desf\[urat `n secolul scurs `ntre Revolu]ia englez\ [i Revolu]ia francez\ – sau, dac\ vre]i, `ntre revolu]ia [tiin]ific\ [i cea industrial\. ~ntr-adev\r, `n m\sura `n care forma politic\ specific\ a iluminismului european a fost despotismul luminat – al Mariei Tereza [i al lui Iosif al II-lea, al lui Frederic cel Mare [i al lui Ludovic al XIV-lea – noi tr\im acum, mai mult ca oric`nd, entuziasmul pentru ideea iluminist\. Ce este la urma urmei „Bruxelles” dac\ nu o rena[tere a aspira]iei spre o administra]ie universal\ eficient\, debarasat\ de separatisme [i condus\ prin calcul ra]ional [i suprema]ia legii, pe care marii monarhi ai secolului al XVIII-lea s-au str\duit f\r\ succes s\ o instituie `n ]\rile lor [ubrede? ~ntr-adev\r, `ns\[i ra]iunea idealului Comunit\]ii Europene i-a conferit acestuia atrac]ie `n ochii multor intelectuali europeni – [i `n special pentru acea

192

TONY JUDT

intelighen]ie profesional\ educat\, care vede `n Bruxelles o evadare din practicile [i separatismele m\rginite, la fel cum avoca]ii, comercian]ii [i scriitorii secolului al XVIII-lea f\ceau apel la monarhii lumina]i, peste capetele parlamentelor [i dietelor reac]ionare. ~n acest sens limitat, iluminismul european este `nc\ viu [i nev\t\mat [i tr\ie[te prin Jacques Delors. {i totu[i iluminismul este `n criz\. Prin aceasta nu vreau s\ spun c\ s`ntem pe cale s\ uit\m lec]iile revolu]iilor modernit\]ii timpurii, s\ abandon\m ra]iunea discursiv\ [i g`ndirea experimental\, s\ respingem premisele modernit\]ii sociale [i politice – de[i nu ar trebui s\ ne `ndep\rt\m prea repede din minte ideea c\ exist\ g`nditori influen]i `n Europa de ast\zi care ar face exact acest lucru. Totu[i, exist\ un nou contra-iluminism pe cale de a se afirma, iar simptomele lui s`nt importante. Printre acestea, cea mai evident\ este criza intelectualilor europeni. Ea poate fi interpretat\ `n dou\ sensuri. ~n sens func]ional, intelectualii s`nt de prisos, iar ei s`nt con[tien]i de acest lucru. ~n Europa de Est, influen]a lor politic\ este `n declin; ei s`nt percepu]i ca marginali din punct de vedere cultural [i ca un impediment, amintind de vremurile `n care majoritatea audien]ei lor nu a vrut s\ li se al\ture [i prelungind `n mod sup\r\tor con[tiin]a disident\ cu care majoritatea ungurilor, cehilor, slovacilor, polonezilor [i a celorlal]i au avut [i continu\ s\ aib\ pu]ine `n comun. ~n marginalitatea lor, ei nu vorbesc nici `n numele statului, nici c\tre acesta. Ei [i-au pierdut rolul de purt\tori de cuv`nt autodesemna]i ai celor `ntemni]a]i, singurul rol pe care l-au avut vreodat\ cu adev\rat `n Europa Central\ [i de Est, iar `n societ\]i unde nu exist\ nici o subcomunitate cosmopolit\ integrat\, ei s`nt lipsi]i de sprijin. Intelighen]ia evreiasc\ din Viena sau Budapesta fin-de-siècle poate c\ era marginal\ `n Imperiu, `n general, dar ea reprezenta o parte foarte real\ a unei foarte reale micro-societ\]i, [i de pe aceast\ platform\ putea s\ se adreseze lumii. Ast\zi, intelectualii cehi sau unguri nu au o asemenea platform\ [i, de aceea, se adreseaz\ lumii de nic\ieri. Aceasta nu este o pozi]ie confortabil\ sau care poate fi sus]inut\. ~ntr-un sens asem\n\tor, intelectualii din Europa de Vest s`nt, de asemenea, lipsi]i de sprijin. La Paris, care este `nc\ inima intelectual\ a continentului, are loc o dezbatere interminabil\, agonizant\, asupra dispari]iei rolului intelectualilor. Rolul clasic al intelectualului occidental, de autoritate-surogat at`t pentru prin], c`t [i pentru popor, a fost pierdut. Identitatea [i importan]a statului s-au estompat prin aparenta europenizare a puterii [i privatizarea resurselor, `n timp ce atitudinea moral\ a maselor a fost eclipsat\ de marile teorii ale progresului uman care au desemnat poporul – sau elemente privilegiate ale acestuia – ca fiind vehiculele schimb\rii ra]ionale. ~n cuvintele lui Margaret Thatcher, „societatea” nu exist\. Intelectualii pot s\ vorbeasc\, s\ scrie [i s\ fac\ declara]ii etice importante, dar ei `n[i[i nu mai au o teorie care s\ explice de ce ar trebui s\-i asculte cineva.

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

193

Acesta este cel de-al doilea element al declinului intelectualilor. Iluminismul a transmis un ideal al cunoa[terii, convingerea c\ `n]elegerea realit\]ilor naturale, sociale [i spirituale st\ `n puterea omului, iar cei care le `n]eleg – oameni de [tiin]\, filozofi, speciali[ti `n teorie social\ – pot pretinde `n mod special aten]ia celor care conduc [i a celor condu[i deopotriv\. Aceast\ idee fundamental\ – viziunea care domin\ modernitatea european\ – a fost atacat\ acum din at`t de multe direc]ii, `nc`t am uitat c`t de important\ este. A fost condamnat\ `n forma ei marxist\ ca fiind o afirmare arogant\ [i periculoas\ a puterii umane; `n forma ei [tiin]ific\, fiind considerat\ o ne`n]elegere naiv\ [i nu mai pu]in periculoas\ a misterelor naturii; `n forma ei economic\, ca reprezent`nd o `ncredere absurd\ [i autodistructiv\ `n mitul productivit\]ii [i transform\rii; [i `n forma ei filozofic\, fiind considerat\ o eroare esen]ial\ a obiectivismului ra]ional. Exist\, desigur, multe contradic]ii [i mult\ confuzie `n aceste atacuri asupra mo[tenirii iluminismului. Neo-heideggerienii de dreapta pot vedea societatea industrial\ ca pe copilul vitreg [i vicios al ra]iunii discursive, dar propriile lor argumente nu s`nt mai pu]in cufundate `n postulatele postiluministe; neo-heideggerienii de st`nga (Havel poate fi un astfel de caz) `[i exprim\ un dezgust aproape mistic pentru distrugerile politice [i economice produse de modernitatea nechibzuit\, supra-`ncrez\toare, dar `i opun acesteia idealurile de libertate individual\ [i valorile civice, care [i-au c\p\tat forma modern\ `n perioada iluminist\. Aceast\ confuzie cu privire la ceea ce g\sesc neatractiv la lumea noastr\ criticii ei, [i din ce motive, face ca, la prima vedere, s\ fie mai greu de observat c`t de caustic\ este tema comun\ fa]\ de postulatele pe baza c\rora am dezvoltat societatea `ncep`nd din secolul al XVIII-lea. Atacurile directe asupra discursului ra]ional `nsu[i, de[i s`nt `n modul cel mai evident dispre]uitoare fa]\ de tot ceea ce `nseamn\ a fi „iluminat”, s`nt probabil cele mai pu]in importante datorit\ caracterului lor marginal [i autocontradictoriu13. Nu `i ascult\ mult\ lume pe derridienii extremi[ti, nici m\car Derrida `nsu[i. Dar preten]ia mai general\ [i mai superficial\, potrivit c\reia nu a mai r\mas nimic important `n care s\ crezi, idealurile s`nt o f\]\rnicie, progresul este o iluzie, iar interesele proprii, imediate, reprezint\ singurul scop individual care poate fi sus]inut (neexist`nd unele publice), s-a mutat acum din sfera jargonului public `n cea a discursului cultural. Liber-cuget\torul din sfera public\ – viziunea lui Kant asupra iluminismului – exist\ `nc\; acesta este intelectualul. Dar pentru ca o asemenea persoan\ s\-[i `ndeplineasc\ rolul ei esen]ial – `n sensul habermasian de a vorbi ra]ional `n [i c\tre o sfer\ public\ – ea trebuie s\ `mp\rt\[easc\ cu auditoriul ei o epistemologie comun\. Trebuie s\ existe un sens convenit cu privire la alc\tuirea proiectelor colective ra]ionale [i la scopurile care merit\ s\ fie urm\rite. Ast\zi, intelectualul european nu poate oferi `n mod credibil motive

194

TONY JUDT

dincolo de grija pentru g`ndurile pe care le exprim\, iar aceasta este cu adev\rat o schimbare imens\ `n g`ndirea european\. ~n cuvintele lui Bertrand Russell, noi descoperim c\ `n cer [i pe p\m`nt exist\, de fapt, mai pu]in dec`t s-a visat `n filozofia noastr\. Marx nu a fost primul care a sesizat c\ istoria are mai mult\ imagina]ie dec`t oamenii. Indiferent ce se `nt`mpl\ acum `n Europa, acest lucru va duce undeva. Ceea ce am vrut s\ subliniez `n acest eseu este c\ „undeva” va ar\ta foarte diferit de Europa pe care o [tim `ncep`nd din 1945. Deja arat\ diferit. Dislocarea regional\ a Europei este o realitate; Iugoslavia nu va mai fi niciodat\ aceea[i, [i nici Italia. Recentele alegeri din Spania au fost foarte aproape de a da na]ionali[tilor catalani dreptul de veto asupra legisla]iei na]ionale, un veto pe care l-ar fi exercitat pentru a asigura Cataloniei un monopol aproape complet asupra propriilor resurse. O asemenea regionalizare, identic\ cu cea urm\rit\ de Liga Nordului `n Italia [i deja dob`ndit\, la un pre] prea mare, de c\tre statele nordice relativ prospere ale Iugoslaviei, va fi dezastruoas\ pentru extremit\]ile sudice ale Europei mediteraneene, cu at`t mai mult cu c`t ele se afl\ cel mai aproape de presiunile demografice mereu cresc`nde dinspre Africa, la sud, [i dinspre Asia, la est. ~n acela[i fel, compromisul probabil, prin care marginea vestic\ a Europei Centrale (Polonia, Ungaria [i ]inuturile cehe) va deveni o suburbie a Europei, `n timp ce Europa „bizantin\” (din Letonia p`n\ `n Bulgaria) va fi l\sat\ s\ fiarb\ `n provincialul ei suc propriu, va exacerba politica resentimentului nostalgic `n cea de-a doua regiune. Aceasta nu semnaleaz\ o `ntoarcere c\tre trecut. ~ntre sf`r[itul cre[terii economice continue (el `nsu[i fiind recunoscut acum, `n perspectiv\ istoric\, ca un moment special [i accidental de reu[it\, improbabil s\ se mai repete) [i retragerea Marilor Puteri [i a marilor idei deopotriv\, ne putem a[tepta, `n viitorul previzibil, la o epoc\ de incertitudine [i, o dat\ cu ea, la resentimente [i instabilitate intern\ [i interna]ional\. Elementele constitutive esen]iale ale institu]iilor morale interna]ionale din epoca noastr\ – drepturile omului, dreptate social\, autonomie na]ional\ – au fost episteme filozofice [i sociologice, pe care g`nditorii contemporani le pot justifica cu greutate prin afirma]ii universal recunoscute14. A ne convinge pe noi [i pe vecinii no[tri c\ trebuie s\ continu\m ca [i cum acestea ar fi adev\ruri de la sine `n]elese va fi cu at`t mai dificil: postulatele de ordinul doi care c\l\uzeau asemenea idealuri nu mai s`nt relevante. Situa]ia noastr\ actual\, cu privire la idealurile politice de baz\ care au modelat Europa postiluminist\, este, deci, comparabil\ cu cea a organelor rudimentare despre care a scris Darwin `n Originea Speciilor: „[Ele] pot fi comparate cu o liter\ dintr-un cuv`nt, p\strat\ `nc\ `n scris, dar inutil\ `n pronun]ie, dar care serve[te ca un indiciu `n c\utarea originii acestuia”.

O MIE NOU| SUTE OPTZECI {I NOU|

195

~n cel mai bun caz, asemenea linii directoare ale comportamentului social, `n propria ]ar\ [i `n str\in\tate, vor trebui reconstruite ca mituri, ca premise ale normelor utilitariste pentru activitatea uman\, `ntr-o lume `n care majoritatea oamenilor ar respinge orice este mai ambi]ios ca fiind un „nonsens preten]ios”. Aceasta, totu[i, nu se refer\ la problema autorit\]ii. Cine de]ine autoritatea `n Europa de ast\zi (moral\, intelectual\, politic\) de a `nv\]a, mai pu]in de a impune codurile de comportament colectiv? Cine, pe scurt, are puterea, `n ce scop [i cu ce limite? Aceasta este o mo[tenire, r\mas\ nerezolvat\, a Iluminismului – `ntr-adev\r este spa]iul deschis o dat\ cu sf`r[itul Dreptului Divin [i cu distrugerea absolutismului, care a adus pentru prima dat\ `n spa]iul public teoriile reprezent\rii [i na]iunea, progresul [i istoria, la al c\ror crepuscul ne afl\m acum. ~n absen]a vreunui r\spuns clar la aceast\ problem\, pare doar pu]in melodramatic s\ concluzionez spun`nd c\, `ntr-o multitudine de sensuri, Europa este pe cale de a intra `ntr-o epoc\ de dezordine, `ntr-o perioad\ de tulbur\ri. Acesta nu este un lucru nou pentru b\tr`nul continent, desigur, dar pentru majoritatea oamenilor care ast\zi s`nt `n via]\ va veni ca o experien]\ nou\ [i nepl\cut\.

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Daedalus (Journal of the American Academy of Arts and Sciences), din num\rul intitulat „After Communism: What?”, 123:3 (vara 1994): 1-19. 1. Vezi Tony Judt, „The Past is Another Country: Myth and Memory in Postwar Europe”, Daedalus 121 (4) (toamna 1992): 83-119. 2. Pentru cazul italian, vezi magistrala lucrare a lui Claudio Pavone, Una Guerra Civile. Saggio storico sulla moralitá nella Resistenza (Torino: Bollati Boringhieri, 1992). 3. Aceasta nu `nseamn\ negarea faptului c\, `n deceniile anterioare, mul]i au f\cut presiuni exact pentru asemenea schimb\ri, dar f\r\ nici un efect. 4. Rela]ia dintre Fran]a [i Republica Federal\ a Germaniei, `n perioada 1949-1990, o reproduce `n mod curios pe cea dintre Austria [i Prusia, dup\ Congresul de la Viena. ~n ambele cazuri, unul dintre parteneri, seniorul `n aparen]\, a c\utat s\-l foloseasc\ pe cel\lalt ca pe o resurs\ [i o garan]ie – `n cazul austriac, `ncuraj`nd Prusia s\ intre `n Confedera]ia German\ [i s\ o `nt\reasc\ – numai pentru a descoperi, la timpul cuvenit, c\ rela]iile de putere s-au inversat [i c\ partenerul senior nu mai poate controla sau limita ambi]iile asociatului s\u, superior din punct de vedere economic. 5. Pentru o discu]ie complet\ asupra implica]iilor europene ale unific\rii Germaniei [i folosirea „Europei” `n dezbaterea politic\ german\, vezi Timothy Garton Ash, In Europe’s Name: Germany and the Divided Continent (New York: Random House, 1993). 6. ~n mod curios, aceasta indic\ puterea [i relevan]a de durat\ a cel pu]in unei idei europene, aceea a „Fort\re]ei Europa”, un continent unit `n puritatea sa cre[tin\ `mpotriva for]elor cosmopolite, exotice [i amenin]\toare, din interior [i din exterior.

196

TONY JUDT

Aceast\ versiune a ideii europene, av`ndu-[i r\d\cinile `n teoriile rasiste ale secolului al XIX-lea, a fost `mp\rt\[it\ de Hitler [i chiar de unii dintre criticii intelectuali ai democra]iei din anii ’30. A fost re`nviat\ de neo-fasci[ti [i de intelectualii „noii drepte” din Germania, Fran]a [i Italia `n ultimii ani [i pare s\ `nfloreasc\. 7. Cel pu]in `n acele ]\ri care [i-au deschis por]ile pentru refugia]i – `n special Austria [i Germania. 8. ~n afara micilor foste colonii din afara Europei, `n care Marea Britanie sau Fran]a puteau `nc\ interveni cu relativ\ autonomie – dar strict ca Marea Britanie [i Fran]a, ceea ce subliniaz\ aceast\ afirma]ie. 9. Un num\r de membri marcan]i ai st`ngii franceze, printre care Max Gallo, Régis Debray [i Jean-Pierre Chevènement, au recurs recent la invoc\ri nostalgice ale unui tip de republicanism na]ional, literalmente o „reac]ie” la exager\rile privind meritele Europei [i la sf`r[itul proiectului radical interna]ional. 10. Pentru o discu]ie mai complet\ a acestei teme, vezi Tony Judt, „The New Old Nationalism”, New York Review of Books, 26 mai 1994. 11. ~n cazul Belgiei, acordul na]ional se dezintegreaz\ ca rezultat al presiunilor din dou\ direc]ii: `n interior flamanzii [i valonii se disociaz\ `ntr-un stat federalizat, `n timp ce pe plan interna]ional imaginea „Benelux-ului”, `n at`t de multe domenii de activitate economice [i administrative, a erodat specificul „Belgiei” ca entitate distinct\. 12. Hans Magnus Enzensberger a argumentat conving\tor c\ paradoxalele consecin]e ale acestui nou rol pentru scriitorii germani – de a umple un gol politic intern, `ns\ `n condi]iile unui disconfort existen]ial privind identitatea lor na]ional\ – au fost dezastruoase pentru via]a politic\ [i intelectual\ german\ modern\. 13. „Anumite convingeri [i adev\ruri s`nt inevitabile... exist\ constr`ngeri faptice [i constr`ngeri logice. O `n]elegere corect\ a modului `n care, de exemplu, se formeaz\ convingerile faptice reale nu duce `n nici un fel la subminarea acestora, `n timp ce contrariul este de obicei adev\rat `n privin]a convingerilor ideologice, de exemplu. Acesta este un adev\r care, departe de a fi clarificat, dup\ cum se [tie, constituie esen]a proiectului iluminist.” Bernard Williams, Shame and Necessity (Berkeley and Los Angeles, CA: University of California Press, 1993), p. 216, n. 52. 14. Ca dovad\, reac]ia general\ la opera lui John Rawls, inclusiv la cea mai recent\ `ncercare a sa de a imagina o baz\ teoretic\ pentru liberalism – [i anume c\ aceasta este valabil\ numai `n m\sura `n care descrie tipurile de societ\]i liberale `n care este deja practicat. De aici rezult\, de asemenea, aerul `ntru c`tva imaterial chiar [i al celor mai bine documentate `ncerc\ri de a importa asemenea specula]ii anglo-americane pe continent.

8 MO{TENIREA DISIDEN}EI G.M. Tamás Filozoful politic G.M. Tamás a fost una dintre principalele personalit\]i ale Opozi]iei Democratice Maghiare `n anii ’80. Dup\ 1989 el a r\mas activ din punct de vedere politic, ca o figur\ important\ a Alian]ei Democra]ilor Liberi [i ca autor al unor numeroase eseuri [i comentarii deliberat polemice `ndemn`nd la reflec]ie. ~n acest articol, el propune o explica]ie original\ pentru deziluzia general\ de dup\ 1989 fa]\ de disiden]ii alt\dat\ admira]i. Dublul s\u argument sus]ine c\ disiden]a a fost `ntotdeauna nepopular\ [i c\ subculturile disiden]ilor au fost fundamental izolate de restul popula]iei `n general. Abordarea lui Tamás tinde s\ extrapoleze condi]iile speciale ale comunit\]ii disidente din Ungaria [i trece cu vederea apelurile `nsufle]itoare ale unei mi[c\ri sociale de mas\ precum Solidaritatea `n Polonia. Indiferent cum se interpreteaz\ diagnosticul s\u amar `n ce prive[te alienarea disiden]ilor fa]\ de societ\]ile pe care pretindeau c\ le reprezint\, eseul lui Tamás surprinde cu acurate]e dimensiunea etic\ a apelurilor intelectualilor critici pentru o nou\ politic\ bazat\ pe adev\r [i respect pentru drepturile omului. Deosebit de semnificative s`nt reflec]iile sale asupra ambivalen]ei conceptului strategic cheie de „societate civil\” [i contrastul pe care `l pune `n eviden]\ `ntre interpretarea sa est-european\ [i cea liberal\ occidental\ tradi]ional\. Tamás conchide, `n consens cu polonezul Adam Michnik, c\ timpurile eroice s-au dus [i c\ una dintre mo[tenirile disiden]ei este un profund sens al ambiguit\]ii, inclusiv o salutar\ suspiciune fa]\ de toate dogmele politice. *** Disiden]a anilor ’70 [i ’80 este oarecum nepopular\ ast\zi `n Europa de Est. Cu excep]ia Poloniei (unde a existat o tradi]ie revolu]ionar\ aproape ne`ntrerupt\ din 1976 `ncoace), fo[tii disiden]i nu joac\ dec`t un rol simbolic `n politica real\, iar reprezentan]ii lor cei mai importan]i, precum Wa³êsa, Havel sau Konrád, s`nt discredita]i ca fiind „comuni[ti”, „tr\d\tori”, „agen]i”. ~n parlamentul maghiar, orice men]ionare a disiden]ei de odinioar\ este `nt`mpinat\ cu

198

G.M. TAMÁS

hohote de r`s, fluier\turi [i zeflemele de pe b\ncile guvernului. ~ns\[i existen]a ei este negat\ uneori de c\tre jurnali[tii [i istoricii oficiali. Dincolo de lupta – care este de `n]eles – pentru o ascenden]\ respectabil\ [i de st`njeneala liderilor democratici de ast\zi care au fost, aproape f\r\ excep]ie, colabora]ioni[ti, fo[ti oficiali ai partidului comunist sau, `n cel mai bun caz, „somnoro[i” lipsi]i de curaj, care [i-au petrecut ultimii cincizeci de ani t\c`nd, antipatia nutrit\ fa]\ de disiden]i necesit\ o anumit\ explica]ie. Disiden]a a fost o anomalie. Disiden]ii, dup\ cum vom vedea, au dus o via]\ `n care satisfac]iile, succesele, `nfr`ngerile [i frustr\rile au fost foarte diferite de cele sim]ite de popula]ie `n general. ~n timp ce colegii no[tri intelectuali, universitari sau din alte medii, c\utau avansarea, faima de autor, c\l\torii `n str\in\tate, o a doua locuin]\ [i altele de acest gen, m`ndria noastr\ st\tea `n munca noastr\ concretizat\ `n modeste bro[uri p\tate, imprimate primitiv, numite, printr-un cuv`nt rusesc, „samizdat”, iar succesul `nsemna distribuirea c`torva sute de copii `nainte s\ apar\ poli]ia secret\. „De ce nu cincizeci de mii de copii?” m-a `ntrebat un scriitor, la `nceputul anilor ’80. „Dac\ nu ai fi fost at`t de idiot s\ te pui pe lista neagr\, ai fi putut avea acum un impact real, chiar dac\, probabil, nu ]i-ai fi putut reduce nivelul adrenalinei blestem`ndu-l pe Andropov”. Un ofi]er al poli]iei secrete – `mbr\cat, de neuitat, `ntr-un tricou cu emblema University of Texas – m-a `ntrebat odat\: „Te consideri un om inteligent, presupun. Atunci cum `]i explici c\ ac]ionezi `mpotriva propriilor tale interese?”. ~ntr-adev\r, cum? Minoritatea din interiorul comunit\]ii politice, care [tia de „activit\]ile disidente”, `ncerca sentimente contradictorii fa]\ de acestea. Mai `nt`i, disiden]ii au contestat eficien]a reformelor, v\zute de aproape toat\ lumea ca fiind singura salvare posibil\. ~n al doilea r`nd, prin insisten]a lor asupra „drepturilor” [i „libert\]ilor”, disiden]ii au contestat discursul politic dominant, bazat pe interese [i pe putere nedisimulat\. ~n al treilea r`nd, ei au contestat presupunerea tacit\ c\ orice `mpotrivire era at`t de primejdioas\, `nc`t era imposibil\. ~n al patrulea r`nd, prin urmare, disiden]a a contestat pozi]ia moral\ a celor care se opuneau `n mod tacit regimului comunist, dar nu `ndr\zneau s\ `ntreprind\ nimic `n acest sens. Aceast\ ultim\ contestare este sursa celei mai ad`nc `nr\d\cinate prejudec\]i `mpotriva disiden]ei. „Dac\, `n mod evident, mie `mi este imposibil s\ fiu un opozant, atunci cum este posibil ca el s\ fie? El trebuie s\ aib\ un fel de `n]elegere cu autorit\]ile, din moment ce nu este arestat sau deportat, din moment ce dac\ eu a[ face ceea ce face el, eu a[ fi”. Ace[ti intelectuali, `n a[a-numita „dictatur\ reformist\”, credeau c\ esen]a disiden]ei era Repro[ul T\cut. Potrivit acestei perspective, mesajul disiden]ilor nu a fost at`t un „Du-te dracului!” la adresa liderilor regimului, c`t mai mult un „S\ v\ fie ru[ine!” la adresa majorit\]ii spectatorilor. Am negat mereu, cu vehemen]\, acest lucru, dar am

MO{TENIREA DISIDEN}EI

199

fost acuzat at`t de des de contrariu, `nc`t am `nceput s\ nutresc anumite `ndoieli cu privire la motiva]iile actelor mele disidente. A existat [i un al cincilea motiv al acestei ambivalen]e. „Activit\]ile disidente” au contestat o alt\ presupunere a popula]iei, [i anume p\rerea, `mp\rt\[it\ unanim `n Europa de Est, c\ politica `n ansamblu este dezgust\toare, c\ civismul nu exist\, c\ legea exist\ doar pentru cei puternici etc. Acei indivizi `n mod evident preg\ti]i s\ fac\ sacrificii pentru convingerile lor politice, lumea fiind ceea ce este, trebuiau s\ fie nebuni. Vechiul meu suprem rival, primul-ministru al Ungariei, era `n mod sigur la curent, cel pu]in par]ial, cu opinia popular\ atunci c`nd a numit partidul meu, ap\rut din tradi]ia disident\, „opozi]ia psihiatric\”1. S\ nu v\ g`ndi]i nici o clip\ c\ no]iunea de „psihiatrie politic\”, `n Uniunea Sovietic\ [i `n România, a fost cu des\v`r[ire cinic\. Personajele de prim rang ale zilei (care acum, slav\ Domnului, nu mai existã) erau nedumerite, ba mai mult, `nfrico[ate de simplul fenomen al disiden]ei. Nonconformismul [i excentricitatea s`nt asociate cu nebunia chiar [i `n societ\]i mai libere [i mai permisive dec`t cele din Europa de Est. Disiden]a a fost privit\ ca o expresie a anomiei de c\tre mul]i [i, ei bine, nu pot s\ neg c\ au existat c`]iva tipi ciuda]i printre noi, oric`t\ afec]iune se poate s\ fi avut pentru ei. Disiden]ii afirmau lucruri ciudate. Ei au `nceput s\ vorbeasc\ despre „polis-ul paralel”, „sfera public\ paralel\”, „subcultura disident\” [i altele de acest fel, de parc\ ar fi fost satisf\cu]i de echivoca [i `ntunecata lume interlop\ a avangardei politice, artistice [i morale. Modul lor de protest, prin ocuparea zonelor publice sau prin greva foamei, nesupunerea lor civil\ aminteau de tactica Noii St`ngi. Disiden]ii purtau barb\, nu f\ceau economii ca s\ cumpere automobile est-germane, vorbeau limbi str\ine [i au fost primii care [i-au purtat copiii `n saci marsupiali. Mul]i erau evrei. ~n 1968, c`nd mulþi buni maghiari [i est-germani s-au `mb\tat de bucurie, p`n\ au uitat de ei, asist`nd la umilirea vechiului lor du[man, Cehoslovacia, disiden]ii au luat partea str\inului. Pe scurt, ei erau o pacoste. De[i disiden]a nu a provocat colapsul regimului comunist, ea a fost f\r\ `ndoial\ un fenomen istoric important, [i nu numai `n Europa de Est, Rusia [i China. ~ntr-un moment `n care „dezghe]ul” [i destinderea f\ceau sistemele sovietice aproape acceptabile, c`nd flota amiralului Gor[kov naviga vesel\ `mprejurul Africii [i gherilele generalului de armat\ Iepi[ev instalau „dictaturi revolu]ionare” peste tot `n Lumea a treia, c`nd terori[tii generalului locotenent Markus Wolff aproape `ngenuncheaser\ Germania de Vest, c`nd mi[c\rile pentru pace (adic\ pentru dezarmare unilateral\) `ntre]ineau o atmosfer\ de „paritate moral\” `ntre marile puteri [i c`nd, `n toate privin]ele, ini]iativa intelectual\ apar]inea st`ngii socialiste, atunci vocile singuratice ale disiden]ilor de dincolo de Cortina de Fier au avut efect.

200

G.M. TAMÁS

Erau voci ne`nsemnate, desigur, dar ele au dovedit prin simplul fapt de a se fi exprimat c\ problema libert\]ii [i a drept\]ii a r\mas universal\, c\ socialismul de stat nu era o structur\ permanent\, `nr\d\cinat\ `n tradi]iile inefabile ale Estului, c\ problemele omenirii erau cel pu]in interdependente. Ei au ar\tat c\ au existat, `n cele din urm\, `mpotrivire [i critic\ `mpotriva modernit\]ii bizare, pervertite, impuse de Stalin [i de urma[ii s\i, exact `n locul `n care aceasta era dominant\. La fel ca `n Occident, `ntre secolele al XVI-lea [i al XVIII-lea, totul a `nceput printr-o b\t\lie aparent marginal\ pentru libertatea de exprimare `mpotriva cenzurii. Atunci, c\r]i franceze [i engleze `ndr\zne]e au fost tip\rite `n Olanda, cea mai liber\ na]iune din acea perioad\. Au abundat pseudonimele, dat\rile false, activit\]ile de contraband\. ~n mod asem\n\tor, `n vremurile recente, autorii c\r]ilor `ndr\zne]e, care nu ar fi putut s\ treac\ de cenzur\ acas\, „jucau” at`t pentru auditoriul de acas\, c`t [i pentru cel str\in. La procesul Siniavski – Daniel, primul proces important `mpotriva scriitorilor disiden]i, acuza]ii erau „demasca]i” ca f\c`nd contraband\ `n Occident cu propriile romane scrise sub pseudonim. Stenogramele acestui proces ([i cele ale procesului lui Joseph Brodsky) au fost publicate `n Fran]a. {i de[i au fost distribuite copii samizdat, f\r\ diseminarea acestora `n Occident, autorii disiden]i nu ar fi putut fi putut avea influen]\; `n unele cazuri, recunoa[terea Occidentului putea `nsemna chiar o oarecare protec]ie. Disiden]ii au ajuns s\ `n]eleag\ c\ nu era suficient s\ dejoace planurile poli]iei secrete comuniste [i s\ g\seasc\ pe plan intern un auditoriu entuziast, gata de sacrificiu. Pentru a c`[tiga influen]\ interna]ional\, ei trebuiau s\-i mul]umeasc\ pe „libertarienii civili”, pe editori, redactori, jurnali[ti, universitari, func]ionarii ONG-urilor (organiza]iilor nonguvernamentale), diploma]i, spioni [i pe alte diverse persoane sîcîitoare care, `n mod firesc, voiau s\-[i ating\ [i propriile scopuri politice. {i s\ nu uit\m c\, de-a lungul celei mai mari p\r]i a acestei perioade – `n linii mari, `n ultimii treizeci de ani –, lupt\torii r\zboiului rece [i anticomuni[tii fermi nu au fost deloc privi]i cu ochi buni `n Occident. A fost nevoie de finan]area CIA pentru lansarea revistelor anticomuniste liberale Encounter, Survey, Preuves, Der Monat, majoritatea c\rora, vai, nu mai exist\. Lupt\torii r\zboiului rece erau privi]i ca o pacoste at`t de Realpolitiker-ii kissingerieni, c`t [i de Establishment-ul st`ngii. ~n general, retorica disident\ a evoluat de la oratoria independent\, moralist\ [i socialist\ ca orientare politic\ a anilor 1956 [i 1968, c\tre un jargon al liberalismului centrat pe drepturi. A devenit o ap\rare con[tient\ a minorit\]ii virtuoase care tr\ia `n rezerva]ia boem\ numit\ „polis-ul paralel” [i, astfel, accentul s-a mutat de pe consiliile muncitore[ti [i autoadministrare pe vizele de c\l\torie [i toleran]a pentru seminariile clandestine despre Heidegger.

MO{TENIREA DISIDEN}EI

201

La prima vedere, interesul st`ngii occidentale pentru disiden]a est-european\ este un lucru curios. Dar st`nga a fost `ntotdeauna interna]ionalist\ [i a avut un interes cvasireligios pentru marele experiment socialist [i problemele sale. De acesta depindea prestigiul local al st`ngii. Dup\ reprimarea s`ngeroas\ a revoltei maghiare din 1956 [i ruptura chino-sovietic\ care i-a urmat la scurt timp, mitul revolu]iei mondiale conduse de o m`n\ de indivizi, poate tiranici, poate brutali, cu toate acestea profe]i `narma]i dedica]i, p\rin]i severi ai popoarelor lor `nduio[\tor de docile [i naive, nu mai era u[or de sus]inut. Era esen]ial de [tiut dac\ mai exista vreo speran]\ `n privin]a unui r\s\rit ro[u dinspre Est, chiar dac\ acesta nu putea veni direct de la Kremlin. {i, `ntr-adev\r, cele mai profunde analize despre 1956 au venit de la ereticul ex-tro]kist Cornelius Castoriadis [i de la revista sa, Socialisme ou Barbarie, `n care s-a argumentat c\, `n 1956, consiliile muncitore[ti revolu]ionare maghiare au oferit o solu]ie noncapitalist\ la problemele sistemului sovietic. Consiliile muncitore[ti erau revolu]ionare, anarhist-sindicaliste, democratice, anticapitaliste [i eroice – [i ele au `ntruchipat, `n realitate [i cu adev\rat, toate aceste lucruri. Interpretarea dat\ de Socialisme ou Barbarie revoltei maghiare (care coincide `nt`mpl\tor cu perspectiva Hannei Arendt) a avut o influen]\ vital\, chiar dac\ subteran\, asupra ascensiunii Noii St`ngi [i debutului unei critici socialiste asupra totalitarismului. St`nga radical\ (`nc\ foarte puternic\ `n anii ’70) [i-a putut p\stra ceva din credin]a ei revolu]ionar\, s-a putut disocia de detestabilele partide comuniste [i, spre deosebire de social-democra]ii decrepi]i care erau `ncrez\tori fa]\ de „reformele” sovietice, a putut ataca toate puterile recunoscute din lumea industrial\. Noua St`ng\ a `nceput s\ critice atitudinea complezent\ a guvernelor occidentale fa]\ de noi, bravi lupt\tori pentru democra]ie. Unul dintre cele mai influente periodice occidentale care a relatat cu exactitate evolu]ia disiden]ei a fost Les Temps modernes al lui Sartre, nu tocmai cunoscut pentru `nclina]iile sale liberal-democratice. (Periodice similare din SUA f\ceau acela[i lucru.) {i, desigur, st`nga intelectual\, care `n acele zile ocupa o pozi]ie dominant\ `n media, universit\]i, centre de cercetare, think tank-uri [i din ce `n ce mai mult `n serviciile publice, diplomatice [i alte servicii legate de acestea, a avut un interes enorm s\ descopere dac\ ace[ti bravi [i fascinan]i lupt\tori pentru libertate [i „activi[ti pentru drepturile omului” din Est mai subscriau `nc\ la filozofia general\ a st`ngii. Liderii tradi]ionali ai na]iunilor occidentale au fost interesa]i `n principal de acele conflicte din interiorul societ\]ilor socialiste care ar fi putut duce la regrup\ri strategice sau chiar la renversements des alliances. De aceea, `i observau pe membrii diverselor fac]iuni din interiorul partidelor comuniste aflate la putere, cei cu care – conform expresiei memorabile a primului-ministru (de atunci) Margaret Thatcher – liderii occidentali „puteau `ncheia afaceri”.

202

G.M. TAMÁS

~n acela[i timp, desigur, puterile democratice occidentale bomb\neau abia auzit atunci c`nd `n Est se petreceau lucruri cu adev\rat nepl\cute. Aceast\ situa]ie s-a schimbat radical o dat\ cu apari]ia neo-conservatorismului. Spre deosebire de paleo-conservatorii americani educa]i `n tradi]ia local\, neo-conservatorii americani aveau o tradi]ie continental\ proprie, care provenea din dou\ surse. Una era social-democra]ia continental\, tradi]ia radical\ opus\ celor dou\ forme principale de totalitarism; ace[ti aderen]i duseser\ deja o lupt\ ideologic\ `mpotriva comunismului, de pe pozi]iile st`ngii liberale, `n anii ’50 [i ’60 [i au ajuns la conservatorism `n parte ca rezultat al reflec]iilor asupra politicii interna]ionale. Cealalt\ surs\ s-a datorat influen]ei lui Leo Strauss [i a armatelor sale secrete. Ambele surse aveau o puternic\ mo[tenire german\ [i erau `n mare m\sur\ afectate at`t de experien]a Auschwitz-ului, c`t [i de cea a Kol`mei. Conservatorii tradi]ionali s`nt prin voca]ie Realpolitiker-i, intrigan]i precau]i [i lipsi]i de iluzii. Dar neo-conservatorii de dup\ Auschwitz au fost diferi]i. Ei au fost capabili s\ foloseasc\ arma principal\ a st`ngii, anume o critic\ moral\ a politicii, `n scopuri conservatoare nemai`nt`lnite p`n\ atunci. Nu a]i v\zut niciodat\ `nainte conservatori crucia]i. Dar influen]a conjugat\ a lui Hayek [i Soljeni]`n a schimbat acest lucru, probabil pentru totdeauna. A existat `nainte, prin urmare, o audien]\ pentru disiden]ii est-europeni nu numai dinspre st`nga, ca mai `nainte, dar [i dinspre dreapta. At`t Noua St`ng\, c`t [i Noua Dreapt\ au fost influen]ate de m\rturia disiden]ei [i, `n termenii istoriei ideilor, ele au o origine comun\: toate trei s`nt reac]ii la socialismul modern, `n acela[i fel `n care tipurile mai vechi de conservatorism [i liberalism au fost reac]ii la Revolu]ia francez\. Istoria [i, `ntr-adev\r, soarta disiden]ei est-europene, Noii St`ngi [i Noii Drepte, s`nt corelate [i dependente reciproc `n multe privin]e. Voi `ncerca s\ ar\t cum aceast\ simbioz\ ciudat\, distant\ a modelat g`ndirea politic\ a disiden]ilor `n[i[i. Cum putem `n]elege g`ndirea politic\ exprimat\ `n condi]ii de privare de libertate, amenin]\ri [i persecu]ie? Aceast\ problem\ spinoas\ a istoriei culturale a fost examinat\ pentru prima dat\ de Leo Strauss `n cartea sa clasic\, Persecution and the Art of Writing (1952), unde argumenteaz\ c\ acuitatea analizei noastre a fost uzat\ de trei secole de discurs liber `n Occident. Cea mai mare parte a istoriei culturale s-a petrecut `n societ\]i `n care statul era investit cu autoritatea de a modela morala [i de a persecuta cu fermitate pe to]i aceia care erau percepu]i ca imorali, eretici sau r\zvr\ti]i. Dar chiar [i `ntr-o societate liber\, `nc\lcarea opiniei acceptate poate duce la ostracizare, marginalizare [i izolare, sau cel pu]in la oprobriu. Leo Strauss a dedus din studiile sale asupra filozofiei islamice [i iudaice medievale c\ practic to]i g`nditorii antici aveau `nv\]\turi esoterice care, c`teodat\, erau ascunse printre r`nduri; Leo Strauss a interpretat

MO{TENIREA DISIDEN}EI

203

inconsecven]e, deduc]ii gre[ite [i sc\p\ri ciudate, `nt`lnite la autori de geniu, ca fiind aluzii discret camuflate la idei eretice sau periculoase, pe care autorii nu `ndr\zneau s\ le exprime cu o categoric\ sinceritate. ~n eseul care a dat titlul c\r]ii, el afirm\ c\: „[p]ersecu]ia d\ na[tere unei tehnici speciale a scrisului [i, totodat\, unui gen aparte de literatur\, `n care adev\rul despre toate lucrurile esen]iale este prezentat exclusiv printre r`nduri. Aceast\ literatur\ nu se adreseaz\ tuturor cititorilor, ci numai celor de `ncredere [i inteligen]i. Ofer\ toate avantajele unei comunic\ri private f\r\ a avea marele ei dezavantaj – acela c\ ajunge numai la cunoscu]ii scriitorului. Are toate avantajele comunic\rii publice f\r\ a avea dezavantajul ei cel mai mare – pedeapsa capital\ pentru autor”.

Urm\toarea cotitur\ `n aceast\ poveste este c\ samizdatul s-a `ntors exact `mpotriva unei asemenea autocenzuri debilitante [i a dublului-`n]eles, [i a practicat ceea ce filozoful disident maghiar János Kis a numit „exercitarea vizibil\ a drepturilor”. Disiden]ii au s\v`r[it acte provocatoare atunci c`nd au crezut c\ ac]ioneaz\ `n virtutea drepturilor lor garantate de `n]elegeri interna]ionale, prevederi constitu]ionale sau chiar, ar sus]ine unii, de legile naturale. Aceasta i-a conferit samizdatului [i disiden]ei, `n general, for]a moral\, m`ndria [i demnitatea. Totu[i, pentru a spune adev\rul, au existat limit\ri `n ceea ce prive[te buna credin]\ absolut\ [i sinceritatea literaturii clandestine [i ale altor declara]ii ale disiden]ilor. Mai `nt`i, apelurile revoltate deschise ar fi fost lipsite de sens `ntr-o situa]ie nonrevolu]ionar\. ~n al doilea r`nd, pentru ca samizdatul s\ fie eficient, el trebuia grefat pe critica social\, con[tiin]a istoric\ [i vocabularul conceptual existente. (A existat o diferen]\ de percep]ie bine definit\ `ntre acei dintre contemporanii mei care `i citeau pe George Orwell, Arthur Koestler, Arthur London, Boris Souvarine [i Isaac Deutscher pentru prima oar\ `n 1990 [i acei dintre noi pe care, ca pe mine, aceste c\r]i, `mpreun\ cu Soljeni]`n, ne-au inspirat `n timpul adolescen]ei, `n anii ’60. Cuv`ntul „gulag” era necunoscut `n anii ’80 celor mai multe dintre cuno[tin]ele mele universitare ne-disidente. Nu puteai s\ faci aluzie la aceste lucruri – chiar relat\rile privind teroarea stalinist\, publicate oficial, cum ar fi povestirile minunate ale lui Jozsef Lengyel, tindeau s\ fie ignorate cu grij\ `n afara unui cerc `ngust de oameni dedica]i.) ~n al treilea r`nd, a fost o tactic\ con[tient\ a disiden]ei aceea de a estompa `n mod inten]ionat grani]ele dintre disiden]\ [i critica „reformist\” pentru a-i curta pe alia]ii poten]iali [i a-i `ncuraja pe cititorii mai timizi. ~n al patrulea r`nd, ceea ce se afirma trebuia s\ fie inteligibil [i mai mult sau mai pu]in acceptabil pentru un auditoriu occidental compus din protectori, binef\c\tori [i simpatizan]i. Ei erau singurele persoane `n m\sur\ s\ ofere faim\ [i protec]ie [i, prin aceasta,

204

G.M. TAMÁS

s\ influen]eze `n mod indirect at`t politicile de aici, c`t [i politicile guvernelor democratice occidentale `n privin]a drepturilor omului. Aceast\ influen]\ din urm\ asupra disiden]ei nu a fost cu totul con[tient\, fireasc\. Dar scriitorii [i vorbitorii publici au `nv\]at din reac]ii, [i era u[or s\ vezi care dintre autorii disiden]i erau celebra]i [i celebri `n Occident. Disiden]ii [tiau c\ domnul Soljeni]`n a fost ]inut departe de Casa Alb\, `n timp ce o mic\ por]iune de strad\ de l`ng\ ambasada sovietic\ a fost numit\ Saharov Plaza. Astfel, c`nd ironiile [i ambiguit\]ile de alt\dat\ vor fi fost uitate `mpreun\ cu contextul lor [i c`nd scrierile disidente vor fi considerate „moraliste”, „naive” [i chiar „ra]ionalist-liberale” datorit\ unei lecturi din ce `n ce mai limitate la spiritul literei, va trebui s\ descurc\m cu mare grij\ toate aceste dificult\]i hermeneutice, care, cred eu, reprezint\ adev\ratul `n]eles al g`ndirii politice disidente [i, numai atunci, s\ evalu\m care s`nt ast\zi consecin]ele sale. At`t elementele mai obscure, c`t [i cele inovative ale g`ndirii disidente au r\mas ascunse. Aceasta s-a datorat at`t con]inutului `nv\]\turilor disidente, c`t [i citirii lor simplificate, din perioada postcomunist\ contemporan\; iar a discerne `ntre cele dou\ este extrem de dificil. Leo Strauss, `ntr-un alt eseu din aceea[i carte, „How to Study Spinoza’s Theologico-Political Treatise” scrie: „A `n]elege cuvintele unei alte persoane, aflate sau nu `n via]\, poate `nsemna dou\ lucruri diferite, pe care pentru moment le vom numi interpretare [i explicare. Prin interpretare ne referim la `ncercarea de a stabili ceea ce a spus vorbitorul [i `n ce mod a `n]eles el de fapt ceea ce a spus, indiferent dac\ a exprimat explicit sau nu aceast\ `n]elegere. Prin explicare ne referim la `ncercarea de a stabili acele implica]ii ale afirma]iilor sale de care nu a fost con[tient. ~n consecin]\, a `n]elege dac\ o anume afirma]ie este ironic\ sau este o minciun\, ]ine de interpretarea afirma]iei, `n timp ce a `n]elege c\ o anumit\ afirma]ie se bazeaz\ pe o gre[eal\ sau este, `n mod incon[tient, expresia unei dorin]e, a unui interes, a unei prejudec\]i sau a unei situa]ii istorice, ]ine de explicarea ei”.

~n ceea ce urmeaz\, voi `ncerca at`t interpretarea, c`t [i explicarea cu prec\dere a trei concepte sau no]iuni care, `n zorii revolu]iilor de catifea din 1988-1990, au c\p\tat o nou\ via]\ [i, `n prezent, schimb\ pe nesim]ite caracterul g`ndirii politice liberale (prima dat\, de la Lenin [i Tro]ki `ncoace, c`nd Europa de Est a avut o asemenea influen]\). Aceste no]iuni cheie s`nt, cum era de a[teptat, societatea civil\, drepturile omului [i democra]ia.

MO{TENIREA DISIDEN}EI

205

Societatea civil\ Am mo[tenit conceptul de societate civil\ de la Locke, iluminismul sco]ian, Burke, Hegel [i de Tocqueville. Pe continentul european, ultimii trei au fost cei mai importan]i; ideea lor de societate civil\ a fost cea care, `ntr-o versiune simplificat\, a captivat imagina]ia intelectualilor est-europeni. ~n conformitate cu aceast\ idee, `ntr-o societate liberal\ unde, `n compara]ie cu precedentul istoric absolutist, puterea statului este excesiv de slab\, conformitatea, loialitatea, supunerea [i ini]iativa necesare pentru autoguvernare s`nt asigurate de asocia]ii voluntare. ~ntr-o societate liberal\, ordinea civic\ nu poate fi sus]inut\ f\r\ activitatea cet\]enilor. ~nainte ca interven]ia statului s\ devin\ necesar\, competi]ia dintre indivizi pentru avere, faim\, status, impunerea op]iunilor morale, trebuie ordonat\ sistematic pe grupuri care reunesc oameni cu `nclina]ii, interese sau alte caracteristici ale vie]ilor lor asem\n\toare. Societatea civil\, `ntr-un fel, a fost un pre] care trebuia pl\tit pentru libertate. Presiunea informal\ a opiniei publice egalitare amenin]a s\ impun\ o nou\ tiranie [i s-a presupus c\ numai pluralitatea [i diversitatea asocia]iilor civile ar fi mijlocul de ap\rare `mpotriva ei – aceasta `nsemna o opinie public\ divizat\. Teama lui Stendhal, exprimat\ `n Lucien Leuwen, c\ `n America trebuie s\-]i m\gule[ti cizmarul dac\ vrei s\ te `ncal]i, a fost atenuat\, `n parte, de faptul c\ existau diver[i c`rpaci, de felurite religii [i convingeri morale. Pentru Burke, Hegel [i de Tocqueville problema a fost cum s\ se ob]in\ coeziune, ordine [i virtute civic\ `ntr-o societate [i liber\, [i democratic\ – adic\ egalitar\ [i lipsit\ de eroism cavaleresc, de lux aristocratic, de autoritatea divin\ [i de fervoarea religioas\ pus\ `n slujba binelui comun, care f\ceau ca altruismul civic [i social s\ par\ natural. ~ntrebarea cheie a fost cum s\ ]in\ societatea unit\ `n absen]a unei ierarhii prestabilite. Intelectualii est-europeni care criticau regimul comunist se preocupau de cu totul altceva. Societatea lor p\rea s\ fie – cel pu]in aceasta era opinia dominant\ – `nregimentat\, conformist\, strict\ [i posed`nd un grad de coeziune, ordine [i disciplin\ mai mare dec`t ar fi fost de dorit. Aici, o moral\ bazat\ pe constr`ngere cerea sacrificiu [i altruism pentru binele comun, care era definit f\r\ nici un echivoc de c\tre conduc\tori; aici, doctrine cvasireligioase se impuneau asupra cet\]enilor particulari, care nu erau liberi s\-[i urmeze sensibilit\]ile, `nclina]iile sau convingerile. Burke, Hegel [i de Tocqueville trebuiau s\ mediteze dac\ [i cum este posibil s\-l determini pe individul autonom dintr-o societate liber\ s\ fie cet\]ean dincolo de simpla respectare pasiv\ a legilor; ceva ce, `ntr-adev\r, ar asigura coeziunea comunit\]ii politice. Genera]ia mea din Europa de Est

206

G.M. TAMÁS

trebuia s\ se opun\ predominanþei zdrobitoare, omniprezen]ei atotp\trunz\toare a statului poli]ienesc, planific\rii centralizate, autocra]iei capricioase [i tuturor celorlalte. Aceste dou\ situa]ii au condus la strategii ideologice `ntru c`tva diferite. Preocuparea est-europenilor nu era aceea c\, f\r\ asocia]ii voluntare, bun\voin]\ dincolo de simpla datorie [i cooperare f\r\ constr`ngere, indivizii vor deveni „atomiza]i”, dezorienta]i, amorali [i `[i vor uita `ndatoririle. Acestea s`nt nelini[tile permanente ale societ\]ilor libere. Dimpotriv\, grija noastr\ era aceea c\ f\r\ asocia]ii voluntare diverse, pluraliste, cet\]enii docili ai statului totalitar vor deveni automate, executan]i lipsi]i de suflet ai ordinelor de sus. Problema nu era pericolul inerent generat de prea mult\ autonomie, ci de prea pu]in\. Este inutil s\ discut\m `n ce m\sur\ era aceasta o evaluare realist\ a defunctei societ\]i socialiste; era analiza dominant\. De aceea, no]iunea est-european\ de societate civil\ a fost lansat\ `mpotriva statului, `n timp ce ideea whig a fost aceea de a completa statul sl\bit, de a g\si noi ra]iuni pentru obedien]\ [i conformitate dup\ apusul autorit\]ii unse de puterea divin\. Ideea whig a fost ca entit\]ile voluntare, autoguvernate s\ ajute la construirea unei ordini relativ lipsite de constr`ngere, `n timp ce convingerea disiden]ilor est-europeni era aceea c\ ei ar putea ajuta la distrugerea unei ordini peste m\sur\ de coercitive. ~ntr-un cuv`nt, ideea burkeano-hegeliano-tocquevillian\ sau ideea whig a fost politic\; ideea disident\ est-european\ a fost antipolitic\. Ce `nseamn\ „antipolitic” `n acest context? Ideea est-european\ era, dup\ cum se reflect\ `n scrierile lui Václav Havel [i György Konrád, s\ evadeze cu totul din politic\ cu ajutorul unei morale comune, care sublinia frumuse]ea vie]ii monotone de zi cu zi, integritatea la scar\ redus\, un sim] al umorului, o modestie autocritic\ [i, mai presus de toate, autenticitate. Orice era grandios era [i suspect. Vioiciunea agreabil\ a pie]ei negre era comparat\ favorabil cu grandoarea asediului Leningradului; s\n\toasa senzualitate libertin\ era prezentat\ ca fiind superioar\ fanatismului doctrinar. Tendin]a antiinstitu]ional\ a ideii disidente de societate civil\ a f\cut-o pe aceasta „antipolitic\”, de[i ea nu a fost a-politic\. Disiden]ii s-au g`ndit c\ oricum cea mai mare parte din via]a omului este noninstitu]ional\; acesta este locul pe care ar trebui s\-l cucerim [i unde ar trebui s\ ne realiz\m independen]a. Era vechea idee stoic\. ~ntr-un fel, disiden]ii [i-au imaginat c\ statul totalitar ar b`z`i ca o ma[in\ de sp\lat `ntr-o camer\ din dos abandonat\, `n timp ce lucrurile adev\rate s-ar `nt`mpla `n salon [i `n dormitor. Au existat chiar efuziuni lirice cu privire la virtutea civic\ a tr`nd\vitului la soare [i a ocheadelor dup\ fete frumoase din u[a pub-ului. Aceast\ utopie, desigur, contrazicea analiza disident\ asupra statului totalitar. Dac\ statul era at`t de atotp\trunz\tor, cum putea el s\ fie doar o ma[in\ de sp\lat? F\r\ `ndoial\, la fel ca `ntreaga politic\ a autenticit\]ii, aceasta era o

MO{TENIREA DISIDEN}EI

207

expresie a sl\biciunii. Dar consecin]ele acestei sl\biciuni au fost distrug\toare. Potrivit opiniei disidente, morala devenise o afacere exclusiv personal\, at`t de personal\ `nc`t nici una dintre judec\]ile generale, normative sau prescriptive, nu puteau fi invocate pentru a o justifica. Discursul institu]ional, codurile de comportament, listele de virtu]i [i p\cate, ideea de dreptate, un sim] al datoriei, codurile de proprietate [i limbajul abstract, universalist, care aminteau de temuta [tiin]\ marxist-leninist\, au fost cu toate respinse. Numai discu]ia fragmentar\, dezordonat\ ni se potrivea. Morala poate fi cel mai bine exprimat\ printr-un paradox, printr-o glum\ ironic\, printr-o aluzie indirect\. Astfel, noi am f\cut-o din nou: adapt`nd un concept occidental, liberal (ei bine, whig), l-am folosit ca s\ respingem `ntreaga tradi]ie politic\ occidental\. Ecourile acestei viziuni `n modul de abordare deconstructivist-postmodernist nu s`nt doar o simpl\ coinciden]\. Ideea antiinstitu]ional\ a disiden]ei est-europene a fost acaparat\ cu aviditate de c\tre exponen]ii nemul]umi]i ai st`ngii occidentale. Sus]in\torii ei puteau cel pu]in s\ argumenteze c\ atacul lor `mpotriva tradi]iei politice occidentale principale venea din surse mai presus de orice `ndoial\. Ne`ncrederea `n etic\, ideologie [i politic\ poate `nsemna lucruri diferite. Dar ideea unei societ\]i `n care nimic bun nu poate fi ob]inut prin mijloace institu]ionale, unde nu exist\ autoritate, unde orice act politic este voluntar, unde educa]ia este imposibil\, iar obliga]ia este `ntotdeauna condi]ionat\ de judecata individual\, unde chiar [i rela]iile contractuale s`nt subordonate capriciilor, aceast\ idee este ireconciliabil\ p`n\ [i cu anarhismul. Societatea civil\ f\r\ stat ar fi starea natural\ hobbesian\. Dar disiden]ii au presupus existen]a unui stat, un stat totalitar, dictatorial, autocrat, care, ca prin minune, ar fi for]at s\ devin\ irelevant prin `nt\rirea asocia]iilor voluntare [i a diversit\]ii stilurilor de via]\ nonpolitice. Ideea societ\]ii civile, ambiguu exprimat\, a pl\cut deopotriv\ neo-conservatorilor [i radicalilor culturii contestatare. Neo-conservatorii au agreat aceast\ idee de societate civil\ pentru c\ li s-a p\rut c\ se potrive[te cu propria lor aversiune fa]\ de interven]ia statului; radicalii au pl\cut-o pentru c\ puteau adulmeca `n ea parfumul antiinstitu]ionalismului lor. Ideea disident\ a societ\]ii civile a fost comunitatea politic\ din care s-a eliminat politica.

Drepturile omului Dac\ societatea civil\ a fost entitatea uman\ pe care disiden]ii voiau s\ o reprezinte, drepturile omului au reprezentat principiul `n conformitate cu care ei doreau s\ o reprezinte. Marxismul propriu-zis a fost critic fa]\ de asemenea no]iuni iluministe universaliste, dar revolu]ionarii comuni[ti, adev\ra]ii mo[tenitori ai iacobinilor, se `nduplecau s\ foloseasc\ ocazional acest limbaj `n timp ce

208

G.M. TAMÁS

semnau documente precum Carta Na]iunilor Unite sau Actul Final de la Helsinki sau alte conven]ii, pacte sau `n]elegeri similare. ~ntre 1933 [i 1945, discursul privind drepturile omului a fost `ndreptat `mpotriva nazi[tilor, care se `ntorseser\ `n modul cel mai deschis `mpotriva legii naturale [i a altor criterii morale universale. Comuni[tii au comis acelea[i crime, dar nu le-au justificat schimb`nd pe fa]\ regulile de baz\ ale moralei (vezi Their Morals and Ours a lui Tro]ki), dar `n schimb s-au justificat prin referin]e mai degrab\ conven]ionale la istorie [i la scopul care scuz\ mijloacele. Comuni[tii, spre deosebire de nazi[ti, nu au deviat niciodat\ con[tient de la marea tradi]ie a unit\]ii primordiale a omenirii. ~ntr-adev\r, ei nu au crezut c\ existen]a Gulagului f\cea s\ par\ oarecum ciudat angajamentul lor fa]\ de asemenea nobile declara]ii. Totu[i, „drepturile omului”, de[i nu erau puse `n practic\, erau un principiu recunoscut, venind din comoara intelectual\ venerabil\ a revolu]iilor american\ [i francez\. Ele au fost un antidot pentru legile (statutele) pozitive opresive [i nu au fost st`njenite de `ntreb\rile metafizice care asalteaz\ dreptul natural `n forma sa clasic\. Pentru intelectualii disiden]i, primul dintre cele mai importante drepturi a fost acela viz`nd libertatea de exprimare. Dar libertatea de exprimare `nsemna permisiunea de a spune adev\rul, `n special adev\rul despre sistemul comunist, adev\rul despre martiriul popoarelor est-europene sub regimul Gulagului. Atitudinea moral\ care s-a n\scut din aceast\ idee simpl\, de exprimare necenzurat\ a adev\rului, este o dovad\ a faptului c\ genul literar principal al scrierilor disidente nu este nici tratatul filozofic, nici poezia, ci m\rturia. Martirii s`nt – chiar etimologic – martori. Elocven]a martiriului lor, acolo unde `ntreaga comunitate a fost martirizat\, a creat o nou\ comunitate simbolic\: comunitatea celor care au suferit [i au tr\it pentru a povesti [i erau gata s\ sufere din nou pentru dreptul de a povesti. For]a irezistibil\ a acestui val de m\rturii a fost letal\ pentru c\, `n ciuda neg\rii, `n ciuda unui refuz uneori aproape psihopatic de a afla adev\rul, con[tient\ doar pe jum\tate, toat\ lumea [tia ce se `nt`mplase. La urma urmei, aceast\ m\rturie a stat, de asemenea, la baza istoriei secrete a elitei comuniste de avangard\: eroismul à rebours al proceselor-spectacol at`t de bine descris de Arthur Koestler, Arthur London [i Bela Szasz. Nu exista nici un aparatcic `n Uniunea Sovietic\ care s\ nu [tie c\ Alexander Soljeni]`n avea dreptate. ~n lupta pentru dreptul la adev\rul istoric, pentru dreptul de a depune m\rturie, acolo unde istoria [i morala se contopesc, disiden]ii au fost h\r]ui]i, persecuta]i [i pedepsi]i. Ei au mers mai departe aduc`nd dovezi ale acestor noi abuzuri – una dintre sarcinile principale ale mi[c\rii disidente a fost aceea de a-[i scrie propria-i cronic\, o m\rturie, de aceast\ dat\, despre martorii `n[i[i – [i de a protesta f\r\ violen]\, mai mult sau mai pu]in pe t\cute, `mpotriva lor. La `nceput, disiden]ii nu au cerut setul obi[nuit de drepturi fundamentale ale

MO{TENIREA DISIDEN}EI

209

omului: accentul era pus pe cuv`nt. Ei nu au `nfiin]at partide politice [i nu au organizat conspira]ii. Ei doreau s\ dema[te crime de nedescris, de ne`nchipuit, s\ arate continuitatea dintre Marea Teroare [i servilismul [i falsitatea din prezent. Ei s-au adresat conduc\torilor, spun`ndu-le: „Aceste comunicate [i declara]ii semnate de voi garanteaz\ dreptul la libertatea cuv`ntului, asociere pa[nic\ [i altele asemenea. De ce nu putem spune ceea ce credem noi c\ reprezint\ adev\rul?”. Nu a existat nici un r\spuns potrivit la aceast\ `ntrebare pentru foarte simplul motiv c\, `n principiu, comuni[tii nu au uitat crimele `n mas\ sau chiar privarea radical\ de libertate a poporului. Hitler nu a pretins niciodat\ c\ este un umanist, dar bol[evicii da. {i asta i-a pierdut. Mincino[ii nu s`nt eroi; mincino[ii demasca]i `[i pierd autoritatea. Critica reformist\ incipient\ a realiz\rilor economiei socialiste, combinat\ cu erodarea moral\ a `ncrederii de sine provocat\ de m\rturia disident\ s-au dovedit a fi pic\tura care umple paharul. ~n Occident, pu]in\ lume este la curent cu particularit\]ile aristocra]iei comuniste, descenden]ii vechii g\rzi. Precursorii lor radicali au fost motiva]i de ceea ce s-ar putea numi pasiune critic\, pasiunea care vine dintr-o critic\ moral\ a politicii. Radicalii au `ntotdeauna [i `n mod invariabil dreptate atunci c`nd afirm\ c\ via]a este dezgust\toare. Neacceptarea lumii resping\toare este motivul pentru care radicalismul revolu]ionar este at`t de fascinant. Radicalismul, totu[i, nu poate fi sus]inut f\r\ dovada sacrificiului, f\r\ a depune m\rturie. Dar m\rturia eroic\ era prezentat\ `mpotriva socialismului. Elita comunist\ a trebuit s\ `n]eleag\ c\, de aceast\ dat\, disiden]ii [i „devia]ioni[tii” au tr\it aceea[i pasiune cu care eroii din Narodnaia Volia au mers la e[afod. Elita a `n]eles chiar foarte bine [i nu este de mirare c\ fiii [i fiicele lor s-au al\turat mi[c\rii disidente `n propor]ii semnificative. Occidentul a `n]eles pu]in din aceast\ pasiune pentru adev\rul istoric-moral, dar `ncrederea lui precar\ `n universalitatea propriilor principii de baz\ privind drepturile civile [i ale omului a fost pus\ la `ncercare de disiden]ii est-europeni: oamenii `[i asumau de bun\voie riscuri pentru banalit\]ile pioase [i obtuze ale Acordurilor de la Helsinki. „Ve]i tr\i conform principiilor voastre?” au `ntrebat ei. Sprijinul nesolicitat pentru principiile constitu]ionale occidentale, din partea unor oameni a c\ror integritate a fost dovedit\ prin disponibilitatea lor de a suferi pentru exact acele principii, a dat o for]\ nou\ ideii de drept natural [i ideilor Revolu]iei americane, care au fost `nc\ o dat\ puse pe agenda politic\. Acesta a fost un discurs universalist comun ambelor sisteme [i dezbaterea `n cadrul acestui discurs a fost c`[tigat\ de Occident [i alia]ii s\i, disiden]ii. Realpolitik nu ar fi putut c`[tiga niciodat\ aceastã dezbatere. Nu ar trebui s\ uit\m, totu[i, c\ acest discurs iluminist universalist nu face parte cu adev\rat din tradi]ia est-european\. Mai mult, el a fost utilizat `n

210

G.M. TAMÁS

scopuri foarte speciale; setul de drepturi care a contat cel mai mult se referea la interesele morale ale comunit\]ii celor angaja]i `n discursul public [i la c\utarea adev\rului istoric [i moral. Acest set preeminent al drepturilor omului a fost selectat astfel `nc`t s\ fie antipolitic, s\ interfereze c`t mai pu]in posibil cu structurile adminstrative, economice, militare [i culturale ale puterii. Cererea pentru cercetare filozofic\ independent\, non-marxist-leninist\, de exemplu, nu sub`n]elegea `nlocuirea dogmei oficiale cu teze care, aparent, con]ineau mai mult adev\r. Dar libertatea cuv`ntului, desigur, presupunea, f\r\ s\ o spun\, liberalism. Nici un protest `n favoarea libert\]ii cuv`ntului nu este vreodat\ inocent din punct de vedere politic. Dar acesta era un liberalism pentru oameni din afara institu]iilor, care nu exprima vreo preferin]\ pentru un anumit tip de institu]ii. Marea nara]iune revolu]ionar\ a fost demascat\ ca fiind o fraud\ [i a fost inaugurat un spa]iu pentru dezbatere liber\. {i de[i strategia pentru drepturile omului nu a condamnat politica pe fa]\ ca fiind imoral\, ea i-a `ntors categoric spatele, un rezultat al combina]iei dintre puterea comunist\ [i indisponibilitatea Occidentului de a modifica status quo-ul. Dar politica nu a fost singurul lucru respins. Comunitatea civic\, statul [i legea erau suspecte pentru cei mai mul]i dintre disiden]i. Acestea miroseau a `nregimentare, `ndoctrinare [i dominare. Libertatea p\rea s\ depind\ de ac]iunea moral\ individual\. Drepturile omului ar l\sa spa]iul ac]iunii publice unui stat foarte mic, condus de administratori, cu to]i „oamenii reali” r\ma[i `n afar\. Lista tot mai lung\ a drepturilor omului, un fenomen universal, va anula `n final orice preten]ie imaginabil\ a Cet\]ii asupra cet\]enilor ei: exodul cet\]enilor din Cetate este dus la bun sf`r[it. Disiden]ii, conduc`nd acest exod, aceast\ p\r\sire a Cet\]ii, se g\sesc acum `n pustietate, confrunta]i cu majoritatea opiniilor care nu recunosc nici o autoritate institu]ional\, nici o datorie civic\, nici o obliga]ie politic\, nici o idee a binelui comun [i s`nt mereu impacientate de dezordine [i s\r\cie. Universalismul drepturilor omului (sus]inut de cei mai mul]i disiden]i cu fervoare revolu]ionar\ galo-american\) a ascuns faptul c\ succesul civiliza]iei occidentale nu a depins doar de reglement\ri constitu]ionale liberal-democratice [i de regulile pie]ei caracteristice capitalismului liberal. Elementele civiliza]iei occidentale, `n m\sur\ s\ genereze coeziune – mo[tenirea clasic\ republican\, patriotismul civic, religia `ntemeiat\ pe Biblie [i tradi]ia politic\ institu]ionalizat\ – au fost `n mod deliberat ignorate. Guvernul nu putea s\ apere foarte bine drepturile civile ale indivizilor [i ale grupurilor minoritare, dac\ nu se bucura deja de aprecierea considerabil\ a cet\]enilor obedien]i, convin[i de autoritatea natural\ a regimului pe care erau gata s\-l serveasc\ [i pentru care erau dispu[i s\ se sacrifice. Una dintre experien]ele mele cele mai frustrante [i mai amare sub dictatura comunist\ a

MO{TENIREA DISIDEN}EI

211

fost, pe l`ng\ dificultatea de a m\ identifica cu propria mea comunitate politic\, lipsa unor simboluri comune. A fost o situa]ie care practic a transformat fiecare persoan\ onest\ `ntr-un pustnic social [i `ntr-un emigrant `n propria-i ]ar\. „Exilul interior”, „emigra]ia intern\” – nu au fost vorbe goale. Ele au trecut peste loialit\]ile naturale [i au f\cut din societ\]ile postcomuniste de ast\zi focare de dezordine. Disiden]a nu a putut evita acest lucru; efectul depolitizant al tiraniei moderne i-a atins pe to]i, chiar [i pe cei care i-au rezistat. Pseudopolitica tiranic\ [i exerci]iul autoumilirii `naintea celor puternici au f\cut politica real\ de neacceptat. Iar aici exist\ un alt factor, mai pu]in evident. Capitalismul liberal este primul [i singurul regim politic din istorie care este profund controversat, `mpotriva c\ruia s-a desf\[urat o permanent\ revolu]ie cultural\ [i aceasta, `n mod tradi]ional, de c\tre cele mai str\lucite min]i ale timpului lor. Capitalismul liberal nu dispune de nici o autoritate, din moment ce at`t cre[tinii, c`t [i radicalii l-au privit cu dispre], consider`ndu-l materialist [i egoist p`n\ la a fi s\lbatic. Dac\ idealul disiden]ilor a fost Occidentul liberal-democratic, `nseamn\ c\ ei nu au avut nici un ideal, pentru c\ ordinea politic\ occidental\ a fost departe de a fi propriul ideal al Occidentului. Spre deosebire de alte revolu]ii din istorie, revolu]iile est-europene nu au avut [i nu au o utopie proprie, datorit\ acestei „dialectici” Vest – Est [i a naturii controversate din punct de vedere cultural a capitalismului liberal. Nu este de mirare c\ influen]a occidental\ s-a limitat la ideea unei civiliza]ii occidentale aparent neatinse de critica sarcastic\ marxist\ [i nietzschean\ a societ\]ilor liberale, adic\ disiden]a, `n timp ce acele fundamente ale societ\]ilor occidentale, care le `ng\duie s\ func]ioneze, dar care, `n plan cultural, nu s`nt ap\rate, ci ridiculizate [i dezaprobate cu jen\, nu puteau s\ joace vreun rol. Este simptomatic\ ezitarea conservatorilor din Vest – exprimat\ cel mai bine de dezgustul lui Michael Oakeshott pentru teorie – de a ap\ra ordinea occidental\. Conservatorii pot suporta realitatea capitalismului liberal numai dac\ acesta se afl\ ascuns sub mantia lui „ce este”, a tradi]iei ca atare, cu detaliile nepl\cute `ndep\rtate `n totalitate. ~n mod paradoxal, capitalismul liberal este privit cu ochi `ng\duitori de c\tre conservatori acum, dup\ colapsul „socialismului real”, deoarece el pare s\ fi fost legitimat de o revolu]ie autentic\. Dar aceasta nu poate ascunde faptul c\, pentru Est, inspira]ia din Vest a fost aceea a unei culturi contestatare, cea mai mare parte a culturii `nalte a Occidentului fiind contestatar\ prin natur\ [i opus\ societ\]ii liberale `n substan]\, ton, manier\ [i gust.

212

G.M. TAMÁS

Democra]ia ~n 1988-1989, c`nd era clar c\ sistemul comunist era terminat [i, f\r\ ca Occidentul s\ fi observat, aveau loc mari demonstra]ii care cereau `ndep\rtarea regimului impus, alegeri libere, o nou\ constitu]ie [i plecarea trupelor sovietice, noi am strigat pe str\zile Budapestei „Noi vrem democra]ie!”, [i nu „Noi vrem suprema]ia legii”; b\ga]i de seam\, nu libertate, nu justi]ie, ci democra]ie. Percep]ia oamenilor asupra ideii de democra]ie `n acele zile n\ucitoare, exaltate, poate fi reconstituit\ cu certitudine din ceea ce oamenii consider\ acum ca fiind nedemocratic sau antidemocratic [i resping ca atare. Impunerea unei voin]e politice de c\tre o elit\ (lege) este antidemocratic\. Constr`ngerea folosit\ pentru a ob]ine un comportament uniform (ordine public\) este antidemocratic\. Dezbaterea politic\ prin intermediul controverselor publice conduse de un grup de oameni specializa]i (guvern reprezentativ, cunoscut sub numele de parlamentarism) este antidemocratic\. Atingerea propriet\]ii private (redistribu]ia prin taxe [i impozite nivelatoare) este antidemocratic\. Concentrarea inegal\ de avere, faim\ [i influen]\ (capitalism liberal) este antidemocratic\. ~ndoctrinarea `n conformitate cu preferin]ele unei elite (educa]ia) este antidemocratic\. Chiar [i ceea ce p\rea la prima vedere s\ fi fost na]ionalism democratic nu era altceva dec`t regionalism sau autonomism bazat pe etnicitate (rasial\ sau cultural\) a-politic\ primitiv\, cu ororile, evidente de-acum, ce rezult\ de aici. Ideea democratic\ est-european\ imagineaz\ `n esen]\ o societate f\r\ stat. Blestemul antiinstitu]ional care pare s\ ne n\p\stuiasc\ nu ne `ng\duie dec`t fie [ansa unei dictaturi barbare, fie pe aceea a unui haos f\r\ margini. Pentru a preveni realizarea oric\reia dintre ele trebuie s\ `n]elegem de ce au r\mas ne`mplinite toate speran]ele conven]ionale. Nimeni nu `ndr\zne[te s\ m\rturiseasc\ faptul c\ democra]ia liberal\ nu este guvernarea de c\tre popor, c\ deciziile economice nu se iau prin plebiscit. Nimeni nu `ndr\zne[te c\ sublinieze c\ `n democra]iile liberale exist\ o elit\ politic\ vizibilã, g\l\gioas\, insistent\ (]inta scriitorilor satirici de la Aristofan `ncoace), c\, mai degrab\, conformismul democratic va constitui regula, [i nu excep]ia [i c\ aceste noi elite nu numai c\ s`nt uluitor [i asurzitor de st`njenitoare, dar [i banale. ~n Vest, nemul]umirea aristocratic\/anarhist\ fa]\ de burghezi, fa]\ de plebeii boga]i [i vulgari, fa]\ de demagogii care asud\ [i strig\ este mai mult sau mai pu]in tocit\ datorit\ unei `ndelungate obi[nuin]e; dar aceast\ nemul]umire a izbucnit cu o vehemen]\ f\r\ precedent `n Est. ~n absen]a respectului pentru institu]iile impersonale [i `n lipsa pre]uirii pentru conduc\tori, coeziunea politic\ [i supunerea fa]\ de lege s`nt aproape imposibil de realizat. Dac\ anali[tii

MO{TENIREA DISIDEN}EI

213

occidentali vor s\ `n]eleag\ r\d\cinile dezastrului est-european, ei ar trebui s\ deschid\ ultimul num\r din Private Eye, The Village Voice sau Le Canard Encha`né. Toate sentimentele se afl\ acolo, numai c\ `n Occident ele s`nt neutralizate prin repeti]ie constant\ [i prin con[tiin]a faptului c\ atacurile asupra capitalismului liberal fac parte cumva din sistemul politic [i nimeni nu se mai mir\ de ce regimul nu este ap\rat deloc. Occidentalii cred c\ sistemul lor politic este universal atractiv, dar ei nu ofer\ argumente `n numele acestuia. Ordinea politic\ occidental\ este esen]ialmente t\cut\. Aceast\ t\cere a fost inspira]ia disiden]ilor. De aceea, sarcina pe care o transmit urma[ilor lor nu este foarte diferit\ de aceea care-i a[teapt\ `n Vest pe cei loiali democra]iei liberale: apologia libert\]ii r\m`ne `nc\ s\ fie descoperit\. Dup\ numai c`]iva ani, Europa de Est a atins consecin]a ultim\, at`t a liberalismului modern, c`t [i a socialismului modern: o dorin]\ cople[itoare de a anula spa]iul public. Hannah Arendt descrie cel mai bine aceasta `n lucrarea Human Condition (1958): „O victorie total\ a societ\]ii va produce `ntotdeauna un anume fel de «fic]iune comunist\», a c\rei remarcabil\ caracteristic\ politic\ este aceea de a fi `ntr-adev\r condus\ de o «m`n\ invizibil\», adic\ de nimeni. Ceea ce numim `n mod tradi]ional stat [i guvern las\ aici locul unei administra]ii pure – o situa]ie pe care Marx a prev\zut-o corect ca fiind «dispari]ia statului», de[i el a gre[it presupun`nd c\ numai o revolu]ie o va putea produce [i a gre[it `nc\ [i mai mult atunci c`nd a crezut c\ aceast\ victorie complet\ a societ\]ii va `nsemna apari]ia final\ a «regatului libert\]ii»”.

Revolu]ia francez\ a pus cap\t unei situa]ii care era at`t de veche, `nc`t p\rea etern\: condi]ia cet\]eniei ca un semn distinctiv sau un privilegiu rezervat `n special aristocra]iei. Cet\]enia a devenit condi]ia universal\ a omenirii, datorit\ artificiului liberal, dar antidemocratic al guvern\rii reprezentative. Cet\]enia, de[i universal\, a fost diluat\, iar politica a devenit o profesie, chiar dac\ una ciudat\. Revolu]iile est-europene s-au opus unei ordini politice `n care cet\]enia era declarat\ universal\, dar era `n fapt inexistent\. Grandoarea activist\ a bol[evismului a echivalat cet\]enia cu „a fi mobilizat”, iar populus a fost `nlocuit de fanatica plebs, mul]imea reinventat\. Retragerea disiden]ilor din politic\, exodul din Cetate, ideea societ\]ii civile ca o societate „privat\” (un oximoron seduc\tor), toate acestea au dus la un cult a ceea ce este „privat”, imaginat ca fiind exclusiv personal. Acesta este un lucru f\r\ precedent. Hannah Arendt scrie mai departe `n The Human Condition: „Aceast\ l\rgire a spa]iului privat, m\rirea sa, ca [i cum ar fi al tuturor, nu `l face public, nu constituie un spa]iu public, ci, dimpotriv\, `nseamn\ numai c\ spa]iul public [i-a pierdut aproape complet valoarea, astfel `nc`t m\re]ia las\ peste tot

214

G.M. TAMÁS

fr`u liber seduc]iei; pentru c\, de[i spa]iul public poate fi m\re], el nu poate fi seduc\tor exact pentru c\ nu este capabil s\ `ngr\deasc\ irelevantul”.

Literatura disident\ p\rea „seduc\toare” `n acest sens; abandonase grandoarea, eroismul, m\rinimia, pasiunea pentru reu[ita civic\, care p\reau toate compromise. ~ns\[i ideea datoriei, pentru a nu mai vorbi de cea a sacrificiului, aminteau de tiranie. Maturizarea, `n urma unei copil\rii artificiale impuse de conduc\tori tiranici, a `nsemnat o pierdere a credin]ei, nu c`[tigarea uneia noi (sau, de altfel, a uneia vechi). G\sesc chiar ironic faptul c\ cel mai r\sun\tor succes literar al ultimilor c`]iva ani `n Europa de Est a fost o povestire autobiografic\ a acelui scriitor ceh, `n mod evident nedisident, Bohumil Hrabal, care ne spune povestea modului `n care a devenit un informator lipsit de entuziasm al poli]iei secrete comuniste `n schimbul unei vize turistice. Voia doar s\ vad\ Grecia, spune el. La urma urmei, s`ntem to]i umani[ti. Curajul [i altruismul celor din acel mic grup extrem de nesuferit, numi]i disiden]i, ar putea s\ ofere doar absolvirea de p\cate a societ\]ilor est-europene, `ndelung suferinde. To]i am f\cut parte din marea re]ea, nu-i a[a? Timpurile eroice, slav\ Domnului, s-au dus; `ncepe o lume nou\, o lume a dezordinii creative. Nu o putem descrie, din moment ce cuvintele publice `n m\sur\ s\ exprime lucruri care nu s`nt personale au fost exilate `mpreun\ cu noi to]i, atunci c`nd am p\r\sit, cu to]ii, Cetatea.

Not\ Surs\: Reprodus cu permisiunea editorului din Uncaptive Minds 7:2 (vara 1994): 19-34. 1. De c`nd a fost scris acest articol, primul-ministru la care s-a f\cut referire, Jozsef Antall, liderul Forumului Democrat Maghiar, a murit de cancer.

9 ~NVING~ND TOTALITARISMUL Jacek Kuro ñ Jacek Kuroñ este unul dintre cei mai influen]i g`nditori [i activi[ti democratici din Europa Central\ [i de Est. Pentru mai bine de dou\ decenii, ideile lui au jucat un rol imens `n maturizarea opozi]iei anticomuniste poloneze. Dup\ 1989, el a ocupat pozi]ii politice importante [i a continuat s\ propun\ analize p\trunz\toare at`t ale prezentului, c`t [i ale trecutului. Eseul s\u examineaz\ colapsul comunismului `n Polonia [i explic\ ra]iunea din spatele disponibilit\]ii opozi]iei democratice de a se angaja `n negocierile mesei rotunde, care au dus la sf`r[itul dictaturii comuniste `n acea ]ar\. Kuroñ subliniaz\ importan]a gradualismului [i respinge apelurile la o rebeliune devastatoare `mpotriva vechiului regim. Aceast\ strategie „evolu]ionist\” a ajutat Solidaritatea s\ vin\ la putere f\r\ a recurge la violen]\ [i a permis o tranzi]ie lin\ de la comunism la democra]ie. Dup\ cum atrage aten]ia Adam Michnik `n contribu]ia sa la volum, unii dintre revolu]ionari au considerat frustrant\ aceast\ angajare `ntr-o tranzi]ie negociat\. Ceea ce demonstreaz\ Kuroñ `n acest articol este c\ negocierile mesei rotunde dintre liderii comuni[ti [i o for]\ politic\ autonom\, opus\ sistemului existent, au reprezentat `n sine un eveniment revolu]ionar [i, implicit, o negare a totalitarismului. *** Alegerile istorice din Polonia, din iunie 1989, au fost o consecin]\ a discu]iilor „mesei rotunde” dintre opozi]ie, unit\ `n jurul Solidarit\]ii, [i autorit\]i. Simplul fapt c\ autorit\]ile dintr-o ]ar\ comunist\ totalitar\ s-au `nt`lnit [i au negociat cu o for]\ politic\ autonom\, opus\ sistemului existent, a avut o importan]\ fundamental\. A fost un eveniment extrem de neobi[nuit [i, `ntr-un fel, o negare a totalitarismului. Totalitarismul este o `ncercare de a dirija în întregime via]a social\. El se bazeaz\ pe controlul exclusiv al centrului de putere asupra organiz\rii tuturor activit\]ilor. Acest monopol este at`t de complet `nc`t, dac\ cet\]enii se adun\ [i discut\ liber o problem\ at`t de simpl\ precum repararea acoperi[urilor unui bloc de apartamente, devine o provocare la adresa autorit\]ii centrale.

216

JACEK KUROÑ

Pe l`ng\ monopolul organiz\rii exist\ un monopol al informa]iei, `nsemn`nd c\ orice cuv`nt tip\rit – f\r\ a mai men]iona media electronice – este controlat de autoritatea central\. Iar aceste monopoluri duc, la r`ndul lor, la un monopol al autorit\]ii centrale asupra lu\rii deciziilor. Evident, un astfel de ideal totalitar nu poate fi pus `n aplicare `n totalitate, dar `ns\[i `ncercarea de a-l realiza distruge via]a politic\ [i economic\ a unei na]iuni. Negocierile dintre o opozi]ie organizat\ [i autorit\]i, transmise de televiziune f\r\ a fi cenzurate [i difuzate `n fiecare locuin]\, au semnalat faptul c\ totalitarismul a fost distrus `ntr-o asemenea m\sur\, `nc`t toate aceste trei monopoluri au fost `nc\lcate. Dar, desigur, discu]iile mesei rotunde nu au reprezentat `n nici un caz cel dint`i pas c\tre desfiin]area monopolului totalitar al puterii. Adev\rata bre[\ s-a produs `n 1980, c`nd un val masiv de greve a dus la `nfiin]area Solidarit\]ii, un sindicat independent pe care guvernul central a fost for]at s\-l recunoasc\. Acesta a fost cu adev\rat momentul `n care sistemul totalitar din Polonia a fost distrus. La acea vreme am scris un eseu intitulat „What Next?” („Ce urmeaz\?”), `n care comparam situa]ia politic\ din Polonia cu mersul trenurilor. Un program al trenurilor `n care fiec\rui al zecelea tren i s-a permis s\ opereze independent, condus printr-un acord `ntre mecanicul de locomotiv\ [i pasageri, fie va impune o schimbare a principiului care guverneaz\ func]ionarea c\ilor ferate, fie va duce la o serie de catastrofe. A[a se prezenta situa]ia `n Polonia `n 1980-1981, c`nd o mi[care independent\ de mas\, cuprinz`nd mai mult de jum\tate din popula]ie, a fost creat\ `n interiorul sistemului totalitar. Din moment ce nomenclatura, aparatul puterii, nu a vrut s\ fac\ schimb\rile structurale necesare, catastrofa a fost inevitabil\. Ea s-a produs pe 13 decembrie 1981, o dat\ cu impunerea Legii mar]iale. Tancurile au ie[it pe str\zi. Toate legile au fost suspendate. Popula]ia a fost terorizat\ [i for]at\ s\ se supun\ unei dictaturi militare [i poli]iene[ti. S-ar putea concluziona c\ dac\ totalitarismul ar fi fost distrus `n Polonia `n 1980, prin apari]ia unei mi[c\ri opozi]ioniste de mas\, atunci suprimarea acestei mi[c\ri prin Legea mar]ial\ ar fi reinstaurat totalitarismul. Dar eu cred c\ o astfel de concluzie ar fi gre[it\, pentru c\ anumite procese sociale s`nt `ntr-adev\r ireversibile. Explozia care a dat na[tere Solidarit\]ii a fost o negare a totalitarismului, dar [i Legea mar]ial\ a fost o negare a totalitarismului. Pentru c\ un sistem totalitar este bazat pe cele trei monopoluri ale organiz\rii, informa]iei [i lu\rii deciziilor, cu c`t sistemul este mai bun, cu at`t el este mai bine camuflat. El devine aproape invizibil. ~n Polonia, `nainte de 1980, a existat un parlament [i un sistem multipartinic, care exista numai cu numele; cititorilor li se oferea o diversitate de publica]ii. ~n aparen]\, se crea iluzia c\ aceasta era o democra]ie parlamentar\ normal\.

~NVING~ND TOTALITARISMUL

217

~n august 1980, aceast\ iluzie a fost subminat\ de revolu]ia popular\ pa[nic\. Dar tot ce a r\mas din aceast\ iluzie a fost ruinat chiar de c\tre autorit\]i atunci c`nd au declarat Legea mar]ial\ [i au precizat clar c\ vor folosi for]a brut\ pentru a reprima societatea polonez\. Faptul c\ `ntr-un sistem totalitar fiecare persoan\, fiecare membru al societ\]ii este implicat `ntr-o anumit\ m\sur\ creeaz\ un anumit contract social. Noi, cei din opozi]ie, am denun]at acest contract `n august 1980. Dar autorit\]ile au distrus contractul `n decembrie 1981. A fost creat\ o dictatur\ bazat\ numai pe for]\. Autorit\]ile aveau atunci dou\ op]iuni. Una era aceea de a men]ine aceast\ dictatur\ a for]ei brute – o dictatur\ care distruge totul, inclusiv economia, chiar mai repede dec`t un totalitarism obi[nuit. A doua op]iune era aceea de a renun]a la aceast\ form\ de dictatur\. ~n sf`r[it, dup\ un num\r de `ncerc\ri inutile de a g\si diverse solu]ii, autorit\]ile au decis c\ ar fi posibil s\ ajung\ la un acord cu societatea, `ncheind o `n]elegere cu opozi]ia. Ca rezultat, au fost create condi]iile pentru negocierile mesei rotunde, negocieri care aveau scopul de a permite societ\]ii s\ se organizeze [i s\ ini]ieze o mi[care treptat\ spre democra]ie. Cu alte cuvinte, discu]iile mesei rotunde au marcat o anumit\ etap\ `n lupta continu\ pentru democra]ie a poporului polonez. Dar a devenit posibil ca aceast\ etap\ s\ fie atins\ numai `n urma intensei activit\]i sociale din zilele de legalitate a Solidarit\]ii [i a extinsei rezisten]e clandestine din timpul Legii mar]iale. Istoria polonez\ recent\ a dovedit falsitatea presupunerii c\ totalitarismul poate fi distrus numai din exterior, c\ nu exist\ for]e interne capabile s\ `nving\ sistemul totalitar. Prin constituirea organiza]iilor independente, societatea poate eroda totalitarismul din interior. Dar cum poate societatea s\ se organizeze sub un sistem totalitar? Pentru a r\spunde la aceast\ `ntrebare, trebuie s\ atrag aten]ia asupra faptului c\ aceast\ mi[care spre autoorganizarea societ\]ii poloneze nu a `nceput brusc `n august 1980. Noi am `nceput cu mul]i, mul]i ani `nainte. Amintindu-mi de ace[ti ani timpurii, `n lumina a ceea ce s-a realizat acum, privesc `napoi cu uimire. A fost at`t de simplu atunci. Tot ceea ce doream era s\ citim c\r]i, s\ vorbim liber `ntre noi, s\ adun\m bani pentru oamenii care aveau nevoie de ajutor: cele mai simple ac]iuni umane. Totu[i, societatea poate fi organizat\ `n jurul unor ac]iuni [i scopuri simple, iar `nsu[i acest fapt reprezint\ o bomb\ cu ceas care tic\ie sub totalitarism. Exist\ `nc\ o problem\, care trebuie subliniat\, legat\ de strategia noastr\. Mul]i dintre prietenii no[tri, membri ai opozi]iei din Polonia, ne-au `ntrebat: De ce merge]i la negocierile mesei rotunde? Nu ar fi mai bine s\ continu\m s\ organiz\m oamenii pentru a m\ri poten]ialul unei explozii sociale – o explozie social\ care ar m\tura sistemul totalitar? R\spunsul nostru a fost: „Nu”. Nu vrem s\ distrugem sistemul prin for]\. Pentru aceasta pot fi enumerate c`teva motive. Cel mai simplu este acela c\

218

JACEK KUROÑ

totalitarismul este un sistem creat [i proiectat `n mod artificial, iar un asemenea sistem distruge toat\ via]a din jurul lui. Dac\ distrugi un asemenea sistem politic, nu po]i restaura un sistem din trecut sau importa un sistem din afar\. Trebuie s\ creezi un sistem nou. Dar acest sistem nou ar fi, de asemenea, construit `n mod artificial [i ar readuce toate defectele vechiului sistem. Prin urmare, drumul spre democra]ie trebuie s\ fie un proces de evolu]ie treptat\, o construc]ie gradual\ a institu]iilor democratice. Este o revolu]ie `n sensul c\ noi schimb\m radical sistemul. Mergem de la totalitarism spre democra]ie. Dar dac\ este s\ avem o revolu]ie cu adev\rat democratic\, ea trebuie realizat\ printr-un proces gradual.

Not\ Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Journal of Democracy 1:1 (iarna 1990): 72-4. Copyright © 1990 Johns Hopkins University Press.

Partea a III-a

VIITOR

10 VIITORUL REVOLU}IEI LIBERALE Bruce Ackerman Teoreticianul politic Bruce Ackerman se num\r\ printre cei ce privesc revolu]iile din 1989 ca pe o component\ a rena[terii globale a valorilor liberale la sf`r[itul secolului XX. Interpretarea sa l\rge[te domeniul de analiz\ dincolo de grani]ele Europei de Est [i exploreaz\ colapsul autoritarismului `n Africa de Sud [i America Latin\. Astfel, victoria principiilor liberale `n fostele ]\ri comuniste face parte dintr-un proces definitoriu pentru stadiul t`rziu al modernit\]ii [i reabiliteaz\ c`teva dintre promisiunile de emancipare non-iacobine, de mult uitate, ale Revolu]iei franceze. Soliditatea realiz\rilor democratice din Est va avea un impact major asupra succesului construirii unei Europe unite pluraliste. Viziunea sa asupra revolu]iilor din 1989 este legat\ de interpret\rile oferite de Jeffrey C. Isaac [i S.N. Eisenstadt `n eseurile lor cuprinse `n acest volum, prin aceea c\ subliniaz\ natura nontotalist\ [i nonutopic\ a acestor schimb\ri. Aceast\ contribu]ie este original\ prin `nc\p\]`narea de a considera 1989 ca parte a rena[terii globale a revolu]iei liberale vãzutã ca posibilitate istoric\ universal\. La fel ca [i polonezul Adam Michnik, Ackerman este preocupat de tranzi]ia de la prima la cea de-a doua etap\ a revolu]iei. El sus]ine c\ apari]ia noilor elite [i a tensiunilor culturale postcomuniste, inclusiv aparenta marginalizare a fo[tilor disiden]i nu `nseamn\ `nfr`ngerea acestor revolu]ii. Istoria nu s-a sf`r[it, afirm\ el, `n opozi]ie cu profe]i ai triumfului inexorabil al democra]iei liberale precum Francis Fukuyama. ~mpreun\ cu Jeffrey C. Isaac [i Ken Jowitt, Ackerman anticipeaz\ o rezisten]\ puternic\ fa]\ de valorile liberale, venind din partea clericalismului [i a fundamentalismului etnic, [i avertizeaz\ `mpotriva iluziilor autolaudative ale Vestului. *** Una este s\ stai pe margine [i s\ ar\]i cu insisten]\ c\ fereastra oportunit\]ii se `nchide peste revolu]iile din Europa de Est [i cu totul altceva s\ ac]ionezi cu fermitate [i s\ ob]ii `n mod democratic consim]\m`ntul pentru o constitu]ie care

222

BRUCE ACKERMAN

define[te termenii politici pentru o nou\ er\. Mai mult, nu ar fi corect s\ exagerez importan]a `ngrijor\rilor mele constitu]ionale. Chiar dac\ temerile mele se adeveresc, nu ar fi pentru prima dat\ `n istoria lumii c`nd o mi[care politic\ `n ascensiune a ratat s\-[i valorifice la maximum [ansele. Ar fi mai mult dec`t satisf\c\tor dac\ cei mai mul]i dintre est-europeni – datorit\ conducerii, norocului [i sprijinului popular – ar reu[i s\-[i croiasc\ drum spre democra]ia liberal\, evit`nd cele mai grave excese ale na]ionalismului xenofob, care ar putea servi drept acoperire pentru noi autoritarisme. Dac\ se poate realiza at`t de mult, revolu]iile din 1989 vor avea o importan]\ durabil\ pentru noi to]i, oric`t de departe ne-am afla de locul faptelor. Exploat`nd un moment de sl\biciune a comunismului, est-europenii nu numai c\ au distrus un puternic sistem de opresiune, dar ne-au oferit [i un motiv de a reg`ndi `ns\[i promisiunea revolu]iei. ~n ciuda consecin]elor tragice ale mobiliz\rilor revolu]ionare din 1917 p`n\ `n prezent, secolul se sf`r[e[te printr-o afirma]ie extraordinar\: b\rba]ii [i femeile pot stabili un nou `nceput [i construi o lume mai bun\ – una care nu va ar\ta deloc ca o utopie, care va promite totu[i mai mult\ diversitate [i libertate dec`t cumplita tiranie birocratic\ pe care a `nlocuit-o. Ce putem `n]elege noi, ceilal]i din acest triumf, `n cazul `n care se va dovedi a fi a[a ceva? Am subliniat deja importan]a acestei probleme pentru Europa de Vest. Dup\ ce m\ voi `ntoarce pe scurt la acest punct, `i voi lua `n considerare pe cei care, la fel ca [i mine, stau pe margine, `n Africa, `n cele dou\ Americi sau `n alt\ parte a lumii. Pentru c\ liberalii din aceste zone se confrunt\ cu probleme foarte diferite, succesul est-european are semnifica]ii diferite – dar sugereaz\ ele oare relevan]a perpetu\ a proiectului revolu]ionar? Dup\ cum am v\zut, dificultatea principal\ a liberalilor din Europa de Vest nu este legat\ de construirea unei economii de pia]\ orientate spre drepturi. Ea const\ `n pericolul ca eforturile pentru o federa]ie european\, depuse de elitele politice [i economice `ncep`nd din perioada r\zboiului rece, s\ fie ruinate prin rede[teptarea na]ionalismului. Cu toate acestea, exemplul revolu]iilor est-europene poate asigura resurse importante pentru lupta iminent\ `mpotriva sistemului statal occidental. Succesul est-europenilor `n a se mobiliza `n vederea unor schimb\ri politice constructive poate atenua serioasele temeri pentru o revolu]ie generat\ de terorile secolului XX. Dac\ ace[ti est-europeni pot redefini termenii de baz\ ai existen]ei lor politice, de ce nu ar putea [i vest-europenii? R\spunsul dat de Occident va avea, la r`ndul s\u, un impact puternic asupra Estului. Dac\ occidentalii se mobilizeaz\ [i confer\ un `n]eles politic mai profund Comunit\]ii Europene, aceast\ dinamic\ revolu]ionar\ va `nt\ri pozi]ia celor din Est, afla]i `n c\utarea unor solu]ii constitu]ionale liberale; dac\ occidentalii se `ntorc la un na]ionalism retrograd, impactul `n Est va fi devastator. ~n acela[i timp, soarta proiectului de construc]ie constitu]ional\ `n Est se va

VIITORUL REVOLU}IEI LIBERALE

223

repercuta asupra Vestului. Dac\ democra]ia liberal\ e[ueaz\ `n Est, Vestul se va cl\tina sub presiunea milioanelor de emigran]i c\ut`nd azil politic, `ncerc`nd s\ evadeze dintr-un nou ciclu de autoritarism [i s\r\cire; migra]iile `n mas\, la r`ndul lor, ar putea a]`]a sentimentele na]ionaliste [i `nclina balan]a `n confruntarea occidental\ dintre federalismul liberal [i na]ionalismul retrograd. At`t `n Est, c`t [i `n Vest, succesul sau e[ecul europenilor `n a profita de posibilit\]ile revolu]ionare deschise `n 1989 va modela destinul `ntregii planete pentru mult timp de acum `ncolo. Acesta este motivul pentru care am ad\ugat o voce american\ la prezenta dezbatere european\. Nici Atlanticul [i nici Pacificul nu s`nt suficient de mari pentru a ne izola, pe noi ceilal]i, de gre[elile sau succesele Europei. S`ntem cu to]ii p\r]i interesate. Pe m\sur\ ce disputa asupra identit\]ii europene continu\ cu repeziciune, 1989 va avea un impact imediat, chiar dac\ nu at`t de evident, asupra eforturilor celorlal]i de a-[i defini propriile dileme politice. S`ntem oare `n m\sur\ s\ `ncepem a `ntrez\ri `n ce mod reapari]ia revolu]iei liberale remodeleaz\ termenii definirii politice `n restul lumii?

Dincolo de Europa Eseul meu a `nceput prin a respinge ideea unei revolu]ii totale. Aceasta este o no]iune care poate admite numai o interpretare teologic\, ca atunci c`nd Cristos a intrat `n istorie [i, `n ochii credincio[ilor, a transformat `n mod radical `ns\[i natura Fiin]ei `n Lume. Revolu]ionarii liberali resping asemenea transform\ri totalizante. Ei neag\ faptul c\ simplii muritori pot `ncerca `n manier\ coerent\ s\ evadeze complet din istorie. Orice nou `nceput este par]ial, purt`nd cu sine o mare parte a bagajului cultural [i practic al trecutului. Proiectul revolu]ionar nu este, prin urmare, lipsit de sens; oamenii nu s`nt dumnezei, dau nu s`nt nici brute. De[i nu pot evada din istorie, ei nu s`nt sorti]i s\ repete la nesf`r[it modelele trecutului. Critica fundamental\, chiar dac\ par]ial\, [i reorganizarea vie]ii sociale vor continua s\ deosebeascã `ntre fiin]ele umane [i s\ le asigure, `n suficient\ m\sur\, controlul asupra condi]iilor existen]ei lor. Probabil c\ aceasta nu spune mult, dar este tot ceea ce pot reuni atunci c`nd mi se cere s\ formulez semnifica]ia general\ a reapari]iei revolu]iei liberale v\zut\ ca o posibilitate istoric\ universal\. Dat fiind faptul c\ revolu]iile liberale s`nt `ntotdeauna par]iale [i depind de contextul local, determinat de practicile [i ideile general acceptate, esen]a acestei discu]ii va consta `ntotdeauna `n detalii, pe care eu nu le pot oferi aici. Cu toate acestea, c`teva priviri fugare `n jurul lumii pot ajuta la orientarea cercet\rilor viitoare.

224

BRUCE ACKERMAN

~n prezent, cea mai revolu]ionar\ situa]ie exist\ `n Africa de Sud, care se confrunt\ cu provoc\ri foarte diferite de cele ale Europei. Exist\ pu]ine temeri c\ momentul constitu]ional va fi subestimat. Dimpotriv\: negocierea unei noi constitu]ii asigur\ mecanismul esen]ial prin care negrii [i albii mobiliza]i politic vor `ncerca s\ formuleze termenii noului lor `nceput `mpreun\. At`t Mandela, c`t [i de Klerk [i-au demonstrat abilitatea `n dirijarea speran]elor [i temerilor aleg\torilor lor `n direc]ii liberale. Problema este dac\ acest efort de construc]ie constitu]ional\ va continua sau dac\ se va dezintegra `n violen]\ de mas\ [i acte de r\zbunare oarb\ pentru nedrept\]ile trecute. ~n acest context, imaginea Europei de Est joac\ un rol modest, dar salutar. Mai important, ea va atenua elementul marxist conservator din Congresul Na]ional African. Colapsul comunismului `n Europa ofer\ o [ans\ ca obositele doctrine marxiste, care au s\r\cit o parte at`t de important\ a Africii, s\ fie abandonate cu elegan]\. Av`nd `n vedere c\ peste tot `n lume comunismul bate evident `n retragere, conservatorii nu mai pot pretinde cu u[urin]\ c\, la sf`r[itul istoriei, Africa de Sud va avea parte de un viitor socialist luminos. N-ar trebui oare ca, `n schimb, clasa muncitoare s\-[i urm\reasc\ cu hot\r`re propriile interese `n cadrul constitu]ional al unui sistem bazat pe protejarea drepturilor, pe orientarea c\tre pia]\ [i pe proprietatea privat\? Acceptarea de c\tre popula]ia de culoare a economiei politice liberale va fi o `ncurajare pentru ca albii s\ continue actuala curs\ de reconciliere interrasial\. De Klerk a mobilizat genial propriul electorat pentru un referendum esen]ial pentru sus]inerea compromisului constitu]ional. Dup\ ce a c`[tigat o important\ victorie la urne, el se afl\ acum `ntr-o pozi]ie consolidat\, de unde poate r\spunde afirmativ `n cazul `n care Mandela poate angaja `n mod credibil mi[carea sa `n favoarea solu]iei constitu]ionale democratice liberale. Chiar dac\ centrul liberal va rezista, ambele p\r]i vor avea de-a face cu destui extremi[ti. Dar g`ndi]i-v\ cu c`t le-ar fi fost mai grea misiunea dac\ revolu]ia comunist\ din `ntreaga lume ar fi continuat s\-i inspire pe activi[tii Congresului Na]ional African [i s\ tulbure viitorul at`t de multor albi. ~n ciuda importan]ei sale, Africa de Sud reprezint\ o varia]iune pe o tem\ de mult cunoscut\: un moment revolu]ionar contest\ o structur\ european\ consolidat\, folosind simbolurile na]ionalismului [i socialismului pentru a mobiliza popula]ia colonial\ `mpotriva opresiunii. Uit`ndu-ne de jur-`mprejurul lumii, e greu s\ identific\m multe alte locuri `n care este probabil ca aceast\ poveste s\ se repete. Peru? Cambodgia? Filipine? Prin contrast, un nou scenariu se repet\ cu o frecven]\ [i o importan]\ cresc`nde. ~l voi denumi dinamica de „a doua genera]ie”. Acesta include na]iunile care s-au angajat cu succes `n revolu]ii coloniale `n acest secol. Unele dintre aceste revolu]ii au fost aplic\ri directe ale modelului bol[evic. Dar multe au avut

VIITORUL REVOLU}IEI LIBERALE

225

r\d\cini mult mai ad`nci `n cultura local\; revolu]iile din regiuni at`t de diferite ca Mexic [i India, Israel [i Algeria, toate au fost mobiliz\ri de mas\ inspirate ini]ial de un amalgam de idei socialiste [i na]ionaliste. Multe alte mi[c\ri au e[uat `n a genera un nivel similar de sus]inere popular\ activ\ [i, cu toate acestea, au fost diferite din punct de vedere cultural – ca, de exemplu, socialismul Baas `n Orientul Mijlociu, precum [i multe mi[c\ri socialiste africane din timpul primei genera]ii a independen]ei. Toate aceste proiecte revolu]ionare se confrunt\ cu o problem\ similar\. Genera]ia care a c`[tigat victoriile anterioare a murit sau este pe moarte; vechile [i impresionantele sloganuri na]ionaliste [i socialiste servesc acum drept acoperire pentru o birocra]ie corupt\. Pentru noua genera]ie, provocarea const\ `n re`nnoirea [i redefinirea direc]iei politice. ~n acest context, revolu]iile europene din 1989 au un impact simbolic cov`r[itor. Iat\ scenariul pe cale de apari]ie: revolu]iile europene, `mpreun\ cu e[ecul local al planific\rii centralizate, `ncurajeaz\ elitele politice s\ recunoasc\ necesitatea unei schimb\ri fundamentale. Pentru a ob]ine un succes liberal decisiv, totu[i, nu este suficient\ numai punerea rapid\ `n aplicare a programelor liberale de dezvoltare economic\ [i social\, orientate spre pia]\ [i spre protejarea drepturilor. Reformatorii trebuie, de asemenea, s\ c`[tige un larg suport popular dac\ sper\ s\ `nfr`ng\ interesele birocratice [i economice consolidate, constituite `n etapa anterioar\ de evolu]ie revolu]ionar\. Cele mai promi]\toare experimente privind asemenea transform\ri liberale au avut loc `n America Latin\. At`t Mexicul, c`t [i Argentina furnizeaz\ varia]iuni ale aceleia[i situa]ii tipice: la conducerea mi[c\rilor politice – PRI [Partido Revolucionario Institucional] `n Mexic, peroni[tii `n Argentina – se ridic\ lideri care, anterior, repurtaser\ triumfuri revolu]ionare pe baza unor obiective na]ionaliste sau socialiste. Cu toate acestea, at`t Salinas `n Mexico, c`t [i Menem `n Argentina `ncearc\ reforme liberale de anvergur\, care vor contesta din ce `n ce mai mult simbolurile mo[tenite. Vor fi ei capabili s\ mobilizeze un sector larg al electoratului lor proletar tradi]ional, `mpreun\ cu clasele de mijloc, pentru a sus]ine un succes decisiv al liberalismului? Chiar dac\ asemenea „revolu]ii de sus” e[ueaz\, vor ap\rea oare lideri r\zvr\ti]i, care s\ `ncerce revolu]ii liberale „de jos”, ca `n Polonia [i Rusia? ~n acest moment, Statele Unite se afl\ `ntr-una din pu]inele zone neatinse de amenin]area sau promisiunea unei revolu]ii liberale. Americanii pot `nt`mpina cu bucurie noile posibilit\]i deschise de o transformare mondial\, dar ei par `n mod curios neatin[i – ca [i cum ar fi carieri[ti insensibili sau voyeuri satisf\cu]i de sine? De la Iluminism `ncoace, America a servit drept principal model de revolu]ie liberal\. James Madison, Abraham Lincoln, Martin Luther King, Jr. – ace[tia [i mul]i al]ii au ob]inut conducerea politic\ fiind `n fruntea mi[c\rilor cet\]enilor

226

BRUCE ACKERMAN

pentru o schimbare con[tient\. Dup\ o genera]ie de sacrificiu [i dezbatere, mi[c\rile au c`[tigat acceptul mobilizat al majorit\]ii americanilor pentru un nou `nceput `n rela]iile reciproce. Multe dintre aceste acte colective de re`nnoire au `mpins societatea `ntr-o direc]ie liberal\, spre separarea Bisericii de Stat, spre protejarea pie]elor libere [i, dincolo de egalitatea formal\, spre dreptatea social\. S`nt ultimul care s\ nege c`t de mari s`nt nereu[itele Statelor Unite. Pe l`ng\ multe altele, ele nu reu[esc s\ asigure nivelul de justi]ie social\ care este de la sine `n]eles `n social-democra]iile europene. Cu toate acestea, succesul american `n mobilizarea energiilor cet\]enilor pentru o schimbare constructiv\, at`t în perioada New Deal-ului, c`t [i `n perioada drepturilor civile, a jucat un rol important `n lupta secolului XX `mpotriva fascismului [i bol[evismului. ~n timp ce liberali europeni traumatiza]i, precum Hayek, vesteau c\ aspira]ia spre justi]ie social\ paveaz\ drumul c\tre servitute, liberalii americani au putut r\m`ne mai sceptici fa]\ de apelurile antirevolu]ionare apocaliptice. Oricare ar fi limit\rile lor reale, New Deal-ul [i mi[carea pentru drepturi civile au oferit demonstra]ii concrete ale unei posibilit\]i diferite: aceea c\ b\rba]ii [i femeile ar putea lucra `mpreun\ pentru a construi noi `nceputuri `n c\utarea lor comun\ pentru o societate mai just\ [i mai liber\. Cum s\ `nt`mpin\m, atunci, ve[tile extraordinare din Europa? Ar putea fi – ar trebui s\ fie – un memento al trecutului american [i o provocare pentru a ne asuma responsabilitatea `n vremea noastr\. Sigur, ar fi ridicol s\ sper\m la un succes apropiat. Americanii tr\iesc o perioad\ de „politic\ de rutin\”. Niciodat\, din anii ’20 `ncoace, partidele politice consacrate nu au generat at`t de pu]in interes `n r`ndurile americanilor obi[nui]i. Dar cel pu]in dou\ mi[c\ri din afara partidelor se bucur\ de o real\ `ncredere: ecologismul [i feminismul au mobilizat un public larg [i au atras un interes politic sus]inut. Nici una dintre aceste mi[c\ri, totu[i, nu a considerat ca fiind o prioritate reunirea for]elor cu grupurile mai consacrate pentru drepturi civile [i sindicale pentru a face fa]\ singurei crize extrem de presante: ru[inea ghetoului american. F\r\ un efort enorm de a educa urm\toarea genera]ie de copii din ghetou, americanii se vor confrunta, la `nceputul secolului urm\tor, cu un nivel patologic de alienare fa]\ de ini]iativa civic\. O democra]ie liberal\ civilizat\ nu va supravie]ui dac\ americanii vor permite ca principalele lor ora[e s\ devin\ centre de proliferare a declasa]ilor f\r\ educa]ie sau speran]\. Nu era nevoie de revoltele din Los Angeles [din 1992] pentru ca acest lucru s\ devin\ evident. Se pune `ntrebarea dac\ americanii dispun de voin]a politic\ de a `ntreprinde ceva serios `n aceast\ privin]\. Revolu]iile liberale s`nt `ntreprinderi dificile, care cer ca milioane de oameni s\-[i neglijeze propriile interese pentru a se concentra asupra misiunii de re`nnoire politic\. Au existat `ntotdeauna,

VIITORUL REVOLU}IEI LIBERALE

227

`n fiecare genera]ie, c`]iva americani gata s\ se sacrifice. Dar pot ei oare s\-i mobilizeze pe majoritatea concet\]enilor lor pentru a sprijini dreptatea social\? Americanii vor avea mari probleme dac\ vor mai r\m`ne mult timp deoparte, l\s`nd altora grija de a purta tor]a revolu]iei liberale `n noul secol.

Sf`r[itul istoriei ~nfr`ngerea comunismului nu reprezint\ tocmai sf`r[itul istoriei. Ea poate fi comparat\ cel mai bine cu sf`r[itul unui r\zboi civil dintre doi copii ai Iluminismului european. ~n ciuda luptei dintre ei, at`t comuni[tii, c`t [i liberalii s`nt de acord asupra multor lucruri: separarea Bisericii de Stat; negarea ierarhiilor tradi]ionale bazate pe cast\, sex sau ras\; respingerea na]ionalismului xenofobic [i aspira]ia c\tre dreptate social\. Mai departe, b\t\lia s-a dezl\n]uit din cauza faptului c\ lupt\torii s-au bazat pe versiuni foarte diferite ale acestor idealuri iluministe; toate diferen]ele dintre ei s-au ad\ugat unei `n]elegeri radical diferite a naturii autorit\]ii statului [i a caracterului libert\]ii umane. La sf`r[itul r\zboiului civil `ns\, partea `nving\toare este traumatizat\. Nu mai poate duce o b\t\lie negativ\ `mpotriva r\ului evident al totalitarismului birocratic. Trebuie s\ se angajeze `ntr-o lupt\ pozitiv\ pentru a-[i realiza propriile idealuri de libertate [i egalitate [i trebuie s\ construiasc\ o ordine politic\ care s\ stimuleze sprijinul ferm al unei popula]ii diverse [i critice. Acest lucru trebuie realizat `nfrunt`nd rezisten]a unor adversari redutabili. Fundamentali[tii religio[i din cea mai mare parte a lumii resping separa]ia Bisericii de Stat, pe care liberalismul o sus]ine, precum [i insisten]a liberalismului asupra dreptului fundamental al fiec\rei persoane de a-[i defini propriul rai [i iad. Societ\]ile neo-confucianiste din Asia rezist\ contest\rii ierarhiilor tradi]ionale [i proclam\rii dreptului de a fi diferit, specifice liberalismului. Culturile indigene din Africa [i din unele p\r]i ale Americii Latine pot g\si chiar [i mai greu de apreciat valorile iluministe. Av`nd `n vedere acest context mondial, este cu o mie de ani prea devreme s\ se sugereze, `mpreun\ cu Francis Fukuyama, c\ victoria `n r\zboiul civil `mpotriva comunismului nu permite liberalilor o alt\ op]iune dec`t s\ se `ntoarc\ la jalnicele satisfac]ii consumeriste ale societ\]ii de pia]\1. Realitatea este foarte diferit\; dac\ profit\m de moment, dac\ extindem domeniul de func]ionare a democra]iei constitu]ionale dincolo de zonele liberale centrale, putem furniza o dovad\ conving\toare c\ liberalismul a meritat s\ c`[tige lupta `n 1989. ~n istorie cel pu]in, un succes `l atrage pe un altul. Liberalii din Germania au reu[it s\ construiasc\, dup\ nazism, o democra]ie care func]ioneaz\ – o realizare care,

228

BRUCE ACKERMAN

dup\ cum am v\zut, serve[te ast\zi drept model pentru alte procese de construc]ie constitu]ional\. Dac\ liberalii reu[esc ast\zi `n Polonia, `n Rusia sau `n Africa de Sud, triumful lor va sugera [i altora c\ revolu]ia liberal\ nu este o speran]\ de[art\, ci o posibilitate politic\ real\. Viitoarele succese pot, la r`ndul lor, s\-i inspire pe al]ii, din viitorul mai `ndep\rtat, s\ priveasc\ `napoi la 1989 ca la o cump\n\ a apelor. Atunci a fost momentul, vor spune ei, `n care promisiunea Revolu]iei franceze a `nceput, `n sf`r[it, s\ fie re`nviat\, dup\ abominabilele false `nceputuri [i dup\ speran]ele spulberate ale secolului XX. Poate c\ ei `[i vor `ng\dui chiar luxul de a le explica copiilor lor c\ triumful liberalismului a fost inevitabil din punct de vedere istoric. Dar noi [tim c\ poate fi [i altfel. Este la fel de posibil ca lumea din 2020 s\ aib\ o `nf\]i[are foarte diferit\. Ea va cuprinde o Europ\ de state-na]iune ostile [i o Americ\ s\r\cit\ de na]ionalism economic, fr\m`ntat\ de diviziuni etnice [i de alienarea cartierelor s\race lipsite de speran]\. Autoproclamata Lume `nt`i va trebui s\ se fereasc\ de un complex mai larg de xenofobii concurente [i proletariate `nver[unate, `n timp ce se va sufoca `ntr-un mediu la distrugerea c\ruia, cu incon[tienþã, au contribuit cu to]ii. Promisiunea lui 1989 va fi disp\rut ca un vis, iar acest eseu va servi ca o amintire amar\ a iluziei liberale.

Not\ Sursa: Reprodus cu permisiunea autorului din Bruce Ackerman, The Future of Liberal Revolution (New Haven, CT: Yale University Press, 1992), pp. 113-123. Copyright © 1992, Yale University Press. 1. Vezi Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man (New York: Free Press, 1992).

11 MO{TENIREA LENINIST| Ken Jowitt Specialistul american `n [tiin]e politice Ken Jowitt este bine cunoscut pentru stilul s\u neortodox [i inovator de a interpreta societ\]ile comuniste [i postcomuniste. ~n acest articol, el insist\ asupra importan]ei „eredit\]ii” leniniste pentru `n]elegerea colapsului comunismului [i a ceea ce a urmat dup\ regimurile de tip sovietic. Tradi]iile culturale [i politice, amintirile [i obi[nuin]ele s`nt esen]iale `n modelarea noilor societ\]i. Nu exist\ nici un motiv pentru a s\rb\tori apari]ia unei societ\]i deschise ca fiind singura consecin]\ posibil\ a naufragiului leninist. ~ntr-adev\r, dup\ cum argumenteaz\ Jowitt (`n acord cu Daniel Chirot, Tony Judt [i G.M. Tamás), tradi]iile regiunii nu s`nt `n primul r`nd liberale. Fascismul, socialismul [i ]\r\nismul (f\r\ a mai aminti clericalismul [i corporatismul) au reprezentat tendin]e majore `n cadrul culturilor politice interbelice ale Europei de Est, iar posibilitatea ca acestea s\ revin\ nu trebuie exclus\ cu u[urin]\. ~n mod similar, modelele mentale [i politice colectiviste autoritare de tip leninist vor continua s\ afecteze aceste societ\]i, `n ciuda retoricii anticomuniste ferme a noilor elite. Contribu]ia echilibrat\ a lui Jowitt completeaz\ analizele propuse de Chirot, Eisenstadt [i Ackerman asupra revolu]iilor din 1989, prin aceea c\ exprim\ dubii serioase cu privire la perspectivele unei evolu]ii rapide [i relativ calme a guvernelor democratice liberale din regiune. ~n viziunea sa, absen]a ata[amentelor politice definite ideologic duce la o fragmentare politic\ endemic\ [i favorizeaz\ evolu]iile autoritare (ceea ce el nume[te „autoritarism liberal”). Avertismentele sale cu privire la riscul izol\rii de Occident a Europei de Est nu trebuie subestimate: o „fort\rea]\ Europa” liberal\, care exclude Estul, va l\sa ]\rile postcomuniste ostatice experimentelor periculoase ale populismului etnocentric, autoritar. ***

230

KEN JOWITT

Geografie conceptual\ Grani]ele Europei de Est – politice, ideologice, economice [i militare – au fost redefinite `n mod radical de dou\ ori `n mai pu]in de un secol. La sf`r[itul primului r\zboi mondial, „dispari]ia Imperiului austro-ungar (un eveniment cu adev\rat memorabil `n istoria european\) a l\sat o mare lacun\ `n geografia conceptual\ a Europei. Din ce se compune acum Europa Central\? Care era Estul, care era Vestul, `ntr-o `ntindere de p\m`nt ale c\rei diviziuni politice au fost ref\cute complet [i de nerecunoscut `n decursul unei singure vie]i?”1. ~n 1989, blocul sovietic a disp\rut; partidele comuniste din fiecare ]ar\ est-european\ au ad\ugat la pierderea anterioar\ a ]elului ideologic, din timpul perioadei „socialismului real”, [i pierderea puterii politice; iar Uniunea Sovietic\, „Centrul ne`nduplecat... impersonal, perpetuu”2 al acestui imperiu, nu numai c\ a tolerat, dar chiar a provocat colapsul acestuia. Rezultatul este o lacun\ `n „geografia conceptual\” a Europei, nu mai pu]in semnificativ\ dec`t cea din 1918. ~n 1987, `mpreun\ cu Dan Chirot, am atras aten]ia c\ „datorit\ experien]ei sale istorice, diversit\]ii tradi]iilor sale culturale [i vulnerabilit\]ii sale `n fa]a interven]iei marilor puteri, Europa de Est a avut [i va continua s\ aib\ un rol creativ unic `n a produce idei [i solu]ii experimentale pentru rezolvarea problemelor majore ale lumii moderne. ~n prima jum\tate a secolului XX, Europa de Est a adus contribu]ii inovatoare majore nu numai la un num\r de mi[c\ri artistice [i literare importante, dar [i la unele ideologii politice, precum fascismul, socialismul [i ]\r\nismul”3. Dispari]ia `n mas\ a regimurilor leniniste din Europa de Est, `n 1989, este un eveniment dramatic, promi]\tor [i nelini[titor, iar consecin]a sa imediat\ este o contestare deschis\ a grani]elor [i identit\]ilor regiunii, precum [i a p\r]ilor ei constitutive. Indiferent dac\ transformarea este privit\ ca un imperativ, ca un proces sau ca o consecin]\, Europa de Est este pe cale de a-[i redefini cadrul de referin]\ cultural, institu]iile economice [i politice [i grani]ele politico-teritoriale. ~nc\ o dat\, Europa de Est a devenit un laborator `n care au loc o serie de experimente `n condi]ii nu tocmai controlate. Cel mai probabil, majoritatea vor e[ua, dar c`teva vor reu[i, iar multe dintre acestea vor avea, `n mare m\sur\, tr\s\turi capitaliste antidemocratice. Indiferent de rezultatul dezordinilor curente din Europa de Est, un lucru este clar: noile modele institu]ionale vor fi determinate de „ereditatea” [i mo[tenirea a patruzeci de ani de conducere leninist\.

MO{TENIREA LENINIST|

231

„Ereditatea” Confrunta]i cu un mediu turbulent, intelectualii au tendin]a, vizibil\ [i previzibil\, de `n]eles `ntru c`tva, de a restaura certitudinea `n mod idiomatic. Acesta este, cu siguran]\, cazul Europei de Est. Una dintre expresiile cele mai pronun]ate ale acestei situa]ii o constituie repetarea obsesiv\ a frazei „tranzi]ie spre democra]ie”, ca [i cum rostirea ei suficient de des ºi invitarea unui numãr suficient de specialiºti în America Latinã din Statele Unite la suficiente conferin]e `n Europa de Est ([i `n Uniunea Sovietic\) vor garanta, `n mod miraculos, un telos nou, capitalist democratic, `n locul confuziei etnice, economice [i teritoriale care constituie realitatea cotidian\. S\ reamintim observa]ia lui Mefisto: „De obicei oamenii cred, doar auzind cuvinte,/ C\ trebuie acolo s\ existe [i un anume `n]eles”4. Din perspectiva „tranzi]iei spre democra]ie”, Europa de Est aminte[te de o tabl\ istoric\ scris\ cu cret\ leninist\ timp de patruzeci de ani, [tears\ `n 1989 (`n mare m\sur\) prin ac]iunea sovieticilor [i a[tept`nd, tabula rasa, s\ fie scris\ acum cu caractere de tip capitalist liberal. Totu[i, orice analiz\ serioas\ a [anselor democra]iei [i capitalismului de pia]\ `n Europa de Est trebuie s\ interpreteze confuzia `ns\[i, iar aceasta `nseamn\ o abordare analitic\ a „eredit\]ii” culturale, politice [i economice a patruzeci de ani de conducere leninist\. Dac\ anali[tii occidentali ar trata mo[tenirea leninist\ `n modul `n care, dup\ 1948, lenini[tii au tratat propria lor mo[tenire est-european\ – adic\, asemenea unei colec]ii de „r\m\[i]e” demodate istoric, constr`nse s\-[i piard\ semnifica]ia cultural\, social\ [i psihologic\ – ar comite o eroare intelectual\ dintre cele mai grave. Toate mo[tenirile culturale [i institu]ionale `[i modeleaz\ succesorii. Reconstituirea de c\tre Peter Brown a unei epoci – antichitatea t`rzie – se bazeaz\ pe respingerea unei dihotomii simpliste continuitate versus discontinuitate; cu alte cuvinte, pe evaluarea noilor, nicidecum absolutelor transform\ri ale mo[tenirii romane5. Unele mo[teniri istorice contribuie `n mod constructiv la dezvoltarea statelor succesoare. Karl van Wolferen prezint\ un exemplu conving\tor (captivant, pentru mine) `n sprijinul argumentului s\u c\ succesul economic actual al Japoniei este direct legat de „institu]iile [i tehnicile autoritare dat`nd din prima jum\tate a secolului XX”6. Mo[tenirea leninist\ modeleaz\ ast\zi [i va continua s\ modeleze eforturile [i rezultatele dezvolt\rii `n Europa de Est – de[i nu `ntr-o manier\ „japonez\”. ~n privin]a mo[tenirii leniniste, Timothy Garton Ash afirmã: „~nceputul `n]elepciunii, probabil, este recunoa[terea faptului c\ ceea ce a l\sat `n urm\ comunismul este un talme[-balme[ extraordinar”7. Comentariul este p\trunz\tor, sugestiv [i

232

KEN JOWITT

contrar a[tept\rilor autorului. Mo[tenirea leninist\ este contradictorie, confuz\ [i, din fericire, identificabil\. Altfel, nu ne r\m`n dec`t dou\ alternative, inadecvate [i de neacceptat: aplicarea/impunerea `n mod simplist a literaturii (foarte slabã din punct de vedere teoretic) „tranzi]iei spre democra]ie” `n contextul est-european/sovietic sau acceptarea – urm`nd-o pe Mock Turtle – evenimentelor curente din Europa de Est ca Mister Modern (adic\ nu Istorie) 8.

Virtu]i personale versus virtu]i publice ~ntr-un mod curios, neinten]ionat [i foarte logic, conducerea leninist\ a re`nt\rit multe dintre cele mai pronun]ate caracteristici ale culturii tradi]ionale `n `ntreaga Europ\ de Est (`n Uniunea Sovietic\ [i `n alte p\r]i). „Prin organizarea [i spiritul lor [regimurile leniniste] au stimulat o serie de r\spunsuri sociale adaptative informale (comportamentale [i atitudinale) care, `n multe privin]e, s`nt compatibile [i `nt\resc anumite elemente de baz\ ale culturii politice tradi]ionale a acestor societ\]i”, sus]ineam `n 1974. „~n schimb, aceste elemente s`nt potrivnice apari]iei unui regim [i a unei societ\]i cu un etos [i o structur\ `ntemeiate pe o rela]ie complementar\ `ntre spa]iul public [i cel privat, pe viabilitatea regulilor [i normelor impersonale [i pe valoarea egalitarismului exprimat\ prin rolul participantului efectiv.” Ast\zi a[ formula-o mai succint, dar nu diferit: `n Europa de Est ([i `n alte p\r]i), experien]a leninist\ a re`nt\rit distinc]ia exclusiv\ [i antagonismul dihotomic dintre spa]iul oficial [i cel privat. Vreme de patruzeci de ani, indiferent de schimb\rile evolutive, destul de substan]iale, `n rela]iile Partidului cu societ\]ile gazd\, partidele leniniste aflate la putere s-au definit [i s-au pretins, cu perseveren]\, a fi alternativa superioar\ [i dominant\ a statului-na]iune, locul autarhic exclusiv al conducerii [i particip\rii politice. Drept consecin]\ politic\, a fost re`nt\rit\ diferen]a tradi]ional\ absolut\ dintre un spa]iu oficial, privilegiat, care domin\, [i un spa]iu privat, caracterizat de suspiciune reciproc\, amintind de descrierea f\cut\ de Montesquieu societ\]ii despotice9. ~n cea mai mare parte a Europei de Est (sau a Imperiului ]arist, apoi sovietic), nici `nainte [i nici `n timpul conducerii leniniste nu a existat nici un spa]iu public care s\ cuprind\ `ntreaga na]iune, integr`nd-o politic. Experien]a leninist\ a re`nt\rit [i a sporit cu intensitate imaginea deja negativ\ a domeniului politic [i caracterul insular al spa]iului privat. Aceast\ realitate s-a manifestat `n diferite moduri `n timpul perioadei de conducere leninist\ [i persist\ ast\zi, nu numai din iner]ie, `n `ntreaga Europ\ de Est. ~n primul r`nd, monopolul politic al Partidului [i rela]ia sa represiv\ cu popula]ia au produs, `n Europa de Est, o cultur\ politic\ de „ghetou”. Popula]ia,

MO{TENIREA LENINIST|

233

`n general, privea domeniul politic ca pe ceva periculos, ceva ce trebuie evitat. ~n comunism, angajarea politic\ `nsemna s\ ai necazuri. Activitatea politic\ (nu participarea) impus\ de regim a consolidat [i a intensificat `nstr\inarea politic\ [i psihologic\ a popula]iei. ~n acela[i timp, Partidul nu putea fi pretutindeni. Astfel c\ partidele leniniste au negociat privatizarea de facto, `n zonele nonprioritare, `n schimbul controlului activ al Partidului [i al infiltr\rii `n zonele prioritare. Acest lucru a fost valabil `n special `n timpul perioadei Brejnev, c`nd egoismul personal – personalismul, [i nu individualismul10 – a devenit o realitate socio-cultural\ major\. Dup\ cum am sus]inut `n 1974, disimularea a devenit leg\tura efectiv\ ([i debilitant\ din punct de vedere etic [i politic) dintre oficialul dominant [i postulantul societal, de-a lungul `ntregii perioade de conducere comunist\. Timp de patru decenii, disimularea a devenit caracteristica esen]ial\ a reprezent\rii (gre[ite) a eului public sau, mai degrab\, vizibil al popula]iei. Disimularea reflecta spaima [i reac]iile de eschivare ale unei popula]ii subordonate: necesitatea de a abate aten]ia Partidului de la ne`ndeplinirea posibil\ sau real\ a unei sarcini [i de a devia infiltrarea nest`njenit\ a acestuia `n via]a privat\ [i social\ a cuiva. De asemenea, disimularea a furnizat unei popula]ii `nstr\inate mijloacele de interac]iune curent\ cu un regim puternic, consolidat [i ilegitim. Absen]a unei identit\]i publice comune `n calitate de cet\]eni, un rol care ar permite o egalizare a conduc\torilor cu cei condu[i [i ar permite discu]ii [i dezbateri adev\rate, a avut o a doua consecin]\: locul central al zvonurilor ca discurs public voalat. ~n Agricola, Tacit spune c\ zvonul „nu este `ntotdeauna vinovat: el poate chiar inspira o selec]ie”11. Poate la Roma; nu `n Europa de Est (Uniunea Sovietic\ sau China). Acolo zvonul a avut [i continu\ s\ aib\ un efect debilitant `n via]a politic\. El `i divide, `i `nsp\im`nt\ [i `i `nfurie pe cei care particip\ la aceasta, ceea ce duce la un persistent, semi-isteric discurs (pre)politic. Bine`n]eles, impactul lui este mult mai mare `n anumite ]\ri fa]\ de altele. Dac\ România [i-ar putea exporta zvonurile, ar fi mai dezvoltat\ dec`t Germania. Dar impactul politico-psihologic al acestuia exist\ `n `ntreaga regiune, iar influen]a sa real\ este clar\: `nt\re[te caracterul insular, personalizat al vie]ii sociale [i `mpiedic\ discu]ia public\ asupra problemelor na]ionale. Secretomania neotradi]ional\ caracteristic\ partidului leninist conduc\tor; ne`ncrederea corespunz\toare a acestuia `ntr-o popula]ie „nereeducat\” ideologic; juxtapunerea ingrat\ a unei elite aflate `n posesia adev\rului real, dar secret, despre societate, economie, afacerile mondiale..., [i a unei popula]ii care tr\ie[te `n „pe[tera” glumelor [i zvonurilor politice s`nt mo[teniri care continu\ s\ modeleze caracterul „societ\]ii civile” `n Europa de Est [i `n Uniunea Sovietic\. Societatea civil\ este mai mult dec`t o sociologie economic\ sau juridic\; ea este o cultur\ politic\.

234

KEN JOWITT

~ntr-un alt mod, organizarea [i func]ionarea conducerii leniniste au contribuit la dificultatea cu care se confrunt\ acum popula]iile est-europene `n efortul lor de a crea structuri prin care s\ stabileasc\ leg\turi `ntre identit\]ile lor personale, sociale [i politice `ntr-o manier\ complementar\, [i nu `ntr-una fragmentar\. Regimurile leniniste din Europa de Est, Uniunea Sovietic\ [i Asia [i-au organizat societ\]ile `n jurul unei serii de institu]ii semi-autarhice, danwei `n China [i kollektiv `n Uniunea Sovietic\ [i Europa de Est. Spre deosebire de democra]iile capitaliste liberale, regimurile leniniste mai degrab\ „parcelau” dec`t „divizau” munca. ~n regimurile leniniste, fabrica nu a fost (este) at`t o institu]ie specializat\ [i o [coal\ a modernit\]ii, c`t un furnizor neopatriarhal, difuz din punct de vedere func]ional, de locuin]e, concedii, `ngrijire medical\, alimente [i, `ntr-o anumit\ m\sur\, de activitate social\ pentru muncitorii s\i12. Efectul final a fost o diviziune a muncii care, `n mare m\sur\, aduce aminte de diviziunea mecanic\ a muncii a lui Durkheim, o diviziune a muncii de tip „vierme inelat”, `n care fiecare institu]ie tindea s\ reproduc\ autosuficien]a tuturor celorlalte13. Din nou, consecin]a a fost juxtapunerea antagonic\ a regimului [i societ\]ii, precum [i fragmentarea societ\]ii `ns\[i. O entitate politic\ corporativ\ autarhic\, Partidul unic, domina ierarhic [i conecta o serie de entit\]i socio-economice semi-autarhice, a c\ror singur\ leg\tur\ comun\ era un spa]iu oficial `ndep\rtat, diferit [i dominant – Partidul, Ei. Acela[i model a fost dezvoltat de Uniunea Sovietic\ `n rela]iile sale cu regimurile est-europene. Aminti]i-v\ de observa]ia interpretului lui Gomu³ka: „Oamenii afla]i la putere `n blocul estic vorbesc `n mod constant de «interna]ionalism», dar... nici o rela]ie prietenoas\ de vecin\tate, de tipul celei dezvoltate dupã sf`r[itul r\zboiului `ntre francezi [i germani, nu i-a legat vreodat\ pe polonezi de ru[i sau de cehi, sau m\car de cei din RDG. Ei au r\mas «str\in[i] unii fa]\ de ceilal]i»”14. ~n cadrul blocului, regimul sovietic ocupa aceea[i pozi]ie strategic-dominant\ pe care o ocupa Partidul `n cadrul fiec\rei societ\]i. La nivel regional [i na]ional, societ\]ile est-europene erau fragmentate, [i nu integrate: fragmentate `n spa]ii oficiale [i private care se excludeau reciproc, conectate prin reprezent\rile reciproc `n[el\toare ale respectivelor lor „euri”. ~n acest sens, regimurile leniniste au stimulat caracteristicile generice ale tuturor despotismelor `n care oamenii s`nt „mult prea `nclina]i s\ se g`ndeasc\ exclusiv la propriile interese, s\ devin\ preocupa]i de eul propriu, practic`nd un individualism `ngust [i nep\s`ndu-le deloc de binele public. Departe de a `ncerca s\ neutralizeze asemenea tendin]e, despotismul le `ncurajeaz\, lipsind pe cei guverna]i de orice sens de solidaritate [i interdependen]\; de orice sentimente de bun\ vecin\tate [i de dorin]a de a contribui la prosperitatea comunit\]ii `n general. ~i `ntemni]eaz\, s\ spunem a[a, pe fiecare `n propria lui via]\ [i, profit`nd de tendin]a, deja existent\, de a sta departe unii de al]ii, `i `nstr\ineaz\ [i mai mult”15.

MO{TENIREA LENINIST|

235

Modul charismatic de func]ionare a Partidului a modelat, de asemenea, ac]iunile [i predispozi]iile popula]iilor est-europene. Partidele leniniste din aceast\ ([i din fiecare) regiune erau preocupate `n mod cov`r[itor de planuri [i rezultate, de scopuri, [i nu de mijloace, [i au ac]ionat `ntr-o manier\ tumultuos-eroic\ pentru a le atinge. ~n timpul perioadei Brejnev, c`nd epuizaser\ resursele, capacitatea [i chiar `nclina]ia eroic\-tumultuoas\, pentru a-[i atinge scopurile reale, ei le-au `nlocuit cu un set de rela]ii personale corupte, de tip patron – client. Ceea ce nu a realizat vreodat\ un regim leninist a fost crearea unei culturi a ac]iunii impersonale m\surate. Rezultatul `l constituie o popula]ie est-european\ (sovietic\, chinez\) ai c\rei membri, `n marea lor majoritate, au foarte pu]in\ experien]\ `n privin]a activit\]ii politice [i economice calculate, normal\ `ntr-un context de proceduri impersonale; o popula]ie care, prin tr\s\turile ei ]\r\ne[ti autoritare [i leniniste este mai familiar\ cu separarea precis\ dintre perioadele de activitate intens\ [i de pasivitate dec`t cu ceea ce Weber a denumit „c`[tig ra]ional metodic” (de bunuri sau voturi); o popula]ie care, `n majoritatea ei, ar g\si con]inutul [i func]ionarea modului de via]\ capitalist liberal protestant al lui Ben Franklin plictisitoare, `njositoare [i, `n mare parte, de ne`n]eles16. ~n mod ironic, chiar [i remarcabila descoperire, articulare [i exprimare public\ a demnit\]ii umane [i eticii publice de c\tre figuri politice exemplare, precum Adam Michnik sau Václav Havel, [i de mi[c\ri civice, precum Solidaritatea [i Forumul Civic, au re`nt\rit par]ial juxtapunerea antagonic\ a unei lumi politice suspecte cu una de virtute personal\ [i etic\. ~n 1989, `n Europa de Est, s-a putut observa erup]ia charismatic\ a eticii publice: interesul pentru demnitatea individual\ [i manifestarea acesteia ca reprezent`nd „baza”, [i nu suprastructura vie]ii politice. ~n 1989, `n Europa de Est, etica s-a mutat din spa]iul pur personal `n spa]iul public; nu sub forma unui standard personal s`c`itor de performan]\ public\ (ca `n Statele Unite ast\zi), ci ca un criteriu politic autonom de ac]iune public\, care evalueaz\ conducerea `n termenii impactului [i contribu]iei ei la demnitatea uman\. Cu toate acestea, societ\]ile democratice liberale nu se bazeaz\ `n primul r`nd, de altfel nici nu ar fi posibil, pe continuitatea charismatic\ a conducerii politico-etice sau pe etica personal\ a cet\]enilor ei. Ele se bazeaz\ pe „virtu]i publice”. Dahrendorf subliniaz\ corect c\ `ntr-o societate `n care este glorificat\ virtutea „personal\”, „personalitatea uman\ devine o creatur\ lipsit\ de via]\ public\, iar formarea na]iunii r\m`ne `n urm\. Mul]i pot, `ntr-adev\r, s\ fie destul de mul]umi]i de aceast\ stare de lucruri. Fericirea lor cea mai mare se g\se[te `n via]a personal\, pe treapta cea mai `nalt\ [i mai profund\ a prieteniei [i armoniei familiale, `n satisfac]ia reveriilor imprecise, probabil chiar `n leg\turile metasociale cu alte colectivit\]i nestructurate”17. Acum asculta]i-l pe

236

KEN JOWITT

poetul rus Andrei Voznesenski: „~n Rusia, cred c\ noi avem... via]\ spiritual\. Putem vorbi toat\ ziua [i toat\ noaptea despre tot felul de probleme, probleme eterne. Acesta este modul rusesc de a g`ndi. A[ vrea ca economia noastr\ s\ fie la fel cu cea din Vest... Dar `mi este fric\ de faptul c\ vom pierde aceast\ parte ruseasc\ a sufletului nostru”18. Reflec]ia lui Voznesenski [i, `n aceast\ privin]\, `ntreaga ripost\ la descrierea schi]at\ de Hedrick Smith culturii populare ruse se refer\ la preponderen]a virtu]ilor personale asupra celor publice `n r`ndul popula]iei ruse; [i nu se gre[e[te prea mult dac\ se generalizeaz\ aceast\ observa]ie pentru majoritatea popula]iei din practic fiecare na]iune est-european\. ~n Europa de Est, cultura ]\r\neasc\ preleninist\ [i elitele autoritare oligarhice (cosmetizate, din c`nd `n c`nd, cu fa]ade politice occidentale), caracteristicile neotradi]ionale ale conducerii staliniste [i brejneviste 19, [i charisma etic\ a lui 1989, `n ciuda diferen]elor lor calitative, conlucreaz\ pentru a asigura suportul, remarcabil prin consisten]a [i continuitatea sa, unei viziuni asupra lumii conform c\reia via]a politic\ este suspect\, dezgust\toare [i posibil periculoas\, trebuie ]inut\ `n [ah prin disimulare, f\cut\ tolerabil\ prin intimitate personal\ [i transcendat\ prin virtu]i personale [i etic\ charismatic\. ~ntorc`ndu-ne la Dahrendorf: „direc]ia interioar\ a celor orienta]i c\tre virtu]i personale este incomplet\. Ea este direc]ia interioar\ lipsit\ de elementul ei liberal, transferarea interesului pe pia]a politicii [i `n economie”20. Pentru a o spune deschis: mo[tenirea leninist\, `n]eleas\ ca fiind impactul organiz\rii, practicii [i etosului Partidului, [i opozi]ia etic\ charismatic\ ini]ial\ fa]\ de aceasta favorizeaz\ un mod de via]\ autoritar, nu capitalist democratic liberal; dificult\]ile fa]\ de realizarea acestuia din urm\ nu constau pur [i simplu `n modul de privatizare [i deschidere spre pia]\ a economiei sau `n modul de organizare a unei campanii electorale, ci mai degrab\ `n modul de institu]ionalizare a virtu]ilor publice. Elitele est-europene [i auditoriile sociale au mo[tenit ceea ce, `n general, este o cultur\ b\nuitoare a invidiei reciproce, `ncurajat\ de un despotism leninist neotradi]ional corupt, care, `n mare m\sur\, a consolidat `n mod neinten]ionat o serie de culturi ]\r\ne[ti `ntemeiate pe credin]a c\ `n lume exist\ „bunuri limitate”. Antiteza charismatic etic\ provocat\ de infamiile „socialismului real” – Solidaritatea fiind exemplul paradigmatic – este, prin chiar natura ei, o baz\ instabil\, inadecvat\ pentru o societate tolerant\, bazat\ pe complementaritatea dintre etic\ [i interese. Observa]iile lui Weber s`nt destul de potrivite pentru a examina soarta curent\ a Solidarit\]ii `n Polonia [i a Forumului Civic `n Cehoslovacia: „C`nd valul care a ridicat un grup condus charismatic deasupra vie]ii de fiecare zi se retrage `n canalele rutinei zilnice, cel pu]in forma «pur\» de domina]ie charismatic\ va intra `n declin [i se va transforma `ntr-o «institu]ie»; apoi, ea fie c\ devine mecanic\, a[a cum a fost, fie c\ este imperceptibil `nlocuit\ de alte structuri, sau fuzioneaz\ cu acestea `n cele mai diverse forme, `nc`t devine o

MO{TENIREA LENINIST|

237

simpl\ component\ a unei structuri istorice concrete. ~n acest caz, ea este deseori transformat\ dincolo de a mai putea fi recunoscut\ [i este identificabil\ numai la nivel analitic”21.

Fragmentarea Europei de Est Un mod potrivit de a `ncepe prezentarea tipurilor de evolu]ii care ar putea avea loc `n Europa de Est este acela de a privi la un steag special. Cel mai viu simbol al revoltei din România, din decembrie 1989, a fost steagul românesc, av`nd decupat\ stema leninist\ din centru. Europa de Est, `n 1990 [i 1991, este precum steagul românesc: centrul leninist a fost `ndep\rtat, dar o mare parte din mo[tenirea lui institu]ional\ [i cultural\ se afl\ `nc\ la locul ei. ~n toat\ Europa de Est, extinc]ia leninist\ a fost `n egal\ m\sur\ un colaps al regimului [i o `nfr`ngere a acestuia, surprins\ cu m\iestrie `n termenul lui Garton Ash de „refolu]ie”22. Iar ceea ce se `nt`mpl\ acum `n Europa de Est este mai mult pr\bu[irea identit\]ilor [i grani]elor existente dec`t descoperirea unora noi. ~nainte ca aceasta din urm\ s\ se `nt`mple, conflictul politic din Europa de Est va trebui s\ treac\ de la stadiul „mul]i s`nt chema]i” c\tre stadiul „pu]ini s`nt ale[i”, c\tre un punct `n care oponen]ii s`nt organiza]i politic, nu numai identifica]i visceral. ~n prezent, clivajele din Europa de Est nu s`nt nici `ncruci[ate [i nici suprapuse. Ele s`nt difuze, slab articulate, at`t psihologice, c`t [i politice [i, din aceast\ cauz\, s`nt deosebit de intense. Un motiv al manifest\rii difuze a clivajelor socio-politice este absen]a unor elite succesoare consacrate `n aceste ]\ri23. Cu excep]ia Solidarit\]ii, `nainte de 1989, cei mai mul]i membri ai elitelor opozi]iei din Europa de Est erau foarte pu]in izola]i de intruziunea represiv\ a adversarilor lor lenini[ti, erau foarte pu]in familiari unii cu ceilal]i [i cu „politica din voca]ie” [i aveau foarte pu]in succes `n stabilirea unor leg\turi cu un electorat loial politic. Numai `n Polonia, vreme de peste dou\ decenii, o contra-elit\ s-a bucurat de o experien]\ protectoare/integratoare precum cea de la Yenan; o experien]\ care produce o elit\ contestabil\, dar reciproc tolerant\ [i inteligibil\, o elit\ caracterizat\ de coeziune [i care, chiar `n starea actual\, divizat\ [i divizabil\, ofer\ Poloniei ceva mai important dec`t introducerea economiei de pia]\ sau societatea civil\: o conducere „consacrat\”. O „elit\ consacrat\” este cea care recunoa[te locul legitim al tuturor membrilor ei `n societate, `n ciuda diferen]elor de partid, politic\ [i ideologie, reale [i profund resim]ite; care a realizat moduri de interac]iune civile [i practice [i care poate identifica [i organiza electoratul socio-politic în mod regulat. Cu excep]ia Poloniei, nici o ]ar\ est-european\ nu are o elit\ (democratic\ sau nedemocratic\) consacrat\. Aceasta `nseamn\ c\ ele s`nt societ\]i fragile – societãþi democratice extrem de fragile.

238

KEN JOWITT

Putem `ncepe cu Ungaria. Potrivit lui Elemer Hankiss, `n r`ndul noilor for]e democratice „exist\ o anumit\ confuzie... ele s`nt sf`[iate de diviziuni interne; nu [i-au construit `nc\ re]elele na]ionale [i nici nu [i-au constituit electoratele... nu [i-au stabilit `nc\ identit\]ile [i pozi]iile `n spectrul politic. Nu [i-au formulat detaliat programele [i nu [i-au schi]at modelul socio-politic pe care vor s\-l realizeze `n aceast\ ]ar\”24. ~n Cehoslovacia, ruptura etnic\ dintre liderii cehi [i cei slovaci, dramatica apari]ie politic\ a unui autoritar religios, Papa, `n Slovacia (`n aprilie 1990), `nt`mpinat de un milion (din cinci milioane) de slovaci [i recenta alegere a lui Václav Klaus – un om care are pu]ine leg\turi sau vreo afinitate politic\ cu eticul charismatic Havel – ca ministru de finan]e subliniaz\ pregnant absen]a unei elite consacrate. Instabilitatea politic\ a electoratului fanatic dezorganizat al Forumului Civic completeaz\ tabloul unui „organism” politic difuz, atenuat, `ntr-o ]ar\ pe care mul]i o consider\ una dintre cele mai promi]\toare candidate pentru „tranzi]ia spre democra]ie”. ~n România, elita aflat\ la guvernare formeaz\ o elit\ consacrat\. Totu[i, elitele opozi]iei (de exemplu liderii Partidului Liberal, Partidului }\r\nesc, Grupului pentru Dialog Social [i Alian]ei Civice) resping fundamental legitimitatea celor afla]i la putere. ~n România ([i Bulgaria) exist\ „st`lpi” socio-politici de tip olandez f\r\ o elit\ politic\ reconciliatoare unit\25. Ca [i cum aceasta n-ar fi suficient, exist\ dovezi ale unei fragment\ri serioase chiar `n interiorul partidelor aflate la guvernare `n Bulgaria [i România. ~n Europa de Est, absen]a unor elite succesoare consacrate, democratice sau nedemocratice, favorizeaz\ [i accentueaz\ gradul de confuzie a vie]ii `n `ntreaga zon\. Dificultatea de a crea o elit\ politic\ consacrat\ [i democratic\ cu o cultur\ tolerant\ este intensificat\ de schimbarea „refolu]ionar\”, care a avut loc `n 1989. Personalul leninist joac\ `nc\ un rol proeminent `n via]a administrativ\, economic\ ([i, `n Balcani, politic\). ~n Europa de Est se poate observa un fenomen evolutiv nou: supravie]uirea celui dint`i, nu numai a celui mai bine adaptat26. Fostele cadre de partid s`nt extraordinar de bine plasate pentru a se adapta cu succes – `mpreun\ cu familiile lor – la schimb\rile din ordinea economic\ [i administrativ\. Dovezi ale acestei abilit\]i de adaptare abund\ `n Polonia, Ungaria [i peste tot `n Europa de Est27. La aceasta, ad\uga]i segmentul considerabil al popula]iei care a colaborat cu Partidul `ntr-o m\sur\ semnificativ\ [i ve]i avea re]eta unui climat social dezagreabil, un climat de am\r\ciune psihologic\, `n unele locuri chiar de furie prelungit\, de[i st\p`nit\ p`n\ acum `n mare m\sur\ – o am\r\ciune care exprim\ fragmentarea emo]ional\ a popula]iei care nu poate identifica o solu]ie politic\ acceptabil\ la problemele legate de supravie]uitorii [i colaboratorii lenini[ti28. Fragmentarea este realitatea est-european\ dominant\. Observa]ia lui Daniel Bell conform c\reia „cele mai multe dintre societ\]i au devenit societ\]i multiple (definite `n termeni etnici) mai con[tiente de sine”29 se

MO{TENIREA LENINIST|

239

aplic\ ast\zi, `n mod sigur, Europei de Est. Cazul Iugoslaviei este conving\tor. Dup\ evaluarea tuturor factorilor, exist\ mai multe motive s\ consider\m c\ Iugoslavia nu va mai exista ca o entitate suveran\ peste cinci ani, dec`t s\ sus]inem contrariul. R\zboiul civil reprezint\ o amenin]are în bunã parte pentru c\ ura etnic\ este o realitate. Vrajba reciproc\ dintre s`rbi [i albanezi `n Kosovo, dintre Serbia lui Slobodan Milo[evici [i Croa]ia lui Franjo Tudjman ([i, de aceea, dintre s`rbii [i croa]ii din Croa]ia), combinat\ cu probleme economice [i cu abdicarea efectiv\ a Ligii Comuni[tilor Iugoslavi favorizeaz\ mai mult r\zboiul civil dec`t cultura civic\. Acela[i lucru s-ar putea spune despre Uniunea Sovietic\, unde `ntr-o republic\ „est-european\”, Moldova, elita politic\ „flirteaz\” cu România, `n timp ce `ncearc\ s\ suprime o mi[care de secesiune a minorit\]ii turce g\g\uze din sudul republicii [i eforturile popula]iei ruse[ti din jurul Tiraspolului de a men]ine leg\turile Moldovei cu Uniunea Sovietic\. Dar problema fragment\rii etnice [i teritoriale exist\ [i `n partea de nord a Europei de Est – `n Cehoslovacia, unde mul]i slovaci cer ca slovaca s\ fie limba oficial\ `n Slovacia, ceea ce pare de neacceptat sutelor de mii de unguri care tr\iesc acolo. Partidul Na]ional Slovac cere independen]\ deplin\ pentru Slovacia, iar primirea necivilizat\ f\cut\ pre[edintelui Havel `n timpul vizitei sale acolo, `n martie 1991, este `nc\ o dovad\ a ostilit\]ii nutrite de minoritatea slovac\ activ\ care sus]ine independen]a 30. ~n sf`r[it, dac\ mai este nevoie s\ fie reamintit faptul, problemele teritoriale dintre Iugoslavia [i Albania, România [i Ungaria sau dintre Polonia [i vecina ei r\s\ritean\ s`nt latente, [i nu stinse. Ast\zi, Europa de Est este o regiune fragil\. Predomin\ suspiciunea, diviziunea [i fragmentarea, nu coalizarea [i integrarea. Mai cur`nd dec`t s-ar crede, vor ap\rea atitudini, programe [i for]e care vor cere [i vor promite unitate. Ca r\spuns la dezordinea economic\ persistent\, disperarea popular\ va duce – [i deja a f\cut-o – la o emigrare `n mas\, care va include pe mul]i dintre cei mai tineri, cei mai bine preg\ti]i [i mai talenta]i membri ai popula]iei. Potrivit lui New York Times, 1,2 milioane de oameni au p\r\sit `n 1989 „ceea ce era odinioar\ blocul sovietic”. {apte sute de mii erau est-germani. Serge Schmemann subliniaz\ destul de corect c\ „nimeni nu poate prevedea... `n ce mod vor evolua priva]iunile din ce `n ce mai mari din Est, [i `n special cele din România, Bulgaria [i Iugoslavia. Ceea ce se [tie este c\ to]i economi[tii s`nt de acord c\, `n Europa de Est, circumstan]ele vor deveni mult mai dificile `nainte de a deveni mai bune”31. La fel ca separatismul [i antagonismul etnic, emigrarea fragmenteaz\ o na]iune [i va genera apeluri na]ionaliste pentru a pune cap\t fragment\rii demografice. Guvernarea instabil\ a partidelor [i coali]iilor conduc\toare formate recent – fragmentarea politic\ – favorizeaz\, de asemenea, evolu]iile autoritare. Polonia, „obosit\, dar exaltat\ dup\ 14 luni de guvernare a Solidarit\]ii, `[i adun\

240

KEN JOWITT

puterile pentru campania electoral\ preziden]ial\ care amenin]\ s\ divid\ na]iunea [i s\ pun\ `n pericol schimbarea economic\ [i politic\”. Conflictul `nver[unat dintre Lech Wa³êsa, Stanis³aw Tyminski [i Tadeusz Mazowiecki a avut loc `ntr-o ]ar\ `n care „nivelul de trai a sc\zut cu 35 de procente, numãrul de [omeri se a[teapt\ s\ ajung\ la 1,5 milioane p`n\ la sf`r[itul anului [i exist\ recesiune `n produc]ia industrial\”32. ~n Ungaria, „coali]ia de centru-dreapta, aflat\ la putere de mai pu]in de [ase luni, a fost `nfr`nt\ `n alegerile locale... Cea mai serioas\ lovitur\ a fost primit\ `n Budapesta, unde partidele de opozi]ie au c`[tigat 20 din cele 22 de districte electorale... Cu infla]ia `naint`nd dincolo de 30 de procente, [omajul `n cre[tere [i dezbaterea politic\ `mpotmolit\ din nou sub un bombardament de acuza]ii, starea de spirit `n Ungaria este cumplit\”33.

Trecut, prezent, viitor Am prezentat un argument „catolic”, [i nu „protestant” `n ceea ce prive[te mo[tenirea leninist\ a Europei de Est [i fragmentarea/fragment\rile actuale. ~n mod evident, dac\ nu explicit, am argumentat c\ diferen]ele istorice dintre ]\ri [i actualele lor maniere de tranzi]ie de la leninism nu s`nt at`t de importante pe c`t s`nt similarit\]ile. Polonia constituie o autentic\ excep]ie, datorit\ „e[ecului” ei de a realiza o revolu]ie stalinist\ `mpotriva ]\r\nimii [i `mpotriva Bisericii, datorit\ apari]iei memorabile din punct de vedere istoric a unei societ\]i alternative, Solidaritatea [i datorit\ actualei ei abilit\]i de a `ntre]ine conflicte intra-elitare pasionante [i de a oferi suport social ac]iunii guvernamentale sus]inute. Totu[i, cu o singur\ excep]ie, toate celelalte „tranzi]ii” ale regimurilor est-europene s`nt exemple de „decolonizare” rapid\ [i pa[nic\ [i, `n consecin]\, se confrunt\ cu acelea[i probleme ca [i elitele succesoare din „Lumea a treia”, care au trecut la independen]\ rapid [i, `n cea mai mare parte, pa[nic: o capacitate de coeziune [i guvernare mult subdezvoltat\, dup\ preluarea puterii34. Acum, pentru cuvenita plec\ciune `n fa]a diferen]elor na]ionale: ele exist\. Este clar c\ diferite tipuri de fragment\ri vor predomina `n diferite ]\ri [i c\ unele vor prezenta niveluri sc\zute de violen]\. Dar ar trebui s\ fie la fel de clar c\, ast\zi, realitatea est-european\ dominant\ [i comun\ este fragmentarea sever\ [i multipl\. ~ng\dui]i s\-mi continui „erezia catolic\” [i s\ sugerez c\, `n acest context, demagogii, preo]ii [i coloneii, mai mult dec`t democra]ii [i capitali[tii, vor fi cei care vor modela identitatea institu]ional\ general\ a Europei de Est. Cea mai mare parte a Europei de Est viitoare va sem\na mai cur`nd cu America Latin\ din trecutul apropiat, dec`t cu Europa de Vest din prezent. Ironia ironiilor,

MO{TENIREA LENINIST|

241

s-ar putea ca mai degrab\ scrierile mai vechi ale speciali[tilor americani referitoare la „pr\bu[irea democra]iei” `n America Latin\ dec`t literatura recent\ referitoare la „tranzi]ia spre democra]ie” s\ se refere cel mai direct la situa]ia din Europa de Est35. Fragmentarea est-european\ ofer\ un fundament mai solid tranzi]iei c\tre o anumit\ form\ de oligarhie autoritar\ (ca r\spuns la con[tientizarea pericolului anarhiei) dec`t democra]iei. Unul dintre r\spunsurile probabile ale regiunii fa]\ de fragmentare va fi un rol politic din ce `n ce mai important al Bisericii catolice. Papa [i bisericile na]ionale s`nt actori importan]i, nu numai `n Polonia, unde Wa³êsa [i „Centrul” s\u, precum [i Partidul ]\r\nesc le ofer\ un sprijin politic ferm, dar [i `n Ungaria, Slovacia, Croa]ia [i Slovenia. Biserica prezint\ o comunitate ordonat\ ierarhic, destul de asem\n\toare `n organizare [i etos experien]ei est-europene ]\r\ne[ti patriarhale [i leniniste neotradi]ionale de dinainte de 1989; o prezen]\ interna]ional\ de care elitele [i popula]iile est-europene au nevoie acum, c`nd cererile lor c\tre democra]ii [i capitali[tii vest-europeni [i americani `ncep s\-[i piard\ atractivitatea ini]ial\ [i, `n asociere cu o armat\ na]ional\ unificatoare, un mit legitimator pentru conducerea politic\ autoritar\. Ar trebui s\ subliniez c\, dup\ cum cazul Americii Latine poate fi, p`n\ la urm\, relevant pentru `ntreaga Europ\ de Est – e[ecul experien]ei democratice, mai degrab\ dec`t tranzi]ia spre democra]ie, personificat\ mai cur`nd de Peron dec`t de Alfonsin/Menem36 – cazul Spaniei se poate dovedi a fi la fel de relevant – `n stadiul de evolu]ie corespunz\tor mai degrab\ perioadei Franco dec`t celei Gonzalez. Trebuie s\ fim preg\ti]i s\ vedem cum armatele est-europene [i liderii lor devin mai con[tien]i de sine, mai `ncrez\tori [i mai agresivi pe m\sur\ ce confuzia cre[te. Armata va oferi [i va primi sprijin dac\, a[a cum este probabil s\ se `nt`mple, aceste economii vor continua s\ se deterioreze; dac\, a[a cum este probabil s\ se `nt`mple, un model clar de capitalism „pripit” `n loc de unul de pia]\ va produce o elit\ consumatoare ostentativ de bogat\ `n societ\]i care resping inegalit\]ile de avere [i care s`nt consternate de faptul c\ se poate reu[i independent de un stat binevoitor – exact temelia peronismului 37; dac\, a[a cum este probabil s\ se `nt`mple, Europa de Vest nu va asigura „subsidii democratice” masive; [i dac\, a[a cum este probabil s\ se `nt`mple, problemele legate de frontiere [i grani]e vor deveni importante `n contextul violen]ei civile, chiar al r\zboiului, `n Iugoslavia [i/sau `n Uniunea Sovietic\. Armata român\ ofer\ deja liantul existent pentru men]inerea coeziunii ]\rii. Acela[i lucru este valabil pentru Iugoslavia. Iar, recent, `n Bulgaria „un tribunal regional a `nregistrat Legiunea «Gheorghi Stoikov Rakovski» ca pe o organiza]ie oficial\. Grupul... a fost `nfiin]at pentru a promova profesionalismul `n armat\ [i pentru a milita pentru drepturile solda]ilor”38.

242

KEN JOWITT

Totu[i, `n contrast cu caracterul comun al regimurilor succesoare din Europa de Est, dat de mo[tenirea leninist\ [i de fragmentare, impactul armatei [i al Bisericii poate varia `n mod esen]ial de la ]ar\ la ]ar\. Aici trebuie s\ fim mai „protestan]i”. ~n primul r`nd, chiar acele ]\ri care au o istorie a activit\]ii politice a armatei, anterioar\ celui de-al doilea r\zboi mondial, precum Serbia, Bulgaria, România [i Polonia, au avut regimuri care pentru aproape o jum\tate de secol [i-au subordonat armata din punct de vedere politic [i i-au negat at`t misiunea na]ional\ caracteristic\, c`t [i elanul institu]ional. ~n al doilea r`nd, pentru moment nici armata cehoslovac\, nici cea maghiar\ nu par s\ ocupe vreun loc semnificativ `n societate. C`t despre Biserica catolic\, ea nu este puternic\ `n regiunile cehe[ti sau `n Balcani. Realitatea pare a fi, prin urmare, hot\r`t „protestant\”, divers\. Totu[i, dac\ se adaug\ un factor pe care nu l-am pomenit `nc\, cel economic, situa]ia [i interpretarea rolului armatei [i al Bisericii, `n `ntreaga regiune, se pot schimba substan]ial. ~n prezent, exist\ o dezbatere, `n Europa de Est [i `n afara ei, cu privire la cel mai potrivit tip de guvernare care poate face fa]\ urgen]elor economice ale Europei de Est. „Problema imediat\... este: Ce variant\ de politic\ democratic\ poate, pe de-o parte, sã asigure un guvern care sã fie suficient de puternic, stabil ºi consecvent pentru a menþine rigurozitatea necesarã strategiei fiscale, monetare [i economice pe o perioad\ de c`]iva ani, `n timp ce, pe de alt\ parte, s\ fie suficient de flexibilã [i sensibilã pentru a absorbi cea mai mare parte a inevitabilelor nemul]umiri populare prin canale parlamentare, sau cel pu]in legale, prevenind astfel recursul... `n cele din urm\ la mijloace extraparlamentare [?]” scrie Timothy Garton Ash. El este de acord cu Al Stepan – una dintre figurile proeminente ale [colii „tranzi]iei spre democra]ie” – c\ „un sistem parlamentar f\r\ echivoc are o [ans\ mai bun\ de a men]ine echilibrul necesar [dintre dezvoltarea economic\ [i participarea demografic\] dec`t unul preziden]ial”. Eu nu s`nt de acord. Variantele nu s`nt autoritarismul preziden]ial, cu un pre[edinte care fie c\ devine „un pre[edinte slab, pentru c\ se `nclin\ `n fa]a majorit\]ii, sau unul puternic, dar antidemocratic, pentru c\ nu o face”, sau „coali]iile puternice alese `n mod liber”, dup\ cum sus]ine Ash39. (De fapt, av`nd `n vedere actualele urgen]e etnice, economice, ecologice [i politice, orice speran]\ pentru „coali]ii puternice alese `n mod liber” poate fi caracterizat\ drept liberalism utopic.) Exist\ [i o a treia „op]iune” – autoritarismul liberal. ~n Europa de Est, imperativul politic imediat este cel economic. Orice r\spuns de succes la acest imperativ va avea probabil o nuan]\ autoritar\. S\ lu\m un exemplu „pozitiv” de capitalism democratic, Cehoslovacia, o ]ar\ care [i-a concediat ministrul comunist al ap\r\rii, generalul Vacek, [i `n care Biserica este o for]\ politic\ numai `n zona slovac\. Urgen]a economic\ a dus la

MO{TENIREA LENINIST|

243

ascensiunea politic\ dramatic\ a lui Václav Klaus. Klaus a impus impozite descurajante, cu implica]ii traumatizante, comparabil cu ceea ce s-a `ncercat `n Anglia c`nd sistemul Speenhamland de asigurare a bun\st\rii publice a fost abolit prin Poor Law din 183440. Iar el trebuie s\ ac]ioneze asupra acestei impuneri f\r\ a avea avantajul unor (multor) `n]elegeri substan]iale comune sau afinit\]i de stil cu elita (elitele) conduc\toare cehoslovac\ sau a unui electorat bine definit socio-politic, care s\-i ofere un sprijin partizan normal pentru programul s\u! Ce este probabil s\ se `nt`mple? Reformele economice ale lui Klaus vor e[ua. Ce le-ar lipsi ca s\ reu[easc\? Un pre[edinte ca Giovanni Giolitti41, nu unul ca Havel; un Giolitti sprijinit de o fac]iune parlamentar\ dominant\, care s\ fie `n m\sur\ s\ se foloseasc\ de un electorat privilegiat [i plasat strategic, cu un suport tacit, dar evident din partea armatei cehoslovace [i a Bisericii catolice. Pe scurt, ar fi tipul de autoritarism liberal care a existat `n Europa de Vest `n secolul al XIX-lea. At`t coali]iile parlamentare alese f\r\ echivoc, `n mod liber, c`t [i pre[edin]ii, care se sprijin\ `n primul r`nd sau exclusiv pe armat\ [i pe Biseric\ vor fi cople[i]i de condi]iile de urgen]\. Sugerez c\ o form\ de autoritarism liberal, similar\ regimurilor burgheze din Europa de Vest a secolului al XIX-lea42 constituie o alternativ\ de preferat regimurilor etnico-religioase, na]ionalist-militante sau chiar fasciste care ar putea ap\rea din starea de confuzie [i reprezint\ un r\spuns mult mai practic dec`t dorin]a utopic\ pentru democra]ie de mas\ `n Europa de Est. ~n Europa de Est, urgen]a economic\ este una social\, iar r\spunsurile politice la aceast\ urgen]\ se vor baza pe institu]ii, elite, strategii [i orient\ri care, `n moduri diferite, dar comune, se definesc `n termeni de ierarhie [i solidaritate [i de practici exclusiviste – precum Biserica [i armata. Problema nu este participarea lor, ci `n ce termeni are loc aceasta!

S-ar cuveni ca „perechea” s\ se `nt`lneasc\ Mo[tenirea leninist\ `n Europa de Est const\ `n general – dar nu `n exclusivitate – din societ\]i fragmentate, caracterizate prin ne`ncredere reciproc\, care `ncurajeaz\ `n mic\ m\sur\ comportamentul tolerant [i bazat pe `ncrederea de sine de tip individualist, precum [i dintr-o regiune fragmentat\, format\ din ]\ri care se privesc unele pe altele cu animozitate. Modul `n care au condus lenini[tii [i modul `n care s-a pr\bu[it leninismul au contribuit la aceast\ mo[tenire. Totu[i, apari]ia [i componen]a unor mi[c\ri precum Forumul Civic din regiunile cehe[ti, Publicul ~mpotriva Violen]ei din Slovacia, Alian]a Democra]ilor Liberi

244

KEN JOWITT

din Ungaria, Uniunea For]elor Democratice `n Bulgaria [i Alian]a Civic\ `n România constituie dovada faptului c\ exist\ cet\]eni moderni `n Europa de Est. Dar ace[tia trebuie s\ lupte `mpotriva for]elor anticivice, antiseculare [i antiindividualiste din afara [i din chiar interiorul lor. Cu posibila excep]ie a Poloniei, nici o ]ar\ est-european\ nu are o elit\ consacrat\ [i un electorat predominant civice. ~ntrebare: Exist\ vreun punct de sprijin, o mas\ critic\ a efortului civic – politic, cultural [i economic – care poate ajuta for]ele civice din Europa de Est [i st\vili frustrarea, depresia, fragmentarea [i furia din ce `n ce mai mari, care, `n Europa de Est, vor duce la violen]\ de tip comunal `n `ntreaga ]ar\ – [i regiune? Da! Europa de Vest. R\spunsul la fragmentarea (fragment\rile) est-european\ pe care trebuie s\-l dea, de[i nu neap\rat cel pe care urmeaz\ s\-l dea Europa de Vest este adop]ia. Adop]ia Europei de Est de c\tre Europa de Vest. Fragmentarea Europei de Est [i a Uniunii Sovietice (unde recent un district al Moscovei a `ncercat s\ pretind\ suveranitatea asupra Bal[oi Teatr) nu este un eveniment neutru, periferic [i autolimitat. El afecteaz\ deja identit\]ile [i rela]iile politice din lumea occidental\ [i dintre aceasta [i Lumea „a treia”. Dezintegrarea fostei lumi leniniste [i fragmentarea care are loc acum `n statele succesoare pot constitui impulsul pentru o confruntare etnic\/civic\ paralel\ `n Europa de Vest ([i Statele Unite) sau un impuls c\tre Vest pentru a `ncerca cu Europa de Est [i cu p\r]i din Uniunea Sovietic\ ceea ce Germania de Vest `ncearc\ cu Germania de Est: adop]ia. Aceasta ar necesita o imagina]ie f\r\ margini, coordonare [i amestec din partea Europei de Vest ([i `ntr-un mod semnificativ a Statelor Unite): o prezen]\ economic\ masiv\, m\suri pentru schimburi importante de popula]ie pe continentul european, cooperare [i ac]iune intracontinental\ a partidelor; toate ar afecta, substan]ial, defini]ia curent\ [i modul de func]ionare a suveranit\]ii na]ionale. Alternativa este ca Europa de Vest s\ devin\ fort\rea]a Europa [i s\ nege responsabilitatea de „tutore al fratelui”. ~n acest caz, evolu]iile din Europa de Est vor degenera `n chip `nsp\im`nt\tor.

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Ken Jowitt, New World Disorder: The Leninist Extinction (Berkeley, CA: University of California Press, 1992), pp. 284-305. Copyright © 1992 The Regents of the University of California. 1. Tony Judt, „The Rediscovery of Central Europe”, Daedalus 119:1 (iarna 1990): 25. 2. John Le Carré, The Spy Who Came In from the Cold (New York: Dell, 1963), p. 144.

MO{TENIREA LENINIST|

245

3. Daniel Chirot [i Ken Jowitt, „Beginning E.E.P.S.”, Eastern European Politics and Societies 1:1 (iarna 1987): 2. 4. Goethe’s FAUST (Garden City, NY: Doubleday, Anchor Books, 1963), p. 253. 5. Vezi Peter Brown, The Making of Late Antiquity (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1978). 6. Karl van Wolferen, The Enigma of Japanese Power (New York: Random House, Vintage Books, 1990), capitolul 14. 7. Timothy Garton Ash, „Eastern Europe: Apres le Déluge, Nous”, New York Review of Books 37:13 (16 august, 1990): 52. 8. Lewis Caroll, Alice’s Adventures in Wonderland (London: Collins, 1973), p. 105. 9. ~i mul]umesc lui Veljko Vujaciæ pentru c\ mi-a sugerat observa]ia lui Montesquieu. Vezi The Spirit of Laws (New York: Haftern Publishing, 1949), pp. 20-115. 10. Eu disting `ntre individualism [i personalism `n urm\toarea manier\: individualismul este ego-ul moderat at`t de normele impersonale, c`t [i de disciplina intern\ a recompensei am`nate. Personalismul este ego-ul nemoderat de nimic, cu excep]ia obstacolelor externe sau a neputin]ei interne. 11. Tacit, Agricola (Harmondsworth: Penguin Books, 1970), p. 59. 12. Alex Inkeles [i David Smith, Becoming Modern (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1974). Despre China, vezi Andrew G. Walder, Communist Neotraditionalism (Berkeley, CA: University of California Press, 1986), capitolul 2. Fabricile sovietice [i est-europene nu s`nt „institu]iile totale” care par s\ fie cele chineze, dar s`nt mai degrab\ asem\n\toare dec`t diferite de acestea. 13. Émile Durkheim, The Division of Labor (Toronto: Free Press Paperback, 1964), capitolele 2 [i 3. 14. E. Weit, At the Red Summit (New York: Macmillan, 1973), pp. 190-1. 15. Alexis de Tocqueville, The Old Regime and the French Revolution (Garden City, NY:Doubleday, Anchor Books, 1955), p. xiii. Aceast\ carte are o oarecare relevan]\ pentru cei interesa]i de „tranzi]ia spre democra]ie”. 16. Nu este suficient s\ subliniem c\ `ns\[i majoritatea cet\]enilor din democra]iile capitaliste liberale (`n mod sigur cei din Statele Unite) nu voteaz\ sau s`nt prost informa]i `n privin]a problemelor [i premiselor de baz\ ale democra]iei. Cadrul institu]ional, practica [i obiceiurile elitei, precum [i structurile socio-culturale din aceste ]\ri atribuie `n mod critic semnifica]ii diferite evenimentelor din democra]iile occidentale [i din ]\rile est-europene. 17. Ralf Dahrendorf, Society and Democracy in Germany (Garden City, NY: Doubleday, Anchor Books, 1969), p. 293. 18. Hedrick Smith, „The Russian Character”, New York Times Magazine, 28 octombrie, 1990, p. 30. Practic fiecare observa]ie despre cultura rus\ pe care o face Smith `n 1990 este analizat\ `n articolul meu din 1974 despre cultura politic\. 19. Despre perioada stalinist\, vezi cartea Verei S. Dunham, In Stalin’s Time (New York: Cambridge University Press, 1979); despre perioada Brejnev, vezi capitolul 4, `n Jowitt, New World Disorder. 20. Dahrendorf, Society and Democracy in Germany, p. 291; sublinierea mea. C`nd Dahrendorf pune `n contrast virtu]ile publice cu cele personale, el identific\ de fapt diferen]a dintre cultura politic\ [i cea apolitic\. Analiz`nd „tranzi]ia” de la conducerea leninist\, trebuie avut `n vedere c\ este mai u[or s\ schimbi organizarea politic\ [i comportamentul politic dec`t s\ creezi o cultur\ (a elitei sau de mas\) care prive[te politica ca pe o aren\

246

KEN JOWITT

respectabil\ (nu dezgust\toare) de negociere, compromis [i ac]iune individual\ public\ [i principial\. F\r\ o asemenea cultur\, care `[i are originea `n interesele materiale [i idealiste ale unui strat social strategic, via]a democratic\ este fragil\. 21. Max Weber, Economy and Society, Guenther Roth [i Claus Wittich (ed.) (New York: Bedminster Press, 1968), 3:1120-1. 22. Timothy Garton Ash, „Refolution: The Springtime of The Nations”, New York Review of Books, 15 iulie, 1989. 23. Vezi diferen]a stabilit\ de Ralf Dahrendorf `ntre elite „consacrate” [i „abstracte” `n Society and Democracy in Germany. Dahrendorf subliniaz\ socializarea comun\ a elitelor consacrate [i `n ce mod contribuie aceasta la cooperarea tacit\. 24. Vezi Elemer Hankiss, „In Search of a Pradigm”. Daedalus 119:1 (iarna 1990): 183-215. 25. Despre Olanda, vezi Arend Lijphart, The Politics of Accomodation: Pluralism and Democracy in the Netherlands (Berkeley, CA: University of California Press, 1968). 26. Colegul meu specializat `n fizic\, Richard Muller, folose[te fraza „supravie]uirea celui dint`i” `n discu]ia sa asupra schimb\rii evolutive `n Nemesis (London: Heinemann, 1989), p. 14. 27. Bill Keller, „In Urals City: the Communist Apparatus Ends but Not the Communist Power”, New York Times, 13 decembrie 1990, ilustreaz\ foarte bine cum cadrele de partid se folosesc de avantajul pozi]iei lor pentru a se adapta la noile condi]ii. „~n Sverdlovsk... partidul `[i pune la ad\post pozi]iile pomp`ndu-[i bog\]iile `n `ntreprinderi comerciale mixte, mici afaceri [i organiza]ii de comer]”, subliniaz\ Keller. „Partidul de]ine cel mai bun hotel... are cel mai bune calculatoare [i servicii de tip\rire, iar blocul lor cu 22 de etaje pentru birouri domin\ peisajul”. 28. Dac\ se ia cazul Cehoslovaciei, s-a estimat c\ aproximativ cinci din cincisprezece milioane de locuitori au avut o anumit\ rela]ie cu fostul Partid Comunist. Astfel, dac\ se adaug\ supravie]uitorii [i colaboratorii, unul din trei cehoslovaci este suspect `n ochii celorlal]i doi. Vezi Serge Schmemann, „For Eastern Europe Now, a New Disillusion”, New York Times, 9 noiembrie 1990; Burton Bollag, „In Czechoslovakia, Hunt for Villains”, ibid., 3 februarie 1991 [i Stephen Kinzer, „German Custodian of Stasi Files Insists on Justice”, ibid., 20 ianuarie 1991. 29. Daniel Bell, The Winding Passage (New York: Basic Books, 1980), p. 224. 30. Vezi Vladimir V. Kusin, „Czechs and Slovaks: The Road to the Current Debate”, Report on Eastern Europe 1:40 (5 octombrie 1990): 4-14. 31. Serge Schmemann, „East Europe’s Emigres Stall Just Short of West”, New York Times, 1 noiembrie 1990. 32. John Tagliabue, „Poland’s Elections Threaten to Jeopardize Change”, New York Times, 23 septembrie 1990. 33. Celestine Bohlen, „Hungarian Coalition Is Badly Beaten at Polls”, New York Times, 6 octombrie 1990; sublinierea mea. 34. ~n „Lumea a treia”, contra-elitele de gheril\, care au luptat (cu c`t mai mult, cu at`t mai bine) `mpotriva colonizatorilor s-au constituit ele `nse[i ca elite succesoare mai unite. ~n acest sens, Solidaritatea polonez\ se aseam\n\ mai mult cu FLN [Front de Liberation Nationale] din Algeria, KANU [Kenya African National Union] din Kenya [i Partidul Congresului din India dec`t cu restul „ghanez” al Europei de Est. ~n România, unde a fost violen]\, aceasta nu a durat suficient de mult [i a fost prea anemic\ pentru a genera o contra-elit\, pentru a nu mai vorbi de una unit\. 35. Vezi Juan Linz [i Alfred Stepan (ed.), The Breakdown of Democratic Regimes (Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press, 1978) [i Guillermo O’Donnell, Philippe Schmitter

MO{TENIREA LENINIST|

247

[i Laurence Whiehead (ed.), Transitions from Authoritarian Rule (Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press, 1986). 36. Consider eseul lui K.H. Silvert „The Cost of AntiNationalism: Argentina”, `n Sivert (ed.), Expectant Peoples: Nationalism and Development (New York: Random House, 1963), pp. 345-373, cea mai p\trunz\toare analiz\ a notabilului e[ec de [ase decenii de a combina modernitatea politic\ (adic\, na]ionalismul civic) cu economia industrial\. 37. Pentru a explica peronismul, Naipaul o citeaz\ pe Eva Peron: „Este ciudat c\ existen]a s\racilor nu `mi provoac\ at`ta durere c`t faptul c\ [tiu c\, `n acela[i timp, exist\ oameni care au fost boga]i”; [i continu\ prin a nota c\ „aceast\ durere pentru boga]i – durerea pentru al]i oameni a r\mas baza atrac]iei populare a peronismului. Aceasta a fost pasiunea simpl㠖 mai degrab\ dec`t „«na]ionalismul» sau «a treia pozi]ie» a lui Peron – care a `nfl\c\rat Argentina” (V.S. Naipaul, The Return of Eva Peron [New York: Vintage Books, 1981], pp. 176-177). 38. Vezi Duncan M. Perry, „A New Military Lobby”, Report on Eastern Europe 1:40 (5 octombrie 1990): 1-4. 39. Garton Ash, „Eastern Europe”, pp. 54-55. 40. ~ntreaga Europ\ de Est ([i Uniune Sovietic\) se afl\ `ntr-o situa]ie „Speenhamland”. (Despre sistemul Speenhamland din Anglia secolului al XIX-lea, vezi Karl Polanyi, The Great Transformation: The Political and Economic Origins of Our Time [Boston, MA: Beacon Press, 1965], `n special pp. 77-102, care subliniaz\ trauma social\ asociat\ cu introducerea unui sistem capitalist de pia]\ autoreglant.) ~n leg\tur\ cu Klaus [i reformele lui, vezi Henry Kamm, „Prague Reformers Reject Havel Bid” [i Stephen Engelberg, „Czech Conversion to a Free Market Brings the Expected Pain and More” [i „With No Controls and Little Competition, Prices Soar in Czechoslovakia”, New York Times, 16 octombrie 1990, 4 [i 30 ianuarie 1991. 41. Despre Giolitti, vezi Richard Webster, Industrial Imperialism in Italy, 1908-1915 (Berkeley, CA: University of California Press, 1975), `n special Prologul [i notele de la pp. 346-347. 42. ~n leg\tur\ cu aceasta, vezi Theodore S. Hamerow, The Birth of a New Europe: State and Society in the Nineteenth Century (Chapell Hill, NC: University of North Carolina Press, 1983), partea a 3-a [i Eric Hobsbawm, The Age of Empire, 1875-1914 (New York: Pantheon Books, 1987).

12 BLUES-UL POSTTOTALITAR Jacques Rupnik Politologul [i comentatorul politic francez Jacques Rupnik este unul dintre cei mai bine informa]i analiºti ai tranzi]iilor postcomuniste. ~n acest eseu el examineaz\ dilemele culturale [i morale legate de tratamentul fostelor elite leniniste, de ambiguit\]ile decomuniz\rii [i de eforturile descurajante de a institu]ionaliza valorile [i procedurile democratice. El identific\ clivajul dintre continuitate [i schimbare ca reprezent`nd `ns\[i esen]a principalei contradic]ii postcomuniste dintre decomunizare [i constitu]ionalism. Discu]ia lui Rupnik asupra apari]iei puternicului fundamentalism anticomunist, care cere r\zbunare [i compensa]ii, arat\ complexitatea op]iunilor politice [i a conflictelor din aceste societ\]i. Contribu]ia lui este str`ns legat\ de discu]ia scriitorului polonez Adam Michnik despre ambivalen]a etic\ a „restaura]iei de catifea”, inclus\ `n volumul de fa]\. Deosebit de semnificative s`nt considera]iile lui Rupnik asupra naturii noilor comunit\]i politice (preziden]iale, semipreziden]iale, parlamentare), precum [i previziunile sale pentru viitor. Lu`nd `n considerare condi]iile politice, culturale [i economice din diferite ]\ri, el vede Europa Central\ (Polonia, Ungaria, Slovenia [i Republica Ceh\) ca fiind consolidat\ democratic. ~n Balcani [i `n fosta Uniune Sovietic\, pe de alt\ parte, o tranzi]ie incomplet\ [i [ov\itoare creeaz\ regimuri na]ionalist-populiste hibride. ~n 1998, s-a dovedit c\ el a avut dreptate `n privin]a Albaniei, Belarus-ului sau fostei Iugoslavii, dar recentele schimb\ri democratice din România [i Bulgaria arat\ limitele unor asemenea previziuni, dat\ fiind realitatea extrem de schimb\toare a politicii postcomuniste. *** Blues-ul posttotalitar b`ntuie ]\rile „celeilalte Europe”. Euforia care a `nso]it c\derea comunismului a l\sat loc dezam\girii, anomiei sociale [i apari]iei unor noi pericole. Unitatea extraordinarelor adun\ri de mas\ `n favoarea democra]iei s-a spulberat, iar priva]iunile economice pe scar\ larg\ au umbrit c`[tigul politic `n ochii majorit\]ii cet\]enilor. ~n locul unor societ\]i civile, se poate observa un

BLUES-UL POSTTOTALITAR

249

peisaj fragmentat, abund`nd `n corporatisme [i loialit\]i colective ren\scute. Václav Havel zugr\ve[te un tablou sumbru al vie]ii politice postcomuniste, care nu se refer\ numai la ]ara sa: „Ranchiun\ [i suspiciune `ntre grupurile etnice; rasism sau chiar semne ale fascismului; demagogie neru[inat\; intrigi [i minciuni deliberate; [icane politice; ciorov\ial\ s\lbatic\ [i lipsit\ de ru[ine asupra unor interese pur particulare; ambi]ie pur\ [i patim\ pentru putere; fanatisme de toate felurile; noi [i surprinz\toare forme de escrocherie; ma[ina]iuni `n stil mafiot [i o absen]\ general\ a toleran]ei, `n]elegerii reciproce, bunului gust [i a unui sim] al modera]iei [i reflec]iei”1.

Este oare aceast\ deziluzie un ingredient esen]ial al oric\rei revolu]ii? „S`nt oare toate revolu]iile sortite e[ecului?” se `ntreab\ Ralf Dahrendorf, gravit`nd la nesf`r[it `n jurul miturilor unit\]ii, transparen]ei [i inocen]ei2. Este oare inevitabil ca primele alegeri s\ fie urmate de o deriv\ spre variante de na]ionalism [i autotaritarism? De[i pentru istorici este tentant s\ compare revolu]ia din 1989 cu altele care au `nceput prin democra]ie [i au sf`r[it `n anarhie [i teroare, a g`ndi prin analogie nu este `ntotdeauna cea mai clarificatoare metod\ pentru a `n]elege dinamica politic\ a Europei de Est, m\car pentru faptul c\ revolu]iile nu mai s`nt ceea ce au fost odat\. Comparate cu revolu]iile moderne care au `nceput prin cucerirea Bastiliei sau a Palatului de Iarn\ [i au continuat timp de ani de zile prin foc [i s`nge, tranzi]iile negociate din 1989 au fost rapide, u[oare [i nonviolente. De fapt, 1989 a `nchis era revolu]iilor tocmai prin faptul c\ a respins ideea violen]ei ca o moa[\ care asist\ la na[terea unei noi societ\]i. Revolu]iile din 1989 au fost unice `n istorie pentru c\ nici una dintre ele nu a pretins c\ poart\ cu sine un nou „proiect” societal. ~n lipsa unei noi utopii sociale, exist\ pu]ine motive de temere privind combina]ia de virtute [i teroare, tipic\ revolu]iilor trecute. Tranzi]iile din 1989 s-au inspirat, destul de explicit, at`t din democra]ia occidental\, c`t [i din tradi]iile precomuniste ale propriilor ]\ri. ~n acest sens vorbe[te François Furet de „revolu]ie-restaura]ie”, `n]eleg`nd prin aceasta restaura]ia suveranit\]ii na]ionale, suprema]iei legii [i propriet\]ii private3. Adev\rata `ntrebare `ns\ este dac\ o revolu]ie negociat\ sau „de catifea” poate fi `ntr-adev\r numit\ revolu]ie. Aceasta nu constitutie numai o problem\ teoretic\, ci o problem\ care divide profund peisajul politic al Europei postcomuniste. De o parte se afl\ cei care cer o ruptur\ radical\ fa]\ de institu]iile [i personalul mo[tenit din perioada comunist\; de cealalt\ parte se afl\ cei care `ncurajeaz\ respectul pentru suprema]ia legii [i, prin aceasta, un anumit grad de continuitate. Primii pun `n eviden]\ „restaura]ia”; ceilal]i, imitarea modelelor constitu]ionale occidentale. Paradoxul este c\ partizanii „revolu]iei permanente”

250

JACQUES RUPNIK

apar]in `n general dreptei conservatoare (chiar na]ionaliste), `n timp ce acei care sus]in o abordare „evolu]ionist\”, `n numele legii, s`nt liberali modera]i, cel mai adesea fo[ti disiden]i. ~n 1980, Polonia a inventat „revolu]ia autolimitat\” `n numele geopoliticii [i al amenin]\rii dinspre Est; ast\zi, Polonia o practic\ `n numele suprema]iei legii [i al persuad\rii Vestului. Acest clivaj `ntre continuitate [i schimbare reprezint\ esen]a unui dublu joc politic: cel al decomuniz\rii [i cel al constitu]ionalismului.

Justi]ie, reflec]ie [i r\fuieli vechi Acum [tim c\ `n cabinele electorale se dizolv\ comunismul. Colapsul s\u subit, des\v`r[it prin alegeri libere, le-a permis noilor institu]ii democratice s\ se dezvolte. Dar dac\ comunismul este mort ca ideologie [i sistem de guvernare, mo[tenirea sa st`njenitoare continu\ s\ b`ntuie peisajul politic [i social. ~ntruc`t tranzi]ia a fost bl`nd\, cea mai mare parte a nomenclaturii r\m`ne, `ncerc`nd la fiecare cotitur\, dup\ cum afirm\ Elemer Hankiss, s\ converteasc\ vechile ei privilegii politice `n drepturi economice noi. Acest fenomen a `ntre]inut un sentiment de injusti]ie difuz, dar profund, [i i-a ispitit pe mul]i ca s\-i urmeze pe radicali pentru a cere socoteal\ oficialilor [i „colaboratorilor” care au condus ma[in\ria represiv\ a vechiului regim. Dup\ o tranzi]ie bl`nd\ au ap\rut priva]iunile economice [i sociale, precum [i c\utarea celor responsabili pentru crimele trecutului [i pentru dificult\]ile prezentului. De la a cere dreptate nu a fost dec`t un pas p`n\ la a solicita epur\ri, proces care a fost pus `n practic\, explicit [i efectiv, `n fosta Germanie de Est; a fost relativ eficient `n Republica Ceh\, a e[uat `n Polonia [i Ungaria, divide `n prezent elitele politice necomuniste din Bulgaria, Croa]ia [i Albania [i nu a fost niciodat\ pus `n discu]ie `n România, unde influen]a vechiului regim a r\mas cea mai puternic\. Suporterii decomuniz\rii radicale men]ioneaz\ o serie de argumente. Mai `nt`i, ei invoc\ un imperativ moral – adev\r [i dreptate `mpotriva minciunilor [i crimelor totalitarismului – ceea ce coincide cu necesitatea unei rupturi politice complete. ~ntr-un discurs `n fa]a Seim-ului, `n ianuarie 1992, primul-ministru polonez de atunci, Jan Olszewski, a prezentat guvernul s\u, care a supravie]uit pu]in timp, ca pe „`nceputul sf`r[itului comunismului”, insinu`nd `n acest fel c\ guvernul predecesorului s\u, Tadeusz Mazowiecki, a favorizat continuitatea. Olszewski a f\cut deosebirea `ntre cei vinova]i de „tr\d\ri, crime, minciuni [i acte de cruzime” [i cei av`nd „con[tiin]a [i m`inile curate”. A renun]a la decomunizare, a sus]inut el, ar `nt\ri „cinismul celor vinova]i [i i-ar descuraja pe to]i ceilal]i”.

BLUES-UL POSTTOTALITAR

251

La Praga au fost invocate considera]ii de securitate, al\turi de argumente morale [i politice. A existat nu numai primejdia ca personalul foarte compromis, aflat `nc\ `n vechile posturi, s\ poat\ fi [antajat, dar [i ra]iunea destul de `ndoielnic\ de a `ncredin]a construirea institu]iilor democratice fo[tilor colaboratori ai poli]iei secrete. Celor care s-au temut c\ legea „lustra]iei” ar duce la v`n\tori de vr\jitoare, suporterii ei le-au r\spuns c\ aceasta nu era o procedur\ penal\, ci mai degrab\ o interdic]ie profesional\, care se referea la posturile guvernamentale [i la cele de func]ionari superiori, pentru o perioad\ limitat\ la cinci ani4. Schimbarea elitelor este destinat\ a servi drept garan]ie `mpotriva re`ntoarcerii vechiului regim. A l\sa aceste lucruri nepedepsite ar `nsemna ca acel regim s\ fie invitat s\ se reinstaleze. Liberalii modera]i resping logica „lustra]iei” ca reprezent`nd exploatarea politic\ a unei probleme morale. A prezenta societ\]ii c`]iva „indivizi vinova]i” este un act de iluzionism politic, care construie[te mitul unei societ\]i inocente confruntat\ cu un imperiu al r\ului. ~n discursul s\u cu ocazia Noului An 1990, Václav Havel a subliniat leg\turile dintre complicitate [i adaptare, care au permis func]ionarea sistemului totalitar. De aici importan]a de a merge dincolo de o viziune maniheist\ [i de a reflecta asupra trecutului `n loc de a-l judeca. Mai presus de toate, este important s\ fie evitat\ compromiterea elanului unei societ\]i orientate c\tre viitor din cauza dorin]ei de a `ncheia socoteli mai vechi. Exist\ [i alte considera]ii, mai pragmatice, care pot fi ad\ugate la acestea. Dup\ o revolu]ie negociat\, ar fi fost dificil\ o `ntoarcere brusc\ `mpotriva acelora[i parteneri ai mesei rotunde, care au permis ca tranzi]ia nonviolent\ s\ aib\ loc. De[i imperativul moral de a `ndep\rta colaboratorii sau nomenclatura este de `n]eles, acesta poate s\ submineze eficacitatea economic\. ~ndep\rtarea vechilor func]ionari din economie, a administratorilor de la nivelurile superioare [i a judec\torilor poate fi oportun\, dar cine `i va `nlocui? Disiden]ii? Ace[tia nu s`nt mul]i [i, de[i au fost `n mod sigur one[ti, ei nu s`nt `n mod necesar califica]i s\ conduc\ economia sau s\ modernizeze aparatul de stat. Pentru liberali, totu[i, cea mai inadmisibil\ idee este aceea c\ decomunizarea i-ar putea provoca societ\]ii un fel de catharsis colectiv. Mo[tenirea comunismului, prezent\ `n structurile [i `n mentalitatea societ\]ii, s-a format vreme de decenii. De aceea, dezbaterea referitoare la amploarea acestei mo[teniri conduce la o viziune pesimist\, care merge dincolo de obiec]iunile morale: experien]a totalitar\ a murd\rit victima [i pe tor]ionar `n egal\ m\sur\.

252

JACQUES RUPNIK

Legalitate [i legitimitate Continuitate sau ruptur\ – aceasta este problema care st\ la baza celei mai importante dileme a tranzi]iei: aceea a unei constitu]ii 5. Ar trebui oare ca tranzi]iile spre democra]ie s\ culmineze printr-o constitu]ie democratic\ sau o constitu]ie democratic\ este o condi]ie indispensabil\ unei rupturi democratice cu institu]iile r\mase de pe vremea comunismului? Altfel spus, problema este legat\ de rela]ia – conflictul, `ntr-adev\r – dintre legalitate [i legitimitate. Democra]ia, dup\ cum [tim, are nevoie de ambele. Dar este oare posibil s\ fie create institu]ii democratice [i, `n acela[i timp, s\ fie respectat\ constitu]ia r\mas\ din timpul dictaturii? Invers, este posibil s\ fie create condi]iile pentru pluralism democratic prin metode autoritare? Pe de-o parte, liberalii, `ncuraja]i de sfaturile occidentalilor, insist\ asupra respect\rii suprema]iei legii [i, prin urmare, asupra continuit\]ii constitu]ionale. Radicalii, pe de alt\ parte, invoc\ legitimitatea revolu]ionar\ [i se `ntreab\ cum poate fi garantat\ schimbarea c`t\ vreme legea r\m`ne cea mo[tenit\ de la un sistem conceput pentru a controla [i manipula societatea. Care ar fi prioritatea: schimbarea `n condi]iile legii sau schimbarea legii? Astfel, constitu]ia reprezint\ esen]a dezbaterii dintre democra]ia majoritar\ [i democra]ia constitu]ional\ – `n]elesul celei din urm\ fiind acela c\ toate puterile, chiar [i cele mai „legitime”, trebuie s\ se conformeze cadrului [i limitelor stabilite prin legea suprem\, `ntruchipat\ de o constitu]ie. Dilema clasic\, democra]ia [i participarea, pe de-o parte, [i liberalismul [i legea, de cealalt\ parte, se manifest\ `n tranzi]ia postcomunist\ `n termeni diferi]i de cei familiari `n democra]iile occidentale. Pentru a simplifica, `n cazul acesteia din urm\, exist\ dou\ echipe ai c\ror juc\tori cunosc regulile jocului [i accept\ interven]ia arbitrului atunci c`nd regulile au fost `nc\lcate. ~n faza ini]ial\ a tranzi]iei din Est, deseori p\rea c\ toat\ lumea alerga dup\ minge, schimb`nd echipele [i regulile pe parcursul `ntregului joc. ~n Vest, se pot identifica interesele care stau `n spatele unei legi propuse; `n Est, se pot identifica cel mult o institu]ie sau un centru de putere. ~ntr-o asemenea situa]ie, elaborarea unei noi constitu]ii devine extrem de dificil\. András Sajo, un consilier al pre[edintelui Ungariei, Arpád Göncz, noteaz\ c\ exist\ „un moment constitu]ional” care necesit\ tipul de unitate na]ional\ specific oric\rui moment de r\scruce din istorie6. Dac\ acest moment fondator este l\sat s\ treac\, r\m`ne procedura de a amenda vechea constitu]ie, pentru a introduce noile legi de care este nevoie. Aceasta a fost metoda folosit\ `n Polonia [i Ungaria.

BLUES-UL POSTTOTALITAR

253

Trebuie admis faptul c\ singurele ]\ri care au reu[it s\ adopte devreme (1991) constitu]ii noi, România [i Bulgaria, nu s`nt neap\rat cele mai democratice. Cazul Rusiei pare s\ confirme aceast\ ipotez\. Din 1991 [i p`n\ `n 1993, constitu]ia rus\ s-a aflat `n centrul luptei pentru putere. ~ntr-o lupt\ pu]in suprarealist\, primul pre[edinte ales din istoria Rusiei a decis, la `nceputul lui octombrie 1993, s\ trimit\ tancurile `mpotriva parlamentului dominat de comuni[ti sub pretextul c\ ap\r\ – culmea ironiei – constitu]ia [i suveranitatea parlamentar\. ~n septembrie, la lumina lum`n\rilor, Sovietul Suprem `l desemnase pe generalul Alexandr Ru]koi ca [ef al statului. ~mbr\cat `ntr-un trening Adidas, cu un Kala[nikov pe um\r, generalul a lansat un asalt `mpotriva cl\dirii televiziunii din Moscova, o imita]ie vrednic\ de mil\ a asaltului `mpotriva Palatului de Iarn\. Pentru Lenin, socialismul a fost „soviete plus electrificare”; democratizarea `n stil El]`n a fost Sovietul Suprem f\r\ electricitate. Rusia trebuie s\ fie singurul loc unde a fost pus cu seriozitate `n discu]ie conceptul de „puci democratic”. Sigur, conflictul rus a fost rezolvat (au avut loc alegeri dup\ ce tancurile s-au `ntors la bazele lor), dar cu ce pre]? Poate oare un pre[edinte s\ c`[tige respectul unui legislativ bombard`nd locul de `nt`lnire al acestuia? Nu a fost oare victoria `n alegeri a lui Vladimir Jirinovski un pre] mult prea mare, pl\tit pentru adoptarea unei constitu]ii f\cute la comand\, a c\rei pojghi]\ democratic\ este prea sub]ire pentru a-i ascunde autoritarismul (chiar dac\ este acceptat\ de Vest ca fiind r\ul cel mai mic)? Dac\ adoptarea unei noi constitu]ii nu garanteaz\ `n mod necesar o schimbare democratic\, experien]ele Poloniei [i Ungariei par s\ indice constitu]ionalismul ca fiind o cale mai favorabil\ c\tre democra]ie. Polonia preg\tea o nou\ constitu]ie pentru bicentenarul Constitu]iei din mai 1791, dar s-a dovedit imposibil s\ se ob]in\ consensul7. Prin urmare, Polonia a optat pentru „constitu]ia mic\”, un termen utilizat pentru a caracteriza amendarea gradual\, dar vast\ `n final, a vechii constitu]ii. ~n Ungaria, de asemenea, vechea constitu]ie a fost amendat\ considerabil. Dup\ cum s-a exprimat amuzant Sajo, tot ceea ce a mai r\mas din original s`nt cuvintele: „Capitala Ungariei este Budapesta”. Constitu]ionalismul, garantarea separa]iei puterilor [i a drepturilor individuale se bazeaz\ pe existen]a unei autorit\]i cu rol de arbitru, a unei cur]i constitu]ionale. Aceast\ curte joac\ un rol at`t de important `n Ungaria (de exemplu, a respins principiul justi]iei retroactive `n cazul noii legi privind crimele comise `n timpul reprim\rii rebeliunii din 1956), `nc`t unii se tem c\ uzurp\ „suveranitatea parlamentar\”. Sajo interpreteaz\ aceast\ r\ceal\ fa]\ de constitu]ionalism ca pe o respingere a modernit\]ii `n societ\]ile ale c\ror „structuri sociale [i intelectuale (p\strate [i chiar consolidate sub comunism) s`nt premoderne”8. ~n ciuda temerilor fa]\ de „un guvern al judec\torilor” [i de riscul confuziei [i derivei `ntr-o tranzi]ie realizat\ prin amendamente constitu]ionale succesive,

254

JACQUES RUPNIK

cazurile Poloniei [i Ungariei sugereaz\ dou\ avantaje. Mai `nt`i, juc\torii politici `n]eleg c\, de fapt, construirea institu]iilor democratice este un proces continuu, care r\m`ne imperfect [i incomplet. ~n al doilea r`nd, rutinele politice ale unei democra]ii majoritare evolueaz\ `n sensul respectului pentru constitu]ie [i pentru legitimitatea procedurilor ei. Guvernele [i majorit\]ile parlamentare au timp s\ se obi[nuiasc\ cu limitele constitu]ionale. Acest mod de extindere a duratei de alc\tuire a constitu]iei creeaz\ un proces de educa]ie constitu]ional\, o diseminare a valorilor constitu]ionalismului `n r`ndul elitelor politice. ~n acest sens, constitu]ionalismul poate deveni mai important dec`t `ns\[i constitu]ia, din moment ce el contribuie la transformarea culturii politice, f\r\ de care suprema]ia legii nu se poate consolida niciodat\.

Cadrul teritorial al politicii R\m`ne problema dificil\ a leg\turilor reciproce de legitimitate dintre regim [i stat. Aceast\ problem\ a ap\rut cu o deosebit\ intensitate `n acele federa]ii care au `nceput s\ dispar\ imediat dup\ c\derea comunismului. ~n aceste cazuri, adoptarea unei constitu]ii a devenit o parte integrant\ a construc]iei statului-na]iune. Republicile din fosta Iugoslavie, de exemplu, [i-au `nt\rit declara]iile de independen]\ prin adoptarea unor noi constitu]ii (care au devenit adeseori un focar al controverselor, ca `n cazul minorit\]ii s`rbe din Croa]ia sau al celei albaneze din Macedonia). Dup\ doi ani, parlamentul cehoslovac a fost incapabil s\ adopte o nou\ constitu]ie federal\, dar legislativul slovac a adoptat una pentru Slovacia `n august 1992. ~n preajma parti]iei, `n decembrie 1992, legislativul ceh a f\cut acela[i lucru. Crearea unui nou stat a ordonat adoptarea unei noi constitu]ii. Una dintre problemele majore ale tranzi]iei spre democra]ie `n lumea postcomunist\ o constituie teritorializarea politicului. Indiferent dac\ statul-na]iune este sau nu locul optim pentru democra]ie, r\m`ne valabil faptul c\ legitimarea unei forme statale formal structurate este o precondi]ie pentru tranzi]ia democratic\. Juan Linz [i Alfred Stepan au argumentat acest lucru `n cazul Spaniei, iar fosta URSS [i fosta Iugoslavie confirm\ aceasta a contrario9. Toate aceste cazuri ilustreaz\ importan]a crucial\ a succesiunii electorale `n tranzi]ia de la dictatur\ la democra]ie. A fost vital ca primele alegeri democratice din Spania s\ cuprind\ `ntreaga ]ar\, chiar dac\ asta a implicat includerea `n noua constitu]ie a unor substan]iale transferuri de putere c\tre Catalonia [i regiunile basce. ~n acela[i fel, `n Iugoslavia, la `nceputul lui 1990, inabilitatea primului-ministru al guvernului federal, Ante Markoviæ, de a organiza alegeri libere `n `ntreg teritoriul a vestit

BLUES-UL POSTTOTALITAR

255

sf`r[itul federa]iei slavilor de sud. Statul federal a fost delegitimat imediat ce primele alegeri libere au avut loc `n republicile Sloveniei [i Croa]iei. Puterea [i legitimitatea s-au mutat de la federa]ie la republici, care au optat rapid pentru independen]\ pentru a-[i finaliza propriile tranzi]ii democratice. Sf`r[itul comunismului s-a `mpletit cu sf`r[itul Iugoslaviei. O succesiune similar\ a dezmembrat URSS, f\c`nd ca urm\toarea mare `ntrebare s\ planeze asupra viitorului tranzi]iei din Rusia: Cum s\ stabile[ti un cadru teritorial pentru politic\? Aceasta este `n mare m\sur\ o `ntrebare legat\ de statul rus [i de consubstan]ialitatea acestuia cu imperiul. Marele istoric Vasili Kliucevski a descris Rusia ca pe „un stat care s-a colonizat pe sine”. Dac\ este a[a, atunci ce este Rusia f\r\ un imperiu10? Pentru moment, nimeni nu [tie. Dar se pare c\ El]`n [i democra]ii modera]i, sub presiunea armatei, formuleaz\ deja o „doctrin\ Monroe” ruseasc\ care s\ fie aplicat\ `n rela]iile cu „str\in\tatea apropiat\”. Cealalt\ op]iune, cea a extremi[tilor lui Jirinovski, implic\ o redesenare a grani]elor Rusiei `n concordan]\ cu o defini]ie etnic\ a na]iunii. Din moment ce 25 de milioane de ru[i locuiesc `n afara grani]elor Rusiei, aceasta ar furniza toate ingredientele pentru o repetare a „sindromului s`rbesc”. Acest scenariu ar semnala e[ecul tranzi]iei democratice nu numai pentru Rusia, dar [i pentru celelalte noi state-na]iune care au ap\rut din cenu[a imperiului. Criza statului rus este at`t de acut\ deoarece pierderea imperiului sovietic coincide cu o criz\ de autoritate a guvernului central de la Moscova `n fa]a regiunilor. Pr\bu[irea URSS nu va fi urmat\ neap\rat de pr\bu[irea Rusiei, dar problema descentraliz\rii va fi decisiv\ at`t pentru coeziunea statului, c`t [i pentru continuarea tranzi]iei spre democra]ie. Cum pot fi reconciliate aceste dou\ obiective? O Rusie descentralizat\ ([i prin urmare fragil\) reprezint\, ni se spune, precondi]ia pentru o schimbare democratic\. Totu[i, ar fi viabil\ o astfel de Rusie? Criza autorit\]ii statului – o realitate concret\ `n cele mai multe ]\ri postcomuniste – este `mbinat\ cu necesitatea redefinirii rolului statului. Dup\ decenii petrecute sub un stat omniprezent [i omnipotent, exist\ o `nclina]ie s\n\toas\, `n special `n Europa Central\, de a diminua influen]a statului prin limitarea birocra]iei [i prin liberalizarea economiei. Cum trebuie redefinit rolul statului sau, cu alte cuvinte, `ns\[i natura liantului social? ~n jurul a dou\ dimensiuni ale securit\]ii. Prima este legat\ de rolul statului ca protector, o func]ie care este relevant\ `n special `n ]\rile `n care criminalitatea cre[te cu 100% pe an [i unde vechilor institu]ii ale „legii [i ordinii” le lipse[te credibilitatea din cauza rela]iei lor corupte cu vechiul regim. Acest lucru este `ntr-adev\r pe cale de a se schimba, dac\ un sondaj de opinie polonez din 1993 este corect: el arat\ c\ armata [i poli]ia ocup\ primele pozi]ii `n clasamentul institu]iilor care se bucur\ de `ncrederea popula]iei, cu mult

256

JACQUES RUPNIK

`naintea Bisericii. Din aceast\ perspectiv\, inversarea situa]iei din timpul comunismului pare s\ fie aproape complet\. A doua dimensiune se refer\ la rolul statului `n rela]ie cu bun\starea cet\]enilor. Din moment ce statul nu-[i mai asum\ tutela complet\ asupra individului, „din leag\n [i p`n\ `n morm`nt”, ce rol ar trebui s\ joace acesta `ntr-o societate `n care exist\ mai mult\ libertate, dar mai pu]in\ securitate economic\? L\s`nd deoparte anomalia ceh\ (victoria liberalilor de dreapta `ntr-o ]ar\ `n care, al\turi de Liechtenstein, exist\ cel mai sc\zut procent de [omeri din Europa), cele mai recente alegeri poloneze arat\, probabil, limitele eforturilor de „reducere” (chiar retoric\) a statului bun\st\rii sociale. Pentru ca liberalismul economic s\ prind\ r\d\cini `n Europa Central\, el trebuie s\ p\streze o func]ie redistributiv\ pentru stat. Dezangajarea statului din sfera socio-economic\ este necesar\, prin urmare, pentru tranzi]ia curent\, dar limitele ei s`nt deja evidente: dezmembrarea birocra]iei omnipotente nu `nseamn\ renun]area la un serviciu public competent, de exemplu. Paradoxul multor ]\ri postcomuniste este c\, de[i toat\ lumea lucra pentru stat, aparatul guvernamental `n sine a r\mas relativ modest ca dimensiuni. ~n Fran]a, Ministerul de Finan]e angajeaz\ mii de func]ionari publici; `n Ucraina el dispune doar de c`teva sute. Parlamentul Ucrainei voteaz\ aproape 150 de legi importante `n fiecare an (`n compara]ie cu aproximativ 15 `n ]\rile occidentale), dar guvernul nu dispune de nici un mijloc de a le aplica. Spargerea monopolurilor [i stabilirea unui nou sistem fiscal necesit\ un serviciu public eficient. Tranzi]ia spre democra]ie [i pie]e necesit\ mai mult „guvern”, `n adev\ratul sens al cuv`ntului, pentru a avea mai pu]in „stat”.

Pre[edin]i sau parlamente? Aceast\ defini]ie a statului pune indirect o problem\ viz`nd leg\tura dintre op]iunile institu]ionale [i transformarea economic\. Este oare un executiv puternic mai apt dec`t un sistem parlamentar s\ accelereze mar[ul spre o economie de pia]\, opun`ndu-se `n acela[i timp, de-a lungul `ntregului proces, efectelor destabilizatoare? Aceasta pare s\ fie ideea dominant\ `n Rusia (unde economi[tii liberali au pariat pe El]`n [i pe un executiv puternic), dar `n mod sigur nu `n Europa Central\: cu c`t tranzi]ia economic\ este mai avansat\, cu at`t centrul de gravitate politic se mut\ de la pre[edinte (Václav Havel [i Lech Wa³êsa) c\tre primul-ministru (Václav Klaus, Hanna Suchocka urmat\ de Waldemar Pawlak). Speciali[ti `n tranzi]ii democratice, precum Juan Linz [i Alfred Stepan, cred c\ un sistem parlamentar ofer\ o perspectiv\ mai bun\ `n privin]a unei tranzi]ii

BLUES-UL POSTTOTALITAR

257

de succes dec`t un regim preziden]ial11. Ei remarc\ dou\ inconveniente principale ale preziden]ialismului. Primul este c\ acesta nu conduce la apari]ia unui sistem multipartinic, din moment ce preziden]ialismul promoveaz\ un sistem bipartinic. Acest fapt limiteaz\ considerabil c`mpul politic posttotalitar. ~n al doilea r`nd, preziden]ialismul este vulnerabil la tenta]iile autoritare [i populiste. Dimpotriv\, apari]ia unui Stanis³aw Tyminski sau a unui Alberto Fujimori ar fi imposibil\ `ntr-un sistem parlamentar. C`t despre preziden]ialismul `n stil El]`n, exist\ pericolul considerabil ca presupusul campion al democra]iei s\ devin\ un „bonapartist”, `n cazul `n care se va confrunta cu un parlament recalcitrant. Oric`t de interesante ar putea fi asemenea avertismente teoretice din partea politologilor, ele nu au influen]at cu adev\rat op]iunile politice ale Europei postcomuniste. ~n ce prive[te op]iunea `ntre regimul parlamentar [i cel preziden]ial, Europa Central\ l-a ales pe cel dint`i, Balcanii [i Rusia pe cel de-al doilea. Precau]ia central-europenilor de a nu mai repeta propria istorie a unui executiv puternic, centralizat [i echilibrul progresiv al for]elor politice au `mpiedicat aici alegerea op]iunii preziden]iale. ~n Ungaria, situa]ia preelectoral\ din iarna 1989-1990 a orientat noile institu]ii `n dou\ direc]ii importante. Opozi]ia democratic\, g`ndindu-se c\ este imposibil s\ evite alegerea comunistului reformist Imre Pozsgay ca pre[edinte, a insistat pe caracterul parlamentar al noului regim [i pe acordarea unor puteri considerabile Cur]ii Constitu]ionale, ca garant al libert\]ilor personale [i al drepturilor omului. Ironia a f\cut ca s\ fie ales pre[edinte candidatul Alian]ei Democra]ilor Liberi, Arpád Göncz. ~n ciuda, sau tocmai din cauza puterilor sale limitate, el a devenit cel mai popular politician din Ungaria. ~n Polonia, din cauza lui Wa³êsa, primele alegeri complet libere (organizate `n toamna lui 1990) nu au fost legislative, ci preziden]iale. }in`nd cont de influen]a liderului Solidarit\]ii pe scena politic\, ar fi fost dificil s\ fie l\sat s\ a[tepte lini[tit pe margine (a[a cum au sperat fo[tii lui consilieri), `n timp ce popula]ia alegea mai `nt`i legislativul, [i abia apoi s\ fie luat\ `n considerare `nlocuirea generalului Jaruzelski. Ini]ial, ruptura care a ap\rut la centrul mi[c\rii Solidarit\]ii a fost generat\ mai pu]in de o ne`n]elegere fundamental\ asupra orient\rii politice, c`t de o disput\ referitoare la putere [i la ritmul schimb\rii. Wa³êsa a polarizat c`mpul dezbaterii, proclam`nd c\ este gata s\ accelereze schimbarea politic\ [i s\ `ncetineasc\, `n acela[i timp, schimbarea economic\. Mai importanta dezbatere institu]ional\ s-a pierdut `n detalii privind ordinea alegerilor: dac\ alegerile preziden]iale trebuie ]inute `naintea celor legislative. Atunci c`nd Wa³êsa a fost ales prin vot universal direct, `n Polonia [i `n Occident au ap\rut temeri fa]\ de o deriv\ spre autoritarism preziden]ial. ~n prezent, acele temeri s-au dovedit exagerate. Este adev\rat, Wa³êsa a `ncercat s\ for]eze

258

JACQUES RUPNIK

o extindere a puterilor sale asupra Seim-ului, dar el a [tiut [i cum s\ se limiteze, [i cum s\ accepte refuzul din partea legislativului, care sper\ s\ p\streze spiritul parlamentar al „micii constitu]ii”. C`mpul politic fragmentat de ast\zi [i `ntoarcerea ex-comuni[tilor `ncep`nd cu toamna lui 1993 ar putea ac]iona `n avantajul direct al lui Wa³êsa, `n m\sura `n care acesta caut\ s\ joace rolul „salvatorului” [i s\ `ntruchipeze bastionul `mpotriva `ntoarcerii st`ngii pentru a r\m`ne pre[edinte. Cazul cehoslovac confirm\ aceast\ ambivalen]\ central-european\ fa]\ de sistemul preziden]ial. Constitu]ia interbelic\ a fost parlamentar\, iar constitu]ia comunist\ a conferit pre[edintelui numai `ndatoriri simbolice: puterea real\ era de]inut\ de secretarul general al partidului comunist. ~n realitate, din timpul Revolu]iei de catifea din 1989, Václav Havel a fost `n mod clar figura politic\ major\ a ]\rii. Fostul disident a devenit pre[edinte, la sf`r[itul lui decembrie 1989, prin votul parlamentului comunist. Pozi]ia lui a fost confirmat\ `n iunie 1990 de un parlament ales `n mod democratic. La fel ca `n perioada interbelic\, sub pre[edintele TomᚠMasaryk, Cehoslovacia a avut un regim parlamentar pe h`rtie, dar unul semipreziden]ial `n realitate. Totu[i, din ianuarie 1993, `n nou fondata Republic\ Ceh\, situa]ia s-a schimbat complet12. ~ntr-un sistem dominat acum de primul-ministru Klaus, pre[edintele Havel nu mai reprezint\ centrul puterii [i este mai limitat de constitu]ie. ~n timp ce Europa Central\ favorizeaz\ constitu]iile parlamentare, Balcanii (ca [i Rusia) tind mai mult c\tre un regim preziden]ial: România, Bulgaria [i Serbia au ]inut toate alegeri preziden]iale directe. Unii v\d `n asta un semn al nostalgiei secrete pentru zilele fostului secretar general – `n special datorit\ faptului c\ un num\r considerabil de fo[ti secretari generali, de la s`rbul Milo[evici la ucraineanul Kravciuk, au putut r\m`ne la putere datorit\ votului universal. (Succesul lor poate fi atribuit, de asemenea, vastei fragment\ri a c`mpului politic [i abilit\]ii r\m\[i]elor aparatcicilor comuni[ti de a se transforma `n promotori ai na]ionalismului.) Folosirea reprezent\rii propor]ionale (RP), desigur, `nt\re[te fragmentarea politic\. C`nd un sistem totalitar piere, RP, f\r\ `ndoial\, este destinat\ s\ se bucure de un moment de preferin]\. Primele alegeri se aseam\n\ mult cu un recens\m`nt: fiecare grup simte nevoia de a se identifica, a se delimita [i a fi luat `n considerare, iar oamenii a[teapt\ ca parlamentul s\ reflecte c`t se poate de fidel structura societ\]ii. Existen]a unor importante minorit\]i etnice `n majoritatea ]\rilor est-europene este un argument `n plus `n favoarea RP. Ar fi dificil de integrat din punct de vedere politic minoritatea maghiar\ din România [i Slovacia sau minoritatea turc\ din Bulgaria, f\r\ a recurge `n vreun fel la principiul propor]ionalit\]ii. Aceast\ preferin]\ pentru RP (cu excep]ia Ungariei), ca [i preferin]a pentru preziden]ialism îi îngrijoreaz\ din c`nd `n c`nd pe exper]ii occidentali, care v\d

BLUES-UL POSTTOTALITAR

259

uneori aici pericolul unei democra]ii sl\bite de fragmentare politic\, iar alteori descoper\ tenta]ia autoritar\. Pericolul [i tenta]ia exist\, dar modelele [i standardele occidentale nu se pot transfera cu u[urin]\ `n Est. Stricta separa]ie a puterilor din America, setul de reguli care `mpiedic\ acapararea unei puteri excesive (checks and balances) func]ioneaz\ pentru c\ actorii politici [i societatea `n general au interiorizat o anumit\ cultur\ politic\ [i juridic\ care, este de `n]eles, lipse[te `n zonele abia ie[ite dintr-o jum\tate de secol de comunism. Democra]ia britanic\ este admirat\ de la mare distan]\ – cl\direa parlamentului maghiar din Budapesta, construit\ la sf`r[itul secolului trecut, este o copie a Palatului Westminster de la Londra. Totu[i, cum se poate transplanta ceva care se bazeaz\ pe mii de ani de tradi]ie [i pe o constitu]ie nescris\? Modelul iacobin francez, care `i confer\ pre[edintelui puterea principal\, pare s\ îi inspire pe unii adep]i ai politicii de putere, `n special `n Balcani – nu neap\rat pe democra]i. Ace[tia din urm\ prefer\ sistemul german, care nu numai c\ este cel mai apropiat din punct de vedere geografic de lumea postsovietic\, dar constituie, de asemenea, un exemplu de succes al unei democra]ii care a ap\rut din ruinele totalitarismului. Sistemul ei electoral (RP cu un prag de 5 procente pentru intrarea `n parlament [i o cot\ de corec]ie a majorit\]ii), autonomia regional\ acordat\ landurilor [i rolul important jucat de Curtea Constitu]ional\ Federal\ – toate aceste elemente `i pot inspira pe constitu]ionali[tii postcomuni[ti.

Ce rezerv\ viitorul? ~n cartea sa, The Third Wave, Samuel P. Huntington plaseaz\ evolu]iile democratice est-europene `ntr-un context comparativ global 13. Pentru Europa Central\ [i de Est, primul val de democratizare a `nceput `n 1848 [i a culminat o dat\ cu sf`r[itul primului r\zboi mondial. Al doilea val (dup\ 1945) a atins puterile Axei, `n timp ce cealalt\ Europ\ a c\zut sub totalitarism. Al treilea val, inaugurat de revolu]ia portughez\ [i de c\derea franchismului `n Spania, la mijlocul anilor ’70, a fost prelungit de bre[ele democratice din America Latin\ [i Asia [i a atins Europa Central\ [i de Est `ncep`nd cu 1989. ~ntr-o viziune comparativ\, se pot examina factorii care influen]eaz\ apari]ia [i perspectivele tranzi]iilor care s`nt acum `n curs: (1) contextul interna]ional: a fost favorabil de la Gorbaciov `ncoace, dar va r\m`ne astfel?; (2) situa]ia economic\: o economie bazat\ pe pia]\ este o condi]ie necesar\, dar nu [i suficient\ pentru democra]ie, care nu a reu[it niciodat\ `n mijlocul dezastrului economic; (3) condi]iile sociale: „F\r\ burghezie nu exist\ democra]ie”, dup\ formularea lui Barrington Moore; cu toate acestea, de[i pentru rena[terea societ\]ii civile

260

JACQUES RUPNIK

este nevoie poate de decenii, democra]ia trebuie s\ c`[tige teren aici [i acum; (4) `n sf`r[it, domeniul cultural: toate institu]iile democratice men]ionate p`n\ acum nu au nici o [ans\ s\ prind\ r\d\cini dec`t `n cazul `n care se dezvolt\ o cultur\ politic\ democratic\ `mp\rt\[it\ de to]i, at`t la nivelul elitei, c`t [i al societ\]ii `n general. Aceast\ list\ de condi]ii nu este exhaustiv\, dar ea arat\ c\ distinc]ia `ntre tranzi]ia din Europa Central\ postcomunist\ [i cea din Europa de Sud-Est a `nceput cu 20 de ani `n urm\ (`n ce prive[te pia]a [i societatea civil\). Ne ajut\, de asemenea, s\ evalu\m riscul unor reveniri. Huntington remarc\ faptul c\ fiecare val de democratizare a fost urmat de un reflux. ~n mod sigur, nu exist\, totu[i, nici o primejdie ca fostul regim comunist s\ se reimpun\. Dac\ ex-comuni[tii (converti]i acum la „social-democra]ie”) c`[tig\ voturi `n Polonia sau Ungaria, acest lucru se `nt`mpl\ exact pentru c\ ei nu mai `ntruchipeaz\ amenin]area unei re`ntoarceri a totalitarismului. Alte pericole autoritare sau na]ionaliste s`nt, totu[i, `n mod sigur prezente, `n special `n Rusia sau `n Balcani. C`teva scenarii de viitor pot fi anticipate, regiune cu regiune: (1) democra]ia pare s\ fie pe cale de a se consolida `n Europa Central\ (Polonia, Ungaria, Slovenia [i Republica Ceh\ – cazul Slovaciei r\m`ne nesigur `n urma re`ntoarcerii la putere a lui Valdimir Meèiar); (2) `n Balcani [i `n Rusia, o tranzi]ie incomplet\ creeaz\ regimuri na]ional-populiste. Serbia reprezint\ versiunea extrem\ a unei tranzi]ii de la un regim totalitar la unul autoritar, cu un interludiu efemer de democratizare [i cu na]ionalismul etnic drept nou\ ideologie dominant\; (3) Þ\rile Baltice se apropie de modelul central-european. Majoritatea celorlalte republici sovietice s`nt mai aproape de modelul balcanic. Bulgaria [i Slovacia pot merge `n oricare dintre aceste direc]ii. Europa Central\ [i de Est trebuie s\ construiasc\ foarte repede ceea ce Occidentului i-a luat mult timp s\ fac\. Acesta este un experiment f\r\ precedent [i care nu are loc `ntr-o izolare de laborator (unde exist\ r\gazul de a observa [i a perfec]iona teoriile legate de democra]ie). Aceasta nu se datoreaz\ numai faptului c\ a disp\rut Cortina de Fier, l\s`nd `ntreg continentul expus consecin]elor destabilizatoare care ar decurge `n mod sigur din orice impediment serios `n tranzi]ia democratic\ din cealalt\ Europ\, dar [i faptului c\ dificult\]ile [i crizele noilor democra]ii nu ne s`nt str\ine nou\, `n Vest. Mic[orarea spa]iului public, slaba participare politic\, ne`ncrederea din ce `n ce mai mare `n partide [i politicieni [i `ncrederea ratat\ `n institu]iile parlamentare s`nt probleme comune ale democra]iilor consacrate. Ar trebui oare s\ vedem acest lucru ca pe un semn c\ Europa Central\ este la limita inferioar\ a „normalit\]ii” democratice occidentale? Sau ar trebui s\ ne cutremur\m la g`ndul c\ exist\ o paralel\, o leg\tur\ profund\ `ntre crizele politice din societ\]ile predemocratice ale Estului postcomunist [i societ\]ile postdemocratice ale Vestului?

BLUES-UL POSTTOTALITAR

261

Note Sursa: Reprodus cu permisiunea editorului din Journal of Democracy 6:2 (aprilie 1995): 61-73. Traducere din francez\ de Deborah M. Brissman. Copyright © 1995 Johns Hopkins University Press. 1. Václav Havel, Letní pøemitání (Praga: Odeon, 1991), p. 95. Publicat\ `n limba francez\ ca Méditations d’été (Paris: Editions Aube, 1992) [i `n englez\ ca Summer Meditations (New York: Vintage Books, 1993). 2. Ralf Dahrendorf, Reflections on the Revolution in Europe (Londra: Chatto and Windus, 1990). 3 François Furet, L’énigme de la désagrégation communiste (Paris: Fondation Saint-Simon, 1990). Vezi [i cartea lui, Le passé d’une illusion (Paris: Calmann-Levy, 1995). 4. Voitìch Cepl, „Ritual Sacrifices”, East European Constitutional Review 1 (prim\vara 1992): 24-5. 5. Andrew Arato, „Dilemmas Arising from the Power to Create Constitutions in Eastern Europe”, Cardozo Law Review 3-4 (ianuarie 1993): 661-690. 6. András Sajo, „The Arrogance of Power”, East European Reporter 7 (mai/iunie 1992): 46. 7. Marcin Król, „L’autre bicentennaire”, Belvédere 1 (aprilie/mai 1991): 84-90. 8. Sajo, „The Arrogance of Power”, p. 47. 9. Juan Linz [i Alfred Stepan, „Political Identity and Electoral Sequence”, Daedalus 121 (prim\vara 1992): 123-139. 10. Marie Mendras (ed.), Un état pour la Russie (Brussels: Complexe, 1992). Vezi [i Georges Nivat, „Russie: Le deuil de l’empire”, `n Jaques Rupnik (ed.), Le déchirement des nations (Paris: Seuil, 1995), pp. 59-76. 11. Juan J. Linz, „Transitions to Democracy”, Washington Quarterly 13 (vara 1990): 153-154. 12. Václav Havel, interviu luat de autor, `n Politique internationale 58 (iarna 1993): 13. 13. Samuel P. Huntington, The Third Wave: Democratization in the late Twentieth Century (Norman, OK: University of Oklahoma Press, 1993).

13 RESTAURA}IA DE CATIFEA Adam Michnik Contribu]ia lui Adam Michnik at`t la teoria, c`t [i la practica disiden]ei `n Europa Central\ [i de Est nu poate fi supraestimat\. Cartea sa, Letters from Prison (Los Angeles [i Berkeley, CA: University of California Press, 1985, traducere de Maya Latynski) a fost `n mod justificat celebrat\ ca o contribu]ie esen]ial\ la formularea strategiei opozi]ioniste care a dus, `n final, la sf`r[itul comunismului `n Polonia [i `n `ntreaga regiune. ~n acest eseu, Michnik discut\ soarta revolu]iei dup\ victoria for]elor anticomuniste [i dilemele etice generate de `ntoarcerea la putere a fostelor partide comuniste. Opun`ndu-se at`t fundamentali[tilor din tab\ra revolu]ionar\, c`t [i celor din tab\ra ex-comunist\, Michnik sugereaz\ c\ restaura]iile s`nt consecin]ele inevitabile ale refuzului de a dezl\n]ui teroarea. Cu alte cuvinte, jocul democratic este suficient de permisiv pentru ca ex-comuni[tii s\ se poat\ folosi de acesta pentru a ob]ine victorii electorale [i a se re`ntoarce `n pozi]ii guvernamentale. Primul punct este c\ fo[tii conduc\tori nu se `ntorc la putere prin vechile mijloace (prin lovituri de stat [i dispre] fa]\ de lege), ci pe o cale procedural\. Al doilea este c\ `ntreaga lor concep]ie comunist\ s-a schimbat fundamental. Politicienii postcomuni[ti din ]\ri ca Ungaria [i Polonia, argumenteaz\ Michnik, nu manifest\ zel ideologic [i nu inten]ioneaz\ s\ construiasc\ utopia lipsit\ de clase. Marxismul a `ncetat de mult\ vreme s\ le mai inspire ac]iunile: departe de a favoriza restaura]ia unor economii de comand\, planificate centralizat, ace[ti oameni s`nt suporteri fermi ([i beneficiari) ai pie]elor deschise. Michnik face apel la o atitudine r\bd\toare [i tolerant\ fa]\ de restaura]ie. El se opune logicii excluderii [i avertizeaz\ `mpotriva tenta]iilor neo-iacobine ale revolu]ionarilor radicali, pentru care nimic nu este de ajuns `n afara unei anihil\ri politice complete a fo[tilor comuni[ti. ~n obi[nuitul s\u stil sc`nteietor, Michnik `i nume[te pe ace[ti fundamentali[ti „anticomuni[ti cu fa]\ bol[evic\”. ***

RESTAURA}IA DE CATIFEA

263

C`nd citesc `n presa polonez\ despre „`ntoarcerea comunismului”, m\ g`ndesc uneori c\ ar merita s\ ne imagin\m o restaura]ie real\ a sistemului comunist. B\t\ile `n u[\ `n zorii zilei. Declararea legii mar]iale, dizolvarea parlamentului, lichidarea partidelor politice, confiscarea ziarelor, cenzura, grani]ele `nchise, mii de aresta]i, procese [i sentin]e. Iar la radio, repetat de nenum\rate ori, un discurs al Conduc\torului despre necesitatea de a avea „lege, ordine [i disciplin\”. De un an deja, o coali]ie de partide postcomuniste guverneaz\ Polonia. O coali]ie similar\ guverneaz\ Lituania. Iar `n Ungaria partidul ex-comunist a c`[tigat de cur`nd alegerile. Cu toate acestea, nic\ieri nu s-au `ntors comuni[tii. Atunci, ce semnifica]ie au aceste „`ntoarceri”? ~n Polonia [i `n alte ]\ri din regiune a avut loc o revolu]ie: sistemul de dictaturi totalitare din domeniul politic, economic [i din ordinea interna]ional\ a fost r\sturnat. Din fericire, aceasta s-a realizat – `n Polonia datorit\ acordurilor mesei rotunde – f\r\ baricade [i ghilotine. A fost, dup\ formularea atît de inspiratã a lui Václav Havel, o „revolu]ie de catifea”. Dar orice revolu]ie – chiar [i una de catifea – are o logic\ proprie. Ea treze[te speran]e [i visuri pe care nu le poate satisface niciodat\. Prin urmare, ea trebuie s\-[i radicalizeze propriul s\u limbaj, s\-[i devoreze copiii, s\-i elimine pe modera]i din r`ndurile sale, s\ decreteze „acceler\ri”, lustra]ii [i epur\ri succesive. Revolu]ia este pentru totdeauna neterminat\. De aceea produce frustrare [i am\r\ciune. Cineva trebuie f\cut responsabil pentru faptul c\ mana nu a c\zut din cer. Revolu]ia `i descoper\ pe cei vinova]i. Mai `nt`i pe oamenii vechiului regim, apoi pe ap\r\torii acestuia [i, `n final, pe propriii s\i lideri. Tab\ra revolu]ionar\ `[i are `ntotdeauna „modera]ii” [i „extremi[tii” ei. Primii vor s\ apere libertatea `n numele statului constitu]ional [i al suprema]iei legii; ceilal]i cred c\ ap\rarea libert\]ii `nseamn\ anihilarea du[manilor libert\]ii – adic\ a oamenilor vechiului regim. Acesta este singurul lor mod de a-[i manifesta grija pentru bun\starea celor nedrept\]i]i [i umili]i care au declan[at revolu]ia. ~n fond, eliberarea de dictatur\ a adus libertate [i fericire numai c`torva. Majoritatea, l\sa]i `n s\r\cie [i disperare, nu s-au bucurat de fructele victoriei. Potrivit acestei majorit\]i, revolu]ia a fost tr\dat\ de „modera]i” – majoritatea trebuie s\ se elibereze `nc\ o dat\. Din acest motiv s`nt necesare „accelerarea” [i „`mplinirea revolu]iei”. Pentru ca acestea s\ fie realizate, jocul bazat pe principiul supremaþiei legii trebuie s\ `nceteze. S`nt necesare decizii clare [i ferme: `n privin]a oamenilor vechiului regim trebuie aplicat\ justi]ia revolu]ionar\, din moment ce nici o alt\ justi]ie nu este relevant\. Aparent, regele Bourbon a fost judecat pentru complicitate cu inamicul dar, `n realitate, a fost judecat pentru c\ era rege. Execu]ia lui Ludovic al XVI-lea a fost o sentin]\ dat\ monarhiei, „aceast\ crim\ intrinsec\”, dup\ cum a definit-o Saint-Just. ~n numele acestei logici, Constitu]ia a pierdut `n fa]a Revolu]iei.

264

ADAM MICHNIK

„Comparat\ cu imensa suferin]\ a marii majorit\]i a popula]iei”, dup\ cum caracterizeaz\ Hannah Arendt g`ndirea lui Robespierre, „impar]ialitatea justi]iei [i a legii, aplicarea acelora[i reguli pentru cei ce dorm `n palate ca [i pentru cei ce dorm sub podurile Parisului au sem\nat cu o fars\”. ~nainte, ]elul era garantarea libert\]ii cet\]enilor prin constitu]ie; acum ]elul a devenit dreptatea [i bun\starea oamenilor. Un ]el astfel definit divide `n mod evident tab\ra revolu]ionar\: „modera]ii” [i „extremi[tii” `ncep s\ se perceap\ unii pe al]ii ca du[mani. Acest conflict sf`[ie [i epuizeaz\ revolu]ia. O mai poate salva ceva? Da – un salvator, care, lichid`nd ambele tabere, `[i caut\ armura [i limbajul dictatului. Dar `l vor urma oare masele pe acel lider? Sau vor alege mai cur`nd restaura]ia? Aceea[i ghilotin\ a t\iat capul regelui, al lui Danton [i, `n final, al lui Robespierre. Revolu]ia poate ceda locul terorii. O poate, de asemenea, evita, dar atunci trebuie s\ favorizeze restaura]ia. Revolu]ia, oricare ar fi ea, fie culmineaz\ prin dictatur\, fie atrage dup\ sine o restaura]ie. Revolu]ia de catifea din Polonia a dat na[tere restaura]iei de catifea. O restaura]ie nu `nseamn\ niciodat\ `ntoarcerea vechiului regim [i a vechii ordini. Restaura]ia este o reac]ie fa]\ de revolu]ie, un acces al revenirii celor de alt\dat\, a vechilor simboluri, tradi]ii, obiceiuri. Revolu]ia alimenteaz\ promisiunea unei Mari Schimb\ri; restaura]ia promite revenirea „zilelor bune de alt\dat\”. Dar restaura]ia, ca [i revolu]ia, aduce `n mod inevitabil dezam\gire. Lumea se bucur\ la `nceput. Umili]i de revolu]ie, oamenii vechiului regim tr\iesc un moment de u[urare [i de glorie. Justi]ia a fost `nf\ptuit\. Revolu]ionarii autoproclama]i predau puterea. Mul]imile loiale `i `nt`mpin\ cu bucurie pe monarhul legitim [i pe suita sa. Regali[tii se str\duiesc s\ se `ntreac\ unii pe al]ii `n declara]ii bine-g`ndite. „Ultra-regaliºtii” s`nt gata s\ ocupe posturile. ~ns\ cur`nd devine evident c\ printre senatorii care l\udau Casa Stuar]ilor sau a Bourbonilor exist\ mul]i care au votat alt\dat\ pentru execu]ia lui Carol I sau Ludovic al XVI-lea. De aceea, „ultra-regaliºtii” cer epur\ri, restituirea propriet\]ilor, pedepsirea [i umilirea oamenilor revolu]iei. Monarhul legitim, `ntors din exil pentru a primi tronul, pronun]\ memorabilele cuvinte „Domnilor, nimic nu s-a schimbat. Avem doar un francez `n plus”. Dup\ cum a observat unul dintre martorii vremii: „Maniera relaxat\, tonul monden, demnitatea prietenoas\, `n pronun]at contrast cu atitudinea dominatoare, cu m`ndria [i cu r\spunsurile trufa[e ale lui Napoleon, au f\cut o ad`nc\ impresie asupra celor prezen]i. Ne sim]eam transporta]i `ntr-o alt\ lume. Ne `ntorceam la guvernarea paternalistã”. Cu toate acestea, chiar acela[i martor – Talleyrand – remarca: „foarte cur`nd au `nceput denun]urile, zelul pref\cut, resentimentele, parada exagerat\ a devo]iunii... O mul]ime de instigatori [i comploti[ti de toate nuan]ele s-au

RESTAURA}IA DE CATIFEA

265

`nghesuit `n palatul s\u. Fiecare dintre ei reinstaurase monarhia. Fiecare dintre ei cerea s\ fie recompensat pentru devotamentul s\u [i pentru serviciile aduse. Toate posturile aveau nevoie de oameni noi. La `nceput regele `nsu[i a fost `mpotriva unor asemenea regl\ri de conturi: «Domnilor,» le-a spus «ultra-regaliºtilor», «v\ `ndemn [i v\ oblig s\ g\si]i c`t mai pu]ini vinova]i posibil»”. Dar acest lucru nu a satisf\cut pe toat\ lumea. Cur`nd a ap\rut critica fa]\ de atitudinea moderat\. „Ultra-regaliºtii” au solicitat m\suri mai radicale [i pedepsirea just\ a r\uf\c\torilor revolu]ionari. Restaura]ia a continuat s\ piard\ din sus]in\tori, `n timp ce ap\r\torii revolu]iei pierdute [i-i rec`[tigau. Pentru c\, exact `n acela[i fel `n care revolu]ia a e[uat mai devreme `n a-[i ]ine promisiunile, restaura]ia nu [i le-a putut ]ine mai t`rziu pe ale ei: pacea [i ordinea zilelor bune de alt\dat\ nu au revenit. Pentru un mare num\r dintre cei care au votat pentru SLD [i PSL [ambele forma]iuni ale fo[tilor comuni[ti din Polonia], acest an de guvernare a coali]iei a lini[tit lucrurile. A disp\rut frica fa]\ de nebunia decomuniz\rii [i lustra]iei, o dat\ cu teama c\ acei care i-au numit pe cei din PZPR [Partidul Muncitoresc Unit Polonez] „tr\d\tori pl\ti]i” [i „lachei ai Rusiei” [i care l-au comparat cu [Partidul Nazist German] [i cu popula]ia Volksdeutsche, care i-a sus]inut pe nazi[ti `n ]\rile ocupate, vor fi dispre]ui]i [i discrimina]i. Acum, apartenen]a anterioar\ la PZPR a `ncetat s\ mai fie ceva de ru[ine, datorit\ activit\]ii sus]inute a celor mai „turba]i” militan]i din tab\ra Solidarit\]ii. Frica de schimbare care a adus succesul SLD [i PSL a condus la `ncetinirea ritmului privatiz\rii [i al reformei privind autonomia local\, la reintroducerea centraliz\rii [i a monopolului de stat, la cre[terea tarifelor protec]ioniste, a subsidiilor pentru `ntreprinderile falimentare [i a creditelor pentru fermele neproductive. Decizia majorit\]ii parlamentare privind concordatul cu Vaticanul [i avortul a dat o lovitur\ prestigiului Bisericii catolice. Cu toate acestea, pentru majoritatea absolut\ a electoratului SLD [i PSL, ultimul an a adus dezam\gire. Zilele bune de alt\dat\ nu au revenit: statul bun\st\rii sociale, o economie f\r\ [omaj, sta]iuni pentru vacan]e gratuite destinate angaja]ilor, educa]ie [i servicii medicale gratuite. Vremea acelui egalitarism specific – c`nd munca de proast\ calitate era pl\tit\ cu un salariu prost [i `ns\[i ideea unei averi personale era eradicat\ ca o relicv\ d\un\toare a capitalismului – nu a revenit. Restaura]ia, exact ca [i revolu]ia, are aripa ei moderat\ [i extremi[tii sau „ultra-regaliºtii” ei. Modera]ii vor s\ schimbe logica legisla]iei statului democratic [i a economiei de pia]\ astfel `nc`t ei s\ devin\ beneficiarii acestora. Totu[i, ei nu vor plutoane de execu]ie, epur\ri masive, cenzur\, grani]e `nchise, dictatur\ [i na]ionalizarea `ntreprinderilor. Extremiºtii, pe de alt\ parte, nutresc dorin]a de r\zbunare [i resping reforma. Extremiºtii, profit`nd de climatul anticlerical

266

ADAM MICHNIK

`n cre[tere, doresc umilirea Bisericii. Extremiºtii s`nt periculo[i – nu este greu s\ ne d\m seama de acest lucru. Cu toate acestea, nici una dintre aceste observa]ii nu justific\ teza recomuniz\rii [i a revenirii Republicii Populare Polone. Talleyrand, teoreticianul restaura]iei moderate, [i-a definit punctul de vedere `n Memorial for a Monarch [Epitaf pentru un monarh]: „C`nd sentimentele religioase erau puternic `ntip\rite `n sufletele oamenilor [i le influen]au profund con[tiin]ele, oamenii puteau crede c\ puterea unui conduc\tor era o emana]ie divin\... ~ns\, `n vremuri `n care aceste sentimente au l\sat pu]ine urme, c`nd leg\tura religioas\, dac\ nu este rupt\, este cel pu]in sl\bit\ serios, nu se mai vrea ca acest lucru s\ fie recunoscut ca surs\ de legitimitate. Ast\zi, opinia popular\... spune c\ guvernele exist\ numai pentru popor. Din aceast\ opinie rezult\ concluzia inevitabil\ c\ puterea legitim\ este cea care garanteaz\ cel mai bine pacea [i prosperitatea poporului. Prin urmare, reiese c\ singura putere legitim\ este cea care exist\ deja de mul]i ani... Dar dac\, printr-un joc al sor]ii, se na[te ideea c\ abuzurile acelei puteri `i dep\[esc binefacerile, legitimitatea va fi perceput\ `n consecin]\ ca o himer\. Aceast\ situa]ie ar putea fi `nc\ satisf\c\toare – `ns\ este necesar, de asemenea, ca legitimitatea s\ se constituie astfel `nc`t toate motivele de nelini[te pe care le-ar putea provoca s\ fie eliminate. A o constitui astfel este, `n mod egal, `n interesul conduc\torului [i al supu[ilor s\i; pentru c\ ast\zi puterea absolut\ ar fi o povar\ la fel de mare pentru cel care o st\p`ne[te, ca [i pentru cei pe care `i conduce”. Talleyrand avea dreptate, dar a trebuit s\-[i dea demisia. Au c`[tigat al]ii, cei cu vederi mai radicale. Restaura]ia francez\ lua calea r\zbun\rii [i represiunii. Acei oameni au condus Fran]a c\tre o nou\ revolu]ie. Semnul distinctiv al unei restaura]ii este sterilitatea. Sterilitatea guvern\rii, lipsa de idei, lipsa de curaj, osificarea intelectual\, cinismul [i oportunismul. Revolu]ia a `nsemnat grandoare, speran]\ [i primejdie. A fost o epoc\ de eliberare, riscuri, visuri m\re]e [i pasiuni modeste. Restaura]ia reprezint\ calmul unui lac mort, o pia]\ de intrigi m\runte [i ur`]enia mitei. François René, viconte de Chateaubriand, a fost inamicul revolu]iei [i al lui Napoleon. El a dorit cu ardoare restaura]ia [i a f\cut multe pentru aceasta. ~n acela[i timp `ns\, el i-a denumit pe oamenii revolu]iei „gigan]i `n compara]ie cu parazi]ii m\run]i care au ap\rut dintre noi”. El remarca: „A dec\dea de la Bonaparte [i Imperiu la ceea ce a urmat a `nsemnat a dec\dea de la fiin]\ la nimicnicie, din v`rful muntelui `n abis... Genera]iile mutilate, f\r\ credin]\, dedicate unei nimicnicii pe care o iubesc, s`nt incapabile s\ d\ruiasc\ nemurirea; ele nu au puterea s\ aduc\ glorie: dac\ `]i pleci urechea spre buzele lor, nu vei auzi nimic, nici un sunet nu vine dinspre inima mor]ilor”. El nutrea dispre] pentru epoca restaura]iei [i pentru oamenii acesteia: cum s\-l „citezi pe Ludovic al XVIII-lea dup\ ~mp\rat”? Despre Camera Pairilor a

RESTAURA}IA DE CATIFEA

267

scris: „Pentru aceast\ adunare de oameni, r\m\[i]e uscate ale vechii monarhii, Revolu]ia [i Imperiul, orice merge dincolo de platitudini seam\n\ a nebunie”. Nu trebuie ca revolu]ia Solidarit\]ii s\ mai plac\ [i este u[or s\ fie criticat\. Exist\ multe critici la adresa lui Wa³êsa [i Mazowiecki, Bielecki [i Suchocka, Geremek [i Kuroñ. Nu s`nt scuti]i nici Balcerowicz [i Lewandowski, Skubiszewski [i Rokita. Am colec]ionat `ntreg repertoriul de atacuri `mpotriva ziarului Gazeta Wyborcza, iar eu `nsumi nu i-am iertat pe fra]ii Kaczynski, pe Olszewski sau pe Macierewicz. Multe dintre acele critici au fost justificate. ~ns\ to]i acei oameni, printre gre[eli, inconsecven]e, decizii pripite [i argumente demoralizante, au fost cei care au realizat ]elul istoric al revolu]iei anticomuniste din Polonia. O dat\ cu aceast\ revolu]ie, vremea Solidarit\]ii [i a lui Wa³êsa a trecut. Marele mit s-a transformat `ntr-o caricatur\. Mi[carea pentru libertate a degenerat `n arogan]\ zgomotoas\ [i l\comie. Cur`nd dup\ propria-i victorie, ea [i-a pierdut instinctul de autoconservare. Din acest motiv forma]iunile post-Solidaritatea au pierdut ultimele alegeri pentru parlament. Permite]i-ne s\ subliniem urm\torul lucru: nu conteaz\ at`t de mult faptul c\ partidele postcomuniste au c`[tigat, c`t faptul c\ partidele post-Solidaritatea au pierdut. Ele s`nt incapabile s\ constituie o coali]ie preelectoral\ elementar\ – o necesitate evident\ pentru oricine a citit legea electoral\ – pentru c\ s`nt `mpotmolite `n meschin\rie [i lips\ de imagina]ie. Mul]umit\ acestei situa]ii, partidul care a primit 20 de procente din voturi a c`[tigat o victorie fenomenal\. Acum, `n fa]a restaura]iei care, de[i de catifea, se `ntinde, partidele opozi]iei anticomuniste, care au pierdut, trebuie s\ `nceap\ o evaluare critic\. Nu exist\ `ns\ nimic care s\ sugereze c\ un asemenea proces ar avea loc. ~n afara c`torva excep]ii, auzim `nc\ sunetul unor cuvinte obosite [i al unor fraze epuizate, o melodie pe care nimeni nu mai e dispus s\ o asculte. Oamenii Poloniei comuniste au revenit la putere. ~n ce fel difer\ ei de oamenii Solidarit\]ii? Oamenii Solidarit\]ii erau de toate felurile: de[tep]i [i pro[ti, curajo[i [i pruden]i, mode[ti [i l\ud\ro[i. Ceea ce aveau ei `n comun `ns\ a fost sentimentul c\, `n urm\ cu c`tva timp, au luat decizia de a urma `n via]\ o cale mai dificil\. Amintirea acelei decizii le-a insuflat un sentiment de demnitate [i m`ndrie, capacitatea de a ac]iona `n maniere necompromi]\toare [i neoportuniste. De obicei le lipsea experien]a, o lips\ care putea duce fie la amatorism, fie la libertatea imagina]iei. Totu[i politica nu a reprezentat numai un joc pentru ei, ci o alegere care impunea un risc real – chiar dac\, ulterior, mul]i dintre ei au devenit juc\tori de cea mai proast\ reputa]ie. Oamenii Poloniei comuniste s`nt, de asemenea, de toate felurile: de[tep]i [i pro[ti, mode[ti [i l\ud\ro[i. Dar `ntreaga lor experien]\ a fost diferit\, construit\ pe supunerea fa]\ de al]ii, pe obedien]\, pe capacitatea de adaptare conformist\.

268

ADAM MICHNIK

Oamenii Solidarit\]ii au avut [i calit\]ile, [i defectele revolu]ionarilor sau ale reformatorilor care revolu]ioneaz\ vremurile `n care tr\iesc. Oamenii Poloniei comuniste au toate tr\s\turile birocra]ilor rutina]i. Oamenii Solidarit\]ii au luat deseori decizii riscante [i gre[ite; oamenilor Poloniei comuniste le-ar pl\cea cel mai mult s\ nu ia nici o decizie, cu excep]ia celor privind personalul. ~n concordan]\ cu regula potrivit c\reia „cadrele decid totul”, oamenii Poloniei comuniste au acordat cu consecven]\ toate posturile `n conformitate cu ierarhia interioar\ de partid. Numai c`]iva pa[i `i despart de distribuirea de prime [i privilegii. Oamenii Solidarit\]ii au `mpins roata istoriei `nainte; oamenii Poloniei comuniste nu au `mpins-o `napoi, dar o fr`neaz\ cu `nc\p\]`nare. Nu `mi place restaura]ia, detest etica [i estetica ei, superficialitatea [i mojicia ei. Cu toate acestea, restaura]ia de catifea nu poate fi respins\ pur [i simplu. Ea trebuie domesticit\. Trebuie negociat cu ea cum ai negocia cu un adversar sau cu un partener. Trebuie impregnat\ cu valorile revolu]iei democratice de catifea. De[i dãunãtoare, logica restaura]iei este mai bun\, la urma urmei, dec`t logica iacobin-bol[evic\ a epur\rilor, r\zbun\rilor sau ghilotinei. O restaura]ie consecvent\ este cenuºie din cauza plictiselii, o revolu]ie consecvent\ este ro[ie din cauza s`ngelui. Restaura]iile, de asemenea, s`nt uneori s`ngeroase, dar forma lor depinde [i de strategia oponen]ilor lor. Dac\ oamenii revolu]iei ajung la violen]\ [i anun]\ r\zbun\ri, restaura]iile vor face uz de acelea[i arme. Aceasta se `nt`mpl\ atunci c`nd c`[tig\ „extremiºtii”, ca Ziuganov, liderul postcomuni[tilor ru[i. Din acest motiv trebuie s\ fie privite cu aten]ie m`inile restaura]iei [i nu s\ i se `ntoarc\ spatele. Brauzauskas, Horn [i Pawlak s`nt mai buni, la urma urmei, dec`t anticomuni[tii cu fa]\ bol[evic\. Nu trebuie uitat faptul c\, de[i restaura]iile nu aduc `napoi vechea ordine, ele pot s\ cangreneze democra]ia. ~n definitiv, nu este posibil\ nici o `ntoarcere la comunism, nici la Solidaritate. Intr\m `ntr-o epoc\ nou\, `ntr-o lume de noi conflicte [i noi diviz\ri. Wa³êsa [i Pawlak s`nt am`ndoi semne ale nostalgiei faþã de trecut, fie pentru Republica Popular\ Polon\, fie pentru Solidaritatea. Cine reprezint\ ast\zi semnul viitorului? Oarecum cu sfial\, m\ g`ndesc la anumi]i politicieni distin[i ai ex-opozi]iei comuniste, la oameni ai Bisericii [i ai forma]iunilor postcomuniste, pe care odinioar\ totul `i separa [i pe care ast\zi `i mai separ\ `nc\ multe lucruri. Totu[i, ei `mp\rt\[esc o anume perspectiv\ asupra realit\]ii: privesc spre viitor. ~n fa]a tenta]iilor amenin]\toare ale lumii contemporane, `n fa]a r\zboaielor [i a urii de clas\, etnice [i religioase, acei oameni propun o discu]ie despre o Polonie obi[nuit\ `ntr-o Europ\ obi[nuit\.

RESTAURA}IA DE CATIFEA

269

Acest proiect este lipsit de utopia care a `nso]it de obicei marile momente de r\scruce. {i totu[i, tocmai acest proiect a reprezentat visul utopic al c`torva genera]ii de polonezi.

Not\ Sursa: Reprodus cu permisiunea autorului. Publicat ini]ial `n polonez\ `n Gazeta Wyborcza, `n septembrie 1993. Versiunea englez\ (traducere de Elzbieta Matynia) a fost publicat\ `n Bulletin of the East and Central Europe Program of the New School for Social Research (octombrie 1994).

14 VECINII LUI KAFKA  : ~NSEMN|RILE DIN UNDERGROUND ALE UNUI INTELECTUAL Mircea Mih\ie[ Articolul scriitorului [i criticului român Mircea Mih\ie[ a fost scris `n 1992, cu c`]iva ani `nainte ca alegerile de cotitur\ din noiembrie 1996 s\ fie c`[tigate de for]ele democratice. Eseul lui Mih\ie[ red\ descurajarea intelectualilor critici din ]ara sa [i `ntristarea celor care speraser\ c\ ie[irea din despotismul lui Nicolae Ceau[escu va `nsemna sf`r[itul comunismului. Dintre toate revolu]iile est-europene, numai cea român\ a fost violent\. {i numai `n România fostul dictator comunist a fost judecat `n grab\ [i executat. ~n România [i `n str\in\tate au fost mul]i aceia care au crezut c\ circumstan]ele vor duce la apari]ia instantanee a celui mai ferm regim antitotalitar. ~n mod paradoxal, totu[i, guvernul post-1989 a fost format din fo[ti birocra]i de partid, care au f\cut tot ce le-a stat `n putin]\ pentru a `mpiedica o autentic\ ruptur\ cu trecutul. Contrastul prezentat `n acest eseu, `ntre Václav Havel [i Ion Iliescu (succesorul lui Ceau[escu), este deosebit de amar [i tulbur\tor: `n timp ce liderul ceh `ntruchipeaz\ cele mai bune tradi]ii ale disiden]ei, cariera [i concep]ia lui Iliescu `n ansamblu arat\ un angajament `nc\p\]`nat pentru autoritarismul leninist. Ilustr`nd decalajele regionale, care s`nt men]ionate [i `n contribu]ia lui Jacques Rupnik la volum, eseul lui Mih\ie[ personific\ [i imortalizeaz\ complexit\]ile politice imediate [i suferin]ele morale ale tranzi]iilor postcomuniste, adic\ post-1989. *** Am adunat `nsemn\ri din propria-mi clandestinitate. Ora[ul din care vin se afl\ `ntr-un spa]iu semi-imaginar, pe care l-a[ numi estul Europei Centrale. Iar eu s`nt o persoan\ m`ndr\ c\ a tr\it `n secolul de aur al lui Pericle. Din acest punct de vedere, eseul meu poate fi considerat o relatare despre via]a `n timpul neo-periclismului. Eseul meu, „Vecinii lui Franz Kafka”, este un studiu pe jum\tate turistic [i pe jum\tate politic. Ve]i vedea `n cur`nd de ce.

VECINII LUI KAFKA

271

Nu cu mult timp `n urm\, mi s-a `nt`mplat s\ petrec c`teva zile la Praga [i apoi c`teva zile `n Transilvania mea natal\. Experien]a mea – cea a unui turist doar – s-a dovedit a fi plin\ de surprize. Ea a l\murit, `ndeosebi, o serie de elemente necunoscute, `n mijlocul c\rora am tr\it de-a lungul ultimilor doi ani. F\r\ `ndoial\, Praga este unul dintre cele mai frumoase ora[e ale Europei. Perfect conservat, el domin\ centrul continentului, capitala de net\g\duit a Europei Centrale. ~ntre Franz Kafka [i Václav Havel, ora[ul s-a dovedit `ntotdeauna a fi un punct de iradiere pentru spiritualitatea european\. {i probabil c\ nu doar `nt`mpl\tor a fost adus Havel la Palatul Hradèany, reziden]a oficial\ a pre[edintelui Cehoslovaciei, care se afl\ la numai c`]iva pa[i de Uli]a de Aur unde, la num\rul 22, se g\se[te casa lui Kafka. Dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, socialismul de tip sovietic a triumfat `n Cehoslovacia, la fel cum s-a `nt`mplat [i `n România. ~n ambele ]\ri, trupele imperiului ro[u au blocat mecanismul natural al vie]ii sociale. Ca [i `n restul Europei Centrale [i de Est, soarele r\s\rea de la Moscova. {i totu[i, care s`nt originile talentului cehilor de a p\stra, nealterate, semnele distinctive ale trecutului? Prin ce miracol a reu[it Praga s\ supravie]uiasc\ t\v\lugului comunist, p\str`ndu-[i frumuse]ea? „Poate c\ cehii nu au avut niciodat\ banii lui Ceau[escu pentru a-[i distruge ora[ul”, a sugerat, cu umor negru, prietenul meu american, Jim Denton. Dar cehii au avut august 1968, c`nd s-au ridicat `mpotriva comunismului – anul 1968 c`nd, `n România, ca o reac]ie bizar\ la invazia Prag\i de c\tre sovietici, tinerii români s-au `nrolat, `n mas\ [i cu entuziasm, `n Partidul Comunist! Cehii au avut Carta 77; noi românii, cutremurul din 1977. Ei l-au avut pe Havel; noi, duetul Iliescu – Roman. Aceste lucruri nu se pot uita. Ele au impregnat fibra na]ional\; ele exist\ dincolo de sui[urile [i cobor`[urile istoriei. Spre deosebire de alte ]\ri din regiune, integrarea Cehoslovaciei `n Europa nu are nimic de-a face cu simplul bovarism politic. Cehoslovacia este `ntr-adev\r o parte a Europei, [i nu numai geografic. }ara se confrunt\ `n acest moment cu o serie de probleme, cum ar fi na]ionalismul. Dar aceste probleme reprezint\ o parte a mo[tenirii pe care sovieticii au l\sat-o peste tot. Le-a[ numi bolile care provin din absen]a dialogului. Incapabil\ de a protesta `n fa]a Marelui Frate, ]ara descoper\ abera]ii care ies la suprafa]\ abia acum, c`nd ochiul lui atoatev\z\tor s-a `nchis pentru o clip\. Dincolo de problemele inerente oric\rui stat aflat `n procesul de schimbare a regimului politic, Cehoslovacia respir\ un aer de normalitate care-l [ocheaz\ pe turistul care vine de la Dun\rea de Jos. {i totu[i, surpriza pe care am tr\it-o intr`nd `n contact cu o ]ar\ care [i-a rec`[tigat normalitatea nu este `n nici un caz mai mare dec`t [ocul readapt\rii la convulsiile l\sate acas\. Te `ntorci `ntr-o ]ar\ al c\rei pre[edinte [tie rezultatele oficiale ale unui referendum constitu]ional cu c`teva zile `nainte de a fi anun]ate oficial. Te `ntorci `ntr-o ]ar\ `n care acela[i

272

MIRCEA MIH|IE{

pre[edinte nesocote[te legile cu un dispre] asiatic, `ntr-o ]ar\ `n care constitu]ia a fost votat\, de[i marea majoritate a cet\]enilor nu [tiu pentru ce au votat; `ntr-o ]ar\ `n care b\tr`na mea m\tu[\, o monarhist\ `nfocat\, a spus „da” unei constitu]ii republicane pentru c\ i-au cerut cei de la televizor s\ fac\ astfel; `ntr-o ]ar\ `n care popula]ia rural\ a fost amenin]at\ cu perspectiva de a i se interzice s\ cumpere m`ncare din magazinele de stat dac\ nu voteaz\ pentru guvernul actual. C`t\ diferen]\ `ntre votul dat lui Havel de cet\]enii europeni ai Cehoslovaciei [i cel dat lui Ion Iliescu de v\rul meu de la ]ar\, din România! „Dar de ce?” am `ntrebat uimit, „nu ]i-ai dat seama `nc\, nici dup\ doi ani, cu cine ai de-a face?”. R\spunsul a venit ca un tr\znet: „Ne convine!”. „Ce vrei s\ spui?” „Iliescu nu ne va da afar\ din servicii, iar asta ne convine. Cu el, avem pace. L-ai v\zut pe liderul Partidului }\r\nesc, Ra]iu, cum a venit la votare, purt`nd costum popular [i papion. Vrei s\ a[tept\m dreptate de la el? Sau poate de la Rege, de fapt fostul rege, care vrea s\ `mpart\ ]ara c`rdului s\u de fete?” „Bine, dar ce are de-a face papionul lui Ra]iu cu democra]ia [i dreptatea?” am strigat aproape, indignat de toat\ aceast\ estetic\ vestimentar\ din mintea ]\ranului român. „Nou\ chiar ne-a pl\cut sub comuni[ti”, intervine m\tu[a mea. „Ne-am purtat foarte bine de grij\. Aveam tot ce ne trebuie. Iar acum Iliescu ne-a dat [i p\m`nt. Era mai bine la ferma colectiv\, totu[i.” Nu, nu exist\ nici o urm\ de suprarealism `n aceste dialoguri. Le-am transcris pe c`t de bine am putut. Dar adev\rul lor este cutremur\tor. Pentru cea mai mare parte dintre români, ideea de societate civil\ nu exist\. Singurul lucru care conteaz\ este micul aranjament personal, micul loc[or c\ldu]. Pasivitatea [i convie]uirea cu r\ul au `nfr`nt orice fel de vitalitate. ~n ultimii doi ani, o distan]\ uria[\ a desp\r]it Cehoslovacia de România. ~ndrept`ndu-se decisiv c\tre democra]ie, cehii [i slovacii au f\cut cur\]enie `n ]ara lor. ~n România, noi nu vrem s\ facem cur\]enie `n propriile noastre case. ~n Cehoslovacia, parlamentul a promulgat o lege care a interzis comunismul. ~n România, parlamentul s-a ridicat `mpotriva primului-ministru care a atacat – `n termeni foarte modera]i – structurile comuniste `nc\ active `n România. ~n Cehoslovacia, un pre[edinte admirat `n `ntreaga lume `ncearc\ s\ stabileasc\ consensul [i s\ aduc\ pacea social\. ~n România, un pre[edinte ales pentru „lini[tea” ]\rii, pescuind `n ape tulburi, incit\ o parte a popula]iei, minerii, la extremism etnic [i dezintegrare na]ional\. Dac\ Cehoslovacia are acum [ansa de a deveni prima ]ar\ ex-comunist\ acceptat\ `n Comunitatea European\, pre[edintele Iliescu a creat toate premisele pentru ca România s\ r\m`n\ ultima ]ar\ sovietizat\

VECINII LUI KAFKA

273

din Europa. ~n timp ce discursurile pre[edintelui Havel reprezint\ modele de europenitate [i adev\r, discursurile publice ale pre[edintelui Iliescu s`nt e[antioane de bol[evism schematic, oferite `n doze homeopatice unei popula]ii aduse la amor]ire de frig, foame [i ignoran]\. Asemenea compara]ii pot merge la infinit, dar ele nu duc nic\ieri. Cum poate fi comparat\ m\re]ia statuii Sf. Venceslas din Václavske Namesti cu cocioabele [i blocurile care se g\sesc `n centrul Bucure[tiului? Cum s\ compari decizia unui popor de a elimina pentru totdeauna r\m\[i]ele comunismului cu roman]a vinovat\ dintre fra]ii [i verii no[tri [i Frontul Salv\rii Na]ionale? R\spunsul, dezolant prin adev\rul lui, se g\se[te `n r\spunsul: „Ne convine”. De ce le convine românilor Frontul Salv\rii Na]ionale? Pentru mult\ vreme, am crezut c\ datorit\ faptului c\ nu cunosc adev\rul. Acum cred c\ tocmai datorit\ faptului c\ `l cunosc foarte bine. Un sondaj de opinie personal mi-a dovedit c\, pentru aleg\torul mediu, aripa credibil\ este cea a lui Iliescu, [i nu segmentul reformist al lui Petre Roman. Ce rezult\ din toate acestea? Nimic, cu excep]ia iner]iei unui mare num\r de votan]i – o iner]ie care merge m`n\ `n m`n\ cu un dram de incorectitudine. Toate zvonurile r\sp`ndite de televiziune, de re]eaua de dezinformare a poli]iei secrete [i de oamenii antrena]i ai partidului au un efect uimitor asupra maselor. Cele mai incredibile calomnii la adresa liderilor opozi]iei s`nt repetate, comentate [i amplificate cu o pl\cere mali]ioas\ care tr\deaz\, la mul]i dintre noi, r\m\[i]ele unui resentiment care merit\ psihoanalizat: dac\ noi s`ntem murdari, atunci to]i trebuie s\ fie murdari. Iar cei mai murdari dintre to]i, desigur, s`nt cei din opozi]ie, din cauz\ c\, `n mintea cet\]eanului român, opozi]ia este `ndreptat\ `mpotriva lui sau a ei [i nu `mpotriva puterii iresponsabile. Faptul c\, prin tradi]ie, cet\]eanul român a fost mereu de partea m\rimilor zilei, oricare ar fi fost acestea, a fost confirmat de alegerile libere interbelice `n care c`[tig\torul a fost, de fiecare dat\, partidul aflat la conducere. {ov\itori, teroriza]i de istorie, c\ut`nd cu disperare protec]ia celor puternici, românii se tem de orice for]\ care amenin]\ s\ modifice confortul lor interior, un confort care pare s\ fie mai mult dec`t o lupt\ disperat\ pentru subzisten]\ dar nu este, de fapt, nimic altceva. Regimul Iliescu guverneaz\ de doi ani, iar ]ara s-a cufundat `n abis. Minciunile [i corup]ia au pus st\p`nire pe `ntregul mecanism social. Actualul prim-ministru, Theodor Stolojan, vorbe[te de blocaj economic [i financiar. Ar fi mai corect s\ vorbeasc\ de blocajul cinstei [i onoarei. Muncitorii s`nt adu[i la disperare de g`ndul c\ vor veni str\inii [i `i vor exploata. ~n acela[i timp, ei `i invidiaz\ pe cehi, pe unguri [i pe polonezi, care s`nt ajuta]i de Occident. Noi nu ne vindem ]ara, dar cerem totul pe gratis. Aceasta este r\zbunarea vechilor fraze, at`t de familiare nou\, „ei ne dau” [i „ei ne aduc”. Din nefericire, `n lumea de ast\zi, nimic nu mai este dat sau adus. An dup\ an,

274

MIRCEA MIH|IE{

muncitorii români au transformat `ntreprinderile noastre industriale `n locuri de odihn\; acum ei se tem c\ `[i vor pierde p`inea zilnic\. Ei `n]eleg perfect c\ dac\ ar veni investitorii str\ini, ace[tia s-ar debarasa de o parte dintre ace[ti neferici]i proletari, care au fost deja transforma]i de Ceau[escu `n pseudo-lumpen. Ei nu par s\ `n]eleag\ c\ `nsu[i marele p\rinte al ]\rii, Ion Iliescu, va fi obligat s\ fac\ exact acela[i lucru. Ajuns\ la scaden]\, economia ]\rii se confrunt\ fie cu op]iunea de a suporta o interven]ie chirurgical\ brutal\, fie cu aceea de a-[i recunoa[te, `n viitorul apropiat, propria-i moarte clinic\. Ceea ce nu `n]elege marea mas\ a votan]ilor este c\, o dat\ instalat la c`rm\, Iliescu [i echipa lui nu vor ezita s\ `i sacrifice pe cei care i-au ajutat s\ fie investi]i cu asemenea autoritate. Din nefericire, constitu]ia le d\ toate drepturile pentru a face acest lucru. Votan]ii nu vor s\ `n]eleag\ – pentru c\ „aceasta ne convine mult” – c\ de dragul puterii, Frontul Salv\rii Na]ionale este gata de orice. A dovedit acest lucru `n ianuarie, `n februarie, `n martie [i `n iunie 1990, la fel a dovedit-o [i `n septembrie 1991 [i o va face `n viitor ori de c`te ori va fi nevoie. Steaua lui Iliescu r\sare, str\lucind cu ardoarea unanimit\]ii, ca fiind piatra cea mai pre]ioas\ a unui regim pentru care orice minoritate – na]ional\, intelectual\, profesional\ – este considerat\, ex officio, criminal\. Profit`nd de contextul politic interna]ional problematic, Iliescu este, de fapt, numai la un pas de a-[i asuma puteri dictatoriale. ~ntr-o Europ\ divizat\ de conflicte ireconciliabile [i sf`[iat\ de r\zboaie fratricide, un mic despot, dintr-o ]ar\ izolat\ `ntre Carpa]i [i Dun\re, nu mai sup\r\ pe nimeni. At`ta timp c`t el men]ine pacea, suportul s\u este asigurat. Ac]ion`nd de la bun `nceput `n avantajul activi[tilor de partid [i al fostului aparat represiv, Iliescu a fost sigur c\ va fi nominalizat pentru cartea cea mare. ~n România, unde lipsa de ru[ine a politicienilor a atins punctul culminant, nimeni nu este deranjat de faptul c\ pre[edin]ii parlamentului s`nt dou\ vechi epave ale comunismului. Nimeni nu este deranjat de faptul c\ ceea ce `i pune `n mi[care pe majoritatea parlamentarilor este fidelitatea fa]\ de fostul aparat al partidului comunist, nu ata[amentul fa]\ de valorile democra]iei. Discursurile fermec\toare ale unora ca Vasile V\caru, Marian Enache, Dan Mar]ian, Gheorghe Dumitra[cu, Alexandru B`rl\deanu, Romulus Vulpescu ne vor duce, `ntr-o atmosfer\ de democra]ie vesel\ tip Frontul Salv\rii Na]ionale, acolo unde a vrut s\ ne duc\ Ceau[escu `ntr-un allegro paranoic: la marginea asiatic\ a Europei, pe t\r`mul dictatorilor lumina]i. Cel mai `nsp\im`nt\tor lucru `n aceast\ situa]ie este c\ omul de bine pare s\ fi semnat un contract cu bestia ro[ie. Deprofesionalizat, subcalificat, `mpins la disperare de s\r\cie [i mizerie, tr\ind ca [i c`nd ar fi ]inut `ntr-un fel de rezerva]ie, dorind mereu s\ i se spun\ ce s\ fac\, ce s\ g`ndeasc\, ce s\ spun\ [i ce s\ m\n`nce, el face parte dintr-o mas\ perfect manevrabil\ dintr-o ]ar\ a cinismului absolut. O companie de televiziune, `n care dezinformarea a atins

VECINII LUI KAFKA

275

apogeul neru[in\rii, contribuie din plin la maltratarea moral\ a majorit\]ii poporului român. Umil [i `nsp\im`ntat, el va pierde chiar [i nimicul pe care `l posed\ [i va continua s\ voteze pentru a r\m`ne lini[tit `n utopia comunist\. Nu este mai pu]in adev\rat, totu[i, c\ opozi]ia a f\cut tot ce i-a stat `n putin]\ pentru a amplifica temerile unei popula]ii infantilizate de un regim comunist, care conduce România cu o for]\ dezumanizant\. ~ntr-un fel, opozi]ia a fost materialul didactic pentru propaganda activi[tilor inteligen]i, deghiza]i `n vestitori ai democra]iei. „Vezi”, obi[nuiau s\ spun\ propagandi[tii, „vezi unde vor s\ te duc\ ace[ti du[mani ai poporului? Ei te vor concedia [i te vor abandona str\inilor care vor veni aici ca s\ se `mbog\]easc\!”. ~n aceste circumstan]e, dialogul devine imposibil. ~n toate celelalte ]\ri ex-comuniste, reformatorii bol[evici au de]inut puterea pentru numai c`teva luni. ~n România, `n aplauzele unei majorit\]i prea `nsp\im`ntate pentru a privi `n fa]\ adev\rul, dictatura neo-comunist\ a triumfat f\r\ `nconjur. Exist\ o logic\ a istoriei. La Praga, Václav Havel vine la putere [i se instaleaz\ `n palatul care a apar]inut `mp\ratului Sf`ntului Imperiu Roman de Neam Germanic. Palatul se afl\ la numai c`]iva pa[i de casa lui Franz Kafka. La Bucure[ti, ruleta istoriei fiind `nv`rtit\, `nt`mplarea este `nl\turat\ pentru totdeauna. ~ntr-o Românie kafkian\, Nicolae Ceau[escu este urmat, destul de logic, de Ion Iliescu.

Not\ Sursa: Reprodus, cu permisiunea autorului, din Partisan Review 59:4 (1992): 711-17.

15 SE ~NTOARCE COMUNISMUL ? Jeliu Jelev ~n eseul s\u, Jeliu Jelev, fost disident [i primul pre[edinte necomunist al Bulgariei, examineaz\ semnifica]ia re`ntoarcerii la putere a fo[tilor comuni[ti [i motivele pentru care obsesiile ideologice ale erei staliniste s`nt definitiv `ngropate. Ca [i polonezul Adam Michnik, Jelev avertizeaz\ `mpotriva acceselor panicate de indignare [i `ndeamn\ la o evaluare realist\ a situa]iei politice. ~n viziunea lui Jelev, este fundamental gre[it s\ se cread\ c\ s-ar putea restaura comunismul ca un sistem politic, economic [i cultural. Recomunizarea, `n sensul unei `ntoarceri complete a vechiului regim, este o imposibilitate sociologic\ [i ideologic\. Nici unul dintre fo[tii comuni[ti care s-au `ntors la putere `n ]\rile postleniniste nu este un „credincios adev\rat”, de mod\ veche. Totu[i, spre deosebire de Michnik, care vede restaura]ia de catifea ca fiind inevitabil\, Jelev pledeaz\ pentru nevoia de a transforma anticomunismul anilor ’90 `n „antipostcomunism”. Aceasta `nseamn\ o lupt\ `mpotriva reafirm\rii practicilor [i mentalit\]ilor vechilor comuni[ti. El zugr\ve[te situa]ia postcomunist\ ca fiind tulburat\ de urm\toarele suferin]e: un stat excesiv de centralizat; corporatism deghizat `n apeluri na]ionaliste; persisten]a, `n pozi]iile de putere, a vechilor [i coruptelor elite [i o puternic\ suspiciune fa]\ de Vest. Opiniile lui s`nt `n multe privin]e legate de alte reflec]ii nelini[titoare ale altor fo[ti disiden]i referitoare la „co[marul postcomunist”. Pentru ei, principala amenin]are nu const\ `n rena[terea despotismelor comuniste, ci `n proliferarea cinismului, corup]iei [i politicii de tip mafiot. *** La `nceputul anilor ’90, purta]i de atmosfera de carnaval a timpului, studen]ii [i intelectualii din `ntreaga Europ\ de Est au dat foc efigiilor comuniste [i au organizat `nmorm`nt\ri simbolice ale comunismului. Mai am `nc\ o amintire din acele zile exaltate: o conserv\ mic\ pe care scrie „ultima suflare a comunismului”. Poate c\ unii dintre acei exuberan]i purt\tori de sicrie [i gropari se afl\ ast\zi `n aceast\ sal\; al]ii, poate, [i-au dat recent voturile partidelor ex-comuniste. Un lucru este sigur: spectrul care, dup\ cum a anun]at Karl Marx `n Manifestul

SE ~NTOARCE COMUNISMUL?

277

Partidului Comunist cu un secol [i jum\tate `n urm\, b`ntuia Europa, pare mai pu]in a[ezat pentru odihna ve[nic\, `n 1995, dec`t p\rea `n 1990. V\zut `n perspectiv\ istoric\, acest lucru n-ar trebui s\ fie deloc surprinz\tor. P`n\ `ntr-al cincilea an al Revolu]iei franceze, Fran]a avusese dou\ constitu]ii, Ludovic al XVI-lea fusese ghilotinat, Teroarea devorase favori]i ai revolu]iei precum Danton [i Robespierre, iar Babeuf `ncepuse s\ pun\ la cale „conspira]ia egalilor”. Napoleon [i Restaura]ia urmau s\ vin\. P`nã `ntr-al cincilea an al Revolu]iei ruse, `ngrozitorul r\zboi civil tocmai se sf`r[ise, comunismul de r\zboi e[uase, Lenin anun]ase Noua Politic\ Economic\ (NEP) favorabil\ pie]ei, iar bol[evicii de r`nd `ncepuser\ s\ dezbat\ `nfl\c\rat dac\ NEP-ul restaura sau nu capitalismul. Stalin [i gulagul urmau s\ vin\. ~n contextul acestei cronologii revolu]ionare, revenirea de ast\zi a comunismului nu este tocmai surprinz\toare. Revolu]iile, chiar [i cele de catifea, `nt`mpin\ rareori a[tept\rile pe care le st`rnesc. Dezam\girea [i pesimismul se strecoar\ pe nesim]ite. {i aceasta atunci c`nd realiz\m c\ vechiul regim, al c\rui clopot de `nmorm`ntare l-am b\tut cu at`ta ner\bdare, este `nc\ `n via]\. Sentimentul euforic c\ totul s-a schimbat este urmat de o paralizant\ suspiciune c\ nimic nu s-a schimbat. Este oportun ca istoricii [i jurnali[tii s\ examineze analogiile istorice `n c\utarea unor explica]ii sociale [i psihologice pentru revenirea comuni[tilor la putere `n Europa de Est; politicienilor nu ar trebui s\ le fie permis acest lux. Am subliniat acest lucru deoarece prea mul]i lideri democra]i au tendin]a de a ap\rea `n postura de comentatori, sociologi, psihologi sau critici culturali. Ei explic\ [i analizeaz\ tendin]ele care apar, `n loc s\ `ncerce `n mod serios s\ st\vileasc\ valul. Dup\ victoria st`ngii ex-comuniste `n alegerile parlamentare din Polonia, din 1993, un observator a pus aceast\ `ntrebare retoric\: „Vi-i pute]i imagina pe sus]in\torii lui Franco venind la putere `n Spania la numai patru ani dup\ moartea sa?”. ~n contextul acestei `ntreb\ri, rena[terea st`ngii `n Europa de Est pare a fi orice, numai lini[titoare nu. Totu[i, procesul democratic din ]\rile noastre este ireversibil c`t\ vreme exist\ for]e politice decise s\ consolideze democra]ia.

Paradigme concurente Exist\ dou\ paradigme de baz\ pentru a `n]elege revenirea la putere a fo[tilor comuni[ti. Prima este paradigma recomuniz\rii, sus]inut\ `n special de adep]ii decomuniz\rii, care v\d aici o conspira]ie a fo[tilor comuni[ti pentru rec`[tigarea controlului. Cealalt\ este paradigma invocat\ de modera]i, care interpreteaz\ revenirea ex-comuni[tilor ca o „restaura]ie de catifea” –, de fapt,

278

JELIU JELEV

o prelungire a revolu]iei sau un semn al consolid\rii acesteia. Potrivit celui de-al doilea model, democra]ia este acum consolidat\ suficient de mult `nc`t, chiar `n cazul `n care comuni[tii c`[tig\ `n alegeri [i revin la putere, nu va exista nici o diferen]\ fundamental\ `n natura regimului: ei nu vor putea s\ pun\ cap\t competi]iei politice libere sau s\ declare din nou controlul social totalitar. Ambele paradigme s`nt mai degrab\ politice dec`t intelectuale [i s`nt legate direct de specificul diferitelor ]\ri postcomuniste. ~n Ungaria, unde exist\ un consens `n favoarea democra]iei [i a pie]ei, paradigma recomuniz\rii are pu]ini adep]i; nu acesta este cazul `n ]\ri ca Bulgaria sau România. Decomunizatorii nu v\d o revolu]ie, ci mai degrab\ un simulacru de schimbare, care a permis ex-comuni[tilor s\-[i converteasc\ puterea politic\ `n influen]\ economic\ [i s\ evite cererile pentru pedepsire [i dreptate. Credibilitatea acestei teze s-a amplificat pe m\sur\ ce fo[tii aparatcici comuni[ti [i [efii poli]iei secrete au redistribuit avu]ia na]ional\ `n propriile lor buzunare manipul`nd privatizarea, arunc`nd praf `n ochii publicului [i cre`nd `nc\ o dat\ o societate pentru ei `n[i[i. ~n final, totu[i, trebuie s\ admitem c\ paradigma recomuniz\rii reprezint\ o scuz\ perfect\ pentru faptul c\ `ncercarea anticomuni[tilor extremi[ti de a aplica reforma a e[uat. Paradigma recomuniz\rii [i teza conspira]iei globale nu pot fi folosite pentru a-i scuti pe liderii democratici de a-[i asuma responsabilitatea pentru e[ecul politicii lor. Paradigma „restaura]iei de catifea” exercit\, de asemenea, atrac]ie pentru c\ face ca lucrurile s\ par\ predeterminate. A[a cum patru ani sub primul-ministru József Antall au `ngropat nostalgia pentru amiralul Miklós Horthy, tot a[a patru ani sub primul-ministru Gyula Horn vor fi suficien]i pentru a `ngropa orice sentimente nostalgice fa]\ de János Kádár. Influen]at de exemplul Fran]ei postrevolu]ionare, Adam Michnik crede c\ restaura]ia de catifea este inevitabil\ [i chiar necesar\. Este un r\u mai mic dec`t revolu]ia care continu\ dincolo de limitele sale. At`t Michnik, c`t [i prietenii mei maghiari au subliniat `n mod corect c`teva lucruri. Totu[i, ceea ce poate fi adev\rat pentru Polonia sau Ungaria este din ce `n ce mai pu]in adev\rat pentru Bulgaria. }\rile est-europene se pot asem\na prin revolu]iile lor, dar ele difer\ prin restaura]ii. Teoria mea nu ia `n considerare nici recomunizarea, nici restaura]ia de catifea. Problema, dup\ cum o v\d eu, este cum s\ transform\m anticomunismul din 1990 `n antipostcomunism. Ceea ce amenin]\ Europa de Est, [i `n special ]ara mea, nu este at`t `ntoarcerea comunismului, c`t osificarea postcomunismului. Comunismul, `n versiunea sa clasic\, nu se mai poate `ntoarce, a[a cum lag\rele de munc\ for]at\ nu mai s`nt posibile. Pluripartitismul, opozi]ia politic\ [i libertatea cuv`ntului [i a presei nu mai pot fi desfiin]ate. }ara nu poate fi `nchis\ [i izolat\ ermetic, a[a cum Tratatul de la Var[ovia sau COMECON-ul nu

SE ~NTOARCE COMUNISMUL?

279

mai pot fi re`nviate. ~n acest sens, comunismul este `n mod clar disp\rut, lucru cunoscut p`n\ [i de sus]in\torii s\i. Amenin]area cu care ne confrunt\m acum este `nlocuirea treptat\ a democra]iei printr-un fel de autoritarism multipartizan, deschis tuturor, [i `nlocuirea unei pie]e destul de libere [i corecte printr-o economie hibrid\, cvasicapitalist\ `n care `nfloresc crima, gangsterismul, corup]ia, manipularea politic\ [i mafia. Comunismul este mort, dar trebuie s\ avem grij\ s\ nu l\s\m cadavrul s\u, `nc\ agonic, s\ trag\ dup\ sine `n morm`nt democra]ia infantil\. O diferen]\ major\ `ntre Fran]a Restaura]iei Bourbonilor [i Europa de Est a postcomunismului osificat const\ `n faptul c\ prima avea o ideologie articulat\. Aceasta a aderat la ideea monarhiei [i la credin]a `n ordinea natural\ a lucrurilor. Joseph de Maistre, Edmund Burke [i Chateaubriand au r\mas oponen]i fermi ai schimb\rii, rezist`ndu-i acesteia nu numai din motive de oportunitate politic\, dar [i din principiu. Dar, `n final, Restaura]ia nu a mai putut fi sus]inut\ pentru c\, de[i societatea francez\ l-a comp\timit pe regele ghilotinat [i a avut un sentiment nostalgic fa]\ de acesta, ea nu mai credea `n dreptul divin al regelui de a domni. ~n cazul Europei de Est, restaura]ia a continuat `mpotriva fondului de reforme evidente. Astfel, chiar `n timp ce se proclam\ necesitatea reformelor, vechile practici comuniste se `ntorc pe nesim]ite. Dar ce anume este ceea ce se `ntoarce? Mai `nt`i exist\ statul arogant. Ast\zi, `n Bulgaria, efortul de a concentra controlul asupra vie]ii economice [i publice din stat este una dintre cele mai frapante caracteristici ale guvern\rii Partidului Socialist (adic\ ex-comunist). Treptat, dou\ tipuri de proprietate ajung s\ rivalizeze unul cu cel\lalt: proprietatea de stat „bun\” [i proprietatea privat\ „rea”. ~ntreprinderea privat\ are ambele bra]e r\sucite: unul de c\tre guvernul care `ncearc\ s\ impun\ o administrare birocratic\ centralizat\, iar cel\lalt de c\tre o lume interlop\ criminal\, organizat\, care `[i are propriile reguli de afaceri. Mai mult, au existat `ncerc\ri de a sugera c\ societatea civil\, `ndeosebi organiza]iile nonguvernamentale erodeaz\ `ns\[i ideea de stat, pun`nd astfel la `ndem`na statului un pretext pentru a `ncerca s\ domine sectorul nonguvernamental. ~n al doilea r`nd, revine un tip malign de corporatism care caut\ s\ `nlocuiasc\ competi]ia real\ de idei [i interese prin `n]elegeri `ntre fac]iunile partidului de la conducere. Spa]iul partizan `mpinge `n afar\ spa]iul public. Atunci, pentru a-[i avea asigurat\ acoperirea, interesele partizane [i corporatiste s`nt deghizate `n apeluri na]ionaliste. ~n al treilea r`nd, revine retorica vechiului regim – acel discurs neutral, de lemn, care miroase a mucegai [i a optimism sponsorizat de stat, [i care ne duce cu g`ndul la Castelul lui Kafka [i la coridoarele puterii comuniste!

280

JELIU JELEV

~n al patrulea r`nd, revine personalul care a servit sub ancien régime. Chema]i `n mod absurd ca s\ conduc\ reformele economice [i politice radicale, ei `[i `ndeplinesc aceast\ sarcin\ c\ut`nd o r\zbunare care este `n mod oficial politic\, dar `n realitate este meschin\. ~n al cincilea r`nd, revine profunda suspiciune fa]\ de Occident. Toleran]a cultural\ inerent\ tradi]iei na]ionale bulgare este amenin]at\ de cultivarea oficial\ a xenofobiei. Temerile de spionaj, de asemenea, au crescut p`n\ la un nivel care n-a mai fost atins din anii ’60 `ncoace. ~ncerc\rile de a transforma democra]ia `ntr-o dictatur\ a majorit\]ii ne dau `nc\ un motiv de `ngrijorare. Aici, totu[i, Curtea Constitu]ional\ a Bulgariei a asigurat o rezisten]\ esen]ial\. Adopt`nd pozi]ii principiale `n c`teva situa]ii critice, ea a ap\rat dreptul societ\]ii de a fi guvernat\ respect`ndu-se mai curând cadrul constitu]ional dec`t voin]a politic\ a majorit\]ii. De[i toate acestea s`nt destul de rele, revine ceva `nc\ [i mai r\u. Acesta este sentimentul c\ „noi, poporul” nu are nici o importan]\. ~nc\ o dat\, observ\m apatia politic\ [i diviziunea tensionat\ dintre „noi” [i „ei” – anonimul, amorful „ei”, lipsit de profil politic [i totu[i investit cu putere, `n ciuda voin]ei cet\]enilor [i f\r\ a ]ine seama de aceasta! Comunismul ca atare nu se mai poate `ntoarce, dar unele dintre tr\s\turile sale cele mai rele reapar. ~n acest aspect st\, poate, soarta curioas\ a postcomunismului: o societate `n care comunismul nu se poate `ntoarce, dar din care nu se gr\be[te s\ plece.

Not\ Sursa: Reprodus, cu permisiunea editorului, din Journal of Democracy 7:3 (iulie 1996): 3-6. Copyright © Johns Hopkins University Press.

INDEX A Ackerman, Bruce: viziune antipolitic\ 148; rena[terea liberalismului 11-12; politic\ revolu]ionar\ 115, 142; arta guvern\rii 143, 146 Acordurile de la Helsinki 151 Actul Unic European 183 acumulare primitiv\ 92 administra]ie: [i produc]ie 87; reform\ a 165 Adunarea Helsinki a Cet\]enilor 163-164 Afganistan: dezangajarea din 41; invadare a 67 Albania 43 Al doilea r\zboi mondial: a accepta istoria 181-182; r\zboiul care s\ pun\ cap\t tuturor r\zboaielor 185 alegeri: `n Europa de Est 113; Polonia 41, 257-258 angajament civic, insule de 154 angajare politic\, sub comunism 233 Antall, József 278 Antonescu, Ion 12 Arendt, Hannah 168, 201; spa]iul privat [i spa]iul public 213-214; despre aducere aminte 166; Robespierre 264; statul 213 armata: amestec `n revolu]ii 47-48; rol `n criza economic\ 241-243; URSS 32-33 arta guvern\rii 143, 146 atac nuclear 39 autodeterminare na]ional\ 70 autodeterminare social\ 131 autoritarism liberal 242 autoritarism preziden]ial 257

B Balcani 238; regimuri preziden]iale 258 Bell, Daniel 238 Benda, Václav 153 birocratizare, pericol de 116-117 birocra]ie, diviz\ri `n r`ndul 87-88 Biserica catolic\: `n Polonia 46; rol al 241 biseric\, rol al 240-243 Bobbio, Norberto 113 bol[evism: [i cet\]enie 213; [i umanism 209, vezi [i comunism; leninism

bonapartism, pericol de 257 Brejnev, Leonid I.: economie sub 55n24; suveranitate limitat\ 16; reform\ politic\ 36 Brodsky, Joseph, proces 200 Brown, Peter 231 Bulgaria 45, 106, 238; anarhie politic\ [i social\ 19; restaura]ie 278-280; Jivkov, Todor 18, 43, 44, 106 bun\stare, sesizarea pericolului pus de 137 Bunce, Valerie 143, 148 Burawoy, Michael 80 Burke, Edmund 279

C cadrele de partid devin `ntreprinz\tori 246n27 Camus, Albert: vremuri dificile 170; istorie 139 capacitate de autotransformare [i criz\ 119 capital interna]ional [i criza economiilor comuniste 35-36; 87-93 capitalism: [i economiile comuniste 89-93; [i interna]ionalism 136; liberal 211; profituri 52n4; putere de stat 93 capitalism liberal 211 capitalism politic 91 Carta 77: despre structuri democratice liberale 158; nedizolvat\ 162; politic\ a 18, 151-156, 172n26, vezi [i Cehoslovacia Carta 91: 162, vezi [i Ungaria Castoriadis, Cornelius 201 catastrofa de la Cernob`l 40 cauze politice [i morale ale schimb\rii 35-38 CE vezi Comunitatea European\ Ceau[escu, Nicolae: criz\ a datoriei 45-46; `nl\turarea lui 58n43; [i industrializare 32, 274; [i Coreea 32, 51n1; opozi]ie fa]\ de reforme 18-19, 43-44, vezi [i România Cehoslovacia 44; Carta 77: 18, 151-156, 158, 162, 172n26; confedera]ie propus\ cu Polonia 136; constitu]ie 254, 258; decomunizare 250-251; imperativ economic 242; rupturi etnice 238; fragmentare 238; campanie pentru drepturile omului 151; legea lustra]iei 17; brutalitate a poli]iei 128; Prim\vara

282

INDEX

de la Praga 16, 36, 90; sub Havel 164-166; [i URSS 128-129, vezi [i Havel, Václav cet\]enie: concep]ie a 146-147; [i politica `nalt\ 141 China 32, 55n21 China: decolectivizare 31; revolu]ie 47 Chirot, Daniel: Europa de Est [i idei 230; „tiranii ale certitudinii” 15 Churchill, Sir Winston 146 circula]ie a capitalului 92 clientelism 79 climat moral sub comunism 126 colaboratori: [i justi]ie 250-251, vezi [i legea lustra]iei colaps: vezi revolu]ii Comitetul pentru Auto-Ap\rare Social\ (Comitetul pentru Ap\rarea Muncitorilor (KOR)), Polonia 150 complicitate 251 componentele neoautoritare ale revolu]iilor 12 comunism: colaps al 96-97; [i comprimarea timpului 93-95; istorie a 65-67; [i interna]ionalism 136; [i moralitate 208; natur\ a 70-71, 75-88; implicare politic\ sub 233; [i problema legitimit\]ii 15; rol al fabricilor sub 234, vezi [i bol[evism; leninism Comunitatea European\ 136, 183-185; [i adop]ia Europei de Est 243-244; [i for]\ de munc\ ieftin\ 185; st`nga comunist\ 72-73; ideal al 191; politic\ de imigrare 185; na]ionalism 182 conducere autoritar\: [i criz\ economic\ 241-242, vezi [i autoritarism liberal; armat\; autoritarism preziden]ial conducerea partidului, opozi]ie fa]\ de 80 conducerea partidului comunist, dezintegrare a 75 conflicte [i dezordine economic\ 122, 239-240 conflicte etnice 12, 106, 130-131 conformism 126 consilii muncitore[ti, solu]ie noncapitalist\ 200, 201 Constant, Benjamin: pericol al democra]iei liberale 169; despre libertate 158 Constantinescu, Emil 19 constitu]ie, Polonia 253 consumerism: banalitate a 164; [i democra]ie liberal\ 167 contradic]ii, [i revolu]ii 114, vezi [i tensiuni contra-elite, Polonia 246n34 Conven]ia Democratic\, România 19 Coreea de Nord 32, 43, 57n41 corup]ie 36, 157 creare a institu]iilor 143 cre[teri de pre]uri, protest `mpotriva 86

crizã economicã: consecinþe politice 239-240; [i revolu]ii 110; [i rol pentru armat\ 241-243; r\d\cini ale colapsului 28-35, 49; risip\ `n URSS 53n12 criz\ [i autotransformare 118 Csurka, István 146, 191 cultul muncii 80 Curtea Constitu]ional\, Ungaria 259

D Dahrendorf, Ralf 133; virtu]i publice [i personale 236, 245n20; revolu]ie 142-143, 249 Darwin, Charles 194 decolectivizare, agricultur\ `n China 30 decomunizare 250-251 deficit [i revolu]ie 125 de Klerk, Frederik W. 224 Delors, Jacques 192 democratizare, proces de 259-260 democra]ie 212-214, 242, 277-278, vezi [i democra]ie liberal\ democra]ie liberal\ 11-12, 212; revolu]iile din 1989 140-142; [i antipolitic\ 150-170; 172n39; consumerism 158, 167; opozi]ie democratic\ 147-150; institu]ii 145, 156-157, 171n18; [i „tr\ind `n adev\r” 149; [i statul 205-206; triumf al 142-150; vezi [i democra]ie democra]ie parlamentar\ 161 Derrida, J. 193 dezarmare 55n25 dezghe] 36 dictatur\ [i trebuin]e 85-86 disiden]i, istorie a mi[c\rii 197-204 Djilas, Milovan 46 Douglass, Frederick despre curaj `n opozi]ie 167 dreptate [i colaboratori 250-251 drepturile omului 207-211; campanie `n Cehoslovacia 151 Dubèek, Alexander 16 Durkheim, Émile 234

E economie dual\ 91, vezi [i economie informal\ economie informal\ 83-87 economie moral\ 55n20 economie secundar\ vezi economia dual\; economie informal\ economie social\ de pia]\ 135 economii comuniste: defecte 29-35; impas 33-34; [i capital interna]ional 35-36, 87-93; [i voin]\ politic\ 29-31, 34; redistribu]ie 82-83

INDEX eficien]\ 83 Eisenstadt, S.N. 20 elementul iacobin `n revolu]ii 113, 114 elit\ civic\, absen]\ a 244 elite politice 237 El]`n, Boris N. 225 etic\, public\ 235 Europa: dup\ al doilea r\zboi mondial: 181-183; [i importan]a uit\rii 212-213; dislocare regional\ 194 Europa de Est [i Comunitatea European\ 184-185 Europa de Vest vezi Comunitatea European\ exprimare, libertate de 208

F fabric\, rol sub regimuri comuniste 234 fascism, semnifica]ie a 181 Fort\rea]a Europa 195n6 for]\ de munc\, [i Comunitatea European\ 185 for]ele pie]ei [i economiile comuniste 35-36, 87-93 Forumul Civic 148, 235, 238 Forumul Democratic, Ungaria 162 fragmentare 234, 237-240, 243-244 Fran]a: partidul comunist 72; intelectuali 190, 191; revolu]ie 48, 51n1, 140, 188, 213, 277 Frontul Salv\rii Na]ionale, România 19, 273, 274, vezi [i România Fujimori, Alberto 257 Fukuyama, Francis 140, 142, 227 fundamentalism 227 fundament moral vezi legitimitate Furet, François 249

G Garton Ash, Timothy 11, 38, 51, 164, 168; duplicitate adversarial\ 159; consumerism [i democra]ie liberal\ 167; despre politica democratic\ 171n18, 242; natura revolu]iilor 143; refolu]ie 237; revolu]iile ca „resurec]ii morale” 21; adev\r [i democra]ie 149 Gellner, Ernest 131; rutinizare 110 geografie conceptual\ 230 Germania, construirea democra]iei 227 Germania de Est 44-45, 126; colaps al 18, 127; proceduri legale `mpotriva oficialilor 106; brutalitate a poli]iei 128; reforme 42; revolu]ie [i xenofobie 130; [i URSS 88-89 Gherasimov, Ghenadi 128 Goldstone, Jack A., istoria natural\ a revolu]iilor 60n52 Göncz, Arpád 252, 257

283

Gorbaciov, Mihail S. 46, 123; dezarmare 55n25; reform\ `n Germania de Est 42; reforme [i impas economic, 39, 40; refuz\ trupe pentru Germania de Est 89; rol `n schimb\ri 16, 68; despre stagnare 94 vezi [i URSS gulag 208 Guomindang (KMT) 47

H Hankiss, Elemer 238, 250 Harvey, David, compresia spa]iu-timp 94 Havel, Václav 130, 152, 235, 239, 258; „cet\]enii `mpotriva statului” 10; despre complicitate 251; despre conformism 126, 154-156; [i Kafka 271, 275; [i „a tr\i `n adev\r” 149; despre acte morale 162; `n Polonia 108; via]a politic\ postcomunist\ 249; la putere 164-166; despre puterea ini]iativei civice 169; revolu]ia de catifea 263, vezi [i Cehoslovacia Hayek, Friedrich A. von 135 Hejdanek, Ladislav: despre Carta 77: 172n26; despre independen]a personal\ 153 Hirschman, Albert 10 Holmes, Stephen: proiect constitu]ional 147; r\spundere democratic\ 147; politic\ extraparlamentar\ 149, 159; creare a institu]iilor 143; revolu]ie liberal\ 142; liberalism 171n22; democra]ie parlamentar\ 161 Honecker, Erich 125; reforme 42; proces al 106, vezi [i Germania de Est Horn, Gyula 278 Horthy, Miklós 12, 278 Hru[ciov, Nikita: construc]ie de locuin]e 65, vezi [i URSS Huntington, Samuel P.: contextul global al revolu]iilor 259; despre istorie 141

I Iakovlev, Aleksandr 17 ideile antiinstitu]ionale ale disiden]ilor 207 identitate comun\ 233 identitate na]ional\ [i stat na]ional 189-192 ideologie: rezist`nd influen]ei 154; [i revolu]ie 125-126 ideologie utopic\: absen]\ `n revolu]iile din 1989 107-109; e[ec al 49 Iliescu, Ion 57n41 Iliescu, Ion: sus]inere pentru 271-275, vezi [i România Iluminism 192-194, 225-228 Iluminismul european 192-194, vezi [i Iluminism imperativ etico-politic [i liberalism 146

INDEX

284

Imperiul austro-ungar 230 independen]\ [i conformism 154-155 industria siderurgic\ 32 industrializare, compara]ie `ntre URSS [i Vest 30-35 ineficien]a economiilor comuniste 29 Ini]iativa de Ap\rare Strategic\ 39, 55n25 ini]iativ\ civic\: [i democra]ie liberal\ 141, 157-161, 169, 172-173n39; natur\ a 151, vezi [i politic\ antipolitic\ institu]ionalizarea democra]iei parlamentare 116, 145, 159, 161 intelectuali: absen]a viziunii utopice 108; criz\ a 190-194; [i legitimitate 35-36, 54n16; na]ionalism [i interna]ionalism 190-192; [i revolu]ie 59n47, 125; rol al 104-105; [i statul 191, 205-206; interese `n conflict 115-117; „exil interior” 211 interna]ionalism: comunist [i capitalist 136, 234; [i na]ionalism 190-192 Iran 48 Isaac, Jeffrey 10 istoria natural\ a revolu]iilor 60n52 istoricism 142 istorie: sf`r[it al 227-228; interpretare a 139-140; [i previziune 62-64; rescriere a 166; rol al 167-168 Italia [i Liga Nordului 194 Iugoslavia 10, 239; r\zboi civil 185; constitu]ii 254; [i violen]\ etnic\ 106

~ `mprumuturi, efect asupra economiilor comuniste 90

J Japonia 231 Jaruzelski, Wojciech W.: `ncercare de reforme 56n28; Legea mar]ial\ 58n45 vezi [i Polonia Jelev, Jeliu 22 Jirinovski, Vladimir 146, 253, 255 Jirous, Ivan: de[ert\ciune 160; „polis-ul paralel” 153 Jivkov, Todor 18, 43, 44, vezi [i Bulgaria Jowitt, Ken 21; colapsul comunismului 96; pericol de haos 14; industrie sovietic\ `napoiat\ 90 Judt, Tony 20

K Kádár, János 278, vezi [i Ungaria Kafka, Franz 271 Kaldor, Mary despre Adunarea Helsinki a Cet\]enilor 163

Kant, Immanuel despre revolu]ie 140 Kim Ir Sen 32, 43, vezi [i Coreea de Nord Kis, János 203; viitorul Ungariei 144 Kiss, Elisabeth despre antipolitic\ 149 Klaus, Václav 238, 258; societate civil\ 165; scopul lui 243; vezi [i Cehoslovacia Kliucevski, Vasili despre starea URSS 255 Kolakowski, Leszek, anticipare a colapsului 11 Kolankiewicz, George, tentativ\ de reforme 56n28 Konrád, György 108; despre Carta 91: 162; liberalism 144 Kornai, János 34 Krenz, Egon 42 Kundera, Milan despre rescrierea istoriei 166 Kuroñ, Jacek, rol `n revolu]ie 21

L Lefort, Claude, despre a jura loialitate 173n44 legalitate [i legitimitate 252-254 legea lustra]iei 17, 251 Legea mar]ial\, Polonia 58n45 legitimitate: criz\ a [i schimbare 15, 35-38, 110; criz\ `n Vest 169; e[ecul regimurilor comuniste 15; team\ de o invazie sovietic\ 44; [i ideologie 126; intelectualii 35-36, 46, 54n16; [i legalitate 252-254; [i moralitate 49-51; `n societ\]ile `n tranzi]ie 115, 117-118 Lengyel, Jozsef 203 Lenin, Vladimir I. 30, 253; Noua Politic\ Economic\ 277 leninism: mo[tenire 231-232; autodeterminare na]ional\ 70; [i stat 232-233, vezi [i bol[evism; comunism liberalism monist 142 libertate 159-160 Liga Nordului, Italia 194 Ligaciov, Igor 17 Linz, Juan 254, 256 lipsuri `n economiile comuniste 29, 77-78 loc de munc\, politizare a 81 Los Angeles, revolte din 226 lovituri de stat militare [i revolu]ii 47 Lumea a treia: [i contra-elite 246n34; [i Europa de Est 240-241; revolu]ii `n 47

M Maistre, Joseph de 279 Mandela, Nelson 224 Mao Zedong 32

INDEX maoism 72-73 Marchais, George 72 Markoviè, Ante 254 martiriu 208 Marx, Karl 31, 276-277; dispari]ia statului 213 Masur, Kurt 42 Mazowiecki, Tadeusz 250 memorie [i uitare 180-183 mesianism polonez 69 Michnik, Adam 235; democra]ie liberal\ 144; rol `n revolu]ie 21; „restaura]ia de catifea” 17, 278 Mills, Charles Wright despre liberalism 158 Milo[evici, Slobodan 239, vezi [i Iugoslavia „m`na invizibil\” 88 mobilitate a capitalului 93 modernitate: revolt\ `mpotriva 113-114; [i legitimare sovietic\ 110 modernizare [i crearea claselor mijlocii 48-49 Moldova 239 Moore, Barrington 259 moralitate 208; [i revolu]ie 49-51

N Namier, Lewis 124 na]ionalism 222; [i interna]ionalism 190-192; `n era postcomunist\ 70-71, 129-131; `n Europa de Vest 182 na]ionalism rusesc 70 nomenclatura 132; dup\ revolu]ie 250 Norwid, Cyprian 128 noua clas\ 46 Noua Politic\ Economic\ 277

O Oakeshott, Michael 211 oligarhie 241 Olszewski, Jan 250 opozi]ia democratic\, Ungaria 149 opozi]ie: cre[tere a 65-67; fa]\ de conducerea partidului 80, vezi [i opozi]ie psihiatric\ „opozi]ie psihiatric\” 199

P parlamente [i pre[edin]i 256-259 Partidul Socialist Muncitoresc, Ungaria 127 Partidul Socialist Unit, Germania de Est 18, 127 patriotism [i na]ionalism 130 perestroika 94, vezi [i URSS perioada postcomunist\ 278; [i politica antipolitic\ 161-162; Havel despre via]a politic\ 249; probleme 10

285

peronism 241, 247n37 personalism [i individualism 245n10 Pizzorno, Alessandro 115 planificare centralizat\ 77, vezi [i comunism; URSS Plattner, Marc 140 „polis-ul paralel” 153, 199, 200 politic\, viziunea Cartei 77 despre 152-153 politic\ antipolitic\: [i societate civil\ 206; [i democra]ie liberal\ 150-170, 173n42; [i „via]a `n adev\r” 149; `n perioada postcomunist\ 161-162; [i statul 206, vezi [i ini]iativ\ civic\ politic\ a imigra]iei, Europa de Vest 185 politic\ extraparlamentar\ 149 vezi [i politic\ antipolitic\; ini]iativ\ civic\ politic\ `nalt\ 164; [i cet\]enie 141 poli]ia secret\ 17 Polonia 18, 66, 197; `n anii ’80 39, 40; cauze ale revolu]iei 45, 58-59n45; confedera]ie cu Cehoslovacia, propus\ 36; conflict 239-240; constitu]ie 253; deficit 125; impas economic 34, 86; alegeri 41, 257-258; [i Havel 108; istorie 69; Comitetul Polonez pentru Auto-Ap\rare Social\ 150; [i elite politice 237, 244; `ncercare de reforme 56n28; [i restaura]ie 267-268; [i totalitarism 215-218; Partidul Unit Muncitoresc 127, 265; revolu]ia de catifea 264, vezi [i Solidaritatea Popper, Karl R. despre istorie 139-140; 142 populism autoritar 146 Pozsgay, Imre 257 Preobrajenski, Evgheni despre acumularea primitiv\ 92 presiune interna]ional\ [i revolu]ii nonviolente 128-129 pre[edin]i [i parlamente 256-259 Preuss, Ulrich 146 Prim\vara de la Praga 16, 36, 90, vezi [i Cehoslovacia Prim\vara Na]iunilor 11, 129 privatizare, `n URSS 91, 92 problema datoriei `n economiile comuniste 35, 45-46, 89-90, 125 probleme constitu]ionale 145, 146, 252-254 procese istorice 63 procesul Daniel – Siniavski 200 produc]ie: [i consum 83-84; sub comunism 76-77 putere a muncitorilor 80

R Radio Europa Liber\ 95 Rajk, Lászlo 66

286

INDEX

Rawls, John 48; despre via]a bun\ 157; teoria sub]ire a binelui 159 r\spundere democratic\ 147 r\zboaie anticoloniale 47 R\zboiul Stelelor vezi Ini]iativa de Ap\rare Strategic\ recomunizare 277 redistribu]ie paternalist\ 82, 83-84 reform\ economic\ 165 reforme: `ncercare de 41; economie dual\ 91-92; Germania de Est 42; Polonia 56n28; [i revolu]ie 59n48; structurale 89 regimuri preziden]iale, Balcani 257 regionalism, [i stat-na]iune 189 reprezentare propor]ional\ 258-259 Republica Democrat\ German\ (RDG) vezi Germania de Est responsabilitate civic\ 133, 156 restaura]ie 262-269; considerarea posibilit\]ii de 276-280 Restaura]ia Bourbonilor 279 „restaura]ie de catifea” 17, 262-269, 277, 278 Revel, Jean-François 141 revolte sub regimuri comuniste 66 Revolu]ia american\ 167 Revolu]ia cultural\ 37 revolu]ia permanent\ 249 Revolu]ia rus\ 1917 188-189 revolu]ie autolimitat\ 168 „revolu]ie de catifea” 249, 258, vezi [i revolu]ii nonviolente revolu]ie liberal\ 142 revolu]ie pa[nic\ vezi revolu]ie nonviolent\; revolu]ie de catifea revolu]ii 188-189; anticipare a 11, 15; cauze ale 13, 35-38, 44-49, 58n45; [i deficit 125; [i intelectualii 125; elementul iacobin `n 113-114; [i democra]ia liberal\ 139-142; [i lovituri de stat militare 47; [i moralitate 49-51; istoria natural\ a 60n52; natur\ a 9-10, 28, 66, 105-115, 142; elemente neo-autoritare 12; nonviolen]\ 105-106, 127, 249, 251; [i reform\ 59n48; autolimitare 168; `n URSS 109; [i xenofobie 131 revolu]ii nonviolente 11, 47-49, 105-106, 127, 249, 251 risip\, economia URSS 53n12 Robespierre, Maximilien de 264 Roman, Petre 273 România 10, 45, 94, 278; [i absen]a interven]iei URSS 134; surpriza lui Ceau[escu `n fa]a revoltei 58n43; schimb\ri 19, 130; criz\ a datoriei 45; elit\ consacrat\ 237; steag 237; amestec al armatei 47-48; Frontul

Salv\rii Na]ionale 19, 273, 274; [i Coreea de Nord 32, 57n41; politizare a consumului 85; rezisten]\ la schimb\ri 10, 32, 43; [i dosarele poli]iei secrete 17; sub Iliescu 271-275; violen]\ 127, 128 Ru]koi, Aleksandr General 253

S Saharov, Andrei D. 204 Sajo, András 252, 253 samizdat 203 Schmitt, Carl 147 Scott, James C. despre economia moral\ 55n20 sectorul serviciilor `n URSS 33 simboluri, eliminare a 107 Siniavski – Daniel, proces 200 socialism vezi comunism socialismul Baas 225 societate burghez\ [i societate civil\ 133 societate civil\: [i societate burghez\ 133; [i criz\ `n Europa de Est 50-51, 110-111, 133; [i disiden]\ 205-207; [i libertate 104-105; semnifica]ie a 165; [i opozi]ie fa]\ de tiranie 37-38; Polonia 38; [i România 272; `n societ\]ile `n tranzi]ie 117-118 societate deschis\, triumf al ideii 142 societate urban\ [i comunism 37 Solidaritatea 38, 46, 69, 95, 235; [i conformism 154-156; vizita Papei 40, 124; alegeri preziden]iale 240; [i restaura]ie 267-268; Wa³êsa, Lech 41, 257; vezi [i Polonia; Wa³êsa, Lech Soljeni]în, Alexander 208; neinvitat la Casa Alb\ 204 spa]iu public [i spa]iu privat 232-237 specializare flexibil\, efect asupra economiilor comuniste 92 stabilitate interna]ional\ [i revolu]ii 13 stagnare 110, vezi [i criz\ economic\ Stalin, Iosif 30, 277; [i industrializare 33, vezi [i URSS Staniszkis, Jadwiga 87; despre capitalismul politic 91 Stasi (poli]ia secret\) 18 stat: viziunea antipolitic\ asupra 206-207; schimbarea naturii sub capitalism 93; [i partidele leniniste 232; `n societatea liberal\ 205; [i mobilitatea capitalului 93; rol al 135-136, 255; dispari]ie a 213 Statele Unite ale Americii 225; neo-conservatori 201-202 stat-na]iune: [i identitate na]ional\ 189-192; [i regionalism 189 statul bun\st\rii sociale 256, 264, 265

INDEX Stepan, Alfred 254, 256; despre sistemul parlamentar 242 Stern, Fritz 125 st`nga comunist\ `n Europa de Vest 72 st`nga [i Europa de Est 202 Stolojan, Theodor 273 Strauss, Leo 202; interpretare [i explica]ie 204; persecu]ie [i literatur\ 202 Suedia, economie ideal\ 135 supraveghere 81-82 suprema]ia legii 252 suveranitate limitat\, Brejnev 16

{ {evardnadze, Eduard 17

T Talleyrand, Charles M. de, despre restaura]ie 264, 266 Tamás, G.M. [i disiden]\ 19 Taylor, Alan J.P. 124, 129 tehnologia informa]iei 95 tensiuni: `n societatea modern\ 116-118 vezi [i contradic]ii Thatcher, Margaret 192 Tilly, Charles [i organizarea grupurilor revolu]ionare 59n51 timp, compresie a [i comunism 93-95 tineret, sus]inere pentru comunism 54n16 tiranie 26-27 Tism\neanu, Vladimir [i societate civil\ 51 Tocqueville, Alexis de 129; despre subiectivitatea revolu]ionarilor 144 Torañska, Teresa 132 totalitarism 155, 215-218 tranzi]ii, probleme ale 115-118 Tratatul de la Maastricht 189 trebuin]e [i dictatur\ 86-87 tro]kism 72-73 Tudjman, Franjo 239 Tyminski, Stanis³aw 257

} }\rile Baltice, URSS noninterven]ie `n 134

287

diviz\ri 238; impas economic 34, 45, 125; guvernul `i ridiculizeaz\ pe fo[tii disiden]i 197-198; alegeri locale 240; [i noninterven]ia URSS 40-41; revolu]ie nonviolent\ 18; deschiderea grani]elor 88-89; revolu]ie [i tensiuni etnice 130; scindare `n Partidul Socialist Muncitoresc 127; [i tranzi]ie spre democra]ia liberal\ 144; consilii muncitore[ti 201 Uniunea Sovietic\ vezi URSS URSS 46, 65; [i }\rile Baltice 134; disolu]ie 255; colaps prev\zut 63-64; constitu]ie 253; industrializare [i economie 30-36, 55n24; legitimare 110; natur\ a regimului 109-110; noninterven]ie a 134; [i privatizare 91-92; [i reforme 36, 91-92; rela]ii cu Europa de Est 45, 128-129; revolu]ie 109; stat 255; amenin]are cu invazia 38, 44; risip\ 53n12 vezi [i Gorbaciov, Mihail

V Vest, sus]inere pentru disiden]i 200-204 violen]\: nivel redus de 105; România 127, 128, vezi [i nonviolen]\ violen]\ contrarevolu]ionar\, absen]\ a 127 viziune escatologic\: [i liberalism 142; utilizare minimal\ a 107-109; `n revolu]ii 132; secular\ 112 viziune universalist\, absen]\ a 108 voin]a general\ [i interese conflictuale 115 voin]\ politic\, impact asupra economiilor comuniste 29, 30, 34 Voznesenski, Andrei despre via]a spiritual\ ruseasc\ 236

W Wa³êsa, Lech 41; [i autoritarismul preziden]ial 256-257, vezi [i Polonia Weber, Max 235; despre domina]ia charismatic\ 236 Wolferen, Karl van 231

X xenofobie 130-131, 280

U

Z

umanism, [i bol[evici 209 Ungaria, cauze ale revolu]iei 45; Carta 91: 162; constitu]ie 253; Curte Constitu]ional\ 257; [i democra]ie 278; Forumul Democratic 162; Opozi]ia Democratic\ 149;

ziare, finan]are pentru 200 Zidul Berlinului 42 Zilber, Herbert despre supraveghere 81 Ziuganov, Ghenadi 268 zvonuri [i via]\ politic\ `n Europa de Est 233

{tiin]e politice. Opus Ernest Gellner – Condi]iile libert\]ii. Societatea civil\ [i rivalii ei Vladimir Tism\neanu – Fantasmele salv\rii. Democra]ie, na]ionalism [i mit `n Europa post-comunist\ Raymond Aron – Lupta de clas\ Vladimir Tism\neanu (coord.) – Revolu]iile din 1989. ~ntre trecut [i viitor

`n preg\tire: Samuel P. Huntington – Ordinea politic\ a societ\]ilor `n schimbare Murray Edelman – Politica [i utilizarea simbolurilor Leo Strauss – Cetatea [i omul

Collegium. {tiin]e politice Vladimir Tism\neanu – Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la Stalin la Havel Vladimir Tism\neanu – Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste `n Europa r\s\ritean\ Alina Mungiu-Pippidi (coord.) – Doctrine politice. Concepte universale [i realit\]i rom^ne[ti Aurelian Cr\iu]u – Elogiul libert\]ii. Studii de filosofie politic\ Giovanni Sartori – Teoria democra]iei reinterpretat\ * * * – Fundamentele g`ndirii politice moderne. Antologie comentat\

`n preg\tire: Vasile Boari – Alternative est-europene Terence Ball, Richard Dagger – Ideologii politice contemporane Stelian T\nase – Teoria elitelor

Bun de tipar: noiembrie 1999. Ap\rut: 1999 Editura Polirom, B-dul Copou nr. 4 • P.O. Box 266, 6600, Ia[i Tel. & Fax (032) 21.41.00; (032) 21.41.11; (032) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected] Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7; Tel.: (01) 313.89.78, E-mail: [email protected] Tiparul executat la S.C. Polirom Co S.A. 6600 Ia[i, Calea Chi[in\ului nr. 32 Tel.: (032) 230323 ; Fax: (032) 230485