44 0 196KB
REPREZENTĂRILE
1. Reprezentarea ca proces și ca imagine mentală secundară. -
Definiție: procesul psihic care permite acțiunea mentală cu obiectul în absența lui dar cu condiția să fi acționat cândva asupra analizatorului.
-
Comparație între reprezentări și percepții , reprezentări și gândire.
-
Influența activității, limbajului și experienței anterioare în formarea reprezentărilor.
-
Dubla natură a reprezentărilor (intuitiv-figurativă și operațional –intelectivă).
Reprezentările se aseamănă sub raportul conținutului cu percepțiile, dar din punct de vedere al mecanismului de producere se apropie de gândire.
2. Calitățile reprezentărilor -
Sunt secundare, slabe, fragmentare, instabile
-
Redau structura obiectelor, constituie o imagine panoramică
-
Sunt figurative, pot fi detașate de fond
-
Sunt însoțite de conștiința absenței obiectului
-
Sunt provocate și modificate de limbaj
-
Sunt cu atât mai vii, cu cât interacțiunea cu obiectul a fost mai intensă.
-
Pun la dispoziția intelectului imaginea integrală a obiectelor.
-
Efectuează o generalizare care face posibilă trecerea spre noțiune (simbol generalizat).
3. Clasificarea reprezentărilor -
După analizatorul dominant: vizuale, auditive, chinestezice
-
După gradul de generalizare: individuale și generale
-
După nivelul operațiilor mintale implicate în producere lor: reproductive și anticipative
-
După implicarea voinței: voluntare și spontane
-
După domeniul în care intervin: istorice, geografice, geometrice, literare, biologice
-
După procesul psihic complex în care se integrează: reprezentări ale memoriei, ale imaginației
4. Rolul reprezentărilor în activitatea mentală: -
readuc în minte imaginile obiectelor și fenomenelor necesare
-
permit explicarea unor cuvinte
-
permit generalizările din gândire (fac trecerea spre noțiuni)
-
constituie un suport concret pentru rezolvarea de probleme
-
Constituie materialul primar al imaginației
-
Proprietățile reprezentărilor se rezumă la figurativitate, operativitate și panoramizare.